Elaborare metodica nr.

1. Endodontie. Notiuni generale.

Endodontia este un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiaza strcutura si functia
endodontului, interventii cu character curative in cavitatea dintelui, canale radiculare si tesutul periapical
in cazul afectarii pulpei si periodontiului.

Specificul endodonției se datorează:

 particularitățile evoluțiilor lor
 răspîndirii considerabile a afecțiunilor pulpare si parodentale apicale
 influența focarelor de influență odontogenă asupra oarecare organe
 sisteme

Dintele reprezinta o formatiune dura cavitara. In interiorul dintelui se afla cavitatea dintelui, dispusa in
axul longitudinal al dintelui si umpluta cu pulpa dentara.

Pulpa este amplasata central in raport cu toate tesuturile dure dentare – smalt, dentina, cement. Este
inconjurata de dentina si doar apical contacteaza cu cementul, periodontiul.

Spatiul endodontic include:

 Cavitatea coronara;
 Spatiul principal al canalului radicular;
 Anastomozele si golfurile canalului radicular;
 Canalele radiculare laterale;
 Ramificatiile deltoide apicale;
 Ducurile dentinare;
 Canaliculele ducturilor dentinare.

Spatiul endodontic, conventional, este impartit in cateva nivele:

Nivel I – cavitatea coronara si spatiul principal al canalului radicular;

Nivel II – anastomoze si golfuri (canale de clibru mic ce se termina orb);

Nivel III – canale radiculare laterale si ramificatii deltoide apicale;

Nivel IV – ducturile dentinare si canaliculele ducturilor dentinare.

 Cavitatea dintelui resprezinta prin forma si dimensiunile sale o copie minimalizata fidela al formei
externe a dintelui.

Ea se imparte in:

a) Partea coronara compusa din plafon (tavan), planseu (fundul) si peretii;

b) Partea radiculara (canalele radiculare).

2. Scopul endodontiei.
Scopul endodontiei consta in pastrarea dintelui afectat si in prevenirea sigura a actiunii lui nocive asupra
intregului organism.

3. Sarcinile endodontiei.
 Elaborarea metodelor de diagnostic si tratament al canalelor radiculare si de tratament in caz de
pulpite si periodontite;
 Elaborarea metodelor si mijloacelor de serilizare a macro- si microcanalelor, a instrumentarului
special pentru prelucrarea si obturarea canalelor, crearea noilor intrumente si mijloace, si
modificarea celor deja existente;
 Studierea actiunii focarelor cronice odontogene infectioase asupra reactivitatii organismului,
studierea caracteristicilor lor.

4. Metode de diagnostic in endodontie.

1.1 Metodele clinice de dagnostic.

Diagnosticul clinic al afecțiunilor pulpei si periodonțiului include:

anamneza, inspecția, evaluarea culorii dinților si mucoasei orale, verificarea cu sonda, percuția, se
determină graul de mobilitate al dintelui, plapare, termometre, electroodontometre.

1) anamneză – furnizează factori importanți pentru diagnostic si planificarea tratamentului.

Plîngerele cauzate de durere pot ajuta la identificarea caracterului acesteia, timpul apariției durerii,
cauzele, dependența de diferiți factori excitați, continuitatea, periodicitatea, localizarea, factori ce
amplifică sau diminuiază simtomele.
 Investigația clinică include investigația aspectului extern si a cavității bucale:
 investigația aspectului extern – ne ajută să observăm simetria, prezența si dimensiunile
edemului în zona feței, gîtului, prezența modificărilor în sinusurile maxilare. Prin palpare
se apreciază nodulii limfatici, dimensiunile, mobilizarea, consistența.
 investigația cavității bucale – se apreciază starea mucoasei orale (prezența congestiei,
edemului, fistulelor), cît si prezența normal a dinților si țesuturilor parodontului.

2) culoarea dinților – dinții cu pulpa necrotizată sau cei depulpați au culoare modificată deoarece se
pierde luciul natural al smalțului si capătă nuanțe gri
3) sondarea– permite să depistăm comunicarea cu cavitatea dintelui, starea pulpei, situarea
ostiumurilor canalare si prezența pulpei în ele.
Prepararea cavității dentare fără anestezie ne permite să apreciem starea pulpei.
4) palparea – se palpează mucoasa orală si osul alveolar pentru a depista edemul , senzații de durere
fistule.
5) mobilitatea dintelui – si modificarea poziției acetuia, pot însemna o patologie în interiorul osului.
6) percuția – permite să depistăm focarul infecției din periodont. La prezența focarului în timpul
percuției acestuia apare durere.

7) termomometria – depistează sensibilitatea pulpei. Pulpa sănătoasă reacționează la schimbări de

temperatură. Pulpa afectată reacționează mai puternic, astfel la oscilarea la temeratura de 5-7 grade
C de la temperatura corpului apar dureri intensive si continue. De asemenea apare durere de la rece
si fierbinte. Dinții cu pulpa necrotizată nu răspund la variațiile termice.

8) electroodontometria –apreciază starea pulpei si a țesuturilor ce înconjoară rădăcina dintelui. Pentru

rezultate precise se face o investigație comparative cu dinți vecini.

1.2 Metodele roentgen de diagnostic

- roentgenografia – include roentgenografia intaorală, extraorală, ortopantomografia si
electroroentgenografia.
În practica endodontică cel mai des se utilizează roentgenograma intraorală de contact în proiecți
digestive, unde se observă 2-3 dinți si țesutul osos adiacent.
Anume pee le se observă foarte bine corticala.
Roentgenografia realizată prin metoda paralelă produce o imagine clară cu abateri foarte mici de
la dimensiunile dinților arată rădăcinele si 2-3 mm din zona periapicală. Mai există si roentgnografie
digital ce momentan formează imaginea.
 De asemenea se poate analiza densitometria.

