Cap.

C – Statul și politica
Autonomii locale și instituții centrale
în spațiul românesc
(sec. IX-XVIII)
 1. Primele forme de organizare
politico-administrativă
⚫ Forma de organizare a societății existentă după retragerea
aureliană a fost obștea sătească.
⚫ Obștea sătească, formată din locuitorii unui sat, era
condusă de un jude (cuvânt de origine latină)
sau cneaz (cuvânt de origine slavă) care avea
atribuții administrative, militare, judecătorești și
fiscale.
⚫ Ea se baza pe proprietatea comună asupra
pământului și pe răspunderea colectivă. La început
decizia era rezultatul unei hotărâri colective (sfatul obștii),
apoi ea se individualizează, devenind a conducătorului
obștii.
⚫ Prin unirea obștilor sătești se formează mai întâi
uniunile de obști sătești numite de istoricul Nicolae
Iorga „romanii populare” sau „democrații țărănești”,
apoi primele formațiuni politice românești
(formațiuni prestatale sau autonomii locale):
cnezatele, voievodatele, țările, codrii, câmpurile.
⚫ Dispuneau de un centru fortificat, care era și un sediu
administrativ. În cadrul lor românii au conviețuit cu slavii.
 2. Primele formațiuni politice
românești - sec. IX-XIII

⚫ „Gesta Hungarorum” – Cronica notarului

anonim al regelui Ungariei, Bela al III-lea,
menționează trei formațiuni politice existente în sec. al IX-lea:
⚫ voievodatul lui Glad (în Banat) cu centrul la Cuvin;
⚫ voievodatul lui Gelu (în centrul Transilvaniei) cu centrul la Dăbâca;
⚫ voievodatul lui Menumorut ( în Crișana) cu centrul la Biharea.
⚫ Cronicarul anonim al regelui Bela a descris luptele pe care le-au
purtat maghiarii cu voievozii români, la pătrunderea în Transilvania:
⚫ Menumorut a fost învins, iar cetatea sa cucerită;
⚫ Gelu s-a retras în fortăreața de pe Someș, dar a fost înfrânt și ucis;
⚫ Glad a recunoscut și el autoritatea regatului maghiar.
⚫ „Legenda Sfântului Gerard”
atestă existența în secolul al XI-lea
a două voievodate:
⚫ Voievodatul condus de Gyla/Gyula, în centrul
Transilvaniei, cu centrul la Bălgrad;
⚫ Voievodatul condus de Ahtum, în Banat cu
reședința la Morisena (Cenad).
⚫ În sec. al X-lea în Dobrogea existau formațiuni
politice românești numite jupanate conduse de
jupani. Inscripția de la Mircea Vodă din 943, menționa
între Dunăre și Mare pe
jupan Dimitrie, iar în inscripția de la
Basarabi-Murfatlar, jupan Gheorghe.
⚫ În sec. al XI-lea sunt atestate
stăpânirile lui:
⚫ Satza;
⚫ Seslav; Inscripţia din 943
⚫ Tatos.
⚫ În 1230 a fost atestată între Varna și Mangalia, Țara
Cavarnei (nucleul viitorului stat dobrogean).
 Formațiuni prestatale la est de Carpați după
anul 1000:

⚫ țări - Țara
Șipenițului; Țara
Vrancei;
⚫ câmpuri - Câmpul
lui Dragoș;
⚫ codrii – Codrii
Orheiului, Codrii
Cosminului.
⚫ În sec. al XIII-lea, la sud de Carpați,
existau 5 formațiuni politice românești
amintite în Diploma Cavalerilor Ioaniți din
1247:
⚫ voiedodatul lui Seneslau la stânga Oltului;
⚫ voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului;
⚫ cnezatele lui Ioan și Farcaș în Oltenia;
⚫ Țara Severinului, pe teritoriul căreia
regalitatea maghiară a organizat o marcă de
graniță, Banatul de Severin (1230).
Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247
 Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247
Acordată de regele Ungariei Bela al IV-lea:
⚫ „[…] îi dăm și îi dăruim, lui și printr-însul numitei case,
întreaga Țara Severinului, împreună cu munții acesteia și
cu toate celelalte locuri ce țin de ea, precum și cu
cnezatele lui Ioan și Farcaș până la râul Olt, afară de
Țara voievodului Litovoi, pe care o lăsăm Românilor,
după cum au avut-o aceștia și până acum. […] Pe lângă
aceasta, am dăruit amintitului preceptor și printr-însul
casei Ospitalierilor, toată Cumania, dela râul Olt și munții
Transilvaniei, în aceleași condiții arătate mai sus despre
Țara Severinului, afară de Țara lui Seneslau voievodul
Românilor, care rămâne acelora, după cum au avut-o și
până acum și întocmai în toate acele condițiuni rânduite
mai sus cu privire la Țara Litua. ”
 3. Românii și statele vecine

