UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Zvonurile și rezistența la zvonuri

Profesor-Dumitru Carabaș
Student-Onofrei Ghe Jenica
TAS II
Constanta 2021
UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Zvonul este definit ca o afirmaţie prezentată drept adevărată, afirmaţie care nu prezintă
posibilitatea de a fi verificată. Allport şi Postman, afirmau că zvonurile sunt de obicei “ purtate din
gură în gură, în lipsa unor date concrete care să ateste exactitatea lor”, ''relatare neverificată care circulă
din om în om și este legată de un eveniment”1.
Zvonul este un fenomen produs sau pe cale de a se produce. Acesta tinde să pară autentic şi nou,
are un caracter ambigu şi de multe ori neverificabil sau greu de verificat.
Un zvon poate să fie în întregime fals sau poate să conţină elemente adevarate, însă realitatea este
distorsionată, în raport cu situatia reală.
Probabil că cea mai importantă caracteristică este faptul ca acesta are capacitatea de a se disemina
rapid viteza de diseminare a acestuia depinzând însă de gradul de omogenitate a grupului, de importanţa
temei în cadrul grupului. Cu cât e mai mare interesul în cadrul colectivităţii, cu atât cresc sansele de
raspîndire a zvonurilor.
Momentele propice răspândirii zvonului apar în special în momente de criză. Aceste momente
favorizeaza lansarea, receptarea şi transmiterea zvonurilor.
Motivele pentru care apar zvonurile, totodată şi care ajuta la propagarea lor sunt curiozitatea,
dorinta de a se arata informati a cetăţenilor, tendinţa de a amplifica o stire dându-i elemente şi
comentarii personale.
Zvonurile puse în circulaţie explică şi atenuează anumite tensiuni emoţionale. Calomnia, de
exemplu are ca efect atenuarea urii care i se poartă persoanei calomniate.
Circulaţia zvonurilor depinde foarte mult de contextul social, de trăsăturile de personalitate ale
indivizilor si de nevoile ale indivizilor şi grupurilor, de asemenea depinde de nivelul de educatie al
individului.
În “An analysis of humour” Allport şi Postman pun în evidenţă felul în care se transmit zvonurile.
El sublinează faptul că sărăcia tinde să niveleze zvonul, ceea ce înseamnă că pe măsură ce zvonul
circulă, el devine mai scurt şi mai uşor de înţeles. De obicei, sublinează de asemenea autorii că anumite
detalii, de obicei cele mai spectaculoase, tind să se întărească, ocupând astfel un loc important în
semnificaţia zvonului. Această temă centrală(detaliul picant) mai sublinează ei, tinde să se conserve
rămanand aceeaşi, deşi conţinutul se poate schimba şi reorganiza. 2
Cercetările lui Allport şi Postman au arătat că indivizii, preiau zvonurile, le restructurează şi
ajuntează modelului de înţelegere propriu şi intereselor pe care aceştia le manifestă.

