LEGILE ECONOMICE OBJECTIVE Şi DEOSEBIRILE
LOR DE LEGILE NATURII Şl DE LEGILE
ECONOMICE SUBIECTIVE
doctor în ştiin e economice, conferen iar universitar I
SUMMARY
Tlie contents, character and classification of objective economic laws, their . i a
difference from natural laws and subjective (juridical) economic laws are exam-
ined. The necessity of recovery and of the study of economic laws in the course of ;
contemporary economics are also discussed
C o n s i d e r a i i generale. Oamenii
intră în activitatea lor economico-socială,
indiferent de voin a şi conştiin a lor, în
diferite rapor*uri (rela ii) cere apar în forma
unor fenomene şi procese, cum ar f i actul
de v î n z a r e - c u m p ă r a r e a m ă r f u r i l o r ,
împrumuiurile Je bani, mişcarea pre urilor,
creşterea bunurilor materiale sau prestarea
serviciilor ş.a. Astfel, întreaga activitate
economii,o-socialâ constă dintr-o
multitudine de fenomene şi procese.
Cercetîndu-le, ştiin a economică a ajuns
la concluzia că intre aceste fenomene şi
procese există o legătură mai mult sau mai
pu in stabilă, repetabilă şi durabilă, dînd,
astfel, naştere unor anumite legi economice.
No iunea de lege a apărut ini ial în
literaturajuridică. In literatura economica,
ea a fost implementată în sec. X V I I . Pînă
atunci, termenul de lege economică era
utilizat doar în calitate de anumite constatări,
formulate pe oaza experien ei practice, şi
care trebuiau luate în seamă în procesul
adoptării unor măsuri de politică economică.
Fiziocra ii Francois Quesnay(1694
g
\ |
I 5"
Andrei B L A N O V S C H I , •* 1
i
l 3
;
• xr
:
%
".
- 1774) şi Anne-Robert-Jaques-Turgot
(1727-1781), aplicînd abordarea
organicistâ la cercetarea fenomenelor şi j
proceselor economice, au formulat teoria ; 9S
„ordinii naturii", care, în viziunea lor. era \
ordinea fizică pe care însuşi Dumnezeu a |
dat-o globului pămintesc. După cum natura ?
se bazează pe legile eterne şi universale
s t a b i l i t e de Dumnezeu , m e n i o n a u
fiziocra ii, la fel şi activitatea economică,
parte c o m p o n e n t ă a naturii, se supune
ac iunii acestor legi naturale - legi ce trebuie
cunoscute şt respectate chiar şi de rege.
Pornind de la a c e a s t ă idee, Francois
Ouesnav îl îndemna pe regele Fran ei,
Ludovic X V : „Nu face i nimic, legile vor
conduce în locul dumr; ea voastră, de unde
a şi pornit cunoscutul postulat fiziocrat:
„Laissez faire, iaissez passer, tout va de
lui mfme".
Astei, fiziocra ii au confundat legile
naturii cu legile eeonoiuice. Ulterior,
greşeala fiziocra ilor a fost corectată de
economiştii clasici Adam Smi th (1723-1790).
David R cardo (1772-1833), Thomas
:
 LEGILE ECONOMICE OBJECTIVE Şi DEOSEBIRILE
LOR DE LEGILE NATURII Şl DE LEGILE
ECONOMICE SUBIECTIVE
doctor în ştiin e economice, conferen iar universitar I
SUMMARY
Tlie contents, character and classification of objective economic laws, their . i a
difference from natural laws and subjective (juridical) economic laws are exam-
ined. The necessity of recovery and of the study of economic laws in the course of ;
contemporary economics are also discussed
C o n s i d e r a i i generale. Oamenii
intră în activitatea lor economico-socială,
indiferent de voin a şi conştiin a lor, în
diferite rapor*uri (rela ii) cere apar în forma
unor fenomene şi procese, cum ar f i actul
de v î n z a r e - c u m p ă r a r e a m ă r f u r i l o r ,
împrumuiurile Je bani, mişcarea pre urilor,
creşterea bunurilor materiale sau prestarea
serviciilor ş.a. Astfel, întreaga activitate
economii,o-socialâ constă dintr-o
multitudine de fenomene şi procese.
Cercetîndu-le, ştiin a economică a ajuns
la concluzia că intre aceste fenomene şi
procese există o legătură mai mult sau mai
pu in stabilă, repetabilă şi durabilă, dînd,
astfel, naştere unor anumite legi economice.
No iunea de lege a apărut ini ial în
literaturajuridică. In literatura economica,
ea a fost implementată în sec. X V I I . Pînă
atunci, termenul de lege economică era
utilizat doar în calitate de anumite constatări,
formulate pe oaza experien ei practice, şi
care trebuiau luate în seamă în procesul
adoptării unor măsuri de politică economică.
Fiziocra ii Francois Quesnay(1694
g
\ |
I 5"
Andrei B L A N O V S C H I , •* 1
i
l 3
;
• xr
:
%
".
- 1774) şi Anne-Robert-Jaques-Turgot
(1727-1781), aplicînd abordarea
organicistâ la cercetarea fenomenelor şi j
proceselor economice, au formulat teoria ; 9S
„ordinii naturii", care, în viziunea lor. era \
ordinea fizică pe care însuşi Dumnezeu a |
dat-o globului pămintesc. După cum natura ?
se bazează pe legile eterne şi universale
s t a b i l i t e de Dumnezeu , m e n i o n a u
fiziocra ii, la fel şi activitatea economică,
parte c o m p o n e n t ă a naturii, se supune
ac iunii acestor legi naturale - legi ce trebuie
cunoscute şt respectate chiar şi de rege.
