Manipularea maselor-mesajele subliminale

In ultimul secol ,tehnologia a devenit un element cheie al societatii unane

,evolutia sa fiind una din principalele preocupari ale oamenilor in general. Pe langa
efectele positive ale acestei dezvoltari ,obsservam si o evolutie puternica a
materialismului tehnologic in detrimentul dezvoltarii spirituale.Din ce in ce mai des
unele aspecte ale acestei culturi industriale care ne fac sa sintim ca una dintre
trasaturile cheie cu care a fost inzestrat omul de la Dumnezeu este lezata:liberul
arbitru.
Mecanismul de alterare a mintii se bazeaza pe tehnologia purtatoarei
subliminale:Spectrul Imprastiat de Sunete Tacute(SSSS),numit uneori si S-quad sau
Squad.Acest principiu a fost dezvoltat de catre Dr. Oliver Lowery din Norcross –
SUA.
Acest sistem este decrat ca un sistem militar sau de introducere a emotiilor
pozitive ,dar aceasta perspective nu este atat de restransa.Presedintele companiei
Silent Sounds Inc. declara intr-o scrisoare din 13dec 1996:…..(1)
Aceasta problema nu este insa atat de recenta .In anii 60’-70’ se vorbea de un
numar mare de tineri care se presupunea ca s-au sinucis din cauza mesajelor
subliminale transmise de muzica pe care o ascultau.Tendinta de suicid nu este insa
singura transmisa de aceste mesaje:un exemplu concret ar fi cel al tehnicii redarii
inverse , in cazul formatiei Queen .Este voba aici de melodia “Another one bites to
dust” care redata invers pe un disc vinil ar suna astfel: “Start to smoke cocain”.Cu
referire concreta dar fara insa a generaliza ,putem aduce in discutie rock-ul si
curentul hipiot.Totodata in unele melodii rock ale unor formatii mai vechi si mai
ales contemporane mesajele subliminale au o puternica tenta satanista.Este cunoscut
chiar ca faimosul Alice Cooper ,pe numele sau adevarat Vincent Fournier a
participat cu ani in urma la un ritual satanist in timpul caruia corpul sau a fost
ocupat de un spirit al satanei.. Alice Cooper declara: Spiritul mi-a vorbit. Mi-a
promis mie si formatiei mele glorie, stapanire universala in muzica rock si bogatie .
Singurul lucru care mi-a cerut in schimb era sa-i las corpul meu ca sa fie stapanit de
acest spirit. Identitatea mea noua era declarata in adunare. M-am recunoscut
universal." ( "Cirus", 19.12.78 ).
Aceste mesaje nu sunt percepute direct,constient ci patrund in subconstientul
“tintei” unde sunt decodificate in zile,luni sau chiar ani ,in functie de cum a fost
creat mesajul.Un aspect important ar fii acela ca limba in care este transmis mesajul
nu are importanta ,subconstientul avand capacitatea de a traduce semnalul
,indiferent de limba.
Se pare ca exista doua metode folosite in asemenea sisteme.Una se refera la
introducerea directa a microundelor in creierul subiectului,pentru operatiuni de la
distante mici.Cealalta ,ca in descrierea de mai sus foloseste frecvente folosite usual
in radio sau televiziune.
Ca paravan pentru studiul efectiv al acestor tehnologii este pus scopul medical
al acestora:printe alte efecte positive sustinute de cercetatori ar fi si acela al
vindecarii surzeniei..Dar surzii raman tot surzi iar armata si diferite alte organizatii
obscure au acum o arma perfecta pentru maniupularea celor cu un auz perfect.
 Efectele malefice ale culturii mediatice

Mediul cultural în care existăm la un moment dat presupune două

dimensiuni:obiectele culturale însele (poezia, romanul, pictura etc.) precum
şimodalităţile de disponibilizare ale acestora (cartea, expoziţia, televiziunea etc.).
De o bucată bună de vreme, mediul de difuzare a valorilor culturale a devenit el
însuşi semnificativ şi chiar „bun“ cultural, în măsura în care este rezonant şi
coextensiv cu valoarea de bază. Dacă acest raport rămîne inadecvat, atunci faptul
cultural este diminuat sau chiar deturnat. Dacă, de pildă, un tablou este neinspirat
înrămat şi expus într-un cadru impropriu sau o simfonie este difuzată într-o hală
industrială sau în piaţă, este firesc ca şi tabloul şi simfonia să-şi diminueze din
valenţele valorile iniţiale.

