ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE PRINCIPALELOR

AFECTIUNI ORALE

PROF. UNIV. DR. ALICE MURARIU

 Planul cursului
1. Caria dentara:
etiologie
Indicatori
epidemiologie
prevenție

2. Boala parodontală:
etiologie
indicatori
epidemiologie
prevenție
 ETIOLOGIE
În 1962, Keyes a propus 3 factori care pot determina
apariţia cariei dentare

TRIADA KEYES:
1. FACTORUL MICROBIAN
2. FACTORUL ALIMENTAR
3. FACTORUL TEREN

4. FACTORUL TIMP (adăugat de Konig)

 Factori de risc:

1. Afectiuni generale care au influenţă asupra

cantităţii şi calităţii salivei: diabet zaharat,
patologia glandelor salivare, sdr Sjongren,
iradieri zona cap-gât, medicație administrată
cronic care determină scăderea fluxului salivar
2. Factori demografici :
-virsta :
tinerii sunt mai afectaţi datorită smaltului încă
imatur şi consumului exagerat de dulciuri
persoanele vârstnice-debit salivar scăzut,
plurimedicaţie; specific-caria radiculară, igiena
orala mai puţin riguroasă.
 sex – Se consideră un raport de 3 carii la
subiecţii de sex feminin faţă de 2 la cei de sex
masculin;
rasa- influenţă indirectă legată de: constituţie,
capacitate de rezistenţă a organismului,
comportamente alimentare, dimensiunile dinţilor .
3. Statutul socio-economic: clasa socială,
educaţia, venitul financiar, cunoştinţele şi
comportamentul sanogen
4. Cunoştinţele şi comportamentul faţă de
metodele de prevenţie dentară
Evaluarea stării de sănătate dentară
indicatorul CAO
Imaginat de Klein şi Palmer în 1937, CAO apreciază
numărul de dinţi, Cariaţi, Absenţi şi Obturaţi ai unei
persoane
Este un indicator de prevalenţă a cariei dentare
CAO evaluează numai cariile cavitare
Dacă unitatea de măsură este dintele-CAOD
Dacă unitatea de măsură este suprafaţa dentară-CAOS
 Avantaj
Indicatorul CAO a fost utilizat în studii
epidemiologice şi a creat o bază de date
privind caria dentară în diferite regiuni de
pe glob.
Indicatorul CAO arată evoluţia cariei
dentare în decurs de 85 ani
 Dezavantaje
1. Este un indicator ireversibil: valoarea poate să
rămână constantă sau să crească, dar niciodată nu
scade

2. Oferă aceeaşi valoare fiecărei componente în

parte: C,A,O (o persoana cu 10 dinţi obturaţi are
acelaşi indicator CAO cu o persoană cu 10 dinti
absenţi)

3. CAO nu evaluează dinţii sau suprafetele dentare

cu risc la carie dentară; evaluează doar cariile
cavitare
4. Nu face diferenţa între obturaţiile clasice şi cele de
tip restaurare preventivă cu răşini

5. Nu face diferenţa între dinţii absenti de cauză

carioasa şi cei absenţi din alte cauze: traumatisme,
boala parodontală

6. În cazul persoanelor care prezintă coroane de

înveliş, acestea se înregistreză ca dinţi obturaţi.
 2. ICDAS
International Caries Detection and
Assessment System (ICDAS) este un
indicator de apreciere a statusului dentar
elaborat în 2007 şi care are avantajul faţă
de CAO că poate evalua şi cariile
necavitare;
de asemenea, poate fi reversibil, (în cazul
cariilor necavitare, acestea pot deveni
reversibile prin remineralizare)
 Indice ICDAS
COD DE RESTAURATIE
0= suprafaţă dentară fără obturaţie
sau sigilare
1 = sigilare, partială
2 = sigilare totală
3 = obturaţie fizionomică
4 = obturaţie de amalgam
5 = coroană metalică
6 = coroană ceramică, metalo-
ceramică, faţetă ceramică
7 = obturaţie fracturată sau pierdută
8 = obturaţie temporară
COD DE CARIE DENTARĂ
0= Dinte sănătos
1= Prima modificare vizibilă
în smalţ
2= Modificare distinctă în
smalţ-white spot, brown spot
3= Carie în smalţ fără dentină
vizibilă
4= Umbră dentinară care
transpare printr-un smalt
aparent integru
5= Cavitate distinctă în smalţ
şi dentină
6 =Cavitate extinsă cu
afectare pulpară
CODURI DE RESTAURATIE 4 = obturaţie de
amalgam

