Curs 5

Electroliții salivari
 Introducere
 Compoziția salivei în diferiți electroliți este bine studiată
 Se cunoaște compoziția calitativă a salivei în ioni
 Concentrația fiecărui ion este diferită de la individ la individ și depinde de mulți
factori
 Nu se poate stabili o valoare diagnostică a electroliților salivari
 Concentrația electroliților depinde de:
 Fluxul salivar
 Tipul de salivă/sursa salivei
 Dietă
 Ritmul circadian
 Modul de recoltare a salivei
Constituienții anorganici ai salivei totale

 Concentrația electroliților se modifică cu:

 fluxul salivar,
 momentul din zi sau
 în funcție de vârstă și sex.
 Dieta afectează concentrația plasmatică a unor ioni, ceea ce duce implicit, la
modificarea concentrației salivare
 Metoda de recoltare a salivei și tipul salivei pentru investigație poate duce la
modificări și diferențe importante în compoziția ionică a fluidului oral și
secrețiile salivare ale glandelor individuale.
 Constituienții anorganici ai salivei totale

 Există o serie de ioni a căror determinare oferă informații directe asupra

stării pacientului.
 Exemple:
 concentrații mari ale Na sugerează afecțiuni la nivelul celulelor
striate ale glandelor salivare
 la fel și în cazul Cl
 Tiocianatul se află în concentrații mari în saliva fumătorilor
 Nitrații și ionii unor metale toxice în salivă arată prezența acestor ioni
în organism
 Constituienții anorganici ai salivei totale (mmoli/l), (după Greabu, M., 2016)
Electrolitul Saliva nestimulată Saliva stimulată Influența
fluxului
M ± ds Limite M ± ds Limite
salivar

Sodiu 7,7±3 2-26 32±20 13-80 ↑

Potasiu 21±4 13-40 22±12 13-38 Nu infl.
Calciu 1,35±0,45 0,5-2,8 1,7±1,0 0,2-4,7 ↓
Magneziu 0,31±0,22 0,15-0,6 0,18±0,15    
Cloruri 24±8 8-40 25±18 10-56 ↑
Acid carbonic / bicarbonat 2,9±2,4 0,1-8 20±8 4-40 ↑
Fosfat 5,5±4,2 2-22 10±7 2-25 ↓
Bromură     12±7   ↓
Tiocianat 2,5±2 0,4-5 1,2±0,8 0,4-3 ↓

Hipotiocianat* * (μmoli/l)     1,1±0,5   ↓

Fluorură* 1,5±0,6 0,2-2,8 5,5±0,25 0,8-6,3  
Cupru* 0,4 0,2-0,8 0,4 0,2-0,8  
Plumb*     0,55 0,14-1,11  
Cobalt     1,2 0-2  
Stronțiu* 0,4±0,01 0,1-33 1±0,1 0,1-1,2  
Iodură*     14±8 2-30 ↓
Nitrat *     178±11    
Nitrit *     68±11    
Sulfat *     72±4    
 Variații fiziologice
 Cu excepția Ca, concentrațiile medii ale ionilor în saliva glandei parotide
sunt mai mari decât în cazul glandei submandibulare, a celei sublinguale
sau a glandelor accesorii.
 Concentrațiile medii ale Ca în parotidă reprezintă 2/3 din secrețiile
celorlalte celorlalte glande.
 Fluidul gingival are o contribuție minoră la compoziția totală a fluidului
oral. Prin stimularea salivației această contribuție crește.
 Concentrațiile de Na din plasmă sunt cel puțin o dată și jumătate peste cele
ale salivei, astfel încât, mici cantități de fluid gingival pot mări concentrațiile
de Na salivar dacă fluxul salivar este scăzut.
Factorii care contribuie la variațiile
fiziologice ale compoziției în ioni a salivei
 Sunt:
 Variația fluxului salivar
 Dieta
 Diferite tipuri de alimentații
 Ritmul circadian
 Durata stimulării
 Efectul hormonilor sexuali
 Efectul exercițiilor fizice
 Vârsta
 Variația fluxului salivar
 În general, concentrația ionilor în plasmă sau în salivă depind de
mecanismele care duc la existența acelui ion în lichidul studiat
 Trecerea acestor ioni prin membrana celulară a epiteliului glandular se
realizează cu un debit care depinde de gradientul de concentrație
 Fluxul salivar afectează gradientul de concentrație
 Concentrația ionilor în saliva totală scade cu creșterea fluxului salivar
 ↑fluxului salivar determină ↓conc. Ca, I, SCN-, NO3-
 HCO3- este un exemplu unic, el este sintetizat în metabolism –→ la activarea
celulelor, concentrația de bicarbonat crește o dată cu creșterea fluxului salivar
 Influența dietei, alimentației și a compoziției
plasmatice
 În general, dieta influențează puțin compoziția salivei deoarece majoritatea
concentrațiilor componenților plasmatici sunt supuse unui control permanent
în organism.
 Dieta poate influența punctual concentrațiile plasmatice ale fosfatului,
fluorului, iodului și nitritului, schimbări care apar și în salivă
 Efectele alimentelor din cavitatea bucală asupra compoziției salivare sunt
rezultate indirect din modul cum alimentele stimulează fluxul salivar
 Fluxul salivar este factorul determinant în variația oricărei compoziții
 Influența ritmului circadian

