Tratamentul cariei dinților temporari

Disciplina: Pedodonție
Prof. Coord. :Andronic Andrei
Studentă: Lica Naomi

Caria simplă și tratamentul cariei simple la dinţii temporari

Definiție: Caria simpla este acel process patologic, in care se produce o alterare si o distructie a
tesutului dur dentar, dar in care se pastreaza integritatea anatomica si functionala a pulpei
dentare, cel putin din punct de vedere macroscopic.
- Caria dentară este un proces patologic distructiv, dobândit posteruptiv, de natură infecţioasă.
- Caria este considerată un proces dinamic în care smalţul are un rol important de membrană
semipermeabilă de difuziune care permite schimburi cu mediul bucal.
- Caria dentară începe pe suprafaţa smalţului şi progresează lent spre interiorul lui fiind
caracterizată prin alternanţa proceselor de demineralizare şi remineralizare.
- Afecteză ţesuturile dentare dure în diferite grade, de la pierderea nedetectabilă de minerale,
până la distrucţia completă a coroanei dentare şi în final până la afectarea pulpei. - Procesul
distructiv este reversibil la început şi ireversibil în stadiile mai avansate.

PARTICULARITĂŢILE GENERALE ALE EVOLUŢIEI CARIEI DINŢILOR

TEMPORARI
Desi caria dinţilor temporari evoluează în conformitate cu aceleasi legităţi de evoluţie ca si la
dinţii permanenţi, clinic se evidenţiază un sir de particularităţi, determinate de următorii factori:
1. particularităţile strucrurale la diferite etape de dezvoltare a dinţilor temporari; 2. factorii de
risc care favorizează apariţia cariei dentare;
3. intensitatea procesului carios, gradul de afectare al ţesuturilor dure;
4. reacţia pulpei
Trebuie ţinut cont de faptul că, la nou-născut, fisurile şi suprafeţele aproximale ale
molarilor, regiunea coletului incisivilor si caninilor temporari nu sunt complet mineralizate.
Mineralizarea primară si secundară a acestor sectoare are loc după nasterea copilului timp de 2, 5
ani. De aceea până la vârsta de 3 ani caria are o localizare preponderent în sectoarele de
mineralizare postnatală, adică pe suprafeţele netede, regiunea coletului incisivilor, după 3 ani -
gropiţele si fîsurile molarilor, iar după 4 ani suprafeţele aproximale.
Deoarece smalţul si dentina dinţilor temporari, comparativ cu dinţii permanenţi, sunt mai
reduse în volum, structural conţin mai multe substanţe organice, intensitatea procesului carios în
dinţii temporari este mai mare. Primii dinţi cariaţi sunt incisivii frontali superiori, mai ales
incisivii centrali, datorită eruperii precoce a acestui grup dentar. Apoi sunt afectaţi prin carie
primii molari, molarii doi, caninii. Cei mai rezistenţi sunt incisivii inferiori.
 Frecvent, dinţii temporari sunt afectaţi simetric prin carie, adică leziunile apărute pe dinţii
de pe o hemiarcadă sunt urmate de apariţia unor leziuni similare pe cealaltă hemiarcadă. La copii
nu s-au constatat diferenţe evidente între afectarea dinţilor superiori si a celor inferiori.
Evoluţia cariei fisurale este facilitată de existenţa fîsurilor si gropiţelor, unde se reţin
resturi alimentare. Mai frecvent se depistează la copiii de 2-5 ani. După depăsirea acestei vârste,
paralel cu abraziunea ţesuturilor dure, sansele apariţiei cariilor fîsurilor si gropiţelor scad, însă
cresc cele ale cariilor aproximale. Localizarea aproximală pentru molari este frecventă de la 4-5
ani, ulterior fiind facilitată de deplasarea intraosoasă a primilor molari permanenţi. Modificarea
relaţiilor de la nivelul punctelor de contact ale molarilor temporari favorizează condiţiile de
retenţie si facilitează apariţia cariei aproximale, chiar si la copiii cu o buna rezistenţă crescută la
carie. Debutul cariilor aproximale se face la nivelul sau sub punctul de contact, lacalizare ce
corespunde liniei neonatale, considerată ca sector de minima rezistenţă.
Cariile cervicale se atestă frecvent după erupţia dinţilor temporari, mai ales a incisivilor
superiori. Apar în zonele de mineralizare insuficientă, pe suprafeţe cu dereglări structurale ale
smalţului (hipoplazii). Pot apărea în perioada de trecere la dentaţia mixtă, când prin migrări
dentare si retracţii gingivale se descoperă zona coletului. Ele au tendinţă de extindere rapidă în
suprafaţă La copii în primii ani de viaţă mai frecvent se depistează caria circulară. în debut
procesul carios apare ca o macula albă, demineralizată, care expansionează de la limita smalţ-
cement pe suprafaţa vestibulară a dinţilor frontali. Ea se extinde rapid în regiunea coletului pe
toate suprafeţele dintelui si poate să ducă în cele din urmă la fracturarea coroanei dentare.
Procesul se caracterizează prin simetria si multiplicitatea afectării dinţilor. în stadiul final se
atestă bonturi dentare brune, rareori pulpa rămânând vitală. Caria circulară în primul rând se
depistează la incisivii superiori, apoi la canini, incisivii inferiori, si în ultima instanţă - la molari,
astfel încât la vârsta de 4-5 ani toţi dinţii pot fi complet distrusi.
Caria cu evoluţie acută se întâlneste în special la vârsta de 2-3 ani. Caria acută a dinţilor
temporari este multiplă si simetrică, progresând rapid în profunzime.
Evoluţia floridă (superacută) se caracterizează printr-o decalcifîere extinsă în profunzime
si la suprafaţă. Afectarea pulpei frecvent are loc imediat după depăsirea srarurilor superficiale ale
dentinei de procesul carios, deoarece stratul de dentună este subţire, are canalicule dentinare
scurte si largi etc. Lipsa reacţiei de apărare a pulpei dinţilor temporari (prin formarea dentinei
terţiale etc.) poate fi interpretată de asemenea si ca o consecinţă a lipsei de timp pentru
mobilizarea mecanismelor de apărare.