0= suprafaţă dentară
fără obturaţie sau sigilare
5 = coroană
metalică

1 = sigilare partială 6 = coroană ceramică,

metalo-ceramică,
faţetă ceramică

2 = sigilare totală 7 = obturaţie fracturată

sau pierdută

3 = obturaţie
fizionomică 8 = obturaţie temporară
Code 0-Nici un semn evident de carie dentara dupa uscare timp
de 5 secunde
Cod 1 –Prima modificare vizibilă în smalț (vizibila dupa uscare timp
de 5 secunde )
-fete proximale: pete albe sau brune (white spot si brown spot) vizibile dupa
uscare 5 secunde
- fete ocluzale: modificari limitate în santuri si fisuri vizibile pe dinte umed
Cod 2- Modificare distinctă in smalt
-pe dintele umed, modificări de tipul white spot si brown spot
Cod 3 –Carie în smalt fara dentina vizibila, profunzime de 0,5 mm
 Cod 4-Umbra dentinară
- corespunde unei coloratii gri/brun/ aflate in relatie cu o leziune
carioasa initiata la nivelul fetei dentare respective
Cod 5-Cavitate distincta cu dentina vizibila dar fara afectare pulpara
Code 6- Cavitate extinsa cu expunere dentinara si
afectare pulpara
Indicator ce evaluează cariile radiculare
(Root caries index RCI)
Este utilizat pentru dinții cu recesiuni gingivale

Suprafețe radiculare cariate + Suprafețe radiculare obturate

X 100
RCI=
Suprefațe radiculare cariate +obturate+ sănătoase
 INDICATOR SIC (Significant Index Caries)

In anul 2000, OMS a propus introducerea unui nou indice – Significant Caries
Index pentru a atrage atentia asupra indivizilor cu cele mai mari valori ale
indicelui CAOD.

Indicele SiC reprezintă valoarea medie a indicelui CAO-D la treimea din grupul
studiat cu cele mai mari valori ale acestui indice .
Datele OMS privind epidemiologia
Cariei dentare la copiii de 12 ani
- Prevalenta f. scazuta- verde : Australia, China, Vietnam, Thaïianda, Pakistan, Suedia
Finlanda, Danemarca, Anglia, Tunisia, Niger, Kenya, Tanzania
- Scăzută-bleu: Algeria, Egipt, Sudan, Maroc, Africa de Sud, India, Iran, Arabia Saudită,
Franţa, Italia, Spania, Canada, SUA
- Moderată-galben: Romania, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehia, Rusia, Argentina,
Brazilia, Mexic, Turcia, Madagascar
- Crescută –rosu : Filipine, Croatia, Bolivia
 Romania (OMS)
CAOD 12 ani
caod 5-8 ani

ROMÂNIA
În dentiția temporară, valoarea cea mai mare a fost de 5,7 în 2007. Ultimele
studii din 2011 înregistrează o valoare de 4,4.
 Studiile efectuate în 1986 de către Profesorul Mircea Rusu au evidenţiat o
valoare CAO-D de 3,1 la copiii de 12 ani, pentru ca în 1992, Petersen şi
colaboratorii să găsească o valoare mai mare a indicatorului CAO-D de 4. In
1998, valoarea a fost de 7,3 iar in 2001-2,70.
2022- Proiect national – DMFT la 6 ani-4,89, iar la 12 ani-2,93.
 Datele OMS privind
epidemiologia
Cariei dentare la adulţi
(35-44 ans)
Prevalenţă f scăzută-verde: Africa centrală şi de Sud, China ,Vietnam, Thaïlanda
Pachistan

Scăzută-bleu: Indonezia, India, Arabia Saudită, Egipt, Sudan

Moderată-galben: SUA, Argentina, tări din fost URSS, Mongolia, Italia, Spania, Ukraina

