Pe numele sau complet Fidel Alejandro Castro Ruz, Castro s-a

nascut la 13 august 1926 la Biran, o mica asezare fondata de "United

fruit Company", langa Mayari, aproape de Nipe Bay, pe Coasta de
Nord a provinciei Oriente. Primii cinci ani, Castro i-a petrecut la
Manacas Estate, proprietatea tatalui sau. Intr-un amplu interviu
acordat parintelui brazilian Frei Betto in 1985, Fidel Castro a dat
multe detalii interesante cu privire la copilaria sa. El a afirmat ca a
fost fructul legaturii extraconjugale, bigame, dintre tatal sau - Angel
Castro - si o servitoare de la mosia lor din Biran, Lina Ruz. Fidel
Castro nu a fost singurul copil al celor doi. Multi ani, micul Fidel a
fost nevoit sa locuiasca in casuta construita de Angel Castro metresei
sale. Astfel, sustine Castro, tatal sau a avut, ani de zile, doua familii
si doua locuinte. Abia dupa moartea sotiei oficiale, Angel Castro s-a
insurat cu mama lui Fidel, Lina Ruz. Faptul ca era bastard, subliniaza Castro, nu era cea mai
grea problema.
Problema dramatica era ca provenea dintr-o "relatie bigama", sustine Castro in cartea parintelui
Frei Betto. Ceea ce atat societatea cubaneza, cat si Biserica Catolica condamnau ferm. De aici,
spune Castro, a decurs un alt mare necaz si traumatism care i-a marcat copilaria: pana la sapte
ani, cand trebuia sa mearga la scoala, Fidel Castro nu a avut un nume! Nu a fost botezat! Acest
lucru, extrem de traumatizant pentru un copil, l-a marcat ani de zile. Deoarece nu fusese
botezat, prietenii de joaca il strigau "Evreul", desi ambii parinti erau catolici. Dupa ce a fost
botezat de bunic si a ajuns la varsta scolarizarii, parintii l-au trimis pe Fidel la Santiago de
Cuba, capitala provinciei Oriente, la "La Salle School", o scoala organizata si condusa de
misiunea Fratilor crestini. Mai tarziu, Fidel Castro a fost transferat la "Dolores School", scoala
care apartinea Ordinului Iezuit. In 1942, Fidel Castro se inscrie la "Belen High School", liceu
condus tot de iezuiti. Ca licean, Fidel Castro se remarca prin tinuta sa atletica, prin memoria
vizuala si prin interminabila logoree cu care isi exaspera colegii. La "Belen High School",
preotul Alberto de Castro intemeiase o societate secreta de tip elitist, numita "Convivio", in care
i-a atras pe adolescentii care manifestau "talente politice". "Convivio" reprezinta un moment
important pentru formarea intelectuala si politica a adolescentului Fidel Castro. "Convivio"
milita pentru o America Latina hispanica, unita, opusa anglo-saxonilor si "Noii Ordini
Mondiale".
In 1943, discipolii al caror mentor spiritual era parintele iezuit Alberto De Castro semneaza un
"pact secret" in acest sens, prin care se angajeaza sa lupte toata viata pentru idealurile lui
"Convivio". Fidel Castro absolvea "Belen High School" in 1945. Un alt parinte iezuit al
facultatii, Armando Llorente, profesor de spaniola si retorica, a spus cu acea ocazie despre
tanar: "Fidel Castro este un om al destinului. In spatele lui se afla mana lui Dumnezeu. El are o
misiune de indeplinit, si o va indeplini impotriva oricaror obstacole". Cuvinte profetice, care s-
au adeverit in urmatorii 50 de ani din viata lui Fidel Castro.
Urmatorul pas il reprezinta inscrierea la "Catolic University of Havana", la Facultatea de Drept.
La 12 octombrie 1948, pe cand mai era inca student la "Havana Catolic University", Fidel
Castro se insoara cu Mirtha Diaz Balart, studenta la Filosofie. Pentru a evita, chipurile,
problemele cu autoritatile cubaneze, Castro si Mirtha se refugiaza pentru un an si jumatate in
Statele Unite. In 1948, la Bogota s-a desfasurat o ampla rascoala armata contra Conferintei
Ministrilor de Externe din tarile latino-americane, rascoala la care a participat si tanarul Fidel
Castro, care avea pe atunci 22 de ani.

