MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific
Conf. Univ. Dr. Ec. Dr. Ing. Niță Aurel Mircea

Absolvent,
Iftime (căs. Cherciu) Antonia

BUCUREŞTI
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Manipularea și comunicarea- dincolo de modelul democrației

occidentale

Coordonator ştiinţific
Conf. Univ. Dr. Ec. Dr. Ing. Niță Aurel Mircea

Absolvent,
Iftime (căs. Cherciu) Antonia

BUCUREŞTI
 PLANUL LUCRĂRII

Capitolul 1 – COMUNICAREA…………………………………...….……………...………pag. 1
1.1 Generalități………………………...………………………………….……..……….....…..pag. 1
1.2 Clasificări conceptuale…………………………….………………….………………..……pag. 2
1.3 Tipuri de comunicare………………………………………………….…………….…...…pag. 7
Capitolul 2 – MANIPULAREA………………………………….…….…..…………............pag. 8
2.1 Definiție și concept…………………………….…………………….……………..…....…pag. 8
2.2. Tipuri de manipulare ………………………………………………….…..…………….…pag. 9
2.3 Clasificări conceptuale ale manipulării ……………….……………………..………....…pag. 12
2.4. Alte tipuri de manipulare …………………………………….…………….…………..…pag. 18
Capitoul 3 – MODELUL DEMOCRAȚIEI…………………………………...……...….....pag. 23
3.1 Aspecte teoretice și practice ale conceptului de democrație……………………...…..….. pag. 23
3.2 Particularități…………………………………..………………………………………...….pag.28
3.3 De la democrația occidentală la neomarxism……………………….………….............…..pag.31
Capitoul 4 – CORUPȚIA………………………………………………………….….………pag.32
4.1. Definiții și tipuri de corupție……………………………………………………..………..pag. 32
4.2. Combaterea corupției și generalități……………………………………………..………..pag. 34
Capitoul 5 – BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ (BOR) PE TIMP DE
PANDEMIE………………………………………………...…………………………………pag. 38
5.1. Perspectiva legislativă și manipularea imaginii BOR…………………………...………..pag. 38
5.2. Rolul BOR în pandemie……………………………………………..…………………….pag. 41
5.3. Manipularea imaginii BOR – Studiu de caz …………………………………...…………pag. 43
5.3.1. – Ipoteza de lucru………………………………………………………………..pag. 43
5.3.2. – Obiectivele cercetării…………………………………………………..…..….pag. 43
5.3.3. – Grup țintă…………………………………………………..………………….pag. 43
5.3.4. – Top declarații la începutul vs în plină pandemie…………………..………….pag. 44
5.3.5. – Prezentarea chestionarului……………………………………….……………pag. 47
Capitoul 6 – CONCLUZII…………………………….……….……………...…………….pag. 50
BIBLIOGRAFIE…………………….….………………….…………………...…….………pag. 52
ANEXE………………………………………………………………………..………………pag. 54
 Capitolul I – COMUNICAREA

Capitoul 1.1. - Generalități

Capacitatea de a vorbi, de a ne exprima, este un dar, deoarece doar omul a fost

înzestrat cu cele 3 atribue divine: rațiunea, gândirea și sentimentul, daruri pe care omul le
folosește pentru a comunica, pentru a se face înțeles și pentru a transmite anumite mesaje.
„La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” 1
Pentru a fi posibilă orice fel de comunicare, omul trebuie mai întâi să raționeze, să dea naștere
gândului, care mai apoi se concretizează prin cuvânt și în cele din urmă cuvântul se
materializează prin fapte, prin diverse acțiuni.
Comunicarea, indiferent de natura și modul în care se realizează, are ca
fundament ,,logosul”, adică cuvântul. Termenul comunicare are un înțeles profund, provenind
din limba greacă, fiind un derivat al cuvântului,,cumineca” care înseamnă cuminecătură,
împărtășanie, adică împărtășirea unor cuvinte, păreri, opinii cu alte persoane.2
Atunci când vorbim despre capacitatea intelectuală a omului de a crea legături cu alți
indivizi folosind diverse canale de comunicare, ne raportăm la ființa umană ca la un animal
îndumnezeit, cum spune Panayotis Nellas.3
Corpul nostru comunică cu lumea exterioară, chiar dacă noi nu realizăm acest lucru de
multe ori. Această comunicare corporală se realizează prin intermediul chinesteziei, care
reprezintă modalitatatea corpului uman de a transmite în mod indirect mesaje către lumea
exterioară. De exemplu, prin intermediul unui poligraf s-a măsurat intensitatea energiei
corporale în momentul în care o persoană minte sau spune adevărul. În momentul în care
mâna subiectului atinge poligraful, iar informația furnizată de acesta nu este adevarată,
puterea fizică de apăsare exercitată de subiect asupra poligrafului este nulă, chiar dacă acesta
realizează un efort de a apăsa. Acest lucru înseamnă că respectivul individ a mințit. Respectiv,
dacă informația este adevarată, în momentul apăsării butonului, forța subiectului este relevant
mai mare.
Pentru a înțelege ce este comunicarea și la ce anume deservește ea, trebuie să
răspundem la întrebarea ce este comunicarea?
Comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale.
Comunicarea a fost definită ca o formă particulară a relației de schimb între două sau mai

