FIZIOLOGIE

CURS 1
semestrul II
 PARTICULARITI
MORFOFUNCIONALE ALE
CAVITII BUCALE
Pereii cavitii bucale.
Mucoasa bucal.
Dentiia temporar i definitiv.
Dezvoltarea embriologic i erupia dentar.
Etapele erupiei dentare.
Factorii care influeneaz erupia dentar.
Structura dintelui.
Mineralizarea dinilor.
PEREII CAVITII BUCALE
PEREII CAVITII BUCALE
Zona vestibulara maxilara prezinta:
SPATIUL RETROZIGOMATIC PUNGA LUI EISENRING
- delimitare: - superior muschiul buccinator
- posterior - santul pterigomaxilar
- anterior creasta zigomatico-alveolara
- muschi: maseter si buccinator
- latimea acestui spatiu se mareste pe masura ce creasta alveolara
se resoarbe, si se ingusteaza in urma deschiderii cavitatii bucale

SPATIUL VESTIBULAR LATERAL VESTIBULUL LATERAL

- delimitare: - posterior - creasta zigomatico-alveolara
- anterior frenul bucal (lateral) superior

SPATIUL VESTIBULAR LABIAL VESTIBULUL LABIAL/ANTERIOR

- delimitare: - este cuprins intre cele doua frenuri bucale, si impartit in
doua zone (rareori simetrice) de frenul labial superior
Zona vestibulara mandibulara prezinta:

ZONA VESTIBULARA LATERALA PUNGA LUI

FISH
- delimitare: - anterior primul premolar
- posterior fibrele anterioare ale
maseterului
- la acest nivel fibrele buccinatorului
formeaza un fund de sac vestibular mai larg
ZONA VESTIBULARA LABIALA
este cuprinsa intre cele doua frenuri bucale laterale
si impartita de catre frenul buzei inferioare
 MUCOASA BUCAL
FIXA aderenta de tesuturilor subadiacente, acopera
palatul dur si procesele alveolare

MOBILA (ACTIV-MOBILA) acopera interiorul buzelor,

obrajilor, valul palatin, pilierii, planseul bucal precum si
zona de tranzitie dintre palatul dur si cel moale

MOBILIZABILA (PASIV-MOBILA) se mobilizeaza

doar sub actiunea unei forte externe: de-a lungul
vestibulului superior si inferior, in apropierea fundurilor
de sac, de-a lungul liniei milohioidiene, linia Ah,
tuberculul piriform, zona linguala centrala.
 -este format din 22 de oase si este mpartit n: -neurocraniu (cutia craniana)
-viscerocraniu (oasele fetei)

oasele
cutiei
craniene

oasele
fetei
Viscerocraniu, format din 14 oase: nazal

- 2 nepereche: vomerul, mandibula

- 6 pereche: maxilare, palatine,

nazale, lacrimale, zigomatice,
cornete nazale inferioare.

sfenoid etmoid
zigomatic

lacrimal
maxilar

vomerul
maxilar

zigomatic
palatin
sfenoid
vomer

temporal temporal

occipital

Vedere inferioara
 MUSCHII MASTICATORI
Muschiul maseter
Muschiul temporal
Muschiul pterigoidian medial
Muschiul pterigoidian lateral
 MUSCHIUL MASETER
ORIGINEA:
1. Fasciculul superficial (pars superficialis)
- 2/3 anterioare ale marginii inferioarea arcadei
zigomatice printr-o aponevroza
2. Fasciculul profund (pars profunda)
- fata mediala si marginea inferioara a arcadei
zigomatice
INSERTIA:
1. Fasciculul superficial (pars superficialis)
- Rugozitatile unghiului mandibular
(tuberozitatea maseterina)si pe fata externa a
ramurii
2. Fasciculul profund (pars profunda)
- superioara a ramurii si pe procesul
coronoidian
ACTIUNE
- contractia bilaterala ridicarea si usoara
propulsie a mandibulei
- contractia unilaterala miscare latero-supero-
anterioara de partea muschiului contractat
 MUSCHIUL TEMPORAL

ORIGINEA:
fosa temporala

INSERTIA:
procesul coronoid, marginea
anterioara a ramurii mandibulare

ACTIUNE:
ridicarea si tractiunea mandibulei
posterior

Prezinta 3 fascicule: anterior,

mijlociu si posterior
 MUSCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL
ORIGINEA:
- fosa pterigoidiana

INSERTIA:
- fata interna a ramurii mandibulei,
in zona unghiului mandibulei, la nivelul
tuberozitatii pterigoidiene