Pornind de la a c e a s t ă idee, Francois
Ouesnav îl îndemna pe regele Fran ei,
Ludovic X V : „Nu face i nimic, legile vor
conduce în locul dumr; ea voastră, de unde
a şi pornit cunoscutul postulat fiziocrat:
„Laissez faire, iaissez passer, tout va de
lui mfme".
Astei, fiziocra ii au confundat legile
naturii cu legile eeonoiuice. Ulterior,
greşeala fiziocra ilor a fost corectată de
economiştii clasici Adam Smi th (1723-1790).
David R cardo (1772-1833), Thomas
:
 Malthus (1766-1834) ş. a. prin crearea
economiei politice, ca ştiin ă propriu-zisă.
în operele acestor savan i a fost determinat
obiectul de studiu - creşterea avu iei
na iunilor - categoriile şi legile economice
o b i e c t i v e ce g u v e r n e a z ă p r o d u c i a ,
reparti ia, schimbul şi consumul acestei
avu ii. Devenind ştiin ă propriu-zisă, ştiin a
economică, ca şi orice altă ştiin ă şi-a propus
să pună în eviden ă noi legi economice,
inînd seama de creşterea complexită ii şi
diversităpi activită ii economice. Dar dacă
în ştiin ele despre natură consensul este
general, apoi în domeniul economiei ideea
îşi face cu greu loc şi nici nu este mianini
acceptată sau este sus inută şi în eleasă
în mod diferit.
O astfel de situa ie se explică, într-o
T
anumită măsură, prin faptul căfenomeneie
96 • şi procesele economice sînt aranjate într¬
; un anumit fel, fiind legate între ele nu numai
prin raporturi de cauză şi efect, ci < \ de
\ interdependen ă reciprocă. De aceea legile
I economice diferă între ele atrt după natura
0 " ac iunii, cît şî după stera de ac iune. O p a i e
3? de legi au un ,.suport** natural, pe cînd altă
M parte - un „suport" psihologic, i n primul
to '-az, legile economice exprimă necesitatea
CJ . stabilirii unor echilibru între diferite
j= j fenomene şi procese economice sau a
r f
> q schimbului de echivalente (legea valorii,
„*2 legea cererii şi ofertei). In al doilea caz,
J2 cel al i n t e r d e p e n d e n e l o r de n a t u r ă
r? psihologică (legea înclina iei spre consum
. ş.a.). Ca rezultat este foarte dificil ca să
£ i lîe descoperită, formulată şi acceptată
!H unanim o lege economică obiectivă.
,*3 Conceptul, cura eterul şi
.£ clasificarea legilor economice
J*j obiective. Ce reprezmtă legea economică
^ obiectivă? Legea economică obiectiva
reprezintă expresia unor raporturi
esen iale, necesare, stabile şi repetabile
între fenomenele şi procesele economice
ce ne înconjoară.
Legile economice constituie o parte
integrantă a obiectului de studiu a! ştiin ei
economice şi reflectă rela iile de produc ie,
reparti ie, schimb şi consum a! bunurilor
materiale pe diferite trepte de avansate a
civiliza iei umane. Acesta legi apar şi se
m a n i f e s t ă în procesul de a c t i v i t a t e
e c o n o m i e o - s o c i a l ă a oamenilor şi, ca
urmare, ele nu pot ac iona în afara lor.
Legile economice au un caracter
obiectiv, i n sensul că există şi ac ionează
independent de v o i n a şi c o n ş t i i n a
oamenilor. Oamenii nu sînt totalmente
neputincioşi în fa a acestor legi. E i pot şi
trebuie să le descopere, să le studieze, să
le cunoască şi să execute cerin ele acestora
în interesul lor. In acelaşi timp, oamenii nu
pot să schimbe legile economice obiective,
să le transforme sau să le ignore, pentru
că ele îşi croiesc dn«rn fără a ice seama
de voin a lor. Neexecutarea cerin elor
legilor economice obiective, mai devreme
sau mai tîrziu, îi pedepseşte pe oameni.
Exemple sînt numeroase. Iată doar unul.
Conform cerin elor legii economice a
r a p o r t u l u i o p t i m d i n t r e c o n s u n i şî
acumulare, venitul na ional al ării ob inut
într-un anumit interval de timp (de regulă,
un an) trebuie distribuit în astfel de propor ii,
încît 74-76% să fie destinate consumului
curent, iar c e l e l a l t e 2 6 - 2 4 % să fie
acumulate şi, în mod obligatoriu, folosite
pcntiu dezvoltarea bazei tehnico-materiale
de produc ie (elemente de capital fix ş.
a.). Analiza datelor statistice ne convinge
însă că în ultimele decenii în Republica
Moldova cerin ele legii men ionate nu se
respecta. Aproape întregul venit na ional
se foloseşte pentru consumul curent. Din
propriile mijfixice, elementele capitalului fix
se renovează insuficient, iar ceea ce se
r e a l i z e a z ă are loc pe baza creditelor
externe. In viziunea noastră, nerespectarea
cerin elor legii economice m e n i o n a t e
constituie ima din consecitt e'e stagnării
activită ii econo'nico-sociaSea ării noastre.
Dc men ionat insă că guvernarea care nu
este c a p a b i l ă s ă asigure c r e ş t e r e a
economică durabilă din acumularea unei
păr i a propriului plusprodiss. nu este îa stare
să îmbunătă ească nici nivelul de trai al
popula iei.
Legile economice au un caracter nu
numai obiectiv, ci şi istoric. Prin caracterul
istoric al ac iunii legilor economice se
în elege:
a) încep să ac icneze în an urnite condi i i
concrete istorice şi îşi încetează ac iunea
odaiâ cu dispari ia condi iilor care au
generat ac iunea lor;
b) îşi m o d i f i c ă starea, f o r m a şi
i n t e n s i t a t e a a c i u n i i de la o e t a p ă
cconoruico-âocială la sita şi chiar în cadrul
a c e l e a ş , i etc^e, e s i c . a ră-.r.înînd
;
neschimbată.
i n raport cu anumite criterii, legile
economice sînt structurate în mai multe
categorii.