1
Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament, “Facerea-Întâia carte a lui Moise”, Editura Institutului Biblic și
de misiune ortdoxă, București, 2013, cap 1, versetul 1, p. 1205,
2
Lect. univ. dr. Tănase Laurențiu, ,,Sociologia Religiei-suport de curs”, p. 5
3
Panayotis Nellas, ,,Omul- animal îndumnezeit”, Editura Delsis, Sibiu, 1994, p. 3
1
multe persoane, între două sau mai multe grupuri care au ca elemente esențiale relația dintre
indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea și receptarea de semnificații voită sau nu a
comportamentului celor angajați.
Comunicarea are diferite forme și manifestări printre care se numără comunicarea
verbală, comunicarea scrisă, orală, non-verbală și paralimbajul.

Capitoul 1.2. – Clasificări conceptuale

a) Comunicarea verbală

Comunicarea verbală are loc prin intermediul limbajului, care devine asemănător unui
ritual sacru ce se petrece în momentul în care ne aflăm într-un mediu și trebuie să transmitem
un răspuns la o întrebare sau solicitare venită din partea partenerului de dialog. Prin urmare,
răspunsul la mesajele exterioare va veni în concordanță cu mediul. Spre exemplu, o persoană
aflată la o înmormântare va spune ,,Dumnezeu să-l ierte”, iar o alta, ce se află la o nuntă va
spune ,,casă de piatră” și nicidecum invers, deoarece limbajul nostru se adaptează în funcție
de mediu și de factorii externi.
Aceste ritualuri ale limbajului sunt deprinse încă din copilărie, deoarece limbajul se
raportează în mod direct la o anumită cultură, la o clasă socială sau la anumite obiceiuri
deprinse încă de când suntem copii.
De exemplu, limbajul licențios, cuvintele indecente folosite pentru prima dată sunt
reprimate cu severitate de către părinți. Ulterior, individul învață să folosească cuvinte în
funcție de mediul în care se află. Este un prim pas în direcția specializării limbajului.
Treptat, în funcție de cunoștințele acumulate, persoana poate folosi diferite forme de
limbaj, având o formă mai înaltă sau mai redusă de specialitate.
Gândirea și limbajul se dezvoltă împreună. Așa cum modul de a gândi al fiecărei
persoane poate fi înglobat sub denumirea de stil verbal, așa și modul de a gândi al fiecărei
persoane diferă, făcându-l unic. Prim urmare, unicitatea limbajului și a stilului de exprimare
reprezintă un indicator al persoanei în integritatea sa.4

b) Comunicarea scrisă
4
Coman Alina- Tehnici de comunicare, Editura CH Beck, Bucuresti, 2008, p. 45
2
 Comunicarea scrisă poate avea o preponderență intra-personală și una inter-personală.
În comunicarea scrisă se folosec elemente ca frazele medii (15-20 cuvinte), paragrafele
centrate pe o singură idee, evitarea exprimării într-un mod comun, tipică limbajului oral,
alegerea cuvintelor cu o încărcătură afectivă.
Acest tip de comunicare este mult mai avantajos față de restul formelor de
comunicare, având următoarele avantaje:
1. Durabilitatea în comparație cu forma orală a comunicării
2. Textul poate fi văzut sau citit de mai multe persoane
3. Poate fi citit și recitit în decursul mai multor momente5

c) Comunicarea orală

Acest tip de comunicare este cel mai frecvent întâlnit. Comunicarea non-verbală este
precedată de cea verbală raportându-se la aceasta într-un mod diferit, prin elemente ce vin în
întâmpinarea acesteia pentru a întări, nuanța și motiva mesajul transmis.

