Proiect PNL interbelic

1.Neoliberalism

2.Relatia I.I.C Brătianu si regele Ferdinand I

1.Neoliberalism
Elementul declanșator al apariției Neoliberalismului in Europa
Constituția din 1923 si nașterea neoliberalismului
Elemente ce caracterizează neoliberalismul romanesc
La începutul secolului XX , în Anglia începe discuția despre o posibilă „criză a
liberalismului”1 , ceea ce reprezenta apariția ideii ca „liberalismul este in primejdie” 2.
Momentul de start al modificării ideologiei liberale apare încă din anul 1909 de la „cruciada
agrară”3 pornită de către Lloyd George, ce își propunea „să zdruncine încrederea în modul de
stăpânire a pământului englez, ca și în rostul instituției politice a Camerei Lorzilor.” 4. Prin
aceasta mișcare, Lloyd George încerca sa producă o reformă agrară pentru a împărții
pământul marilor proprietari către populația ce avea de fapt drept asupra acestuia și o mișcare
de rectificare a bugetului. Inițial acest proiect a fost respins de către Camera Lorzilor, ceea ce
a dus Anglia într-o criza politica ce a dus la alegeri generale5. Dorința fruntașilor acestei noi
mișcări liberale considera că „liberalismul trebuie să iasă din vechea sa atitudine pasivă și să
înceapă opera de reconstrucție socială”6.
In Romania, Neoliberalismul apare după sfârșitul Primului Război Mondial precum o
„criză a partidului național liberal”7. După război, în România începe o revoluție capitalistă
ce dă naștere la o nouă organizare socială. Această reorganizare produce apariția unei noi
politicii și o nouă ideologie(politica și ideologia neoliberalismului)8.
Documentul ce atestă apariția neoliberalismului în România este Constituția din 1923.
Pentru prima dată un act istoric se bazează pe „intervenția puterii de stat” si „concepția
libertăților individuale ca <funcții sociale>”9. Prima concepție se refera la intervenția statului
in societate printr-un control mai larg. Cea de a doua reprezintă prezenta respectării
libertăților persoanei fiind garantate de constituție. Libertățile cetățenilor prezente in aceasta
constituție sunt diferite fata de libertățile ideologiei liberale, deoarece in viziunea veche
liberala aceste drepturi sunt garantate si protejate de către stat, pe când in viziunea neoliberala
aceste drepturi si libertăți sunt susținute si garantate, iar statul are dreptul „a interveni spre a o
îndruma așa cum cer interesele sale".10
Neoliberalismul Romanesc este de facto o ideologie ce pregătește statul român pentru
„imperialismul financiar”11 ce reprezintă o comuniune intre capitalism si socialism.

1
Zeletin Ștefan, Neoliberalismul, Ed. A 3-a rev. , Editura Ziua, București, 2005, p. 70
2
Ibidem
3
Ibidem p. 71
4
Ibidem
5
https://www.britannica.com/biography/David-Lloyd-George#ref10838
6
Ibidem.
7
Ibidem p. 82
8
Ibidem p. 84
9
Ibidem
10
Ibidem p. 85
11
Ibidem
2.Relatia PNL-Regele Ferdinand 1

-Marea Guvernare Liberala 1922-1926

-Constituția din 1923(Probleme si Forța opoziției)

-Legi adoptate in perioada lui I.I.C Brătianu

-1926 Sfârșitul Guvernării Liberale-cauze

-Moartea lui Ferdinand si I.I.C. Brătianu

După sfârșitul Primului Război Mondial în România are loc o explozie a numărului de partide
ce-și fac apariția pe scena politică românească. Cele doua partide „istorice” ale Vechiului Regat
(Partidul Național Liberal si Partidul Conservator) au o evoluție în opoziție pe parcursul anilor
perioadei interbelice. Dacă Partidul Liberal devine „cea mai puternică organizație politică a anilor
1920”12, Partidul Conservator are o decădere profundă din cauza reformei agrare din 1921 ce duce la
desființarea partidului în anul 1925.

Partidul Național Liberal, condus de către Ionel I. C. Brătianu în perioada 1909-1927 trece
printr-o restructurare importantă in perioada de după război. Partidul in anii 20 ajunge condus de
„oligarhia financiară”, o grupare organizată in jurul Băncii Românești, grupare reprezentată de mari
bancheri și industriași ce erau conduși de familia Brătianu.13 Relația dintre „oligarhia financiară” si
Partidul Național Liberal a dus la formarea unei singure entități asupra căreia prezida Ionel Brătianu,
ca un „temut rege neîncoronat al țării”14.

