Sunteți pe pagina 1din 2

Contabilitatea este un mijloc de culegere, sintetizare si prezentare a informatiei privind activitatea intreprinderii

si rezultatele sale financiare.


Functiile contabilitatii:
1)F-a de inregistrare si prelucrare a datelor-consta in consemnarea , potrivit unor principii si reguli proprii, a
proceselor si fenomenelor economice ce apar in cadrul intreprinderilor si se pot exprima valoric
2)F-a de informare-rezida in furnizarea informatiilor privind structura si dinamica patrimoniului, a situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute in scopul fundamentarii deciziilor.
3)F-a de control-consta in verificarea cu ajutorul informatiilor contabile a modului de pastrare si utilizare a
valorilor materiale si banesti, administrarea resurselor, controlul respectarii disciplinei financiare.
4)F-a juridica. Datele din contabilitate si documentele primare servesc ca mijloc de proba in justitie, pentru a
dovedi realitatea unor operatii economice, pentru stabilirea raspunderii patrimoniale pentru pagubele produse.
Ele ajuta la solutionarea unor litigii.
Politica de cont reprezinta o totalitate de principii, reguli, conventii, metode si procedee adoptate de conducerea
intreprinderii pentru organizarea contabilitatii si intocmirea rapoartelor financiare.
Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor si valorilor economice pe care le gestioneaza agentii economiei,
precum si din totalitatea drepturilor si obligatiunilor pe care si le asuma intreprinderile.
Legea fundamentala a contabilitatii- egalitatea dintre activul patrimonial si pasivul patrimonial
Bunurile economice-formeaza averea, adica acea parte a patrimoniului cu continut concret, determinate fizic si
economic (cladiri, mijloace de transport, mobila, numerar in casierie)
Relatiie de drept- au in vedere situatia in care subiectul de patrimoniu isi procura o parte din avere din resurse
proprii, bunurile respective ii apartin de drept, iar partea respectiva din patrimoniu poarta denumirea de
patrimoniu propriu.
Relatiile de obligatii- au in vedere situatia in care subiectul de patrimoniu isi procura o parte din avere din
resursele ce apartin sltor persoane fizice si juridice, bunurile respective nu ii apartin de drept, echivalentul valoric
al acestora trebuie restituit proprietarului, fapt pentru care partea corespunzatoare din patrioniu poarta
denumirea de patrimoniu strain.
Venit- volumul surselor materiale sau banesti care ii revine unui stat, intreprinderi, unui particular pe o anumita
perioada de timp.
Cheltuieli-consum de bani, de bunuri materiale, de munca etc. pentru satisfacerea necesitatilor de productie sau
individuale.
Active pe t/l cuprind acele categorii de bunuri care au o durata de functionare mai mare de un an.
Active nemateriale t/l sunt acele bunuri ce nu au o forma fizica concreta, dar se realizeaza printr-un document
juridic sau comercial (cheltuieli de organizare, brevete, licentele)
Active materiale t/l cuprind activele care imbraca o forma fizica naturala si au o durata de functionare utila, mai
mare de un an.
Active materiale in curs de executie (investitii capitale) includ cheltuieli pentru achizitionarea si crearea activelor
Mijloace fixe includ active materiale pretul unitar al carora depaseste plafonul stabilit de legislatie (6 mii lei) si
care sunt planificate pentru utilizare in activitatea intreprinderii mai mult de un an.
Terenuri- un tip special de imobil care au o durata de utilizare nelimitata in desfasurarea activitatii intreprinderii.
Resurse naturale reprezinta partea naturala a activelor materiale pe t/l care are o forma naturala concreta de
rezerve naturale, aur, piatra, carbuni.
Active financiare includ investitiile financiare si creantele t/l
Active curente sunt bunurile care participa la procesul de productie cu intreaga lor valoare de utilitate si care se
consuma si isi transmit dintr-o data valoarea de utilitate si valoarea asupra noului produs.
Creante t/s reprezinta valori economice avansate temporar de intreprindere altor persoane fizice si juridice pe un
termen mai mic de 1 an.
Investitii financiare t/s sunt investitii pe care intreprinderea are intentia sa le comercializeze sau sa le stinga in
curs de 1 an
Mijloace banesti reprezinta disponibilitatile banesti in caserie, in conturi curente in valuta nationala, straina si in
alte conturi curente
Capital propriu corespunde finantarii proprii a bunurilor economice si reprezinta marimea ramasa in activele
intreprinderii dupa scadenta datoriilor.
Capital statutar- bunurile incluse de catre fondatorii intreprinderii
Rezerve-profitul capitalizat in mod durabil de intreprindere, pina la o decizie contrara a organelor competente.