d) Comunicarea iconografică sau complementaritatea cuvântului și a imaginii

Printre multitudinea formelor de comunicare directă sau indirectă a naturii cu natura

umană sau a comunicării cu natura divină, se numără și comunicarea iconografică.
Comunicarea iconografică se realizează prin contactul omului, adică a firescului, a
umanului, a lumii văzute cu lumea spirituală, nevăzută, care se materializează sub o formă
vizibilă, concretă și capabilă de înțelegere. Astfel, se realizează comuniunea și legătura dintre
divin și uman, întrucât imaginea iconică a reprezentării unei divinități, realizează puntea de
legătură cu lumea nevăzută.
Acest tip de comunicare are implicații efective și afective la adevărurile revelate prin
intermediul imaginilor și al simbolurilor reprezentate. Astfel, această imagine simbolică a
devenit în timp sacramentală, cuvântul făcându-se astfel vizibil și concret, înțeles prin
realitatea divină încorporată în ,,hipasis-ul” reprezentat de imaginea iconică a unei divinități.
Prin urmare, ikon-ul a devenit astfel un mijloc de comunicare interumană, deoarece, asemeni
oamenilor cavernelor ce aveau ca mijloc de comunicare și de reprezentare acele desene pline

5
Graur Evelina -Tehnici de comunicare, Editura MEDIAMIRA, Cluj-Napoca, 2001, p. 37
3
de încărcătură energetică, deoarece cuprindeau întreaga viață și cultură a unei lumi pentru
care comunicarea corporală și desenele reprezentau un stil de viață.6
Reprezentările europene religioase ale picturilor sunt dominate de
reprezentarea ,,naturalistă” a personajelor, peisajelor și obiectelor sacre. Toate aceste
reprezentări fac parte dintr-o experiență cotidiană a spațiului dimensional și a timpului
măsurabil, toate acestea având un impact major asupra psihicului uman, pe care îl influențează
emoțional, trezind în natura individului diverse stări. 7

e) Comunicarea verticală și comunicarea orizontală

Acest fel de comunicare reprezintă o tipologie ce este înscrisă în diagrama comunicării

directe și indirecte. Comunicarea directă se realizează cu interlocutorul printr-un canal bine
definit, cu ajutorul căruia mesajul este transmis partenerului de dialog. Canalul ce servește
pentru comunicarea directă, îl reprezintă aerul. Astfel, sunetele care se propagă în exterior sub
forma cuvintelor articulate, ajung prin intermediul undelor transmise de aer dar și de propria
vibrație la canalul auditiv, apoi către creier, sistemul central de operare a tuturor informațiilor,
iar în cele din urmă, creierul transmite către inimă vibrații puternice, aceasta percepe mesajul
și în funcție de calitatea sa, de canalul transmiterii și de modul de operare a mesajului,
răspunde în mod afirmativ sau negativ.
Din punct de vedere spiritual și energo-vibrațional, comunicarea verticală reprezintă
legătura sufletului cu restul lumii, cu natura, reprezintă o modalitate de comunicare între
natură și suflet. Această calitate spirituală a sufletului de-a se afla în comuniune cu alte
suflete, cu alte persoane aflate în diferite orizonturi energetice se numește comunicare
verticală.
Acest tip de comunicare este indispensabil omului, deoarece, ca animal logico-rațional
și îndumnezeit, acesta are nevoie să comunice cu semenii săi și cu lumea înconjurătoare.
Comunicarea verticală se stabilește între persoane sau posturi aflate în relații de subordonare
sau supraordonare și are două forme:
i. comunicarea descendentă, care se realizează între nevelurile ierarhice superioare spre
cele inferioare. În acest fel, din punct de vedere al managementului postului guvernat,
se comunică deciziile, instrucțiunile, sarcinile de muncă. Din punct de vedere socio-

6
Cornel Balosu, Iconografie și folclor, Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti,
2019, p. 3
7
Christos Yannaros, Libertatea moralei, Editura Anastasia, București, 2004, p. 268-272
4
 cultural, comunicarea descendentă se realizează între personae ce aparțin diverselor
culturi, de sexe diferite, cu mentalități diferite și niveluri educaționale diferite.

ii. Comunicarea ascendentă are loc prin transmiterea informațiilor de la eșaloanele

ierarhice inferioare spre cele superioare și constă în informații cu privire la
performanțe, solicitarea intervenției sau sprijinului. Această formă a comunicării
ascendente este esențială pentru eficacitatea procesului de comunicare, deoarece se
constituie un feedback informațional primit pe cale descendentă.

