Incompatibilitate = interacțiunile dintre componentele

individuale, apărute in cursul:

- fabricării
- conditionării
- depozitării
manifestată – duce la modificari perceptibile pe cale
senzorială
 ascunsă – se identifică prin metode analitice sau prin teste
“in vitro”

Clasificare:
 incompatibilitati farmaceutice
 incompatibilitati terapeutice
Incompatibilitati /interactiuni farmaceutice
- modificari fizico-chimice biologice, care au loc inainte de administrarea
in organism, intre:
- materiile prime
- materii prime – factori externi

Interactiuni fizico-chimice:
- duc la preparate neomogene, din care este dificila preluarea corecta a
dozelor terapeutice
- sunt favorizate de o serie de factori: lumina, temperatura, aer, mediu
acid/alcalin

Exemple: - nemiscibilitatea
- insolubilitatea
- salefiere
- distributia substantelor active si auxiliare intre diferite faze ale
unui sistem dispers si concentrarea la interfete
- complexare
- sarcini electrice
- substantele auxiliare din materialele de conditionare
Fenomenele cele mai întâlnite, variabile în funcţie de natura
materialelor de ambalaj, care pot constitui sursa unor
incompatibilităti, determinând apariţia unor neechivalenţe
terapeutice la produşi identici sunt:

 fenomenele de sorbţie a substanţei medicamentoase până la o

anumită stare de echilibru, de suprafaţa recipientului cu
repercusiuni asupra conţinutului în principii active şi riscuri de
degradare a preparatului farmaceutic

 fenomenele de desorbţie a componenţilor chimici ai

recipientelor sau ambalajului.

 fenomenele de permeabilitate din atmosferă în interiorul

conţinutului recipientului sau invers din interior spre exterior

 fotodegradarea sau modificarea procesului de polimerizare şi

îmbătrânire a materialelor plastice în prezenţa medicamentelor
sau a factorilor externi.
 Incompatibilitati /
interactiuni terapeutice

Apar cand un medicament contine:

- substante cu actiune competitiva
- actiunea unui component afecteaza actiunea altui component
Clasificare:
 interactiuni farmacocinetice → modificari ale absorbtiei,
distributiei, biotransformarii si eliminarii

 interactiunifarmacodinamice → antreneaza actiunile sau

efectele medicamentelor in organism
 Interactiuni farmacocinetice

 Interactiuni la nivelul procesului de absorbtie:

- modificari pH sucului gastric si intestinal
- formare de complecsi
- metabolizarea unor medicamente de catre mucoasa gastrointestinala sau
de catre flora microbiana
- sindroame de malabsorbtie
- modificarea motilitatii gastrointestinale

 Interactiuni la nivelul procesului de distributie:

- modificarea fluxului sanguin hepatic – ex: propranolol - lidocaina
- deplasarea de pe proteinele plamatice – ex. Sulfamide antibact –
anticoagulante orale
Interactiuni asupra metabolizarii:
- inhibitiei enzimatice
- inductiei enzimatice

 Inhibitie enzimatica
Medicamentele inhiba enzimele metabolizante (enzimele microzomale hepatice)
↓
scade clearance-ul hepatic
↓
creste concentratia plamatica
↓
creste efectul farmacologic
↓
cresc riscurile toxice

Ex: Cimetidina, Fenilbutazona, Eritromicina, Ketoconazolul → scad procesele de

metabolizare a anticoagulantelor orale, sulfamidelor antidiabetice
 Interactiuni farmacodinamice

Sinergism = substantele active actioneaza in acelasi sens

 de aditie = substantele active asociate actioneaza pe acelasi tip
de receptori
 de potentare = substantele active asociate actioneaza pe
receptori diferiti
- dorit
- evitat

 Antagonism = substantele active actioneaza in sensuri

opuse
 partial = scaderea actiunii farmacodinamice
 total = anularea sau chiar inversarea actiunii
farmacodinamice
- dorit
- evitat
  Incompatibilități terapeutice
(fiziologice) se pot produce datorită:

 Alegerii unei căi neadecvate de

administrare;
 Asocierii antagoniste;
 Unor reacții între medicament și structurile
biologice ale organismului;
 Unor formulări indicate neadecvat, etc.
 DEFINIŢIE: IF

 Asocieri ale componentelor formei farmaceutice

în rezultatul cărora se petrec interacţiuni de
origine fizică şi fizico-chimică (atît între
substanţele active cât şi între cele auxiliare), ceia
ce duce la pierderea eficacităţii preparatului
medicamentos.
  Incompatibilități farmaceutice

 Procese fizice sau chimice care au loc între

două sau mai multe SM asociate;
 Duc la modificarea omogenității stabilității
sau eficacității în detrimentul calității
medicamentului;
 Pot apărea în anumite forme farmaceutice
(IF propriu-zise) sau pot avea loc în timpul
administrării simultane a mai multor
medicamente (incompatibilități de
seringă).
 Clasificarea incompatibilităţilor farmaceutice:
 1. Fizico-chimice (insolubilitatea, coagularea
sistemelor coloidale şi SMM, stratificarea emulsiilor,
umectarea şi topirea în pulberi compuse, adsorbţia
medicamentelor).

