Accidente, incidente, complicații legate de

tratamentul endodontic

Dr. CREANGA BOGDAN

Dr. SAVULESCU ANDREEA

1
 Accidente, incidente, complicații legate de tratamentul endodontic

În procesul tratamentului endodontic este posibil să apară relativ des un şir de

complicaţii şi erori medicale, datorate particularităţilor evoluţiei proceselor patologice in pulpă
sau în parodontiu, particularităţilor anatomice ale dinţilor, stării imunologice şi a reacţiei
pacientului.
Principalele cauze ale erorilor în cazul tratamentului endodontic sunt:
• Necunoaşterea anatomiei şi morfologiei dinţilor;
• Prezenţa zonelor, care topografic se învecinează cu risc posibil;
• Utilizarea instrumentelor endodontice necorespunzătoare;
• Utilizarea metodelor (tehnicilor) de tratament incorecte.
Greselile in endodontie sau accidentele din timpul tratamentului mecanic de canal sunt acele
evenimente nefericite care apar datorita neatentiei.
Acestea se impart in :

1. Erori şi complicaţii care pot apărea în regiunea coronară a dintelui şi parodonţiului marginal
în timpul creării accesului şi lărgirii orificiilor de intrare în canal:
1.1. Erori şi complicaţii mecanice:
1.1.1. Nedeschidere a camerei pulpare a dintelui (eroare de trepanare);
1.1.2. Camera pulpară a dintelui prea larg deschisă;
1.1.3. Deschidere incompletă a camerei pulpare;
1.1.4. Perforare a coroanei cu afectarea parodonţiului marginal;
1.1.5. Perforaţie intraradiculară:
1.1.6. Fracturare a frezei.
1.2. Erori şi complicaţii chimice:
1.2.1. Parodontită marginală arsenicală:
1.2.2. Parodontită marginală apărută în urma folosirii acidului tricloracetat,
sulfuric,clorhidric etc
2.Erori şi complicaţii, care pot apărea la nivelul rădăcinii dinţilor.
2.1. Crearea pragurilor.
2.2. Căi false (perforarea pereţilor canalului radicular);
2.3. Fracturare a instrumentelor în canalul radicular;
2.4. Obturare parţială a canalului radicular;
3. Erori şi complicaţii posibile în parodonţiul apical.
3.1. Hemoragie în canalul radicular.
3.2. Traumă mecanică a parodonţiului apical;
3.3. Afectare a parodonţiului apical de origine chimică:
3.3.1. Afectare arsenicală a parodonţiului apical;
3.3.2. Afectate a parodontiului apical cu alte substante chimice;
3.4. Împingere a maselor putride după apex;
3.5. Afectare a formaţiunilor anatomice înconjurătoare (sinusuri, enfizemul ţesuturilor moi,
obturarea canalelor radiculare cu refularea materialului după apex).
4.Erori generale:
4.1. Aspirare a corpilor străini.
2
4.2. Înghiţire a acelor (instrumentelor) endodontice sau a materialelor folosite in timpul
tratamentului endodontic;
4.3. Leşin, colaps.

Greseli legate de realizarea accesului:

1. Tratamentul unui dinte gresit – poate fi usor prevenit prin urmarea unor pasi simpli
precum anamneza, examinare, testare, si odata ce radiografia a confirmat care dinte are
nevoie de tratament, acesta sa fie marcat cu o carioca.

2. Canale nedescoperite – cele mai frecvent omise sunt canalele suplimentare pe

radacinile meziale ale molarilor maxilari si pe radacinile distale ale molarilor
mandibulari. De asemenea canale secundare la incisivii inferiori, canale secundare si
bifurcate la premolarii inferiori precum si canale tertiare la premolarii superiori. Medicul
trebuie sa fie meticulos si sa realizeze un acces ocluzal corect. Intotdeauna sa ne
asteptam la existenta unui canal suplimentar. Marirea suprafetei de lucru cu lupe sau
microscop este indispensabila.

3. Deteriorarea unei restaurari existente - coroanele de portelan sunt cele mai frecvent
supuse ciobirii sau fracturarii. La acesti dinti pentru realizarea accesului folositi o freza
diamantata mica sub racire permanenta. Nu fortati, nu aplicati presiune, instrumentului
3
 trebuie sa i se permita sa isi realizeze singur calea. De asemenea nu aplicati cleme pentru
diga pe suprafetele gingivale ale acestor dinti cu coroane de portelan sau coroane cu
fatete de portelan.

