Chirurgie 1 (Autosaved)

CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC
As. Princ. Lic. Tamas Simona Bogdana

As. Princ. Lic. Ficard Otilia
CHIRURGIE GENERALA
• Chirurgia este ramura medicinei care
se ocupă cu bolile pentru a căror
vindecare este necesar un act
operator.
• Etimologic, provine din grecescul
„kheirourgia” adică lucru efectuat cu
mâna.
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SERVICIULUI DE CHIRURGIE
• Unitatea sanitara complexa care asigura asistenta medicala de

specialitate ,preventiva,curativa si recuperatorie este spitalul.
• Sectia de chirurgie generala functioneaza de obicei in cadrul spitalului
teritorial si trebuie sa fie organizata astfel incat sa se asigure bolnavului
, alaturi de o asistenta medicala de inalt nivel profesional si o ingrijire
deosebita ,hoteliera si de alimentatie pe timpul spitalizarii,incat
ruptura sa cu mediul din care provine sa fie mai putin simtita.
• In ceea ce priveste amplasarea ei in cadrul spitalului, se
recomanda sa fie astfel asezata ,incat prin ea sa nu circule
personalul de la alte servicii ,pentru a se evita pe cat posibil
declansarea unor infectii intraspitalicesti.
• Sectia de chirurgie cuprinde :
– spatii functionale si
– spatii hoteliere.
• Spatiile functionale sunt formate din
– serviciul de primire ,
– blocul operator,
– salile de pansamente,
– salonul de terapie intensiva ,
– salile necesare activitatii personalului sanitar,
– statia de sterilizare ,precum si un
– compartiment septic (saloane si sala de pansamente ).
• Compartimentul de ATI poate fi
– anexat sau
– separat de blocul operator.
• Spatiile hoteliere sunt formate din :
– saloane pentru bolnavi,
– oficiul pentru alimente si sala de mese,
– Sali de primire a vizitatorilor,
– sala de lectura sau camera de zi ,
– bai si grupuri sanitare.
SPATIILE FUNCTIONALE
1.Serviciul de primire
• Serviciul de primire (in spitalele de urgenta sunt unitati de primire urgente UPU
sau compartimente de primire urgente CPU ) este locul unde bolnavul ia primul
contact cu spitalul.
• Serviciul de primire trebuie sa cuprinda o sala de consultatie ,o sala pentru mici
interventii chirurgicale si un salon cu 2-3 paturi pentru odihna bolnavilor
(stationare ),care au suferit mici interventii sau pentru observarea unor
tratamente de urgenta ,care ulterior pot fi lasati la domiciliu sau internati in sectia
de chirurgie ,in functie de evolutia bolii
• Bolnavul este examinat imediat si complet de catre
medicul de garda ,la nevoie asigurandu-se primul
ajutor sau rezolvarea chirurgicala a cazului (sutura
plagilor,panaritii,incizii ale unor inflamatii acute,etc )
• Toate etapele primirii
– inregistrarea ,examinarea medicala,
– acordarea primului ajutor,
– imbaierea,
– dezinfectia (deparazitare la nevoie )si
– transportul la salon ,trebuie efectuate cu maxima solicitudine,pentru a
evita traumele psihice,la contactul cu acest mediu nou,cu totul diferit de
cel familial.
2.Blocul operator
• Blocul operator reprezinta o structura de sine statatoare care este
nominalizata in structura organizatorica a unitatii sanitare cu paturi,cu
personalitate juridica si reprezinta nucleul central al unui serviciu de chirurgie.
• Blocul operator grupeaza toate salile de operatii necesare diverselor
specialitati chirurgicale.
• In functie de numarul de paturi pentru unele sectii (compartimente )se pot
prevedea sali de operatii proprii in afara blocului operator centralizat
• Amplasarea blocului operator trebuie sa asigure o izolare cat mai buna a
sa ,san u permita circulatia personalului strain de bloc,iar culoarele ce
delimiteaza blocul sa nu fie loc de trecere a personalului dintr-o sectie in
alta.
• Exista doua tipuri de blocuri operatorii :
– aseptic si
– septic,cu locatii functionale foarte nete intre ele si intrari –cu filtre –
separate
• Un bloc operator ,pentru a functiona corect,trebuie sa aiba
legaturi cat mai scurte si mai directe cu sectiile de spitalizare
chirurgicala,cu sectia de terapie intensiva si cu serviciul de
primire a urgentelor.
• El este vital legat de serviciul de sterilizare ,pe care,nu-l
consideram ca element component al blocului operator ,ci ca
un element comun de servire al intregului spital.
• Blocul operator cuprinde :
-filtru
-sali de operatii
-camera pentru spalarea echipei chirurgicale
-sala pentru spalarea si sterilizarea materialului chirurgical
-camera pentru stationarea bolnavilor inainte de operatii si preanestezie
-camera pentru trezirea postoperatorie a bolnavilor
-depozite pentru materiale,aparatura si instrumentar ,necesare blocului operator
-grupuri sanitare
• Dotarea salilor de operatii cu aparatura si mobilier :
a)Masa de operatii-cele moderne sunt astfel concepute incat sa permita asezarea
bolnavului intr-o serie intreaga de pozitii,inaintea sau in timpul actului operator
b)Aparatul de anestezie ,cu masuta pentru anestezice
c)Aparatura electronica pentru urmarirea permanenta ( monitorizarea ) functiilor
vitale –aparatele noi de anestezie au incorporate astfel de monitoare
d)Aspiratorul de lichide si secretii-se recomanda folosirea vidului oferit prin conducte
care vine de la o statie centrala.Vor trebui insa sa existe si 1-2 aspiratoare mobile in
fiecare sala,conectabile la reteaua electrica
e)Masa de instrumente-poate fi pe un singur picior excentric pentru a putea fi asezata cu
blatul peste corpul bolnavului si pe 4 picioare ce deserveste de obicei ca al doilea ajutor in
interventiile mari (se aseaza instrumentele mai rar utilizate sau a celor pe care le ofera direct
operatorului )
f)Masa de medicamente-se pastreaza medicamentele de urgenta ,firele de sutura ,diferite
tuburi de polietilena ,alcoolul iodat ,betadina, apa oxigenata,serul fiziologic,
g)Mese pentru casoletele cu material steril (comprese,campuri operatorii,halate chirurgicale )
h)Portligheane (cu ligheanele lor ),in numar de doua ,se folosesc pentru aruncarea
compreselor murdare in timpul operatiilor
i)Scarita se foloseste pentru urcarea bolnavilor pe masa de operatii
j)Scaune pentru anestezist si eventual pentru operatori
k)Stative pentru perfuzii
l)Lampa scialitica –atasata de tavanul salii cu lumini centrate intr-un fascicul puternic ce nu
creeaza umbre (lampile moderne sunt formate din doua parti mobile ,principalul si
secundarul )
m)Farul pe picior –o sursa de lumina suplimentara
n)Electrocautere
o)Laparoscop-utilizat mai frecvent in ultimii ani ,indispensabil unei sectii competitive
• Anexele salii de operatie
a) Camera pentru spalarea echipei chirurgicala-chirurgii sosesc in aceasta camera in

imbracamintea specifica salii de operatii.
Este economic sa se prevada un spalator comun pentru doua sali de operatie .
Camera pentru spalare a echipei chirurgicale (spalatorul )este prevazut cu chiuvete si
robinete speciale (care se manuiesc cu cotul ),la care apa sterile necesara pentru spalarea
mainilor echipei chirurgicale ,pe tevi ,de la autoclavul in care se prepara aceasta.In
dozatoare speciale montate in perete se afla solutia antiseptica pentru spalarea mainilor.
b) Sala pentru spalarea si sterilizarea materialului si
instrumentarului chirurgical-in aceasta sala se pregateste
materialul moale si instrumentarul chirurgical necesar pentru
sterilizare.
Sala de sterilizare este prevazuta cu o baterie de autoclave,in
functie de volumul de material necesar salilor de
operatii,pupinele si fierbator pentru fierberea sub presiune.
c) Camera pentru stationarea bolnavilor inaintea operatiilor si
preanestezie –in aceasta camera,bolnavul inainte de operatie
este pregatit pentru sala de operatie si i se va face preanestezia.
In spitalele moderne,unde fiecare sala este prevazuta cu 2 mese
de operatii,aici este pregatit bolnavul,i se face anestezia si este
dus in sala de oparatii pregatit pentru interventia chirurgicala.
d) Camera pentru trezirea postoperatorie –postoperator,pana
la trezirea completa ,a bolnavului acesta este adus in aceasta
camera ,supravegheat pana la normalizarea functiilor vitale si
iesirea sa din socul operatorsi anestezie.
Dupa trezirea completa ,bolnavul,in functie de tipul
interventiei,starea sa generala,riscul operator,este transportat la
serviciul de terapie intensiva sau la salon
e)Depozitul pentru materiale,aparatura si instrumentar
necesar blocului operator –
f)Grupul sanitar al blocului operator-pentru nevoile
personalului ,fiecare bloc operator va fi prevazut cu un
grup sanitar propriu
• Salile de pansamente
Salile de pansamente se gasesc in cadrul sectie de
chirurgie (unde sunt spitalizati bolnavii) ,fiind necesare
doua sali de pansamente :una aseptica si una in
sectorul septic ,masura elementara si obligatorie pentru
asigurarea masurilor de asepsie.
• Sala de pansamente trebuie sa contina :o masa de pansamente pe
care sta bolnavul,prevazuta cu dispozitiv de suport al coapselor atunci
cand este necesar sa se faca un panasament in regiunea genitala,o
scarita pentru urcat pe masa ,o canapea de consultatii,dulapuri pentru
materiale si instrmente ,masute pentru instrumente,un far
electric,chiuveta care sa se continue cu un blat,pentru asezat
instrumentele dupa ce sunt spalate,o lampa de ultraviolete,galeti
pentru materialul utilizat ce trebuie aruncat,cuiere,scaune.
• Materialele utilizate infectate se transporta la
crematoriu in saci de plastic galbeni ,materialul
moale reutilizabili in saci de plastic la dezinfectie –
spalatorie iar gunoiul menajer neinfectat in saci de
plastic negri si aruncat in container.
SPATIILE HOTELIERE
• Saloanele pentru bolnavi
• Pentru asigurarea confortului bolnavilor,saloanele trebuie sa aiba un numar redus de paturi , iar
pentru izolarea unor cazuri mai grave,un numar de saloane vor fi sub forma de rezerve de un pat.Pentru
fiecare pat se va asigura o suprafata cuprinsa intre 6,5-10 metri patrati si un volum de 12-20 metri cubi.
• Culoarea peretilor trebuie sa fie odihnitore,colorile albastru deschis si verde pal fiind
recomandabile,in var lavabil sau vopseluri uleioase speciale
• Cele mai indicate materiale pentru pardoseala sunt suprafetele caucicate turnate din rasini
sintetice,care permit efectuarea cu usurinta a curateniei.
• Saloanele trebuie sa fie luminoase,sa permita o aerisire buna si sa asigure o temperatura constanta in
jur de 20 grade celsius.
• Curatenia exemplara a saloanelor,aranjamentul paturilor si
noptierelor,asigurareacomunicarii cu exteriorul prin telefon,statia de radioamplificare cu
casca pentru fiecare bolnav,asigurarea semnalizarii optice sau acustice transforma o camera
rece si trista de spital intr-una ospitaliera si familiala.
• In intretinerea acestei ambiante placute a saloanelor,un rol desebit revine personalului
mediu si auxiliar,care-si petrece cea mai mare parte a timpului la patul bolnavului.
• Este recomandabil ca in acelasi salon sa fie amplasati bolnavi apropiati ca varsta ,preocupari
intelectuale,afectiuni chirurgicale apropiate.
• Sectia cu paturi trebuie sa fie impartita intr-un compartiment aseptic si un compartiment
septic,pentru a preveni declansarea unor infectii intraspitalicesti
• Oficiul de alimente si sala de mese
– Oficiul de alimente asigura primirea mancarii gata preparate
de la bucataria spitalului .
– Aici se face portionarea si impartirea ei in functie de regimurile
alimentare ale bolnavilor.
– Sala de mese asigura servirea mesei de catre bolnavii
deplasabili,iar pentru cei nedeplasabili masa se va servi la salon.
• Camera pentru vizitatori
– In vederea asigurarii unui loc pentru ca familia si
prietenii sa poata vizita bolnavii,in spitalele
moderne s-au creat camere speciale ,cu acces
direct,fara a deranja restul activitatii.
• Salile necesare activitatii personalului sanitar
• Sub acest nume am inclus atat camerele necesare activitatii
administrativ-gospodaresti ale sectiei de chirurgie,camera sefului de
sectie,camera medicului de garda,cancelaria medicilor ,camera
asistentei sefe,camera asistentelor,registratura,secretariatul si statistica
sectiei,depozitul de materiale,aparatura si instrumentar al sectie,cat si
cele necesare unor activitati medicale:camera de endoscopie,camera
pentru ecografie,camera pentru aparate gipsate.
• CIRCUITUL BOLNAVILOR
• Internarea bolnavilor-se face pe baza BI, a biletului de trimitere si a

