CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,RAISA PACALO’’

CATEDRA NURSING

Suport teoretic
Secţia de terapie intensiva

Chișinău
 Planul lectiei
1. Activitatea asistentei medicale in serviciul de terapie intensiva;

2. Amenajarea şi utilarea secţiei (salonului) de terapie intensiva;

3. Garda individula, sarcinile asistentei medicale;

4. Supravegherea pacientului, completarea fişei de terapie intensiva.

 1. Activitatea asistentei medicale în serviciul de terapie intensiva
Unităţile de terapie intensivă sunt saloane, servicii sau secţii de spital, grupate cu
anexele necesare într-un singur complex, care funcţionează cu o intensitate
permanentă, internînd bolnavi foarte gravi în stare critică, care necesită supraveghere
permanentă şi de cele mai multe ori o instalaţie şi aparatura deosebită, în vederea
redresării sau menţinerii funcţiilor vitale.Unitatea de terapie intensivă este un serviciu
sau secţie independentă, care nu este subordonată nici uneia dintre secţiile de
specialitate.
Scopul acestei unităţi este restabilirea funcţiilor vitale ale organismului, circulaţia,
respiraţia, indiferent de boala de care aparţine bolnavul, problemele de reechilibrare
funcţională fiind practic identice la bolnavii chirurgicali, cardiaci, renali, neurologici,
intoxicaţi,traumatizaţi, cu deficit hidroelectrolitic etc.

Unitatea de terapie intensivă, concentrează pe toţi bolnavii a căror viaţă în urma

dezechilibrării funcţiilor vitale- este un pericol, indiferent de specialitatea de care
aparţin. O abatere de la această regulă se obişnueşte să se facă pentru bolile
contagioase, din considerente epidemiologice, precum şi pentru copiii mici, care sunt
îngrijiţi în saloanele de terapie intensivă proprii secţiei sau spitalului de
specialitate.Spitalele cu profil unic, care sunt maternităţile, spitalele de ftiziologie,
unităţile independente de psihiatrie au şi ele unităţi de terapie intensivă, nefiind legate
de alte spitale, care concentrează toate cazurile care necesită terapie intensivă.

Terapie intensiva
Îngijirea bolnavului în unităţile de terapie intensivă are un caracter trecător. Ea
durează numai pînă la reechilibrarea dereglărilor funcţiilor vitale, după care bolnavul
este retransferat la secţia de specialitate de care aparţine. Această durată variază de la
cîteva ore pînă la cîteva zile, maximum 5-6.

2. Amenajarea și utilarea secţiei (salonului) de terapie intensivă

Toate încăperile în secţie se împart în următoarele grupe:

-Cabinetul şefului de secţie
-Cabinetul asistentei medicale şefe
-Cabinetul asistentei medicale
-Laborator
-Cabinet funcţional
-Saloane
-Încăperi comune pentru secţie (baie, veceu)

Unitatea de terapie intensivă are la bază saloane mari.Saloanele de obicei sunt de 6

paturi, divizate în alte încăperi mai mici cu 2-3 paturi, respectiv 1 pat. Saloanele sunt
grupate în două zone distincte, septică şi asepticăîn vederea prevenirii infecţiilor
intraspitaliceşti.Saloanele sunt prevăzute cu camere filtre, unde se schmbă halatele şi
încălţămintea de protecţie.Pereţii despărţitori ai salonului de la 1,5 metri sunt
supraînălţaţi cu sticlă, iar paturile sunt despărţite între ele prin panouri mobile de
aceeaşi înălţime. În acest fel bolnavul este ferit de aspectul nedorit al celorlalţi
bolnavi gravi, în schimb personalul poate supraveghea în fiecare moment pe toţi
bolnavii din salon. Este important să se realizeze în saloanele de terapie intensivă un
microclimat optimal, care să reducă la minim eforturile de acomodare a bolnavilor:
 Aer condiţionat
 Temperatura optimă de 20-22°C
 Luminozitate indirectă odihnitoare

Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiul suficient pentru aparate şi personalul de