Crescută –roşu : Australia, Germania, Romania, Marea Britanie, Franţa, Canada,

Brazilia, Columbia, Peru, Chile
 INDICATORI AI SĂNĂTĂȚII ORALE
ȚARA Indice CAO la % copii de 12 ani % de persoane
12 ani fără carii edentate > 65ani
FRANȚA 1.23 56% 16%
CANADA 2.49 43% 23.6%
GERMANIA 0.5 81.3% 12.4%
SUEDIA 0.7 65% 6%
OLANDA 0.6 73% 40%
ROMÂNIA 2.9 - -
RECOMANDĂRI OMS
Caria dentară şi edentaţia la vârsta
a treia
Caria radiculară reprezintă o problemă
pentru persoanele de vârsta a treia
Se consideră că aproape 50% din
populaţia cu vârsta între 40 şi 49 de ani
are această patologie, care devine
predominantă la persoanele trecute de 65
de ani.
În privinţa edentaţiei totale, datele epidemiologice au
demonstrat o scadere a numărului de persoane edentate
total, în special în ţările dezvoltate:

De exemplu, în Marea Britanie, s-a constatat o scădere

a prevalenţei edentatiei totale de la 85% în anul 1962 la
57% in 1992.
În ciuda acestor aspecte pozitive întâlnite doar în
anumite regiuni, în majoritatea ţărilor, necesarul de
tratamente stomatologice la persoanle vârstnice este
reprezentat de proteze.
Cauza principala a edentaţiei este complicaţia cariei
dentare, deşi unele studii au aratat că după 45 de ani,
aceasta este preluată de către boala parodontală.
 Inegalităţi în privinţa bolii carioase
1.După mediul social, caria dentară este mai frecventă
în mediul rural decât în mediul urban

2. După distribuţia pe sexe, prevalenţa cariei dentare

este mai mare la subiecţii de sex feminin, faţă de cei de
sex masculin.

3. Prevalenţa crescută este corelată cu: venitul financiar

redus, lipsa asigurării medicale, clasele sociale
defavorizate

4. Grupurile populaţionale cu risc crescut: copiii sau

adulţii cu dizabilităţi, persoanele vârstnice din cămine,
bolnavii spitalizaţi o perioada lungă de timp (ex. în azile
sau spitale de boli psihice)
 Strategii de prevenire a cariei
dentare
Prevenţia primară: Definitie-ansamblul de
mijloace pentru a împiedica apariţia bolii
carioase, incluzând atit acţiunile individuale, cât
şi cele colective:
Pentru copiii de 0-3 ani, se indică evitarea
consumului de lapte îndulcit pe timpul nopţii
(carie de biberon)
Pentru copiii de până 6 ani, se recomandă
eliminarea plăcii bacteriene cu un periaj
corect şi paste de dinţi cu fluor: 250-500
ppm, la o cantitate foarte mica de pasta
dinţi (bob de mazăre)

Pentru copiii de peste 6 ani, o

concentratie de 1450 ppm Fluorura de
Sodiu, ape de gura cu fluor, geluri cu fluor

Pentru adulți-pasta dinti cu fluor, 1450-

1500 ppm, geluri cu fluor, lacuri cu fluor
 Prevenția primară a cariei dentare
– Respectarea regulilor de igiena alimentatiei : consum
redus de sucuri acidulate si dulciuri între mese, aport
adecvat de minerale si vitamine,
– Prevenirea cariei dentare prin aplicarea de sigilari
– Controlul afecţiunilor care determină reducerea
cantităţii de secreţie salivară
– Dispensarizarea persoanelor cu risc carios crescut
– Educaţie pentru sănătate în şcoli-pentru copii, familiile
lor şi profesori
– Introducerea de programe de fluorizare în şcoli
 Prevenţia secundară a cariei dentare

Definitie: ansamblul de mijloace necesare pentru

depistarea unei boli în stadii incipiente, înainte de
apariţia simptomelor
– Pentru caria dentară- depistarea primelor leziuni
necavitare de carie (white spot şi brown spot),
leziuni care pot fi reversibile prin remineralizare
– Această metodă presupune programe de depistare
în masă realizate în şcoli, cabinete individuale sau
chiar medicale
Prevenţia terţiară a cariei dentare
Definiţie: ansamblul de măsuri necesare
pentru a evita complicaţiile sau sechelele
unei boli
În privinţa cariei dentare, se referă la
tratamentul curativ corect al leziunilor
cavitare pentru a evita apariţia
complicaţiilor pulpare, parodontale...
 Etiologia bolii parodontale
Conceptul tradiţional:
În anii 1970 se considera că boala parodontală evoluează progresiv
prin acumularea de placă bacteriană, formarea de tartru dentar, pungi
parodontale şi pierdere osoasă.