 Influența ritmului circadian asupra fluxului salivar ale tuturor glandelor a fost
dovedită științific
 Concentrațiile maxime ale ionilor din salivă s-au evidențiat între orele 6-8 am
sau 4-8 pm
 Aceste variații sunt mai puțin importante comparativ cu variațiile compoziției
datorate fluxului salivar
 Variațiile săptămânale ale electroliților salivari nu au fost semnalate decât
accidental și sunt datorate variației fluxului salivar
 Durata de stimulare a salivei aspra
componenților salivari

 În primele 2 min de stimulare ↑Na, Cl, HCO3- și ↓ K, Ca, PO43-

 Analiza salivei picătură cu picătură arată variații mari ale
concentrațiilor ionilor din salivă chiar la o stimulare constantă
 Dacă probele sunt recoltate cel puțin 2 min. se constată, pentru
anumiți ioni, o valoare constantă a concentrației lor
 Dar ionul bicarbonat, de ex., își mărește concentrația cu 50% în
10 min, iar Ca și PO43- își mărește concentrația mai puțin
Durata de stimulare a salivei aspra
componenților salivari

 Pentru a evita aceste dificultăți este necesară

standardizarea recoltării salivei, de exemplu la un timp
de 10 min.
 Stimularea continuă a glandelor salivare, în mai puțin
de 3 ore conduce la o reducere a concentrațiilor
componenților salivari, organici și anorganici, dar nu
foarte evident.
 Efectul hormonilor sexuali
Efectul exercițiilor fizice
Efectul vârstei
 Hormonii sexuali nu afectează semnificativ concentrația ionilor în salivă. Studii făcute pe
fete și băieți la pubertate, la femei în perioada ciclului menstrual și în perioada de ovulație au
arătat doar variații mici, neconcludente de fosfat, calciu, potasiu, tiocianat.
 Exercițiile fizice influențează concentrația ionilor de sodiu și proteine din saliva totală prin
creșterea acestora, chiar dublarea lor în timp ce concentrațiile de potasiu rămân neschimbate.
 Studii ale concentrațiilor ionilor din saliva totală făcute pe copii de diferite vârste au arătat o
creștere a concentrației de Ca, Mg și Cl față de adulți. Concentrațiile de Na și K erau
diferite între copii și adulți în timp ce fosfatul la copii până într-un an, era semnificativ mai
scăzut.
 Variații patologice
 Cercetările asupra concentrațiilor electroliților în diferite boli au avut
drept scop găsirea unor valori standard ale concentrațiilor ionilor din
salivă care să caracterizeze fiziologia și/sau patologia cavității orale.
 S-au studiat modificări ale concentrațiilor electroliților în:

 Afecțiuni orale
 Afecțiuni ale glandelor salivare
 Modificări ale funcțiilor salivare datorate afecțiunilor sistemice
 Modificări ale concentrațiilor de electroliți în
afecțiunile orale
 Carii dentare
 Nu au fost găsite modificări majore ale concentrațiilor ionilor din saliva
persoanelor cu carii și rezistente la carii. S-a constatat o scădere a conc. de Ca
la persoanele fără carii, dar nu s-a putut stabili o valoare de diagnostic.
 Afecțiuni parodontale
 Nu s-au găsit corelații între electroliții salivari și afecțiunile parodontale.
S-a constatat că o concentrație mare de pirofosfat duce la formarea unui
număr mai mic de calculi deși se consideră că formarea calculilor este
asociată cu o conc. mare de compuși cu fosfor
 Afecțiuni ale glandelor salivare
 Inflamații
 Concentrații mari de sodiu în sialadenite
 Glandele parotide bolnave au conc. de Na și Cl la fel de mari ca cele plasmatice, conc.
de K și fosfat scăzute și conc. de Ca normale
 Aceste valori pot fi utilizate pentru a diferenția sialadenitele de sialadenoze (sialoze) sau
afecțiuni inflamatorii ale glandelor salivare
 Efectul iradierii
 Reducerea fluxului salivar și ↑Na, Cl, Ca, Mg; ↓ HCO3- ; K, P – ct.
 Aceste modificări se explică prin distrugeri la nivelul acinilor ceea ce afectează
transportul apei, secreția proteinelor și ionilor neimplicați în transportul apei (Ca,
Mg) și afectarea căilor ductale (Na, Cl)
 Modificări ale funcțiilor salivare datorate
afecțiunilor sistemice
 Sindromul Sjögren
 O boală autoimună în care sunt afectate glandele exocrine, în primul rând mucoasele bucală
și conjunctivală
 Include xerostomie și keratoconjunctiva sicca
 Xerostomia modifică electroliții salivari
 ↑Na, Cl în saliva parotidiană stimulată, ↓P, Ca și K –ct
 Modificările sunt în concordanță cu gradul de afectare a glandelor
 Sunt similare cu modificarea concentrațiilor în sialadenite
 → determinarea concentrațiilor electroliților are valoare diagnostică
 Modificări ale funcțiilor salivare datorate
afecțiunilor sistemice
 Reacții imunologice sistemice
 Au fost evidențiate modificări ale funcționalității glandelor salivare la pacienți după
rejecția transplantului de măduva spinării prin creșterea foarte mult a conc. de Na în
glandele minore și la pacienți cu psoriasis, în glanda parotidiană.
 Fibroze chistice (afectate glandele exocrine)
 Pe lângă pancreas sunt afectate și glandele salivare:
 glanda parotidă – puțin;
 saliva submandibulară și sublinguală suferă modificări de compoziție chimică;
 în glandele minore scade fluxul salivar
 Modificări ale funcțiilor salivare datorate
afecțiunilor sistemice
 Tulburări endocrine
 Aldosteron – este afectată mai ales conc. Na și K
 Parathormon – pacienți cu hiperparatiroidism au conc. mari de Ca și P
 Insulina – pacienți cu diabet au conc. mari de Na (copii), Ca (adulți)
 Hormoni tiroidieni – nu există variații ale conc. iodului la pacienți cu
diferite afecțiuni ale hormonilor tiroidieni
 Boli psihice – flux salivar scăzut (depresii) sau crescut (schizofrenie)
 Efectele medicamentelor

 Orice medicament care stimulează sau inhibă activitatea simpatică sau

parasimpatică a sistemului nervos vor determina efecte asupra
secrețiilor din salivă
 Efectele se manifestă asupra fluxului salivar și sunt nespecifice și afectează
compoziția salivei în ioni
 Glicozidele cardiace cresc concentrațiile de Ca și K din saliva totală, conc.
Na rămâne nemodificată
 Diureticele (furosemidul) scad conc. Na și Cl în acord cu reducerea fluxului
salivar, cresc Ca salivar și K rămâne neschimbat
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Sodiu și clor (Na și Cl)
 Variația lor este concomitentă
 Ajung în salivă prin acini
 Concentrațiile lor în fluxul acinar sunt similare cu cele din fluidul intestinal și
plasmă
 Transportul ionilor prin membrană este realizat de cel puțin două sisteme de
transport:
 Na+ / K+ - AtP-aza sensibil la ouabaină (blocant al pompei Na; tonic cardiac)
 Na+ / K+ / Cl- sensibil la furosemid
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Sodiu și clor (Na și Cl)
 Variațiile fiziologice majore ale Na și Cl sunt datorate fluxului salivar
 Cele mai mari conc. Na și Cl sunt în probele de salivă de dimineață și cele
mai scăzute seara
 La persoanele foarte tinere, conc. Na și Cl au tendința de a fi mai mari iar la
persoanele în vârstă, mai mici
 Conc. Na și Cl dau informații despre eficiența sistemelor de transport
 Măsurătorile pot fi utilizate individual pentru cazurile de iradiere sau în
procesul de acceptare sau respingere a unui transplant
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Potasiul - K
 Conc. K sunt de 5 – 10 ori mai mari decât în plasmă
 Se pare că K ajunge în salivă prin procese active, atât prin acini cât și prin
ducte
 Conc. K sunt relativ independente de fluxul salivar
 În sialadenite K scade
 În intoxicații cu digitalină cresc conc. K dar și de Ca
 Valoarea de diagnostic a K este îmbunătățită prin luarea în considerație a
produsului celor două concentrații
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Calciu - Ca
 Calciul ajunge în salivă prin transport activ și prin asociere cu proteinele
 ↑fluxul salivar → ↑conc. proteine (Ca) → limitarea transportului activ al Ca
la acini
 Se crede că conc. Ca este dependentă de Ca sanguin și e reglată de
parathormon
 În saliva totală
 ↑fluxul salivar → ↓Ca deoarece scade proporția în care contribuie glanda
submandibulară (cantitatea cea mai mare de Ca) la secreția totală
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Calciu - Ca
 Metode de dozare a Ca
 Spectrofotometria de absorbție atomică – sensibilitate mare dar det. Ca total (dar e f. imp.
dozarea Ca liber și legat)
 Complexometria și spectrofotometria – det. Ca legat de alte molecule
 Flamfotometria – sensibilitate mică la Ca
 Cea mai bună metodă de dozare a Ca – chemiluminiscența
 Ultrafiltrarea și det. Ca cu ion selectiv. Astfel, s-au separat 3 fracții:
 10% legat de proteine
 40% legat de citrat, fosfat, lactat
 5% de bicarbonat
 45% Ca ionic, liber
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Magneziu - Mg
 Nu există date certe de corelare a Mg salivar cu cel sanguin
 Concentrație ↑ în saliva submandibulară și totală decât în cea parotidiană și
sanguină

