1.Indicatii .

Indicații generale - rejetul psihic față de terapia convențională

Indicații locale - tratamentul edentației parțiale clasa I, II, III, IV după Kennedy, - tratamentul
edentației subtotale, - tratamentul edentației totale, - tratamentul anodonțiilor, - când nu poate fi
aplicată o construcție protetică fixă sau mobilizabilă, - în cazul în care parodontul nu prezintă
semne patologice inflamatorii (parodontite, parodontoze), - când avem suficient țesut osos pentru
aplicarea implantului, - la pacienții cu starea generală satisfăcătoare, care nu prezintă maladii
generale sau infecțioase.

2.Tipuri de sisteme implantare. Clasificare

În funcţie de raportul cu patul osos: După formă implantele endoosoase pot fi:
A. Juxtaosoase: A. Tip rădăcină:
B. Tip lamă.
B. Endoosoase.
C. . Ace tripodale.
C. Transosoase. D. . Forme hibride.
D. Combinate:

În funcţie de momentul aplicării: În funcţie de accesul chirurgical:

A. Imediate. A. Prin acces intraoral.
B. Imediat-tardive. B. Prin acces extraoral.
C. Tardive.

One piece — implante monolite aplicate după tehnica unui singur timp chirurgical, cu încărcarea
funcţională în termene precoce,
Two stage — implante demontabile aplicate după tehnica a doi timpi chirurgicali, incluse în
funcţiune după integrarea lor.

3.Clasificarea restaurarilor pe implante

Lucrări protetice parțiale fixe: - coroane dentare metaloceramice, integral ceramice, din
zirconiu ,- punți dentare metaloceramice, zirconiu.
Proteze parțiale acrilice cu suport pe implante. 
Proteze totale acrilice cu suport pe implante(all on four/all on six).
4.Variantele protetice pe implanturi dupa MIsch
CLASĂ DIMENSIUNI VARIANTE TERAPEUTICE
A >5 mm lăţime >8-12 mm înălţime >5 mm lungime implant şurub
B 2,5-5 mm lăţime >10 mm înălţime >15 mm lungime - schimb de clasă
- osteoplastie
- augmentare osoasă
- implant şurub
C - lăţime inadecvată - înălţime inadecvată - augmentare osoasa
- implant şurub
- lungime variabilă - angulaţie mare
> 1 coroană/implant
D - atrofie severă - atrofie bazală
- augmentare osoasă -
- maxilar neted
implant şurub -
- mandibulă “creion” stabilizarea protezelor
mobile pe implanturi
> 4 coroană/implant dentare

5.Clasificarea densitatii osoase dupa Misch

Clasificarea densităţii oaselor maxilare, descrisă de către Carl Misch:
D1 - os compact dens.
D2 - os compact dens care înconjoară un os trabecular dens. 180
D3 - os compact poros subţire care acoperă un os trabecular fi n.
D4 - os trabecular fi n.
D5 - os imatur nemineralizat.

6.Particularitatile amprentarii in tratamentul implant-protetic.

Amprentele au fost obţinute în funcţie de tipul implantelor utilizate. Pentru implantele one piece
a fost folosită tehnica clasică în două straturi. Pentru implantele demontabile — tehnica
sandwich (două straturi într-un singur timp) pentru tehnicile de amprentare cu lingura închisă
(close tray impression techniuque) și/sau cu lingura deschisă (open tray impression technique)

7. Varietatile de tratament implant protetic in edentatia totala.

Opţiunile de tratament a edentaţiilor totale prin intermediul protezelor cu sprijin implantar sunt:
1. Restaurări protetice fixe:
Restaurările protetice fixe implanto-purtate sunt indicate, ca regulă, în cazurile de prezenţă a unei
oferte osoase pe toată întinderea crestei edentate
2. Restaurări protetice mobilizabile: ball attachment ,bară cu călăreti, culise, zăvoare, sistem
telescopat (galvanoformare)
Realizarea protezelor mobilizabile pe implante (totale de acoperire sau supraproteze) au fost
indicate, în special, în situaţiile clinice în care a existat un deficit de os în sectoarele laterale ale
maxilarelor, asociat cu un spaţiu interarcadic elevat.
3. Restaurări protetice hibride.
Sunt indicate în cazurile limită de prezenţă a unei atrofii în sectoarele posterioare ale maxilarelor
și a unei oferte de os sau a unui spaţiu protetic suficient în sectoarele anterioare. Esenţa constă în
realizarea în zonele anterioare (intersinuzală la maxilar, și simfizală la mandibulă) a unor
suprastructuri fixe cu sprijin implantar sau mixt

8.Varietati de incarcare protetica in tratamentul implanto-protetic.

-Încărcarea precoce: restaurarea este aplicată mai devreme de perioada prevăzută convenţională
de la 3–4 până la 6–8 luni.
- Încărcarea întârziată: restaurarea este aplicată după 3–6 luni de vindecare.

9.Tipurile de fixare a lucrarilor protetice pe support implantar.

Modul de fixare al unei lucrari pe implanturi depinde de tipul restaurarii:

a. Restaurari fixe: coroana si puntea pe implanturi

Restaurarile fixe nu se indeparteaza din cavitatea bucala pentru igienizare. Asemenea lucrari se
ataseaza la implanturi fie prin cimentare, fie prin infiletare.

 Lucrari fixate prin infiletare

Coroanele dentare care fac parte din lucrare se ataseaza de bonturile artificiale prin
suruburi specifice care trec prin coroane si se infileteaza in orificiile din mijlocul
bonturilor artificiale. Dupa ce suruburile sunt pozitionate, orificiile care au penetrat
coroanele sunt inchise cu materiale compozite.

 O alta varianta (folosita mai rar) este cand coroana dentara si bontul artificial sunt
executate intr-o singura bucata iar surubul de prindere le traverseaza pe amandoua pentru
a se fixa de implant.

 Lucrari fixate prin cimentare

Restaurarea va fi fixata prin cimentare, la fel cum puntile si coroanele dentare sunt fixate
pe dinti naturali.

b. Restaurari mobilizabile: protezele pe implanturi

Protezele se ataseaza de implanturi cu ajutorul unor sisteme speciale de ancorare. Sistemele
speciale de ancorare sunt alcatuite din 2 parti:

 O parte este insurubata in implanturile osoase ramanand in cavitatea bucala

 Cealalta parte este atasata protezei mobilizabile la laboratorul dentar
 Sistemul de prindere intre cele 2 elemente este de tip patrice - matrice in care patricea
este reprezentata de sistemul ancorat in implant. Partea atasata protezei dentare va trebui
inlocuita periodic