MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

COLEGIUL NICOLAE PĂULESCU

Specializarea Asistent Medical Generalist

LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

COORDONATOR:
prof. SINCA DANIELA GEORGIANA

ABSOLVENT:
INCĂ CRISTINA-ȘTEFANIA

RM. SĂRAT
2020

1
 TEMA PROIECTULUI
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU
VARICE

CUPRINS

2
MOTIVAȚIA .......................................................................................................................... 4
CAP.I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE SISTEMULUI VENOS....................... 5
CAP.II PREZENTAREA TEORETICĂ A VARICELOR ..................................................... 11
2.1 DEFINIȚIE ........................................................................................................................11
2.2 ETIOLOGIE ȘI EPIDEMIOLOGIE ..................................................................................11
2.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ ............................................................................................13
2.4 CLASIFICARE ..................................................................................................................13
2.5 SIMPTOMATOLOGIE .....................................................................................................14
2.6 DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL .........................................15
2.7 COMPLICAȚII ȘI SECHELE ...........................................................................................16
2.8 EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC .........................................................................................18
2.9 TRATAMENT ...................................................................................................................18
2.10 PROFILAXIE ..................................................................................................................19
CAP.III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA
BOLNAVULUI CU VARICE …………………………………………….............................21
3.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ȘI ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE
SPITALIZARE ............................................................................................................................
................. .....22
3.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL OBIECTIV .............23
3.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ȘI GENERALE A
PACIENTULUI.................27
3.4 PREGĂTIREA , ASISTAREA ȘI EFECTUAREA RECOLTĂRILOR DE PRODUSE
BIOLOGICE ............................................................................................................................31
3.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXPLORĂRILE PARACLINICE
...................................................................................................................................................36
3.6 POZIȚIA BOLNAVULUI ÎN PAT, URMĂRIREA PACIENTULUI ..............................39
3.7 URMĂRIREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE ............................................40
3.8 ALIMENTAȚIA PACIENTULUI .....................................................................................47
3.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA
TRATAMENTULUI ................................................................................................................4
9
3.10 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI PROFILAXIA BOLII ......................................54
3.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI ....................................................................................55
CAP.IV PLANURI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR CU VARICE ...................................57
CAZ I .......................................................................................................................................57
CAZ II ......................................................................................................................................74
CAZ III .....................................................................................................................................90
CONCLUZII ..........................................................................................................................107
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................109

MOTIVAŢIA LUCRĂRII

3
 Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează pacienţii din punct de
vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia
afectată, pentru a recupera în timp util persoana, pacienta.
Asistentei medicale îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu
multă seriozitate şi profesionalism, dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta
pacientul cu tact, înţelegere, delicateţe şi atenţie.
Am ales acest subiect în urma stagiului efectuat în secţia de chirurgie a Spitalului
Municipal Rm.Sărat, considerând ca profilaxia şi tratarea acestei afecţiuni implică sarcini
multiple de îngrijire din partea asistentei medicale şi de noi depinde rezolvarea cu succes a
problemelor, deseori vitale, pe care le ridica această afecţiune.
Îngrijire acordate unui pacient cu varice sunt multiple. Pentru a efectua operaţia şi a
acorda pacientului îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care
cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentei este de a pregăti pacientul preoperator şi
de a preveni complicaţiile postoperatorii, prin supravegherea atentă a pacientului şi îngrijirile
acordate.
Se spune ca suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al
profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe
aceştia din urmă să depăşească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în
familie şi societate.

CAPITOLUL I

4
1.1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI VENOS AL MEMBRELOR
INFERIOARE

Venele se formează din canalele anastomotice arteriovenoase şi capilare şi care se

termină la inimă, în atrii. Prin ele sângele circulă de la periferie spre inimă.
În funcţie de dispoziţia lor în organism, venele sunt: profunde şi superficiale. Cele
profunde sunt dispuse în adâncimea organismului şi însoţesc arterele, iar cele superficiale sunt
aşezate sub piele şi nu însotesc arterele.
În funcţie de grosimea lor, venele sunt: mari, mijlocii şi mici. Cele mai subţiri ramuri ale
venelor se numesc venule şi se formează prin unirea capilarelor.
Venele din unirea cărora se formează vene mai mari se numesc vene de origine, iar
venele care se deschid pe traiectul unei vene colectoare se numesc afluenţi.
Venele sunt vase sangvine prin care sângele circulă dinspre capilare spre inima şi au un
volum de trei ori mai mare decât cel al arterelor.
Structura pereţilor venoşi cuprinde trei tunici ca şi cea a arterelor, dar cu anumite
adaptări datorate condiţiilor hemodinamice speciale din sectorul venos (presiune scăzută,
lipsa variaţiilor presionale, suprafaţă mai mare, viteză de circulaţie mai redusă). De aceea
venele au pereţii mai subţiri decât ai arterelor şi se destind cu uşurinţă.
Venele situate sub nivelul cordului sunt prevăzute cu valvule endoteliale (pliuri) şi au
musculatură mai dezvoltată.
Peretele venelor, al căror calibru creşte de la periferie spre intimă, are în structura sa
aceleaşi trei tunici ca şi la artere, cu câteva deosebiri.
Peretele unei vene este format din trei tunici.
Tunica internă sau endovena sau intima este formată dintr-un endoteliu şi dintr-un strat
conjunctiv elastic. Ea formează în interiorul unor vene nişte pliuri semilunare, numite valvule
venoase. Venele care au valvule se numesc vene valvulare.
Valvulele lipsesc în venele în care sângele circulă de sus în jos, iar acestea se numesc
vene avalvulare.
Tunica mijlocie sau mezovena sau media este formată din ţesut conjunctiv lax, în care
sunt cuprinse şi fibre musculare. Ţesutul conjunctiv conţine fibre conjunctive şi fibre elastice.
Tunica externa sau perivena sau adeventicea este constituită din tesut conjunctiv lax, în
care se găsesc, pe lângă fibre conjunctive şi elastice, şi elemente musculare.

Fig. 1 – Structura venelor şi arterelor

Totalitatea venelor formează sistemul venos, care este alcătuit din: sistemul venelor
pulmonare sau al micii circulaţii şi sistemul venelor cave sau al marii circulaţii.

5
 Sistemul venos al marii circulaţii se colectează în vena cavă superioară şi vena cavă
inferioară care se deschide în atriu drept.
Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari:
 vena cavă superioară
 vena cavă inferioară
Vena cavă inferioară adună sângele venos de la membrele inferioare, de la pereţii şi
viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule( respectiv ovare), de la peretele
posterior al abdomenului(venele lombare), cât şi de la ficat (venele hepatice).
Circulaţia de întoarcere a membrului inferior se face prin intermediul a 2 sisteme
venoase:
1 - sistemul venos superficial (prefascial) - 10-20% din debitul sanguin, cu vena safenă
internă (safena mare) şi vena safenă externă (safena mică)
2 - sistemul venos profund (subfascial) - 80-90% din debitul sanguin venos al
membrului inferior format din vene care însoţesc arterele membrului inferior.
Cele 2 sisteme venoase comunică între ele prin venele comunicante. Venele membrului
inferior sunt prevăzute cu valve bi- şii tricuspide situate de-a lungul trunchiurilor venoase -
valve axiale, la nivelul comunicantelor şi la nivelul orificiilor de vărsare a venelor superficiale
- valve ostiale.
Aparatul valvular al sistemului venos asigură sensul circulaţiei venoase - dinspre venele
superficiale spre cele profunde şi dinspre periferie spre vena cavă inferioară, şi împiedică
refluxul sanguin din venele profunde în cele superficiale.
Sistemul venos superficial este situat în ţesutul subcutanat iar sistemul venos profund este
reprezentat de vene ce însoţesc arterele.
Datorită sistemului de curgere antigravitaţional, ambele sisteme venoase sunt prevăzute
cu valvule.
Venele superficiale
Venele superficiale au pereţii groşi, bogaţi în fibre conjunctive şi muşchi şi sunt
prevăzute cu valvule aşezate la 3-4 cm distanţa una de alta. Aceste valvule nu permit
circulaţia sângelui de jos în sus şi sunt destul de largi pentru a permite dilataţia venelor de o
dată şi jumătate, fără a deveni insuficiente.
Rolul venelor superficiale în întoarcerea venoasă este modest, ele transportând doar 8%
din sângele care se întoarce către inima. Cea mai mare parte din sângele vehiculat de venele
superficiale trece prin sistemul perforantelor în venele profunde.
Venele superficiale formează reţele care nu însotesc arterele şi drenează spre cele două
colectoare venoase superficiale principale, venele safena mare (internă) şi mică (externă). La
nivelul piciorului există venele digitale ale piciorului care se varsă în arcul venos dorsal al
piciorului. Din capatul medial al arcului porneşte vena safenă internă, din cel lateral vena
safenă externă.
Pe faţa dorsală a piciorului între cele două vene există multiple anastomoze care
alcătuiesc o reţea venoasă dorsală cu ochiuri mari.
Venele digitale profunde tare sunt subţiri, aşezate superficial pe aponevroza tara,
anastomozate, într-o reţea venoasă tară cu ochiuri mici; reteaua drenează în vena safenă
externă înconjurind marginea laterală a piciorului respectiv medial înspre profunzime în arcul
venos tar.
Vena safena internă se îndreaptă de la origine înspre proximal peste faţa medială a
maleolei tibiale, apoi înapoia marginii mediale tibiale, pe faţa internă a gambei; trece înapoia
condilului medial al tibiei şi al femurului şi se îndreaptă spre radacina coapsei la nivelul
hiatului safen situat la aproximativ 4 cm sub ligamentul inghinal şi la 1,5 cm de mijlocul
arcadei crurale.
La gambă vena safenă internă primeşte ca afluent vena safenă anterioară superficială şi
un arc venos posterior (vena Leonardo, după numele lui Da Vinci). Proiecţia safenei pe
tegument este reprezentată de o linie ce uneşte maleola tibială cu hiatul safen.

6
 La nivelul hiatului vena safenă internă se varsă în vena femurală printr-o crosa orientată
posterior.
La nivelul crosei exista o variabilitate a venelor care se varsă şi formează „steaua
venoasă a lui Patureţ" (vena epigastrică superficială, venele ruşinoase externe, vena
circumflexă iliacă superficială şi inconstant vena safenă accesorie).
Numele de „safenă" a venei provine de la grecescul saphis (= claritate), deoarece
traiectele subcutanate sunt vizibile.
Vena safenă externă trece de la picior la gambă, fiind situată înapoia maleolei externe
peroniere şi urmează un traiect rectiliniu ascendent pe axul median al feţei posterioare a
gambei; iniţial este plasată superficial în ţesutul subcutanat şi apoi pătrunde într-o dedublare a
fasciei la nivelul muşchiului gastrocnemian. În fosa poplitee descrie o crosă orientată ventral
şi se varsă în vena poplitee. Locul de vărsare este variabil (jos sau înalt, chiar spre coapsă) şi
uneori există o venă superficială în continuarea safenei externe.
Vena safenă internă şi vena safenă externă sunt legate prin multiple anastomoze. Marea
vena anastomotică Giacomini este o anastomoza femuro-poplitee care coboară oblic în eşarfă
pe faţa posterioară a coapsei.
Venele profunde
Venele profunde însoţesc arterele şi ramurile acestora, prezentând numeroase valvule.
Ele au pereţii subţiri, deseori sunt duble sau chiar triple.
Încep la nivelul feţei plantare şi dorsale a piciorului. Au rolul principal în întoarcerea
venoasă, 92% din sânge fiind drenat pe aceasta cale.
Funcţionalitatea sistemului venos profund este direct dependentă de contracţia
musculaturii membrelor inferioare, aceasta jucând un adevărat rol de pompă.
Sistemul venelor perforante asigură legătura dintre sistemul venos profund şi cel
superficial. Venele perforante sunt prevăzute cu valvule astfel orientate încât permit sângelui
să circule numai de la suprafaţa spre profunzime. În timpul contracţiei musculare valvulele se
închid ermetic şi nu permit refluxul sângelui spre exterior. Valvele venoase împiedică sângele
să curgă înapoi în jos. Ele funcţionează ca nişte valve fără cale de întoarcere şi care nu permit
întoarcerea sângelui, ci doar circulaţia acestuia într-o singură direcţie, şi anume către inimă.
Acestea arată ca nişte corăbii mici care sunt ancorate în jurul peretelui venei şi se
întâlnesc la mijlocul venei. Dacă sângele circulă în sus datorită presiunii pompării realizată de
muşchi, valvele se deschid. Dacă, din cauza gravităţii, sângele încearcă să curgă înapoi,
acestea se închid.

Fig. 2 – valvele venoase

Venele profunde joacă un rol deosebit în circulaţia venoasă a membrelor inferioare.

Distrugerea lor prin procese flebitice sau devierea insuficientă prin dilataţia venelor,
determină refluxul sângelui din profunzime spre sistemul superficial în timpul contracţiei
musculare şi astfel se instalează insuficienţa venoasă.
Pe faţa tară a piciorului se află venele digitale tare, situate profund şi paralel cu arterele
omonime, varsându-se în arcul venos tar alăturat arterei tare.
De la nivelul arcului venos pornesc venele tare mediane şi venele tare laterale. Acestea
se reunesc în şanţurile dinapoia maleolei tibiale respectiv peroniere şi formează venele tibiale

7
posterioare (cel puţin două) şi venele peroniere (cel puţin două) care însoţesc arterele
omonime.
Venele tibiale anterioare sunt alăturate arterei în loja musculară. Deci la gambă sunt trei
perechi de vene profunde care însoţesc arterele. Venele tibiale posterioare primesc
perforantele Cockett.
Din unirea venelor tibiale cu venele peroniere se formează trunchiul tibio-peronier care
primeşte şi venele muşchiului solear.
Venele muşchiului gastrocnemian sunt reprezentate de două vene, eventual cea mediană
este dublă. Acestea se varsă în vena poplitee la acelaşi nivel cu vena safenă externă; există
frecvent o variantă în care vărsarea este comună.
Venele muşchiului gastrocnemian sunt valvulate.
Venele muşchiului solear denumite sinusoidele soleare sunt de obicei largi, sinuoase şi
avalvulate. Vărsarea venelor soleare se poate face în venele tibiale posterioare, în peroniere
sau uneori direct în vena poplitee.
De la arcul tendinos al solearului venele se continuă cu vena poplitee, alaturată arterei, şi
strabate ascendent pe mijloc regiunea poplitee până la adductori; primeşte vena safenă
externă.
De la inelul adductorilor se continuă cu vena femurală superficială care la 9 cm de
arcadă primeşte şi vena femurală profundă şi devine vena femurală comună; vena femurală
mai primeşte venele circumflexe femurale şi vena safenă internă.
Vena iliacă externă continuă vena femurală şi se orientează ascendent şi posterior spre
articulaţia sacroiliacă unde prin unire cu vena iliacă internă (hipogastrică) formează vena
iliacă comună.
Cele două vene iliace comune se orientează proximal şi medial formând prin unire vena
cavă inferioară, care este aşezată de-a lungul laturei drepte a coloanei vertebrale.
Venele de legătură
La nivelul membrelor inferioare există numeroase conexiuni între vene, care favorizează
drenajul sângelui dinspre suprafaţă înspre profunzime şi dinspre periferie spre cord.
Venele de legatură sunt de mai multe tipuri:
 vene anastomotice care unesc vene de acelaşi tip: profunde între ele, safenele
între ele, în arc pe acelaţi trunchi venos
 venele comunicante sau perforante unesc sistemul venos superficial cu cel
profund; perforează aponevroza superficială pentru a ajunge în profunzime. Chiar cele două
safene ar putea fi considerate perforante „majore".
Venele perforante safeniene unesc venele safene cu venele profunde. Venele perforante
extrasafeniene unesc reţeaua venoasă extrasafeniană cu venele profunde. Perforantele directe
leagă colectorul venos superficial de venele profunde iar perforantele indirecte leagă
colectorul venos superficial de venele musculare profunde. Venele plonjante Delater fac
legatura directă între venele tegumentului (extrasafeniene) cu sistemul venos profund.
La membrul inferior se constata aproximativ 150 vene perforante, dar numai câteva au
importanţă clinică. La nivelul piciorului venele perforante sunt avalvulate iar la nivelul
gambei sunt prevăzute cu 2-3 valve. Venele perforante normale au valvele integre şi sunt
continente, adica drenează sângele dinspre suprafaţă spre profunzime. Venele perforante sunt
considerate insuficiente sau incontinente dacă drenează sângele dinspre profunzime înspre
suprafaţă deci invers circulaţiei normale. Insuficienţa perforantelor este determinată de
dilatarea venelor de legatură situaţie în care valvele nu se mai ating sau sunt rezultatul unei
distrucţii directe a valvelor prin mecanismul de repermeabilizare după o tromboflebită acută.
Principalele vene perforante sunt:
 grupul Cockett, constant şi foarte important face legatura între arcul venos
posterior al gambei (vena Leonardo) cu venele tibiale posterioare. De obicei sunt trei
perforante situate la 6 cm, 13,5 cm şi 18,5 cm deasupra vârfului maleolei interne. Uneori mai
există grupul Shermann (perforante la 24-26 cm);

8
  perforanta Boyd: la nivelul tuberozităţii tibiei, la limita gamba-genunchi, face
legatura între safena internă şi vena tibială posterioară;
 perforantele Dodd (perforantele coapsei) sunt situate de obicei în 1/3 medie sau
chiar proximală a coapsei şi leagă vena safenă internă de vena femurală;
 perforantele hunteriene: situate la nivelul canalului Hunter;
 perforanta Bassi: situată posterior, uneşte safena externă cu vena peroneală;
 perforanta Hach, situată posterior uneţte sistemul superficial cu vena femurală
profundă;
 perforante Linton şi Kosinski sunt situate în apropierea crosei vena safena
externă;
 grupul punctului gastrocnemian şi vena perforantă May;
 perforanta punctului solear conectează venele superficiale ale gambei cu vena
solearului.

FIZIOLOGIA SISTEMULUI VENOS

Principalele funcţii ale sistemului venos sunt următoarele: conducerea sângelui spre
inimă, stocarea sângelui, şi termoreglarea.
Fiziologia circulaţiei venoase a membrelor inferioare este complexă şi diferă mult în
funcţie de condiţii: ortostatism, decubit, elevarea membrului.
Factori motori care asigură circulaţia venoasă de reîntoarcere sunt:
 forţa de propulsie a ventriculului stâng (vis-a-tergo);
 forţa aspirantă a inimii şi a muşchilor respiratori (vis-a-fronta);
 pompa musculară a piciorului şi mai ales a gambei la mers („inima periferică");
 pulsarea imprimată de arterele paravenoase;
 tonusul autonom al peretelui venos;
 acţiunea valvelor venoase care împiedică refluxul;
Volumul venos este de trei ori mai mare decât cel arterial, deci în teritoriul venos se afla
circa 75% din volumul sangvin.
Datorită structurii pereţilor lor, ce conţin cantităţi mici de ţesut elastic şi muscular neted,
venele prezintă distensibilitate şi contractilitate.
Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-şi mari pasiv calibrul sub acţiunea
presiunii sângelui. Prin distensie, capacitatea sistemului venos creşte, venele putând
înmagazina volume sporite de sânge. Deosebit de distensibile sunt venele hepatice, splenice şi
subcutanate, care îndeplinesc rol de rezervoare de sânge.
Contractilitatea este proprietatea venelor de a-şi varia în mod activ calibrul prin
contracţia sau relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Prin contracţia venelor au loc
mobilizarea sângelui din organele de rezervă şi deplasarea lui către inimă, ceea ce determină
creşterea debitului cardiac.
Cauza principală a întoarcerii sângelui la inima este însăşi activitatea de pompa
cardiacă a acesteia.
Inima creează şi menţine permanent o diferenţă de presiune între aortă (100 mmHg) şi
atriul drept (zero mmHg ). Deşi presiunea sângelui scade mult la trecea prin arteriole şi
capilare, mai rămâne o forţă de împingere de 10 mmHg ce se manifestă la începutul
sistemului venos. Inima funcţionează simultan ca o pompa aspiro-respingătoare. Ea respinge
sânge spre aortă, în timpul sistolei ventriculare, şi concomitent, aspiră sângele din venele cave
în atriul drept.
Aspiraţia atrială dreaptă se datorează creşterii bruşte a capacităţii atriului, ca urmare a
deplasării în jos a planşeului atrio-ventricular, în timpul fazei de ejecţie a sistolei ventriculare.
Alţi factori care mai determină întoarcerea sângelui la inima sunt:
 aspiraţia toracică - factor care acţionează mai ales în timpul inspiraţiei şi
influenţează predominant presiunea din venele mari, realizând o aspiraţie a sângelui spre cord,
se formează un vid ce creează o presiune negativă ce aspiră sângele din venele periferice spre

9
inimă. În timpul inspiraţiei acţionează şi coborârea diafragmului care măreşte presiunea
intraabdominală, împingând sângele spre cord.
 presiunea sângelui din capilare – împinge sângele dinspre venule spre venele mai
mari, în care scade progresiv cu cât se apropie de cord.
 pompa musculară = în timpul contracţiilor musculare, venele profunde sunt golite
de sânge, iar în perioadele de relaxare dintre două contracţii ele aspiră sângele din venele
superficiale. Refluxul sangvin este împiedicat de prezenţa valvulelor (la nivelul venelor
membrelor inferioare).
 gravitaţia = are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrelor
inferioare. Ea favorizează curgerea sângelui din venele situate deasupra atriului drept, la
nivelul gambei presiunea hidrostatică fiind de 100 mm Hg, când persoana stă în picioare,
nemişcată; ea scade la 20-25 mm Hg în timpul mersului.
 masajul pulsatil = efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate împreuna în
acelaşi pachet vascular, are efect favorabil asupra întoarcerii venoase.
Întoarcerea sângelui la inimă are o mare importanţa pentru reglarea debitului cardiac,
deoarece o inimă sănătoasă pompează, conform legii inimii atât sânge cât primeşte prin aflux
venos.
Sângele circulă în sistemul venos de trei ori mai încet decât în cel arterial.
Circulaţia venoasă a membrelor inferioare este influenţata în mod favorabil de masajul
pulsatil efectuat de artere asupra venelor, aflate împreună în acelaşi pachet vascular, şi de
contracţia musculaturii striate a membrelor inferioare, care exercită o compresie externa
asupra venelor profunde propulsând sângele dirijat de sistemul valvular către inimă.
Mersul constituie factorul principal care activează circulaţia venoasă.
Ortostatismul static agravează stază. La fel afecţiunile osteo – articulare ce împiedică
sau îngreunează contracţia musculaturii gambelor favorizează stază.
Contracţia venelor, efectuată de musculatura proprie, a cărei contracţie este declanşată
de creşterea presiunii endovenoase joaca un rol important, în special în sistemul superficial.
Deteriorarea musculaturii venelor prin procese de scleroză, atrofie sau dilataţie excesivă, face
ca acest mecanism să se degradeze.
Reglarea nervoasă a circulaţiei sangvine
Sistemul nervos afectează în special funcţiile globale, ca, de exemplu, redistribuţia
sangvină în diverse teritorii ale organismului, creşterea activităţii pompei cardiace, şi asigură
în special controlul rapid al presiunii arteriale.
Sistemul nervos controlează circulaţia exclusiv prin intermediul sistemului nervos
vegetativ, mai ales prin sistemul nervos simpatic; sistemul nervos parasimpatic este important
în reglarea funcţiilor cordului.
Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare şi doar puţine
fibre vasodilatatoare. În substanţa reticulată bulbară şi în treimea inferioară a punţii, bilateral,
se află centrul vasomotor. Acest centru transmite impulsuri eferente prin măduva spinării şi,
de aici, prin fibre simpatice vasoconstrictoare, la aproape toate vasele sangvine, care prezintă
o zonă vasoconstrictoare şi o zonă vasodilatatoare.

10
 CAPITOLUL II
CAP.II PREZENTAREA TEORETICA A VARICELUI

Fig. 3 – Varicele membrelor inferioare

2.1 DEFINIŢIE
Prin varice înţelegem dilataţii saculare venoase permanente la nivelul venelor epifalice
însoţite de alterări parietale şi de tulburări de aerodinamică venoasă. Boala varicoasă este o
boală cronică a sistemului venos al membrelor inferioare caracterizată prin alterări ale
pereţilor venoşi şi aparatului valvular , reflux sangvin din sistemul venos profund în cel
superficial şi dilataţii ale venelor superficiale.
Varicele sunt vene modificate patologic prin slăbirea peretelui lor , în care valvele
venoase nu se închid corespunzător. Acestea se formează preponderent în sistemul venos
superficial al membrului inferior, dar pot sa apară şi în cel profund. Boala este urmarea unor
leziuni parietale venoase, rezultate din modificarile degenerative ale tesutului conjunctiv,
determinind pierderea elasticitatii vasului. Varicele membrelor inferioare sunt de cele mai
multe ori ideopatice, adică ele constituie fenomene izolate şi nu sunt consecinţa unei boli.
Varicele sunt legate de un defect de etanşietate a valvulelor venoase care impiedică în mod
normal refularea sângelui în jumătatea inferioara a corpului de aici rezultând o dilataţie a
venelor predominând la picioare din cauza greutaţii.
2.2. ETIOLOGIE
Elementul esenţial etiologic îl constituie staza circulatoria venoasă. Ori de câte ori pe
traiectul unor trunchiuri venoase apare o staza sau o defecţiune în circulaţia de întoarcere a
sângelui, retrograd de aceasta zonă apar varicele. Aşa apar varicele membrelor inferioare
consecutive unei flebite sau compresiuni pe trunchiul venos iliac, sau pe venele profunde ale
membrului pelvin; aşa apar varicele esofagiene în cazul cirozei hepatice, care, creând o stază
în vena portă, determină formarea de varice pe tot sistemul venos care drenează sângele pe
această cale.
Boala varicoasă este o boală a sistemului venos, caracterizat prin alterări ale pereţilor
venoşi. Tulburarea iniţială este reprezentată de insuficienţa valvulară ostială, de obicei la
nivelul ostiului de varsare a crosei safene interne.
Aceasta duce în condiţiile creşterii presiuni venoase la reflux sanguin în sistemul venos
superficial şi stază. Staza sanguină acţionând asupra pereţilor venoşi predispuşi (distrofie
colagenică ) şi duce la apariţia dilataţiilor venoase ( varice ).

