MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA ,,HENRI COANDA ORADEA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL

DE FARMACIE
MEDICATIA ANTITROMBOTICA

COORDONATOR:
FARM. PR. ANIIA CLIN
ABSOLVENT:
OROS (KURTUI) ADINA PATRICIA

1
 CUPRINS

Cuprins ............................................................................................................... 1
Introducere ......................................................................................................... 2
CAPITOLUL I. SISTEMUL VENOS ............................................................. 3
1.1. Anatomie si fiziologie .................................................................................. 3
1.2. Circulatia venoasa ........................................................................................ 7
1.3. Simptome asociate ........................................................................................ 8
1.4. Patologie asociata ......................................................................................... 9
1.5. Explorari paraclinice .................................................................................... 9
CAPITOLUL II. Tromboza ........................................................................... 12
2.1. Definitie ...................................................................................................... 12
2.2. Cauzele aparitiei trombozei venoase .......................................................... 12
2.3. Factorii de risc ai trombozei venoase ......................................................... 13
2.4. Diagnosticarea trombozei venoase ............................................................. 13
2.5. Semnele si simptomele trombozei venoase profunde ................................ 14
2.6. Complicatiile trombozei venoase profunde ................................................ 14
2.7. Tratamentul trombozei venoase profunde .................................................. 14
2.8. Preventia trombozei venoase ...................................................................... 15
CAPITOLUL III. Antitrombotice ................................................................. 17
3.1. Definitie ...................................................................................................... 17
3.2. Clasificare ................................................................................................... 17
A. Anticoagulante .............................................................................................. 17
A.1. Definitie si generalitati .............................................................................. 17
A.2. Clasificare .................................................................................................. 18
A.3. Anticoagulante naturale ............................................................................. 18
A.4. Anticoagulante de sinteza .......................................................................... 23
B. Antiagregante plachetare ............................................................................. 24
B.1. Definitie si generalitati ............................................................................. 24
B.2. Clasificare .................................................................................................. 24
C. Fibrinolitice ................................................................................................... 28
C.1. Streptokinaza ............................................................................................. 28
C.2. Urokinaza ................................................................................................... 29
Concluzii ........................................................................................................... 30
Bibliografie ....................................................................................................... 31

2
 INTRODUCERE

Boala trombotic i tromboembolic, arterial sau venoas, reprezint un

domeniu de mare actualitate pentru cercetarea clinic i fundamental actual,
datorit problemelor deosebite pe care le ridic n practica medical curent i a
costurilor substaniale pe care le implic diagnosticul i tratamentul acestui grup
de afeciuni. Interesul deosebit pentru cercetarea mecanismelor trombozei i a
tratamentului ei eficient exist de foarte mult timp Virchow descria nc din
1856 triada ce i poart numele ns dezvoltarea de amploare din ultimii ani a
tehnicilor din domeniul medicinii moleculare i a studiilor de genetic a dus la
nelegerea superioar a mecanismelor i factorilor ce guverneaz echilibrul
fiziologic dintre tromboz i fibrinoliz, a modului n care o serie de evenimente
perturb aceast balan fin i, de mare importan, a permis crearea unei
ntregi noi generaii de molecule cu potenial terapeutic care au fost sau sunt la
ora actual n studii clinice.
Morbiditatea i mortalitatea ridicate, incidena mare a afeciunilor
trombotice i tromboembolice, precum i costurile de spitalizare i tratament
foarte mari nregistrate la aceti pacieni sunt factorii care motiveaz studiile
clinice actuale i care au condus la acumularea unui numr impresionant de date
i la studierea pn n prezent a unei cifre semnificative de molecule cu potenial
terapeutic.
Acest volum foarte mare de date, dintre care unele contradictorii, necesit o
abordare atent i o sistematizare greu de realizat, nct interpretarea lor corect
i actualizarea acestor numeroase cunotine este tot mai dificil pentru
practician. n ajutorul clinicianului, situat n mijlocul acestui torent de date noi
i studii clinice, vin n prezent ghidurile de recomandare ale forumurilor
acreditate din Europa i America de Nord, care traeaz o serie de recomandri
cu caracter general cu privire la indicaiile i modalitile terapeutice n boala
trombotic i tromboembolic.
La pacienii cu afeciuni trombotice iniierea tratamentului antitrombotic
eficient n timp ct mai scurt, monitorizarea acestuia i modificarea dozelor
terapeutice, att pe parcursul perioadei de spitalizare ct i n faza de tratament
ambulator, sunt etapele eseniale care trebuie s poat fi efectuate eficient de
ctre clinician i chiar de ctre medicul rezident de Medicin Intern. Controlul
atent al tratamentului antitrombotic este uneori dificil, dar deosebit de important
dac inem seama c riscul de sngerare sub terapie antitrombotic poate fi
foarte ridicat, asocierea altor afeciuni medicale sau chirurgicale putnd mrii
substanial acest risc, pe de o parte, i c riscul unui nou eveniment trombotic
sau tromboembolic la un pacient tratat poate fi, de asemenea, crescut.
Echilibrarea balanei risc - beneficiu poate fi, astfel, uneori, deosebit de dificil.

3
 CAPITOLUL I. SISTEMUL VENOS

In cadrul sistemului circulator, sistemul venos realizeaza transportul

sangelui de la periferie la inima. Marea majoritate a venelor transporta sange
neoxigenat, de la nivel tisular la inima, exceptie facand venele pulmonare si
venele ombilicale (in timpul vietii intrauterine), ambele transportand sange
oxigenat la inima.

1.1. Anatomie si fiziologie

Sistemul circulator este alcatuit din doua sisteme, si anume: sistemul vaselor
sanguine si sistemul vaselor limfatice.
Sistemul vaselor sanguine este alcatuit din:
- vene-sunt vase ce se formeaza prin unirea retelei difuze a capilarelor,
realizand un sistem ramificat ce porneste in sensul opus arborelui arterial,
de la terminatii subtiri catre diametrea progresiv mai largi;
- arterele-sunt vase ce pleaca de la nivelul cordului si se ramifica pe
traiectul lor, la fel ca ramurile unui copac, devenind din ce in ce mai mici,
alcatuind arborele arterial ce indeplineste functia de transport la nivel
tisular atat a nutrimentelor, cat si a oxigenului;
- capilarele-sunt vase sanguine de mici dimensiuni ce formeaza o retea
difuza, realizand numeroase anastomoze la nivelul carora au loc
schimbarile dintre tesuturi si sange.
Venele sunt vase de capacitanta si pot fi clasificate astfel:
- vene mari: vena cava superioara, vena cava inferioara, venele
pulmonare;
- vene medii si mici: vena jugulara externa, vena jugulara interna;
- venule.
O alta clasificare poate fi facuta in functie de localizare:
- vene superficiale;
- vene profunde;
- vene comunicante sau perforante acestea realizeaza conexiunea dintre
venele superficiale si cele profunde.
Venele prezinta aceeasi structura generala intalnita la toate vasele de la
nivelul sitemului circulator reprezentata de intima, medie si adventice, insa cu
anumite specificitati.
Intima este alcatuita din endoteliu si tesut endotelial, insa membrana
limitanta elastica interna lipseste.