La analiza roentgenogramei dinților si parodonțiului se atrage atenție la:

- coroana – forma, conturul, intensitatea umbrelor țesuturilor dure
- cavitatea coroanei – absența/pezența, forma, dimensiunea, conturul
- rădăcina dintelui – numărul, mărimea, forma, stadiul de formare, conturul, rădăcina
- canalul radicular – prezența/absența, lățimea, particularități de poziție, forma, orientarea,
curbarea, localizarea orificiului apical
- zona periodontală – lățimea
- țesutul osos adiacent – osteoporoza, distrugere
- septurile interalveolare –localizarea, forma, structura

La analiză observăm:
- lățimea zonei/spațiul periodontal
- densitatea si distrugerea țesutului osos în zona periapicală
- forma, omogenitatea, conturul clar al focarului, infecției si localizarea lui față de rădăcină
- caracterul comunicărilor între endodonțiu si periodonțiu
- lățimea spațiului periodontal cuprinsă între 0,15mm-0,25mm, de la coletul dentar si pînă la vîrful
rădăcinelor
- intensitatea formării dentine secundare si terțiare si prezența denticulilor ce apar ca umere paralele
ce apar la pereții cavității coronare sau pereții canalului radicular
- resorbția internă a tesuturilor dure, apare ca o zonă circular mai deschisă stratificată pe imaginea
cavității dentare
- schimbările

Diagnosticul complet contine informatii despre:

 Localizare
 Caracter
 Dezvoltare
 Forma

5. Criteriile ce favorizeaza reusita terapiei endodontice.

Succesul tratamentului endodontic depinde de:

  cunoasterea anatomo-topografică a cavității dentare
 îndemnarea si folosirea corectă a instrumentelor endodontice
 cunoasterea metodelr de preparare a cavităților
 aplicarea tehnicilor de prelucrare mecanică/medicamentoasă si de obturare a canalelor radiculare

Indicații pentru tratament endodontic:

 schimbările ireversibile ale pulpei sau necroza ei cu simptome clinice sau roentgenografice,
simptome de expomsiune aprocesului pe țesuturile adiacente sau nu
 devitalizarea/depulparea la alegere

Contraindicații pentru tratament endodontic:

 dinții nu mai pot efectua funcția lor
 dinții au pierdut o cantitate importantă din țesutul paradonțiului
 pentru pacienții cărora le este interzis acest tratament din cauza altor afecțiuni sau din cauza stării
somatice generale

6. Notiuni despre camera pulpara.

o Camera pulpara este portiunea sistemului endodontic corespunzatoare coroanei dintelui, avand
aproximativ forma acesteia, cu un volum de 3-4 ori mai redus, cu un plafon cu 2-5 coarne pulpare.
o Prezinta 4 pereti laterali: vestibular, oral, mezial si distal.
o La dintii pluriradiculari este prezenta podeaua camerei pulpare (planseul).

7. Date topografice ale cavităț ii coronare a dintelui (fundul, tavanul ș i pereț ii).
Planseul (fundul):
- este peretele indreptat spre radacina
- cavitatea coronara a incisivilor, caninilor si premolarilor (exceptie primii superior) nu au fund si
continua direct in canalul radacinii dintelui
- in ceilalti dinti pe fundul cavitatii sunt dispuse orificiile de intrare in canale corespunzator
numarului canalelor radiculare
- fundul cavitatii dintelui se proiecteaza aprox. in regiunea coletului dentar.

Plafonul (tavanul):
- localizat deasupra cavitatii coronare a dintelui parallel cu suprafata masticatorie.
- reprezinta forma suprafetei masticatorii intr-o variant redusa;
 dintii cu marginea incizala au un planseu liniar (in fanta) la perete si sunt prezente niste impresiuni
– coarnele pulpare corespunzaoare varfurilor cuspizilor, iar locul de unire a coarnelor – fisurile
suprafetei ocluzale (masticatorii).

Peretii laterali:
- sunt dispusi intre plafon si planseu si poarta denumirea acelei suprafete dentare, cu care caviatea
e invecinata (vestibulara, lingual, meziala, distala)

Ostiumul:

- orificiul de intrare in canal

- este locul de trecere a pulpei coronare in canalul radicular
- este dispus pe planseul cavitatii dintelui si are forma infundibulara (“in palnie”)

8. Date topografice ale canalelor radiculare (canalul principal, ramificaț ii).

Canalul radicular:
- un spatiu in interiorul radacinii dentare, in forma de con cu varful spre epexul radacinii
- numarul, localizarea, traiectul canalelor variaza in functie de radacini si prezina un numar de variatii
pentru acelasi dinte
- se disting astfel:
 canal radicular principal si ramificatiile lui
 canal lateral
 canal terminal sau apical, deoarece este situate in regiunea apicala

Canalul radicular se imparte in:

1. Treimea coronara cea mai larga parte a canalului radicular, care contacteaza direct cu ostiumul;
2. Treimea medie este dispusa intre treimea coronara si apicala;
3. Treimea apicala este cea mai ingusta si se termina cu orificiul apical.
Canalele radiculare pot fi:
 Drepte;
 Radiare;
 In golf (largi, cu terminate oarba);
 Ovalare;
 Deltoide.

Forma canalelor radiculare:

In sectiune transversala – tubular sau lamelar;

 In sectiune longitudinala – drept sau unghiular;
Curbura poate fi – singulara sau dubla – „in baioneta”

9. Date topografice ale zonei apicale: apex radiologic, apex anatomic, constricț ie apicală
(diametru apical minor), foramen apical (diametru apical major), joncț iune cemento-
dentinară.