11
 Varicele sunt de obicei vene lărgite, care se dezvoltă chiar sub piele (vene superficiale).
Varicele pot fi:
 congenitale (sindromul Klippel- Trenaunay, sindrom Parks-Weber şi aplazia
congenitala a valvelor venoase).
 primitive = primare (primare, hidrostatice) (cauza necunoscută dar cu prezenţa unor
factori favorizanţi)
 secundare (de etiologie cunoscută).
Factorii care duc la apariţia bolii varicoase sunt:
- presiune crescută în venele picioarelor
- leziuni la nivelul venelor picioarelor
- leziuni la nivelul valvelor venelor picioarelor .
Adesea, boala varicoasă este o boala familială. Sunt persoane care se nasc cu defecte
valvulare sau cu pereţi venoşi mai subţiri sau poate dezvolta aceste modificări mai târziu pe
parcursul vieţii .
Schimbările hormonale care apar la pubertate: sarcina sau menopauza, la fel şi în cazul
administrării de estrogen, progesteron sau anticoncepţionale, toate pot contribui la apariţia şi
dezvoltarea varicelor.
Mai rar boala varicoasă poate fi un semnal al unor probleme sau afecţiuni asociate care
au nevoie de multe ori de tratament, printre acestea se numără;
- trombi ( cheaguri de sânge cu organizare fibroasă ) care obstruează sau blochează
complet venele profunde sau venele perforante ( venele de calibru mic care fac legătura între
venele superficiale şi cele profunde ale membrelor inferioare ),
- leziuni la nivelul venelor profunde ,
- vase de sânge anormale care fac legătura între vene şi artere (fistule
arteriovenoase ). Aceste anomalii pot fi prezente înca de la naştere sau se pot dezvolta ulterior
pe parcursul vieţii ,
- tumori ( foarte rar ).
Factorii favorizanţi ai apariţiei varicelor sunt :
1) Factorul ereditar (genetic )
- distrofia peretelui venos ( scăderea fibrelor elastice )
- asocierea cu alte boli datorate distrofiei de collagen colagen (hemoroizi, hernia,
varicocel )
2) Sexul ( femeile au un risc crescut datorită schimbărilor hormonale )
Femeile suferă de acest gen de probleme circulatorii mult mai frecvent decât bărbaţii.
80% dintre varice se datorează eredităţii, însă mai există şi alţi factori care le pot acentua:
dereglări hormonale, sedentarismul, încălţăminte cu tocuri înalte, căldura, obezitatea.
3) Obezitatea ( tinde să fie un factor de risc mai important la femei). Raportul masa
musculara diminuată şi ţesut grăsos în exces scade suportul venos.
4) Graviditatea (mai ales sarcinile repetate)
5) Ortostatismul prelungit
6) Munca fizică grea
7) Afecţiuni care cresc presiunea abdominală, cum ar fi: boli hepatice, ascita (lichid în
cavitatea abdominală ), intervenţii chirurgicale abdominale sau pelviene în antecedente sau
insuficienţa cardiacă.
Etiologia varicelor primitive ale membrelor pelvine
 Absenţa congenitală a valvulelor (ff. rara)
 Slabirea peretelui venos 10-20%
 Agregare familiala
 Incompetenta valvulara
 Modificarea peretelui venos
Etiologia varicelor secundare ale membrelor pelvine
 Obstructia fluxului venos

12
  Sarcina
 Neoplasme pelvine: uter, rect, ovar, cervix
 Fibroame, chiste ovariane voluminoase
 Ascita
 Fibroza retroperitoneala
 Limfadenopatie retroperitoneala
 Tromboza de vena iliaca
 Distrugeri valvulare
 Tromboza venoasa profunda
 Cresterea fluxului venos
 Fistula arterio-venoasa
 Postraumatica
 Congenitala
2.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ
Venele dilatate alungite devin sinuase formând pachete varicoase; dilatarea nu este
omogenă (zone foarte dilatate, altele nu), valvele atrofiate şi perete cu plăci de endoflebită.
Microscopic - flebo-scleroză parietală. Displazia şesutului conjunctiv al peretelui venos
este caracterizată prin aranjamentul neregulat al fibrelor şi transformarea miocitelor
contractile în miocite meolice, inducând alterarea secreţiei unor enzime. În jurul, venelor sunt
leziuni de scleroză ale ţesutului celular subcutanat înconjurator, ale limfaticelor tegumentelor.
Modificările paternului arhitecturi tisulare din peretele venos au loc concomitent cu
progresiunea distensiei venoase în boala varicoasă. Se remarcă o importantă reacţie a vaselor
din vasa vasorum care proliferează angiomatos, invadează media până aproape de intimă,
media se hipertrofiază fibro-muscular.
Proliferarea vasculară poate fi reactivă hiperplaziei miointimale şi mediei peretelui
varicos. În timp este posibilă apariţia ulcerului venos cronic de gambă.
Astfel, reactiv presiunii venoase crescute, într-o venă mult îngroşată pe seama mediei şi
intimei, ca şi consecutiv edemului gambier, apar manşoane de fibrină ce pot inhiba
angiogeneza. Se crează însă o protecţie împotriva presiunii venoase crescute în adiţie, cu rolul
posibil de a cauza ischemie tisulară.
În lipodermatoscleroză se poate constata manşoane de fibrină în jurul capilarelor
dermului. Se instalează anoxie tisulară şi ulceraţie.
În pielea pacienţilor cu hipertensiune venoasă la membrele inferioare se pot găsii un
număr crescut de capilare. Vasele peretelui sunt singurele care aduc sânge oxigenat, drenând
lichidul interstiţial şi materialul coloidal extravazat. Aşa se explică drenajul şi metastazarea
rapidă a celulelor tumorale pe calea venelor şi limfaticelor cu o bogată vascularizaţie având
capilarele deschise interparietal.
În venele varicoase (segmentele dilatate ale acestora) se găsesc o creştere cantitativă
evidenţiată morfohistochimic a fibrelor de colagen matur şi reticulinic odată cu scăderea şi
fragmentarea fibrelor elastice din peretele dilatat.
Alături de degradarea elastinei, creşterea reţelei reticulinice poate reprezenta un factor
important al fragilităţii parietale în cursul evoluţiei insuficienţei venoase gambiere. Marcata
alcinofilie a intimei atrage atenţia asupra prezenţei la acest nivel al glucidelor complexe cu
grupări carboxilice şi radicali hidroxili în poziţia vic-glicol (acid sialic, acid hialuronic) care
au rol hidratant al intimei, dar pot scădea stabilitatea complexelor macromoleculare a
glicoproteinelor (odată cu creşterea valorilor acidului sialic)
2.4. CLASIFICARE
Clasificarea Hach a insuficienţei venei safene mari:
 gradul I - deschiderea valvulei ostiale a venei safene magna cu dilatarea porţiunii
iniţiale a safenei;

13
  gradul II - dilatarea retrogradă a safenei la coapsă cu insuficienţa valvulară şi dilatare
anevrismală până deasupra genunchiului;
 gradul III - dilatarea până la gambă (sub genunchi);
 gradul IV - reflux şi dilatare până distal de maleola cu varice de grosimea unui deget.
Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare.
În 1994 la Maui (Hawai) un grup internaţional de consens a elaborat o nouă clasificare ţi
gradare a bolii venoase a membrelor inferioare. Sistemul CEAP cuprinde 4 tipuri de criterii de
clasificare, un scor al disfuncţiei venoase şi o metodologie de procedee diagnostice.
Criteriile de clasificare sunt:
C = clinica;
E = etiologia;
A = anatomia;
P = disfuncţia fiziopatologică.
Clasificarea clinică:
• Clasa 0 - fără semne vizibile sau palpabile de boală venoasă;
• Clasa 1 - teleangiectazii sau vene reticulare;
• Clasa 2 - nevaricoase;
• Clasa 3 - edem;
• Clasa 4 - modificari cutanate datorate bolii venoase (pigmentare, eczeme noase,
lipodermo-scleroza);
• Clasa 5 - modificări cutanate ca cele definite mai sus, cu ulceraţie vindecată;
• Clasa 6 - modificari cutanate ca cele definite mai sus cu ulceraţie activă.
Clasificarea etiologică:
• Congenital (EC).
•Primar (EP) - cu cauza nedeterminata.
• Secundar (ES) - cu cauze cunoscute.
Clasificarea anatomică:
• Vene superficiale (AS)
• Vene profunde (AD)
• Vene perforante (AP)
Clasificarea fiziopatologică:
• Reflux (PR).
• Obstrucţie (Po).
• Obstrucţie şi reflux (Pro).
2.5 SIMPTOMATOLOGIE
Varice primare ( esnţiale, hidrostatice ) – puseele de hiperpresiune venoasă acţionând
asupra unui perete venos cu elasticitate scăzuta şi cu un aparat valvular incompetent duc la
reflux retrograd şi la dilatarea lumenului venos. Varicele primare se dezvolt în absenţa unei
afecţiuni favorizante , având componenta genetică. Ele pot persista zeci de ani la nivelul
membrelor inferioare, prejudicial fiind în principal estetic.
Varice secundare (simptomatice ) – varicele sunt consecinţa suprasolicitarii
sistemului venos superficial din cauza obstrucţiei sau incompetenţei sistemului venos profund.
Varicele secundare apar ca o manifestare secundară, adesea dupa o tromboză venoasă. Există
situaţii în care cele doua tipuri de varice coexistă. Ele pot regresa spontan dupa îndepărtarea
cauzei care a determinat apariţia lor. Totuşi, există posibilitatea apariţiei insuficienţei
venoase cornice la persoanele care au varice.
Exemple de varice secundare: varicele secundare din sindromul postrombic, varice
secundare secundare unei compresiuni prin tumoră pelvină sau abdominală voluminoasă.
Varicele primare ale membrelor inferioare survin sub patru forme principale:
1.) varicele tronculare sau safeniene , cu sau fără interesarea tributarelor sau
comunicantelor ;
2.) varicele reticulare , interesand tributarele safenelor sau ramuri ale tributarelor ;

14
 3.) varicele intradermice ;
4.) varicele venelor musculare (mai ale ale solearului ) .
Varicele secundare ale membrelor inferioare interesează mai ales safena internă şi
venele muşchilor gambei .
Alte tipuri de varice .
1. Teleangiectaziile ( venule intradermice dilatate cu diametrul până la aproximativ 1
mm). Se pot observa adesea ca venectazii “în coadă de matură’’, mai ales la femei pe coaps
2. Vene reticulare: vene subdermice dilatate pana la 4mm şi care nu sunt palpabile.
3. Varice ale colateralelor venelor safene.
4. Varice tronculare adică a celor două colectoare venoase principale; venelor safene
interne şi externe .
5. Varice în interiorul unor vene perforante insuficiente.
2.6 DIAGNOSTICUL POZITIV SI DIFERENTIAL
Diagnosticul - are următoarele etape:
1. Diagnosticul pozitiv - anamneza şi examenul clinic
2. Diagnosticul topografic - identificarea zonelor de reflux
3. Diagnosticul tipului varicelor
4. Diagnosticul stadiului de evolutie şi al complicatiilor
DIAGNOSTIC POZITIV
Diagnosticul pozitiv este uşor de stabilit pe baza examenului clinic, care constată
prezenţa unor vene superficiale dilatate.
Examenul clinic este practic totdeauna suficient pentru diagnosticul varicelor, dar este
insuficient pentru localizarea exactă a perforanţelor şi comunicantelor insuficiente, şi adesea
şi pentru stabilirea existenţei refluxului retrograd şi a capacitaţii funcţionale a venelor
profunde. Pentru stabilirea exactă a unui diagnostic trebuie ştiut în plus dacă:
- acuzele sunt determinate de varice;
- există insuficienţă ostială sau insuficienţa perforantelor;
- sistemul venos profund este permeabil
Diagnosticul bolilor venelor necesită o anamneza atentă, un examen clinic corect şi
instigaţii paraclinice (în ultimul deceniu s-au înregistrat progrese deosebite, în special în
diagnosticul cu ultrasunete).
Anamneza
Aspectele genetice ale bolilor venelor impun cunoaşterea prezenţei acestor afecţiuni; ne
interesează la antecedentele heredocolaterale prezenşa bolii varicoase, a tromboflebitelor,
afecţiunilor arteriale sau limfatice. Din antecedentele personale fiziologice la femei are
importanţă numărul sarcinilor şi evoluţia.
Din antecedentele patologice au importanţă tromboflebitele, medicamentele utilizate
(anticoagulante, diuretice, anticoncepţionale), consumul de nicotină, diabetul zaharat,
hiperlipidemiile, arteriopatiile, deshidratările şi varicele; interventiile chirurgicale, fracturile,
bolile cu imobilizare prezintă risc de tromboză prin stază sau hemoconcentrare. Sunt
importante bolile cardiace, renale sau hepatice pentru diagnosticul diferenţial al edemelor şi
stabilirea tratamentului.
Profesiunile care necesită ortostatism prelungit sau efort şi cu expunere la caldură sunt
însoţite de varice şi complicaţiile lor: cadre didactice, muncitori, personal din comerţ,
bucătari, constructori, sportivi (voleibalişti, halterofili).
Interesează vârsta pacientului, meseria, talia, greutatea.
Din istoric trebuie să cunoaştem debutul bolii (acut, cronic, insidios), simptomele
iniţiale şi evoluţia lor.
Edemul membrelor afectate este un simptom funcţional. Interesează dacă este unilateral
(posibil venos sau limfatic) sau bilateral (eventual cardiac, renal, hepatic, endocrin). Edemul
venos apare la ortostatism prelungit şi se reduce (remite) la repaus în decubit dorsal, şi de
aceea este accentuat seara şi redus dimineaţa.

15
 Durerile venoase la nivelul membrelor inferioare sunt favorizate de ortostatismul
prelungit şi se remit iniţial la mers sau mai ales la repaus în decubit cu ridicarea membrelor.
Claudicaţia intermitentă tipică este în majoritatea cazurilor arterială şi exceptional
venoasă. Durerile de la nivelul articulaţiilor sunt determinate de artroze (coxartroza,
gonartroza). Durerile din regiunea lombară şi iradierea pe faţa internă sau externă a
membrului inferior sunt produse de compresiuni ale nervilor la nivelul coloanei.
Examen clinic
Inspectia pacientului cu afecţiuni venoase ale venelor inferioare se face în ortostatism şi
culcat, cu ambele membre eliberate de haine, cu examinarea din anterior şi posterior.
Apreciem deosebirile de grosime (prin edem) sau de lungime (prezente în afectiunile
congenitale) ale membrelor inferioare. Se pot constata: edemul, vene dilatate, corona
phlebectatica (coroana de vene ectaziate la picior), pigmentările şi tulburările trofice cutanate
(la venoşi, ulcere de gambă) nodulii cutanaţi.
Prin palpare se apreciază venele dilatate; venele trombozate sunt reprezentate de
cordoane nedepresibile. Aprecierea dilatării varicoase a venelor la marii obezi este mai
dificilă, atât la inspecţie cât şi la palpare, în special pentru venele ascunse în grăsimea coapsei.
Prin percutie şi palpare la nivelul venelor vizibile se pot decela unele traiecte varicoase
invizibile (semnul Schwartz). Freamătul la palpare şi suflul sistolo-diastolic la ascultaţia
venelor varicoase este prezent doar în varicele secundare din fistulele arterio-venoase.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
În primul rând se va efectua diagnosticul diferenţial în cadrul etiologiei varicelor, care
pot fi primare sau secundare (de multiple cauze ).
În plus se va face diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni care eventual ar putea fi cauza
simptomelor (durere , tumefacţie locală , ulceraţie sau edemul ):
- hernia crurală, adenopatii inghinale;
- dureri lombosciatice, arteriale, osoase, articulare;
- alte afecţiuni care pot cauza ulcere de gambă: arteriopatii, neuropatii, neoplasme
ulcerate, hipertensiune arterială;
Se face diagnosticul diferenţial al edemelor:
-edemele de cauză generală: cardiac, renal, hepatic, endocrin, hipoproteic carenţial sunt
bilaterale şi uşor de diferenţiat de edemul de cauză varicoasă;
- edemele venoase cronice apar la pacienti cu varice voluminoase cu comunicante
insuficiente şi cedeaza la repaus la pat. Edemul tromboflebitei acute este însoţit de dureri
caracteristice;
- edemul din insuficienţa arterială se recunoaşte pe baza lipsei pulsului şi este însoţit de
durerila mers sau chiar în repaus;
- lipodistrofiile determină creşterea de volum a membrelor inferioare dar care nu
depinde de poziţie şi tegumentele sunt normale;
- edemul limfatic acut sau cronic.
Diagnostic diferenţial al durerii:
- în osteoartita coxofemurală a genunchiului
- în sindromul de ischemie cronica a membrelor
- în iritaţie de nerv lombar
2.7 COMPLICATII SI SECHELE
Varicele pot provoca complicatii, intrucat acestea pot impiedica sangele sa circule
normal. Majoritatea persoanelor cu varice nu vor manifesta complicatii, dar daca o vor face,
venele varicoase sunt cele care apar primele.
Netratate, varicele se pot agrava. Simptomele care ar putea sugera deteriorarea venelor
nu ar trebui sa fie ignorate, intrucat aparitia lor ar putea fi un indiciu al prezentei unei conditii
cunoscute sub denumirea de insuficienta venoasa.
Semnele care pot indica aceasta afectiune sunt:
 umflarea picioarelor care poate fi insotita de senzatie de greutate sau slabiciune

16
  crampe nocturne la nivelul picioarelor si senzatie de trepidatie
 mancarime sau senzatie de arsura la locul varicelor.
Ulcerele piciorului situate in apropierea gleznei sunt cea mai severa forma de insuficienta
venoasa.
- Sangerarea - daca dezvoltati varice aproape de suprafata piciorului, aceste vene fragile
pot sangera daca intra in contact cu un obiect greu. Sangerarea poate sa aiba loc si in cazul in
care piciorul se loveste de o suprafata dura, cand apar vanatai in cazul sporturilor de contact
sau cand, pielea este taiata sau julita.
Daca a avut loc un prejudiciu care cauzeaza hemoragii se vor lua masuri pentru tratarea
acestora. Atunci cand nu apare nicio ameliorare, se va merge de urgenta la medic, intrucat
acest tip de sangerare nu este usor de oprit.
- Tromboflebita - tromboflebita este inflamatia (umflarea) venelor picioarelor, cauzata de
cheaguri de sange din vene. Aceasta se poate caracteriza prin urmatoarele simptome:
 durere
 roseata
 caldura locala
Cand tromboflebita apare in una din venele superficiale ale piciorului, aceasta poarta
denumirea de tromboflebita superficiala. O vena superficiala este vena care se afla chiar la
suprafata pielii.
Tromboflebita poate fi tratata cu ciorapi de compresie.
- Insuficienta cronica venoasa - este o afectiune in care este perturbat schimbul normal
de oxigen, produse reziduale si substante nutritive dintre piele si sange. Acest lucru se
intampla in situatia in care exista o problema cu alimentarea cu sange, de exemplu, o supapa
defecta a venei sau un blocaj.
In cel mai rau caz, presiunea in exces si inflamatia afecteaza chiar si cele mai mici dintre
vene, de exemplu, capilarele care se vor sparge. Vor aparea inflamatia si leziuni tisulare, iar
pielea se va decolora si va fi hipersensibila la atingere. Inflamatia poate determina inclusiv
formarea de rani deschise sau ulcere care se pot infecta daca vor fi lasate netratate. Afectiunea
poate duce la alte conditii, cum ar fi cele enumerate mai sus.
- Eczemele varicoase - eczemele varicoase, cunoscute si sub denumirea de eczeme
gravitationale, sunt eczeme (afectiuni cronice ale pielii) care afecteaza picioarele. Ca in cazul
tuturor tipurilor de eczeme, pielea devine rosie, cu cruste, se descuameaza si este insotita de
mancarime.
Aceste eczeme apar la nivelul pielii de deasupra si din jurul venelor varicoase. Conditia este
cauzata de slaba functionare a supapelor venelor varicoase care permit sangelui sa curga in
directie gresita.
- Lipodermatoscleroza - se refera la o modificare a pielii din partea inferioara a
picioarelor si apare mai ales la pacientii care sufera de insuficienta venoasa. Acesta este un tip
de paniculita (inflamatie a tesutului adipos subcutanat). Doua treimi dintre pacientii afectati
sufera de obezitate. Picioarele bolnave au de obicei urmatoarele caracteristici:
 intarirea pielii
 pigmentare accentuata a pielii
 umflatura
 roseata
 aspect de sticla de sampanie inversata.
Lipodermatoscleroza este denumita si hipodermita sclerodermiforma si paniculita
sclerozanta. Conditia afecteaza, de obicei, zona gambelor.
- Ulcerele varicoase - apar atunci cand presiunea venoasa este crescuta la nivelul partii
inferioare a picioarelor. Acest lucru determina infiltrarea lichidului in vena si colectarea lui
sub piele. Lichidul poate provoca ingrosarea pielii, umflarea acesteia si eventual ruperea ei,
formandu-se ulcerele venoase. Ulcerele venoase se formeaza cel mai frecvent in zona gleznei.

17
 Ar trebui sa consultati medicul daca observati orice fel de modficari neobisnuite ale pielii,
cum ar fi cele mentionate mai sus.
Complicatiile implicate de chirurgia venelor varicoase
Atunci cand sunt epuizate alte optiuni de tratament, se va avea in vedere rezolvarea pe
cale chirurgicala. Ca si in cazul oricarei interventii chirurgicale, exista posibile complicatii
presupuse si de chirurgia venelor varicoase.
- acumularea de sange - acumularea sangelui poate sa apara ca urmare a inciziilor in
jurul venelor care au fost eliminate. In cazuri rare, alaturi de sange se pot acumula si fluide de
la ganglionii limfatici din regiunea inghinala. Consultul care va urma interventiei chirurgicale
va fi necesar pentru a se depista daca exista scurgeri de limfa si daca au loc infiltratii sau
acumulari de sange care nu se opresc de la sine.
- abcesul sau ulceratiile tesutului - ulceratiile tesutului pot fi cauzate de modificarile
de la nivelul tensiunii arteriale, cauzate de chiruriga venelor varicoase. Semnele timpurii
includ pete maro pe piele, in apropierea zonei chirurgicale.
- cheaguri de sange - cheagurile de sange, complicatii ale interventiei chirurgicale din
cazul venelor varicoase pot avea doua forme: cheaguri de sange superficiale (care pot provoca
umflarea picioarelor) sau rezultate in urma insuccesului scleroterapiei. A doua forma de
cheaguri de sange apare in venele profunde ale piciorului si necesita ingrijiri medicale sau
monitorizare. Pacientii care se confrunta bursc cu umflarea piciorului trebuie sa solicite ajutor
medical.
- leziuni ale nervilor - o parte dintre bolnavi pot experimenta un anumit nivel de leziuni
ale nervilor.
2.8 EVOLUŢIE SI PROGNOSTIC
Boala varicoasă netratată evoluează continu, lent, în ani de zile şi survin diferite
complicaţii cu caracter acut pe fondul insuficienţei cronice.
a) insuficienţă venoasă cronică este rezultatul unei evoluţii de 15-20 ani;
b) tromboflebită varicoasă;
c) rupturi spontane sau posttraumatice ale venelor varicoase:
- subtegumentare = hematom
- intramusculară = hematom situat profund subfascial;
- externă = hemoragie abundentă, exacerbată în ortostatism, care adesa generează
panica pacientului şi a celor din jur.
Complicaţiile cele mai frecvente sunt:
 ruperea unui pachet varicos, eveniment care poate fi catastrofal, ducând uneori chiar la
decesul pacientului
 tromboflebita superficială (inflamarea şi trombozarea unui pachet varicos sau a
intregii vene afectate)
 modificări trofice cutanate, mai ales în conditiile asocierii insuficienţei venoase
cronice, cu diferite stadii de evoluţie, de la edem ce se remite în clinostatism până la dermatita
de stază şi ulcerul varicos (ce apare prin incompetenta comunicantelor  gambiere), stadiu
extrem de dificil de tratat.
2.9. TRATAMENTUL
Tratamentul - combină lupta împotriva acumulărilor de sânge, prescrierea de
medicamente venotonice, sclerozarea varicelor, tratament chirurgical prin "stripping" sau
CHIVA care constă în ligaturarea venelor deficiente.
Metode de tratament pentru varice
 Scleroterapie venectazii 
 Scleroterapie ghidata ecografic pentru venele perforante ale ulcerelor venoase
(varicoase)
 Flebectomii simple
 Cura chirurgicala a varicelor prin chirurgie clasica (stripping inversant si flebectomii)
 Chirurgia minim invaziva a varicelor cu laser endovenos

18
  Chirurgia minim invaziva a varicelor cu radiofrecventa
Daca te confrunti deja cu vene varicoase, trebuie sa incepi cu modificari in stilul de viata.
Asa cum mentionam mai sus – evitarea tocurilor, a hainelor stramte si adoptarea unei diete
sanatoase si a unui program zilnic de exercitii fizice. Mai apoi, vine etapa tratarii propriu-zise
a varicelor.
Tratamente naturiste a varicelor
In magazinele cu produse naturiste poti gasi o serie de remedii naturale pentru ameliorarea
varicelor. Printre aceste remedii se numara – unguentul cu extract de castan salbatic,
unguentul de galbenele, unguent cu Gotu Kola, extractul din seminte de stuguri, extractul de
ghimpe sau coaja de pin.
Tratamente noninvazive pentru varice
Exista in farmacii si diverse unguente destinate persoanelor care sufera de varice, insa la
fel de bine pot functiona si alte tratamente noninvazive. Ciorapii de compresie, supranumiti si
ciorapi de varice, sunt si ei o varianta de luat in calcul si pot fi de mare ajutor atat in tratarea,
cat si in prevenirea aparitiei varicelor, mai ales in cazul femeilor insarcinate.
Tratarea chirurgicala. Laserul in tratamentul pacientilor cu varice
Exista si variante chirurgicale de tratare a varicelor. De cele mai multe ori, la aceste
tratamente se recurge cand boala este in stadiu avansat, insa procedura poate fi executata si in
stadii incipiente, daca medicul curant recomanda acest lucru. Discuta cu medicul in legatura
cu variantele chirurgicale pe care le ai la dispozitie si afla care este cea mai potrivita pentru
tine. Trebuie sa stii ca toate aceste tratamente, desi sunt numite chirurgicale, nu implica
proceduri foarte complicate, ci sunt minim invazive si nu necesita decat anestezie locala.
Asadar, nu este vorba despre operatie in sensul clasic al cuvantului, ci despre proceduri
moderne si de efect. Recuperarea este diferita in functie de metoda la care ai apelat, insa,
pentru ca este vorba despre proceduri noi, ea nu este una de durata.
Odata declansata boala, desi uneori varicele nici nu au aparut sau sunt putine si de
dimensiuni reduse, singura solutie radicala ramane cea chirurgicala. Dupa abandonarea, la
finele secolului trecut, a procedeelor mutilante de tipul stripping-ului venos si dupa renuntarea
treptata, ca urmare a ineficientei probate, la procedeele de tip CHIVA sau la scleroterapie, pe
scena chirurgicala moderna raman doar tehnicile endovenoase.
Metodele chirurgicale cele mai folosite de medici in tratarea varicelor sunt:
Tratament endovenos cu laser (sau ablatia prin radiofrecventa)
Flebectomia
Scleroterapia
Dintre acestea, laserul endovenos se impune atat ca numar extrem de redus de
recidive, cat si prin lipsa complicatiilor postoperatorii. Tehnica, inventata in Europa, dar
perfectionata tehnologic in Statele Unite, permite in aceeasi interventie rezolvarea atat a
cauzei afectiunii, cat si eliminarea termomecanica a tuturor dilatatiilor varicoase inestetice de
pe picior. Toate acestea se pot realiza sub anestezie locala, iar pacientul poate parasi clinica in
cateva ore pe propriile picioare. Durerile sunt practic inexistente, singurele semne ale
interventiei, ce se realizeaza prin niste orificii de dimensiunea unui ac de seringa, fiind cateva
echimoze prezente in zonele restante si care dispar in cateva zile.
Principiul metodei in sine, tratamentul laser integral al portiunilor de vena afectata,
reprezinta garantia unui rezultat bun la distanta, iar modul de realizare endovenos garanteaza
caracterul minim-invaziv si estetic al interventiei. Pacientul se poate reintoarce la activitatile
curente imediat, in cazul in care acest lucru nu presupune eforturi fizice importante, sau are
nevoie doar de cateva zile de recuperare pentru a se putea reintegra in orice activitate doreste.
Rezultatele la distanta sunt excelente cu conditia ca pacientul sa evite expunerea la soare timp
de 30 de zile. Metoda nu este dureroasa si nu presupune respectarea vreunui regim dupa
terapie.
Laserul permite de asemenea tratarea cu succes si a hemangioamelor, inlocuind astfel
o serie de operatii laborioase si riscante cu o manevra ce se poate efectua in cabinet, in cateva

19
minute, fara dureri si fara alte tratamente asociate. Intr-un studiu prospectiv despre
tratamentul cu laser endovenos si tratamentul chirurgical in varicele hidrostatice prin
incompetenta de safena mare s-a constatat ca laserul endovenos are avantajele unei
morbiditati reduse si a unei recuperari rapide fata de metoda chirurgicala in conditiile unei
rate de recidiva mai mica la 4 ani postoperator.
Progresele realizate de terapiile laser folosite in afectiunile venoase din ultimii ani
justifica pe deplin locul principal ocupat de acestea in rezolvarea unor probleme de sanatate
ce tind sa afecteze un numar tot mai crescut de oameni.
2.10 PROFILAXIA
Tratamentul profilactic, care este util dar din nefericire limitat la stadiile incipiente.
Persoanele care au tendinţă la varice trebuie să evite poziţia ortostatică, mult prelungită şi cu
mişcări foarte limitate. Se recomandă ca aceştia să poarte — periodic — un bandaj compresiv
sau ciorapi elastici. Ori de câte ori este posibil, persoanele predispuse să facă boala varicoasă
trebuie să stea cu membrele inferioare mai ridicate faţă de planul corpului. Acestora li se
recomandă în mod special şi înotul, pentru că acest sport se practică în poziţie orizontală şi
foloseşte mult muşchii gambei care compresează venele. Presiunea apei ajută şi ea la
exercitarea unei compresiuni asupra venelor. Canotajul şi ciclismul (moderate), sunt de
asemenea sporturi recomandabile celor predispuşi la boala varicoasă.
Pentru a ajuta circulatia venoasa trbuie evitată imobilizarea prelungita şi activitatile
statice, efectuând la intervale regulate miscari ale gambelor, evitarea băilor calde, mai ales la
nivelul gambelor , evitarea expunerii pentru o perioada lunga la soare, practicarea sporturilor,
precum : natatia, joggingul, mersul pe bicicleta, prevenirea constipatiei şi de cate ori este
posibil statul cu picioarele ridicate în timpul noptii. În timpul sarcinii trebuie urmarită cu
atentie aparitia şi eventuala evolutie rapida a varicelor. Purtarea unui ciorap elastic medicinal
este utila în orice situatie în care nu se poate evita ortostatismul prelungit şi imobilizarea
indelungata, precum şi în timpul sarcinii.

20
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI TRATREA
BOLNAVULUI CU VARICE

“Nu cunosc o altă satisfacţie care să se compare cu sentimental că eşti folositor

celorlalţi. Ceilalţi te apreciază, iar tu îi ajuţi să-şi schimbe vieţile în mai bine. Oamenilor le
place să facă lucruri care îi satisface, dar nursing-ul este ceva pe care îl faci cu capul, cu inima
şi cu mâinile”. Virginia Henderson.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează pacienţii din punct de
vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia
afectată, pentru a recupera în timp util persoana, pacientul.
Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, dragostea de viaţă pentru un
amputat recent, vocea pentru cel prea slab ca să vorbească. Asistentei îi revin o serie de
sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitate şi profesionalism, dintre care
cea mai importantă este aceea de a ajuta pacientul cu tact, înţelegere, delicateţe şi atenţie.
Procesul de nursing este un complex de acţiuni care implică reacţii, interacţiuni între
satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale. Nursing-ul implică, gândire, relatare, judecată,
acţiune în relaţie cu starea de sănătate manifestată de pacient.
Funcţia specifică a nursing-ului este de a ajuta pacienţii să facă faţă sau să se adapteze
la problemele lor de sănătate. După ce am cunoscut şi înţeles bine programul de nursing am
găsit în aplicarea lui faptul că nevoile spirituale ale unei persoane au aceeaşi importanţă ca şi
cele somatice sau psihosociale de aceea ele trebuie îngrijite şi satisfăcute ca orice altă nevoie.
Ceea ce nursa gândeşte despre planul spiritual al omului se va reflecta în relaţia acesteia şi
pacient, de aceea eu cred că cel mai important factor în acordarea îngrijirilor este atitudinea şi
viziunea noastră pe care o avem privind importanţa acestui domeniu.
Acţiunile întreprinse în planul de îngrijire nu se reduc numai la tratament delegat şi-
sau la aplicarea în mod mecanic a unor cunoştinţe dobândite se urmăreşte atingerea
obiectivului pentru fiecare nevoie perturbată şi de multe ori este atât de important ca pacientul
să simtă şi afectivitatea noastră deoarece îi este benefic un zâmbet încurajator, o atingere
blândă, o privire senină, acestea putând fi o rază caldă de soare care va pătrunde în colţurile
întunecate şi reci ale disconfortului cauzat de durerea fizică sau de alte nelinişti.
Asistenta medicală, trebuie să dea dovadă de bună pregătire profesională, de blândeţe,
tact, siguranţă, bunăvoinţă şi devotament. În acest mod unind ştiinţa cu conştiinţa, asistenta
medicală devine un spijin activ al pacientului şi medicului.

