1. Cum se realizează auto-evaluarea statusului dentar?

Cheia pentru obţinerea sănătăţii dentare şi menţinerea cât mai îndelungată a tratamentelor
stomatologice efectuate este reprezentată de colaborarea eficientă dintre medicul dentist şi pacient,
care trebuie să înţeleagă importanţa igienei dentare riguroase şi metodelor de autoîngrijire
individualizate pentru fiecare caz în parte. Perioada de 6 luni recomandată pentru efectuarea unui
control stomatologic de rutină se poate dovedi, în anumite situaţii, prea lungă pentru descoperirea
afecţiunilor dento-parodontale în stadiile lor incipiente. Prin urmare, evaluarea individuală a
statusului sănătăţii dentare este o recomandare puternică pentru toţi pacienţii, indiferent de istoricul
dentar. Avantajele acestei autoevaluări constau în păstrarea dinţilor naturali cât mai mult timp pe
arcadele dentare şi ieftinirea tratamentelor stomatologice.

 Inspecţia dinţilor trebuie realizată în fiecare zi, cu sau fără ajutorul unei oglinzi dentare.
Ce urmărim în timpul inspecţiei?

 Pigmentări, cauzate de numeroşi factori: fumat, coloranţi alimentari, băuturi, depulpari

dentare, dezvoltări imperfecte ale dinţilor, tetraciclină, obturaţiile de amalgam. Acestea pot
fi îndepărtate printr-un periaj corect , asociat cu mijloace auxiliare de igienă dentară (aţă
dentară, ape de gură) sau prin metode efectuate în cabinetul de medicină dentară (periaj
profesional, albiri dentare).
 indice placa bacteriana.Placa bacteriană se formează continuu pe suprafaţa dinţilor şi nu
se poate îndepărta decât prin periaj dentar. Igiena dentară defectuoasă duce la formarea
plăcii bacteriene mature şi apariţia cariei şi bolii parodontale. Pentru evaluarea nivelului de
colonizare bacteriană putem folosi revelatorii de placă bacteriană . Aceştia se găsesc sub
formă de soluţii, drajeuri sau comprimate şi colorează placa bacteriană restantă pe
suprafeţele dentare la nivelul cărora periajul s-a efectuat incorect.
 Carii dentare. Descoperite în stadii precoce, sub aspectul de pată albă cretoasă, se pot stopa
din evoluţie printr-un simplu procedeu de remineralizare. Lăsate să evolueze, pot declanşa
dureri neplăcute şi vor necesita manopere stomatologice mai complexe, cum ar fi
obturaţiile coronare, uneori complicaţiile fiind atât de grave încât devin necesare depulpari
dentare.
 Dinţi fracturati. Fracturile, în principiu, impun prezentarea de urgenţă în cabinetul
stomatologic pentru restaurarea morfologiei dintelui.Expunerea dentinei la mediul bucal
colonizat cu bacterii permite infectarea acesteia, cu posibilitatea apariţiei complicaţiilor.
 Gingivita.
Dinţi mobili. În mod normal, dinţii prezintă un mic grad de mobilitate, necesar adaptării la
forţele ocluzale exercitate în timpul masticaţiei.Atunci când dinţii prezintă o mobilitate accentuată,
putem suspecta apariţia bolii parodontale, care poate evolua cu pierderea danturii.De asemenea,
mobilitatea dentară apărută în urma unui traumatism necesită prezentarea de urgenţă la medicul
stomatolog.
 Gingiile sănătoase sunt de culoare roz deschis, au un contur neted şi aspect de “coajă de
portocală”. Semnele de îmbolnăvire gingivală pot fi: gingie de culoare roşie, inflamată, gingie
dureroasă ( la periajul dentar), sângerări în timpul periajului, retracţii gingivale cu descoperirea
rădăcinii dentare.

Întreţinerea sănătăţii dentare se realizează prin următoarele mijloace:

 Periaj dentar manual sau electric

 Periuţe interdentare
 Peria pentru limba
 Folosirea aţei dentare
 Clătirea cu apă de gură
Cu cât populaţia este mai receptivă la măsurile de igienă orală zilnică şi posibilităţile de
îmbolnăvire rezultate în urma nerespectării igienei, cu atât frecvenţa bolilor aparatului dento-
maxilar va scădea direct proporţional. Nu trebuie uitat faptul că sănătatea orală este în strânsă
dependenţă cu starea de sănătate generală a întregului organism.

2. Puncte, linii, planuri de referință utilizate in analiza de fata:

Examinarea cadrului facial in medicina dentara are ca scop aprecierea caracteristicilor statice
si dinamice ale tesuturilor moi musculo-adipoase, suportului scheletic, arcadele dentare precum si
relatiilor pe care aceste structure le stabilesc intre ele.

Ex. Facial se realizeaza in timpul ex. Clinic prin obs. Directa la care se asociaza fotografii din
norma frontal si profil .

Aprecierea din fata permite incadrarea formei fetei, precum si trasarea unor linii de
referinta pentru aprecierea simetriei si a proportiilor etajelor fetei.

Puncte atropometrice utilizate pentru analiza facial din norma frontala pe linia mediana:

1. Trichion – insertia parului

2. Ophrion – tangenta la arcul sprancenos
3. Glabella – punctul cel mai proeminent al craniului
4. Nasion – radacina nasului
5. Pronasion – punctul cel mai proeminent al priramidei nazale
6. Subnasion – baza piramidei nazale
7. Labiale superior – limita intre tegument si rosul buzei superioare
8. Stomion – planul inter comisural
9. Labiale Inferior – limita intre tegument si rosul buzei inferioare
10. Pogonion - punctul cel mai proeminent al mentonului
 11. Gnathion – punctul cel mai decliv al mentonului

12. PARAMEDIAN:
12 .Orbitale – punctul cel mai decliv al marginii infraorbitale

13. Alare – punctul cel mai lateral al aripioarei nazale

14. Cheilon – comisura bucala
15. Zygion – punctul cel mai lateral al fetei
16. Gonion – punctul cel mai lateral si decliv al fetei
17. Entoconchion – unghiul intern al fantei palpebrale
18. Ektoconchion – unghiul extern al fantei palpebrale

Planuri trasate pentru analiza faciala:

1. Planul bisprancenos
2. Panul bipupilar
3. Panul bizigomatic
4. Panul subnazal
5. Planul bicomisural
6. Planul submentonier
In cadrul analizei din profil se aprecieaza relatiile pe care le stabilesc elemente anatomice localizate
in cele trei etaje ale fetei :

- Etajul superior ( punctual glabella )

- Etajul mijlociu ( nasion –pronasion – subnasale)
- Etajul inferior ( labaiale superior, labiale inferior, pogonion)
Puncte antropometrice pentru analiza din profil :

1. Trichion – insertia parului

2. Ophrion – tangenta la arcul sprancenos
3. Glabella – punctul cel mai proeminent al craniului
4. Nasion – radacina nasului
5. Pronasion – punctul cel mai proeminent al priramidei nazale
6. Subnasion – baza piramidei nazale
7. Labiale superior – limita intre tegument si rosul buzei superioare
8. Stomion – planul inter comisural
9. Labiale Inferior – limita intre tegument si rosul buzei inferioare
10. Pogonion - punctul cel mai proeminent al mentonului
11. Gnathion – punctul cel mai decliv al mentonului
12. Orbitale
13. Alare – punctul cel mai lateral al aripioarei nazale
14. Cheilon – comisura bucala
15. Zygion – punctul cel mai lateral al fetei
 16. Gonion – punctul cel mai lateral si decliv al fetei
17. Ektoconchion
18. Tragion – punctul cel mai anterior al tragusului
Planuri si unghiuri trasate pentru analiza din profil:

1. Unghiul naso-frontal
2. Unghiul naso-labial
3. Planul Ricketts ( PnS – Pg) pronasion-pogonion
Campul de profil :

1. Planul Frankfurt
2. Planul naso-frontal
3. Planul orbito-fontal

3. Evaluarea parametrilor estetici gingivale

Alaturi de caracteristicile de forma, pozitie, culoare ale dintilor se apreciaza si aspectul
tesutului gingival adiacent acestora. Din acest motiv, culoarea gingivala, nivelul si gradul de
expunere al gingiei libere si a papilelorinterdentare in suras, chiar aspectul fibromucoasei ce
acopera procesele alveolare, sunt elemente a caror analoza intareste examinarea esteticii dento-
faciale.