4
 Media este alcatuita din tesut muscular fibros si elastic, insa in cantitate mai
mica decat la nivelul arterei omonime.
Adventicea este mai groasa decat la nivel arterial, cu vasa vasorum foarte
bogata si cu numeroase terminatii nervoase.
La nivelul portiunii inferioare a corpului, venele sunt adaptate cu valve ce se
formeaza prin lierea intimei, fragmentand astfel coloana de sange, scazand
presiunea de la nivel parietal si determinand o singura directie de circulatie a
fluxului sanguin.
Principalele vene si sisteme venoase sunt reprezentate de: vena safena mare;
vena safena mica; venele pulmonare; vena cava superioara; vena cava inferioara;
vena azygos; vena hemiazygos; sistemul venos port; sistemul venos a lui
Thebesius; sinusurile durale.
Vena cava superioara isi are originea la nivelul primei articulatii
condrocostale drepte, posterior de aceasta, si se formeaza prin unirea celor doua
vene brahiocefalice dreapta respectiv stanga. Prezinta un traiect vertical pana la
nivelul celei de-a treia articulatii condrocostale drepte, unde se varsa in peretele
superior al atriului drept. Dimensiunea sa este de aproximativ 7 cm si poate fi
impartita in doua segmene: unul intrapericardic si unul extrapericardic.
Raporturile venei cave superioara cu tesuturi din jur:
- la dreapta, cu nervul frenic drept, cu pleura si cu pulmonul drept;
- la stanga, cu aorta ascendenta;
- anterior, cu cartilajele coastelor 1, 2, 3 si cu aurticulul drept.
La nivelul venei cave superioare se varsa si vena azygos.
Vena cava inferioara se formeaza anterior de corpul vertebral L5 prin unirea
celor doua vene iliace comune: dreapta si stanga.
Vena cava superioara are un traiect vertical, de-a lungul coloanei vertebrale,
la dreapta aortei abdominale, strabate muschiul diafragm si ajunge la nivelul
toracelui, unde se varsa in atriul drept, la nivelul peretelui inferior. Acest orificiu
poarta denumirea de orificiul venei cave inferioare si prezinta valva lui
Eustachio.
La nivel abdominal, vena cava superioara, prezinta multiple raporturi:
- anterior cu:
a. artera iliaca comuna dreapta, artera genitala dreapta, peritoneul
posterior si radacina mezenterului impreuna cu vasele mezenterice
superioare;
b. portiunea a treia a duodenului, capul pancreasului, ductul hepatic
comun si vena porta;
c. peritonelul parietal posterior.
- posterior cu: corpii vertebrelor lombare L5, L4, L3 si cu pilierul drept al
diafragmului;

5
 - la dreapta cu: ureterul drept, cu portiunea a doua duodenala, cu rinichiul
drept, cu lobul hepatic drept;
- la stanga cu aorta abdominala.
La nivelul venei cave inferioare se varsa venele lombare in numar de patru
perechi, venele renale, vena suprarenala dreapta, vena genitala dreapta, venele
frenice, venele hepatice.
Vena azygos se formeaza prin unirea a doua radacini:
- una mediala, alcatuita din vena lombara dreapta ce provine din vena
cava inferioara sau vena renala dreapta si
- una laterana, alcatuita din unirea venei lombare ascendente drepte cu
vena subcostala dreapta.
Vena azygos prezinta un traiect vertical si patrunde la nivelul toracelui prin
orificiul aortic al diafragmului. Ajunsa la nivel toracal, aceasta urca pana la
nivelul vertebrei toracale T4, unde realizeaza crosa azygos si se varsa in vena
cava superioara.
La nivel toracal, vena azygos, poate fi impartita in doua segmente de:
1. Un segment vertical ce intra in raport cu: anterior cu esofagul, posterior
cu coloana vertebrala prin intermediul corpilor vertebrelor T4-T12, la
dreapta cu pleura si pulmonul drept, la stanga cu ductul toracic si aorta
descendenta toracica.
2. Arcul venei azygos ce intra in raport cu: ;a dreapta cu pleura si
mediastinul, la stanga cu nervul vag, esofagul si traheea, inferior cu
pediculul pulmonului drept.
La nivelul venei azygos se varsa venele intercostale posterioare drepte, vena
intercostala superioara dreapta, vena hemiazygos, vena hemiazygos accesorie,
venele esofagiene, venele pericardice, venele bronhice drepte.
Vena hemiazygos accesorie se formeaza prin unirea venelor intercostale
posterioare stangi 5, 6, 7, 8, uneori si 4, are un traseu vertical, paralel cu coloana
vertebrala, pana la nivelul vertebrei T7, unde face o curba la dreapta si se varsa
in vena azygos sau hemiazygos.
Vena hemiazygos se formeaza la nivelul cavitatii abdominale prin unirea a
doua radacini: una medial, alcatuita din vena lombara stanga ce provine din vena
renala stanga; si una lateral, ce se formeaza prin unirea venei lombare
ascendente stangi cu vena subcostala stanga.
Vena hemizaygos are un traiect vertical si patrunde la nivelul cavitatii
toracice prin diafragm. La nivel toracal se gaseste in mediastinul inferior si
ajunge pana in dreptul vertebrei toracale T8 de unde face o crosa la dreapta,
varsandu-se in vena azygos.
La nivel toracic, vena hemizaygos, prezinta doua segmente: unul vertical, ce
intra in raport cu coloana vertebrala posterior si la dreapta si cu aorta

6
descendenta toracica, anterior si la stanga; unul orizontal, ce intra in raport
anterior cu aorta descendenta toracica, ductul toracic si esofag, iar posterior cu
vertebra T8.
La nivelul venei azygos se varsa venele intercostale posterioare stangi
(ultimele trei), venele esofagiene si vena hemiazygos accesorie.
Venele hepatice transporta sange de la capilarele sinusoide la vena cava
inferioara. Capilarele sinusoide se varsa in vena centrolobulara ce va iesi din
lobul hepatic prin baza acestuia si va forma cu venele vecine venele sublobulare,
iar acestea la randul lor vor forma venele hepatice. Venele hepatice ies pe la
nivelul fetei posterioare a ficatului si se impart astfel:
- venele hepatice superioare in numar de 3: dreapta, mijlocie si stanga;
- venele hepatice inferioare, reprezentate de 10-20 de vene hepatice mici,
ce se varsa la nivelul venei cave inferioare.
Sinusul venos coronar poate fi identificat la nivelul santului coronar
posterior. Traiectul acestuia se termina la nivelul peretelui inferior al atriului
drept. La nivelul sinuslui venos coronar se varsa vena coronara mare, vena
coronara mica, vena coronara mijlocie, vena posterioara a ventriculului stang,
vena oblica a atriului stang.
Venele pulmonare sunt in numar de patru si transporta sange oxigenat de la
nivel pulmonar la inima, varsandu-se in atriul stang.
Vena safena mare (safena interna) este cea mai importanta vena superficiala
a membrului inferior ,,safina insemnand ,,ascunsa. Ea este ascunsa la nivelul
propriei fascii in regiunea coapsei si o paraseste abia la nivelul genunchiului.
Incompetenta valvelor acestei vene determina aparitia dilatatiilor varicoase ale
membrului inferior.
Vena safena mare este o vena superficiala localizata in portiunea mediala a
membrului inferior, avand cele mai mari dimensiuni din corp. Pleaca de la
nivelul extremitatii mediale a arcului venos dorsal al piciorului, terminandu-se la
nivelul triunghiului lui Scarpa, unde se varsa in vena femurala.
De la origine (extremitatea mediala a arcului venos dorsal al piciorului),
vena safena mare, trece pe fata mediala (interna) a maleolei tibiale, urca apoi pe
fata mediala a gambei fiind insotita de nervul safen, acesta fiind nervul satelit al
venei safene mari. Ulterior trece posterior la nivelul condiului medial al tibiei si
cel al femurului si isi continua traiectul ascendent pana la triunghiul lui Scarpa
situat in partea mediala a coapsei, superficial de fascia lata. La varsare descrie
crosa venei safene mari, trecand prin hiatusul (orificiul) safen al fasciei
cribiforme, si se varsa in vena femurala.
La nivelul venei safene mari se varsa marea majoritate a venelor
superficiale, venele anastomatice cu sistemul venos profund (venele perforante),
vena safena accesorie, venele superficiale ale coapsei, venele rusinoase externe,
vena circumflexa iliaca superficiala (la nivelul crose).