D u p ă c r i t e r i u ! m o d u l u i lor de
cesceperire. legile econoir.icc se grupează
îrr.
a) legi abstracte ( f o r m u l a te p r i n
metoda ştiin ifică de investigare);
b) legi empirice (formulate pe ba 'a
experien ei şi a cunoaşterii empirice).
După durata de manifestare se disting:
a) legi economice generale, comune
tuturor treptelor de dezvoltare a societă ii
umane (deexemplu, legea unită ii dialectice
a rela iilor de produc ie cu nivelul si
caracterul for elor de produc ie, legea
creşterii şi diversificării nevoilor uma.;e.
legea economici de timp);
b) legi comune ir.ai multor etape de
avansare a societă ii umane (de exemplu,
legea valorii bunurilor economice. legen
m
creşterii productivită ii muncii, legea creării o
plusprodusulut, leg^a circula iei baruor); o
3
) legi economice specifice, O
caracteristice unei anumite etape de 3
dezvoltare a societă ii umane (dc excn piu, o
legea cererii şi o ertei, legea concuren ei,
r
le^earraxinializăi'it profitului). to
După criteriul fazelor circuitului eco-
nomic legile economice obiective se
f
TJ
grupează în: a) legi ale fazei de produc ie
(de exemplu, legea diviziunii sociale a •
muncii, legea respectării rarjortului între n
<0
întreprinderile mari, întreprinderile mijlocii
şi întreprinderile mici, legea costurilor de
produc ie, legea productivită ii muncii, legea
sporirii competitivită ii produc iei); b) legile
reparti iei (legea raportu ui optim dintre
1
consumul curent şi acumulare, legea
r a p o r t u l u i d i n t re r i t m u r i l e c r e ş t e r i i
productivită i! muncii îi ri'mtirile creşterii
97
salariilor), c) legile fazei şehimtiuiui
(legea schimbului de echi valente, legea
circuiap^baiuior, legea eclnlibrului pie ei,
legea cererii, lece.i ofertei): d) legile fazei
c o n s u m u l u i (de e x e m p l u , legea
satisfacerii nevoi.or cres^inuc, legea
înclina iei spre consum, legea înclina iei
indivizilor spre a avea o anumită sumă de
bani în numerar),
Cerinvjic legilor economice au un i m -
pact determinat asupra circuitului eco-
nomic. Să examinăm î r continuare doar
cîteva exemple din legile fazelor circuitului
economic.
Faza produc iei. Rste cunoscut faptul
că in activitatea de produc ie ac ionează
legea economică obiectivă a respectării
raportului optim dintre întreprinderile mari,
mijlocii şi mici. In Republica Moldova, într-
o perioadă de timp nu prea îndenărtată,
cerin ele legii men ionate au fost ignorate.
 m sectorul agrar, de exemplu, a apărut moda
că în fiecare raion se cerea să fie construite
şi să func ioneze, în mod obligatoriu,
complexe agromdustri ale pentru creşterea
şi îngrăşarea a cîte 50 m i i capete de por-
cine; producerea laptelui de vacă pentru
2400-2600 bovine ş. a. întreprinderilor
mijlocii şi gospodăriilor ărăneşti auxiliare
nu l i se acorda nici o aten ie. M a i mult,
acestea din urmă erau strîmtorate şi în
multe cazuri lichidate. Ca urmare, dat fiind
faptul c ă nu erau a p r o v i z i o n a t e cu
n u t r e u r i l e necesare, c a p a c i t ă i l e de
produc ie ale complexelor agroindustriale
nu au fost utilizate în nici un raion mai mult
de 60-70%. Ulterior, în procesul privatizării,
acestea au fost desfiin ate, iar gospodăriile
auxil iare ale ăranilor au trecut prin diferite
transformări, multe dintre ele ruinîndu-se.
98 Putem afirma că ignorarea cerin elor legii
ccraportului optim dintre produc ia mare,
produc ia mijlocie şi cea mică a constituit
o altă consecin ă majoră în reducerea
produc iei bunurilor materiale în Repub-
c isca Moldova. Pentru a nu fi învinui i de
2 . lipsă de argumente, vom men iona că în
<N : SUA,deexemplu,întreprinderilemijlocii
fif şi mici asigură circa 60-70% din valoarea
produsului intern brut.
Js Faza reparti iei. Bunurile materiale
j
( < create în procesul de produc ie urmează,
.O apoi, faza reparti iei. Intrucît bunurile nou-
le create în economia de pia ă se manifestă
^ nu numai sub forma natural-materială, ci
(j şi valorică. în stadiul repartitieivemhtl ob inut
£ după realizarea lor se împarte în salariul
2 lucrătorilor şi venitul (profitul) întreprinderii,
.w In procesul distribuirii venitului ob inut,
,E concomitent cu alte legi, ac ionează şi legea
,C economică obiectivă privind respectarea
^ r a p o r t u l u i dintre r i t m u r i l e c r e ş t e r i i
productivită ii muncii şi ritmurile tnajorării
salariilor. Conform cerin elor acestei legi.
ritmurile creşterii productivită ii muncit
trebuie să depăşească, întotdeauna şi peste
tot. ritmurile creşterii salariilor. Doar în
astfel de condi ii poate fi asigurată o
creştere economică pozitivă concomitent
cu o remunerare corespunzătoare a muncii,
în caz contrariu, suferă ambele procese.
O astfel de situa ie are loc în Republica
Moldova. Aici sînt date uitării, rretutindeni
şi de mai mul i ani, cerin ele legii men ionate,
ca urmare şi activitatea economică bate
pasul pe loc, iar nivelul salariilor majorită ii
lucrătorilor este mizerabil.