Gingia atasata-fixa: are culoarea roz-coral si aspectul ferm, texturat; acesta zona este
expusa in suras numai in cazul pozitiei inalte a liniei surasului sau in surasul gingival

Papilele interdentare: ocupa ambrazura gingivala pozitionata subiacent ariei de contact

interdentar. Aspectul lor alungit, usor convex, asociat cu traseul ondulat al gingiei liber, ce
urmareste coletul dentar, contribuie la realizarea cadrului pe care se suprapune conturul dentar

Sunt descries 2 biotipuri parodontale:

• Parodontiu fibros: fibromucoasa debsa, fibroasa, si untraseu putin convex al gingiei

libere. Se asociaza cu coronae dentare avand latime mare
• Parodontiu subtire: gingia libera puternic convexa, papile dentare lungi, fibromucoasa
subtire, ingusta. Epiteliul este subtire, transparent. Forma coronara asocoata este una
alungita, chiar triangulara. In cazul amplasarii subgingivale a restaurarii protetice pe
dinti cu acest tip de parodontiu, riscul vizibilitatii marginilor este cresut; in plus,
parodontiul subtire genereaza fenomene de recesiune gingivala
La dintii frontali este importanta pozitia punctului cel mai inalt al marginii gingivale libere-
ZENITUL GINGIVAL, atat in sens M-D, cat si in sens apical.

Pozitiile zenitului:

- distala a zenitului pentru toti dintii maxilari(mai putin IL ce au zenit centat

- IC si IL maxilari in pozitie usor distala in raport cu bisectoarea suprafetei vestibulare, in timp

ce la C, zenitul apare centrat in sens M-D

In sens apical, prin unirea punctelor de zenit gingival apartinand C maxilari si IC se

obtine LINIA GINGIVALA a carei orientare de ansamblu trebuie sa mentina paralela cu planul
orizontal. Zenitul IL se gaseste la 1 mm de aceasta linie.

Unghiul format prin unirea pct de zenit gingival ale IC, IL, C trebuie sa aiba deschidere
spre apical- nivelul IL se pozitioneaza mai jos de al dintilor vecini cu 0,5-1mm. O inversare a
acestui unghi (anomalie clasa 2/2, associate cu suprapunerea IL peste IC) determina asimetrii a
conturului gingival fata de planul medio-sagital, consituind un dezechilibru estetic. Inaltimea
papilelor dentare se poate raporta la inaltimea coronara a dintelui

In cazul retractiei gingivale, ambrazurile gingivale devin evidntiate sub forma unor spatii
triunghiulare intunecate; expunerea lor in zambet poate fi extrem de neplacuta, iar abordarea
terapeutica impune asocierea unor metode protetice cu tehnici de reconstructive de chirurgie
parodontala.

4. Puncte, linii si planuri de referinta utilizate in analiza estetica de profil-

denumire, topografie, rol
Aprecierea profilului impune pozitionarea pacientului avand planul Frankfurt paralel cu
podeaua. Mentinerea acestui plan de referinta determina o pozitie a capului usor flectata; este
definit si un al doilea plan – planul estetic, ce realizeaza cu planul Frankfurt un unghi de 8 grade
si pe care autorul il considera mai potrivit pentru a constitui referinta pentru planul orizontal.

In cadrul analizei de profil, se apreciaza relatiile pe care le stabilesc elemente anatomice

localizate in cele trei etaje ale figurii: superior (glabella), mijlociu (puncta apartinand piramidei
nazale:nasion, pronasion, subnasal) si inferior (puncta de la nivelul buzelor: labiale superior,
inferior si mentonului – pogonion).

Tipul de profil poate fi incadrat, in functie de valorile unghiului de convexitate faciala

(G-Sn-Pg) in: clasa I (165-175 grade), clasa a II a (<165 grade), clasa a III a >175 grade). La
acest reper se asociaza unghiul de convexitate faciala totala (G-PrN-Pg).
 De asemenea, se apreciaza pozitia relativa a punctelor cele mai proeminente ale buzei
superioare (Ls), buzei inferioare (Li) si mentonului (Pg). In vederea stabilirii tipului de profil, se
traseaza campul de profil. Clasic, profilul drept, considerat armonios presupune amplasarea
punctului Ls in treimea anterioara a campului de profil, Li in treimea medie, iar Po in treimea
posterioara. Mai recent, este mentionata adesea pozitia mai anterioara a punctului Li fata de cel
superior.

Pozitia relativa a buzelor se analizeaza si pe baza relatiei cu planul Ricketts: (PnS-Pg.

Ideal, buza superioara se afla la o distanta mai mare de acest plan, comparative cu buza
inferioara). Se remarca o tendinta de a prefera in general aspectul unor buze mai pline, cu pozitie
mai anterioara.

Puncte antropometrice:

• Trichion – insertia parului

• Ophrion – tangenta la arcul sprancenos
• Glabela – punctul cel mai proeminent al craniului
• Nasion – radacina nasului
• Pronasion – punctul cel mai proeminent al piramidei nazale
• Subnazale – baza piramidei nazale (SNA)
• Labiale superior – limita intre tegument si rosul buzei superioare
• Stomion – planul intercomisural
• Labiale inferior – limita intre tegument si rosul buzei inferioare
• Pogonion – punctul cel mai inalt al mentonului
• Gnation – punctul cel mai decliv al mentonului
• Orbitale – punctul cel mai decliv al marginii infraorbitale
• Alare – punctul cel mai lateral al aripioarei nazale
• Cheilion – comisura bucala
• Zygion – punctul cel mai lateral si decliv al fetei (< mandibular)
• Ektoconchion – limita externa a fantei palpebrale
• Tragion – punctul cel mai anterior al tragusului

5. Surasul complex
2% din persoane au un style complexe ou "full-denture smile"; aceasta implică expunerea
simultană a tuturor dinților superiori și inferiori. Toți mușchii elevatori ai buzei superioare, a
colțurilor gurii și depresorii buzei inferioare se contractă, dezvelind simultan dinții superiori și
inferiori. Oamenii care au un stil de zâmbet complex tind să expună mai mult din suprafața
dinților și a gingiilor comparativ cu aceia care au un stil de zâmbet tip Mona Lisa.
6. Determinantii estetici in regiunea posterioara a arcadei
Determinanții estetici în regiunea posterioară a arcadei depind de dispunerea spațială a
dinților din această zonă, reprezentată de:

• Planul ocluzal posterior

• Dimensiunea ocluzo-gingivală
• Lățimea arcadei
• Pantele cuspidiene vestibulare și orale

PLANUL OCLUZAL POSTERIOR ESTE DAT DE:

• Modul de aranjare a cuspizilor V

• Alinierea orizontală a cuspizilor vestibulari
• Raporturile care se stabilesc între cuspizii vestibulari și linia buzei superioare și inferioare
• Gradarea cuspizilor vestibulari

DIMENSIUNEA OCLUZO-GINGIVALĂ ESTE DETERMINATĂ DE:

• Înălțimea feței vestibulare

• Raportul între linia gingivală și gradul de curbură a marginii buzei superioare în timpul
zâmbetului
• Gradarea gingiei marginale (proporția în care gingia este vizibilă) depinde de gradul de
curbură a marginii buzei superioare și respectiv, inferioare în timpul zâmbetului.

