CĂILE DE ATAC

Existenţa căilor de atac oferă posibilitatea de a se îndepărta greşelile

cuprinse într-o hotărâre.
Articolul 456 din Codul de procedură civilă enumeră căile de atac
reglementate de cod pentru faza judecăţii, dar în acelaşi timp le şi clasifică în
funcţie de condiţiile de exercitare, în căi ordinare de atac (apelul) şi căi
extraordinare de atac (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea).
Din conţinutul art.456 Cod procedură civilă rezultă că apelul este singura
cale de atac ordinară reglementată de cod şi este calificată astfel deoarece vizează
hotărâri de primă instanţă şi se poate exercita de partea nemulţumită de hotărâre
fără ca legea să limiteze motivele de exercitare.

1
 APELUL

Noţiune
Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare care permite judecarea
procesului în faţa unei instanţe superioare, în al doilea grad de jurisdicţie, comună,
devolutivă şi suspensivă de executare.

Obiectul apelului
Obiectul apelului principal îl constituie potrivit art.466 alin.(1) din Codul de
procedură civilă hotărârile date în primă instanţă. Împotriva încheierilor
premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când
legea dispune altfel (art.466 alin.(4)).

Felurile apelului
Legea procesuală reglementează apelul principal, apelul incident şi apelul
provocat.
a) Aşa cum am arătat, apelul principal este reglementat de art.466 Cod
procedură civilă şi prevede că, hotărârile pronunţate în prima instanţă pot
fi atacate cu apel dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
b) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze
apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea
potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii
primei instanţe. Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta
este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu
implică cercetarea fondului, apelul incident rămâne fără efect (art.472
Cod procedură civilă).
2
 c) În caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima
instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept,
după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel împotriva
altui intimat sau a unei persoane care a figurat în prima instanţă şi care nu
este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să
producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dacă apelantul
principal îşi retrage apelul, sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca
inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului,
apelul provocat rămâne fără efect (art.473 Cod procedură civilă).
Apelul incident şi apelul provocat se depun odată cu întâmpinarea la apelul
principal (art.474 alin.(1) Cod procedură civilă).

Subiectele apelului
Exercitarea căii de atac poate fi făcută numai de părţile aflate în proces, de
succesorii lor în drepturi, dar şi de terţii care au intervenit voluntar în proces sau au
fost introduşi, în condiţiile legii, forţat în proces şi astfel au dobândit calitatea de
parte.

Sesizarea instanţei de apel

a) Instanţa competentă să soluţioneze apelul este instanţa ierarhic

superioară celei care a pronunţat hotărârea.
b) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel (art.468 alin.(1)). Pentru procuror, termenul de apel curge
de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la
judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii (alin.
(4)).
3
 Termenul de apel poate fi întrerupt prin moartea părţii care are interes să
facă apel şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea, un nou
termen începând să curgă după o nouă comunicare colectivă făcută moştenitorilor
la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii (art.184 şi art.469 Cod
procedură civilă).
Apelul declarat peste termen va fi respins ca tardiv, iar hotărârea de primă
instanţă devine definitivă, deoarece recursul nu poate fi exercitat omisso medio.
c) Cererea de apel.
Potrivit art.470 Cod procedură civilă cererea de apel va cuprinde: numele şi
prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor; pentru
persanele juridice, denumirea şi sediul lor, codul unic de înregistrare; indicarea
hotărârii atacate; motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; probele
invocate în susţinerea apelului; semnătura.
La cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru.
Cerinţele privind indicarea hotărârii atacate, semnătura şi taxa de timbru sunt
prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele care privesc motivele de fapt şi de drept
pe care se întemeiază apelul şi probele invocate sunt prevăzute sub sancţiunea
decăderii.
d) Efectele cererii de apel.
După depunere cererea de apel produce anumite efecte:
- investeşte instanţa de apel cu soluţionarea apelului;
- dacă a fost formulată în termen, preia efectul suspensiv de executare şi
deci hotărârea de primă instanţă nu va putea fi executată;
- provoacă o nouă judecată asupra fondului (efectul devolutiv).
În anumite situaţii apelul nu are efect devolutiv deoarece apelantul nu
solicită judecata în fond sau rejudecarea fondului, ci anularea hotărârii de primă
instanţă şi respingerea sau anularea cererii de chemare în judecată.
4
 e) Depunerea cererii de apel.
Potrivit art.471 Cod procedură civilă, apelul şi motivele de apel se depun la
instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii. Dosarul va fi înaintat
instanţei de apel.
După primirea dosarului, sau după caz, după regularizarea cererii, completul
va dispune comunicarea apelului/motivelor de apel şi a anexelor, intimatului
punându-i-se în vedere că în termen de 15 zile de la comunicare să depună
întâmpinare care este obligatorie. Odată cu întâmpinarea, dacă este cazul, intimatul
trebuie să depună apelul incident sau apelul provocat.
Întâmpinarea se va comunica apelantului care în cel mult 10 zile de la data
comunicării trebuie să depună răspunsurile la întâmpinare.
Apelurile principale, incidente şi provocate făcute împotriva aceleiași
hotărâri vor fi repartizate la acelaşi complet de judecată.

Judecata apelului.
Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel

Judecarea apelului se face după regulile de la judecata în fond şi ţinând

seama de dispoziţiile speciale din materia apelului.
Potrivit art.479 Cod procedură civilă instanţa de apel va verifica în limitele
cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu. Instanţa de apel va putea
dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă în cazul
în care consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi
administrarea probelor noi propuse.
Instanţa de apel, potrivit art.480 Cod procedură civilă, poate păstra hotărârea
atacată prin respingerea, anularea sau constatarea perimării apelului.
5
 În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în
tot sau în parte hotărârea apelată.
În cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a soluţionat
procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care
nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea şi va judeca procesul,
evocând fondul, numai dacă părţile nu au solicitat în mod expres trimiterea
dosarului la prima instanţă. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa
de apel, precum şi necesitatea administrării de probe noi, devin obligatorii pentru
judecătorii fondului.
Principiul non reformatio in peius este reglementat de art.481 Cod procedură
civilă şi presupune că, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o
situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el
consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.