4. Realizarea perforatilor in timpul preparari accesului – Perforatia coronara

Adesea primul semn al perforatilor este aparitia sangerarii in cavitate sau
pacientul se plange de prezenta gustului de hipolclorit de sodiu. Cel mai frecvent acestea
apar la molari pe podeaua cavitatii, atunci cand incercam sa gasim un al treilea sau al
patrulea canal. Locul perforatiei trebuie gasit, curatata bine podeaua cavitatii, oprita
sangerarea si apoi aplicarea unui ciment endodontic denumit MTA ( mineral trioxide
aggregate) pentru acoperirea perforatiei. Pentru ca cimentul MTA face priza in circa trei
ore, in canale ar trebui introduse conuri de hartie pentru a preveni astuparea acestora si
dintele ar trebui acoperit cu un ciment provizoriu care face priza repede. Cand nu avem
disponibil imediat acest ciment, vom opri sangerarea si vom aplica initial hidroxid de
calciu pe “rana” urmata de aplicarea unui pansament provizoriu. Se stabileste o
programare ulterioara cat mai repede , sedinta in care perforatia va fi uscata, vom aplica
MTA si tratamentul va continua.

4
Perforarea laterala coronara cervicala

Localizarea si marimea perforatiei rezultate in urma crearii accesului endodontic sunt factori
importanti in determinarea prognosticului unei perforatii laterale. Daca defectul este localizat
deasupra sau la nivelul inaltimii osului crestal, prognosticul reparatiei perforatiei este favorabil.
Aceste defecte se pot repara cu usurinta cu materiale standard de restaurare cum ar fi
amalgamul, cimentul glass ionomer sau compozitul.
Dintii cu perforatii situate sub nivelul inaltimii osului crestal in treimea coronara a radacinii au
in general un prognostic scazut.
Nivelul insertiei epiteliale poate scadea si se formeaza o punga parodontala, iar pierderea
insertiei epiteliale se extinde in sens apical pana la cel putin adancimea defectului.
Telul tratamentului este de a pozitiona portiunea apicala a defectului deasupra osului crestal
prin proceduri de extruzie ortodontica si lungire a coroanei.
Reparatia interna cu trioxid mineral agregat (MTA) este posibila.

Perforatia furcatiei radiculare

Perforatia furcatiei radiculare poate fi de doua feluri: perforatie directa sau de tip
stripping.
Fiecare tip de perforatie a furcatiei radiculare poate fi creata si rezolvata diferit iar
prognosticul variaza.
Perforatia directa este realizata de obicei atunci cand se incearca reperarea orificiilor
5
canalelor radiculare. Este un defect prin impingere a frezei in furcatie si este de obicei
accesibil, poate fi de dimensiuni reduse si poate avea pereti duri de dentina.
Acest tip de perforatie trebuie sa fie imediat reparat cu ajutorul MTA, daca este posibil.
Prognosticul este in general bun daca defectul beneficiaza de o sigilare imediata.

Fracturi coronare – realizarea cavitatii de acces in tratamentului endodontic al dintilor cu

obturatii mari ( in special molari si premolari) duce la slabirea rezistentei acestora si foarte rar
poate duce la aparitia de fracturi coronare in timpul prepararii sau intr-o sedinta ulterioara .
Cauza frecventa este lipsa detensionarii ocluzale. Daca fractura are forma de daltita si coboara
pana la ligamentul periodontal in mod normal dintele poate fi salvat. Daca linia de fractura
traverseaza camera pulpara si coboara in jos pe radacina, nu se mai poate realiza tratamentul si
se va face extractia dintelui.

Greseli legate de pregatirea canalelor

Modelarea si curatarea in exces duce la aparitia multor greseli, ca perforatiile si

astuparea canalelor. Multe din aceste accidente iatrogene apar cu formarea de praguri, trepte, in
timpul prepararii canalelor.