îngrijire, aproximativ 15-20 m. 2 revine la un pat. În aceste saloane se utilizează
diferite tipuri de paturi de terapie intensivă, prevăzute cu apărătoare, roţi pentru
deplasare, dispozitive mecanice pentru schimbarea poziţiei bolnavului şi anexe pentru
perfuzii, transfuzii, pentru ca bolnavul să fie transportat în orice moment în sala de
operaţii sau de explorări funcţionale, fără să fie scos din pat să se întrerupă
tratamentul. În paturi se folosesc saltele antidecubit.
La fiecare pat sunt adaptate instalaţiile pntru administrarea de oxigen, pentru aspirarea
secreţiilor, pentru tratamente cu aerosoli, instalaţiile de lumină, precum şi dispozitive
de conectare ale aparatelor de supraveghere. Defectarea lor se semnalizează optic şi
acustic în boxa asistentei de serviciu.

Aparatura de investigaţii şi de tratament

Inventarul unităţii de terapie intensivă cuprinde: instrumentarul şi materialele

necesare pentru tratamente curente, pansamente, precum şi medicamentele folosite în
cazuri de urgenţă. Aparatura de investigaţii şi de tratament ca electrocardiograful,
electroencefalograful, aparatul portativ de radiologie, aparatele de respiraţie
artificială, rinichiul artificial cer asistentei de la unităţile de terapie intensivă
cunoştinţe multilaterale de tehnică medicală.Saloanele de terapie intensivă se
completează cu aparate electronice de supraveghere a bolnavilor. Unele dintre acestea
măsoară automat presiunea arterială, presiunea venoasă, frecvenţele bătăilor cardiace,
înregistrează electrocardiograma şi temperatura. Altele supraveghează Ps, T.A.,
respiraţia, electrocardiograma şielectroencefalograma deodată la 6 – 12 bolnavi
valorile fiind urmărite la un pupitru de comandă. Toate acestea însă nu pot înlocui
supravegherea conştiincioasa a asistentei, care vede bolnavul în ansamblul lui
uman, inclusiv relaţiile sale psihologice cu boala şi anturajul lui.
3.Garda individulă, sarcinile asistentei medicale
Salonul are o boxă rezervată pentru asistenta de serviciu, amplasată în aşa fel ca să
poată supraveghea deodată pe toţi bolnavii din salon.În unităţile de terapie intensivă
lucrează asistenta medicală care a trecut o stagiune în domeniul reanimaţiei cu
susţinerea unui examen.
Munca în unităţile de terapie intensivă necesită o pregătire excepţională,
conşiinciozitate deosebită şi maturitate psihică.

Primirea bolnavilor in unitatea de terapieintensiva

Primirea bolnavilor în unitatea de terapie intensivă trebuie făcută operativ, fără

pierdere de timp cu probleme administrative. Medicul trebuie să fie ajutat deodată de
mai multe asistente, pentru ca aprecierea momentană a stării bolnavului, instituirea
măsurilor terapeutice imediate şi recoltările de probe pentru efectuarea examinărilor
de laborator să se facă deodată. Bolnavul trebuie adus în poziţie cerută de medic, la
nevoie dezbrăcat (cîteodată prin tăierea hainelor), apreciatPs, TA, măsurata
temperatura şi numărata respiraţia.
Pansamentele, tuburile de dren trebuie supravegheate, permeabilitatea căilor aeriene
controlată. În unele cazuri trebuie făcută şi toaleta – măcar sumarăa bolnavului, la
nevoie instalate perfuziile şi vezica urinară sondată. Trebuie făcute recoltările de
urgenţă pentru analize.
Mobilizarea şi punerea în funcţie a aparatelor de resuscitare respiatorie şi cardiacă
precum şi ale celorlalte aparate necesare pentru reechilibrarea bolnavului cad
deasemenea în sarcina asistentelor.

 Se va ţine evidenţa riguroasă a administrărilor şi eliminărilor ieşirilor lichidiene în

vederea recunoaşterii la timp a dezechilibrelor hidroelectrolitice sau prevenirea lor.
 Aceeaşi importanţă o au şi efectuarea îngrijirilor de igienă corporală- aspirarea
secreţiilor bucofaringiene, igiena cavităţii bucale, nazale, a mucoaselor
conjunctivate şi genitale care, aplicate cu conştiinciozitate, pot preveni multe
complicaţii şi suferinţe inutile.