7
 Vena safena mica (safena externa) este localizata la nivelul partii laterale a
piciorului si trece ulterior postero-lateral de tendonul lui Achile, in portiunea
inferioara a gambei.
Vena safena mica, pleaca de la extremitatea laterala a arcului venos dorsal al
piciorului, ajunge posterior de maleola peroneului, merge pe axul fetei
posterioare a gambei avand raport cu nervul sural si ajunge in fosa poplitee,
unde perforeaza fascia poplitee si se varsa in vena poplitee.
La nivelul venei safene mici se varsa retelele tributare ale piciorului: dorsala
si plantara, venele superficiale posterioare ale gambei si venele anastomotice
(venele perforante) ce realizeaza puntea de legatura cu venele profunde ale
gambei.
Venele perforante: foarte multe vene superficiale dreneaza la nivelul venelor
mari sau mici, ce dreneaza la randul lor la nivelul sistemului venos profund.
Venele superficiale sunt de asemenea conectate la un numar variabil de vene
perforante ce trec prin fascia profunda si dreneaza direct la nivelul venelor
profunde ale gambei si coapsei. Venele perforante contin de obicei valve ce
previn refluxul sangelui din sistemul profund in cel superficial.
Cele mai constante vene perforante sunt reprezentate de: vena perforanta a
lui Hunter localizata la nivelul portiunii mijlocii a coapsei, a lui Dodd ce poate fi
identificata in portiunea distala a coapsei, a lui Boyd, in regiunea genunchiului si
a lui Cockett la nivelul poirtiunii distale a gambei, medial.
Sistemul venos profund: tot sangele venos va ajunge in cele din urma la
nivelul sistemului venos profund in drumul sau catre atriul drept.
Venele profunde ale gambei sunt impartite in tre perechi: vena tibiala
anterioara (la nivelul ei dreneaza fata dorsala a piciorului), vena tibiala
posterioara (la nivelul ei dreneaza portiunea mediala a piciorului) si vena
peroneala (la nivelul careia dreneaza portiunea laterala a piciorului).
Culoarea venelor este data de culoarea sangelui venos incarcat cu dioxid de
carbon, ce este de obicei rosu-inchis datorita unui continut foarte scazut in
oxigen. Culoarea albastru-verzuie a venelor se datoreaza prezentei tesutului
celular subcutanat ce nu permite trecerea decat a unor anumite lungimi de unda.

1.2. Circulatia venoasa

Venele realizeaza intoarcerea sangelui la nivelul inimii (a atriului drept). Ele

mai sunt denumite si vase de capacitanta datorita volumului mare de sange pe
care il contin-aproximativ 60% din volumul sanguin total.
Venele prezinta pereti subtiri ce sunt capabili sa isi modofice forma in
functie de volumul de sange circulant. Volumul de sange este direct proportional
cu presiunea venoasa. Cand presiunea venoasa este scazuta, volumul de sange
din interiorul lor este scazut, acestea colabandu-se. Pe masura ce presiunea
venoasa creste, peretii venelor se expandeaza la fel ca peretii unui balon.

8
 Intoarcerea venoasa necesita o pompa, asemanator inimii, care sa faciliteze
intoarcerea sangelui de la nivel periferic la nivelul inimii. Principala pompa este
reprezentata de musculatura picioarelor, responsabila de cea mai mare parte a
intoarcerii venoase. La nivelul picorului se regaseste o retea venoasa ce
functioneaza tot ca o pompa, avand un rol secundar, dupa cea anterior
mentionata. Cu fiecare pas facut, piciorul si muschii gambei se contracta se
pompeaza sangele prin sistemul venos impotriva gravitatiei, spre partea dreapta
a inimii, ce contine sange venos.
Pentru realizarea unui flux unidirectional la nivelul sistemului venos, sunt
necesare valve integre. Functionarea corespunzatoare a valvelor este necesara si
pentru realizarea unei intoarceri venoase normale. Valvele de la nivelul
sistemului venos functioneaza asemanator treptelor unei scari, sustinand coloana
de sange pana cand aceasta ajunge la nivelul camerelor drepte ale inimii.
Prin intermediul sangelui venos sunt transportati metaboliti de la nivel
tisular si sange incarcat cu dioxid de carbon catre camerele drepte ale cordului,
initial la nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave superioara, respectiv
inferioara. Din atriul drept sangele venos ajunge la nivelul ventriculului drept si
de aici in artera pulmonara, ce il transporta la nivelul plamanilor, unde dioxidul
de carbon este eliminat pe cale respiratorie si este inlocuit cu oxigen, sangele
oxigenat intorcandu-se prin intermediul celor patru vene pulmonare la nivelul
atriului stang, ventriculului stang si ulterior la nivelul aortei, ce face parte din
circulatia arteriala.

1.3. Simptome asociate

In patologia venoasa, durerea este un simptom foasrte important fiind

localizata la nivelul teritoriului venos afectat si prezentandu-se sub forma de
greutate la nivelul membrului, parestezii, fatigabilitate (oboseala).
In functie de caracterul ei, aceasta poate avea urmatoarele trasaturi:
- Durerea este sub forma de crampa, in special nocturna, in insuficienta
cronica venoasa;
- Durerea se agraveaza in special nocturn in tromboflebita (inflamatie a
peretelui venos ce poate fi insotita cu formare de trombi-cheaguri ce pot
obtura vena, putand determina embolie);
- Durerea apare in urma ortostatismului (mentinerea corpului in pozitie
verticala) prelungit in insuficienta venoasa cronica determinata de
prezenta varicelor (dilatatie venoasa permanenta si neregulata ce apare
datorita pierderii elasticitatii peretelui venos);
- Dererea este insotita de parestezii (senzatie de furnicaturi, amorteala,
intepatura drept consecinta a afectarii sistemului nervos periferic) pe
traiectul unui nerv in neuropatie postflebitica ce se instaleaza in urma
unei tromboflebite profunde;

9
 - Durerea este accentuata de flexia dorsala a piciorului (semnul Homans)
si este intalnita in tromboflebita profunda de la nivelul gambei.
In cazul tromboflebitei iliofemurale, durerea este localizata la nivelul fetei
antero-externe a coapsei.
Pentru cea cu localizare la nivelul venei poplitee sau venei femurale
superficiale, durerea se instaleaza cand se comprima spatiul popliteu.
Durerea este asociata cu alte semne precum paresteziile din sindromul
trombotic, hiperestezia (sensibilitate exagerata) si senzatia de caldura din cadrul
tromboflebitei acute in momentul in care sunt afectati si nervii periferici, pruritul
(mancarimea intensa a pielii) ce insoteste eczema de staza sau dermatita.
Foarte frecvent, in tromboflebita acuta, exista starea subfebrila cu o durata
de 12-13 zile, iar in tromboflebitele ce au devenit septice este prezenta febra ce
are un caracter intermitent. La acestea doua se adauga si frisoanele insotite de
puls discordant.