LĂȚIMEA ARCADEI

Lățimea arcadei are un efect semnificativ asupra aspectului zîmbetului. O expunere

excesivă a dinților posteriori într-un zâmbet larg poate avea un efect neplăcut. Variații ale lățimii
vestibulo-orale a arcadelor dentare și gradele diferite de înclinare ale dinților pot modifica gradul
de vizibilitate a vestibulului bucal

4. PANTELE CUSPIDIENE VESTIBULARE ȘI ORALE

Aspectul natural al dinților posteriori depinde, în general, de 4 planuri de referință:

I) profilul de emergență (treimea gingivală)

II) planul vestibular median (treimea medie a feței vestibulare)

III) planul ocluzal (treimea ocluzală vestibulară)

IV) înclinarea pantelor cuspidiene poate fi: accentuată, medie sau redusă, ceea ce modifică
aspectul zonelor cuspidate posterioare si a ambrazurilor ocluzale vestibulare.

Diferite efecte estetice pot fi obținute în regiunea posterioară a arcadei prin:

• variația lungimii coroanei clinice,

• grade diferite de înclinare a planului ocluzal estetic,
• nivelul liniei gingivale maxilare posterioară,
• înclinarea pantelor cuspidiene vestibulare și
• dimensiunile ambrazurilor ocluzale vestibulare

7.Surasul cuspidat
Un procent de 31% de persoane prezintă un stile «canin» numit și zîmbet «cuspidat» -
rolul predominanț revine mușchilor elevatori ai buzei superioare. Prin contracția acestor mușchi
se expun mai întâi caninii. Apoi, mușchii din colțurile gurii se contractă pentru a ridica colțurile
în sus și în afară. În orice caz, colțurile gurii sunt adesea la un nivel mai jos față de buza
superioară, deasupra caninilor maxilari. Un zâmbet canin apare atunci când buza superioară este
ridicată uniform, expunând linia dinților și a gingiei. Forma / conturul buzelor este de obicei
vizualizată ca un romb sau un diamant. Conturul superior al "ferestrei" zâmbetului apare adesea
orientat invers, către inferior, spre deosebire de convexitatea continuă a unui zâmbet comisural.

Acest efect de „aripă de pescăruș” este proiectat fundalul țesuturilor gingivale și, prin
urmare, contribuie la o conturare mai bună a formei buzei superioare. În acest stil de zâmbet,
molarii maxilari sunt adesea la nivelul sau sub marginea incizală a incisivilor centrali.

8.Evaluare DVO
Leonardo da Vinci a descris proporția divină în felul următor:

Distanța dintre bărbie (Gn) și nas (Sn), precum și distanța dintre inserția părului (Thr) și
sprâncene (Oph) este egală cu înălțimea urechii și respectiv, cu o treime din înălțimea feței.

Aceeași egalitate a fost descrisă și pentru distanța dintre unghiul extern al ochiului și
ureche.

Înălțimea feței (Gn-Trh) este egală cu înălțimea mâinii, iar nasul are aceeași lungime cu
distanța dintre vârful degetului mare și vârful degetului arătător (fig. A)

DVO este definită ca distanța dintre două puncte (Sn-Gn) atunci când dinții sunt în
contact (mai exact, în IM). DVO are, cel mai adesea, o valoare corectă la pacienții cu clasa I
Angle. DVO nu este, aproape niciodată, în mod natural prea mare. Dacă nu s-au creat
interferențe interarcadice (contacte premature, interferențe lucrătoare, etc.), aceasta se află în
limitele normelor clinice sau scade. Pacienții care au fost parțial sau total edentați pentru mai
mulți ani pot avea DVO prăbușită.

Evaluarea DVO trebuie efectuată înainte de tratamentul protetic. Toate tehnicile folosite
în protetica tradițională (convenșională) sunt recomandate în acest scop. Prin urmare, medicul
dentist ar trebui să decidă dacă DVO trebuie restabilită. Aceasta nu este o decizie obișnuită,
deoarece creșterea DVO va necesita restaurarea tuturor segmentelor de arcadă, cu excepția
dinților anteriori maxilari (dacă statusul acestora este acceptabil).

Nu există un consens cu privire la metoda ideală de obținere a DVO, care se poate

schimba pe durata vieții pacientului. Prin urmare, această dimensiune este o formă de artă
parțială și o știință parțială.

Mulți profesioniști, inclusiv chirurgi plastici, chirurgi orali, artiști, ortodoniști și

morticieni, utilizează măsurătorile faciale ca o metodă obiectivă de evaluare a DVO existente:

1) Distanța orizontală dintre centrele pupilelor

2) Distanța orizontală dintre unghiul extern al unui ochi și unghiul extern al celuilalt ochi.

3) De două ori lungimea orizontală a fantei palpebrale

4) De două ori distanța orizontală măsurată de la unghiul intern ale unuia dintre ochi la unghiul
intern al celuilalt ochi.

5) Distanța orizontală de la unghiul extern al ochiului la ureche.

6) Distanța orizontală de la un colț la altul al buzei, urmând curbura gurii (cheilion la cheilion)

7) Distanța verticală de la colțul exterior al ochiului până la colțul gurii

8) Înălțimea verticală de la linia sprâncenelor la punctul alare

9) Înălțimea verticală a nasului măsurată pe linia mediană (Sn-Oph)

10) Distanța verticală de la linia de inserție a părului până la linia sprâncenelor

11) Înălțimea verticală a urechii

12) Distanța dintre vârful degetului mare și vârful degetului arătător atunci când mâna stă fix și
degetele sunt alăturate.
9. Structura / compoziția surâsului
Zâmbetul poate fi descris ca :

stil

stadiu și

tip

A. Exista 3 stiluri generale de zâmbet:

1) 67% stil «Mona Lisa», «Arc de Cupidon», sau zâmbetul comisural = comisurile sunt
trase în sus și în afară, urmate de contracția treptată a mușchilor elevatorului buzei superioare,
dezvăluind dinții superiori. Comisurile se află la o înălțime mai mare față de buza superioară.
Ridicarea comisurii labiale face un unghi de aproximativ 40 ° față de o linie orizontală, ce trece
prin marginea liberă a incisivilor centrali (linia zâmbetului

Din momentul ridicării comisurii, aceasta continuă să se deplaseze în sus facând vizibili
dinții laterali, primul molar maxilar apărând ca fiind plasat cu 1 până la 3 mm mai sus față de
marginea incizală a incisivilor centrali. Un zâmbet spontan are ca rezultat o deplasare maximă a
comisurii, ce variază de la 7 la 22 mm.

2) 31% de persoane prezintă un stil «canin» numit și zambet «cuspidat» - rolul

predominant revine mușchilor elevatori ai buzei superioare. Prin contracția aceștor mușchi se
expun mai întâi caninii. Apoi, mușchii din colțurile gurii se contractă pentru a ridica colțurile în
sus și în afară. În orice caz, colțurile gurii sunt adesea la un nivel mai jos față de buza superioară,
deasupra caninilor maxilari. Un zâmbet canin apare atunci când buza superioară este ridicată
uniform, expunând linia dinților și a gingiei. Forma / conturul buzelor este de obicei vizualizată
ca un romb sau un diamant.

Conturul superior al "ferestrei" zâmbetului apare adesea orientat invers, către inferior,
spre deosebire de convexitatea continuă a unui zâmbet comisural. Acest efect de „aripă de
pescăruș” este proiectat fundalul țesuturilor gingivale și, prin urmare, contribuie la o conturare
mai bună a formei buzei superioare. În acest stil de zâmbet, molarii maxilari sunt adesea la
nivelul sau sub marginea incizală a incisivilor centrali.

3) 2% din persoane au un stil complex "full-denture smile"; aceasta implică expunerea

simultană a tuturor dinților superiori și inferiori. Oamenii care au un stil de zâmbet complex tind
să expună mai mult din suprafața dinților și a gingiilor comparativ cu aceia care au un stil de
zâmbet tip Mona Lisa.

În acest model de zâmbet, planurile incisive maxilare și mandibulare sunt în general plate
și paralele.
 B. Există, de asemenea, patru etape ale zâmbetului descrise în cadrul unui ciclu complet
de zâmbet, începând cu etapa "de gură închisă, buze lipite" (etapa I) continuând cu expunerea
dinților în repaus (etapa II), zâmbetul natural (etapa III) și terminând cu la zâmbetul larg (etapa
IV).

