Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Instaurarea ( 1944-1947)
Art. 5.
În Republica Populara Română, mijloacele de producție aparțin sau Statului, ca bunuri ale întregului popor,
sau organizațiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau juridice.
Art. 6.
Bogațiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală,
căile de comunicație ferate, rutiere, pe apa și în aer, poșta, telegraful, telefonul și radio-ul aparțin Statului, ca
bunuri comune ale poporului.
Prin lege se vor stabili modalitățile de trecere în proprietatea Statului, a bunurilor enumerate în alineatul
precedent, care, la data intrarii în vigoare a prezentei Constituții, se aflau în mâini particulare.
Art. 8.
Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege.
Proprietatea particulară, agonisită prin munca și economisire, se bucură de o protecție specială.
Art. 11.
Când interesul general cere, mijloacele de productie, băncile și societățile de asigurare, care sunt proprietate
particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, în
condițiunile prevazute de lege.”( Constituția din 1948)
Fișa nr.2
Citiți cu atenție textul de mai jos:
A. ,, În România, Partidul Comunist a luat inițiativele menite să readucă țara la starea de obediență față de
Uniunea Sovietică. (…) Pe plan intern, scopul urmărit a fost acela de a distruge structurile sociale
existente și a fost încununat de cussec. Actul final a fost abdicarea silită a Regelui Mihai, la 30 decembrie
1947, sub amenințarea unui război civil. În aceeiași zi a fost proclamată Republica Populară Română.
Aceasta nu era expresia unei voințe populare, liber exprimate, ci rezultatul unui dictat al unui grup politic
care se manifesta ca marionetă a stăpânului din exterior.”( Mihai Bărbulescu, Șerban Papacostea, Istoria
României, București, Ed. Enciclopedică, 1998)
B. ,, [Pe 30 decembrie 1947] Am ajuns la casa din șoseaua Kiseleff. N-am așteptat mult și Groza s-a arătat
însoțit de Gheorghiu Dej. (...) Am intrat în salon, ne-am așezat și fără să aștepte mult timp Groza, pe buze
cu un zâmbet jovial, a spus: ,, Am venit să discutăm despre un divorț amiabil”(…) Am încercat să tratez
cu cei doi în termeni raționali. N-a fost chip să ne înțelegem. De fapt, Constituția pe care o invocam
încetase de mult să mai aibă o putere asupra lor. Au recurs la șantaj. Mi-au comunicat că, tergiversând
semnarea actului, locuitorii Bucureștiului își vor da seama că aici se întâmplă ceva deosebit, iar ei,
membrii guvernului, adică comuniștii, vor fi nevoiți, pentru a contracara orice formă de opoziție, să
execute peste o mie de studenți dintre cei care fuseseră arestați în ultimul an.” ( Mircea Ciobanu,
Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Humanitas, București, 1997, p. 59-62)