Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Microbiomul oral este unul din cel mai complex si divers sistem microbian de la nivelul
organismului uman. Prezinta o mare importanta in colonizarea microflorei intestinale si in
mentinerea starii de sanatate generale si orale. Echilibrul dintre gazda si speciile componente, si
echilibrul intre acestea sunt esentiale.
Microbiomul oral al adultului este format din aproximativ 50-100 bilioane de bacterii,
reprezentat de 200 de specii bacteriene predominate. In total sunt aproximativ 700 taxoni dintre
care mai putin de o treime inca nu au fost cultivati in vitro. (48)
Numarul mare al speciilor bacteriene si tipul lor determina existenta numeroaselor metode
moleculare de identificare rapida a acestora, a situsurilor specifice pentru colonizare, si asocieri
specifice cu sanatatea si patologia orala. Totodata bacteriile pot fi folosite ca bio-markeri in
patologiile non-orale iar profilul microbian oral poate fi un potential factor de risc in anumite
boli. (48)
Conform datelor din HOMP ( Human Oral Microbiom Project ) distributia la nivelul situsurilor
este diferita, s-au determinat 400-500 de specii numai la nivelul lichidului crevicular subgingival
(Paster et al, 2001; Aas et al, 2005). Restul speciilor sunt distribuite celorlate arii ale cavitatii
bucate: limba, suprafata dentara, mucoasa bucala si amigdale, palatal dur si moale si
vestibul(Aas et al, 2005; Segata et al, 2012; HOMP). Microbiomul salivar contine bacterii
“prinse” de la nivelul tuturor situsurilor. Desi anumite specii se regasesc in toate situsurile orale,
precum specii de Streptoccoci, Gemella, Granulicatella, Neisseria si Prevotella, exista adesea
speficitate a situsurilor. Specii de Rothia colonizeaza limba si suprafetele dentare, Simonsiella
colonizeaza doar palatal dur, Streptoccocus salivarius colonizeaza limba, si specii de Treponema
colonizeaza in special spatial subgingival. (48)
Structural flora microbiana orala estedefinita ca un biofilm natural, acesta fiind format dintr-un
substrat la care adera microroganismele, si o matrice polimerica. Biofilmul natural specific
tesutului dentar este numit si placa bacteriana. Etapa intiala in dezvoltarea biofilmului o
reprezinta formarea peliculei, prin absorbtia carbohidratilor si a glicoproteinelor pe suprafata
smaltului, datorata interactiunii electrostatice. Pelicula se formeaza imediat eruptiei dentare, si
ulterior la scurt interval de timp dupa fiecare periaj dentar. A doua etapa in formarea biofilmului
o reprezinta atasarea si aderenta microorganismelor, aparuta prin mecanisme electrostatice,
hidrofobe, prin structuri bacteriene specializate, prin receptori de suprafata specifici si enzime.
Interactiuni si metabolism
Echilibrul in ecosistemul bacterian este determinat de multiple interactiuni, cele mai comune
fiind de tip sinergic sau antagonist. Perturbarile ce provoaca dezechilibre in acest ecosistem
determina dezvoltarea speciilor cu potential patogen si aparitia bolilor orale. (48)
Interactiunile antagoniste implica mecanisme competitive intre diferite specii. Prin producerea
de bacteriocine, peroxid de hidrogen, competitia asupra elementelor nutritive, modificarea pH-
ului si eliberarea de bacteriofag, anumite specii devin dominatoare, si le elemina pe cele
concurente.
Interactiunile nutritive dintre speciile principale ale microbiomului oral sunt sistematizate in
figura:
Acumularea factorilor perturbatori a sistemului ecologic oral determina apartia unor comunitati
de migroorganisme anormale, numite si disbiotice. Aceste comunitati in functie de patologia
principala pe care o provoaca pot fi separate in comunitati disbiotice cariogene si comunitati
disbiotice parodontopatogene.
Microorganisme parodontopatogene
Bolile parodontale sunt un grup de boli care provoacă inflamația și distrugerea structurilor si
tesuturilor de susținere ale dinților (gingiile, ligamentele parodontale, osul alveolar și cementul
dentar). Acesta distrugere duce la migrarea apicală a epiteliului juncțional, rezultând formarea
de pungi parodontale. Bolile parodontale se produc datorita unei interacțiuni complexe a infecției
bacteriene și a răspunsului gazdei, adesea modificat de factori comportamentali și de diverși
factori sistemici, cum ar fi tulburările metabolice, tulburări induse de medicamente, tulburari
hematologice și tulburări ale sistemului imunitar. (59)Aproximativ 10 specii bacteriene au
fostidentificate ca fiind agenți patogeni în boala parodontală, printre care cei cu virulenta cea mai
mare sunt: Agregactibacter actinomycetemcomitans(anterior Actinobacillus
actinomycetemcomitans), Capnocytophaga, Campylobacter rectus, Fusobacterium nucleatum,
Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia, Tannerella forsythia si Treponema denticola.
Socransky a sistematizat microorganismele patogene in complexe- table ce incadreaza bacteriile
in grupuri cu virulenta asemanatoare.