Spre deosebire de comunicarea verticală, cea orizontală se realizează pe același nivel

ierarhic, având un caracter funcțional și de cooperare.
Din punct de vedere spiritual, comunicarea verticală și cea orizontală se întrepătrund,
deoarece, primul tip de comunicare și anume cea verticală, conectează ființele umane,
deoarece spiritul are capacitatea de-a realiza conexiuni în alte sfere vibraționale mult mai
înalte, realizând astfel un tip de comunicare indirectă cu o altă persoană.
Comunicarea orizontală are un înțeles mult mai profund, depățind limitele existenței și
ale înțelegerii umane, realizându-se la nivel cosmogonic și spiritual. Comunicarea orizontală
rezultă din cea verticală, întrucât prin aceasta, omul se conectează în mod direct cu
divinitatea, prin intermediul rugăciunii sau al meditației. Astfel, cele două naturi ale omuli,
cea divină și cea umană se contopesc într-un tot unitar, având în centru divinitatea în jurul
căreia gravitează.8

f) Comunicarea energetică: energiile create și necreate

Analizând din punct de vedere fizic și științific, observăm că mecanica cuantică a

demonstrat că lucrurile materiale au o alcătuire consistentă, depășind sfera materială.
Potrivit teoriei relativității a lui Einstein de la începutul secolului XX, materia și
energia se află într-o relație de echivalență, deoarece asemeni unei centrale nucleare ce
produce energie cu ajutorul proceselor și reacțiilor chimice, materia poate fi convertită în
energie. Acestă convertire totală a materiei în energie este posibilă doar la nivel cuantic. De

8
Emisiune H Tv, Reporter Matei Grigorescu, Invitat Niță Aurel Mircea, 11 aprilie 2015,
https://www.youtube.com/watch?
v=fKDq7MpDZYI&list=PLo2W_pznVGnj3C8fygRHf5qhkNMMq1Wug&index=1&t=390s
5
exemplu, soarele, în interiorul căruia se produc reacții nucleare, nu poate extrage în întregime
energia depozitată de materie.
Dovada că materia înconjurătoare este energie este argumentată și dovedită teologic în
Geneză, deoarece totul a început de la cuvintele Creatorului: ,,Să fie lumină!”. Cuvântul
Creatorului este energie. Prin urmare, Sfântul Grigore Palama vine în întâmpinarea
conceptului de energie necreată, cu observația că această energie necreată, această lumină
primordială de la începuturile lumii cuprinde cosmosul, pământul și întreaga creație.
Întreaga materie creată ce reprezintă lumea materială, a luat naștere prin lucrarea
energiilor necreate în cele create de la începuturi. Altfel spus, firea spirituală a cosmosului, a
lumii metafizice este cea care dă viață forțelor spirituale, ,,întâlnirea acestora producând
materia”.
Conform celor spuse de preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, fizica ne
dezvăluie adevăruri revelate prin lumea materială și anume, ne dezvăluie că materia este o
țesătură energetică, iar acest lucru, privind dintr-o perspectivă spirituală, ne demonstrează
faptul că este creată pentru a primi lucrarea energiilor necreate. Prin urmare, pentru a
descoperi tainele lumii și a înțelege, oamenii trebuie să pătrundă într-o sferă a comunicării
spirituale, întrucât omul nu poate fi scos din natură și nici natura din om, aceste două
elemente aflându-se într-o relație de interdenpendență, prin urmare, ființele umane folosesc
energiile necreate pentru a se conecta din punct de vedere spiritual.
Materia, ca energie ne apropie de idea că trupul nostru are o constituție energetică,
ajutându-ne să înțelegem mai bine cum dispozițiile și mișcările sufletului influențează starea
trupului. Făcând un pas spre materia lumii sensibile, spre energia ascunsă, științele ne prezintă
faptul că toate creaturile lumii fizice au trupuri înrudite între ele, prin constituenți care
alcătuiesc lucrurile sensibile, viețuitoarele și trupul omului au o constituție duală și sunt, în
ultimă instanță energie, acest lucru ne arată că întreaga lume are capacitatea de a fi pătrunsă
de lucrarea Creatorului. Putem spune chiar că trupul material al omului îl prezintă pe el ca
microcosmos, adunând întreaga materie a lumii sensibile.9
Inseparabilitatea cuantică sugerează o legătură tainică între trupul nostru și întregul
univers. Mecanica cuantică produce un rezultat surprinzător și anume nonseparabilitatea sau
nonlocalitatea. În lumea cuantică s-a dovedit că două particule care au fost legate între ele
păstrează o oarecare legătură între ele. La nivelul experienței directe, nici o acțune nu se poate
transmite cu viteze mai mari decât cea a luminii. În lumea cuantică, particulele care inițial au