Distribuţia şi localizarea cariei la dinții temporari

a) Distribuţia cariei
- primele leziuni apar la maxilar dar în scurt timp valorile devin mai mari pentru mandibulă -
sexele sunt afectate în mod egal
- răspânirea cariei se face simetric pentru fiecare arcadă
- grupele dentare sunt afectate diferit: I sup-M1-M2-C-I inf.
b) Localizarea cariei :
- Caria din fisuri şi gropiţe
- caria ocluzală o este prima formă care apare preponderent pe molarii 2 inferiori (morfologia
accidentată) o predomină până la 8 ani
- caria din gropiţele V la orice vârstă pe M2, caria din gropiţele P mai rar
- Caria de pe suprafeţele netede
a. caria aproximală o caria aproximală a molarilor este a II a formă ce apare după 8 ani 7ani
- ea creşte ca frecvenţă după erupţia M1 permanent care strânge punctele de contact deci crează
zone de retenţie alimentară
- apare de obicei simetric pe dinţi omologi şi în oglindă (faţă în faţă)
- caria aproximală evoluează de obicei mai rapid decât cea ocluzală producând frecvente
deschideri pulpare.

o caria aproximală a frontalilor

- poate debuta precoce şi evolua rapid în suprafaţă şi profunzime, cu întreruperea crestei
marginale şi a unghiului incizal.

b. caria de colet o poate apărea la orice vârstă o incisivii inferiori sunt dinţii cei mai rezistenţi la
carie deoarece sunt protejaţi de limbă, buze, salivă.

Clasificarea formelor clinice de carie

Formele clinice de carie se clasifică în funcţie de mai multe criterii:

a) în funcţie de topografie - caria sanţurilor şi fosetelor (ocluzal, vestibular şi oral); - caria
suprafeţelor netede (aproximal, vestibular, oral la colet).
b) în funcţie de structurile dure interesate
- caria superficială (în smalţ / smalţ şi limitat dentina);
- caria medie (smalţ şi mai extins în dentina). Aceasta formă apare doar la dinții permanenți.
- caria profundă (smalţ şi foarte extins dentina).
c) în funcţie de viteza de evoluţie
- caria acută care apare la vârste mici, este frecventă, are evoluţie rapidă spre camera pulpară pe
care o deschide, prezintă bogat depozit de dentină alterată de aspect umed, moale, are orificiu
mic de deschidere.
- caria cronică mai puţin frecventă, cu evoluţie lentă, cu orificiu mare de deschidere, cu dentină
alterată neagră mai dură, apare în zonele unde apare contactul cu saliva, mai superficiale.
- caria oprită în evoluţie (staţionară).
d) în funcţie de afectarea pulpei
- caria simplă fără afectarea pulpei;
- caria complicată cu afectarea pulpei
e) momentul apariţiei
- caria primară care apare prima dată pe un dinte înainte de tratament;
- caria secundară care apare la marginea unei obturaţii datorită nerespectarii normelor de
extenzie preventivă a pregătirii cavităţii;
- recidiva de carie care apare sub o obturaţie prin neîndepărtarea completă a dentinei alterate care
continuă evoluţia procesului de carie.
f) forme particulare de carie (caria precoce a copilăriei : caria de biberon, caria rampantă şi caria
grefată pe hipoplazia de smalţ), caria la grupele speciale (grupele de risc) la pacienţii cu nevoi
speciale pt. sănătate (DLMP, diabet, astm etc.
Diagnosticul cariei simple la dinţii temporari
Caria simplă este procesul patologic în care se păstrează integritatea anatomică şi funcţională a
pulpei, cel puţin la nivel macroscopic.

Diagnosticul se pune prin coroborarea datelor rezultate din:

- examentul subiectiv (anamneză)
- examenul obiectiv (inspecţie, palpare,percuţie, teste complementare).