1.4. Patologie asociata

Patologia vasculara venoasa asociata este reprezentata de:

A. Venele varicoase: sunt vene dilatate anormal, cu aspect tortuous ce apar
consecutiv cresterii presiunii intraluminale datorita scaderii rezistentei
peretelui venos. Cele mai afectate sunt venele superficiale ale
membrelor inferioare;
B. Tromboza venoasa profunda si superficiala;
C. Insuficienta venoasa cronica.

1.5. Explorari paraclinice

Pentru patologia venoasa se vor face urmatoarele explorar:

1. Masurarea timpului de circulatie: se realizeaza prin injectarea de izotopi
radioactivi. Se observa o alungirea timpului de circulatie in: insuficienta
cardiaca congestiva, insuficienta ventriculara dreapta, in pericardite. O
crestere regionala a timpului de circulatie este caracteristica unui
obstacol venos localizat.
2. Radiografia simpla: ce va permite analiza cordului, a marilor vase, a
circulatiei de la nivel pulmonar, a flebolitilor.
3. Examenul baritat al esofagului: permite identificarea varicelor
esofagiene si gastrice.
4. Flebografia: se obtine prin introducerea substantei de contrast la nivelul
venei corespunzatoare teritoriului studiat.
5. Ecografia: cea bidimensionala poate evidentia trombozele, cea Doppler
evidentiaza refluxul venos si viteza de circulatie a sangelui.
10
6. Electrocardiograma: ce poate identifica modificarile caracteristice din
embolia pulmonara. In embolia pulmonara axa QRS este deviata la
dreapta, undele P au aspect de P pulmonar, R este inalt, ST este
subdenivelat, iar undele T sunt negative in V1, V2, V3, ST subdenivelat
si unde T negative in DII, DIII, aVF.
7. Examenul fundului de ochi: ce poate identifica staza venoasa de la acest
nivel ce apare in compresiunea sau tromboza venei cave superioare
datorita cresterii presiunii la nivelul venei centrale a retinei.
8. Endoscopia digestiva superioara: ce poate identifica varicele esofagiene,
gastrice.
9. Colonoscopia si rectosigmoidoscopia: ce pot identifica hemoroizii si alte
dilatatii venoase de la acest nivel.
10. Laparoscopia: ce poate identifica circulatia venoasa colaterala de la
nivel peritoneal.
11. Biopsia venoasa.

11
12
 CAPITOLUL II. TROMBOZA

2.1. Definitie

Tromboza consta in aderarea trombocitelor la peretele intern al vaselor

sanguine.
Trombocitele sunt fragmente granulate de megacariocite ce au viata maxim
10 zile. Trombocitele actioneaza asupra contractiei vasculare si retractiei
cheagului de sange , format la locul hemoragiei si intervine in procesul
coagularii.
Trombocitoza este cresterea numarului de trombocite peste cifra normala.
Trombopenia este scaderea numarului de trombocite peste cifra normala.
Prin tromboza se intelege formarea unui cheag sanguin, numit trombus, in
interiorul unui vas pe care risca sa-l obtureze sau in interiorul unei cavitati
cardiace. In patologie se intalnesc sindroame de hipercoagulare cu fenomene de
tromboza si/sau embolie.
Tromboza este de doua feluri : venoasa si arteriala.
In tromboza venoasa se produce amorsarea coagularii cu formarea
trombusului rosu avand un ,,schelet de fibrina in ochiurile caruia se depun
trombocite si eritrocite.
Tromboza arteriala este declansata de o leziune a endoteliului urmata de
formarea trombusului alb plachetar.

2.2. Cauzele aparitiei trombozei

Cauzele aparitiei trombozei venoase sunt:

- o complicatie severa a actului operator, a traumatismelor, a actului
obstetrical sau a unor variate afectiuni medicale;
- deficientele de antitrombina III, proteina C, proteina S si plasminogen
(substante din sange cu rol de fluidizare);
- staza venoasa (oprirea sau incetinirea circulatiei sangelui in vene), care
survine in circumstante variate: deficienta pompei miocardice,
hipovolemie (diminuarea volumului de sange circulant), repaus la pat
(mai ales in perioada postoperatorie);
- varsta inaintata;
- ceva mai putin de o treime din interventiile chirurgicale pentru o boala
maligna se complica cu o tromboza venoasa profunda;
- unele tratamente citostatice predispun la aparitia trombozei venoase
profunde.

13
 2.3. Factorii de risc ai trombozei

Factorii de risc ai trombozei venoase sunt:

- varsta inaintata;
- pacientii care au primit transfuzii de sange;
- pacientii care sunt supusi unei interventii chirurgicale;
- pacientii care prezinta fracturi ale tibiei sau femurului;
- prezenta fracturilor pelvine (de bazin);
- plasarea de linii venoase femurale;
- prezenta unui traumatism venos important sau prelungirea timpului partial
de tromboplastina (enzima importanta in coagularea sangelui);
- cei care prezinta traumatisme ale coloanei vertebrale;
- prezenta unei mutatii a genei care codifica protrombina;
- administrarea de contraceptive orale;
- medicatia folosita pentru supresia lactatiei, estrogenii folositi in
tratamentul carcinomului de prostata si medicatia de inlocuire folosita in
postmenopauza; obezitatea;
- tromboza venoasa profunda in antecedente;
- prezenta varicelor infarctul acut de miocard; prezenta unei tumori maligne
(cancer).

2.4. Diagnosticarea trombozei

Pentru diagnosticarea trombozei venoase sunt necesare o serie de

determinari de laborator care evidentiaza activarea trombinica. Pentru cresterea
probabilitatii de diagnostic corect al trombozei venoase profunde s-a propus o
abordare clinica categoriala. Au fost astfel stabilite:
- criterii clinice de mare probabilitate (majore): durere cu localizare
caracteristica, tumefierea(umflarea) gambei si/sau coapsei, existenta unei
neoplazii maligne, interventie chirurgicala majora in ultimele 4 saptamani
- criterii clinice de probabilitate moderata (minore): edem moale,
traumatism recent, dilatarea non-varicoasa a venelor superficiale la
nivelul extremitatii simptomatice.
Coexistenta mai multor criterii indica o probabilitate mai mare de existenta
a trombozei venoase profunde, conform unui sistem de punctare.
Metoda paraclinica cea mai folosita si considerata astazi de baza pentru
diagnosticul trombozei venoase profunde este echografia Doppler venoasa (o
explorare imagistica). Flebografia cu substanta de contrast, flebografia prin
rezonanta magnetica nucleara, scintigrama cu fibrinogen marcat sunt metode
invazive de diagnosticare a trombozei venoase profunde care se utilizeaza rar,
avand multe contraindicatii.
14
 2.5. Semnele si simptomele trombozei venoase profunde

Printre semnele si simptomele trombozei venoase profunde se enumera:

- aparitia febrei de 38 - 39C, in a 7-a sau a 8-a zi postoperator
- durerea spontana, localizata in molet (muschii gambei), care se
accentueaza in ortostatism (pozitia in picioare a corpului), la mers, la
palpare si la flexia dorsala a piciorului (semnul Homans)
- aparitia edemului (umflatura, acumulare de lichid seros) in vecinatatea
segmentului venos trombozat; in general, edemul este usor cianotic si
dureros
- edemul maleolar (la ousor) de cauza inflamatoare
- dilatarea venelor cutanate in partea anterioara a gambei
- sensibilitatea la palpare pe traiectul venos profund al gambei.
Tromboza venoasa majora a sistemului venos profund al membrelor
inferioare determina uneori un tablou clinic caracteristic cu durere, edem masiv
si paloare.
In principiu, tromboza venoasa profunda aparuta in conditiile existentei a
cel putin unui factor de risc recunoscut este denumita secundara, iar daca apare
in absenta acestor factori de risc este denumita primara sau idiopatica.