1
Jstor. Law and human behaviour, vol II, no I, 1987 ”Cite Unseen: Distorsions of the Allport and Postman rumor
study in the eyewitness testimonz literature ” – Molly Treadway and Michael McCloskey
2
AN ANALYSIS OF RUMOR - GORDON W. ALLPORT AND LEO POSTMAN (din Public Opinion Quarterly pp:501-517
(1946), gasit la http://poq.oxfordjournals.org/cgi/reprint/10/4/501)
UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Kapferer, un alt cercetător care s-a ocupat de studierea zvonurilor, demonstra că pentru a face
circulaţia zvonurilor posibilă, se impun trei condiţii esenţiale: credibilitatea, apropierea de adevăr şi
dorinţa oamenilor de a primii astfel de informaţii, cantitatea, calitatea şi credibilitatea informaţiei fiind
de asemenea de căpatâi pentru răspândirea zvonurilor.
Kapferer ne da un exemplu în societăţile totalitare care au cel mai mare succes în raspândirea
zvonurilor deoarece în aceste societăţi controlul informaţiei este crescut aceasta fiind supusă cenurii. 3
Este de menţionat că circulaţia zvonurilor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării
rapide a adevărului unei informaţii.
Zvonurile pornesc din anumite dorinţe, din temeri, sau neînţelegeri.
Lansarea zvonurilor nu se face întâmplător. Atunci când aceste sunt lansate, se ţine seama
aşteptările grupurilor umane de situaţia acestora, sau de statut. Astfel se ajunge la lansarea, unui mesaj
cât mai apropiat de ceea ce grupurile îşi doresc de de cee ce acestia ar vrea să afle, chiar dacă conţinutul
zvonului este departe de adevăr, deoarece de multe ori zvonurile sunt dramatizate, proporţiile sunt
amplificate.
Zvonul are un mare succes mai ales în situaţii de criză si în special în grupurile sociale de
nemulţumiţi.
Zvonul poate fi folosit pentru intoxicarea cetăţenilor. Poate fi văzut ca un subterfugiu diplomatic,
pentru a crea diversiuni. Cand este folosit pentru intoxicare, zvonul vizează adversarul. Acesta primeşte
informaţii eronate, lucru care îl va determina pe acesta să ia decizii dezavantajoase pentru el şi
favorabile pentru cei ce răspândesc zvonul. "Întreaga arta a războiului se bazează pe înşelătorie 4" spunea
Sun Tzu.
De asemenea zvonul poate să fie folosit pentru a dezinforma. Pot fi emise zvonuri care să intervină
asupra elementelor de bazăale unor informaţii, în scopul de a determina anumite atitudini, reacţii.
Dezinformarea poate fi neintenţionată sau intenţionată.
Aceasta poate să fie eficientă prezentând informaţii favorabile sursei chiar daca aces6tea nu sunt
adevărate. Acest fel de zvonuri poate sa fie emis de factori de decizie, de lideri de opinie, sau de cetaţeni
membrii ai grupurilor în care zvonul dezinformator se propagă.
Dacă vorbim de dezinformarea neinenţionată putem să fim siguri că aceasta este făcută de grupuri
sau persoane deservitecelor care în mod voit dezinformează. De asemenea deteriorarea mesajului prin
transpunerea acestuia la mai multe persoane poate să ducă la dezinformare.
Dezinformarea poate să fie parte a propagandei însă nu poate fi propaganda în sine. De asemenea,
este de menţionat faptul că deyinformarea nu înseamnă întotdeauna zvon. Apariţia unui zvon poate să
3
Kapferer, Jean – Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
4
Sun-Tzu - Arta războiului, 1993, p.33
UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

depindă de circumstanţe, pe când dezinformarea presupune întotdeauna premeditare. Astfel, zvonul

poate fi componentă a dezinformării dar nu este neaparat dezinformarea în sine.
Zvonul apare de obicei atunci când apare o lipsă a informaţiei într-un anumit domeniu, tinzând să
dea impresia de noutate şi să coreleze conţinutul zvonului cu aşteptarile celor care primesc zvonul.
Astfel, zvonul se ajustează în funcţie de aspiraţiile, de atitudinile celor care îl primesc şi asupra celor
care îl răspândesc fiind la un moment dat probabil asimilat de către persoanele care sunt vizate şi cărora
se adresează.
Este de menţionat că raspândirea zvonurilor este eficientă doar în medii vulnerabile
În opinia lui P.R. Hofstater, zvonul are următoarele caracteristici: se naşte de multe ori în situaţii
ameninţătoare sau tensionate şi apăsătoare pentru populaţie, se răşpândeşte oriunde redarea acestuia
conferă transmiţătorului un anume prestigiu. Acelaşi Hofstater afirma că zvonurile se află într-un
permanent proces de transformare, astfel încât zvonurile care se difuzează până departe suportă o
prelucrare critică în privinţa adevărului posibil, al întâmplărilor cuprinse în el.
Zvonurile sunt procese de producere în lanţ, la care au loc, prin nivelare, pierderi ale detaliilor şi la
care se adaugă, prin accentuare, noi detalii; relatările declarate drept zvonuri sunt acceptate mai uşor,
adică mai puţin critic. De asemenea acesta afirma că zvonul are o funcţie de completare a ştirilor
oficiale, astfel încât cu cât o societate îşi controlează mai mult sistemul de ştiri, cu atât activitatea de pe
al doilea canal de comunicare, cel al zvonurilor se intensifică mai mult. 5
Chiar dacă unele zvonuri au o sursă de lansare bine sau - rău intenţionată, amprenta colportorilor se
imprimă adânc în conţinutul lor, cu atât mai mult în cazul zvonurilor emergente, rezultat al „tranzacţiei
colective6". J.N. Kapferer subliniază, la rândul său, că în timpul propagării zvonurilor, acestea sunt
“contaminate” de personalitatea fiecăruia.
Mecanismul “contaminării” a fost explicat şi în cercetările lui Allport şi Postman, care au arătat că
indivizii care propagă zvonurile se confruntă cu dificultatea de a sesiza şi de a reţine în obiectivitatea lor
elementele lumii exterioare. Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le restructureze şi să le ajusteze
modelului lor de înţelegere şi intereselor lor proprii. Lucrările lui Allport şi Postman au pus în evidenţă
trei legi de transmitere a zvonurilor. Astfel ei vorbesc despre legea sărăciei şi a nivelării, afirmând că pe
măsură ce un zvon circulă, el tinde să devină mai scurt, mai concis, mai uşor de înţeles. Reducţia despre
care cei doi vorbesc, nu duce la dispariţia totală a mesajului. Se afirmă că cu cât o povestire este mai
scurtă şi mai concisă, cu atât are şansa să fie reprodusă mai fidel şi cu cât detaliile sunt mai puţine, cu
atât mai mult, receptorii au mai puţine lucruri înrte care să aleagă astfel riscul distorsiunii acestuia