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE. NOŢIUNI TEORETICE

Componentele planului de ingrijire
1. Culegerea datelor, se face prin discuţii directe cu pacientul sau cu aparţinătorii
acestuia. Se urmăreşte identificarea şi stabilirea antecedentelor personale şi a antecedentelor
hetero-calaterale, motivele internării şi istoricul bolii.
2. Planificarea îngrijirilor funcţie de necesităţi, de o reală importanţă este
cunoaşterea celor 14 necesităţi ale omului, stabilite de Virginia Henderson, cadrul mediu
sanitar fiind independent în a satisface nevoile pacientului.
3. Stabilirea obiectivelor în funcţie de priorităţi, această etapă este dirijată în două
subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor (ţinând cont şi de datele ştiinţifice) şi
stabilirea problemelor reale ce afectează sănătatea pacientului şi a sursei de dificultate.
4. Realizarea îngrijirilor, o dată abiectivele formulate se poate trece la realizarea
îngrijirilor, care reprezintă baza procesului de îngrijire. De felul cum se va acţiona acum, de
calitatea intervenţiei cadrului mediu sanitar, depinde mersul evolutiv, al bolii, spre vindecare
sau cronicizare.

21
 5. Evaluarea – analizarea şi evaluarea obiectivelor propuse, permite evaluarea
procesului de îngrijire şi aducerea de modificări pe întreaga evoluţie a stării de sănătate a
pacientului. După indepărtarea placii (nu trebuie scoasa decât după 18 luni) fracturile
internative sunt posibile.

3.1. INTERNAREA PACIENTULUI ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE

SPITALIZARE
Pentru asigurarea confortului pacientilor, saloanele trebuie să aibă un număr redus de
paturi, iar pentru izolarea unor cazuri mai grave, un număr de saloane vor fi sub formă de
rezerve de un pat.
Pentru fiecare pat se va asigura o suprafaţă cuprinsă între 6,5 - 10 m 2 şi un volum de 12 -
3
20 m .
Culoarea pereţilor trebuie să fie odihnitoare; culorile albastru deschis şi verde pal sunt
cele mai recomandate.
Cele mai indicate materiale pentru pardoseală sunt mozaicul, gresia şi linoleumul, care
permit efectuarea cu uşurinţă a curăţeniei.
Saloanele trebuie să fie luminoase, să permită o aerisire bună şi să asigure o temperatură
constantă în jur de 200 C.
Mulţi pacienţi suporta cu greu chiar şi faptul ca sunt internaţi în spital, de aceea:
- saloanele, coridoarele şi anexele trebuie să fie astfel mobilate şi amenajate, ca să se
poată apropia cât mai mult de mediul obişnuit al pacientului, cu zugrăveli uni, dar variate şi în
culori pastel;
- coridoarele să fie dotate cu scaune şi măsuţe, unde la nevoie, pacientii în trecere să se
poată odihni câteva minute;
- mobilierul să fie uşor de curăţat, estetic, capitonat cu materiale plastice colorate;
- măsuţele vor fi acoperite cu fete de masa, iar colturile şi decorurile să fie aranjate foarte
bine şi estetic;
- pe coridoare şi în saloane se vor pune flori;
Asistenta poate crea în saloane un mediu plăcut, în care pacienţii să se simtă bine şi să stea
cu plăcere:
- saloanele să fie cât mai mici, cu 2 - 4 paturi, distanţate între ele, pentru ca pacienţii să
nu se deranjeze reciproc;
- ferestrele să fie prevăzute cu perdele uşor de spălat;
- vesela, lenjeria instrumentarul şi orice obiect de inventar al secţiei să fie într-o stare
impecabilă;
- nu se vor ţine în saloane foile de observaţie, de temperatură şi tăbliţa cu datele
personale şi diagnosticul pacienţilor.
Liniştirea pacientului, pregătirea lui psihica, menţinerea instrumentelor în stare de
perfecta funcţionalitate, sunt etape pregătitoare, obligatorii, ale oricărei intervenţii de
explorare sau de tratament.
Regimul terapeutic de protecţie tine seama de odihna pasivă şi activă a pacienţilor ca
important mijloc terapeutic.
Patul se aranjează în funcţie de preferinţa pacientului, asigurându-i acestuia cea mai
comoda poziţie, iar pentru cei intr-o stare mai puţin grava, se vor asigura fotolii.
Alimentaţia pacienţilor în sufrageria secţiei uşurează foarte mult îngrijirea lor, creându-le
un anturaj cu aspect extraspitalicesc. Asistenta trebuie să ştie cum să înlăture frica din conştiinţa
pacientului. Acesta trebuie să privească cu încredere procedurile de tratament, iar mijlocul cel
mai bun pentru a obţine acestui lucru este folosirea unei tehnici corecte, executata cu
instrumente bine întreţinute, care reduc durerea la minimum sau o înlătura complet.
Se va respecta somnul pacientului, care, prin inhibiţia scoarţei cerebrale constituie un
important factor terapeutic.

22
 Condiţiile create în spital trebuie să asigure pacientului un somn mai bun decât cel
obişnuit.
Curăţenia exemplară a saloanelor, aranjamentul paturilor şi noptierelor, asigurarea
semnalizării otice sau acustice, transformă o cameră rece şi tristă de spital într-una ospitalieră
şi familiară.
În întreţinerea acestei ambianţe plăcute a saloanelor, un rol deosebit revine personalului
mediu şi auxiliar, care-şi petrece cea mai mare parte a timpului la patul pacientului.
Este recomandabil ca în acelaşi salon să fie amplasaţi pacienti apropiaţi ca vârstă,
preocupări intelectuale, afecţiuni chirurgicale apropiate.
Secţia cu paturi trebuie să fie împărţită într-un compartiment aseptic şi unul septic,
pentru a preveni declanşarea unor infecţii intraspitaliceşti.
Secţia cu paturi trebuie să fie împărţită într-un compartiment septic destinat pacientilor
cu afecţiuni chirurgicale septice şi un compartiment aseptic pentru restul pacienţilor, pentru a
se evita declanşarea unor infecţii spitaliceşti.

3.2. PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL OBIECTIV

Medicul efectuează examinarea clinica a pacientului în colaborare cu asistenta medicală
atât în dispensar cât şi în spital. Participarea asistentei la examenul clinic medical al
pacientului este o obligaţie profesională. Ajutând medicul şi pacientul în examenul clinic,
asistenta contribuie la crearea unui climat favorabil pentru relaţia medic-pacient.
Începând de la sosirea pacientului în spital şi pe tot parcursul îngrijirii, culegerea de
date permite asistentei să-şi stabilească acţiunile de îngrijire.
Toate informaţiile culese pot fi grupate în două categorii:
Date relativ stabile: informaţii generale: nume, vârstă, sex, stare civilă; caracteristici
individuale: rasă, limbă, religie, ocupaţie; gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţie, ritm de
viaţă; evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare, sarcini, intervenţii
chirurgicale, accidente; elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin, deficite senzoriale sau
motorii, proteze, alergii; reţeaua de susţinere a pacientului: familie, prieteni.
Date variabile: sunt date în continuă evoluţie, care cer o constantă reevaluare din partea
asistentei medicale: tensiune arterială, puls, temperatură, funcţia respiratorie, apetit sau
anorexie, eliminarea, somnul, mişcarea, reacţii alergice, inflamaţii, infecţii, oboseală,
intensitatea durerii, reacţii la tratament.
Date variabile legate de condiţiile psihosociale: anxietate, stres, confort, inconfort, stare
depresivă, stare de conştienţă, grad de autonomie, capacitatea de comunicare.
Aspectele genetice ale bolilor venelor impun cunoaşterea prezenţei acestor afecţiuni; ne
interesează la antecedentele heredocolaterale prezenţa bolii varicoase, a tromboflebitelor,
afecţiunilor arteriale sau limfatice. Din antecedentele personale fiziologice la femei are
importanţă numarul sarcinilor şi evoluţia.
Din antecedentele patologice au importanţă tromboflebitele, medicamentele utilizate
(anticoagulante, diuretice, anticoncepţionale), consumul de nicotină, diabetul zaharat,
hiperlipidemiile, arteriopatiile, deshidratările şi varicele; intervenţiile chirurgicale, fracturile,
bolile cu imobilizare prezintă risc de tromboză prin stază sau hemoconcentrare. Sunt
importante bolile cardiace, renale sau hepatice pentru diagnosticul diferenţial al edemelor şi
stabilirea tratamentului.
Profesiunile care necesită ortostatism prelungit sau/şi efort, cu expunere la caldură sunt
însoţite de varice şi complicaţiile lor: cadre didactice, muncitori, personal din comerţ,
bucătari, constructori, sportivi (voleibalişti, halterofili).
Interesează vârsta pacientului, meseria, talia, greutatea. Din istoric trebuie să cunoaştem
debutul bolii (acut, cronic, insidios,), simptomele iniţiale şi evoluţia lor.
Edemul membrelor afectate este un simptom funcţional. Interesează dacă este unilateral
(posibil nodos sau limfatic) sau bilateral (eventual cardiac, renal, hepatic, endocrin). Edemul

23
venos apare la ortostatism prelungit şi se reduce (remite) la repaus în decubit dorsal, şi de
aceea este accentuat seara şi redus dimineaţa.
Durerile venoase la nivelul membrelor inferioare sunt favorizate de ortostatismul
prelungit şi se remit iniţial la mers sau mai ales la repaus în decubit cu ridicarea membrelor.
Claudicaţia intermitentă tipică este în majoritatea cazurilor arterială şi excepţional venoasă.
Durerile de la nivelul articulaţiilor sunt determinate de artroze (coxartroza, gonartroza).
Durerile din regiunea lombară şi iradierea pe faţa internă sau externă a membrului inferior
sunt produse de compresiuni ale nervilor la nivelul coloanei.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile importante ale
asistentei.
Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt
următoarele:
 pregătirea psihică a pacientului;
 adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
 dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
 aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
 asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
 deservirea medicului cu instrumente;
 ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;
 aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului.
Pregătirea psihică a pacientului se încadrează în muncă de educaţie şi de liniştire pe care
asistenta o duce cu pacientul din momentul primirii lui în secţie.
Atitudinea ei faţă de pacient trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta; crearea
climatului favorabil, atitudinea apropiată, constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri
psihice, în preajma examinărilor de orice natură, asistenta trebuie să lămurească pacientul
asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să se reducă la minimum durerile care
eventual vor fi provocate prin unele manevre simple.
Ţinând seama de simţul pudorii, asistenta va izola patul pacientului (în special la prima
examinare), despărţindu-l cu un paravan de celelalte paturi, ceea ce linişteşte pe mulţi
pacienţi.
Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar examinării clinice medicale.
Pentru examenul clinic medical, obişnuit, asistenta pregăteşte următoarele:
- o învelitoare uşoară de flanelă;
- stetoscopul şi o bucată de tifon pentru auscultaţie directă;
- tensiometrul cu fonendoscop propriu;
- mănuşi sterile de cauciuc, vaselină;
-ciocanul de reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase, ace şi esteziometrul
(pentru cercetarea sensibilităţii pielii), o lanternă electrică (pentru examinarea reflexului
pupilar şi cercetarea cavităţilor accesibile);
- un termometru;
- un creion dermatograf pentru notarea pe piele a dilatărilor venoase
- bandă elastică
- trei garouri
- o tăviţă renală pentru depunerea mănuşilor, compreselor utilizate;
- instrumente speciale în funcţie de natura examinării şi de recomandările
examinatorului (valve vaginale, specul nazal etc.);
- două prosoape curate şi săpun pentru spălarea mâinilor.
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea de funcţiune, apoi vor fi aşezate
pe o tavă utilizată numai pentru acest scop şi învelite cu un şervet.
Asistenta va sta în faţa medicului de cealaltă parte a patului. Tava cu instrumente o
depune pe noptiera pacientului.

24
 Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului se vor face după principiile arătate în capitolul
"îngrijirile generale acordate pacientului". Pacienţii trebuie dezbrăcaţi complet, cu ocazia
examinării, însa dezbrăcarea nu trebuie făcută neapărat deodată. Pentru examinările părţii
superioare a corpului: gât, umeri, torace, axile, membrele superioare, se va scoate cămaşa sau
pijamaua, partea inferioară a corpului rămânând acoperită cu învelitoarea de flanelă până la
ombilic. Pacientul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţa oricărei examinări, însa
dezvelirea parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea cămăşii la gâtul
pacientului, spre exemplu, sau dezvelirea parţială a abdomenului la pacientul îmbrăcat nu
trebuie practicată, căci aceasta poate ascunde o serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic, pacientul trebuie să fie îmbrăcat în rufăria de spital,
îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca
dureri sau mişcări inutile.
Aducerea pacientului în poziţia adecvată examinării şi sprijinirea lui uşurează mult, atât
muncă medicului cât şi eforturile pacientului, în cursul examinării, pledurile şi plăpumile vor
fi împăturite la capătul distal al patului.
Examinarea se începe prin luarea anamnezei. În acest timp, pacientul va sta în poziţia
cea mai comodă pentru el. La examenul obiectiv însa, el trebuie adus totdeauna în poziţiile
cele mai adecvate observaţiei. Astfel, inspecţia generală se va face aducând pacientul în
decubit dorsal. La nevoie, asistenta va ajuta pacientul să se întoarcă, pentru a putea fi
observate şi tegumentele de pe faţa posterioară a corpului.
Examinarea capului, gâtului, şi a cavităţii bucale se poate face în decubit dorsal sau în
poziţie şezând. Pentru examenul mucoasei cavităţii bucale, limbii, faringelui şi amigdalelor,
pacientul va apleca capul înapoi, fiind sprijinit de asistentă. Asistenta va asigura la nevoie
iluminarea cavităţii examinate, cu ajutorul unei lămpi sau lanterne electrice aşezată la stânga
medicului, sau dacă acesta examinează cu oglindă frontală, atunci înapoia şi la stânga
pacientului, la înălţimea urechilor lui. în acest fel, razele de lumină se vor reflecta foarte bine
în cavitatea cercetată.
Examinarea organelor toracice la pacientul grav - deosebit de ordinea obişnuită a
examinării clinice - se va începe în decubit dorsal. După terminarea feţelor anterioară şi
laterală ale toracelui, examinarea se va continua în poziţie şezând. Pacientul se va ridica din
decubit dorsal singur sau cu ajutorul asistentei, care se va aşeza pe marginea patului faţă în
faţă cu pacientul şi îl va sprijini din regiunea omoplaţilor cu ambele mâini, ridicându-l în
poziţie şezând. La nevoie, el va sprijini capul pe umărul asistentei.
Examinarea organelor toracice se completează cu măsurarea tensiunii arteriale. Pentru
aceasta, imediat după examinarea toracelui, asistenta aplică banda tensiometrului pe braţul
pacientului.
Examen clinic al membrelor inferioare
Inspecţia pacientului cu afecţiuni venoase ale membrelor inferioare se face în
ortostatism şi culcat, cu ambele membre eliberate de haine, cu examinarea din anterior şi
posterior. Apreciem deosebirile de grosime (prin edem) sau de lungime (prezente în
afecţiunile congenitale) ale membrelor inferioare. Se pot constata: edemul, vene dilatate,
pigmentările şi tulburările trofice cutanate ( ulcere de gamba) nodulii cutanaţi.
Prin palpare se apreciază venele dilatate; venele trombozate sunt reprezentate de
cordoane nedepresibile. Aprecierea dilatării varicoase a venelor la marii obezi este mai
dificilă, atât la inspecţie cât şi la palpare, în special pentru venele ascunse în grăsimea coapsei.
Prin percuţie şi palpare la nivelul venelor vizibile se pot decela unele traiecte varicoase
invizibile (semnul Schwartz).
Freamatul la palpare şi suflul sistolo-diastolic la ascultaţia venelor varicoase este prezent
doar în varicele secundare din fistulele arterio-venoase.
Testele funcţionale clinice sunt încă utile în aprecierea venelor membrelor inferioare,
deşi au pierdut din importanţă în condişiile noilor explorări paraclinice neinvazive.

25
 Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice degrevează pe
acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea
unui climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor
regiunilor organismului, servindu-l şi cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind
pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul examinărilor, în
acest fel, ajutorul asistentei la examinările clinice este indispensabil în cazul pacienţilor în
stare gravă şi foarte utilă în cazul tuturor pacienţilor.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
În îngrijirea pacientului asistenta medicală este obligată să-l supravegheze pentru a
culege toate datele privind starea generală şi evoluţia bolii acestuia, comunicând medicului tot
ce a observat la pacient în cursul zilei sau a nopţii.
Pentru ca informaţiile ei să fie într-adevar complete şi valoroase, ea trebuie să ştie să
facă observaţii sistematice, metodice şi să cunoască ce anume trebuie să observe.
Acestea vor fi notate în F.O care reprezintă oglinda pacientului, în ea fiind trecute toate
datele privitoare la starea sănătăţii sale din trecut, motivele pentru care se afla internat, la
acestea adăugându-se şi rezultatele examenelor de laborator sau alte explorări precum şi
tratamentele aplicate.
F.O trebuie să fie astfel întocmită încât să dea persoanei care o studiază o imagine cât
mai completa privitoare la starea sănătăţii pacientului. Datele culese de asistenta medicală din
supravegherea pacientului prin măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative se notează grafic în
foaia de temperatura, componenta a F.O.
Asistenta trebuie să urmărească:
Faciesul pacientului trebuie urmărit atent, modificarea acestuia putând să ne informeze
asupra unor complicaţii imediate; paloarea exagerată este semnul unei hemoragii interne sau a
prăbuşirii circulaţiei; cianoza este semnul asfixiei; buzele uscate pot evidenţia deshidratarea.
Temperatura uşor scăzută imediat după intervenţie, poate să crească până la 38°C în
prima zi, pentru ca apoi să scadă în limite normale. Menţinerea temperaturii peste 37°C sau
apariţia febrei în zilele următoare este semn de infecţie
Respiraţia poate fi amplă şi rară imediat după operaţie, datorită anesteziei, devine uşor
accelerată din cauza durerii postoperatorii şi a anxietăţii, revine la normal după 24-36 de ore.
Menţinerea unui ritm alert vădeşte o complicaţie pulmonară, iar respiraţia zgomotoasă arată o
obstrucţie.Mobilizarea precoce are un rol deosebit în prevenirea complicaţiilor
postoperatorii, de asemenea, tusea asistată, tapotajul toracic, exerciţiile respiratorii
Pulsul trebuie urmărit, deoarece creşterea frecvenţei şi scăderea volumului sunt
semnele prăbuşirii circulaţiei sau hemoragiei în primele ore, în următoarele zile trebuie corelat
cu valoarea temperaturii, dat fiind faptul că în intervenţiile chirurgicale pe membrele
inferioare, mai ales, cura chirurgicală a varicelor, complicaţiile tromboembolice sunt mai
frecvente. Se verifică aspectul membrelor inferioare..
Tensiunea arterială este în directă corelaţie cu pulsul, se observă culoarea unghiilor,
buzelor, tegumentelor.
Diureza nu suferă modificări importante. Prima micţiune apare, de regulă, după şase ore
de la intervenţie.
Tranzitului intestinal este o problemă pe care asistenta medicală trebuie să o aibă
permanent în atenţie. După ce trece perioada de pareză intestinală postoperatorie, pacientul
începe să emită gaze, semn că peristaltismul s-a restabilit. În mod normal, după 48-72 de ore de
la intervenţie apare primul semn, după reluarea tranzitului pentru gaze, alimentaţia poate fi
mai abundentă şi mai variată
Prevenirea complicaţiilor postoperatorii
Complicaţiile pulmonare - se previn prin exerciţii respiratorii, imediat ce este posibil,
tuse asistată şi tapotaj, la nevoie, aşezarea pacientului într-o poziţie adecvată

26
 Complicaţiile trombo-embolice sunt depistate la timp şi sunt prevenite printr-o
supraveghere atentă a membrelor inferioare, masaj uşor în sensul circulaţiei de întoarcere, la
nevoie, conform indicaţiilor medicale, tratament cu anticoagulante
Infecţia - se previne la nivelul plăgii prin pansament aseptic, tratament cu antibiotice, la
indicaţia medicului, mai ales atunci când a avut o infecţie înaintea intervenţiei, completează
măsurile de profilaxie

3.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE SI GENERALE A PACIENTULUI

PREGĂTIRE PREOPERATORIE

Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala singur
sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor eventuale
modificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21°C) si se evita curentii de aer. Bolnavul va
fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele necesare
toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru
prevenirea escarelor. Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38°C.
Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperi cu un cearsaf si patura. Se descoperi
progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau manusa de baie pentru a
nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Se sapuneste regiunea dupa care se clateste ferm, dar
fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata ori de cate ori este
nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii interdigitale, la coate si axile. Se
mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza in
functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va respecta
urmatoarea succesiune: fata, gat, urechi, brate si maini, parte anterioara torace, abdomen, fata
anterioara coapse. Apoi bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala spatele, fesele,
fata posterioara a coapselor. Bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal si se spala gambele
si picioarele, organele genitale externe. Apoi se face ingrijirea parului si toaleta cavitatii
bucale.
Asigurarea igienei corporale a bolnavului.
1. Asigurarea igienei corporale a bolnavului (toaleta pacientului).
Obiective
 indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat si impregnat
cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate

cu praf, alimente, resturi de dejectii si alte substante straine, care adera la piele
 deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii
 inviorarea circulatiei cutanate si a intregului organism
 producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaza mobilizarea
anticorpilor
 linistirea bolnavului, crearea unei stari placute de confort

Principii
- se apreciaza starea generala a bolnavului, pentru a evita o toaleta prea lunga, prea
obositoare
- se verifica temperatura ambianta, pentru a evita racirea bolnavului
- se evita curentii de aer prin inchiderea geamurilor si a usilor

27
- se izoleaza bolnavul de anturajul sau
- se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarii lenjeriei patului si a
bolnavului si pentru prevenirea escarelor
- bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperi cu cearsaf si patura
- se descopera progresiv numai partea care se va spala
- se stoarce corect buretele sau manusa de baie, pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav
- se sapuneste si se clateste cu o mana ferma, fara brutalitate, pentru a favoriza circulatia
sanguina
- apa calda trebuie sa fie din abundenta, schimbata de cate ori este nevoie, fara a se lasa
sapunul in apa
- se insista la pliuri, sub sani, la maini si in spatiile interdigitale, la coate si axile
- se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse
escarelor
- ordinea in care se face toaleta pe regiuni: spalat, clatit, uscat
- se muta musamaua si aleza de protectie, in functie de regiunea pe care o spalam
Etapele toaletei
 succesiunea – se incepe cu fata, gatul si urechile; apoi, bratele si mainile, partea
anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a

coapselor; se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a
coapselor, din nou in decubit dorsal, se spala gambele si picioarele, organele genitale externe
– ingrijirea parului, toaleta cavitatii bucale
 inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea
pacientului – puls, tensiune, respiratie – ce mobilizare i se permite in ziua respectiva,
daca se poate spala singur, pe care parte a corpului
 toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor si
observarea unor modificari – de exemplu, roseata, iritatie – si luarea unor masuri
terapeutice;
 pentru activarea circulatiei sanguine, dupa spalarea intregului corp, se frictioneaza cu
alcool mentolat indeosebi regiunile predispuse la escare;
 pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada, sub supravegherea
personalului de ingrijire
 in timpul baii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, udarea aparatului gipsat, a
pansamentului

Toaleta pacientului imobilizat la pat

Obiective
Mentinerea starii de curatenie si prevenirea aparitiei tulburarilor trofice. Indepartarea de
pe suprafata pielii a stratului cornos , descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee
si sudoripare. Indepartarea de pe suprafata pielii a prafului, resturilor de dejectii, care adera la
piele
Favorizarea functiilor pielii prin deschiderea orificiilor de excretie. Revigorarea circulatiei
intregului organism si in special a celei cutanate. Mobilizarea anticorpilor in celulele reticulo-
endoteliale din tesutul celular subcutanat prin hiperemia activa a pielii. Satisfactia pacientului
prin confort si efect sedative. Educatia pacientului pentru toaleta partiala sau completa si
promovarea igienei personale.

28
 Pregatirea materialelor
pentru efectuarea toaletei pacientului la pat avem nevoie de sapun neutru, 2-3 prosoape curate,
lighean si vas pentru colectarea apei murdare, musama, plosca, basinet, cana pentru apa calda,
termometru de baie,burete, aparat de ras, piaptan, creme si lotiuni protectoare, asezam
materialele necesare pe o masuta acoperita cu fata de tifon de unica folosinta.
Pregatirea pacientului:
- se efectueaza dimineata
- informam pacientul despre intentia noastra
- asiguram conditii de liniste si confort
- inspectam starea tegumentelor si a mucoaselor
- monitorizam functiile vitale ale pacientului
- acolo unde diagnosticul si afectiunea permite , pacientul poate fi transportat la baie
pentru dus
- respectam intimitatea pacientului prin folosirea unui paravan

Baia partial: zilnic sunt spalate axilele, picioarele, miinile si regiunea ano-genitala,
ordinea de spalare este urmatoarea:
- fata, gitul si urechile
- bratele si miinile
- partea anterioara a toracelui, abdomen, partea posterioara a toracelui
- regiunea sacrata si coapsele
- gambele si picioarele
- organele genitale externe
- regiunea anala

Tehnica:
- dezbracam complet pacientul si il invelim cu un cearşaf sau o patura
- descoperim progresiv pacientul numai acolo unde urmeaza a fi spalat
- verificam temperatura mediului ambiant minim 20 de grade
- evitam formarea curentiilor de aer rece
- verificam temperatura apei 37 grade
- indepartam noptiera
- pentru spalat folosim buretele sau manusa de baie
- sapunim si clatim toate regiunile
- nu este permisa spalarea cu apa murdara din lighean
- schimbam apa ori de cite ori este nevoie
- mutam musamaua si aleza de protectie in functie de regiunea toaletata
- evitam in timpul toaletei pe regiuni udarea aparatului gipsat , a pansamentelor,
mobilizarea cateterelor vezicale, de drenaj sau cateterelor centrale venoase
- daca pacientul acuza dureri in timpul manevrelor se va lucra blind , cu miscari lente
Pregătirea generală preoperatorie
Pregătirea generală preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea
psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă, precum şi observarea
schimbării în starea pacientului şi regimul dietetic preoperator.
Examenul clinic

29
 Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar şi pune în
evidenţă starea fiziologică a pacientului dând totodată posibilitatea depistării unor deficienţe
ale organismului şi ale unor boli însoţitoare. El este completat de examinări paraclinice.
Pregătirea psihică
 Părinţii sau aparţinătorii sunt informaţi despre necesitatea intervenţiei chirurgicale,
riscul, eventualele mutilări şi i se cere consimţământul.
 Se fixează data aproximativă a intervenţiei.
 Pacientul este înconjurat cu solicitudine şi atenţie.
 Se suprimă tot ceea ce ar putea produce pacientului starea de nelinişte.
 Balnavului i se crează a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.
I se asigură legătura cu aparţinătorii.
Îngrijiri igienice
 Dacă starea pacientului o permite zilnic, pacientul va fi îndrumat, ajutat să facă baie
sau duş, urmat de igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.
 Asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic la invitaţia
medicului şi dacă este cazul, se efectuează control stomatologic.
Urmărirea funcţiilor vitale
 măsurarea şi notarea temperaturii;
 măsurarea şi notarea pulsului;
 observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
 măsurarea şi notarea T.A.;
 observarea diurezei;
 observarea scaunului.
Pregătirea din preziua operaţiei
Pregătirea generală
 asigurarea repausului fizic şi psihic ;
 la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
 asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
 evacuarea intestinului, clismă (daca nu sunt contraindicaţii);
 asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
Pregătirea locală
 se curăţa pielea pe regiuni. Pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să se
producă mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei);
 se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se
scurgă eter pe regiunea perianală);
 se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
 se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului;
 menajarea pacientului de traumatisme psihice;
 explorarea capacităţii de apărare a organismului, a gradului de reactivitate şi rezistenţă
faţă de şocul operator;
 întărirea rezistenţei organismului, prin reechilibrare hidroelectrolitică, normalizarea
proteinemiei, vitaminizarea şi la nevoie alimentarea specială;
 stabilirea datei operaţiei în funcţie de starea pacientului;
 golirea şi la nevoie spălarea cavităţilor naturale ale organismului, stomacului,
colonului, vezică urinară şi toaleta pacientului;
 pregătirea pacientului în vederea introducerii în sala de operaţie;
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:
 se întrerupe alimentaţia. Pacientul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea intervenţiei
chirurgicale;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;

30
  golirea vezicii urinare. Pacientul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează sondaj
vezical;
 se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital).
Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării sunt indicate de medicul
anestezist.