ACTIUNE:
contr. bilat. = deplasara mandibulei
superior si anterior
- contr. unilat. = deplasara
mandibulei superior, anterior si medial
spre partea opusa contractiei
MUSCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL
ORIGINEA:
1. Fasciculul superior (sfenoidal)
fata infratemporala a aripii mari a osului sfenoid
2. Fasciculul inferior (pterigoidian)
fata laterala a lamei laterale a procesului
ptrigoidian
INSERTIA:
1. Fasciculul superior (sfenoidal)
- capsula si discul articular
2. Fasciculul inferior (pterigoidian)
- colul mandibulei in foseta pterigoidiana

ACTIUNE:
- contr. bilat. fasc. sup. = miscare de propulsie
- contr. unilat fasc. sup. = lateropulsie pura
- contr. bilat. fasc. inf. = propulsia mandibulei
- contr. unilat.fasc. inf. = lateropulsie +coborarea
mandibulei
- contr. unilat. a ambelor fasc. = lateropulsia
mandibulei spre partea opusa muschiului
contractat
MUSCHII CARE NU PATICIPA LA
MASTICATIE
Muschiul digastric

Muschiul milohioid

Muschiul geniohioid

Muschiul orbicularul gurii

 Dentitia temporara

Maxilar 1 2 4 3 5

Mandibula 1 2 4 3 5
Luni 6 8 12 18 24 25 30
 Dentitia permanenta

Maxilar 6 1 2 4 53 7 8
3

Mandibular 6 1 2 3 4 5 7 8

Varsta 6 8 10 12 20
DENTITIA TEMPORARA SI DEFINITIVA
FIZIOLOGIE
CURS 2
semestrul II

21
 ECHILIBRUL HIDRO-
ELECTROLITIC
Apa n organism
Repartiia apei n organism
Deplasarea apei n organism
Echilibrul hidric al organismului
Sectoarele hidrice ale organismului

22
 Apa este solventul obligatoriu al materiei vii si
reprezint contituentul majoritar al organismului uman.

Ansamblul de celule ce alctuiesc un organism viu

acioneaz ca un tot coerent prin interconectare cu
mediul apos n care se scald.

Apa reprezint o dubl prioritate a organismului

viu: constituient majoritar i mediu de via.
REPARTIIA APEI N ORGANISM
Organismul adult este alcatuit din:
- 60% apa
- 40% reziduu uscat format din:
- 18% proteine,
- 15% lipide,
- 5% substante minerale
(pentru un subiect de 70Kg)
Apa ocupa locul 2 ca importanta, dupa oxigen.
Un deficit de apa de 15% din greutate duce la moarte
in 6-7 zile 24
 ROLURILE APEI
Constituent esential al materiei vii, permitand
desfasurarea normala a mecanismelor
homeostazice
Solvent pentru substantele organice si
anorganice
Transportor si mediu de desfasurare a
proceselor de biosinteza si biodegradare

25
 COMPARTIMENTELE
LICHIDIENE
A. COMPARTIMENTUL INTRACELULAR
reprezinta 40% din greutatea unui adult
(28 l/70 kg)
apa intracelulara intra sub forma legata in
constitutia diferitelor structuri celulare
rol mediu de dispersie in citoplasma sub
forma libera
26
 B. COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR

Reprezinta 20% din greutate organismului

Este repartizata in urmatoarele subcompartimente:
-spatiul intercelular (interstitial)
- spatiul intravasculara (plasma sanguina)
- apa transcelulara delimitata de structuri epiteliosecretoare
ex. LCR, umoarea apoasa, lichidele din spatiile virtuale
(pericardic, peritoneal, pleural, sinovial), secretiile digestive,
secretia sudorala
Lichidul interstitial (LI) impreuna cu plasma sanguina
formeaza mediul intern al organismului.
Constanta mediului intern este o conditie fundamentala a
vietii organismelor, denumita de Canot (1929)-HOMEOSTAZIE
27
 Continutul n apa si distribuia lichidelor

Compartimentele organismului (spatii)

Intracelular
Extracelular
Apa totala a organismului
- 55-60%din G la barbaii tineri
- 45-50% la femeile tinere

28
 LEC = ECF lichidul extracelular

LEC (20%) + LIC (40%)= apa totala (60%) din G29

 LEC continut

Plasma 25% din LEC

Vol sanguin = 80ml/kgc = 8% din greutate
Vol sanguin(l) = vol plasmatic (l) x 100/(100-Ht)
Vol plasmatic = Vol sanguin x (100-Ht)/100