Această dominație a Partidului Liberal în perioada interbelică se observă si în timpul

alegerilor legislative din anii 1920-1930. Modul de creare a alegerilor pentru adunarea legislativă a
oferit un ajutor important PNL-ului. Regele alegea partidul din care să se creeze guvernul, acest
guvern avea rolul de a organiza alegerile legislative pe care de cele mai multe ori le și câștiga datorită
ajutorului dat de rege. La alegerile pentru legislativ, în anul 1922 PNL-ul a reușit să obțină 222 de
locuri în Camera Deputaților față de 147 de locuri câștigate de restul partidelor. 15 Alegerile din 1922
deschid drumul spre o guvernare prolifică a liberalilor, cabinetul de miniștrii este condus pană in
1926 de către președintele partidului Ionel. I.C. Brătianu.

Imediat după instalarea guvernului liberal și deschiderea Adunării Naționale majoritară

liberală Primul Ministru împreună cu regele Ferdinand I încep demersul spre redactarea constituției
României Mari. Din acest moment începe o luptă politică în România, clasa politică se împarte in
două Partidul Național Liberal si Regele Ferdinand I de o parte, iar de cealaltă se află opoziția din
parlament condusă de Partidul Național ce îl avea ca și președinte pe Iuliu Maniu și Partidul Țărănesc
al lui Ion Mihalache. Buna relație dintre rege și I.I.C Brătianu legată de adoptarea unei constituții a
deranjat opoziția ce a organizat ample mișcări de protest prin care se cerea „demiterea imediată a
liberalilor de la guvern”16. Această mișcare încerca să oprească executivul să adopte o constituție
liberală. Chiar dacă opoziția și-a exprimat public nemulțumirea legată de această constituție regele a

12
Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2013 , p. 414
13
Ibidem p .424
14
Ibidem
15
Ibidem p. 417
16
Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Volumul II, Ferdinand I, Ed. a II-a
revizuita , Editura Enciclopedică, București, 2004 p. 124
semnat noua Constituție la 28 martie17, Constituție ce a fost publicată în 29 martie în monitorul
oficial.

Sub „cârmuirea” regelui Ferdinand, începând din anul 1924 guvernul liberal a reușit să treacă
o serie de legi economice ce aveau la bază concepția liberală „prin noi înșine”18. Chiar dacă aceste
legi au fost criticate de oamenii politici din opoziție, regele Ferdinand I a „promulgat toate legile
economice votate de liberali, neținând seama de criticile opoziției”19.

Constituția din 1923 a reprezentat elementul necesar protejării Marii Unirii de la 1918, astfel
pe parcursul guvernării liberale, Ionel Brătianu împreună cu regele decid să adopte o serie de legi de
unificare precum: învățământul primar (iunie 1924), organizarea armatei (iunie 1924), unificarea
administrativă (iulie 1925)20.

Cum am amintit anterior, Ionel Brătianu era văzut ca un rege ce conduce din umbră, ceea ce
a accentuat starea de tensiune din țară și și a întărit convingerea că suveranul era complet lipsit de
inițiativă, preferând să stea în „umbra“ președintelui Consiliului de Miniștri 21. Din cauza acestei relații
apropiate între Ferdinand și PNL, opoziția s-a închegat, iar la alegerile din 1926 PNL-ul a pierdut
alegerile cu un procent de 7,34%22.

Anul 1927 reprezintă o lovitură grea pentru alianța Ferdinand I si Ionel Brătianu, deoarece
Ferdinand I după o lungă boală moare, iar la o scurtă perioadă moare și Ionel Brătianu. Problema ce
apare in țară după moartea celor doi este legată de o posibilă discuție a acestora „Regele Ferdinand,
îndemnat pare-se de Ionel Brătianu, îl dezmoştenise pe fiul său, moştenitorul normal al tronului,
principele Carol, fiindcă amândoi aveau impresia că nu era vrednic să devină conducătorul tării” 23.

17
Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Volumul II, Ferdinand I, Ed. a II-a
revizuita , Editura Enciclopedică, București, 2004, p. 126
18
Ibidem p. 132
19
Ibidem
20
Ibidem p. 133
21
Ibidem p. 134
22
Keith Hitchins, România, 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2013 , p. 417
23
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Ed. a VII-a, Editura Humanitas, București,
2008 , pp. 236-237