Sigilarea dentară

Grigoraș George
Grupa 2 – MD V
03/09/2021

1/11
 Introducere

Caria dentară este o boală cronică, care afectează ţesuturile dure ale dintelui, începând cu structurile anorganice
şi continuând cu matricea organică, leziunea având un traseu progresiv spre ţesutul moale, pulpar al dintelui.

Sigilarea dentară este metoda de profilaxie a cariei dentare, care, alături de obiceiuri alimentare sănătoase și de
igiena orală acționează pasiv pe factorul microbian al bolii. Aceasta constă în aplicarea unui material fluid,
denumit sigilant, care aderă la șanțurile și fosetele dinților, împiedicând pătrunderea bacteriilor și a produșilor
lor de metabolism la acest nivel, și astfel formarea acizilor şi debutul leziunilor carioase.1

Odată aplicați, sigilanții dentari oferă o protecție de 80% impotriva proceselor carioase timp de 2 ani, și
continuă să fie de mare ajutor timp de peste 4 ani de la aplicare, eficiența scăzând însă la 50%. 2

Figura 1. Sigilarea dentară

În această lucrare se vor aborda diverse teme în legătură cu sigilanții dentari: cât de eficienți sunt aceștia în
prevenirea cariilor dentare, cine sunt pacienții “țintă”, ce dinți ar trebui sa fie sigilați, cum ar trebui ca dinții să
fie pregătiți pentru aplicarea sigilanților, costul acestora, precum și când ar trebui sa fie aplicați.

2/11
Eficiența sigilanților

Sigilanții pe bază de rășină sunt eficienți în prevenirea cariilor pe suprafețele ocluzale la copii și adolescenți.
O analiză sistematică Cochrane (bazată pe un număr de 16 studii) a constatat că primii dinți molari permanenți
sigilați cu rășini au avut cu 78% mai puține carii pe suprafețele ocluzale după 2 ani si cu 60% mai puțin dupa
4 - 4,5 ani comparativ cu molarii nesigilați.

Retenția sigilanților este esențială pentru eficacitatea sigilanților pe bază de rășini. Analiza menționată în
paragraful anterior a evidențiat variații mari ale ratelor de retenție completă a sigilanților. Acestea au variat de
la 79% la 92% la 12 luni, 71% la 85% la 24 luni, 61% la 80% la 36 de luni, 52% la 48 de luni, 72% la 54 de
luni si 39% la 9 ani. S-a evidențiat o tendință clară de scădere a retenției materialului de sigilare în timp.4

O altă revizuire sistematică a eficienței agentului de sigilare a constatat că efectul preventiv al cariilor al acestor
materiale a fost influențat și de înlocuirea sigilărilor, cu reduceri relativ ridicate ale riscului de boală carioasă.5

Eficacitatea programelor de aplicare a sigilanților în școli cu scopul de a reduce numărul cariilor în șanturile și
fosetele dinților laterali la copii, a fost constată pe baza a 10 studii de caz diferite, incluzând un număr de 3
studii randomizate. Media reducerii de apariție a cariilor a fost de 60% (interval care variază de la 5% la 93%)
pentru copiii care au beneficiat de tratamente de sigilare ca parte a unui program școlar, comparativ cu copiii
cărora nu li s-a aplicat un material de sigilare. Toate aceste studii au folosit sigilanți pe bază de rășini.6

În timp ce există dovezi clare privind efectul preventiv al cariilor al sigilanților pe bază de rășini, dovezile
privind eficacitatea glass-ionomerului sunt mai puțin clare. Un singur studiu care a comparat sigilanții pe bază
de glass-ionomer cu lipsa tratamentului a fost inclus în analiza Cochrane.

Rezultatele acestui studiu au arătat o reducere semnificativă a apariției cariilor ocluzale după 24 de luni, pentru
copiii cu vârsta cuprinsă între 7 și 8 ani cărora li s-au sigilat primii molari permanenți cu glass-ionomer în
comparație cu copiii care nu au beneficiat de tratament de sigilare. Cu toate acestea, pentru copiii cu vârste
cuprinse între 12 și 13 ani, nu s-a găsit nicio diferență seminficativă în apariția cariilor între grupurile „sigilate”
si cele „nesigilate”

Pacienții “țintă”

