Evolutia politica a spatiului romanesc in Evul Mediu

Autonomiile locale din spatiul romanesc in Evul Mediu reprezinta obstile satesti reunite in
cnezate si voievodate, conduse de catre un cneaz, respective un voievod, care aveau dreptul de
a lua singure decizii pe plan intern. Evolutia autonomiilor locale din spatiul intracarpatic, adica
din Transilvania, este influentata de ocuparea Transilvaniei de catre Ungaria.

Printre scrierile istorice care ne ofera informatii despre autonomiile locale din aceasta zona in
secolele IX-XI se numara lucrarea “Gesta Hungarorum” scrisa de catre cronicarul anonim al
regelui maghiar Bella al III-lea, din secolul XII, dar care relateaza fapte petrecute in secolele IX-X.
Aceasta lucrare prezinta venirea ungurilor in Panonia in 896 si formatiunile politice romanesti
cu care vor intra in conflict, deoarece maghiarii doreau supunerea acestora. In cadrul sursei
istorice a cronicarului anonim este mentionat voievodatul lui Gelu, situate in interiorul arcului
carpatic, cu centrul la Dabaca. Se scrie despre zona stapanita de voievodul Gelu ca este una
fertila, cu aur si sare. Conducatorul autonomiei locale este numan de catre Anonymus
“Romanul” sau “Blachul”, in conditiile in care populatia din zona era departe de a fi omogena
din punct de vedere etnic.

Autonomiile locale de la sud de Carpati se vor cristaliza in statul Tara Romaneasca tot in
conditiile unor pericole externe, in acest caz reprezentate nu numai de maghiari, dar si de
tatari. Pentru a se instapani in aceasta zona, in 1247 ungurii condusi de regele Bella al IV-lea ii
vor aduce in Tara Severinului pe cavalerii ioaniti, Cavalerii Ordinului Sfantului Ioan de la
Ierusalim. Lor le este adresata “Diploma Cavalerilor Ioaniti” de privilegii in care sunt prezentate
formatiunile politice existente la sud de Carpati. In aceasta scriere istorica este mentionata Tara
Severinului, pe la 1230, creatie a regelui maghiar Andrei al II-lea ca marca, adica tinut de
granita, pentru controlul zonei. Tot in cadrul acestui document sunt mentionate si voievodatele
lui Seneslau, in Nord-Vestul Munteniei, sau altfel spus stanga Oltului, si Litovoi, in Nord-Vestul
Olteniei, sau dreapta Oltului. De asemenea, sunt amintite si cnezatele lui Ioan si Farcas, intre Jiu
si Olt ambele.

Mai tarziu, prin unificarea acestor formatiuni prestatale, vor lua nastere statele medievale
romanesti. Documentata istoric este unificarea voievodatelor lui Litovoi si Seneslau sub
conducerea lui Basarab I, 1310-1352, care stabileste prima cetate de scaun la Campulung. Chiar
si dupa intemeierea statelor, influenta ungurilor asupra teritoriului romanesc este decisiva.
Basarab I este obligat sa accepte suzeranitatea maghiara. La scurt timp insa, in anul 1330,
regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, porneste o expeditie impotriva Tarii Romanesti
apreciind ca Basarab I nu si-a respectat obligatiile vasalice. Conflictul a fost cauzat de ocuparea
de catre domnul roman a Banatului de Severin. Astfel, Basarab I incearca sa rezolve conflictul pe
cale pasnica, insa regele maghiar nu accepta nicio oferta. Lupta se va da intr.-un loc
neidentificat, numit de Nicolae Iorga Posada, la 9-12 noiembrie 1330. Victoria din aceasta
batalie a consacrat independenta Tarii Romanesti fata de Ungaria. Batalia de la Posada
reprezinta astfel o actiune foarte importanta a romanilor din deceniul al 3-lea al secolului XIV.

In opinia mea, actiunile politice desfasurate in a doua jumatate a secolului al XIV-lea intre
Dunare si Carpati, s-au bazat pe consolidarea noului stat independent format. Astfel, raporturile
cu Ungaria vor fi reluate, in contextul necesitatii de a duce o lupta comuna impotriva tatarilor,
pentru a proteja ceea ce a fost deja cladit. In acest sens, Basarab I se va recunoaste din nou
vasal regelui ungar, insa acesta va considera juramantul de vasalitate al domnului Tarii
Romanesti ca o recunoastere a faptului ca acesta ar fi detinut intreaga tara, inclusiv teritoriile
noi cucerite de Basarab. Insa chiar si in aceste conditii, pentru conducatorul roman era mai
important sa se afle la adapost de tendintele expansioniste ale tatarilor din regiune.

In concluzie, evolutia política a spatiului romanesc in Evul Mediu a reprezentat un subiect de

interes pentru cronicarii straini, deoarece aceasta a fost influentata si de relatiile cu alte state.
Aceste relatii au fost vinovate de purtarea luptelor pentru obtinerea independentei statelor
romanesti, dar au fost si cele datorita carora romanii reusesc sa isi pastreze autonomía.