2.6. Complicatiile trombozei venoase profunde

Complicatiile posibile ale trombozei venoase profunde sunt:

- embolia pulmonara este complicatia cea mai de temut a trombozei
venoase profunde;
- sindromul posttrombotic caracterizat prin dureri, edem, hiperpigmentare
si/sau ulcere venoase;
- ulcerele venoase pot fi dureroase, cauzand usturimi, prurit (mancarimi) si
tumefiere la nivelul membrului afectat; Flebotromboza este tromboza
venoasa cu formarea unui cheag care circula in interiorul venei;
- tromboflebita este inflamatie a venelor cu formare de cheaguri care pot
bloca circulatia sangelui.

2.7. Tratamentul trombozei venoase profunde

Tratamentul curativ al trombozei venoase profunde are trei obiective

principale: scaderea riscului de embolie pulmonara, oprirea evolutiei procesului
trombotic si facilitarea rezolutiei trombilor deja existenti pentru a evita aparitia
sindromului posttrombotic.
- administrarea de anticoagulante: heparina, antivitamina K;

15
 - repausul la pat cu membrele inferioare ridicate la 15-30 cm deasupra
nivelului patului;
- tromboliza locala prin cateter venos (absorbtia" trombilor). Principala
cale este vena poplitee (in spatele genunchiului). Punctia venei poplitee se
face sub control ecografic. In general durata tratamentului depaseste 48 de
ore;
- tratamentul chirurgical al trombozei venoase profunde consta in
trombectomia ilio-femurala (indepartarea segmentului vascular
trombozat). Interventia se desfasoara sub anestezie generala si inainte
pacientului i se administreaza heparina;
- durerea, edemul si sensibilitatea accentuata se rezolva, in general, de la
sine in 5-7 zile.

2.8. Preventia trombozei venoase

Din punct de vedere al preventiei trombozei venoase profunde,

anticoagulantele orale pot fi utilizate pentru profilaxia trombozei venoase
profunde preoperator, perioperator, sau postoperator.
Folosirea de ciorapi elastici special confectionati este o modalitate simpla,
dar are din pacate doar o eficacitate moderata. Singura contraindicatie a purtarii
lor este reprezentata de boala vasculara periferica.
La pacientii cu risc mic de dezvoltare a trombozei venoase profunde singura
modalitate de profilaxie care se impune este reprezentata de mobilizarea
precoce.
Prognosticul trombozei venoase profunde se refera la: Retromboza
(reaparitia trombozei) este puternic influentatade tratamentul adecvat cu
anticoagulante. Astfel, ea se intalneste la circa 5% din pacientii corect tratati si
la 50% din pacientii care nu primesc tratament sau primesc doar tratament cu
doze mici (inadecvate) de heparina.
Mortalitatea intalnita la pacientii care sufera o tromboza venoasa profunda
se explica mai ales prin faptul ca acesti pacienti au adesea o patologie asociata
importanta.

16
CAPITOLUL III. ANTITROMBOTICELE

17
 3.1. Definitie

Antitromboticele sunt o clasa importanta de medicamente care impiedica, pe

diferite cai, coagularea sangelui sau lizeaza trombusul deja format
(fibrinoliticele). Ele sunt utile fie profilactic, fie curativ in afectiunile
tromboembolice, respectiv in trombozele arteriale (infarct miocardic acut,
accident vascular cerebral trombotic etc.) sau in trombozele venoase (embolie
pulmonara, tromboze venoase profunde etc.).

3.2. Clasificare

Medicamentele antitrombotice se clasifica in trei grupe, dupa mecanismul

de actiune:
A. Anticoagulante (cu doua subgrupe):
naturale
de sinteza
B. Antiagregante plachetare
C. Fibrinolitice

A. ANTICOAGULANTE

A.1. Definitie si generalitati

Anticoagulante sunt medicamente care diminua sau impiedica procesul

coagularii sangelui. Coagularea reprezinta transformarea fibrinogenului solubil
in fibrina insolubila.
Anticoagulantele sunt folosite pentru prevenirea formarii trombusului si a
extinderii unui trombus deja existent. Eficacitatea anticoagulantelor este
evidenta in tromboze venoase.
Efectele sunt mai slabe in trombozele arteriale in care predomina
trombocitele.
Sunt utile pentru prevenirea formarii trombusului in chirurgia cardiaca si
pentru reducerea aparitiei mortalitatii dupa infarctul miocardic.
Contraindicatii la anticoagulante:
diatezele hemoragice;
ulcer gastro-duodenal;
afectiuni hepatice grave;
insuficienta renala cu hematurie;
graviditate;
tuberculoza pulmonara cavitara;

18
 hemoroizi care sangereaza;
unele traumatisme si interventii chirurgicale.

A.2. Clasificare:

a) anticuagulante naturale:
Heparina
Calciparina(heparinat de calciu)
Hirudina(hirudoid)
Fraxiparine (nadroparina)
Clexane(enoxaparina)
Clivarin(reviparina)

b) anticuagulante de sinteza:
Antivitaminele K: cumarinice si indandionice
Acenocumarol
Dicumarol

A.3. Anticoagulante naturale

A. Heparina (Tromboparine,Vetren)

Se gaseste in organism, mai ales in granulatiile metacromatice ale

mastocitelor , celule din peretele vaselor mici, precapilare , din plamani , ficat ,
splina , rinichi. Intervine in mentinerea starii fluide a sangelui .
Este un anticoagulant fiziologic , natural, care are actiune si in vitro.
Concentratia heparinei in sange, in conditii normale este de 0,01-9 mgla%.

19
 Aceasta concentratie creste in : soc anafilactic , leucemii , dupa
iradiatii.Administrata oral, ca medicament , nu se absoarbe.
Dupa injectare absorbtia este rapida dar poate fi si intarziata prin asociere cu
vasoconstrictoare.
Durata actiunii anticoagulante este proportionala cu doza administrata :
dupa 15 mg de heparina efectul anticoagulant dureaza o jumatate de ora , dupa
60 mg dureaza 3-4 ore.
Actiunea anticoagulanta a heparinei se instaleaza rapid si apare numai dupa
combinarea cu un factor plasmatic numit coheparina.
Actiunea heparinei: impiedica reactia trombinei cu fibrinogenul; impiedica
transformarea protombinei in trombina; impiedica fromarea tromboplastinei;
impiedica aglutinarea si deci ruperea plachetelor sanguine; previne formarea
trombilor si poate contribui la scaderea volumului trombilor recent formati;
prelungeste timpul de coagulare dar nu modifica timpul de sangerare; impiedica
deteriorarea peretilor vasculari actioneaza numai asupra coagularii sangelui;
intarzie dezvoltarea aterosclerozei; inhiba reactiile antigen-anticorp, reactie care
implica prezenta complementului.
Indicatii terapeutice: heparina este indicata in tromboflebite, tromboze si
embolii arteriale, infarct miocardic, in chirurgia cardiaca si vasculara,
arteroscleroza, transfuzii de sange; este utila ca anticoagulant in hemodializa
prin rinichi artificiali si in chirurgia cardiaca.
Efecte adverse: heparina este anticoagulantul fiziologic, complet netoxic; in
cazul administrarii intramusculare poate determina aparitia de sangerari la locul
injectiei; poate produce rareori reactii anafilactice care se manifesta prin febra,
frison, urticarie,hipotensiune; in supradozari sau in prezenta unei plagi deschise
exista riscul ca heparina sa produca hemoragii renale, cerebrale, digestive.
Contraindicatii: nu se utilizeaza in primele 48 ore dupa operatii sau dupa
nastere; hemofilie, icter, hemoragii postoperatorii; avort iminent, suspiciune de
hemoragie cerebrala,anevrism cerebral; leziuni ulceroase ale tubului digestiv;
ulcer de gamba, fibrom hemoragic, plagi; hipertensiune severa, insuficienta
hepatica severa.
Prudenta: la bolnavii alergici (asmatici, cu urticarie, rinite etc.).
Administrare: calea ce mai buna este cea intravenoasa; dupa injectare
absorbtia este rapida; administrata oral nu se adsoarbe; se injecteaza 500-7500
u.i. la 4 ore sau 10000 de u.i. la 6 ore sau 15000 de u.i. la 8 ore; doza si
intervalul se aleg in functie de greutatea bolnavului, foma clinica a afectiunii
tratate.