Copiii sunt mult mai puțin experimentați în periajul corect și au tendința de a ignora zonele laterale ale dentiției,
lucru care poate conduce la apariția de carii și cavități, făcându-i pe aceștia principala “piață” țintă pentru
sigilanți. Și adulții pot beneficia de acest tratament dacă prezintă un risc crescut de apariție a proceselor
3/11
carioase. ADA (American Dental Association) recomandă folosirea sigilanților la copii de îndată ce dinții
permanenți erup. Totuși, analiza Cochrane a concluzionat că eficacitatea sigilanților era evidentă pentru copiii
cu risc crescut de carie, dar că lipsesc informații despre beneficiile sigilării pentru diferite niveluri de risc de
carie. Lacurile și sigilanții cu fluor, deși sunt foarte eficiente, prezintă un cost ridicat și necesită o selecție
atentă. 8,9

În Italia, prevalența bolii carioase la populația tânără sugerează definirea acestei comunități, în ansamblu, cu
un mare potențial de apariție a cariei dentare. Unii dintre principalii factori de risc ai cariei dentare sunt igiena
orală maternă precară, situația socioeconomică scăzută, folosirea a cel puțin 4 gustări între mesele principale
(gustări dulci sau băuturi dulci), uzul nocturn de lichide îndulcite în biberoane, copii afectați de dizabilități
fizice sau mentale, prezența cariei inițiale (the white-spot), defecte ale smalțului sau debit salivar redus.
Recomandările pentru promovarea sănătății orale, dictate de Societatea Italiană de Stomatologie Pediatrică
(SIOI), recomandă aplicarea de substanțe de sigilare (împreună cu lacuri fluorurate, geluri și apă de gură)
numai persoanelor cu risc ridicat de apariție a bolii carioase, cu vârsta peste 7 ani. 10,11

Într-o altă ordine de idei, expertiza clinică joacă un rol cheie în determinarea pacienților care se încadrează în
acest program preventiv, care trebuie să fie aliniat cu valorile, preferințele și contextul unui pacient individual.

Figura 2(a,b) sigilați la un copil de 7 ani.

4/11
Etapele sigilării

Examinarea dentară vizuală este punctul de plecare pentru evaluarea dentară și planificarea tratamentului.
Evaluarea suprafețelor ocluzale este deosebit de dificilă, datorită morfologiei lor complexe12. Condițiile
preliminare de bază pentru detectarea cariilor vizuale sunt dinții curați, uscați și cu o iluminare bună.13

O revizuire sistematică a preciziei diferitelor metode de detectare a cariilor a arătat că metodele vizuale pentru
detectarea leziunilor smalțului sau dentinei pe suprafețele ocluzale tind să fie mai precise la detectarea
suprafețelor fără carie (specificitate) mai degrabă decât suprafețelor cu carie (sensibilitate). 17 Evaluarea vizuală
prin utilizarea unei sonde a avut, de asemenea, specificitate ridicată și sensibilitate scăzută, ceea ce sugerează
că utilizarea unei sonde nu îmbunătățește acuratețea detectării leziunilor dentine ocluzale. În plus, utilizarea
unei sonde ascuțite provoacă defecte traumatice ireversibile în zonele demineralizate în fisuri ocluzate,
favorizând condițiile pentru progresia leziunii izolate. 18-20

Dificultatea de a detecta și a evalua corect caria ocluzală doar prin examinarea vizuală a condus la dezvoltarea
diferitelor metode de detectare a cariilor pentru a rafina procesul de diagnosticare și la îmbunătățirea
identificării leziunilor precoce. Aceste metode includ radiografia dentară, transiluminare cu fibră optică,
fluorescență laser cantitativă (DIAGNOdent) sau fluorescență cantitativă indusă de lumină (QLF) și metode
bazate pe curent electric.

Figura 3 – DIAGNOdent pen

5/11
 Figurile 4,5,6: QLF – Fluorescență cantitativă indusă de lumină.
Ambele device-uri folosesc lumină albastră pentru a ilumina
dintele. Aceasta face ca dintele să apară ca fiind verde (auto-
fluorescență). Pozele QLF rezultate oferă un contrast mai
ridicat dintre țesuturile dentare indemne și cele
demineralizate.