unor acte din care sa reiasa calitatea de asigurat ( adeverinta de salariat,
cupon de pensie ,certificat de pauperitate).
• La camera de garda sau la biroul de internari bolnavul ia prima data
contact cu spitalul si din acest punct de vedere este un moment decisiv
pentru castigarea increderii bolnavului.
• Dupa examinare la camera de garda bolnavul trebuie sa urmeze o serie
de circuite.
• In primul rand merge la camera de baie, unde dupa efectuarea unui dus
preda lenjeria personala, care se pastreaza la magazie si o primeste pe
cea de spital.
• Chiar si cand internarea nu reclama urgenta, examinarea bolnavului si
intocmirea foii de observatie trebuie facute in primele 24 de ore de la
internare.
• Vizitarea bolnavilor -se poate face zilnic sau in anumite zile,
dupa un program stabilit de conducerea spitalului.
• Insotitorii permanenti sunt admisi numai in cazuri speciale si cu
aprobarea sefului de sectie.
• Externarea bolnavilor –se face pe baza biletului de iesire ,
completat de catre medicul curant, in care vor fi trecute
diagnosticul, epicriza si recomandarile de urmat.
• INDATORIRILE CADRELOR MEDII SI AUXILIARE
• Tinuta-obligatorie pentru intreg personalul medico-sanitar si este tipizata pentru

fiecare sectie si pentru fiecare categorie de personal.
• Hainele de strada se pastreaza in dulapuri special amenajate in camere situate la
intrarea in spital dotate cu dusuri si grupuri sanitare proprii.
• De regula in serviciile de chirurgie se poarta obligatoriu halat alb, sau bluza cu pantalon
( fusta) si incaltaminte comoda numai pentru spital ( pantofi albi, tenisi, adidasi), care se
schimba cu alta inbracaminte si incaltaminte la intrarea in blocul operator.
• Comportamentul –se refera la relatiile cu bolnavii si cu celelalte categorii de
personal in raport cu ierarhia acestora.
• Tot personalul este subordonat sefului de sectie, cadrele medii sunt subordonate
nemijlocit asistentei sefe si au in subordine cadrele auxiliare cu care lucreaza.
• Fata de bolnavi comportarea cadrelor medii trebuie sa fie blanda, intelegatoare fata
de suferintele acestora, dar si ferma cand situatia o impune.
• In sectiile clinice unde lucreaza si studenti, relatiile cu aceste categorii de personal
sunt stabilite de normative speciale, in raport cu respectarea deontologiei medicale.
• Obligatiile- cadrelor medii cu pregatire superioara sunt stabilite prin fisa postului, pentru fiecare loc de munca- sectie, bloc
operator sau compartiment de sterilizare.In sectia de chirurgie cadrul mediu are urmatoarele indatoriri:
• Supravegherea continua a evolutiei bolnavilor
• Masurarea temperaturii si pulsului, tensiunii, diurezei, aspiratiei si varsaturilor, secretiile pe tuburile de dren
• Mentinerea starii de igiena personala a bolnavilor din salon
• Administreaza personal medicatia prescrisa bolnavilor
• Imparte masa bolnavilor
• In cazul inrautatirii bruste a starii bolnavului va aplica primele masuri de resuscitare cardio-respiratorie pana la venirea
medicului de garda
• Nu va avea initiative personale privind investigatiile sau tratamentele bolnavilor
• La sfarsitul turei consemneaza in condica de raport evenimentele privind fiecare bolnav, medicatia administrata precum si
investigatiile ce urmeaza sa le efectueze
• Pentru oricealte situatii speciale aparute in timpul activitatii, va sesiza asistenta sefa si medicul de salon, sau in lipsa
acestora medicul de garda
Profilaxia infectiilor chirurgicale
• Infecţiile chirurgicale reprezintă reacţiile organismului faţă de
pătrunderea de germeni şi multiplicarea lor.
• Ele se datoresc contaminării cu germeni proveniţi din mediul
extern sau cu germeni saprofiţi aflaţi pe tegumente, mucoase, căi
respiratorii, căi urinare, şi cavităţi naturale (nas, gât, urechi, gura).
• Termenul de infecţie provine din cuvântul latin “inficere”, care
înseamnă a murdări.
• Pătrunderea germenilor în organism poarta numele de inoculare.
• Porţile de intrare cele mai frecvente pentru microbi sunt: tegumentele, căile respiratorii şi
aparatul digestiv.
• Contaminarea reprezintă prezenţa germenilor vii în organism şi precede apariţia semnelor
(manifestărilor) de infecţie.
• Incubaţia reprezintă timpul scurs de la momentul inoculării şi până la apariţia primelor semene
de boala.
• Microbii au caractere variate de virulenţă, de toxicitate şi condiţii de viaţa aeroba sau anaeroba.
• Infecţiile chirurgicale se deosebesc de infecţiile din bolile interne şi din bolile contagioase prin
faptul ca ele impun un tratament chirurgical.
• Manifestările locale, la locul de pătrundere a microbilor poartă numele de inflamaţie.
• Microb, în limba greaca, se numeşte ”sepsis”.
• De la acest cuvânt deriva Asepsie care însemnă fara microb şi
Antisepsie care reprezintă metodele de indepartare a microbiilor
pătrunşi în plăgi sau pe obiecte.
• Dacă asepsia este o metoda de profilaxie (prevenire), antisepsia
este metoda curativa.
• ”Printele antisepsiei” este Lister (1827-1912).
• Dezinfecţia (provine din cuvantul francez
”disinfecţion”, reprezintă medode prin care distugem
microbii, formele lor vegetative şi sporii acestora care
pot sa produca infecţii chirurgicale sau boli
transmisibile.
• Contaminarea chirurgicala poate fi:
-directa, prin tegumente, mâini murdare, puroi,
urina, fecale, etc.
-indirecta (mediate), din aer (aeroflora), haine,
instumente şi obiecte diverse.
• ASEPSIA
• Asepsia cuprinde metodele utilizate pentru evitarea apariţiei
microbilor în plăgi.
• Este o metoda de prevenire a infecţiillor.
• Metoda principala de asepsie şi cea mai perfectă care realizează
distrugerea microbilor, a formelor sporuale microbiene, a
ciupercilor şi virusurilor, poarta numele de sterilizare.
Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, după sursa folosită:
A. Metode fizice:
-prin caldura
-prin iradiere
B. Metode chimice:
-formolizarea
-sterilizarea
C. Metode biologice:
-sulfamide
-antibiotice
• Spalare pe mâini de către chirurgi reprezintă o metoda
de asepsie obligatoriu.
• De asemenea echipamentul de protecție chirugical şi al
personalului din blocul operator, compus din bonete,
măști, halate şi manuși sterle, a cărei îmbrăcare
necesită reguli stricte ce se vor învăța în stagile practice.
• Asepsia campului operator prin badijonarea
tegumentelor din zona care va fi supusă operaţiei, cu
tincture de iod sau substanţe antiseptice, reprezintă
o importantă masură de asepsie, îndepartand
microbii saprofiti existenti pe tegumentul bolnavului
şi care ar putea fi introdusi în plaga operatorie.
• Filtrul sau sala de pregatire preoperatorie are de asemenea un
rol deosebit de important în prevenirea patrunderii de germeni
în blocul operator.
• Germenii pot patrunde în blocul operator prin intermediul
încălțămintei.
• Aceasta impune purtarea unor papuci sau botine de pânză
sterile pentru cei care patrund în blocul operator.
• ANTISEPSIA- este o metodă curativă
• Pentru realizarea asepsiei şi antiasepsiei se folosesc substanţele

numite antiseptice.
• Aceste substanţe trebuie sa indeplineasaca urmatoarele condiţii:
• sa distruga germenii şi porii lor;
• sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze ţesuturile bolnavului.
• Substanţele antiseptice se inpart în două categorii:
-substanţe antiseptice ciofilactice, care menajeaza ţesuturile
-substanţe antiseptice citocaustice, care o dată cu microbii
distrug şi ţesuturile pe care au fost aplicate.
• Marile dezavantaje ale multor antiseptice este ca ele nu distrug
numai germenii patogeni, ci dăunează și țesuturile, prin absorbția
lor la nivelul plăgii pot să dea intoxicații grave.
PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVILOR CU AFECTIUNI CHIRURGICALE
• ingrijirea curenta a bolnavilor supusi explorarii chirurgicale
• ingrijirile preoperatorii, pregatirea pentru interventii
• ingrijirea dupa interventii (postoperatorie)
• ATENTIE!!!
- DEPRINDEREA ACTIVITATII MEDICALE IN CONDITII STERILE , TREBUIE PROFUND INRADACINATA.
- PURTAREA MANUSILOR STERILE LA ANUMITE MANOPERE
- EVITAREA ATINGERII PLAGILOR CU MINA
- UTILIZAREA PENSELOR STERILE PENTRU SERVIREA MEDICULUI
- INDEPARTAREA SI INCINERAREA PANSAMENTELOR LUATE DE PE PLAGI
PREGATIREA PREOPERATORIE
• Pregatirea psihica constă în crearea unui regim de protecţie pentru

bolnav, care să asigure:
• înlăturarea factorilor care influenţează negativ analizorii vizuali,
auditivi, olfactivi
• prelungirea somnului fiziologic;
• Suprimarea durerii.
PREGATIREA PREOPERATORIE
• Pregatirea fizica:
• difera de la pacient la pacient, in functie de afectiune, stare generala,
examene de laborator si felul interventiei
• pregatirea incepe din seara dinaintea interventiei
PREGATIREA PREOPERATORIE - INAINTEA INTERVENTIEI
CHIRURGICALE
– evacuarea intestinului si vezicii urinare

– igiena corporala si depilarea zonei de interventie
– dezinfectie speciala
– administrare de medicatie preanestezica
– asezarea pacientului pe masa de operatie
– dezinfectarea cimpului operator
•
PREGATIREA FIZICA A BOLNAVILOR CU RISC OPERATOR
Pregatirea bolnavilor denutriti:

• Corectarea deficitului proteic se face prin:
- Regim alimentar hiperproteic, cu carne, ouă şi brânză. Dieta va
fi echilibrată şi cu un aport caloric de cel puţin 3000 calorii pe zi;
-Administrarea de sânge integral sau plasmă în cantităţi mici
repetate la 3 zile
- albumină umană, aminoacizi esenţiali şi sintetici, lipide
sintetice.
- Vitaminoterapie
PREGATIREA BOLNAVILOR ANEMICI
• Bolnavul, cu excepţia cazurilor când intervenţia este urgentă, va trebui să aibă

înaintea operaţiei o Hb > 10g% şi un Ht > 30%.
• Anemiile cronice se tratează prin administrare de fier şi vitaminoterapie.
• Anemiile care necesită intervenţia chirurgicală de urgenţă se tratează prin transfuzii
de sânge şi masă eritrocitară.
PREGATIREA BOLNAVILOR CU SUFERINTE DIGESTIVE
a) pentru bolnavii esofagieni, se impune:

• Corectarea dificitului nutritiv prin: nutriţie parenterală, vitaminoterapie,
gastrostomie sau jejunostomie de alimentatie;
• Corectarea anemiei;
• Asigurarea unei bune ventilaţii şi aseptizarea arborelui respirator;
• Corectarea deficienţelor hepatorenale;
BOLNAVII CU INTERVENTII PE STOMAC
• în hemoragiile masive, corectarea anemiei începută în secţia de terapie intensivă va

fi continuată intra- şi postoperator;
• - aspiraţia gastrică este necesară pentru aprecierea pierderilor
• - la bolnavii cu perforaţie, se aplică: sondă nazo-gastrică, antibioterapie, operaţia va
fi cât mai rapidă;
• - la bolnavii cu stenoză piloro-duodenală ulceroasă se efectuează: spălătură gastrică
zilnică, sondă de aspiraţie în dimineaţa intervenţiei, reechilibrarea hidroelectrolitică,
corectarea hipoproteinemiei şi anemiei;
• - la bolnavii cu stenoză pilorică neoplazică este necesar: corectarea hipo-
proteinemiei şi a anemiei; antibioterapie începută cu 24 ore înaintea operaţiei;
corectarea afecţiunilor asociate;
BOLNAVII CU INTERVENTII PE COLON
- pregătirea mecanică pentru a obţine un colon cât mai gol (laxative, clisme, regim
alimentar sărac în reziduuri);
- pregătirea chimică pentru reducerea septicităţii (sulfamide şi antibiotice);
- corectarea hipoproteinemiei;
- corectarea anemiei;
- antibioterapie începută cu 24 ore înainte de operaţie;
PREGATIREA BOLNAVILOR CARDIACI
• Se va face EKG + consult interdisciplinar de medicina interna