Faza schimbului (circula iei). După
faza reparti iei, urmează cea a schimbului
sau a c i r c u l a i e i . I n a c e a s t ă fază îşi
m a n i f e s t ă a c i u n e a l e g i l e specifice
economiei de pia ă şi, în primul rînd, legea
cererii şi ofertei. Legea cererii exprimă o
interdependen ă potrivit căreia, odată cu
creşterea pre ului la o marfă oarecare,
cantitatea c e r u t ă scade şi, invers, o
reducere a pre ului generează o sporire a
c a n t i t ă i i cerute. O f e r ta r e p r e z i n t ă
cantitatea de mărfuri pe care vînzătortî sînt
dispuşi să o vîndă, Într-o perioadă de timp,
la un anumit nivel al pre ului. Dependenta
ofertei de pre , spre deosebire de cerere,
este directă, adică cu cît pre ul este mai
ridicat, cu atît este mai v o l u m i n o a s ă
cantitatea de mărfuri oferite. I n cazul în
care cererea şi oferta pe o anumită pia ă
sînt egale, i ar pre urile râmîn a fi constante,
are loc echilibrul pie ei (cererii şi ofertei).
Faza consumului. Consumul încheie
circuitul economic. In procesul consumului,
bunurile nou-create se consumă, satisfăcînd
nevoile indivizilor. Prin consum nevoile se
sting; în locul nevoilor satisfăcute apar altele
noi, mai diversificate. Astfel, consumul nu
numai că încheie procesul circuitului eco-
nomic recent, el generează începutul altuia
şi aşa, la n e s f î r ş i t. Toate acestea se
soldează cu reproduc ia for ei de muncă,
a factorului uman în ansamblu. în faza
consumului se manifestă ac iunea mai
multor leg: economice, respectiv a legii
înclina iei indivizilor spre consum. Potrivit
acestei legi, oamenii tind să-şi sporească
cheltuielile de consum atunci cînd !e cresc
veniturile, dar în mai mică măsură decît
creşterea veniturilor. Oamenii sînt dispuşi
ca o parte din sporul de venit, din mul-
tiple motive, să o economisească, fapt care
atrage după sine influen a dinamicii cererii
de bunuri de consum neproductiv, în sensul
fhnării. în raport cu dinamica ofertei, relativ
mai accentuată.
Toate legile economice obiective
alcătuiesc un sistem unitar, în func ie de
realitatea economică pe care o exprimă,
de existen a unei continuită i în timp între
fenomenele şi procesele economice.
Legile economice obiective constituie
baza metodologică a ekborării concep iilor,
p r o g r a m e l o r şi d i v e r s e l o r p r o i e c t e
consacrate dezvoltării economico-sociale
pe domemi şi a ării in ansamblu. De aceea
cunoaşterea ac iunii lor devine tot mai
actuală.
L e g i l e n a t u r i ' , c a r a c t e r u l şi
ac iunea. Legile economice se deosebesc
de legile naturii, care şi ele au un caracter
obiectiv, dar cărora le sînt caracteristice
anumite particularită i. In pi unul rînd, legile
naturii (de exemplu, legea conservării
materiei, legea gravita iei, legea conservării
energiei) sint legi veşnice şi ac ionează
absolut la fel în timp şi spa iu, pe cînd, după
cum s-a men ionat deja, ac iunea legilor
economice are un caracter istoric. în al
doilea rînd, legile naturii îşi croiesc drum
prin mtemietliui for elor natc'ii, pe cînd legile
economice obiective ac ionează numai pr in
intermediul activită ii conştiente a oamenilor.
Sarcina oamenilor şi, în primul rînd, a
celor de ştiin ă, constă în descoperirea,
formularea şi executarea cerin elor legilor
naturii. Cum a fost descoperită una din
multiplele legi ale naturii, poate servi
următorul exemplu. Odată, filozoful din
Grecia antică, Soviate, seplimba cu elevii
săi printr-un parc. Dar cerul se înnourase,
gata să plouă. împreună cu ucenicii săi,
se întoarse acasă. Intr-o odaie mare, so ia
sa, h a r n i c ă foc, nregatea concomitent
bucatele, legăna un copil şi spăla nişte rufe.
De îndată ce intră so ul şi se aşeză cu elevii
săi într-un ungheraş, ea începu a-I probozi,
căci, chipurile, toată lumea este ca lumea,
numai ea nu a avut parte de un bărbat care
s-o aj ute in gospodărie. Socrate nu-i acordă
nici o aten ie. Atunci, nemaiputîndu-i
suporta indiferen a, la un moment dat,
femeia luă ligheanul în care spăla rufele şi
aruncă apa în capul so ului. Filozoful, fără
emo ii, de pap-â îşi continua un gînd început
demult, zise:
- Dragii mei, după cum. v-am învă at
eu, natura este consecventă în ac iunile
saie, după tunet vine întotdeauna ploaia.
M a i în glumă, mai în serios, Socrate
schi ase poate prima defini ie ştiin ifică a
legilor naturii. A .ci inem să subliniem încă
o dată că legile naturii şî legile economice
sînt legi obiective, dar se deosebesc între
ele după caracterul ac iunii lor.
Legile economice obiective nu se
c o n f u n d ă n i c i cu l e g i l e e c o n o m i ce
subiective. Deosebirea esen ială este de
la obiectiv la subiectiv.
L e g i l e economic e s u b i e c t i v e
(juridice) se creează de oameni şi îşi
păstrează va'abilitatea şi actualitatea atita
vreme, cît c o n s i d e r ă necesar puterea
l e g i s l a u v ă . Printre iegiie economice
subiective putem enumere legea bugetului
de stat, legea a n t i m o n o p o l , legea
privatizării, legea cu privire la migra ia de
muncă ş. a.
