Noelle-Neumann sintetiza în 1991 principalele puncte ale teoriei în felul următor:

1. Societatea îi amenință cu izolarea pe cei care au un comportament deviant.

2. Indivizii trăiesc în permanență cu teama de izolare.
3. Teama de izolare îi determină pe indivizi să evalueze în permanență
climatul opiniei.
4. Rezultarul acestei evaluări afectează comportamentul public, în special în
exprimarea deschisă sau, dimpotrivă , păstrarea în secret a opiniilor. 1
Dacă aplicăm Teoria spiralei tăcerii pe opinia privitoare la oportunitatea slujbelor din
noaptea de Înviere în perioada Pandemiei Covid 19 (primăvara anului 2020) în spații deschise
și în condițiile distanțierii sociale, vedem că opinia celor ce susțineau necesitatea slujbelor cu
credincioși s-a făcut mai puțin auzită, față de cei ce au fost de acord cu transmiterea slujbelor
online, fără credincioși în biserici. Dacă în faza inițială existau multe voci care doreau ca
bisericile să oficieze slujbe în cel mai important praznic al creștinilor, cu cât se apropia
evenimentul, cu atât aceaste voci deveneau mai puțin auzite. Argumentele medicale prevalau
în fața celor religioase, deoarece contextul era unul creat prin mesaje repetitive ce induceau
teama propagării virusului Covid 19, susținut axial pe declararea pandemiei și apelul
permanent la emoția dată de frica bolii și a morții. Accesul la verificarea adevărului sau
falsului medical e limitat de specialișiti, iar autoritatea supremă în astfel de situații este
Organizația Mondială a Sănătății, ea însăși o organizație cu o structură PR și de Comunicare
foarte bine pusă la punct. Nu intrăm pe analiza comunicării acestei instituții în perioada
pandemiei, însă un studiu în acest sens ar fi binevenit.

1
Denis McQuail, Sefen Windahl, Modele ale comunicării, pentru studiul comunicării de masă, Editura
Comunicare.ro, București, 2001, p.101-102;