Adolf Hitler

Adolf Hitler a fost un politician german de origine austriacă, lider al Partidului

Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din
1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.
Ajuns la putere în 1933, Hitler a transformat țara într-o
dictatură monopartid bazată pe ideologia totalitaristă și a
național-socialismului. Politica sa expansionistă agresivă
este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al
Doilea Război Mondial, soldat cu pierderi omenești
colosale. De numele său sunt legate numeroase crime
împotriva umanității, printre care punerea în aplicare a unui
plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și
altor „indezirabili” din Europa, precum și lichidarea
adversarilor politici din Germania. Hitler a fost
ales .autoritaristă a național-socialismului. Politica sa
expansionistă agresivă este considerată principala cauză a
izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, soldat cu
pierderi omenești colosale. De numele său sunt legate
numeroase crime împotriva umanității, printre care punerea în aplicare a unui plan naționalist
și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și
lichidarea adversarilor politici din Germania. Hitler a fost ales .

Origini
Tatăl lui Hitler, Alois Hitler, Sr. (1837–1903), a fost fiul ilegitim al Mariei Anna
Schicklgruber.Deoarece în registrul baptist de natalitate nu era indicat numele tatălui său,
Alois și-a luat inițial numele de familie al mamei sale, Schicklgruber. În 1842 Johann Georg
Hiedler s-a căsătorit cu mama lui Alois, Maria Anna. După decesul ei din 1847 și al lui
Johann Georg Hiedler în 1856, Alois a fost crescut în familia fratelui lui Hiedler, Johann
Nepomuk Hiedler.În 1876 Johann Georg Hiedler a fost menționat în registrul baptist de
natalitate (înregistrat ca Georg Hitler) drept tatăl lui Alois.De atunci, Alois a preluat numele
de familie Hitler, scris și ca Hiedler, Hüttler sau Huettler.
Oficialul nazist Hans Frank a lansat zvonul că mama lui Alois ar fi fost angajată ca
femeie de serviciu în casa unei familii de evrei din Graz și că fiul de 19 ani al familiei,
Leopold Frankenberger, ar fi fost tatăl lui Alois.Deoarece nimeni cu numele de familie
Frankenberger nu a fost înregistrat în Graz în acea perioadă și nu au fost găsite documente
care să ateste existența lui Leopold Frankenberger,istoricii infirmă afirmația că tatăl lui Alois
era evreu.

Originea numelui
Există două ipoteze:
- „Hitler” ar fi o derivație a vechiului nume „Hiedler”care, la rândul său, conține termenul
bavarez și austriac „Hiedl” (curs subteran de ape, care inundă periodic pivnițele). Oamenii
care trăiau în preajma unui „Hiedl” erau numiți „Hiedler”.
- Numele ar proveni de la „Hütte” („colibă“).
În Primul Război Mondial
După izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler s-a înrolat ca voluntar în armata
germană.
Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și Belgia,în regimentul bavarez
Reserve, în calitate de furier al regimentului. A fost prezent la un număr de bătălii majore,
între care prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Arras și Bătălia de la
Passchendaele. Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier de
clasa a doua în 1914și Crucea de Fier de clasa întâi pe 4 august 1918 - o decorație acordată
foarte rar pentru un militar cu gradul de caporal (Gefreiter).Pe 18 mai 1918, el a primit
Insigna „Pentru rănile suferite” (Verwundetenabzeichen).Întrucât comandanții regimentului
au considerat că nu avea abilități de conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de
Unteroffizier („subofițer”).
Sarcinile lui Hitler la sediul central al regimentului i-au
permis răgazuri pentru desen și pictură. A avut contribuții
grafice, de ilustrator, pentru o gazetă militară. În octombrie
1916, Hitler a fost rănit în coapsa stângă, în timpul bătăliei de
pe Somme. El a petrecut două luni în spitalul din Beelitz și s-a
reîntors pe front pe 5 martie 1917.Pe 15 octombrie 1918, a
fost orbit temporar de un atac cu iperită (gaz muștar) și a fost
spitalizat în Pasewalk.În timp ce se afla aici, Hitler a aflat
despre înfrângerea Germaniei, care l-a șocat.
Hitler a descris războiul drept „cea mai mare experiență
a sa” și a fost lăudat de ofițerii săi pentru vitejie.
Amarul înfrângerii în război a început să-i modeleze
ideologia lui.Ca și alți naționaliști germani, el credea în Dolchstoßlegende (mitul cuțitului
înfipt în spate), care susținea că armata germană "neînvinsă în câmpul de luptă", a fost
„înjunghiată în spate” de marxiști și civili, mai târziu numiți „criminalii din noiembrie”.
Tratatul de la Versailles stipula că Germania urma să renunțe la mai multe din teritoriile
sale și să demilitarizeze Renania. Tratatul a impus sancțiuni economice și a perceput reparații
grele de război pentru țară. Mulți germani au perceput tratatul ca o umilire, în special
articolul 231, care declara Germania responsabilă pentru război.Tratatul de la Versailles și
condițiile economice, sociale și politice din Germania de după război au fost ulterior
exploatate de Hitler cu scop politic.

Ascensiunea la putere
Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost conștient de capacitatea de
influență a propagandei. În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca șef al aparatului
de propagandă pe tot teritoriul Germaniei. Naziștii au folosit cu succes noile tehnici moderne
de îndoctrinare și propagandă, afișele electorale și radioul, în toată perioada dintre puciul lui
Hitler eșuat în München (1923) și acapararea puterii de stat în 1933. Au fost închiriate
avioane și automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri,
în cadrul campaniilor electorale. În cele din urmă naziștii au obținut rezultatele scontate în
alegerile din 1930 și din iulie 1932 (dar procentajul obținut în alegerile pentru reichstag din 6
noiembrie 1932 s-a diminuat). Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist, mai ales
după 1930, a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne, starea economică
gravă cauzată de marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și
politica deflaționistă cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a
reacționat la criza economică, amplificând-o.
Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au
format cel mai mare grup parlamentar în Reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat
pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar. Negocierile dintre Hitler și
președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat
câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în
funcția de cancelar. Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și
17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar
între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de
președintele Hindenburg, pentru însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului.
În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere, atât în parlamentul
central (Reichstag) și cele regionale, cât și în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să
propună noului parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea
înlăturarea procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii depline cancelarului și
guvernului său, prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mulțimii adunate în
stradă și a terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt” sau SA (Sturmabteilung) și a celeilalte
organizații paramilitare, SS (Schutzstaffel, „Eșalonul de protecție”), legea a fost adoptată cu
444 de voturi favorabile și 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.