Trebuie să fim de acord că astăzi suntem expuşi din ce în ce mai mult unor forme
deviolentare culturală care provin tocmai din felul cum este transmisă şi
disponibilizată cultura. Un fapt minor devine „mare“ prin felul cum este
mediatizat. O operă valoroasă poate fi degradată prin felul cum este prezentată. Se
pot inocula ficţiuni şi se pot fabrica valori sau „personalităţi“ peste noapte de
către mass media.

Sesizăm astăzi o deplasare a interesului de la valoarea în sine la mediul prin care

aceasta este difuzară. S-a structurat, astfel, o adevărată inginerie de dispunere,
transpunere şi impunere a culturii, o anumită autonomizare a acestei dimensiuni a
supra-creării de valori, care fetişizează faptul cultural pînă la desfiinţare şi
anihilare.

Riscul depersonalizării - o turmă omogenă, o masă uşor manevrabilă

Instanţele mediatice funcţionează ca o „maşină de fabricat zei“ (ca să reiau o

expresie sugerată de psihosociologul Serge Moscovici), ca forme disimulante de
violentare simbolică şi impun anumite ierarhii, preferinţe, atitudini cu pretenţia de a
fi generalizate, însuşite de către toate persoanele. Fenomenul de masificare şi de
aliniere la aceleaşi cunoştinţe şi valori este deosebit de persiculos din punct de
vedere psihologic, moral şi spiritual. în fond, se produce un atac la adresa persoanei,
se periclitează unicitatea gîndirii şi simţirii, intimitatea spirituală, dreptul de a gîndi
şi de a face altfel decît o fac ceilalţi (să ne amintim de pretenţia comuniştilor de a ne
monopoliza conştiinţele, de a ne face pe toţi să aderăm la o singură doctrină). Este
facilitată manipularea prin acceptarea aceloraşi simboluri culturale, este ameninţată
specificitatea şi particularul. în momentul în care toţi avem acces la aceleaşi
cunoştinţe şi valori (prin Internet, de pildă), cînd simţim ca şi alţii, cînd facem
precum toţi, cînd vrem ceea ce vor şi alţii, riscul depersonalizării devine maxim,
ajungem o turmă omogenă, o masă uşor manevrabilă. De aceea, existenţa mai
multor centre de iradiere culturală (cum ar fi culturile grupare sau cele naţionale)
constituie un fapt necesar pentru a preîntîmpina polarizarea monolitică a culturii,
reprezintă un semn al dezvoltării normale în diversitate. De aceea, nu credem într-o
religie unică, în ralierea tuturor la un „Supra-Dumnezeu“ (o abstracţie şi o
blasfemie, totodată) doar din dorinţa de a şterge diferenţele şi eventualele dispute
dintre confesiuni. Să rămînem ceea ce suntem, alţii să ne lase în pace, iar noi să ne
vedem de treburile noastre.

