ORGANIZAREA

1
 Structura organizatorică – concept (1)

Structura organizatorică a firmei – ansamblul posturilor și

compartimentelor, modul în care sunt constituite și grupate, precum și
legăturile care se stabilesc între ele în scopul realizării obiectivelor
acesteia.

2
 Structura organizatorică – concept (2)

Structura organizatorică, așa cum rezultă din definiție, este precizată

atunci când sunt definite:
 Părțile sale componente (compartimentele) și rolul acestora, ca expresie
a diviziunii muncii din cadrul firmei;
 Gruparea compartimentelor, respectiv subordonarea acestora față de
conducere, autoritatea și responsabilitățile posturilor ce compun aceste
compartimente;
 Legăturile ce se stabilesc între compartimentele firmei, felul și natura
acestor legături.
3
 Structura organizatorică – concept (3)

În funcție de natura activităților desfășurate în cadrul componentelor

organizatorice și de sfera atribuțiilor și competențelor personalului,
structura organizatorică este formată din:
 Structura de management;
 Structura de producție.

4
 Structura organizatorică – concept (4)

 Structura de management – ansamblul cadrelor de conducere, al

compartimentelor funcționale, modul de constituire și de grupare a
acestora, precum și relațiile dintre ele necesare desfășurării
corespunzătoare a procesului managerial și a proceselor de execuție în
vederea realizării obiectivelor firmei.

 Structura de producție – ansamblul executanților, al compartimentelor

de producție, al relațiilor care se stabilesc între acestea în vederea
realizării directe a obiectului de activitate al firmei.
5
 Componentele structurii organizatorice (1)

 Postul;

 Funcția;

 Compartimentele;

 Nivelul (treapta) ierarhică;

 Ponderea ierarhică;
 Relațiile organizatorice.

6
 Componentele structurii organizatorice (2)
Postul - I
Postul – elementul primar al structurii organizatorice, fiind definit prin
ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților ce
revin spre exercitare în mod organizat și permanent unei persoane
angajate în firmă.
Trăsăturile obligatorii ale postului de muncă sunt:
 Obiectivele postului;
 Sarcina;
 Competența;
 Responsabilitatea.
7
 Componentele structurii organizatorice (3)
Postul – II

 Obiectivele postului – exprimă rațiunea creării sale, precum și criterii de

evaluare a muncii depuse de ocupantul postului respectiv, reprezentând
caracteristici sintetice ale utilității postului;

 Sarcina – reprezintă un proces de muncă simplu sau o componentă de

bază a unui proces de muncă mai complex, care prezintă autonomie
operațională, fiind efectuată, de regulă, de o singură persoană;
8
 Componentele structurii organizatorice (4)
Postul – III

 Competența – este reprezentată de limitele în cadrul cărora titularii de

posturi pot să acționeze. Ea exprimă nivelul de pregătire, experiența,
prestigiul profesional, care permit realizarea obiectivelor individuale;

 Responsabilitatea – exprimă obligația titularului (materială,

disciplinară, penală) de a îndeplini sarcini și atribuții derivate din
obiectivele individuale ale postului de muncă ocupat.
9
 Componentele structurii organizatorice (5)
Postul – IV
Interdependențele dintre sarcini, competențe și responsabilități, pe de o
parte, și obiectivele individuale ale postului de muncă, pe de altă parte,
sunt exprimate în literatura de specialitate prin “triunghiul de aur” al
organizării:

Re
sp
nțe

on
sab
et e
Obiectivele

il i t
mp

ă ți
postului
Co

Sarcini
10
 Componentele structurii organizatorice (6)
Funcția – I
Funcția – este o noțiune mai largă postului și exprimă competențele,
autoritatea și responsabilitatea care sunt comune ca sferă de cuprindere
pentru posturi cu sarcini identice sau similare.
În funcție de natura competențelor, autorităților și responsabilității care
revin funcțiilor, acestea se grupează în:
 Funcția managerială;
 Funcția de execuție.

11
 Componentele structurii organizatorice (7)
Funcția – II
 Funcția managerială – include atribuții de coordonare a activității
unui număr de executanți, revenindu-i competențe mai largi. Autoritate și
responsabilitate. Acestei categorii de funcții îi sunt specifice atributele
managementului (prevedere, organizare, coordonare, antrenare-motivare,
control);
 Funcția de execuție – nu implică sarcini de coordonare a
activității altor persoane. Se caracterizează prin obiective individuale
limitate, cărora le sunt asociate sarcini, competențe și responsabilități
referitoare numai la activitatea ocupantului funcției respective.
12
 Componentele structurii organizatorice (8)
Compartimentul – I