a. Relațiile cu Ungaria
⚫ Începând cu sec. al XI-lea are loc cucerirea
sistematică a Transilvaniei, care se încheie la
începutul sec. al. XIII-lea.
Ungaria a încercat să cucerească și teritoriile locuite
de românii de la sud și est de Carpați.
b. Relațiile cu Imperiul Bizantin
⚫ În sec. al X-lea, bizantinii revin la Dunărea de Jos și
întemeiază o unitate administrativ-teritorială numită
Thema Paristrion (971-1204).
c. Relațiile cu tătarii
⚫ 1241 – Marea invazie tătaro-mongolă s-a soldat cu
formarea unui nou stat în N Mării Negre – Hanatul
Hoardei de Aur. Prezența lor a împiedicat Ungaria,
statele ruse Kiev sau Halici, Imperiul Bizantin să-și
extindă dominația în zonă.
 4. Țaratul vlaho-bulgar – statul Asăneștilor

⚫ O creștere a obligațiilor fiscale impusă de împăratul bizantin, Isaac

II Anghelos, care își pregătea nunta cu fiica regelui Ungariei, a
declanșat în 1185 o răscoală a românilor sud-dunăreni, în
alianță cu bulgarii. Rolul precumpănitor al românilor în răscoală
este relevat de izvoarele bizantine care relatează detaliat
evenimentele. Conducătorii răscoalei au fost
frații Petru și Asan. Consecința a fost crearea unui stat: Țaratul
vlaho-bulgar, structură politico-teritorială care a rezistat
repetatelor atacuri bizantine.
⚫ În 1197 conducător este Ioniță Caloian (1197-1207), care a
acceptat catolicismul în schimbul recunoașterii sale ca ,,rege al
vlahilor și bulgarilor”.
⚫ Statul a atins apogeul
sub Ioan-Asan al
II-lea (1218-1241).
A rupt legătura cu
papalitatea şi a revenit la
confesiunea ortodoxă,
restabilind legătura cu
Patriarhia de la
Constantinopol;
elementul bulgar devine
predominant.
⚫ În sec. al XIV-lea statul
Asăneștilor a fost
cucerit de turci.
5. Transilvania de la voievodat
la principat
 a. Etapele formării voievodatului Transilvania
-2 etape:
⚫ I. Etapa formațiunilor politice românești existente în sec.
IX-XI
⚫ Se remarcă o evoluție de la 3 formațiuni politice românești (
voievodatele conduse de Glad, Gelu și Menumorut) la 2 (conduse de
Gyla/Gyula și Ahtum), mai întinse și mai bine organizate.
⚫ II. Etapa voievodatului Transilvania după cucerirea maghiară
⚫ Începând cu sec. al XI-lea și până la sfârșitul sec. al XII-lea - începutul
sec. al XIII-lea regalitatea maghiară cucerește sistematic Transilvania
(în 1222 ungurii sunt atestați pe linia Carpaților).
⚫ Au fost cucerite pe rând cetățile de apărare (Bihor, Crasna, Dăbâca),
apoi teritoriul cucerit a fost organizat în comitate, unități
administrativ-teritoriale, specifice statului maghiar. Existau 7
comitate: Bihor (1111), Crasna, Dăbâca, Cluj, Alba, Sătmar și
Arad.
⚫ Pentru consolidarea stăpânirii maghiare în Transilvania au fost
colonizați secuii, sașii, cavalerii teutoni și cavalerii ioaniți.
⚫ Saşii, colonişti de origine germană din secolele XII-XIII, au fost
aduşi de regele Ungariei, Andrei al II-lea, şi colonizaţi în zone
locuite majoritar de români (Ţara Bârsei, zona Bistriţei etc.)
⚫ Secuii, a căror origine este controversată (probabil turcică), au
reprezentat avangarda armatei ungare în timpul cuceririi
Transilvaniei. De aceea, au fost întâlniţi iniţial în Bihor (secolul al
XI-lea), apoi pe Târnave (secolul al XII-lea) şi, abia la
începutul secolului al XIII-lea, în zona de est (unde se află
şi astăzi). Atribuţiile secuilor în zona intracarpatică erau
esenţialmente militare.
⚫ În secolul al XIII-lea, cucerirea Transilvaniei de către
regalitatea maghiară a fost încheiată odata cu
colonizarea cavalerilor teutoni (1211-1225).
⚫ Regalitatea maghiară a încercat să o organizeze după model
occidental în principat, fiind atestat principele Mercurius
(1111), dar nu s-a reușit impunerea acestei forme de
organizare, astfel că s-a revenit la forma iniţială de
voievodat, în 1176 fiind atestat voievodul Leustachius.
⚫ Transilvania a fost un voievodat autonom aflat sub
suzeranitate maghiară, nefiind niciodată contopită deplin
cu regatul Ungariei.
⚫ Forma de organizarea a voievodatului s-a menținut până în
1541 când Transilvania devine principat autonom sub
suzeranitate otomană.
⚫ Menţinerea vechii denumiri autohtone are, pe de o parte,
semnificaţia existenţei populaţiei româneşti, iar pe de altă
parte, subliniază rezistenţa localnicilor la modelul impus
anterior de cuceritori, principatul.
 2. Organizarea voievodatului
Transilvania