Minciună, contrafacere, destructurare

Să mai subliniem faptul că mijloacele de comunicare în masă constituie un mediu

prielnic pentru kitsch-izarea stimulilor spirituali şi pentru vehicularea inautenticului
cultural. (Sub)cultura transmisă prin mass media conţine foarte multe clişee,
formule repetitive, comprehensibile, pe măsura omului mediu, dîndu-i acestuia
senzaţia reconfortantă de „om cult“, de „sensibil“, de „informat“. Ea mai poate fi
expresia unei difuzări inadecvate a marii culturi, a „masificării“ culturii autentice, a
unei carenţe de supralicitare şi banalizare (de pildă, Iisus Hristos „vizualizat“ într-
un clip muzical sau reprodus pe tricouri sau prosoape). Cultura de masă este un
cumul neuniform de stimuli culturali ce se propagă asemenea bunurilor de larg
consum, este eterogenă, rudimentară, uniformă, conţinînd, desori, „avortoni“ ai
culturii, feţe degradate ale acesteia, avînd o funcţie accesorie, distractivă. Adresanţii
cărora i se adresează, fiind un conglomerat nedefinit, nestructurat, „nevertebrat“
valoric şi lipsit de orientare axiologică, se lasă uşor seduşi şi manevraţi. Masa, cu
toate că din punct de vedere cantitativ cuprinde un număr mare de persoane, este
manevrabilă, nu are personalitate, este un univers sfărîmat, atomizat. Cantitatea este
în contradicţie cu calitatea (mulţi - dar „inocenţi“!). Spre deosebire de public, care
prezintă o anumită specializare şi denivelare în ceea ce priveşte gusturile, masa este
osmotică, inconsistentă, fără relief cultural. Poate că pe această realitate se bazează
invazia pe posturile noastre de televiziune a numeroaselor emisiuni gen „ştii şi
cîştigi“ si altele.. Fiecare post, pentru că s-a iscat o concurenţă acerbă, promite
secretul fericirii, al bogăţiei, al „mîntuirii“. Toate însă mizează pe minciună,
contrafacere, simulare... şi pe destructurarea noastră interioara.
 Manipularea prin publicitate

Tehnici de persuasiune

Sunt lucruri pe care le spui ca sa-i convingi pe altii de ideile tale... unele le poti
folosi in viata de zi cu zi, altele la locul de munca, si cu totul altele cand incerci sa
convingi un profesor ca meriti o nota mai mare la examen... dar exista unele care
sunt alcatuite din idei si fraze bine formulate, care actioneaza de cele mai multe ori
intr-un mod irational asupra subiectului-tinta si cu care ai sanse mult mai mari de
reusita. Acestea sunt tehnicile de persuasiune, pe care e bine sa le cunosti, indiferent
de ce parte a baricadei te gasesti - fie ca tu vrei sa convingi pe cineva, fie ca cineva
incearca sa te convinga pe tine. Succesul aplicarii unei strategii depinde de situatie,
unele functionand mai bine decat altele pe un anumit scenariu; dar totul depinde im
cea mai mare masura de modul cat mai discret in care le folosesti.
Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata
cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea
ce vrei tu sa obtii de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o
decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca
si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De
asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca
propunerea sa fie irezistibila.
Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite.
Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o
mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta
eliberare, oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat
cel pe care l-a primit.
Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau
nu, imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice
diferente culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate
fi orice, de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest
principiu este usor de folosit: ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum)
sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda
"usii-n nas". Aceasta este mai puternica decat simpla oferire a unui dar si asteptarea
unui alt dar in schimb; este in acelasi timp si mult mai subtila! Aceasta este o
metoda in doi timpi. Un mod de a creste sansele pentru a se obtine o favoare, este sa
ceri mai intai o alta favoare, de aceeasi natura ca si cea la care dorim sa ajungem,
dar mult mai mare decat aceasta. In mod sigur, aceasta prima cerinta va fi refuzata,
din cauza ca este mult prea mare. Dupa acest refuz, cererea va fi micsorata la cea
de-a doua, cea reala. Statistic, aceasta din urma are 95% sanse de a fi acordata.
Acest lucru se intampla deoarece normele culturale dicteaza ca in schimbul unei
concesii, trebuie sa faci o alta concesie. Deoarece reduci prima cerinta la una mai
mica, faci o concesie, iar subiectul-tinta va fi indemnat sa faca si el o concesie, si
atunci va aproba cea de-a doua cerere. Aceasta metoda functioneaza foarte bine
pentru ca normele culturale tind sa depaseasca chiar si logica.
 Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor
face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe
care le-au avut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare
vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele
neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite cu
orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest
principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a obtine realizarea unei
cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai
mici, de aceeasi natura cu cea reala. Aceste cereri mai mici sunt atat de putin
importante, incat este imposibil sa fie refuzate. Din cauza ca a acceptat aceste cereri
mai mici, persoana respectiva este conditionata mental sa accepte si ultima si cea
mai mare dintre cerinte. Se realizeaza astfel conditionarea persoanei in a fi in
concordanta cu comportamentele sale anterioare.
Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un
anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza
anumite tipuri de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va
face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va
spune angajatului ca il considera o persoana competenta si care lucreaza mult,
angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care lucreaza mult, si se va
comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie poate conduce la surprize!
Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape
si nu se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis
oferi concesii, manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta.
Acesta are libertatea de a decide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi
verbale. Este cea mai etica dintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior,
dar in acelasi timp si cea care necesita cel mai mult timp pentru a fi realizata.
Oricum, aceste strategii nu sunt infailibile; dar daca se au in vedere si
multitudinea de factori care influenteaza o relatie de persuasiune (vezi D. Cristea,
"Tratat de psihologie sociala"), atunci aceste tehnici vor acea o forta mult mai mare,
si o garantie sporita de succes.
Un subiect de meditatie pentru incheiere - moralitatea folosirii acestor tehnici de
persuasiune (nu cumva acestea atenteaza la liberul arbitru al persoanei sau noi doar
o "ajutam" sa ia o decizie, care, din "intamplare" coincide cu nevoile noastre?)