1. Pragurile – de cele mai multe ori apar datorita realizarii unei cavitati de acces
inadecvate, astfel operatorul neavand control complet asupra varfului instrumentului
care patrunde in peretele canalului ducand la formarea unui prag. Un alt impediment
in prepararea canalelor sunt radacinile curbate (valabil mai ales in apropierea apexului
incisivului lateral superior dar si a radacinii palatinale a primului molar superior). Este
bine sa folosim instrumente subtiri, flexibile, cu varf bont, spre deosebire de cele
neflexibile, mai groase care pot duce la aparitia pragurilor care ulterior se pot
transforma in perforatii. Atunci cand instrumentul nu mai patrunde pe intreaga sa
lungime de lucru si apare o modificare a senzatiei tactile ar fi bine sa ne oprim si sa
facem o radiografie cu acul in canal. Pentru a corecta pragul ne intoarcem la un ac mai
subtire de otel al carui varf il curbam astfel incat acul sa alunece pe toata lungimea de
lucru, iar apoi treptat prin miscari de dute-vino indepartam pragul. Repetam procedeul
cu urmatorul ac mai gros, iar apoi cu urmatorul pana cand pragul este indepartat si
acele mai groase pot patrunde in canal. Trebuie sa folosim cat mai mult lubrifiant si
irigant ca sa indepartam rumegusul dentinar. Este bine sa nu utilizam EDTA pentru ca
tinde sa mareasca treapta. Acele de otel precurbate si cele de nichel-titan ne ajuta sa
evitam aparitia acestor probleme.

6
2. Perforatiile canalelor
Clasificare dupa localizare – Cervicale, in treimea mijlocie a radacinii si apicale.
Cauzele cele mai frecvente sunt crearea unui prag si persistenta pana la aparitia
perforatiei, realizarea unei perfoartii la nivelul treimii mijlocii a radacinii datorita unei
instrumentari exagerate, sau folosirea unor instrumente prea lungi si perforarea
apexului.

• Perforatiile cervicale – apar de obicei cand folosim instrumente prea largi ca

sa extindem accesul - vizibilitatea in canal cu burghiuri Peso si Gates. Oprim
sangerarea si aplicam MTA, conuri de hartie pe canale si pansament provizoriu
pentru ca priza sa se realizeze (3h).

• Perforatiile din treimea mijlocie - cel mai frecvent apar datorita raclarii agresive
a peretelui distal al unei radacini meziale curbate a unui molar mandibular. Apare sange
in canal si pentru a localiza perforatia folosim conuri de hartie. Vom folosi din nou MTA
dupa oprirea sangerarii si vom continua tratamentul intr-o sedinta ulterioara.

7
• Perforatile apicale – de obicei nerabdarea (graba) duce la perforarea orificiului
apical. Putem vizualiza localizarea perforatiilor folosindu-ne de conurile de hartie care
apar rosii la varf.

A- Conuri de hartie
impregnate apical cu sange
B- Ace curbe si drepte pentru
sistemul de siringa MAP,
pentru aplicarea cimentului
MTA
B

Daca un canal se curbeaza aproape de apex , folosirea acelor din ce in ce mai mari
va duce la aparitia perforatiilor.Un canal curb este indreptat treptat prin modelare si
curatare.
Perforatiile apicale duc la subminarea rezistentei, insemnand ca varful conului de
gutaperca trebuie rotunjit si potrivit in asa fel incat sa se potriveasca si sa nu
depaseasca orificiul, chiar si cand compactam gutaperca. O buna metoda este sa
8
 depozitam o mica cantitate de MTA la apex si apoi sa verificam radiografic. Intr-o
sedinta ulterioara dopul de MTA va permite compactarea gutapercii si va incuraja
formarea de cement la apex.
Perforaţia apicală a canalului radicular.
Perforaţia apicală se întâlneşte, conform unor date, în 9% cazuri din toate erorile. Pot fi câteva
cauze ale perforării peretelui apical al canalului radicular:
1. Încercarea de a trece canalul cu efort în cazul blocării accesului cu rumeguş de
dentină;
2.Utilizarea instrumentelor cu vârf agresiv;
3.Utilizarea instrumentelor mecanice pentru prelucrarea canalelor curbe;
4. Deschiderea insuficientă a cavităţii dintelui sau incercarea de a prelucra canalul radicular
fără crearea accesului direct al instrumentului endodontic în canal.
5. Alegerea incorectă a instrumentarului endodontic.
În cazul lărgirii canalelor curbe este de preferat de utilizat instrumente cu vârf bont din aliaj
nichel-titan (ProFile-uri), care dispun de flexibilitate sporită.
Perforaţia longitudinală a peretelui canalului radicular.
Această complicaţie este o variantă a complicaţiei precedente – supralărgirii longitudinale a
canalului în treimea medie la "curbura mică" a rădăcinii.
Cauzele cele mai frecvente sunt: subestimarea curburii canalului de către medic, lucrarea într-
un canal curbat cu instrumente flexate insuficient, supralărgirea unui canal îngust. În afară de
aceasta, apariţia acestor complicaţii poate fi provocată şi de particularităţile anatomice ale
rădăcinilor.
Transportarea canalului radicular – poate fi definita ca fiind indepartarea tesuturilor
peretelui din curba externa din jumatatea apicala a canalului din cauza tendintei acelor de a
reveni la forma initiala, dreapta, lineara, in timpul prepararii canalului.