5
Gheorghe Arădăvoaie, Dan Niţă - Zvonul, 1995, p.23-24
6
Tamotsu Shibutani - Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York,
1966, p.29
UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

scade. Un alt lucru de menţionat este faptul că prin reducere, relatarea devine uşor de memorat
mechanic şi circulaţia îi este facilitată.
Legea accentuării este de asemenea un subiect abordat de aceştia. Autorii susţin că zvonul este
supus şi unui proces de accentuare, în sensul că n anumit număr de detalii vor fi reţinute mai mult decât
altele. Accentuarea apare ca un factor complementar al reducerii. Se pare că sunt reţinute cuvinte,
imagini sau lucruri frapante, detalii ce vor fi ulterior multiplicate în povestire.
Legea asimilării, menţionată de asemenea de autori. Conţinutul zvonului, afirmă ei, este ajustat în
funcţie de atitudinile şi aspiraţiile celui care îl preia şi mai apoi îl predă sau în funcţie de atitudinea
grupului din care acesta face parte.
Aceste procese sublinează subiectivitatea respectivului fenomen iar ca rezultat putem să observăm
toate deformaţiile care caracterizează zvonurile.
După cum am mai afirmat, viteza de propagare a zvonurilor depinde foarte mult de structura
grupului în care acestea circulă, de coeziunea acestuia şi importanţa temei.
În cadrul unei campanii electorale, lansarea zvonurilor, nu se face arbitrar, ci luând cont de
aşteptările grupurilor umane şi de situaţia în care acestea se află. Plecând de la cunoaşterea datelor
situaţiei, se lansează un mesaj pe cât posibil apropiat de ceea ce se doreşte să afle populaţia la acel
moment, chiar dacă conţinutul enunţului respective este departe de adevăr, asta pentru ca diseminarea a
zvonului să fie mai mare.
Incurajarea zvonurilor se produce mai ales în momentele în care si atunci cand media emite
ipoteze pe care publicul şi le-ar putea imagina.
Incadrandu-se in actiunile de influentare de tip propagandistic în care stimulul lansat asupra
individului este un mesaj cu sens şi semnificaţii, zvonul poate creea opinii, convingeri, atitudini sau
modificari comportametale dorite de cei ce declanseaza actiunea.
Zvonul ii vizeaza in general pe cei slabi si putin rezistenti la socurile psihice, receptivi la astfel
de metode.
Falsificand realitatea, zvonul poate să creeze stări emotionale negative ori pozitive, să scmimbe
convingeri, pot să determine modificări ale comportamentelor, atitudinilor şi actiunilor.
Zvonul genereaza şi o intensificare a nevoii de informatie, pentru clarificarea situatiei existente
ori presupuse. .
Zvonurile vizeaza în acelaşi alterarea starii de spirit a comportamentului, modificarea opiniilor,
convingerilor, intereselor astfel încat sa provoace sau sa amplifice stari, convingeri.