B.I. Stadiul I – buze închise = surâs labial = colțurile gurii se ridică în sus datorită
tracțiunii mușchiului zigomaticus major.

B.II. Stadiul II – mărire orizontală a fantei labiale. Începe cu o ușoară depărtare a

comisurilor, buccinatorul fiind mușchiul a cărui contracție inițiază apariția expresiei faciale
caracteristice și a pliului nazolabial. Acesta este mecanismul principal de realizare a stadiului II
al zâmbetului.

B.III. Stadiul III - zambetul pozat = zâmbetul « dento-labial » sau zâmbetul reținut; este
numit si „zâmbet social”, deoarece este foarte influențat de factorii emoționali și de stima de
sine. Din acest motiv, uneori, în acest stadiu zâmbetul poate să apară ca fiind tensionat, nenatural
sau asimetric. Considerat de unii autori a fi un zâmbet natural, (așa-numita expunere pe trei
sferturi), este un zâmbet care poate fi reprodus în mod voluntar.

B.IV. Stadiul IV – pre-râsul = zâmbetul « spontan » ; Prefigurează râsul, implicând o mai

mare participare a mușchilor pielii, în special a orbicularului pleoapelor, care închide fantele
palpebrale.Spre deosebire de zâmbetul pozat, acesta nu este reproductibil.

C. Există cinci tipuri posibile de zâmbete în funcție de gradul de vizibilitate a dinților și de

lățimea de gingie expusă în timpul zâmbetului :

• tipul I vizibili doar dinții maxilari și mai puțin de 3 mm de gingie expusă;

• tipul II vizibili dinții maxilari și mai mult de 3 mm de gingie(zâmbet gingival înalt)
• tipul III expuși numai dinți mandibulari;
• tipul IV expune dinții maxilari și mandibulari;
• tipul V nu sunt vizibili nici dinții și nici gingia în timpul zâmbetului(zâmbet edentat).

Evident, este mai dificilă refacerea unui zâmbetului unui pacient de tip II comparativ cu un
unul de tip V.

Combinarea acestor componente va ajuta specialistul să identifice caracteristicile principale

ale zâmbetului pacienților. Cel mai frecvent (mai natural) tipar / design de zâmbet este cel
comisural, de etapa III (expunere de trei sferturi), tip I.
10. Punctul zenithal
Zenitul gingival se referă la cel mai apical punct gingival și ar trebui să fie situat ușor
spre distal față de axa lungă a centralilor și caninilor și coincide cu axa lungă a incisivilor
laterali.

În sens apical, prin unirea punctelor de zenit gingival aparținând caninilor maxilari şi
incisivilor centrali se obține linia gingivală, a cărei orientare de ansamblu trebuie să se mențină
paralelă cu planul orizontal. Zenitul incisivului lateral se găseşte la 1 mm de această linie.
Unghiul format prin unirea punctelor de zenit gingival ale incisivilor centrali, laterali și caninilor
trebuie să aibă deschiderea spre apical- nivelul incisivului lateral se poziționează mai jos de al
dinților vecini cu 0.5-1 mm. O inversare a acestui unghi - exemplul situațiilor din anomaliile
clasa 2/2, asociate cu suprapunerea incisivilor laterali peste incisivii centrali – precum şi
asimetriile conturului gingival față de planul medio-sagital, constituie factori de dezechilibru din
punct de vedere estetic.

Restabilirea zenitului:

• chirurgie parodontala
• elongare coronara
• conturul coroanelor de invelis
• designul post-ortodontic al zambetului

11. Descrieți etapele III și IV ale zâmbetului

B.III. Stadiul III - le zîmbetul pozat = zâmbetul « dento-labial » sau zâmbetul reținut;
VAN DER GELD și colab., l-au numit „zâmbet social”, deoarece este foarte influențat de
factorii emoționali și de stima de sine. Din acest motiv, uneori, în acest stadiu zâmbetul poate să
apară ca fiind tensionat, nenatural sau asimetric. Considerat de unii autori a fi un zâmbet natural,
(așa-numita expunere pe trei sferturi), este un zâmbet care poate fi reprodus în mod voluntar.

B.IV. Stadiul IV – pre-râsul = zâmbetul « spontan » ; Prefigurează râsul, implicând o mai

mare participare a mușchilor pielii, în special a orbicularului pleoapelor, care închide fantele
palpebrale.Spre deosebire de zâmbetul pozat, acesta nu este reproductibil.

Este important să se facă diferențierea între stadiile III și IV. Dacă există o diferență
semnificativă, este posibil ca tratamentul cosmetic să includă dinți suplimentari expuși în timpul
zâmbetului „spontan” (IV). În general, persoanele nemulțumite de zâmbetul lor sunt mult mai
puțin susceptibile de a utiliza în mod consecvent un model de zâmbet de etapa a IV-a. Un zâmbet
rezervat poate fi etapa obișnuită utilizată de către acești pacienți. Din acest motiv, pentru a putea
fi evaluați corect, este esențial ca pacienții să fie încurajați să-și exagereze zâmbetul.
12. CONCEPTUL DE «ALPHA SMILE»
Unele zâmbete au fost descrise ca fiind optime sau cele mai estetice. Acestea zâmbete
idealizate sunt cele mai frecvente în ocluzia de clasa I și bazele scheletale de clasa I. Zâmbetul
idealizat din clasa I „zâmbetul alfa” se caracterizează prin:

A. Dinți strălucitori și albi

B. Simetrie radiantă - dinții sunt așezați simetric pe curbura arcadei, plecând dintr-un
punct central spre ambele părți, dreaptă și, respectiv stângă, ca imaginea într-o oglindă. Această
dispunere conferă arcadei un aspect dinamic și interesant. Într-o compoziție dento-facială,
simetria radiantă este mai estetică față de cea orizontală și este asociată cu tinerețea. Simetria
orizontală pare repetitivă, neinteresantă, mai puțin atractivă și este asociată cu îmbătrânirea.

C. Linia zâmbetului – dispusă astfel încât să fie expuse papilele gingiei maxilare

D. Echilibru estetic între : linia surâsului, planurile ocluzale estetice frontal și lateral și
liniile buzelor superioare și inferioare

Abaterile de la aceste forme pot fi definite și descrise cu diferite grade de severitate.

Percepția acestor devieri ca fiind estetice sau inestetice are un grad mare de subiectivitate și
depinde de multe variabile culturale ale celui implicat sau ale observatorului.

13. Descrieți etapele I și II ale zâmbetului

Există, de asemenea, patru etape ale zâmbetului descrise în cadrul unui ciclu complet de
zâmbet, începând cu etapa "de gură închisă, buze lipite" (etapa I) continuând cu expunerea
dinților în repaus (etapa II), zâmbetul natural (etapa III) și terminând cu la zâmbetul larg (etapa
IV).

Stadiul I – buze închise = surâs labial = colțurile gurii se ridică în sus datorită tracțiunii
mușchiului zigomaticus major.

Stadiul II – mărire orizontală a fantei labiale. Începe cu o ușoară depărtare a comisurilor,

buccinatorul fiind mușchiul a cărui contracție inițiază apariția expresiei faciale caracteristice și a
pliului nazolabial. Acesta este mecanismul principal de realizare a stadiului II al zâmbetului.
14. Care sunt mijloacele protetice de ameliorare a aspectului zâmbetului?
◦ Fațete

◦ Onlay-uri

◦ Inlay-uri

◦ Coroane de invelis

◦ Punți de colaj

◦ Proteze fixe

15. Rolul estetic al planului interconectat si al punctului de contact

interproximal
Punctele de contact se gasesc pe suprafetele proximale, in 1/3 ocluzala a acesteia, mai
aproape de marginea vestibulara si pot fi incadrate intr-un plan conventional, paralel cu planul de
ocluzie, denumit plan intercontact.