Lichidul interstitial = mediul intern = 15% din

G si 75% din LEC
Limfa = 2-3% din G

30
Spaiul lichidian extracelular
1. deservete celula -reglarea volumului intracelular este
esenial pentru funcia celular normal i se face prin transferuri de
ap osmotic dictate de deplasarea electroliilor)
-reglarea volemiei- cantitatea de lichid din
sistemul nchis de vase sanghine reprezinta un factor critic al
supravieuirii.
2. este un mediu de comunicare a tuturor celulelor
organismului puse astfel n contact
3. este tamponul de compensare rapid volemic prin migrare
hidric transcapilar.
Meninerea organismului ca ansamblu coerent i funcional
de structuri presupune compartimentare; meninerea
compartimentelor presupune cheltuial constant si permanent de
energie.
 SPATIUL INTERSTITIAL
Reprezinta 16 % din greutatea corporala
Este format din 3 faze:
1. Faza fluida: - apa, subst. micromoleculare adesea
disociate
2. Faza macromoleculelor fluide:
- proteine serice a caror concentratie repr. aprox. 30-80
% din conc. lor plasmatica
- determina presiunea oncotica (coloidosmotica)
caracteristica sp. interstitial (4,5 mm col. Hg)
3. Matricea spatiului interstitial
- lanturi lungi protidice si polizaharidice de diferite forme ,
dimensiuni si tipuri 32
 REPARTIZAREA APEI IN
ORGANISM

Variabila, direct proportionala cu

intensitatea proceselor metabolice vitale, la
nivel de organism, organe, tesut

Constanta, daca se raporteaza exclusiv la

volumul celular

33
Molecula de ap
-are un diametru de 0,3 nm i o form de V, oxigenul fiind situat n
vrful acestuia.
- sarcinile electrice pozitive sunt la nivelul atomilor de hidrogen, iar
sarcinile negative sunt la nivelul oxigenului.
- are forma unui tetraedru al crui centru este ocupat de ctre atomul
de oxigen.
- doi atomi de hidrogen i dou perechi de electroni se orienteaz
fiecare spre unul din cele patru vrfuri.
-forma unui V, fiecare latur a acestuia corespunznd unei legturi
oxigen-hidrogen cu o lungime de aproximativ a zecea-milioana parte
a unui milimetru.
- unghiul format de cele dou laturi ale V este de 105 grade.
- polaritatea apei favorizeaz interaciunile ntre moleculele de ap.
Fiecare atom de hidrogen ncrcat pozitiv al unei molecule de ap
este atras de un atom de oxigen ncrcat negativ a altei molecule.
Aceste interaciuni sunt legturi de hidrogen.
HIDROFIL-HIDROFOB

Fiind o molecul polar, apa se poate lega cu alte molecule

polare sau ncrcate electric cum ar fi acizii, srurile, zaharurile,
diferite poriuni ale moleculelor proteice i ale ADN.
Datorit acestor interaciuni apa dizolv moleculele polare,
denumite molecule hidrofile.
Apa se leag foarte puin de moleculele nepolare, ce se
comport hidrofob (cazul apei n raport cu uleiul).
Proteinele i ADN sunt molecule lungi ce conin pri
hidrofile i pri hidrofobe. Aceste molecule se ghemuiesc pe ele
nsele, capt o structur tridimensional, grupele hidrofile fiind la
suprafa i cele hidrofobe spre interior.
Efectul hidrofob determin replierea proteinelor.
 Exist n celul trei tipuri de ap:

- apa ordonat ce nconjoar moleculele biologice

interacionnd intens cu acestea,
- apa de mas ce ocup tot ce nu este molecul biologic
- molecule de ap ncastrate n moleculele biologice.

Moleculele de ap ocup toate spaiile neocupate de

moleculele biologice.
O singur celul conine miliarde de molecule de
ap.
 Polarizarea apei

Confer dou proprieti importante:

- Molecula de ap este un dipol ce se orienteaz n cmpul electric

extern;
- Apa chiar n stare lichid poate dobndi o structur paracristalin
prin atracia electrostatic dintre moleculele vecine.
Apa are o constant dielectric important (sinonimul
termenului dielectric este izolant).
O substan este dielectric cnd nu are electroni liberi
capabili s transporte curentul electric, dar care poate fi polarizat
printr-un cmp electric.
Apa are o oarecare capacitate de tamponare electric, fiind si un bun
solvent pentru ioni, formnd o ptur de hidratare n jurul acestora.
Astfel, ionii se pot mica relativ independent unii fa de alii, dei
sunt dizolvai n aceeai soluie.
 Ct reprezint apa din totalul greutii corporale?

Mai mult de jumtate din aceasta, mai exact 600 ml/kg corp.

Diferitele esuturi conin o cantitate diferit de ap:

-inima, creierul i plmnii sunt alctuite din 75-80% din ap,

-pielea 70% din ap,
-osul doar n proporie de 20%,
-grsimea de depozit nu conine ap.

Apa total corporal reprezint 73,2% din masa corporal degresat.