9
Sfâțntul Dionisie Areopagitul, “Despre numirile dumnezeiești”, Editura Paideia, București, 1996, p. 173
6
fost legate între ele păstrează semnele legăturilor și se manifestă ca atare, în orice situație în
care se intervine asupra lor.10
Astfel, prin faptul nonlocalității, se poate demonstra cum omul este de fapt mai mult
decât materie. Având în vedere faptul că la începuturile lumii, materia și energia reprezentau
un tot unitar, omul este la rândul său strâns legat de univers, prin faptul că constituenții ce
alcătuiesc trupul ființei umane, păstrează amprenta unitară a lumii, fiind legat tainic de
întreaga materie existentă în univers.
Viziunea energistă cu privire la lume, conform căreia, viața și propria persoană sunt
edificii energetice complexe, nu satisfac pe deplin dorința umană de cunoaștere. Ființa umană
fiind un produs al iubirii treimice are nevoie și trebuie să trăiască în iubirea treimică. Astfel,
omul, ca trup energetic într-o lume a energiilor ,,nu se poate descoperi ca logos și rațiunea nu
este altceva decât o acomodare la circuitul lumii naturale.”11
Transcendența energiilor create și necreate relizează o punte de legătură cu lumea
umană, astfel încât, realul, tangibilul creației poate fi atins printr-o comunicare suprarațională,
pe care doar o minte aflată într-o stare de trezvie o poate comprima și discerne.

Capitolul 1.3. Tipuri de comunicare

În funcție de finalitatea actului de comunicare, dacă aceasta este conștientă sau nu în

raport cu locutorii relației, se pot delimita și alte câteva tipuri de comunicare, și anume:
- Comunicarea accidentală
- Comunicarea subiectivă
- Comunicarea intstrumentală
Dezvoltând aceste tipuri de comunicare, deducem că:12
1. Comunicarea accidentală se delimitează printr-o trransmitere întâmplătoare a unei/unor
informații ce nu sunt vizate în mod explicit de către emițător;
2. Comunicarea subiectivă reprezintă (în mod direct-verbal, non verbal sau paraverbal)
starea afectivă a locutorului, din necesitatea descărcării și reechilibrării, în urma unei
încărcături mentale negative sau pozitive.

10
Grigorie Palama, O introducere în studiul vieții și operei Sfântului Grigorie Palama, Editura Nemira,
București, 2014, p. 113
11
https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/materia-sufletul-omului-si-energiile-necreate-44223.html;
12
Andres de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de Comunicare, Editura Polirom, București,
2001, p. 214
7
 3. Comunicarea instrumentală capătă fond și formă atunci când se reunesc o serie de
aribute:13
- concentrarea intenționată pe un anumit scop prestabilt, comunicat într-o oarecare
măsură partenerilor
- urmărirea atingerii acestui scop prin obținerea unui efect anume în comportamentul
receptorului
- capacitatea de a se modifica în funcție de reacția partenerilor, pentru a-și atinge
obiectivul.

Capitolul II – MANIPULAREA

13
Andres de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de Comunicare, Editura Polirom, București,
2001, p. 214
8
 Capitolul 2.1. – Definiții și concept

Manipularea a existat încă de la începuturile omenirii. Se poate spune că istoria a luat

naștere printr-o manipulare.

Atunci când spunem manipulare, ne gândim la aspectele negative ale acestui lucru.
Prin urmare, cum ar putea un lucru rău, impur să își aibă rădăcinile în Eden, deoarece aici a
apărut pentru prima dată fenomenul manipulării. În Eden, Adam și Eva au fost păcăliți de
șarpe să încalce decretul divin de-a nu gusta din unul din pomii opriți. Astfel, Adam și Eva au
ajuns să încalce porunca primită, deoarece s-au aflat sub impulsul manipulator al forțelor
răului, reprezentate de diavol.

