Obiectul economiei politice

Termenul de economie politică a fost consacrat de Antoine de Montchrestien

prin Tratatul de economie, scris pentru suveranul de atunci al Franţei, Louis al XIII-
lea.

Termenul provine de la trei cuvinte de origine greacă : oikos (casă), nomos

(lege), polis (cetate). O lungă perioadă de timp, economia politică s-a identificat cu
ştiinţa economică în ansamblul său şi a avut ca scop să studieze şi să exprime prin
noţiuni şi instrumente adecvate motivaţia activităţii economice şi obiectivele ei. Ea
şi-a propus să măsoare rezultatele activităţii economice pentru a le putea compara şi
controla în raport cu motivaţia şi obiectivele economice stabilite.

Cea mai importantă definiţie a economiei politice o dă Paul A. Samuelson. El

consideră că “economia politică studiază modul în care societatea foloseşte resursele
limitate pentru a produce bunuri de valoare şi a le distribui membrilor săi ”.

Economia politică se compune din două mari părţi : microeconomia şi

macroeconomia.

Microeconomia este acea componentă a economiei politice care se ocupă de

studiul comportamentului unităţilor economice individuale – cum sunt : firmele şi
gospodăriile şi alţi agenţi economici – precum şi a pieţelor.

Microeconomia studiază comportamentul consumatorului. Comportamentul

consumatorului se manifestă atât ca agent al cererii, cât şi al producătorului
(întreprinzătorului) care se manifestă ca subiect al deciziei de a realiza combinarea
factorilor de producţie şi, pe această bază, de a susţine oferta. Pentru a putea înţelege
cele două procese amintite, microeconomia studiază mecanismul general de
funcţionare a pieţei şi a concurenţei, mecanismele formării preţurilor şi a formării
veniturilor.

Macroeconomia, ca parte a economiei politice, studiază probleme cum sunt:

dezvoltarea şi creşterea economică, echilibrul şi dezechilibrul macroeconomic,
crizele economice, inflaţia, şomajul etc. Ea analizează din această perspectivă,
politicile şi strategiile contemporane folosite de guvernele diferitelor ţări.

Cândva, linia de demarcaţie dintre microeconomie şi macroeconomie era foarte

clară, dar în ultima perioadă această linie de demarcaţie dispare datorită folosirii de
către economişti a metodelor de lucru specifice microeconomiei în analiza unor
fenomene macroeconomice.

Legături între fenomen economic, proces economic şi lege economică

Activitatea economica se desfasoara in conditiile si pe baza unor multiple

legaturi de interconditionare intre fapte si acte economice specifice. Unele se
manifesta la suprafata realitatii economice, altele in structurile ei profunde. Aceste
tipuri de legaturi sunt cunoscute in literatura de specialitate sub numele de fenomene,
procese si legi economice.

Fenomenul economic reprezinta forma exterioara a realitatii economice,

respectiv acele aspecte si acte economice care apar si se manifesta la suprafata
acesteia si pot fi cunoscute de oameni in mod direct.

Procesele economice reprezinta transformarile cantitative, calitative si

structurale in starea realitatii economice, ceea ce evidentiaza desfasurarea in timp si
spatiu a vietii economice.

Legile economice pot fi definite ca relatii esentiale, necesare, relativ stabile si

repetabile intre fenomene si procese economice.

Analiza economică reprezintă o abordare a activității economice, a modului de

formulare a teoriei, ipotezelor și modelelor, dar și testarea și verificarea în practică.

În cadrul unei analize economice seste necesară elaborarea unei/unor teorii.

Conceptul de bază este de a întreprinde acțiuni despre care se crede că vor aduce cel
mai mare avantaj net.
 Teoriile sunt constituite din :

- Monopol, dobândă, salariu, etc și descrierea variabilelor ce urmează a fi

folosite;
- Set de ipoteze pentru comportamentul variabilelor și a condițiilor de
aplicare a teorie;
- Set de predicții deduse din ipotezele teoriei:
- Set de teste pentru confruntarea teoriei cu realitatea economică.

Cercetarea fenomenelor economice se face în urma observării, explicației și

previziunii.

Observarea presupune stabilirea fenomenelor cantitative în valorinumerice

(producție, consum, ocupare) și a fenomenelor calitative(descrieri de comportament
ale indivizilor prin anchete directe sau indirecte).

Explicația. Sunt explicate faptele constatate, se elaborează relații funcționale

între fenomene pentru a construi modele economice.

Legile economice nu pot fi asimilate legilor juridice, ele fiind nepermanenete și

schimbătoare.

Legile economice sugerează doar ideea de relații constante între anumite acte,
fapte și comportamente, raporturi necesare, relativ stabile în anumite condiții.

Valabilitatea legilor economice depinde de calitatea ipotezelor inițiate de

raționament. Legile economice care exprimă relațiile dintre fenomenele economice și
sociale fac parte din sfera probabilității.

