Microorganismele care populează cavitatea bucală au o răspîndire

temporospaţială inegală. Unele specii au preferinţă de dezvoltare pe anumite arii.

Ulterior, sînt răspîndite şi în alte zone de către salivă, sau de mişcările limbii şi obrajilor.
Un studiu al microbiocenozei cavităţii bucale sub aspect calitativ şi cantitativ este dificil
de realizat din cauza substratului diferit al mucoasei şi al sistemului dentoparodontal.
Indicaţii asupra variaţiilor încărcăturilorcu germeni pot fi furnizate de lichidul bucal.
în salivă se găsesc în mod obişnuit peste 35 de specii bacteriene permanente, 8 0% din ele
fiind diverse specii de streptococi, veillonelle şi difteromorfi. Streptococii şi veillonellele
constituie majoritatea bacteriilor din salivă. Alături de ele se mai găsesc stafilococi,
pneumococi, corynebacterii, bacili gramnegativi, bacili grampozitivi, vibrioni, spirili,
spirochete, levuri, un mare număr de hemofili (Hemofilus influenzae şi parainfluenzae).
Dintre speciile tranzitorii, fac parte: stafilococul auriu, streptococul betahemolitic,
escherichia coli, mycobacterium etc.
La nivelul cavităţii bucale, cantitatea cea mai mare de bacterii se găseşte pe dosul
limbii şi pe suprafaţa dinţilor. Ca grup, streptococii sînt mai numeroşi şi reprezintă 50%
din totalul bacteriilor, 1/4 din cele din placa dentară şi 1/4 din cele din şanţul gingival.
Neisseriile se găsesc în proporţie de 3-5%. Lactobacilli, leptotrichii, actinomicetele se
găsesc în cantităţi reduse, fiecare din ele reprezintă cel mult 1% din totalul bacteriilor
viabile din salivă.
Dintre speciile de levuri, candida albicans este cea mai frecventă, găsindu-se la 5 0% din
persoanele adulte. Vara şi toamna, din cauza consumului de fructe, numărul levurilor
creşte. Protozoarele, prezente la orice individ, se găsesc în număr mare la cei cu igiena
bucală neglijată.
Localizare. Streptococul salivarius şi veillonella îşi au habitatul în criptele şi pe
papilele de pe dosul limbii. Lactobacilli se găsesc predominant în carii şi între pliurile
mucoaselor. Streptococul mutans se găseşte predilect pe suprafeţe dure (dinţi), în timp
ce streptococul mitis aderă numai pe părţile moi, pe suprafaţa epitelială a obrajilor.
La nivelul şanţului gingival se găsesc bacteriile anaerobe, gramnegative (fusobacterium,
vibrioni) şi grampozitive (spirochete, actinomicete, cnterococi, micoplasma). La edentaţi,
aceşti germeni lipsesc din cauza absenţei şanţului gingival.
Continutul reprezentat de puroi- rezultat al distrugerilor tisulare,leucocitare si
microbiene format din proteine, lipide si enzime prezinta anumite caractere in raport cu
germenul cauzal :
-gros , cremos, bine legat si fara miros, in infectii stafilococice.
-fluid, sero-purulent , in infectii streptococice;
-albicios,fluid cu miros de ,, varza acra” in infectii cu E. Colli;
-cenusiu, murdar, fetid, cu gaze, in infectiile cu anaerobi
Flegmonul planseului bucal (Angina Ludwig) –este produs de germeni anaerobi
asociati cu cei aerobi.

1
 Patologia bolilor parodontale
Rolul primordial în producerea afecţiunilor parodontale aparţine
bacteriilor din placa dentară.
. Organisme asociate bolilor parodontale
Boala parodontală Bacterii asociate
Gingivita ulcero-necrotică Prevotella intermedia, spirochete
acută
Gingivita din sarcină Prevotella intermedia
Parodontita juvenilă localizată Actinobacillus
actinomycetemcomitans
Capnocytophaga spp.