 Prin aplicarea legilor juridice are Ioc
realizarea obiectivelor diverselor corceo ii,
programe şi proiecte cuprivire la asigurarea
organizării activită ii economice, respectării
ordinii publice, acumulării şi redistribuirii
veniturilor necesare dezvoltării economice
şi sociale a â r i i .
Legile juridice ale stalului de drept, prin
con inut şi modalită ile de aplicare, trebuie
să fie democratice, iar to i cetă enii - să
tie egali in fa a lor. In cadrul unui astfel de
stat legile trebuie să func ioneze pentru
cetă ean şi r.u invers.
î n c h e i e r e . Secole dc-a rindul, legile
economice obiective erau considerate dtept
parte c o m p o u e n i ă a o b i e c t i v u l u i de
cercetare a ştiin ei economice şi se studiau
minu ios de către to i studen ii mstitu iilor
de învă ămint superior, ceea ce contribuia
pozitiv la aprofundarea c u n o ş t i n e l o r
despre econom.:; a viitorilor specialişti, i n
ultimele decenii, situa ia s-a schimbat
esen ial. Legile eccnoinice obiective au
dispărut treptat din munuaiele dc economie
şi nu se mai examinează în auditorii, u m
acest motiv, o bună parte din absolven i
nu cunosc chiar cele mai elementare
categorii economice.
în virtutea unei astfel de situa ii se află,
în viziunea noastră , u r m ă t o a r e l e trei
tendin e: prima constă în faptul că legile
economice obiective d e r i v ă dintr-un
ra ionament abstract, din ipoteze (teoretice)
de lucru şi de aceea n-au ieşire lapractică.
doua se referă la lăptul că acceptă doar
legile statistice care pun în e v i d e n ă
efectele economice ale evolu ii lor de lungă
durată şi care not să fie demonstrate prin
analiza statistică. A treia decurge din
primele două şi se manifestă prin reducerea
sau chiar înlocuirea disciplinelor teoretice
fundamentale cu obiecte aplicative şi, nu
în rare cazuri, secundare. Realitatea
demonstrează că o astfel de atitudine este
nearguii'entată şi de neiertat. în condi iile
ia care viata economice-socială devine tot
mai complexă, iar cuno aşterea aprofundată
a fenomenelor şi proceselor economice
constituie o necesitate vitală a viitorilor
agen i economici, este de dorit, în opinia
noastră, să restabilita, in cadrul cursurilor
de teorie economică, studierea legilor
economice obiective.

BIBLIOGRAFIA
1. Niehita V. ş. a. Economie politică, laşi, 1994.
2. Şişcan N . Economie politică contemporană. Chişinău. 2001.
3. Blanovschi A. ş. a. D i c i o n a r de economie. Chişinău, 1996.
4. Blanovschi A . Doctrine economice. Chişinău, 2004.
3. Blanovschi A , Teorii economice modeme şi contemporane. Chişinău. 2007.
6. Samue'son P. Economia, 1994,

Prezentat: I aprilie 2010.

Recenzent: Sveilana COJOCAkU, doctor în ştiin e economice, conferen iar
universitar.
E-mail: aa/rfa atip.gov, md
 Malthus (1766-1834) ş. a. prin crearea
economiei politice, ca ştiin ă propriu-zisă.
în operele acestor savan i a fost determinat
obiectul de studiu - creşterea avu iei
na iunilor - categoriile şi legile economice
o b i e c t i v e ce g u v e r n e a z ă p r o d u c i a ,
reparti ia, schimbul şi consumul acestei
avu ii. Devenind ştiin ă propriu-zisă, ştiin a
economică, ca şi orice altă ştiin ă şi-a propus
să pună în eviden ă noi legi economice,
inînd seama de creşterea complexită ii şi
diversităpi activită ii economice. Dar dacă
în ştiin ele despre natură consensul este
general, apoi în domeniul economiei ideea
îşi face cu greu loc şi nici nu este mianini
acceptată sau este sus inută şi în eleasă
în mod diferit.
O astfel de situa ie se explică, într-o
T
anumită măsură, prin faptul căfenomeneie
96 • şi procesele economice sînt aranjate într¬
; un anumit fel, fiind legate între ele nu numai
prin raporturi de cauză şi efect, ci < \ de
\ interdependen ă reciprocă. De aceea legile
I economice diferă între ele atrt după natura
0 " ac iunii, cît şî după stera de ac iune. O p a i e
3? de legi au un ,.suport** natural, pe cînd altă
M parte - un „suport" psihologic, i n primul
to '-az, legile economice exprimă necesitatea
CJ . stabilirii unor echilibru între diferite
j= j fenomene şi procese economice sau a
r f
> q schimbului de echivalente (legea valorii,
„*2 legea cererii şi ofertei). In al doilea caz,
J2 cel al i n t e r d e p e n d e n e l o r de n a t u r ă
r? psihologică (legea înclina iei spre consum
. ş.a.). Ca rezultat este foarte dificil ca să
£ i lîe descoperită, formulată şi acceptată
!H unanim o lege economică obiectivă.
,*3 Conceptul, cura eterul şi
.£ clasificarea legilor economice
J*j obiective. Ce reprezmtă legea economică
^ obiectivă? Legea economică obiectiva
reprezintă expresia unor raporturi
esen iale, necesare, stabile şi repetabile
între fenomenele şi procesele economice
ce ne înconjoară.
Legile economice constituie o parte
integrantă a obiectului de studiu a! ştiin ei
economice şi reflectă rela iile de produc ie,
reparti ie, schimb şi consum a! bunurilor
materiale pe diferite trepte de avansate a
civiliza iei umane. Acesta legi apar şi se
m a n i f e s t ă în procesul de a c t i v i t a t e
e c o n o m i e o - s o c i a l ă a oamenilor şi, ca
urmare, ele nu pot ac iona în afara lor.