Pentru tanarul avocat Fidel Castro, educat de iezuiti, lupta impotriva dictaturii si coruptiei
regimului lui Fulgentio Batista a inceput prin atacul impotriva garnizoanei de la Moncada, in
iulie 1953 mpreună cu alţi în jur de 100 de revoluţionari de profesie care se revendicau de la
Marx şi Lenin, Fidel Castro a organizat pentru prima dată un atac armat împotriva regimului
generalului Fulgencio Batista, preşedintele de atunci al Cubei. Atacul este respins, gruparea este
împrăştiată, asaltul propriu-zis a esuat lamentabil, Castro fiind capturat pe 1 august, dar
operatiunea i-a adus o popularitate enorma. Judecat si condamnat la 15 ani detentie pe insula
Pinilor. In mai 1955, a fost eliberat -beneficiind de o amnistie generala decretata de guvernul
Batista la presiunile comunitatii internationale. A plecat in Mexic, si apoi in Statele Unite, unde
a format Miscarea "26 Iulie". Impreuna cu noii sai camarazi, a revenit in Cuba, clandestin, la
bordul vasului "Granma". La 2 decembrie 1956, grupul lui Castro infrunta din nou fortele lui
Batista, de data aceasta in provincia Oriente. Din cei 81 de tovarasi de lupta, supravietuiesc doar
15 camarazi, cu care se refugiaza in muntii Sierra Maestra, de unde pornesc un razboi de gherila
impotriva autoritatilor. In mai 1958, guvernul de la Havana lanseaza impotriva rebelilor
Operatiunea "Verano"("La Ofensiva") - un mare esec mai ales din cauza moralului scazut al
soldatilor, care dezertau pe capete. In schimb, Fidel Castro si tovarasii sai se bucurau de o mare
popularitate, fiind sustinuti - potrivit sondajelor, de circa 80 la suta dintre cubanezi. Pe 12 iulie,
Castro fondeaza Miscarea din 26 iulie si incepe sa hartuiasca regimul Batista. Pe 7 iulie 1955
ajunge in Mexic, impreuna cu fratele sau Raul, unde il intalneste pe venezueleanul Ernesto
"Che" Guevara, un charismatic teoretician al razboiului de gherila.Guevara s-a alaturat grupului
de rebeli cubanezi si a devenit o forta importanta in conturarea convingerilor politice ale lui
Castro, aflate inca in stadiu de formare. Tot in Mexic, Castro incearca fara succes sa obtina
arme de la KGB, dupa care se indreapta catre Statele Unite pentru a recruta refugiati cubanezi,
inclusiv din randul apropiatilor lui Carlos Socarras, presedintele ales al Cubei, care fusese
inlaturat de Batista. Grupul "creste" la 81 de oameni si, pe 2 decembrie 1956, ajunge in Cuba la
bordul iahtului Granma, angajandu-se in lupte inegale cu armata. Castro scapa cu doar 16
camarazi si se refugiaza in Sierra Maestra, unde incepe o recrutare mult mai temeinica si mai
bine organizata. In 1958, Batista face impru-denta sa lanseze Operatiunea Verano, indreptata
impotriva lui Castro si a gherilelor sale. Desi, teoretic, avea numai 320 de "guerillos", Castro
invinge forta guvernamentala de 10.000 de oameni, in principal datorita dezertarilor
masive.COMUNIST DEGHIZAT. Pe 31 decembrie, Batista fuge in strainatate, iar Castro intra
triumfal in capitala, pe 8 ianuarie 1959. Dupa ce-si consolideaza puterea, intre 15 si 27 aprilie,
Castro viziteaza oficial SUA, unde da asigurari ca nu este comunist. Un an mai tarziu, pe 8 mai
1960, el stabileste relatii diplomatice cu Uniunea Sovietica. Confruntarea finala a avut loc in
decembrie 1958, cand rebelii au inceput sa cucereasca oras dupa oras. In zorii zilei de 1 ianuarie
1959, dictatorul Fulgencio Batista a fugit din tara, refugiindu-se la Miami.
Pe 8 ianuarie 1959, Fidel Catro si oamenii sai intrau in Havana in aplauzele naivilor si in
admiratia strainilor - liberalul Castro promisese o revolutie "curata ca frunzele palmierului". In
trei luni aveau sa aiba loc alegeri generale, proprietatea privata era protejata, libertatea presei
garantata, iar relatiile cu SUA - cordiale. In realitate, primele alegeri generale au fost organizate
(formal) de-abia in 1998 (cu un singur candidat pe buletin), proprietatea privata a fost rapid
nationalizata, presa a intrat sub controlul partidului, iar relatiile cu Statele Unite - se stie. Initial,
America il salutase pe noul erou, mai ales ca acesta promisese si starpirea coruptiei in insula
care devenise (si inca este) ascunzatoare feerica pentru excentrici, dar si mafioti ca Meyer
Lansky ori Lucky Luciano. Fostul presedinte Truman spunea: "Castro e un om bun, vrea sa faca
ce e mai bine. Sa-i intindem o mana". Regimul de la Havana a fost cel mai rapid recunoscut
vreodata de Washington!
Pe 16 aprilie, proclama caracterul "socialist" al revolutiei sale, ceea ce determina SUA sa
lanseze o invazie, cu o forta de 1.400 de luptatori anticastristi, debarcati in Golful Porcilor.
Operatiunea nu face decat sa intareasca pozitia liderului de la Havana si legaturile acestuia cu
URSS. Sovieticii au contribuit masiv la refacerea economiei cubaneze, dar si la militarizarea
insulei.

