Curs 1. Organizarea şi funcţionarea serviciului chirurgical.

Noţiuni de semiologie chirurgicală

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Definiţie
Chirurgia este ramura medicinii care foloseşte intervenţia chirurgicală
(operatorie) ca principal mijloc de tratament în vederea vindecării sau ameliorării stării
unui bolnav.
Intervenţia chirurgicală este metoda care urmăreşte repararea unui organ lezat,
extirparea totala sau parţială a unui organ sau înlocuirea unui organ sau ţesut (grefa).
Etimologie
gr. "Keir"= mâna si "ergon"= muncă, lucru.
Rolul asistentei medicale în activitatea chirurgicală. Munca în echipa.
Asistenta medicala este cadrul care se afla în permanenţa langă bolnav; ea este
legatura directa şi cea mai calificată dintre medic şi omul suferind. Sarcina de baza a
asistentei medicale este asigurarea condiţiilor optime de îngrijire a bolnavilor, dar pe
lângă aceasta mai are şi unele atribuţii cum ar fi: îngrijirea medicală propriu – zisa,
atribuţii igienico – sanitare, organizatorice, educative precum şi gospodareşti.
Asistenta medicala asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea
bolnavului, la supravegherea lui, prelevează produsele biologice şi patologice, pregăteşte
bolnavii pentru diferite examinari ( radiologice, endoscopice etc), asigură tratamentul,
păstrează şi intreţine mobilierul, vesela, aparatura, instrumentarul, conferind totodata
bolnavilor cele mai bune condiţii de igiena şi confort.
Dacă asistenta nu are rolul de a recomanda tratamente, în schimb are obligaţia să
semnaleze toate modificările apărute în starea bolnavului.
Având obligaţia de a supraveghea bolnavii şi de a urmari toate complicaţiile şi
accidentele afecţiunilor şi tratamentelor aplicate, asistenta medicală trbuie să aibă
temeinice cunoştinţe de patologie şi terapie, să cunoască semnele şi simptomele bolilor,
precum şi contraindicaţiile şi incompatibilităţile medicamentelor.
Astazi, chirurgia a devenit o stiinta vasta, cu multe specialitati si nelimitate
posibilitati de vindecare. Mai mult decat atat, in prezent se considera ca actul chirurgical
din sala de operatii este numai o mica parte din ansamblul complex care actioneaza
pentru vindecarea si recuperarea bolnavului. Chirurgul nu mai poate sa actioneze singur
in vederea obtinerii succesului asteptat, el are nevoie de un numar mare de ajutoare, deci
este vorba de o munca in echipa, iar ansamblul de activitati este foarte complex.
In efectuarea tuturor actelor pre, intra si postoperatorii, asistentele medicale au un
rol hotarator. Vindecarea bolnavilor depinde in mare masura de pregatirea profesionala a
asistentei medicale, precum si de atitudinea acesteia fata de bolnav, Asa deci, asistenta
medicala trbuie sa dea dovada de spirit de observatie, de discernamant, de simtul datoriei
si al responsabilitatii.
Scurt istoric
Şcoala românească de chirurgie este legată de numele Spitalului COLŢEA
înfiinţat în 1704 de Spatarul Mihail Cantacuzino

1
 Începând cu secolul al XIX-lea au luat fiinţă în toate oraşele mari spitale cu secţii
de chirurgie.

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SERVICIULUI CHIRURGICAL

Spitalul este unitatea sanitara complexa care asigura asistenta medicala completa, de
specialitate, preventiva, curativa si de recuperare a bolnavilor.
Activitatea chirurgicala se desfăşoară in cadrul unei clinici sau secţii de chirurgie
din spital sau la nivelul cabinetelor de specialitate (policlinici, cabinete private).
Sectia de chirurgie trbuie sa fie organizata astfel incat sa asigure bolnavului,
alaturi de o asistenta medicala de inalt nivel profesional si o ingrijire deosebita, hoteliera
si de alimentatie pe timpul spitalizarii, incat ruptura sa cu mediul din care provine sa fie
cat mai putin simtita.
Sectia de chirurgie cuprinde: spatii functionale si spatii hoteliere.
Spatiile functionale sun formate din:
 serviciul de primire sau camera de garda
 blocul operator
 salile de pansamente
 salonul de terapie intensiva (daca nu exista o sectie unica de terapie
intensiva pe spital)
 salile necesare activitatii personalului sanitar
Spatiile hoteliere sunt formate din:
 saloane pentru bolnavi
 oficiul pentru alimente si sala de mese
 sali de primire a vizitatorilor
 sala de lectura sau camera de zi
 bai si grupuri sanitare
Camera de garda
- este locul unde bolnavul ia primul contact cu spitalul
- trebuie sa cuprinda: o sala de consultatii, o sala pentru mici interventii chirurgicale,
un salon cu 2-3 paturi pentru odihna bolnavilor, care au suferit mici interventii sau
pentru observarea efectului unor tratamente de urgenta, care ulterior pot fi lasati la
domiciliu sau internati in sectia de chirurgie, in functie de evolutia bolii.
- la camera de garda trebuie sa se asigure: - o preluare rapida a pacienţilor
- o examinare imediata si completa
- acordarea primelor îngrijiri
- repartizarea pacienţilor pe secţie
- se complectează examinarea medicală
- se realizează investigaţiile de urgenţă
- se instituie tratamente complexe
Blocul operator
- trebuie să fie izolat de restul secţiei şi cuprinde:
- filtrul – unde se schimbă îmbrăcămintea