Legile economice au un caracter
obiectiv, i n sensul că există şi ac ionează
independent de v o i n a şi c o n ş t i i n a
oamenilor. Oamenii nu sînt totalmente
neputincioşi în fa a acestor legi. E i pot şi
trebuie să le descopere, să le studieze, să
le cunoască şi să execute cerin ele acestora
în interesul lor. In acelaşi timp, oamenii nu
pot să schimbe legile economice obiective,
să le transforme sau să le ignore, pentru
că ele îşi croiesc dn«rn fără a ice seama
de voin a lor. Neexecutarea cerin elor
legilor economice obiective, mai devreme
sau mai tîrziu, îi pedepseşte pe oameni.
Exemple sînt numeroase. Iată doar unul.
Conform cerin elor legii economice a
r a p o r t u l u i o p t i m d i n t r e c o n s u n i şî
acumulare, venitul na ional al ării ob inut
într-un anumit interval de timp (de regulă,
un an) trebuie distribuit în astfel de propor ii,
încît 74-76% să fie destinate consumului
curent, iar c e l e l a l t e 2 6 - 2 4 % să fie
acumulate şi, în mod obligatoriu, folosite
pcntiu dezvoltarea bazei tehnico-materiale
de produc ie (elemente de capital fix ş.
a.). Analiza datelor statistice ne convinge
însă că în ultimele decenii în Republica
Moldova cerin ele legii men ionate nu se
respecta. Aproape întregul venit na ional
se foloseşte pentru consumul curent. Din
propriile mijfixice, elementele capitalului fix
se renovează insuficient, iar ceea ce se
r e a l i z e a z ă are loc pe baza creditelor
externe. In viziunea noastră, nerespectarea
cerin elor legii economice m e n i o n a t e
constituie ima din consecitt e'e stagnării
activită ii econo'nico-sociaSea ării noastre.
Dc men ionat insă că guvernarea care nu
este c a p a b i l ă s ă asigure c r e ş t e r e a
economică durabilă din acumularea unei
păr i a propriului plusprodiss. nu este îa stare
să îmbunătă ească nici nivelul de trai al
popula iei.
Legile economice au un caracter nu
numai obiectiv, ci şi istoric. Prin caracterul
istoric al ac iunii legilor economice se
în elege:
a) încep să ac icneze în an urnite condi i i
concrete istorice şi îşi încetează ac iunea
odaiâ cu dispari ia condi iilor care au
generat ac iunea lor;
b) îşi m o d i f i c ă starea, f o r m a şi
i n t e n s i t a t e a a c i u n i i de la o e t a p ă
cconoruico-âocială la sita şi chiar în cadrul
a c e l e a ş , i etc^e, e s i c . a ră-.r.înînd
;
neschimbată.
i n raport cu anumite criterii, legile
economice sînt structurate în mai multe
categorii.
D u p ă c r i t e r i u ! m o d u l u i lor de
cesceperire. legile econoir.icc se grupează
îrr.
a) legi abstracte ( f o r m u l a te p r i n
metoda ştiin ifică de investigare);
b) legi empirice (formulate pe ba 'a
experien ei şi a cunoaşterii empirice).
După durata de manifestare se disting:
a) legi economice generale, comune
tuturor treptelor de dezvoltare a societă ii
umane (deexemplu, legea unită ii dialectice
a rela iilor de produc ie cu nivelul si
caracterul for elor de produc ie, legea
creşterii şi diversificării nevoilor uma.;e.
legea economici de timp);
b) legi comune ir.ai multor etape de
avansare a societă ii umane (de exemplu,
legea valorii bunurilor economice. legen
m
creşterii productivită ii muncii, legea creării o
plusprodusulut, leg^a circula iei baruor); o
3
) legi economice specifice, O
caracteristice unei anumite etape de 3
dezvoltare a societă ii umane (dc excn piu, o
legea cererii şi o ertei, legea concuren ei,
r
le^earraxinializăi'it profitului). to
După criteriul fazelor circuitului eco-
nomic legile economice obiective se
f
TJ
grupează în: a) legi ale fazei de produc ie
(de exemplu, legea diviziunii sociale a •
muncii, legea respectării rarjortului între n
<0
întreprinderile mari, întreprinderile mijlocii
şi întreprinderile mici, legea costurilor de
produc ie, legea productivită ii muncii, legea
sporirii competitivită ii produc iei); b) legile
reparti iei (legea raportu ui optim dintre
1
consumul curent şi acumulare, legea
r a p o r t u l u i d i n t re r i t m u r i l e c r e ş t e r i i
productivită i! muncii îi ri'mtirile creşterii
97
salariilor), c) legile fazei şehimtiuiui
(legea schimbului de echi valente, legea
circuiap^baiuior, legea eclnlibrului pie ei,
legea cererii, lece.i ofertei): d) legile fazei
c o n s u m u l u i (de e x e m p l u , legea
satisfacerii nevoi.or cres^inuc, legea
înclina iei spre consum, legea înclina iei
indivizilor spre a avea o anumită sumă de
bani în numerar),
Cerinvjic legilor economice au un i m -
pact determinat asupra circuitului eco-
nomic. Să examinăm î r continuare doar
cîteva exemple din legile fazelor circuitului
economic.