Pe 22-28 octombrie 1962, silozurile de rachete balistice intercontinentale amplasate de URSS in

Cuba declanseaza "criza rachetelor" intre Moscova si Washington. Tot in 1962, Castro este
excomunicat de Papa Ioan al XXIII-lea, in baza unei bule date de Papa Pius al XII-lea in 1949,
prin care catolicilor le este interzis sa sprijine comunismul.
Abia in 1965, la sase ani dupa preluarea puterii de catre Castro, ia nastere Partidul
Comunist Cubanez. In 1966, Guevara pleaca in Bolivia pentru a raspandi "flacara revolutiei" si,
un an mai tarziu, este ucis in aceasta tara.
Fara a fi fost un economist priceput, Castro a tinut totusi sa controleze personal si
dezvoltarea tarii, luand adesea decizii neinspirate, traduse in saracirea populatiei. Ca urmare a
presiunilor interne, dar si ca un act de sfidare la adresa SUA, el autorizeaza in mai 1980
emigrarea in masa a 120.000 de cubanezi, care au plecat din Portul Mariel spre coastele
americane, aflate la numai 140 de kilometri distanta.

Pe 28 ianuarie 1990, ca urmare a caderii regimului sovietic si a disparitiei, in consecinta, a

principalului partener comercial, economia cubaneza este aproape de colaps. In 1993, Castro
lega-lizeaza dolarul, ceea ce revigoreaza un pic economia. Dar pe 5 august, saracia aprinde
prima revolta la Havana din istoria regimului, iar Castro mai autorizeaza emigrarea a 37.000 de
conationali.
Pe 21 iunie 2001, victima a unei boli, Castro dispare din public o buna perioada de timp.
Pe 20 octombrie 2004, el lesina spectaculos in timpul unui discurs televizat, fracturandu-si
genunchiul stang si bratul drept.