- săli pentru intervenţii septice şi săli pentru cele aseptice ( min. 20metri patrati,
temp. 20-22 grade Celsius)

2
 - camera pentru spălarea echipei
- alte încăperi - pentru staţionarea bolnavului
- pentru urmărirea temporară a bolnavului
- spălător şi sterilizator pentru instrumentarul chirurgical
- depozit de materiale
- grupuri sanitare
Sălile de pansamente trebuie sa fie: septice si aseptice
Staţionarul secţiei de chirurgie (secţia cu paturi) împărţită in doua compartimente:
- septic (pacienţi cu afecţiuni chirurgicale septice);
- aseptic (pacienţi cu afecţiuni chirurgicale aseptice);

Dotarea salilor de operatii cu aparatura si mobilier

1.Masa de operatii – este astfel conceputa incat sa permita asezarea
bolnavului in diferite pozitii.
Principalele pozitii in care poate fi asezat bolnavul pe masa de operatii:
 pozitia culcat pe o parte (decubit lateral drept sau stang)
 pozitia Trendelenburg – culcat pe spate cu capul inclinat in jos
 pozitia semisezanda – capul si toracele mai sus decat restul
corpului
 pozitia perineala – cu suporturi pentru picioare

2. Aparatele de baronarcoza – necesare respiratiei artificiale

3. Aparatura electronica pentru monitorizarea permanenta a functiilor
vitale
4. Aspirator de lichide si secretii
5. Masa de instrumente
6. Masa de medicamente
7. Masa de serviciu curent
8. Ligheane
9. Scarite
10. Suporturi pentru flacoane
11. Lampa scialitica, far pe picior
12. Alte aparate ( electrocauter, laparoscop, aparat Roentgen etc).

Instrumente chirurgicale
1. de taiere si disectie:
 bisturiul chirurgical
 foarfecele
 stiletul butonat, sonda canelata, decolatorul
2. departatoare:
 Farabeuf
 valve
 autostatice
3. de apucat tesuturile:
 pense anatomice
 pense chirurgicale

3
 4. de hemostaza, de compresiune si prindere
 Pean
 Kocher
 Mikulicz
 En Coeur
 raci

5. pentru injectii si punctii

 seringile
 acele
6. pentru interventii pe oase
 retractorul Percy
 fierastraie
 pense ciupitoare
 costotomul
 trepanul
 daltile
 cuie
 ciocane
 agrafe

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE CHIRURGICALA

Foaia de observatie
1. document medical deoarece sintetizeaza datele relatate de bolnav (subiective), dar si
cele constatate de medic (obiective), rezultatele investigatiilor paraclinice, atitudinea
terapeutica adoptata, eficienta acesteia, evolutia bolii, prognosticul ei, aspectele
recuperarii medicale, ale reinsertiei medico-sociale si profesionale.
2. document didactic – prin redundanta, contributia si relevanta ei in procesul de
instruire a intregului personal medical.
3. document stiintific – fiind utila in cadrul unor cercetari privitoare la boli si bolnavi, la
tratamentele aplicate, la masurile de recuperare si reinsertie sociala.
4. document medico – legal (juridic) – putand contine unele date contingente cu justitia.
Principalele capitole ale foii de observatie sunt:
 date informative
 date anamnestice
 examenul clinic – fizic
 explorarile paraclinice
 evolutia bolii, a regimului alimentar, tratamentului aplicat si eficienta acestora
 epicriza care reprezinta sinteza cazului