⚫ La conducere se afla un voievod numit de

către regele maghiar, care avea atribuţii
administrative, militare şi juridice. Voievodul era ajutat de un
vicevoievod şi de un consiliu.
⚫ În momentele de criză pentru regalitate, anumiţi voievozi au condus
ca adevăraţi suverani: Roland Borşa, Ladislau Kan (sfârșitul sec.
XIII-începutul sec. XIV)Roland Borșa (1282, 1284-1285,
1288-12930 ȘI Ladislau Kan (1294-1315).
⚫ Roland Borșa a convocat la Deva în 1288, în conformitate cu dreptul
la autonomie, prima adunare obștească (Congregația
generală), la care au participat alături de nobilii din cele 7 comitate,
clerul superior, orășenii și reprezentanții țărănimii libere, inclusiv
românii. Aceștia sunt atestați și în adunarea din 1291.
⚫ Structura socială a Transilvaniei s-a caracterizat
prin existența stărilor privilegiate: nobilimea
maghiară, patriciatul săsesc și fruntașii
secuilor, românii fiind excluși treptat din
cadrul acestor stări.
⚫ Deși erau predominant majoritari, românii au fost
excluși treptat din viața politică a Transilvaniei.
⚫ În anul 1355 elita politică a românilor a
participat la o congregație a stărilor.
⚫ În 1366, au fost adoptate Diplomele regelui Ludovic de
Anjou , prin care se condiționa
calitatea de nobil de apartenența la
religia catolică, românii fiind excluși
din viața politică a Transilvaniei.
⚫ În 1437 s-a creat Unio Trium
Nationum, alianța politică între nobilimea maghiară și
fruntașii sașilor și ai secuilor, românii fiind
excluși definitiv din viața politică a
Transilvaniei.
⚫ Din punct de vedere administrativ-teritorial, Transilvania era împărțită
în:
⚫ comitate – unități administrativ-teritoriale specifice statului maghiar,
cele 7 comitate se aflau sub autoritatea voievodului;
⚫ scaune – specifice sașilor și secuilor;
⚫ districte – specifice românilor; erau organizate în teritoriile
mărginașe (Ţara Făgăraşului, Ţara Rodnei, Ţara Oaşului, Ţara
Amlaşului). Sașii aveau și ei 2 districte.
⚫ Până la Reformă, religia oficială a fost cea catolică, religia
ortodoxă a populației românești fiind, din 1366, doar
tolerată.
⚫ După înfrângerea războiului țărănesc condus de Gheorghe Doja
(1514) a fost promulgat Tripatitum-ul lui Werböczi (1517), care s-a
remarcat prin asprimea legilor pe care le cuprindea.
⚫ În 1541, în condițiile cuceririi Ungariei de către turci, Transilvania a
devenit principat autonom sub suzeranitate otomană, condus de un
principe, ales de Dietă (adunare reprezentativă) și confirmat de
sultan.
6. Întemeierea Țării Românești
 a. Factorii întemeierii
⚫ Factorii interni
⚫ viața economică prosperă;
⚫ creşterea demografică semnificativă;
⚫ accentuarea diferenţierii sociale - Diploma cavalerilor
ioaniţi din menţionează existenţa a „maiores terrae” , „mai
marii pământului„, şi „rustier”, ţăranii de mai târziu).
⚫ Factorii externi
⚫ Marea invazie a tătarilor din 1241-1242 oprește expansiunea
Ungariei la sud şi est de Carpați;
⚫ Ungaria şi Polonia vizau eliminarea Hoardei de Aur (de la nord
de Marea Neagră);
⚫ Criza dinastică din Ungaria, prin stingerea dinastiei Arpadienilor.
 b. Etapele întemeierii
⚫ I. Extinderea şi consolidarea formaţiunilor
atestate de Diploma Ioaniţilor (1247)
⚫ Cnezatele lui Ioan şi Farcaş şi voievodatele lui Seneslau
şi Litovoi au cunoscut un proces de extindere şi
consolidare .
Între anii 1272-1275 Litovoi voievodul (acelaşi cu cel
amintit sau un altul) a refuzat să mai plătească tribut
Ungariei, iar în confruntarea care a avut loc în anul
1277. Litovoi a fost ucis, iar fratele său Bărbat, luat
prizonier și s-a răscumpărat cu o mare sumă de bani.
⚫ II. Descălecatul lui Negru Vodă
Conform tradiției istorice, Negru Vodă este considerat
întemeietorul Țării Românești. Negru Vodă a fost un
voievod român din Țara Făgărașului.
În 1290-1291, din cauza presiunilor exercitate de
regalitatea maghiară asupra românilor, trece la sud de
Carpați, întemeind un stat nou în regiunea Câmpulung
(sfârșitul secolulului al XIII-lea).
⚫ Descălecatul lui Negru-Vodă indică contribuția
românilor din Transilvania la întemeierea Țării
Românești.
⚫ III. Etapa propriu-zisă a întemeierii Ţării Româneşti
⚫ BASARAB I ( ~1310- 1352), supranumit „Întemeietorul” a
unit toate formaţiunile politice de la sud de Carpaţi
formând un stat numit Valahia Nord-Dunăreană. El a
organizat acest stat și şi-a luat titlul de voievod, ţara sa
cuprinzând și partea de sud a teritoriului dintre Prut şi
Nistru, numită apoi Basarabia.
⚫ În anul 1324 a recunoscut suzeranitatea maghiară, în
schimb, regele Carol Robert de Anjou a recunoscut
unificarea țării și a primit Banatul de Severin.
 Cucerirea independenței Țării Românești