Manipularea prin publicitate

Am da dovada de o naivitate extrema daca am crede ca publicitatea este un

domeniu in care onestitatea joaca un rol decisiv.Ar fi imposibil.Daca acum 11-12
ani un anumit tip de produs (pasta de dinti de exemplu) era prezent pe piata
romaneasca intr-o gama foarte restransa de variante , in decursul ultimilor ani oferta
s-a diversificat si concurenta a devenit acerba.In aceste conditii , agentiile de
publicitate se vad nevoite sa recurga la mici trucuri pentru a impune publicului
ideea ca produsul A este mai bun decat celelalte.In general se folosesc doua mari
metode , diferenta intre ele constand in modul de abordare a publicului : ca multime
sau ca individ.
1.Publicul – o multime
In acest caz , procedeul folosit are doi pasi bine definiti : afirmarea si
repetarea (actiunea lor este lenta , dar sigura).Afirmatia pur si simplu , neinsotita de
nici un rationament si de nici o dovada , constituie o cale sigura prin care o idee este
facuta sa se impuna in constiinta publica.Cu cat afirmatia este mai concisa si mai
lipsita de argumente , cu atat mai bine se va impune.O afirmatie nu are insa un efect
puternic decat cu conditia sa fie repetata in mod constant , pe cat posibil in aceiasi
termeni.Lucrul afirmat, repetat in mod constant , sfarseste prin a se intipari in
memorie , ba mai mult, este acceptat ca adevar demonstrat.El se intipareste in
zonele profunde ale subconstientului , unde se elaboreaza motivatiile actiunilor
noastre.Dupa o vreme , uitand cine este emitatorul asertiunii repetate , ajungem sa
fim convinsi de adevarul ei.
Exemplu: Dupa ce ani de-a randul i s-a repetat (si inca i se repeta) ca pasta de
dinti ”Colgate” este cea mai buna , publicul roman a devenit ferm convins ca
acesta este adevarul.La ora actuala , ”Colgate” a depasit net la capitolul vanzari
produsele concurente (”Aquafresh” si ”Blend-a-med”).
Aceeasi metoda este aplicata si in cazul publicitatii institutionale (aflata inca
intr-un stadiu incipient in Romania;din acest motiv am selectat o serie de exemple
din S.U.A.).De exemplu : I.B.M. sustine ca ”ajuta informatia sa fie pusa in slujba
oamenilor” , fara a se preciza care oameni au de castigat , in ce moduri si pe
cheltuiala cui.O companie telefonica de pe Coasta de Vest afirma ca ”tehnologia le
va da oamenilor timp pentru a fi umani” si ca ar trebui sa-i predam ei
responsabilitatea de a administra tehnologia.Dow Chemical , compania care
parjolit Vietnamul cu napalm si Agent Orange , prezinta acum in reclamele sale de
televiziune imagini feerice gen ”National Geografic”, afirmand ca este firma care
”protejeaza viata in salbaticie”.