Succesul tratamentului depinde de măsurile luate, măiestria profesională a echipei

de reanimatori şi nivelul tehnic al inventarului de specialitate, dar în aceeaşi măsură şi
de conştiinciozitatea şi devotamentul asistentelor medicale.

Sarcinile asistentei medicale în secţia de terapie intensivă sunt legate în egală

măsură de inventarul tehnic, pe care trebuie să-l întreţină în stare de perfectă
funcţionalitate şi sterilitate.
Dintre acestea, unele sunt adunate în truse, pentru a fi la îndemîna medicului tot ceea
ce trebuie pentru o anumită intervenţie, în orice moment.
Este absolut necesar să existe:

 Trusă pentru reanimarea respiratorie

 Trusă pentru reechilibrarea circulatorie
 Trusa pentru reanimarea cardiacă.
Inventarul acestor truse cuprinde tot ceea ce este necesar medicului în condiţiile
respective.

Atenţie!
Asistenta medicală trebuie:

-Să posede metodele reanimării cardiace şi pulmonare;

-Să ştie acţiunea farmacologică a preparatelor de bază, care sunt folosite în practica de
fiecare zi a secţiei de reanimare, regulile păstrării şi folosirii lor;

-Să poată pregăti pentru lucru şi să conecteze bolnavului aparate de tratare şi

diagnosticare(cardiomonitor, defibrilitor);

-Să poată efectua sterilizarea aparatelor şi instrumentelor care sunt folosite în secţia de
reanimare;

-Să poată pregăti complectul pentru cateterizarea venelor centrale, trahiostomie,

puncţiei lombare;

-Să poată conduce documentaţia medicală corespunzătoare.

4.Supravegherea pacientului, completarea fisei de terapie intensiva.

Indicaţiile de supraveghere, recoltările, planul de hidratare, alimentare şi de medicaţie

se consemnează în fişa de tratament intensiv.Fişa dată este document medical,
ştiinţific şi medico-judiciar. Ea este completată de medic - indică medicaţia şi de
asistenta medicală ce notează rezultatele supravegherii funcţiilor vitale a bolnavului.
De aceea fişa se completează corect, clar, exact, reflectînd astfel starea bolnavului
tratamentul indicat şi efectuat!

Asistenta medicală este obligată să: supravegheze pacientul pentru a culege toate
datele privind starea generală şi evoluţia bolii acestuia comunicînd medicului tot ce a
observat la bolnav în cursul zilei sau nopţii. Astfel asistenta medicală stă cît mai mult
la patul bolnavului supraveghindu-l urmăreşte:
 Comportamentul bolnavului (starea psihică, reactivitatea generală, somnul)
 Funcţiile vitale şi vegetative a organismului bolnavului
 Apariţia unor manifestări patologice

O atenţie deosebiă se va acorda poziţiei comode a bolnavului în pat. În acest scop1

se folosesc paturile funcţionale.Pentru evitarea escarelor la un regim îndelungat de
repaus la pat:
 Se va reaşterne patul la timp
 După necesitate se va efectua toaleta intimă
 Se vor examina regiunile mai des afectate în escare(regiunea sacrală, omoplaţilor
etc.)
 O importanţă deosebită i se va acorda igienei corpului, cavităţii bucale, nazale,
ochilor.
 Pentru a acorda o îngrijire mai bună bolnavilor gravi se organizează serviciul de
gardă.
 Alimentaţia bolnavilor în stări de comă este o problemă foarte complicată.
 Bolnavii în stări de inconştienţă sau de tulburări de deglutiţie nu se pot alimenta
pe cale bucală in asemenea cazuri li se indică alimentaţia artificială .

Postul de gardă trebuie să dispună de toate obiectele necesare pentru îngrijirea

bolnavilor gravi : sursa cu oxigen, seringi şi ace, alcool, medicamente necesare,
material pentru pansament, plosca.