Compartimentul – grupează sub aceiași autoritate ierarhică un

ansamblu de persoane (posturi) care efectuează activități omogene și/sau
complementare.
Criterii de clasificare a compartimentelor:
 În funcție de natura atribuțiilor, a volumului acestora și a nivelului de
delegare a autorității;
 În funcție de modul de participare la realizarea obiectivelor firmei.
13
 Componentele structurii organizatorice (9)
Compartimentul – II

În funcție de natura atribuțiilor, a volumului acestora și a nivelului de

delegare a autorității:
 Compartimente de bază (elementare) – specializate, de regulă, în
exercitarea unor activități omogene;
 Compartimente de ansamblu (complexe) – grupează, sub o
autoritate unică, fie mai multe compartimente elementare, fie
compartimente elementare și executanți subordonați nemijlocit.
14
 Componentele structurii organizatorice (10)
Compartimentul – III

În funcție de modul de participare la realizarea obiectivelor firmei:

 Compartimente funcționale – care participă la fundamentarea
strategiilor și politicilor globale ale firmei, cum sunt de exemplu
diviziile, serviciile etc.;
 Compartimente operaționale – care contribuie direct la realizarea
obiectivelor generale și derivate ale firmei, cum sunt de exemplu secțiile
de producție, ateliere de service, depozitele.
15
 Componentele structurii organizatorice (11)
Nivelul (treapta) ierarhică - I

Nivelul (treapta) ierarhică – definește poziția pe care o ocupă

compartimentele situate pe liniile ierarhice, aflate însă la aceiași distanță
ierarhică față de managementul de vârf.
 Nivelurile ierarhice sunt rezultatul delegării succesive de autoritate.
 Managementul de vârf este considerat prima treaptă ierarhică.

16
 Componentele structurii organizatorice (12)
Nivelul (treapta) ierarhică - II

 Ansamblul liniilor ierarhice ce leagă compartimentele plasate pe

diferitele trepte ierarhice formează piramida ierarhică.
În funcție de mărimea firmei, de gradul de delegare al atribuțiilor, de aria
de control a fiecărui manager, piramida poate fi mai înaltă sau mai
aplatizată.

17
 Componentele structurii organizatorice (13)
Nivelul (treapta) ierarhică - III

 Structura organizatorică caracterizată printr-o piramidă înaltă prezintă

avantaje ca: decizii mai bine fundamentate, calitativ superioare, dar și
dezavantaje ca: circuite informaționale lungi, operativitate redusă, cost
ridicat.
 Structura organizatorică caracterizată printr-o piramidă aplatizată
înlătură dezavantajele piramidei înalte, dar are dezavantaje proprii:
încărcarea excesivă a managerilor, aplecarea excesivă asupra
problemelor curente, în dauna celor de perspectivă.
18
 Componentele structurii organizatorice (14)
Ponderea ierarhică

Ponderea ierarhică – reprezintă numărul de persoane subordonate

nemijlocit unui cadru de conducere.
 Numărul persoanelor care pot fi coordonate eficient de un cadru de
conducere este determinat ținând cont de o serie de factori: natura și
gradul de complexitate a activităților, volumul de informații, metodele
obținerii, prelucrării și transmiterii lor, dispersia teritorială a unităților
conduse, capacitatea organizatorică, motivarea conducătorilor și
executanților.
19
 Componentele structurii organizatorice (15)
Relațiile organizatorice - I
Relațiile organizatorice – raporturile care se stabilesc între componentele
organizatorice.
În funcție de natura și modul de manifestare a competențelor și responsabilităților:
 Relații de autoritate – instituite prin reglementări oficiale;
 Relații de cooperare – se stabilesc între titularul unui post situat pe același nivel
ierarhic cu titularul altui post, dar aparținând unui compartiment diferit, în scopul
realizării în comun a anumitor obiective;
 Relații de control – specifice funcției de control;
 Relații de reprezentare – legăturile dintre reprezentanții împuterniciți ai firmei
(manageri) și reprezentanții diferitelor organizații profesionale, sindicale, din int.
și exteriorul firmei.
20
 Componentele structurii organizatorice (16)
Relațiile organizatorice – II

Relațiile de autoritate sunt:

 Relații ierarhice – exprimă raportul între titularul postului de conducere și cei ce
dețin posturi de execuție;
 Relații funcționale – reprezintă expresia exercitării autorității funcționale de către
compartimente specializate care emit indicații metodologice, recomandări, studii
etc;
 Relații de stat major - pot lua naștere ca urmare a delegării sarcinilor,
responsabilităților și competențelor de către conducere anumitor persoane înalt
calificate în vederea soluționării unor probleme complexe.
21
 Tipuri de structuri organizatorice (1)

 Structură organizatorică cu compartimente funcționale;

 Structură organizatorică cu compartimente teritoriale;
 Structură organizatorică cu compartimente pe produs (organizație
divizională);
 Structură organizatorică cu compartimente bazate pe clienți;
 Organizare matriceală.