In endodontia practica deosebim apex radiologic, anatomic, foramen apical, constrictie apicala,
jonctiune cemento-dentinar.

 Apexul radiologic – cel mai indepartat punct de varful radacinii, vizibil pe radiografie
 Apexul anatomic – este varful sau apexul radacinii determinat morfologic
 Foramen apical (diametrul apical major)
– este deschiderea apicala principala pe suprafata radacinii sau aproape de apexul radacinii prin
care vasele sangvine si nervi pulpei patrund si parasesc cavitatea pulpara
– distanta medie intre foramenul apical (diametrul apical major) si diametrul apical minor la
persoanele tinere este de 0,5 mm si de 0,7 mm la persoanele adulte
– in mod normal este prezent aproape de apex, dar uneori iesirea poate fi prezenta in canalele
accesorii sau laterale ale suprafetei radiculare, formand foramenul accesor
– foramenul apical la tineri si la dintii noi erupti este larg deschis, dar dupa formarea radacinii
foramenul apical devine mai ingust
– suprafata interna a apexului se acopera cu cement, care se poate extinde pentru o distanta scurta
in interiorul canalului radicular
– putem constata ca jonctiunea cemento-dentinara nu va fi intotdeauna la portiunea apicala a
radacinii, ea poate fi si in interiorul canalului principal radicular.
 Contrictia apicala
– limita apicala a canalulu radicular, zona anatomica de diametru minim al canalului si limita pana
la care se efectueaza tratamentul bio-mecanic
– Constrictia apicala - cel mai mic tratament apical al dintelui, de 0,15-0,25mm, dar se ingusteaza
cu varsta datorita apozitiei de tesut dur
– distanta medie dintre constrictia apicala si foramenul apical este de 0,2-0,5 mm. Distanta dintre
constrictia apicala si apexul radiologic este intre 0,5 mm si 1,5 mm.
– Constrictia fiziologica - localizata in regiunea constricitei (ingustarii) apicale interioare, la o
distanta de 1-1,5 mm de la apexul radiologic. Ea se afla in interiorul canalului anterior de
jonctiunea cemento-dentinara si se mareste pe masura maturatiei dintelui. Odata cu varsta se
indeparteaza de apexul radiologic ca urmare a depunerii de dentina secundara.
 Jonctinea cemento-dentinara
 – este punctul in canal unde cementul intalneste dentina
– pozitia acestea variaza, dar de obicei--------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------

10. Tipuri de constricț ii apicale.

Deosebim cateva tipuri de constrictie apicala (dupa Petrikas si Ovsesean, 1997):
1. Constrictie trapezoida
2. Constrctie in forma de con
3. Constrictie multipla
4. Ingustare paralela
11. Clasificarea morfotipurilor canalare după Ingle (1976), Vertucci (1984), Weine (1989).
Dupa Ingle (1976):
Tipul I – canal radicular usor curbat;
Tipul II – particularitatile anatomice, cum ar fi curbura manifesta a canalului radicular, partea apicala
complexa, canale sinuoase sau divizate, cateva foramene apicale;
Tipul III – apex deschis, radacina needificata;
Tipul IV – dinti deciduali, resorbtie a apexului radicular.

Dupa Vertucci (1984):

Tipul V – un canal principal dinstinct iese din cavitatea dintelui si parcurge practic toata lungimea
radacinii si se imparte in 2 canale la nivelul apexului radicular........ foramene apicale;
Tipul VI – 2 canale ies aparte din cavitatea dintelui, se unesc in unul, iar se immparte in 2 la nivelul
epexului radicular;
Tipul VII – un canal iese din cavitatea dintelui, se imparte in 2 canale, care parcurgand o portiune se
reunesc, reformand un canal unic, care se divide in 2 la nivelul apexului radicular cu 2 foramene apicale;
Tipul VIII – 3 canale ies separat din cavitatea dintelui ajungand astfel pana la apexul radicular.

Dupa Weine (1989):

 Se disting 4 tipuri:
Primul si al II-lea corespund tipului I si II dupa Vertucci, dar la III-lea si al IV-lea dupa Weine corespunde
cu tipul IV si V dupa Vertucci.

12. Factori ce generează modificări în structura cavităț ii dintelui, inclusiv cei de vârstă.
 Elaborare metodica nr.2

1. Particularităț ile topografiei cavităț ii pulpare a incisivilor centrali maxilari ș i mandibulari,

a incisivilor laterali maxilari ș i mandibulari.

Incisivul central superior 7-8 ani erupe

Pulpa coronara la distant de marg. Incizala (in med 1/3 medial)

Pereti: labial, lingual si 2 laterali alungita camera sens M-D si comprimata V-P triunghiular.

Tavanul: forma de fanta mai ingust, repetand forma marg. Incizale in plafon remarcam 2
impresiuni

Pe masura apropierii de colet coroana se largeste in sens V-P la nivelul coletului largirea fiind
maxial iar ulterior se ingusteaza intr-un canal drept si larg.

Nr de radacini-1

Nr de canale-1 ( oval, aplatizat mezio-distal)

Lungime medie : 23mm dinte ( radacina 12 mm )

Punct de electie: mijlocul fetei lingual

Incisivul lateral superior 8-9 ani erupe

Aceiasi topografie , dimensiuni mai mici

Nr de radacini-1

Nr de canale -1 ( oval aplatizat mezio-distal)

Punct de electie: mijlocul fetei lingual

Lungime medie : 22mm dinte ( radacina 13 mm )

Incisivul central inferior 6-8 ani erupe

Partea coronara repeat forma coroanei dentare iar la nivelul coletului dentar se afla cel mai larg
spatiu al camerei pulpare.