Valoarea medie a coninutului n ap la brbat este de 62% din
greutate (variind ntre 54-70%), iar la femeie de 51% (45-60%).
La copii, apa reprezint 65-75% din greutatea corporal.
REPARTIZAREA APEI IN ORGANISM IN
RAPORT DE INTENSITATEA
PROCESELOR VITALE

1. Varsta/sex:
Embrion . 90-97%
Copil 0-1 an . 75%
Copil 1-12 ani . 65%
Adolescent ... 50-58%
Adult 30-59 ani .. 60-70%
Barbat 55-63%
Femei . 47-52%
Varstnic >60ani . <50%
Variatiile continutului de apa la om, gasite la diferiti autori
se datoresc repartitiei inegale a tesutului adipos (hidrofob)39
 REPARTIZAREA APEI IN
TESUTUL ACELEIASI SPECII

Smalt 0,2%
Dentina 10%
Tesut osos .. 25%
Tesut adipos ......... 20-30%
Tesut cartilaginos . 55%
Tesut conjunctiv 60%
Tesut muscular .. 75%
Tesut nervos 80%

40
 REPARTITIA APEI IN ORGANE

Oase 22-25%
Tiroida . 70-75%
Rinichi. 80-85%
Creier:
- substanta cenusie .... 85%
- substanta alba ... 70%
Inima, plamani . 80%
Ficat, piele .. 70%
41
 REPARTITIA APEI IN:

Plasma 90%

Elemente figurate .. 65%

42
 DEPLASAREA APEI IN
ORGANISM
Schimburile de apa si electroliti dintre diversele
compartimente sunt influentate de factori (electroliti,
subst. macromoleculare) care conditioneaza sensul
de deplasare:
- presiunea hidrostatica
- presiunea osmotica
- presiunea coloidosmotica
Apa traverseaza toate membranele celulare si
tisulare
43
 OSMOZA
Reprezint micarea net a solventului prin membrane
semipermeabile, ca rspuns la diferena de presiune
osmotic
apa este solventul sistemelor biologice
Osmoz = procesul de trecere a apei printr-o membran
semipermeabil, dinspre soluia mai diluat spre cea mai
concentrat
presiunea osmotic (P) depinde:
- nr. de particule dizolvate n unitatea de volum
(concentraia osmotic a soluiei = C)
- temperatura absolut a soluiei (T)
P =C RT
44
 OSMOZA
dac dou soluii cu osmolariti diferite (A; B) sunt puse n contact
printr-o membran semipermeabil (permeabil pt. ap, dar nu i pt.
solvii) gradientul de pres. osmotic det. transferul apei dinspre
soluia cu presiune osmotic spre cea cu presiune osmotic
atingerea strii de echilibru osmotic este asociat cu modificarea
volumelor

45
 ECHILIBRUL HIDRIC
Reprezinta diferenta intre intrarile de apa si iesirile de apa
In conditii normale organismul isi mentine echilibrul hidric
(homeostazia hidrica)
Aportul zilnic de apa: cea mai mare parte de apa ingerata este
administrata pe cale orala 2/3 sub forma de apa ca atare sau
alte bauturi; 1/3 este in alimentele ingerate
O mica cantitate de apa este sintetizata in organism ca rezultat al
oxidarii hidrogenului din alimente variaza intre 150-250 ml/zi si
depinde de intensitatea proceselor metabolice
Aportul normal de lichide inclusiv cele sintetizate, este de ~2300
ml/zi

46
 ECHILIBRUL HIDRIC
Aportul de apa este controlat prin senzatia de sete
Reduceri minime ale continutului hidric declanseaza setea
si ingestia consecutiva de apa , diminuand simultan si
eliminarea de lichide
Eliminarea de apa pe calea evaporarii, dar mai ales
prin urina este controlata prin mecanismele filtrarii
glomerulare si sistemele neuro-umorale
Incarcarea cu apa a organismului actioneaza in sens contrar
diminuand ingestia si marind diureza
47
 ECHILIBRUL HIDRIC

IZOTONIE = Posm 300mOsm/l sau 7,6 atm

IZOIONIE = egalitate intre suma sarcinilor

pozitive cu cele negative de cca 155mEq/l
cationi si respectivi anioni

48
 ELECTROLITII IN ORGANISM

In lichidele organismului se gasesc dizolvati:

Compusi organici, cu molecula mica (glucoza, uree,
aminoacizi)
Substante macromoleculare (mai ales proteine)
Electroliti anorganici cu rol in
- distributia si retinerea apei
- determinarea presiunii osmotice
- determinarea concentratiei de H+ ioni

