Grile Pedo Sem II 1

PEDO SEM II
1. În stomatologia pediatrică, caria dentară a dinților temporari poate fi definită ca

fiind:
1. o distrucție a componentei anorganice
2. o demineralizare a componentei anorganice
3. o afecțiune netransmisibilă
4. o afecțiune multifactorială
5. o afecțiune infecțioasă
6. o distrucție a componentei organice cauzată de acțiunea microorganismelor care
nu determină fermentarea carbohidraților
7. o afecțiune transmisibilă
8. o afecțiune complexă
9. o disoluție progresivă a comonentei organice
10. o afecțiune independentă de consumul de hidrocarbonate
2. Printre particularitățile morfologice ale dinților temporari se numără următoarele:

1. suprafața ocluzală este mai largă în sens vestibulo-oral
2. coroana este mai mare în raport cu lungimea rădăcinii
3. suprafața ocluzală este relativ mai lată în raport cu cea a succesorilor permanenți
4. ariile de contact dintre molarii temporari sunt situate mai aproape de treimea
ocluzală
5. constricție cervicală marcantă doar în sens mezio-distal
6. conturul cervical este mai proeminent față de cel al dinților permanenți
7. constricție cervicală marcantă în sens mezio-distal
8. suprafața ocluzală este îngustată în sens vestibulo-oral
9. camera pulpară are dimensiuni relativ mai mari
10. coroana este mai mică în raport cu lungimea rădăcinii
3. Printre particularitățile histologice ale dinților temporari se numără următoarele:

1. existența unui strat de dentină aprismatică de aproximativ 15-25μ
2. prismele de smalț sunt orientate în direcție ocluzală în treimea cervicală
3. tubulii dentinari se îngustează spre camera pulpară
4. linia neonatală trece prin punctul de contact la nivel molar
5. tubulii dentinari au diametrulmai mic spre joncțiunea amelo-dentinară
6. existența unui strat de smalț aprismatic de aproximativ 15-25μ
7. linia neonatală reprezintă o zonă cu rezistență crescută la atacul carios
8. prismele de smalț sunt orientate în direcție ocluzală în treimea ocluzală
9. cementul este crescut dimensional (număr crescut de cementocite)
10. orientarea prismelor de smalț de la nivelul fisurilor și fosetelor esteaproape
paralelă cu axul lung al dintelui
4. Printre particularitățile histologice ale dinților temporari se numără următoarele:

1. număr crescut de fibre la nivelul pulpei dentare
2. tubulii dentinari au diamentrul mai mare spre joncțiunea cemento-dentinară
3. capacitate de apărare redusă a pulpei dentare
4. în 60% din cazuri, smalțul este separat de cement printr-o zonă dedentină expusă
5. omponentă celulară scăzută la nivelul pulpei dentare
6. unghiul de înclinare a prismelor de smalț față de axul longitudinal al dintelui este
de 32º la nivel incisiv
7. degenerescență vacuolară a odontoblastelor
8. unghiul de înclinare a prismelor de smalț față de axul longitudinal al dintelui este
de 44º la nivel molar
9. degenerarea vaselor de sânge și a elementelor nervoase
10. linia neoantală Schoor Orban reprezintă cantitatea de cement mineralizat postnatal
5. Consecințele particularităților dinților temporari în evoluția cariei dinților

temporari sunt:
1. protecție față de eventualele traume ocluzale
2. sensibilitatea mai mare decât cea a dinților permanenți
3. capacitatea reparatorie mai puțin intensă
4. expunerea la deschideri accidentale ale camerei pulpare
5. lipsa expunerii la deschideri accidentale ale camerei pulpare
6. capacitatea reparatorie reparatorie mai mare
7. lipsa protecției față de eventualele traume ocluzale
8. capacitatea de reacție a pulpei dentare mai mare
9. capacitatea de reacție a pulpei este mai redusă
10. sensibilitatea mai redusă decât cea a dinților permanenți
6. Următoarele afirmații despre considerațiile clinice ale particularităților temporari

sunt false:
1. stratul de dentină de dimensiunea celui de la DP determină un risc crescut de
deschidere a camerei pulpare
2. suprafața ocluzală mare determină o lățime a cavității mai mică la DT
3. ariile de contact punctiforme pot determina trecerea cu vederea a unor carii,
care rămân nedetectate
4. ariile de contact întinse în suprafață presupun prepararea unei cavități proximale
extinsă larg pentru a aduce marginile cavității în zonele de auto-curățire
5. volumul coronar redus determină ca dimensiunea globală a cavității prepararate să
fie mai mică la DT comparativ cu DP
6. stratul de smalț mai redus determină un risc crescut de deschidere a camerei
pulpare
7. existența constricției cevicale nu pune nici o problemă în adaptarea matricii
8. suprafața ocluzală redusă determină o lățime a cavității mai mică la DT
9. volumul coronar redus determină ca profunzimea cavității prepararate să fie
mai mare la DT comparativ cu DP
10. existența constricției cervicale presupune adoptarea de precauții în timpul
preparării cavității proximale
7. Din punct de vedere al criteriului topografic, cariile DT se clasifică astfel:

1. carii ale suprafețelor accidentate - fosete
2. carii compusă
3. carii ale suprafețelor accidentate - șanțuri
4. carii oprite în evoluție
5. carii ale suprafețelor radiculare
6. carii simple
7. clasificarea Black a cavităților preparate (i àvi)
8. carii ale suprafețelor netede
9. carii acute
10. carii secundară
8. Ținând cont de criteriul histologic, caria DT se poate clasifica astfel:

1. caria de cement
2. caria complexă
3. caria de smalț – white spot
4. caria recurentă
5. caria suprafețelor netede
6. caria radiculară
7. caria de smalț – brown spot
8. caria profundă
9. caria de dentină
10. caria superficială
9. Ținând cont de criteriul evolutiv (gradul de severitate), caria DT se poate clasifica

astfel:
1. caria necavitară
2. caria compusă
3. caria dentinei
4. caria cavitară
5. caria circulară
6. ECC
7. caria staționară
8. caria complexă
9. caria acută
10. caria oprită în evoluție
10. Koch și colaboratorii (2019) consideră ca datele epidemiologice despre caria DT pot
fi folosite pentru a furniza date despre următaorele:
1. obiectivele tratamentului cariilor dentare la copii
2. strategii privind sănătatea orală prin monitorizarea cariei dentare
3. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de vârstă
4. incidența cariei în populația pediatrică
5. incidența cariei în populația adultă în funcție de tipologia craniană
6. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de mediul socio-economic
7. neîndeplinirea obiectivelor tratamentului cariilor dentare la copii
8. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de tipologia facială
9. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de tipologia craniană
10. incidența cariei în populația adultă
11. Conform datelor epidemiologice, despre caria DT nu sunt adevărate următoarele

afirmații:
1. leziunile carioase sunt de obicei asimetrice
2. molarii 1 au o frecvență a leziunilor carioase mai mare comparativ cu cea a
molarilor 2
3. suprafețele meziale și distale sunt mai puțin afectate
4. dinții cu cea mai mică frecvență a leziunilor carioase sunt incisivii superiori
5. la vârste foarte mici, afectarea prin carie devine mai mare pentru arcada
mandibulară
6. distribuția pe sexe conform prevalenței arată o afectare preponderentă a
sexului feminin
7. dinții cu cea mai mare frecvență a leziunilor carioase sunt molarii 1
8. dinții cu cea mai mică frecvență a leziunilor carioase sunt caninii
9. incisivii superiori au cea mai mare frecvență a leziunilor carioase, iar caninii cea
mai mică frecvență
10. leziunile carioase sunt de obicei simetrice
12. Factorii determinați importanți ai activității și progresiei cariei (Kotsanos et al.

2021) sunt următorii:
1. expunerea frecventă la carbohidrați fermentabili
2. placa dentară matură
3. smalțul hipermineralizat
4. smalțul
5. capacitatea tampon a salivei
6. expunerea frecventă la carbohidrați nefermentabili
7. placa dentară imatură
8. factorii comportamentali
9. expunere inconstantă la carbohidrați nefermentabili
10. factorii socio-economici
13. Factorii favorizanți ai dezvoltării cariei dentare al copii sunt următorii:

1. formarea normală, fără hipoplazii a unităților odontale
2. uneori, poziția normală a dintelui pe arcadă
3. uneori, poziția anormală a dintelui pe arcadă
4. imaturitatea dinților recent erupți
5. contactele plate și întinse în suprafață
6. formarea normală fără hipomineralizări a a unităților odontale
7. contacte interdentare punctiforme, reduse în suprafață
8. deficiențe din timpul formării organului dentar
9. maturitatea dinților recent erupți pe arcadă
10. morfologia dentară
14. Din punct de vedere histologic, straturile de smalț care se găsesc într-o leziune
carioasă a DT sunt:
1. zona întunecată – doar cu suprafețe demineralizate
2. zona întunecată – cu suprafețe remineralizate
3. stratul superficial – cel mai puțin demineralizat
4. zona întunecată – pierdere de minerale de 24%
5. corpul leziunii – prezintă cea mai mare distrucție a smalțului
6. zona întunecată – cu suprafețe demineralizate
7. stratul superficial – cel mai mult demineralizat
8. zona translucidă – stratul cel mai profund al leziunii
9. zona translucidă – pierdere de minerale de 6%
10. corpul leziunii – pierdere de minerale de 10%
15. Despre straturile de dentină care se găsesc din punct de vedere histologic de la
suprafață spre profunzime într-o leziune carioasă a DT sunt adevărate următoarele
afirmații:
1. zona demineralizată reprezintă cea de a cincea zonă
2. zona de invazie bacteriană reprezintă cea de a doua zonă
3. zona de degenerescență grăsoasă reprezintă cea de a cincea zonă
4. zona de invazie bacteriană reprezintă cea de a patra zonă
5. zona demineralizată reprezintă cea de a treia zonă
6. zona de degenerescență grăsoasă reprezintă cea de a patra zonă
7. zona de dentină sclerotică reprezintă cea de a patra zonă
8. zona de dentină descompusă reprezintă prima zonă
9. zona de dentină sclerotică reprezintă cea de a treia zonă
10. zona de dentină descompusă reprezintă cea de a treia zonă
16. Despre semnele subiective pe care se stabilește un diagnostic pozitiv în caria simplă
a DT sunt adevărate următoarele afirmații:
1. sunt incerte și nesigure din cauza incapacității copilului de a oferi informații
corecte mediculului pedodont
2. pot fi reprezentate de anxietate la apropierea meselor
3. sunt incerte din cauza involuției tardive a țesutului pulpar
4. sunt incerte și nesigure din cauza involuției timpurii a țesutului pulpar
5. pot fi rereprezentate de sortarea hranei în funcție de disconfortul cauzat
6. sunt sigure datorită lipsei de anxietate la cabinetul stomatologic a pacienților copii
7. sunt incerte și nesigure din cauza anxietății copilului în cabinetul
stomatologic
8. nu cuprind între ele sensibilitatea la consumul de dulciuri
9. sunt sigure, pacientul copil putând oferi informații reale medicului pedodont
10. nu cuprind între ele privarea de somn a copilului
17. Sunt semne obiective în caria simplă a dinților temporari, următoarele:

1. prezența vitalității pulpare
2. pierderea poftei de mâncare
3. pierderea translucidității smalțului
4. camera pulpară închisă
5. durere la masticație
6. fetiditate profundă, persistentă
7. nervozitate
8. dentină de culoare maro-neagră în cariile avansate
9. sensibilitate la consumul de dulciuri
10. leziune cu suprafață lucioasă în caria oprită în evoluție
18. Specificați care din următoarele afirmații reprezintă semne obiective în caria simplă
a DT:
1. prezența unei pete alb-cretoase
2. prezența dentinei alterate care este dură în cariile cronice
3. percuția axială pozitivă
4. sonda agață și retenționează în cariile direct accesibile
5. prezența dentinei alterate în cariile incipiente
6. fetiditate superficială
7. prezența dentinei alterate care este dură și rugoasă în cariile acute
8. camera pulpară deschisă
9. prezența smalțului rugos
10. teste de vitalitate negative
19. Metodele noi și adjuvante utilizate în detectarea cariei DT la copil sunt reprezentate
de următoarele:
1. fluorescența laser
2. ortopantomografia
3. radiografia bimolară
4. fluorescența cantitativă a luminii
5. radiografia bite-wing
6. radiografia ocluzală
7. transiluminarea cu fibră optică digitală
8. tomografia cu coerență optică
9. radiografia retro-dento-alveolară
10. lupele
20. Precizați care din afirmațiile următoare sunt adevărate cu privire la metodele
adjuvante de detectare a cariilor DT:
1. fluoresecnța cantitativă cu laser reprezintă o metodă eficientă de detectare a
leziunilor necavitare în smalț
2. transiluminarea cu fibră optică poate fi utilizată pentru detectarea fisurilor și a
cariilor secundare din jurul restaurărilor dentare
3. detectarea electrică a cariilor este o metodă cu senzitivitate crescută pentru
leziunile dentinare
4. detectarea electrică a cariilor este o metodă cu senzitivitate crescută pentru
leziunile în smalț
5. transiluminarea cu fibră optică digitală este utilizată pentru detectarea cu
cariilor incipiente de pe toate suprafețele dentare
6. endoscopia dentară reprezintă o metodă de diagnostic utilă pentru leziunile
proximale de la nivelul smalțului
7. fluoresecența cantitativă cu laser reprezintă o metodă eficientă de detectare a
leziunilor cavitare în smalț de pe suprafețele meziale și distale
8. transiluminarea cu fibră optică este utilizată pentru detectarea cu acuratețe a
leziunilor necavitare aproximale de la nivelul smalțului
9. Caries Scan (IDMoS PLC, Dundee, UK) este un instrument care este utilizat
pentru detectarea, diagnosticul și monitorizarea leziunilor carioase incipiente
de pe suprafețele ocluzale, leziuni care nu sunt decelabile clinic de ochiul
uman
10. diagnosticul cariei dentare cu ajutorul ultrasunetelor prezintă o senzitivitate
scăzută raportat la o radiografie bitewing
21. Transiluminarea cu fibră optică:
1. este utilizată pentru detectarea cariilor ocluzale
2. permite diagnosticul timpuriu al leziunilor carioase în smalț, mai ales a celor
de la nivelul premolarilor
3. permite diagnosticul timpuriu al leziunilor carioase în smalț, mai ales a celor
de la nivelul incisivilor
4. nu poate detecta cu acuratețe leziunile ocluzale dentinare
5. nu poate detecta leziunile necavitare aproximale de la nivelul smalțului
6. leziunile carioase aproximale pot fi diagnosticate cu sonda de lumină poziționată
supragingival, deasupra marginii cervicale a dintelui
7. este utilizată pentru detectarea cariilor aproximale
8. detectează cu acuratețe leziunile ocluzale dentinare de tip D1
9. nu poate detecta leziunile necavitare aproximale de tip D3
10. poate detecta leziunile necavitare aproximale de la nivelul smalțului
22. Printre caracteristicile camerei intraorale se numără următoarele:

1. are specificitate crescută pentru leziunile proximale în smalț
2. reprezintă o metodă de diagnostic utilă pentru leziunile proximale de la
nivelul smalțului
3. reprezintă o metodă de diagnostic utilă pentru leziunile proximale de la nivelul
dentinei
4. are senzitivitate crescută pentru cariile ocluzale dentinare
5. are senzitivitate scăzută pentru cariile ocluzale dentinare
6. are specificitate scăzută pentru leziunile proximale în smalț
7. are senzitivitate crescută pentru cariile ocluzale limitate în smalț
8. are specificitate scăzută pentru leziunile proximale în dentină
9. are specificitate scăzută pentru leziunile ocluzale
10. are senzitivitate scăzută pentru cariile ocluzale limitate în smalț
23. Precizați afirmațiile adevărate despre testele de activitate carioasă care pot fi
utilizate în cazul DT:
1. testul solubilității smalțului – are la bază testul ALBAN
2. testul numărului de colonii de Lactobacillus reprezintă unul din aceste teste
3. testul SNYDER măsoară capacitatea microorganismelor salivare de a forma
acid organic într-un mediu cu carbonați
4. testul SWAB – reprezintă un test prin care flora orală este colectată prin ștergerea
suprafeței orale a dinților cu un rulou de vată
5. testul reductazei salivare măsoară activitatea unei enzime (reductaza)
prezentă în salivă
6. testul SWAB – reprezintă un test prin care flora orală este colectată prin
ștergerea suprafeței vestibulare a dinților cu un rulou de vată
7. testul fluxului salivar se realizează prin colectarea salivei stimulate timp de 3
minute
8. testul SWAB are același principiu ca și testul numărului de colonii de
Lactobacillus
9. testul ALBAN reprezintă o modificare a testului SNYDER pentru ca acesta
să fie mai ușor utilizat în cabinetul de medicină dentară
10. testul SNYDER măsoară capacitatea microorganismelor salivare de a forma acid
anorganic într-un mediu cu carbonate
24. Despre caria progresivă (acută) sunt false următoarele afirmații:

1. nu prezintă dentină de reacție
2. textura țesutului afectat este moale
3. se caracterizează prin prezența dentinei de reacție
4. afectează fisurile ocluzale
5. durerea nu este prezentă
6. afectează suprafețele vestibulare ale incisivilor și caninilor
7. are o evoluție în profunzime
8. este însoțită de prezența durerii
9. culoarea țesuturilor afectate de caria acută este maro-neagră
10. are o evoluție în suprafață
25. Despre caria oprită în evoluție sunt false următoarele afirmații:

1. durerea nu este prezentă
2. nu prezintă dentină de reacție
3. afectează suprafețele vestibulare ale incisivilor și caninilor
4. este însoțită de prezența durerii
5. textura țesutului afectat este moale
6. afectează fisurile ocluzale
7. se caracterizează prin prezența dentinei de reacție
8. are o evoluție în suprafață
9. are o evoluție în profunzime spre apariția de cavitate și ulterior necroză
10. culoarea țesuturilor afectate de caria acută este maro-neagră
26. Declinul in ceea ce priveste prevalenta leziunilor carioase in Tarile Vest Europene,
precum si in alte state din intreaga lume are urmatoarele cause posibile:
1. Posibile schimbări în virulența micro-organismelor
2. Utilizarea pe scară largă a Iodului
3. Utilizarea destul de frecventă a antihistaminicelor
4. Modificări ale igienei nutriționale
5. Utilizarea pe scară largă a Iodoformului
6. Utilizarea destul de frecventă a antibioticelor
7. Utilizarea pe scară largă a fluorului
8. Modificări ale dietei
9. Modificări in ritmul de viata
10. Utilizarea destul de frecventă a probioticelor
27. Motivele tratarii cariilor dintilor temporari sunt:

1. Menținerea spațiului pentru dinții temporari
2. Restabilirea funcției masticatorii
3. Restabilirea funcției renale
4. Menținerea spațiului pentru dinții permanenți
5. Evitarea fluorizarii
6. Evitarea extracțiilor
7. Contribuie la menținerea lungimii arcadelor dentare
8. Ajuta la apariția durerii
9. Previne apariția durerii
10. Restabilirea funcției digestive

1. Previne afectarea dinților permanenți
2. Pentru a preveni dezvoltarea anomaliilor congenitale
3. Refacerea morfologiei dintelui
5. Restabilirea sistemului nervos
6. Pentru a preveni dezvoltarea anomaliilor dento-maxilare
7. Se previn malocluziile în perioada dentiției mixte și în dentația permanentă
8. Restabilirea funcției estetice
9. Pentru a preveni dezvoltarea anomaliilor cromozomiale
10. Refacerea morfologiei osului maxilar

1. Evitarea interventiilor complexe sub anestezie generala
2. Pentru a preveni dezvoltarea anomaliilor congenitale
4. Previne apariția sepsisului
5. Evitarea interventiilor cu anestezie topica
6. Refacerea morfologiei dintelui
7. Evitarea interventiilor complexe cu anestezie locala
8. Restabilirea funcțiilor sistemului locomotor
9. Restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat
10. Evitarea intervențiilor chirurgicale la copiii compromiși medical
30. Obiectivele (AAPD) in tratamentul cariilor dintilor temporari sunt:
1. Protejarea și păstrarea structurii dintelui
2. Oprirea evoluției cariilor dentare
3. Mentinerea complicațiilor locale
4. Asigurarea evoluției cariilor dentare
5. Tratarea și limitarea efectelor negative cauzate de cariile dentare
6. Menținerea vitalității dinților temporari
7. Asigurarea rezorbtiei fiziologice a radacinilor dintilor permanenti
8. Restabilirea mimicii
9. Asigurarea rezorbtiei fiziologice a radacinilor dintilor temporari
10. Restabilirea funcțiilor sistemului locomotor
31. Obiectivele (AAPD) in tratamentul cariilor dintilor temporari sunt:

1. Asigurarea evoluției cariilor dentare
2. Asigurarea rezorbtiei patologice a radacinilor dintilor temporari
3. Nu este necesara menținerea vitalității dinților temporari
4. Prevenirea complicațiilor locale
5. Prevenirea complicațiilor la distanta
6. Restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat
7. Restabilirea esteticii
8. Tratarea și limitarea efectelor pozitive cauzate de cariile dentare
9. Asigurarea rezorbtiei fiziologice a radacinilor dintilor permanenti
10. Facilitarea menținerii igienei orale
32. Obiectivul (AAPD) in tratamentul cariilor dintilor temporari prin care trebuie sa
ajutam copilul sa ajunga la maturitate, urmatoarea/urmatoarele afirmatii sunt
adevarate:
1. Dentație permanentă intactă
2. Carii active prezente
3. Fără carii active
4. Cât mai puțini dinți tratati
5. Menținerea vitalității dinților temporari
6. Cât mai puțini dinți restaurați
7. Dentație temporara afectata
8. Atitudine pozitivă față de viitoarea stare de sănătate orală și dentară
9. Cât mai puțini dinți restanti
10. Restabilirea esteticii
33. Conform (AAPD)-2012 in privinta tratamentului cariei dintilor temporari,

urmatoarea/urmatoarele afirmatii trebuiesc luate in considerare:
1. Numărul de dinți care necesită tratament restaurator
2. Complianța parentală față de tratamentul stomatologic
3. Statusul socio-economic al aparținătorilor
4. Statusul de dezvoltare al dentației/dentiției
5. Stadiul de evoluție a leziunii carioase (activitatea carioasă)
6. Prezența/Absența unor complicații (ex. abces, PAAc)
7. Riscul carios
8. Posibilitatea de monitorizare a copilului
9. Capacitatea copilului de a coopera pe parcursultratamentului stomatologic
10. Igiena orală a copilului
34. Conform (Douggal MS,Day PF)-2012 in privinta tratamentului cariei dintilor

temporari, urmatoarea/urmatoarele afirmatii trebuiesc luate in considerare:
2. Gradul de afectare a pulpei dentare
3. Motivarea copilului și a părintelui/tutorelui
4. Riscul carios
5. Simptomele asociate cariei dentare
7. Statusul de dezvoltare al dentației/dentiției
9. Gradul de extindere a procesului carios în profunzime și în suprafață
10. Vârsta pacientului și intervalul de timp rămas până la exfolierea dintelui
temporar
35. Dupa (Cameron & Widmer, 2008, Chantal Naulin-Ifi, 2011) in privinta tratamentului
cariei dintilor temporari, elementele cheie pentru un plan de tratament corect sunt:
1. Numărul de dinți care necesită tratament restaurator