Nr de radacini-1

Nr de canale – 1(60%) 2(40%) lingual si labial aplatizat mezio distal

Daca doar 1 canal e drept daca 2 mai lingual

Lungime medie : 21mm dinte ( radacina 12 mm )

Incisivul lateral inferior 9-10 ani erupe

Aceiasi caract doar ca mai masivi:

Canal mai larg

Nr de radacini-1 (2% 2 rad)

Nr de canale- 20% sa fie 2 la popul noastra in rest 1 canal (94%) 2 canale (6%) aplatizat M-D

Cand is 2 canale posibil 1 apex -30% / 2 apexuri-15%

Lungime medie : 22mm dinte ( radacina 12 mm )

Canalele se pot suprapune la radiologie

Punct de elective: Centrul fetei palatinale , supracingular

1. Particularităț ile topografiei cavităț ii pulpare caninului maxilar ș i caninului mandibular.

Pentru ambii

Punct de electie: mijlocul fetei ocluzale

Forma de deschidere: ovalara , cu axul lung V-O

Caninul superior 11-13 ani erupe

Cel mai larg dinte cu o cavitate fusiforma

Camera pulpara larga 1/3 se largeste pana la colet unde are dimensiune maxime de froma fusif

Canalul radicular drept si larg cu o dilatare labial pronuntata

In sect transversal aspect ovalar alungit in sens jugo-P

Adesea la reg apicala are o curbare spre lateral sau palatinal

Nr de radc-1

Nr de canal-1 aplatizat M-D

Lungime medie : 27mm dinte ( radacina 16,5mm )

Canin inferior 10-12 ani erupe

Cavitatea caninului inf mai putin voluminoasa decata celui sup adanc are aceiasi forma

In sect transcversala canaul are o forma ovala comprimat MD

Nr de radacini =1

Nr de canale -1 (75%) 2(20%) 3(5%)

Lungime medie : 21,5mm dinte ( radacina 14 mm )

 1. Particularităț ile topografiei camerii pulpare la primii premolarii maxilari ș i mandibulari.

Primul premolar superior 10-11 ani erupe

Plafonul se local la nivelul coletului dentar, avand 2 coarne comform proiectiei cuspizilor jugal si
palatinal

Camera apaltisasta in sens MD si alungita VP cu forma de panta planseul sup de colet

Canalele greu permiabile insa canalul palatinal fii ceva mai larg decat cel jugal

In caz de 1 sing radacina rareori are loc confluarea canalelor

Frecvent 2 canale cu 2 radix

Nr de radac-2(80%) 1 9% 3 1%

Nr de canale-2 95% 1 5% aplatizat MD

Lungimea 21 mm radacina 15 mm

Primul premolar inferior 10-12 ani

Lungimea 22mm radix 14 mm

Cavitatea coronara in sect- rotunda sau usor ovala avand in plafon doua adancituri conform
cuspizilor

Dimensiune maxima jos la colet

Uneori canalul radix se divizeaza in unul jugal si lingual care ies prin 1-2 orificii

Plafonul subgingival

Nr de rad-1

Nr de canale 1(90%) 2 (10%) mezio distal

 1. Particularităț ile topografiei camerii pulpare la premolarii II maxilari ș i
mandibulari.

Premolarul 2 superior 10-12 ani erupe

Cavitatea are forma de fanta lungita jugo –P

Plafonul la nivelul coletului are 2 coarne pupare jugal si lingual primul mai accentuat

Poseda 1 ostium ovalar in central cavitatii

De regula 1 canal mai rare 2

Lungimea 22mm radix 12,5 mm

Nr de rad -1

Nr de canale 1(75%) 2 (25%)vestibular sau in baioneta

Premolarul 2 inferior 11-12 ani

Cavitatea coronara a prem 2 inf are forma rotunda avand in plafon 2 adancituri vest si lingual

Treptat se ingust si trece intr-un canal larg care se termina intr-un singur orifice apical

Lungime 22mm radi 14mm

Nr de rad 1

Nr de canale 1(75%) 2 (25%) rotunda

1.Particularităț ile topografiei camerii pulpare la molarii I, II ș i III maxilari ș i

mandibulari.

Molarul 1 superior 6 ani

Punct de electie: ½ meziala a fetei ocluzale, inainte de creasta de smalt la molarul I

Lungime 21mm rad 13 mm

Nr de rad 3

Nr de canale 3 (10-60%) 4 (40-90%)Converg

Prezinta 3 radix MV/DV /P( cea mai volum) MV-curba spre distal DV-dreapta

Camera pulpara triunghi avand 4 coarne pulpare conform celor 4 cuspizi

Cel mai des in caz de 4 canale acestea sunt in MV care se unesc inainte de apex primul canal e
direct al 2 pe linia ce uneste orficiile de emergent

Molarul 2 superior 11-13 ani

Lungime 22mm radacin 13mm

Nr de radacini 3 90% 2 ( 10%)

Nr de canale 3(57%) 4(40%) 2(3%)

Prezinta radix mai putin divergente decat la mol 1 separate 54% si fuzionate 46%

Camera pulpara cu dimens mari si alungit V-Ocu forma patrulatera

Molarul 3 superior 17-22 ani

Prezinta varietate morfologica

Nr de canale 6-7 tratament nepredictibil

Molarul 1 inferior 6 ani

Punct de electie : mijlocul fetei ocluzare;

Lungimea 21 mm radix 13,5 mm

Nr de radacini 2 98% 3(2%)