PREDISPOZIŢIA LA CARII A PACIENŢILOR COPII

Particularităţi.
Gradul de civilizaţie este în continuă creştere şi contrar aşteptărilor afectarea dinţilor prin carie
la copii, a crescut foarte mult în ultimul timp. Într-un studiu efectuat de prof. Livia Zarnea,
aceasta a grupat copii după gradul şi caracteristicile populaţiei din ţara noastră, demonstrând că
există trei tendinţe de activitate cariogenă cu diferenţe semnificative între ele, care devin
evidente la 7-8 ani şi se menţin în aceeaşi proporţie până la vârsta de 13-14 ani, şi anume:
1. Grupul cu cario-activitate intensă, interesând aproximativ 17,3 %. Rata de creştere a cariei
variază pentru ambele sexe în jurul mediei de 2-3 suprafeţe cariate pentru fiecare an de vârstă,
exceptând perioada 10-11 ani. când ating valori de10 suprafeţe cariate pentru fete şi 7 pentru
băieţi.
Particularităţile acestui grup sunt următoarele:
- tendinţă la dispariţie a diferenţelor din gradul de afectare a grupurilor dentare, inclusiv caninii
şi frontalii inferiori putând fi, în egală măsură sediul localizării proceselor carioase;
 - leziunile prezintă uneori caracterul cariilor acute cu viteză mare de evoluţie atât în suprafaţă
cât şi în profunzime .
- debutul cariei este frecvent anarhic, interesând atât zonele vulnerabile cât şi cele imune, iar
localizarea se poate face simultan pe toate suprafeţele unui dinte; - timpul posteruptiv necesar
pentru debutul cariei este foarte scurt pentru toate grupele dentare, dar mai ales pentru primii
molari care se pot caria chiar în timpul perioadei de erupţie.
2. Grupul cu cario-activitate medie, interesează aproximativ 55,7% din populaţie.
Caracteristicile principale ale acestora sunt:
- pentru fete modificările indicelui COE sunt reprezentate de o creştere de 2-3 suprafeţe cariate la
7 ani, până la 9-16 la 13 ani;
- pentru băieţi de la 2 suprafeţe cariate la 7 ani, până la 9-15 suprafeţe cariate la 13
ani.
Această grupă prezintă în plus interesarea selectivă a grupelor dentare, cu respectarea celor cu
bună rezistenţă la carii, cum sunt frontalii inferiori şi caninii precum şi localizarea dominantă
aproximală şi cu o evoluţie moderată în suprafaţă şi profunzime.
3. Grupul cu cario-activitate redusă, interesând un procent de aproximativ 25% şi prezentând
următoarele caracteristici:
- creşteri limitate ale indicatorilor de carie şi anume pentru fete de la o suprafaţă cariată la 7 ani
la 4,4 la 13 ani, iar pentru băieţi de la o jumătate de suprafaţă cariată la 7 ani la 4,3 la 13 ani;
- acest grup prezintă în plus, o interesare selectivă a grupelor dentare, în mod exclusiv primii
molari sau eventual şi molarii secunzi, cu localizare dominant ocluzală şi evoluţie cronică,
progresia leziunilor făcându-se lent, uneori în ani de zile.
Pentru departajarea indivizilor după gradul afectării s-au produs o serie de criterii dintre
care cel acceptat este cel al lui Grainger, care este uşor de folosit şi mai puţin supus erorii. Acest
criteriu de departajare se bazează pe diferenţele dintre rezistenţa la carie a grupelor dentare,ori
luând în considerare localizarea leziunilor sunt acceptate cinci criterii distincte:
- afectare de gradul 1 cuprinde leziunile localizate în fisurile şi gropiţele feţelor ocluzale a
molarilor si premolarilor; 
-afectare de gradul 2 cuprinde leziunile localizate pe feţele aproximale ale molarilor si
premolarilor, inclusiv faţa distală a caninilor; 
- afectare de gradul 3 cuprinde leziuni pe feţele aproximale ale frontalilor superiori inclusiv faţa
mezială a caninului; 
- afectare de gradul 4 cuprinde leziunile localizate pe feţele vestibulare ale frontalilor; 
- afectare de gradul 5 cuprinde leziunile localizate pe feţele aproximale ale frontalilor inferiori.

Factori care influențează predispoziţia la carii şi particularităţile ei evolutive în perioada

de creştere sunt:
- prezenţa concomitentă a dinţilor temporari cariaţi care facilitează apariţia cariilor de
contact mai ales la nivelul feţelor meziale ale molarilor de 6 ani;
- existenţa unor anomalii dento-maxilare sau prezenţa uneori - a unor aparate
ortodontice;
- consumul mărit şi iraţional de glucide şi alimente lipicioase; - neglijarea controalelor
periodice; -
- influenţe de ordin general mai ales în perioada pubertăţii.

Caria smalţului
a. Caria incipientă a smalţului (pata albă cretoasă) de pe suprafeţele netede
- Caria incipientă este o etapa obligatorie în mecanismul de producerea al cariei simple - Caria
incipientă este mult mai greu de surprins la DT faţă de DP (explicaţie
- este o etapă foarte scurtă la DT la care smalţul este subţire şi de aceea este rapid penetrat de
procesul infecţios)
- Aspectele morfo-patologice sunt asemănătoare la ambele categorii de dinţi: o zonă superficială
care este cel mai puţin demineralizată (1-10%) o corpul leziunii reprezintă zona cu distrucţia cea
mai mare a smalţului (25%) o zona întunecată se caracterizează prin prezenţa atât a unor zone de
demineralizare cât şi de remineralizare rezultate din reprecipitarea ionilor dizolvaţi din zonele
cele mai profunde ale leziunii (6%