2. Riscul carios individual
3. Prezența/Absența unor complicații (ex. abces, PAAc)
5. Vârsta copilului → stadiul de dezvoltare al dintelui (imaturitate/
stabilitate/resorbție)
10. Stadiul de evoluție a leziunii carioase (activitatea carioasă)
cariei dintilor temporari, elementele cheie pentru un plan de tratament corect sunt:

3. Igiena nutrițională
5. Gradul de cooperare al copilului
6. Starea de sănătate a cavității orale și nivelul de igienă oro-dentară
9. Starea generală de sănătate a copilului
37. In evaluarea riscului carios in tratamentul cariei dintilor temporari urmatoarele

afirmatii sunt adevarate:
1. Evaluarea riscului carios este o procedură obiectiva, al cărei rezultat se poate dovedi a fi
corect sau gresit
2. Conform studiilor din literatură, probabilitatea de a identifica subiecții cu un risc mare
pentru apariția cariei dentare este mare (senzitivitate crescuta)
3. Riscul este definit ca probabilitatea de apariție a unui eveniment nedorit
4. Evaluarea riscului carios este o procedură subiectivă, al cărei rezultat se poate
dovedi a fi greșit
5. Evaluarea riscului carios reprezintă procedura clinică prin care se poate aprecia
probabilitatea dezvoltării ulterioare de leziuni carioase
6. Evaluarea riscului carios este o procedură obiectiva, al cărei rezultat se poate dovedi a fi
corect
7. Evaluarea riscului carios este o procedură subiectivă, al cărei rezultat se poate
dovedi a fi corect
8. Conform studiilor din literatură, probabilitatea de a identifica corect subiecții cu risc
scăzut pentru apariția cariei dentare este mica (specificitate scazuta)
9. Conform studiilor din literatură, probabilitatea de a identifica subiecții cu un risc
mare pentru apariția cariei dentare este mică (senzitivitate redusă)
10. Evaluarea riscului carios reprezintă procedura clinică prin care nu se poate
apreciaprobabilitatea dezvoltării ulterioare de leziuni carioase

afirmatii sunt adevarate: 4 raspunuri !!!
1. Experiența carioasă anterioară și în special activitatea inițială a leziunilor carioase nu este
cel mai bun predictor pentru preșcolari, elevi și adolescenți
2. Determinarea riscului carios va ajuta medicul dentist să programeze întâlnirile și
intervalele pentru următoarele radiografii, pentru risc carios ridicat – la 6 luni,respectiv
12 luni
scăzut pentru apariția cariei dentare este mare (specificitate crescută)
intervalele pentru următoarele radiografii, pentru risc carios ridicat – la 3
luni,respectiv 6 luni
5. Evaluarea este utilă în direcționarea strategiilor de prevenție și tratament
6. Evaluarea este concepută pentru a furniza o estimare a "susceptibilității" bolii
7. Cariograma a fost evaluată și s-a dovedit a fi mai predictivă în cazul dinților temporari
decât în cazul dinților permanenti
scăzut pentru apariția cariei dentare este mica (specificitate scazuta)
intervalele pentru următoarele radiografii, pentru risc carios scazut – la 6
luni,respectiv 12 luni
10. Evaluarea nu este utilă în direcționarea strategiilor de prevenție și tratament

1. Experiența carioasă anterioară și în special activitatea inițială a leziunilor carioase
este cel mai bun predictor pentru preșcolari, elevi și adolescenți
2. În 2003, discutând riscul de apariție al cariilor și introducerea "Cariogramei", Tellez a
subliniat natura complexă a cariilor dentare și dificultățile în previzionarea dezvoltării
afecțiunii la un anumit pacient.
3. Cariograma a fost evaluată și s-a dovedit a fi mai predictivă în cazul dinților
permanenți decât în cazul dinților temporari
4. Modalitățile de evaluare a riscului carios cel mai frecvent utilizate sunt Cariograma
si Cavity Risk Management Assessment [CAMBRA]
5. Cariograma a fost evaluată și s-a dovedit a fi mai predictivă în cazul dinților temporari
decât în cazul dinților permanenti
6. Experiența carioasă anterioară orientează asupra selecției pacienților cu
leziunicarioase în vederea abordării leziunilor existente prin metode neinvazive
(prevenția secundară)
7. În 2003, discutând riscul de apariție al cariilor și introducerea "Cariogramei",
Petersson a subliniat natura complexă a cariilor dentare și dificultățile în
previzionarea dezvoltării afecțiunii la un anumit pacient.
8. Experiența carioasă anterioară și în special activitatea inițială a leziunilor carioase nu este
cel mai bun predictor pentru preșcolari, elevi și adolescenți
9. Experiența carioasă anterioară nu orientează asupra selecției pacienților cu
leziunicarioase în vederea abordării leziunilor existente prin metode neinvazive
(prevenția secundară)
10. Cariograma a fost evaluată și s-a dovedit a nu fi mai predictivă în cazul dinților
permanenți decât în cazul dinților temporari

1. Evaluările exacte ale riscului carios la pacienți pot orienta stomatologii pediatrici și
instituțiile sanitare pentru a aloca mai bine timpul și resursele lor pacienților cu risc
crescut
2. Risc carios moderat - dmft=2-4
3. Risc carios scazut - dmft=1-2
4. Risc carios scazut - dmft=0-0,5
5. Risc carios ridicat - dmft ≥ 5
6. Risc carios moderat - dmft=1-4
7. Risc carios moderat - dmft=0,5-1
8. Deoarece precizia și eficiența în identificarea pacienților cu boală activă sau cu un
potențial ridicat de a dezvolta o boală se îmbunătățesc vizita standard de control la
șase luni pentru copii poate fi personalizată pentru fiecare pacient
9. Risc carios scazut - dmft=0-1
10. Risc carios ridicat - dmft ≥ 7
41. Factorii care influenteaza riscul carios sunt:

1. Carcinogeni
2. Radiografici
3. Comportamentali
4. Biologici
5. De coagulare
6. Traumatici
7. Intuitia medicului stomatolog
8. Clinici
9. Preclinici
10. Socio-demografici
42. Printre factorii comportamentali care influenteaza riscul carios se enumera:

1. Dieta
2. Nivelul de educatie
3. Utilizarea biberonului
4. Prevalenta cariilor
5. Obiceiuri alimentare
6. Originea etnica
7. Expunerea la fluor
8. Periajul dentar
9. Prezenta restaurarilor odontale
10. Statutul socio-economic
43. Printre factorii clinici care influenteaza riscul carios se enumera:
1. Statusul gingival si parodontal

2. Originea etnica
5. Extractii anterioare
9. Dieta
10. Igiena orala
44. Testele suplimentare folosite in evaluarea riscului carios sunt:
1. Testul pentru Streptoccocus mutans

2. Testul pentru Streptococcus agalactiae
3. Testul pentru Streptoccocus sobrinus
4. Debit salivar
5. Testul pentru Streptococcus pneumoniae
6. Capacitatea tampon salivara
7. Testul pentru Lactobacilus acidophilus
8. Electrice
9. Mecanice
10. Chimice
45. Intuitia medicului/capacitatea clinica in evaluarea riscului carios poate stabili:
1. Risc crescut
2. Igiena orala
3. Risc scazut
4. Dieta
5. Statusul gingival si parodontal
6. Nici o interventie dincolo de ceea ce face deja pacientul
8. Necesitatea unei preventii suplimentare
10. Risc moderat
46. Atitudinea terapeutica in tratamentul cariei dintilor temporari la pacienti cu risc
crescut implica:
1. Stabilizarea leziunilor carioase reprezintă cea mai bună metodă de tratament, care
contribuie la scăderea ritmului de progresie a leziunilor carioase până în momentul
în care se vor realiza restaurări definitive și se vor aplica terapii de prevenție
2. Restaurarea celorlalți dinți cariați
3. Extracții dentare și menținător de spațiu fix sau mobilizabil
4. Trebuie inițiată o terapie preventivă imediat după îndepărtarea durerii dentare
5. Leziuni carioase multiple
6. Un plan de tratament ideal trebuie să includă tratamentul tuturor celorlalte leziuni
carioase
7. Un plan de tratament ideal trebui să includă tratamentul tuturor celorlalte leziuni
carioase
8. Trebui inițiată o terapie preventivă imediat după îndepărtarea durerii dentare
9. Trebuie avută în vedere și necesitatea efectuării unor alte extracții dentare de echilibrare
10. Extinderea în suprafață și în profunzime a procesului carios și eventuala prezență a unei
pulpite pot indica ca și măsură terapeutică extracția dentară
47. Atitudinea terapeutica in tratamentul cariei dintilor temporari la pacienti cu risc

crescut implica:
1. Restaurarea celorlalți dinți cariați

2. Leziuni carioase multiple
3. Trebuie inițiată o terapie preventivă imediat după îndepărtarea durerii dentare
4. Un plan de tratament ideal trebui să includă tratamentul tuturor celorlalte leziuni
carioase
5. Un plan de tratament ideal trebuie să includă tratamentul tuturor celorlalte leziuni
carioase
6. Stabilizarea leziunilor carioase reprezintă cea mai bună metodă de tratament, care
contribuie la scăderea ritmului de progresie a leziunilor carioase până în momentul
în care se vor realiza restaurări definitive și se vor aplica terapii de prevenție
7. Extracția unui dinte la nivelul aceleași arcade, pe hemiarcada opusă
8. Extinderea în suprafață și în profunzime a procesului carios și eventuala prezență a unei
pulpite pot indica ca și măsură terapeutică extracția dentară
9. Trebui inițiată o terapie preventivă imediat după îndepărtarea durerii dentare
10. Extracții dentare și menținător de spațiu fix sau mobilizabil
48. Dupa Tinanoff et. al un concept clinic de luare a deciziilor pentru gestionarea cariilor
dentare în dentiția temporară cuprinde:
1. Reevaluare periodică
4. Terapie restaurativă
5. Decizia de tratament
6. Diagnostic clinic
8. Cavity Risk Management Assessment [CAMBRA]
9. Cariograma
10. Terapie preventivă
49. In cadrul conceptului lui Tinanoff et. al decizia de tratament include:
1. Riscul carios al pacientului

2. Sigilări
3. Igiena orală
4. Istoricul progresiei cariilor la dinții temporari
5. Regim antimicrobian
6. Vârsta copilului
7. Fluorizări
8. Istoricul progresiei cariilor la dinții permanenti
9. Date despre rezultaele terapiei
10. Preferințele și așteptările clinicianului și ale părinților
50. In cadrul conceptului lui Tinanoff et. al terapia preventiva si cea restaurativa includ:
1. Vârsta copilului
2. Igiena orală
3. Regim antimicrobian
4. Date despre rezultaele terapiei
5. Menținerea integrității dinților
6. Riscul carios al pacientului
7. Sigilări
8. Preferințele și așteptările clinicianului și ale părinților
9. Istoricul progresiei cariilor la dinții temporari
10. Fluorizări
51. Dupa Tinanoff et. al posibilele proceduri de diagnostic, prevenție și terapie restaurativă
a dintilor temporari bazate pe evaluarea riscului carios al copilului și în funcție de vârstă
pentru un risc scazut includ:
1. Una sau mai multe leziuni în ultimul an

2. Titru scăzut de S. Mutans
3. Fără leziuni în ultimul an
4. Middle SES
5. Fără white spot
6. Titru moderat de S. Mutans
7. Dmfs > 1⁄2 vârsta copilului
8. Frecvența mare a consumului de dulciuri
9. Dmfs < 1⁄2 vârsta copilului
10. High SES
pentru un risc moderat includ:
1. Dmfs < 1⁄2 vârsta copilului

3. Middle SES
4. Una sau mai multe leziuni în ultimul an
5. Evaluarea inițială a S. mutans
9. Dmfs > 1⁄2 vârsta copilului
10. High SES
pentru un risc crescut includ:
1. Numeroase leziuni de tip white spot

2. Dmfs > vârsta copilului
3. 2 sau mai multe leziuni în ultimul an
5. Prezența aparatelor ortodontice
6. Titru crescut de S. Mutans
10. High SES
1. Radiografii la 6-12 luni

2. Radiografii la 12 luni
3. Complianța pacentului
5. Examinare la 12-18 luni
7. Evaluarea S. Mutans
10. Analiza dietei
pentru un risc scazut includ:
1. Evaluarea initiala a S. Mutans

6. Analiza dietei
8. Nu se instituie vreo terapie restaurativa
9. Utilizarea pastelor cu fluor ca si terapie preventiva
2. Fluorizări zilnice la domiciliu
3. Evaluarea initiala a S. Mutans
9. Suplimente de fluor pe cale generală
10. Analiza dietei
1. Suplimente de fluor pe cale generală

3. Tratament agresiv pentru a minimiza progresia cariilor
4. Monitorizarea white spots si restaurarea leziunilor proximale în smalț
5. Consiliere nutrițională
6. Monitorizarea white spots și a leziunilor proximale în smalț
7. Analiza dietei
9. Fluorizări topice profesionale și sigilări
10. Restaurarea leziunilor progresive și a celor cavitare

5. Nu se instituie vreo terapie restaurativa
6. Tratament agresiv pentru a minimiza progresia cariilor
7. Analiza dietei
9. Monitorizarea white spots si restaurarea leziunilor proximale în smalț
10. Monitorizarea white spots și a leziunilor proximale în smalț
59. Secvențializarea stabilizării leziunilor carioase acute in tratamentul cariei dintilor

temporari cuprinde:
1. Aplicarea unei obturații provizorii

2. Restaurări în zona anterioară
3. Aplicarea de sigilanți
4. Obturatii temporare
5. Îndepărtarea leziunii carioase de la marginile cavității
6. Restaurări extinse la maxilar în zona posterioară cu analgezie locală
7. Obtinerea de timp necesar pentru mărirea gradului de cooperare al copilului
8. Restaurări intr-un cadran care să necesite analgezie tronculară
9. Restaurări minime unde nu e necesară analgezia locală
10. Obtinerea de timp necesar pentru tratamentul altor dinți care necesită restaurări
60. Secvențializarea ingrijirii restaurative in tratamentul cariei dintilor temporari
cuprinde:
1. Tratamente endodontice
3. Extractii
6. Obtinerea de timp necesar pentru mărirea gradului de cooperare al copilului
7. Obtinerea de timp necesar pentru tratamentul altor dinți care necesită restaurări
8. Restaurări minime unde nu e necesară analgezia locală
9. Îndepărtarea leziunii carioase de la marginile cavității
61. Planificarea tratamentului cariei dintilor temporari cuprinde:
1. Fluorizare
2. Dieta
3. Management
4. Un prim pas este reprezentat de complianța copilului la tratament și de gradul de suport și
consimțământ parental
5. Lista de probleme
6. Controlul placii bacteriene
7. Al doilea pas este reprezentat de complianța copilului la tratament și de gradul de
suport și consimțământ parental
8. Un prim pas în planificarea tratamentului este reprezentat de formularea unui
diagnostic corect
9. Cele mai bune planuri de tratament sunt cele pragmatice, deoarece un plan de
tratament va avea succes dacă este realist și poate fi finalizat
10. Al doilea pas în planificarea tratamentului este reprezentat de formularea unui diagnostic
corect
62. Printre etapele planificarii tratamentului cariei dintilor temporari se pot enumera
urmatoarele:
1. Folosirea metodelor de prevenție pentru acasă → efect pe termen scurt

2. Evitarea tratamentelor endodontice
3. Folosirea exclusiva a metodelor de prevenție profesională
4. Îndepărtarea durerii
5. Folosirea metodelor de prevenție pentru acasă → efect pe termen lung
6. Folosirea exclusiva a metodelor de prevenție pentru acasă
7. Efectuarea de restaurări dentare
8. Stabilizarea leziunilor carioase prezente
9. Evitarea extractiilor dentare
10. Folosirea metodelor de prevenție profesională → efect pe termen lung
urmatoarele:

4. Managenent comportamental după efectuarea tratamentului stomatologic
5. Reîntărirea cunoștințelor privind metodele de prevenție
8. Efectuarea extracțiilor dentare
10. Realizarea terapiei pulpare
64. Managementul bolii carioase dupa (Koch G., Poulsen S. 2019) include:
1. Teste bacteriologice
2. Restaurarea dinților posteriori temporari (m2,m1)
3. Teste salivare
4. Menținătoare de spațiu
5. Coroane pedodontice
6. Însușirea tehnicilor de igienă orală corectă
8. Istoric nutrițional
9. Curățarea leziunilor carioase cavitare și obturarea lor cu un material provizoriu
10. Restaurarea dinților temporari din zona anterioară
65. Managementul bolii carioase dupa (Koch G., Poulsen S. 2019) include:
1. Teste salivare
2. Controlul placii bacteriene
3. Estimarea riscului și stabilirea unui program de re-evaluare la 3 luni
4. Sigilări
5. Efectuarea extracției de necesitate
6. Aplicarea topică de fluoruri
9. Efectuarea tratamentului endodontic cu caracter de urgență
10. Examen radiologic
66. Managementul bolii carioase dupa (Koch G., Poulsen S. 2019) nu include:
1. Efectuarea extracției de necesitate

2. Curățarea leziunilor carioase cavitare și obturarea lor cu un material provizoriu
3. Efectuarea tratamentului endodontic cu caracter de urgență
4. Sigilări
5. Examen radiologic
6. Însușirea tehnicilor de igienă orală corectă
8. Teste salivare
67. Tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari include:
1. Sigilarea șanțurilor și fosetelor

2. Dieta
3. Obturatii provizorii
4. Extractii
6. Fluorizare topica
7. Fluorizare sistemica
9. Mentinatoare de spatiu
10. Controlul plăcii bacteriene
68. In ceea ce priveste dieta implicata in tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari
urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. Trebuie atent monitorizată frecvența aportului de zaharuri și cantitatea totală a

acestora pe zi
2. Sfatul nutrițional trebuie să fie pozitiv
3. Sfatul nutrițional poate fi dat numai dacă se pornește de la un istoric al alimentației
pe 3-4 zile și trebuie să fie în deplin acord cu stilul de nutriție și cu statutul socio-
economic al familiei
4. Sfatul nutrițional trebuie să fie personalizat pentru copil si parinte
5. Sfatul nutrițional trebuie să fie negativ
6. Crește rezistența smalțului la demineralizare
7. Sfatul nutrițional poate fi dat numai dacă se pornește de la un istoric al alimentației pe 13-
14 zile și trebuie să fie în deplin acord cu stilul de nutriție și cu statutul socio-economic al
familiei
8. Scade producția de acid din placă
14 zile și nu trebuie să fie în deplin acord cu stilul de nutriție și cu statutul socio-
economic al familiei
10. Sfatul nutrițional trebuie să fie practic, pertinent
69. In ceea ce priveste dieta implicata in tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari
urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. Fără aport de lichide pe timpul nopții (excepție = apa)
3. Sfatul nutrițional trebuie să fie personalizat pentru copil si parinte
4. Sfatul nutrițional trebuie să fie personalizat exclusiv pentru copil
14 zile și trebuie să fie în deplin acord cu stilul de nutriție și cu statutul socio-economic al
familiei
6. Fără alimente sau băuturi (excepție = apa) cu 1 oră înainte de culcare
8. Limitarea consumului de zaharuri extrinseci (nme) doar la mesele principale
9. Sfatul nutrițional trebuie să fie pozitiv
10. Crește remineralizarea
70. In ceea ce priveste fluorizarea implicata in tratamentul preventiv al cariei dintilor

temporari urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. Creste producția de acid din placă
2. Topic → apă, tablete cu F, sare, lapte
3. Topic → pasta de dinți (<5 ani până la 1500 ppm), clătiri orale (>6ani ≈ 750 ppm NaF
(0.05%)/zi sau ≈2100 ppm(0.2%) NaF/spt), soluții, geluri, lacuri
7. Sistemic → pasta de dinți (<5 ani până la 500 ppm), clătiri orale (>6ani ≈ 225 ppm NaF
8. Sistemic → apă, tablete cu F, sare, lapte
9. Crește remineralizarea
71. In ceea ce priveste utilizarea calciului si fosfatului in tratamentul preventiv al cariei
dintilor temporari urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. CPP-ACP asigură un mediu suprasaturat care determină remineralizarea și
limitează demineralizarea
2. Ionii de calciu și fosfat prezintă solubilitate scăzută
3. CPP-ACP a fost adăugată în paste aplicate topic
4. Ionii de calciu și fosfat prezintă solubilitate crescuta
5. CPP-ACP asigură un mediu suprasaturat care determină demineralizarea
6. Fosfopeptidul cazeină derivat din lapte stabilizează calciul și fosfatul într-o formă
amorfă→ Fosfopeptida Caseinică – fosfat amorf de calciu = CPP-ACP
7. CPP-ACP a fost adăugată în bauturi pentru sportive in vederea producerii eroziunii
8. CPP-ACP a fost adăugată în ape de gura pentru a reduce remineralizarea si a creste
demineralizarea
9. Ionii de calciu și fosfat sunt factori intrineci salivari, remineralizarea depinde de
compoziția salivei
10. Ionii de calciu și fosfat sunt factori intrineci salivari, remineralizarea nu depinde de
compoziția salivei