Discernerea între bine și rău este un lucru greu de realizat, mai ales pentru omul
contemporan, care își pune toată încrederea în informațiile externe ce îi sunt furnizate de către
diverse surse.

Odată cu dezvoltarea omului și a societății în care acesta trăiește, aria de manipulare s-

a extins și ea. Istoria omenirii este presărată cu numeroase evenimente și fapte care au
deservit ca un fundament, ca un pretext pentru apariția și dezvoltarea manipulării.

De-a lungul timpului, omenirea și-a construit un cult ce a avut la bază din totdeauna
manipularea. Acest cult al manipulării vine cu o serie de aspecte atât pozitive, cât și negative.

Prin urmare, putem spune că aspectele negative ale manipulării pot avea efecte
pozitive sau negative. Pentru a înțelege mai bine fenomenul manipulării, în continuare voi
realiza o clasificare a tipologiei manipulării care predomină în contemporaneitate.14

Notele definitorii ale manipulării:

1) Influenţarea opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor; expunerea la mesaje;

2) Se urmăreşte atingerea altor scopuri decât cele ale persoanelor manipulate;

3) Între scopurile îndepărtate ale celor care manipulează şi cele ale persoanelor
manipulate există o dicrepanţă, uneori chiar o opoziţie;
4) Persoanele şi grupurile-ţintă nu conştientizează existenţa respectivei discrepanţe sau
opoziţii;

5) Cei care manipulează nu utilizează constrângerea fizică pentru atingerea scopurilor

lor.15
14
https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/manipularea-informatiei, 20.03.2021, 17:22
15
Chelcea, Septimiu, Repere pentru o analiză psihosociologică a manipulării, Revista de psihologie, 1, București,
1992, p. 56
9
 2.2 Tipuri de manipulare

1. Manipularea pe termen lung, mediu și scurt

Manipularea pe termen lung poate fi negativă sau pozitivă, la fel și cea folosită pe termen
mediu și scurt.

2. Manipularea pozitivă și negativă

Ca orice variabilă, și manipularea are aspecte pozitive și negative. Aceste două tipuri de
manipulare sunt folosite de oameni pentru a face bine sau din contră, pentru a face rău.

Un tip de manipulare pozitivă apare cel mai frecvent în familie, fiind prima formă de
manipulare cu care oamenii se confruntă și anume, manipularea maternă sau paternă. În
momentul în care mama sau oricare membru al familiei dorește ca tânărul sau copilul să
realizeze o anumită cerință, pentru a-l stimula, există tendința de-a oferi la schimb anumite
stimulente, care antrenează dorința copilului, respectiv a tânărului de-a realiza acel lucru.
Astfel, apare binecunoscutul fenomen al manipulării.

3. Manipularea paraverbală și nonverbală

Din punct de vedere cuantic, noi suntem o sumă de energii condensate. Ființa umană
dispune de un corp mental și de unul emoțional. Aceste corpuri reprezintă suma tuturor
energiilor condensate, a căror vibrație este transmisă în lumea fizică, moleculară. Prin
urmare, ființa umană dispunde de capacitatea de-a comunica la un nivel foarte înalt, într-o
sferă vibrațională. De aceea, tonul folosit pentru a transmite un mesaj de la un emițător către
un receptor poate reprezenta o sursă de manipulare indirectă a interlocutorului.16

În comunicarea paralingvistică (paraverbală), studiile de specialitate disting patru canale

principale:

a) expresia feței
b) contactul vizual
c) limbajul corpului
d) distanța fizică

Primul canal în comunicarea paralingvistică este expresia feței, și s-a demosntrat că

expresiile faciale traduc fidel stările sufletești. Există șase emoții de bază:

16
Emisiune Canal 33, Reporter Paul Gabor-Iliescu, Invitat Niță Aurel Mircea, https://youtu.be/MXm21usM0Ow,
26.06.2021, 13:44

10
 a) fericirea (bucuria)
b) tristețea (supărarea)
c) surpriza
d) frica (îngrijorarea)
e) dezgustul
f) furia

Prin folosirea acestor artificii, o persoană este capabilă să-și simuleze adevăratele
sentimente, reacții și trări. Astfel, fericirea sau tristețea evidentă a unei personae poate fi
reinterpretată de către interlocutor șub anumite presiuni simțite sau nu de partenerul de dialog,
prin urmare, individul poate prelua controlul asupra psihicului și a emoționalului partenerului
de dialog.