Planul intercontact indica un contur coronar diferit de cel ocluzal sau cervical si care
respecta forma pe sectiune. Uzura fiziologica a fetelor proximale poate modifica conturul din
planul interconectat al fiecarui dinte, care in mod normal este ovalar-rotunjit la grupul frontal si
premolari, iar la nivelul molarilor este poligonal.

16. Restaurarea functiei fonetice

Funcția fonetică este un determinant major al lungimii dinților arcului anterior.

Pentru efectuarea testelor fonetice pacientul va sta in picioare sau va avea capul in
prelungirea corpului, nesprijinit de tetieră.

#Se vor articula următoarele foneme:

”M” : după pronunațarea fonemei M buzele revin la poziția lor normală de repaos,
permițând evaluarea gradului de expunere a dinților anteriori în relație de postură.

”E” : marginea incizală maxilară ar trebui să se poziționeze la jumătatea distanței dintre

buza superioară și buza inferioară atunci când se articulează vocala E.
 Consoanele ”F” și ”V”: sunt consoane fricative și se produc prin interacțiunea marginii
incizale maxilare cu marginea internă a vermillonului buzei inferioare. Ca urmare, permit
determinarea poziției vestibule-orale a dinților maxilari precum și a lungimii acestora.

Consoana ”S”: în timpul articulării acestei foneme, incisivii centrali mandibulari trebuie
să se poziționeze la 1mm în spate și la 1 mm mai jos de marginea incizală dinților frontali
maxilari.

17. Proporția de Au în plan frontal – măsurători

MĂSURI FACIALE ÎN PLAN FRONTAL PENTRU AFLAREA PROPORȚIEI DE
AUR VERTICALE 1.

Ø 1 Trichion-Lateral Canthus // Lateral Chantus-Menton.

Ø 2 Menton-Alar Edge // Alar Edge-Trichion

Ø 3 Lateral Chantus – Alar Edge // Alar Edge – Menton

Ø 4 Chilion –Menton // Chilion – Lateral Chanthus

Ø 5 Alar Edge – Chilion // Lateral Chantus – Alar Edge

Ø 6 Alar Edge – Chilion // Chilion – Menton

Proporția de Aur (Lombardi) :lățimea vizibilă a fiecărui dinte al arcului anterior este 60%
din lățimea dintelui adiacent anterior :IC :IL :C=1,6 :1 :0,6. Studii ulterioare au infirmat
universalitatea acestei legități, afirmând chiar că utilizarea rigidă a Propoției de Aur duce la
restaurări artificiale, lipsite de echilibru estetic deoarece pacienții prezintă diferite forme de
arcade, au morfologii labiale diferite și diferite forme ale cadrului facial.

18. Zâmbetul gingival - descriere

• Zâmbetul gingival –gummy smile
• dezv. în exces a maxilarului cu supraerupția gr frontal
• Buza superioară scurtă sau cu hipermobiltate
• Ocluzie adâncă și supraerupția compensatorie a dinților abrazați
• Hiperplazia gingivală
• Alterarea erupției active
• Situații complexe
19. Estetica planului ocluzal posterior
PLANUL OCLUZAL POSTERIOR ESTE DAT DE:

• Modul de aranjare a cuspizilor V

• Alinierea orizontală a cuspizilor vestibulari

• Raporturile care se stabilesc între cuspizii vestibulari și linia buzei superioare și inferioare

• Gradarea cuspizilor vestibulari

În mod clasic, planul ocluzal posterior maxilar este descris ca un plan sagital care unește
vârfurile cuspizilor vestibulari, de la ultimul molar (de obicei M2) la canin și este paralel cu
planul orizontal Frankfort. Curbura distală compensatorie reprezintă curba lui Spee. Atunci când
nu există o diferență semnificativă de înălțime între cuspizi bucal și lingual, planul ocluzal pare
să fie plat. Dacă înclinația vestibulară a dinților în planul frontal este semnificativă, se creează o
curbură în planul frontal, denumită curba lui Wilson. Acestea au componente bilateral, (dreapta
și stânga) care, într-o dentiție considerată estetică, trebuie să fie simetrice și pot varia în înălțime,
înclinare și orientare. Ele devin vizibile numai pe zâmbet.

20. Coridorul bucal

În zâmbetul larg, suprafețele vestibulare posterioare ale premolarilor și molarilor devin
vizibile. Prezența unui spațiu între arcade și mucoasa jugală(coridorul bucal) creează o zonă
relativ întunecată. Arcadele largi, fără spații vestibulare, pot fi considerate inestice din cauza
afișării excesive a dinților (gura plină de dinți). Pacienții cu arcade înguste și zâmbet larg au
acest spațiu negativ mai mare,dar care nu afectează în mod semnificativ estetica generală a
zâmbetului.Decizia de a „umple” coridorul vestibular prin supraconturarea fețelor vestibulare a
restaurărilor posterioare maxilare trebuie făcută de la caz la caz.

21.Estetica si planul ocluzal anterior.

Linia marginii incizale creează aspectele estetice ale planului ocluzal anterior (o linie
vizuală între vârfurile caninului stâng și drept). Clasic, ea caracterizează planul contactului
ocluzal în IM și se corelează mai mult cu planul ocluzal posterior. Este considerată un plan
estetic (un zâmbet determinant dento-alveolar al zâmbetului) și nu strict unul ocluzal.
22: Stadiile si tipurile de zambet
Zambetul constituie o forma de comunicare nonverbala, asociata cel mai adesea cu
expunerea arcadelor dentare. Alaturi de analiza estetica a relatiilor dento-labiale in pozitie de
postura, aprecierea relatiilor pe care le stabiles buza superioara,buza inferioara si comisurile
bucale cu arcadele dentare in timpul zambetului,constituie una dintre etapele importante ale
examinarii in estetica dentara.

1. Tipul zâmbetului: În funcţie de gradul de acoperire a incisivilor de către buza

superioară în timpul zâmbetului, linia surâsului poate fi: înaltă, medie, joasă.

a) linia înaltă a zâmbetului se caracterizează prin zâmbet înalt sau gingival care expune
întreaga lungime cervico- incizală a incisivilor superiori plus o parte din înălţimea gingivală de 2
sau peste 2 mm. Se întâlneşte la 10% din indivizi.

b) zâmbetul mediu (70% din populaţie) expune între 75% şi 100% din înălţimea
incisivilor superiori.

c) linia joasă a zâmbetului (întâlnită în proporţie de 20%) expune mai puţin de 75% din
lungimea cervico- incizală a incisivilor superiori. Există un dimorfism sexual, în sensul că un
zâmbet înalt este considerat o trăsătură a feminităţii, în timp ce o linie coborâtă a acestuia
constituie o trăsătură predominant masculină. La femei, un grad redus de expunere gingivală este
considerat doar ca o variantă estetică acceptabilă.(Fig.60)

2. Pozitia comisurilor bucale in timpul zambetului determina numarul dintilor grupului

lateral vizibil in suras. Decizia privind metodele de restaurare ale dintilor trebuie sa aiba in
vedere “zona de interes estetic”. Prin modul de pozitionare a buzei superioare in timpul
surasului, in zona premolara gingia este descoperita maim ult decat in zona dintilor frontali.

Intre comisurile bucale si suprafata vestibulara a dintilor laterali se delimiteaza 2 spatii

simetrice denumite “coridoare bucale” sau “spatii intunecate laterale”. Coridorul buccal poate
aparea mai amplu sau mai redus, in functie de forma arcadelor dentare. Arcadele largi se
asociaza cu un corridor buccal ingust si invers. Cu cat coridorul buccal este mai mic,
plenitudinea zambetului va fi mai mare: dimensiunea coridorului buccal se exprima ca diferenta
dintre latimea arcadei si distanta intercomisurala.