22
 Tipuri de structuri organizatorice (2)
Structură organizatorică cu compartimente funcționale – I

 Managerii combină posturile de muncă ținând cont de funcțiunile firmei.

 Fiecare dintre funcțiuni constituie un compartiment specific.
 Configurația specifică a funcțiunilor care apar ca și compartimente
separate variază de la o firmă la alta.
 Structurafuncțională este regăsită adesea în firme relativ mici, care
oferă o gamă redusă de produse și servicii și în firmele multi produs de
dimensiuni mari.

23
 Tipuri de structuri organizatorice (3)
Structură organizatorică cu compartimente funcționale – II
Președinte

Vicepreședinte
Vicepreședinte Vicepreședinte
Producție/ Vicepreședinte Vicepreședinte
Finanțe/ Managementul
Management Marketing Cercetare
Contabilitate Resurselor Umane
Operațional

Programarea Planificarea pe Laboratoare de

Vânzări Angajare
producției termen lung cercetare

Planificarea Laboratoare de
Controlul calității Promovare Remunerare
numerarului dezvoltare

Achiziție Logistici Procesarea datelor

Unități de
producție Structură organizatorică cu compartimente funcționale 24
 Tipuri de structuri organizatorice (3)
Structură organizatorică cu compartimente funcționale – III

Avantaj: Eficiența (compartimentele sunt constituite din experți într-un

anumit domeniu care fac schimb de experiență și cunoștințe pentru a își
îndeplini munca mai bine).
Dezavantaj: Obiectivele firmei pot fi sacrificate în favoarea obiectivelor
compartimentelor (de exemplu contabilii pot lua în calcul doar propriile
probleme, ignorându-le pe acelea ale producției sau marketingului sau pe
acelea ale organizației ca întreg).

25
 Tipuri de structuri organizatorice (4)
Structură organizatorică cu compartimente teritoriale – I
 Managerii creează compartimente în funcție de arealul geografic. Logica
rezidă în aceea că toate activitățile dintr-o regiune dată trebuie desemnate
unui manager.
 Structurile organizatorice cu compartimente teritoriale sunt avantajoase
în firmele de mari dimensiuni deoarece separarea fizică a activităților
face ca o coordonare centralizată să fie dificilă.
 Mari lanțuri de magazine en detail sunt adesea organizate după linii
teritoriale (Centrele de vânzare dintr-o arie geografică sunt alcătuite din
unități, adesea denumite divizii, care raportează la un manager regional
care la rândul său raportează unui manager corporatist).
26
 Tipuri de structuri organizatorice (5)
Structură organizatorică cu compartimente teritoriale – II

Top Manager

Manager Manager Regiunea Manager Regiunea

Manager Regiunea Sud
Regiunea Est Central-Vest Pacific

Structură organizatorică cu compartimente teritoriale

27
 Tipuri de structuri organizatorice (6)
Structură organizatorică cu compartimente teritoriale – III

Avantaje:
 oferă o bază de pregătire personalului managerial;
 experiența acumulată de managerii într-un teritoriu îndepărtat de centru
oferă informații valoroase despre felul în care sunt primite produsele
și/sau serviciile în domeniul respectiv.

28
 Tipuri de structuri organizatorice (7)
Structură organizatorică cu compartimente pe produs - organizație divizională - I

 Managerii multor companii de mari dimensiuni care fabrică o gamă

largă de produse grupează posturile de muncă pornind de la produs
(toate posturile asociate cu producerea și vânzarea unui produs sau a
unei linii de produse sunt plasate sub direcția unui singur manager).
 Pe măsură ce o firmă se extinde prin creșterea numărului de produse
fabricate devine mai avantajoasă stabilirea de unități de produse (divizii
bazate pe produs), fiind dificil de coordonat compartimente funcționale.

29
 Tipuri de structuri organizatorice (8)
Structură organizatorică cu compartimente pe produs - organizație divizională - II
Președinte

Vicepreședinte Vicepreședinte Executiv al

Vicepreședinte Vicepreședinte
Executiv al Diviziei Diviziei de asigurări
Executiv al Diviziei Executiv al Diviziei
de asigurări de împotriva dezastrelor (case,
de asigurări de viață de asigurări auto
sănătate birouri)

Garanție Garanție Garanție Garanție

Reclamații Reclamații Reclamații Reclamații

Marketing Marketing Marketing Marketing

Administrație Administrație Administrație Administrație

Managementul Managementul Managementul Managementul

resurselor umane resurselor umane resurselor umane resurselor umane

Structură organizatorică cu compartimente funcționale 30

 Tipuri de structuri organizatorice (9)
Structură organizatorică cu compartimente pe produs - organizație divizională - III