Al doilea canal în comunicarea paralingvistică, reprezentat de contactul vizual este un

canal relevat pentru cunoașterea celuilalt și interpretarea gândurilor, afectelor și intențiilor,
acesta reflect în mod pregnant universal intim. Astfel, avem două ipostaze ale canalului
vizual.

Prima se referă la evitarea privirii în ochii celuilalt: privirea în altă parte, care trădează
lipsa de interes sau dezaprobare, dispreț, lăsarea ochilor în jos este un semn al vinovăției.
Privirea prelungită în ochii altcuiva are tot două sensuri: primul poate fi iubire, prețuire,
stimă, atracție sau privirea fixă poate exprima furie, mânie, intenții agresive.

Al treilea canal îl reprezintă limbajul trupului care se referă la mișcările și

configurațiile anumitor părți ale corpului precum: frecarea mâinilor, răsucirea părului,
pendulatul piciorului, toate constituie semnale ale unei stări de agitație, indecizie. Postura
corporală, luată ca întreg, reprezintă stări interioare de moment, dar vorbește și despre moduri
de gândire și reacții mai stabile.17

Al patrulea canal în comunicarea paralingvistică se referă la distanța publică. Acest

lucru indică măsura de siguranță folosită prin distanțarea publică, pe care oamenii încearcă să
o mențină în fața partenerilor de dialog.

17
Bryant Welch, State of Confusion:Political Manipulation and the Assault on the American Mind,
Ed.Macmillan, 2008, Londra

11
 În timpul unui dialog, omul se lasă descoperit de către ceilalți, prin cantitatea uriașă de
informații personale pe care le furnizează. Dezvăluirea acestor informații nu spune despre sine
atât de multe pe cât spune vocea, tonalitatea folosită. Astfel:

 alternarea modulațiilor vocii poate schimba direcția dialogului, stârnind atenția

ascultătorului. Tonurile crescânde exprimă o doză de siguranță, în timp ce
inflexiunile descrescânde punctează nesiguranța.
 varierea volumului vocii reprezintă o altă tehnică, pe care indivizii care doresc să-și
exercite controlul asupra unei persoane îl folosesc pentru a domina. Acest lucru poate
fi făcut de oricine, în funcție de capacitatea toracică, de calitatea corzilor vocale, de
ritmul respirator sau de postura corpului. Altfel spsus, tonul ți inflexiunile verbale au
calitatea de-al atrage pe interlocutor, de a-i menține atenția și interesul, sau de-al face
impasibil și neinteresat față de mesajul transmis.

4. Manipularea mediatică

Acest tip de manipulare este cel mai răspândit, deoarece tehnologia foarte avansată ne
permite să avem acces la toate informațiile dorite, acestea fiind furnizate atât de presă, de
media, dar și de rețelele de socializare.

Un rol important în acest proces de manipulare tehnologic îl joacă reporterii și

ziariștii, deoarece știrile pe care aceștia le trasnmit populației pot avea efecte dezastruoase sau
favorabile. De exemplu, un ziarist de renume face un comentariu, iar datorită statutului său și
a faptului că este foarte cunoscut, opinia sa este preluată și interpretată ca atare de populație.

Manipularea prin intermediul mass-media și a internetului reprezintă cea mai

accesibilă formă de control asupra psihicului uman, deoarece persoana aflată într-un grup ce
împărtășește un anumit crez bazat și format în urma informațiilor preluate din media, va
influența automat o persoană ce nu are aceleași convingeri, dar care și le va impropria pentru
a nu fi exclus din respectivul colectiv. În acest caz, acționează forța opiniei majoritare; cum
este și cazul persoanelor afectate psihologic și emoțional de actuala pandemie cauzată de noul
virus SARSCOV. Persoana care nu crede în realitatea și gravitatea acestei boli este blamată și
acuzată că periclitează siguranța conaționalilor săi, prin faptul că nu este de acord cu anumite
metode de protecție sau respinge informațiile cu privire la gravitatea acestei boli.