Moore clasifica zambetul in functie de dimensiunea coridorului buccal:

-zambet “foarte ingust”-coridor buccal peste 28%

-zambet “ingust”-coridor buccal larg 22%

-zambet “mediu”-coridor buccal mediu 15%

-zambet “larg”-coridor buccal redus 10%

-zambet”foarte larg”-coridor bucal foarte redus 2%

Marginea libera a buzei inferioare,concava in suras,constituie un element de referinta

deosebit de important-in conditii ideale, traseul acesteia este parallel cu linia incizala descrisa de
marginea incizala a frontalilor superiori. De altfel, termenul de “linie a surasului” sau “curba a
surasului” este uneori utilizat si pentru aceasta tangenta la marginea libera a buzei inferioare, ce
constituie un reper pretios pentru conformarea liniei incizale a grupului frontal maxilar,pentru o
reabilitare protetica mai ampla.

Buza inferioara poate acoperi marginea incizala a incisivilor maxilari,situatie ce

caracterizeaza zambetul moderat. In cazuri ideale,in zambet, marginea incizala a incisivilor
maxilari atinge usor marginea libera a buzei inferioare. Intr-un zambet mai amplu,linia incizala
maxilara se proiecteaza pe fonndul intunecat al cavitatii bucale-spatiu intunecat central-
constituind un element dominant din punct de vedere estetic.

Alte clasificari ale zambetului:

1.drept,curb-convex,ellipsoidal,arcuit,rectangular,inversat-concav

2.labial, dento-labial, dento-gingival,dento-maxilar

3.zambet asociat cu dezvelirea dintilor, zambet ermetic, zambet asociat cu deschiderea larga a
gurii

23. Determinantii zambetului- rolul buzelor

În repaus, privite frontal, buzele prezintă anumite particularitâţi: grosime, lărgime,
înăltime; buzele pot să fie groase sau subtiri, largi sau strâmte, înalte saujoase.

Pe lângă aceste caracteristici, pentru a fi considerate frumoase şi a întări aspectul

armonios al înfâţişării feţei, buzele trebuie să prezinte o dezvoltare echilibrată (ambele buze să
fie aproximativ la fel de groase), să aibă un contur simetric faţă de filtrul buzei, iar acesta, la
rândul lui, să se situeze pe linia mediană a feţei.

Din punct de vedere psihologic, se ştie că, pentru populaţia de rasă albă, buzele mai
groase şi largi sunt atribuite persoanelor deschise, comunicative, bune la suflet, în timp ce buzele
subţiri denotă un caracter mai închis, zgârcenie, egoism.

Persoanele cu o linie labială de repaus dreaptă (linia pe care o formează buza superioară
în contact cu cea inferioară, în momentul în care buzele sunt lipite) sau uşor ascendentă spre
comisuri sunt percepute ca având un caracter optimist, faţâ de cele cu linie labială concavă (cu
concavitatea spre bărbie), care, de cele mai multe ori, reflectă pesimismul.
24. Analiza estetica faciala de profil.
Aprecierea profilului impune poziționarea pacientului având planul Frankfurt paralel cu
podeaua. După Fradeani menţinerea acestui plan de referință determină o poziție a capului uşor
flectată; este definit și un al doilea plan - planul estetic, ce realizează cu planul Frankfurt un
unghi de 8 grade.

În cadrul analizei din profil, se apreciază relațiile pe care le stabilesc elemente anatomice
localizate în cele trei etaje ale figurii: etajul superior (punctul glabela), mijlociu (puncte
aparținând piramidei nazale: nasion, pronasion, subnasal) și inferior (puncte de la nivelul
buzelor: labiale superior, inferior şi mentonului-pogonion).

Tipul de profil poate fi încadrat, în funcție de valorile unghiului de convexitate facială

(G-Sn-Pg) în: clasa I (165-175 grade), clasa a II-a (<165 grade), clasa a III-a ( >175 grade). La
acest reper se asociază unghiul de convexitate facială totală. (G-PrN-Pg). Sunt măsurate valorile
unghiurilor:

• naso-frontal (G-N-PrN); valori medii: Epker 1992, 130 grade ; Anić-Milošević 2008,
136.38±6.7 la bărbați, 139.1±6,35 la femei;
• naso-labial (columella-Sn-Ls), unghi ce prezintă mari variatii (Burstone 1967, 60-90
grade; Mc Namara et al 1992: 102.2±8 la bărbați, 102.4±8 la femei; Fernandez Riveiro-P
et al 2003: 105±13 grade la bărbați, 107.6±8.5 la femei;
• labio-mentonier (Li-Sm-Pg): McNamara et al 1992: 133-134±10; Lines et al 1978: 120-
130 grade. Fernandez - Riveiro P et al 2003: 130.7±9 grade la barbati, 131.4±11 grade la
femei.

De asemenea, se apreciază poziţia relativă a punctelor cele mai proeminente ale buzei
superioare (Ls), buzei inferioare (Li) şi mentonului (Pg). In vederea stabilirii tipului de profil, se
trasează câmpul de profil. Clasic, profilul drept, considerat armonios presupune amplasarea
punctului Ls în treimea anterioară a câmpului de profil, Li în treimea medie, iar Po în treimea
posterioară. Mai recent, este menționată adesea poziția mai anterioară a punctului Li faţă de cel
superior.

Poziția relativă a buzelor se analizează şi pe baza relatiei acestora cu planul Ricketts (E-
line: PnS-Pg). Ideal, buza superioară se află la o distanță mai mare de acest plan, comparativ cu
buza inferioară. Se remarcă o tendință de a prefera in general aspectul unor buze mai pline cu
pozitie mai anterioara.
25. Modificarile dento-labiale determinate de inaintarea in varsta
Odată aprecierea faciala corespunzătoare poziţiei de postură, se poate structuriloranaliza
gradul de expunere al dinţilor din zona frontală. Nivelul vizibilităţii dinţilor este foarte variabil
de la un individ la altul. fiind influenţat de dimensiunea şi poziția dinților, conformaţia arcadelor
dentare şi a proceselor alveolare din zona frontală a arcadei, plenitudinea buzelor, tonusul
musculaturii faciale. La tineri sunt în general vizibili dinţii frontali maxilari, cu un nivel de 3-4
mm: la vârste mai inaintate, datorită abraziei dinţilor frontali şi modificării poziţiei buzelor prin
reducerea tonusului muscular, se reduce vizibilitatea frontalilor superiori, în schimb apar vizibili
dinţii frontali inferiori. Corelaţia expunerii dinţilor frontali în poziţie de postură cu vârsta, sexul
și partenenţa etnică a individului a fost sintetizată de Vig şi Brundo.
26. Analiza Ricketts
Rickets a realizat o clasificare a amplitudinii fantei labiale dupa cum urmeaza:

Clasa I – Ch cuprins in culoarul delimitat de liniile vertical trasate prin unghiul intern al ochilor

Clasa II – Ch localizat pe cele doua linii vertical trasate din unghiul intern al fiecarui ochi

Clasa III – Ch cuprins in culoarele delimitate de liniile verticale trasate prin cele doua pupile si
liniile trasate prin unghiul intern al fiecarui ochi

Clasa IV – Ch situat pe liniile vertical trasate din cele doua pupile

Clasa V – Ch situate in afara verticalelor coborate din fiecare pupila

27. Evaluarea estetică a nasului

• Înălțimea nasului : N-Cm
• Lungimea : N-Prn
• Lățimea : Al-Al
• Dimensiunile PROFILULUI PIRAMIDEI NAZALE
• Linia bazală a nasului (LBN)
• Proiecția osoasă
• Priecția cartilaginoasă
• Priecția lobului
• Dimensiunile de FAȚĂ ale PIRAMIDEI NAZALE
• Linia bazală a nasului (LBN)
• Lățimea piramidei osoase
• Lățimea lobulară
• Lățimea vârfului

PARAMETRI importanți în RINOPLASTIE :

• Înălțimea nasului
• Lățimea
• Rotația vârfului
28. Evaluarea estetică a coroanelor dentare frontale
Analiza estetică a elementelor dentare presupune investigarea următorilor parametrii:
formă, textură şi culoare.