Figurile 6,7: În stânga, caria incipientă (white spot) este evidențiată cu ajutorul luminii albe. În
dreapta, același dinte este evidențiat cu ajutorul sistemului QLF – contrastul dintre țesuturile
sănătoase și cele demineralizate este mult mai ridicat. (pozele au fost efectuate pe un molar extras)
6/11
Radiografia dentară este cel mai utilizat adjuvant pentru detectarea vizuală a cariilor, dar are o sensibilitate
slabă atunci când vine vorba de evaluarea leziunilor timpurii ale smalțului ocluzal sau dentinei.17 Asta înseamnă
că este mai probabil să evalueze incorect o suprafață ocluzală atunci când există o leziune carioasă timpurie
prezentă. Nu se recomandă utilizarea acestuia numai în scopul plasării materialelor de sigilant.18-19

Succesul unei sigilări depinde în mare măsură de corectitudinea cu care se respectă tehnica de lucru și
instrucțiunile de folosire recomandate de firma producătoare pentru materialul utilizat. Deși tehnica este
simplă, fiecare etapă trebuie executată cu maximum de atenție, fără compromisuri pentru ca adeziunea
materialului la suprafața dentară sa fie cea dorită.20

Factorii importanți:

- Demineralizarea corespunzătoare
- Spălarea atentă
- Izolarea riguroasă
- Evitarea oricărei contaminări
- Polimerizarea corectă (în cazul rășinilor fotopolimerizabile)

Odată cu apariția laserelor dentare, numeroase studii au încurajat folosirea acestei tehnologii și în cadrul
sigilărilor dentare. Un studiu recent, efectuat în 2020 în Arabia Saudită și Egipt, arată că folosirea unui laser
dentar ca adjuvant în procesul de sigilare dentară, reduce semnificativ numărul patogenilor responsabili de
apariția proceselor carioase, de pe suprafețele dentare (Streptococcus mutans, Lactobacillus casei și
Actinomyces naeslundii).21

Figura 8: Laser dentar – Biolase, USA

7/11
Tehnica sigilării constă în etapele:

1. Examinarea și selecția dinților pentru aplicarea sigilantului;

2. Igienizarea cavității bucale și curățarea suprafeței dentare;
3. Izolarea dinților;
4. Pregătirea suprafeței de smalț;
5. Spălarea și uscarea;
6. Preparea materialului;
7. Aplicarea sigilantului și polimerizarea;
8. Verificarea sigilării;
9. Controlul în relațiile ocluzale și finisarea;
10. Controalele periodice.

Când ar trebui aplicat un sigilant dentar?

Cea mai bună procedură medicală pe care o poate realiza un medic este prevenirea unei boli, astfel încât
pacienții săi să rămână sănătoși.Prevenția este primul pas. De fapt, modul de viață, condițiile de mediu, igiena
și prevenirea afectează sănătatea mai mult decât factorii ereditari. De asemenea, criteriile de diagnostic
îmbunătățite, cu screening precoce, au făcut diferența în ultimii ani.

Prevenirea secundară ar trebui să aibă ca scop interceptarea leziunilor cariilor și diagnosticarea precoce a
modificărilor ereditare sau dobândite care favorizează caria în acea perioadă de maturare a smalțului, cuprinsă
între 6 și 14 ani. Dinții tocmai erupți nu au smalțul complet format și, prin urmare, au o sensibilitate ridicată a
la apariția cariilor.

Acesta este motivul pentru care este esențial să se facă o prevenire timpurie sau să se oprească cariile ocluzale
necavitare. Aplicarea sigilanților trebuie recomandată pentru prevenirea sau controlul cariilor, în special în
prima etapă a erupției. Este esențială sigilarea molarilor care tocmai au apărut în arcada dentară. Ghidurile
naționale pentru promovarea sănătății orale și controlul bolilor orale la copii susțin că substanțele de sigilare
s-au dovedit eficiente în prevenirea cariilor dentare, atunci când sunt utilizate în primii 2 ani de la erupția
dintelui, cu recomandarea de a controla integritatea acestora la fiecare 6-12 luni10.

8/11
Concluzie

Deși sigilarea dinților laterali este foarte eficientă în revenirea cariilor la acest nivel, trebuie înțeles faptul că
această manoperă este doar o etapă din întregul proces de prevenire a bolilor dentare si parodontale.

Sigilarea dentară este o metodă eficientă de prevenire a cariilor demonstrată clinic în rândul copiilor și
adolescenților, dar aduce beneficii majore și adulților.

Astfel, igiena dentară se va realiza într-un mod corespunzător, împreună cu respectarea unei diete sărace în
zaharuri, utilizarea pastelor de dinți sau a altor produse cu fluor.

De asemenea, se recomandă controale regulate la medicul dentist (o dată la 6 luni) atât pentru efectuarea unor
igienizări profesionale, cât și pentru a verifica integritatea sigilărilor.