• La bolnavii cu afecţiuni vasculare periferice se va proceda diferenţiat astfel:
- arterita se vor administr vasodilatatoare,antiagregante, antibiotice;
- Varice - bandaj elastic;
- Tromboflebite - tratament anticoagulant.
PREGATIREA BOLNAVILOR PULMONARI
• Tratamentul preoperator constă în:

- reducerea mişcărilor ventilatorii,
- suprimarea fumatului,
-tratarea afecţiunilor pulmonare,
- interzicerea medicamentelor care deprimă tusea.
PREGATIREA BOLNAVILOR RENALI
• - bolnavii cu suferinţă renală acută necesită antibioterapie, reechilibrare

hidroelectrolitică, acido-bazică şi calorică, vitaminizare. În cazuri extreme se
apelează la hemodializă.
• - suferinţa renală cronică poate fi datorată fie unei afecţiuni renale, fie unei afecţiuni
subrenale. În afecţiunile subrenale în care domină staza se impune drenajul urinar
(sondă vezicală), hidratarea corectă (min.1500ml/zi), antibioterapie;
• - bolnavii cu nefropatie cronică impun: reechilibrare corectă hidro-electrolitică
combaterea hipoproteinemiei, antibioterapie, tratamentul edemelor şi a HTA
secundare.
PREGATIREA DIABETICILOR
• a) Glicemia nu trebuie adusă obligatoriu la valori normale, cifre de 150-

180 mg% permit intervenţia chirurgicală;
• b) Diabeticii decompensaţi necesită corectarea tulburărilor
hidroelectrolitice, terapia cu insulină;
• c) Bolnavii diabetici cu urgenţe chirurgicale au riscuri foarte mari. Ei
vor fi trataţi energic intra- şi postoper. (dietă, insulinoterapie).
PREGATIREA BOLNAVILOR OBEZI
• Secundar obezităţii ei prezintă tulburări circulatorii, respiratorii şi uneori

leziuni asociate grave: HTA, ateroscleroză, steatoză hepatică.
• Ei prezintă predispoziţie la boli chirurgicale: eventraţii, pancreatite etc.
• Dacă bolnavul obez nu necesită intervenţie de urgenţă, el va fi operat numai
după o cură de slăbire.
• Concomitent vor fi compensate tulburările metabolice şi leziunile patologice
asociate.
PREGATIREA BOLNAVILOR VARSTNICI
• Bolnavii vârstnici sunt în multe cazuri decompensati pulmonari,

cardiaci, renali, hepatici etc.
• măsurile de pregătire preoperatorie vor fi cele analizate la fiecare caz în
parte
• în plus ei prezintă un risc anestezic şi operator deosebit datorită
terenului aterosclerotic, deshidratat, demineralizat, anemic, hipoproteic.
EXAMENE DE LABORATOR
• obligatoriu
– hemograma
– glicemie
– TS,TC
– Grup sanguin, Rh
– Examen sumar de urina
• In cazul operatiilor mai mari
– Uree sanguina
– Probe hepatice
– Proteine
– Colesterol
– VSH
– Echilibrul acido-bazic – astrup, ionograma
EXAMENE PARACLINICE
– Radioscopii
– Radiografii
– Scintigrafii
– EKG
– EEG
– CT
– RMN
EXPLORARE PARACLINICA
Explorarea sangvină, care se realizează prin:

• a) Examenul citologic, constă în determinarea numărului de eritrocite, leucocite,
trombocite, precum şi formula leucocitară (are importanţă în diagnosticul unor boli
infecţioase şi alergice);
• b) Examenul biochimic, precizează cantitativ: hemoglobina, ureea sangvină,
glicemia, ionograma serică (Na, K,Cl,Ca), colesterolul, bilirubina, transaminazele,
amilazele etc. În funcţie de rezultate se corectează dezechilibrele hidroelectrolitice;
• c) Examenul bacteriologic, urmăreşte identificarea germenului patogen din sânge;
• d) Teste de sângerare şi cuagulare;
• e) Reacţia Bordet- Wassermann (dacă este pozitivă, este contraindicată intervenţia
chirurgicală).
EXPLORAREA TUBULUI DIGESTIV
• a) Examenul radiologic, care este foarte important pentru diagnostic şi

constă în:
• - radiografia abdominală simplă, pentru evidenţierea de calculi
biliari, ocluzie, peritonite;
• - examen radiologic baritat, poate evidenţia starea patologică
esofagiană, gastrică, duodenală, a intestinului subţire;
• - irigografia, evidenţiază leziuni ale colonului şi ale rectului;
• - colecisto- şi colecistocolangiografia, pentru explorarea căilor
biliare extrahepatice;
EXPLORARI ENDOSCOPICE
- esofagoscopia, pentru diagnosticarea afecţiunilor esofagiene;

- gastroscopia, oferă informaţii asupra stomacului şi duodenului;
-colonoscopia, dă informaţii asupra leziunilor patologice ale colonului
-rectosigmoidoscopia, explorează sigmoidul;
- anuscopia, pentru diagnosticarea leziunilor anale şi perianale;
- ecografia, scintigrama hepatica, CT, RMN, explorari biopsice, tubaj duodenal, etc.
EXPLORAREA CARDIOVASCULARA
• a) Explorări radiologice: radiografia toracică, cateterism cardiac,

flebografia şi arteriografia membrelor inferioare, aortografia,
arteriografia altor organe;
• b) Explorări cu ajutorul curentului electric: electrocardiograma,
fonocardiograma;
• c) Ecografia cardiacă;
• d) Probe pentru determinarea eficienţei circulatorii: termometria
cutanată, oscilometria, proba de efort
EXPLORARE PULMONARA
• a) Teste care apreciază eficienţa ventilaţiei pulmonare: spirometria

preoperatorie;
• b) Explorări radiologice: radioscopia, radiografia pulmonară,
bronhografia;
• c) Explorări endoscopice: bronhoscopia, relevă modificări patologice
ale traheei şi bronhiilor;
• d) Alte metode: ecografia, tomografia, scintigrafia;
• e) Examenul bacteriologic al sputei, este util pentru bolnavii pulmonari
cronici şi la cei cu TBC;
EXPLORAREA RINICHILOR
a) Radiologic : radiografie simplă, urografie, cistografie ,ureteropielografie,

b) Instrumentar prin: uretroscopie, cistoscopie;
c) Funcţional prin: examen fizico-chimic şi microscopic al urinei; proba Addis-
Hamburger (debitul urinar pe minut); examenul funcţional indirect al rinichiului prin
examinarea sângelui (acidul uric, ureea sangvină, creatinina, ionograma serică);
d) CT, RMN, scintigrama, arteriografia;
e) Examen bacteriologic: urocultură
f)Ecografie
SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE
• DEFINITIE
• Perioada postoperatorie imediata = perioada care dureaza de la sfarsitul
interventiei chirurgicale pana la restabilirea starii de cunostinta si a
functiilor vitale; se mai numeste perioada de trezire.

• Perioada postoperatorie precoce – incepe din momentul in care pacientul
a fost complet recuperat din anestezie si se termina in momentul
externarii
• OBIECTIVE
• Restabilirea homeostaziei fizice si psihice.
• Prevenirea si tratarea prompta a complicatiilor postoperatorii

imediate si precoce.
• Managementul durerii
• SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE IMEDIATA
• Se face in compartimentul postoperator.
• Se supravegheaza functiile vitale (R, P, T°, T.A., starea de constienta, durerea, SpO2) din
15’ in 15’ pana devin stabile si se noteaza in fisa de trezire a operatului.
• Se raporteaza imediat medicului anestezist si chirurgului orice modificare (cianoza cu
transpiratii, tirajul muschilor intercostali, in caz de obstructie respiratorie, de exemplu).
• Se observa aspectul general al operatului: in mod obisnuit este palid, cu extremitati reci,
cu psihic lent si sensibil la durere.
• Se verifica permeabilitatea si pozitia cateterelor, sondelor, tuburilor de dren.
• TRANSPORTUL DE LA BLOCUL OPERATOR
• Se aplica masuri de protectie si de siguranta a pacientului, mai ales in cazul
celor agitati.
• Se transporta operatul cu functiile vitale si vegetative stabile in salonul
postoperator sau in STI.
• Se evita, pe timpul transportului, zdruncinaturile, curentii de aer.
• Se impune atentie sporita la tuburile de dren, perfuzie, sonda de aspiratie,
plaga operatorie.
• SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE PRECOCE
• Se observa pansamentul: in mod normal este curat, fara secretii seroase sau sanguinolente.
• Se schimba pansamentul la 24 de ore p.o., iar dupa 3 zile plaga operatorie poate fi lasata libera daca evolutia este buna.
• Se schimba pansamentul precoce cand :
– este umed si favorizeaza contaminarea bacteriana a plagii
– pacientul prezinta semne clinice generale si locale de infectie a plagii (febra, frisoane, durere si congestie locala); in acest caz se
recolteaza secretie din plaga pentru examen bacteriologic si antibiograma.
• Se schimba mesele – acolo unde exista – odata cu pansamentul.
• Se scot firele de sutura in a 5ª – a 7ª zi partial sau total in functie de indicatia medicului si de evolutia plagii.
• Se supravegheaza racordul drenului la punga colectoare ce va fi mentinuta decliv si se noteaza caracteristicile lichidului de drenaj
(culoare, aspect, cantitate).
• Se penseaza sau se instruieste pacientul sa mentina punga mai jos de nivelul de insertie a drenului in timpul mobilizarii.
• Se scurteaza sau se indeparteaza drenul atunci cand medicul indica.
• B)supravegherea starii termice
• Se masoara T° si se reprezinta grafic in F.T.
• Se combate frisonul – prin incalzirea pacientului cu paturi suplimentare sau buiote cu apa calda
asezate pe partile laterale ale corpului sau se administreaza sedative la indicatia medicului.
• Se supravegheaza si raporteaza semnele de hipotermie: somnolenta, reactii incetinite,
respiratie rara, T.A. si P scazute ca urmare a scaderii metabolismului bazal, temperatura rectala
in jur de 34°-35° C.
• Se semnaleaza medicului orice crestere patologica a T° corpului si se incearca scaderea acesteia
prin metode fizice (aplicatii reci, impachetari).
• C) SUPRAVEGHEREA ELIMINARILOR
• La cei cu sonda cala à demeure :
– se verifica permeabilitatea, racordul sondei
– se noteaza caracteristicile urinei: culoare, aspect, cantitate, se goleste la timp punga colectoare
• La cei fara sonda vezicala:
– se stimuleaza reluarea mictiunilor.Spontan in primele 6 – 8 ore postoperator
– se verifica prezenta “globului cal” daca pacientul nu urineaza spontan
– se ofera bazinetul sau urinarul pentru captarea urinei la pat; atentie la bolnavii de sex masculin care urineaza mai greu in pozitie de clinostatism
– se anunta medicul daca bolnavul nu urineaza (este in anurie din cauza “postului” pre-, si postoperator sau are “glob vezical”).
– se face sondaj vezical, in conditii aseptice, daca bolnavul prezinta “glob vezical” si nu poate mictiona spontan.
• Se supravegheaza reluarea tranzitului intestinal pentru gaze, in a 2ª zi p.o. si in a 3ª - a 4ª zi p.o., pentru materii fecale exceptand pacientul cu interventii pentru hemoroizi
sau fistula anala la care defecatia trebuie amanata pana la vindecarea plagii operatorii.
• In situatii speciale (bolnavul nu elimina gaze si nu are scaun) :
– se pune tub de gaze : 15 - 20 minute, maxim 1 ora
– se face masaj abdominal sau se pun supozitoare cu glicerina; clisma evacuatoare, administrarea de amestec litic (ser fiziologic + Plegomazin + Propranolol) sau de solutii
hipertone (Manitol) se fac numai la indicatia medicului.
• D.SUPRAVEGHEREA ALIMENTATIEI
• Se recomanda reluarea alimentatiei in prima zi p.o., daca interventia chirurgicala nu este la nivelul aparatului digestiv sau pe abdomen;
alimentele vor fi usor digerabile, neflatulente.
• In cazurile obisnuite, de chirurgie curenta, schema reluarii alimentatiei este urmatoarea :
• in ziua operatiei – nimic pe gura; se umezesc buzele, se face hidratare parenterala cu solutii prescrise de medic.
• dieta hidrica – in prima zi p.o., daca bolnavul nu varsa.

•
• dieta usor digerabila – in a doua zi p.o.
• dieta obisnuita – dupa ce bolnavul a avut scaun.