Maratonistul puterii, rasfatat de noroc

Istoria revolutiei cubaneze, succesele si datele sale cheie sunt strans legate de viata lui Fidel
Castro, cel mai vechi lider aflat la putere, dupa Regina Elisabeta a II-a a Angliei, noteaza
cotidianul spaniol "El Pais".
Putini isi inchipuiau, in urma cu jumatate de secol, ca fiul unor imigranti din Galicia, care a
facut avere la umbra multinationalelor americane, va ajunge din Biran, una dintre zonele cele
mai sarace ale insulei cubaneze, sa conduca o revolutie comunista capabila sa se masoare cu
SUA. "Un lucru este sigur: indiferent unde, cand si cu cine, Fidel Castro tot va castiga. Oricine
se pune cu el va fi cel mai mare perdant din lume", scria acum cativa ani despre el bunul sau
prieten Gabriel Garcia Marquez. Potrivit scriitorului columbian, Fidel "este unul dintre cei mai
mari idealisti ai epocii noastre, in asta rezida cea mai mare virtute a sa, dar si cel mai mare
pericol".

Guvern si opozitie

Castro este, totodata, guvern si opozitie in Cuba, unde Partidul Comunist este singurul legal. S-
ar putea, spun atat admiratorii, cat si detractorii sai, ca aceasta caracteristica specifica sa fie
cheia longevitatii sale la putere.
Castro a creat pe insula un model unic, "comunismul caraibian", in care el este
presedintele Consiliului de stat si de ministri, comandant-sef al fortelor armate si prim-secretar
al PC Cubanez. Avand un caracter puternic si decis, potrivit apropiatilor sai, Fidel Castro este
inca tributar anilor de studiu la Colegiul iezuit, avand o exceptionala capacitate de a profita de
oportunitati si de a transforma esecurile in reusite.
Escortat de porumbeii pacii

O dovada in acest sens a fost esecul asaltului asupra cazarmii Moncada, in Santiago de Cuba -
din 1953, considerat inceputul revolutiei - care s-a transformat in prima "victorie morala" a
rebelilor si care l-a catapultat pe Castro in mediile internationale.
In mintea multor cubanezi se pastreaza inca vie imaginea lui Fidel Castro adresandu-se
maselor cu doi porumbei asezati pe umeri, dupa intrarea sa triumfala in Havana, pe 8 ianuarie
1959. Norocul si protectia serviciilor de securitate l-au ajutat sa iasa teafar din peste 600 de
atentate care, potrivit versiunii oficiale, i-au fost puse la cale in 50 de ani.

Maestrul secretelor

Pe de alta parte, Castro mentine unele obiceiuri dobandite de pe vremea luptei clandestine.
Deplasarile pe care le face le tine in secret, la fel si vizitele in strainatate.
Nimeni nu stie exact unde lo-cuieste, si se spune ca obisnuieste sa doarma in diferite
locatii pentru a-si induce in eroare dusmanii. Mare amator de conversatii si certat cu somnul,
cum marturisesc cei care au impartit cu el multe nopti albe, Castro este capabil sa munceasca
mult dupa miezul noptii si sa-si tina treji o buna parte dintre colaboratori.
El insusi a marturisit ca merge inarmat pentru a evita orice surpriza neplacuta si
ca, in pofida varstei inaintate, nu si-a pierdut indemanarea de a trage la tinta, desi recunoaste ca
dupa caderea pe care a suferit-o in octombrie 2004.

Amantul latino

Viata sa familiala este o alta "problema de stat" abordata cu cea mai mare discretie in Cuba. In
1948, Castro se casatoreste cu Mirta Diaz-Ballart, cu care are un fiu, Fidelito. Cei doi divorteaza
in 1955. Castro va mai avea alti sapte copii cu trei femei diferite. Dalia Soto del Valle i-a facut
cinci baieti - Antonio, Alejandro, Angel, Alexis, Alex. Jorge Angel Castro s-a nascut in 1950,
nestiindu-se cine este mama copilului, iar fiica Alina Fernandez Revuelta a fost adusa pe lume
in acelasi an de Natalia Revuelta.