Pregătirile speciale
 Pregătirile speciale cuprind măsurile aplicate numai în cazul anumitor intervenţii
chirurgicale şi la anumiţi pacienţi. Ele diferă de la caz la caz şi au ca scop reechilibrarea unor
deficienţe funcţionale ale organismului, ca: diabetul zaharat, insuficienţa hepatică, tulburări de
circulaţie, stări caşectice, stări de anemie etc.
 Posibilitatea de a aplica măsurile de mai sus este în funcţie de timpul avut la dispoziţie
pentru pregătirea pacienţilor. Din acest punct de vedere intervenţiile chirurgicale se împart în:
 operaţii necesare şi urgente, când intervenţia trebuie executată imediat,
indiferent de starea pacientului;
 operaţii necesare dar neurgente, când intervenţia trebuie executată
reprezentând singura rezolvare pentru pacient, însă data poate fi stabilita între limite destul de
largi, putându-se păstra timpul necesar pentru pregătirea pacientului;
 operaţii care nu sunt absolut necesare şi deci nici urgente, când intervenţia se
poate executa la orice dată, asigurând astfel timp suficient pentru pregătirile preoperatorii.
În problema explorării capacităţii de apărare şi a gradului de rezistenţă a organismului,
asistenta are sarcina de a executa recoltările pentru examenul complet de urină, pentru
hemograma completă, reacţia V.D.R.L., de a determina timpul de sângerare, coagulare şi
grupa sanguină, de a măsura tensiunea arteriala şi de a asigura trimiterea pacienţilor la
radioscopie pulmonară.
 La cererea medicului va pregăti pacienţii pentru probele funcţionale ale aparatului
circulator şi respirator. În preajma unei intervenţii mai mari se vor face recoltările necesare şi
pentru determinarea concentraţiei ionilor de Na, Cl şi K, precum şi pentru determinarea
proteinemiei. Rezultatele examinărilor de laborator vor fi notate pe foaia de observaţie ca să
poată fi urmărite de medicul operator.
 Eventualele tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic sau ale proteinemiei vor fi
corectate. Hidratarea şi mineralizarea organismului se vor face, în funcţie de necesităţile şi
starea organismului, după tehnica obişnuită. Carenţele de proteine se vor restabili printr-o
alimentaţie corespunzătoare şi prin transfuzii de plasmă şi de sânge sau albumină umană.
Aportul de potasiu se poate face şi pe cale bucală.
 În vederea restabilirii echilibrului hidroelectrolitic, asistenta trebuie să urmărească atât
pierderile cât şi aportul de lichide, cunoscând că dezechilibrul manifestat fie prin deshidratare
fie prin hiperhidratare şi edeme scade de o potrivă rezistenţa organismului.
 În cazul operaţiilor de urgenţă, intervenţia se execută imediat fără să se ia în
consideraţie starea pacientului, sau alte afecţiuni intercurente, întrucât indicaţia operatorie este
mai serioasă decât pericolul izvorât din intervenţia executată în cursul tulburărilor
supraadaugate afecţiunii de bază.
 Indiferent de intervenţia la care va fi supus pacientul, el va trebui îmbăiat cu o zi
înainte de intervenţie. Îmbăierea nu trebuie lăsată pentru ziua intervenţiei, pentru că va
contribui la epuizarea fizică. Dacă starea pacientului contraindică baia sau baia completă la
pat, toaleta se va rezuma la spălarea minuţioasă a regiunii supuse intervenţiei.
 Asistenta care a îngrijit pacientul în perioada preoperatorie, însoţeşte pacientul în sala
de operaţie şi rămâne lângă el până va fi narcotizat şi preluat de personalul care îl îngrijeşte pe
timpul operaţiei.
3.4 PREGATIREA, ASISTAREA SI EFECTUAREA RECOLTARILOR DE
PRODUSE BIOLOGICE

31
 Recoltarea produselor biologice poate afecta direct diagnosticul, tratamentul şi
vindecarea pacientului. Asistentul medical este direct responsabil de recoltarea promptă şi
corectă a acestor probe. În unele cazuri, chiar dacă nu Asistentul medical este cel care
recoltează, trebuie să verifice proba, să pregătească pacientul, să asiste medicul, să-l ajute la
efectuarea respectivei recoltări să şi acorde îngrijiri specifice pacientului după recoltare.
Există anumite teste pentru care pacientul trebuie instruit să şi le poată face singur (glicemia
pe glucotest).
Pregătirea pacientului
O bună înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze şi
scopul acestuia ne va ajuta să pregătim pacientul adecvat. Explicându-i pacientului procedura
medicală cu claritate vom caştiga încrederea şi cooperarea sa. De exemplu, înaintea unei
recoltări dificile şi dureroase (cum ar fi puncţia de măduvă osoasă) trebuie să informăm
pacientul asupra tipului şi gradului de disconfort pe care probabil îl va resimţi. De asemenea
trebuie informat de durata procedurii, efectele acesteia şi în cât timp vor fi gata rezultatele.
Ştiind exact la ce să se aştepte, pacientului îi va fii mult mai uşor să coopereze şi să suporte
manevra în sine. Dacă medicul este cel care face recoltarea, asistentul medical va supraveghea
pacientul atât pe parcursul acesteia cât si după pentru a putea acorda îngrijirile specifice în
orice situaţie.
Unele teste necesită instrucţiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a
pacientului şi de corecta recoltare a probelor, cu atât mai mult cu cât unele necesită anumite
condiţii de recoltare şi schimbarea regimului de viaţă înaintea recoltării (o dietă specială, un
mod corect de recoltare de către însuşi pacient, etc).
Consimţământul pacientului
Este un drept al pacientului să i se ofere toate informaţiile pentru a înţelege exact ce i se va
face, procedura medicală în sine, riscurile şi implicaţiile manevrei înainte de a consimţi şi a
semna că este de acord cu efectuarea procedurii.
A explica procedura, cum va fi efectuată şi potenţialele riscuri este în primul rând
responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicaţiile medicului, se va asigura că
pacientul le-a înţeles bine şi va verifica dacă pacientul a semnat consimţământul.
Măsuri de protecţie:
Măsurile de protecţie trebuie luate atât pentru asistentă cât şi pentru pacient. După recoltare,
produsul trebuie etichetat şi transportat în condiţii optime, astfel incât să nu afecteze
rezultatul.
Recoltarea sângelui
Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice şi plastice (glucoză,
aminoacizi, acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi oxigen. Totodată sângele transportă şi
produsele rezultate din metabolizarea celulară – uree, acid uric, amoniac, CO2 etc.
Scopul recoltărilor:
- Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.
- Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
- Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
- Confirmă vindecarea.
- Semnalează apariţia îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare
de germeni patogeni.

32
Examene din sânge:
Examene hematologice:
Hemoleucogramă cu formulă leucocitară.
Hemoglobină (Hb).
Hematocrit (Ht).
Timp de sângerare (TS).
Timp de coagulare (TC).
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH).
Timp Quick (TQ sau indice de protrombină).
Grup sanguin pentru determinarea grupelor de sânge.
Examene biochimice:
Glicemie.
Uree.
Fibrinogen.
Creatinină.
Acid uric.
Ionograma.
Colesterol.
Probe hepatice.
Bilirubina.
Lipemie.
Fosfataza alcalină.
Transaminaze.
Metode de recoltare:
Puncţie capilară – puncţia pulpei degetului, puncţia lobului urechii, puncţia halucelui sau a
călcâiului la copil.
Puncţie venoasă – frecvent venele de la plica cotului (cefalică sau bazilică) sau orice venă
accesibilă.
Puncţie arterială (artera femurală, humerală, radială, cubitală, carotidă).
Materiale necesare:
Pentru puncţia capilară:
- Ace sterile.
- Tampoane de vată.
- Alcool 900.
- Hârtie de filtru.
- Lame degresate şi lamele – pentru frotiuri.
- Tăviţă renală.
- Mănuşi de protecţie.

33
 Pentru puncţia venoasă sau arterială:
- Ace şi seringi sterile.
- Tampoane de vată.
- Alcool.
- Garou sau bandă Esmarch.
- Pernă elastică cu material de protecţie.
- Recipiente de recoltare.
- Substanţe anticoagulante: heparină, citrat de sodiu 3,8%, oxalat de potasiu, fluorură de
sodiu, EDTA.
- Tăviţă renală.
- Mănuşi de protecţie.

Pregătirea bolnavului:
Pregătirea psihică:
Se anunţă cu 24 de ore înainte.
Se explică necesitatea tehnicii.
Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
Se solicită colaborarea.
Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a fi
făcute – la indicaţia medicului se poate administra medicaţie calmantă.
Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.
Se obtine consimtamantul informat.
Pregătirea fizică:
Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.
Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.

34
 Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în extensie,
sprijinit pe pernă elastică.
Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul sprijinit
în extensie şi supinaţie.
Stabilirea locului puncţiei venoase:
- Se alege braţul pentru puncţie.
- Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
- Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.
Recoltarea sângelui prin puncţie capilară:
- Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
- Îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se aseptizează degetul inelar cu tampon cu alcool.
- Nu se freacă degetul.
- Se aşteaptă evaporarea alcoolului.
- Se înţeapă pulpa degetului perpendicular pe pliurile cutanate.
- Se şterge uscat (tampon uscat, hârtie de filtru) prima picătură de sânge.
- Se lasă să se formeze o nouă picătură din care se recoltează cu pipeta sau cu lama.
- Se şterge cu tampon cu alcool
Executarea frotiului din sânge:
La extremitatea unei lame de sticlă se aplică o picătură de sânge de 3-4 mm diametru.
Se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 450 pe lamă – picătura de sânge
se întinde prin capilaritate.
Lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceiaşi înclinaţie şi antrenând
toată picătura fără a o fragmenta.
Se agită lama pentru uscare.
Se etichetează (sau se notează pe spatele lamei cu creion dermatograf).
Se trimite la laborator.
Observaţii:
Un frotiu bun nu are goluri, este în strat regulat.
Frotiul se execută numai din sânge proaspăt.
Lama trebuie să fie perfect degresată.
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:
- Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
- Îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se aplică garoul.
- Se palpează locul puncţiei.
- Se dezinfectează cu tampon cu alcool.
- Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el
închis.
- Se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal,
împingând acul 1-1,5 cm în lumenul venei.
- Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc.
- Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
- Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
- Se menţine tamponul 1 cca. 10 minute fără a îndoi braţul.
Incidente şi accidente:
- Hematom.
- Perforarea venei.
- Ameţeli.
- Paloare accentuată.
- Lipotimie.

35
 - Colaps.
Recoltarea sângelui pentru examene hematologice:
Se face dimineaţa pe nemâncate.
Hemoleucogramă:
Puncţie venoasă 2 ml sânge pe EDTA sau heparină.
Puncţie capilară – pulpa degetului. Aspirarea sângelui în pipete Potain.
Hematocrit – 2 ml sânge venos recoltat pe heparină sau EDTA.
VSH – 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice:
Se face dimineaţa pe nemâncate.
Se recoltează prin puncţie venoasă, iar sângele se utilizează în totalitate sau numai
plasma.
Se recoltează 2-5 ml sânge fără anticoagulant pentru determinări de uree, acid uric,
creatinină, bilirubină, colesterol, lipide, teste de disproteinemie, electroforeză, fosfataza
alcalină, transaminaze, amilază, fosfor, calciu, sideremie (Fe seric), rezervă alcalină,
ionograma (Na, K, Ca, Cl).
Pentru determinarea fibrinogenului sângele se recoltează pe citrat de sodiu.
Pentru determinarea glicemie sângele se recoltează pe fluorură de Na sau pe heparină.
Recoltarea sângelui venos prin sistem vacutainer:

Se foloseşte un tub holder la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare.

La tubul holder se adaptează tuburi vaccuumtainer – cu dopuri de diferite culori
convenţionale:
Roşu şi portocaliu – pentru recoltări biochimice.
Negru – pentru VSH.
Bleu – pentru determinări de coagulare, fibrinogen, TQ.
Mov – pentru determinări hematologice.
Verde – cu heparină – pentru recoltări biochimice.
Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma
gumată a dopului să fie străpunsă.
După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.
Se procedează la fel cu toate tuburile necesare recoltării.
Ordinea de umplere a tuburilor:
Tuburi fără aditivi.
Tuburi pentru probe de coagulare.
Alte tuburi cu diverşi aditivi.
Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.
Îngrijirea bolnavului după recoltare:
Se şterg tegumentele. Se schimbă lenjeria murdară.
Se asigură o poziţie comodă.

36
 Se aplică comprese reci la locul puncţiei în caz de dureri, hematom, inflamaţii.
3.5 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA PARACLINICĂ
Explorarea funcţională a aparatului cardiovascular are scopul de a stabili capacitatea
funcţională şi posibilităţile de adaptare la eforturi a inimii şi a vaselor sanguine, de a evidenţia
tulburările funcţionale incipiente, clinic latente, de a preciza gradul şi intensitatea tulburărilor
manifestate şi în sfârşit de a stabili mecanismul prin care s-a instalat deficitul funcţional
constatat. Probele utilizate pentru acest scop - deşi au o valoare practică deosebită - nu pot fi
interpretate izolat şi aplicate exclusiv la aparatul cardiovascular.
Tulburările aparatului cardiovascular reprezintă de multe ori răsunetul îmbolnăvirii altor
organe, dintre care în special cele ale aparatului respirator (emfizemul şi sclerozele pulmonare,
îngroşările pleurale şi altele) influenţează în mod substanţial rezultatele probelor. Tulburările
funcţionale constatate pot fi provocate deopotrivă de modificări anatomopatologice sau
biochimice sau de schimbări în reglarea nervoasă sau umorală ale aparatului cardiovascular.
Capacitatea funcţională a inimii şi a vaselor este influenţată şi de factori externi
surmenajul, abuz de alcool, nicotină, emoţii, gradul de antrenament, care modifică substanţial
rezultatele probelor.
Din aceste considerente, pentru efectuarea probelor funcţionale cardiocirculatorii bolnavii
trebuie pregătiţi în mod conştiincios, iar explorările propriu-zise trebuie executate cu
respectarea riguroasă a condiţiilor de mediu, asigurând odihna fizică, liniştea fiziologică şi
psihologică a subiectului explorat.
Explorarea vaselor periferice urmăreşte stabilirea gradului în care vasele corespund
funcţiunii de irigare a ţesuturilor şi organelor. În cadrul acestor explorări trebuie stabilită
permeabilitatea trunchiului vascular principal, posibilităţile de reîntoarcere a sângelui prin
vene, capacitatea funcţională a capilarelor, precum şi gradul de substituire a trunchiului
vascular principal obliterat prin intermediul circulaţiei colaterale. Unul din obiectivele cele mai
importante ale investigării vaselor periferice este stabilirea caracterului anatomic sau funcţional al
ischemiei periferice.
Pregătirea bolnavului. Pregătirea bolnavilor şi a mediului ambiant au o deosebită
importanţă în explorarea vaselor periferice. Camera în care se fac examinările trebuie să aibă
o temperatură constantă de 20°, bolnavul în timpul explorărilor fiind dezbrăcat. Ţinând seama
de reactivitatea accentuată a sistemului vascular, trebuie evitate variaţiile de temperatură,
curenţii de aer, precum şi orice excitant al mediului ambiant. Este bine ca examinarea să se facă
dimineaţa pe nemâncate, sau cel puţin la 2-3 ore după ultima alimentaţie. În ziua respectivă, până
la efectuarea examinărilor, bolnavul să nu fumeze. Înainte de examinare, bolnavul să stea jumătate
de oră în repaus, în poziţie de decubit.
Pentru obţinerea cooperării active a bolnavului i se va explica scopul, tehnica şi inocuitatea
examenului, lămurindu-l că valorile obţinute vor reflecta realitatea numai în măsura în care el va
participa activ la reuşita examinărilor.
Asistenta se va îngriji ca bolnavul să fie transportat din salon în camera de explorări
funcţionale pe targa sau cu fotoliul rulant, iar după sosire, să se odihnească încă 10-15 minute - de
preferinţă în decubit dorsal - căci orice efort fizic în preajma determinărilor ar putea modifica
valorile reale ale probelor. Repausul în camera de explorări asigură şi aclimatizarea bolnavului
cu mediul înconjurător. Este important ca el să fie însoţit de asistenta de salon.
Pentru investigarea morfofuncţională a inimii se mai utilizează numeroase procedee
imagistice: flebografia, ecografia şi ecocardiografia Doppler, precum şi scintigrafia radioizotopică.
Flebografia introducerea intravenos cu seringă automată de presiune, a 20 – 30 ml de
substanţă de contrast, de concetraţie redusă ( pentru a nu leza pereţii vasului). Radiografiile se
execută cu viteză de 24 imagini pe secundă (radiocinematografie). Cu o zi înaintea
examinării, bolnavul este supus unei medicaţii sedative cu Fenobarbital. Aceasta se repetă în
dimineaţa examinării şi se completează eventual cu Romergan sau cu o altă substanţă
antialergică.

37
 Examinarea se va face pe nemâncate. Testarea sensibilităţii faţă de iod se face la fel ca
şi în cazurile anterioare. Injectarea substanţei de contrast se face pe cale intravenoasă,
amestecată cu sânge, rapid în decurs de câteva secunde, pentru ca să nu fie prea diluată de
sângele circulant. Cantitatea de substanţă injectată va fi calculată de medic pe baza greutăţii
corporale a bolnavului. Asistenta medicală va avea la îndemână trusa specială pentru a acorda
primul ajutor în caz de şoc anafilactic.

Pregătirea pacientului pentru flebografie

Înainte de procedură, pacientul nu ar trebui să mănânce nimic timp de patru ore și să bea
doar apă.Se verifică prezența unei alergii la iod. Dacă pacientul agită excesiv, îi este prescris
un sedativ.
Înainte de procedură, pacientul sau rudele sale trebuie să dea în mod necesar
consimțământul scris pentru flebografie, precum și să efectueze analiza pacientului pentru a
determina indicatorii de coagulare a sângelui.
Cu câteva minute înainte de procedură, pacientul ar trebui să meargă la toaletă( urină),
să se dezbrace și să se îmbrace într-o mantie.
În timpul procedurii, sunt posibile unele senzații dureroase, pentru a reduce care sunt
pacienții cu analgezice prescrise.
Pacientul este plasat orizontal pe spate, nu trebuie să existe nici un sprijin sub picioare.
Membrele trebuie să fie relaxate și să nu se miște.
Pentru o mai bună introducere în contrast a venei, în zona gleznei se aplică un turnaj .
Pe spatele piciorului, se injectează sarea fiziologică în vena superficială.Apoi, încet,
timp de 90 de secunde sau mai mult, este introdus un contrast.
Dacă nu este posibil să efectuați venipunctura , efectuați venesecția .Este necesar să se
avertizeze o persoană despre posibilele apariții de greață, arsură și alte simptome în timpul sau
după introducerea contrastului.În acest caz, pacientul trebuie să le informeze imediat despre
medic.
Cu ajutorul fluoroscopiei, medicul observă răspândirea substanței colorante și ia
imaginile necesare. După aceea, membrul este ridicat rapid și este injectat cu o soluție pentru
a îndepărta agentul de contrast.
Acul este îndepărtat numai atunci când fluoroscopia arată că nu există un contrast în
sistemul venoaselor piciorului. Apoi aplicați un bandaj la locul injectării.
Ecocardiografia utilizează pentru formarea imaginii ultrasunetele. Acestea sunt vibraţii
corpusculare cu frecvenţa mai mare decât cele percepute de urechea umană.
Rolul asistentei în efectuarea ecocardiogramei.
Examinarea cordului pe cale ecografică nu necesită o pregătire deosebită a bolnavului.
Bolnavul trebuie să ramână în repaus fizic şi psihic cel puţin 15 minute. Asistenta va arata
bolnavului ca examinarea este lipsită de orice pericol şi nu este însoţită de nici un
inconvenient, pentru a-1 priva de obsesii inutile. După pregătirea psihică a bolnavului, acesta

38
va fi aşezat în decubit dorsal şi va fi întors după dispoziţia medicului puţin la stânga pentru a
favoriza buna desfăşurare a examinării.

Acţiunea nocivă a izotopilor radioactivi asupra organismului necesită respectarea unor măsuri
de protecţie împotriva radiaţiilor:
- mănuşile şi halatul obişnuit protejează individul faţă de radiaţiile a (au forţă de pătrundere
mică);
- stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb speciale, în încăperi situate
departe de saloanele bolnavilor şi laboratoare;
- se lucrează numai sub protecţie de paravane de plumb, în nişe speciale cu telemanipulatoare;
- aspirarea soluţiilor radioactive se face numai cu pipete automate; mirosirea trebuie evitată; dacă
unele manopere determină formarea de praf, se utilizează măşti cu filtre speciale;
- poluarea pielii se evită prin folosirea mănuşilor de cauciuc îmbrăcate şi dezbrăcate corect;
- nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni, zgârieturi etc.
- hainele de protecţie vor fi purtate obligatoriu;
- nu se consumă alimente şi nu se fumează la locul de muncă;
- este strict interzisă pătruderea în saloanele de bolnavi sau alte încăperi cu îmbrăcămintea de
protecţie din laboratorul cu izotopi radioactivi;
- pacientul investigat cu izotopi radioactivi va fi izolat de restul pacienţilor, fiind sursă de
radiaţii;
- produsele biologice şi patologice ale pacientului vor fi manipulate cu aceleaşi măsuri de
protecţie ca şi izotopii;
3.6 POZITIA BOLNAVULUI IN PAT,URMARIREA PACIENTULUI

39
 POZITIILE PACIENTULUI IN PAT
In functie de strarea generala a pacientului side afectiunea sa, pozitia sa poate fi: activa,
pasiva saufortata.
Pozitia activa
-pacientul se misca singur ,nu are nevoie de ajutor
Pozitia pasiva
-pacientul nu poate sa-si schimbe singur pozitia,si-a pierdut forta fizica,are nevoia
deajutorul altei persoane;bolnavi grav,adinamici
Pozitia fortata
-pacientul are o postura neobisnuita(inadecvata),pozitia poate fi:-determinata de
afectiunea de baza(ex:in tetanos,in meningita)-ca o reactie de aparare a organismului(in
crizele dureroase de ulcer sau in colica biliara)-ca masura profilactica in prevenirea unor
complicatii(prevenirea embolieiin cazultromboflebitei)-ca masura terapeutica(folosirea
aparatelor de extensie=conditie esentiala a tratamentului)-alte pozitii fortate
TIPURI DE POZITIE
-Decubit dorsal
-culcat pe spate cu fata in sus-fara perna-cu o perna subtire
Pozitie Folwer
-cu doua perne (pozitie obisnuita si comoda)Afectiunile care impun pozitiile de
mai sus: (operati,adinamici,pacienti slabiti,unele afectiunicerebrale,anemii post-
hemoragice,dupa punctie lombara,unele afectiuni ale coloaneivertebrale(suprafata tare).
3.7 UMARIREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE
Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta medicala,
atât pentru a urmari evolutia boli, cât si pentru a urmari evolutia tratamentului deoarece unele
medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi masurate de doua ori pe zi (dimineata si
seara) si vor fi notate în foaia de observatie.
Respiratia – nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina dioxid de
carbon, poate prezenta unele modificari în tumori cerebrale. Respirația se msoară zilnic,
valoarea obținută se notează cu valoarea albastru întrerupt, în foaia de temperatură.
Etapele respiratiei:     
-Ventilatia
-Difuziunea gazelor
-Etapa circulatory
-Etapa tisulara.
 Frecventa respiratiei:
         Nou- nascut                 30 - 50 r/min
         2 ani                              25 - 35 r/min
         12 ani                           15 – 25 r/min
          Adult        Femeie       16 – 18 r/min
                            Barbat       14 – 16 r/min
          Varstnic                       15 – 25 r/min

40
     SCOP: Poate constitui un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii,
recunoasterea complicatiilor si a prognosticului bolii.
MATERIALE NECESARE:
 ceas cu secundar;
 foaie de temperatura;
 pix sau creion de culoare verde;
 carnetelul propriu.
TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta
protejata de un camp steril.
Pregatirea fizica: Se aseaza bolnavul  decubit dorsal unde este cazul, iar daca acesta are
pozitia ocupata se va trece la masurarea respiratiei.
 Se aseaza fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului, se numara frecventa miscarilor,
si anume, numarul inspiratiilor, adica miscari de ridicare a toracelui timp de un minut. Dupa
terminare, se retine valoarea obtinuta, se va  asigura confortul termic si fizic bolnavului si se
noteaza tehnica in foaia de temperatura cu un pix de culoare verde, pentru fiecare linie
orizontala se socotesc 1 respiratie. Valoarea obtinuta si notata grafic se uneste cu cea
anterioara si astfel se obtine curba respiratorie. Se noteaza cifric in carnetelul propriu. La
aceasta tehnica nu necesita preg. psihica, deoarece poate influenta valorile respiratiei. Se trece
la reorganizarea locului de munca.
Bolnavii cu tumori cerebrale se plâng adesea de o senzatie subiectiva de sufocare, de
lipsa de aer (dispnee) ceea ce îi face sa inspire din când în când profund uneori sa ofteze.
Ritmul respiratiei ( în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar uneori poate
exista o adevarata aritmie.
Temperatura corpului - (valori normale 36-37 C°) poate prezenta modificari
importante în cazul unui bolnav cu tumori cerebrale. Termometrul maximal utilizat în
medicină este gradat după scala Celsius de la 34,5 la 42 C°. Termometrele în uz sunt ținute în
soluții dezinfectante de bromocet sau clorură 2%,soluția dezinfectantă trebuie schimbată
zilnic. Msurarea temperaturii cu termometrul maximal obişnuit se face în cavitățile închise
sau semiînchise, pentru a o obine pe cea mai apropiată de cea centrală. Astfel temperatura se
poate măsura în axilă, în plica inghinală, în gură, dar măsurtori mai precise se obțin totuşi
numai în rect şi în vagin, valoarea lor este de 0,5 C°mai mare decât temperatura axilar.
Temperatura se msoară de 2 ori/zi -
dimineața şi seara, valoarea obținută se noteaz cu culoarea albastră în foaia de temperatură a
bolnavului respectiv.

41
 Scop: descoperirea unor modificari patologice ale valorii temperaturii corpului.
Locul de masurare: cavitati semiinchise (axila, plica inghinala, cavitatea bucala) sau cavitati
inchise (rect, vagin).
Materiale necesare: termometru maximal individual;
- casoleta mica cu tampoane de vata si comprese de tifon nesterile;
- prosop individual; sapun; pahar cu ¾ solutie de cloramina 1% pana la 5%; tava;
- sticla cu ulei de vaselina; tavita renala; sticla cu alcool medicinal;
- creion albastru sau pix cu pasta; foaie de observatie si carnet propriu.
Tehnica :
1. Pregatirea materialelor si instrumentelor:
- Se pregatesc materialele necesare.
- Se verifica termometrul pentru a-i observa integritatea, functionalitatea si daca mercurul este
coborat in rezervor.
- Se sterge termometrul de solutie dezinfectanta (irita tegumentele).
2. Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
- Se anunta bolnavul.
- Se asaza bolnavul in decubit dorsal, confortabil, cu capul pe perna sau in pozitie sezanda, pe
scaun.

3. Efectuarea tehnicii.
Masurarea in axila:
- Se ridica bratul bolnavului si se sterge bine axila prin tamponare cu prosopul lui.
- Termometrul se tine in mana ca un creion in pozitia de scris.
- Se asaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu toracele.
- Se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a
toracelui.
- Se mentine termometrul timp de zece minute.
- Se scoate termometrul din axila bolnavului si se asaza pe tava medicala.
- Se sterge termometrul cu o compresa uscata si se citeste gradatia.
- Termometrul se tine strans si se scutura cu miscari rapide pentru ca mercurul sa coboare in
rezervor.
- Se asaza termometrul la loc.
4. Notarea cifrata:
- In „Carnetul de observatii medicale independente” se noteaza numele bolnavului, salonul,
patul, data, valoarea temperaturii obtinute (urmand a fi notata si in foaia de temperatura).

5. Notarea grafica:
- Se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra in foaia de temperatura.
- Pentru fiecare diviziune a foii, se socotesc doua diviziuni de grad.
- Se uneste cu valoarea anterioara printr-o linie albastra. Se obtine curba termica.
6. Interpretarea rezultatelor:
42
- Temperatura normala (fiziologica): 36-37°C – afebril.
- Valori patologice: hipertemie: 37-38°C = subfebril; 38-39°C = febra moderata; 39-40°C =
febra ridicata; 40-41°C = hiperpirexie; hipotermie: sub 36°C.
7. Reorganizarea locului de munca:
- Se scutura termometrul pana cand Hg coboara in rezervor.
- Se spala termometrul cu apa si detergenti sau sapun lichid.
- Se spala paharul si se schimba solutia dezinfectanta.
- Se pune termometrul in pahar.
Pulsul - este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse între 60-80
batai/minut la un adult sanatos.
În cazul bolnavului cu tumori cerebrale bate uneori mai des, prezentând o usoara tahicardie
sau din potriva mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a pulsului,
care bate când mai încet, când mai tare.