• E. MANAGEMENTUL DURERII
• Se identifica localizarea si intensitatea durerii pe o scala de la 1 la 10, si se inregistreaza informatiile referitoare la durere exprimate de
pacient, postoperator.
•
• Se administreaza medicatia analgezica prescrisa de medic, respectand doza si intervalul de administrare.
•
• Se supravegheaza efectele terapeutice si nonterapeutice ale analgezicelor (hipoventilatie, hipotensiune, risc de aspiratie a varsaturilor in
caile respiratorii).
•
• Se aplica masuri alternative ale durerii :
– metode fizice: aplicatii locale calde sau reci, schimbarea pozitiei, gimnastica respiratiei, masaj, aromaterapia.
– psihoterapie: consta in controlul durerii de catre pacient prin autosugestie si prin hipnoza si exersarea, preoperator, a tehnicilor de
relaxare pentru a scadea consumul de analgezice postoperator.
• F.SUPRAVEGHEREA STARII DE CONSTIENTA SI A COMPORTAMENTULUI
• Se supravegheaza starea de constienta, mai ales la pacientii in varsta, la cei cu administrare de analgezice p.o., cu
antecedente de alcoholism, depresie sau cu dezechilibre electrolitice.
• Se consemneaza si se raporteaza manifestari ca: agitatie, cosmaruri, insomnia sau somnolenta, tulburari de sensibilitate
(care insotesc deseori confuzia), delir cu halucinatii.

• Se supravegheaza, in permanenta, bolnavul si se mentine o sursa de lumina pe timpul noptii, la cei agitati care au
tendinte de autoagresiune manifestate prin smulgerea sondelor, perfuziei, drenurilor.
• Se explica, cu calm si rabdare, pacientului scopul tuburilor, sondelor, perfuziilor.

• G. MOBILIZAREA OPERATULUI
• Se recomanda mobilizarea precoce a operatului exceptand cazurile cu interventii ortopedice la nivelul
membrelor inferioare, coloanei vertebrale, interventii pe cord, pacienti adinamici, cu complicatii p.o.
imediate.
•
• Se schimba pozitia din ora in ora in primele 24 de ore p.o. pentru a favoriza expansiunea plamanilor si
pentru a preveni pneumonia hipostatica sau atelectazia (colabarea alveolelor)
•
• Se solicita pacientului sa execute miscari active ale membrelor inferioare din ora in ora sau se fac miscari
pasive ale articulatiilor de la membre, masaje in sensul circulatiei venoase.
• H. EXAMENE DE LABORATOR SI EXPLORARI IMAGISTICE
• Sunt recomandate de catre medic la bolnavii:
– cu pierderi mari de sange in timpul interventiei chirurgicale
– cu risc de hemoragie postoperatorie (ex. bolnavi tarati, cu ciroza hepatica, cu tulburari de coagulare, cu hemostaza precara)
– care au suferit interventii chirurgicale de mare amploare
– aflati in stare critica

• Se efectueaza obligatoriu in perioada postoperatorie imediata, conform indicatiei medicale, urmatoarele examene :
– hemograma completa
– Coagulograma
– biochimie sanguina
– gazele sanguin
– radiografia pulmonara la pat
COMPLICATIILE POSTOPERATORII
• Clasificare
• a) Dupa factorul temporal:
• · Complicatii imediate: apar in primele ore post-operator
• · Complicatii precoce: apar in primele zile post-operator
• · Complicatii tardive: apar dupa saptamani, luni sau chiar ani de zile de la interventia chirurgicala (ex.eventratia)
• b) Dupa localizare si mod de manifestare:
• · Complicatii locale: la nivelul plagii operatorii
• · Complicatii generale: la nivelul unor aparate sau sisteme, sau chiar al intregului organism
• c) Dupa gravitate:
• · Complicatiile minore – care se vindeca repede si nu influenteaza starea generala
• · Complicatii majore – care se vindeca greu, sunt costisitoare si/sau lasa sechele cu implicatii sociale, profesionale sau
economice
• · Complicatii letale – dificil de controlat care determina decese si au uneori implicatii juridice
• COMPLICATIILE POSTOPERATORII IMEDIATE
• SOCUL survine cel mai adesea in primele 5 ore care urmeaza interventiei

• CAUZE:
• Deficitul lichidian preoperator agravat de vasodilatatia determinata de anestezie
• Hemoragie intraoperatorie insuficient compensata
• Pierdere importanta hidroelectrolitica
•
• SEMNE DE RECUNOASTERE:
• Puls tahicardic, filiform
• Angoasa si teama
• Lipsa de aer
• Scaderea T.S. (tensiunii sistolice) la 90-80 mm Hg.
• Paloarea si racirea pielii, transpiratii reci
• Cianoza extremitatilor, oligurie
• Somnolenta, apatie sau stare de agitatie
• SOCUL
•
• ACTIUNI INTREPRINSE DE NURSA
• Supravegherea stricta a bolnavului si semnalarea imediata a semnelor incipiente
• Incalzirea bolnavului prin suplimentarea de paturi
• Oxigenoterapie dupa permeabilizarea cailor respiratorii superioare
• Administrarea tratamentului etiologic si simptomatic prescris
• Monitorizarea functiilor vitale si vegetative: puls,T.A., respiratie, diureza
• Administrarea de sange, plasma, electroliti conform indicatiei medicului
• Comunicarea si sustinerea psihica a bolnavului/apartinatorilor
• ASFIXIA – bolnavul se sufoca prin lipsa de aer
•
• CAUZE
• Obstructia bronsica si hipoventilatia, mai ales la cei obezi, cu distensie abdominala ; hipovolemia
• Edemul pulmonar acut prin supraincarcare lichidiana prin perfuzii i.v.
• Obstacol in caile respiratorii superioare: varsatura inhalata, caderea posterioara a limbii, etc.
• Consecinta recurarizarii (anestezicele de tip curara paralizeaza musculatura respiratorie)

• SEMNE DE RECUNOASTERE
• Agitatie, cianoza
• Dispnee sau apnee
• Tiraj, cornaj
•
• Anuntarea medicului
• Aspirarea secretiilor si permeabilizarea cailor respiratorii
• Administrarea de O2 sau carbogen (amestec de O2 cu CO2)
• Asigurarea pozitiei proclive a bolnavului
• Monitorizarea functiilor vitale si vegetative si a concentratiei gazelor in sange
• Pregatirea de urgenta a materialelor necesare pentru intubatie sau traheostomie acolo unde este cazul
• VARSATURILE
• CAUZE
• Efectul anesteziei rahidiene sau generale

• Paloare, transpiratii reci, tahicardie
• Varsaturi pe gura (sau pe langa sonda daca nu se aspira la timp) care pot deveni incoercibile ducand la dilatatia acuta de stomac
•
• Plasarea bolnavului cu capul mai sus, orientat lateral
• Sustinerea bolnavului si captarea varsaturilor in conditii de protectie a vestimentatiei si a lenjeriei de pat
• Observarea si raportarea caracteristicilor varsaturilor
• Punerea unei sonde gastrice daca medicul indica
• Administrarea medicatiei antiemetice
• Notarea pierderilor prin varsatura, urina, scaun in vederea efectuarii bilantului hidric
• Rehidratarea bolnavului conform prescriptiei
• HEMORAGIA EXTERNA
• HEMORAGIA EXTERNA poate fi:
• Hemoragie la nivelul plagii operatorii
• Hemoragie subcutanata (hematom parietal)
• CAUZE
• Ligatura defectuoasa
• Desfacerea suturii
• SEMNE
• Pansament imbibat cu sange
• Sange pe tubul de dren si in punga colectoare
• Semne de soc

• Schimbarea pansamentului si efectuarea pansamentului compresiv
• Administrarea medicatiei hemostatice
• Efectuarea tratamentului antisoc conform prescriptiei medicului
• HEMORAGII INTERNE
• Sunt mai frecvente la blonzi si roscati.
• Pot fi: intraseroase: hemotorax, emoperitoneu, hemopericard; intraviscerale (gastrointestinale)
•
• CAUZE
• Hemostaza insuficienta intraoperatorie
• Tulburari de coagulare
• Traumatisme ale anselor intestinale (intraoperator)
•
• SEMNE DE RECUNOASTERE:
• Angoasa, agitatie
• Paloare, sete, stare sincopala, soc
• Dispnee in caz de hemotorax
• Balonare si durere brusca in caz de hemoperitoneu
• Colaps si cianoza in caz de hemopericard
• Hematemeza, melena in caz de hemoragie gastro-intestinala
• HEMORAGII INTERNE
• Anuntarea de urgenta a medicului care hotaraste atitudinea terapeutica
• Administrarea tratamentului simptomatic prescris
• Recoltarea sangelui pentru bilant biologic: HLG, HT, teste de coagulare si mentinerea liniei venoase in asteptare
• Aplicatii locale reci pe toarce, abdomen, cu actiune hemostatica

• Administrarea medicatiei hemostatice
• Pregatirea bolnavului pentru reinterventie acolo unde este cazul