⚫ Relaţiile dintre Basarab şi regele Ungariei s-au înrăutăţit

datorită următoarelor cauze:
⚫ creşterea prestigiului voievodului;
⚫ disputa privind Banatul de Severin.
⚫ Carol Robert de Anjou a încercat să cucerească Ţara
Românească, iar aceasta a avut ca urmare bătălia de la
Posada din 9-12 noiembrie 1330. Fiind victorios, Basarab
obţine independenţa Ţării Româneşti.
⚫ Cronica pictată de la Viena despre lupta
de la Posada

⚫ „Mulţimea nenumărată a vlahilor sus

pe râpe a alergat din toate părţile şi a
aruncat săgeţi asupra oastei regelui, care
se găsea în fundul unei văi adânci, ce nici
nu se putea numi cale, ci mai curând un
fel de corabie strâmtă, unde din pricina
înghesuielii cei mai sprinteni cai şi ostaşi
cădeau din toate părţile în luptă. Căci din
pricina urcuşului prăpăstios din acea vale
nu se putea sui în contra vlahilor pe nici
una din râpile de pe amâmdouă laturile
drumului, nici nu puteau merge înainte,
nici nu aveau loc de fugă, fiind făcute
acolo prisăci, ci erau cu totul prinşi ostaşii
regelui ca nişte peşti în mreje...
⚫ Şi a fost un dezastru cumplit, căci au
căzut o mulţime de ostaşi, de principi şi
nobili.”
❖Urmaşii lui Basarab I
Nicolae Alexandru
(1352-1364)

Își și-a luat titlul de domn

autocrat, „singur stăpânitor”.
El a întemeiat în 1359
prima Mitropolie ortodoxă
a Țării Româneşti, cu sediul
la Curtea de Argeş (sub
autoritatea directă a
Patriarhiei Constantinopolului
asigurând independenţa
religioasă a ţării.
 Vladislav Vlaicu
(1364-1377)

A înființat cancelaria și a bătut

prima monedă.
Și-a luat titlul ,,Io, Vladislav,
mare voievod, domn şi singur
stăpânitor a toată
Ungrovlahia”, ceea ce
reconfirmă statutul de sine
stătător al Ţării Româneşti.
S-a recunoscut vasal al regelui
Ungariei și a primit ca feude
Amlașul, Făgărașul și Severinul.
A respins un prim atac
otoman la Dunărea de Jos
(1369).
În 1370 a înființat a doua
7. Întemeierea Moldovei
 a. Factorii întemeierii Moldovei

⚫ Factorii interni
⚫ viata economică prosperă;
⚫ creşterea demografică semnificativă;
⚫ dezvoltarea drumurilor comerciale (de la nord la sud
–„Drumul moldovenesc„; de la vest la est – lega Europa
centrală de Marea Neagră);
⚫ accentuarea diferenţierii sociale.
⚫ Factorii externi
⚫ slăbirea puterii tătarilor și, ca urmare, înlăturarea unor
piedici din calea comerţului răsăritean.
 b. Etapele întemeierii Moldovei
I. Descălecatul lui Dragoș
⚫ Între anii 1345-1354, regele Ungariei, Ludovic I, organizează
mai multe expediţii împotriva tătarilor.
⚫ În anii 1352-1353, în timpul luptelor împotriva tătarilor, în partea
de nord est, în valea râului Moldova este organizată de către
regalitatea maghiară o marcă de apărare împotriva tătarilor
(unitate teritorială, politică şi militară) condusă de Dragoş,
voievodul românilor maramureşeni.
⚫ Având Baia drept reședință, această stăpânire este considerată
Moldova mică, care nu era un stat organizat deplin.
⚫ Ea îndeplinea funcţia de apărare, fără însă să lipsească şi alte
caracteristici ale viitorului stat.
⚫ Statutul Moldovei aflate sub conducerea lui Dragoş şi a
urmaşilor săi, Sas şi Balc, este unul de dependenţă faţă de
regele Ungariei.
Descălecatul lui Dragoș
⚫ II. Descălecatul lui Bogdan

