Brateanu(Popa) Marcela Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Disciplina: Psihologia organizationala si manageriala Anul II, grupa I

Mihail Gorbaciov
Mihail Gorbaciov, nascut in anul 1931, este descendentul unui evreu sefard originar din Spania (Gorbacho) si al unei moldovence, Maria Pantelie, din satul Privolnoe, situat la circa 120 km de Simferopol, in regiunea Odesa. Mihail Gorbaciov este fost secretar general al PCUS (1985-1991) si presedinte al URSS (19881991). A vizitat Romania in luna mai 1987, data de la care incep sa se amplifice divirgentele politico-ideologice cu Nicolae Ceausescu si care s-au soldat, in final, cu evenimentele din decembrie 1989. Cariera politic n ciuda originii modeste i a greutilor din tineree, Gorbaciov a fost un elev frunta n timpul colii, artnd un interes special pentru istorie i matematic. De asemenea, tanarul Gorbaciov isi ajuta familia la muncile campului si a obtinut la 16 ani Ordinul Steagul Rou pentru Munc, un lucru destul de neobinuit pentru cineva aa de tnr. Tocmai acest ordin i-a deschis calea ctre admiterea la cursurile Universitii din Moscova (1950). n perioada n care a locuit n Moscova a cunoscut-o pe viitoarea sa soie, Raisa Maximovna Titarenko. Cei doi s-au cstorit pe 25 septembrie 1953, dup care cuplul s-a mutat n regiunea Stavropol din sudul Rusiei. Dup ce a absolvit Dreptul, Gorbaciov a lucrat o scurt perioad de timp n procuratur, dup care s-a transferat n Komsomol (organizatia de tineret a partidului communist). In 1961 devenea prim-secretar al organizatiei Stavropol si era delegat la al 12-lea congres al Partidului Comunist, n timpul cruia Nikita Hruciov a anunat planul su de reforme economice, care isi propunea sa Statele Unite. La 35 de ani, Gorbaciov urmeaza si cursurile Institutului agricol si devine in 1970 prim-secretar al krainei Stavropol, devenind unul dintre cei mai tineri efi regionali de partid din URSS. n aceast perioad el a contribuit la reorganizarea fermelor colective i a permis ranilor o mai mare libertate n planificarea activitilor. Datorit eficienei pe care a dovedit-o, el a fost promovat ca membru in Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, n mai 1971. Cariera sa politica progreseaza spectaculos. In 1973, devenea deputat n Sovietul Suprem i preedinte al "Comitetului pentru problemele tineretului". n 1979, Gorbaciov a fost promovat n Politburo, (mai nti ca membru supleant, devenind membru plin un an mai trziu). Aici a devenit protejatul lui Iuri Andropov, eful KGB-ului, originar i el din Stavropol.