Dintre cele peste 700 de specii bacteriene existente în cavitatea bucală, în special trei sunt
implicate în boala cerebrovasculară: Streptococcus mutans, un agent patogen important în cariile
dentare, Porphyromonas endodontalis, implicat în infecțiile endodontice, și Porphyromonas
gingivalis – un patogen important în gingivită și parodontopatie. (63)
Primul studiu de caz-control care indică o legătură între parodontită și istoricul accidentului
vascular cerebral vine din 1989 [16]. De atunci, au fost efectuate o serie de studii de caz-control
și studii de cohortă care au evaluat această relație. Sa demonstrat că ambele patologii sunt sociale
și au factori de risc comuni.(58)
În anul 1996, Offenbacher a introdus conceptul de medicină parodontală, explorând relația dintre
boala parodontală și bolile sistemice.(58)
In ultimii ani s-a produs o schimbare in cercetarea manifestarilor bolii parodontale, spre
corelarea rolului etiologiei infectioase a bolii parodontale in anumite boli generale. Astfel
patologiei orale i se atribuie un rol important in starea generala de sanatate, si s-au depasit
corelatiile clasice prin care boala parodontala era legata de afectiunile sistemice, acestea fiind
factori de risc in evolutia patologiilor parodontale.
La nivel global boala parodontala reprezinta una dintre cele mai raspandite boli cronice.64)
Persoanele cu parodontopatie cronica severa au fost raportate cu un risc semnificativ crescut de
dezvoltare a bolilor cardiovasculare. Infectia bacteriana din cadrul bolii parodontale si raspunsul
inflamator specific au un rol important in degradarea endoteliului vascular si in procesul de
ateroscleroza, conceptie larg raspnadita si acceptata in momentul actual.(64) Asociatii au fost
facute si intre boala parodontala si diabetul zaharat, nasteri premature cu fat subponderal,
infectii respiratorii, artrita reumatoida, degenerescente neurologice si accidental vascular
cerebral. (59)
Rolul microorganismelor orale in cadrul bolilor cardiovasculare a fost studiat indelungat, si a fost
demonstrata corelatia directa intre acestea si endocardita bacteriana cu decenii in urma. (60)
Killan et al au atribuit rolul principal speciei de Streptoccoci Viridans, pe cand studiile ulterioare
au arat frecventa crescuta in izolatele patologice cardiace de Streptoccoci Sanguis, Mittis,
Mutans, Orallis si Gordonii. In urma procedurilor stomatologice de detartraj si igienizare, si
proceduri sangerande, bacteriemia tranzitorie creste intr-un procent de 50 pana la 100%, iar actul
fiziologic de masticatie si actul de igienizare personala poate creste bacteriemia tranzitorie cu
30%. Totusi, aceste specii de microorganisme orale sunt intalnite la toti pacientii sanatosi intr-un
anumit procent, patogenitatea lor in dezvoltarea endocarditei bacteriene este data de asocierea cu
anumite afectiuni cardiace.Astfel AHA a conceput ghiduri de preventie a endocarditei
bacteriene, cu administrare preventiva de antibiotice inaintea procedurilor stomatologice
sangerande, la anumite grupuri cu risc.(61)Un studiu realizat de Oliveira et al. 12 au arătat că
igiena orala necorescunzatoare a fost asociata cu concentrații crescute de proteină C reactivă
(CRP) și fibrinogen; ambele fiind implicate in procesul de ateroscleroza a arterelor coronare.
Unul dintre cele mai recente concepte este mimetismul molecular, care are la baza similitudinea
unor structuri proteice ale agentului infectios cu structuri proprii ale organismului, astfel poate sa
apara un răspuns imun inadecvat la proteinele de soc termic bacteriene, (HPS60) care are ca
rezultat distrugerea HSP60 gazdă și deteriorarea endoteliului vascular [33]. (58) Studii in
proteomica si imunologie au aratat ca dacă patogenul împărtășește secvențele peptidice cu
proteinele gazdă, apoi reacțiile imune împotriva agentului patogen pot reacționa în mod
încrucișat cu autoantigenii gazdă determinand leuziuni autoimune la nivelul tesuturilor care
exprima auto-antigenele. (62)Studiile existente in prezent concluzioneaza că inflamația existentă
în parodonțiu poate duce la dezvoltarea aterosclerozei, atât direct, cât și indirect.
Factori de risc comuni pentru accidental vascular cerebral, ateroscleroza
si boala parodontala
Factor de risc AVC Ateroscleroza Boala parodontala
Varsta + + +
Sexul masculin + + +
Rasa neagra + +
Polimorfism genetic + + +
Patogeni parodontali +
Fumat + + +
Diabet zaharat + + +
Obezitate + + +
Status socio-economic + +
Stres + +
Hipertensiune arteriala + +
Patologie +
cardiovasculara
Stenoza ACI +
Patologie vasculara +
Nivel fibrinogen +
crescut
Hipotiroidism +
Prin analogie cu "Axa intestin-creier", Tonomura și colab. iar Ihara și Yamamoto au introdus
recent conceptul de "Axa cavitate orala-creier" pentru a sublinia impactul profund al microbiotei
orale asupra sanatatii creierului (Ihara & Yamamoto, 2016, Tonomura și colab., 2016) (figura 4).
Proximitatea dintre cavitatea orală și creier poate fi importanta pentru patogeneza tulburărilor
cerebrale, deoarece sunt bacterii orale usor transmisibile prin circulatia sangvina. (63)
5.2 Studii existente privind corelatia intre patologia infectioasa orala si boala vasculara cerebrala
Syrjanen J. si colaboratorii au realizat in anul 1989 primul studiu de tip caz—control ce a indicat
o legatura intre boala parodontala si accidental vascular cerebral. Incepand de atunci o
multitudine de studii de tip caz-control si de cohorta au evaluat aceasta relatie. A fost demonstrat
faptul ca ambele patologii au factori de risc comuni. Analizand literatura de specialitate in care
exista o legatura de cauzalitatea intre patologia orala si bolile cerebrovasculare au fost
sistematizate datele cu importanta in tabelul de mai jos. Criteriile in selectia articolelor au fost :
- directia cauzalitatii : patologie orala -> boli cerebrovasculare.
- anul publicarii studiului cuprins in intervalul 2015-2018.
- studii pe subiecti umani.