Un ghimpe in coasta SUA

Relatiile dintre Statele Unite si Cuba castrista au fost, de la

bun inceput, tensionate. SUA au recunoscut formal
regimul lui Castro la numai sase zile dupa ce acesta a
preluat puterea, in 1959, dar, din ianuarie 1961,
Washingtonul a rupt relatiile diplomatice cu Havana, cu
aproape trei saptamani inainte de schimbarea liderului de
la Casa Alba. Succesorul lui
Dwight Eisenhower, John F. Kennedy, a incercat la doar
trei luni dupa preluarea mandatului sa-l rastoarne pe Fidel Castro, dar fara succes. Tot din cauza
lui Castro, Kennedy s-a vazut confruntat si cu "criza rachetelor", unul dintre cele mai
periculoase momente ale Razboiului Rece. De atunci, SUA au impus un embargo economic dur
Cubei, in vigoare si astazi.
In perioada in  care a fost presedinte Lyndon B. Johnson, situatia s-a mai
relaxat, si a fost incheiat un acord care permitea emigrarea a 3.000-4.000 de cubanezi in fiecare
luna. Pana in 1973, cand Nixon a pus capat intelegerii. In 1980, Castro a replicat expediind in
bloc aproximativ 125.000 de cubanezi.
Presedintele Jimmy Carter a restabilit partial legaturile diplomatice cu Havana si a
ridicat interdictia asupra calatoriilor dinspre SUA spre Cuba in 1977, dar in 1982 interdictia a
fost din nou impusa de Ronald Reagan, fiind valabila si in prezent. In 1992, Bill Clinton a
modificat legea "usilor deschise", impunand repatrierea tuturor imigrantilor cubanezi
interceptati pe mare. George W. Bush il considera "tiran" pe Castro sau "o fosila din alta era",
sugerand in repetate randuri debarcarea acestuia de la putere.

Cuba prospera sub regimul lui Batista

Recunoasterea Guvernului Batista de catre Statele Unite a produs un val de investitii americane
in Cuba, micuta insula devenind una dintre cele mai prospere destinatii turistice. Perioada de
doar cativa ani a produs un boom economic ce a permis crearea unei infrastructuri foarte solide.

Se spune despre Havana ca in anii 50 era al treilea cel mai dinamic si bogat oras al lumii,
numarul telefoanelor, televizoarelor si al ultimelor modele de Cadillac depasind orice oras al
Statelor Unite. Asta doar pana la venirea lui Castro.
Politica economica

Castro si-a consolidat controlul asupra tarii prin nationalizarea industriei, exproprierea
proprietatii private, colectivizarea agriculturii si impunerea de politici care el credea ca din urma
lor populatia va trage folos. Multi cubanezi au fugit din tara, majoritatea in Miami, Florida. Din
cauza embargoului din partea SUA, Cuba apoi a devenit din ce in ce mai dependenta de
Uniunea Sovietica si alte tari din blocul comunist, al caror ajutor economic (estimat la un sfert
din produsul national brut al insulei) era vital pentru mentinerea conditiilor de viata cubaneze.
Dizolvarea URSS in 1991 a avut reprecusiuni negative asupra politicii economice.
Majoritatea suporterilor lui Castro citeaza embargoul american ca sursa majoritatii problemelor
economice ale insulei.
Cuba este a doua cea mai populara destinatie turistica din Caraibe, dupa Republica Dominicana,
turismul fiind o sursa de valuta straina, cealalta forma fiind banii trimisi de cubanezi locuind in
America rudelor lor din Cuba.
Majoritatea energiei vine in petrol din Venezuela, in parte in schimb pentru personal medical
cubanez.
In ultimii ani Castro a investit in biotehnologie pentru a suporta economia cubaneza si pentru a
gasi inlocuitori pentru importul de medicina straina.