Parodontita juvenilă Porphyromonas gingivalis,

generalizatâ Eikenella
corrodens, Prevotella intermedia,

Capnocytophaga spp.,
Actinobacillus
actinomycetemcomitans

Parodontita prepubertară Frecvent: specii ale genurilor

Fusobacterium, Selenomonas,
Wolinella
Capnocytophaga

Inconstant: A.
actinomycetemcomitans,
Haemophilus aphrophilus, P.
gingivalis
Parodontita cronică marginală Prevotella intermedia,
Porphyromonas
glngivalis, Bacteroides forsythus,

Prevotella melaninogenica,
Fusobacte-
rium nucleatum, Campylobacter
rectus,
treponeme orale

Parodontita rapid progresivă Porphyromonas gingivalis,

Prevotella
intermedia, treponeme orale.

2
 INFECŢIILE ENDODONTICE ŞI PERIAPICALE
Rolul principal în producerea pulpitelor îl au bacteriile anaerobe, dar bacterii
facultative au fost, de asemenea, izolate din infecţii ale canalelor radiculare. Anaerobii au
fost izolaţi din infecţii mixte în 97% din cazuri, iar în 40% din cazuri au fost izolaţi în
exclusivitate.
Microorganismele pot invada pulpa dentară pe 3 căi principale: (1) acces direct,
(2) calea pulpo-parodontală şi (3) calea sanguină.

Microorganisme asociate infecţiilor endodontice

Bacterii anaerobe Bacterii facultative
Peptostreptococcus spp. Streptococi alfa-hemolitici
Peptococcus niger Neisserii nepretenţioase
Veillonella spp. Eikenella corrodens
Eubacterium spp. Haemophilus aphrophilus
Propionibacterium Haemophilus
propionicum paraphrophilus
Lactobacillus spp. Capnocytophaga spp.
Actinomyces naeslundii

Actinomyces odontolyticus

Bifidobacterium dentium

Prevotella melaninogenica

Prevotella intemedia

Prevotella oralis

Porphyromonas endodontalis

Porphyromonas gingivalis

. ABCESELE PERIAPICALE
Studii microbiologice efectuate în ultimii ani au demonstrat că abcesele
dentoalveolare sunt infecţii polimicrobiene, putând fi implicate 3-5 specii bacteriene
diferite în producerea lor.
Bacteriile izolate din abcesele dento-alveolare fac parte, în marea lor majoritate,
din microbiota indigenă a cavităţii orale. Ele provin fie din pulpa dentară necrozată, prin
foramenul apical, fie din pungi parodontale profunde, prin obturare sau traumatizare
accidentală.
Rolul major în producerea infecţiei îl au bacilii gram-negativi deoarece:
• au endotoxină;
• sunt bacterii capsulate ce pot determina fagocitoza;

3
 • eliberează în mediu enzime precum colagenaze, hialuronidază, fibrinolizină, cu
ajutorul cărora distrug ţesutul conjunctiv;
• posedă antigene capabile să inducă răspuns imun umoral şi celular.
Studii recente au arătat că formele severe ale abceselor periapicale sunt
determinate mai frecvent de Porphyromonas endodontalis şi Porphyromonas gingivalis,
în timp ce din formele benigne au fost izolate preponderent Prevotella oralis şi
Prevotella intermedia.

Specii bacteriene frecvent izolate din abcesele periapicale

Bacterii anaerobe Bacterii
aerobe/facultative
Prevotella intermedia Streptococi alfa-
hemolitici
Prevotella denticola Streptococi beta-
hemolitici
Prevotella melaninogenica Enterococi
Porphyromonas endodontalis Staphylococcus
epidermidis
Porphyromonas gingivalis Staphylococcus
aureus
Porphyromonas asaccharolytica Neisserii
nepretenţioase
Fusobacterium nucleatum Bacili difteroizi
Fusobacterium mortiferum Capnocytophaga
spp.
Fusobacterium mortiferum Capnocytophaga
spp.
Propionibacterium. spp. Eikenella coirodens
Actinomyces spp. Enterobacteriaceae
Bifidobacterium spp.

Eubactenum spp.