⚫ Bogdan, alt voievod maramureșean, a fost stăpânul

unui cnezat situat pe Valea Vişeului, compus din 22 de
state şi având reşedinţă fortificată la Cuhea. El făcea parte
din feudalitatea românească maramureşeană și s-a ridicat
la funcţia de voievod în rândul numeroşilor cnezi români.
⚫ Spre mijlocul sec. al XIV-lea, Bogdan se opune
încercărilor de organizare a comitatului de către
regalitatea maghiară şi înlăturării voievodatului
maramureşan autohton românesc.
Satul Cuhea azi - locul de origine al Bogdăneștilor
⚫ În aceste împrejurări, ale unei continue presiuni politice şi
religioase a regalităţii maghiare asupra românilor din
interiorul arcului carpatic şi din exteriorul lui, are loc o
răscoală împotriva Dragoşeştilor, în 1359. La ea
participă şi Bogdan, voievodul Maramureşului, răsculat la
rândul său, care pleacă spre Moldova, încercând s-o
scoată de sub controlul coroanei maghiare.
⚫ Înlăturând pe urmaşii lui Dragoş, Sas și Balc, cu
ajutorul boierimii locale moldovene răsculate împotriva
dominaţiei maghiare, Bogdan a întemeiat o nouă
stăpânire, desăvârşind începuturile de organizare statală
a Moldovei. La întemeiere au participat cetele de viteji
maramureşeni, vasalii voievodului, care şi-au unit forţele
cu cele din Moldova.
 Bogdan I (1359-1365)
Mormântul lui Bogdan I aflat
Bogdan I, domn al Moldovei, la mănăstirea Bogdana din
portret imaginar din secolul XIX Rădăuți
⚫ III. Unificarea teritorială deplină
⚫ Laţcu (1365-1374)
Fiind nevoit să facă faţă presiunii polono-maghiare, stabileşte
raporturi cu papalitatea, câştigând o legitimitatea statului
moldovean pe plan internaţional, acesta fiind recunoscut ca de sine
stătător, prin eliminarea pretenţiilor de dominaţie ale statului ungar.
⚫ În 1370 a acceptat constituirea unei episcopii catolice la Siret;
⚫ Petru Muşat (1374-1391)
⚫ Statul moldovean îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria
şi Polonia.
⚫ În 1387 a depus jurământul de vasalitate față de regele
Poloniei, Vladislav Iagello, fiind cel care a inaugurat tradiția prestării
jurământului vasalic față de coroana polonă.
⚫ Manifestă preocupări pentru organizarea economică şi administrativă,
creşterea prosperității ţării. Sunt bătute primele monede
moldoveneşti și este înfiinţată Mitropolia, instituţie ce va
contribui la întărirea puterii centrale. Întemeierea Mitropoliei a
însemnat şi recunoaşterea de către Polonia a autonomiei politice şi
bisericeşti.
 Urmașii lui Bogdan I
Lațcu (1365-1374) Petru Muşat (1374-1391)
Primele monede moldovene bătute de
Petru Mușat
⚫ Roman (1391-1394)
⚫ Dispar ultimele rămăşiţe ale stăpânirii tătare din
Moldova și este încorporată Ţara de jos, partea de
sud a Moldovei.
⚫ Ca urmare, Roman se intitulează „voievod moldovean şi
moştenitor a toată Ţara Românească de la munţi până
la ţărmul mării".
⚫ Moldova, prin urmare, devine o nouă ţară românească,
prin unificarea teritorială deplină şi consolidarea ei
politică internă şi externă.
8. Întemeierea Dobrogei
 Întemeierea
Dobrogei