Nr de canale 3(80%) 4(8%) 2(12%) Mezio distal

Frecvent are 2 radix M si D aplatisate MD cu apexurile curbate spre distal

Camera pulpara sectionata in prima 2/3 de sect triunghiulara cu varful distal

In cazul 1 canal in radix mezial si 1 distal cel mezial sunt mici curbate conform radacinii

In cazul 1 canal in radix distal acesta e largovalar V-O in caz de 2 acestea sunt mici
Molarul 2 inferior 11-13 ani

Lungime 20mm radix 13 mm

Nr de rad 2 85% 1(15%)

Nr de canale 3(77%) 2 (13%) 4(7%) 1 ( 3%) Mezio Distal

Camera pulpara situate la jumatatea coroanei

Morfotipul cu 2 radix 3 canale MV si ML si unul distal insa rar sunt 2 distale

Morfotipul cu 1 singura radix pot fi prezente un cala foarte larg cu forma de itera C

Molarul 3 inferior

Nu il tratam

1. Instrumentarul utilizat pentru realizarea accesului endodontic.

Pentru turatii inalte: freza sferica extradura, piatra diamantata sferica

Pentru turatii conventionale: freza nr 4 ,6 freza fissure , piatra diamantata cilindro conica cu varf
inactiv.
 Lucrare practică № 3

Tema : Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare. Factorul

microbian î n patologia endodontică. Necroza și gangrena pulpară. Tehnici, materiale și
substanțe folosite î n menținerea vitalității pulpare. Anestezia locală î n endodonț ie.
Coafajul indirect și direct.

1. Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare.

Schematic exista urmatoarele entitati anatomo-clinice de inflamatii pulpare:

1.Hiperemia preinflamatorie
2.Pulpitele acute

A)Seroase - Partiale(coronare), cu leziuni pulpare limitate

-Totale (corono -radiculare), cu leziuni pulpare intinse

B) Purulente -Partiale(coronare), cu focare limitate

-Totale(corono-radiculare), cu focare intinse

3.Pulpite cronice

A) Inchise (camera pulpara nu comunica cu mediul oral)

-pulpita cronica inchisa propriu-zisa

-pulpita cronica hiperplazica sau granulomul intern Palazzi

B) Deschise (camera pulpara comunica cu mediul oral)

- Ulceroase

-Granulomatoase (polipoase)

2. Clasificarea patologiei pulpare după Baume.

O versiune zice ca:

-Pulpita acuta de focar -locala (concentrare de leucocite)

-Pulpita acuta difuza

Din prelegere:

-In baza simptomelor clinice:

Pulpa este asimptomatica ,vitala care a fost lezata sau implicata in carii profunde pentru care se poate face
coafajul pulpar.

Pulpa cu anamneza de antecedente cu durere care poate fi supusa faramacoterapiei.

Pulpa indicata pentru extirpare si obturare imediata radiculara.

Pulpa necrozata care implica si infectia dentinei radiculare,accesibila in terapia antiseptica a canalului
radicular.

3. Clasificarea patologiei pulpare după Seltzer ș i Bender.

In baza testelor clinice si a diagnosticului histologic:

Pulpita care poate fi tratata (reversibila) si necesita tratament,insa fara extirparea pulpei si
efectuarea tratamentului endodontic:

-Pulpa neinflamata intacta

-Stadiul de tranzitie

-Pulpa atrofica

-Pulpita acuta

-Pulpita partiala cronica fara necroza

Pulpita care necesita tratament (ireversibila) cu extirparea pulpei si efectuarea tratamentului

endodontic:

-Pulpita cronica partiala cu necroza

-Pulpita totala cronica

-necroza totala a pulpei

4. Clasificarea patologiei pulpare după Ingle.

I.Afectiuni pulpoperiapaicale dureroase

1.Parodontita apicala acuta.

2.Termenii de mai jos descriu stadiile avansate de parodontita apicala acuta:

A. Abcesul apical acut

B. Abcesul Phoenix (exacerbarea acuta a unei leziuni cronice preexistente)

C.Parodontita apicala supurativa (abcesul cronic apical)

II Afectiuni pulpoperiapicale nedureroase

1. Osteita condensanta
2. Parodontita apicala cronica(stadiile principale si cele avansate)

A.Granulom periapical
B.Chistul apical
C.Parodontita apicala supurativa (abcesul cronic apical)

Schimbari inflamatorii:

a.Pulpalgie hiperreactiva

-Hipersensibilitatea -Hiperemie

b.Pulpalgie acuta

-Incipienta -Avansata

-Moderata

c.Pulpalgie cronica

d.Pulpita hiperplastica

e.Necroza pulpara

Schimbari regresive:

a.Pulpita atrofica
b.Pulpita calcifiata
5. Clasificarea patologiei pulpare după Grossman.

1.Pulpita: Patologie inflamatoare a pulpei dentare.

A. Pulpita reversibila: I. Simptomatica (acuta)

II Asimptomatica (cronica)

B. Pulpita ireversibila: I. Acuta I.a. Reactie anormala pozitiva la rece

I.b. Reactie anormala pozitiva la caldura

II. Cronica II.a. Asimptomatica cu pulpa expusa

II.b. Pulpita hiperplastica

II.c. Rezorbtie interna

2.Degenerarea pulpei

A.Calcificanta (Diagnostic Radiografic)

B.Altele (Diagnostic Histopatologic)

3.Necroza pulpara

6. Factorul microbian î n patologia endodontică.

Cea mai frecventa cauza a leziunii pulpare sunt bacteriile sau produselelor care pot intra in pulpa printr-o
fisura, bresa in dentina, fie din:

 Carie
 Expunerea accidentala a pulpei
 Fractura
 Infiltrare in jurul unei restaurari (percolare)
 Propagarea infectiei din santul gingival
 Pungi parodontale si abcese
 Anaboreza- procesul prin care microorganismele sunt transportate de fluxul sanguin dintr-o alta
sursa localizata pe tesutul inflamat.