Pulsul poate fi măsurat la oricare arteră accesibilă, palpativă, care poate fi comprimat
pe un plan osos “radial, temporal, superfacial, carotid, humeral, femural, pedioas”.
La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puin 5-10
minute înainte de numrare, întrucât un efort o emoție oarecare în timpul sau înaintea pulsului
(modific rezultatul), se va face cu vârful degetului index, mediu şi inelar de la mâna dreaptă.
Scop:obtinerea informatiilor cu privire la starea anatomo-functionala a inimii si
vaselor.
Materiale necesare:ceas secundar sau cronometru; creion, pix (culoare rosie);
- foaie de temperatura.
Tehnica:
a)               Pregatirea bolnavului (psihica si fizica):
- Se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul.
- Se explica bolnavului modul de masurare (o stare emotiva ii poate modifica valoarea
pulsului).
- Bolnavul este mentinut in stare de repaus fizic si psihic 5-10 minute cu bratul sprijinit,
pentru relaxarea muschilor antebratului.
b)               Executarea tehnicii:
  I.                         Masurarea in artera radiala.
II.                         Masurarea in aceeasi succesiune de timpi, in alte artere: carotida, cubitala,
humerala, femurala, poplitee, tibiala posterioara, pedioasa.
- Spalarea mainilor.
- Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, in continuarea policelui.
- Se pozitioneaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se
imbratiseaza antebratul.
- Se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor (index, mediu si
inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale pulsului.
- Se numara zvacniturile percepute urmarind secundarul cronometrului timp de un minut (se
incepe numaratoarea de la 1/4, 1/2, 3/4 sau un minut).
c)               Notarea cifrica in carnetul propriu:
43
- Se noteaza in carnetul propriu: numele si prenumele bolnavului; salonul si patul; data;
valorile masurate (D-dimineata, S-seara).
d)               Notarea grafica (in foaia de temperatura a bolnavului):
- Pentru fiecare linie subtire orizontala a foii de temperatura se socotesc patru pulsatii.
- Pe ordonata se noteaza frecventa (numarul zvacniturilor pe minut) iar pe abscisa timpul cand
s-a masurat.
- Se noteaza un punct rosu la intersectia frecventei si a timpului.
- Se unesc punctele notate cu o linie rosie si se obtine curba pulsului.
e)               Reorganizarea locului de munca:
- Foaia de observatie se asaza in dosarul salonului.
f)                Interpretarea frecventei pulsului:
- Frecventa pulsului variaza fiziologic in functie de varsta, emotii, efort etc.
   I.                         Variatii fiziologice ale frecventei pulsului:
- puls tahicardic (accelerat) in: ortostatism, efort fizic si psihic, emotii puternice, in cursul
digestiei;
- puls bradicardic (rarit) in: decubit, stare de repaus, liniste psihica.
              II.                         Variatii patologice ale calitatilor pulsului:
- frecventa – puls tahicardic sau bradicardic;
- ritmicitatea – puls ritmic sau aritmic;
- amplitudinea – puls cu amplitudine mica, filiform sau puls cu amplitudine crescuta;
- volum (tensiunea) – puls dur sau puls moale;
- celeritatea – puls saltaret (crestere rapida a tensiunii urmata de o cadere brusca) sau
puls tard (cadere lenta).
Tensiunea arteriala - presiunea exercitata de sângele circulant asupra peretilor
arteriale, prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt cuprinse
între 115-140/70-90 mmHg.
Pentru determinarea T.A., bolnavul va fi aşezat în poziție culcat sau semişezând într-
un fotoliu rezemându-şi brațele.
Pentru înregistrarea T.A. se foloseşte TENSIOMETRUL.
Tensiunea arterială se măsoară zilnic, valoarea obținută se notează cu culoarea roşie în Foaia
de temperatură.

Tensiunea –adult T.max. 115-139, iar T.min. 75-89 mmHg peste 50 de ani T. max. 150/90
mmHg.
Scop:descoperirea modificarilor morfofunctionale ale inimii si vaselor.
Materiale necesare: tava de instrumente medicale;
- tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmomanometru;

44
- stetoscop biauricular; creion, pix, stilou (cu culoare albastra);
- foaie de temperatura; tampon de vata cu alcool.
Tehnica:
a)               Pregatirea materialelor:
- Adunarea si transportul materialelor necesare la locul examenului.
- Verificarea starii de functionare a instrumentelor si aparatelor.
b)               Pregatirea bolnavului (psihica, fizica):
- Bolnavul este informat asupra scopului investigatiei.
- Se explica masurile necesare pentru o masurare corecta: 15 minute repaus inainte de
masurare; efectuarea masurarii se face dupa cel putin 3 ore de la servirea mesei.
c)               Executia tehnicii propriu-zisa:
                I.     Cu aparatul Riva-Rocci
- Spalarea mainilor.
- Se asaza manometrul (cel cu mercur) pe noptiera, intr-o pozitie fara vizibilitate pentru
bolnav.
- Se aplica strans manseta pe bratul sprijinit si in extensie.
- Se fixeaza cu mana stanga membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea
inferioara a mansetei si olivele in urechi.
- Cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc, pana la
disparitia zgomotelor pulsatile.
- Privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul ventilului
pompei de aer, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia din momentul dat
de zgomotul trecerii primei unde pulsatile.
- Se memoreaza valoarea tensionala – tensiunea maxima – indicata de manometru.
- Se continua decomprimarea, ascultand zgomotele pulsului si urmarind gradatiile
manometrului pana la disparitia ultimei unde pulsatile.
- Se memoreaza a doua valoare tensionala – tensiunea minima – indicata de manometru.
- Se indeparteaza manseta de pe brat.
d)               Reorganizarea locului de munca:
- Se asaza tensiometrul si stetoscopul pe tava medicala.
- Se asaza bolnavul in pozitie comoda.
- Spalarea mainilor.
- Se dezinfecteaza membrana stetoscopului cu tampoane de vata cu alcool.
- Se asaza aparatul in dulapul pentru instrumente si materiale medicale.
e)               Notarea cifrica:
- In carnetul propriu se noteaza cifric valorile tensiunii masurate, numele si prenumele
bolnavului, salonul, data.
f)                Notarea grafica
- Se noteaza grafic in foaia de temperatura cu culoare albastra (creion, pix, stilou), hasurat.
- Se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate coloana de Hg.
Deasupra liniei groase se noteaza tensiunea arteriala maxima, iar tensiunea arteriala minima
dedesubt.
g)               Interpretarea rezultatelor
- Valorile normale si patologice ale T.A. in functie de varsta.
Diureza – procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 de ore.
Materiale necesare: vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4 l gradate;
- foaie de temperatura; creion sau pix (culoare albastra).
Etape de executie:
I. Observarea diurezei
- Se va observa ritmul mictiunilor:
1.               normal – 5-6/24 ore la barbati; 4-5/24 ore la femei;
2.               patologic – ritm crescut (polakiurie); mai mult noaptea (nicturie).

45
- Se vor observa tulburarile de mictiune:
polakiurie – mictiuni frecvente, cu cantitati mici;
ischiurie sau retentie de urina – imposibilitatea de a urina;
disurie – eliminarea urinei cu dificultate si dureri;
enurezis – pierderea involuntara de urina in timpul noptii;
nicturie – egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de urina
emisa noaptea fata de cea emisa in cursul zilei.
II. Masurarea diurezei
a)               Pregatirea materialelor:
Se curata riguros vasele cilindrice, gradate, se clatesc cu apa distilata pentru a nu se modifica
compozitia urinei si se acopera.Recipientele vor fi etichetate (numele bolnavului, nr. salon si
pat).
b)               Pregatirea bolnavului:
- Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar.
Efectuarea tehnicii:
- Spalarea mainilor.
- Colectarea dupa un orar fix, valabil pentru toti bolnavii sectiei.
- Se invita bolnavul sa urineze si se arunca produsul acestei emisii la ora 8 dimineata.
- Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a doua zi la ora 8, adaugandu-se si
urina acestei emisii.
- Se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 ore.
- Spalarea mainilor.
III. Notarea diurezei
c)               Notarea cifrica:Se noteaza cifric in „Carnetul de observatii medicale independente”, in
fiecare dimineata (numele bolnavului, nr. patului, data si cantitatea de urina eliminata in 24 de
ore.
d)               Notarea grafica: Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100
ml urina.Se noteaza grafic cu creion albastru, sub forma unei coloane ce are hasurata numai
partea superioara ce corespunde cantitatii de urina a zilei respective.
e)               Reorganizarea locului de munca:Vasele in care se face colectarea urinei pe timp de 24
de ore se depoziteaza in incaperi racoroase, pentru a se preveni descompunerea urinei.La
urina colectata se adauga cateva cristale de timol care impiedica procesele de fermentatie fara
sa modifice reactiile chimice.
f)                Interpretarea rezultatelor:
- Valori fiziologice normale ale volumului de urina:
femei = 1000-1400 ml/24 h;
barbati = 1200-1800 ml/24 h.
- Valori patologice:
poliurie = peste 3000 ml/24 h;
oligurie = sub 1000 ml/24h;
anurie = absenta urinei in vezica.
Observarea calitatii urinei:
1.     culoare: normal
- galben deschisa = urina diluata;
- brun inchisa = urina concentrata;
Patologic:
- brun inchisa si spuma (icter);
- rosie deschisa pana la rosie bruna = urina cu sange (hematurie);
Fiziologic:
- albastru-verde = tratament cu albastru de metilen;
- cafeniu-rosu-brun-negru = tratament cu chinina sau acid salicilic.

46
 2.     miros: caracteristic; amoniacal (in fermentatia alcalina intravezicala); aromatic, de
fructe in diabet.
3.     aspect: normal = clar, transparent;
- patologic = tulbure (saruri, puroi, microbi, calculi).
Scaunul (materiile fecale) – resturile alimentelor supuse procesului de digestie si
eliminate din organism prin anus, prin actul defecatiei.
Scopul:obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului si urmarirea
evolutiei bolilor tubului digestiv si glandelor anexe acestuia.
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin: observarea caracterelor scaunelor si
notarea scaunelor in foaia de temperatura.
Elemente de observatie:
a)               Frecventa
- valori normale 1-2 scaune/zi;
- valori patologice: - 3-6 scaune/zi - diaree (enterite si enterocolite);
- 20-30 scaune/zi – sindrom dizenteric;
- scaun la 2-4 zile – constipatie;
- suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor – ileus.
b)               Orarul
- valori normale – ritmic, la aceeasi ora a zilei, dimineata dupa sculare;
- valori patologice – pierderea orarului obisnuit al evacuarii: constipatie habituala sau
diaree.
c)               Cantitatea
- valori normale – zilnic, 150-200 g de materii fecale;
- valori patologice – marita (afectiuni ale pancreasului, ale colonului, diareele
gastrogene de natura aclorhidrica); poate ajunge la cateva kilograme (anomalii de dezvoltare a
colonului); redusa (in constipatie); foarte redusa de numai 10-15g (dizenterie).
d)               Consistenta
- valori normale – consistenta pastoasa, omogena;
- valori patologice – consistenta uscata, crescuta (schibale, coproliti) (constipatie);
consistenta scazuta (scaune moi), in diaree; lichida, apoasa in special dupa purgative saline;
consistenta neomogena (scaun solid, dur, urmat de o cantitate de scaun semilichid sau lichid).
e)               Forma
- valori normale – forma cilindrica cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabila;
- valori patologice - forma de panglica sau creion (in cancer rectal); filiforma (spasme
ale regiunii anorectale); bile dure, de marimea maslinelor (in constipatia spastica); masa
fecaloida abundenta (constipatie atona); bile conglomerate, multiglobale (cand materiile
fecale au stagnat mult timp in rect).
f)                Culoarea
- valori normale – culoare bruna;
- valori patologice: culoare galben-aurie (in diaree); verde cand bilirubina se oxideaza
la nivelul intestinului gros; mai inchisa (in constipatie); albicioasa ca argila (icterul mecanic);
brun-inchisa (icterul hemolitic); neagra ca pacura, moale si lucios (in cazul unor hemoragii in
portiunea superioara a tubului digestiv – melena); rosie (in cazul hemoragiilor din portiunea
inferioara a tubului digestiv).
g)               Mirosul
- valori normale – fecaloid;
- valori patologice – acid (in caz de fermentatie intestinala); fetid (in caz de
putrefactie); miros ranced, foarte patrunzator (cand se gasesc grasimi nedigerate); foarte fetid
(in cancerul colonului si rectului).
h)               Aspectul
- valori normale – aspect pastos-omogen;

47
- valori patologice – aspect de zeama de pepene (in febra tifoida); de zeama de orez (in
intoxicatii, lambliaza sau in holera).
i)                Elemente patologice – mucus, puroi, sange (in colite ulceroase, pseudomembranose,
cancer rectal sau intestinal, dizenterie); resturi de alimente nedigerate (in achilie gastrica, in
pancreatite cronice); grasimi nedigerate (steatoree – in caz de digestie sau absorbtie
insuficienta a grasimilor); paraziti intestinali. Cazurile vor fi imediat raportate medicului.
j)                Notarea scaunelor
- valori normale – scaun normal ( I );
- valori patologice: moale (/); diareic (–); mucos (X); cu puroi (P); cu sange (S) in creion rosu;
grunjos (Z).

3.8. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ALIMENTAŢIA PACIENTULUI

Prin alimentatie se intelege introducerea in organism a substantelor nutritive pentru a
mentine viata si pentru a produce energia necesara activitatii sale.
Alimentele, substante in stare naturala sau prelucrate, introduse in organism sunt
folosite in scop plastic, energetic si functional.
Alimentele organice: glucidele, proteinele, lipidele, continand carbon, produc energie
care se transforma in calorii astfel:
1. 1g glucide produce 4 calorii;
2. 1g de proteine produce 4 calorii;
3. 1g de lipide produce 9 calorii;
Pentru asigurarea necesitatilor calitative in ceea ce priveste hrana organismului,
alimentele trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- Sa furnizeze caloriile necesare in functie de activitate, stare de boala, clima, varsta;
- Sa stimuleze apetitul
- Sa fie proaspete si neinfectate.
Regimul cardio – vascular este indicat în cardiopatii decompensate, hipertensiune
arterială, infractul miocardic acut, în a doua săptămână de boala.
Alimentele permise sunt : lapte, iaurt, brânzeturi, fructe crude sau coapte, carne slab
fiartă, compot, dulceaţă, unt 10g şi ulei 30g⁄ zi.
Aportul caloric va fi corespunzator gradului de efort permis;aportul de potasiu se
realizeazam prin consum zilnic de fructe si legume;consumul de bauturi alcoolice va fi evitat
iar cel de cafea va fi limitat. Ratia de alimente se imparte in 4-5 mese/zi.
Restricţii alimentare
1) Se exclud cafeaua, stimulentele, zahărul şi produsele zaharoase (prăjituri, îngheţată)
şi orice aliment care conţine aditivi artificiali (coloranţi, amelioratori de aromă etc.)
2) Se reduce consumul de sare şi se folosesc pentru aromatizarea mâncărurilor
condimente preparate din plante uscate (ex. cimbru, rozmarin, şovârf, busuioc, coriandru,
tarhon, pătrunjel, salvie, seminţe de schinduf etc.).
3) Se reduce consumul de alcool (este permis în cantitate mică şi numai băuturile
naturale - maxim unpahardevinsauberepe zi).
4) Se reduc foarte mult dar şi măsline, nuci, alune şi seminţe, cacaoşiciocolată.
Grăsimile saturate (solide – ex. margarina), chiar dacă sunt de origine vegetală,
contribuie la creşterea colesterolului din sânge. Mulţi producători fac reclamă acestor produse,
ele fiind mai avantajos de comercializat, datorită faptului că au un termen de valabilitate mai
mare, însă estededoritcaelesănufie consumate.
Recomandări alimentar
Se recomandă să nulipsească din dietă următoarele:
- cereale integrale (sunt bogate în fibre care ajută la eliminarea colesterolului prin scaun):
fulgi de grâu, ovăz, secară, de asemenea hrişcă, orez integral, porumb etc.;
- suc de orz verde, 50 ml de 3 ori pe zi;

48
- legume: morcovi, varză, ţelină, usturoi, ceapă, salată, vinete, dovlecei, ciuperci, roşii,
cartofi, pătrunjel, ridichi;
- leguminoase: fasole, mazăre, soia, năut, linte (înainte de preparare se lasă la muiat în apă
minim 4 ore);
- preparate pe bază de soia: lapte de soia, brânză tofu, creme vegetale;
- fructe: struguri, mere, pere, caise, piersici, pepeni, citrice;
- fructe de pădure: cătină, coacăze negre, afine, măceşe, zmeură, mure, fructe de păducel -
consumate ca atare (cu adaos de miere) sau sub formă de sirop natural;
- consumul de miere, în special cea de păducel, tei, castan, cimbru şi rozmarin (cu excepţia
bolnavilor de diabet);
- polenul (mai ales cel monoflor, de salcie şi castan) şi propolisul, recunoscute pentru
efectul lor de combatere a aterosclerozei;
- lăptişorul de matcă (efect de relaxare şi calmare, se opune stărilor emoţionale excesive ce
pot cauza durerile de inimă);
- zilnic 3-4 căţei de usturoi (sau 2-3 linguriţe de tinctură de usturoi, cu apă);
- 1 linguriţă de 3 ori pe zi dintr-un amestec de hrean ras cu miere;
- se poate încerca pe perioade limitate de timp (1-2 luni) un regim bazat exclusiv pe crudităţi
(aşa-numita “hrană vie”) – vezi cărţile scrise de Elena Niţă-Ibrian, care conţin foarte multe
reţete;
- produse pe bază de coenzima Q10 – protejează inima în cazul lipsei de oxigen care apare
în angină sau infarct;
- alimente care conţin acizi graşi de tip omega-3 (cu efect de protecţie a vaselor de sânge
faţă de acţiunea colesterolului, previn spasmele coronariene şi previn formarea cheagurilor de
sânge): cereale integrale, fasole, soia, alge marine. Untura de peşte, deşi este o sursă foarte
bogată de acizi graşi omega-3, fiind o sursă animală, poate creşte cantitatea de LDL-colesterol
din sânge şi riscul de apariţie a hemoragiilor cerebrale.

Diete
Există 2 forme de dietă care se pot aplica în cardiopatia ischemică: una de prevenire,
adresată persoanelor care au factori de risc în apariţia bolilor de inimă (colesterol crescut, rude
cu boli de inimă etc.) şi una de vindecare, pentru persoanele care au deja manifestări de boală.
Dieta de vindecare, pusă la punct de Dr. Dean Ornish şi urmată deja de mii de pacienţi
din Statele Unite, unde bolile coronariene sunt cauze majore de îmbolnăvire, a determinat
reversibilitatea aterosclerozei coronariene. Ea impune excluderea tuturor produselor animale
(carne, peşte, crustacee, moluşte, ouă, lactate – e permis doar laptele şi iaurtul degresat) şi a
celor vegetale bogate în grăsimi (nuci, seminţe, ciocolată, măsline; uleiurile vegetale sunt
permise în cantităţi mici). Cei care au avut deja probleme serioase cu inima, este bine să
urmărească să respecte aceste recomandări cât mai strict. Este o chestiune de obişnuinţă şi
fiecare bolnav trebuie să fie conştient că face acest efort pentru sănătatea sa. Se pot prepara
feluri de mâncare foarte gustoase, numai cu ingredientele vegetale permise.
Dieta de prevenire nu este atât de restrictivă. Cei cu valori mari ale colesterolului şi cu
alţi factori de risc trebuie să reducă doar aportul zilnic de grăsimi, consumând mai puţină
carne, unt, brânză, ouă, nuci şi îngheţată.
Se evită mâncărurile cu adaos de ulei sau prăjite şi se preferă cele preparate prin coacere,
fierbere în apă simplă sau în abur. Sunt permise lactate degresate, în cantităţi mici.
Bolnavul poate mânca de câte ori îi este foame, dar numai din alimentele permise.
Pentru a acoperi necesarul zilnic de proteine, se vor consuma mâncăruri preparate din
amestec de cereale cu leguminoase (orez cu fasole, soia, năut sau linte) sau cereale cu lactate
degresate (orez sau fulgi de cereale cu lapte).

49
3.9 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA MEDICAŢIEI
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este administrarea
medicamentelor.
Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca
bolile. Medicamentele sunt prescrise de medic, iar asistenta medicală care administrează
aceste medicamente trebuie să aibă o serie de cunoştiinţe asupra medicamentelor pentru a nu
transforma efectul lor în otravă cu acţiune ireversibilă.
Astfel asistenta medicală trebuie să cunoască:
 Medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice pentru a
preveni schimburile de medicamente;
 Indicaţia medicamentelor utilizate pentru a descoperi eventualele greşeli care
s-ar putea strecura în condca de predare şi preluare;
 Dozele terapeutice maximale precum şi limita inferioară a dozelor toxice;
 Calea de administrare obişnuită a medicamentelor;
 Modul de administrare a medicamentelor, artificiile manoperele utilizate
pentru a masca gustul sau mirosul unor medicamente;
 Incompatibilităţile medicamentoase în special în cazul injecţiilor, când se
obişnuieşte a se trage în aceiaşi seringă mai multe fiole pentru a reduce
numărul îţepăturilor;
 Modul de păstrare a medicamentelor;
 Verificarea calităţii medicamentelor administrate;
 administrarea imediată a medicamentelor deschise;
 prevenirea infecţiilor spitaliceşti;
 raportarea imediată către medicul de secţie a greşelilor în adminstrarea
medicamentelor;
Calea de administrare a medicamentelor
 orală
 intravenoasă
 intramusculară
De la caz la caz, medici hotărăsc calea de administrare a meducamentelor în raport cu
scopul urmărit, capacitatea de absorbţie a căii respective, starea generală a bolnavului,
toleranţa sa individuală.
Combaterea stării de şoc
Prin calmarea durerilor, reechilibrarea masei sanguine, reechilibrarea
hidroelectoriţilor. Medicamentele antalgice vor fi alese întotdeauna de medic.
În caz de atonie intestinală se introduce la indicaţia medicului sonda gastrică;
Asigură abord venos şi instituie perfuzii cu amestecuri de electroliţi, glucoză,
aminoacizi pentru substituirea parenterală volumicăşi calorică, indicată de medic;
Pentru profilaxia ulcerului de stres şi evitarea stimulării secreţiei acide pancreatice se
administrează la indicaţia medicului
Tratamentul chirurgical este indicat la maxim 5 zile de evoluţie, timp în care nu s-a
obţinut remisia durerii, stării de şoc, febrei, icterului, hiper lipazemiei, hipocalcemiei.
Injecţiile intravenoase
Se execută în decubit dorsal. Injecţia intravenoasă se compune din două acte
care pot fi separate între ele.
 Injectarea propriu-zisă;
 Puncţia venoasă

50
 Adică pătrunderea cu acul montat în seringă în lumenul vasului. Se execută ca la fel ca
şi puncţia venoasă obişnuită, însă câteva amănunte care trebuie cunoscute şi anume, acele
utilizate pentru injecţia intravenoasă pot fi mult mai subţiri.
Aspirarea medicamentului din fiolă se face cu alt ac decât cel cu care se face
introducerea în venă.
Injecţia intravenoasă constă în introducerea soluţiilor cristaline, izotomice sau hiper
tonice în circulaţia venoasă.
Materiale necesare
 Tavă medicală/cărucior
 Fiola sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipetonă;
 Ace sterile;
 Seringi sterile;
 Comprese sau tampoane cu alcool;
 Mănuşi de unică folosinţă;
 Materiale pentru puncţia venoasă.
Tehnică
 Se verifică prescripţia medicală
 Bolnavul este aşezat în decubit dorsal cu braţul bine întins sprijinit pe o pernă
mică;
 Asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă mănuşile de
unică foloinţă;
 Se aspiră soluţia medicamentoasă din fiolă sau flacon;
 Se elimină aerul din seringă, menţinând seringa în poziţie verticală;
 Se schimbă acul cu altul steril;
 Se aplică garoul;
 Se dezinfectează larg zona aleasă;
 Se fixează vena sub locul de injectare;
 Se introduce acul montat la seringă în lungul venei;
 Se aspiră sânge în seringă pentru a controla pătrunderea aculi în venă;
 Se îndepărtează garoul;
 Se in jectează foarte lent soluţi medicamentoasă;
 Se extrage rapid acul;
 Se comprimă locul injecţiei cu un tampon îmbibat cu alcool timp de 3 – 5
minute;
Incidente şi accidente
Flebalgia Apare datorită unei injectări prea rapide sau datorită unei substnţe care irită
intima vasului. Injecrarea prin tumefierea bruscă, iar dacă soluţia este iritantă, prin dureri
accentuate şi necroza regiunii. Acest accident trebuie raportat medicului.
Hematomul, prin străpungerea venei sau prin retragerea bruscă a a acului fără a se
îndepărta garoul.
Valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în faringe, care impune introducerea lentă a
soluţiei medicamentoase.
Ameţeli, lipotimie, colaps care obligă asistenta medicală să întrerupă injectarea şi să
anunţe de urgenţă medicul
Embolie gazoasă datorită injectării de soluţie uleioasă ce duce la decesul bolnavului
Puncţionarea şi injectarea unei artere produce necroza totală a extremităţilor dând
durere exacerbată, până la albirea mâinii şi degetelor cianotice. În acest caz se întrerupe de
urgenţă injectarea;
Perfuzia
51
 Perfuzia constă în introducerea soluţiilor de perfuzat direct în circulaţia sanguinică,
picătură cu picătură, fie ca singura cale de administrare a unor medicamente fie prin reglarea
echilibrului apei şi electroliţilor, fie pentru reglarea echilibrului apei ;i electroli’ilor, fie pentru
alimentaţia parenterală parţială sau locală.
Materiale necesare
 Perfuzor;
 Soluţie perfurzabilă;
 Serigi şi ace sterile de diferite dimensiuni;
 Stativ, canulă intravenosă, fluturaş;
 Pensă hemostatică;
 Câmp steril, mănuşi sterile;
 Tăviţă renală;
 Garou elastic;
 Muşama şi aleză;
 Soluţii dezinfectante;
 Pansamenta adezive;
 Tampoane de vată, comprese sterile;
 Romplast, faşă;
Tehnica
Montare perfuzie
 Se îndepărteză ambalajul soluţiei perfuzabile şi armătura metalică, badijonând
dopul gumat cu soluţie dezinfectabilă;
 Se fixează pe stativ flaconul sau punga PVC;
 Se îndepărtează ambalajul trusei de perfuza şi acolo unde perfurzorul permite
se fixează pensa hemostatică;
 Se îndepărtează troca protectoare şi se introduce prin dopul gumat în flacon,
fără a atinge trocarul cu degetele;
 Se îndepărtează pensa hemostatică şi se umple camera de vizualizare a
picăturilor, în proporţie de 2/3;
 Se eliberează clema pentru umplerea întregii tubulaturi a perfurzorului cu
soluţie fără a scoate carcasa protectoare de pe port-ac, care se menţine
deasupra nivelului soluţiei din flacon şi coborârea lui progresivă pe măsură
umplerii tubulaturii, eliminând atfel complet bulele de aer;
Incidente şi accidente
 Embolia gazoasă însoţită de sincopă cardiacă prin p[trunderea aerului în
cantitate mare în circuitul circulator;
 Frison sau stare febrilă în cazul numărului mare de picături pe minut;
 Dispneeşi dureri precordiale prin supra încărcarea inimii la întroducerea
bruscă de cantităţi mari de soluţie;
 Tromboză prin mobilizarea unui chiag de sânge;
 Limfarigintă adică apariţia traiectului dureros, roşu şi cald la atingere datorită
intoleranţei la soluţie şi unele ceaiuri, siropuri, ape mineral3;
Administrarea medicamentelor solide
Tabletele, capsulele, comprimatele, drajeurile sunt consumate ca atare şi sunt
inmuiate sau fărâmiţate în apă;
Prafurile sunt administrate pe limba pacientuluicât mai aproape de rădăcină acesteia,
fiind înghiţită cu apă, ceai sau lapte;

52
 Granulele se administrează cu linguriţa;
Injecţia intramusculară
Calea intramusculară este aleasă atunci când densitatea medicamentuluim este mai
mare, când întârzierea resorbţiei provoacă modificarea compoziţiei soluţiilo medicamentoase
sau când stagnarea soluţiilor medicamentose ar provoca iritarea lor.
Materiale necesare
 Foaia de observaţie sau Prescripţia medicală;
 Tava medicală;
 Fiola sau flaconul cu medicamentul prescris;
 Seringi şi ace sterile;
 Comprese sau tampoane cu alcool;
 Mănuşi de unică folosinţă;
Tehnnica

Se verifică încă odată prescripţia medicală;

Asistenta medicală se spală pe măini apă şi săpun şi îmbracă mănuşile sterile;

Se aspiră soluţia din flacon sau fiolă;

Se elimină aerul din seringă;

Se schimbă acul cu altul steril;

Se inpectează locurile posibile pentru injecţie;

Se dezinfestează larg zona aleasă;

Se fixează regiunea aleasă, întinzându-se pielea între policele şi indexul mâinii stângi;

Se introduce acul rapid în unghi de 900;

Se fixează amboul acului cu mâna stângă şi se prinde partea externă a pistonului cu
mâna dreaptă;

Se aspiră lent trăgând pistonul înapoi pentru a verifica dacă acul este într-un vas de
sânge;

Se injectează lent soluţia medicamentoasă,

Se extrage rapid acul;

Se masează locul injecţieicu un tampon cu alcool, exercitând o presiune uşoară;
Incidente şi accidente
 Durere vie apare prin atingerea nervului sciatic;
 Paralizia parţială sau totală a nervului sciatic;
 Hematomul
 Ruperea acului;
 Embolia;
 Supuraţia aseptică;
 Necroza ţesuturilor;
Trombostop = anticoagulant cumarinic;
Indicaţii: afecţiuni trombembolice acute, profilaxia accidentelor embolice după
intervenţii chirurgicale şi la cardiaci, tromboza venoasă profundă, infarct de miocard,
profilaxia trombozei cerebrale
Mod de administrare: oral: 10-20 mg/zi (5-10 comprimate) timp de 2 zile, ca doza de
atac, apoi 1-10 mg/zi pentru întreţinerea efectului ( în funcţie de timpul de protrombina -
activitatea protrombinică trebuie menţinută la 20-40% ), dozarea trebuie strict individualizata(
variaţii individuale mari)
Reacţii adverse: sângerări diverse, relativ greu de controlat( se injectează
fitomenadiona); stomatita ulceroasă, tulburări digestive, alopecie, urticarie

53
 Contraindicaţii: diateze hemoragice, H.T.A peste 200 mm Hg; nu se foloseşte în primele
3 zile după intervenţiile chirurgicale sau după naştere, nici în ultimele luni de sarcina;
prudenta şi doze mici la hepatici, renali, hipertiroidieni, în stări febrile, la denutriţi şi în boli
sistemice grave. Tratamentul este strict contraindicat atunci când nu este posibil controlul
efectului prin analize de laborator periodice ( activitatea protrombinică trebuie determinată
zilnic în primele zile de tratament, apoi de 2-3 ori pe săptămână şi în continuare la intervale
de cel puţin 3 săptămâni).
Heparina = anticoagulant
Indicaţii: tratament de urgenţă al afecţiunilor tromboembolice: embolie pulmonara,
tromboza venoasă; acută; profilaxia trombozei după infarct de miocard şi intervenţii în
regiunea pelvină; coagulopatia sistemică; heparinizarea sângelui în chirurgia cardiacă şi a
vaselor mari, pentru circulaţia extracorporală şi pentru hemodializa; folosită în vitro la
recoltarea sângelui pentru anumite determinări chimice, tratamentul emboliei grăsoase
Mod de administrare: injecţii IV, 5.000 u. la 4 ore, 7.500 u. la 6 ore; perfuzii IV, iniţial
se injectează 4.000-5.000 u., apoi perfuzie continuă 10.000 u. pe perioada de 8 ore, repetat.
Dozarea se face sub controlul timpului de trombina sau a timpului de coagulare.
Reacţii adverse: sângerări diverse-hematurie, hemotorax, hematom retroperitoneal,
hemoragie subarahnoidiana - în general uşor de controlat; rareori reacţii alergice ( eriteme,
astm bronşic, febra, chiar colaps grav), alopecie trecătoare, diaree, trombocitopenie.
Contraindicaţii: discrazii sangvine hemoragice, scorbut, fragilitate capilara, endocardita
bacteriana subacută, tromboflebita supurată, intervenţii recente pe creier sau măduva,
hemoragie intracraniana, denudare extensivă a pielii, prezenţa tubului de dren în stomac sau
intestinul subţire; prudenţă în caz de tromboză mezenterică şi după intervenţiile pe caile
biliare.