În sec. al X-lea la
Dunărea de Jos existau
formațiuni politice
numite jupanate.
La Mircea Vodă a fost
descoperită o inscripție
care îl atestă pe jupan
Dimitrie (943), iar cea
de la Basarabi-Murfatlar
pe jupan Gheorghe
(sec. al X-lea)
⚫ În sec. al X-lea bizantinii revin la Dunărea de Jos și
întemeiază o unitate administrativ-teritorială numită
Thema Paristrion (971-1204).
⚫ În sec. al XI-lea sunt atestate de către prințesa
bizantină, Ana Comnena, în „Alexiada”
stăpânirile lui Satza, Seslav și Tatos.
⚫ În 1230 a fost atestată între Varna și Mangalia, Țara
Cavarnei, nucleul viitorului stat dobrogean.
⚫ Întemeietorul statului
dobrogean a fost Balica.
(1346-1354).
⚫ Urmaşul său Dobrotici sau
Dobrotiţă (1354-1386),
participă la războiul civil din
Imperiul Bizantin, obţinândde la
acesta titlul de despot, care
era acordat rudelor sau aliaţilor
imperiului şi care îl plasa, cel
puţin, formal, în cadrul ierarhiei
imperiale.
⚫ Ivanco (1386-1388?), fiul lui Dobrotici, se desprinde
de influenţa bizantină şi bate monedă proprie pentru
a-şi marca independenţa.
⚫ Despre Ivanco se ştie că a murit în luptele cu turcii, iar
ulterior teritoriul Dobrogei este luat în stăpânire de
Mircea cel Bătrân (1388), în contextul în care acest
teritoriu este atacat de otomani.
⚫ La sfârșitul domniei lui (1417), Dobrogea va fi pierdută
în favoarea turcilor, rămânând în componenţa
Imperiului Otoman până în 1878.
Statuia lui Dobrotici, Bazargic - Bulgaria
Ruinele castelului lui Dobrotici –
Caliacra, Bulgaria
Intrarea în castelul lui Dobrotici –
Caliacra, Bulgaria
9. Instituții centrale în
spațiul românesc
 a. Domnia
⚫ A fost instituția centrală în Țara Românească și Moldova.
⚫ Se exercita din sec. al XIV-lea de către un mare voievod şi
domn.
⚫ Domn (dominus) însemna stăpânul ţării, iar voievod,
însemna conducătorul oştilor.
⚫ Considerat stăpân al ţării întregi, domnul avea atribuţii executive,
judecătoreşti, legislative şi militare.
⚫ Particula ,,Io” (prescurtare de la numele sacru “Ioannes”,
înseamnă „cel ales de Dumnezeu”) a fost introdusă de
biserică, prin ceremonia ungerii suveranului la urcarea pe
tron. Ea afirma sursa divină a puterii domnești.
⚫ Domnul era şi „singur stăpânitor”/autocrat,
desemnând faptul că el era suveran, iar statul său era
independent.
⚫ Se considera că puterea domnului venea de la Dumnezeu,
fapt marcat în titlul oficial prin formula “din mila lui
Dumnezeu“;
⚫ Însemnele puterii erau coroana, buzduganul şi
sceptrul;
⚫ Succesiunea la tron se făcea pe baza principiului
ereditar-electiv: domnul era ales dintre membrii celor
două familii domnitoare (Basarabii - în Ţara Româneasca,
Muşatinii – în Moldova) de către Adunarea Ţării, formată
din categoriile sociale privilegiate: boierii, clerul, curtenii.
⚫ El era conducătorul suprem al armatei, era judecător
suprem, avea dreptul de a emite hrisoave, actele de
proprietate. Aceste atribuţii ale domnului aveau adeziunea
marilor feudali, reprezentanţi în sfatul domnesc.
⚫ Atribuţiile/prerogativele domnitorului:

⚫ În Țara Românească şi Moldova:

⚫ executive: asigură ordinea internă, numeşte şi revocă
dregătorii, acorda privilegii şi ranguri boiereşti;
⚫ legislative: emite acte normative (hrisoave, aşezăminte);
⚫ judecătoreşti: este judecătorul suprem (cea mai înaltă instanţă de
judecată), poate pronunţa pedeapsa cu moartea, are drept de graţiere;
⚫ militare: este comandant suprem al armatei (mare voievod);
⚫ financiare: fixează dările (impozitele), acordă imunitate (scutire de
obligaţii faţă de domnie);
⚫ de politică externă: reprezintă ţara în politica externă, încheie tratate,
declară război şi hotărăşte încheierea păcii; are drept de legaţie (trimite
şi primeşte soli);
⚫ bisericeşti: nu intervine în dogmă şi nu este autoritate supremă în
biserică; hotărăşte înfiinţarea de mitropolii, episcopii şi
mănăstiri; numeşte şi revocă mitropoliţii şi episcopii;
reglementează competenţa de judecată a bisericii.
 Voievodul Transilvaniei
⚫ Voievodul Transilvaniei şi-a exercitat, la început autoritatea asupra
a şapte comitate: Solnocul Interior, Dăbâca, Cluj, Turda, Târnava, Alba
şi Hunedoara.
⚫ Regalitatea încearcă să limiteze puterea voievodului, recunoscând pentru
saşi şi secui o organizare aparte.
⚫ Voievodul avea atribuţii administrative, judiciare şi militare, îşi
alegea singur subalternii, dintre oamenii apropiaţi lui, îndeobşte aflaţi în
serviciul său personal.
⚫ Voievodul Transilvaniei îşi organizează o cancelarie, cu o anumită
stabilitate, începând din a doua jumătate a sec. al XIV-lea.
⚫ Un rol important l-a avut vicevoievodul, care, adeseori, în lipsa
voievosului, conducea treburile publice.
⚫ Voievozii Transilvaniei nu sunt suverani, prin urmare nu sunt „domni”.
Domni erau doar regii Ungariei, care îi numeau pe voievozii Transilvaniei
şi îi considerau printre marii lor dregători.
 b. Sfatul domnesc
⚫ Era alcătuit inițial din marii boieri, apoi din boierii cu dregătorii.
Cei mai importanţi dregători erau:
⚫ banul (iniţial al Severinului, apoi al Olteniei): era conducătorul
administraţiei la vest de Olt; marele ban era denumit “domnul cel mic”;
⚫ portarul Sucevei – mare dregător în Moldova însărcinat cu apărarea
capitalei și a curții domnești; comandant suprem al oștirii moldovene;
⚫ vornicul era conducătorul curţii domneşti şi va ajunge să aibă cele mai
importante atribuţii judecătoreşti, după domn;
⚫ logofătul (cancelarul) era şeful cancelariei domneşti şi se ocupa cu
redactarea deciziilor luate de domn şi de Sfat, sub formă de hrisoave sau
porunci domneşti;
⚫ vistierul avea ca atribut evidenţa veniturilor şi a cheltuielilor ţării;
⚫ spătarul comanda oastea călare şi purta spada domnului la ceremonii;
⚫ pârcălabii erau comandanţi ai unor cetăţi şi ai regiunilor din jur.
⚫ postelnicul (şambelanul) se ocupa de camera domnitorului şi era
sfătuitorul de taină al acestuia;
⚫ paharnicul se ocupa de aprovizionarea cu vin a pivniţelor domneşti;
⚫ stolnicul avea în grijă masa voievodului,
⚫ Se poate observa că în Ţara Românească şi Moldova
sunt, în linii mari, aceleaşi dregătorii din societatea
medievală apuseană.
⚫ Ele sunt similare şi în Transilvania, exprimând o
evoluţie unitară a civilizaţiei noastre.
⚫ La început, în Sfatul domnesc erau foarte importanţi
boierii fără dregătorii dar, cu timpul (în secolul al
XV-lea), vor fi eliminaţi treptat, în favoarea dregătorilor
domniei (mari boieri cu dregătorii).
⚫ În secolul al XVI-lea, în contextul accentuării
dependenţei faţă de Imperiul Otoman, Sfatul Domnesc
era numit tot mai frecvent „Divan”.
 c. Adunarea Țării
⚫ Era compusă din reprezentanţii stărilor privilegiate.
⚫ Avea atribuţii politice, alegerea domnilor, aprobarea
măsurilor sociale şi fiscale, ratificarea tratatelor de pace şi
de vasalitate.
⚫ Adunările se convocau cu participarea întregii
boierimi, a clerului, a oştenilor din satele
privilegiate şi, uneori, a orăşenilor.
⚫ Adunările stărilor din Moldova şi Ţara Românească se
precizează în sec. XV şi XVI.
⚫ Adunările n-au devenit o instituţie permanentă, ci se
întruneau numai în cazuri excepţionale.
 Adunările obștești (congregațiile generale)
în Transilvania