Pentru a stabili cu succes si a supravietui, bacteriile trebuie sa depaseasca o serie de obstacole. Depasirea
bariei conferite de smalt se realizeaza prin microinfiltratia posibila prin fisuri, fracturi si reconstituiri
incorect adaptate, leziuni de uzura sau prin procese carioase, invadind dentina.

Ajungind la nivelul pulpar, intimpina mecanismul defensiv al pulpei pe care pot sa-l infringa prin asocieri
microbiene. In final, bacteriile vor declansa raspuns inflamator la nivelul parodontiului apical.
Prin infectie la nivel endodontic, se intelege contaminarea canalului principal, a canalelor laterale si a
dentei apicale si contaminarea dentinei. Infectia spatiului endodontic este un proces dinamic in care domina
diferite bacterii in functie de etapa de evolutie a procesului infectios. Cei mai importanti factori ce
influenteaza evolutia procesului sunt nutritia, potentialul redox determinat de nivelul de oxigen si pH-ul din
interiorul canalului.

7. Necroza ș i gangrena pulpară.

Necroza-modificarea aseptica a pulpei,cu epuizarea mijloacelor sale defensive, sub actiunea agresiva a
unor agenti fizico-chimici.

Gangrena- modificarea septica a pulpei si descompunerea sa sub influenta geremenilor anaerobi de

putrefactie, care intereseaza strict spatiul endodontic, fara nici un rasunet din partea parodontiului apical
(gangrena simpla), sau si cu implicarea parodontiului apical (gangrena complicata).

Factorii aparietiei necrozei sau gangrenei

Factori generali- influenteaza reactivitatea pulpara diminuind capacitatea ei de aparare prin modificarile
produse in dinamica vasculara si repercusiunile pe care le au aceste modificari asupra troficitatii pulpare.
Cel mai des este vorba de spasme vasculare prelungite urmate de ischemie.

Factori locali - mecanici (traumatici)/-termici/- chimio-toxici

8. Tehnici, materiale ș i substanț e folosite î n menț inerea vitalităț ii pulpare.

Tehnicile de coafaj direct au un efect iritativ pulpar care permit o reactie inflamatorie de raspuns pulpar
reversibila finalizata prin vindecare( inchiderea bresei in peretele camerei pulparebprintr-o punte
mineralizatan si pastrarea vitalitatii pulpare).

-hidroxid de calciu

-cementurile auto si foto-polimerizabile de hidroxid de calciu

-trioxidul mineral agregat (MTA)-induce formarea rapida a puntii reparatorii dentinare, s-a folosit cu succes
in tratamentul deschiderii accidentale din caria simpla sau pulpita acuta reversibila.

-amputatia vitala (utilizarea laserului cu CO2).

9. Anestezia locală î n endodonț ie.

Pentru eliminarea durerii pe parcursul procedurii asupra dintilor vitali, e necesara folosirea substantelor
anestezice.

Blocind transmiterea impulsurilor nervoase loco-regionale, sporind confortul pacietului.

Anesteziile: topica de suprafata, locala, infiltrativa locala, regionala.

10. Coafaj indirect. Obiective. Materialele de coafaj indirect.

Principiu: acoperirea unui strat de dentina extrem de subtire, dar inca intact, constituind parte a peretelui
pulpar sau parapulpar a unei cavitati rezultate in urma abordarii terapeutice a unei leziuni coronare sau
carioase.

Obiectiv: protectia plagii dentinare impotriva agentilor nocivi pulpare.

Indicatii: tratamentul plagii dentinare la dintii vitali cu diagnosticul de carie simpla sau hiperemiei
preinflamatorie.

Contraindicatii: existenta unei pulpite ireversibile, difuze

Procedeul terapeutic: Tratamentul medical al plagii, realizarea restaurarii morfo-functionale coronare de

durata.

ciment zinc- oxid, glasionomeri.

11. Tehnica coafajului indirect. Coafajul direct. Indicaț ii ș i contraindicaț ii.

Principiu: acoperirea unei plagi pulpare recente punctiforme, in situatia unui dinte tinar, consecutiv
deschiderii camerei pulpare in mod accidental sau prin tratament operator.

Obiective: protectia aseptica a plagii pulpare.

Indicatii: dinti vitale, pacienti tineri.

Contraindicatii: pulpite cronice purulente; inflamatia pulpara ireversibila; deschiderea camerei pulpare de
mari dimensiuni; boli sistemice; dinti suprasolicitati; apexurile in proces de formare.

Procedeul terapeutic: Toaleta specifica a cavitatii preparate, tratamentul medical al plagii dentinare,
restaurarea coronara si/sau radiculara.

Cimenturi glasinomeri

12. Condiț ii de aplicare ș i tehnica coafajului direct.

-Orificiul de deschidere trebuie sa aiba un diametru cit mai mic, 1-1.5 mm.

-Timpul scurs de la deschidere pina la tratament sa fie sub 2 ore

-plaga pulpara sa fie sterila

-pulpa dentara nu trebuie sa fi fost iritata anterior de pregatirea vreunei obturatii sau slefuirea bontului
protetic

-pacientul sa fie tinar si sanatos, cu stare generala buna

-debutul procesului inflamator sa fie recent, maxim 24h

-posibilitatea de oprire a hemoragiei.

 Lucrarea practica Nr. 4

Tema : Metode de amputație și extirpare vitală a pulpei.