Moruat de sodiu = iritant şi sclerozat al pereţilor venelor

Indicaţii: varice primitive superficiale, mici şi mijlocii
Mod de administrare: injecţii lente în venele varicoase( între garouri), obişnuit câte 0,5
ml
Reacţii adverse = rareori reacţii alergice grave, chiar colaps şi moarte în caz de
hipersensibilitate
Contraindicaţii: hipersensibilitate la moruatul de sodiu(se testează obligatoriu
sensibilitatea), tromboza a venelor profunde ale membrului inferior, flebite acute sau alte
afecţiuni în regiunea varicelor.
Venoruton = se considera ca reduce fragilitatea şi permeabilitatea capilara, este un
tonic al venelor şi capilarelor
Indicaţii: sindrom varicos, tromboflebita superficială, periflebita, insuficienţa venoasă
cronica şi sindrom posttrombotic, dermatoze de stază, ulcer varicos al gambei, sindrom
hemoroidal
Mod de administrare: câte o capsulă de 2 ori/zi, în timpul sau imediat după mese, cu
apa; gelul se aplică local, în strat subţire, de 2 ori/zi
Detralex
Indicaţii: Tratamentul manifestărilor insuficienţei venoase cronice a membrelor
inferioare, funcţionale şi organice: senzaţie de greutate, durere, crampe nocturne. Tratamentul
semnelor funcţionale legate de criza hemoroidală.
Efecte secundare: Câteva cazuri de tulburări digestive banale şi tulburări neurovegetative
au fost descrise, neobligând niciodată la oprirea tratamentului.
Posologie şi mod de administrare: în flebologie: posologie uzuală: 2 comprimate pe zi, 1
comprimat dimineaţa, 1 comprimat la prânz şi 1 comprimat seara, în timpul meselor. În criza
hemoroidală: 6 comprimate pe zi, în primele 4 zile, apoi 4 comprimate pe zi, în următoarele 3
zile.

54
3.10. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE A
PACIENTULUI
Bolnavul cardiovascular trebuie sa fie sub supraveghere medicala. Pacientii sanatosi
dar cu risc cardiovascular sau care au antecedente familiale cardiovasculare, trebuie sa se
prezinte medicului cel putin odata la 6 luni, chiar daca se simt bine, pentru ca orice schimbare
aparuta la nivelul inimii sa fie descoperita la timp si tratamentul potrivit sa fie început fara
întârziere. Aceasta examinare continua este necesara deoarece boala de inima poate sa se
schimbe de la o zi la alta, fara ca la început bolnavul sa-si de-a seama de acest lucru. Ca atare
orice cardiac, chiar daca se simte în perfecta stare de sanatate, trebuie în propriul sau interes
sa fie examinat mai des. Medicul descoperind din timp primele semne de îmbolnavire va
putea ca prin sfaturi si prescrierea unui tratament sa împiedice agravarea bolii.
Se va insista asupra factorilor de risc cardiovasculari, în special în legatura cu stilul de
viata:
a) Importanta unei alimentatii rationale în vederea evitarii supraponderabilitatii, a
consumului excesiv de grasimi saturate si sare. Alimentatia cardiacului trebuie sa fie
echilibrata, cu alimente variate si bogate în vitamine. Pe cât posibil alimentatia se va face la
aceleasi ore, regulat, cu un mic dejun obligatoriu, pentru a preveni o senzatie de foame
exagerata, mai ales în a doua parte a zilei. Se va mânca putin la fiecare masa, dar des (4-5
mese pe zi). Masa de seara va fi servita cu 2-3 ore înainte de culcare. Va fi redusa sarea din
alimentatie, în functie de gravitatea afectiunii existente. Carnea va fi mâncata fiarta sau fripta
evitând pe cât posibil sosurile si tocaturile. Cardiacul trebuie sa manânce încet si sa mestece
bine. În timpul mesei va bea cât mai putine lichide. Bolnavul cardiovascular va avea grija sa
nu se îngrase, iar daca greutatea lui depaseste greutatea normala a vârstei si înaltimii, va cauta
prin toate mijloacele sa slabeasca.
b) Combaterea fumatului si a consumului de alcool. Un fumator are riscul de a suferi
de boli cardiovasculare de doua ori mai frecvent decât nefumatorii. Moartea subita mai ales la
tineri, survine de patru ori mai frecvent la fumatori decât la nefumatori (cauza reprezentând-o
tot afectiunea cardiovasculara). Nicotina intensifica activitatea inimii facând sa creasca
frecventa cardiaca si tensiunea arteriala ceea ce duce la scaderea temperaturii corporale si
reducerea circulatiei sangvine la extremitati. Totodata se cunoaste ca riscul de îmbolnavire al
inimii scade rapid începând cu ziua din care se întrerupe fumatul, aceasta indiferent de
numarul de tigarete consumate. Educatia pentru sanatate va fi axata atât pe importanta
renuntarii la fumat cât si prin oferirea bolnavilor cardiovasculari de sfaturi despre cum sa se
lase de fumat.
Consumul excesiv de alcool stimuleaza exagerat pofta de mâncare ducând la aparitia
obezitatii, dislipidemiilor, asocierea de alte boli cardiovasculare. În plus efectele directe sunt:
ulcerele duodenale, boli hepatice si ale pancreasului, neuropatii, etc.
c) Combaterea inactivitatii fizice. Sedentarismul constituie o problema deosebita, cu
atât mai mult cu cât în societatile avansate eforturile fizice tind sa diminueze progresiv.
Exercitiile fizice vor fi recomandate de medic în functie de afectiunea existenta, de stadiul
insuficientei cardiace (atunci când exista), etc. Activitatea fizica previne aparitia de boli
cardiovasculare, accelereaza arderile din organism (calorii, grasimi), îmbunatateste digestia,
mentine greutatea potrivita, reduce stresul si genereaza buna dispozitie.
Bolnavilor cardiovasculari cu afectiuni usoare li se recomanda efectuarea exercitiilor
fizice care le fac placere si cele care antreneaza întregul organism. Pentru a îmbunatati
activitatea cardiaca bolnavii trebuie sa faca cât mai multa miscare: sa foloseasca scarile, nu
liftul, sa coboare din autobuz cu o statie mai devreme si sa mearga pe jos.
La bolnavii cu afectiuni mai avansate li se va recomanda sa-si crute cât mai mult
posibil inima. De aceea vor evita eforturile de orice fel si mai cu seama pe cele inutile. Nu vor
alerga dupa tramvai, nu vor urca în graba scarile, nu vor ridica greutati, nu vor face marsuri
lungi si obositoare. Cardiacul îsi va grada exercitiul sau fizic în asa fel încât sa nu-si simta

55
respiratia grea, batai de inima, apasari sau dureri de piept în timpul unui efort sau dupa
aceasta.
d) Evitarea stresului. Stresul este dat de ansamblul de factori de mediu care produc
efecte nefavorabile asupra organismului determinând reactii anormale din partea acestuia:
cresterea tensiunii arteriale, cresterea frecventei cardiace iar în cazuri extreme poate duce
chiar la infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.Trebuie evitate emotiile,
supararile si munca excesiva, chiar si cea intelectuala, deoarece pot tulbura serios o inima
suferinda.
Bolnavilor cardiovasculari li se vor face urmatoarele recomandari:
-   sa-si planifice munca astfel încât sa-si foloseasca timpul si energia în mod eficient;
-   sa evite prea multe schimbari bruste în viata de zi cu zi;
-   sa se relaxeze macar pentru câteva minute de câteva ori pe zi;
-   sa încerce sa vorbeasca despre problemele personale cu persoane de încredere înainte de a
deveni prea tensionat.
Efectuarea de exercitii fizice regulat s-a dovedit ca are rezultate benefice împotriva
stresului.
e) Respectarea cu strictete a tratamentului medicamentos si a regulilor igienico-
dietetice indicate de medic. Aerul curat si soarele sunt adevarate binefaceri pentru bolnavul de
inima. Acesta trebuie sa se îmbrace bine si sa evite frigul, curentii de aer si umezeala.
Cardiacul va locui într-o camera mare si spatioasa, care va fi cât mai des aerisita. Atât frigul
cât si caldura prea mare au efecte daunatoare asupra inimii si se recomanda ca temperatura în
camera sa fie între 180C si 210C. Bolnavul cardiovascular va avea grija sa nu raceasca pentru
ca gripa, bronsita, pneumonia agraveaza bolile cardiovasculare preexistente. Orice boala
infectioasa are întotdeauna un efect negativ asupra inimii. Ca atare, bolnavii vor evita
camerele aglomerate, salile de spectacole, vehiculele aglomerate. În cazul aparitiei unor
amigdalite, abcese sau carii dentare, bolnavul trebuie sa se adreseze fara întârziere medicului
specialist.

3.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI

Externarea se face, de obicei, atunci cand bolnavul este vindecat, la propunerea
medicului curant si cu aprobarea medicului sef. Uneori bolnavul se externeaza la cerere, fara a
fi vindecat, fara avizul medicului. In acest caz el va semna in foaia de observatie o declaratie
din care rezulta dorinta expresa in acest sens. In vederea externarii, olnavul si apartinatorii
sunt anuntati cu cateva zile inaite. Intocmeste epicriza foii de observatie, biletul de iesire,
reteta pentru medicamente. Epicriza reprezinta rezumatul foii de observatie la care se adauga
recomandarile de respectat dupa externare in ceea ce priveste regimul igieno-dietetic,
tratamentul, concediul medical etc.
Biletul de iesire cuprinde: epicriza, rezultatul analizelor, de laborator,si al
investigatiilor efectuate in timpul internarii.
Bolnavul este condus la serviciul externari unde i se vor preda efectele
personale si documentele de externare, fiind tratat cu maima atentie si blandete.
Dupa externarea bolnavului din spital, foaia de observatie va fi pastrata in
arhiva sectiei.

56
 CAPITOLUL IV
PLANURI DE INGRIJIRE A PACIENTILOR CU VARICE

Caz nr.1
Dg. Varice hidrostatice membrul inferior drept

CULEGEREA DATELOR

1. CULEGEREA DATELOR
 Surse de informatie: pacientul, familie
 Nume: M
 Prenume: G
 Sex: masculin
 Varsta: 45 ani
 Religie: ortodoxa

57
  Ocupatie: ospatar
 Domiciul: judetul: Buzau
 Conditii de locuit: relativ bune
 Alergii: praful de cereale
 Aspectul cavitatii bucale: dantura complete, buze cianotice
 Aspectul faciesului: palid
 Acuitate vizuala: in limite fiziologice
 Acuitate olfactiva: in limite fiziologice
 Acuitate tactila: in limite fiziologice
 Acuitate dureroasa: prezinta cefalee
 Sistem osos: integru
 Grup sanguin: 0 I, Rh pozitiv(+)
 Date antropometrice: - inaltime: 1.72 m; greutate 85 kg.
 Data internarii: 21.01.2020, ora: 09.30
 Data externari: 26.01.2020, ora 13.45
2. ANAMNEZA MEDICALA
 Antecedente heterocolaterale: mama – varice hidrostatice, ambele member
inferioare
 Antecedente personale: amigdalectomie, 1991, colecitectomie, 2001
3. MOTIVELE INTERNARII
 Cefalee
 Transpiratii reci
 Cianoza
 Dispnee
4. EXAMEN CLINIC GENERAL
 Pacient cu febra moderata: 36,8°C
 Tegumente si mucosae: cianotice la nivelul buzelor
 Tesut musculo-adipos: normal
 Sistem osteo-aticular: integru
 Sistem ganglion-limfatic: nepalpabil
 Aparat respirator: torace cu diametrul marit, R=17 respiratii/minut
 Aparat cardiovascular: TA= 130/70mm Hg, P=74 pulsatii/minut
 Aparat digestiv: tranzit intestinal fiziologic

58
  Aparat uro-genital: mictiuni fiziologice
 Sistem nervos central: bolnavul prezinta agitatie
5. GRADE DE DEPENDENTA
a) Nevoia de a avea o buna circulatie si respiratie
b) Nevoia de a-si mentine teperatura corpului in limite normale
c) Nevoia de a elimina
d) Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura
e) Nevoia de a dormi si a se odihni
f) Nevoia de a bea si de a manca.
g) Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.
6. ELIMINARI
 Urina: 1000ml/zi, aspect clar
 Scaun: 2 scaune/zi, aspect normal
 Expectoratii: expectoratie seroasa
7. OBISNUINTE IGIENICE
Pacientul prezinta autonimie in efectuarea ingrijirilor igienice personale.
Starea mentala: pacientul este echilibrat psihic.
8. DIAGNOSTICUL MEDICAL: varice hidrostatice membrul inferior drept

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Prezenţa cordoanelor varicoase la nivelul gambei drepte, dureri la nivelul gambei drepte
accentuate în ortostatism, crampe dureroase nocturne.
Examen local: dilataţii venoase la nivelul membrului inferior , care devin turgescente în
ortostatism.

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE PROBLEMA DE GRAD DE

FUNDAMENTALA DE DIFICULTATE DEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ
DEPENDENŢĂ
1. A RESPIRA ŞI A hipoTA Sângerare intra Posibila alterare a Dependent
AVEA O BUNĂ tahicardie, şi circulaţiei şi
CIRCULAŢIE dilataţii venoase postoperatorie respiraţiei
staza venoasă
2. A MÂNCA ŞI A BEA Independent

3. A ELIMINA Posibil glob Pareza Posibila alterare a Dependent

vezical, intestinala eliminării urinare
constipaţie postoperatorie şi intestinale

59
4. A SE MIŞCA ŞI A Impotenţa Intervenţia Alterarea Dependent
AVEA O BUNA funcţională, chirurgicală mobilităţii
POSTURA dificultate în
deplasare
5. A DORMI ŞI A SE Treziri frecvente Durerea Insomnie Dependent
ODIHNI
6. A SE ÎMBRACĂ ŞI Incapacitatea de a Imobilizarea Dificultate în a se Dependent
DEZBRĂCA se îmbrăca şi îmbrăca şi
dezbrăca dezbrăca
7. A MENŢINE Independent
TEMPERATURA
CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
8. A FI CURAT, Dificultate în a Durerea, Deficit de Dependent
ÎNGRIJIT ŞI A se autoîngrijii Intervenţia autoîngrijire
PROTEJA TEGU- Plaga operatorie chirurgicală Alterarea
MENTELE ŞI integrităţii
MUCOASELE tegumentelor
9. A EVITA Dureri vii la Intervenţia Durerea Dependent
PERICOLELE nivelul gambei chirurgicală Risc de
Nelinişte Staza venoasă complicaţii
Vulnerabilitate Limite Anxietate
cognitive
10. A COMUNICA Independent
11. A ACŢIONA Independent
CONFORM PROPRII
LOR CONVINGERI ŞI
VALORI, DE A
PRACTICA RELIGIA
12. A FI PREOCUPAT ÎN Independent
VEDEREA REALIZĂRII

13.A SE RECREEA Independent

14. A ÎNVATA CUM SĂ- Cunoştinţe Lipsa de Deficit de Dependent
ŞI PĂSTREZE insuficiente despre informaţii cunoştinţe despre
SĂNĂTATEA afecţiune, afecţiune,
imobilizare imobilizare

60
61
 EXAMINĂRI PARACLINICE
INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Valori normale Valori reale

Hemoleucograma:leucocite 4200 –8000/mm³ 7 800/mm³
hemoglobina Femei = 13  2 g% 13,2g%
Bărbaţi = 15 ± 2 g%
hematii Femei= 4,2– 4,8mil/mm³ 4,9mil/mm³
Bărbaţi =4,5-5,5mil/mm³
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a hematiilor la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =13 mm
(VSH) la 2 ore = 7 -15 mm la 2 ore =28 mm

Timp sângerare 3-4 min 3’45”

Timp coagulare 8-12 min 9’30”

Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 28 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 17 U.I

Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 0,6 mg %

Fibrinogen 200-400 mg % 488 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 88 mg%
Uree 20-40 mg % 32 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 1 mg%

T. Quick = 12 " - 14"

Timp de protrombina T. Quick - 13,2”
T. Howell = 1’30"- 2’30"
Colesterol 180 – 280 mg% 279 mg%
Trigliceride 74 – 172 mg% 152 mg%
Examen urină normal normal

62
 PLAN DE INGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
INGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Deficit de Pacientul sa fie - observ reacţia pacientului privind intervenţia Am recoltat: Pacientul a înţeles
cunoştinte privind informat despre chirurgicala şi pregătirile preoperatorii HL completa, VSH, uree, informaţiile primite.
perioada procedurile - observ comportamentul şi aspectul său general creatinina, probe de
preoperatorie preoperatorii - acord pacientului timp pentru a pune întrebări disproteinemie, grup
- măsor funcţiile vitale, greutatea, înălţimea sanguin, Rh, TS,TC, examen
pacientului de urina,
- la indicaţia medicului fac clisma evacuatoare şi Am efectuat clima
anunţ pacientul să nu mănânce evacuatoare
- îndrum pacientul să facă duş, seara Pregătesc câmpului operator
- pregătesc membrul inferior dr. şi zona inghinală badijonând tegumentul cu
pentru intervenţie ( rad tegumentul de pilozitate, betadină
badijonez zona cu betadină, şi pansez steril întreaga
zonă) Am administrat
- fac testul de sensibilizare la procaină Mialgin 1f + ½ f atropina
- în dimineaţa operaţiei reînnoiesc pansamentul i.m.
întregului membru inferior
- însoţesc pacientul în sala de operaţie, împreuna
cu foaia de observaţie
- însoţesc pacientul în sala de operaţie

63
Posibila alterare Pacientul sa-şi - asigur condiţii optime de mediu, voi urmării ca Am administrat: Pacientul şi-a
a ritmului şi menţină funcţiile atmosfera din jurul pacientului să fie calmă, să fie Glucoza 10% 500 ml + insulina menţinut funcţiile
frecventei cardio-respiratorie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără vizitatori 8ui cardio-respiratorie
respiratorii şi şi renala la nivel mulţi Hidratare orală şi renală la nivel
circulatorii, optim - menţin pacientul în decubit dorsal şase ore de la optim
posibil intervenţie, după care plasez perna sub capul Alimentaţie de cruţare digestivă
dezechilibru pacientului şi îl încurajez să se mobilizeze în pat până la reluarea tranzitului
hidroelectrolitic şi eventual la marginea patului pentru a evita intestinal apoi dietă normală
staza venoasă şi eventualele complicaţii
pulmonare
- măsor funcţiile vitale din ora în ora şi apoi la
patru ore
- controlez plaga operatorie să nu sângereze
- verific lichidul de dren observând cantitatea de
lichid drenat şi culoarea
- administrez oxigen pe sondă până la trezirea
pacientului
- observ faciesul şi tegumentele, comportamentul
pacientului
- administrez lichide pe cale parenterală la
indicaţia medicului şi apoi pe cale orală
- verific pacientul dacă a urinat spontan la şase
ore de la intervenţie, dacă nu, la indicaţia
medicului pacientul va fi sondat
- calculez bilanţul hidric pe 24 de ore
- educ pacientul să nu mai fumeze
Alterarea Creşterea gradului - după intervenţia chirurgicală pacientul va sta în Colaborarea cu familia 21.01.2020
mobilităţii din de independenţă decubit dorsal, cu picioarele mai sus pentru 24 de Pacientul este în
cauza ore, după rahianestezie, şi cu capul nemişcat 6ore repaus, în decubit
intervenţiei - elaborez împreună cu pacientul un program dorsal cu picioarele
chirurgicale adecvat de mobilizare ridicate.
manifestată prin monitorizez toleranţa la activitate fizică (puls, 22.01.2020

64
impotenţă tensiune, respiraţie) Pacientul se
funcţională, - explic pacientului avantajele mobilizării precoce mobilizează în
dificultate în (favorizarea tranzitului intestinal, combaterea salon.
deplasare stazei venoase, a complicaţiilor de decubit şi 23.01.2020
pulmonare) Obiectiv realizat.
- evaluez abilităţile de mişcare în fiecare zi
administrez un calmant înainte de mobilizare
- învăţ pacientul să facă exerciţii active şi pasive
- ajut pacientul în satisfacerea nevoilor
fundamentale pentru a-i conserva energia, pentru
a evita oboseala
- asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi
de corp
- explic pacientului consecinţele sprijinirii
precoce pe membrul afectat, şi îl învăţ să se
deplaseze cu ajutorul unei cârje pentru câteva zile
- felicit pacientul pentru fiecare progres pe care îl
face în mobilizare
Alterarea Dobândirea unui - asigur condiţii optime de mediu, voi urmării ca Am administrat sedative înainte 21.01.2020
somnului din somn satisfăcător în atmosfera din jurul pacientului să fie calmă, să de culcare: diazepam 1 cpr. Pacientul are
cauza durerii trei zile. fie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără - seara somnul perturbat
postoperatorii vizitatori mulţi din cauza durerii.
manifestată prin - în prima zi postoperatorie menţin pacientul în 22.01.2020
treziri frecvente decubit dorsal şase ore de la intervenţie, după Pacientul doarme 6
care plasez perna sub capul pacientului pentru ore în cursul nopţii.
a-i asigura confortul 23.01.2020
- evaluez somnul pacientului calitativ şi Obiectiv realizat.
cantitativ
- învăţ pacientul tehnici de relaxare, exerciţii
respiratorii înainte de culcare
- ofer pacientului un pahar cu ceai cald sau lapte
înainte de culcare

65
 - întocmesc planul de îngrijire astfel încât să nu
perturb somnul pacientului în timpul nopţii
realizez un program în salon care să permită
somnul (stingerea luminii la ora 22, menţinerea
liniştii în secţie)
- administrez un antialgic înainte de culcare,
observ efectul acestuia asupra organismului
- asigur o temperatură adecvată în salon
- explic rolul somnului şi odihnei pentru
refacerea organismului, necesitatea evitării
factorilor care influenţează somnul şi
odihna(cafeaua, stresul, oboseala)
- observ perioada somn-odihnă, comportamentul
pacientului
Dificultate în a Pacientul să se - identific capacitatea şi limitele fizice ale Colaborarea cu familia, Pacientul reuşeşte
se îmbrăca şi poată îmbrăca şi pacientului infirmiera să se adapteze la
dezbrăca dezbrăca singur - sugerez familiei să-i procure pacientului haine noua sa condiţie.
datorită largi uşor de îmbrăcat, încălţăminte fără şiret
imobilizării - pregătesc lenjeria la îndemâna pacientului
manifestată prin explic toate gesturile ce urmează a fi efectuate,
incapacitatea de explic pacientului că dezbrăcatul pantalonului
a se îmbrăca şi începe cu piciorul sănătos, iar îmbrăcatul cu cel
dezbrăca operat
- ajut pacientul la efectuarea tehnicii
- felicit pacientul pentru fiecare progres realizat

66
Alterarea - vindecarea - asigurarea confortului fizic şi psihic. Am administrat medicaţia Evoluţie favorabila
integrităţii plăgilor. - urmărirea apariţiei sensibilităţii în membrele prescrisa: cefort 2 gr – 1fl-1gr, a plăgii operatorii,
tegumentelor - prevenirea inferioare şi notarea orei când apare în haluce. 1fl la 12 ore i.m. postoperator.
legată de complicaţiilor. - anunţarea medicului la apariţia greţurilor, Pansament steril
intervenţia - diminuarea redorii cefei.
chirurgicală disconfortului - administrarea medicaţiei prescrise şi urmărirea
manifestată prin postoperator efectului acesteia.
prezenţa plăgii - monitorizarea plăgii operatorii
operatorii - efectuarea corectă a pansamentelor şi în
condiţii de stricta asepsie.
- efectuarea toaletei parţiale a pacientului pentru
menţinerea igienei tegumentelor
Deficit de Deficit de - evaluez gradul de independenţă al pacientului Colaborarea cu familia şi Pacientul a
autoîngrijire din autoîngrijire legat - evaluez starea sa de sănătate infirmiera prezentat tegumente
cauza durerii, de repausul la pat -evaluez gradul de igienă individuală, apreciez şi mucoase curate
imobilizării manifestat prin capacitatea individului de a-şi menţine singur pe perioada
manifestat prin dificultate în a igiena tegumentelor spitalizarii
dificultate în a respecta - ajut pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale
se autoîngrijii prescriptiile de prin spălarea dinţilor, gargară cu ceai de muşeţel,
igiena. asupra curăţirii corecte şi protecţia narinelor
- ajut pacientul în satisfacerea nevoilor
fundamentale
- ajut pacientul în realizarea toaletei zilnice, pe
care o completez cu pieptănatul,
- asigur respectarea intimităţii pacientului prin
izolarea patului cu un paravan de restul
salonului
- schimb lenjeria de corp şi pat zilnic, sau ori de
câte ori este nevoie
- evit oboseala în timpul efectuării igienei
pacientului -
conştientizez pacientul în legătură cu importanţa

67
 menţinerii curate a tegumentelor, pentru
prevenirea îmbolnăvirilor şi complicaţiilor
- asigur respectarea măsurilor de prevenire a
escarelor
Alterarea Diminuarea şi - asigurarea unei poziţii în pat a bolnavului Am administrat: 21.01.2020
confortului combaterea durerii favorabila circulaţiei venoase şi care să împiedice - algocalmin 3 f/zi i.m.
legată de incizia în trei zile. staza venoasă - decubit dorsal cu gambele ridicate - fortral 1f i.m. la nevoie Pacientul acuză
operatorie pe o pernă, protejată cu o muşama dureri la nivelul
manifestată prin - ajut pacientul să descrie corect durerea şi să plăgii operatorii,
dureri la nivelul adopte poziţii care să diminueze durerea dar care cedează la
membrului - evaluez caracteristicile durerii, intesitate, durata, calmante.
inferior frecvenţă, factorii care-i cresc sau diminuează
intensitatea 22.01.2020
- voi manifesta înţelegere faţă de suferinţa Pacientul acuză
pacientului. dureri numai la
- reducerea intensităţii durerii prin aplicarea unor mobilizare.
tehnici de relaxare.
- distragerea atenţiei prin fixarea pe alte probleme 23.01.2020
decât ale durerii respective. Pacientul prezintă
- recomandarea repausului la pat cât mai mult stare de bine, fără
timp. durere.
- ofer pacientului informaţii despre modul de
producere a durerii, despre medicamentele
antialgice, despre ritmul de administrare, efect
- observ durerea postoperatorie la una-două ore
după administrarea medicamentelor
- evaluez efectul antialgicelor administrate pentru
combaterea durerii şi înainte de mobilizare

68
Risc de Pacientul să se - repaus la pat, asigurarea unei poziţii în pat a Am administrat: Pacientul nu a
complicaţii: vindece fără bolnavului favorabilă circulaţiei venoase şi care să Glucoza 10% 500 ml + prezentat
infecţii complicaţii, să împiedice staza venoasă - decubit dorsal cu gambele insulina 8ui complicaţii
nosocomiale, beneficieze de un ridicate pe o pernă, protejată cu o muşama Hidratare orală pe perioada
hemoragii mediu securitar spitalizării
Risc de căderi - asigur un climat de protecţie psihică şi fizică Alimentaţie de cruţare
accidentale asigur condiţii de mediu adecvate, pentru a evita digestivă până la reluarea
pericolele prin accidentare tranzitului intestinal apoi dietă
- monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative normală
- calculez bilanţul hidric pe 24 de ore
- urmăresc mişcările segmentelor distale (degetele Am administrat medicaţia
membrelor inferioare) prescrisa:
- observ culoarea tegumentelor (cianoză, paloare) - cefort 2 gr – 1fl-1gr,
- sesizez medicul în cazul în care pacientul acuză 1fl la 12 ore i.m.
furnicături, amorţeli, presiune la nivelul membrului - algocalmin 3 f/zi i.m.
afectat - fortral 1f i.m. la nevoie
- sesizez aparitia oricărui miros emanat de la nivelul Pansament steril
plăgii operatorii (infecţia plăgii)
- explic pacientul că mobilizarea precoce, progresivă,
reprezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea
complicaţiilor venoase, pentru favorizarea tranzitului
intestinal şi favorizarea vindecării
- educ pacientul privind modul de folosire a mijloacelor
auxiliare pentru schimbarea poziţiei şi deplasare.
Anxietate legată - combaterea - favorizez adaptarea pacientului la mediul spitalicesc, - colaborarea cu membrii În urma
de lipsa de anxietăţii asigurând un climat de calm şi securitate fizică şi familiei cerându-le sa viziteze aplicării
informaţie psihică pacientul mai des. tehnicilor de
manifestată prin - încurajez pacientul să discute despre teama şi comunicare
teamă anxietatea lui cu privire la evoluţia bolii bolnavul
- îmi rezerv zilnic timp pentru pacient pentru a-i dobândeşte un
permite să-şi exprime sentimentele tonus optimist.
- îi explic cu calm, folosind cuvinte simple, tehnica

69
 tuturor examinărilor clinice şi paraclinice pentru a evita
starea de anxietate
- asigurar pacientul de evoluţia favorabilă a intervenţiei
chirurgicale precum şi a evoluţiei favorabile
postoperatorie
- îi prezint pacienţi cu aceeaşi afecţiune şi intervenţie
chirurgicală cu evoluţie favorabilă
- redau încrederea în sine, înlăturarea stării de
singurătate şi a sentimentului de inutilitate
- sugerez utilizarea gândirii pozitive privind starea sa
de sănătate
- îl atrag în discuţii care să-l sustragă de la gândurile
care şi le face în legătură cu evoluţia bolii şi a stării de
sănătate
- asigur unui microclimat corespunzător
- asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării
activităţilor
- recomand folosirea tehnicilor de realxare, a
exerciţiilor respiratorii şi a meloterapiei
Deficit de - pacientul sa aibă - explorez nivelul de cunoştinţe al pacientului privind - colaborarea cu membrii Pacientul a
cunoştinţe noţiuni despre boala, măsurile de prevenire şi curative, modul de familiei înţeles
despre boala, boala şi tratament participare la procesul de recuperare informaţiile
tratament şi şi autoîngrijirile la - conştientizez pacientul asupra propriei primite
autoîngrijirile la domiciliu. responsabilităţi privind sănătatea
domiciliu - informez pacientului despre boala şi tratament
- educ pacientul şi familia privind prevenirea infecţiilor
şi a recidivelor.
- educ pacientul să apeleze la medicul de familie ori de
cate ori apar modificări, chiar şi minore în starea de
sănătate
- să se prezinte la medic în caz de febră sau modificări
la nivelul plăgii operatorii

70
 - sfătuiesc pacientului sa evite ortostatismul prelungit şi
să poarte ciorapi elastici
- efortul fizic să fie limitat, perioada de activitate va
alterna cu perioade de repaus
- să evite statul prelungit la soare
- să respecte un regim alimentar bogat în fructe, legume
şi fibre pentru evitarea constipaţiei şi obezităţii
- să renunţe la fumat şi consumul de alcool
- cură balneră anuală la Covasna
- verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul
transmis şi dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe privind
autoîngrijirea la domiciliu

FUNCTII VITALE
Data 21.01 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01

TAmmHg 135/80 130/70 120/70 130/70 130/95 130/70

140/80 140/70 120/70 140/80 140/80 120/70
Puls 77 bătăi/min 70 bătăi/min 64 bătăi/min 55 bătăi/min 62 bătăi/min 64 bătăi/min
75 bătăi/min 72 bătăi/min 68 bătăi/min 72 bătăi/min 68 bătăi/min 70 bătăi/min
Respiraţii 12 respiraţii /min 15 respiraţii/min 17respiraţii /min 17 respiraţii /min 16 respiraţii/ min 17respiraţii/ min
14 respitaţii/min 13 respiraţii/min 16respiraţii 18 respiraţii/min 17 respiraţii/min 15 respiraţii/ min
/min

Temperatură 38 38 37,8 36 36,6 36,5

38,4 38,2 37 36,8 36,8 37
Lichide 1200 1000 1300 1700 2000 2100
ingerate
Diureza 800 700 1000 1200 1500 1400

Scaun 1 1 1 1 1 1

71
72
73
 EVALUARE FINALĂ

Pacient în vârstă de 45 ani s-a internat pe data de 21.01.2020 pentru următoarele

manifestări de dependenţă: prezenţa unor cordoane varicoase la nivelul gambei drepte,
dureroase mai ales în ortostatism, crampe dureroase nocturne.
Pacientul afirmă că afecţiunea s-a manifestat la aproximativ 36 de ani prin apariţia de
ectazi venoase la nivelul ambelor member inferioare, mai accentuat la piciorul stâng, cu
evoluţie lentă progresând spre agravare , cu perioade de inflamaţie acută şi remisiuni
transitive, cu tulburări trofice cutanate la nivelul treimii inferioară a gambei.