Faza produc iei. Rste cunoscut faptul
că in activitatea de produc ie ac ionează
legea economică obiectivă a respectării
raportului optim dintre întreprinderile mari,
mijlocii şi mici. In Republica Moldova, într-
o perioadă de timp nu prea îndenărtată,
cerin ele legii men ionate au fost ignorate.
 m sectorul agrar, de exemplu, a apărut moda
că în fiecare raion se cerea să fie construite
şi să func ioneze, în mod obligatoriu,
complexe agromdustri ale pentru creşterea
şi îngrăşarea a cîte 50 m i i capete de por-
cine; producerea laptelui de vacă pentru
2400-2600 bovine ş. a. întreprinderilor
mijlocii şi gospodăriilor ărăneşti auxiliare
nu l i se acorda nici o aten ie. M a i mult,
acestea din urmă erau strîmtorate şi în
multe cazuri lichidate. Ca urmare, dat fiind
faptul c ă nu erau a p r o v i z i o n a t e cu
n u t r e u r i l e necesare, c a p a c i t ă i l e de
produc ie ale complexelor agroindustriale
nu au fost utilizate în nici un raion mai mult
de 60-70%. Ulterior, în procesul privatizării,
acestea au fost desfiin ate, iar gospodăriile
auxil iare ale ăranilor au trecut prin diferite
transformări, multe dintre ele ruinîndu-se.
98 Putem afirma că ignorarea cerin elor legii
ccraportului optim dintre produc ia mare,
produc ia mijlocie şi cea mică a constituit
o altă consecin ă majoră în reducerea
produc iei bunurilor materiale în Repub-
c isca Moldova. Pentru a nu fi învinui i de
2 . lipsă de argumente, vom men iona că în
<N : SUA,deexemplu,întreprinderilemijlocii
fif şi mici asigură circa 60-70% din valoarea
produsului intern brut.
Js Faza reparti iei. Bunurile materiale
j
( < create în procesul de produc ie urmează,
.O apoi, faza reparti iei. Intrucît bunurile nou-
le create în economia de pia ă se manifestă
^ nu numai sub forma natural-materială, ci
(j şi valorică. în stadiul repartitieivemhtl ob inut
£ după realizarea lor se împarte în salariul
2 lucrătorilor şi venitul (profitul) întreprinderii,
.w In procesul distribuirii venitului ob inut,
,E concomitent cu alte legi, ac ionează şi legea
,C economică obiectivă privind respectarea
^ r a p o r t u l u i dintre r i t m u r i l e c r e ş t e r i i
productivită ii muncii şi ritmurile tnajorării
salariilor. Conform cerin elor acestei legi.
ritmurile creşterii productivită ii muncit
trebuie să depăşească, întotdeauna şi peste
tot. ritmurile creşterii salariilor. Doar în
astfel de condi ii poate fi asigurată o
creştere economică pozitivă concomitent
cu o remunerare corespunzătoare a muncii,
în caz contrariu, suferă ambele procese.
O astfel de situa ie are loc în Republica
Moldova. Aici sînt date uitării, rretutindeni
şi de mai mul i ani, cerin ele legii men ionate,
ca urmare şi activitatea economică bate
pasul pe loc, iar nivelul salariilor majorită ii
lucrătorilor este mizerabil.
Faza schimbului (circula iei). După
faza reparti iei, urmează cea a schimbului
sau a c i r c u l a i e i . I n a c e a s t ă fază îşi
m a n i f e s t ă a c i u n e a l e g i l e specifice
economiei de pia ă şi, în primul rînd, legea
cererii şi ofertei. Legea cererii exprimă o
interdependen ă potrivit căreia, odată cu
creşterea pre ului la o marfă oarecare,
cantitatea c e r u t ă scade şi, invers, o
reducere a pre ului generează o sporire a
c a n t i t ă i i cerute. O f e r ta r e p r e z i n t ă
cantitatea de mărfuri pe care vînzătortî sînt
dispuşi să o vîndă, Într-o perioadă de timp,
la un anumit nivel al pre ului. Dependenta
ofertei de pre , spre deosebire de cerere,
este directă, adică cu cît pre ul este mai
ridicat, cu atît este mai v o l u m i n o a s ă
cantitatea de mărfuri oferite. I n cazul în
care cererea şi oferta pe o anumită pia ă
sînt egale, i ar pre urile râmîn a fi constante,
are loc echilibrul pie ei (cererii şi ofertei).
Faza consumului. Consumul încheie
circuitul economic. In procesul consumului,
bunurile nou-create se consumă, satisfăcînd
nevoile indivizilor. Prin consum nevoile se
sting; în locul nevoilor satisfăcute apar altele
noi, mai diversificate. Astfel, consumul nu
numai că încheie procesul circuitului eco-
nomic recent, el generează începutul altuia
şi aşa, la n e s f î r ş i t. Toate acestea se
soldează cu reproduc ia for ei de muncă,
a factorului uman în ansamblu. în faza
consumului se manifestă ac iunea mai
multor leg: economice, respectiv a legii
înclina iei indivizilor spre consum. Potrivit
acestei legi, oamenii tind să-şi sporească
cheltuielile de consum atunci cînd !e cresc
veniturile, dar în mai mică măsură decît
creşterea veniturilor. Oamenii sînt dispuşi
ca o parte din sporul de venit, din mul-
tiple motive, să o economisească, fapt care
atrage după sine influen a dinamicii cererii
de bunuri de consum neproductiv, în sensul
fhnării. în raport cu dinamica ofertei, relativ
mai accentuată.
Toate legile economice obiective
alcătuiesc un sistem unitar, în func ie de
realitatea economică pe care o exprimă,
de existen a unei continuită i în timp între
fenomenele şi procesele economice.
Legile economice obiective constituie
baza metodologică a ekborării concep iilor,
p r o g r a m e l o r şi d i v e r s e l o r p r o i e c t e
consacrate dezvoltării economico-sociale
pe domemi şi a ării in ansamblu. De aceea
cunoaşterea ac iunii lor devine tot mai
actuală.