49
 EAB

Snge
(7,35 - 7,45)
ACID ALCALIN
7
0 1 2 3 4 5 6 8 9 10 11 12 13 14

Cola
Acid de Ap Amoniac
baterie Oet distilat

Ploaie Bicarbonat de
Suc de
normal sodiu
lmie

Scara de pH
(logaritmic)
 EAB

Acid = donor de ioni de H+

Ex. HCl H+ + Cl-

Baz = donor de ioni OH-

Ex. NaOH Na+ + OH-

Soluie acid [H+] > [OH-]

Soluie alcalin [OH-] > [H+]

 PLASMA - EAB
= meninerea n limite fiziologice a [H+]
pH = - log [H+] = 7,4 (7,35 - 7,45)

Ecuaia Henderson-Hasselbach
pH = pKa + log [baz]/[acid] = 6.1 + log [HCO3-]/[H2CO3]
Ka = constanta de disociere; pt. acid tare
pt. acid slab
Fiziologic:
producie continu de acizi nevolatili (ex. acid lactic, corpi
cetonici) tendina de acidifiere a pH-ului
mecanisme care reduc [H+]
fizico-chimice: sisteme tampon
biologice: plmni, rinichi, ficat
 PLASMA - EAB
SISTEMELE TAMPON SANGUINE
Principiu: procesul de tamponare = nlocuire acid tare din mediu
cu un acid slab, cu disociere redus meninere relativ constant
a [H+].
Capacitatea tampon a sngelui:
- 1/4 - plasm
- 3/4 - eritrocite
1. Sistemul bicarbonat/acid carbonic
= principalul sistem tampon al organismului
exist n concentraie mare = 24-27 mEq/l
rezult din CO2 format n cursul proceselor metabolice
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
 PLASMA - EAB
Parametrii sistemului bicarbonat/acid carbonic
1. [HCO3-] = 24 mEq/l = componenta metabolic
- este reglat pe cale renal; se modific lent
2. [H2CO3] = 1,2 mmol/l = componenta respiratorie
- este reglat de ctre plmni; se modific rapid (sec.)
- depinde de: - coef. de solubilitate al CO2 = 0,03
- pres. parial a CO2: [H2CO3] = PCO2x 0,03
3. PCO2 = 40 mmHg
4. [HCO3-]/[H2CO3] = 24/1,2 = 20
5. CO2 total = [HCO3-] + [H2CO3] = 24 + 1,2 = 25,2 mmol/l
6. pH = 7,4
 PLASMA - EAB
2. Sistemul tampon al fosfailor Na2HPO4/NaH2PO4
- pKa = 6,8
- concentraie redus n plasm = 2mEq/l
rol redus n plasm (rol important n celule)

3. Sistemul tampon al proteinelor

- concentraie redus n plasm = 16 mEq/l
rol redus n plasm (rol important n celule)

Capacitatea tampon total a plasmei = 24+2+16= 42 mEq/l

 PLASMA - EAB
4. Sistemele tampon al hemoglobinailor
Hb-/HbH HbH = acid mai slab ca H2CO3
HbO2/KHbO2 HbO2 = acid mai tare ca H2CO3
= cel mai puternic sistem tampon al organismului
- are capacitate crescut n timpul procesului de deoxigenare

previne modif. semnificative ale pH-ului ntre sngele arterial
(cu O2) i sngele venos (cu CO2)

pH snge venos = 7,35 / pH snge arterial = 7,4
 PLASMA - EAB
Rolul eritrocitelor n EAB - factori:
prezena anhidrazei carbonice (AC) (viteza reaciei este
de aprox. 5000 ori mai mare dect n plasm)
AC
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
membrana eritrocitar este permeabil pentru anioni
(HCO3-, Cl-)
membrana eritrocitar este impermeabil pentru
cationi (Na+, K+), cu excepia H+.
diferenele de disociere ntre HbH i HbO2
 PLASMA - EAB
La nivel tisular (PO2 , PCO2 )
KHbO2 cedeaz O2
Hb redus rezultat (cu const de disociere redus)
devine acceptor de H+, disociai din H2CO3
HCO3- rezultat din disocierea H2CO3 va difuza n
plasm la schimb cu ionii de Cl- (fenomen
HAMBURGER), care ptrund n eritrocite KCl
n plasm: HCO3- va fixa Na+, care nu poate difuza n
eritrocit

n eritrocit: HbH
n plasm: NaHCO3-
 PLASMA - EAB
La nivel tisular (PO2 , PCO2 )
 PLASMA - EAB
La nivel pulmonar (PO2 , PCO2 )
HbH se oxigeneaz HbO2 = acid puternic, care
elibereaz H+ i fixeaz K+ KHbO2
Ionii de Cl- migreaz n plasm, unde fixeaz Na+
HCO3- (eliberat din NaHCO3 plasmatic) ptrunde n
eritrocite i reacioneaz cu H+ (din disocierea HbH)
H2CO3.
Descompunerea H2CO3 (catalizat de AC) duce la
formarea de: H2O i CO2, care difuzeaz n aerul
alveolar
AC
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-