o zona translucidă este zona cea mai avansată a leziunii cu o pierdere minerală mică.
- Aspectele clinice şi tratamentul ei sunt asemănătoare la ambele categorii de dinţi Diagnostic:
Exament subiectiv: fără durere
Examen obiectiv: - inspecţie
- leziunea este necavitară
- demineralizarea se manifestă prin pata albă cretoasă care este vizibilă pe dintele umed dar este
mult mai bine observată pe dintele curăţat de placă bacteriană şi tartru şi este uscat
- caria incipientă de pe suprafeţele aproximale este mai greu observată decât cea de pe
suprafeţele vestibulare sau orale; ea poate fi observată după separarea uşoară a dinţilor
- palparea cu sonda
- se foloseşte o sondă rotunjită (o sondă ascuţită şi o palpare brutală poate realiza o cavitate în
smalţ, leziune care nu mai este reversibilă)
- se simte smalţul rugos (leziune activă)
- Rx bite wing şi transiluminarea simplă sau cu fibre optice:
- sunt metode complementare pentru evidenţierea cariilor incipiente proximale
- leziunea trebuie să depăşească ½ din grosimea smalţului pentru a putea fi obsrvată pe Rx
Diagnostic diferenţial:
- caria cavitară prin palpare blândă cu sonda pt a evidenţia prezenţa lipsei de substanţă
- defectele de structură ale smalţului
- hipomineralizări ale smalţului vizibile sub forma unor opacităţi albe
- hipoplazia smalţului vizibilă sub forma lipsei de substanţă în absenţa dentinei alterate
- fluoroza uşoară
b. caria smalţului suprafeţelor accidentate (ocluzale)
- morfopatologic: caria ocluzală începe prin leziuni separate situate pe pereţii laterali ai şanţului
sau fosetei
- şanţul apare nemodificat iar versanţii şanţului apar cretoşi (demineralizare)
- când cele două leziuni confluează la nivelul JSD fundul şanţului apare demineralizat (alb) şi
atunci caria a ajuns în dentina
Diagnostic pozitiv
Subiectiv: fără dureri
Obiectiv: - Inspecţie:
- examinare atentă pe dinte uscat, curat, bine iluminat şi cu magnificaţie (lupă)
- aspectul acestei carii diferă de cea de pe suprafeţele netede datorită modului diferit de
debut - modificări de culoare ale smalţului (marmoraţii / demineralizări) pot ascunde carii în
dentină
- Palparea:
- dacă palparea cu sonda se face intempestiv smalţul superficial poate fi distrus şi sunt
inoculaţi germeni în leziune (se produce o mică cavitate care este o leziune ireversibilă)
- Rx: nu este utilă în caria incipientă ocluzală deoarece complexitatea feţei accidentate
poate masca leziunea incipientă din smalţ
Diagnostic diferenţial:
- caria cavitară a smalţului:
- inspecţie: modificări de culoare a smalţului ce înconjoară lipsa de substanţă
- palparea cu sonda relevă senzaţia de „agăţare”
CARIA AVANSATĂ ÎN DENTINĂ
1) examen subiectiv
- atât copilul cât şi însoţitorul pot denatura situaţia reală
- pot furniza informaţii eronate, subiective din cauza componentei emoţionale
- simptomatologia este absentă sau minimă, inconstantă în timp şi de aceea pacientul se prezintă
târziu la medic.
Astfel:
- Lipsa durerii este o situaţie frecvent întâlnită în cazul cariilor simple izolate
- Jena provocată de agenţi fizici şi chimici care încetează odată cu încetarea excitantului reflectă
o carie simplă la DT; dg.dif. cu pulpite reversibile la care durerea se repetă în timp și este
prelungită după încetarea extitantului
- la cariile simple multiple: poate exista o nelinişte înaintea meselor, inapetenţă, somn agitat,
repulsie pentru alimentele ce le provoacă suferinţă prin cumularea durerii (sindrom algic); dg.dif.
cu pulpitele acute ireversibile
- în cazul sindromului de sept (care apare prin presarea alimentelor pe papilă cu demineralizarea
septului alveolar interdentar)
- pot apărea dureri mai mari, spontane şi exacerbate de masticaţie care trebuie să fie
diferenţiate de cele din complicaţiile pulpare (pulpite acute sau parodontite apicale acute)
- papila violacee sau gri-necrotică, uneori decapitată - durere şi sâgerare la palpare cu sonda
2) examen obiectiv (dinte curat, uscat, iluminat)
a. inspecţia dintelui şi părţilor moi vecine
Dinte - modificări de culoare localizate (alb, brun) în şanţuri sau fosete sau în dreptul crestei
marginale ca expresie a subminării smalţului de către dentina alterată
- lipsă de substanţă (cantitatea şi calitatea dentinei alterate)
Părţi moi - papile gingivale tumefiate, congestive, sângerări ca expresie a gingivitei sau aspecte
caracteristice sindromului de sept
b. palparea cu sonda
- cantitatea (mare, mică) şi calitatea dentinei alterate (umedă/uscată)
- de obicei camera pulpară este închisă
- mobilitatea dintelui. La caria simplă nu trebuie să existe mobilitate dentară patologică
(mobilitatea trebuie să fie concordantă cu gradul resorbţia radiculară sau a gradului formării
rădăcinii); Mobilitatea patologică anormal de mare exclude diagnosticul de carie simplă în lipsa
unor motive fiziologice
c. percuţia în ax (mai puțin utilizată la DT)
- se face comparativ cu dinţi sănătoşi
- la caria simplă este negativă
- răspunsuri eronate la copil
d. teste de vitalitate în special termice la rece (mai puțin utilizată la DT)
- răspunsuri eronate la copil
- normal pozitiv. Se face comparativ cu dinţi sănătoşi pt a stabili „normal pozitivul” fiecărui
pacient e. radiografia - bite wing pentru depistarea cariilor aproximale şi ocluzale
Comparativ cu D.P., la D.T. caria simpla prezinata o serie de particularitati.
Particularitati: clinice, de diagnostic si terapeutice/de tratament.
I. Particularitati clinice: - interesarea precoce si rapida a tesutului pulpar, datorita:
• Grosimii scazute a tesuturilor dure ale dintelui (smalt, dentina , cement);
• Canaliculelor dentinare numeroase si largi (cu diametru mare);
• Camerei pulpare, care este mai crescuta ( mai voluminoasa);
• Smaltului si dentinei, care sunt mai permeabile (mai poroase)
II. Particularitati de diagnostic:
- se caracterizeaza prin dificultatea de a stabili cu precizie gradul de afectare a tesuturilor
pulpare, datorita:
• Impreciziei semnelor subiective furnizate de copil (limbajul si SNC insuficient maturate), plus
frica
• Discordanta dintre modificarile histo-patologice si simptomatologie
• Reactie mult mai scazuta la stimuli:
• Mai putine fibre nervoase mielinizate
• Mai putine complexe mecano-receptoare
• Complexe/plexuri subodontoblastice incomplet dezvoltate
• Capacitatea crescuta de a depune dentina secundara in stadiile fiziologice I si II (dinte imatur,
repectiv dinte matur/stabil).
Obs: in stadiul III, apar fenomene regresive pulpare (care se instaleaza odata cu rezorbtia
radiculara). !
Simptomatologie:
Subiectiv:
o Simptomatologie stearsa sau absenta, deoarece cand vin/ajung la cabinet copiii prezinta
diferite complicatii
o In cazul cariilor simple/multiple, copiii pot prezenta o stare de neliniste, inaintea/in timplul
meselor
o In cazul cariilor aproximale (zgomotoase), cu distructia crestei marginale, se produce o durere
consecutiva, datorita traumatizarii directe cu alimente a papilei interdentare sindrom de sept -
(durere vie). Fenomenul dispare de obicei dupa indepartarea alimentelor de pe papila.