 Metodele de dozare sunt:

 Spectrofotometria
 Absorbția atomică (AA) – metodă de referință
 Enzimatică
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Hg, Pb, Cu, Cd, Li

 Hg – similar cu Hg sanguin; poate fi utilizat la evaluarea intoxicațiilor cu Hg;

se determină prin AA
 Pb – slabă corelare a conc Pb din salivă și sânge. Se determină prin AA
 Cu – conc. >25 ori decât în plasmă. Se determină prin AA
 Cd și Co – poate apărea în țesutul biologic prin poluare
 Li – nu este prezent în saliva parotidiană și submandibulară în cantități
detectabile dar apare la pacienți care au primit medicamente pe bază de Li.
Concentrația în salivă >2-3 ori decât în sânge
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Acid carbonic / bicarbonat

 Rezultă din producția metabolică de bioxid de carbon care se hidratează în

prezența anhidrazei carbonice
 Ajunge în secreții prin transport activ
 Concentrația lui crește linear cu fluxul salivar
 Determinarea acidului carbonic / bicarbonatului este un indiciu pt:
 Capacitatea de tamponare a salivei
 Integritatea morfofuncțională a glandelor salivare
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Fosfat
 Concentrații mai mari decât în sânge
 Se află sub formă de fosfat anorganic și pirofosfat
 Este transportat activ în salivă
 Concentrațiile descresc cu creșterea fluxului salivar în toate secrețiile
 Se constată:
 creșteri ale concentrațiilor de fosfat în fibrozele chistice și hiperparatiroidism
 scăderi în parotide cronice și sindromul Sjogren
 Concentrațiile de fosfat sunt măsurate pe baza fosfomolibdatului, colorimetrabil sub formă
de ”albastru de molibden”
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Iod
 Este concentrat în glandele salivare prin transport activ în ducte
 Concentrația scade cu creșterea fluxului salivar
 Glandele salivare pot capta iod și alți ioni prin mecanisme similare glandei
tiroide
 Nivelul iodului salivar nu este legat de cele ale activității tiroidiene
 Iodul și tiocianatul au același sistem de transport, ceea ce face ca la
creșterea concentrației de tiocianat în salivă să scadă concentrația de iod.
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Tiocianat și hipocianat
 Tiocianatul este concentrat în salivă prin același mecanism ca și iodul
 Concentrațiile lui scad cu creșterea fluxului salivar și prezintă un ritm circadian
 Prezintă interes pentru că:
 Este component al sistemului antibacterian și
 Concentrația lui crește în saliva fumătorilor
 În saliva totală, tiocianatul este transformat în hipotiocianat (prin acțiunea peroxidazei
asupra peroxidului generat de bacterii) – agent bactericid
 Se determină spectrofotometric
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Nitrat și nitrit
 Concentrația nitratului în salivă este similar cu nivelul acestuia din întregul
organism
 Transportul nitratului se face prin sistemul de transport al iodului și este apoi
transformat în nitrit
 Concentrațiile de nitrat scad cu creșterea fluxului salivar
 Nitriții sunt tranformați în intestin în nitrozoamine – cancerigene
 Estimarea concentrației nitratului în salivă poate fi un instrument de
monitorizare a concentrației acestuia în organism și, implicit, dezvoltarea
carcinoamelor
 Analiza ionilor salivari și semnificația lor
Fluor

 Concentrația de fluor ionizat în glanda salivară este similară cu nivelul

fluorului în sânge
 Fluorul ajunge în salivă prin difuzie pasivă
 Concentrații maxime de fluor în glanda salivară au fost observate la 30 – 60
min. după ingestia unei doze de fluor
 Concentrația fluorului în salivă se determină prin metoda electrodului de fluor