Zvonurile în comunism 
UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Facând parte din structura interioară din fibra poporului român zvonurile erau o constantă în
societatea românească atât înainte cât şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu o bază puternică,
accentuată și de război zvonul a găsit un teren propice de dezvoltare şi în regimul marxist-leninist
instaurat în 1948, regim bazat pe discursul politic şi pe tendinţa de a denatura o informaţie pentru a o
utiliza politic.
Contextul în care Ceauşescu venea la putere, din acest punct de vedere era aşadar unul favorabil
acestui tip de fenomen psihosocial. După o scurtă perioadă de liberalizare, noul secretar general al
Partidului Comunist Român avea să dezlănţuie una dintre cele mai dure dictaturi din estul Europei.
Putem distinge patru categorii de zvonuri vizându-l pe Nicolae Ceauşescu
1. Liderul Ceauşescu– zvonurile privind eliminarea lui Nicolae Ceauşescu nu de către o opoziţie politică
ci de către generalii săi.
Pe 7 ianuarie mass media occidentale (The Time, BBC) difuzau ştirea despre o lovitura de stat
militară ce urma să aibă loc în ultima parte din ianuarie.
2. Bolile lui Ceauşescu:Idee care a caştigat notorietate din cauza fizionomiei dictatorului care părea tot
mai bătrân si bolnav.
O ştire de la Europa Liberă de la jumătatea anilor 80 anunţa că zvonurile privitoare la o boală
gravă de care Ceauşescu ar suferi sunt tot mai credibile din cauza absenţei acestuia din de o săptămână
din spaţiul public
3. Soţul Ceauşescu. Zvonuri despre un dictator controlat de soţia sa, o femeie cu capacităţi intelectuale
reduse dar foarte ambiţioasă si rea.
În 1981 un zvon despre o vizită la o mănăstire a Elenei Ceauşescu a ieşit la suprafaţă. Zvonul
spunea că la momentul în care soţia dictatorului a ajuns la mănăstire călugăriţele se rugau nedorind sa
întrerupî această activitate, Elena Ceauşescu devenind foarte nervoasă ca nu i s-a adus omagiul cu care
era obişnuită. Unele persoane au pus în acea perioadă distrugerea bisericilor pe seama acestui zvon
4.  Ceauşescu părintele. Un tată care are probleme cu fiul său cel mic, cel mai vehiculat succesor la
moştenirea paridului, Nicu Ceauşescu, numit în epoca Prinţişorul.
Celebre in epocă erau zvonurile despre o presupusă altercaţie cu actorul Florin Piersic din
cauza unei domnişoare, zvonuri dezmiţite de ambii dupa 1989.
Trecerea de la un regim de dictatură la democraţie a fost unul anevoios pentru România încă de la
începuturile sale. Singura Revoluţie scrisă cu sânge, Revoluţia Română este, din cauza acestei note
UNIVERSITATEA,,OVIDIUS”DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZARE TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

tragice, una încarcată de zvonuri. Otrăvirea apei, genocidul, răpirea copiilor, numai câteva dintre ele. Iată-
le pe scurt:
1. Otrăvirea apei. A apărut imediat după fuga cuplului dictatorial de pe acoperişul Comitetului
Central şi a circulat în Bucureşti şi alte câteva oraşe majore.
 Am primitun telefon de la un prieten bun care m-a avertizat să nu beau apă de la
reţeaua publică deoarece este otrăvită, îmi amintesc foarte bine:era 23 decembrie, târziu în
noapte, în jurul orei 22:30 PM. I-am spus soţiei mele şi copiilor şi am început să dau  telefoane
la surorile mele şi la prieteni ca să-i avertizez. Ei ştiau deja că apa a fost otrăvită. A doua zi
magazinele erau pline de oameni care cumpărau apă.
2. Genocidul. Una din acuzaţiile Tribunalului Militar Extraordinar a fost aceea de Genocid – peste 60.000
de victime. Aşa s-a născut zvonul. De-abia în 1992 a fost dată publicităţii o cifra oficială:1104 victime şi
3321 de răniţi.
3. Răpirile de copii. Zvonul spunea că un mare număr de copii fusesera sechestraţi ca monedă de schimb
pentru eliberarea lui Nicu Ceauşescu.
Zvonurile nu trebuie să fie reale ca să existe. Logica lor nu este în niciun caz logica raţiunii. În
epoca Ceauşescu zvonurile au jucat rolul unei atitudini general ostile regimului. Este important de reţinut
că nu zvonurile au general această atitudine ci atitudinea a făcut posibiă apariţia lor.