Predicția și previziunea. Predicția științifică este o afirmație condiționată de

forma ”Dacă se face ceva se vor produce anumite evenimente”. Exemplu: dacă scade
impozitul pe profit vor crește investițiile.
 Previziunea presupune prezicerea viitorului prin descoperir4ea unei relații
dintre variabilelel economice viitoare cu variabilele observate în prezent.

Fără existența legilor economice este imposibil a se prevedea că anumite

fenomene se produc în condiții determinate, iar altele nu se realizează.

Previziunea economică este posibilă atât la nivel macroeconomic, cât și nivelul

fiecărui agent economic. De exemplu tipărirea exagerată a banilor duce la creșterea
prețurilor și scăderea puterii de cumpărare.

Scopul legilor economic este de a orienta nu de a impune o acțiune.

Previziunea constituie baza puterii economice.

Modalități de combinare a tehnicilor şi instrumentelor economice pentru

studierea realităţii economice

Metoda de cercetare a economiei politice îmbină metode specifice ştiinţelor

exacte cu metode psiho-sociologice, deoarece omul nu este o particulă dintr-un atom
şi ca atare ar avea o mişcare ca o particulă dintr-un corp fizic pur şi simplu, ci
reprezintă o entitate aflată într-o continuă mişcare bazată nu pe legi ale fizicii, ci pe
interese mai mult sau mai puţin mărturisite. Concepţia psiho-sociologică priveşte
omul concomitent şi ca obiect şi ca subiect al economiei, el fiind atât observator cât şi
observat. Ca urmare, economia politică apare ca o oglindă în care omul se vede în
acţiune.

Componenetele metodei:

- Inductia este modul de a rationa trecand de la particular la general, de la

fapte la generalizari teoretice. Este operatiunea intelectuala de cunoastere a
esentei sau a principiilor plecand de la observarea atenta a fenomenelor,
faptelor si actelor economice. Un exemplu in acest sens este oferit de legea
lui Engel conform careia, pornind de la fapte, pe masura ce venitul creste
 ponderea cheltuielilor pentru alimente se reduce.
- Deductia realizeaza operatiunea intelectuala de intelegere a unor
manifestari sau fenomene, plecand de la principiul (legea) sau esenta
acestora. Este modul de a cerceta economia trecand de la general la
particular.
- Principiul “ceteris paribus” pleaca de la premisa ca unele elemente ale
analizei economice sunt stabile, in timp ce altele sunt variabile. Acesta este
o aplicare a principiului logicii, conform caruia “interpretarea evolutiei
fenomenului se face prin recunoasterea unui punct stabil de referinta”. De
regula, sunt considerate stabile acele elemente care pot fi cuantificate
matematic. Cererea de piata pentru paltoane presupune un element stabil
(numarul consumatorilor) si unul variabil (moda).
- Abstractia stiintifica este o alta componenta a metodologiei economiei si
vizeaza cercetarea unei laturi a fenomenului economic, determinarea
esentialului acestuia.
- Analiza inseamna descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesului
de cercetat in elementele sale componente si cercetarea fiecareia dintre
acestea, ca parti necesare ale intregului.
- Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat in cadrul intregului
unitar, legat prin resorturi interne, cauzale sau functionale;
- Metoda istorica inseamna reflectarea, descrierea si fixarea faptelor si
evenimentelor, asa cum s-au petrecut ele in timp.
- Cercetarea logica este aceea care presupune trecerea de la abstract la
concret, preluand din procesul istoric real numai ceea ce este esential si
constituie verigi necesare. Cercetarea logica este istoria degajata de
elementele intamplatoare, fara a fi rupta de realul economiei.
- Unitatea analizei cantitative si calitative. Pornindu-se de la premisa ca
realitatea insasi se caracterizeaza printr-o asemenea unitate, cercetarea
trebuie sa tina seama de conexiunile dintre actele si faptele economice, de
aspectul calitativ al lor, dar si de masura si intensitatea acestora, de aspectul
 lor cantitativ.
- Modelarea matematica, reproducerea schematica a unui proces economic
sub forma unui sistem linear sau analog, in scopul studierii modului de
desfasurare a procesului si fenomenului real, constituie o treapta importanta
in ridicarea de la abstract la concret, in realizarea efectiva a unitatii analizei
calitative si cantitative.
Orice teorie economica se formeaza, se dezvolta si poate sa dispara intr-un proces
complex in cadrul caruia se opereaza cu variabilele economice, ipoteze, predictii si
teste.

Bibliografie:

https://www.qdidactic.com/bani-cariera/economie/metoda-economiei-procedee-
tehnici-si-instrumente-de-486.php

Philip Hardwick ,John Langmead, Bahadur Khan-“Introducere in economia politicii

moderne”, editura Polirom

Mihail Florescu, Mircea Malita, Marcu Horovitz-“Economia mondiala” ,editura

academiei republice socialiste Romania