Ipoteze actuale :

Studiile microbiologice au permis identificarea rolului specific al unor

bacterii incriminate în apariţia bolii parodontale:
Porphyromonas gingivalis
Actinomyces actinomycetemcomitans
Bacteroides forsythus
Prevotella intermedia
Au fost găsite explicaţii privind răspunsul gazdei şi rezistenţa la
acţiunea acestor suşe bacteriene
Au fost observate variaţii individuale ale bolii parodontale, ceea ce a
determinat introducerea noţiunii de susceptibilitate la factorii de risc
 Definiţia factorului de risc

Beck a definit factorul de risc ca fiind:

o caracteristică individuală capabilă
să expună un pacient la o anumită
afecţiune
Factorii de risc pentru boala parodontală
sunt: generali şi locali.

A. FACTORI GENERALI
Invariabili-care nu pot fi modificaţi
Evolutivi-care pot fi modificaţi
 1. Factorii de risc invariabili
Rasa- parodontita juvenila are o prevalenţă de 0,8 %
pentru rasa neagră, 0,2 % pentru rasa galbenă; 0,02 %
pentru rasa albă
Sexul- Pierderea de ataşament şi profunzimea pungilor
parodontale sunt fenomene mai grave la barbaţi decât la
femei, la fel ca şi indicatorul de tartru şi de placă
bacteriană.
Ereditatea- factorii ereditari sunt răspunzători de
rezistenţa ţesutului parodontal la agresiunea bacteriană
Cercetarile au demonstrat caracterul familial al
parodontitei juvenile
Disfuncţiile imunitare sau displaziile anatomice ereditare
pot juca un rol în susceptibilitatea gazdei la atacul
microbian
 2. Factorii de risc evolutivi
Vârsta-este cunoscut faptul că susceptibilitatea
la boala parodontală creşte odata cu vârsta
Dezechilibrele nutriţionale pot amplifica efectul
local nociv al factorilor de iritatie locali,
conducând la progresia afecţiunii
Medicamentele – Fenitoina este un
medicament utilizat în tratamentul epilepsiei:
50% dintre pacienţi prezintă creşteri gingivale
hipertrofice
Alte medicamente care pot duce la creşteri
gingivale sunt: ciclosporina (medicament
imunosupresor utilizat în cazul transplantelor de
organe) şi nifedipina (antihipertensiv).
STRES-ul –subiecţii anxioşi sunt mai frecvent
afectaţi de boala parodontală
Subiecţii care au HIV/SIDA
Afecţiunile hematologice: leucemiile, aplaziile
medulare, sunt considerate factori de risc
Afecţiunile endocrine -diabetul este un factor
de risc major
Boli inflamatorii dobândite
Afecţiunile gingivale, în special gingivita
descuamativă, poate fi o componentă a unei
afecţiuni a pielii sau mucoaselor, cum este
lichenul plan
Fumatul
 B. FACTORI DE RISC LOCALI

1. Depozitele moi (resturile alimentare, materia alba)

2. Tartrul dentar
3. Factori iatrogeni
Obturatii incorecte
Tratamente ortodontice incorecte
4. Factori locali funcţionali:
Edentaţiile netratate
Malocluzia
Ocluzia traumatogena
5. Alti factori de risc locali
Respiraţia orală
Lipsa igienei orale sau excesul acesteia
 Evaluarea statusului parodontal
1. Indicatorul CPITN (Ainamo 1982)
Examenul statusului parodontal
Pentru un subiect cu vârsta de până la 16 ani nu se
realizează sondajul parodontal datorita faptului că dinţii în
erupţie pot produce erori prin măsurarea de pungi
parodontale false;
Pentru un subiect adult (peste 20 ani), în cazul studiilor
epidemiologice, sondajul se realizează pe dinţii 17,16, 11,
26,27, 37,36, 31, 46,47
Sonda parodontală OMS este marcată cu o bandă neagră pe
o distanţă de 3,5-5,5 mm de vîrf şi are un vârf sferic cu
diametrul de 0,5 mm; pentru aprecierea pierderii de
ataşament sonda parodontală are 2 benzi negre (3,5-5,5 mm
şi 8,5-11,5 mm)
presiunea cu care se face sondajul parodontal se numeste
presiunea patului ungheal (presiunea până la care se produce
o ischemie gingivală evidenţiată prin albirea gingiei);
sonda se menţine într-un ax paralel cu axul dintelui;
fiecare dinte se examinează în 6 puncte: mezio-vestibular,
centro-vestibular, disto-vestibular, similar şi pentru feţele
palatinale/linguale;
 Coduri CPI
0- parodonţiu sănătos
1-sângerare la sondare
2-tartru dentar
3-pungă parodontală de până la 5,5 mm
4-pungă parodontală de peste 6 mm
Coduri TN
0- nu necesită tratament parodontal
1-îmbunătăţirea igienei orale
2-detartraj, îmbunătăţirea igienei orale
3-chiuretaj parodontal
4-tratament chirurgical parodontal
 COD 0
GINGIE SI PARODONŢIU MARGINAL
SĂNĂTOS