⚫ Erau adunări cu caracter judiciar, dar care se interesau şi

de probleme economice şi administrative sau chiar legislative.
⚫ Prima Adunare generală a nobilimii din Transilvania este
convocată de Roland Borșa în 1288 la Deva.
⚫ Dacă la adunări participau inițial şi cnezii şi nobilii români,
treptat ei sunt eliminaţi, astfel că adunările exprimă numai
interesele celor trei stări sau naţiuni privilegiate.
⚫ Astfel, în 1355 este amintită ultima participare a elitei
politice românești la o adunare a stărilor transilvane.
⚫ După răscoala de la Bobâlna apar congregaţiile
generale ale nobilimii, prima întrunită chiar în 1437,
la care participă nobilii maghiari şi păturile înstărite ale
saşilor şi secuilor, denumite „stări" sau „naţiuni" politice
care întruneau păturile privilegiate.
⚫ Deşi populaţie majoritară în Transilvania, românii erau
excluşi astfel de la viaţa politică a ţării.
⚫ Aceste congregaţii sunt o formă premergătoare a
dietelor din sec. al XVI-lea.
⚫ Tot în Transilvania, în condiţiile organizării specifice a
saşilor şi secuilor, constatăm congregaţiile şi adunările
scaunelor săseşti şi secuieşti, amândouă cu atribuţii
judiciare.
 d. Biserica
⚫ A sprijinit domnia în opera de consolidare a statului şi a independenţei sale.
După întemeierea statului medieval domnia organizează mitropoliile, prin
care se legitimează statul medieval de sine stătător. Mitropolitul făcea parte
din Sfatul domnesc.
⚫ În 1359 Mitropolia dependentă de Bizanț a fost întemeiată de
Nicolae Alexandru în Ţara Românească.
⚫ Mitropolia este înființată în Moldova în timpul lui Petru Mușat
(1375-1391), fiind recunoscută în 1401 de Patriarhia din Bizanţ.
⚫ În Transilvania religia oficială era religia catolică. Biserica catolică a
reprezentat o forţă politică ce sprijinea stările privilegiate. Epsicopiile
romano-catolice de la Alba Iulia şi Oradea au fost importante centre
culturale.
⚫ Odată cu adoptatea diplomelor lui Ludovic de Anjou din1366, religia
ortodoxă devine religie tolerată.
⚫ Din secolul al XVI-lea apar religiile reformate: luterană, calvină şi
unitariană.
 e. Armata
⚫ În Transilvania, ca şi în Ţara Românească şi în Moldova, voievodul avea,
printre atributele sale, şi pe acela de comandant militar. Oastea
chemată la luptă era alcătuită din trupe strânse de comitate, din steagurile
marilor nobili şi ale episcopului Transilvaniei
⚫ În Țara Românească și Moldova oastea cea mică era formată din cetele
boiereşti. În caz de mare primejdie se forma oastea cea mare, în care
alături de cetele boiereşti şi oastea domnească, depinzând direct de
voievodul ţării, era chemată la luptă şi ţărănimea liberă și orășenimea.
Începând cu vremea lui Mircea cel Bătrân, şi mai cu seamă în timpul lui
Ştefan cel Mare, ţăranii participă constant la oaste. În aceste vremuri, un loc
important l-a avut oastea de călăreţi, dotată cu armamentul specific societăţii
medievale.
⚫ Din secolul al XV-lea, oştii domneşti i se putea adăuga un număr variabil de
mercenari, motivat de extinderea, din secolul al XVI-lea, a armelor de foc,
scumpe şi greu de mânuit, precum şi de necesitatea asigurării ordinii interne.
⚫ Nevoia de apărare a determinat construirea cetăţilor de apărare de
margine şi din interior, care constiuiau un adevărat sistem defensiv:
Hotin, Cetatea Albă, Cetatea Neamţului, Suceava, Roman, etc
 f. Organizarea administrativă
⚫ Din punct de vedere administrativ-teritorial, Țara
Românească era împărțită în județe, iar Moldova în ținuri.
Judeţele şi ţinuturile aveau în fruntea lor un reprezentatnt
al domniei cu atribuţii administrtaive, judiciare şi financiare.
⚫ În Transilvania existau 7 comitate aflate sub autoritatea
voievodului, care erau conduse de câte un comite sau
locțiitorul acestuia vicecomitele.
⚫ Scaunele erau forme de organizare specifice sașilor și
secuilor cu atribuții administrative și judiciare; sașii aveau și
2 districte, ale Brașovului și Bistriței.
⚫ Unităţile administrativ-teritoriale la români se numeau
districte. Cele mai multe districte româneşti se aflau în
Ţara Haţegului și Banat.
 Organizarea judecătorească
⚫ În sec. al XIV-lea şi al XV-lea, deşi dăinuiau vechile obiceiuri
judiciare, dreptul românesc, etc., locul lor tinde să fie luat de
legiuirile feudale elaborate de stat.
⚫ În Ţara Românească şi Moldova, judecătorul suprem
era domnul, care judeca adesea în Sfatul Domnesc, unde işi
impunea propria voinţă. Domnul putea să dea pedepsele
capitale şi să rezolve litigiile grave între marii feudali; boierii
aveau drept de judecată pe domeniile lor; ţăranii erau supuşi,
ca şi orăşenii, judecăţii dregătorilor domneşti.
⚫ Biserica judeca, în special, cauze morale şi religioase.
⚫ Din secolul al XVI-lea, pravilele se şi tipăresc în limba slavonă
şi în cea română.
⚫ În Transilvania, sistemul juridic era şi mai complex,
datorită suprapunerii stăpânirii maghiare asupra realităţilor
vechi româneşti şi a colonizării saşilor şi aşezării secuilor.
⚫ În comitate predomină justiţia seniorială; după scaunul
de judecată al stăpânului urma scaunul comitatului
(pentru litigiile dintre nobili); de la comitat se putea face apel
la scaunul de judecată al voievodului sau al
vicevoievodului; ultima instanţă putea fi cea regală.
⚫ Din secolul al XVI-lea, după formarea principatului, forul
suprem de judecată era principele, care avea un
dregător situat în fruntea justiţiei.
⚫ Dreptul scris a triumfat în secolul al XVI-lea, când Istvan
Werböczy a elaborat codul de legi cunoscut sub numele
de Tripartitum (1517).