Veillonella spp.

Peptostreptococcus spp.

Spirochete

. INFECŢII ALE ŢESUTURILOR PERIORALE

Infecţii ale tegumentului perioral
Sunt incluse aici: furuncule, stafilococia malignă a feţei, flegmonul difuz
hemifacial, infecţii ale plăgilor traumatice sau chirurgicale. Cele mai multe dintre aceste
afecţiuni sunt produse de Staphylococeus aureus. Rar, în etiologia flegmoanelor sau
infecţiilor inciziilor faciale pot fi implicaţi anaerobi nesporulaţi sau Streptococcus

4
pyogenes. De exemplu, în cazul flegmonului difuz hemifacial ce complică un proces
septic dento-parodontal, -este suspectatâ implicarea speciilor de Prevotella, în asociere cu
Peptostreptococcus spp. sau bacterii facultative.
În cazul inciziilor chirurgicale trebuie luată în consideraţie şi posibilitatea
contaminării plăgii cu bacterii din fondul microbian de spital: Staphylococcus aureus,
bacili coliformi, bacil pioeianic.
Microorganisme frecvent implicate în producerea limfadenitelor cervicale (funcţie de
poarta de intrare)
Poarta de intrare Microorganisme izolate
A. Infecţii acute

Infecţii ale tegumentelor feţei

- Erizipel, impetigo Streptococcus pyogenes

- Furunculoza, impetigo
Gingivo-stomatite
Staphylococcus aureus
Streptococcus pyogenes, bacili
gram-
negativi anaerobi + treponeme
orale
Herpes simplex 1

Angine Streptococcus pyogenes

Virusul Epstein-Barr

Procese inflamatorii dento- Prevotella melaninogenica,

Prevotella
parodontale (gangrena pulpară, intermedia, Porphyromonas
gingivalis,
parodontită apicală, Fusobacterium nucleatum
pericoronită)
B. Infecţii subacute sau cronice

Tuberculoza secundară Mycobacterium tuberculosis

Sifilis primar Treponema pallidum
Boala zgîrieturii de pisică Bartonella henselae

Angina Ludwig
Este o celulită invazivă care interesează ţesuturile supramandibulare, ce are ca
punct de plecare abcesele dentare, sialadenite submandibulare, fracturi ale mandibulei,
traumatisme ale planşeului bucal.
Variate bacterii au fost izoîate din fluidul de drenaj al leziunii, dar semnificaţie
clinică au în special Prevotella melaninogenica şi Porphyromonas gingivalis. Deşi
examenul microbiologic al puroiului este posibil şi recomandat, terapia antimicrobiană de
primă intenţie este necesară şi constă, de obicei, în administrarea asociaţiei penicilină-
metronidazol.