Obiectiv:
o La inspectie, leziunile de carie se pot prezenta:
Fara lipsa de substanta:
✓ Pata alba cretoasa localizată în smalț
- carie iniţială (white spot)
– Fază preclinică
– dispariţia translucidităţii
– suprafaţa smalţului intactă
– leziune nepigmentată, albă, cretoasă
– succesiune de straturi ordonate şi concentrice
– pierdere de componentă anorganică
✓ Pata bruna, care indica/denota o carie simpla oprita din evolutie.
Aceste leziuni apar de obicei pe fetele proximale, in vecinatatea unor edentatii sau resturi
radiculare
Obs: palparea se realizeaza cu latul sondei, pentru a nu genera o lipsa se substanta!

Cu lipsa de substanta: cu diferite localizari (ocluzal, aproximal, vestibular, oral), cu sau fara
intreruperea crestei marginale de smalt.
- Cand creasta de smalt nu este intrerupta, leziunea este tradata de iritarea papilei;
- Inainte de a fi intrerupta, creasta de smalt poate prezenta modificari de culoare, cu tenta
albicioasa (usor gri);
- Cand lipsa de substanta este vizibila, se pot evidentia aspectul si consistenta dentinei alterate,
precum si intinderea si profunzime a procesului carios. Cand dentina alterata are aspect de
dentina umeda, cu consistenta scazuta, de culoare galbuie, gri-alburie si cel mai frecvent in
aceasta situatie, deschiderea procesului carios este mai mic in suprafata, dar intins in profunzime,
putem caracteriza o leziune acuta de carie. Cand dentina alterata are o consistenta mai ferma si
este de culoare bruna, iar leziunea este mai intinsa in suprafata si mai putin in profunzime putem
caracteriza o leziune cronica de carie.
Testele de vitalitate – Nu se efectueaza in mod curent, deoarece copilul se sperie si poate exagera
senzatia pe care o are in momentul aplicarii stimulului excitant. Pentru caria simpla, specifica
este durerea provocata la rece, care dispare in momentul indepartarii excitantului.
Examenul radiologic – este util pentru depistarea cariilor incipiente pe fetele aproximale si
pentru cele care nu au interrupt creasta de smalt Daca procesul de carie este evident si toate
celalalte elemente pledeaza pentru diagnosticul de carie simpla, nu mai este necesar Rx.
Obs: In general parintii refuza Rx.
III. Particularitati terapeutice:
Obiecive:
- Oprirea evoluției procesului carios
-Prevenirea apariției complicațiilor locale și la distanță
- Refacerea morfologiei şi funcţionalităţii dintelui
- Păstrarea vitalității dentare în vederea asigurării ritmului fiziologic de rezorbție radiculară,
pentru menținerea dintelui pe arcadă până la exfoliere.

A. Caria fara pierdere de substanta (caria simpla incipienta):

• Corectarea obiceiurilor alimentare;
• Corectarea si intituirea unei igiene orale corecte, adaptând metodele și tehnicile în raport
cu vârsta copilului;
• stimularea mecanismelor locale de remineralizare a smaltului, prin aplicații locale de:
- preparate topice de Fluor (F)
- derivati din caseină lactată fără fluor GC TOOTH MOUSSE (crema topica pe baza
de apa, fara zahar, cu Recaldent CPP+ACP)
- derivati din caseină lactată cu fluor GC MI PASTE PLUS (Crema topica pe baza de
apa, cu Recaldent si fluor)

B. Caria simpla cu pierdere de substanta (cavitara):

Timpii operatori ai cariei simple:
1. Timpul chirurgical - pregatire a cavitatii (clasică / minim invazivă)
2. Timpul medicamentos - tratamentul plagii dentinare
3. timp restaurator al distrucţiei coronare: obturaţia plastică definitivă, de refacere a
morfologiei coronare
1. TRATAMENTUL DE PREGATIRE A CAVITATII (TIMPUL CHIRURGICAL)
– se prepara cavitatea conform regulilor lui Black modificate sau folosind tehnica ART
(Atraumatic Restorative Technic) Tehnicile de tratament restaurator la DT sunt:
1. Tehnica clasică modificată : cavitatea se prepară după regulile lui Black modificate pentru
dinții temporari → amalgam
2. Tehnica minim invazivă : cavităţi restrânse cu instrumentar manual/rotativ → materiale
adezive
3. Tehnica ART (Atraumatic Restorative Technique) cavităţi restrânse preparate cu
 instrumentar manual → CIS.
Pregatirea cavitatii presupune:

a) Deschiderea procesului carios/accesul:

– De cele mai multe ori, pacientul este adus cand procesul carios este evident ,iar orificiul de
deschidere rareori mai necesita largire
– Usurarea accesului este necesara doar in cazul cariilor situate aproximal si care nu au interupt
creasta marginala de smalt.
b) Exereza dentinei alterate: - dentina alterata se indeparteaza pana in tesutul sanatos; -
se folosesc freze sferice la turatii conventionale (in piesa contraunghi);
- se folosesc excavatoare si linguri Black, dinspre suprafata spre profunzime
Obs: Exista doua exceptii:
Exereza dentinei alterate va fi partiala, doar in cazul
• coafajului natural
– cand se lasa o zona de dentina alterata in dreptul unui corp pulpar (pentru a impiedica
deschiderea camerei pulpare);
• tehnicii escavatiilor sucesive
– cand dentina alterata se indeparteaza in totalitate de pe peretii laterali si partial de pe
peretele parapulpar. Obs: Exereza se va face cu freze la piesa unghi (nu cu instrumente de
mana), pentru a nu disloca bucati mai mari de dentina (si deschiderea cam pulpare). In
cavitati, materialul antiseptic si neodentinogenezic (ZOE, Ca (OH)2, etc.) se lasa timp de 68
saptamani (pentru a se retrage tesutul pulpar) si apoi se reintervine si se completeaza exereza
dentinara, pana in tesut sanatos.
Abia dupa acest moment dintele se va obtura definitiv, in urmatoarele conditii obligatorii:
Dinte vital;
Asimptomatic;
D.T. in stadiul I sau/si II dinte imatur, stabil (matur).Frecvent copii mici,
necooperanti.
c) Extensia preventiva:
- Se realizeaza pentru a evita aparitia cariei secundare;
- Consta in aducerea marginilor cavitatii la nivelul zonei de autocuratire sau de curatire artificial
Presupune:
Ptr. cavitati de clasa a-I-a : aducerea marginilor la nivelul pantelor cuspidiene (mai ales in cazul
obturatiilor cu amalgam)
Ptr. cavitati de clasa a-II-a: scoaterea peretilor verticali deasupra punctului de contact
 Dificultati apar dupa varsta de 4 ani, cand contactele in zona laterala devin mai
stranse si mai intinse in suprafata.
Limitarea extensiei preventive se face la pacienti cu risc scazut sau mediu la carie (la
care se folosesc materiale de restaurare adezive).
d) Retentia:
– se refera la acele caracteristici, care se opun deplasarii obturatiei. Se realizeaza cu
dificultate, datorita grosimii reduse a smaltului si dentinei, existand riscul deschiderii camerei
pulpare. Materialele neaderente (amalgamul) necesita crearea unor cavitati retentive, foarte
dificil de realizat. Ca urmare, se vor face urmatoarele modificari: - Cavitatea va fi
extinsa mai mult in suprafata decat in profunzime, ingloband tot sistemul de santuri si fosete
- Peretii dentinari se vor intalni in unghiuri rotunjite (si nu bine exprimate), pentru a
mari/creste suprafata de contact cu obturatia.
- Se creaza cavitati autoretentive (peretii Vestibulari si Orali converg spre Ocluzal)
astfel incat cavitatea sa aiba o baza mai larga decat orificiul de deschidere.
e) Rezistenta:
- Se refera la realizarea atat a unor pereti solizi, cat si a unor obturatii sufficient de
groase, care sa reziste le fortele si presiunile masticatorii. Acestea se obtin prin: - Peretii
laterali sa fie paraleli cu conturul extern al dintelui (pentru ca rezistenta peretilor laterali sa
nu fie salbita);
- La molari, peretii V. si O. sunt convergenti spre ocluzal, ceea ce face ca pereții
cavitatii sa fie la rândul lor convergenți spre ocluzal,
- Adancimea minima a cavitatii pentru amalgam este de 1,5 mm si se plaseaza la 0,5
mm sub jonctiunea smalt-dentina;
- Se urmareste ca dintii antagonisti sa ocluda pe tesuturi dure/dentare sau pe obturatie,
NU pe limita obturatie-smalt;
- In procesele carioase intinse este necesara scurtarea peretilor laterali subtiri,
deoarece pericliteaza forma de retentive (se recomanda folosirea coroanelor prefabricate)
f) Finisarea cavitatii:
- presupune rotunjirea unghiurilor de smalt si bizotarea.
- La D.T. nu se face bizotarea, datorita prismelor de smalt (smaltul este aprismatic)
- Se va realiza doar o netezire a marginilor anfractuoase.
 PARTICULARIZARI ALE CAVITAȚILOR, IN FUNCȚIE DE TIPUL ACESTORA
Cavitatea de clasa a-I-a
Cavitatea se va intinde pe toata suprafata ocluzala, ingloband tot sistemul de santuri si fosete
(in special in cazul obturatiei cu amalgam) Situatii speciale:
Pe suprafata ocluzala exista creste de smalt
M2 temp sup. (Creasta oblica de smalt)
- Acest molar fiind copia in miniatura a M6 ani!!!
M1 temp inf. (creasta transversala de smalt)
In procesele carioase sunt situate de o parte si de alta a crestei de smalt, aceasta se desfiinteaza ca si
in cazul obturatiilor cu amalgam, sau cand creasta este subminata si rezulta o cavitate unica pe toata
suprafata
Aceste creste se vor conserva, doar daca pentru restaurare folosim materiale adezive (compozite – nu
si glassionomer), iar creasta nu este subminata;
Adancimea cavitatii de clasa a-I-a, va trebui sa fie situata usor sub jonctiunea smalt-dentina, pentru a
asigura retentie;
Peretii laterali vor fi convergenti spre ocluzal;
Unghirile de intalnire dintre pereti vor fi rotunjite;
Nu se bizotează.