1. CPP-ACP a fost adăugată în ape de gura pentru a creste remineralizarea si a reduce
demineralizarea
2. CPP-ACP a fost adăugată în gume de mestecat
compoziția salivei
5. CPP-ACP a fost adăugată în bauturi pentru sportive in vederea reducerii eroziunii
demineralizarea
73. In ceea ce priveste sigilarea santurilor si fosetelor in tratamentul preventiv al cariei

1. Se indica la nivelul leziunilor carioase la dinții temporari
2. Monitorizare continuă la fiecare 6-9 luni
3. Se indica pe suprafețele ocluzale ale molarilor permanenți
5. Se indica exclusiv la nivelul dintilor permanenti
6. Nu se indica la nivelul leziunilor carioase la dinții temporari
7. Cel mai eficient sigilant este cel pe bază de bis-GMA
9. Se indica la copiii cu nevoi speciale
10. La aplicarea sigilantului nu este necesar un foarte bun control al umidității
74. In ceea ce priveste sigilarea santurilor si fosetelor in tratamentul preventiv al cariei

1. Nu se indica la nivelul leziunilor carioase la dinții temporari
2. La aplicarea sigilantului este necesar un foarte bun control al umidității
3. Se indică sigilarea imediat după ce controlul umidității o permite
5. Se indica pe suprafețele ocluzale ale molarilor permanenți
6. Se indica exclusiv la nivelul dintilor permanenti
7. Se indica la copiii cu nevoi speciale
9. La aplicarea sigilantului nu este necesar un foarte bun control al umidității
10. Sigilantul poate fi transparent/opac, cu sau fără rășini
75. Controlul placii bacteriene in tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari se

realizeaza prin:
2. Periaj dentar corect realizat exclusiv cu periute manuale
3. Evitarea clorhexidinei
4. Extractii dentare
5. Periaj dentar corect cu periuțe manuale sau mecanice prin tehnica Fones
6. Periaj dentar profesional
7. Periaj dentar corect cu periuțe manuale sau mecanice prin tehnica Bass
8. Folosirea aței dentare
9. Folosirea clorhexidinei
10. Sigilari dentare
76.Motivele tratarii cariilor dintilor temporari sunt cu exceptia:

1. Contribuie la menținerea lungimii arcadelor dentare-CORECT
3. Previne apariția durerii-CORECT
5. Menținerea spațiului pentru dinții permanenți-CORECT
6. Evitarea extracțiilor-CORECT
7. Restabilirea funcției renale
8. Restabilirea funcției masticatorii-CORECT
9. Ajuta la apariția durerii
77. Obiectivul (AAPD) in tratamentul cariilor dintilor temporari prin care trebuie sa
ajutam copilul sa ajunga la maturitate, urmatoarea/urmatoarele afirmatii sunt false:
1. Atitudine pozitivă față de viitoarea stare de sănătate orală și dentară-CORECT
2. Restabilirea esteticii-CORECT
3. Cât mai puțini dinți restanti
4. Fără carii active-CORECT
5. Carii active prezente
6. Cât mai puțini dinți tratati
7. Menținerea vitalității dinților temporari-CORECT
8. Dentație permanentă intactă-CORECT
9. Dentație temporara afectata
10. Cât mai puțini dinți restaurați CORECT
cariei dintilor temporari, elementele cheie pentru un plan de tratament corect sunt cu
exceptia:
1. Igiena nutrițională
3. Starea de sănătate a cavității orale și nivelul de igienă oro-dentară
4. Gradul de cooperare al copilului
10. Capacitatea copilului de a coopera pe parcursul tratamentului stomatologic
79. Printre factorii comportamentali care influenteaza riscul carios nu se enumera:

4. Dieta AAA
6. Originea etnica
7. Periajul dentar
80. Dupa Tinanoff et. al un concept clinic de luare a deciziilor pentru gestionarea cariilor
dentare în dentiția temporară nu cuprinde:
3. Terapie preventivă
4. Cariograma
5. Decizia de tratament
6. Reevaluare periodică
7. Diagnostic clinic
8. Cavity Risk Management Assessment [CAMBRA]
10. Terapie restaurativă
pentru un risc crescut nu includ:
1. Analiza dietei
4. Evaluarea S. Mutans
82. Secvențializarea stabilizării leziunilor carioase acute in tratamentul cariei dintilor

temporari nu cuprinde:
1. Obtinerea de timp necesar pentru mărirea gradului de cooperare al copilului -CORECT
2. Restaurări minime unde nu e necesară analgezia local
5. Obturatii temporare
6. Îndepărtarea leziunii carioase de la marginile cavității CORECT
8. Aplicarea unei obturații provizorii CORECT
10. Obtinerea de timp necesar pentru tratamentul altor dinți care necesită restaurări CORECT
urmatoarele cu exceptia:
2. Îndepărtarea durerii
3. Stabilizarea leziunilor carioase presente
9. Folosirea metodelor de prevenție pentru acasă → efect pe termen scurt
10. Folosirea metodelor de prevenție profesională → efect pe termen lung
84. Tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari nu include:

1. Extractii
2. Dieta
5. Mentinatoare de spatiu
6. Obturatii provizorii
7. Controlul plăcii bacteriene
8. Fluorizare topica
9. Fluorizare sistemica
10. Sigilarea șanțurilor și fosetelor

dintilor temporari urmatoarele afirmatii sunt false:
1. CPP-ACP a fost adăugată în ape de gura pentru a creste remineralizarea si a reduce
demineralizarea
3. CPP-ACP a fost adăugată în bauturi pentru sportive in vederea reducerii eroziunii
compoziția salivei
demineralizarea
10. CPP-ACP a fost adăugată în gume de mestecat
86. În stomatologia pediatrică, în categoria metodelor de tratament conservative cunoscute

sub numele de „Microdentistry” se regăsesc următoarele:
1. abraziunea cu aer
2. fotoablația cu laser
3. tratamentul restaurativ atraumatic
4. prepararea cavităților după principiile Black
5. metoda Alban
6. tehnica SMART
7. CBCT
8. prepararea cavităților după principiile minim invazive ale lui Irvin
9. prepararea cavităților după principiile minime ale lui Finn
10. air polishing-ul
87 .În stomatologia pediatrică, în categoria tenicilor mecanice ne-rotative se regăsesc

următoarele:
1. fisurotomia
2. tehnica SMART
3. fotoablația cu laser
4. tehnica Carisolv
5. tehnica bazată pe hipoclorit de sodiu
6. ultrasunetele
7. tehnica bazată pe enzime
8. sonoabrazia
9. air polishing-ul
10. tehnica ART
88. Identificați afirmațiile adevărate cu privire la tratamentul cariilor dinților temporari
prin tehnicile mecanice rotative din cadrul “Microdentistry”:
1. lungimea capului frezei de fisurotomie indicată în ameloplastia dinților temporari este de
3.5 mm
2. sistemul micro Diamond Prep conține un set de 8 freze
3. utilizarea frezelor din polimer permite îndepărtarea doar a dentinei afectate
4. frezele din polimer (polymer caries removal burs) se utilizează la piese de mână cu viteze
mari
5. utilizarea frezelor din cadrul sistemului de preparare Micro Diamond nu îndepărtează
defectele de smalț (petele albe)
6. freza de fisurotomie indicată în ameloplastia dinților temporari este indicată și în
ameloplastia molarilor permanenți
7. fisurotomia este o procedură clinică conservatoare pentru tratarea cariei non-
cavitare din șanțuri sau fosete
8. utilizarea frezelor din polimer nu prezervă structura dentară sănătoasă
9. fisurotomia se mai numește și „biopsia cariei”
10. frezele din polimer (polymer caries removal burs) au ax metallic
89. Despre sistemul SmartPrep, SS White Burs se pot face următoarele afirmații:
1. frezele utilizate au un ax de polimer
2. utilizează freza nr. 330
3. frezele utilizate au lame de polimer
4. sunt utilizate la piese de mână cu viteze mici (500-800rpm)
5. frezele utilizate au lame metalice
6. este un sistem care minimizează durerea apărută în timpul pregătirii cavității
7. prezervă structura dentară sănătoasă
8. utilizarea acestor freze permite îndepărtarea structurii dentare afectate dar și a celei
sănătoase
9. îndepărtează doar dentina afectată
10. frezele utilizate au un ax metalic
90. Abrazia cu aer are următoarele indicații:

1. prepararea tuturor cavităților de clasa ii black
2. îndepărtarea restaurărilor cu amalgam
3. carii subgingivale
4. afecțiuni parodontale active
5. prepararea selectivă a cavităților de clasa v black
6. prepararea tuturor cavităților de clasa iii black
7. repararea restaurărilor cu glasionomer
8. prepararea tuturor cavităților de clasa iv black
9. prepararea tuturor cavităților de clasa i black
10. carii incipiente localizate în șanțuri și fosete ocluzale
91. Contraindicațiile utilizării abraziei cu aer sunt următoarele:
1. leziuni carioase de clasa I Black
2. leziuni carioase de clasa III Black
3. plăgi recente ale șesuturilor cavității orale
4. îndepărtarea restaurărilor dentare cu material compozit
5. copii cu astm bronșic
6. îndepărtarea petelor din șanțuri și fosete înainte de aplicarea RPR
7. copii cu boală pulmonară obstructivă
8. aparate ortodontice fixe recent aplicate
9. copii cu alergii severe la praf
10. leziuni carioase de clasa V Black
92. Precizați care sunt avantajele utilizării tehnicii de abrazie cu aer:

1. reducerea disconfortului medicului
2. inexistența feedback-ului tactil
3. reducerea senzației de durere din timpul preparării cavității
4. maximizarea prezervării structurilor dentare
5. nivel de zgomot mai redus
6. prepararea unei cavități a cărei parte internă va fi fină, ceea ce va facilita
restaurarea ulterioară
7. dentina moale, infiltrată trebuie îndepărtată manual
8. prepararea unei cavități a cărei parte internă va avea mici neregularități, ceea ce va
facilita restaurarea ulterioară
9. eficiență scăzută din punct de vedere al energiei
10. eliminarea vibrațiilor și a căldurii locale generate la utilizarea acestei tehnici
93. Despre abrazia cu aer nu sunt adevărate următoarele afirmații:

1. această tehnică are ca și rezultat pregătirea unei cavități cu margini rotunjite la
suprafață și în profunzime
2. este o metodă nerotativă
3. praful degajat poate reprezenta o problemă majoră
4. în urma utilizării acestei tehnici rezultă o cavitate cu o suprafață regulată
5. îndepărtarea cea mai precisă a țesutului dentar se va face cu un vârf care va fi
menținut la 4 mm de suprafața dintelui
6. se bazează pe aplicarea perpendiculară pe suprafața dintelui a unor particule de
bicarbonat de sodiu
7. reprezintă o metodă pseudo-mecanică
8. minimizarea conservării structurilor dure dentare
9. nu se poate utiliza în pregătirea unor cavități extinse care necesită o formă retentivă
convențională
10. este o metodă de îndepărtare a țesutului cariat
94. Atunci când se utilizează metoda „Air Poshing” în tratamentul restaurativ al unui dinte
temporar, rata de abraziune este influențată de:
1. experiența medicului
2. tipul de particule de oxid de aluminiu utilizate
3. duritatea particulelor utilizate
4. existența unor leziuni la nivelul mucoasei cavității orale
5. timp de abraziune
6. timp de atriție
7. forma piesei de mână utilizate
8. forma particulelor utilizate
9. viteză
10. presiune
95. Despre metoda „Air Poshing” utilizată în tratamentul restaurativ al unui dinte
temporar se pot face următoare afirmații:
1. în cazul lezării țesuturilor moi, efectele vor dispărea in 24 ore
2. utilizează un jet de particule aplicate cu presiune foarte mare
3. produce un efect de tăiere/lustruire
4. este indicată în pregătirea dintelui înainte de realizarea unei sigilări
5. jetul se orientează direct spre țesuturile moi pentru a reduce sensibilitatea dureroasă
6. îndepărtează petele dentare în același ritm cu metodele convenționale
7. utilizează un jet de particule aplicate cu presiune medie
8. particulele utilizate conțin bicarbonat de sodiu
9. particulele utilizate conțin trioxid de aluminiu
10. în cazul lezării țesuturilor moi, efectele vor dispărea in 72 ore
96. Koch și colaboratorii (2019) consideră ca datele epidemiologice despre caria DT pot fi
folosite pentru a furniza date despre următaorele:
1. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de tipologia facială
2. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de tipologia craniană
3. incidența cariei în populația adultă în funcție de tipologia craniană
4. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de vârstă
5. incidența cariei în populația pediatrică
6. strategii privind sănătatea orală prin monitorizarea cariei dentare
7. incidența cariei în populația pediatrică în funcție de mediul socio-economic
8. neîndeplinirea obiectivelor tratamentului cariilor dentare la copii
9. incidența cariei în populația adultă
10. obiectivele tratamentului cariilor dentare la copii
97. Tehnica ART:

1. este o tehnică prin care se tratează doar leziuni carioase mici
2. reprezintă o soluție pentru stomatologia nerestaurativă
3. este o tehnică care utilizează și instrumentar rotativ
4. este o tehnică care utilizează glassionomeri pentru obturarea cavităților
5. este o tehnică care utilizează materiale compozite fotopolimerizabile pentru obturarea
cavităților
6. a fost introdus de Francken și colab ca și metodă de tratament pentru copii din
țările în curs de dezvoltare care au la dispoziție resurse tehnologice minime
7. este o tehnică neconservatoare de tratament al cariilor DT
8. se mai numește și tratament de restaurare alternativ
9. este o tehnică care utilizează doar instrumentar manual
10. OMS a promovat această tehnică ca având drept obiective conservarea structurilor
dentare, reducerea infecției și evitarea discomfortului
98. Indicațiile tratamentului restaurativ atraumatic sunt:

1. copii anxioși
2. carii localizate pe o singură suprafașă dentară
3. dinți temporari si dinți permanenți
4. doar la dinții temporari
5. dinți cu fistulă
6. copii cu dizabilități
7. dinți cu inflamație cronică a țesutului pulpar
8. copii mici necooperanți
9. dinți cu cavități neaccesibile instrumemtarului manual
10. carii localizate pe două suprafețe
99. Contraindicațiile ART sunt:

1. dinți cu procese carioase simple localizate pe o singură suprafață la copii cu dizabilități
2. copii anxioși
3. dinte cu deschiderea camerei pulpare
4. dinte cu fistulă
5. dinți permanenți
6. dinți la copiii cu risc carios mare la care este necesar un tratament intermediar în vederea
stabilizării situației clinice
7. dinte cu cavități neaccesibile instrumentarului manual
8. dinte cu inflamație cronică a țesutului pulpar
9. copii foarte mici care nuau fost niciodată la medicul stomatolog
10. dinte cu abces
100. Între avantajele tratamentului restaurativ atraumatic nu se numără următaorele:

1. este o procedură care necesită analgezie locală
2. utilizează și instrumentar manual
3. este o procedură care se desfășoară aproape fără durere
4. este o procedură care datorită fluorurilor eliberate din cimentul glassionomer împiedică
apariția cariilor secundare
5. este o procedură care necesită îndepărtarea de șesut dentar sănătos pentru crearea
de cavități retentive
6. este un tratament care se poate aplica și copiilor din țările sărace și subdezvoltate
7. este un tratament combinat, preventiv și curativ într-o singură ședință
8. în această procedură se îndepărtează doar șțesut dentar decalcificat
9. este o procedură care necesită un timp mare
10. este o procedură care necesită gravare cu acid ortofosforic 37%
101. Instrumentarul necesar efectuării tratamentului restaurativ atraumatic este

reprezentat de:
1. freză de polimer
2. oglindă dentară
3. elevator curb
4. sondă dentară
5. daltă de smalț
6. spatulă bucală
7. bizotator de prag gingival
8. pensă dentară
9. excavator
10. freza 330
102. Între etapele tehnicii ART se numără următoarele:

1. îndepărtarea țesutului cariat cu un excavator de mărime mică sau medie
2. aplicarea Ca(OH)2 dacă este cazul
3. lărgirea ușoară a deschiderii leziunii carioase cu ofreză sferică diamantată
4. izolarea dintelui cu rulouri de bumbac
5. aplicarea acidului ortofosforic 37% timp de 30 sec
6. verificarea ocluzie la 1-2 minute după aplicarea cimentului glassionomer
7. izolarea dintelui cu aspirator de salivă si rulaouri de bumbac
8. aplicarea acidului poliacrilic 10% timp de 10-15 sec
9. curățarea dintelui cu periuța si pastă de periaj profesional
10. aplicarea acidului poliacrilic 10% timp de 30 sec
103 Între etapele tehnicii ART nu se numără următoarele:
1. se indică pacientului sa nu mănânce cel puțin ½ oră (ideal 1 oră)

2. curățarea suprafeței dentare cu un rulou de bumbac umed
3. lărgirea ușoară a deschiderii leziunii carioase cu ofreză sferică mică,
diamantată
4. uscarea suprafeței dentare cu spray de aer
5. se realizează o ușoară presiune pe toată suprafața obturației cu degetul
umectat în apă
6. uscarea cu rulouri de bumbac
7. se verifică ocluzia la 5 minute după aplicarea materialului glassionomer
8. aplicarea de hidroxid de calciu dacă este cazul
9. izolarea dintelui cu diga și aspirator de salivă
10. excesul de material de obturație se îndepoărtează cu o spatulă ascuțită
104 Tratamentul restaurativ atraumatic cu argint (SMART):
1. SDF conține argint, amoniac și fluorură

2. reprezintă o modificare a tehnicii ART
3. folosește soluție de SDF 38%, cu un pH de 8-10
4. este o tehnică care utilizează și instrumentar rotativ la turații înalte
5. folosește fluorura de diamină argint
6. folosește soluție SDF 15%
7. presupune deasemenea utilizarea de instrumentar manual
8. este o tehnică identică cu tehnica ART
9. este o tehnică care utilizează și instrumentar rotativ la turații joase
10. folosește soluție SDF cu un pH de 5
105 Efectele SDF sunt:
1. induce demineralizarea
2. cariostatic
3. sensibilizant
4. acțiune antagonică cu cea a cimentului ionomer de sticlă
5. inhibitor al biofilmului
6. desensibilizant
7. acțiune sinergică cu cea a hidroxidului de calciu utilizat în tehnica SMART
8. stimularea biofilmului
9. bactericid
10. acțiune sinergică cu cea a cimentului ionomer de sticlă
106 Indicațiile tehnicii SMART:
1. leziuni dentare carioase cu afectare pulpară

2. tratamentul cariilor la copii cu nevoi speciale
3. leziuni carioase simptomatice
4. tratamentul cariilor la copii cu hipersensibilitate dentinară
5. tratamentul cariilor la copii cu ECC
6. tratamentul cariilor la copii cu afecțiuni ale glandei tiroide
7. tratamentul cariilor la copii cu SECC
8. tratamentul cariilor la copii la care sunt necesare tratamente stomatologice
cu generare de aerosoli
9. carii radiculare
10. tratamentul preventiv al cariilor
107 Între etapele tehnicii SMART se numără următoarele:
1. aplicarea unui start de vaselină pe buze

2. aplicarea de SDF 38%
3. restaurarea dintelui cu ciment glassionomer
4. prepararea cavității prin tehnica ART
5. aplicarea de SDF 15%
6. aplicarea acidului ortofosforic 37%
7. restaurarea dintelui cu material compozit flow
8. aplicarea unui start de vaselină pe țesuturile moi adiacente dinților care
vor fi tratați
9. aplicarea adezivului
10. prepararea cavității după regulile lui Black
108 Avantajele utrasunetelor si sonoabraziei sunt:
1. țesutul dentar moale este îndepărtat cu eceeași eficiență ca și țesutul dentar

dur
2. conservarea țesuturilor dentare
3. minimizarea presiunii dentare
4. aspirația hidrodinamică a odontoblaștilor
5. minimizarea durerii
6. excursia destul de mare a vârfurilor
7. slabirea prismelor smalțului
8. minimizarea zgomotului
9. minimizarea vibrațiilor
10. absența irigării în interiorul cavității
109 Despre ultrasunete și sonoabrazie ca și metode de tratament restaurativ în

cariile simple ale dinților temporari se poate afirma că:
1. sonoabrazia folosește frecvențe joase

2. ultrasunetele și sonoabrazia sunt indicate în prepararea de cavități
conservatoare
3. sonoabrazia folosește frecvențe înalte
4. ultrasunetele și sonoabrazia sunt indicate în îndepărtarea defectelor profunde
ale smalțului
5. sonoabrazia a fost dezvoltată ca o modificare a instrumentării cu
ultrasunete
6. țesutul dentar moale este îndepărtat cu aceeași eficiență ca țesutul dentar dur
7. ultrasunetele au fost dezvoltată ca o modificare a instrumentării cu
sonoabrazie
8. ultrasunetele și sonoabrazia sunt indicate în îndepărtarea obturațiilor
de amalgam
9. ultrasunetele și sonoabrazia sunt indicate în eliminarea pigmentărilor
dentare
10. vârfurile bazate pe depunerea chimică prin vapori au timp de tăiere mai
mare
110 Despre tehnicile mecano-chimice pe bază de NaOCl sau pe bază de enzime

nu se poate afirma că:
1. după aplicarea tehnicii rezultă o suprafață cu puține neregularități

