Profesor coordonator:

Carmen Atarcicov Proiect realizat de: Cristina Dragan si Laura Ticoiu

 Date generale
Nascut: 8 ianuarie 1873, Bdcin, jud. Salaj
Decedat: 5 februarie 1953, Sighetul Marmatiei
Sotie: Clara Maniu
Profesie: avocat
Confesiune: greco-catolic
Partid politic: PNT
Functii:
deputat roman de Transilvania in Parlamentul de
la Budapesta
prim-ministru al Romaniei, ministru al Apararii
Nationale si al Finantelor
presedinte al Partidului National Taranesc
membru de onoare al Academiei Romane
 Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai prestigioi
oameni politici din istoria Romniei, membru de onoare
al Academiei Romne din 7 iunie 1919. Avnd o carier
politic ce s-a ntins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-
a numrat printre marii oameni de stat ai rii noastre,
luptnd cu perseveren mpotriva tendinelor autoritare ca
un adevrat aprtor al democraiei.
S-a implicat activ n realizarea Marii Uniri de la 1
decembrie 1918, iar din funcia de preedinte al Consiliului
Dirigent a reuit integrarea rapid a administraiei din
Transilvania n cea a Romniei rentregite. A luptat
impotriva sovietizarii tarii si a fost cel care a tratat cu regele
Carol al II-lea intoarcerea sa in tara. Calitatea care l-a
consacrat n prim planul scenei politice a fost moralitatea
ireproabil, motiv pentru care era numit sfinxul de la
Bdcin, locul unde a copilrit i unde la maturitate se
retrgea pentru a se odihni.
Pentru a ilustra crezul politic a lui Iuliu Maniu este
semnificativ un episod din 1946, din timpul procesului
ntocmit de autoritile comuniste mpotriva lui Ion
Antonescu. Adversari de idei, Maniu nu a ezitat s i ia
aprarea marealului n faa completului de judecat, motiv
pentru care se insinua c i-ar fi sprijinit politica dictatorial. Bustul lui Iuliu Maniu, Alba Iulia
La acestea, Iuliu Maniu a dat o replic memorabil:
Oamenii politici sunt adversari, iar nu canibali.
 Originea. Studiile. Implicarea n micrile
naionale din Ardeal
Fiu al avocatului Ion Maniu si al Clarei
Coroianu, s-a nascut la Bdcin la 8 ianuarie 1873.
A facut studii de drept la Cluj, Budapesta si Viena,
luand doctoratul in 1896. Revenit in tara,
profeseaza avocatura la Simleul Silvaniei din 1898,
iar apoi se stabileste la Blaj, indeplinind pana in
1915 functia de jurisconsult la Mitropolia Romana
Unita. Incorporat in 1915 de autoritarile ungare,
urmeaza timp de sase luni Scoala de ofiteri de
rezerva, dupa care este trimis pe frontul rusesc, apoi
cel italian.
Membru al Comitetului Executiv al Partidului
National Roman (PNR) in 1897 si ulterior
vicepresedinte al acestuia, din 1904, Iuliu Maniu
este adept al activismului, orientare care sustinea
necesitatea participarii la viata politica.
 Rolul jucat in Marea Unire de la 1918
Anul 1918 a marcat un puternic avnt pentru micarea de
eliberare din Transilvania. n luna octombrie, locotenentul de
artilerie Iuliu Maniu se afla la Viena cu Regimentul 64 Ortie.
Pe 30 octombrie, la Viena, s-a constituit Comitetul Naional al
Romnilor din Transilvania, sub conducerea lui Maniu, iar n ziua
urmtoare a luat fiin Senatul Central al Ofierilor i Soldailor
Romni. Acestea au fost iniiate pentru organizarea militar a
romnilor din armata austro-ungar, Maniu fcnd apel la soldai i
ofieri s nu primeasc nici o porunc de la strini, nici s depun
jurmnt pentru alt armat dect cea romneasc
La tratativele care au avut loc la Arad intre 1 si 15 noiembrie
1918 intre reprezentantii Consiliului National Maghiar si cei ai
Consiliului National Roman Central, Iuliu Maniu, venit special de la
Viena, s-a pronuntat ferm pentru despartirea totala de Ungaria .
La 1 decembrie 1918 a rostit un stralucit discurs la Alba Iulia,
iar intre anii 1918-1920, in calitate de presedinte al resortului de
Interne al Consiliului Dirigent s-a ocupat de instituirea
administratiei romanesti pe teritoriul Transilvaniei.
Marea Adunare de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918
Activitatea in perioada interbelica
In perioada interbelica, Iuliu Maniu a intreprins o
intensa activitate politica. Inca de la inceputul perioadei ii
este oferita functia de prim-ministru, dar refuza aceasta
onoare, desemnandu-l s preia friele Executivului din
Bucureti pe Alexandru Vaida Voievod. n anul 1920,
generalul Alexandru Averescu, noul ef al Guvernului din
Bucureti, a desfiinat Consiliul Dirigent. Au urmat
dezamgiri crunte pentru Iuliu Maniu. El a refuzat s
recunoasc noua Constituie din 1923, pe motiv c ea nu
fusese adoptat de o Adunare Constituant, ci de un
parlament obinuit. Apoi, Iuliu Maniu a boicotat Serbrile
ncoronrii de la Alba Iulia, pentru c ceremonia fusese
monopolizat de ierarhii ortodoci. n anul 1926, Iuliu
Maniu a decis fuziunea Partidului Naional Romn cu
Partidul rnesc al lui Ion Mihalache i a rezultat PN.
Acest partid a ctigat alegerile, iar Iuliu Maniu a devenit
premier n 1928. El a condus ara pn n 1933 i a reuit
s scoat Romnia i Marea Criz Economic.
 Criza dinastica si Restauratia
La sfritul anului 1925, viaa politic din Romnia a fost
tulburat de declanarea crizei dinastice. Aflat la Paris, principele
Carol s-a ntlnit cu amanta sa, Elena Lupescu, iar de aici au plecat
amndoi la Veneia. Pe 12 decembrie 1925, tnrul principe a adresat
tatlui su o scrisoare prin care l anuna pentru a treia oar c
renun la prerogativele sale de motenitor al Coroanei. Ferdinand
convoac la Sinaia un Consiliu de Coroan pe 30 decembrie 1925.
Participant la Consiliu, Iuliu Maniu a declarat c dreptul de a hotr
ntr-o asemenea problem aparinea regelui, dar c ar fi necesar nc
un demers solemn i oficial pe lng principe, pentru a-l determina
s revin asupra deciziei sale. Dup discuii contradictorii, Consiliul de
Coroan s-a supus voinei suveranului i a hotrt n unanimitate s
accepte renunarea lui Carol, iar noul motenitor al tronului s fie
declarat principele Mihai care avea sa fie tutelat de un Consiliu de
Regenta pana la varsta majoratului.
 Criza dinastica si Restauratia
La intoarcerea inopinanta in tara
la 6/7 iunie 1930 a principelui Carol
care fusese inlaturat de la succesiunea
tronului la 4 ianuarie 1926, Iuliu
Maniu, in dubla sa calitate de sef de
partid si de guvern, se declara
favorabil urcarii pe Tron a principelui
atunci cand conditiile o vor permite, in
schimbul anagjamentului lui Carol de a
renunta la concubinajul cu Elena
Lupescu. Se ajunge la un consens, iar
la 30 iunie 1930, Iuliu Maniu saluta
proclamarea de rege a principelui
Carol, afirmand ca prin acest act a
avut loc restabilirea urmarilor unei
greseli politice, care ar fi putut fi
dezastruoasa pentru tara si pentru
dezvoltarea ei pasnica.
 Sunt tare zoriti sa il aduca pe
tron pe printul Carol si o fac cu elanul
inconstientei. In cateva luni, cel mult
un an, Carol va fi aici si Maniu va fi
nevoit sa-l proclame rege. Cunosc
parerea lui despre Carol, care este
asemanatoare parerii mele, dar
daramarea autoritatii regentei va
impune necesitatea unei autoritati
regale. Carol va veni spre buimaceala si
a lui Maniu, si a lui Vintila. []
Patima de partid ii orbeste; ei
netezesc drumul intoarcerii. Vom face,
deci, si experienta domniei lui Carol.
Imi este teama ca va fi dezastruoasa
pentru tara si pentru dinastie. As dori
sa ma insel.