Culoare roz
Consistenţă fermă
Aspect de coajă de
portocală
 Profunzimea sulcusului
gingival : 1,8-2 mm 
Papila se găşeste sub
punctul de contact
 COD 1
SÂNGERARE LA PALPARE CU
SONDA

Semne clinice gingivite:

-modificare de culoare (roşie)
-consistenţa (moale, friabilă)
- volum
-sîngerare spontană sau la
sondaj
-durere.
 COD 2

TARTRU DENTAR
 COD 3

PUNGĂ PARODONTALĂ CU PROFUNZIMEA DE PÂNĂ LA

5,5 MM
Punga parodontala- manifestarea clinica masurabilă a bolii parodontale;
se masoară de la marginea gingivală pîna la baza pungii
 COD 4

PUNGĂ PARODONTALĂ DE
PESTE 6 MM
 Avantaje:
1.Simplu de realizat
2. Rapiditatea determinărilor
3.Uniformizarea datelor

Dezavantaje
1. Nu apreciază mobilitatea dentară
2. Nu apreciază recesiunea gingivală şi
pierderea de ataşament
 2. Indicatorul CPI Modificat
(OMS, 2013)
3 componente:
1. Coduri OMS pentru sângerare gingivală:
0- fără sângerare
1-sângerare la sondajul gingival

2. Coduri OMS pentru pungi parodontale:

0- pungă parodontală de până în 5,5 mm
1- pungă parodontală de peste 6 mm
 3. Coduri OMS pentru
Pierderea de ataşament:
0=pierdere de ataşament de
0-3 mm
1= 4-5 mm
2= 6-8 mm
3= 9-11 mm
4= 12 mm
Pierderea de ataşament de
măsoară de la jocţiunea smalţ-
cement la baza pungii
parodontale
 Epidemiologie

Studiul Global Burden of Disease (1990-2010) arată că

parodontita severă este cea de-a 6-a cea mai răspândită
boală (prevalență globală: 11,2%; ~ 743 milioane de oameni
afectați), iar prevalenţa la nivel global a bolii a crescut cu
57,3%
(Marcenes și colab. 2013 , Kassebaum și colab. 2014; Jin și colab. 2016)

Europa: Cele mai recente statistici și studii epidemiologice în ceea

ce priveşte boala parodontală, arată că ţări precum Marea Britanie,
Spania, Suedia și Elveția au cea mai scăzută prevalenţă a bolii
parodontale
SUA: 47,2% dintre adulții cu vârsta de 30 de ani și peste au o formă de
boală parodontală, precum si 70,1% dintre adulții cu vârsta de 65 de ani
Datele OMS cu privire la statusul parodontal la 35-44 ani
(CPITN)
TARA Cod 0 (%) Cod 1(%) Cod 2(%) Cod 3(%) Cod 4(%)
AUSTRALIA 6 10 47 24 13
ALGERIA 10 6 26 45 13
BRAZILIA 1 4 13 64 20
CANADA 5 6 16 52 21
CHINA 0 0 64 32 4
MAROC 88
FINLANDA 2 7 56 29 6
FRANȚA 9 6 63 13 10
GERMANIA 15 10 29 32 5
GRECIA 6 29 39 20 6
INDIA 2 2 37 40 19
ITALIA 3 4 45 36 6
NORVEGIA 0 9 26 57 8
ROMANIA - - 72 - -
THAILANDA 1 0 53 35 11
SUA 4 10 27 38 20
AFRICA
 Inegalităţi în materie de sănătate
parodontală

 Severitatea pierderii osoase creşte odată cu vârsta-la

persoanele de 70 de ani, riscul este de 24 ori mai mare
fata de persoanele de 30 ani;
 Parodontopatiile severe sunt mai frecvente la barbaţi
decât la femei;
 Riscul genetic: copiii din parinti cu boală parodontală
pot avea şi ei aceeasi afecţiune;
 Fumatorii sunt mai expuşi riscului decât nefumătorii ;
 Riscul este crescut şi la femeile cu osteoporoză şi la cele
cu modificări endocrine;
 Pacienţii diabetici au o prevalenţă a bolii parodontale
de 40%
 PREVENIREA BOLII
PARODONTALE
I. PREVENȚIA PRIMARĂ