Cavitatea de clasa a-II-a

Sunt foarte dificil de realizat, deoarece grosimea smaltului si a dentine la D.T. este subtire si
procesul de carie evolueaza rapid - proces de carie aproximal pe molari şi premolari - se pregăteşte
peste 4-5 ani Aceste cavitati sunt alcatuite din:
- O cavitate verticală, care reprezinta corpul leziunii
- O cavitate orizontală, care reprezinta retentia ocluzală
- Un istm, care reprezinat zona de intalnire dintre cele doua cavități
a) Cavitatea verticala: realizare:
• Exereza partială a dentine alterate (cu freze sferice la piesa unghi)
• Se scot peretii verticali din punctul de contact (cu freza fissure)
• Peretii verticali vor fi construiti convergenti catre ocluzal (retenţie) si divergenţi spre
dintele vecin (extenzie preventivă)
• Unghiuri dentinare interne rotunjite (retenţie),
• Peretele gingival se face concav spre ocluzal pentru (retenţie) şi îngust pt a nu se
 deschide camera pulpară. !!!! cornul pulpar MV
• Peretele parapulpar va fi finisat ultimul (conform principiului exerezei)
b) Cavitatea orizontala
- se realizeaza imediat dupa cavitatea vertical
• Daca vom folosi amalgam, cavitatea orizontala se va intinde pana la creasta marginala
opusa (extensie pe toata suprafata ocluzala)
• Vom realize o cavitate orizontala mai mica daca: Folosim materiale adezive, daca
leziunea proximala este mai mica, nu avem leziune ocluzala
• Molarul are o suprafata mare (ca si conformatie, in cazul M2 temp sup. si M1 temp
inf.) astfel, cavitatea orizontala se va realiza numai pana la nivelul crestelor ocluzale
• Retentia ocluzala poate avea forma de coada de randunica sau de “S” inversat
• Adancimea cavitatii sub jonctiunea smalt-dentina
• Marginile nu se bizotează
c) Istmul: este zona de intalnire dintre cavitatea verticala si cea orizontala
• lăţime: 1/3-1/2 din distanţa intercuspidiană V-O
• rotunjirea unghiului dintre peretele pulpar şi parapulpar (rezistenţă)
• unghiul de intalnire dintre peretele pulpar si parapulpar se va tesi (altfel joaca rol de pana
si obturatia se va fractura la acest nivel

Cavitatea de clasa a-III-a

- procesele de carie de pe suprafeţele aproximale ale frontalilor cu păstrarea unghiului incizal.
Această cavitate este modificată datorită dimensiunii mici a dinţilor frontali.
- de obicei unghiul incizal se pierde şi dintele rămâne ca un rest radicular.
- se pregătesc mai ales pe canini care sunt mai voluminoşi dar şi pe incisivi
- se pregăteşte peste 4-5 ani
- caracteristici recomadate:
• formă de casetă, rotundă, ovalară în funcţie de forma care rezultă după îndepărtarea
dentinei alterate cu pereţi laterali convergenţi spre dintele vecin,
• extinderea spre gingival a cavităţii se face prin depăşirea punctului de contact cu vecinul
pentru a asigura extenzia preventivă
• unghiuri dentinare interne rotunjite retenţii palatinale la maxilar sau vestibulare la
mandibulă în formă de coadă de rândunică pentru obturaţii de amalgam (canini)
marginile externe ale cavităţii se îngroaşă pentru a rezista la demineralizările acide (timp
dublu de demineralizare-smalţ amorf)
• zonele de smalţ pigmentate se îndepărtează În cazurile în care cavitatea este puțin
extinsă, se pot utiliza pentru obturație CIS sau compozite

Cavitatea de clasa a-IV-a

- procesele de carie de pe suprafeţele aproximale ale frontalilor fără păstrarea unghiului
incizal. De obicei acesta este pierdut şi dintele rămâne ca un rest radicular. Se pregătesc rar,
sunt greu de realizat.
-se pregăteşte peste 4-5 ani

caracteristici:
• se folosesc cavităţi suplimentare de retenţie pe palatinal pentru superior şi pe vestibular
pentru inferior pe mijlocul acestor feţe,
• istm între aceste două cavităţi puţin mai îngust unghiuri dentinare interne rotunjite
pereţii laterali convergenţi spre suprafeţele libere (freza pară)
• pereţii se îngroaşă prin scurtare pentru a rezista la demineralizările acide
• zonele de smalţ pigmentate se îndepărtează
• se vor folosi benzi de celuloid ţinute cu mâna