9
Zipping - Formarea lărgirii apicale sau a pragului - "Zipping".
Cauza creării în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale mai des este folosirea în timpul lucrului
în canalele curbe a unui ac pila gros şi neflexibil, care nu a fost preevazat preventiv după forma
canalului. În cazul rotirii brutale în canal a instrumentului flexat, canalului i se atribuie o formă
de clepsidră.
3. Instrumente rupte sau obiecte straine

Multe instrumente sau materiale se rup, se fractureaza in timpul tratamentului

endodontic precum – amalgamul, acele de canal (Kerr, Hedstrom, Reamers….
Lentulo), burghiuri Gates si freze. In plus pacientii pot introduce pe canale obiecte
straine precum cuie, bolduri, mine de creion, scobitori, seminte de rosii.
In timpul tratamentului de canal cel mai des se rup acele. De cand au aparut acele de
Ni-Ti numarul accidentelor prin rupere fractura a crescut semnificativ. Datorita
flexibilitatii foarte mare a acestor noi instrumente, ele sunt supuse unor forte
nerealiste, in special la nivelul unor canale foarte curbe si la viteze mari de rotatie.
Prima regula este preventia

Nu fortati nici un instrument endodontic mai ales cand il rasuciti sau cand se afla in
miscare de rotatie. Miscarile trebuie sa fie blande si avansarea pe canal din aproape in aproape.
Pentru utilizarea acestor noi ace rotative avem nevoie de o perioada de invatare, de practica, pe
care fiecare ar trebui sa o realizam pe dinti extrasi si nu direct pe dintii pacientilor. Dupa fiecare
utilizare acestea trebuie inspectate pentru a observa cat de mult au fost uzate si daca le mai
putem utiliza.

Pentru a fi siguri trebuie sa folosim acele doar o data. La inceput o sa ni se para

costisitor, dar daca unuia dintre noi i se va rupe doar o data unul dintre acestea pe canal, va
observa ca timpul pierdut si stresul acumulat nu merita riscul.
10
 Daca instrumentul rupt poate fi apucat acesta este indepartat cu o pensa Stieglitz.

Daca nu reusim atunci ne putem folosi de aparatul de ultrasunete la care se folosesc ansele
speciale de endodontie pentru a largi si detensiona fragmentul rupt. Exista situatii cand nu
reusim indepartarea fragmentului dar reusim depasirea acestuia cu obturarea pe toata lugimea
de lucru. Daca fragmentul rupt avanseaza in osul medular, acesta va fi indepartat chirurgical si
vom apela la o obturatie retrograda pentru sigilare.

4. Blocarea accidentala a canalului apare in timpul largirii

Se stie ca acele pot compacta rumegusul dentinar chiar si resturile de pulpa la nivelul
treimii inferioare a radacinii langa apex. Astfel lugimea de lucru se scurteaza si o radiografie cu
acul pe canal va confirma suspiciunea.
Corectarea se va face recapituland - vom folosi din nou acele fine si vom face doar un sfert de
rotatie cu adaugarea EDTA-ului.
In acelasi timp fragmentele de dentina sterile de la nivelul apexului ajuta la blocarea
foramenului apical si previn compactarea in exces si in acelasi timp s-a dovedit ca stimuleaza
formarea de cement la nivelul apexului.