Poziiile pe care le-a ocupat la varful Partidului Comunist i-au permis lui Gorbaciov sa faca numeroase calatorii n strintate. Aceste cltorii aveau s-i schimbe n mod profund viziunile politice i sociale ale viitorului lider al URSS-ului. n 1984 a cltorit n Regatul Unit, unde s-a intlnit cu primul-ministru Margaret Thatcher. Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Pe 11 martie 1985, Mihail Gorbaciov, acum n vrst de 54 de ani, a foat ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. El a devenit primul lider al partidului nscut dup victoria revoluiei bolevice. Fiind conductorul partidului i conductorul de facto al rii, Gorbaciov a ncercat s reformeze partidul osificat i economia aflat n recesiune prin introducerea glasnostului ("transparenei"), perestroici ("reconstruciei") i uskorenie ("accelerrii" dezvoltrii economice), politici lansate oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din februarie 1986. Reformele interne Gorbaciov a introdus n cadrul aa-numitului program perestroika reforme economice, despre care credea c vor ridica nivelul de trai al populaiei i productivitatea muncii. n acele vremuri, numeroase dintre reformele sale au fost considerate radicale de ctre birocraii conservatori ai partidului. 1985 n 1985, Gorbaciov a declarat c sistemul economic sovietic era osificat i c reorganizarea lui era imediat necesar. La nceput, reformele lui au fost cunoscute ca "uskorenie" (accelerare), dar, mai apoi, termenul "perestroika" (reconstrucie) a devenit mult mai popular. Gorbaciov nu se afla pe un teren virgin. Dei epoca lui Brejnev era considerat n general ca una a stagnrii economice, se desfuraser o serie de experimente economice, n particular n ntreprinderile mixte cu companiile strine. Pentru aplicarea reformelor, Gorbaciov a nceput prin a-l schimba pe ministrul relaiilor externe Andrei Gromko cu Eduard evardnadze. Andrei Gromko, numit n derdere n occident "Mister Niet", fusese timp de 28 de ani ministru al afacerilor externe i era considerat un personaj de mod veche. Prima reform important introdus de Gorbaciov a fost aa-numita "reform a alcoolului" , conceput s lupte mpotriva alcoolismului rspndit la scar naional n Uniunea Sovietic. Preurile la vodc, vin i bere au crescut n mod semnificativ, iar vnzrile au fost limitate. Cei care erau gsii bei la munc sau n zonele publice erau judecai i condamnai. Mai multe podgorii faimoase au fost distruse. Scenele n care se consumau buturi alcoolice au fost cenzurate din filme. Aceast campanie nu a avut o influen important asupra reducerii alcoolismului, dar a avut un efect devastator asupra bugetului statului, rezultnd o pierdere de

aproximativ 100 de miliarde de ruble, prin migrarea produciei i vnzrilor de alcool pe piaa neagr. Criticii lui Gorbaciov au mers pn acolo nct au afirmat c reforma alcoolului a fost cea care a declanat seria de evenimente care au dus la prbuirea Uniunii Sovietice. 1986 Evenimentul tragic de la Cernobl i reacia ntrziat a autoritilor sovietice au atras iritarea comunitii internaionale i muli strini l-au fcut responsabil pe Gorbaciov. Analistii sugereaza insa c ar fi existat i un "rezultat pozitiv" al dezastrului de la Cernobl, datorit faptului c Gorbaciov i colaboratorii si reformiti au primit un impuls puternic pentru reformele privitoare la politica intern i extern. Schimbrile din URSS au continuat n pas alert. n mod simbolic, omul de tiin sovietic, laureat al Premiului Nobel, Andrei Saharov, care fusese exilat timp de ase ani n oraul nchis Gorki, a fost invitat de Gorbaciov s se rentoarc la Moscova. Dar, n acelai timp, au aprut semnele problemelor naionaliste care aveau s zdruncine ultimii ani de existen a URSS-ului. n Kazahstan au avut loc rscoale, dup ce Dinmuhamed Kunaev a fost nlocuit din funcia de prim-secretar al Partidului Comunist al RSS Kazah. 