1. Esența de amputație și extirpație vitală, noțiune de pulpotomie.

Amputația vitală (pulpotomia vitală ) este metoda chirurgicală prin care se
îndeparteaza pulpa coronară, după insensibilizarea ei prin anestezie, menținîndu-
se pulpa radiculară vie, sub protecția unui pansament histofil ce stimulează
procesele de vindecare.

Extirpație vitală este intervenția chirurgicală prin care se îndeparteaza în

totalitate pulpa coronară și radiculară după insensibilizarea ei prin anestezie.

Pulpotomia este o tehnică de tratament endodontic care urmărește păstrarea

puplei radiculare vitale după îndepartarea parțială sau completă a pulpei
coronare.

2. Indicațiile și contraindicațiile pulpotomiei vitale.

Indicațiile:
 Această procedură este indicată pentru tratamentul dinților temporari sau
a dinților permanenți tineri (la copii și la tineri), cu rădăcinele în curs de
formare și în pulpopatiile incipiente(hiperemie, puplită seroasă parțială) ;
 Este un tratament utilizat în cazul dinților monoradiculari traumatizați la
copii unde apexul nu este complet închis;
 Pulpotomia mai poate fi aplicată în cazul unor eșecuri ale coafajului direct
sau indirect, dar și în cazul pulpitelor reversibile, mai ales în situațiile cu
hiperemie pulpară sau pulpită seroasă parțială;
Contraindicațiile:

 Persoane în vîrstă;
 Pacienți cu boli generale ce modifică vascularizația pulpei dentare;
 Etape avansate ale inflamației puplare;
 Resorbția radiculară ce atinge treimea cervicală;
 Prezența leziunilor periodontale;
  Prezența unui traiect fistulos;
 Prezența exudatului seros sau purulent;
 Absența singerării la deschiderea camerei pulpare.

3. Avantajele și dezavantajele pulpotomiei vitale

Avantajele:
 Are un caracter biologic ca urmare a cicatrizării plăgii pulpare și conservării
puplei radiculare vii;
 Permite dezvoltarea rădăcinei dintelui și erupția finală a dintelui;
Dezavantajele :

 Este o tehnică greu de realizat;

 Necesită condiții absolute de asepsie și antisepsie
 Pacientul trebuie dispensarizat e o perioadă lungă de timp;
 Prognosticul este redus

4. Tehnica pulpotomiei vitale

Există 3 metode :

a. Pulpotomie coronară (amputația coronară), se elimină toată pulpa coronară

b. Pulpotomie artială (amputație parțială ), se îndepărtează doar o parte a
pulpei coronare
c. Amputația vitală înaltă - pe lîngă pulpa coronare se îndepărtează și o parte
din pulpa radiculară
Tehnica propiu zisă:

- Anestezie prin infiltratie plexala, sau anestezie tronculara periferica cu

solutie de xilina 2% , cu sau fara adrenalina, sau clorhidrat de procaina de
4% cu sau fara adrenalina;
- Izolarea dintelui și badijonarea acestuia si a dintilor vecini cu alcool iodat;
- Exereza resturilor de dentina alterata din cavitatea carioasa, cu o freza
sferica, sau cu linguri Black;
 - Se largeste orificiul de deschidere al camerei pulpare, cind acesta există, cu
o freză sferică, iar în situația în care camera pulpară nu este deschisă, se
creează un acces tot cu freza sferic. Se lărgește deschiderea camerei
pulpare, cu o freză cilindrică, acționînd de-a lungul pereților, sau cu o freză
sferică, prin mișcări de scoatere acitvă;
- Excizia pulpei coronare se face cu lingurile Black bine ascuțite, evitînd
smulgerea pulpei radiculare;
- Hemostaza se face prin tamponament cu bulete sterile;
- Se reperează orificiille canalelor radiculare cu sonda dentară;
- Se alege o freză sferică cu diametrul mai mare decît al orificiului canalului
radicular (pt a impiedica smulgerea filetului radicular ce se poate antrena
pe freză ) și cu ajutorul ei realizăm în porțiunea inițială a canalului lăcaș cu o
adincime de 1 – 1,5 mm;
- Se face din nou hemostaza prin tamponament, se curăță și se degresează
pereții camerei pulpare și a cavitații, cu bulete îmbibate în neofalină și se
usucă cu aer cald;
- În lăcașurile create se aplică pasta de hidroxid de calciu după tehnica
descrisă anterior și se întinde pe podeaua camerei pulpare într-un strat de
1 mm grosime. În restul cavitații se introduce, fără presiune, eugenat de
zinc pînă la umplerea completă, sau se umple parțial cu eugenat iar restul
cavității se obturează cu ciment fosfat de zinc.
Pacientul se ține sub observație 15-20 de zile. Dacă nu prezintă dureri în aceasta
perioada, semn al unei complicații pulpare, se trece la obturarea definitivă a
cavității, după ce s-a sculptat în eugenatul de zinc, lăsîndu-se o obturație de bază.

Pacientul este chematla control din 6 în 6 luni, timp de 2 ani, urmarindu-se

evoluția clinic și radiologic.

