ETIOPATOGENIA CARIEI DENTARE

PARTICULARITĂȚI LA COPIL ȘI ADOLESCENT

Caria dentară, proces cronic distructiv al structurilor dure dentare este o afecțiune de natura
pluricauzală. Fără a nega rolul componentei genetice în producerea cariei dentare, se consideră
că boala carioasă este o afecțiune dobândită ca rezultat al acțiunii unor factori de mediu. 

La copil, ca și la adult, leziunea carioasă apare în urma interacțiunii simulatane a patru factori
importanți:

 Placa bacteriana
 Substratul nutritiv
 Calitatea structurilor dentare
 Momentul acțiunii factorilor implicați

Boala carioasa apare ca urmare a unui dezechilibru intre procesul de demineralizare și cel de
remineralizare. Procesul distructiv este declanșat de aciditatea rezultata în urma acțiunii
microorganismelor patogene asupra hidraților de carbon fermentabili, în special sucroza.

Acizii produși de placa bacteriana difuzează în smalț prin matricea smalțului și

demineralizează marginile cristalelor de hidroxiapatita. Deoarece suprafața exterioara a
smalțului este mai rezistenta la demineralizare decât porțiunile sale profunde, cea mai mare
demineralizare se produce sub stratul superficial.
In primul rand sunt dizolvate sărurile minerale cele mai solubile. Ionii de calciu și fosfat
rezultați din dizolvarea smalțului aflat imediat sub stratul superficial difuzează spre exterior și
precipita pe suprafața făcând ca suprafața smalțului sa apară nemodificata. In felul acesta
suprafața smalțului se găsește în echilibru prin remineralizarea cu ionii proveniți din leziunea
subiacenta.Cristalele rezultate sunt mai lungi și mai rezistente la atacul acid.

Timpul necesar remineralizării depinde de vârsta plachii bacteriene, tipul de hidrocarbonate

consumate, prezenta sau absenta fluorului. Procesul de remineralizare este intensificat de

1
prezenta ionilor de fluor în saliva, placa și smalț. In aceasta viziune, producerea cariei dentare
poate fi considerata ca un proces dinamic care cuprinde perioade repetate de demineralizare
urmate de remineralizare.

Flora microbiana

Flora microbiana corespunzătoare de producerea cariei dentare este reprezentata în principal

de diferite specii de streptococi (mutans, sanguis, salivarius, milleri), lactobacili (acidophilus
și casei) și unele tipuri de actinomicete.

Streptococcus mutans este cel mai frecvent streptococ apărut în cavitatea bucala. La naștere,
cavitatea bucala a copilului este sterila, însa infectarea este precoce și apare odată cu apariția
primilor dinți. Sursa de infecție poate proveni de la mama, frați (sărut, tacâmuri, vesela, căni
folosite în comun de către toți membrii familiei). Pana în prezent, nu se cunoaște cu precizie
vârsta la care se produce infectarea. Insa, Caufield și colaboratorii arata ca fereastra de
infecțiozitate are loc la vârsta de 19 pana la 31 de luni, dar exista și studii care afirma ca
infectarea se produce la vârsta de 11 luni sau de 12-16 luni.

Lactobacillus casei se găsește cu predilecție în dentina alterata și placa dentara, iar fereastra
de infecțiozitate apare în prima zi după naștere.

Actinomicetele fermentează glucoza, producând acizi, printre care cel mai important de
menționat este acidul lactic. Trăiește în general în placa bacteriana de pe suprafața rădăcinii
(carii de rădăcină și unele tipuri de boli parodontale) și subgingival.

Substratul nutritiv

Sursa nutritiva pentru microorganisme este reprezentata de hidrocarbonatele rafinate, mai ales
sucroza (zaharoza). Sucroza este metabolizata de microorganisme în scopul producerii
dextranului. De asemenea, sucroza este transformata în acid care conduce la demineralizarea
smalțului cu condiția ca pH-ul sa fie suficient de scăzut.

Procesul de demineralizare al smalțului poate fi stopat sau diminuat de diferitele componente

1
salivare. Creșterea fluxului salivar și capacitatea de tamponare a bicarbonatului din saliva
reprezinta o importanta majora în acest caz. Componente minerale salivare (F, Ca, P)
contribuie la remineralizarea structurilor dure dentare. Dintre alimentele consumate, cele care
conțin calciu și fosfor protejează suprafețele dentare. In aceeași categorie intra și proteinele și
grăsimile care sunt carioprotectoare.

Calitatea structurilor dentare

 Calitatea structurilor dure dentare este unul din factorii responsabili de declanșarea
cariei dentare. La copil, susceptibilitatea dintelui la carie este crescuta.

Dinții sunt mai susceptibili la carie în primii doi ani după erupție. La nou-născut,
fisurile și suprafețele aproximale ale molarilor, regiunea coletului incisivilor și
caninilor temporari nu sunt complet mineralizate. Mineralizarea primara și secundara a
acestor sectoare are loc după nașterea copilului timp de 2 ani și jumătate.