Operatia 1 (A-x+x=P) se produc modificari numai in activul bilantului, in sensul cresterii unui post de A si
concomitent si cu aceeasi suma micsorarea unui alt post de A. Totalul bilantului raminind neschimbat.
Operatia 2 (A=P-x+x) se produc modificari numai in pasivul bilantulu, in sensul cresterii unui post de P si
concomitent si cu aceeasi suma micsorarea unui alt post de P. Totalul bilantului raminind neschimbat.
Operatia 3 (A+x=P+x) se produc modificari in ambele parti ale bilantului, in sensul cresterii unui post de A si
concomitent si cu aceeasi suma cresterea unui post de P. Totalul creste cu suma respectiva.
Operatia 4 (A-x=P-x) se produc modificari in ambele parti ale bilantului, in sensul micsorarii unui post de A si
concomitent si cu aceeasi suma micsorarea unui post de P. Totalul scade cu suma respectiva.
Elementele ce formeaza structura contului sunt-
1)Titlul; 2)Soldul initial; 3)Debitul si creditul contului; 4)Rulaj debitor si creditor; 5)Soldul final.
Cont de A- sunt conturi deschise pentru bunurile economice ca elemente reflectate in activul bilantului.
Soldul final debitor=sold initial debitor +rulajul pe debit rulajul pe credit
Cont de P- se deschid pentru sursele de formare a bunurilor economice ca elemente reflectate in pasivul
bilantului.
Regulile de functionare a conturilor: 1) Toate conturile de A dispun soldul initial pe debit, iar conturile de P au
sold initial pe credit, marimea carora trebuie sa coincide cu soldul final al conturilor respective din perioada
precedenta.
2)Toate conturile de A inregistreaza in debit cresterea elementelor de A, iar toate conturile de P, inregistreaza in
credit, cresterile elementelor de P
3)Toate conturile de A inregistreaza in credit micsorarile elementelor de A, iar conturile de P inregistreaza in debit
micsorarile elementelor de P
4)Toate conturile de A au totdeauna sold final debitor, iar toate conturile de P au sold final creditor.
Formula contabila reprezinta modalitatea de prezentare grafics s operatiei economice in conturi corespondente
pe baza dublei inregistrari.
Conturile corespondente reprezinta conturile intre care intervine corespondenta conturilor, iar corespondenta
conturilor este legatura stabilita intre cele doua conturi in care se inregistreaza o operatie economica.
Formula contabila simpla estea aceea in care corespondenta se stabileste intre doua conturi- unul se debiteaza si
altul se crediteaza cu aceeasi suma
Formula contabila compusa este formula in care corespondenta se stabileste intr-un singur cont debitor si mai
multe conturi creditoare concomitent si cu aceeasi suma, sau invers.
Formula contabila curenta se intocmeste la inregistrarea operatiilor economice care au loc in mod obisnuit
(curent)
Formula contabila de stornare se scrie cu rosu.
Conturi sintetice sunt destinate pentru reflectarea bunurilor economice, surselor de formare a acestora si
rezultatelor economice grupate dupa caracteristicile lor generale
Conturi analitice reflecta concomitent partile componente ale bunurilor economice, surselor dde formare a
acestora, rezultatelor economice respective.
Procedee specifice metodei contabilitatii:
Documentatia- reprezinta procedeul care permite consemnarea datelor ce privesc patrimoniul, in documente.
Evaluarea- este procedeul ce permite exprimarea valorica a elementelor patrimoniale si a operatiilor ce privesc
elementele patrimoniale.
Calculatia- este un ansamblu de operatiuni matematice referitoare la fapte si fenomene economice in scopul de a
gasi valoarea uneia sau a mai multor marimi de acesta natura.
Contul- este un procedeu propriu contabilitatii prin care elementele patrimoniale sunt individualizate in cadrul
fiecarei unitati, fiind destinat urmaririi aparitiei si evolutiei acestora pe parcursul existentei lor, concomitent cu
existenta patrimoniului.
Dubla inregistrare- este considerata un procedeu al metodei contabilitatii, care presupune inregistrarea fiecarei
operatii economice, oricit de simpla ar fi ea, in cel putin 2 conturi, unul care se debiteaza, altul care se crediteaza.
Bilantul contabil- este un document care reflecta sintetic, in expresie valorica, in activ, mijloacele economice
dupa componenta lor materiala, iar in pasiv aceleasi mijloace dupa sursele lor de provenienta in cadrul unei
unitati patrimoniale, la un moment dat.
Inventarierea- este acel procedeu prin care se intocmeste o lista, un registru sau un document in care sunt
reflectate si descrise cantitativ si valoric toate bunurile care se afla intr-o intreprindere, institutie, depozit.
Balanta de verificare asigura verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi, legatura dintre
conturile sintetice si bilant, legatura dintre conturile analitice si sintetice, precum si centralizarea datelor
contabilitatii curente.