B. Calciparina

Are efecte asemanatoare heparinei sodice.

Poate fi administrate subcutanat, efectele durand 12 ore.

20
 Indicatii: este utila in cazurile care necesita administrarea prelungita a
heparinei; pentru prevenirea si tratamentul tromboemboliilor.
Administrare: subcutanat; 500-10000 u.i. la 12 ore; este conditionata in fiole
de 1 ml cu 25000 u.i.

C. Hirudina

Este substanta anticoagulanta din secretia bucala a lipitorii Hirudo

medicinalis.
Se foloseste local, sub froma de crema sau gel, ca anticoagulant si
antiinflamator.

Unguente ce contin heparina:

1. Lioton gel:

Indicatii:
Sindromul varicos si complicatiile lui; flebita varicoasa post chirurgicala,
edeme; traumatisme si contuzi, hematoame subcutanate; afectiuni traumatice
musculo-tendinoase si capsule-ligamentare.

Administrare:
Local , de 3-4 ori pe zi.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate cunoscuta la produs

2. Antiflebitic:

Indicatii:
Tratamentul bolilor venoase; profilaxia flebitelor; tratamentul leziunilor post
traumatice ale articulatiilor si tesuturilor moi.

Contraindicatii:
Persoanele alergice la substantele din care este compus; in infecti bacteriene
si fungice ale pielii, varicela; ulcer vericos, reactii vaccinale.

3. Hepathrombin:

Indicatii
Tromboza venoasa superficiala, tromboflebita; flebita , sindrom prevaricos,
postflebitic; leziuni postraumatice, tendovaginita.

21
 Contraindicatii:
Alergie la unul din compunenti produsului; ulcere de gamba care
sangereaza.

Efecte adverse:
Pot sa apara reactii alergice pe tegumente.

4. Clexane:

Indicatii:
Profilaxia bolii tromboembolice venoase, in chirurgia generala si/sau
ortopedica; profilaxia tromboembolismului venos, afectiuni medicale acute,
insuficienta cardiaca/respiratorie; infectii severe si bolile reumatismale;
tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului miocardic non-q, in
asociere cu acidul acetilsalicilic; profilaxia coagularii in circuitul extracorporal,
in timpul sedintelor de hemodializa.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la enoxaparina, heparina sau alte heparine cu greutate
moleculara mica; hemoragie sau risc de hemoragie legate de tulburari ale
hemostazei; antecedente de trombocitopenie; afectiuni organice cu risc de
hemoragie; endocardita infectioasa acuta; nu se injecteaza intramuscular.

Administrare:
20mg enoxaparina sau 40mg/zi la pacienti cu risc trombo-embolic moderat
(7-8 zile); 40mg/zi la cei cu afectiuni medicale (minim 6 zile); subcutanat, in
doza unica-1,5 mg/kg sau in doza de 1mg/kg la 12 ore (10 zile); 1mg/kg la 12
ore in infarctul miocardic (2-8 zile); 1mg/kg pentru prevenirea coagularii in
circuitul extracorporal.

Efectele adverse:
Trombocitopenie, hemoragii; reactii locale: dureri, iritatia pielii la locul
injectarii, hematoame la locul injectarii, noduli; reactii cutanate alergice
localizate si sistemice; cresterea asimptomatica si reversibila a numarului
plachetar.

5. Clivarin:

Indicatii:
Profilaxia trombozelor si tromboembolismului; impiedicarea coagularii in
cursul hemodializei.

22
 Contraindicatii:
La pacieti cu alergie cunoscuta la reviparina sodica

Precautii:
Hemoragii , nu se administreaza intramuscular; nu se amesteca cu injectii
sau infuzii.

Administrare:
Tratamentul general este de 5-7 zile

Greutate corporala Doza de clivarin Cantitate

35-45 kg 2864 anti-xa 2/zi 0,5 ml
46-60kg 3436 anti-xa 2/zi 0,6 ml
/61kg 5153 anti-xa 2/zi 0,9 ml

Efecte adverse:
Incidenta crescuta a sangerarilor; reactii alergice: greata, cefalee, febra,
dureri in membre etc.; la locul injectarii-reactii tisulare locale.

6. Fraxiparine:

Durata de actiune de 3 ore.

Are actiune antitrombotica imediata si prelungita.

Indicatii:
Profilaxia bolii tromboembolice, infarct miocardic; in chirurgia ortopedica
si generala; subcutanat , intramuscular in hemodializa, in tratamentul profilactic
sau curativ.

Administrare:
7500 u. cu 2-4 ore inainte de interventie, apoi 7500 u./zi in chirurgia
generala si profilaxia bolii tromboembolice; 100 u./kg cu 12 ore inainte de
interventie, apoi 100 u./kg/zi 3 zile si 150 u./kg/zi-min. 10zile, in chirurgia
ortopedica.

7. Vessel Due:

Indicatii:
Patologie vasculara cu risc de tromboza

23
 Administrare:
1-2cp/zi la distanta de mese; 1 fiola/zi intramuscular sau intravenous; este
indicat sa se inceapa tratamentul cu fiole si a se continua cu comprimate dupa
15-20 zile.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate individuala la produs, heparina sau heparin-like; diateze si
boli hemoragice.

Efecte adverse:
La comprimate-tulburari gastrointestinale: greturi, varsaturi; la fiole-durere,
senzatie de arsura; hematom la locul de injectare.

A.4. Anticoagulante de sinteza

A. Antagonisti ai vitaminei K

Anticoagulantele orale cumarinice si indandionice sunt substante chimice de

sinteza.
Actiunea anticoagulantelor orale: actioneaza ca antimetaboliti ai vitaminei
k; actiunea anticoagulanta este influentata de numerosi factori: persoanele
debile, hepaticii sunt mai sensibili, in insuficienta renala actiunea este
prelungita; femeile care alapteaza sunt mai rezistente hormonal avand efect
protector.
Administrare: administrat 6 saptamani scade mortalitatea in infarctul
miocardic; in afectiuni cardiace reumatismale poate fi utila pentru prevenirea
emboliilor la bolnavii cu fibrilatie arteriala; in tromboza venoasa si pulmonara
sunt utile pentru prevenirea trombozei postoperatorii.

B. Dicumarol

Este un produs natural, izolat din trifoiul fermentat.

In prezent se obtine pe cale sintetica.
Administrare: oral 300 mg in prima zi , 200 mg a doua zi si 25- 150 mg/zi
ca doza de intretinere
Efecte adverse: tulburari gastrointestinale.