2.Publicul – individul
”Subiectele spre care oamenii se orienteaza in viata de zi cu zi , despre care
simt ca merita sa fie discutate si pe care incearca sa le administreze sunt
sperantele si temerile lor , visurile , nelinistile , vinovatiile , grijile si proprietatile
structurale ale relatiilor si institutiilor sociale in care se gasesc
implicati”(R.Harre , D.Clarke si N.De Carlo – ”Motivatii si mecanisme-Introducere
in psihologia actiunii”).Tocmai acest spatiu emotional este acela pe care agentii
publicitari incearca sa-l influenteze , speculand ”nefericirea (…) temerile ,
anxietatile si suferintele inadecvarii personale”(Baumann – ”Legiuitori si
interpreti”).Sunt propuse solutii comerciale.Actiunile omenesti motivate , bazate pe
necesitati , inainteaza astfel spre gratificare. Antropologul canadian G.McCracken
spune ca agentii de publicitate isi comercializazeaza produsele in moduri care sa
(re)capteze conditiile emotionale , circumstantele sociale si stilurile de viata care au
fost deplasate si indepartate in mod deliberat.Apoi , marfurile devin accesibile ,
pentru a-l ajuta pe consumator sa castige (sa recastige) ceea ce a fost facut sa para
inaccesibil – trecutul de aur , viitorul luminos sau prezentul alternativ. Frenezia de a
urmari idealuri deplasate genereaza o interminabila cautare a autosatisfactiei.Dupa
cum relateaza A.Giddens , ”proiectarea sinelui se transforma intr-una a posedarii
bunurilor dorite si a urmaririi unor stiluri de viata incadrate artificial (…).Consumul
bunurilor mereu noi devine in parte un substitut pentru dezvoltarea autentica a
eului”.Efectul este exponential: ”din momentul introducerii , bunul cel nou incepe
sa ceara compania altor bunuri noi.Individul care consimte la prima cerere
descopera ca acesteia ii urmeaza sute de alte (…) niveluri tot mai inalte de consum ,
vazute ca sedii ale placerii , cand de fapt nu sunt decat niste comoditati anoste si
plicticoase”(G.McCracken).

In concluzie : mass-media sugereaza la nesfarsit metode de gratificare a nevoilor

omenesti .Metodele sunt substituite uneori cu necesitatile., iar sensurile se
indeparteaza de la real catre ideal , ca parte din planul general de a promova
permanent nelinistea consumatorului si a-i oferi o multitudine de solutii materiale
profitabile pe termen scurt.
Exemplu : Inca de la inceputul anilor ’50 hainele de piele tip ”motor” (sau
”perfetto”) au fost asociate de producatori cu imginea rebelului (James Dean a
fost primul reprezentant al acestei imagini) , a individului ”macho” (Arnold
Schwarzenegger – ”Terminator 2”). Acelasi tip de figuri reprezentative apar si in
cazul motocicletelor ”Harley-Davidson”.Scopul acestei reclame este ca individul
sa confunde nevoia reala (obtinerea respectului de sine) cu metoda de gratificare
a acestei nevoi (cumpararea si folosirea respectivului produs)
UNIVERSITATEA AL.I.CUZA
FACULTATEA DE FILOSOFIE
SECTIA ASISTENTA SOCIALA

HERMENEUTICA
MANIPULAREA PRIN IMAGINI

STUDENT: CUCOVEICA RALUCA

AN IV ,GRUPA VI

2008