!! Activitatea AC este reglat de PCO2: esuturi (46 mmHg) spre dreapta

plmni (40 mmHg) spre stnga
 PLASMA - EAB
La nivel pulmonar
(PO2 , PCO2 )
Plasm Eritrocit

O2 HHb
O2

HbO2

HCO3- HCO3- H+
Cl-
+ H2CO3
Na+ AC
CO2 CO2 + H2O
 PLASMA - EAB
SISTEME BIOLOGICE CU ROL N EAB
Plmnii
= a doua linie de aprare pentru prevenirea tulb. EAB
- intervine prin reglarea eliminrii de CO2
Creterea ventilaiei eliminare CO2 n exces PCO2
Scderea ventilaiei eliminare CO2 redus PCO2
- ajusteaz eliminarea CO2 astfel nct raportul s fie
meninut constant pH normal
Ex.
[HCO3-] pH sczut hiperventilaie PCO2
[H2CO3] [HCO3-]/ [H2CO3] = normal pH = normal
 PLASMA - EAB
Rinichii - intervin prin
reabsorbia HCO3- filtrat
refacerea rezervei de HCO3- prin formare de HCO3- nou
excreie de H+
 PIERDERILE ZILNICE DE APA

Temp Temp ridicata Efort fizic

normala intens
Pierderi
insensibile
- piele 350 ml 350 ml 350 ml
- arbore 350 ml 250 ml 650 ml
respirator
Urina 1400 ml 1200 ml 500 ml
Transpiratie 100 ml 1400 ml 5000 ml
Fecale 100 ml 100 ml 100 ml
TOTAL 2300 ml 3300 ml 6600 ml 64
 Pierderi insensibile de apa
Prin perspiratie insensibila se pierd cantitati importante
de apa in urma evaporarii apei la suprafata pielii (in lipsa
secretiei sudorale) si prin tractul respirator
Cantitatea de apa eliminata prin piele este de 350ml/zi.
Aceasta cantitate se pierde si la persoanele cu deficit
congenital de glande sudoripare.
Moleculele de apa difuzeaza printre celulele epidermei.
Stratul de colesterol epidermic limiteaza aceste pierderi.
Cand acest strat dispare (ex: in arsuri) rata evaporarii
poate creste la 3-4 l/zi

65
 Temperatura ridicata

In mediu cald, peste 33C, evaporarea transpiratiei

este unicul mijloc de pierdere a caldurii
Prin transpiratie se pierd cantitati mari de NaCl
Pierderile de apa si NaCl determina diluarea
lichidului interstitial
Dezechilibrul mineral se corecteaza prin ingerare
de bauturi clorurosodice

66
 REGLAREA ECHILIBRULUI
HIDRIC
Se face prin:
- reglarea interstitiei de lichide prin senzatia de sete
- reglarea pierderilor de apa, prin hormonul antidiuretic cu rol
major in controlul reabsorbitiei renale de apa si al
osmolaritatii plasmei
Reglarea aportului hidric:
- senzatia de sete apare la reducerea continutului hidric din
organism sub 1%
Setea poate fi produsa prin:
- stimularea osmoreceptorilor hipotalamici (prin cresterea
presiunii osmotice a lichidului extracelular)
- stimularea voloreceptorilor atriali (in hipovolemie) 67
REGLAREA ELIMINARILOR DE APA

Retinerea apei:
- ADH
- Aldosteron
Eliminarea apei:
- Factorul natriuretic atrial

Se face prin reactii compensatorii hormonul

diuretic (ADH) si ALDOSTERON, pentru
retinerea apei
FACTORUL NATRIURETIC ATRIAL, pentru
eliminarea apei
68
 CURS 3
semestrul II

69
 SECREIA SALIVAR

Morfologia glandelor salivare

Proprietile fizico-chimice ale salivei
Factorii care influeneaz fluxul salivar
Compoziia salivei
Factorii care influeneaz cantitativ i
calitativ secretia salivar

70
 GLANDELE SALIVARE

Parotide
Sublinguale
Submaxilare
Glande mici diseminate n
mucoasa bucal

71
GLANDELE SALIVARE MORFOLOGIA

72
 GLANDE PAROTIDE
Sunt dou formaiuni ovoide, situate in lojele
parotidiene
Greutate de 25-30g fiecare
Parenchimul glandei este format din acini
glandulari i canale excretoare din care rezult, n
final, un canal excretor unic - canalul Stenon -
lung de 5-6cm, ce se vars in vestibulul gurii n
dreptul celui de al doilea molar superior.
Nervul facial
Gl. seroaseprodus de secreie este fluid i
transparent = saliv de diluie. 73
GLANDE SUBMANDIBULARE