 Diviziile bazate pe produs reprezintă adesea unități de sine stătătoare

care pot realiza designul, pot produce și lansa pe piață propriile
produse, chiar aflându-se în competiție cu alte divizii ce aparțin
aceleiași firme.
 Structura organizatorică care folosește produsele ca bază pentru crearea
compartimentelor sale a reprezentat o măsură cheie în capitalismul
modern.
 Majoritatea firmelor mari și de renume din țările dezvoltate o folosesc
până la un oarecare nivel.
31
 Tipuri de structuri organizatorice (10)
Structură organizatorică cu compartimente pe produs - organizație divizională - IV

 Firmele bazate pe produs permit personalului să dezvolte o totală

cunoaștere în cercetare, producția și distribuția unei linii de produse.
 Concentrarea competențelor, autorității, responsabilității într-un
compartiment specific produsului respectiv, permite managementului de
vârf să coordoneze acțiunile. Astfel, managerii diviziilor de produs devin
supraveghetorii unui centru de profit.
 Firmele bazate pe produs susțin inițiativa și autonomia managerilor de
divizii prin asigurarea cu resursele necesare pentru a-și îndeplini
planurile de profit.
32
 Tipuri de structuri organizatorice (11)
Structură organizatorică cu compartimente pe produs - organizație divizională - V

 Structurile divizionare conțin un anumit nivel de redundanță prin aceea

că fiecare divizie dorește să desfășoare cercetare proprie, producție și
marketing proprii și toate celelalte funcțiuni necesare pentru a derula
afaceri.
 Astfel, personal tehnic și profesional poate fi găsit pe toată întinderea
organizației la nivelul fiecărei divizii. Costul unei asemenea structuri
poate deveni exorbitant.

33
 Tipuri de structuri organizatorice (12)
Structură organizatorică cu compartimente bazate pe clienți - I

 Clienții reprezintă baza pentru gruparea de posturi de muncă.

Exemple de compartimente orientate pe client: structurile organizatorice ale
instituțiilor educaționale; compartimentele de împrumuturi din cadrul băncilor
comerciale (împrumuturi industriale, comerciale sau agricole); magazine organizate pe
clienți (vânzări en detail, clienți care comandă prin corespondență, clienți instituționali,
clienți guvernamentali).

34
 Tipuri de structuri organizatorice (13)
Structură organizatorică cu compartimente bazate pe clienți - II

Top manageri

Magazine de Comenzi prin Contracte

Vânzări instituționale
vânzări en detail corespondență guvernamentale

Structură organizatorică cu compartomente bazate pe clienți

35
 Tipuri de structuri organizatorice (14)
Organizare matriceală – I

 Organizareamatriceală încearcă să maximizeze punctele forte și să

minimizeze slăbiciunile bazelor atât funcționale, cât și pe produs,
combinând bazele creării de departamente funcționale și pe produs.
 Organizarea matriceală este întâlnită în marile companii, în organizații
din sectorul public care includ agenții publice de sănătate și sociale.

36
 Tipuri de structuri organizatorice (15)
Organizare matriceală – II

 Caracteristica distinctivă a organizării matriceale: sistemul dual de

autoritate (specialiștii în activitățile de producție, marketing, cercetare și
finanțe sunt desemnați să lucreze în unul sau mai multe proiecte sau
produse, raportând la doi manageri: unul din compartimentul lor
funcțional și unul din cadrul unității proiectului sau produsului
respectiv).

37
 Tipuri de structuri organizatorice (16)
Organizare matriceală – III
Președinte

Vicepreședinte
Vicepreședinte
Vicepreședinte Vicepreședinte Producție/ Vicepreședinte
Managementul
Cercetare-Dezvoltare Construcții metalice Management Achiziții
resurselor umane
Operațional

Proiect
Grup Cercetare- Producție/ Grup Grup Management
Manager A Grup Construcții Grup achiziții
Dezvoltare operațional resurselor umane
Proiectul
Columbia

Proiect
Grup Cercetare- Producție/ Grup Grup Management
Manager B Grup Construcții Grup achiziții
Dezvoltare operațional resurselor umane
Proiectul
Challenger

Proiect
Grup Cercetare- Producție/ Grup Grup Management
Manager C Grup Construcții Grup achiziții
Dezvoltare operațional resurselor umane
Proiectul
Discovery

Structură matriceală (companie aerospațială) 38

 Tipuri de structuri organizatorice (17)
Organizare matriceală – IV

Avantajele organizării matriceale:

 Utilizarea eficientă a resurselor;
 Flexibilitate în condiții de schimbare și incertitudine;
 Excelență tehnică;
 Eliberarea managementului de vârf pentru a se putea concentra pe
planificarea pe termen lung;
 Îmbunătățirea motivației și a devotamentului;
 Oferirea de oportunități pentru dezvoltarea personală.
39