C. Acenocumarol (Trombostop , Sintrom)

Actiunea terapeutica: medicatia anticoagulanta previne prin scaderea

coagulabilitatii sangelui, formarea si extinderea trombusului; este un
anticoagulant care prezinta atat avantajele anticoagulantelor cu actiune rapida:
efect prompt dar reversibil cat si pe cele ale anticoagulantelor cu actiune
prelungita: efect constant; impiedica sinteza protombinei si a proconvertinei,

24
fiind astfel un antagonist al vitaminei K1; are actiune asupra sintezei
proconvertinei pe care o inhiba rapid si pentru perioada indelungata.
Indicatii: profilactic: prevenirea trombozelor postoperatorii, postpartum,
infarct miocardic acut, fibrilatie arteriala
Curativ: tromboflebite, flebotromboze, trombangeita obliteranta,
arterioscleroza obliteranta, tromboza coronariana, infarct miocardic, embolii
pulmonare, retinopatii vasculare.
Administrare: intr-o singura priza/zi; doza de atac variaza intre 12-18 mg/zi,
iar doza de intretinere intre 26mg/zi; pentru intretinerea unei coagulabilitati intre
10% si 30 % se va administra zilnic o doza de: 2 mg pentru timp de protrombina
de 15%-25%, 3 mg pentru timp de protrombina de 25%-30%, 4 mg pentru timp
de protrombina de 30%-35%, 5 mg pentru timp de protrombina de 35%-40%,
6 mg pentru timp de protrombina de 40%-45%.
Contraindicatii: insuficienta hepatica sau renala grava, boala ulceroasa,
sarcina sau lactatie, interventii neurochirurgicale; nu se administraza
concomitent cu alte medicamente sub forma de intramusculare sau subcutanate.
Efecte adverse: fenomene hemoragipare.

B. ANTIAGREGANTE PLACHETARE

B.1. Definitie si generalitati

Plachetele sanguine, trombocitele sunt elemente sanguine cu rol in

coagularea sangelui, hemostaza si formarea trombusului sanguine. Contin
mitocondrii, lizozomi, sisteme tubulare, serotonina, tombostetina, antiplasmina
(intarzie dizolvarea cheagurilor), prostaglandine.
Agregarea plachetara are rol esential in tulburarile tromboembolice.
Plachetele au fost implicate si in patogenia arterosclerzei. Plachetele sanguine se
formeaza in maduva osoasa.

B.2. Clasificare

Substantele folosite in terapeutica cu scopul de a diminua sau a impiedica

agregarea plachetelor sunt:
Antiinflamatoare nesteroidiene: cea mai active si larg folosita este
aspirina
Dipiridamol si Lidoflazina
Uricozurice: sulfinpirazona
Heparina, Ticlopidina
Compusi adenilici
Prostaciclina
Stabilizatori de membrana, anestezice locale antihistemice

25
 Antagonisti ai serotoninei
Derivati de imidazol, (imidazol, daxoxiben)
Diverse: clafibrat, metilxantine, imao
Indicatii terapeutice: accidente ischemice plachetare; infarct miocardic;
prevenirea accidentelor trombotice la bolnavii cu proteze valvulare, sindrom
Raynaud; trombocitoze.

Exemple:

1. Acidul acetilsalicilic (Aspirina)

Administrare :
Ca antiagregant plachetardoze dispuse intre valori largi de la 81-325 mg/ zi
la 2 zile; aceasta doza scade semnificativ riscul infarctului miocardic, dar creste
putin riscul socului hemoragic.

2. Thrombo Ass

Indicatii:
Reducerea riscului unor ocluzii coronariene in cazuri de infarct miocardic
in antecedente; reducerea aparitiei ocluziilor vasculare dupa interventii
chirurgicale.

Administrare:
1-2cp/zi; in zilele de tratament pot fi prescrise doze mai mari.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la salicilati; ulcer gastric si duodenal; tendinta de
sangerare, insuficienta renala; nu se administreaza in ultimele 3 luni de sarcina;
administrarea prenatal poate duce la sangerari prelungite pentru mama si copil;
in primele 6 luni de sarcina si in cursul alaptarii poate fi luat numai in doza
mica, unica, numai la recomandarea medicului.

Efecte adverse:
Reactii de hipersensibilitate, tulburari gastrice; sangerari gastrointestinale
oculte; prelungirea timpului de sangerare; declansarea atacului de astm.

Interactiuni:
Administrari concomitente cu alte medicamente poate duce la cresterea sau
scaderea afectelor acelor meidicamente.

26
 3. Aspenter

Indicatii :
Profilaxia recidivei infarctului miocardic; tratamentul infarctului miocardic
acut; tratamentul anginei pectorale instabile; pentru mentinerea revascularizarii
dupa angioplastie; profilaxia accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii.

Contraindicatii:
Alergie la aspirina sau la alte componente ale produsului; intoleranta la
antiinflamatoare nesteroidiene; diateze hemoragice; ulcer gastric sau duodenal in
evolutie.

Precautii:
Pacientii cu teren alergic; episoade de ulcer gastro-duodenal; afectiuni cu
risc hemoragic; insuficienta cardiaca.

Administrare:
1 cp de 1-4/zi pentru profilaxia si tratamentul accidentelor coronariene; 1-2
cp/zi pentru profilaxia accidentelor ischemice cerebrale.

Efecte adverse:
Sangerari diverse-hematemeza, melena; hemoragii digestive oculte; iritatie
gastrica; reactii alergice: urticarie, edeme, astm.

4. Dipiridamol (Persantin )

Se asociaza cu aspirina in doze mici in afectiuni tromboembolice, migrene,

tulburari vasculare periferice. Are actiune coronarodilatatoare-dilata mai ales
vasele mici

Indicatii:
Cardiopatie ischemica cronica; profilaxia tromboembolismului dupa
inlocuirea valvelor cardiace; asociat cu aspirina in tratamentul diverselor
actiuni tromboembolice; in administrarea intravenoasa produce vasodilatatie
coronariana importanta; in examinarea ecocardiografica; utilizari in asociere cu
aspirina: limitarea evolutiei complicatiilor diebetului zaharat, stadiile initiale ale
dolii Kawasaki, profilaxia migrenei, tulburarile vasculare periferice.

Contraindicatii:
Pentru administrarea intravenoasa; criza de angina pectorala; infarctul
miocardic acut recent; hipotensiune arteriala; angina instabila; tulburari de
coagulare.

27
 Efecte adverse:
Tulburari digestive; ameteli; slabiciuni; inrosirea fetei.

Administrare:
Oral: adulti - 300-600mg/zi in 3 prize, copii-5mg/kg corp/zi; parenteral:
intravenos - 560mg/kg corp timp de 4 minute in echocardiografie -750-840
mg/kg corp.

5. Plavix

Din punct de vedere farmacodinamic inhiba selectiv si ireversibil receptorii

placherari ai ADP , care au rol determinant in activarea si agrearea
trombocitelor.
Dupa intreruperea tratamentului agregarea plachetara si timpul de sangerare
revin treptat la valorile initiale , in general intr-un interval de 5 zile.

Indicatii:
Reducerea evenimentelor arterosclerotice; la pacientii cu antecedente de
boala arterosclerotica; infarct de miocard.

Administrare:
Oral, 75 mg/zi.

Efecte adverse:
Manifestari hemoragice, hematologice, gastrointestinale.

6. Ticlid

Substanta activa este ticlopidina. Din punct de vedere farmacodinamic

inhiba agregarea indusa de ADP si prelungeste timpul de sangerare, efectul este
proportional cu doza administrata.