Cavitatea de clasa a-V-a

Este foarte rar intalnita in conditzii normale.
Apare frecvent in cazul cariilor de biberon
- procesele de carie de pe suprafeţele V sau O la coletul tuturor dinţilor.
- se pregăteşte la orice vârstă
- caracteristici recomandate de Ireland:
Formă de casetă, rotundă, ovalară în funcţie de forma care rezultă după îndepărtarea dentinei
alterate cu pereţi laterali convergenţi spre suprafeţele libere
 unghiuri dentinare interne rotunjite
!!! la peretele gingival unde sângerează
!!! la colet să nu se deschidă camera pulpară marginile de smalţ anfractuoase se
netezesc
zonele de smalţ pigmentate se îndepărtează.
Se obtureaza cu glassionomer (deoarece se afla in imediata apropiere a marginii gingivale,
unde este greu de izolat.
Tehnica ART (tratament restaurator atraumatic)
– Aceasta tehnica foloseste pentru curatirea cavitatilor doar instrumente de mana si ca
material de obturatie glassionomer (este sdeziv si elibereaza Fluor)
o Indicatii legate de pacientii carora le este recomandata tehnica ART:
– Copiii foarte mici, care abia isi dobandesc experienta stomatologica (pentru copiii aflati la
primul contact cu cabinetul, nu trebuie sa existe durere - deloc);
– Pacientii anxiosi, cu teama crescuta fata de manoperele stomatologice si fata de
instrumentarul rotativ.
– Pacientii cu handicap fizic/psihic
– Pacientii in varsta si/sau nedeplsabili (un escavator, un glassionomer auto-polimerabil
– care nu necesita conditii de izolare deosebita)
– Pacientii care prezinata risc crescut la carie, utilizand aceasta tehnica drept etapa
intermediara de tratament pana la stabilizarea evolutiei (pacient cu carii multiple
– toate cu aspect acut si reclamand un tratament imediat).
o Indicatii legate de conditiile locale ale acestei tehnici:
– Orice carie simpla, care a afectat dentina si la care avem acces cu intrumentul de mana –
Leziunile de carie trebuie sa fie limitate la una-doua suprafete
o Contraindicatiile tehnicii ART:
– Cariile simple necavitare, incipiente, fara lipsa de substanta
– Atunci cand accesul este dificil sau imposibil
– Cariile complicate (inflamatie pulpara, necroza, gangrena)
2. TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE (TIMPUL MEDICAMENTOS)
– Se face in functie de profunzimea cavitatii si decurge numai sub izolare. La D.T. exista
doar doua tipuri de cavitati: superficiala si profunda Nu exista si cavitate medie (ca la D.P.)
a Caria simpla superficial: se intinde pana la Jonctiunea smalt dentina (J.S.D.) sau pana la
0,5mm sub acesta JSD si dupa izolare, se adopta urmatoarea atitudine
• Se face toaleta cavitatii (cu H2O2 , cu alcool)
 • Se aplica apoi in cavitate: un lac, un sigilant sau sistemul bonding folosit la aplicarea
compozitului sau direct obturatia (fara a mai aplica nimic) Unii autori recomanda (la
caria simpla superficiala) aplicarea in cavitate a unui Ca (OH)2 in suspensie.
Obs: Acest lucru nu este si nu se numeste coafaj !!!
• Aplicarea obturatiei definitive
Caria simpla profunda:
Exista doua orientari cu privire la atitudinea terapeutica:
Scoala Engleza:
- (dupa care ne orientam si noi), recomanda pastrarea vitalitatii dintelui, in vederea pastrarii unui
ritm normal de rezorbtie radiculara.
Conditiile de pastrare a vitalitatii dintelui sunt:
– Dintele trebuie sa se afle intr-unul dintre cele doua stadii fiziologice (dinte imatur sau
matur);
– Modificarile pulpare trebuie sa fie absente sau limitate (subiectiv - dintele trebuie sa fie
asimptomatic sau cu simptomatologie foarte stearsa);
– Verificarea periodica a vitalitatii pulpei, dupa efectuarea tratamentului Obs: Tratamentul
cariei simple profunde la un dinte, cu aplicare de Ca(OH)2 pe peretele pulpar sau parapulpar se
numeste coafaj. Exista trei tipuri de coafaj : indirect, natural si direct
Etapele terapeutice pentru coajaj sunt:
• Se izoleaza obligatoriu;
• Se face toaleta cavitatii (in cavitatile profunde NU se foloseste alcool sau H2O2, ci doar
ser fiziologic sau clorhexidina;
• Se aplica Ca(OH)2 - de fapt, acesta manopera reprezentand coafajul in sine
Coafajul Natural - se realizaeza atunci cand peretele pulpar/parapulpar este alcatuit din
dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata, dar care prezinta o zona punctiforma de
dentina alterata in dreptul unui corn pulpar si care, prin indepartare, ar duce la deschiderea
camerei pulpare.
Terapeutic: - Se aplica Ca(OH)2 , apoi peste, se aplica o baza: din ZOE sau din FOZ (cel mai
utilizat FOZ = Adhesor) sau din CIS (un glassionomer de baza), iar peste, se aplica obturatia
definitiva.
Acest coafaj se poate face intr-un timp (ca cel descris mai sus) sau in doi timpi:
In prima sedinta, dupa izolare, toaleta si degresare, se pune o buleta de vata cu antibiotic
pentru 24-48 h;
In sedinta ulterioara, tot sub izolare, se indeparteaza antibioticul, se degreseaza iarasi
cavitatea, si se pune din nou Ca (OH)2 , apoi o baza si obturatie definitiva.
Coafajul indirect Se realizeaza atunci cand peretele pulpar sau parapulpar este alcatuit din
dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata, iar camera pulpara este inchisa Terapeutic: Se pune Ca
(OH)2 , o baza si obturatia definitiva
Coafajul direct: - Se realizeaza atunci cand peretele pulpar sau parapulpar prezinta o zona
punctiforma de deschidere a camerei pulpare (Atentie!! -NU una larga) Terapeutic: in cazul D.T. acest
cofaj este recomandat a se realiza doar in cazul deschiderilor accidentale in tesut sanatos.
Scoala Germana:
-Recomanda, pentru tratamentul cariei simple profunde, tehnica devitalizarii, argumentand prin faptul ca:
– in cazul cariilor simple profunde la D.T. sigur exista un grad de inflamatie pulpara,
– prin faptul ca nu se poate pune un diagnostic exact,
– prin lipsa de reactivitate a pulpei in stadiul III fiziologic (cand incepe rezorbtia radiculara),
– prin faptul ca oricum, d.T are viata limitata in timp pe arcada.