5
 Celulita.-In afara de Streptococul pyogenes celulita poate fi determinate de
numeroase alte bacterii precum Staphylococul aureus, Strep. Pneumoniae,
Haemophylius influenzae si bacterii gram-negative aerobe si anaerobe.
• celulita geniană dată de Haemophilus influenzae, care este o infecţie
neodontogenă a spaţiului bucal, deseori extinzându-se spre regiunea orbitală.
Sinuzita maxilară odontogenă
Apare prin extinderea infecţiei de la mucoasa nazală (via ostium) sau este
odontogenă, favorizată de: granulomul apical, alveolită, fracturi ale maxilarelor,
tratamente endodontice traumatizante, implante endoosoase, extracţii dentare urmate de
producerea unei comunicări buco-sinuzale.
Sinuzita maxilară de origine nazală este frecvent determinată de Haemophilus
influenzae sau/şi Streptococcus pneumoniae. Sinuzita odontogenă este, de obicei, de
etiologie mixtă: fie diverse specii de anaerobi nesporulaţi, fie anaerobi nesporulaţi
asociaţi cu flora facultativă (Staphylococcus aureus, bacili coliformi, Proteus, bacil
piocianic).
. INFECŢII ALE ŢESUTURILOR DURE
Procesele infecţioase localizate la nivelul corticalei osoase şi a procesului
alveolar (osteite, periostite), predominant de origine dentară, prezintă flora patogenă
caracteristică gangrenei pulpare şi cea care se găseşte în mod normal în cavitatea bucală:
streptococi, stafilococi, lactobacili, enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi
(Clostridium perfringens, oedematiens). Pentru infecţiile care cuprind osul în totalitate
(osteomielite) se consideră că în majoritatea cazurilor sînt responsabili stafiîococii albi şi
aurii.
Osteita alveolară localizată
Din punct de vedere microbiologic, osteita alveolară este, cel mai probabil, o
infecţie mixtă, produsă de bacterii orale strict anaerobe sau/şi facultative. Este presupusă
implicarea Treponemei denticola, cu activitate intens fibrinolitică, dar ipoteza nu a fost
confirmată.
. Osteomielita
Studii recente, însă, au demonstrat implicarea bacililor gram-negativi anaerobi,
etiologia osteomielitelor fiind destul de asemănătoare cu cea a abceselor dento-alveolare.
În plus, au fost descrise osteomielite produse de bacterii aerobe - Pseudomonas
aeruginosa sau facultative - specii de Klebsiella, Proteus.
INFECTII ALE TESUTURILOR ORALE MOI
. Infecţii bacteriene acute
Stomatita streptococică apare ca o leziune congestivâă dureroasâă localizată
uzual la nivelul palatului dur. Apare rar ca leziune independentă, fiind asociată de obicei
cu faringita streptococică. Din leziuni este izolat constant Streptococcus pyogenes. Este
necesar tratamentul cu penicilină.
Staphylococcus aureus şi Escherichia coli au fost ocazional izolaţi din stomatite
şi glosite dar numai la vârstnici sau pacienţi care au suferit o deshidratare severă.
Angina Vincent este asociată cu sau poate evolua independent de gingivita
ulcero-necrotică acută. Etiologia celor două boli este comună, reprezentată de asociaţia
bacili gram-negativi anaerobi şi treponeme orale. Infecţia apare în condiţii de igienă orală
precară sau deficit sever al apărării antimicrobiene.Tratamentul etiologic constă în
asocierea penicilinei cu metronidazolul.

6
 Sialadenite acute. Localizate frecvent la nivelul glandei parotide, pot fi
determinate de virusuri dar şi de unele bacterii: Streptococcus pyogenes, Staphylococcus
aureus, bacili gram-negativi anaerobi.
. Infecţii bacteriene cornice
Actinomicoza cervico-facială. Este o infecţie endogenă, leziunile interesând, de
obicei, mandibula şi ţesuturile moi din vecinătate.
Agentul etiologic este Actinomyces israelii şi apariţia bolii este favorizată de
extracţii dentare, intervenţii chirurgicale sau traumatisme importante la nivelul
structurilor orale. Rareori actinomicetele sunt izolate în cultură pură, ceea ce
demonstrează etiologia mixtă a actinomicozei cervico-faciale. Cel mai des, Actinomyces
israelii este asociat cu Actinobacillus actinomycetemcomitans.
Noma. Este o leziune ulcerativ-necrotică extensivă a obrazului şi buzelor care
poate duce la dezgolirea dinţilor şi osului maxilar. Poate fi urmarea unei gingivite
ulcerative necrotice şi este asociată cu bacterii anaerobe comensale ale cavităţii orale
(specii de Prevotella, Fusobacterium, treponeme orale).
Infectiile necrozante ale tesutului moale – sunt determinate de bacterii gram-
negative mixte aerobe si anaerobe si gram-pozitive.Speciile de Colstridium din care : C
Perfringens, C. novyi si C. septycum sunt cele mai obijnuite,determina majoritatea
infectiilor severe, cu evolutie rapida, sau toxica precoce si rate mari de mortalitate.

,,Bibliografie”:

1. Pricop Marius, Emil Urtila :Infectiile buco-maxilo-faciale

2.Microbiologie (internet).
3.Schwartz vol1. :Pricipiile chirurgiei/consideratii de baza