În urma examenului clinic şi examenelor paraclinice s-a stabilit diagnosticul de Varice

hidrostatice membrul inferior drept.
Datele culese sunt analizate şi interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele de îngrijire.
Se intervine chirurgical şi se practică cura chirurgicală a varicelor – procedeul stripping.
Datorită intervenţiilor cu rol propriu şi delegat acordate obiectivele de îngrijire au fost
realizate. Atât intra- cât şi postoperator nu au intervenit complicaţii. Pacientul prezintă stare
generală bună, afebrilă, tranzit intestinal prezent, micţiuni fiziologice, mişcare şi postură
adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrată psihic şi fără complicaţii postoperatorii.
Din data de 25.01.2020 se extrag firele în două etape consecutive.
Întrucât evoluţia a fost favorabilă, pacientul s-a vindecat fără complicaţii se decide ca în
data de 26.01.2020 să fie externat cu următoarele recomandări.
 Evitarea statului prelungit în picioare, alternarea perioadelor de effort cu cele
de repaus
 Evitarea frigului, umezelii
 Evitarea statului prelungit la soare
 Renunţarea la fumat
 Aplicarea ciorapului elastic dimineaţa după scularea din pat
 Prezentarea la control după o lună, eventual şi mai repede în caz de febră, sau
apariţia altor complicaţii
Educ pacientul asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice pentru evitarea recidivei:
 Miscarea aerobică, regulată, în special mersul pe jos tonific organismul,
facilitează întoarcerea venoasă a sângelui către inimă şi constituie cel mai eficient mijloc
preventiv.
 Dieta echilibrată, bogată în fibre alimentare, tinde să tonifice pereţii vasculari
 Va evita să poarte ciorapi cu coardă elastică
 Cură balneară la Covasna

74
Caz nr. 2
Dg. Varice hidrostatice gr. II – III membrul inferior drept.
Ulcer trofic 1/3 medie gamba dreaptă.
Insuficienţă venoasă cronică gradul II.

CULEGEREA DATELOR

A. DATE RELATIV STABILE

1. CULEGEREA DATELOR
 Surse de informatie: pacientul, familie
 Nume: V
 Prenume: T
 Sex: masculin
 Varsta: 62 ani
 Religie: ortodoxa
 Ocupatie: profesor
 Domiciul: judetul: Buzau
 Conditii de locuit: relativ bune
 Alergii: nu prezinta
 Aspectul cavitatii bucale: dantura complete, buze cianotice
 Aspectul faciesului: palid
 Acuitate vizuala: in limite fiziologice
 Acuitate olfactiva: in limite fiziologice
 Acuitate tactila: in limite fiziologice
 Acuitate dureroasa: prezinta cefalee
 Sistem osos: integru
 Grup sanguin: A II, Rh pozitiv(+)
 Date antropometrice: - inaltime: 1.74 m; greutate 87 kg.
 Data internarii: 2.01.2020, ora: 10.30
 Data externari: 7.01.2020, ora 14.45
2. ANAMNEZA MEDICALA
 Antecedente heterocolaterale: fara importanta
 Antecedente personale: varice membrul inferior stang, operat 2005
3. MOTIVELE INTERNARII
 Cefalee

75
  Transpiratii reci
 Cianoza
 Dispnee
4. EXAMEN CLINIC GENERAL
 Pacient cu febra moderata: 36,8°C
 Tegumente si mucosae: cianotice la nivelul buzelor
 Tesut musculo-adipos: normal
 Sistem osteo-aticular: integru
 Sistem ganglion-limfatic: nepalpabil
 Aparat respirator: torace cu diametrul marit, R=18 respiratii/minut
 Aparat cardiovascular: TA= 140/90mm Hg, P=78 pulsatii/minut
 Aparat digestiv: tranzit intestinal fiziologic
 Aparat uro-genital: mictiuni fiziologice
 Sistem nervos central: bolnavul prezinta agitatie
5. GRADE DE DEPENDENTA
h) Nevoia de a avea o buna circulatie si respiratie
i) Nevoia de a-si mentine teperatura corpului in limite normale
j) Nevoia de a elimina
k) Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura
l) Nevoia de a dormi si a se odihni
m) Nevoia de a bea si de a manca.
n) Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.
6. ELIMINARI
 Urina: 1000ml/zi, aspect clar
 Scaun: 2 scaune/zi, aspect normal
 Expectoratii: expectoratie seroasa
7. OBISNUINTE IGIENICE
Pacientul prezinta autonimie in efectuarea ingrijirilor igienice personale.
Starea mentala: pacientul este echilibrat psihic.
8. DIAGNOSTICUL MEDICAL: Varice hidrostatice gr. II – III membrul inferior drept.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: cordoane varicoase la nivelul gambei drepte,
dureroase mai ales în ortostatism, crampe dureroase nocturne, edemul decliv perimaleolar, ce
apare seara după ortostatismul din timpul zilei, dispare noaptea, depresibil pastrează godeul,
celulita scleroasă indurativă, ulcer trofic 1/3 medie gambă dreaptă, prurit,

76
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE PROBLEMA DE GRAD DE

FUNDAMENTALA DE DIFICULTATE DEPENDENŢĂ DEPENDENŢ
DEPENDENŢĂ Ă
1. A RESPIRA ŞI A dilataţii venoase Staza venoasă Alterarea Dependent
AVEA O BUNĂ edem perfuziei tisulare
CIRCULAŢIE
2. A MÂNCA ŞI A Repaus alimenta Intervenţia Popsibila alterare Dependent
BEA chirurgicală a nutriţiei
3. A ELIMINA glob vezical, Pareza Eliminării urinare Dependent
constipaţie intestinala şi intestinale
postoperatorie inadecvate
4. A SE MIŞCA ŞI A Impotenţa Intervenţia Alterarea Dependent
AVEA O BUNA funcţională, chirurgicală mobilităţii
POSTURA dificultate în
deplasare
5. A DORMI ŞI A SE Treziri frecvente Durerea Insomnie Dependent
ODIHNI
6. A SE ÎMBRACĂ ŞI Incapacitatea de a Imobilizarea Dificultate în a se Dependent
DEZBRĂCA se îmbrăca şi îmbrăca şi
dezbrăca dezbrăca
7. A MENŢINE Independent
TEMPERATURA
CORPULUI ÎN
LIMITE NORMALE
8. A FI CURAT, Dificultate în a Durerea, Deficit de Dependent
ÎNGRIJIT ŞI A se autoîngrijii Intervenţia autoîngrijire
PROTEJA TEGU- Plaga operatorie chirurgicală Alterarea
MENTELE ŞI Ulcerul trofic integrităţii
MUCOASELE
Prurit tegumentelor
9. A EVITA Dureri vii la Intervenţia Durerea Dependent
PERICOLELE nivelul gambei chirurgicală Risc de
Nelinişte Staza venoasă complicaţii
Vulnerabilitate Limite Anxietate
cognitive
10. A COMUNICA Independent
11. A ACŢIONA Independent
CONFORM PROPRII
LOR CONVINGERI ŞI
VALORI, DE A
PRACTICA RELIGIA
12. A FI PREOCUPAT Independent
ÎN VEDEREA
REALIZĂRII
13.A SE RECREEA Independent
14. A ÎNVATA CUM Cunoştinţe Lipsa de Deficit de Dependent
SĂ-ŞI PĂSTREZE insuficiente despre informaţii cunoştinţe despre
SĂNĂTATEA afecţiune, afecţiune,
imobilizare imobilizare

77
78
 EXAMINĂRI PARACLINICE
INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Valori normale Valori reale

Hemoleucograma:leucocite 4200 –8000/mm³ 7 500/mm³
hemoglobina Femei = 13  2 g% 14,2g%
Bărbaţi = 15 ± 2 g%
hematii Femei= 4,2– 4,8mil/mm³ 4,3mil/mm³
Bărbaţi =4,5-5,5mil/mm³
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a hematiilor la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =34 mm
(VSH) la 2 ore = 7 -15 mm la 2 ore =53 mm

Timp sângerare 3-4 min 3

Timp coagulare 8-12 min 9

Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 20 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 17 U.I

Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 0,6 mg %

Fibrinogen 200-400 mg % 328 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 82 mg%
Uree 20-40 mg % 35 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 1,1 mg%

T. Quick = 12 " - 14"

Timp de protrombina T. Quick - 13
T. Howell = 1’30"- 2’30"
Colesterol 180 – 280 mg% 252 mg%
Trigliceride 74 – 172 mg% 111 mg%
Examen urină normal normal

79
 PLAN DE ÎNGRIJIRI
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea perfuziei Diminuarea stazei -asigur repaus fizic şi psihic, asigurarea repausului la Am recoltat: 2.01.2020
tisulare periferice venoase şi pat cu membrele inferioare deasupra planului - HL; VSH; Uree; Pacientul prezintă
legată de staza favorizarea corpului pe o pernă glicemie; IP; TS; TC: edem al gambei dar
venoasă manifestată circulaţiei sanguine. -monitorizez tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, Ex.urina; care cedează la
prin varice edemele, culoarieategumentelor şi mucoaselor. EKG, radioscopie repaus.
hidrostatice - monitorizez toleranţa la efort pulmonară
membrul inf.dr., -notez valorile obţinute în foaia de temperatură. - administrez : 3.01.2020
ulcer trofic 1/3 -asigur un mediu liniştitor pentru pacient. detralex 3 cpr./zi Se practica cura
edem. -asigur alimentaţie echilibrată ţinând cont de chirurgicala a
afecţiunile existente (obezitate). varicelor.
-ajut pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale
- însoţesc pacientului pentru examene paraclinice. 4.01.2020
- educ pacientul pentru alternarea perioadelor de Pacientul prezintă
activitate cu perioade de repaus, pentru evitarea circulaţie adecvata.
ortostatismului prelungit şi purtarea ciorapilor
elastici.
- educ pacientul despre aplicarea unor tehnici de
favorizare a circulaţiei:exercitii active, pasive,
masaje.
- educ pacientul sa aibă un regim alimentar
echilibrat( fără exces de sare, grăsimi, alcool)

80
Deficit de Pacientul sa fie - asigur condiţii de confort fizic şi psihic La indicaţia medicului Pacientul a înţeles
cunoştinte privind informat despre prin discuţii caut să-i insuflu încredere în echipa fac clisma evacuatoare informaţiile primite.
perioada procedurile medicală, îi acord timp să-şi exprime gândurile, Fac testul de
preoperatorie preoperatorii teama sensibilizare la
- observ reacţia pacientului privind intervenţia procaină
chirurgicală şi pregătirile preoperatorii, acord Am administrat
pacientului timp pentru a pune întrebări Mialgin 1f + ½ f
- informez pacientul despre pregătirea preoperatorie, atropina i.m.
intervenţie, anestezie şi îngrijirea postoperatorie
- măsor funcţiile vitale, greutatea, înălţimea
pacientului şi le notez în foaia de temperatură
- îndrum pacientul să facă duş, seara
- asigur pacientei în preziua operaţiei un regim uşor
digerabil cu multe lichide, iar în ziua operaţiei îi
explic că nu trebuie să consume nimic
- alcătuiesc bilanţul clinic general: greutate, înălţime,
aspectul general al pacientei;
- alcătuiesc planul de îngrijire
- pregătesc membrul inferior dr. şi zona inghinală
pentru intervenţie ( rad tegumentul de pilozitate,
badijonez zona cu tinctura de iod, şi pansez steril
întreaga zonă)
- în dimineaţa operaţiei reînnoiesc pansamentul
întregului membru inferior
- însoţesc pacientul în sala de operaţie

81
Posibila alterare a Pacientul sa-şi - asigur condiţii optime de mediu, voi urmării ca Administrez: Pacientul şi-a
ritmului şi menţină funcţiile atmosfera din jurul pacientului să fie calmă, să fie Glucoza 10% 500 ml + menţinut funcţiile
frecvenţei cardio-respiratorie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără vizitatori insulina 8ui cardio-respiratorie
respiratorii şi şi renală la nivel mulţi şi renala la nivel
circulatorii, posibil optim intra şi - măsor funcţiile vitale din ora în ora şi apoi la patru optim
dezechilibru postoperator ore
hidroelectrolitic - controlez plaga operatorie să nu sângereze
- observ faciesul şi tegumentele
- administrez lichide pe cale parenterală la indicaţia
medicului şi apoi pe cale orala
- verific pacientul dacă a urinat spontan la sase ore de
la intervenţie, dacă nu, la indicaţia medicului
pacientul va fi sondat
- calculez bilanţul hidric pe 24 de ore
Posibila alterare a Pacientul să fie - îi explic pacientului importanţa unei alimentaţii Se montează o PEV cu Pacientul s-a
nutriţiei: deficit echilibrată hidro- adecvate şi necesitatea unei hidratări glucoză 5 % 500 ml şi hidratat şi alimentat
datorită intervenţiei electrolitic şi corespunzătoare; ser fiziologic pe perioada
chirurgicale nutriţional până la - determin funcţiile vitale şi vegetative; 9 0/00 500 ml spitalizării conform
manifestată prin reluarea - calculez bilanţul hidric pe 24 de ore; Hidratare orală indicaţiilor.
restricţie alimentaţiei - conştientizez pacientul asupra importanţei regimului Nu a prezentat
alimentară. alimentar în evoluţia postoperatorie : în ziua 0 semne de
postoperator- alimentaţie parenterală şi seara va deshidratare.
primii ceai neîndulcit, din ziua 1- se reia alimentaţia
treptat: regim hidric, hidrozaharat, lactat până la
reluarea tranzitului intestinal
- conştientizez pacientul asupra importanţei
alimentaţiei în menţinerea sănătăţii
Eliminare urinară Pacientul să prezinte - monitorizez diureza cantitativ şi calitativ La indicaţia medicului 2.01.2020
inadecvată legată eliminare urinară preoperator şi postoperator instalez sonda diureza=1800ml
pareza cantitativ şi calitativ - calculez bilanţul hidric zilnic permanentă de tip Foley 3.01.2020
postanestezie în limite fiziologice - întrucât pacientul nu poate urina singur după 12 ore diureza=2100ml
manifestată prin de la intervenţia chirurgicală, şi se constată glob Pacientul prezintă

82
glob vezical, vezical, instalez o sondă permanentă eliminare urinară
ischiurie - verific permeabilitatea sondei şi dacă nu s-a cudat adecvată.
- asigur igiena corporală riguroasă Suprim sonda
- schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este urinară.
nevoie
- asigur un climat cald, confortabil
- explic pacientului necesitatea instituirii sondei
permanente
- încurajez pacientul să îşi exprime sentimentele şi
gândurile.
Posibila alterare a Pacientul să prezinte - educ pacientul să se mobilizeze cât mai precoce, Am administrat lactuloză 2.01.2020
eliminării tranzit intestinal în deoarece mobilizarea favorizează reluarea tranzitului 3 linguriţe/zi, înainte de Pacientul are emisie
intestinale legată mod spontan în 3 - educ pacientul să consume cât mai multe lichide mese de gaze
de pareza zile - menajez pudoarea pacientului 3.01.2020
intestinală - urmăresc cu atenţie restabilirea funcţiei tubului Pacientul a avut
postoperatorie digestiv primul scaun
- urmăresc şi notez în foaia de temperatură spontan.
consistenţa şi frecvenţa scaunelor. Obiectiv realizat.

Alterarea Creşterea gradului de - după intervenţia chirurgicală pacientul va sta în Colaborarea cu familia 4.01.2020
mobilităţii din independenţă decubit dorsal, cu picioarele mai sus pentru 24 de ore, Pacientul este în
cauza intervenţiei după rahianestezie, şi cu capul nemişcat 6ore repaus, în decubit
chirurgicale - elaborez împreună cu pacientul un program adecvat dorsal cu picioarele
manifestată prin de mobilizare ridicate.
impotenţă monitorizez toleranţa la activitate fizică (puls, 5.01.2020
funcţională, tensiune, respiraţie) Se intervine
dificultate în - explic pacientului avantajele mobilizării precoce chirurgical.
deplasare (favorizarea tranzitului intestinal, combaterea stazei Pacientul se
venoase, a complicaţiilor de decubit şi pulmonare) mobilizează activ
- evaluez abilităţile de mişcare în fiecare zi seara, atât în pat,
administrez un calmant înainte de mobilizare cât şi la marginea
- învăţ pacientul să facă exerciţii active şi pasive patului

83
 - ajut pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale 2.01.2020
pentru a-i conserva energia, pentru a evita oboseala Pacientul se
- asigur igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de mobilizează în
corp salon cu ajutorul
- explic pacientului consecinţele sprijinirii precoce pe unui trepied.
membrul afectat, şi îl învăţ să se deplaseze cu 3.01.2020
ajutorul unei cârje pentru câteva zile Obiectiv realizat.
- felicit pacientul pentru fiecare progres pe care îl
face în mobilizare

Insomnie legată Pacientul să - evaluez somnul pacientului calitativ şi cantitativ Am administrat diazepam 2.01.2020
de durere, beneficieze de somn - învăţ pacientul tehnici de relaxare, exerciţii 1cpr. seara Pacientul a avut un
anxietate corespunzător respiratorii înainte de culcare somn agitat în
manifestată prin cantitativ şi calitativ - observ şi notez calitatea, orarul somnului cursul nopţii.
treziri frecvente în trei zile - întocmesc planul de îngrijire astfel încât să nu 3.01.2020
perturb somnul pacientului în timpul nopţii Pacientul a dormit 2
- realizez un program în salon care să permită somnul ore în cursul
(stingerea luminii la ora 22, menţinerea liniştii în zilei,iar noaptea 5
secţie) ore .
- observ efectul acestuia asupra organismului 4.01.2020
Pacientul a dormit
somn odihnitor în
cursul nopţii.
Dificultate în a se Pacientul să se poată - identific capacitatea şi limitele fizice ale pacientului Colaborarea cu familia, Pacientul reuşeşte
îmbrăca şi îmbrăca şi dezbrăca - sugerez familiei să-i procure pacientului haine largi infirmiera să se adapteze la
dezbrăca datorită singur uşor de îmbrăcat, încălţăminte fără şiret noua sa condiţie.
durerii - pregătesc lenjeria la îndemâna pacientului
manifestată prin explic toate gesturile ce urmează a fi efectuate,
incapacitatea de a explic pacientului că dezbrăcatul pantalonului începe
se îmbrăca şi cu piciorul sănătos, iar îmbrăcatul cu cel operat
dezbrăca - ajut pacientul la efectuarea tehnicii
- felicit pacientul pentru fiecare progres realizat

84
Deficit de Creşterea gradului de -evaluez capacităţile pacientului de a se autoîngrijii şi Colaborarea cu familia şi Pacientul a
autoîngrijire legat dependenţă apreciez deficitele de autoîngrijire infirmiera prezentat tegumente
de intoleranţa la - evaluez obiceiurile privind igiena personală şi a şi mucoase curate
efort manifestat modului correct de realizare pe perioada
prin dificultate în - ajut pacientul la menţinerea unei igiene adecvate spitalizării
a respecta prin baie parţiala
prescripţiile de - asigur respectare intimităţii pacientului prin
igiena. izolarea patului cu un paravan de restul salonului
-evit oboseala în timpul efectuării igienei pacientului
- schimb lenjeria de corp şi pat zilnic, sau ori de câte
ori este nevoie
- conştientizez pacientul în legătură cu importanţa
menţinerii curate a tegumentelor, pentru prevenirea
îmbolnăvirilor şi complicaţiilor
Alterarea - vindecarea plăgilor. - asigurarea confortului fizic şi psihic. Am administrat: Evoluţie favorabila
integrităţii - prevenirea - urmărirea apariţiei sensibilităţii în membrele Aerius 1 cpr. Dimineaţa a plăgii operatorii,
tegumentelor complicaţiilor. inferioare şi notarea orei când apare în haluce. Diazepam 1 cpr seara dar şi a ulcerului
legata de prezenta - diminuarea - monitorizarea plăgii operatorii Pansament aseptic varicos
ulcerului varicos disconfortului - efectuarea corectă a pansamentelor şi în condiţii de Antiseptice: postoperator.
şi plăgile postoperator stricta asepsie. (debrisan - pulvis)
postoperatorii - efectuarea toaletei parţiale a pacientului pentru Badijonaj cu alcool
menţinerea igienei tegumentelor mentolat 1%
- educ pacientul să evite leziunile de grataj pe cât
posibil
Durerea legată de Diminuarea şi - asigurarea unei poziţii în pat a bolnavului favorabila -administrarea de 2.01.2020
incizia operatorie combaterea durerii în circulaţiei venoase şi care să împiedice staza venoasă antialgice: - algocalmin 3 Pacientul acuză
manifestată prin trei zile. - decubit dorsal cu gambele ridicate pe o pernă, f/zi i.m. – fortral 1f dureri la nivelul
dureri la nivelul protejată cu o muşama i.m. la nevoie plăgii operatorii,
membrului - ajut pacientul să descrie corect durerea şi să adopte dar care cedează la
inferior drept poziţii care să diminueze durerea calmante.
- evaluez caracteristicile durerii, intesitate, durata,
frecvenţă, factorii care-i cresc sau diminuează

85
 intensitatea 3.01.2020
- voi manifesta înţelegere faţă de suferinţa Pacientul acuză
pacientului. dureri numai la
- voi manifesta înţelegere faţă de suferinţa mobilizare.
pacientului.
- reducerea intensităţii durerii prin aplicarea unor 4.01.2020
tehnici de relaxare. Pacientul prezintă
- aplic punga cu gheata deasupra operaţiei pentru stare de bine, fără
reducerea durerii durere.
- recomandarea repausului la pat cât mai mult timp.
- efectuarea unei pregătiri preoperatorie adecvata.
- ofer pacientului informaţii despre modul de
producere a durerii, despre medicamentele antialgice,
despre ritmul de administrare, efect
- observ durerea postoperatorie la una-două ore după
administrarea medicamentelor
Anxietate legată Combaterea - asigurarea bolnavului de evoluţia favorabila a bolii. - colaborarea cu membrii În urma aplicării
de intervienţia anxietăţii - redarea încrederii în sine, înlăturarea stării de familiei cerându-le sa tehnicilor de
chirurgicală singurătate şi a sentimentului de inutilitate. viziteze pacientul mai comunicare
manifestată prin - atragerea în discuţii care sa-l sustragă de la gândurile des. bolnavul
teamă care şi le face în legătură cu evoluţia bolii şi a stării de dobândeşte un
sănătate tonus optimist.
- asigurarea unui microclimat corespunzător
- asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării activităţilor
- recomandarea meloterapiei

86
 Deficit de Pacientul sa aibă - informarea pacientului despre boala şi tratament - colaborarea cu membrii Pacientul a înţeles
cunostinte noţiuni despre - educarea pacientului şi familiei privind prevenirea familiei informaţiile primite
despre boala, boala şi tratament infecţiilor şi a recidivelor.
tratament şi şi autoîngrijirile la - educarea pacientului să apeleze la medicul de familie
autoîngrijirile la domiciliu. ori de cate ori apar modificări, chiar şi minore în starea
domiciliu de sănătate
- sfătuirea pacientului sa evite ortostatismul prelungit şi
sa poarte ciorapi elastici.
- efortul fizic sa fie limitat, perioada de activitate va
alterna cu perioade de repaus
-- să evite statul prelungit la soare
- să respecte un regim alimentar bogat în fructe, legume
şi fibre pentru evitarea constipaţiei şi obezităţii
- cură balneră anuală la Covasna
FUNCTII VITALE

Data 2.01 3.01 4.01 5.01 6.01 7.01

TAmmHg 135/80 130/70 120/70 130/70 130/95 130/70

140/80 140/70 120/70 140/80 140/80 120/70
Puls 77 bătăi/min 70 bătăi/min 64 bătăi/min 55bătăi/min 62 bătăi/min 64bătăi/min
75 bătăi/min 72 bătăi/min 68 bătăi/min 72bătăi/min 68 bătăi/min 70 bătăi/min
Respiraţii 12 respiraţii /min 15 respiraţii/ in 17respiraţii /min 17 respiraţii /min 16 respiraţii/ min 17respiraţii/ min
14respitaţii/min 13respiraţii/min 16 respiraţii/min 18 respiraţii/min 17 respiraţii/min 15 respiraţii/ min
Temperatură 38 38 37,8 36 36,6 36,5
38,4 38,2 37 36,8 36,8 37
Lichide ingerate 1200 1000 1300 1700 2000 2100

Diureza 800 700 1000 1200 1500 1400

Scaun 1 1 1 1 1 1

87
88
 EVALUARE FINALĂ

Pacient în vârstă de 62 ani s-a internat pe data de 2.01.2020 pentru următoarele

manifestări de dependenţă: cordoane varicoase la nivelul gambei drepte, dureroase mai ales în
ortostatism, crampe dureroase nocturne, edemul decliv perimaleolar, ce apare seara după
ortostatismul din timpul zilei, dispare noaptea, depresibil pastrează godeul, celulita scleroasă
indurativă, ulcer trofic 1/3 medie gambă dreaptă, prurit. Din relătările pacientului se constată
că de aproximativ 3-4 luni, în urma unui traumatism uşor la nivelul gambei prezintă o plagă la
început de ½ cm, dar care în loc să se vindece şi-a mărit diametrul ceea ce a determinat şi
internarea în spital.
În urma examenului clinic şi examenelor paraclinice s-a stabilit diagnosticul de: Varice
hidrostatice gr. II – III membrul inferior drept, Ulcer trofic 1/3 medie gamba dreaptă,
Insuficienţă venoasă gradul II.
Datele culese sunt analizate şi interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele de îngrijire.
Se intervine chirurgical în data de 3.01.2020 şi se practică cura chirurgicală a varicelor –
procedeul stripping.
Datorită intervenţiilor cu rol propriu şi delegat acordate obiectivele de îngrijire au fost
realizate. Atât intra- cât şi postoperator nu au intervenit complicaţii. Pacientul prezintă stare
generală bună, afebril, tranzit intestinal prezent, micţiuni fiziologice, mişcare şi postură
adecvată, somn fiziologic, odihnitor, echilibrată psihic şi fără complicaţii postoperatorii.
Din data de 6.01.2020 se extrag firele în două etape consecutive.
Întrucât evoluţia a fost favorabilă, pacientul s-a vindecat fără complicaţii se decide ca în
data de 7.01.2020 să fie externat cu următoarele recomandări.
 Evitarea statului prelungit în picioare, alternarea perioadelor de effort cu cele
de repaus,
 Evitarea frigului, umezelii
 Evitarea statului prelungit la soare
 Aplicarea ciorapului elastic dimineaţa după scularea din pat
 Prezentarea la control după o lună, eventual şi mai repede în caz de febră, sau
apariţia altor complicaţii
 Continuarea tratamentului pentru insuficienţa venoasă indicat de medic:
detralex 4 cpr./zi, vit. E 1cpr/zi, pentoxi retard 1 cpr./zi, pansament aseptic al ulcerului trofic
Educ pacientul asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice pentru evitarea recidivei:
 Miscarea regulată, în special mersul pe jos tonific organismul, facilitează
întoarcerea venoasă a sângelui către inimă şi constituie cel mai eficient mijloc preventiv.
 Dieta echilibrată, bogată în fibre alimentare, tinde să tonifice pereţii vasculari
 Va evita să poarte ciorapi cu coardă elastică
 Cură balneară la Covasna

89
Caz nr. 3
Dg. Varice hidrostatice gr. II membrul inferior drept.
Tromboflebită membrul inferior drept.

CULEGEREA DATELOR

9. CULEGEREA DATELOR
 Surse de informatie: pacientul, familie
 Nume: E
 Prenume: T
 Sex: feminin
 Varsta: 62 ani
 Religie: ortodoxa
 Ocupatie: pensionara
 Domiciul: judetul: Buzau
 Conditii de locuit: relativ bune
 Alergii: nu prezinta
 Aspectul cavitatii bucale: dantura complete
 Aspectul faciesului: palid
 Acuitate vizuala: in limite fiziologice
 Acuitate olfactiva: in limite fiziologice
 Acuitate tactila: in limite fiziologice
 Acuitate dureroasa: prezinta cefalee
 Sistem osos: integru
 Grup sanguin: B III, Rh pozitiv(+)
 Date antropometrice: - inaltime: 1.54 m; greutate 87 kg.
 Data internarii: 15.01.2020, ora: 09.30
 Data externari: 20.01.2020, ora 13.45
10. ANAMNEZA MEDICALA
 Antecedente heterocolaterale: fara importanta
11. Antecedente personale: 2 nasteri, 2 copii, litiaza renala 1999
12. MOTIVELE INTERNARII
 Cefalee
 Transpiratii reci
 Cianoza

90
  Dispnee
13. EXAMEN CLINIC GENERAL
 Pacient cu febra moderata: 38,2°C
 Tegumente si mucosae: cianotice la nivelul buzelor
 Tesut musculo-adipos: normal
 Sistem osteo-aticular: integru
 Sistem ganglion-limfatic: nepalpabil
 Aparat respirator: torace cu diametrul marit, R=18 respiratii/minut
 Aparat cardiovascular: TA= 140/90mm Hg, P=78 pulsatii/minut
 Aparat digestiv: tranzit intestinal fiziologic
 Aparat uro-genital: mictiuni fiziologice
 Sistem nervos central: bolnavul prezinta agitatie
14. GRADE DE DEPENDENTA
o) Nevoia de a avea o buna circulatie si respiratie
p) Nevoia de a-si mentine teperatura corpului in limite normale
q) Nevoia de a elimina
r) Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura
s) Nevoia de a dormi si a se odihni
t) Nevoia de a bea si de a manca.
u) Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.
15. ELIMINARI
 Urina: 1000ml/zi, aspect clar
 Scaun: 2 scaune/zi, aspect normal
 Expectoratii: expectoratie seroasa
16. OBISNUINTE IGIENICE
Pacientul prezinta autonimie in efectuarea ingrijirilor igienice personale.
Starea mentala: pacientul este echilibrat psihic.