2. utilizarea acestor tehnici reduce necesitatea efectuării analgeziei locale
3. nu conservă țesuturile dentare
4. pot fi indicate la copii cu fobii dentare
5. poate fi indicată la copii cu boli infecțioase asemănătoare tbc
6. sunt tehnici care sunt eficiente în îndepărtarea zonelor dure ale
leziunilor dentare
7. durata de tratament este substanțial mai redusă
8. nu reduc riscurile expunerii pulpare
9. utilizează un agent chimic în combinație cu forța mecanică pentru a
îndepărta țesutul moale cariat
10. reprezintă metode alternative pentru îndepărtatrea cariei dentare bazat pe
dizolvarea structurilor dentare afectate
111 Tehnica mecano-chimică Carisolv prezintă următoarele caracteristici:
1. monocloraminoacidul N este o substanță care degradează în mod neselectiv

colagenul demineralizat din dentină
2. timpul de acțiune necesar acțiunii substanței este de 30 secunde
3. timpul de acțiune este de 40 secunde
4. gelul aplicat în cavitatea carioasă se îndepărtează prin spălare sub presiune
5. substanța chimică/reactivă este reprezentată de o enzimă
6. monocloraminoacidul N este o substanță care degradează în mod
selectiv colagenul demineralizat din dentina cariată
7. dacă leziunea carioasă necesită o lărgire suplimentară a accesului,
aceasta se va realiza cu ajutorul unei freze montate la piesa de mână
8. procedura de aplicare a gelului trebuie reoetată până când gelul
rămâne clar și suprafața dentară se simte tare la palpare
9. dintele tratat prin această tehnică nu poate fi restaurat cu un material de
restaurare adeziv
10. substanța chimică/reactivă este NaOCl tamponat cu un aminoacid
112 Tehnica mecano-chimică Papacarie prezintă următoarele caracteristici:
1. este o metodă compatibilă cu tehnica ART

2. timpul de acțiune necesar acțiunii gelului din tehnica Papacarie este de 20
secunde
3. gelul utilizat are efect bactericid
4. substanța chimică/reactivă este reprezentată de o enzimă
5. gelul utilizat are efect antiinflamator
6. gelul utilizat conține albastru de metil
7. substanța chimică/reactivă este reprezentată de NaOCl
8. timpul de acțiune necesar acțiunii gelului din tehnica Papacarie este de
30-60 secunde
9. gelul utilizat afectează și dentina care are capacitate de remineralizare
10. gelul utilizat nu are efect bacteriostatic
113 Fotoablația cu laser:
1. laserele din familia erbium laser pot fi utilizate pentru tratamentul

oricărei carii la copii
2. în urma utilizării acestei tehnici va rezulta o cavitate regulată
3. după îndepărtarea smalțului, setările de energie trebuiesc modificate în
sensul augmentării acesteia
4. percolarea obturațiilor cu rășini compozite după prepararea cavității prin
această tehnică este aceeași ca și în cazul preparării cavității prin metoda
clasică
5. utilizarea acestei tehnici la copiii mici nu ridică nici un fel de probleme
6. după îndepărtarea smalțului, setările de energie trebuiesc modificate în
sensul reducerii acesteia
7. vârful laserului trebuie ținut perpendicular pe suprafața de acțiune
8. în urma utilizării acestei tehnici va rezulta o cavitate neregulată
9. este o procedură care contribuie la conservarea țesutului dur dentar
10. vârful laserului trebuie să facă un unghi de 45 grade cu suprafața de acțiune
114 Următoarele particularități ale dinților temporari pot determina anumite

semnificații clinice care influențează tratamentul restaurator al cariei dentare:
1. suprafața ocluzală îngustă determină dificultăți în adaptarea matricii

2. stratul superficial de smalț aprismatic face să nu mai fie necesară bizotarea
prismelor de smalț deoarece acestea sunt susținute
3. smalțul subțire crește timpul de gravaj acid pentru restaurările adezive
4. smalțul subțire face ca localizarea coarnelor pulpare să fie aproape de
suprafața smalțului
5. involuția țesutului pulpar odată cu resorbția radiculară determină existența
tendinței de a face planșeul cavității proximale prea profund
6. camera pulpară mare, cu coarne pulpare largi, poziționate sub cuspizi,
face ca istmul să fie preparat îngust pentru a evita expunerea pulpară
7. smalțul subțire determină existența unei distanțe scurte de parcurs de
către caria dentară
8. ariile de contact strânse și întinse între dinții temporari determină
apariția dificultăților în extensia preventivă în cavitățile de clasa a II-a
9. camera pulpară este mare determină ca unghiul pulpo-axial să fie
profund pentru a crește cantitatea de material pentru a reduce riscul de
eșec al materialului de restaurare
10. durata de viață a DT limitată face să existe tendința de restabilire a
planșeului prin deplasarea peretelui axial spre pulpă
115 Printre dezavantajele utilizării digii în practica pedodontică nu se enumeră:
1. reducerea timpului de lucru

2. poate determina alergii la latex
3. nu se poate aplica în cazurile cu dinți parțial erupți sau malpoziționați
4. ajută la controlul infecțiilor încrucișate
5. traumatizarea țesuturilor moi
6. permite păstrarea unui câmp operator uscat, condiții aseptice
7. îmbunătățește siguranța copilului -
8. cadrul poate determina semne de presiune pe față
9. nu se poate utiliza la copiii cu respirație orală sau cu infecții ale căilor
respiratorii superioare
10. îmbunătățește administrarea de N2O în anumite cazuri
116 Despre utilizarea digii la copii se poate afirma că:
1. foliile de digă pot avea diferite arome

2. se utilizează folii de 5 x 5 inch
3. există cleme speciale pentru dinții temporari
4. anestezia locală trebuie administrată acolo unde clemele pot leza gingia
5. foliile sunt doar de culoarea roz
6. foliile au o singură față
7. se alege clema potrivită și se asigură cu ață dentară
8. selecția corectă a clemelor este un aspect minor al izolării cu diga
9. clemele fără aripioare determină o retracție în plus a foliei de digă în câmpul
operator
10. se utilizează folii de 6 x 6 inch
117 Pentru dentația temporară se recomandă următoarele tipuri de matrici:
1. matricea si postmatricea Apis

2. MatriceaMaryd
3. matricea Tofflemire pentru premolari cu aripioare
4. matricea Kivik
5. matricea Tofflemire pentru premolari fără aripioare
6. bandă ortodontică din care se confecționează inele de dimensiunea
dintelui respectiv
7. bandă metalică în forma literei T
8. matrici metalice Matrix TOR VM
9. matrice de celuloid
10. coroane de celuloid pentru cavități de clasa a IV-a
118 Despre prepararea cavităților de clasa I pentru restaurarea cu amalgam la

dinții temporari se poate afirma că:
1. toate unghiurile cavității vor fi rotunjite

2. pereții meziali și distali trebuie să fi plați la nivelul crestei marginale
3. fosetele V/P cariate nu pot fi incluse în cavitatea de clasa I
4. pereții cavității (V și O) trebui să fie convergenți către suprafața
ocluzală
5. ideal, adâncima cavității este de 1,5mm în dentină
6. planșeul cavității este convex spr suprafața ocluzală
7. la molarul doi temporar superior creasta oblică de smalț se păstrează
întotdeauna
8. lungimea capului tăietor al frezei 330 este de 1,5 mm
9. forma cavității va cuprinde toate șanțurile și fosetele
10. conturul cavității va avea unghiuri bine exprimate
119 Despre caseta proximală realizată în prepararea cavităților de clasa a II-a

pentru restaurarea cu amalgam la dinții temporari se poate afirma că:
1. ideal, peretele axial trebuie să fie d 0,5 mm în dentină

2. trebuie evitate unghiurile rotunjite la nivel proximal
3. trebuie să fie un unghi de 90° între cavitate și suprafață
4. peretele axial este perpendicular pe axul lung al dintelui
5. baza ocluzală este mai îngustă decât deschiderea
6. nu trebuie plasate șanțuri retentive vestibular și oral
7. peretele gingival este plat, ușor concav
8. extensia preventivă a pereților V și O s realizează până în zone de
autocurățire
9. planșeul gingival este deasupra nivelul gingiei
10. trebuie exagerată retenția axială prin lărgirea cavității la nivel cervical
120 Printre greșelile de preparare a cavităților de clasa I pentru restaurarea cu

amalgam la dinții temporari se enumeră:
1. modelarea prea accentuată a anatomiei în amalgam

2. contactul gingival cu dintele vecin neîntrerupt
3. peretele axial neconform cu conturul proximal al dintelui
4. prepararea prea profundă a cavității
5. unghi format de pereții axial, vestibular și lingual prea mare
6. lipsa de modelare, ceea ce duce la fracturi ulterioare ale amalgamului
datorită înălțării ocluziei
7. subminarea crestelor marginale
8. neincluderea tuturor fisurilor susceptibile
9. istm tăiat prea larg
10. lățimea mezio-distală a planșeului gingival mai mare de 1 mm
121 Despre prepararea cavităților de clasa a III-a la dinții temporari se poate

afirma că:
1. profunzimea cavității trebuie să fie de 1,2 - 1,5mm în dentină

2. peretele axial trebuie să urmărească conturul suprafeței externe
3. smalțul incizal nu trebuie să fie subminat
4. accesul la cavitate se poate face chiar și de pe suprafața vestibulară
5. pereții vestibulari și orali trebuie să fie paraleli cu suprafața externă a
dintelui
6. coada de rândunică trebuie să se extindă spre incizal
7. se folosește freza coninvers
8. înclinarea pereților gingival și incizal trebuie să fie spre cervical
9. forma cavității va fi triunghiulară cu baza la nivel cervical
10. peretele gingival trebuie să fie înclinat ușor spre cervical
122 Despre cavitatea de retenție realizată în prepararea cavităților de clasa a IV-

a la dinții temporari se poate afirma că:
1. zona istmului este îngustă

2. se plasează în treimea medie a suprafeței
3. se evită apropierea de marginea incizală
4. se realizează pe suprafața vestibulară a dintelui
5. peretele parapulpar se situează la 1,5 mm deasupra joncțiunii smalț-dentină
6. se realizează pe suprafața orală a dintelui
7. unirea dintre cei doi pereți pulpari se face în unghi ascuțit
8. forma cavității este triunghiulară cu baza spre incizal
9. lățimea cavității nu depășește jumătate din diametrul mezio-distal al
dintelui
10. peretele gingival va fi înclinat spre cervical
123 Despre prepararea cavităților de clasa a V-a la dinții temporari se poate

afirma că:
1. conturul trebuie să aibă o formă reniformă cu ușoare curbe

2. nu se pot realiza indentații la nivelul unghiului gingivo-avial
3. peretele pulpar este ușor evazat către suprafețele proximale
4. forma cavității este trapezoidală
5. marginea gingivală trebuie să fie o curbă perpendiculară cu atașamentul
gingival
6. țesutul cariat rămas se îndepărtează cu freze rotunde nr. 2 la viteze mici
7. forma conturului trebuie să fie limitată și la zonele decalcificate
adiacente
8. forma conturului trebuie să fie limitată la leziunea carioasă
9. se folosește freza 330
10. conturul cavității nu trebuie să fie limitat de extensia procesului carios
124 Utilizarea coroanelor pedodontice este indicată în următoarele situații:
1. restaurarea molarilor temporari fracturați

2. ca stâlp pentru anumite dispozitive -
3. DT la copii cu vârsta mai mare de 8 ani
4. restaurarea doar a DT fără terapie pulpară
5. anomalii dentare de dezvoltare
6. pacienți cu dizabilități, cu igienă orală precară
7. pierdere extinsă a suprafeței dentare prin bruxism
8. DT care trebuie să rămână pe arcadă mai puțin de 2 ani
9. restaurarea molarilor temporari cu o singură față afectată
10. la pacienții cu susceptibilitate carioasă scăzută
125 Contraindicațiile utilizării coroanelor pedodontice sunt:
1. dinte cu mobilitate excesivă

2. DT complet erupți
3. pacienți cunoscuți cu alergie la nickel
4. DT cu mai puțin de ½ din rădăcină resorbită
5. DT cu date clinice sau radiologice de patologie radiculară
6. rațiuni estetice
7. carii recurente în jurul restaurărilor extinse
8. pacienții cu susceptibilitate carioasă ridicată
9. DT aproape de exfoliere,
10. DT care nu se pot restaura conservator cu compozit, compomer,
amalgam, etc.
126 Avantajele utilizării coroanele pedodontice sunt:
1. preparare radicală comparativ cu cea pentru o coroană pe un dinte

permanent
2. eficiență optimă în timp
3. tehnică de lucru complexă
4. prepararea este dificilă dacă este plasată diga
5. preț relativ scăzut
6. fără recidive
7. dificultatea adaptării acestor coroane este mai adesea din cauza sub-
preparației
8. adaptare rapidă
9. vitalitatea dintelui poate fi păstrată
10. forma preparării deasupra gingiei este importantă
127 Printre greșelile comune în aplicarea coroanelor pedodontice se enumeră:
1. cimentarea cu glassionomer
2. formarea pragurilor în timpul șlefuirii
3. lipsa închiderii marginale
4. utilizarea penelor interdentare în timpul preparării dintelui
5. potrivirea coroanei la nivelul sulcusului gingival
6. anestezia părților moi
7. reducerea excesivă a dintelui
8. eșecul rotunjirii tuturor unghiurilor
9. utilizarea digii în timpul preparării dintelui
10. alegerea unei dimensiuni incorecte a coroanei
128 În tehnica de prepararea a unui dinte temporar pentru aplicarea coroanelor

pedodontice trebuie:
1. îndepărtate înainte de preparare toate țesuturile cariate

2. realizat tratamentul pulpar dacă acesta este necesar înainte de
preparare
3. reduse minim suprafețele vestibulare și orale astfel încât să se
îndepărteze orice bombări de deasupra marginii gingivale
4. să se creeze un prag la nivelul marginii gingivale
5. rotunjite toate unghiurile ascuțite
6. să nu fie tăiat prin dinte
7. redusă suprafața ocluzală a dintelui cu 0,5 - 1 mm
8. indicată o radiografie preoperatorie
9. ca freza să fie ținută paralel față de verticală
10. îndepărtate suprafețele meziale si distal cu ajutorul unei freze romboidale
129 Despre caria copilăriei timpurii se poate afirma că:
1. Este o boală infecţioasă.

2. Este o boală acută.
3. Nu afectează stima de sine a copiilor.
4. Nu este o boală infecţioasă.
5. Este o boală care afectează copiii mici.
6. Este o boală cronică.
7. Constituie o problemă de sănătate publică.
8. Nu afectează sănătatea generală a copiilor.
9. Nu afectează vorbirea.
10. Are un efect mutilant asupra dezvoltării si creşterii copiilor.
130 Schimbarea critică pentru a realiza prevenţia cariei copilăriei timpurii

presupune:
1. Includerea unor lideri ai comunității.

2. Informarea şi sensibilizarea decidenților politici.
3. Extinderea rețelei de medici stomatologi si excluderea altor profesioniști din
domeniul sănătății.
4. Îmbunătățirea stării de sănătate generală a copiilor.
5. Extinderea rețelei noastre stomatologice.
6. Îmbunătățirea dezvoltării cognitive a copiilor.
7. Creșterea stimei de sine a copiilor.
8. Includerea şi altor profesioniști din domeniul sănătății.
9. Includerea unor organizații naționale care deservesc copiii.
10. Excluderea altor organizații naționale care deservesc copiii.
131 Caria copilăriei timpurii poate avea următoarele efecte:
1. Afectează sănătatea generală a copiilor.

2. Afectează stima de sine a copiilor.
3. Nu are rol predictiv asupra viitoarelor probleme dentare ale copiilor.
4. Nu afectează stima de sine a copilului.
5. Afectează vorbirea.
6. Nu afectează dezvoltarea cognitivă a copiilor.
7. Afectează estetica facială.
8. Efect mutilant asupra dezvoltării şi creșterii copilului.
9. Nu afectează creșterea copiilor.
10. Nu afectează vorbirea.
132 Dificultățile care apar în combaterea apariției cariei timpurii a copilăriei

constau în:
1. Comunitatea stomatologică are o viziune comună şi corectă asupra modului

de implementare a programelor educaționale.
2. Lipsa implicării din partea organizațiilor stomatologice.
3. Sănătatea orală reprezintă o prioritate a majorității programelor şi pachetelor
medicale.
4. Comunitatea stomatologică are o viziune comună si greșită în ce privește
definirea problemei.
5. Comunitatea stomatologică nu are o viziune comună asupra modului de
prevenție a cariei timpurii.
de planificare a programelor educaționale.
7. Există un dezechilibru prea mare între sprijinul acordat pentru cercetarea
epidemiologică şi cel pentru prevenția cariei timpurii.
8. Lipsa angajamentului din partea unor organizații medicale.
9. Nu există sprijin suficient pentru cercetarea epidemiologică.
10. Comunitatea stomatologică nu are o viziune comună asupra definirii
problemei.
133 În combaterea apariției cariei copilăriei timpurii, există dificultăți precum:
1. Nu există sprijin suficient pentru cercetarea epidemiologică, etiologia şi

prevenția cariei timpurii.
2. Nu există un plan integrat pentru combaterea problemelor de natură
socială, economică şi nutrițională care afectează persoanele cu un statut
socio-economic scăzut.
de planificare a programelor educaționale.
4. Comunitatea stomatologică are o viziune comună și greșită în ceea ce
privește definirea problemei.
5. Lipsa angajamentului din partea organizațiilor stomatologice si a altor
organizații medicale.
6. Sănătatea orală reprezintă o prioritate a majorității programelor şi pachetelor
medicale.
7. Sănătatea orală nu reprezintă o prioritate a majorității pachetelor şi
programelor medicale.
8. Lipsa implicării din partea organizațiilor stomatologice.
de implementare a programelor educaționale.
10. Există un dezechilibru prea mare între sprijinul acordat pentru cercetarea
epidemiologică şi cel pentru prevenția cariei timpurii.
134 Pentru a reduce riscul de dezvoltare a cariei timpurii, AAPD încurajează

măsurile preventive profesionale şi la domiciliu (2016), prin:
1. Folosirea biberonului după 6 luni.

2. Implementarea măsurilor de igienă orală după vârsta de un an.
3. Alăptarea la cerere după erupția primului dinte temporar.
4. Aplicarea profesională a varnish-urilor cu fluor copiilor cu un risc
crescut de apariție a cariei timpurii.
5. Evitarea consumului frecvent de lichide care conțin zahăr.
6. Administrarea de băuturi îndulcite cu zahăr în căni/biberoane.
7. Periajul copiilor trebuie realizat de către unul din părinți, o dată pe zi,
utilizând o periuță cu peri moi.
8. Până la 3 ani trebuie folosita o cantitate de pastă de dinți cu fluor de
dimensiunea unui bob de mazăre.
9. Implementarea măsurilor de igienă orală odată cu erupția primului
dinte temporar.
10. Folosirea biberonului după 12-18 luni.

1. Administrarea de băuturi îndulcite cu zahăr in căni/biberoane.

2. Aplicarea profesională a varnish-urilor cu fluor copiilor cu un risc scăzut de
apariție a cariei timpurii.
3. Stabilirea unei relații strânse între medicul stomatolog şi pacient cu 6
luni înainte de erupția primului dinte temporar, dar nu mai târziu de
vârsta de un an.
4. Alăptarea la cerere după erupția primului molar temporar.
5. Implementarea măsurilor de igienă orală odată cu erupția primului
dinte temporar.
6. Între 3 şi 6 ani cantitatea de pastă de dinți cu fluor folosită trebuie să fie de
dimensiunea unui bob de orez.
7. Evitarea consumului frecvent de lichide si /alimente solide care conțin
zahăr.
8. Alăptarea la cerere după vârsta de 14 luni.
vârsta de un an.
10. Până la 3 ani trebuie folosita o cantitate de pastă de dinți cu fluor de

1. Folosirea biberonului înainte de vârsta de 12 luni.

2. Educarea factorilor de decizie politică şi a salariaților terți în ceea ce
privește efectele strategiilor de prevenție a cariilor timpurii.
3. Administrarea de băuturi îndulcite cu zahăr in căni/biberoane.
4. Educarea legislatorilor in ceea ce privește efectele strategiilor de
prevenție a cariilor timpurii.
5. Colaborarea cu cadrele medicale pentru a asigura tuturor copiilor mici
şi a sugarilor accesul la proceduri de consiliere şi prevenție.
6. Între 3 şi 6 ani cantitatea de pastă de dinţi cu fluor folosită trebuie să fie de
7. Aplicarea profesională a varnish-urilor cu fluor copiilor cu un risc scăzut de
apariţie a cariei timpurii.
8. Colaborarea cu cadrele medicale pentru a asigura tuturor copiilor mici
şi a sugarilor accesul la proceduri de screening dentar.
9. Alăptarea la cerere după erupţia primului molar temporar.
vârsta de un an, pentru a realiza evaluarea riscului carios.
137. Consecințele dentare ale cariei copilăriei timpurii sunt:
1. Iritabilitate
2. Pierderea dinților
3. Celulita facială
4. Malnutriţia
5. Distrugerea progresivă a structurii dintelui
6. Anemia cu deficit de fier
7. Întreruperea tiparelor normale de somn
8. Calitate scăzută a vieții copilului
9. Durerea dentară
10. Abcese dentare
138. Consecințele dentare ale cariei copilăriei timpurii sunt:
1. Celulita facială
2. Abces cerebral
3. Apariţia malocluziilor dentare
4. Întreruperea tiparelor normale de somn
5. Durerea cauzată de cariile netratate poate avea impact asupra creşterii şi
dezvoltării cognitive a copiilor mici
6. Prezenţa cariei în dentaţia temporară este singurul predictor cel mai
puternic al cariei în dentaţia permanentă
7. Iritabilitate
8. Sepsis
9. Durerea dentară
10. Pierderea dinţilor
139. Consecinţele cariei copilăriei timpurii asupra copilului sunt:
1. Caria timpurie este asociată cu o calitate scăzută a capacității de a mânca.