74
 GLANDE SUBMANDIBULARE
Situate sub planeul bucal n vecintatea unghiului
intern al mandibulei, ocup un spaiu situat ntre
mandibul i muchiul digastric ntinzndu-se n
profunzime pn la muchii milohidieni, hioglos i
stiloglos.
Glandele au o greutate de 7-8-10 g fiecare i sunt
constituite din acini i canalele excretoare (ca i glandele
parotide) din care rezult n final un singur canal
excretor canalul Wharton, lung de 5-6cm, ce se vars
n vrful carunculei linguale; uneori, canalul Wharton se
unete ntr-un confluent comun cu canalul excretor
principal al glandei sublinguale.
Glande mixte saliv mai vscoas (mucina) =saliv
de gustaie. 75
GLANDE SUBLINGUALE

76
 GLANDE SUBLINGUALE
Situate n lojele sublinguale delimitate inferior de
muchii milohioidieni, lateral de mandibul, iar medial
de muchii geniogloi.
Forma alungite n greutate de 3-5-6 g fiecare, la care se
adaug mai multe glande mici aflate n imediata
vecintate.
canal principal canalul Bartholin care se deschide
lng canalul Wharton sau mpreun cu acesta, de o
parte i de alta a liniei mediene i prin 5-6 canale mici
accesorii canalele Rivinius ce se deschid, de
asemenea, de o parte i de alta a liniei mediene de-a
lungul plicii sublinguale.
Glande de tip mucos saliv bogat n mucus = saliva
de deglutitie 77
 Parotide seroase

Submaxilare
mixte

Sublinguale

Glande mici mucoase

diseminate n
mucoasa bucal

78
MORFOLOGIA GLANDE SALIVARE
Glandele salivare sunt glande tubuloacinoase = acini
glandulari + canalicule excretoare
Salivonul = unitatea morfofuncional
Glandele parotide acin = 2-6 celule seroase
Glandele submaxilare acinii glandulari sunt formati
din ambele tipuri de celule i raportul celule seroase /
celule mucoase este de 4/1- gl mixte
Glandele sublinguale predomin celulele mucoase i
raportul celule seroase/celule mucoase este de 3/4, de
aceea, aceste glande sunt considerate glande de tip
mixt
79
SECRETIE /
REABSORBTIE

80
 PROPRIETILE FIZICO-CHIMICE
ALE SALIVEI
Volum: 0,5 - 1,5l/zi Presiunea osmotica
Aspect: 50-100 mOsm/l
- lichid filant, - este hipotona fata de
- incolor, plasma
- miros fad, Punctul crioscopic
- transparent/opalescent -0,2 C si - 0,4 C
- pH: 6,7 (5,6 - 8)
- vascos / seros
Vascozitatea = 1,20-
1,90
81
 FLUXUL SALIVAR

In repaus (nestimulat) - 0,3-0,5 ml/min

fluxului salivar de repaus
hipersalivatie/sialoree/polisialie/ptialism
fluxului salivar de repaus
hiposalivatie/hiposialie/hipoptialism
xerostomie (senzatia de uscaciune bucala).
82
 COMPOZITIA SALIVEI
SUBSTANTE ANORGANICE
- Na, K, Cl, bicarbonatul, fosfatul, Ca, F, Mg, I, O,
tiocianatul(sulfocianatul)
SUBSTANTE ORGANICE
1. Proteine
2. Enzime
3. Hormoni
4. Glucide
5. Lipide
6. Alte substante
7. Elemente celulare salivare 83
 SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
1. PROTEINELE SALIVARE
Proteine serice
- aminoacizi, albumine, globuline, lactoferina,
factori de coagulare
Proteine glandulare
Aminoacizi salivari
Lactoferinul

84
SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
2. ENZIME SALIVARE
Amilaza salivara hidrolizeaz amidonul preparat
dextrine maltoz
Lizozimul - distruge mucopolizaharidele din peretele
bacteriilor
Kalikreina
- in formarea bradikininei,
- rol vasodilatator local si de crestere a permeabilitatii
vasculare
- intervine in procesele de transport ionic transepitelial.
85
 SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
2. ENZIME SALIVARE
Mucinele salivare
- rol n formarea bolului alimentar,
- asigur masticaia, deglutiia i vorbirea,
- particip la sistemele tampon.
Factorul de agregare bacteriana (bactericidina)
- actiune agreganta si bactericida prin intermediul
tiocianatului, asupra streptococilor si lactobacililor.
86
SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
2. ENZIME SALIVARE
Alte enzime salivare
- lipaza linguala, anhidraza carbonica, fosfataza
alcalina, aldolaza, colinesteraza, transferaza,
ureaza, dehidrogenaza, -glicuronidaza,
peroxidaza
- sunt in concentratii mici, dar unele pot interveni
in patogeneza cariei dentare.