• COMPLICATIILE POSTOPERATORII PRECOCE SI TARDIVE
• a) PNEUMONIA HIPOSTATICA - inflamatia alveolelor prin hipoventilatie
•
• CAUZE
• Imobilizarea prelungita
• Staza secretiilor si reducerea ventilatiei pulmonare
•
• Febra, dispnee, tahicardie, junghi toracic
• Tuse initial seaca, iritativa, apoi cu expectoratie
•
• Schimbarea pozitiei bolnavului
• Mobilizarea secretiilor prin tuse asistata, percutii in regiunea interscapulara
• Administrarea tratamentului simptomatic prescris: antialgice, fluidifiante, expectorante
• Prelevarea de sputa pentru cultura si antibiograma
• Administrarea antibioticelor si a oxigenului pe sonda endonazala
• Monitorizarea functiilor vitale si vegetative: T º, puls, T.A., respiratie, diureza.
• b) EMBOLIA PULMONARA – survine adesea in ziua a 5 a - a 6a postoperator prin obstructia unei artere pulmonare printr-un cheag de sange provenit, cel mai frecvent, din periferie
•
• CAUZE
• Interventii abdominale, ginecologice, ortopedice
• Absenta tratamentului preventiv anticoagulant
•
• Durere toracica atroce, dispnee si cianoza
• Tuse cu expectoratie sangvinolenta
• Stare de soc, oprirea inimii si deces rapid
•
• Anuntarea de urgenta a medicului
• Prinderea unei vene periferice pentru bilantul biologic si administrarea tratamentului prescris de medic: anticoagulante, trombolitice, antialgice
• Administrarea oxigenului umidificat pe masca
• Pregatirea bolnavului pentru efectuarea radiografiei pulmonare la pat
• Pregatirea bolnavului pentru reinterventie daca medicul indica
• c) EDEMUL PULMONAR ACUT (EPA) – reprezinta inundarea brutala cu plasma a alveolelor care deterioreaza rapid functia cardio-respiratorie
•
• CAUZE
• Reanimare vasculara exagerata cu solutii sau sange
• Operat tarat, cu cardiopatie
•
• Dispnee cu polipnee, puls tahicardic, filiform
• Cresterea T.A., cianoza extremitatilor
• Expectoratie patognomonica, rozata, spumoasa la nivelul buzelor
• Bolnavul este angoasat, acoperit de transpiratii
•
• c) EDEMUL PULMONAR ACUT (EPA)
• Anuntarea de urgenta a medicului
• Pozitionarea bolnavului cu gambele atarnate pentru reducerea circulatiei venoase (de intoarcere) si a presiunii in
circulatia pulmonara
• Administrarea oxigenului pe sonda endonazala, umidificat, cu 2/3 apa sterila si 1/3 alcool (care previne spumarea)
• Prinderea unei linii venoase periferice si administrarea tratamentului prescris de medic: diuretice, tonicardiace,
vasodilatatoare periferice, anxiolitice
• Pregatirea bolnavului si materialelor necesare pentru intubatie si ventilatie asistata daca medicul indica.
• Monitorizarea functiilor vitale si vegetative
• TROMBOFLEBITA – inflamatia unei vene, de regula periferice
• CAUZE
• Interventii pe micul bazin
• Imobilizarea
• Obezitatea
• Roseata si inflamatie de-a lungul venei
• Durere in molet, accentuata de dorsoflexia piciorului
• Cresterea temperaturii si a pulsului (puls catarator)
• Asigurarea repausului la pat cu membrul inferior ridicat
• Aplicatii locale cu rivanol, antiinflamatoare
• Administrarea tratamentului cu anticoagulante
• Supravegherea efectelor terapeutice si nonterapeutice ale medicamentelor administrate
• Verificarea testelor de coagulare prin recoltarea de sange venos, la indicatia medicului
• Instruirea pacientului sa nu se loveasca, sa nu se maseze la nivelul moletului.
• COMPLICATIILE POSTOPERATORII PRECOCE SI TARDIVE tulb digestive si ntestinale
• a) PERITONITA – inflamatia mucoasei peritoneale
•
• SEMNE DE RECUNOASTERE in peritonita generalizata:
• ebra, frisoane
• Oligurie, varsaturi
• Abdomen de lemn” (contractura abdominala)
• Dureri abdominale intense, continue si permanente
• absenta scaunului si a gazelor
•
• Administrarea tratamentului prescris: antibiotice – pe cale parenterala, aplicatii reci pe abdomen protejand pielea
• Pregatirea bolnavului pentru reinterventia chirurgicala, adesea necesara pentru tratarea cauzei peritonitei, drenajul cavitatii
• COMPLICATIILE POSTOPERATORII PRECOCE SI TARDIVE tulb digestive si intestinale
• b) OCLUZIA INTESTINALA (ILEUSUL) – ingustarea lumenului intestinal care impiedica trecerea gazelor si a materiilor fecale
•
• CAUZE
• Mecanice: bride aderentiale, volvulus, cancer.
• Paralitice: atonie intestinala, mai ales la cei care au avut peritonita.
•
• Durere paroxistica sau colicativa
• Varsaturi reflexe la inceput, legate de durere, care devin rapid stercorale, cu miros fecaloid – in ocluzii inalte
• Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze
• Balonarea (meteorismul abdominal)
• Alterarea starii generale
• b) OCLUZIA INTESTINALA (ILEUSUL) – ingustarea lumenului intestinal care impiedica trecerea gazelor si a materiilor fecale
•
• Raportarea de urgenta a simptomatologiei medicului
• Punerea sondei de aspiratie nasogastrica la indicatia medicului si aspirarea lichidului intermitent cu seringa sau continuu
•
• Notarea pierderilor: lichid de aspiratie, diureza
•
• Crearea accesului la o vena periferica si reechilibrarea hidroelectrolitica
•
• Sistarea alimentatiei naturale (pe gura)
•
• Pregatirea bolnavului pentru rezolvarea chirurgicala a obstacolului atunci cand medicul indica
• c) FISTULELE DIGESTIVE POSTOPERATORII – sunt comunicari anormale
•
• CAUZE
• Desfacerea anastomozei sau a suturii digestive care determina iesirea continutului digestiv
• Bolnavi denutriti, casectici, tratati cu cortizon
• Distensia intestinala
•
• Scurgere anormala din plaga sau pe dren; caracteristicile lichidului sunt in functie de natura fistulei:
• lichid intestinal in fistula digestiva
• lichid clar, ca “apa de stanca” in fistula pancreatica
• lichid galben-verzui in fistula biliara
• imposibilitatea de a se alimenta pe cale orala in fistulele digestive
•
• Notarea si raportarea pierderilor prin fistula (calitate, cantitate)
• Efectuarea bilantului hidric
• Crearea accesului vascular pentru reechilibrarea hidroelectrolitica si administrarea medicatiei prescrise: antibiotice, insulina
• Schimbarea pansamentului in conditii de asepsie riguroasa
• Protejarea tegumentului din jurul drenului cu o crema protectoare
• d) EVISCERATIA – survine adesea in a 6a – a 8a zi postoperator. Reprezinta iesirea viscerelor abdominale prin solutii de continuitate ale peretelui, totale, care le fac direct vizibile
•
• CAUZE
• Factori operatori care tin de tipul de incizie, de sutura, de drenurile scoase prin plaga operatorie
• Factori postoperatori:
• ●Cresterea presiunii intraabdominale prin tuse, varsaturi, ileus, retentie de urina
• ●Infectarea plagii din interior sau din exterior
•
• Factori care tin de teren (bolnav):
●Obezitate sau denutritie, hipoproteinemie
●Cancer, diabet zaharat
●Tratamente cu citostatice, cortizon

• SEMNE DE RECUNOASTE
• Indepartarea buzelor plagii
• Viscerele se vad in plaga
• Pacientul acuza o senzatie de ruptura la nivelul abdomenului
• d) EVISCERATIA – ACTIUNI INTREPRINSE DE NURSA
• Asigurarea repausului la pat
• Refacerea pansamentului in conditii de asepsie si fixarea cu un bandaj elastic in jurul abdomenului
• Instilarea la indicatia medicului, de ser fiziologic steril in plaga pentru a preveni uscarea viscerelor
• Pregatirea bolnavului pentru reinterventie chirurgicala daca se indica

• e) EVENTRATIA – reprezinta iesirea unor viscere abdominale sub piele, prin zone slabite ale peretelui aparute dupa
unele operatii sau traumatisme. Este o complicatie tardiva.
•
• CAUZE
• Care tin de bolnav: varsta inaintata, obezitate, diabet zaharat, carente alimentare, constipatie, eforturi fizice sustinute.
• Care tin de natura interventiei operatorii: incizii mari pe abdomen, materiale de sutura proaste, supuratii
postoperatorii, ileus, etc.
•
• Pregatirea bolnavului pentru operatie
Modificãri patologice
1. Temperatura ridicată: persistenţa febrei peste 3 zile de Ia

intervenţie  complicatie;
-interventii: termometrizare corectă din orã în orã; aplicaţii de
comprese reci pe frunte.
2. Pulsul:
- bradicardic - indicà o compresiune cerebrală;
- filiform — indicá hemoragie interná;
- tahicardia — inidicã infecţie;
- interventie — monitorizarea pulsului.
3. Dispneea cu polipnee sau bradipnee;
- interventii pânã Ia venirea medicului: se va administra 02;
• - când tuşeşte sau râde bolnavul este sfãtuit sä-si protejeze plaga
abdominalá cu mâna.
.
Modificãri patologice
4. Dacã nu urineazã spontan dupã 6 ore de la operaţie se va face

sondaj vezical, în cazul în care nu s-a instalat o sondã permanentã
cu pungã colectoare de Ia sala de operaţie, deoarece existä riscul
de retentie urinarã provocată sau favorizatã de poziţia bolnavului,
de intervenţie, anestezie.
5. Meteorismul sau balonárile se combat la cei slãbiti cu tubul de gaze
timp de 20 min. la 4h; primul scaun spontan apare a treia zi dupä
operatie.
-Dacà bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clismá
evacuatoare la indicaţia medicului; dupà interventia pe intestin,
clismele sunt contraindicate.
Combaterea vărsăturilor şi parezei intestinale
- Postoperator datorită receptorilor alfa şi beta de la nivelul tubului digestiv se

instalează o pareză gastro- intestinală.
- Expresia clinică este oprirea tranzitului şi apariţia vărsăturilor.
- Pentru a preveni aceste efecte se plasează o sondă de aspiraţie gastrică şi asociere
de blocante H2 şi anticolinergice, acestea din urmă protejând şi mucoasa. Dacă
pareza se prelungeşte, bolnavul poate primi şi antiemetice.
- Prima funcţie care se reia este de resorbţie a intestinului subţire şi apoi apariţia
motilităţii acestuia  aparitia gazelor
Supravegherea pansamentului
- La nivelul plăgii operatorii pot apare complicaţii imediate sau precoce de tip:
• Hemoragic
• Supurativ ( abcese parietale, gangrene parietale, etc. )
- se verificà regiunea pentru a evita tulburãri de circuIaţie:
- dupã operaţiile aseptice, dacã pansamentul rãmâne uscat, bolnavul nu prezinta
dureri, plaga evoluează normal, se cicatrizează in 6 - 7 zile, dupã care pansamentul
se desface şi se scot firele de suturã, se dezinfecteazá şi se panseazã steril ;
Dacă au fost instalate tuburi de dren, se va urmări cantitatea şi aspectul drenajului.
- dacã plaga supureaza, pansamentul se schimbä frecvent până la completa vindecare.
Combaterea durerii postoperatorii
In primele 24 ore durerea de la nivelul plăgii şi din jurul ei este de intensitate mare,
inducând bolnavului un disconfort deosebit şi întreţinând un tonus simpatic crescut,
dupá care se atenueazã şi dispare în decurs de 36 - 48 ore;
. Pentru cuparea durerii se folosesc:
Analgetice majore- opiacee şi derivate ale morfinei.- administrate injectabil sau oral. Sunt
analgeticele de elecţie pentru combaterea durerii postoperatorii imediate
Analgetice minore- Algocalmin, AINS - indicate după intervenţiile chirurgicale cu
traumatism operator mic sau 24-48 de ore după intervenţiile chirurgicale mari
• Alte metode de tratament a durerii fizice:
- Liniştirea bolnavului +poziţii de menajare,
- aplicatii calde sau reci;
- autosugestie, psihoterapie, tehnici de relaxare.
AIimentaţia
• Imediat dupã interventie alimentarea bolnavilor se face:

- pe cale parenterala;
- imediat se poate face umezirea buzelor cu o compresã de tifon
umezit;
- bolnavul va primi lichide (dacà nu varsã), apã, ceai neînducit în
prima zi dupà operatie la câteva ore, dacà nu sunt
contraindicaţii.
• Restricia alimentará postoperatorie oralã este in functie de
tipul de interventie, cu sau färã anastomozá şi de anestezie:
AIimentaţia
• Recomandare generalä:
- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, în prima zi şi a doua zi dupã
operaţie - regim hidric (ceai neindulcit sau apä fiartã şi răcitã).
- Incepând din a treia zi se va da supã de legume strecuratã, iaurt, legume şi alte
alimente semilichide.
- In ziua a VI- a se trece Ia aIimentaţie normalá. Se va face alimentatie parenteralã
când alimentatia pe cale bucalã nu este posibilä.
Mobilizarea bolnavului
• cât mai precoce:
- bolnavii care au fost anesteziaţi local pot fi mobilizaţi dupá intervenţieî însotiţi de
asistentã sau de infirmieri;
- în caz de operaţii necomplicate, mobilizarea începe în ziua operaţiei la cateva ore;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza în pat, pasiv şi apoi activ prin mişcãri
de flexie-extensie a membrelor inferioare;
- se va ajuta bolnavul sà-şi schimbe poziţia în pat;
- se sfàtuieşte pacientul sä execute exercitii de gimnastică respiratorie prin inspir-expir
efectuate de mai multe ori pe zi;
- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile hipostatice,
escarele, constipatia
ANTIBIOTERAPIA IN CHIRURGIE
• Scopul antibioterapiei este de a preveni sau trata infecţia prin reducerea sau
eliminarea germenilor până în faza în care imunitatea proprie a organismului poate
lupta împotriva infecţiei.
Utilizarea antibioticelor în chirurgie se face în scop:

Profilactic
Terapeutic
SCOPUL ANTIBIOTERAPIEI
1. PROFILACTIC
- când pacientul va suferi o operaţie unde riscul de infecţie este major
- când consecinţele infecţiei postoperatorii pot compromite rezultatul actului
operator, şi anume atunci când se practică o protezare ( de exemplu cura
chirurgicală a herniei, eventraţiei cu plasă sintetică, grefe etc.).
SCOPUL ANTIBIOTERAPIEI
2. TERAPEUTIC
- Pentru tratarea infectiilor chirurgicale severe se administreaza antibiotice parenteral
( intravenos sau intramuscular)
- Initial se administreaza antibiotice cu spectru larg iar apoi dupa obtinerea
antibiogramei se aplica tratamentul tintit cu acel antibiotic la care germenul este
mai sensibil.
EFECTUAREA PANSAMENTULUI UNEI PLAGI DRENATE
• OBIECTIVELE PROCEDURII
• Mentinerea plagii si a orificiului de iesire a drenului
curate
• Favorizarea/grabirea cicatrizarii plagii

• TIPURI DE DRENAJ
• Exista 2 tipuri de drenaj:
• Drenajul deschis care se realizeaza de regula cu tuburi de dren scurtate,

secretiile fiind absorbite de pansament
• Drenajul inchis – care se realizeaza cu drenuri lungi racordate la punga sau

borcanul in care se acumuleaza secretiile
• PRECAUTII IN EFECTUAREA PANSAMENTULUI UNEI PLAGI DRENATE
• Se indeparteaza pansamentul cu atentie pentru a nu se deplasa drenul
• Se culeg informatii despre cavitatea drenata: sterila, contaminata, infectata