2. Copiii cu carie severă timpurie nu prezintă semne ale malnutriţiei.
3. Caria timpurie este asociată cu o calitate scăzută a capacităţii de a socializa
fără disconfort sau jenă.
4. Caria timpurie poate duce la o scădere a numărului de absenţe la şcoală.
5. Durerea cronică asociată cu caria de biberon nu duce la întreruperea tiparelor
normale de somn.
6. Caria timpurie este asociată cu o calitate scăzută a capacităţii de a vorbi.
7. Durerea cauzată de cariile netratate nu are impact asupra creşterii şi dezvoltării
copiilor mici.
8. Durerea cronică asociată cu caria de biberon poate provoca iritabilitate.
9. Extinderea infecţiei cauzată de caria timpurie nu poate conduce la compromiterea
căilor respiratorii.
10. Caria timpurie este asociată cu o calitate scăzută a vieții copilului.
140. Consecințele cariei copilăriei timpurii asupra copilului sunt:
1. Durerea cauzată de cariile netratate poate prezenta impact asupra creşterii şi

dezvoltării cognitive copiilor mici.
2. Copiii cu carie severă timpurie pot prezenta anemia cu deficit de fier.
3. DMFT-ul nu prezintă suficient efectele negative cumulative ale cariei timpurii
asupra copiilor, familiilor şi societăţii.
4. Poate duce la un risc crescut de violenţă în familie.
5. Caria timpurie poate duce la creşterea stresului familial.
6. Ca viitori adulţi, sănătatea orală a copiilor va avea un impact asupra funcţionării
lor sociale.
7. Abces cerebral.
8. Copiii cu carie severă timpurie prezintă semne ale malnutriţiei.
9. Caria timpurie poate conduce la afectarea comportamentului unui copil.
10. Durerea cronică dentară asociată cu caria de biberon poate provoca
întreruperea tiparelor normale de somn.
141. Consecinţele cariei copilăriei timpurii asupra copilului sunt:
1. Caria timpurie este asociată cu o calitate scăzută a capacităţii de a socializa

fără disconfort sau jenă.
2. DMFT-ul nu prezintă suficient efectele negative cumulative ale cariei timpurii
asupra copiilor, familiior şi societăţii.
3. Abcese dentare.
4. Tratamentul chirurgical al cariei timpurii, în special sedarea profundă și
anestezia generală, pot duce, ocazional, la dizabilitate si deces.
5. Copiii cu carie severa timpurie prezinta efecte negative permanente asupra
creșterii și dezvoltării copiilor.
6. Caria timpurie poate conduce la o creştere a numărului de zile cu activitate
restrânsă.
7. Copiii cu carie severa timpurie nu prezintă efecte negative permanente asupra
creșterii și dezvoltării copiilor.
8. Apariția malocluziilor.
9. Durerea cronică asociată cu caria de biberon nu duce la întreruperea tiparelor
normale de somn.
10. Caria timpurie este asociată cu o calitate scăzută a capacității de a vorbi.
142. Consecințele care nu ţin de copil, ale cariei copilăriei timpurii sunt:
1. Caria timpurie nu poate cauza lipsa poftei de mâncare.

2. Caria timpurie nu poate cauza insomnie.
3. Caria timpurie are un impact economic legat de costul îngrijirilor medicale.
4. Ca viitori adulţi, sănătatea orală a copiilor va avea un impact asupra
funcționării lor sociale.
5. Sănătatea și bunăstarea copiilor nu are un impact direct asupra membrilor
familiei.
6. Caria timpurie poate conduce la afectarea comportamentului unui copil.
7. DMFT-ul nu prezintă suficient efectele negative cumulative ale cariei
timpurii asupra copiilor, familiilor și societății.
8. Caria timpurie poate conduce la distrugerera progresivă a structurii dintelui.
9. Caria timpurie nu are legatură cu un risc crescut de violență în familie.
10. Caria timpurie poate duce la stres familial.
143. Consecințele care nu ţin de copil, ale cariei copilăriei timpurii sunt:
1. Abcese dentare.
2. Caria timpurie poate duce la stres familial.
3. Caria timpurie are un impact economic legat de costul îngrijirilor medicale.
4. Ca viitori adulți, sănătatea orală a copiilor va avea un impact asupra
productivității economice.
5. DMFT-ul nu prezintă suficient efectele negative cumulative ale cariei
timpurii asupra copiilor, familiilor și societății.
6. Sănătatea si bunăstarea copiilor are un impact direct asupra membrilor
familiei.
7. Apariţia malocluziilor dentare.
8. Pierderea dinţilor.
9. Prezenţa cariei în dentaţia temporară este singurul predictor cel mai puternic al
cariei dentatre în dentaţia permanentă.
10. Celulită facială.
144. În ceea ce privește protocolul clinic de management al cariei copilăriei timpurii, în

cadrul primei vizite la cabinet, vom putea realiza:
1. Revizuirea istoricului medical şi al celui stomatologic.

2. Anestezie generală, dacă este cazul.
3. Notarea leziunilor carioase (suprafaţa şi evoluţia).
4. Tratamentul restaurativ al dinţilor care prezintă leziuni carioase.
5. Evaluarea cooperării copilului.
6. Extracţia resturilor radiculare.
7. Administrare de fluor, pe cale generală.
8. Examinarea clinică.
9. Evaluarea riscului carios.
10. Aplicare de cape pedodontice preformate la nivelul dinţilor care prezintă leziuni
carioase .
145. În ceea ce privește protocolul clinic de management al cariei copilăriei timpurii, în

cadrul primei vizite la cabinet, vom putea realiza:
1. Examinarea clinică şi notarea leziunilor carioase.

2. Evaluarea cooperării pacientului.
3. Administrare de calciu.
4. Extracţia resturilor radiculare.
5. Aplicarea topică de fluoruri.
6. Evaluarea riscului carios.
7. Recomandarea radiografiilor.
8. Administrare de fier.
9. Administrare de fluor, pe cale generală.
10. Tratamentul restaurativ al dinţilor care prezintă leziuni carioase.
146. În cazul pacienţilor care prezintă caria copilăriei timpurii, stabilirea următoarelor
vizite la cabinetul stomatologic, se va face după cum urmează:
1. Pentru pacienţii cu risc crescut-următoarea vizită după 1 lună

2. Pentru pacienţii cu risc scăzut-următoarea vizită după 6-12 luni
3. Pentru pacienţii cu risc crescut-următoarea vizită după 3 luni
4. Pentru pacienţii cu risc crescut-următoarea vizită după 12 luni
5. Pentru pacienţii cu risc scăzut-următoarea vizită după 1-3 luni
6. Pentru pacienţii cu risc mediu-următoarea vizită după 3-6 luni
7. Pentru pacienţii cu risc crescut-următoarea vizită după 6-12 luni
8. Pentru pacienţii cu risc mediu-următoarea vizită după 6-12 luni
147. În ceea ce privește diagrama de îmbunătățire a calității sănătății orale în cazul
pacienților ce prezintă caria copilăriei timpurii, sunt valabile următoarele
afirmații:
1. Cuprinde 9 Paşi secundari.

2. Primul Pas primar se refera la tehnici de schimbare comportamentală bazate pe
dovezi folosite pentru a educa si motiva familiile legat de caria timpurie.
3. Cuprinde 10 Pasi secundari.
4. Cuprinde 3 Paşi primari.
5. Al doilea Pas primar consta in asigurarea unei îngrijiri preventive și
restaurative în functie de gradul de risc.
6. Cuprinde 5 Pasi primari si 12 Pasi secundari.
7. Primul Pas primar constă în practica îmbunătățirii calității infrastructurii de
administrare a populaţiei.
8. Cuprinde 4 Pasi primari.
9. Al treiliea Pas primar constă în însușirea adecvata a educației orale de către
pacienți/familii.
10. Al doilea Pas secundar se refera la practica îmbunătățirii calității infrastructurii de
148. În ceea ce privește diagrama de îmbunătățire a calității sănătății orale în cazul

pacienților ce prezintă caria copilăriei timpurii, sunt valabile următoarele
afirmații:
1. Primul Pas primar se refera la tehnici de schimbare comportamentala bazate pe

dovezi folosite pentru a educa si motiva familiile legat de caria timpurie.
2. Cuprinde 9 Paşi secundari.
3. Primul Pas secundar se refera la faptul ca sistemul accepta raportarea
masurilor de îmbunătățire a calității.
4. Al doilea pas secundar se refera la practica îmbunătățirii calității infrastructurii de
administrare a populației.
5. Primul Pas primar constă în practica îmbunătățirii calității infrastructurii de
6. Primul Pas primar se refera la faptul ca pacienții sunt rechemați la intervale de
timp în funcție de gradul de risc.
7. Cuprinde 3 Paşi primari.
8. Cuprinde 10 Pasi secundari.
9. Al doilea Pas primar consta in asigurarea unei îngrijiri preventive și
restaurative în funcție de gradul de risc.
10. Al doilea Pas primar se refera la faptul ca personalul are calificarea si cunoștințele
necesare îmbunătățirii calității.
149. În ceea ce privește tratamentul restaurativ în caria copilăriei timpurii, sunt
adevărate următoarele afirmații:
1. Pentru leziunile carioase extinse din zona laterală, fără afectare pulpară se
realizează pulpectomie.
2. Pentru leziunile carioase extinse din zona laterala, fără afectare pulpară se
realizează extractia dentară.
3. Leziunile carioase extinse din zona laterala, fără afectare pulpară se pot
restaura prin obturatii cu materiale compozite pentru zona laterală.
4. Când procesul carios este extins, tratamentul restaurativ nu este realizat pentru a
îmbunătăți estetica.
5. Leziunile carioase extinse din zona frontala, fără afectare pulpară se pot
restaura cu ajutorul capelor preformate.
6. Leziunile carioase extinse din zona frontala, fără afectare pulpară se pot
restaura prin obturații cu materiale compozite.
7. Când procesul carios este extins, tratamentul restaurativ este realizat pentru
a reda funcțiile sistemului stomatognat.
8. Leziunile carioase extinse din zona frontala, fără afectare pulpara se pot restaura
cu ajutorul coroanelor metalice pedodontice.
9. Leziunile carioase extinse din zona frontală, fără afectare pulpară se vor trata prin
pulpotomie.
10. Când procesul carios este extins, tratamentul restaurativ este realizat pentru
a îmbunătăți estetica.
150. În ceea ce privește tratamentul restaurativ în caria copilăriei timpurii, sunt

adevărate următoarele afirmații:
1. Pentru leziunile carioase extinse cu afectare pulpară se va realiza

pulpectomie.
2. Leziunile carioase extinse din zona frontală, fără afectare pulpară se vor trata prin
pulpotomie.
3. Pentru leziunile carioase extinse cu afectare pulpară se va realiza
pulpotomie.
4. Când procesul carios este extins, tratamentul restaurativ nu este realizat pentru a
îmbunătăți estetica.
restaura prin obturatii cu materiale compozite pentru zona laterala.
restaura prin obturatii cu glassionomer.
7. Când procesul carios este extins, tratamentul restaurativ nu va fi realizat pentru a
reda funcțiile sistemului stomatognat.
8. Leziunile carioase extinse din zona laterală, fără afectare pulpară se vor
restaura cu ajutorul coroanelor metalice pedodontice.
9. Pentru leziunile carioase extinse din zona laterală, fără afectare pulpara se realiza
extracția dentară.
10. Leziunile carioase extinse din zona frontala, fără afectare pulpară se pot restaura
cu ajutorul coroanelor metalice pedodontice.
151. În ceea ce privește caria copilăriei timpurii, abordările preventive profesionale si

pentru acasă, prin metodologia de tratament bazata pe gradul de risc carios,
cuprind:
1. Varnish cu fluor, pentru pacienții cu risc scăzut.

2. Paste cu fluor, pentru pacienții cu risc scăzut.
3. Sigilări, pentru pacienții cu risc crescut.
4. Varnish cu clorhexidină, pentru pacienții cu risc crescut.
5. Sigilări, pentru pacienții cu risc scăzut.
6. Revizuirea igienei orale, pentru pacienții cu risc scăzut.
7. Revizuirea dietei, pentru pacienții cu risc scăzut.
8. Varnish cu clorhexidină, pentru pacienții cu risc scăzut.
9. Suplimente de fluor, pentru pacienții cu risc scăzut.
10. Suzete cu xylitol, pentru pacienții cu risc scăzut.
152. Programul de dozare recomandat pentru fluor (mg F/zi), la copii , este:
1. 0,5 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 0-2 ani, dacă nivelul de fluor în apă este
<0,3
2. 0 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 0-2 ani, dacă nivelul de fluor în apă
este >0,7
3. 0,25 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 2-3 ani, dacă nivelul de fluor în apă
este cuprins intre 0,3-0,7
4. 0 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 3-16 ani, dacă nivelul de fluor în apă este
<0,3
este <0,3
7. O,25 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 0-2 ani, dacă nivelul de fluor în apă
<0,3
cuprins între 0,3-0,7
>0,7
10. 1 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 0-2 ani, dacă nivelul de fluor în apă <0,3
153. Programul de dozare recomandat pentru fluor (mg F/zi), la copii , este:
1. 0,5 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 0-2 ani, dacă nivelul de fluor în apă <0,3
>0,7
este >0,7
>0,7
este >0,7
este <0,3
9. 0 mg F/zi, pentru copii cu vârsta între 3-16 ani, dacă nivelul de fluor în apă este
<0,3
cuprins intre 0,3-0,7
154. Modelul de prevenire a apariției cariei copilăriei timpurii presupune:
1. Îngrijire prenatală și postnatală.

2. Vaccinarea și detectarea precoce nu sunt necesare.
3. Nu include promovarea sănătății, training și abilități de angajare.
4. Educație, stil de viată sănătos, abilități ale părinților.
5. Sănătate si diagnostic social.
6. Nu este necesar un start timpuriu de sprijin al copilului.
7. Îngrijire medicală și dentară.
8. Nu se realizează prin diagnostic comunitar- consiliere.
9. Vaccinarea și detectarea precoce.
10. Nu include îngrijirea prenatală și postnatală.
155. În ceea ce privește prevenția cariei copilăriei timpurii, sunt adevărate următoarele:
1. Se poate realiza acasă.
2. În ceea ce privește prevenirea transmiterii microbiene, nu există dovezi că
bacteriile cariogene sunt transmise de la mamă la sugari.
3. Prevenirea la nivel de comunitate nu include fluorizarea apei.
4. Prevenția profesională nu presupune aplicarea de fluoruri.
5. Se poate realiza profesional.
6. Se poate realiza la nivel de comunitate.
7. Prevenția realizată acasă constă în limitarea transmiterii microbiene.
8. Prevenirea la nivel de comunitate nu include educație sanitară dentară.
9. În ceea ce privește prevenirea transmiterii microbiene, genotipurile de Str. Mutans
la sugari nu sunt identice cu ale mamei (71%)/.
10. Prevenția realizată acasă constă în corectarea obiceiurilor alimentare.
156. În ceea ce privește prevenția cariei copilăriei timpurii, sunt adevărate următoarele:
1. Prevenția profesională presupune sigilarea șanțurilor si fosetelor.

2. În ceea ce privește prevenirea transmiterii microbiene, genotipurile de Str. mutans
la sugari sunt identice cu ale mamei (71%).
3. Prevenția profesională presupune aplicarea de fluoruri.
4. Prevenția profesionala presupune detectarea timpurie a cariei.
5. Prevenția profesională include consiliere nutrițională.
6. Prevenția realizată acasă constă în utilizarea pastelor de dinți cu fluor.
7. Prevenția profesională nu presupune sigilarea șanțurilor și fosetelor.
8. Prevenirea la nivel de comunitate nu include educație sanitară dentară.
9. Prevenția profesională nu include consiliere nutrițională.
10. Prevenirea la nivel de comunitate include educație sanitară dentară.
157. Stadiul I de evoluție a cariei copilăriei timpurii se caracterizează prin:
1. Apare la vârsta de 10-18 luni.

2. Ocazional, apar și zone aproximale de demineralizare alb-cretoase.
3. Prezența durerii.
4. Apariția de zone cervicale de demineralizare alb-cretoase.
5. Absența durerii.
6. Apariția de zone incizale de demineralizare alb-cretoase.
7. Afectare pulpara la nivelul incisivilor maxilari.
9. Din punct de vedere clinic, reprezintă stadiul deteriorării carioase.
10. Din punct de vedere clinic, reprezintă stadiul inițial reversibil.
158. Stadiul II de evoluție a cariei copilăriei timpurii se caracterizează prin:

2. Apare o colorație maro-gălbui.
3. Apariția de zone cervicale de demineralizare alb-cretoase.
4. Leziunile la nivelul dinților maxilari anteriori pot sa afecteze dentina.
5. Ocazional, apar si zone aproximale de demineralizare alb-cretoase.
7. Afectare pulpară la nivelul incisivilor maxilari.
9. Din punct de vedere clinic, reprezintă stadiul deteriorării carioase .
10. Dureri la ingerarea de alimente reci.
159. Stadiul III de evoluție a cariei copilăriei timpurii se caracterizează prin:
1. Din punct de vedere clinic, se caracterizează printr-o leziune profundă.

2. Afectare pulpară la nivelul incisivilor maxilari.
3. Parintii pot raporta un istoric de traumă.
5. Molarii temporari sunt, de asemenea, afectați.
6. Din punct de vedere clinic, reprezintă stadiul deteriorării carioase.
7. Apare frecvent senzația de durere.
10. Incisivii maxilari devin non-vitali.
160. Stadiul IV de evoluție a cariei copilăriei timpurii se caracterizează prin:

2. Incisivii maxilari devin non-vitali.
3. Incisivii maxilari sunt încă vitali.
4. Din punct de vedere clinic, reprezintă stadiul traumatic.
5. Părinții pot raporta un istoric de traumă.
6. Molarii temporari prezintă acum afectare pulpară.
7. Dinții nu sunt foarte afectați de leziunile carioase.
8. Molarii temporari nu prezinta acum afectare pulpară.
10. Dintele este destul de rezistent în acest stadiu.
161. În cazul cariei copilăriei timpurii, modelul de afectare ocluzală/șant-fosetă și
modelul de afectare al smalțului hipoplazic, se caracterizează prin:
1. Tiparele ocluzale și șant-fosetă descriu apariția leziunilor pe suprafața

ocluzală a molarilor 1 temporari.
2. Smalțul hipoplazic este observat, de obicei, pe suprafețele vestibulare ale
caninilor temporari mandibulari.
3. Smalțul hipoplazic este observat, de obicei, pe suprafețele vestibulare ale
caninilor temporari mandibulari, dar și pe molarii 2 temporari.
4. Tiparele ocluzale și șant-fosetă descriu apariția leziunilor în diferite șanțuri
și fosete ale molarilor 2 temporari.
5. Smalțul hipoplazic este observat, de obicei, pe suprafețele linguale, ale molarilor
2 temporari.
6. Smalțul hipoplazic este observat, de obicei, pe suprafețele linguale ale caninilor
temporari mandibulari.
7. Pot sa apară independent de obiceiuri alimentare.
8. Apare la o vârsta mai mare a copilului (>6ani).
9. Este cel mai timpuriu, cel mai distructiv și cel mai consecvent model din cadrul
cariei timpurii.
10. Pot sa apară în asociere cu consumul frecvent de alimente solide cariogene.
162. În cazul cariei copilăriei timpurii, modelul de afectare maxilar anterior/vestibulo-

oral și tipul de afectare vestibulo-orală a molarilor, se caracterizează prin:
1. Factorul etiologic implicat este alăptarea la cerere.

2. Factorul etiologic implicat este lipsa spațiilor interdentare.
3. Factorul etiologic implicat este utilizarea cănilor pentru copii mici.
4. Factorul etiologic implicat este existența zonelor de contact interdentare largi, în
suprafață.
5. Este cel mai timpuriu, cel mai distructiv și cel mai consecvent model din
cadrul cariei timpurii.
6. Smalțul hipoplazic este observat, de obicei, pe suprafețele linguale ale caninilor
temporari mandibulari.
7. Din punct de vedere clinic, apar leziuni cavitare pe fețele vestibulare și orale
ale incisivilor maxilari.
8. Factorul etiologic implicat este alimentarea artificială cu biberonul.
163. În cazul cariei copilăriei timpurii, modelul de afectare a molarilor la nivel

proximal, se caracterizează prin:
1. Factorul etiologic implicat este alimentarea artificială cu biberonul.
2. Factorul etiologic implicat este existența zonelor de contact interdentare
largi, în suprafață.
3. Este cel mai timpuriu, cel mai distructiv și cel mai consecvent model din cadrul
cariei timpurii
4. Factorul etiologic implicat este utilizarea cănilor pentru copii mici.
5. Din punct de vedere clinic, leziunile carioase sunt situate pe suprafețe netede.
6. Smalțul hipoplazic este observat, de obicei, pe suprafețele linguale, ale molarilor
2 temporari.
7. Din punct de vedere clinic, leziunile carioase sunt situate pe suprafețe netede,
chiar si în cazul prezenței spațiilor interdentare, atunci când modelul de
afectare este asociat cu obiceiurile alimentare vicioase.
9. Factorul etiologic implicat este lipsa spațiilor interdentare.
164. Pentru clasificarea cariei copilăriei timpurii, după Wayne (1999), sunt valabile
următoarele afirmații:
1. Tipul I se întâlnește la vârsta de 2-5 ani.

2. Debut imediat dupa erupția dinților temporari, în cazul tipului III.
3. Factorul etiologic implicat este alimentația artificială, pentru tipul I .
4. În cazul tipului I, ca și etiologie este implicată combinația de alimente semi-
solide cariogene și lipsa igienei orale.
5. Factorul etiologic implicat este alăptarea la cerere, pentru tipul III.
6. În cazul tipului I, afectarea structurilor dentare este ușoară-moderată.
7. Cuprinde 3 tipuri.
8. Tiparul carios este agresiv, în cazul tipului II.
9. Afectarea structurilor dentare este moderată-severă, în cazul tipului III.
10. În cazul tipului I se remarcă existența unor leziuni carioase izolate la nivelul
molarilor și incisivilor.
165. După clasificarea Wayne (1999) a cariei copilăriei timpurii, tipul I prezintă
următoarele caracteristici:
1. Afectarea structurilor dentare este ușoara-moderată.

3. Afectarea structurilor dentare este moderată-severă.
4. Factorul etiologic implicat este alimentația artificială.
5. Se întâlnește la vârsta de 2-5 ani.
6. Debutează imediat după erupția dinților temporari.
7. Tiparul carios este agresiv.
8. Persistența factorilor cariogeni duce la creșterea numărului de dinți afectați.
9. Se remarcă existența unor leziuni carioase izolate la nivelul molarilor și
incisivilor.
10. Ca etiologie, este implicată combinația de alimente semi-solide cariogene și
lipsa igienei orale.
166. După clasificarea Wayne (1999) a cariei copilăriei timpurii, tipul II prezintă
1. Ca etiologie, este implicată combinația de alimente semi-solide cariogene și lipsa

igienei orale
3. Afectarea structurilor dentare este moderată-severă.
4. Incisivii mandibulari sunt indemni.
7. Debutează imediat după erupția dinților temporari.
9. Afectarea structurilor dentare este ușoară-moderată.
10. Se remarcă existența unor leziuni carioase izolate la nivelul molarilor și
incisivilor.
167. După clasificarea Wayne (1999) a cariei copilăriei timpurii, tipul III prezintă
1. Factorii etiologici implicați sunt alimentația cariogena și igiena orală

precară.
2. Leziunile carioase afectează toți dinții.
7. Afectarea structurilor dentare este ușoară-moderată.
8. Afectarea structurilor dentare este severă.
9. Incisivii mandibulari sunt indemni.
10. Leziunile carioase afectează inclusiv incisivii mandibulari.
168. Factorii etiologici ai cariei copilăriei timpurii sunt:
1. Transmiterea bacteriilor de la mamă la copil.