Greseli legate de procesul de obturare a canalelor

Obturatiile scurte sau cele cu depasire

Locul ideal atat pentru terminarea preparatiei canalelor cat si pentru terminarea
obturatiei de canal este jonctiunea cemento-dentinara, foarte aproape de apexul radiografic. O
usoara depasire cu material de obturatie nu reprezinta o problema si este dovada ca acel canal
este sigilat. Cauza principala a depasirilor este pierderea constrictiei apicale prin instrumentare
11
excesiva. Astfel, nu mai exista nici o bariera care sa ne permita compactarea materialului de
obturatie.
Depasirile in exces pot interfera cu procesul de vindecare si pot chiar ajunge in sinusul
maxilar sau in canalul mandibular. Introducerea la viteza mare a materialului de obturatie cu
ajutorul acului Lentulo poate lasa depozite masive de material care va actiona ca agent
neurotoxic asupra membranei sinusului sau a continului canalului mandibular (cel mai des
apare parestezia n. mandibular).
Pentru depasirile in exces singura solutie de tratament este indepartarea chirurgicala
urmata de obturatie retrograda.

Fracturi verticale ale radacinilor

Uneori putem auzi o trosnitura brusca in timpul procesului de obturare ceea ce ne indica
o fractura radiculara. Cel mai frecvent poate sa apara in timpul compactarii laterale si mai rar in
timpul celei verticale. Uneori aceste fracturi verticale denumite si fracturi silentioase pot aparea
dupa cateva luni sau ani. Se suspecteaza ca presiunile acumulate in timpul compactarii se
manifesta mai tarziu ducand la aparitia fracturilor in cursul procesului de masticatiei sau in
timpul inclestarii dintilor. Aparitia fracturilor se datoreaza mai ales largirii si subtierii in exces a
peretelui dentinar, cat si preparatiei conice a canalelor. Nu exista nici o posibilitate de tratament
daca linia de fractura se extinde in jos pe radacina.
Preventia este singura alternativa. Trebuie evitata instrumentarea canalelor in exces care
duce la subminarea rezistentei acestora si in al doilea rand sa evitam presiunea excesiva cand
realizam compactarea gutapercii sau cand cimentam fibra de sticla sau pivotul metalic la
reconstituirea bontului.

12
 .

Alte greseli:

Greseli care pot aparea in timpul irigarii canalelor

Hipocloritul de sodiu pentru toxicitatea sa ca iritant al tesuturilor periradiculare a dus la

diminuarea utilizarii acestuia. Irigand cu presiune mare in canal hipocloritul de sodiu sau
oricare alt irigant pot duce la un dezastru.

• reactie masiva la
irigarea canalelor
cu hipoclorit de
sodiu, cand acesta
depaseste apexul.
• edemul, durerea si
decolorarea au
disparut in 10 zile.

Acelasi lucru este valabil si pentru peroxidul de hidrogen.

13
 Emfizem tisular sever determinat de irigarea cu peroxid de hidrogen

Pacientul poate simti imediat o durere puternica iar edematierea tesuturilor poate fi violenta si
alarmanta. Un factor major este reprezentat de concentratia solutiei (ex. Solutie NaOCl de
5.25% fata de 1.3%). Pentru tratment pot fi necesare antihistamince, pungi de gheata,injectii cu
steroizi intramuscular, chiar si spitalizarea si interventiile chirurgicale. Ulterior pot aparea
parestezii, cicatrici sau atonii musculare.

Cum gestionam situatia in cazul reactiei la Hipoclorit de sodiu :

• Printr-o recunoastere imediata a reactiei si prin informarea pacientului asupra cauzei si

naturii accidentului
• Spalaturi cu ser fiziologic pentru a dilua NaOCl
• Trebuie sa permitem sangerarea pentru a se spala substanta iritanta din tesuturi
• Linistirea pacientului
• Furnizarea pacientului cu instructiuni atat verbale cat si scrise
• Monitorizarea pacientului

Dupa ce a identificat si informat pacientul asupra situatiei, medicul va trece la implementarea

unui tratament care consta in :

• aplicarea initial de comprese reci la intervale de 15 minute in primele 24 de ore pentru

diminuarea edemului si calde dupa 24 de ore tot la intervalle de 15 minute.
• Irigarea cu ser fiziologic pentru diluarea Hipocloritului din tesuturi
• Sa permitem sangerarea in continuare pentru eliminarea iritantului din tesuturi
• Clatirea cu substanta salina normala pentru o saptamana pentru a imbunatati circulatia
in zona afectata
• Pentru controlul durerii – mai intai pentru durerea acuta se poate realiza anestezia
nervului
- analgezicele pe baza de Acetaminofen pentru 3-7 zile

14
 • Pentru a impedica imprastierea infectiei sau a preintampina o infectie secundara
administrarea profilactica de antibiotic pentru 7-10 zile.
• Pentru controlul procesului inflamator dministrarea de steroizi cu metylprednisolone
• Control zilnic
• In cazuri severe internarea la cea mai apropiata unitate spitaliceasca de urgenta
• Monitorizarea pacientului

Cum evitam reactia la NaOCl ? Solutia este preventia.