Cariile se grefează mai ușor și pe suprafețe dentare care prezintă hipoplazii sau
hipocalcifieri. Acestea sunt deficiente care apar în perioada de formare a organului
dentar.

Morfologia dentara, șanțurile și fosetele precum și contactele interdentare plate și largi

reprezinta zone de retenție a alimentelor. De asemenea, poziția uneori anormala a
dinților pe arcada reduce posibilitatea de curățire și contribuie la acumularea plachii
bacteriene, acumulare care este favorizata și de prezenta aparatelor ortodontice.

Momentul acțiunii factorilor etiologici

Se cunoaște faptul ca pH-ul placii rămâne la nivel cariogen timp de 30 de minute după
consumul de hidrocarbonate. Obiceiul de a folosi gustări intre mese va conduce în
consecința la un atac aproape constant al acidului la suprafața smalțului. Exista o
relație directa intre prevalenta cariilor și frecventa gustărilor dintre mesele principale.

1
 De exemplu, caria de biberon asociază o alimentație bogat zaharata, igiena absenta și
un orar defavorabil (noaptea) când fluxul salivar este redus.

în concluzie, mecanismele care declanșează apariția cariei dentare la copii sunt aceleași
ca la adult, dar factorii cauzali intervin mai intens în perioada de creștere datorita unor
condiții obiective:
 Dintele continua sa se maturizeze și după erupția în cavitatea bucala, rezistenta
crescând odată cu vârsta prin captarea elementelor anorganice din saliva;
 Copiii doresc sa consume mai multe dulciuri decât adulții, dorința ce creste progresiv
spre pubertate;
 In perioada de creștere, numărul zonelor de retenție care favorizează dezvoltarea
plăcilor bacteriene este mare în special în perioada de trecere de la dentiția temporara
la cea permanenta.

Recomandări

Pentru pacienții din grupul cu cario-activitate redusa, strategia de management este

menținerea balantei în favoarea factorilor de protecție. Pacienții sau în acest caz,
părintii trebuie sa fie conștienți de posibilitatea modificării în timp a riscului la carie.

Periodic, la fiecare ședința de control, este nevoie sa fie reevaluate riscul carios
datorita unei posibile schimbări în igiena orala, nivelurile bacteriene, dieta, fluxul
salivar, folosirea fluorurilor. Acești pacienți au nevoie, în general, de mai putina
supervizare profesionala pentru urmărirea cariei dentare, deci frecventa vizitelor la
cabinet și a examinării radiografice este scăzuta la acest grup.

Pacienților din grupul cu cario activitate medie li se recomanda periaje profesionale

periodice, consiliere pentru o dieta necriogena, terapia de fluorizare (clătiri orale cu
soluții fluorurate) și o educație riguroasa în ceea ce privește schimbarea atitudinilor și

1
practicilor de igienizare orala.
Pacienților din grupul cu cario activitate crescuta li se recomanda tratamentele
antimicrobiene, periaje profesionale periodice, utilizarea pastei de dinți cu 1,1% F,
aplicarea lacurilor de florura de sodiu 5%, utilizarea gumei de mestecat cu xylitol,
consiliere de prevenire a cariei în șanțuri și fosete ocluzale, clătiri orale cu rol de
tampon (de exemplu cu bicarbonat de sodiu) pentru refacerea și purificarea funcțiilor
tampon salivare.

Ce este xylitolul?

Xylitolul este un substituent al zaharului, un produs natural care se extrage din diferite
fructe și legume, din lemn și din porumb, cunoscut pentru efectele sale benefice asupra
sănătății (comparativ cu alți îndulcitori artificiali), fiind singurul care are și acțiune cari
ostatica. Se poate găsi în pastele de dinți, în apa de gura și în guma de mestecat.

Se recomanda folosirea gumei de mestecat cu xylitol după consumul de zaharuri, în

condițiile în care un periaj nu poate fi realizat. Părintii pot oferi copiilor începând cu
vârsta de 5 ani guma de mestecat.

Xylitolul stimulează secreția salivara, ceea ce aduce un pachet de beneficii: curata

dintâi, redemineralizarea smalțul și creste pH-ul. Poate înlătura cu ușurința
streptococul Mutans de pe suprafețele dentare, dar și bacteriile care sunt responsabile
de formarea plachii de tartru. De asemenea, xylitolul inhiba aderenta bacteriilor pe
suprafețele dure dentare.

1
Bibliografie:

- Luca vol 2
- https://www.slideshare.net/gheorgheliviuharnagea/curs-4-dt-caria-dentaraetiopatogenia-
cariei-dentare-la-dintii-temporari
- http://www.oral-dent.ro/xilitolul-ne-protejeaza-de-carii/
- Caufield , P.W. –Dental Caries – a transmissible and infectious disease revisited: a position
pape.