9/11
Referințe bibliografice:

1. Daniela A., Prof. Dr. Radu Oprean, Studiul calităților fizico-chimice ale materialelor de sigilare cu
conținut de fluor, UMF “Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca, Cluj Napoca, 2016.
2. https://www.cdc.gov/oralhealth/dental_sealant_program/sealants-FAQ.htm accesat august, 2021
3. https://www.omniadental.ro/sigilarea-dentara-indicatii-si-avantaje/ - accesat august, 2021
4. Ahovuo-Saloranta A, Hiiri A, Nordblad A, Makela M, Worthington HV. Pit and fissure sealants for
preventing dental decay in the permanent teeth of children and adolescents. Cochrane Database of
Systematic Reviews 2008. Issue 4. Art. No.:CD001830. DOI: 10.1002/14651858.CD001830.pub3.
5. Mejare I, Lingstrom P, Petersson L, Holm AK, Twetman S, Kallestal C, et al. Caries preventive effect
of fissure sealants: a systematic review. Acta Odontol Scand 2003;61(6):321–30
6. Truman BI, Gooch BF, Sulemana I, Gift HC, Horowitz AM, Evans CA, et al. Reviews of evidence on
interventions to prevent dental caries, oral and pharyngeal cancers, and sports-related craniofacial
injuries. Am J Prev Med 2002;23(1 Suppl):21–54.
7. Songpaisan Y, Bratthall D, Phantumvanit P, Somridhivej Y. Effects of glass ionomer cement, resin-
based pit and fissure sealant and HF applications on occlusal caries in a developing country field trial.
Community Dent Oral Epidemiol 1995;23(1):25–9.
8. Ahovuo-Saloranta A, Forss H, Walsh T, Hiiri A, Nordblad A, Mäkelä M, Worthington HV. Sealants
for preventing dental decay in the permanent teeth. Article in Cochrane database of systematic
reviews. Cochrane Database Syst Rev.
2013;3:CD001830.https://doi.org/10.1002/14651858.CD001830.pub4

9. Burt BA. Prevention policies in the light of the changed distribution of dental caries. Acta Odontol
Scand. 1998;56(3):179–86

10. Ministero della Salute. Linee guida nazionali per la promozione della salute orale e la
prevenzionedelle patologie orali in età evolutiva. Aggiornamento Novembre 2013.
http://www.salute.gov.it/imgs/C_17_pubblicazioni_2073_allegato.pdf.

11. Società Italiana di Odontoiatria Infantile, Federazione Italiana Medici Pediatri. Linee guidaper la
prevenzione della carie in età pediatrica. Versione aggiornata a febbraio 2013. http://www.sioi.it/wp-
content/uploads/2013/03/linee_guida_SIOI.pdf.

12. Nyvad B, Fejerskov O, Baelum V. Visual-tactile caries diagnosis. In: Fejerskov O, Kidd E, editors.
Dental Caries: The disease and its clinical management. 2nd ed. Oxford: Blackwell Munksgaard,
2008:p 57.

13. Ekstrand KR, Martignon S, Ricketts DJN, Qvist V. Detection and activity assessment of primary
coronal caries lesions: a methodologic study. Oper Dent 2007;32(3):225–35.

10/11
14. https://www.kavo.com/dental-xray-machines-and-diagnostics/diagnodent-pen-diagnostic-devices,
accesat august, 2021

15. https://www.dentalcare.com/en-us/professional-education/ce-courses/ce73/quantitative-light-induced-
fluorescence-qlf –accesat august, 2021

16. https://www.biolase.com/products/dental-lasers-soft-tissue/epic-x/, accesat august, 2021

17. Bader JD, Shugars DA, Bonito AJ. A systematic review of the performance of methods for identifying carious
lesions. J Public Health Dent 2002;62(4):201–13

18. Ekstrand K, Qvist V, Thylstrup A. Light microscope study of the effect of probing in occlusal surfaces. Caries
Res 1987;21(4):368–74.

19. van Dorp CS, Exterkate RA, ten Cate JM. The effect of dental probing on subsequent enamel demineralization.
ASDC J Dent Child 1988;55(5):343–7.

20. Yassin OM. In vitro studies of the effect of a dental explorer on the formation of an artificial carious lesion.
ASDC J Dent Child 1995;62(2):111–7.

21. TS Vinothkumar, A Renugalakshmi, FM M El-shamy, HE Homeida, AI M Hommedi, MY A Safhi, H A M Alsalhi,

Antibacterial effect of diode laser on different cariogenic bacteria: An In-vitro study, 2020, vol. 23,
issue 11, pagini 1578-1582.

11/11