Ingrijire medicala

Educatie si ingrijire medicala au devenit valabile pentru toti in Cuba. Statiscile UNESCO
confirma ca Cuba are cea mai mica rata de analfabetism din America Latina.
Rata mortalitatii infantile e cea mai mica din regiune, ingrijirea medicala este de o calitate foarte
mare iar toti cubanezii primesc lapte pe gratis pana la virsta de sase ani. In afara de
divertisment, televiziunea cubaneza transmite si cursuri la nivel de liceu pentru populatia adulta.
Drept recunostinta pentru eforturile sale, Castro a devenit primul sef de stat care a primit
medalia Sanatate Pentru Toti de la Organizatia Mondiala de Sanatate pe 12 aprilie 1988.
Guvernul american nu ia in considerare pretinderile de realizari semnificative de guvernul lui
Fidel Castro si spun ca "Cuba a retinut ceea ce erau deja nivele mari de dezvoltare in ingrijire
medicala si educatie".
Mass-media cubaneza foarte des contureaza diferenta intre copiii cubanezi si copiii ce fac trafic
cu droguri, fortati in prostitutie si fortati sa traiasca in partile murdare ale oraselor, ca Bogota,
Los Angeles, Buenos Aires sau in favelasurile braziliene. In constrast foarte putini copii
cubanezi traiesc pe strazi.
Aproximativ 20.000 doctori au fost trimisi de Cuba in jurul lumii pentru a trimite ajutor medical
la aproximativ 60 de tarile Lumii a Treia.
Conducerea lui Castro in Cuba a ramas in mare parte necontestata. Suporterii lui spun ca aceasta
este din cauza faptului ca populatia crede ca Castro a imbunatatit sistemele medicale.
De obicei e recunoscut faptul ca Cuba a facut progrese importante in dezvoltarea
farmaceuticelor.

Educatie si campania pentru eliminarea analfabetismului

Castro a imbunatatit si starea educationala a cubanezilor. Campania sa se concentra asupra

zonelor rurale, unde analfabetismul era mare. Din 1960, aproape 270.000 de profesori si
studenti au fost trimisi sa-i invete pe toti sa scrie si citeasca, iar cei care reuseau erau nevoiti sa-i
scrie o scrisoare lui Fidel Castro. Campania a reusit: rata analfabetismului a scazut de la 20% la
4%.

Imagine populara

Un aparent cult al personalitatii s-a nascut in jurul lui Castro, desi el a incercat sa-l descurajeze.
In comparatie cu majoritatea oamenilor forte, Castro a aparut doar de 2 ori pe timbrul cubanez:
in 1974 cu ocazia vizitei lui Leonid Brejnev si in 1999 de aniversarea a 40 de ani de la
Revolutie. El este faimos pentru discursurile sale lungi si detaliate, ce de obicei dureaza cateva
ore si contin multe date si referinte istorice.

Drepturi omenesti

Regimul lui Fidel Castro a fost de nenumarate ori acuzat de abuzuri la adresa drepturilor
omului, in special tortura, incarcerare arbitrara, procese nedrepte si executii extra-judiciale.
Grupuri ca Amnesty International si Human Rights Watch critica lipsa libertatii presei,
drepturilor civile, alegeri libere si democratice, dar in special scoaterea in afara legii a
grupurilor si organizatiilor politice de opozitie.

Politica externa

La inceput SUA a recunoscut noul guvern. Castro a devenit prim-ministru in februarie 1959, dar
curand relatiile cu America s-au deteriorat, cand guvernul a inceput sa exproprieze proprietate
detinuta de concerne americane (in mare parte United Fruit). In februarie 1960 Castro a semnat
un acord pentru a cumpara petrol de la URSS. Cand rafinariile detinute de Statele Unite au
refuzat sa proceseze petrolul, au fost expropriate, iar SUA au rupt relatiile cu Cuba. Pe 16
aprilie 1961, Castro si-a descris revolutia ca fiind una socialista, iar pe 17 aprilie au avut loc
debarcarile nereusite din Golful Porcilor, care au fost infrante de armata cubaneza.