 2. Chimice pot fi de natură: dublu schimb,

neutralizare, hidroliză, oxidoreducere etc.(în rezultat
apar precipitări, degajări de gaze, coloraţii).
Vizibile
Apariția de precipitate;
Efervescență; Mascate
Eliminare de gaze; Absorbția SA pe suport;
Colorații; Inactivarea unor conservanți,etc.
Modificarea consistenței.
 Incompatibilităţi fizico-chimice:
1.care se rezolvă prin respectarea unei anumite ordini de
amestecare (dizolvare) a componentelor prescripţiei:
 Exemplu:

 Rp: Natrii benzoici

Calcii chloridi aa 5,0
Sirupi simplicis 30,0
Aquae purificatae ad 200ml
M.f.solutio
D.S. Intern, cite o lingură de 3 ori in zi.
 Prin reacţia dintre benzoat de sodiu şi clorura de
calciu se obţine benzoat de calciu. Solubilitatea
benzoatului de calciu este 1:20 în apă, vehicul este
suficient pentru a evita precipitarea benzoatului
de calciu. Cu toate acestea dacă la amestecarea
sol. de CaCl2(50%)cu sol. de benzoat de Na 10%
nu se asigură încă de la început o cantitate de
solvent suficientă pentru menţinerea în soluţie a
benzoatului de Ca , acesta precipită, iar
completarea ulterioară cu solvent nu asigură
realizarea sa decît în timp îndelungat.
  2. Coagularea soluţiilor coloidale
 Avem 2 feluri :
- Coagulare aparentă (se pierde starea de agregare stabile a
sistemului şi se contopesc particulele).
- Coagulare propriu-zisă (în urma agregării particulele
precipită sau se floculează).
Coagularea aparentă nu tot timpul trece în propriu-
zisă. Coagularea poate decurge spontan şi poate fi
cauzată de factori externi.
Coagularea poate fi cauzată de prezenţa elctroliţilor:
cu cît sarcina electrică a ionilor este mai mare cu atât
ei acţionează mai puternic asupra sistemului. (procesul
se poate activa în prezenţa bazelor, acizelor,
alcaloizilor etc.)
 Rp: Collargoli 0,2
Solutio Natrii chloridi 0,9% - 10 ml
M.D.S. Extern, picături nazale.

Are loc precipitarea colargolului. Forma nu poate fi

livrată din farmacie. Este necesar de eliberat 2 soluţii
aparte.
  3.Umectarea şi topirea în pulberi compuse.

 O proprietate de bază a pulberilor este pulverulenţa. Uneori

după preparare sau în procesul de preparare a pulberilor
acestea pot pierde această proprietate. Acest lucru se petrece
atunci cînd amestecul preparat devine higroscopic şi se
umectează ori cînd are loc micşorarea punctului de topire a
amestecului şi topirea lui.
 Procesul de umectare se petrece atunci cînd umiditatea
relativă a aerului în încăpere depăşeşte 50-60%.
 Rp: Hexametilentetramini 0,5
Acidi ascorbinici 0,1
M.f.pulvis
S. Intern, cîte o pulbere de 3 ori în zi.

Sunt substanţe cu grad de umiditate ridicat şi în

rezultat are loc umectare pulberii de cîteva ori mai
repede. Nu poate fi livrată. Ar fi preferabil de
schimbat substanţa cu altă substanţă cu aceaşi
eficacitate.
  4. Adsorbţia medicamentelor
 Adsorbţia este procesul de concentrare a subs.med. din
mediul ambiant pe suprafaţa corpului
solid(adsorbantului).
 Acest proces va decurge sub influenţa forţelor moleculare
ale suprafeţei adsorbantului, în urma cărui fapt rezultă
micşorarea energiei superficiale libere.
 Adsorbţia poate fi de natură chimică şi fizică:
 A. Fizică- moleculele substanţelor ce se absorb îşi
păsrează individualitatea.
 A. Chimică- moleculele substanţelor formează cu
adsorbantul compuşi chimici de suprafaţă.
 La temperatura constantă, ad. fizică sporeşte odată cu
concentrarea soluţiei , procesul este reversibil.
 Adsorbţia se petrece cel mai des în pulberi, suspensii ş.a.
forme. Proprietăţi puternice de adsorbant îl are cărbunele
activat, argila albă, silicagelul, talcul, extractele vegetale
etc.