Forma dinţilor se referă la contur, curburi, linii şi unghiuri. Exista 3 categorii de bază:
pătrată, ovalară şi triunghiulară. Aceste forme sunt determinate de raportul existent între
lungimea şi lăţimea feţelor vestibulare ale dinţilor din regiunea frontală, precum şi de orientarea
şi gradul de curbură a suprafeţelor proximale. Raportul lungime/latime la nivelul IC trebuie sa se
situeze in jurul valorii de 0,75-0,8.Un dinte cu valoarea 0,9 va parea scurt, iar unul cu valoarea
0,6 va parea lung si subtire. Incisivul central trebuie sa fie elementul dominant.

Textura sau gradul de rugozitate a suprafeţelor dentare se poate aprecia palpatoric şi prin
inspecţie (uneori, cu ajutorul lupei), în prezenţa unui fascicul luminos, proiectat pe dinte.
Caracteristicile de suprafaţă, ale elementelor dentare naturale, sunt determinate de particularităţi
anatomice, fiziologice (proeminenţe, şanţuri şi striuri caracteristice, mai mult sau mai puţin
prezente pe suprafaţa tuturor dinţilor), sau patologice (fisuri, aşchieri şi hipoplazii care reprezintă
expresia unei afecţiuni). In cazul suprafeţelor dentare artificiale, textura acestora trebuie să fie
cât mai asemănătoare cu cea a dinţilor învecinaţi, iar în cazul în care aceştia nu mai există, este
bine să ne orientăm după textura tegumentelor feţei (opţional).

Culoarea coroanelor dentare se formează ca urmare a proceselor de absorbţie şi reflexie

ale luminii în profunzimea dentinei, precum şi a celor de interferenţă din grosimea smalţului -
ochiul percepe doar radiaţiile reflectate.

In general, dinţii tineri sunt mai luminoşi şi au o culoare mai uniformă şi mai puţin
saturată, în timp ce dinţii maturi sau bătrâni sunt mai maţi şi mai pigmentaţi. Indiferent de vârsta
pacienţilor, s-a constatat că dinţii de la nivelul unei arcade nu au aceeaşi culoare.

29. Evaluarea estetica a coroanelor dentare laterale/posterioare

Analiza estetica a elementelor dentare presupune investigarea urmatorilor parametri:
forma, textura si culoare.

Forma dinţilor se referă la contur, curburi, linii şi unghiuri; aceşti parametrii suferă, în
timp, modificări ca urmare a proceselor fiziologie (masticaţie) şi patologice (fractură).
Conservarea formei dinţilor, de-a lungul vieţii, depinde, în mare măsură, de proprietăţile intrinseci
ale structurilor dure dentare (duritate, elasticitate, rugozitate).

Culoarea coroanelor dentare se formează ca urmare a proceselor de absorbţie şi reflexie

(procese selective) ale luminii în profunzimea dentinei, precum şi a celor de interferenţă din
grosimea smalţului - ochiul percepe doar radiaţiile reflectate.
Progresia sau gradatia progresiva

În compoziţia dentară, perspectiva determină percepţia unei reduceri progresive

a mărimii dinţilor dinspre anterior spre posterior, cu rol esenţial în estetica zâmbetului

Privind dinspre lateral, vârfurile cuspizilor dinţilor din zona canică se înscriu pe o linie
dreaptă care uneşte şi vârful cuspidului mezio-vestibular al primului molar; tot pe o linie dreaptă
se înscriu şi ariile de contact ale acestor dinţi, precum şi inălţimile gingivale la nivelul feţelor
vestibulare - cele trei linii sunt uşor convergente spre distal.

Coridorul bucal şi spaţiul negativ, evidente în timpul surâsului, favorizează efectul de

perspectivă; la acestea se mai adaugă şi scăderea intensităţii luminoase (spre distal), ceea ce face
ca detaliile să devină mai puţin vizibile, accentuând astfel efectul.

Pentru obţinerea efectului de perspectivă, este necesar să se indeplinească două cerinţe:

1. o aliniere corectă a dinţilor pe arcadă şi o restaurare corectă a tuturor leziunilor dentare,

în aşa fel încât, să se obţină, pe de-o parte, coliniaritatea în plan sagital, a contururilor gingtVale,
a contactelor interdentare şi respectiv, a siluetelor incizale (ocluzale), iar pe de altă parte,
convergenţa spre distal, a acestor trei linii ;

2. existenţa unui paralelism, atât în plan vertical, cât şi orizontal, la nivelul dinţilor din zona
canin-molară; se urmăreşte paralelismul suprafeţelor cervico vestibulare şi centro-vestibulare,
incisivo-vestibulare şi incisivo-ocluzale

Orice anomalie de poziţie, de formă, mărime, sau culoare, dizarmoniile dentogingivale

(recesii gingivale) sau leziunile carioase (mai ales cervicale) reprezintă forţe segregative ce pot
afecta estetica compoziţiei dentare.

Diferite efecte estetice pot fi obținute în regiunea posterioară a arcadei prin:

• variația lungimii coroanei clinice,

• grade diferite de înclinare a planului ocluzal estetic,
• nivelul liniei gingivale maxilare posterioară,
• înclinarea pantelor cuspidiene vestibulare și dimensiunile ambrazurilor ocluzale
vestibulare
30. Evaluarea dento-faciala

Evaluarea dento-faciala cuprinde evaluarea urmatorilor parametri:

-planul median – linia interincisiva: linia mediana interdentara ar trebui sa se plaseze fie pe
prelungirea liniei mediene a fetei, fie strict la nivelul liniei mediene a gurii, utilizand, in acest caz,
ca reper, frenul labial sau papila incisiva

-linia bipupilara- marginea incizala/ linia bicomisurala: marginea libera a buzei superioare,
denumita linia surasului, este , in conditii ideale, paralela atat cu planul bipupilar cat si cu
orientarea liniei incizale.

-linia bipulilara- planul ocluzal frontal: aspectul placut este dat de paralelismul acestora sau de o
inclinare mai mica de 2 grade, aspectul inestetic este definit printr-o inclinare mai mare sau egala
cu 2 grade

-planul ocluzal posterior- planul Frankfort: aspectul placut este dat de paralelismul planurilor iar
cel inestetic de neparalelism

31. Evaluarea proporțiilor fetei

In condițiile unui suport osos cu dezvoltare normala și a suprapunerii armonioase a
țesuturilor moi, cele trei etaje ale figurii au înălțime aproximativ egala. In cadrul etajului inferior,
punctul stomion marchează unirea dintre treimea superioară (reprezentata de filtru și de buza
superioară) cu doua treimi inferioare (constituie din buza inferioară și menton ) ale etajului
inferior facial.

32.Ambrazurile cervicale frontale- rol in estetica dento-dentara

Ariile de contact interproximale maxilare se situează progresiv mai spre gingival de la
incisivul central la canin.

Contactul interproximal între incisivii centrali maxilari este situat în 1/3 incizală a dinţilor.
Totuşi, contactul interproximal între incisivii centrali şi cei maxilari este la joncţiunea între 1/3
incizale cu 1/3 mijlocie; este uşor şi mai gingival între incisivii laterali şi canini
 Dacă contactul interproximal se extinde prea spre incizal, va rezulta o ambrazură incizală
închisă şi nenaturală.

Dacă contactul interproximal nu se extinde destul spre gingival va apare o ambrazură

gingivală deschisă sau un triunghi negru.

Ambrazurile incizale cresc de la incisivul central maxilar spre canin.

În timp ce, ambrazura incizală între incisivii centrali maxilari este minimă, ambrazura
incizală între incisivul central şi cel lateral este mai pronunţată, cea mai largă fiind între incisivul
lateral şi canin. Ambazuri incizale uniforme de la canin la canin sunt d.p.d.v. estetic, nenaturale.

