UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Malpraxisul în practica stomatologică

GRIGORAȘ M. GEORGE
MD VI – GRUPA 2
Malpraxisul (termen provenit din latină: malus = „rău” și greacă: praxis = „practică”)
reprezintă − în România, eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau
medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă
a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și
farmaceutice (Conform legi nr. 95/2006).

O definițe cât mai sintetică a malpraxisului este cea de eroare profesională generatoare de
pagube. Malpraxisul dentar reprezință practici neglijente exercitate de către profesioniști în
îngrijirea sanătății dentare.

Activitarea profesionistului într-un cabinet stomatologic înseamnă automat și

asumarea uneri răspunderi, medicul stomatolog răspunde în fața pacientului și în fața
asociației profesionale și se înțelege de la sine că respectă alături Codul Profesional și
Deontologic și legile țării în care își desfășoară activitatea.

Neglijența poate să apară nu numai în timpul procedurilor dentare, dar și atunci când un medic
dentist nu reușește să observe problemele suplimentare de sănătate. Colegiul Medicilor trebuie
să încurajeze medicii pentru a încheia asigurări de răspundere civică. În general, în cazul
apariției unor situații conflictuale este de preferat să se evite procesele juridice și să se ajungă
la soluții de mediere. Totuși, malpraxisul este o realitate care nu poate fi desconsiderată dar
poate fi prevenită.
Unele situații care constituie malpraxis dentar includ:

 Imposibilitatea de detectare și diagnosticare a cancerului oral sau a bolii parodontale;

 Leziunile nervoase provocate buzelor, maxilarului sau a limbii;

 Incorecta protezare a coroanei;

 Infecție, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a intstrumentelor dentare;

 Amorțeala permanentă sau temporară, sau senzație de pierdere a gustului;

 Leziuni structurale permanente sau temporare ale limbii, maxilarului, bărbiei sau
buzelor;

 Moartea, rezultată din proceduri dentare sau chirurgie orală;

 Leziuni corporale sau deces, cauzate de administrarea necorespunzătoare sau neglijentă

a anestezicului;

 Diagnosticarea întârziată sau necorespunzătoare a unei boli sau a altor probleme orale;

 Tratament întârziat sau necorespunzător sau netratarea unei boli orale.

Leziune cu potențial malign din sfera cavității orale.

Există situații când malpraxisul poate să apară intenționat, pentru că medicii stomatologi
vor să beneficieze de avantajele asigurărilor de malpraxis. Medicul dentist în acele cazuri va
efectua exemene și proceduri stomatologice inutile. Tot un caz de malpraxis, dar mai aparte,
poate fi și refuzul stomatologului de a trata un pacient pe baza religiei sau rasei sale. Totuși,
medicului stomatolog îi este permis prin lege să refuze să trateze un pacient din anumite
motive pe care nu vrea sa le facă publice, doar că odată ce acesta a preluat un pacient, el poate
fi acuzat de abandonarea pacientului.

Între principalele forme de malpraxis în stomatologie, se numără și prejudecățile cauzate

pacientului din vina furnizorilor de intrumentar medical. Instrumentele folosite de medicii
stomatologi sunt delicate, dar în același timp și periculoase. În afara faptului că stomatologii
au obligația de a furniza servicii la standarde înalte de îngrijire, ei trebuie să mai obțină și
consimțământul pacientului pentru orice tratament care i se efectuează.

Totuși o procedură care merge prost nu poate fi constituită neapărat o bază pentru un proces de
malpraxis, în cazul în care stomatologii pot demonstra că neglijența pacientului a condus la
apariția unor probleme, el are o susținere juridică puternică în acest caz.

În conformitate cu unele studii recente, numărul de cazuri de malpraxis este în creștere de la

an la an, iar numărul proceselor este mic în comparație cu nurmărul cazurilor. Totuși, acest
număr mic de procese pe care le intentează cei care cad victime ale malpraxisului poate fi
cauzat din lipsa de cunoștiințe legale în randul pacienților din serviciul de stomatologie.

În concluzie, malpraxisul este foarte des întalnit în ziua de astăzi și este de actualitate.
Însă unele persoane care sunt victime ale unor cazuri de malpraxis nu doresc să facă
demersuri legale, acest lucru fiind vizibil în multe studii sociologice. Părerea mea este ca
malpraxisul în domeniul medical este o infracțiune gravă, de care ar trebui sa fie conștient
fiecare pacient. În același timp, pacienții ar trebui sa fie sprijniți și sfătuiți să se adreseze unui
cadru legal, dacă aceștia cred că au fost supuși unui tratament incorect realizat.
Bibliografie

1. L. Mureșanu, Aspecte sociale ale practicii odontologice, Editura medicală și

universitară ”Iuliu Hațieganu” Cluj – Napoca, 2004;
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Malpraxis, accesat ianuarie, 2022;
3. Trif AB, Astarastoaie V., Responsabilitatea juridica medicala in Romania, Ed.
Polirom Iași, 2000.
4. Scripcaru Gh., Terbancea M., Coordonatele deontologice ale actului medical, Ed.
Medicala: Bucuresti, 1989.