 Rp: Extracti Belladonnae 0,01

Papaverini hydrochloridi 0,02
Carbonas activati 0,5
M.f.p.
S. Intern, cîte o pulbere de 3 ori în zi.
 Cărbunele adsoarbe total papaverina şi alcaloizii din
extract de mătrăgună. Deaceia am putea schimba
cărbunele cu altă substanţă cum ar fi zaharul ori de livrat
cărbunele activat aparte. Bolnavului trebuie să i se
explice că pulberele preparate aparte se administrează
după un anumit interval de timp: iniţial amestecul de
papaverină cu extract de mătrăgună şi apoi după
resorbţia lui cărbunele activat.
  Incompatibilităţi chimice
 Aşa incompatibilităţi pot avea loc în toate formele
farmaceutice, dar mai ales în formele lichide.
 Conform modificărilor vizuale aceste incompatibilităţi se
împart în 4 grupe:
1. Precipitări
2. Coloraţii
3. Degajări de gaze
4. Modificări invizibile
Conform reacţiilor chimice se clasifică:
1. Oxidoreducere
2. Hidroliză
3. Reacţii de schimb
4. Neutralizare
 Precipitări:
 În rezultatul interacţiunii dintre componentele din
formele farmaceutice lichide uneori se pot forma
precipitate: alcaloizi şi săruri sintetice, heterozide
cardiotonice, compuşi ai metalelor grele, antibiotice etc.

 Rp: Papaverini hydrochloridi 0,2

Sol. Natrii sulfatis ex 10,0-100 ml
M.D.S. Intern, cîte o lingură de 3 ori în zi.

Sărurile alcaloizilor şi bazelor azotice formează

compuşi puțin solubili cu sulfaţi, benzoaţi etc. Acizii
organici din plantele vegetale formează şi ele cu sărurile
alcaloizilor compuşi puţin solubili.
  Modificarea culorii substanţei medicamentoase
 Aceste modificări pot apărea în urma reacţiilor de
oxidoreducere.

Modificarea mirosului şi degajarea gazelor

Se constată acest tip de modificări în cazul prescrierii
Componentelor cu caracter acid( carbonaţi,
Hidrocarbonaţi ) cît şi în urma asocierii substanţelor cu
caracter bazic( fenoli, peroxid de hidrogen etc.)

Modificări invizibile
Au loc în formele cu antibiotice, enzime, vitamine,
săruri ai alcaloizilor. Aceste modificări pot apărea şi în
tr. g/in.
  Rp: Decocti Uvae ursi ex 6,0 180 ml
Extracti Belladonnae 0,12
M.D.S. Intern, cîte o lindură de 3 ori în zi.

Formă med. – lichidă, incompatibilitate chimică.

Substanţele tanante, care se conţin în soluţia
extractivă apoasă a frunzelor , formează
precipitat cu alcaloizii, care se conţin în extract
de mătrăgună.
 Rp: Coffeini-natrii benzoatis 0,8
Novocaini 0,3
Amidopyrini 1,0
Aquae pro injectionibus 20 ml
M. Sterilisetur!
D.S. Pentru injecţii.
Soluţia nu se poate de preparat , deoarece
substanţele medicamentoase în prescripţia dată sunt
incompatibile. Amidopirina şi cofeina benzoat de
sodiu la dizolvare crează un mediu bazic pH- 7,8-8,0,
iar soluţia de novocaină este stabilă la pH- 3,4- 4,5.
Soluţia preparată după sterilizare se colorează în
galben. Trebuie de preparat separat soluţia de
novocaină.
  Modificarea mirosului, degajarea gazului
 Această incompatibilitate se constată în cazul prescrierii
componentelor cu caracter acid (natriu nitrit, sărurile
amoniului etc) dar şi în urma asocierii substanţelor cu
caracter bazic (fenoli, peroxid de hidrogen).
 Schimbarea mirosului survine în cazul distrucţiei
cloralhidratului, hexametilentetraminei etc.
Rp: Acidi nicotinici 1,0
Natrii nitritis 0,5
Aquae purificatae 150ml
M.D.S. Intern, câte o lingură de masă de 3 ori în zi.
  Căile de evitare a incompatibilităţilor:

 Scimbarea unor componente a formei cu alte componente;

 Înlocuirea unei forme cu alta cu aceleaşi proprietăţi
terapeutice;
 Prescrierea şi livrarea unui component al formei
farmaceutice aparte;
 Folosirea metodelor tehnologice fără modificări ale
componenţei prescripţiei;
 Întroducerea unor substanţe auxiliare în componenţa
formei farmaceutice;
 Căile de evitare a incompatibilităţilor se aleg
individual de la caz la caz, dependent de originea
fizică sau chimică a acestora, de tipul formei
farmaceutice, de natura substanţelor auxiliare şi
alţi factori.
 O condiţie importantă în vederea realizării
acestui scop este eficienţa terapeutică a formei
medicamentoase respective, ceea ce implică
cunoştinţe profunde şi un înalt grad de pregătire
profesională a farmacistului.