5. Metode de extirpație vitală a pulpei

Extirparea vitala - indepartarea in totalitate a pulpei dentare coronaro-
radiculare in conditiile insensibilizarii sale prin anestezie

Obiective

- conservarea dintelui
Indicatii

- pulpite ireversibile
- esecul coafajului pulpei
- esecul amputatiei vitale / devitale
- hiperestezia si hipersensibilitatea dentinara ce nu raspund la mijloacele
terapeutice indicate acestei patologii
- abraziuni dentare patologice
- leziuni coronare sau corono-radiculare de mari dimensiuni, aparute prin
evolutia proceselor carioase sau prin fracturi, care impun in vederea
realizarii restaurarii morfo-functionale coronare sau corono- radiculare
utilizarea unor mijloace de ancorare la nivelul camerei pulpare si a unui
canal radicular
- fracturile radiculare in treimile coronara sau medie
- reechilibrarea ocluzala in situatia dintilor cu eruptie accelerata activa, la
care slefuirea ocluzala duce la deschiderea camerei pulpare
- prezenta patologiei endo-parodontale cu instalarea inflamatiei pulpare pe
cale retrograda, datorita existentei parodontopatiei marginale cronice
profunde
- luxatia dentara
- dinti prezenti in focare de fractura
- dinti prezenti in vecinatatea formatiunilor patologice la nivelul carora se
va interveni chirurgical si se vor leza pachetele vasculo-nervoase pulpare
(chisturi maxilare, osteite, osteomielite, tumori benigne
Contraindicatii

- existenta unor leziuni cu pierdere importanta de tesuturi dure dentare,

extinsa mult in profunzime, ce fac imposibila izolarea corecta si restaurarea
morfo-functionala corono-radiculara ulterioara tratamentului endodontic

- parodontopatie marginala cronica profunda cu mobilitate dentara de gradul II

spre III
 Observatii:

§ imposibilitatea realizarii anesteziei loco-regionale, locale prin infiltratie,

plexale, intraligamentare, intraosoase sau intrapulpare datorita unor factori
generali

- afectiuni cardiovasculare, alergia la componente specifice substantelor

anestezice, epilepsia, etc

- nu constituie contraindicatii ale extirparii vitale, ci implica necesitatea

insensibilizarii dintilor respectivi prin utilizarea anesteziei generale

§ insensibilizarea chimica a pulpei dentare in vederea realizarii asa numitei

extirpari devitale

- prin utilizarea substantelor cu rol devitalizant pulpar, de tipul preparatelor

arsenicale si non-arsenicale - este in prezent considerata potential periculoasa
prin riscul accidentelor pe care le produce si in consecinta nu este recomandata
ca metoda terapeutica de rutina de realizare a devitalizarii pulpare

Procedeu terapeutic

- insensibilizarea pulpei dentare prin anestezie

- insensibilizarea chimica a pulpei dentare in conditii obiective care nu ofera

posibilitatea extirparii vitale

- extirparea vitala cuprinde doua etape succesive: tratamentul chemo-mecanic al

canalului radicular si obturatia de canal

a. tratamentul chemo-mecanic al canalului radicular

- realizarea cavitatii de acces endodontic

- indepartarea pulpei coronare, cu instrumente manuale

- identificarea orificiilor de emergenta ale canalelor radiculare

- odontometria
- debridarea si instrumentarea (largirea) canalelor radiculare, cu

urmatoarele obiective:

· indepartarea pulpei radiculare

· crearea accesului pentru irigarea cu solutii dezinfectante a intregului sistem

endodontic

· crearea spatiului necesar tratamentului medicamentos si a obturatiei de

canal

· mentinerea integritatii structurii radiculare

- instrumentarea canalelor radiculare poate fi realizata manual si rotativ, conform

mai multor tehnici

- indiferent de tehnica de instrumentare utilizata, cea mai adecvata forma finala

obtinuta in urma preparatiei este cea conica

- diametrul canalului radicular trebuie sa fie in final minim la nivelul stopului

apical si maxim la nivelul orificiului de emergenta al canalului radicular

- indepartarea dentinei radiculare trebuie realizata centric, fara deci a modifica

anatomia initiala a canalului, curburile acestuia, diametrul constrictiei apicale si
lungimea de lucru stabilita initial

- instrumentarea canalelor radiculare trebuie obligatoriu

insotita de lavaje endodontice cu solutii de irigare, indiferent de tehnicile

manuale sau rotative utilizate; in canalele radiculare trebuie sa fie permanent
prezenta solutia de lavaj pe tot timpul instrumentarii

- tratamentul medicamentos se aplica in cadrul tehnicii de extirpare vitala in

situatia imposibilitatii realizarii obturatiei de canal in aceeasi sedinta
b. obturatia de canal

- obturatia de canal constituie inchiderea etansa cu material de obturatie de

canal nerezorbabil a canalelor radiculare evidate de continutul pulpar si largite,
asigurand sigilarea apicala, laterala si coronara a acestor

- obiectivele obturatiei de canal constau in a preveni microinfiltratia si deci

patrunderea si proliferarea factorilor microbieni la nivelul sistemului endodontic
si in tesuturile periapicale

- obturatia de canal se realizeaza in cadrul extirparii vitale in aceeasi sedinta de

tratament sau in sedinta urmatoare, in situatia imposibilitatii realizarii obturatiei
de canal in aceeasi sedinta

- obturatia de canal trebuie sa ocupe intreg spatiul creat in urma instrumentarii

canalelor radiculare

- materialele utilizate pentru obturarea canalelor radiculare sunt reprezentate

de materiale de sigilare, care pot avea diferite compozitii chimice

- gutaperca este utilizata, in functie de tehnica specifica, prin aplicare in stare

solida sau ramolita prin incalzire

6. Noțiunea de devitalizare a pulpei

Este procedura prin care pulpa dentară este înlăturată din interiorul dintelui
folosind o combinație de mijloace fizice și chimice.

Internet:

Operația consta in extragerea pulpei conţinută în canalele rădăcinilor cu ajutorul

instrumentarului endodontic, smalţul şi dentina care acopera cavitatea pulpară
fiind îndepărtate prin frezare.