REFERAT:LEGILE ECONOMICE-DE LA

CUNOSTERE
LA UTILIZREA PRACTICA

CEBANU VICTORIA
ANUL-I ECTS-BALTI
GRUPA III
 Existența economiei mondiale se desfășoară subacțiunea legilor de
bază. Legile economice, descoperite de D. Ricardo și A. Smith, sunt
baza funcționării sistemului economic. Legile avantajului absolut și
avantajul relativ operează peste tot. Primul spune că orice țară este mai
profitabil (fezabil) să importe acele produse care aduc costuri ridicate, și
să exporte aceste produse în care costurile sunt mai mici punct de vedere
economic. Legea avantajului comparativ spune că diferite țări produc
aceleași tipuri de produse, dar unele dintre ele au anumite avantaje în
producția acestor bunuri către alte țări. Acest avantaj se datorează
condițiilor climatice și geografice, tradițiilor lungi stabilite și a câtorva
alți factori. Astfel, este mai avantajos pentru unele țări să cumpere
anumite produse din acele țări în care producția sa este mai
eficientă.Legile și categoriile economice studiază sistemuleconomice și
financiare ale oamenilor, precum și principiile organizării sale. Metodele
teoriei economice sunt sinteza și analiza, deducerea și inducerea,
unitatea abordărilor logice și istorice, analiza cantitativă și calitativă,
precum și o abordare sistemică. Distracția de la proprietățile și
fenomenele neesențiale ale sistemului, iar concentrația pe cele mai
semnificative este abstractizarea. În analiză, obiectul sau fenomenul
studiat este dezmembrat în elementele sale constitutive și studiul tuturor
acestora separat. Principalele legi economice arată fenomene în
dezvoltare și mișcare. De asemenea, ele explică logic procesele
economice. Cele mai multe dintre ele se dezvoltă pe baza unor schimbări
cantitative progresive. 

În ansamblul vieţii economice apar frecvent situaţii când dinamica

acesteia nu poate fi explicatã prin relaţia linearã cauzã-efect, când
raporturile dintre fenomenele şi procesele economice iau forma
circularã, în spiralã, un anume efect devenind cauzã a modificãrii cauzei
iniţiale (de exemplu inflaţia). Legile
economice. Legãturile de suprafaţã exprimate de fenomenele şi
procesele economice au în “spatele” lor o multitudine de alte relaţii –
profunde şi cu caracter permanent – pe care oamenii de ştiinţã le-au
numit legi economice.
Înţelegerea conţinutului legilor economice presupune, mai întâi,
delimitarea laturilor profunde şi relativ stabile ale economiei, de cele
vremelnice, aparente.
Comparativ cu fenomenele sau procesele economice, legile economice
au caracteristici proprii: exprimã legãturi interioare, profunde ale vieţii
economice; se prezintã ca regularitãţi relativ constante şi generale ale
vieţii economice; pot fi cunoscute şi analizate numai prin folosirea unor
metode de cercetare.
Spre deosebire de legile naturii, legile economice se caracterizeazã prin
implicarea directã a oamenilor în viaţa economicã, ceea ce face ca
manifestarea acestor legi sã aibã un pronunţat caracter aleatoriu.
O primã problemã care se pune în legãturã cu legile economice este cea
a naturii lor. În acest sens, în decursul timpului s-au conturat douã
concepţii mai importante.

Procesul economic exprima transformarile cantitative, structurale si

calitative in starea activitatii economice, acestea evidentiind
desfasurarea vietii economice in timp si spatiu.

De exemplu, marimea pretului unui bun este considerat fenomen, in

timp ce cresterea lui de la o perioada la alta este procesul economic,
intreaga activitate este guvernata de anumite legi economice care au o
determinare istorica, fiind specifice fiecarei tari.

In conceptia celor mai multi dintre specialistii contemporani, legile

economice se caracterizeaza prin:

a)     legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre

anumite fapte, acte si comportamente economice;

b)     raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai daca

anumite conditii prealabile sunt indeplinite;

c)     legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre

anumite fapte, acte si comportamente economice;

d)     legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre

anumite fapte, acte si comportamente economice;
e)     raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai daca
anumite conditii prealabile sunt indeplinite;

f)      unii specialisti vad in legile economice tendinte, ele comportand

unele exceptii fata de cele naturale
g)     legea economica comporta previziuni ca si legile lumii fizice;

h)     formularea legilor si crearea de institutii corespunzatoare pornesc de la

comportamentele oamenilor, considerate in masa;

i)      legile economice nu sunt incompatibile cu initiativa si activitatea individuala.

Precizarea continutului legilor economice se poate face prin delimitarea relatiilor

profunde, durabile dintre actele si faptele economice de cele aparente si relativ
intamplatoare (delimitarea legicului de fenomenologic). De asemenea, operatiunea
presupune evidentierea specificului legilor economice fata de cele ale naturii.
Legile economice nu se identifica cu legile adoptate de organismele legislative
intr-un stat de drept, ele nu sunt legi juridice.

Prin esenta lor, legile economice nu limiteaza libertatile si initiativa oamenilor.

Subiectul economic isi exercita interesele sale in raport cu ceea ce este necesar si
posibil, orientandu-se dupa anumite legi.

O lege economică este o legătură care exprimă adevărata natură a unui

anumit proces economic. Toate aceste categorii ne permit să studiem în
detaliu aceste relații și procese.
Legile economice sunt între eleprocesele economice și fenomenele de
dependență care își exprimă esența. Criteriul cel mai important al
clasificării este durata acțiunii. Generalul include pe aceia dintre ei care
operează în orice moment de existența societății umane, în orice etapă a
dezvoltării sale. Acestea includ legile diviziunii, cooperării și
schimbării forței de muncă; creșterea productivității muncii.