gen. Alexandru Averescu

Activitatea politica in timpul domniei lui
Carol al II-lea
 Despre Iuliu Maniu
Personalitate incoruptibila si de o mare energie in lupta din
opozitie,modesta si integra, fara preocupari pentru confortul vietii
personale si al situatiei materiale, Iuliu Maniu, in cele aproape sase
decenii de opozitie politica, ca lider de partid si apoi ca prim-ministru, a
fost animat de o conceptie superioara privind menirea omului politic si
de stat: patriotism luminat, democratie, dreptate sociala individuala, si
colectiva, intemeiata pe solidaritatea nationala si morala crestina.
Nicolae C. Nicolescu

Cand comunistii au inchis usa temnitei in care a intrat, intr-o zi de

noiembrie, ei au naruit ultimul sprijin al poporului roman. Soarele care
pentru Maniu a apus in acea seara, a apus atunci pentru intreaga
Romanie. Maniu era condamnat la inchisoare pe viata. Sa speram ca
inrobirea Romaniei nu va fi pentru vecie.
Reuben H. Markham
 Bibliografie
Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte, editura Corint,
2001
Nicolae C. Nicolescu, Sefii de stat si de guvern ai Romaniei
(1859-2003), editura Meronia, 2003
Reuben H. Markham, Romania sub jugul sovietic, editura
Fundatia Academia Civica, 1996
Pamfil Seicaru, Istoria Partidelor National-Taranist si
National-Taranist, editura Victor Frunza, 200
Mihai Pelin, Iluziile lui Iuliu Maniu, editura Viitorul
Romanesc, 2000

http://www.wikipedia.org
http://www.enciclopediaromaniei.ro
http://www.istorie-pe-scurt.ro