Trebuie sa respectam urmatorii pasi:

• Realizarea unei cavitati de acces adecvate
• Mentinerea controlului asupra lungimii de lucru
• Folosirea de ace modificate care nu trebuie sa fie fixe in canale (ProRinse - Dentsply)
care au varful bont si orificiul de evacuare pe lateral. Acestea vor fi coborate in canal
pana se opresc (pe intreaga lungime de lucru) apoi se retrag 1-3 mm
• Acul trebuie sa fie liber si sa nu devina fix in canal
• Solutia trebuie injectata incet in canal
• Miscari constante inauntru si inafara ale acului in timpul spalaturii
• Evacuarea solutiei trebuie urmarita pe masura ce se injecteaza

De asemenea putem preveni accidentul atunci cand aflam anterior de la pacient ca este alergic
la substante de uz caznic (inalbitor, hipoclorit).

Emfizemul tisular - desi foarte rar nu trebuie trecut cu vederea.

Acesta poate apare atunci cand uscam intempestiv canalele sau in timpul unei rezectii

15
apicale datorita aerului care realizeaza racirea piesei. Cel mai probabil poate aparea atunci cand
uscam canalele la dintii frontali la tineri, unde canalele sunt mai largi.
Acesta se manifesta prin umflarea rapida, eritem si crepitatii. Daca buzunarele cu aer se
sparg si ajung la nivelul gatului apare o edematiere rapida cu tulburari de vorbire si pacientul
prezinta dificultati in respiratie. Daca aerul ajunge in mediastin la ascultatie percepem un sunet
crepitant si, din pacate accidentul se poate solda cu moartea pacientului. In majoritatea
cazurilor s-a observat o evolutie buna cu vindecare totala.
Preventia o obtinem simplu folosind conuri de hartie si evitand sa uscam direct canalele.
Folositi “efectul Venturi”, adica uscati de-a lungul deschiderii canalului pentru a completa
uscarea si folosti piese de mana la care aerul folosit sa nu fie eliberat in campul operator.

Aspirarea si inghitirea instrumentelor

Accidentele legate de inghitirea si aspirarea instrumentelor pot fi foarte usor evitate

folosind sistemul de diga.
In trecut pentru a putea fi recuperate manerele acelor de endodontie erau prevazute cu o
gaura, unde erau legate cu ata dentara de degetul operatorului. In prezent aceste gauri sunt
considerate inutile si se pune accentul pe folosirea sistemului de diga. Inainte de fixarea digai
este bine totusi sa ancoram clemele cu un fir lung de ata dentara pentru a evita inghitirea sau
aspirarea acesteia.

Daca aspiratia sau inghitirea instrumentului se produce, pacientul trebuie dus imediat
intr-o unitate spitaliceasca de urgenta, insotit obligatoriu de medicul dentist/ endodont.
Aici i se va realiza o radiografie a toracelui sau abdomenului pentru localizarea corpului strain.

16
 Radiografie realizata la 15 minute de la inghtirea matricii
(nu s-a folosit sistemul de diga)

Lipsa ancorarii matricei

Este bine ca medicul dentist sa aduca un ac identic pentru a-l ajuta pe radiolog sa-si
creeze o imagine asupra instrumentului pe care il cauta. Rezultatele pot fi dezastruoase iar
instrumentul sa stagneze la nivelul faringelui sau al abdomenului.

17
 Este indepartat chirurgical apendicele impreuna cu acul inghit.

In aceste cazuri singura solutie este interventia chirurgicala si ar trebui sa ne pregatim sa

fim dati in judecata.

Bibliografie

1. PDQ Endodontics de John I. Ingle

2. Crane AB. A Practicable Root Canal Technique. 1st ed. Philadelphia, Pa: Lea &
Febiger;
3. Mentz TC. The use of sodium hypochlorite as a general endodontic medicament.
Int Endod J

18