2. Deficitul de calciu.
3. Deshidratarea.
4. Alăptarea la cerere.
5. Igiena orala precară.
6. Malnutriția.
7. Deficitul de fosfor.
8. Alimentația cariogenă.
9. Deficitul de fier.
10. Alimentația artificială.
169. Factorii primari de risc etiologici ai cariei copilăriei timpurii sunt:
1. Biomarkerii salivari.
2. Factorii imunologici.
3. Imaturitatea și defectele dentare.
4. Status socio-economic.
5. Placa bacteriană.
6. Periajul dentar.
7. Rasa și etnia.
8. Modalități de alimentație a sugarilor.
9. Zaharurile.
10. Băuturile acide din fructe.
170. Factorii primari de risc etiologici ai cariei copilăriei timpurii sunt:

1. Laptele de vacă.
2. Laptele uman.
4. Cunoștințele stomatologice.
5. Fluorurile.
7. Rasa și etnia.
8. Di-sress-ul.
9. Periajul dentar.
10. Clearance-ul oral al carbohidraților.
171. Factorii secundari de risc etiologici ai cariei copilăriei timpurii sunt:

3. Băuturile acide din fructe.
6. Periajul dentar.
7. Biomarkerii salivari.
9. Rasa și etnia.
10. Zaharurile.
172. Factorii secundari de risc etiologici ai cariei copilăriei timpurii sunt:

1. Rasa și etnia.
2. Clearance-ul oral al carbohidraților.
3. Di-sress-ul.
7. Periajul dentar.
9. Fluorurile.
10. Cunoștințele stomatologice.
173. Conform AAPD, caria copilăriei timpurii, presupune:

1. Valoarea DMFT pentru dinții frontali maxilari >4, la 3 ani.
2. Prezența uneia sau a mai multor leziuni carioase (cavitare sau necavitare),
absența datorită cariei sau obturația unei suprafețe la nivelul oricărui dinte
temporar la un copil cu vârsta < sau egală cu 71 luni (6 ani).
4. Prezența uneia sau a mai multor leziuni carioase (cavitare sau necavitare),
absența datorită cariei sau obturația unei suprafețe la nivelul oricărui dinte
temporar la un copil cu vârsta >6 ani.
7. Prezența unei carii pe o suprafață dentară netedă la copiii cu vârsta mai
mică de 36 luni (3 ani).
9. Prezenta unei carii pe o suprafață dentară netedă la copiii cu vârsta mai mare de
36 luni (3 ani).
174. Caria copilăriei timpurii reprezintă:

1. Apariția oricărui semn de carie dentara pe suprafața dinților, în primii 6 ani de
viată (Ismail A., 1998).
2. Prezența unei carii pe o suprafață dentară netedă la copiii cu vârsta mai mare de
36 luni (3 ani) (AAPD).
3. O boală infecțioasă cronică, dinamică, progresivă, independentă de dieta care
duce la leziuni dentare ce sunt reversibile în stadiul incipient (Edelstein et al.,
2009).
4. Valoarea DMFT pentru dinții frontali maxilari >4, la 3 ani; >5, la 4 ani; >6,
la 5 ani (AAPD).
6. Apariția oricărui semn de carie dentară pe suprafața dinților, în primii 3
ani de viață (Ismail A., 1998).
7. O boala infecțioasă cronică, dinamică, progresivă, dependentă de dieta care
duce la leziuni dentare ce sunt reversibile în stadiul incipient (Edelstein et
al., 2009).
8. O boală complexă care afectează incisivii temporari maxilari, apare în ultima
lună după erupția dinților pe arcadă și care nu se răspândește la alte tipare
dentare (Davies, 1998).
9. Prezența unei carii pe o suprafață dentară netedă la copiii cu vârsta mai
mică de 36 luni (3 ani) (AAPD).
10. O boala complexă care afectează incisivii temporari maxilari, apare în
prima lună după erupția dinților pe arcadă și care se răspândește rapid la
alte tipare dentare (Davies, 1998).
175. În ceea ce privește terminologia, pentru caria copilăriei timpurii sunt folosite
denumirile:
1. Caria rampantă.
2. Caria molarului 1 temporar.
3. Caria vestibulară.
4. Caria palatină.
5. Caria sugarilor.
6. Caria incisivilor.
7. Caria incisivilor și caninilor temporari. ???
8. Caria incisivilor mandibulari.
10. Caria molarilor temporari.
176. În ceea ce privește terminologia, pentru caria copilăriei timpurii sunt folosite
denumirile:
1. Caria rampantă.
3. Caria incisivilor și caninilor temporari.
4. Caria incisivilor maxilari.
5. Caria palatină.
6. Caria molarilor temporari.
7. Caria severă timpurie.
8. Caria neglijenței dentare.
9. Caria copilăriei.
177. Una dintre complicațiile specifice ale necrozei dinților temporari, o reprezintă
modificarea resorbției radiculare, care se caracterizează prin:
1. Poate să aibă loc erupția prematură a premolarilor.
2. Dinții temporari se pierd cu 3-4 ani înainte de termenul limită.
3. Modificarea tiparului de resorbție radiculară.
4. Erupția întârziată a premolarilor.
6. Perturbarea vitezei de resorbție a rădăcinii.
8. Viteza de resorbție a rădăcinii nu este modificată.
9. Dinții temporari persista pe arcada dentară 3-4 ani după termenul limită.
10. Perturbarea ritmului de resorbție a rădăcinii.
178. Sindromul dentar Turner se caracterizează prin:

1. Dintele este mărit de volum.
2. Apare o hipoplazie localizată la nivelul premolarilor maxilari.
3. Dintele este nanic, deformat.
4. Dentina este redusă la un strat subțire.
5. Este o afecțiune destul de des întâlnită.
6. Este o afecțiune rară.
7. Smalțul este rugos, cu defecte lacunare, pline de cement.
8. Apare o hipoplazie localizată la nivelul premolarilor mandibulari.
9. Smalțul este neted, fără defecte lacunare.
10. Rădăcinile dentare sunt lungi și deformate.
179. Despre Sindromul dentar Turner putem afrma următoarele:

1. Apare o hipoplazie localizată la nivelul premolarilor mandibulari.
2. Smalțul este rugos, cu defecte lacunare, pline de cement.
3. Dentina este redusă la un strat subțire.
4. Este o afecțiune destul de des întâlnită.
5. Apare o hipoplazie localizată la nivelul premolarilor maxilari.
6. Smalțul este neted, fără defecte lacunare.
7. Rădăcinile dentare sunt lungi și deformate.
8. Reprezintă o complicație nespecifică a necrozei pulpare a dinților temporari.
9. Rădăcinile dentare sunt scurte și deformate.
10. Mugurii dinților permanenți nu mai sunt receptivi după mineralizarea unei
jumătăți de coroană (P1- 4ani, P2- 5 ani).
180. Parodontita apicală acută a dinților temporari se caracterizează prin următoarele

semne subiective:
1. Copilul nu descrie senzația de egresiune.
2. Dintele cauzal este precizat.
3. Durere accentuată la atingerea dintelui.
4. Durerea cedează la antialgice.
5. Durerea nu se exacerbează la atingerea dintelui.
6. Durerea nu cedează la antialgice.
7. Se remarcă o destrucție coronară variabilă.
8. Dintele este insensibil la palpare.
9. Durere de intensitate variabilă de la lejeră până la intensitate crescută.
10. Dintele cauzal nu poate fie precizat.

semne obiective:
1. Adenite.
2. Tumefacție în vestibul.
3. Se remarcă o destrucție coronară variabilă.
4. Percuția verticală și transversală pozitive.
5. Lipsa febrei.
6. Percuția verticală și transversală negative.
7. Dintele este insensibil la palpare.
8. Starea generală de sănătate nu este alterată.
9. Nu este afectată pofta de mâncare.
10. Mobilitate dentară de gradul I.

semne obiective:
1. Dintele cauzal nu poate fi precizat.
2. Inapetență.
3. Durerea nu cedează la antialgice.
4. Febră.
5. Mobilitate dentară de gradul II și III.
6. Alterarea stării generale.
7. Fistulă la 2-3 mm de marginea gingivală.
8. Durere accentuată la atingerea dintelui.
9. Nu este afectată pofta de mâncare.
10. Lipsa febrei.
183. După Școala engleză și americană, dintele temporar cu pulpa devitală prezintă
1. Tratamentul de face prin pulpectomie.
2. Fără episoade de durere spontană în antecedente.
3. În antecedente, prezinta durerea spontană.
4. Durere la percuție.
5. Radiografic, se observă că resorbția radiculară nu este afectată.
6. Mucoasa adiacentă poate fi tumefiată.
7. Mucoasa adiacentă poate fi congestivă.
8. Lipsa durerii la percuție.
9. Prezența unei fistule.
10. Pulpa dentară prezintă sângerare.
184. După Școală engleză și americană, dintele temporar cu pulpa devitală prezintă
1. Absența unei fistule.
2. Mucoasa adiacentă poate fi dureroasă.
3. Mobilitate scazută.
4. Tratamentul de face prin metode radicale: pulpotomie sau extracție.
5. Pulpa dentară prezintă sângerare.
6. Radiografic, se observă resorbție radiculară patologică.
7. Lipsa durerii la percuție.
8. Tratamentul de face prin pulpectomie.
9. Pulpa dentară fără sângerare.
10. Mobilitate accentuată.
185. În ceea ce privește Patologia furcației, sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Reprezintă motivația majoră a extracției dinților temporari.
2. Starea parodontală nu este corelată cu resorbția radiculară.
3. Pulpa dentară poate fi vitală sau necrozată.
4. Radiografic, se observă îngustarea spațiului periodontal interradicular.
5. Radiografic, se observă lărgirea spațiului periodontal interradicular.
6. Prezintă o dificultate reală în conduita terapeutică.
7. Starea parodontală este corelată cu resorbția radiculară.
8. Absența abcesului gingival.
9. Nu prezintă o dificultate prea mare în conduita terapeutică.
10. Absența sindromului de sept.
186. În cazul Sindromului de sept, sunt adevărate următoarele afirmații:
1. Existența leziunilor carioase aproximale.
2. Radiografic, se observă cavități carioase localizate ocluzal.
3. Prevalența M1 si M2 temporar.
4. Prezența papilitei congestive.
5. Este localizat la nivelul caninilor mandibulari.
6. Diagnosticul diferențial nu se poate face cu parulisul.
7. Este localizat la nivelul incisivilor maxilari.
8. Diagnosticul diferențial se poate face cu pulpita secundară cariei
aproximale evolutive.
9. Distrucția coronară este întinsă.
10. Radiografic, se observă densitate moderată la nivel ligamentar.
187. În cazul Sindromului de sept, sunt adevărate următoarele afirmații:

1. Radiografic, se observă densitate crescută la nivel ligamentar.
2. Radiografic, se observă cavități carioase localizate ocluzal.
3. Este localizat la nivelul caninilor mandibulari.
4. Diagnosticul diferențial se poate face cu pulpita secundara cariei
aproximale evolutive.
5. Diagnosticul diferențial se poate face cu parulisul.
6. Diagnosticul diferențial nu se poate face cu parulisul
7. Radiografic, se observă cavități carioase aproximale.
8. Distrucția coronară este întinsă.
9. Distrucția coronară este minimă.
188. În cazul Sindromului de sept, semnele subiective sunt următoarele:

1. Distrucția coronară este minimă.
2. Prezența papilitei congestive.
3. Durerea este localizată între doi dinți temporari.
4. Existența leziunilor carioase aproximale.
5. Durerea este iradiată orizontal.
6. Prevalența M1 si M2 temporar.
7. Durere vie.
9. Durerea este exacerbată postprandial.
10. Durere pulsatilă.
189. Necroza pulpară fără patologie parodontală, se caracterizează prin:

1. Absența sângerării.
2. Insensibilitate dentară si canalară.
3. Frecvent, adenită.
4. Afectează frecvent M2 temporari, în stadiul II de evoluție.
5. Fetiditate persistentă, profundă.
6. Durerea este vie.
7. Discolorație gri-brună – smalț/dentină.
8. Durerea este spontană.
9. Mobilitate dentară patologică.
10. La examenul radiodiagnostic, se remarcă lipsa semnelor de afectare a
furcației.
190. Necroza pulpara cu patologie parodontală, forma acută, se caracterizează prin:

1. Durerea este vie, pulsatilă.
2. Durerea este exacerbată la cald.
3. Percuția în ax nu este dureroasă.
4. Afectează frecvent M2 temporari, în stadiul I de evoluție.
5. Durerea este spontană.
6. Afectează frecvent M2 temporari, în stadiul II de evoluție.
7. Starea generală nu este alterată.
8. Absența adenitei.
9. Starea generală este alterată.
10. Durerea cedează la atingerea dintelui cu caracter repetitiv.
191. Necroza pulpară cu patologie parodontală, forma cronică, se caracterizează prin:

1. Distrucție coronară minimă.
2. Afectează frecvent dinții temporari, aflați în stadiul I de evoluție.
3. Absența papilitei congestive și/sau hiperplazică.
4. Gingivită congestivă localizată.
5. Inconstant parulis la distanță de inserția epitelială.
6. Distrucție coronară extinsă.
7. Radiografic, se observă absența radiotransparenței osului alveolar
interradicular.
8. Afectează frecvent dinții temporari, aflați în stadiul III de evoluție, cu
multiple modificări pulpo-parodontale.
9. Mobilitate dentară patologică constantă.
10. Papilită congestivă și/sau hiperplazică.
192. Pulpita cronică parțială la dinții temporari, se caracterizează prin:

1. Nivelul de expunere este coronar.
2. Prezența sensibilității.
3. Prezența mobilității dentare.
4. Absența mobilității dentare.
5. Prezența semnelor radiografice.
6. Nivelul de expunere este coronar-cervical.
8. Absența semnelor radiografice.
9. Absența sensibilității.
10. Prezența sângerării.
193. Pulpita cronică parțială la dinții temporari, se caracterizează prin:

1. Absența sensibilității.
2. Prezența sensibilității.
3. Nivelul de expunere este coronar-cervical.
4. Prezența sângerării.
6. Prezența mobilității dentare.
7. Nivelul de expunere este coronar.
8. Prezența semnelor radiografice.
9. Absența semnelor radiografice.
10. Absența mobilității dentare.
194. În cazul pulpitelor dinților temporari, durerea se prezintă astfel:

1. Durere foarte ștearsă sau absentă, în pulpita cronică închisă.
2. Durere de scurtă durată (2-3 ore) și greu de surprins, în pulpita acută
seroasă totală.
3. Durere de scurtă durată (2-3 ore) și greu de surprins, în pulpita purulentă totală.
4. Durere pulsatilă exacerbată nocturn și la cald, în pulpita acută seroasă totală.
5. Durere pulsatilă exacerbată nocturn și la cald, în pulpita purulentă totală.
6. Durere la atingerea ulcerației cu sonda dentară, în pulpita cronică
granulomatoasă hiperplazică.
7. Durere la atingerea ulcerației cu sonda dentară, în pulpita cronică
ulceroasă.
8. Ca o jenă în timpul masticației, în pulpita purulentă totală.
9. Ca o jenă în timpul masticației, în pulpita cronică granulomatoasă
hiperplazică.
195. În ceea ce privește criteriile obiective, ca elemente de diagnostic ale pulpopatiilor

dinților temporari, la inspecție, putem constata:
1. Mobilitatea dentară orizontală.
2. Prezența crepitațiilor osoase.
3. Mobilitatea dentara verticală.
4. Modificări ale mucoasei gingivale – abces.
5. Fractură coronară posttraumatică.
6. Dinte integru.
7. Dinte cu obturație provizorie.
8. Modificări ale mucoasei gingivale – congestie.
9. Dinte cu un proces carios profund.
10. Culoarea, conturul și consistența țesuturilor moi și dure.
196. În ceea ce privește criteriile obiective, ca elemente de diagnostic ale pulpopatiilor

dinților temporari, la palpare, putem constata:
1. Gradul de sensibilitate pulpară.
2. Durata durerii.
3. Frecvența durerii.
4. Prezența durerii.
5. Intensitatea durerii.
6. Nu este concludentă.
7. Localizarea durerii.
8. Periodicitatea durerii.
9. Existența unui eventual orificiu de deschidere a camerei pulpare.
10. Are o valoare limitată.
197. În ceea ce privește criteriile subiective, ca elemente de diagnostic ale pulpopatiilor

dinților temporari, durerea poate fi descrisă, având în vedere următoarele:
1. Caracteristici: surdă, pulsatilă, recurentă.
2. Modalitatea de apariție: continuă , intermitentă.
3. Periodicitatea: tipar temporal, sporadică, ocazională.
4. Periodicitatea: continuă , intermitentă.
5. Momentul apariției: diurnă, nocturnă.
6. Momentul apariției: diurnă, nocturnă.
7. Periodicitatea: diurnă, nocturnă.
8. În ceea ce privește modalitatea de apariție: spontană, provocată.
9. Caracteristici: spontană, provocată.
10. Frecvența: continuă , intermitentă.
198. Particularitățile morfo-structurale, corono-radiculare și biologice ale dinților

temporari, care particularizează patologia pulpara a acestora, sunt:
1. Camera pulpară este voluminoasă.
2. Prezența a numeroase comunicări pulpo-parodontale la nivelul planșeului
camerei pulpare și a zonei apicale.
3. Dentina prezintă o permeabilitate redusă.
4. Straturile de smalț și dentină sunt reduse dimensional S+D=2-3 mm.
5. Dentina prezintă o permeabilitate crescută.
6. Straturile de smalț și dentină sunt mărite dimensional.
7. Mineralizarea este deficitară.
8. Stratul de smalț este mai mare dimensional ca în dentația permanentă.
9. Stratul de dentină prezintă aceleași dimensiuni ca în dentația permanentă.
10. Camera pulpară este mai redusă în volum.
199. Printre obiectivele tratamentului pulpopatiilor dintilor temporari se enumera:

1. Utilizarea destul de frecventă a antihistaminicelor
2. Prevenirea / Stabilizarea proceselor de osteită
4. Utilizarea destul de frecventă a probioticelor
5. Amendare simptomatologie
6. Modificări in ritmul de viata
7. Funcționalitate
8. Prevenirea fenomenului“space-lost”
9. Tipar, ritm, viteză
200. Printre factorii locali implicati in tratamentul pulpopatiilor dintilor temporari se

enumera:
1. Intereseul părintelui pentru rezolvarea problemei dentare a copilului
2. Mobilitate dentară fiziologica
3. Grupa de risc (ADA)
4. Posibilitatea de a veni la ședințe de tratament repetate
5. Stadiu fiziologic
6. Grad de afectare
7. Gradul de cooperare al pacientului
8. Mobilitate dentară patologică
9. Grad de rizaliză
10. Resorbţie radiculară patologice
201. Conform AAPD 1993 posibilitatile terapeutice in pulpopatiile dintilor temporari

sunt: (in curs avem doar AAPD 2022)
1. Coafajul pulpar indirect
2. Fluorizarea dentara
3. Rezectia apicala
4. Pulpectomia
5. Pulpotomia ¨ extirparea pulpei corono-radiculare
6. Pulpectomia ¨ conservarea parţială a organului pulpar
7. Extractia dentara
8. Conservarea integrală a organului pulpar
9. Coafajul pulpar direct
10. Pulpotomia
202. Urmatoarele afirmatii referitoare la coafajul pulpar indirect sunt corecte:

1. Menţinerea vitalităţii pulpare prin stimularea formării de dentină
secundară
2. Se indica la nivelul dintilor temporari necrotici aflati in stadiul 1
3. Se indica la nivelul dintilor temporari vitali aflati in stadiul 3
4. Menţinerea vitalităţii pulpare prin remineralizarea dentinei cariate
8. Se indica la nivelul dintilor temporari cu afectare pulpara
9. Menţinerea vitalităţii pulpare prin oprirea stimularii formării de dentină
secundară
10. Menţinerea vitalităţii pulpare prin oprirea procesului carios
203. Tehnica coafajului pulpar indirect include:

1. Izolare digă/rulouri de vată/aspirator de salivă
2. Spălarea cavităţii cu ser fiziologic (nacl 0.9%)
3. Tratament mecano-chimic ??
4. Îndepărtarea dentinei alterate
5. Prepararea cavităţii
6. Obturație de durată după 6 săptămâni (în absenţa durerii şi semnelor radiologice)
!!!in curs scrie după 3 săptămâni
7. Permeabilizarea canalelor radiculare
9. Spălarea cavităţii cu ser fiziologic (nacl 1.9%)
204. Urmatoarele afirmatii referitoare la coafajul pulpar direct sunt corecte:

3. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă cu contaminare
salivara
4. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă iatrogena
7. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă
posttraumatica
9. Se indica in deschidere pulpară > 4mm
10. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă fara
contaminare salivara
205. Tehnica coafajului pulpar direct include:

1. Prepararea cavităţii
2. Izolare digă/rulouri de vată/aspirator de salivă
3. După 6-9 săptămâni - refacerea coronară de durată
4. Permeabilizarea canalelor radiculare
5. Toaleta cavităţii cu nacl 0.9%
7. Tratament mecano-chimic
8. Uscarea bulete de vată sterile (carbonizate)
9. Toaleta cavităţii cu nacl 1.9%
206. Printre indicatiile pulpotomiei dintilor temporari se enumera:

1. Copii cu reumatism acut în antecedente
2. Pacient cu tulburări de coagulare
3. Afectarea pulpară corono-radiculară manifestă clinic şi radiologic
4. Dinte cu inflamație coronară pulpară dar cu cel puțin 2/3 din rădăcină
pezentă
5. Dinte cu inflamație coronară pulpară dar cu cel puțin 1/3 din rădăcină pezentă
6. Dinte vital cu expunere mecanică (iatrogenică sau traumatică), cu deschidere
punctiforma a camerei pulpare
7. Pacient cooperant
mare a camerei pulpare
9. Pacient cu un istoric nefavorabil de extracție dentară
10. Copii cu boli cardiace congenitale
207. Printre contraindicatiile pulpotomiei dintilor temporari se enumera:
1. Dinti temporari în st. III
2. Dinti temporari cu leziune carioasă care afectează planșeul camerei pulpare
mare a camerei pulpare
4. Copii cu părinți care au o atitudine ignorantă față de starea de sănătate orală
și față de prezervarea dinților pe arcadă
5. Dinti temporari monoradiculari
6. Pacient cu tulburări de coagulare
7. Dinte cu inflamație coronară pulpară dar cu cel puțin 2/3 din rădăcină pezentă
9. Dinti temporari cu distrucții coronare extinse
10. Pacient cu un istoric nefavorabil de extracție dentară
208. Printre indicatiile pulpotomiei vitale a dintilor temporari se enumera:

1. Dinte simptomatic în antecedente
2. Examenul radiologic nu indică prezenţa resorbţiei radiculare externe, denticuli
3. Examenul pulpar direct nu evidenţiază sângerare excesivă a filetelor
radiculare
4. Examenul radiologic nu indică prezenţa resorbţiei radiculare interne,
denticuli
5. Durere dentară provocată
6. Simptomatologie subiectivă marcanta
7. Dinte asimptomatic în antecedente
8. Durere dentară spontana
9. Simptomatologie subiectivă redusă
10. Mobilitate dentara
209. Materialele ideale utilizate in pulpotomia vitala pentru acoperirea bonturilor

pulpare radiculare restante trebuie să aibă următoarele proprietăți:
1. Să nu favorizeze vindecarea pulpei radiculare
2. Ofensive față de țesuturile pulpare remanente si față de țesuturile înconjurătoare
3. Acțiune antibacteriana
4. Fara acțiune bactericidă
5. Acțiune bactericidă
6. Inofensive față de țesuturile pulpare remanente si față de țesuturile
înconjurătoare
7. Să nu interfere cu procesul potologic de resorbție al rădăcinii
8. Să favorizeze vindecarea pulpei radiculare
9. Să nu interfere cu procesul fiziologic de resorbție al rădăcinii
10. Să interfere cu procesul fiziologic de resorbție al rădăcinii
210. Tehnica pulpotomiei vitale presupune:
1. Spălarea cavităţii coronare
2. Indepartarea pulpei radiculare
3. Izolare cu diga/rulouri de vată/dry pads/aspirator de salivă
4. Stabilirea lungimii de lucru
6. Analgezie locală, loco-regională, fără vasoconstrictor
7. Anestezie cu vasoconstrictor
8. Crearea câmpului operator prin izolare = diga
9. Îndepărtarea în totalitate a dentinei alterate
10. Izolare doar cu rulouri de vata
211. Tehnica pulpotomiei vitale presupune:

1. Hemostaza – bulete sterile umectate în soluţie hemostatică (ex. Soluție salină)
aplicate în cavitate pentru 7-9 minute
2. Stabilirea lungimii de lucru
3. Examinarea aspectului sângerării din pulpa radiculară
4. Excizia şi exereza fermă cu excavatoare ascuțite, linguri Black, freze sferice
mari utilizate la turaţie înaltă și răcire cu apă sterilă
6. Indepartarea pulpei radiculare
7. Examinarea pulpei coronare - aspect, culoare, consistenţă
8. Spălarea cavităţii coronare
212. In pulpotomia vitala peste bontul radicular se aplica un pansament

medicamentos ce contine:
1. Florura de staniu
2. Rasini compozite
3. Amalgam
4. Mta
5. Sulfat de calciu
6. Glutaraldehidă
7. Glasionomer
8. Formocrezol
9. Hidroxid de calciu
10. Sulfat feric
213. In pulpotomia vitala peste bontul radicular se aplica un pansament
medicamentos ce contine:
1. Sulfat de calciu
2. Florura de staniu
3. Preparate pe bază de colagen
4. Preparate liofilizate plachetare cu Ca(OH)2
5. Glasionomer
6. Amalgam
7. Rasini compozite
8. Formocrezol
9. Glutaraldehidă
10. Biodentină
214. Solutia buckley originala contine:

1. 31 ml glicerină
2. Formaldehidă 37%
3. 15 ml apă distilată
4. 35 ml crezol
5. 19 ml formaldehidă
6. 31 ml apă distilată
7. 15 ml glicerină
8. 35 ml formaldehidă
9. 19 ml crezol
10. Formaldehidă 39%
215. Pulpotomia vitala cu formocrezol include urmatoarele etape:

1. Acționează fără schimbarea structurii de bază a moleculelor de proteine
2. Se aplică un strat de 1 mm grosime de Ca(OH)2 peste orificiile de intrare în
canalele radiculare
3. Se prepară o diluţie de 1/7 din soluția Buckely
4. Previne autoliza țesuturilor prin legarea proteinelor
5. Conservă vitalitatea porțiunii apicale a pulpei radiculare
6. Nu previne autoliza țesuturilor prin legarea proteinelor
7. Fixează și dezinfectează țesutul pulpar
8. Se acoperă întreaga zonă a furcaţiei cu un preparat pe bază de Ca(OH)2 de 1 mm
grosime
9. Conservă vitalitatea porțiunii coronare a pulpei radiculare
216. Tehnica in doua sedinte a pulpotomiei cu formocrezol include:
1. Se aplică o buletă o buletă umectată în formocrezol și bine exprimată timp de 10
zile
grosime
3. Se aplică o buletă o buletă umectată în formocrezol și bine exprimată timp de
7 zile
canalele radiculare
5. Obturaţie coronară provizorie
6. Monitorizarea pacientului timp de 5-10 zile
7. Se acoperă podeaua camerei pulpare cu eugenat de zinc, apoi se restaurează
morfologia coronară
8. Obturaţie coronară de durată
zile
10. Monitorizarea pacientului timp de 15-20 zile
217. Dupa hemostaza in pulpotomia cu hidroxid de calciu se realizeaza

urmatoarele etape:
1. Se aplică un strat de eugenat de zinc cu priză lentă
2. Se aplică un material de obturaţie provizorie / de durată
grosime
zile
zile
6. Se acoperă întreaga zonă a furcaţiei cu un preparat pe bază de Ca(OH)2 de 1
mm grosime
canalele radiculare
canalele radiculare
9. Se aplică peste orificiile canalelor radiculare o buletă umectată în soluţie de sulfat
feric 15.5% timp de 10-15 secunde
10. Se presează uşor cu o buletă şi se verifică hemostaza
218. Tehnica pulpotomiei cu sulfat feric include:
canalele radiculare
2. Se spală plaga sub izolare
3. Refacerea morfologiei coronare
4. Se aplică peste orificiile canalelor radiculare o buletă umectată în soluţie de
sulfat feric 15.5% timp de 10-15 secunde
5. Aplicarea unei bulete îmbibate în sol. Naocl 3 sau 5% timp de 30 secunde
zile
7. Se usuca
8. Se aplica MTA
9. Se aplică un strat de eugenat de zinc cu priză lentă + un strat de eugenat de
zinc cu priză rapidă sau orice alt material de restaurare coronară provizorie
grosime
219. Printre proprietatile trioxidului mineral agregat se enumera:

1. Ph-ul 12.5-13
2. Stimulează citokinele – favorizeaza formarea ţesuturilor dure
3. Rezistenţă la compresiune 80 Mpa
4. Stimulează citokinele – nu favorizeaza formarea ţesuturilor dure
5. Este neresorbabil
6. Ph-ul 13.5-14
7. Induce vindecarea pulpei prin formarea unei punţi de dentină
8. Rezistenţă la compresiune 70 Mpa
9. Nu induce vindecarea pulpei prin formarea unei punţi de dentină
10. Este resorbabil
220. Avantajele glutaraldehidei sunt:

1. Este volatilă
2. Determină mai puţine leziuni apicale şi necroze
3. Difuzare limitată
4. Formează lent legături
5. Iniţial este mai activă din punct de vedere chimic
6. Nu este volatilă
7. Stimulează apariţia ţesutului de granulaţie periapical
8. Iniţial nu este activă din punct de vedere chimic
9. Determină mai multe leziuni apicale şi necroze
10. Formează rapid legături
221. Tehnica pulpotomiei cu hipoclorit de sodiu include:
1. Obținerea hemostazei
2. Îndepărtarea buletei
3. Nu se indeparteaza buleta
5. Irigarea fără presiune a camerei pulpare
6. Aplicarea de ciment ZOE sau a oricărui ciment de obturație coronară
provizorie
grosime
9. Irigarea cu presiune a camerei pulpare
zile
222. Printre etapele tehnicii pulpotomiei devitale se enumera:

1. Spălarea şi uscarea camerei pulpare
2. Aplicarea de pastă antiseptică (părți egale de Formocrezol, eugenol și zno)
sau pastă mumifiantă (triopasta Gysi = paraformaldehidă, fenol, sulfat de
bariu, glicerină, ș.a.)
3. Tratamentul mecanic intra canalar cu ace Kerr/Haedstrom nr. 15, 20, 25 până la 1-
2 mm de apex
4. Izolarea dintelui
5. Identificarea / evidențierea orificiilor canalelor radiculare cu o sonda rigidă
6. Pregătirea cavităţii
7. Stabilirea lungimii radiculare și a lungimii de lucru
8. Irigarea și spălarea canalelor radiculare cu naocl 2.5-3% și/sau cu soluție de chx,
urmate de irigare cu ser fiziologic
9. Pregătirea instrumentelor şi materialelor
10. Extirparea pulpei radiculare cu ace Tirre nervs/Haedstrome (21mm)
223. Indicatiile pulpectomiei sunt:

1. DT st. II cu patologie pulpară corono-radiculară sau pulpo-parodontală
2. Celulită
3. Eșecuri ale pulpotomiei
4. DT st. III cu patologie pulpară corono-radiculară sau pulpo-parodontală
5. Apariția puroiului la deschiderea camerei pulpare
6. Dinte asimptomatic în antecedente
7. Durere dentară provocată
8. Simptomatologie subiectivă redusă
9. DT țesut pulpar devital (septic/aseptic) asociat cu abces sau fistulă
10. Examenul pulpar direct nu evidenţiază sângerare excesivă a filetelor radiculare
224. Contraindicatiile pulpectomiei sunt:

1. Apariția puroiului la deschiderea camerei pulpare
2. DT st. I şi III – cu patologie parodontală
3. DT în stadiul III cu resorbție patologică internă sau externă
4. DT țesut pulpar devital (septic/aseptic) asociat cu abces sau fistulă
5. DT st. II cu patologie pulpară corono-radiculară sau pulpo-parodontală
6. Infecție periapicală extinsă până la nivelul mugurelui dintelui permanent
7. DT care nu poate fi restaurat
8. Eșecuri ale pulpotomiei
9. Boli cronice: leucemie, afecțiuni cardiace congentale, afecțuni reumatice,
afecțiuni renale cronice
10. Celulită
225. Materialele ideale utilizate in pulpotomia vitala pentru acoperirea bonturilor

pulpare radiculare restante trebuie să aibă următoarele proprietăți cu exceptia: !!!!
in curs sunt doar 4 proprietăți-curs pulpopatii slide 16
1. Să nu interfere cu procesul potologic de resorbție al rădăcinii??
2. Inofensive față de țesuturile pulpare remanente si față de țesuturile înconjurătoare
3. Să nu interfere cu procesul fiziologic de resorbție al rădăcinii
4. Să interfere cu procesul fiziologic de resorbție al rădăcinii
5. Ofensive față de țesuturile pulpare remanente si față de țesuturile
înconjurătoare
6. Acțiune bactericidă
7. Fara acțiune bactericidă
8. Acțiune antibacteriana
9. Să favorizeze vindecarea pulpei radiculare
10. Să nu favorizeze vindecarea pulpei radiculare
226. Printre factorii locali implicati in tratamentul pulpopatiilor dintilor

temporari se enumera cu exceptia:
1. Intereseul părintelui pentru rezolvarea problemei dentare a copilului
2. Mobilitate dentară patologică
3. Grupa de risc (ADA)
4. Mobilitate dentară fiziologica
5. Stadiu fiziologic
6. Grad de rizaliză
7. Posibilitatea de a veni la ședințe de tratament repetate
8. Resorbţie radiculară patologice
9. Grad de afectare
10. Gradul de cooperare al pacientului
227. Urmatoarele afirmatii referitoare la coafajul pulpar direct sunt false:

1. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă cu
contaminare salivara
2. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă posttraumatica
5. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă fara contaminare
salivara
6. Se indica in deschidere pulpară > 4mm
7. Se indica in deschidere pulpară limitată şi recentă şi punctiformă iatrogena
228. Pulpotomia vitala cu formocrezol include urmatoarele etape cu exceptia:

1. Fixează și dezinfectează țesutul pulpar
2. Previne autoliza țesuturilor prin legarea proteinelor
canalele radiculare
4. Conservă vitalitatea porțiunii coronare a pulpei radiculare
5. Acționează fără schimbarea structurii de bază a moleculelor de proteine
6. Se acoperă întreaga zonă a furcaţiei cu un preparat pe bază de Ca(OH)2 de 1
mm grosime
9. Nu previne autoliza țesuturilor prin legarea proteinelor
10. Conservă vitalitatea porțiunii apicale a pulpei radiculare
229. Din punct de vedere histologic, despre pulpa dentară normală a DPT, se
poate afirma:
1. este formată din țesut conjunctiv dens bogat în celule
2. are ca tip celular predominant fibroblastul
3. are originea în endoderm
4. este format din țesut conjunctiv dens bogat în fibre
5. are originea în celulele crestei neurale mezenchimale
6. are originea în ectoderm
7. se dezvoltă în camera pulpară a DP
8. este formată din țesut conjunctiv lax
9. are ca tip celular predominant odontoblastul
10. se dezvoltă și în canalele radiculare ale DP
230. În pulpa DPT se găsesc următoarele tipuri de celule:

1. celule endoteliale
2. celule mezenchimale înalt diferențiate
3. celule epiteliale
4. osteoblaste
5. pericite
6. condroblaste
7. celule perivasculare
8. celule Schwann
9. celule sanguine
10. celule mioepiteliale
231. Despre vascularizația pulpei DPT se poate afirma că:

1. venele au pereții subțiri
2. venele au traiect drept
3. este deficitară
4. este bogată
5. venele au un traiect sinuos
6. artera conduce sângele dinspre pulpă
7. vasele au pereți subțiri
8. artera conduce sângele spre pulpă
9. este săracă
10. este abundentă
232. Următoarele afirmații legate de inervația dinților permanenți tineri sunt

adevărat:
1. benzile de fibre nervoase continuă până la vasele sanguine, apoi spre vasele
mici și spre capilare
2. există un singur tip de terminații nervoase = terminații nervoase libere
3. benzile de fibre nervoase continuă doar până la vasele sanguine mari
4. există mai multe tipuri de terminații nervoase
5. durerea este specifică pentru fiecare stimul în parte
6. pachetul nervos se îndreaptă spre porțiunea apicală a pulpei
7. sunt mielinizate puține fibre nervoase
8. terminații nervoase libere fac ca durerea să fie identică, indiferent de stimul
9. majoritatea fibrelor nervoase sunt mielinizate
10. pachetul nervos pătrunde tot prin foramenul apical, se îndreaptă spre
porțiunea coronară a pulpei
233. Despre dentina dinților permanenți tineri se pot afirma următoarele:

1. este formată din 18% apă
2. colagenul reprezintă 23% din materia organică ce intră in componențe dentinei
DPT
3. este formată din cristale de apatită aflate într-o matrice de colagen
4. este formată dintr-un material biologic compact
5. conține 70% substană organică
6. conține 18% materie organică
7. singurul țesut dur inervat
8. este formată dintr-un material biologic poros
9. conține 70% substanță anorganică
10. este singurul țesut dur fără inervație
234. Următoarele afirmații referitoare la structura dentinei DPT sunt adevărate:

1. dentina profundă este mai puțin permeabilă decât dentina periferică
2. numărul de tubuli dentinari pe mm2 variază
3. raportul număr tubuli dentinari pe unitatea de suprafață din pulpă / suprafețe
externe din dentină = 2:1
4. tubulii dentinari accesorii sunt responsabili de apariția patologiei de furcației la
M1 cu carie simplă
5. nu variază numărul de tubuli dentinari pe mm2
6. la limita smalț/dentină se întâlnesc 15.000 de tubuli dentinari
7. tubulii dentinari accesorii asigură comunicarea între pulpa dentară coronară și
zona apicală
8. raportul număr tubuli dentinari pe unitatea de suprafață din pulpă /
suprafețe externe din dentină = 4:1
9. tubulii dentinari accesorii asigură comunicarea între pulpa dentară și
ligamentul periodontal
10. tubulii dentinari accesorii sunt responsabili de apariția patologiei de furcației
la M1 cu NPS sau inflamație pulpară
235. Despre structura dentinei DPT se poate afirma că:
1. zona internă a tubulului dentinar ia numele de dentină intertubulară
2. dentina interglobulară apare mai frecvent la nivelul coroanei, aproape de
joncțiunea smalț-dntină
3. dentina intertubulară reprezintă cea mai mare parte a dentinei
4. dentina intertubulară este slab mineralizată
5. dentina intertubulară este mai mineralizată decât cea peritubulară
6. dentina intertubulară este foarte mineralizată
7. dentina peritubulară reprezintă cea mai mare parte a dentinei
8. dentina peritubulară apare pe secțiune transversală ca o zonă transparentă
în formă de inel
9. dentina peritubulară este mai mineralizată decât cea intertubulară
10. mai puțin de jumătate din volumul dentinei intertubulare este ocupat de matricea
organică
236.Următoarele afirmații referitoare la structura dentinei DPT sunt adevărate:
1. liniile incrementale ale lui Ebner reflectă variații în structura și

mineralizarea dentinei
2. dentina peritubulară reprezintă cea mai mare parte a dentinei
3. stratul granular a lui Tomes se observă doar la nivelul rădăcinii
4. procesele odontoblastice sunt localizate la nivelul joncțiunii smalț-cement
5. procesele odontoblastice sunt extensii ale mitocondriilor odontoblastelor
6. liniile incrementale ale lui Ebner sunt linii fine
7. stratul granular a lui Tomes se observă și la nivelul rădăcinii
8. procesele odontoblastice sunt localizate în exteriorul tubilor dentinari
9. orientarea liniilor incrementale ale lui Ebner indică modelul dezvoltării
dentinei
10. liniile incrementale ale lui Ebner merg în unghi drept spre tubulii dentinari
(în secțiune transversală)
237.Despre tipurile de dentină întâlnite la dinții permanenți tineri se poate afirma:
1. dentina sclerotică are un aspect regulat

2. dentina primară apare ca urmare a depozitării sărurilor de Ca în procesele
odontoblastice sau în jurul lor
3. dentina secundară apare frecvent la persoanele în vârstă
4. dentina de reacție este separată de dentina primară printr-o linie neregulată
5. dentina secundară se formează după erupția dinților
6. dentina secundară are un aspect neregulat
7. dentina primară se formează în prima etapă de dezvoltare embriogenetică(in
curs scrie embriologica)
8. dentina secundară nu se diferențiază de cea primară
9. dentina de reacție are un număr scăzut de tubuli dentinari
10. dentina secundară se mai numește și dentină funcțională
238.În complexul pulpo-dentinar al dinților permanenți tineri: doar 4 raspunsuri corecte
1. în matricea pulpei dentare se găsește colagen de tip IV

2. în matricea pulpei dentare se găsește colagen de tip I
3. colagenul de tip III se află în membranele bazale
4. celulele odontoblastice reprezintă o structură importantă în complexul
pulpo-dentinar
5. în matricea pulpei dentare se găsește colagen de tip VI
6. colagenul de tip IV este asociat cu o plasă de fibre tridimensionale
7. în matricea dentinei se găsește colagen de tip I
8. proteinele non-colagene - fosforina - controlează formarea matricii organice
9. colagenul de tip IV - este asociat cu o plasă de fibre tridimensionale
10. în matricea pulpei dentare se găsește colagen de tip II
239.Semnele clinice obiective ale pulpopatiilor dinților permanenți tineri pot fi:
1. Sensibilitate planșeu dentinar – pulpite acute purulente, necroze pulpare

2. Sângerare abundentă – culoare roșu-viu – inflamație acută
3. Prezența unui proces carios profund
4. Sensibilitatea la presiune
5. Vechimea senzațiilor dureroase
6. Durerea secundară (tardivă)
7. Durerea provocată (primară)
8. Sângerare limitată – culoare închisă – inflamație cronică
9. Dispariția variabilă a translucidității dintelui
10. Caracterul și intensitatea senzațiilor dureroase
240.Durerile spontane din cadrul pulpopatiilor dinților permanenți tineri, pot fi:
1. Deseori lipsesc, uneori sunt slabe, de scurtă durată, în pulpita cronică

ulceroasă
2. Ziua și noaptea, frecvent pulsatile, în hiperemia pulpară
3. Deseori lipsesc, în pulpita acută purulentă parțială
4. Deseori lipsesc, în pulpita acută seroasă totală
5. Puține, în pulpita acută purulentă totală
6. Puține, în pulpita cronică granulomatoasă
7. De obicei ziua, sub forma de înțepătură, localizabilă, în pulpita acută purulentă
parțială
8. Ziua și noaptea, frecvent pulsatile, în pulpita acută purulentă totală
9. De obicei ziua, sub formă de înțepătură, localizabilă, în pulpita acută seroasă
parțială
10. Deseori lipsesc, în pulpita cronică închisă
241.În stabilirea diagnosticului clinic al pulpopatiilor dinților permanenți tineri, testele
termice de vitalitate, indică: 6 raspunsuri corecte
1. Sensibilitate tranzitorie, în hiperemia pulpară