87
SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
3. HORMONII SALIVARI
Parotina
Sialogastrona
Renina salivara
Peptidele de tip gastro-intestinal
Factorul de crestere a nervilor (NGF nerve growth
factor)
Factorul de crestere a epidermei (EGF epidermal
growth factor)
Factorii de crestere insulin-like (IGF I si II)
Factorul glucagon-like 88
SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
4. GLUCIDELE 4. GLUCIDELE
SALIVARE SALIVARE

A. Glicoproteine B. Glucide libere

- galactozamina, - glucoza (95-10 mg/l),
- acid acetilneuraminic, - frucoza (5 mg/l),
- glucozamina - maltoza,
- hexoze

89
 SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
5. LIPIDELE SALIVARE
Sunt in cantitati mici
Concentratii mai mari se afla la nivelul placii dentare:
- digliceride;
- trigliceride,
- fosfolioide;
- -lipoproteine,
- colesterol liber (1-2 mg/l) si esterificat
90
SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
6. ALTE SUBSTANTE
Vitamine
Ureea salivara
Amoniacul
Citratul - determina aparitia de eroziuni la nivelul
smaltului dentar
Acid lactic
Acid uric si creatinina cantitati reduse
Alcool etilic aprecierea alcoolemiei
Hormoni plasmatici
91
SUBSTANTE ORGANICE SALIVARE
7. ELEMENTE CELULARE SALIVARE
Celule epiteliale descuamate
- provin din ductele salivare
- examenul citologic salivar si biopsia mucoasei sunt utile
pentru diagnosticul tumorilor cavitatii bucale
Leucocite
- rol important in apararea la nivelul cavitatii bucale
- predomina neutrofilele (95%), restul limfocite (5%).
Bacterii
- mai frecvent se intalnesc streptococii, unii din ei fiind
implicati in cariogeneza (streptococcus mutans) 92
 FACTORII CARE INFLUENEAZ
CANTITATIV I CALITATIV
SECRETIA SALIVAR

FIZIOLOGIC
- Varsta
- Sexul
- Sarcina
FACTORII PSIHICI
EFORTUL FIZIC
SUBSTANTE FARMACODINAMICE
93
 FACTORII CARE INFLUENEAZ
CANTITATIV I CALITATIV
SECRETIA SALIVAR

Natura stimulului
Regimul alimentar
Durata stimularii
Ritmul circardian
Hormonii

94
 NATURA STIMULULUI
Poate influenta atat compozitia mixta a salivei, cat
si compozitia secretiei pure a diferitelor glande
Ex: - sol 0,85 M NaCl
2ml/min gl parotida+3ml/min gl submand
- sol 20mM HCl
3ml/min gl parotida+2ml/min gl submand
- sol 70mM HCl0,35g%mucina in gl submand
- pudra de carne1,5% mucina in gl submand
95
 REGIMUL ALIMENTAR
Dieta predominant proteica determina
cresterea concentratiei de uree

Regimul alimentar vegetarian creste nivelul

mucusului si capacitatea de tampon salivara

Un consum ridicat de glucide determina

cresterea concentratiei de amilaza salivara.
96
 DURATA STIMULARII
Concentratia diferitelor componente salivare
incepe sa scada daca stimularea glandei se
prelungeste peste 3 min

Exceptie: concentratiile de Na+ si I

Proteinele, Ca2+, HCO3- :

97
 RITMUL CIRCARDIAN

Dimineata : Na+, Cl , amilaza salivara

Dupa-amiaza : proteinele, K + , acid lactic

Noaptea : Ca 2+ , P

98
 HORMONII
1. ALDOSTERON
- reabsorbtia de Na+ si Cl
- Na+/K + in saliva finala
2. TESTOSTERON+TIROXINA
- secretia salivara
3. PARATHORMONUL
- proteinelor, Ca 2+ , P saliva parotidiana
- Na+ - la debite foarte mari
- Mg, K+ - nu modificari 99
 HORMONII
4. HORMONII LOCALI
ACTH-ul si glucocorticoizii scad
concentratia Na salivar;
Aldosteronul scade raportul Na/K salivar;
Testosteronul si tiroxina cresc fluxul
salivar,
ADH-ul diminueaza fluxul salivar;
Parathormonul creste nivelul proteinelor si
calciului salivar.
100