1987 Gorbaciov continua reformele politice, propunand alegeri cu mai muli candidai, numirea nemembrilor de partid n funcii guvernamentale i adncirea reformei economice prin dezvoltarea sistemului cooperatist. ntr-un incident incredibil, tnrul german Mathias Rust a reuit s aterizeze cu un avion uor lng Piaa Roie din Moscova, fr a fi detectat de aprarea antiaerian. A fost o lovitur dur dat armatei, iar Gorbaciov a trecut la schimbri masive de personal, ncepnd cu cele mai nalte ealoane de comand. Reformele economice au ocupat tot restul anului 1987, iar o nou lege care ddea mult mai mult independen ntreprinderilor a fost votat n iunie. n acelai timp, relaiile ncordate dintre Gorbaciov i Boris Elin au atins noi culmi. Dup ce Elin l-a criticat pe Gorbaciov la plenara partidului din octombrie, primul a fost nlocuit din funcia de prim-secretar de partid al Moscovei. Influena lui Elin a sczut numai temporar. 1988 1988 a fost anul n care Gorbaciov avea s introduc glasnostul, prin care erau acordate noi liberti cetenilor sovietici, printre care o mai mare libertate a cuvntului. Controlul asupra presei a sczut, iar mii de prizonieri politici i dizideni au fost eliberai. Scopul lui Gorbaciov a fost ca, prin promovarea glasnostului, s exercite presiuni asupra conservatorilor din CC al PCUS, care se opuneau activ reformelor politice i economice. De asemenea, Gorbaciov spera

ca masele largi ale populaiei sovietice s participe la dezbaterile publice pe tema reformelor i s sprijine iniiativele novatoare. n acelai timp, Gorbaciov s-a expus pe sine i i-a expus reformele criticilor publice. Legea cooperativelor intrat n vigoare n mai 1988 a fost poate cea mai radical reform economic de la nceputul erei Gorbaciov. Pentru prima dat de la NEP-ul lui Lenin, lege sovietic permitea dreptul privat de posesiune a afacerilor n sectoarele serviciilor, manufacturier i comerului extern. La nceput, legea prevedea impozite foarte mari i restricii n ceea ce privete personalul, dar toate acestea au fost mai apoi revizuite, pentru a nu descuraja activitatea n sectorul privat. Ca urmare a prevederilor legii, restaurantele, magazinele i meseriaii organizai n cooperative au devenit participani egali la scena politic sovietic. Marile ntreprinderi unionale au nceput s fie restructurate. Aeroflot, de exemplu, a fost divizat n mai multe ntreprinderi independente, dintre care unele au devenit nucleele viitoarelor linii aeriene independente. Noile organizaii economice au fost ncurajate s caute investitori strini. n iunie 1988, la a XIX-a Conferin a Partidului, Gorbaciov a lansat reforme radicale, care s reduc controlul partidului asupra aparatului guvernamental. El a propus un nou executiv, de forma sistemului prezidenial, ca i un nou element legislativ Congresul Sovietelor. 1989 Alegerile pentru Congresul Sovietelor au fost inute n toate republicile unionale n martie i aprilie 1989. Pe 15 martie 1990, a fost ales i primul Preedinte executiv al URSS n persoana lui Mihail Gorbaciov. Cu 59% din voturile deputailor, Gorbaciov a fost ales, e adevrat, fiind candidat unic. Congresul s-a ntrunit pentru prima oar pe 25 mai. Prima lor sarcin a fost alegerea deputailor care aveau s-i reprezinte n Sovietul Suprem. De la nceput, Congresul i-a fcut numeroase greuti lui Gorbaciov. Sesiunile Congresului erau televizate n direct, fcndu-se publice toate criticile la adresa Preedintelui, dar permiind i expunerea dorinelor pentru reforme i mai profunde. La alegeri, candidaii comuniti fuseser clar nfrni. n plus, Boris Elin fusese ales ntr-o circumscripie electoral din Moscova i s-a rentors n fruntea micrilor politice critice la adresa lui Gorbaciov. Anul 1989 a fost unul al problemele naionaliste n URSS i al prbuirii regimurilor comuniste n blocul rsritean. n ciuda faptului c se ajunsese la un nivel al destinderii internaionale nemaintlnite pn atunci, stadiul reformelor interne era prea puin schimbat, datorit divergenelor n cretere dintre reformiti, care criticau ritmul sczut al reformelor, i conservatori, care criticau proporiile acestora. Gorbaciov ncerca s gseasc poziia de mijloc ntre cele dou tabere, nereuind dect s se aleag cu i mai multe critici din ambele pri. Perestroika Devenit secretar general al PCUS la moartea lui Konstantin Cernenko (1.III. 1985), unei puternice critici a epocii brejniene a facut sa-i urmeze propunerea unei profunde restructurari a puterii (perestroika) si a raportului stat-societate in URSS, incluzand treptat elemente de democratizare: a acordat deplina libertate de informare si dezbatere politica (glasnost sau