 1. Controlul plăcii bacteriene prin

mijloace mecanice
 2. Controlul plăcii bacteriene prin
mijloace chimice
 3. Creşterea rezistenţei organismului
4. Controlul fumatului
 5. Gestiunea stres-ului
 6. Educaţia pentru sănătate
1. Controlul plăcii bacteriene
prin mijloace mecanice
Reguli de periaj dentar:
 tehnica de periaj corectă: Bass
 timp: 5 minute
 metode adjuvante:
 fir interdentar
 apa de gura
 periute uni-smoc (zone de incongruenţă
dentară), periute interdentare-spatii
aproximale, furcatii radiculare
2. Controlul plăcii bacteriene
prin mijloace chimice
-Biguanide: chlorhexidina (0,2% clătiri zilnice,
10 zile)
-Compuşi fenolici: Listerina
-Uleiuri esenţiale: thymol, eucalyptol
-Extracte naturale: sanguinarina
-Fenoli : triclosan, thymol
-Bicarbonat de sodiu
-Săruri metalice:Zn, Sn, CU
 3. Creşterea rezistenţei
organismului  
Diabetul zaharat
Influenta diabetului asupra parodonţiului
marginal:
 Sângerari gingivale
 Pierdere osoasă
 Pungi parodontale profunde
 Susceptibilitate crescută la infecţii
 Corelaţie cu nivelul glicemiei
 Pacientul diabetic necesită un control
permanent al glicemiei şi al plăcii bacteriene
 SIDA
 In cursul infecţiei HIV/SIDA pot exista
manifestari parodontale, uneori precoce şi
care pot incrimina existenţa acestei boli.

 MANIFESTĂRI PARODONTALE
 Gingivita ulcero-necrotica (GUN)-prevalenţă
de 4% - 16%, survine intr-un stadiu precoce
al bolii.
 Parodontita ulcero-necrotica (PUN)-constitue
o manifestare orală severă prin distrucţia
rapidă a parodonţiului superficial şi osului
subiacent
 Eritem gingival linear: semn principal-
apariţia unei benzi roşii la nivel gingival în
dreptul coletului dinţilor
Parodontita ulcero-necrotică din SIDA

 
Eritem gingival linear 
4. Controlul fumatului

 Componentele tutunului exercita o actiune negativa

asupra procesului cicatricial la nivel gingival si osos,
precum si asupra sistemului imunitar.

 Exista relatiii dovedite ştiinţific între: nr de ţigări

fumate pe zi, vechimea statutului de fumători şi
complicaţiile apărute în urma intervenţiilor
chirurgicale, fie parodontale, fie implantare.

 De aceea, se recomandă încetarea fumatului

măcar provizoriu, pe perioada intervenţiei
 5. Gestiunea stres-ului

 Stres-ul poate induce modificari de

comportament cu consecinţe directe:
neglijenţa igienei orale, sau indirecte prin
apelarea la substituenţi nocivi, alcool, fumat,
alimentaţie dezechilibrată.

 Stres-ul acţionează şi la nivel hormonal,

influenţând hipotalamusul, hipofiza,
corticosuprarenala, cu efect de inhibare a
sistemului imunitar.
 6. Educaţia pentru sănătate
 Se referă la informarea populaţiei despre:
 factorii de risc pentru boala parodontală
 manifestarile acesteia
 complicaţiile posibile
 Prevenție
 Se adreseaza în special tinerilor–educaţia din şcoli
pentru elevi, universități, dar si familiilor si
profesorilor (fumat, alcool, periaj corect, mijloace
adjuvante periajului dentar)
 Pentru pacientii cu istoric parodontal, sunt necesare vizite la
un interval de 3 luni în faza iniţială a terapiei
 Pentru majoritatea pacienţilor, sunt recomandate vizitele la 6
luni
 PREVENȚIA SECUNDARĂ
reprezintă depistarea precoce a bolii parodontale, asigurarea controlului periodic și tratamentul de menținere.

PREVENȚIA TERȚIARĂ

Prevenția terțiară permite evitarea complicațiilor unei

boli deja instalate: abcesul parodontal, mobilitatea
dinților etc

Prevenția apariției recidivelor