L e g i l e n a t u r i ' , c a r a c t e r u l şi
ac iunea. Legile economice se deosebesc
de legile naturii, care şi ele au un caracter
obiectiv, dar cărora le sînt caracteristice
anumite particularită i. In pi unul rînd, legile
naturii (de exemplu, legea conservării
materiei, legea gravita iei, legea conservării
energiei) sint legi veşnice şi ac ionează
absolut la fel în timp şi spa iu, pe cînd, după
cum s-a men ionat deja, ac iunea legilor
economice are un caracter istoric. în al
doilea rînd, legile naturii îşi croiesc drum
prin mtemietliui for elor natc'ii, pe cînd legile
economice obiective ac ionează numai pr in
intermediul activită ii conştiente a oamenilor.
Sarcina oamenilor şi, în primul rînd, a
celor de ştiin ă, constă în descoperirea,
formularea şi executarea cerin elor legilor
naturii. Cum a fost descoperită una din
multiplele legi ale naturii, poate servi
următorul exemplu. Odată, filozoful din
Grecia antică, Soviate, seplimba cu elevii
săi printr-un parc. Dar cerul se înnourase,
gata să plouă. împreună cu ucenicii săi,
se întoarse acasă. Intr-o odaie mare, so ia
sa, h a r n i c ă foc, nregatea concomitent
bucatele, legăna un copil şi spăla nişte rufe.
De îndată ce intră so ul şi se aşeză cu elevii
săi într-un ungheraş, ea începu a-I probozi,
căci, chipurile, toată lumea este ca lumea,
numai ea nu a avut parte de un bărbat care
s-o aj ute in gospodărie. Socrate nu-i acordă
nici o aten ie. Atunci, nemaiputîndu-i
suporta indiferen a, la un moment dat,
femeia luă ligheanul în care spăla rufele şi
aruncă apa în capul so ului. Filozoful, fără
emo ii, de pap-â îşi continua un gînd început
demult, zise:
- Dragii mei, după cum. v-am învă at
eu, natura este consecventă în ac iunile
saie, după tunet vine întotdeauna ploaia.
M a i în glumă, mai în serios, Socrate
schi ase poate prima defini ie ştiin ifică a
legilor naturii. A .ci inem să subliniem încă
o dată că legile naturii şî legile economice
sînt legi obiective, dar se deosebesc între
ele după caracterul ac iunii lor.
Legile economice obiective nu se
c o n f u n d ă n i c i cu l e g i l e e c o n o m i ce
subiective. Deosebirea esen ială este de
la obiectiv la subiectiv.
L e g i l e economic e s u b i e c t i v e
(juridice) se creează de oameni şi îşi
păstrează va'abilitatea şi actualitatea atita
vreme, cît c o n s i d e r ă necesar puterea
l e g i s l a u v ă . Printre iegiie economice
subiective putem enumere legea bugetului
de stat, legea a n t i m o n o p o l , legea
privatizării, legea cu privire la migra ia de
muncă ş. a.
 Prin aplicarea legilor juridice are Ioc
realizarea obiectivelor diverselor corceo ii,
programe şi proiecte cuprivire la asigurarea
organizării activită ii economice, respectării
ordinii publice, acumulării şi redistribuirii
veniturilor necesare dezvoltării economice
şi sociale a â r i i .
Legile juridice ale stalului de drept, prin
con inut şi modalită ile de aplicare, trebuie
să fie democratice, iar to i cetă enii - să
tie egali in fa a lor. In cadrul unui astfel de
stat legile trebuie să func ioneze pentru
cetă ean şi r.u invers.
î n c h e i e r e . Secole dc-a rindul, legile
economice obiective erau considerate dtept
parte c o m p o u e n i ă a o b i e c t i v u l u i de
cercetare a ştiin ei economice şi se studiau
minu ios de către to i studen ii mstitu iilor
de învă ămint superior, ceea ce contribuia
pozitiv la aprofundarea c u n o ş t i n e l o r
despre econom.:; a viitorilor specialişti, i n
ultimele decenii, situa ia s-a schimbat
esen ial. Legile eccnoinice obiective au
dispărut treptat din munuaiele dc economie
şi nu se mai examinează în auditorii, u m
acest motiv, o bună parte din absolven i
nu cunosc chiar cele mai elementare
categorii economice.
în virtutea unei astfel de situa ii se află,
în viziunea noastră , u r m ă t o a r e l e trei
tendin e: prima constă în faptul că legile
economice obiective d e r i v ă dintr-un
ra ionament abstract, din ipoteze (teoretice)
de lucru şi de aceea n-au ieşire lapractică.
doua se referă la lăptul că acceptă doar
legile statistice care pun în e v i d e n ă
efectele economice ale evolu ii lor de lungă
durată şi care not să fie demonstrate prin
analiza statistică. A treia decurge din
primele două şi se manifestă prin reducerea
sau chiar înlocuirea disciplinelor teoretice
fundamentale cu obiecte aplicative şi, nu
în rare cazuri, secundare. Realitatea
demonstrează că o astfel de atitudine este
nearguii'entată şi de neiertat. în condi iile
ia care viata economice-socială devine tot
mai complexă, iar cuno aşterea aprofundată
a fenomenelor şi proceselor economice
constituie o necesitate vitală a viitorilor
agen i economici, este de dorit, în opinia
noastră, să restabilita, in cadrul cursurilor
de teorie economică, studierea legilor
economice obiective.

BIBLIOGRAFIA
1. Niehita V. ş. a. Economie politică, laşi, 1994.
2. Şişcan N . Economie politică contemporană. Chişinău. 2001.
3. Blanovschi A. ş. a. D i c i o n a r de economie. Chişinău, 1996.
4. Blanovschi A . Doctrine economice. Chişinău, 2004.
3. Blanovschi A , Teorii economice modeme şi contemporane. Chişinău. 2007.
6. Samue'son P. Economia, 1994,

Prezentat: I aprilie 2010.

Recenzent: Sveilana COJOCAkU, doctor în ştiin e economice, conferen iar
universitar.
E-mail: aa/rfa atip.gov, md