33. Linia bipupilara-planul ocluzal frontal

Ideal= exista paralela intre linia bipupilara si planul ocluzal frontal

Cauzele lipsei de paralelism:

-abrazia dintilor

-absenta dintilor -----------> Aspect inestetic al zambetului=gura stramba

-malpozitii dentare

•Uzura dentara----> modifica linia surasului---> dreapta/inversata----> aspect trist sau imbatranit

Primul semn de uzura----> asociat so cu uzura incisivilor---> suras masculin

Al doilea semn de uzura---> dinti ciobiti--> sensibilitate la modificari de temperatura +

imposibilitatea de a face incizie

Refacerea inaltimii dentare initiale: relaxarea musculaturii faciale---> aspect facial

destins (odihnit)----> pierderea catorva ani ca varsta

•Malpozitii dentare

Cauze multiple: eruptii decalate a dintilor anteriori, asimetrii scheletare mandibulare care
inclina compensator maxilarul---> Tulburari de dezvoltare a tesuturilor moi (ex: contractia
muschiului labial superior---> tractionare asimetrica a celor doua comisuri---> creaza iluzia de
plan ocluzal inclinat

Corectii: ortognatic - pentru impactarea zonei maxilare mai dezvoltata lateral si in plan
vertical ( planul incizal maxilar este in armonie cu planul ocluzal posterior maxilar, asimetrie
maxilara--> asimetri mandibulara)
 Ortodontic/restaurari- planul incizal maxilar NU este in armonie cu planul ocluzal
posterior maxilar

34. Examenul buzelor- parametrii evaluati

Buzele trebuie evaluate independent, in pozitie relaxata. Lungimea buzei superioare,
masurata intre punctele antropometrice Subnazale si Stomion Superior, este de 19-22 mm, cu
valori mai mari la barbati si la varstnici.

Santul inter-labial este reprezentat de un spatiu de 1-5 mm care exista in mod normal
intre buzele relaxate, atunci cand dintii sunt in contact.

Static s-au inregistrat valori mai mari ale santului inter-labial la sexul feminin comparativ
cu cel masculin.

Buza inferioara se masoara intre punctele antropometrice Stomion Inferior si Menton

cutanat si are valori cuprinse intre 42-48 mm, aceste valori avand tendinta crescatoare cu varsta,
probabil ca urmare a acumularii de tesut adipos in regiunea submentoniera.

Raportul normal intre dimensiunile buzelor superioara si inferioara este de 1:2,2. Buzele
corect proportionate se armonizeaza indiferent de lungimea acestora

Pe langa informatiile furnizate de pozitia relaxata a buzelor se analizeaza si aspectul

facial al pacientului cu buzele in contact. Aceasta pozitie a buzelor poate da indicatii despre
eventualele dezechilibre dimensionale existente intre bazele scheletate si partile moi.

Dimensiunea buzelor este un factor important in estetica faciala.

Rosul buzelor superioare are valori cuprinse intre 6-9 mm, iar cel al buzelor inferioare
intre 8-12 mm. Raportul corect intre cele doua buze se stabileste atunci cand rosul buzei
superioare este cu 2-3 mm mai mic decat cel al buzei inferioare.

35. Profilul de emergență

În cazul reabilitării prin corpuri de punte, în special pentru zonele anterioare, inclusiv în
cazul reabilitărilor pe implanturi în edentațiile multiple, rolul restaurărilor provizorii este
deosebit de important în crearea profilului de emergență la nivelul dinților din corpul de punte.
Acest lucru se face inițial prin gravarea modelului de către tehnicianul dentar în zona dorită, iar
ulterior de către medicul dentist prin depunerea succesivă de straturi de compozit la nivelul feței
mucozale a corpului de punte, în scopul obținerii unei concavități pe creasta edentată. Câteodată
este necesară inclusiv crearea la nivelul crestei edentate unei mici concavități cu freza pentru a
realiza un profil mai frumos de emergență a corpului de punte. Acest corp de punte este întâlnit
în literatură sub numele de „ovate pontic”. Necesită o igienă extrem de bună a pacientului cu
mijloace auxiliare.

36. Linia gingivală

La dinții frontali este importantă poziția punctului cel mai înalt al marginii gingivale
libere sau ,„zenitul gingival”, atât în sens mezio-distal, cât și în sens apical. Magne și Besler
indică o poziție distală a zenitului gingival pentru toți dinții frontali maxilari, pe când Rufenacht
consideră că de la această poziție distalā se abate incisivul lateral, ce are zenitul centrat.

Dupa Chu în cazul incisivilor centrali și a incisivilor laterali maxilari, zenitul gingival se
găsește într-o poziție ușor distală în raport cu bisectoarea suprafeței vestibulare (distanța medie
față de acest ax este 1 mm pentru incisivul central şi 0.5 mm pentru incisivul lateral), în timp ce
la canini, zenitul gingival apare centrat în sens mezio-distal. (Fig. 2-43)

În sens apical, prin unirea punctelor de zenit gingival aparținând caninilor maxilari şi
incisivilor centrali se obține linia gingivală, a cărei orientare de ansamblu trebuie să se mențină
paralelă cu planul orizontal. Zenitul incisivului lateral se găseşte la 1 mm de această linie.

Unghiul format prin unirea punctelor de zenit gingival ale incisivilor centrali, laterali și
caninilor trebuie să aibă deschiderea spre apical - nivelul incisivului lateral se poziționează mai
jos de al dinților vecini cu 0.5-1 mm. O inversare a acestui unghi - exemplul situațiilor din
anomaliile clasa 2/2, asociate cu suprapunerea incisivilor laterali peste incisivii centrali - precum
şi asimetriile conturului gingival față de planul medio-sagital, constituie factori de dezechilibru
din punct de vedere estetic. (Fig. 2-44, 2-45)

Înălțimea papilelor dentare se poate raporta la înălțimea coronară a dintelui.

În cazul retracției gingivale, ambrazurile gingivale devin evidente sub forma unor spații
triunghiulare întunecate: expunerea lor in zâmbet poate fi extrem de neplăcută, iar abordarea
terapeutică impune asocierea unor metode protetice cu tehnici reconstructive de chirurgie
parodontala.
37. Evaluarea estetică a restaurărilor protetice frontale
Valori estetice:
-culoarea dinţilor se potriveşte vârstei
-raportul dento-facial este acceptabil
-nu există defecte dentare vizibile
-marginea liberă incizală superioară trebuie să fie paralelă cu buza inferioară în timpul
surâsului
-liniile interincisive trebuie să corespundă
-absenţa inflamaţiei gingivale
-armonia contururilor gingivale cervicale şi interproximale (linia coletului)
-absenţa triunghiurilor negre

38. Proporțiile de Au ale profilului

Aspectul profilului
-Gl-Sn-Prn N=115-130
-Gl-Prn-Pg (convexitate facial totala) N=120-132
-Gl-Sn-Pg (unghiul facial de profil) N=12 +- 4

Evaluarea nasului
-Sn-N-Prn (raportul nasului cu etajul mjlociu) N=36
-tangenta Gl-N-tangenta nas (raportul nasului cu et sup) N=115-130
-tangenta Cl-Sn-tg buza sup(raportul nasului cu et inf) N=90-110
39. Elemente de estetică parodontală
Gingia atasata: are culoare roz-coral si aspect ferm, texturat; aceasta zona este expusa in
suras numai in cazul pozitiei inalte a liniei surasului sau in surasul gingival.

Papilele interdentare: ocupa ambrazura gingivala pozitionata subiacent ariei de contact

interdentar. Aspectul lor alungit,usor convex,asociat cu traseul ondulat al gingiei libere, ce
urmareste coletul dentar,contribuie la realizarea cadrului pe care se suprapune conturul dentar.

Conturul gingival: urmareste arhitectura osului subiacent. Depinde de pozitia dintelui,

biotipul parodontal,formadintelui.

Zenitul: cel mai inalt punct(apical) de pe conturul gingival. Prin unirea pct de zenit
gingival apartinand caninilor maxilari si incisivilor centrali se obtine linia gingivala a carei
orientare trebuie sa se mentina paralela cu planul orizontal.

40. Buza hiperactivă – descriere

-In repaus: sunt descoperiti IC mx 3-4 mm

-La un zambet larg: este expusa intreaga coroana(10-11mm)

-Buza superioara se ridica 6-8mm din repaus la un zambet larg

-La pacientii cu buza hiperactiva buza se poate ridica de 1,5 până la 2 ori mai mult decât distanța
normală