2. Sensibilitate (la cald), în pulpita acută purulentă parțială
3. Sensibilitate (la cald), în pulpita acută purulentă totală
4. Sensibilitate (la rece), în pulpita acută purulentă totală
5. Sensibilitate (la cald), în hiperemia pulpară
6. Sensibilitate (la rece), în pulpita acută seroasă totală
7. Sensibilitate (la rece), în pulpita acută seroasă parțială
8. Sensibilitate (la cald), în pulpita acută seroasă parțială
9. Sensibilitate (la rece), în hiperemia pulpară
10. Sensibilitate (la rece), în pulpita acută seroasă parțială
242.Tratamentul conservator al pulpopatiilor dinților permanenți tineri, prezintă

următoarele contraindicații generale:
1. Pacienți cu afecțiuni renale cronice

2. Pacienți cu antecedente medicale generale
3. Pacienți cu diabet
4. Pacienți cu afecțiuni ale parodonțiului apical care nu justifică tratamentul
conservator
5. Pacienți cu afecțiuni ale parodonțiului marginal care nu justifică tratamentul
conservator
6. Pacienți cu igienă orală deficitară
7. Pacienți cu resorbții radiculare patologice avansate
8. Pacienți cu leucemie
9. Copil necooperant
10. Pacienți cu leziuni odontale extinse care nu pot fi restaurate
243.Conduitele terapeutice din cadrul pulpopatiilor dinților permanenți tineri,

presupun:
1. Conservarea pulpei parțiale, prin coafaj direct

2. Conservarea pulpei parțiale, prin pulpotomie
3. Conservarea pulpei în totalitate, prin pulpectomie parțială
4. Conservarea pulpei în totalitate, prin coafaj indirect
5. Conservarea pulpei în totalitate, prin coafaj direct
6. Conservarea pulpei parțiale, prin pulpectomie parțială
7. Conservarea pulpei în totalitate, prin pulpotomie
8. Conservarea pulpei parțiale prin pulpectomie subtotală
9. Conservarea pulpei în totalitate, prin pulpectomie subtotală
10. Conservarea pulpei parțiale, prin coafaj indirect
244.În ceea ce privește tratamentul pulpopatiilor dinților permanenți tineri, coafajul
direct prezintă următoarele indicații:
1. Deschideri pulpare accidentale, fără modificări periapicale

2. Deschideri pulpare accidentale, contaminate de salivă
3. Deschideri pulpare accidentale, recente punctiforme (1-2mm)
4. Deschideri pulpare accidentale, fără dureri spontane
5. Fracturi coronare nepenetrante
6. Fracturi coronare penetrante, datând de câteva zile
7. Deschideri pulpare accidentale, fără sângerare controlabilă la expunerea pulpară
8. Deschideri pulpare accidentale, necontaminate de salivă
9. Deschideri pulpare accidentale, fără aspect radiografic de degenerescență
pulpară
10. Deschideri pulpare accidentale, cu aspect radiografic de degenerescență pulpară
245.În ceea ce privește tratamentul pulpopatiilor dinților permanenți tineri,

următoarele afirmații sunt valabile în cazul pulpotomiei vitale:
1. Utilizează materiale pe bază de formocrezol

2. Este indicată, în cazul eșecului pulpectomiei subtotale
3. Este o metodă de elecție în toate inflamațiile acute și cronice la dinții
permanenți tineri
4. Este indicată în pulpita cronică parțială
5. Are drept scop conservarea vitalității pulpei coronare
6. Este o metodă de elecție în tratamentul fracturilor coronare penetrante
7. Utilizează materiale pe bază de hidroxid de calciu
8. Are drept scop conservarea vitalității pulpei radiculare
9. Este indicată, în cazul expunerilor pulpare largi, cu inflamarea pulpei
coronare
10. Este indicată, în cazul eșecului coafajului direct
246.Despre pulpotomia devitală a dinților permanenți tineri, putem afirma:
1. Este indicată în cazul necooperării pacientului în efectuarea puncției

anestezice
2. Utilizează materiale pe bază de hidroxid de calciu
3. Este indicată în cazul în care pacientul prezintă o reacție de intoleranță la
substanțe anestezice
4. Este indicată, în cazul expunerilor pulpare largi, cu inflamarea pulpei coronare
5. Este indicată, în cazul eșecului coafajului direct
6. Este o metodă de elecție în tratamentul fracturilor coronare penetrante
7. Este o metodă de elecție în toate inflamațiile acute și cronice la dinții permanenți
tineri
8. Este indicată atunci când medicul dorește să evite extracția
9. Este indicată în cazul neacceptării de către părinți a tratamentului
convențional
247.Despre pulpotomia înaltă a dinților permanenți tineri, putem afirma următoarele:
1. Este o metodă de elecție în toate inflamatiile acute și cronice la dinții permanenți

tineri
3. Constă în secționarea pulpară în porțiunea radiculară
4. Reprezintă un act terapeutic de așteptare
5. Este continuată cu o pulpectomie totală cu obturarea canalelor radiculare,
după edificarea radiculară și închiderea apicală
7. Constă în extirparea pulpei radiculare până la maxim 5-6-8 mm de apex
9. Se mai numește pulpectomie parțială – ”Swalow-ul” lui CVEK
10. Este indicată în inflamații seroase cu extindere largă radiculară
248.În cazul pulpectomiei subtotale a dinților permanenți tineri, următoarele afirmații

sunt adevărate:
1. Se mai numește pulpectomie parțială – ”Swalow-ul” lui CVEK

2. Are drept obiectiv protejarea și stimularea organului formativ apical
3. Este indicată în pulpite totale ale dinților permanenți tineri
4. Este indicată în inflamații seroase cu extindere largă radiculară
5. Este indicată în necroza pulpară a dinților permanenți tineri
6. Obturarea porțiunii libere a canalului radicular se va realiza cu un material
biostimulator
8. Constă în extirparea pulpei radiculare până la maxim 5-6-8 mm de apex
tineri
249.După criteriul clinic evolutiv, pulpopatiile dinților permanenți tineri, pot fi

clasificate sub următoarele forme:
1. Radiculară
2. Dureroasă
3. Acută
4. Ireversibilă
5. Mixtă
6. Subacută
7. Coronară
8. Cronică
9. Reversibilă
10. Nedureroasă
250.În ceea ce privește coafajul indirect la nivelul dinților permanenți tineri,

următoarele afirmații sunt adevărate:
1. Coafajul indirect în 2 timpi se realizează în cazul pulpitelor seroase parțiale

2. Are drept obiectiv conservarea parțială a pulpei
3. Este indicat în fracturi coronare penetrante
4. Este indicat în hiperemii pulpare
5. Este indicat în deschideri pulpare accidentale
6. Este indicat în cazul cariilor profunde simple
7. Timpul 1 al coafajului indirect în 2 timpi presupune aplicarea pentru 24-48
ore a preparatelor pe baza de hidrocortizon și antibiotice
8. Timpul 2 al coafajului indirect în 2 timpi presupune aplicarea substanțelor
de coafaj pe bază de Ca(OH)2
tineri
10. Este indicat în pulpita cronică parțială
251.Avantajele pupotomiei vitale la nivelul dinților permanenți tineri, sunt:
1. Menținerea capacității de apoziție fiziologică dentinară în zona cervicală

2. Poate fi efectuată în cazul copiilor necooperanți
3. Menținerea culorii naturale a dintelui
4. Conservarea în totalitate a pulpei coronare și radiculare
5. Conservarea în totalitate a pulpei coronare
6. Conservarea în totalitate a pulpei radiculare
7. Poate fi efectuată în cazul copiilor cu diabet
8. Menținerea transparenței naturale a dintelui
9. Posibilitatea efectuării testelor de vitalitate nu necesită tratament endodontic
ulterior
10. Păstrarea unei porțiuni din pulpa coronară
252.Tratamentul pulpopatiilor dinților permanenți tineri prezintă următoarele

principii:
1. Conservarea pulpei în totalitate sau măcar parțial

2. Realizarea unui stadiu care să permită reluarea dezvoltării rădăcinii
3. Conservarea și stimularea potențialului biologic pulpar integral
4. Realizarea unui stadiu care să permită continuarea și finalizarea rădăcinii
5. Sigilarea zonei apicale
6. Conservarea și stimularea capacității de apărare pulpară
7. Prevenirea consecințelor extracțiilor dentare
8. Suprimarea durerii
9. Conservarea și stimularea potențialului embriogenetic al porțiunii terminale
10. Eliminarea iritațiilor
253.Tratamentul conservator al pulpopatiilor dinților permanenți tineri, prezintă

următoarele indicații stomatologice:
2. Asigurarea unor condiții favorabile privind prefigurarea cheii de ocluzie
Angle
3. Prevenirea consecințelor dento-alveolare ale extracțiilor dentare
4. Extracții dentare traumatologice în antecedente
5. Pacienți cu hemofilie
6. Asigurarea unor condiții favorabile privind prefigurarea ghidajelor anterior,
antero-lateral si lateral
7. Prevenirea consecințelor dento-dentare ale extracțiilor dentare
8. Afecțiuni hematologice care necesita spitalizare pentru extracția dentară
9. Prevenirea consecințelor ocluzale ale extracțiilor dentare
10. Pacient necooperant
254.Revascularizarea la DPT devitalizați, neinfectați, avulsionați se poate obține în

următoarele condiții:
1. crearea unei bariere împotriva bacteriilor

2. prezența dentinei cu permeabilitate crescută
3. prezența comunicărilor numeroase pulpo-parodontale la nivelul planșeului
camerei pulpare
4. absența bacteriilor
5. prezența unei matrici suport 3D adecvată
6. absența percuției transversale
7. prezența celulelor stem în interiorul canalului radicular
8. prezența așa numitei scaffold
9. prezența odontoblaștilor în interiorul canalului radicular
10. absența microabceselor diseminate în tot teritoriul pulpar fără delimitări periferice
255.Despre revascularizarea DPT se poate afirma că:
1. se poate realiza doar în absența bacteriilor Gram-pozitive

2. necesită instrumentar stomatologic special
3. este o tehnică costisitoare
4. necesită materiale care se găsesc în mod curent în cabinetul stomatologic
5. necesită instrumentar stomatologic usual (ar fi si asta adevarata,curs regenerare
endo slide 5)
6. este o tehnică necostisitoare
7. este o tehnică simplă
8. impune necesitatea formării unei bariere apicale artificiale cu ajutorul MTA
9. oferă posibilitatea evitării necesității inducerii apexificării cu Ca(OH)2
10. reprezintă o modalitate relativ veche de tratament
256.Comparativ cu metodele tradiționale de tratament endodontic, revascularizarea

pulpară:
1. determină formarea de dentină umedă mai puțin predispusă la fracturi

2. determină formarea de dentină de reacție care separă pulpa dentară de locul
traumatismului
3. determină formarea de dentină secundară
4. utilizează percepția dureroasă ca sistem de avertizare
5. nu împiedică accesul toxinelor în canalul radicular
6. nu favorizează îngroșarea pereților dentinari subțiri
7. conduce rareori la completarea edificării radiculare a DPT
8. determină generarea de presiune tisulară interstițială, împiedicând astfel
accesul bacteriilor în canalul radicular
9. nu induce generarea de răspuns imun
10. conduce la restaurarea țesutului periapical sănătos
257.Protocolul revascularizării DPT implică:
1. aplicarea la nivel coronar de ciment fosfat de zinc

2. debridare mecanică minimală
3. aplicarea la nivel coronar a unui material de obturare
4. irigare cu NaOCl 5%
5. dezinfectarea canalelor radiculare cu Ciprofloxacină și Metronidazol în raport de
1/2
6. dezinfectarea canalelor radiculare cu Cresotin
7. umplerea canalului radicular cu un cheag de sânge
8. dezinfectarea canalului cu un amestec de antibiotic
9. irigare ușoară cu NaOCl 1,25%- 1,5%
10. debridare mecanică minuțioasă
258.Prima ședință din tehnica de revitalizare a DPT implică:
1. aplicarea pastei de ciprofloxacină, metronidazol și minociclină

2. irigarea canalelor radiculare cu soluție de NaOCl 1.5% (10mL/canal, 1 min)
3. aplicarea unei paste de CA(OH)2 (amestec de 0,1 până la 1 mg/mL)
4. analgezie locală cu vasoconstrictor
5. obturarea provizorie a dintelui 5-7 zile
6. uscarea canalelor cu conuri de hârtie
7. irigarea canalelor radiculare cu acid citric (10 mL/canal, 1 min)
8. izolare cu diga
9. îndepărtarea țesutului pulpar
10. sigilarea porțiunii incipiente a canalului radicular cu MTA
259.A doua ședință a tehnicii de revitalizarea DPT presupune:

2. aplicarea unei paste de 3 antibiotice
3. aplicarea unei presiuni timp de 7-10 minute la nivelul intrării în canalul
radicular – cu o buletă de vată sau un instrument endo specific
4. analgezie locală cu vasoconstrictor
5. izolare cu rulouri de vată
7. obturarea provizorie a dintelui 5-7 zile
8. indicație Rx imediat post intervenție
9. sigilarea porțiunii incipiente a canalului radicular (3-4 mm) cu MTA și CIS
fotopolimerizabil
10. inducerea sângerării la nivelul canalului radicular (cu instrumentar
endodontic ace Kerr nr 25 precurbate) prin înțeparea zonei periapicale 🡪
2mm
260.Printre caracteristicile celulelor stem se pot menționa următoarele:
1. sunt două tipuri de celule stem

2. nu se pot reinnoi singure
3. sunt celule înalt diferențiate
4. sunt trei tipuri de celule stem
5. sunt nespecializate
6. au abilitatea de a se divide continuu
7. nu se pot divide
8. pot genera celule specializate
9. sunt specializate
10. au abilitatea de a se reînnoi singure pentru perioade mari de timp
261.Celulele stem embrionare:
1. sunt recoltate din embrioni aflați în diferite stadii de evoluție

2. sunt cele mai reprezentative celul din pulpa dentară
3. sunt celule pluripotente
4. sunt mai bine tolerate de către organismul primitor
5. sunt celule unipotente
6. formează un strat continuu la periferia pulpei dentare
7. sunt recoltate din măduva osoasă formatoare de sânge
8. au abilitatea de a genera orice tip de celule
9. necesită inițial administrarea unui tratament care stimulează înmulțirea celulelor
10. teoretic, se pot utiliza pentru orice fel de țesut
262.Despre celule stem adulte se poate afirma că:
1. sunt recoltate și din țesutul adipos

2. sunt recoltate și din sângele periferic
3. nu necesită inițial administrarea unui tratament care să stimuleze înmulțirea
celulelor stem existente
4. sunt recoltate și din țesutul miocardic
5. pot teoretic genera numai tipul de celule din țesutul din care provin
6. sunt recoltate din embrioni aflați în diferite stadii de evoluție
7. după recoltare, acestea sunt purificate
8. pot genera orice tip de celule
9. sunt celule cu polaritate funcțională
10. sunt unipotente
263.Putem întâlni celule stem dentare provenite din:
1. papila apicală
2. resturile epiteliale Serres
3. dinți umani temporari exfoliați
4. reticulul stelat
5. epiteliu adamantin intern
6. pulpa dentară
7. organul smalțului
8. ligamentul periodontal
9. foliculul dentar
10. epiteliu adamantin extern
264.Celule stem provenite din zona apicală și ligamentul periodontal sunt utilizate în:
1. generarea de pulpă dentară

2. generarea de osteoblaste
3. generarea de cement in vivo
4. generarea de odontoblaste
5. terapia endodontică restaurativă / regenerare endodontică
6. generarea de complex dentinar
7. generarea de os alveolar
8. generarea de pulpă dentară
9. vindecarea leziunilor periodontale
10. repararea țesutului dentar afectat
265.Următoarele afirmații privind matricele suport (scaffolds) sunt adevărate:
1. au o suprafață mică
2. pot fi din polyglicol
3. nu pot fi din materiale ceramice
4. sunt structuri permanente
5. se comportă ca suport pentru formarea noului țesut
6. sunt structuri artificiale capabile să susțină formarea de țesut 3D
7. pot fi din materiale organice
8. se comportă ca un substrat pentru creșterea și proliferarea celulară
9. au o porozitate redusă
10. nu sunt biodegradabile
266.Caracteristicile matricilor suport (scaffolds) sunt:
1. permit aplicarea de factori de creștere

2. permit afluxul de oxigen
3. scad adeziunea celulară
4. permit atașarea celulelor
5. degradarea este fundamentală
6. sunt toxice
7. nu determină interacțiune celulară
8. sunt poroase
9. mimează matricea intracelulară a țesutului nativ
10. nu permit migrarea celulelor
267.Printre caracteristicile factorilor de creștere utilizați în regenerarea endodontică se

enumeră:
1. sunt relativ mari

2. permit odontogeneza regulată
3. mediază interacțiunea celulară la distanță
4. sunt proteine insolubile
5. nu sunt esențiali pentru ciclul celular normal
6. sunt molecule de semnalizare pentru celule
7. permit diferențierea tisulară
8. sunt proteine solubile
9. permit diviziunea celulară
10. se leagă la receptori nespecifici de pe suprafața celulelor țintă
268.Despre regenerarea endodontică la DPT se poate afirma că:
1. este indicată la DPT imaturi

2. nu există variații ale protocoalelor clinice de regenerare endodontică
3. este indicată la DPT cu necroză pulpară totală
4. lipsa inflamației nu reprezintă un criteriu de succes al acestei terapii
5. este indicată la pacienții cu afecțiuni sistemice
6. poate exista un răspuns scăzut la testele de vitalitate chiar în cazul DPT la
care s-a continuat edificarea radiculară
7. necesită un număr crescut de radiografii seriate pentru o perioadă lungă de
timp
8. este indicată la dinți fără resorbții patologice
9. cauza principală de eșec a acestei tehnici nu este reprezentată de controlul
inadecvat al infecției
10. poate determina obliterarea canalului radicular

Grile Pedo Sem II 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Pedo Sem II 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PEDO SEM II

1. În stomatologia pediatrică, caria dentară a dinților temporari poate fi definită ca

2. Printre particularitățile morfologice ale dinților temporari se numără următoarele:

3. Printre particularitățile histologice ale dinților temporari se numără următoarele:

4. Printre particularitățile histologice ale dinților temporari se numără următoarele:

5. Consecințele particularităților dinților temporari în evoluția cariei dinților

6. Următoarele afirmații despre considerațiile clinice ale particularităților temporari

7. Din punct de vedere al criteriului topografic, cariile DT se clasifică astfel:

8. Ținând cont de criteriul histologic, caria DT se poate clasifica astfel:

9. Ținând cont de criteriul evolutiv (gradul de severitate), caria DT se poate clasifica

11. Conform datelor epidemiologice, despre caria DT nu sunt adevărate următoarele

12. Factorii determinați importanți ai activității și progresiei cariei (Kotsanos et al.

13. Factorii favorizanți ai dezvoltării cariei dentare al copii sunt următorii:

17. Sunt semne obiective în caria simplă a dinților temporari, următoarele:

22. Printre caracteristicile camerei intraorale se numără următoarele:

24. Despre caria progresivă (acută) sunt false următoarele afirmații:

25. Despre caria oprită în evoluție sunt false următoarele afirmații:

27. Motivele tratarii cariilor dintilor temporari sunt:

28. Motivele tratarii cariilor dintilor temporari sunt:

29. Motivele tratarii cariilor dintilor temporari sunt:

31. Obiectivele (AAPD) in tratamentul cariilor dintilor temporari sunt:

33. Conform (AAPD)-2012 in privinta tratamentului cariei dintilor temporari,

34. Conform (Douggal MS,Day PF)-2012 in privinta tratamentului cariei dintilor

1. Numărul de dinți care necesită tratament restaurator

1. Complianța parentală față de tratamentul stomatologic

37. In evaluarea riscului carios in tratamentul cariei dintilor temporari urmatoarele

38. In evaluarea riscului carios in tratamentul cariei dintilor temporari urmatoarele

39. In evaluarea riscului carios in tratamentul cariei dintilor temporari urmatoarele

40. In evaluarea riscului carios in tratamentul cariei dintilor temporari urmatoarele

41. Factorii care influenteaza riscul carios sunt:

42. Printre factorii comportamentali care influenteaza riscul carios se enumera:

1. Statusul gingival si parodontal

44. Testele suplimentare folosite in evaluarea riscului carios sunt:

1. Testul pentru Streptoccocus mutans

45. Intuitia medicului/capacitatea clinica in evaluarea riscului carios poate stabili:

47. Atitudinea terapeutica in tratamentul cariei dintilor temporari la pacienti cu risc

1. Restaurarea celorlalți dinți cariați

49. In cadrul conceptului lui Tinanoff et. al decizia de tratament include:

1. Riscul carios al pacientului

1. Una sau mai multe leziuni în ultimul an

1. Dmfs < 1⁄2 vârsta copilului

1. Numeroase leziuni de tip white spot

1. Radiografii la 6-12 luni

1. Evaluarea initiala a S. Mutans

1. Suplimente de fluor pe cale generală

1. Examinare la 6-12 luni

59. Secvențializarea stabilizării leziunilor carioase acute in tratamentul cariei dintilor

1. Aplicarea unei obturații provizorii

61. Planificarea tratamentului cariei dintilor temporari cuprinde:

1. Folosirea metodelor de prevenție pentru acasă → efect pe termen scurt

1. Evitarea extractiilor dentare

1. Efectuarea extracției de necesitate

67. Tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari include:

1. Sigilarea șanțurilor și fosetelor

1. Trebuie atent monitorizată frecvența aportului de zaharuri și cantitatea totală a

70. In ceea ce priveste fluorizarea implicata in tratamentul preventiv al cariei dintilor

72. In ceea ce priveste utilizarea calciului si fosfatului in tratamentul preventiv al cariei

73. In ceea ce priveste sigilarea santurilor si fosetelor in tratamentul preventiv al cariei

74. In ceea ce priveste sigilarea santurilor si fosetelor in tratamentul preventiv al cariei

75. Controlul placii bacteriene in tratamentul preventiv al cariei dintilor temporari se

76.Motivele tratarii cariilor dintilor temporari sunt cu exceptia:

79. Printre factorii comportamentali care influenteaza riscul carios nu se enumera:

82. Secvențializarea stabilizării leziunilor carioase acute in tratamentul cariei dintilor