•
• Se observa daca drenul iese prin contraincizie (ca in majoritatea cazurilor) sau iese prin plaga operatorie
• Se protejeaza pielea in jurul drenului pentru a preveni iritatia
• Daca lichidul drenat este steril, se va dezinfecta mai intai locul de intrare a drenului si apoi plaga fiindca principiul este sa nu se aduca
germenii din plaga care este colonizata catre orificiul care trebuie sa ramana steril.
• Din contra, daca pe dren se evacueaza un lichid suspect sau infectat, se curata mai intai plaga si apoi drenul pentru a evita contaminarea
plagii.
• PREGATIREA MATERIALELOR
• Masuta rulanta pentru pansamente
•
• Casoleta cu comprese sterile, vata sterila
•
• Trusa pentru pansamente
•
• Materiale pentru fixarea pansamentului
•
• Solutii dezinfectante, antiseptice, antibiotice
• PREGATIREA BOLNAVULUI
• PSIHICA
• Informare, explicare, obtinerea acordului
• FIZICA
• Asezarea intr-o pozitie comoda care sa ofere acces larg la plaga si la
dren
• EFECTUAREA PANSAMENTULUI UNEI PLAGI CU DREN CARE SE SCURTEAZA
• Se indeparteaza pansamentul murdar cu o pensa sau cu o manusa de unica folosinta
• Cu o foarfeca sterila, se despica compresele in “Y”, cu conditia sa fie puse apoi intr-o punga sterila
• Se indeparteaza acul de siguranta vechi astfel:
• Se prinde acul cu o pensa anatomica
• Se fixeaza cu pensa Kocher si apoi se deschide cu pensa anatomica
• Se depun pensa Kocher si acul de siguranta in recipientul rezervat
• Se curata si se dezinfecteaza plaga incepand cu partea cea mai curata
• Se curata in jurul drenului prin miscari circulare sau centrifuge
• Se fixeaza drenul, se trece acul de siguranta prin dren si se inchide apoi cu o pensa anatomica
• Se taie segmentul de dren aflat deasupra acului de siguranta
• EFECTUAREA PANSAMENTULUI UNEI PLAGI CU DREN CARE SE SCURTEAZA
• Daca trebuie sa se injecteze un antibiotic:
• Se dezinfecteaza drenul
• Se clampeaza apoi drenul cu o pensa Kocher
• Se inteapa drenul pe partea laterala, sub pensa si se injecteaza solutia
• Se indeparteaza seringa si acul, se declampeaza tubul de dren
• Se inconjoara drenul cu comprese sterile crestate pe mijloc
• Se acopera apoi partea de deasupra a drenului cu alte comprese necrestate
• Se fixeaza prin bandajare sau cu benzi adezive hipoalergice
PROCESUL DE INGRIJIRE
1.CULEGEREA DATELOR
2.ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR – STABILIREA PROBLEMELOR

DE DEPENDENTA
3.PLANIFICAREA INGRIJIRILOR – OBIECTIVE
4.APLICAREA INTERVENTIILOR
5.EVALUAREA REZULTATELOR
CULEGERE DE DATE
– Aprecierea
– informatii referitoare la pacientul ingrijit

ANALIZA-IDENTIFICAREA PROBLEMELOR
– probleme posibile
• alterarea tegumentelor si mucoaselor – leziuni

• dezinteres fata de masurile de igiena
• dezinteres fata de infatisare
• deficit al capacitatii de a se spala
• deficit total de autoingrijire
• alterarea integritatii tesuturilor, integritatii pielii, mucoasei bucale
• Dificultate/incapacitate de a-si asigura ingrijiri igienice
• lipsa autonomiei
• refuz de a efectua ingrijiri de igiena corporala
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRI PROBABILE = PES
• deficit de autoingrijire referitor

» la durere
» disconfort general
» sistemul perceptiv sau cognitiv deteriorat
» deprimare
» sistem neuromuscular modificat
– mod de manifestare
» nu isi poate acorda ingrijiri fara ajutor
» nu simte nevoia de autoingrijire
» accepta situatia noua
» ii e frica de exacerbarea durerii
» oboseala
» slabiciune
• lipsa autonomiei referitor

–la pozitia fortata
–imobilizarea la pat
–constringerii fizice
–intoleranta activitatii
–anxietate grava
• mod de manifestare
» incapacitatea de a ajunge la o sursa de apa
» de a se spala singur
» de a se strege cu prosopul
» aspect murdar, neingrijit
» are nevoie de ajutor
• dezinteres fata de masurile de igiena referitor

» la starea depresiva
» oboseala
» slabiciune
» perturbarea imaginii de sine
» neadaptare la rol
– mod de manifestare
» nu se spala
» nuse piaptana
» isi neglijeaza masurile de igiena
PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
– obiective potentiale pentru pacient
• isi va asigura igiena corporala

• va invata modalitatile de pastrare a igienei
• va fi capabil de autoingrijire
• va fi ajutat la nevoie
• se va diminua eritemul
APLICAREA INGRIJIRILOR
– ingrijiri igienice corporale

– toaleta cavitatii bucale la bolnavul constient si inconstient
– ingrijirea tegumentelor pentru prevenirea escarelor
– observarea aparitiei unor manifestari
– efectuarea igienei mediului ambiant
– ingrijirea parului, unghiilor
– ingrijirea plagilor chirurgicale sau traumatice
EVALUAREA INGRIJIRILOR
– se va referi la:
• aspectul tegumentelor si mucoaselor
– eruptii
– culoare
– leziuni de decubit
• integritatea tegumentelor
• pozitie, imobilitate, stare psihica
• mentinerea sau redobindirea independentei
• calitatea ingrijirilor
• nivel de cunostinte
DEFINITIE
• reprezintă leziuni traumatice produse de factori etiologici diverşi
(mecanici, chimici, termici, electrici) şi se caracterizează prin
întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor.
CLASIFICAREA PLAGILOR
• După adâncime:
– plăgi superficiale - interesează doar tegumentul;
– plăgi profunde – interesează şi straturile subaponevrotice.
 penetrante – se pătrunde într-o cavitate anatomică (abdominală,
toracică, pleurală).
- fără leziuni ale altor organe (simple);
- cu lezarea altor organe (perforate)
 nepenetrante – nu patrund intr-o cavitate anatomică
- După timpul scurs de la agresiune până la prezentarea la medic:
a) plăgi recente – pacientul se prezintă în primele 6-8 ore . - Se pot
sutura “perprima”
b) plăgi vechi, complicate, suprainfectate.

- Se suturează „persecundam”.
• După factorul etiologic care a produs plaga:
a) Plăgi tăiate - produse de un corp tăios
– accidentale - lamă, sabie, baionetă, brici, ciob de sticlă
- au margini regulate
- distrugeri tisulare limitate  se vindecă repede
– chirurgicale - survin în mediu septic  nu sunt infectate
b) Plăgi înţepate - produse de insecte, ace, cuie, aşchii de lemn
- evoluţie diferită în funcţie de adâncime şi suprainfecţie.
- dacă este adâncă, lipsa de oxigen creează condiţii pentru apariţia
unei infecţii grave cu anaerobi
c) Plăgi contuze
- tegumentele sunt distruse neregulat, ţesuturile sunt sfacelate,
devitalizate, favorizand gangrena
d) Plăgi muşcate - provocate de animale/ om.

- in general sunt plăgi contuze.
- pot patrunde în org. infecţii severe :
 turbarea (muşcătura de câine, pisică, vulpe)

 sifilisul (muşcătura de om)
e) Plăgi împuşcate cu arme de foc
- unipolare - prezintă un orificiu de intrare, proiectilul oprindu-se în ţesut)
- bipolare - prezintă un orificiu de intrare şi altul de ieşire,
- aceste plăgi sunt adesea suprainfectate şi necesită toaletă chirurgicală

f) Plăgi intoxicate (otrăvite) la care odată cu leziunea produsă au fost introduse în organism
şi substanţe toxice cu acţiune vătămătoare.
• pot fi produse de:
– animale bolnave de rabie, serpi veninoşi
– înţepături de insecte (albine, viespi)
– de plante otrăvitoare
• Terapie:
– sângerarea liberă din plagă trebuie stimulată eventual prin sugere (aspiraţie),
– spălare abundentă cu apă şi săpun,
– administrarea antidotului veninului,
– montarea unui garou (la muşcătura de şarpe) pentru a limita trecerea veninului în
circulaţia generală.
• Producerea unei plăgi este însoţită de:
– durere SIMPTOMATOLOGIE
– impotenţa funcţională datorată lezării nervilor, tendoanelor
– hemoragie
– inflamarea ţesuturilor din jur (initial culoare roşie)
– febră şi frison
• contaminarea plăgii se produce odată cu rănirea, dar infecţia propriu-zisă începe la 6-8 ore
şi se dezvoltă la 24 ore.
– Dezvoltarea germenilor în plagă determină apariţia supuraţiei, înpiedicând astfel
cicatrizarea.
TRATAMENT
- general
- local.
• Tratamentul general cuprinde:
– tratarea şocului dacă există,
– combaterea durerii cu Algocalmin sau opiacee,
– profilaxie antitetanică.
• Tratamentul local cuprinde:

– explorarea plăgii şi hemostaza (se face sub anestezie locală);
– dezinfecţia mecanică a plăgii - prin spălare abundentă cu apă oxigenată
sau cloramină şi extragerea corpilor străini;
– excizia chirurgicală a ţesuturilor devitalizate, când este cazul;
– la plăgi recente  sutura plăgii +/- drenaj;
– la plăgi vechi, suprainfectate, şi în cele împuşcate, sutura primară este
contraindicată, dacă plaga este profundă – mesaj sau numai pansament;
– plăgi muşcate toaleta primară + clinica de boli infecţioase.
OBIECTIVE INGRIJIREA PLAGILOR
• atenuarea /suprimarea durerii

• efectuarea hemostazei provizorie/definitiva
• conditii de asepsie perfecta pentru instrumente, materiale, operator
• pansamentul efectuat sa asigure buna absorbtie a secretiilor
• aseptizarea plagii conform stadiului ei de evolutie
• protejarea plagii de factorii nocivi, mecanici, fizici, infectiosi
• repaus pentru regiunea lezata prin pozitionare confortabila si imobilizare la nevoie
INGRIJIREA PLAGILOR
Ingrijirea si vindecarea plagii variaza in raport cu:
– localizarea si gradul de lezare al tesutului
– starea de sanatate generala a pacientului
– calitatea ingrijirilor generale acordate pt. evitarea

factorilor de risc si mentinerea microclimatului propice
vindecarii
• conditie psihologica
Asigurarea conditiilor optime in scopul vindecarii ranii si ingrijirii generale a pacientului
– asiguram confort psihologic pacientului, incurajindu-l si ajutindu-l sa inteleaga
conditiile de vindecare
– diminuam starea emotionala a pacientului si ii cistigam cooperarea pentru procedurile
de interventie
– incurajam pacientul pentru recistigarea imaginii corporale in cazul plagilor
desfigurante
– evaluam caracterul si intensitatea durerii cauzata de plaga si initiem interventiile
pentru indepartarea durerii prin tratarea acesteia
• conditie nutritionala
Asigurarea conditiilor
– evaluam optime in
starea nutritionala scopul vindecarii ranii si ingrijirii generale a pacientului
a pacientului
– evaluam diferite afectiuni care includ pierderea apetitului, scaderea in greutate
– acordam atentie deosebita afectiunilor metabolice:
• diabet
• boli de ficat
• abuz de alcool, tutun, medicamente interzise
– asiguram pacientului dieta nutritionala prescrisa necesara vindecarii plagii
– asiguram si administram suplimentele la dieta -vitamina A, C, Zn indicate
– mentinem bilantul hidric prin administrarea adecvata a lichidelor cu scopul de reducere a
hipovolemiei si necrozei tesutului
• alte conditii
– prevenim, limitam si tratam infectia pt. a favoriza
accelerarea vindecarii
– respectam conduita medicamentoasa prescrisa si
reducem/interzicem medicamentele ce pot dauna plagii –
anticoagulante,cortizonice, ungvente
– asiguram conditii de mediu , postura si ingrijiri individuale
pentru fiecare pacient
• conditii pentru tratament local
– efectuarea si inlocuirea pansamentelor intra in atributia asistentei
medicale care trebuie sa cunoasca
• localizarea plagii
• prezenta edemelor, a hematoamelor
• stadiul de inflamare, volumul si suprafata plagii
• profunzimea si pierderea de substanta
• cantitatea de substanta drenata, culoarea, miros,
consistenta
• conditii pentru tratament local
– asistenta medicala trebuie sa cunoasca:
• aspectul si caracterul zonei din jurul plagii
– culoare
– edem
– eritem
• existenta infectiei prin :
– cantitatea de puroi
– inflamare
– reactii febrile
• modul de curatire a plagii si folosirea solutiilor dezinfectante
• criteriile pentru un pansament ideal
• roseata – rubor – expresia vasodilatatiei locale Semnele locale ale infectiei
• caldura – calor – produsa de afluxul de singe si procesele metabolice
• tumefactia – tumor – rezultat al colectiei purulente
• durerea – dolor – datorita excitatiilor intense ale terminatiilor nervoase
senzitive din zona
• Pregatirea materialelor
INGRIJIREA PLAGILOR
– carucior curat rezervat pentru procedurile aseptice care nu trebuie folosit in alte
scopuri
– comprese sterile care nu lasa scame, cimp steril
– tavita renala
– instrumentar steril
– manusi chirurgicale
– recipient pentru materialele folosite
– solutii dezinfectante
– banda adeziva, hipoalergenica
• Pregatirea mediului
INGRIJIREA PLAGILOR
– cind nu este posibila efectuarea pansamentului in sala de tratamente protejam
pacientul cu un paravan
• Pregatirea pacientului
– explicam pacientului necesitatea efectuarii pansamentului
– pozitionare confortabila in functie de localizarea plagii
– zona respectiva sa ne fie usor accesibila, iar pacientul sa fie cit mai putin expus
– Daca plaga se afla intr-o regiune paroasa se rade
INGRIJIREA PLAGILOR
• Tehnica de lucru
– spalare pe maini cu apa si sapun