17.DIAGNOSTICUL MEDICAL: Varice hidrostatice gr. II membrul inferior drept.

Tromboflebită membrul inferior drept.

18. MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: dilataţii venoase la nivelul membrelor inferioare,

dureri, tumefacţie locală, hiperpigmentaţie, edeme vesperale, fatigabilitate, impotenţa
funcţională, dificultate în deplasare, febră, anxietate

91
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

NEVOIA MANIFESTĂRI SURSE DE PROBLEMA DE GRAD DE

FUNDAMENTALA DE DIFICULTATE DEPENDENŢĂ DEPENDENŢ
DEPENDENŢĂ Ă
1. A RESPIRA ŞI A dilataţii venoase Staza venoasă Alterarea Dependent
AVEA O BUNĂ edem perfuziei tisulare
CIRCULAŢIE
2. A MÂNCA ŞI A Independent
BEA
3. A ELIMINA transpizaţii Febra Diaforeza Dependent
obezitatea

4. A SE MIŞCA ŞI A Impotenţa Staza venoasă, Alterarea Dependent

AVEA O BUNA funcţională, procesul mobilităţii
POSTURA dificultate în infecţios
deplasare
5. A DORMI ŞI A SE Treziri frecvente Durerea Insomnie Dependent
ODIHNI
6. A SE ÎMBRACĂ ŞI Independent
DEZBRĂCA

7. A MENŢINE Febra Procesul Hipertermia Dependent

TEMPERATURA infectios
CORPULUI ÎN
LIMITE NORMALE
8. A FI CURAT, Dificultate în a Durerea, Deficit de Dependent
ÎNGRIJIT ŞI A se autoîngrijii Intervenţia autoîngrijire
PROTEJA TEGU- Tumefacţie, chirurgicală Alterarea
MENTELE ŞI Edem integrităţii
MUCOASELE
tegumentelor
9. A EVITA Dureri vii la Intervenţia Durerea Dependent
PERICOLELE nivelul gambei chirurgicală Risc de
Nelinişte Staza venoasă complicaţii
Vulnerabilitate Limite Anxietate
cognitive
10. A COMUNICA Independent
11. A ACŢIONA Independent
CONFORM PROPRII
LOR CONVINGERI ŞI
VALORI, DE A
PRACTICA RELIGIA
12. A FI PREOCUPAT Independent
ÎN VEDEREA
REALIZĂRII
13.A SE RECREEA Independent
14. A ÎNVATA CUM Cunoştinţe Lipsa de Deficit de Dependent
SĂ-ŞI PĂSTREZE insuficiente despre informaţii cunoştinţe despre
SĂNĂTATEA afecţiune, afecţiune,
imobilizare imobilizare

92
93
 EXAMINĂRI PARACLINICE
INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Valori normale Valori reale

Hemoleucograma:leucocite 4200 –8000/mm³ 12 500/mm³
hemoglobina Femei = 13  2 g% 11,2g%
Bărbaţi = 15 ± 2 g%
hematii Femei= 4,2– 4,8mil/mm³ 3,9mil/mm³
Bărbaţi =4,5-5,5mil/mm³
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a hematiilor la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =32 mm
(VSH) la 2 ore = 7 -15 mm la 2 ore =61 mm

Timp sângerare 3-4 min 3

Timp coagulare 8-12 min 9

Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 24 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 27 U.I

Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 0,6 mg %

Fibrinogen 200-400 mg % 528 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 82 mg%
Uree 20-40 mg % 39 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 1,1 mg%

T. Quick = 12 " - 14"

Timp de protrombina T. Quick - 13
T. Howell = 1’30"- 2’30"
Colesterol 180 – 280 mg% 452 mg%
Trigliceride 74 – 172 mg% 211 mg%
Examen urină normal normal

94
 PLAN DE ÎNGRIJIRI
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea perfuziei Favorizarea - monitorizez semnele de scădere a perfuzării - HL; VSH;Uree; 15.01.2020
tisulare periferice circulaţiei ţesuturilor glicemie; IP; TS; TC; Pacienta prezintă
din cauza stazei - monitorizez edemele, culoarea tegumentelor şi Ex.urina. senzaţie de tensiune şi
venoase manifestată mucoaselor amorţeli la nivelul
prin: senzaţie de -asigurarea repausului la pat al pacientului cu Am administrat: gambei, edem al
tensiune în membrele inferioare ridicate. Heparina gambei.
membrul inferior - monitorizarea funcţiilor vitale:TA; puls; 1 f/6 h
dr, amorţeli, edem respiraţie. Trombostop
gambier, tumefacţie - recoltarea produselor biologice pentru examene 1 cps/zi 16.01.2020
locală de laborator: sânge, urina. Edemul, senzaţia de
- însoţirea pacientei pentru examene paraclinice. Din 16.01.2020 tensiune s-au diminuat.
- administrarea medicaţiei prescrise de medic.
- urmărirea efectului acestuia. Trombostop 17.01.2020
- educ pacienta asupra efectelor adverse a 3 cps/zi sub controlul Edemul a cedat,
tratamentului cu anticoagulante IP şi Timp Howell senzaţia de tensiune,
- educarea pacientei pentru: evitarea ortostatismului amorţelile s-au
prelungit; alternarea perioadelor de activitate cu diminuat mult în
perioade de repaus. intensitate.
- alcătuirea bilanţului ingesta/excreta.
- notarea în F.O a rezultatelor analizelor de
laborator
Diaforeza din cauza Pacienta să - ajut pacienta să-şi menţină tegumentele curate şi Colaborarea cu familia 15.01.2020
procesului infecţios prezinte stare de uscate Pacienta prezintă
manifestată prin bine, fără - spăl tegumentele ori de câte ori este nevoie transpiraţii abundente
transpiraţii transpiraţii - schimb lenjeria de pat şi corp generalizate
- învăţ pacientasă poarte lenjerie de bumbac 16.01.2020
- asigur îmbrăcăminte uşoară şi comodă Pacienta prezintă
menţin igiena riguroasă a plicilor transpiraţii numai în
- administrez lichide calde: ceaiuri, compoturi în plici
95
 cantitate suplimentară pentru a evita deshidratarea 17.01.2020
- monitorizez funcţiile vitale şi vegetative, semnele Obiectiv realizat.
de deshidratare
Alterarea Pacienta să se - asigurarea condiţiilor corespunzătoare - colaborarea cu 15.01.2020
mobilităţii, legată poată mobiliza în - repaus la pat până la dispariţia procesului infirmiera şi familia Pacientului i s-a
de insuficienţa 3- 4 zile inflamator recomandat repaus
venoasă manifestată - ajut pacienta în satisfacerea nevoilor absolut la pat.
prin: greutate în fundamentale pe timpul repausului la pat 16. 01. 2020
mişcare, limitarea - stabilesc împreuna cu pacienta gradul de Pacientul se poate
mişcărilor independenta pe perioada spitalizării mobiliza prin salon.
- elaborez cu pacientul un program adecvat de
mobilizare 17. 01.2020
- monitorizez toleranţa la activitate fizica Obiectiv realizat.
- administrez calmante înainte de mobilizare Pacientul se poate
- încurajez pacienta să efectueze mişcare activa cât mobiliza.
mai curând posibil.

96
Alterarea integrităţii Combaterea - evaluez starea de integritate a tegumentelor - colaborarea cu 15.01.2020
pielii din cauza procesului - instalarea pacientei într-un salon igienic având la infirmiera, membrii Tumefacţie la nivelul
stazei venoase inflamator, dispoziţie lenjerie de corp şi pat curate. familiei. gambei cu edem local
manifestată prin favorizarea - informarea pacientei despre necesitatea păstrării 16.01.2020
prezenţa cordoanelor circulaţiei igienei personale. Pansament aseptic, umed Tumefacţia şi edemul
varicoase, tumefacţie - monitorizarea tegumentelor la nivelul gambei: cu rivanol 1‰ cedează progresiv.
şi edem local culoare, semne de infecţie. Am administrat: 17.01.2020
- observarea şi notarea eventualilor factori de risc Oxacilina 2gr/zi 1gr la 12 Obiectiv realizat
- efectuarea izolării tegumentului prin pansament ore, i.m.
protector şi absorbant folosind antisepticele
indicate de medic
- monitorizez temperatura şi pulsul şi le notez în
foaia de temperatura pentru determinarea apariţiei
eventualilor factori de risc
- evaluez gradul de igienă individuală, aprecierea
capacităţii de a-şi menţine singur igienă
tegumentelor

- asigur o alimentaţie şi o hidratare adecvată

- asigur măsuri de prevenire a infecţiilor
nosocomiale
- supraveghez ca pansamentele să nu fie prea
stânse, pentru a nu împiedica circulaţia sangiună
Deficit de Creşterea - evaluez cauzele ce au dus la scăderea capacităţii Colaborarea cu infirmiera 15.01.2020
autoîngrijire din capacităţii de de autoîngrijire şi familia. Pacienta acceptă ajutor
cauza intoleranţei la autoîngrijire. - observ capacitatea pacientei de a se autoîngriji în efectuarea
efort manifestat - ajut pacienta în menţinerea unei igiene adecvate autoîngrijirilor la pat.
prin neputinţa de a prin baie parţială sau totală la pat
respecta - asigur intimitatea pacientei prin paravane aşezate 16.01.2020
prescripţiile de în jurul patului Pacienta îşi efectuează
igienă - pregătesc materialele necesare pentru baia parţială toaleta la marginea
la pat patului.

97
 - liniştesc pacienta pentru a nu fi agitată şi să
execute mişcări bruşte. 17.01.2020
- evit oboseala în timpul efectuării igienei pacientei Pacienta merge la duş
- ajut pacienta în satisfacerea nevoilor pentru efectuarea
fundamentale toaletei.
- educ pacienta şi familia acesteia în ceea ce
priveşte importanţa îngrijirilor de igienă în evoluţia
favorabilă a afecţiunii
- asigur toate măsurile de prevenire a
escarelor( masaje uşoare, tapotaj cu alcool şi pudră
de talc)
-schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori
este necesar.
- conştientizez pacienta în legătură cu importanţa
menţinerii curate a tegumentelor, în special a
regiunii pelviperitoneale, pentru prevenirea
complicaţiilor.

Durerea legată de Pacienta să - evaluez caracteristicile durerii: localizare, Administrez 15.01.2020

prezenţa plagii prezinte stare de intensitate, frecvenţă, factorii care-i cresc sau Algocalmin 1f la nevoie, Pacienta acuză dureri
operatorii bine, fără durere diminuează durerea i.m. la nivelul membrului
manifestata prin în 3 zile - plasez pacienta în poziţie cât mai comodă, în inferior
durere la nivelul decubit dorsal sau semişezând cu piciorul mai sus,
membrelor ridicat pe o pernă, protejetă cu muşama şi aleză 16.01.2020
inferioare - recomand pacientei să semnaleze durerea încă de Durerile cedează la
la apariţie analgezice.
- informez pacienta asupra evoluţiei durerii, a
diminuării şi toleranţei şi acţiunii analgezicelor 17.01.2020
- educ pacienta să folosească mijloace non- Pacienta prezintă stare
farmaceutice pentru combaterea durerii ( aplicaţii de bine,fără durere.
reci ), tehnici de relaxare pentru a completa
mijloacele farmaceutice

98
 - determin pacienta să practice o respiraţie
abdominală 5-10 minute după administrarea
medicaţiei analgezice
- ajut pacienta în activitatea zilnică: alimentaţie,
hidratare, igienă, mobilizare
- evaluez efectul medicaţiei administrate
- asigur un climat de linişte şi securitate
- aplic măsurile de prevenire a infecţiilor
nosocomiale
- îndrum pacienta să consume lichide şi să se
alimenteze corespunzător.
Risc de complicaţii Pacienta să-şi - monitorizez funcţiile vitale şi vegetative îndeosebi Am administrat: Pacienta nu prezintă
menţină funcţiile pulsul şi temperatura pentru a sesiza eventualele Heparina semne de agravare a
cardio-respi- discordanţe şi le notez în foaia de temperatură 1 f/6 h stării sale de sănătate.
ratorie şi renală, - observ comportamentul, tegumentele, faciesul şi Trombostop
să-şi menţină unghiile pacientei 1 cps/zi
echilibrul hidro- - informez pacienta asupra gradului de efort pe care
electrolitic la poate să-l depună şi asupra stadiului bolii sale Din 16.02.2009
nivel optim - administrez lichidele recomandate de medic pe
cale orală Trombostop
- calculez bilanţul hidric pe 24 ore 3 cps/zi sub controlul
- recoltez sânge pentru IP, Timp Howell pentru a IP şi Timp Howell
verifica eficienţa tratamentului. Dar şi
coagulabilitatea sângelui
- folosirea tehnicilor aseptice la recoltări de analize Pansament aseptic, umed
şi tratament cu rivanol 1‰
- administrez medicaţia indicată de medic
- evaluez efectul acesteia Am administrat:
- asigur toate măsurile de prevenire a Oxacilina 2gr/zi 1gr la 12
escarelor( masaje uşoare, tapotaj cu alcool şi pudră ore, i.m.
de talc)
- aplic măsurile de prevenire a infecţiilor

99
 nosocomiale;
- conştientizez pacienta în legătură cu importanţa
menţinerii curate a tegumentelor, în special a
regiunii pelviperitoneale, pentru prevenirea
complicaţiilor
Anxietate legată de Pacienta să-şi - favorizez adaptarea pacientei la mediul Colaborarea cu Pacienta devine
lipsa de informare exprime temerile, spitalicesc, asigurând un climat de calm şi psihologul încrezătoare în echipa
manifestată prin să beneficieze de securitate medicală şi în evoluţia
teamă, nelinişte. siguranţă - încurajez pacienta să discute despre teama şi favorabilă a bolii.
psihologică anxietatea ei cu privire la evoluţia bolii
- prevăd o perioadă de timp, zilnică , pentru pentru
a permite pacientei să-şi exprime sentimentele şi să
fie sigură de prezenţa mea
- explic cu calm, folosind cuvinte simple, tehnica
tuturor examinărilor clinice şi paraclinice pentru a
înlătura starea de anxietate
- încurajez pacienta să comunice cât mai mult cu
membrii familiei sale cât şi cu personalul medical
- solicit familia să fie permanent alături de pacientă
- informez pacienta şi familia cu privire la
metodele avansate de tratament şi rezultatele
acestora
- solicit colaborarea psihologului la indicaţia
medicului
- învăţ pacienta să practice tehnici de relaxare şi o
gândire pozitivă
- verific dacă pacienta a înţeles corect mesajul
transmis şi dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe
Deficit de Pacienta să fie Explorez nivelul de cunoştinţe al pacientei privind Colaborarea cu familia Pacienta a asimilat
cunoştinţe privind bine informată boala, măsurile de prevenire şi curative informaţiile primite.
autoîngrijirea la Conştientizez pacienta asupra propriei
domiciliu responsabilităţi privind sănătatea

100
 Educ pacienta:
- efortul fizic va fi limitat şi progresiv
- se va limita efortul fizic în gospodărie
- va consuma un regim alimentar bogat în proteine
şi vitamine
- evitarea ortostatismului prelungit
- combaterea obezităţii prin dietă.
- purtarea de ciorapi elastici.
- în perioada de repaus membrele inferioare vor fi
ridicate mai sus de nivelul corpului.
– va continuă tratamentul prescris
- se va prezenţa periodic la control pentru
verificarea indicelui de protrombina şi evaluarea
tratamentului cu trombostop
- educ pacientul pentru:
- menţinerea riguroasa a igienei membrelor
inferioare
- va purta încălţăminte confortabilă din piele
- cură balneară: Covasna, Borsec, Tuşnad
- să revină la control clinic şi biologic
- îndrum pacienta să se gândească serios la
intervenţia chirugicală de eradicare a varicelor

101
FUNCTII VITALE

Data 15.01 16.01 17.01 18.01 19.01 20.01

TAmmHg 135/80 130/60 120/70 130/70 130/55 130/70

140/90 140/70 110/70 140/80 140/80 100/70
Puls 77 70 64 bătăi/min 54 bătăi/min 62 64 bătăi/min
bătăi/min bătăi/min 72 bătăi/min bătăi/min 70 bătăi/min
75 68 bătăi/min 68
bătăi/min 72 bătăi/min
bătăi/min
Respiraţii 12 respiraţii 15 17respiraţii / 17 16 17respiraţii/
/min respiraţii/ min respiraţii respiraţii/ min
14 min 16 /min min 15 respiraţii/
respitaţii/mi 13 respiraţii/min 18 17 min
n respiraţii/m respiraţii/min respiraţii/mi
in n
Temperatură 38 38 37,8 36 36,6 36,5
38,4 38,2 37 36,8 36,8 37
Lichide 1200 1000 1300 1700 2000 2100
ingerate
Diureza 800 700 1000 1200 1500 1400

Scaun 1 1 1 1 1 1

102
103
 EVALUARE FINALĂ

Pacientă în vârstǎ de 62 de ani, se interneazǎ de urgenţă în data de 15.01.2020 pentru

următoarele manifestări de dependenţă: dilataţii venoase la nivelul membrelor inferioare,
dureri, tumefacţie locală, hiperpigmentaţie, edeme vesperale, fatigabilitate, impotenţa
funcţională, dificultate în deplasare, febră, anxietate
În urma examenului clinic şi paraclinic s-a stabilit diagnosticul de: Varice hidrostatice
gr. II membrul inferior drept. Trombofebita membrului inferior drept
Datele culese sunt analizate şi interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele de îngrijire. În urma intervenţiilor cu rol propriu şi
delegat, a tratamentului instituit, obiectivele propuse pentru problemele de dependenţă au fost
realizate.
Astfel că în data de 20.01.2020, pacienta prezintă stare generală bună, mişcare şi
postură îmbunătăţită, afebrilă, somn fiziologic, odihnitor, echilibrată psihic.
Se decide externare.
Pacienta s-a externat cu urmǎtoarele recomandǎri:
 pacienta trebuie să-şi reia treptat activitatea zilnică, rămânând sub control
medical ambulatoriu
 sǎ respecte toate recomandǎrile date de medic la ieşirea din spital.
 se va limita efortul fizic în gospodărie, efortul fizic va fi limitat şi progresiv
 va consuma un regim alimentar bogat în proteine şi vitamine
 evitarea ortostatismului prelungit
 combaterea obezităţii prin dietă.
 purtarea de ciorapi elastici.
 în perioada de repaus membrele inferioare vor fi ridicate mai sus de nivelul
corpului.
 se va prezenţa periodic la control pentru verificarea indicelui de protrombina şi
INR şi evaluarea tratamentului cu trombostop
 menţinerea riguroasa a igienei membrelor inferioare, va purta încălţăminte
confortabilă din piele
 cură balneară: Covasna, Borsec, Tuşnad
 îndrum pacienta să se gândească serios la intervenţia chirugicală de eradicare a
varicelor
 pacienta sǎ aibǎ o alimentaţie bogatǎ în vitamine şi proteine şi hiposodatǎ
datoritǎ tratamentului.
 verific dacă pacienta a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile
cunoştinţe;
 conştientizez pacienta asupra propriei responsabilităţi privind recuperarea stării
de sănătate

104
 CONCLUZII

Boala varicoasă (sau varicele) este o afecţiune relativ frecventă, caracterizată prin
dilatarea, alungirea şi crearea unui desen sinuos, neregulat, al venelor.
Elementul esenţial etiologic îl constituie staza circulatoria venoasă. Ori de câte ori pe
traiectul unor trunchiuri venoase apare o staza sau o defecţiune în circulaţia de întoarcere a
sângelui, retrograd de aceasta zonă apar varicele.
Sunt şi o serie de alţi factori denumiţi factori externi de natură hormonali sau
constitutiv-ereditară, care pot determina apariţia varicelor. La crearea varicelor participă şi
aplazia sau hipoplazia valvulelor venoase. Aceste valvule, nefiind dezvoltate suficient, nu-şi
pot îndeplini rolul de a se opune recăderii sângelui în vene. Dacă apar tulburări funcţionale de
această natură în venele comunicante (dintre venele profunde şi cele superficiale), atunci
sângele din venele profunde poate să se deplaseze retrograd în venele superficiale,
determinând varice.
În afara factorilor proprii de natură hormonală, constitutiv-ereditară, un rol mare îl joacă
şi profesia - lucrători care sunt obligaţi să stea mult în picioare: chelneri, frizeri, bucătari,
angajaţii în comerţ etc. Femeile fac mai frecvent varice decât bărbaţii. De asemenea, femeile
care au născut un număr mai mare de copii au varice mai des decât acelea care n-au născut.
Un factor determinant pare să fie şi compresiunea care se produce pe venele gambei la
cei care obişnuiesc să ţină un membru inferior peste celălalt, în timp ce stau pe scaun.
Boala începe fără nici un simptom care să o anunţe şi evoluează de obicei foarte încet.
Atunci când varicele apar brusc şi evoluează rapid, trebuie bănuit un obstacol tumoral care se
dezvoltă în pelvis, sau o tromboflebită pe vasele mari. La inspecţie se observă un desen venos
pe traiectul venei safene. Aceasta se evidenţiază sub piele în treimea medie a gambei sau şi
sub genunchi, cel mai frecvent pe faţa internă, dar adeseori şi pe cea externă, sau numai pe
faţa externă.
La început există o simplă dilatare, apoi trunchiul venos se îngroaşă vizibil, devine
sinuos. După o oarecare perioadă de evoluţie, pot apărea pungi (lacuri) varicoase. Din acest
moment, varicele evoluează rapid, apar vene dilatate aproape pe toată circumferinţa gambei,
cu deosebire în treimea inferioară şi medie. în aceeaşi perioadă de evoluţie, se evidenţiază sub
piele şi pe faţa internă a coapsei vena safenă internă. Dacă varicele se dezvoltă numai pe vena
safenă externă, nu va apărea varice şi la coapsă, deoarece vena safenă externă se varsă în vena
poplitee (pe faţa posterioară a genunchiului).
De cele mai multe ori bolnavii cu varice fac tumefieri ale gambelor, mai ales după
perioade mai lungi de ortostatism, şi simt dureri care se accentuează pe măsură ce boala
evoluează. Aceste dureri şi edeme, mai mult decât aspectul inestetic pe care-l determină
varicele la nivelul membrelor inferioare, sunt acelea care obligă pe bolnavi să ceară asistenţă
medicală.
Diagnosticul se bazeaza pe datele clinice în cazul varicelor hidrostattice, tinand seama
ca atunci când varicele apar brusc şi evoluează rapid, trebuie bănuit un obstacol tumoral care
se dezvoltă în pelvis, sau o tromboflebită pe vasele mari.
Dacă varicele nu sunt tratate la timp şi au o evoluţie rapidă, pot apărea unele complicaţii
şi anume: rupturi externe, rupturi intern, tromboza varicoasă luând denumirea de
tromboflebită varicoas, dermita varicoasă şi eczema varicoasă: dermita varicoasă şi eczemă
varicoasă, ulcerul trofic.
Tratamentul profilactic, care este util dar din nefericire limitat la stadiile incipiente.
Persoanele care au tendinţă la varice trebuie să evite poziţia ortostatică, mult prelungită şi cu
mişcări foarte limitate. Se recomandă ca aceştia să poarte — periodic — un bandaj compresiv
sau ciorapi elastici. Ori de câte ori este posibil, persoanele predispuse să facă boala varicoasă
trebuie să stea cu membrele inferioare mai ridicate faţă de planul corpului.

105
 Pentru a trata boala varicoasă a membrului inferior este necesar să fie suprimată
recăderea sângelui din venele mari în cele de sub ele. Trebuie deci împiedicată căderea
sângelui din vena femurală în safenă. Aceasta se face prin ligaturarea safenei interne la locul
unde ea se varsă în vena femurală — adică la nivelul crosei venei safene. După secţionarea şi
ligaturarea crosei venei safene, se face extragerea venei printr-un procedeu numit de
smulgere (stripping).
În urma studierii celor trei cazuri cu această afecţiune am constatat următoarele
asemănări şi deosebiri:
 toate cazurile prezintă un tablou clinic cu dilataţii venoase la nivelul membrelor
inferioare, dureri, hiperpigmentaţie, edeme vesperale, impotenţa funcţională, dificultate în
deplasare
 al II-lea caz prezintă şi ulcer trofic, apârut în urma unui traumatism uşor precum
şi insuficienţă venoasă cronică
 al III-lea caz se internează de urgenţă cu febră, tumefacţie şi edem la nivelul
membrului inferior şi se stabileşte că pacienta prezintă tromboflebită
 în primele două cazuri se intervine chirurgical practicându-se cura chirurgicală a
varicelor, procedeul stripping.
 ambele cazuri prezentând evoluţie favorabilă postoperatorie
 al II-lea caz şi al III-lea caz trebuie să continue un tratament conservator în
ambulator
 în al II-lea caz tratamentul constă în administrarea de Detralex
 în al III-lea caz tartamentul constă în administrarea de Trombostop sub control
clinic şi biologic ( control INR)
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu fibrom uterin este amplu şi constă
în susţinerea psihică a bolnavelor, pregătirea preoperatorie, dacă sunt tratate chirurgical,
supravegherea postoperatorie pentru prevenirea complicaţiilor şi explicarea tuturor
recomandărilor medicale făcute la externare.
Asistenta medicală, trebuie să dea dovadă de bună pregătire profesională, de blăndeţe,
tact, siguranţă, bunăvoinţă şi devotament. În acest mod unind ştiinţa cu conştiinţa, asistenta
medicală devine un spijin activ al bolnavului şi medicului.

106
 BIBLIOGRAFIE

http://www.romedic.ro/

IULIAN MINCU Alimentatia rationala a omului sanatos si bolnav,Editura medicala,Bucuresti

1975
VIRGINIA HENDERSON Primcipii fundamentaleale ingrijirii bolnavului,1991,Danemarca
M.Beuran Ghid de manevre medicale si colaborare medic asistenta,Editura Scripta,Bucuresti
1999
Lucretia Clocotici Profesia de asistenta medicala,Editura Info-Team,1995

107