"transparenta") punand capat represiunii dizidentei; a abolit monopolul puterii Partidului Comunist, diferentiindu-i sarcinile si responsabilitatile fata de acelea ale statului si introducand reforme constitutionale care au adus, pentru prima oara in istoria sovietica, la alegerea unui parlament (Congresul Deputatilor Poporului), cu pluralitatea partidelor (1989).Gorbaciov a fost ales in 1990 de catre noul parlament presedinte al URSS, transformata in republica prezidentiala. Sfarsitul Razboiului rece Recunoasterea lucida a enormei inapoieri a sistemului economico-social sovietic l-a indemnat pe Gorbaciov sa abandoneze rolul de superputere imperiala a URSS in favoarea unei radicale politici de destindere si colaborare cu SUA si lumea occidentala. Baze ale acestei politici au fost initiativele pentru o substantiala reducere a armamentelor (acordul asupra euro-rachetelor, 1987; primul acord START, 1991), retragerea trupelor sovietice din Afghanistan (1989) si a consilierilor militari din Angola si Etiopia, propunerea unei convietuiri in "casa comuna" europeana a diverselor popoare si forme de guvernare. Mai mult, sub conducerea lui Gorbaciov Uniunea Sovietica nu a intervenit in procesele politice care au determinat prabusirea regimurilor comuniste din Europa orientala (1989) si reunificarea Germaniei (1990). Hegemonia sovietica in Estul european a fost in felul acesta desfiintata. Ca o recunoastere a acestei politici, Gorbaciov a primit in 1990 premiul Nobel pentru pace. Dizolvarea URSS Activitatea de trecere treptata a sistemului sovietic spre o ordine democratica si o economie de piata s-a ciocnit chiar de la primii pasi de rezistentele si boicotul aparatului de partid, dar a trebuit sa se confrunte si cu accelerarile impuse de democratilor radicali" condusi de Boris Eltin, presedintele Federatiei Ruse, si, mai ales, cu presiunile centrifuge ale diferitelor republici si nationalitati care compuneau URSS. Situatia se inasprise ulterior din cauza crizei tot mai dramatice a economiei pe care Gorbaciov nu a reusit s-o controleze (ramanand nehotarat in trecerea la piata libera). Criza crea varfuri de reala si proprie penurie si atata si egoismele nationaliste. Gorbaciov s-a angajat de aceea sa negocieze cu republicile un nou tratat al uniunii, care sa faca din URSS o confederatie de sate suverane impiedicand in felul acesta dezintegrarea, cum o pronuntau succesiunile republicilor baltice, a Georgiei si a Moldovei. Situatia s-a precipitat in urma loviturii de stat conservatoare indeplinita de varfurile PCUS si ale guvernului (19.VIII.1991), si zadarnicita de rezistenta populara condusa de radicali. Gorbaciov (sechestrat de conservatori in Crimeea) si-a dat demisia din PCUS, care a fost dizolvat, si a incercat zadarnic aprobarea unui proiect al sau de Uniune a Statelor Suverane: Eltin si presedintii republicilor slave Ucraina si Belarus au impus dizolvarea URSS si l-au obligat sa abandoneze orice functie publica (dec.1991). Asumand o atitudine foarte critica impotriva noului leadership al lui Eltin, dar in mod ferm in

favoarea politicii de reforme impotriva presiunilor conservatoare, G. si-a creat propriul partid si a candidat la prezidentialele din 1996, primind numai 0,6% din voturi. Bibliografte Bernd Jordan, Alexander Lenz 100 de personalitati ale secolului. Politicieni, editura ALL, Bucuresti, 2000 Milza Pierre, Serge Berstein Istoria Europei, vol. V, editura Institutul European, Iasi, 1997