– spalarea miinilor este cea mai importanta procedura pentru
prevenirea transmiterii infectiilor contactate in spital
– dupa manipularea ambalajelor , pachetelor, ne spalam pe
maini cu o solutie alcoolica antibacteriana – clorhexidina
alcoolica 0,5%
– solutiile dezinfectante folosite sunt sterile sau folosim
pliculete individuale
Spalarea si dezinfectia mainilor
– Tehnica de lucru
INGRIJIREA PLAGILOR
• verificam caracterul steril al tuturor materialelor
• asezam cimpul steril pe raftul superior al carutului
• imbracam manusile chirurgicale atingind numai marginea

interioara de la incheietura miinii
– Curatirea plagii INGRIJIREA PLAGILOR
- Se indeparteaza
resturile si exudatele in exces
tesutul necrotic si corpii straini
componentele toxice
prin tamponare cu comprese sterile se indeparteaza solutia
dezinfectanta turnata in plaga
– ATENTIE – la folosirea acestor dezinfectante deoarece unele din ele au efect
negativ local sau general conform tabelului , nu le putem folosi in plagile
penetrante
Toaleta plagii
SUBSTANTE SI SOLUTII ANTISEPTICE
• APA OXIGENATA - antiseptic eficace in cazul plagilor murdare, infectate, necrotice
• Nu se utilizeaza pe mucoase
• CLORHEXIDIN antiseptic activ indicat in plagi infectate si antisepsia pielii inaintea
injectiilor sau interventiilor chirurgicale
• ACID BORIC 4% - bactericid; toxic pentru tesut
• IOD 1%0 - antiseptic – doar pe tegument
• CLORURA DE SODIU 0,9% - nu are propietati antiseptice, dar nu este toxica pentru
tesut si reduce numarul bacteriilor
• CLORAMINA „B” - antiseptic si dezinfectant cu o actiune lenta si durabila
Curatirea plagii INGRIJIREA PLAGILOR
– spalam plaga cu H2O2 sau NaCl 0,9% pentru indepartarea resturilor de
singe si puroi
– stergem marginile periferice ale plagii de fiecare data cu alt tampon si
dezinfectam tegumentele sanatoase din jurul plagii cu alcool iodat 1‰
– curatam plaga prin tamponare de fiecare data cu alt tampon steril
– este interzisa apasarea, stoarcerea sau masarea ranilor si tegumentelor
invecinate, deoarece are loc diseminarea germenilor din plaga in circulatie
– efectuam lavaj intermitent cu solutii antiseptice
– daca plaga prezinta supuratii irigarea o efectuam dinspre zona curata spre
cea murdara
– tampoanele , compresele folosite pentru supuratii nu le utilizam pentru alte
zone
Tratamentul local al plăgilor
INGRIJIREA PLAGILOR
Pansarea plagii
– acoperim plaga cu comprese sterile imbibate sau nu cu solutie
– compresele trebuie sa depaseasca cu 2-3 cm marginile plagii
– fixam pansamentul in asa fel sa nu alunece de pe rana , prin infasare/ banda adeziva
– Dupa pansament asiguram pacientului pozitia confortabila si il acoperim cu patura
– pansamentele, compresele, tampoanele folosite sunt colectate si incinerate
– dupa indepartarea manusilor chirurgicale, reorganizam mediul prin aerisirea camerei si
indepartarea instrumentarului si a materialelor
PANSAMENTUL
• DEFINITIE
– actul chirurgical prin care o plaga este aseptizata , tratata, protejata

pentru a asigura si mentine un mediu in care vindecarea sa fie cit mai
rapida.
– indiferent de gama pansamentelor si natura acestora trebuie sa indeplineasca urmatoarele
principii
ROLUL PANSAMENTULUI
• asigura izolare termica
• permite schimbul de gaze
• constituie o bariera pentru bacterii
• diminueaza durerea, mirosul, singerarea
• asigura absorbtia secretiilor
• nu devine sursa de infectie pentru gazda
• este eficient ca aspect si confortabil pentru pacient
• asigura compresia locala pentru a preveni hematoamele
• imobilizeaza plaga si asigura accelerarea vindecarii
INLOCUIREA PANSAMENTULUI
– se pregatesc materialele si instrumentele necesare

– slabim pansamentul anterior si il indepartam fara a cauza traume, folosind apa
oxigenata daca nu se desprinde usor/NaCl
– indepartam pansamentul cu o pensa care apoi nu va mai fi folosita
– materialul contaminat il introducem in punga colectoare
– evaluam starea generala a plagii
• Drenaj, durere, tesut inconjurator
• posibile semne de infectie sau necroza, stadiul vindecarii
– daca plaga este curata si secretiile sunt putin prezente, toaleta repetata este
contraindicata - lezarea tesutului nou si scaderea temperaturii tegumentului
– acolo unde este cazul vom asigura pansamente impermeabile pentru protectia
plagii
FIXAREA PANSAMENTULUI
• Cu leucoplast
• Cu fasa de tifon
– Circular
– Spirala
– In “8”
• Cu fasa de tifon
– In “spic de grau”
– In evantai
HEMORAGIA
SI
HEMOSTAZA
Hemoragia
Definitie
• reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular prin

una sau mai multe soluţii de continuitate ale acestuia.
Hemoragia
Clasificare
a) După natura vasului lezat:
• Hemoragia arterială
• Hemoragia venoasă
• Hemoragia capilară
• Hemoragia mixtă (predominand una din ele).

Hemoragia
Clasificare
b) In funcţie de sediul sângerării:
• Hemoragia externă
• Hemoragia internă
– hemotorax
– hemoperitoneu
– hemopericard
• Hemoragia internă exteriorizată

- Epistaxis
Hemoragia interna exteriorizata
- Hemoptizia –provine din arborele respirator. Sânge roşu,

aerat, spumat, eliminat pe gură prin efort de tuse.
- Hematemeza – eliminarea pe gură, prin vărsături, de sânge

amestecat cu cheaguri. Sângerarea îşi are sediul în esofagul
interior, stomac sau duoden.Când hemoragia este puternică,
sângele este roşu, nealterat, dacă însă sângerarea este redusă şi
sângele stagnează în stomac,sângerarea are aspect de „zaţ de
cafea”.
Hemoragia interna exteriorizata
- Melena –exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv in urma unei HDS,

prin defecaţie (Scaun negru, lucios, moale, culoarea păcurei)
- Hemoragia ocultă –sângerare digestivă de mică intensitate dar persistentă, ce

nu modifică aspectul scaunului, dar care prin eliminarea fierului, produce în
timp anemie.
- Metroragie – sângerare de origine uterină, exteriorizată prin vagin, produsă în

intervalul dintre două cicluri menstruale;
- Menoragie – menstruaţie excesiv de abundentă şi prelungită
- Hematurie – sângerare prin micţiune produsă la nivelul ap. reno-urinar.
• Hemoragia intratisulară – în urma căreia, prin acumulare locală de sânge se

produce un hematom.
Hemoragia
Clasificare
c) După cauza generatoare a hemoragiei se diferenţiază:
• Hemoragii traumatice (accidentale/ chirurgicale)
• Hemoragii netraumatice, când sângerarea are loc în absenţa unui traumatism

(agresiune chimică, tulburări trofice etc.).
Hemoragia
Clasificare
d) După abundenţa sângerării, hemoragiile pot fi:
• de mică intensitate ( gravitate mică)
– cantitatea de sânge pierduta < 500 ml.
• de gravitate medie
– cantitatea de sânge pierduta = 500 - 1500ml;
– apar simptome clinice - astenie, ameţeli, senzaţii de
lipotimie.
• de gravitate mare, însoţite de şoc şi colaps circulator
– pierderea de sânge este continuă > 1500 ml;
• Cataclismice, când ritmul pierderii de sânge este rapid (din vase
mari), colaps vascular care conduce la comă.
Hemoragia
Simptomatologia depinde de:
• cantitatea de sânge pierdută
• ritmul sângerării
• continuarea sau oprirea sângerării
• condiţia biologică a bolnavului
• nivelul anterior al Hb şi Ht
Hemoragia
Simptomatologie
• sângerari mici –fara repercursiuni importante.
• hemoragii medii şi grave - însoţite de tulb. ale întregului

organism :
– astenie marcată
– ameţeli, lipotimie la trecerea în ortostatism
– tulburări de vedere şi echilibru
– agitaţie şi anxietate datorită lipsei de oxigen a creierului
– paloarea accentuată, transpiraţii reci
– Polipnee, tahicardie , tensiunea arterială tendinţă de
scădere
– sete intensă, limba uscată, oligurie.
Hemostaza
• reprezintă oprirea spontană sau terapeutică a hemoragiei.

Clasificare
• Hemostaza spontană se realizează prin mijloace proprii ale
organismului  numai la vase mici
(capilare,venule,arteriole).
• Procesul se desfăşoară în trei faze succesive:

– Faza vasculară - la nivelul vasului lezat se produce o vasoconstricţie
– Faza endotelio-trombocitară - la nivelul vasului lezat  reparare
endotelială
– Faza de coagulare propriu-zisă când vasospasmul revine la normal.
Clasificare
• Hemostaza terapeutică (chirurgicală)
– provizorie
– definitivă
a) Hemostaza provizorie - manevra de urgenţă efectuata în scopul

opririi temporare a hemoragiei.
-poziţionarea pacientului în funcţie de sângerare;-
-compresie digitală a vasului lezat pe un plan osos cu tampon/
compresa
-compresie circulară deasupra sau dedesubtul zonei lezate (cu
garou sau cu mijloace improvizate – curea, cravată
Clasificare
b) Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea lumenului

vascular, ligaturarea vasului sau sutura plăgii vasculare
– Metode de realizare:
- electrocauterizare – des utilizata

- forcipresura (strivirea)
- tamponare – mesi imbibate cu substante hemostatice
- ligatura vasului, mijlocul cel mai eficient şi mai sigur
- sutura vasculară, indicată pt. vasele de calibru mediu şi mare.
Hemostaza artificială definitivă:
• Metode
• biologice:
metode chimice:
– locală:
– Acţiune preparate hemostatice locale:
• apă oxigenată;
• Trombin;
• vasoconstrictoare
• Fibrinogen;
(adrenalina);
– Acţiune generală:
• preparatele
• Inhibitorii gelatinei
fibrinolizei (trasilol, contrical);
(gelaspon);
• Transfuzii de sânge integral;
– preparate hemostatice cu acţiune
• Transfuzii
generală:de plasmă;
• Masă•trombocitară;
accelerează formarea
tromboplastinei –
etamsilat;
• Analogii sintetici ai
vitaminei K – contribuie la
sinteza protrombinei;
Intervenţii chirurgicale elementare
• Incizia reprezintă actul chirurgical prin care se secţionează ţesuturile cu scopul de a

crea o cale de acces la o colecţie patologică, la un organ bolnav sau spre o alta
leziune.
• Instrumentarul necesar constă din: bisturiu, foarfece, pense de hemostază, sondă

canelată, tuburi de dren, material moale.
www.themegallery.com Company Logo

Incizia
Corecta efectuare a unei incizii impune respectarea cu stricteţe a unor

principii:
- cunoaşterea în amănunţime a anatomiei zonei în care se realizează
incizia;
- respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie;
- asigurarea unei anestezii suficiente pentru un confort chirurgical
adecvat;
- plasarea inciziei în zona de maximă fluctuenţă a unei colecţii;
- incizia să fie suficient de largă pentru o vizualizare corectă;
- traiectul inciziei să evite vase de sânge şi nervi;
- incizia se va face paralel cu pliurile de flexie sau chiar pe ele.