28
 Indicatii:
In prevenirea si corectarea tulburarilor trombocitare.

Administrare:
Oral : 250 mg de 2 ori pe zi in timpul meselor.

Efecte adverse:
Produce fenomene dispeptice, alergii.

Contraindicatii:
Asocierea cu anticoagulante orale, aspirina.

7. Dextran 70

Indicatii:
In profilaxia trombozelor dupa interventii chirurgicale.

Administrare:
Intravenos 500-1000 ml/zi.
Contraindicatii:
Trombopenie, insuficienta cardiaca, renala, edem pulmonar; congestie
cutanata, urticarie, febra, frison.

C. FIBRINOLITICE

Fibrinoliza este procesul care duce la descompunerea enzimatica a fibrinei.

Are o evolutie analoaga cu a coagularii.

Medicamentele cu actiune fibrinolitica sunt:

Streptokinaza
Urokinaza
Stanozolol
Reteplaza

C.1. Streptokinaza

Are actiune fibrinolitica. Plasmina obtinuta ca urmare a efectului

streptokinazei produce depolimerizarea fibrinei din exudate favorizand
dizolvarea cheagurilor.
Actiunea fribrinoliticelor este mai evidenta asupra trombilor venosi si de la
nivelul membrelor si este mai redusa asupra trombilor arteriali si a celor cu alte
localizari.
29
 Cel mai putin influentati sunt trombii din creier , maduva spinarii , retina .
In embolii pulmonare produce tromboliza mai repede decat heparina. Nu este
utila daca se incepe tratamentul mai tarziu de 3-5 zile de la inceputul emboliei.
Indicatii: tromoflebite, infarct miocardic; tromboze si embolii ale arterelor
periferice; embolii pulmonare.
Administrare: intravenos- initial 250000-5000000 u dizolvate in ser sau
glucoza 5% injectata lent (10-20 minute); doza de intretinere dupa doza de atac
este de 100000 u, o ora in perfuzie intravenos, pana la obtinerea efectelor
favorabile; efectele favorabile apar dupa 24-72 ore pentru embolie pulmonara ,
72 ore pentru tromboza venoasa profunda; nu se vor depasi 3-4 zile.
Efecte adverse: sunt frecvente mai ales daca nu este bine purificata; febra,
greturi, colici abdominale, leucocitoza; hipertensiune arteriala; reactii alergice,
tulburari renale.
Contraindicatii: absolute: diatezele hemoragice; hemoragiile manifestate si
recente; retinopatia diabetica, endocardita lenta; septicemia cu streptococ;
accidentele vasculare cerebrale recente; hipertensiune arteriala; colita ulceroasa,
pancreatica; stari postoperatorii pana la 7 zile. relative: tuberculoza pulmonara
activa; hepatopatiile active, varsta peste 70-80 ani; sarcina pana in saptamana a
-16-a; tratamentul cu heparina sau dicumarina.

C.2. Urokinaza

Are actiune asemanatoare streptokinazei.

Produce efecte favorabile in embolia pulmonara daca este administrate la
inceputul evolutiei.
Nu este antigenica, nu produce reactii alergice.
Indicatii: embolie pulmonara, infarct miocardic; trebuie administrate la
inceputul evolutiei.
Administrare: doza initiala este de 4400 u.i./kg timp de 10 minute
intravenos; doza este urmata de perfuzie cu 44000 u.i./kg/ora timp de 12 ore.
Stanozolol: are ca sinonomin androstanazolul; are efecte anabolice si
androgene la doza de 5 mg/zi oral; doza dubla are efect fibrinolitic; este indicat
in boala Raynaud refractara la alte tratamente.
Reteplaza: activeaza plasminogenul trecandu-l in plasmina , care
degradeaza fibrinogenul si fibrina, scade fibrinogenul plasmatic cu 60-80%.
Indicatii: tratamentul trombolitic al infarctului acut de miocard in primele
12 ore de la debut.
Administrare: injectat intravenos lent (max 2 minute ) in dublu bolus de cate
10 u, la interval de 10 minute de la debutul primei injectii.
Contraindicatii: diateza hemoragica, tumori cu risc de hemoragie; ulcer
peptic in puseu, pancreatita acuta; pericardita, rinopatie diabetica.
Efecte adverse: hemoragie, aritmii, hipotensiune.

30
 CONCLUZII

Antitromboticele sunt medicamentele ce actioneaza impotriva trombozei.

Tromboza este aderarea trombocitelor la peretele intern al vaselor sanguine.
Prin tromboza se intelege formarea unui cheag sanguin , numit trombus , in
interiorul unei cavitati cardiace.
Trombocitele, fragmente granulate de megacariocite , actioneaza asupra
contractiei vasculare si retractiei cheagului de sange si intervine in procesul
coagularii.
Tromboza este de doua feluri: venoasa si arteriala.
Medicamentele antitrombotice se clasifica in trei grupe: anticoagulante cu
doua subgrupe: naturale si de sinteza, antiagregante plachetare si fibrinolitice
Anticoagulantele sunt medicamente care diminua sau impiedica procesul
coagularii sangelui.
Eficacitatea anticoagulantelor este evidenta in tromboze venoase. Agregarea
plachetara are rol esential in tulburarile tromboembolice. Plachetele sanguine
sunt elemente sanguine cu rol in coagularea sangelui , hemostaza si formarea
trombusului sanguin.Acestea se fromeaza in maduva osoasa.
Fibrinoliza este procesul care duce la descompunerea enzimatica a fibrinei,
avand o evolutie analoga cu cea a coagularii.
Anticuagulante naturale sunt: Heparina; Calciparina(heparinat de calciu);
Hirudina(hirudoid); Fraxiparine (nadroparina); Clexane(enoxaparina);
Clivarin(reviparina)
Anticuagulante de sinteza sunt: Antivitaminele K: cumarinice si
indandionice; Acenocumarol; Dicumarol.
Substantele folosite in terapeutica cu scopul de a diminua sau a impiedica
agregarea plachetelor sunt: Antiinflamatoare nesteroidiene: cea mai active si larg
folosita este aspirina; Dipiridamol si Lidoflazina; Uricozurice: sulfinpirazona;
Heparina, Ticlopidina; Compusi adenilici; Prostaciclina; Stabilizatori de
membrana, anestezice locale antihistemice; Antagonisti ai serotoninei; Derivati
de imidazol, (imidazol, daxoxiben); Diverse: clafibrat, metilxantine, imao.
Medicamentele cu actiune fibrinolitica sunt: Streptokinaza; Urokinaza;
Stanozolol; Reteplaza.
Tratamentul curativ al trombozei venoase profunde are trei obiective
principale: scaderea riscului de embolie pulmonara, oprirea evolutiei procesului
trombotic si facilitarea rezolutiei trombilor deja existenti pentru a evita aparitia
sindromului posttrombotic.

BIBLIOGRAFIE
31
1. Papilian V., Anatomia omului, Vol. I - Aparatul locomotor, Editia a V-a,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974;
2. Ghitescu T., Afectiuni vasculare periferice, Editura medicala, Bucuresti, 1975;
2. Mogos Gh., Tromboze si embolii in bolile cardiovasculare, Editura Stiintifica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1975;
4. Borundel C., Manual de medicina interna pentru cadre medii,
editia a VI-a, Editura ALL, Bucuresti, 2009;
5. Atlas de anatomie umana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2011;
6. Borundel C., Medicina interna pentru cadre medii, Editura ALL, Bucuresti,
2011;
7. www.anatomie.romedic.ro;
8. www.sfatulmedicului.ro.

32