Criza rachetelor

Dupa consultatiile lui N. Hrusciov, conducatorul URSS, cu armata, in iulie 1962 s-a intalnit cu
Raul Castro pentru a discuta detaliile plasarii rachetelor nucleare sovietice in Cuba, dar
avioanele de recunoastere americane au descoperit instalatiile pe 15 octombrie 1962. Pe 22
octombrie, SUA a anuntat public descoperirea si a impus embargoul (numit "carantina") pentru
a opri navele sovietice. In final Hrusciov a fost de acord sa retraga rachetele, in schimbul
retragerii in secret a rachetelor americane din Turcia si promisiunea de a nu invada insula.

1980- Exodul neintrerupt al cubanbezilor catre Statele Unite a culminat in 1980, cand peste 125
de mii de detinuti au fost eliberati din inchisori, marea lor majoritatea alegand Amrerica de
Nord ca destinatie, actiunea lui Castro fiind cea care a inspirat filmul lui Brian de Palma,
Scarface.
1994- Statele Unite acceapta sa primeasca peste 20 de mii de emigranti anual cu conditia ca
Guvernul cubanez sa-si intareasca masurile de securitate in asa fel incat exodul cubanezilor
catre SUA sa fie domolit.

2002- Este anul in care ultima baza militara ruseasca de pe teritoriul cubanez este inchisa.
Secretarul de stat american John Boton afirma pentriu prima oara ca Fidel Castro incearca sa
dezvolte o serie de arme biologice, introducand Cuba pe lista tarilor de pe „axa raului”

Cuba- printre ultimele bastioane ale comunismului

Regimul dictatorial al lui Fidel Castro e responsabil de moartea a mii de oameni nevinovati
incepand din Etiopia, tara in care armata cubaneza a luptat alaturi de fortele marxiste locale,
pana in Peru unde gherilele cubaneze au semanat teroarea in populatia anti-comunista.

Regimul lui Castro e unul ce a creat cea mai mare forta represiva impotriva libertatilor de
exprimare, un adevarat cosmar orwellian. Pana in acest moment Guvernul lui Castro a refuzat sa
semneze orice tratat international de aparare a drepturilor omului.

Cuba detine recordul privind detentia cea mai lunga a unui disident: 28 de ani petrecuti in
inchisoare din cauza unor viziuni diferite. Metoda prin care Castro a incercat sa opreasca
raspandirea virusului HIV a fost testarea la nivel national, toti seropozitivii fiind incarcerati.

Securitatea cubaneza actioneaza dupa principii bine cunoscute romanilor, oamenii sunt instigati
in a dezvalui informatii despre persoane ce ar putea "atenta la principiile revolutiei", contactul
cu putinii turisti straini fiind total interzis

Sunt doar cateva exemple despre metodele adoptate de „El lider Maximo” intru promovarea si
apararea valorilor socialiste.

In ciuda aurei sale romantice, Fidel Castro ramane unul din ultimii lideri comunisti ai planetei,
conducatorul unui regim totalitar pentru care drepturile omului reprezinta o notiune neglijabila.

Spre deosebire de fostul sau camarad, Ernesto Che Guevara, de altfel un comunist romantic
imprimat pe retina oamenilor strict in urma faimoasei fotografii facuta de Alberto Konda,
Castro ramane un dictator feroce, pentru care timpul a ramas in loc, singurul responsabil pentru
izolarea diplomatica si economica a Cubei, o insula magica din America Centrala.
 Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova
Universitatea Tehnică a Moldovei
Catedra  Automatică şi Tehnologii Informaţionale

Disciplina: Politologie şi SPE

RAPORT
Tema: Regimul politic a lui Fidel Castro

A efectuat studentul gr. AI-071 : Coşcodan I.

A verificat lector universitar : Roşca V.

Chisinau 2009