Incizia
•Tehnica efectuării inciziei unei colecţii superficiale: după anestezie se

vor imobiliza, prin apăsare cu policele şi indexul mâinii stângi,
tegumentele de la nivelul viitoarei incizii, apoi cu bisturiul se va efectua
incizia dintr-o singură mişcare, se vor cerceta pereţii colecţiei care după
evacuare va fi debridată.
•Se va recolta un eşantion din conţinutul leziunii pentru ex.bacteriologic.
•Plaga va fi spălată din abundenţă cu apă oxigenată sau cloramină.
•Se va completa hemostaza şi se va institui un drenaj corespunzător.
• Se aplică un pansament absorbant, steril şi se imobilizează regiunea.

Drenajul
• reprezintă o metodă chirurgicală prin care se evacuează la exterior

anumite colecţii cu lichide patologice (secreţii, puroi) din interiorul unor
cavităţi naturale sau neoformate.
• Drenajul chirurgical poate avea două scopuri:
a) profilactic, necesar când complicaţiile operatorii ridică problema unei
infecţii, hemoragii sau fistule;
b) terapeutic (curativ), când se urmăreşte asigurarea evacuării
permanente a colecţiilor patologice.

Drenajul
- se poate realiza:
-cu tuburi, pentru colecţiile mari.

Tuburile sunt din cauciuc sau din materiale plastice.
Ele trebuie să fie elastice, rigide, uşor sterilizabile şi
neiritante pentru ţesuturi;
- cu meşe de tifon, pentru colecţiile mici.
Meşele se bazează pe capacitatea mare de absorbţie şi

pe fenomenul de capilaritate pe care îl prezintă.

Drenajul trebuie să respecte următoarele principii:
1. Drenul trebuie să fie aşezat în zona cea mai de jos (declivă) a leziunii. De
exemplu, în fundul de sac Douglas la cavitatea peritoneală.
2. Drenul nu va fi plasat în vecinătatea unor formaţiuni vasculare,trunchiuri
nervoase sau diverse organe, pentru a nu produce ulceraţii, hemoragii, fistule
sau nevralgii;
3. Calibrul tubului va fi adaptat consistenţei fluidului ce trebuie evacuat;
4. Traiectul tubului de dren până la exteriorul organismului trebuie să fie cât mai
scurt posibil;
5. Drenajul va fi fixat la piele pentru a nu fi aspirat înauntrul cavităţii sau
expulzat afară;
6. Durata drenajului poate varia în limite largi, în funcţie de evoluţia leziunii.
Drenajul va fi suprimat după 48 ore de la dispariţia secreţiilor sau când ele au
căpătat un aspect seros. Pentru plăgile adânci, drenajul va fi suprimat progresiv
prin scurtare cu 1-2 cm la 2-3 zile, dirijând astfel procesul de granulare către
suprafaţă.
Sutura chirurgicala
• este o metodă de refacere anatomică a continuităţii straturilor unei plăgi chirurgicale

sau accidentale.
• Pentru corecta efectuare a unei suturi trebuie respectate anumite principii:
– condiţii de asepsie şi antisepsie riguroasă;
– marginile plăgii suturate să fie bine vascularizate şi regulate;
– la plăgi profunde se suturează strat cu strat din profunzime către surafaţă;
– suturile se realizează la plăgi recente (până la 6 ore) după 6 ore sunt considerate
plăgi infectate;
– asigurarea unei hemostaze perfecte pentru a se evita formarea de hematoame ce
pot compromite sutura.

Tehnica suturii
Necesita instrumentar adecvat, material de sutura

Planurile plagii se mentin in contact, cu
ajutorul unor materiale resorbabile sau
neresorbabile, in scopul cicatrizarii tesuturilor

Principiile suturii
• Asepsie si antisepsie
• Hemostaza riguroasa
• Regularizarea marginilor plagii
• Respectarea vascularizatiei, tesuturi viabile
• Reconstituirea planurilor (sutura strat cu strat din profunzime
spre suprafata)
• Afrontare si etanseitate
• Tensiunea in fir adecvata tipului de tesut
• Pastrarea lumenului (viscere cavitare)
Clasificarea suturilor
• Dupa momentul efectuarii:
– Primara
– Secundara
• Dupa lungimea si nr. firelor:
– Cu fire separate (sutura discontinua)
– Cu fir continuu (surjet) intrerupt sau neintrerupt
• Dupa nr. straturilor:
– Monoplan
– In straturi multiple
• Dupa materialul de sutura:
– Resorbabil
– Neresorbabil
• Dupa tehnica:
– Manuale
– mecanice
Materiale necesare
• Ace
• Portace
• Pense
• Dispozitive de sutura mecanica
• Fire
• Agrafe
Cauterizarea
• este o metodă chirurgicală prin care se urmăreşte distrugerea prin

mijloace fizice sau chimice a anumitor ţesuturi.
• Acest procedeu se bazează pe următoarele efecte:
– distrugerea structurilor proteice prin coagulare;
– acţiune hemostatică prin vasoconstricţie şi coagulare;
– acţiune revulsivă la distanţă.

Cauterizarea
• Indicaţiile cauterizării:
– îndepărtarea sau distrugerea unor tumori vegetante superficiale (polipi,
papiloane, veruci, negi vulgari);
– realizarea hemostazei în plăgile superficiale;
– secţionarea intraoperatorie a unor organe cavitare cu conţinut septic (intestin,
colon);
– distrugerea unor ţesuturi inflamate (gangrena gazoasă).

Cauterizarea
• Tipuri de cauterizări:
– prin căldură – termocauterizarea cu termocauterul
– cu curent electric – electrocauterizarea. Se realizează cu bisturiul electric, cu
curent de înaltă frecvenţă.
– prin frig – criocauterizarea. Se bazează pe efectul local necrozant pe care îl are
temperatura scăzută.
– cu agenţi chimici - utilizează substanţe cu efect caustic, necrozant şi coagulant
local precum: acidul azotic, nitratul de argint;se aplică în dermatologie la veruci,
papiloame;
– cu fascicol laser - utilă pentru cauterizarea unor formaţiuni din interiorul tubului
digestiv care altfel nu ar fi putut fi abordate decât prin operaţie

Sondajele
• Prin sondaj se înţelege introducerea unei sonde de cauciuc, material plastic sau
metal în scopul golirii, explorării sau tratării unei cavităţi naturale.
• În funcţie de cavitatea astfel explorată, materialele folosite în vederea practicării
sondajului sunt diferite. Sondajele mai des utilizate sunt:
– sondajul vezical;
– tubajul gastric şi duodenal;
– aspiraţia intestinală.

Punctiile
• Puncţiile reprezintă o manevră chirurgicală prin care se realizează o cale de comunicare, prin
intermediul unui ac, între exterior şi o cavitate naturală sau patologică a organismului.
• După scopul urmărit puncţiile pot fi:
– exploratorii sau de diagnostic, atunci când se urmăreşte certificarea existenţei unei
cavităţi cu lichid patologic;
– evacuatorii, când se urmăreşte golirea unei cavităţi;
– terapeutice, utilizate în scopul introducerii în cavitate a unor substanţe medicamentoase;
– pentru biopsie, când se urmăreşte recoltarea unui mic fragment de ţesut după aseptizarea
tegumentelor. Înainte de efectuarea puncţiei se va efectua anestezia locală.

Cele mai utilizate tehnici de puncţie
– Puncţia simplă de evacuare a unei colecţii, din zona de maximă confluenţă. Se efectuează cu un ac gros sau
un trocar sub anestezie locală.
– Puncţia pleurală (toracocenteza) pentru revărsatele lichidiene libere ale cavităţii pleurale. Evacuarea
lichidului se va face progresiv, chiar în şedinţe succesive (max. 1 litru pe zi).
– Puncţia cavităţii peritoneale (paracenteza) se efectuează pe linia ce uneşte ombilicul cu spina pubelui, pe
partea stângă la 1/3 de spină şi 2/3 de ombilic.
– Puncţia fundului de sac Douglas, pe cale transrectală la bărbat şi pe cale transvaginală la femeie.
– Puncţia pericardică, utilizată în scop diagnostic sau evacuator.
– Puncţia rahidiană, utilizată în scop diagnostic sau terapeutic (anestezic).
– Puncţia vezicii urinare, utilizată în scop evacuator de urgenţă, dacă urina nu poate fi golită altfel (de ex. în
ruptură de uretră). Se foloseşte un ac lung de 7-8 cm, introdus perpendicular pe tegumente, razant cu
marginea superioară a simfizei pubiene.

Punctia abdominala (paracenteza)

Punctia lombara (rahidiana)
Punctia pleurala (toracocenteza)
Punctie vezicala (cistostomie)
Slide Title
Product A Product B
• Feature 1 • Feature 1

Chirurgie 1 (Autosaved)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chirurgie 1 (Autosaved)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC

As. Princ. Lic. Tamas Simona Bogdana

• Unitatea sanitara complexa care asigura asistenta medicala de

a) Camera pentru spalarea echipei chirurgicala-chirurgii sosesc in aceasta camera in

• Internarea bolnavilor-se face pe baza BI, a biletului de trimitere si a

• Tinuta-obligatorie pentru intreg personalul medico-sanitar si este tipizata pentru

• Pentru realizarea asepsiei şi antiasepsiei se folosesc substanţele

• Pregatirea psihica constă în crearea unui regim de protecţie pentru

– evacuarea intestinului si vezicii urinare

Pregatirea bolnavilor denutriti:

• Bolnavul, cu excepţia cazurilor când intervenţia este urgentă, va trebui să aibă

a) pentru bolnavii esofagieni, se impune:

• în hemoragiile masive, corectarea anemiei începută în secţia de terapie intensivă va

• Se va face EKG + consult interdisciplinar de medicina interna

• Tratamentul preoperator constă în:

• - bolnavii cu suferinţă renală acută necesită antibioterapie, reechilibrare

• a) Glicemia nu trebuie adusă obligatoriu la valori normale, cifre de 150-

• Secundar obezităţii ei prezintă tulburări circulatorii, respiratorii şi uneori

• Bolnavii vârstnici sunt în multe cazuri decompensati pulmonari,

Explorarea sangvină, care se realizează prin:

• a) Examenul radiologic, care este foarte important pentru diagnostic şi

- esofagoscopia, pentru diagnosticarea afecţiunilor esofagiene;

• a) Explorări radiologice: radiografia toracică, cateterism cardiac,

• a) Teste care apreciază eficienţa ventilaţiei pulmonare: spirometria

a) Radiologic : radiografie simplă, urografie, cistografie ,ureteropielografie,

• Prevenirea si tratarea prompta a complicatiilor postoperatorii

• In cazurile obisnuite, de chirurgie curenta, schema reluarii alimentatiei este urmatoarea :

• dieta hidrica – in prima zi p.o., daca bolnavul nu varsa.

• dieta obisnuita – dupa ce bolnavul a avut scaun.

• Se explica, cu calm si rabdare, pacientului scopul tuburilor, sondelor, perfuziilor.

• Administrarea tratamentului simptomatic prescris

• Aplicatii locale reci pe toarce, abdomen, cu actiune hemostatica

• Pregatirea bolnavului pentru reinterventie acolo unde este cazul

• Asigurarea repausului la pat

• Refacerea pansamentului in conditii de asepsie si fixarea cu un bandaj elastic in jurul abdomenului

• Pregatirea bolnavului pentru reinterventie chirurgicala daca se indica

1. Temperatura ridicată: persistenţa febrei peste 3 zile de Ia

4. Dacã nu urineazã spontan dupã 6 ore de la operaţie se va face

- Postoperator datorită receptorilor alfa şi beta de la nivelul tubului digestiv se

• Imediat dupã interventie alimentarea bolnavilor se face:

Utilizarea antibioticelor în chirurgie se face în scop:

• Favorizarea/grabirea cicatrizarii plagii

• Drenajul deschis care se realizeaza de regula cu tuburi de dren scurtate,

• Drenajul inchis – care se realizeaza cu drenuri lungi racordate la punga sau

• Se culeg informatii despre cavitatea drenata: sterila, contaminata, infectata

• Se protejeaza pielea in jurul drenului pentru a preveni iritatia

2.ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR – STABILIREA PROBLEMELOR

3.PLANIFICAREA INGRIJIRILOR – OBIECTIVE

– informatii referitoare la pacientul ingrijit

• alterarea tegumentelor si mucoaselor – leziuni

• deficit de autoingrijire referitor

• lipsa autonomiei referitor

• dezinteres fata de masurile de igiena referitor

– obiective potentiale pentru pacient

• isi va asigura igiena corporala

– ingrijiri igienice corporale

b) plăgi vechi, complicate, suprainfectate.

d) Plăgi muşcate - provocate de animale/ om.

 turbarea (muşcătura de câine, pisică, vulpe)

- bipolare - prezintă un orificiu de intrare şi altul de ieşire,

- aceste plăgi sunt adesea suprainfectate şi necesită toaletă chirurgicală

• Tratamentul local cuprinde:

• atenuarea /suprimarea durerii