Manipularea mediatică este însoțită de persuasiune, ceea ce îi sporește nivelul până la

care poate ajunge manipularea. Prin persuasiune înțelegem acțiunea de a convinge într-un
12
mod sau altul pe cineva să facă sau să aleagă un lucru. Este acțiunea prin care autorul unui
mesaj susține o idee încercând să convingă auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe
ori pe baza altor tipuri de argumente decât cele logice sau logico-corecte, fiind convinsă
de ,,necesitatea” sau ”importanța” aparentă a lucrului respectiv.18

O altă formă de manipularea o reprezintă intoxicarea. Această intoxicare reprezintă de

fapt suprasaturarea surselor cu informație falsă, ce conduce treptat la blocarea canalelor de
comunicare cu mesaje mincinoase, pentru a pregăti astfel opinia publică de o lovitură
puternică și totodată pentru a discredita adevărul și persoanele care îl îmbrățișează.19

În societatea democratică în care trăim, această intoxicare se produce continuu, prin

intermediul televiziunii. Exemplul cel mai concret în acest sens îl constituie modul în care
este mediatizată purtarea măștii de protecție și a vaccinării ce se dorește a fi obligatorie.

Deoarece am amintit una dintre cele mai comune metode de manipulare, și anume
televiziunea, în continuare voi prezenta tipurile de manipulare televizată. Acestea sunt:
- manipularea prin imagine
- manipularea prin filmare
- manipularea prin montaj
- manipularea prin omisiune
- manipularea prin zvonuri mediatice
- manipularea prin cenzură
- manipularea prin procedeul ,,ascunde-arătând”
- manipulare prin carismă
- manipularea prin jurnaliști

Deoarece fenomenul manipulării reprezintă un domeniu extrem de fast, este necesară o

definire cât mai exemplificată și mai amplă a manipulării. Astfel, în continuare voi prezenta o
clasificare a definițiilor manipulării după cum urmează:

18
Robert B. Cialdini, Ph. D., Psihologia Persuasiunii-Influențare, Amplifică-ti puterea de convingere și învață să
te aperi de manipulare, Editura Business Tech, 2008, p. 56
19
Roland Bruner, Psihanaliză și societate postmodernă, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 93
13
 2.3. Clasificări conceptuale ale definiției manipulării

Manipularea în SUA

,,Orice formă de comunicare în sprijinul unor obiective naționale în scopul influențării

opiniilor, emotiilor, atitudiniilor sau comportamentelor oricărui grup de oameni în beneficiul
direct sau indirect al sponsorului acestei comunicări”.

Pentru a defini manipularea, Alan Ware, pune în discuție patru condiţii:

1) Preferinţele persoanei B, stilul de viaţă, ceea ce alege întro anumită circumstanţă,
judecăţile privind alegerile făcute, sau intensitatea aderenţei la aceste alegeri sunt
diferite de ceea ar fi fost dacă A nu ar fi intervenit.
1) A limitează alternativele pe care B le poate adopta sau structurează alternativele astfel
ca să crească probabilitatea alegerii unei anumite alternative şi să se reducă şansele
alegerii altor alternative.
2) B nu cunoaşte sau nu înţelege modul în care A afectează alegerile sale.
3) A poartă responsabilitatea morală pentru structurarea alternativelor propuse lui B.20

,,Orice acţiune prin care obţii ca cineva să adopte o conduită [...] pe care ar fi preferat
să nu o urmeze [...] înseamnă manipulare”. 21
Se pierde într-o astfel de concepţie una dintre notele definitorii ale manipulării: faptul
că persoanele-ţintă nu conştientizează opoziţia dintre scopurile îndepărtate ale lor şi ale
agenţilor (persoanelor) care îi influenţează.

„Nu există decât două moduri eficiente de a obţine de la cineva comportamentul dorit
de noi: exercitarea puterii (sau a raporturilor de forţă) şi manipularea”.
Manipularea comportamentală se bazează pe conformare şi pe supunere
Conformare vs. supunere: diferenţieri
1) în ceea ce priveşte statusul sursei de influenţare şi cel al persoanei-ţintă (în
cazul conformării nu există diferenţă de status social;
2) în cazul supunerii, sursa de influenţare urmăreşte să exercite un control asupra
comportamentului persoanei-ţintă;

20
Alan Ware, The Concept of Political Equality: A Post-Dahl Analysis. Political Studies, 1981, SUA, p. 211
21
Robert-Vincent Joule, Jean-Léon Beauvois, Mic tratat de manipulare pentru uzul oamenilor cinstiți, Editura
Reprint, 2016, Franța, p. 104
14
 3) diferenţa în legătură cu similitudinea dintre comportamentul sursei şi
comportamentul persoanei-ţintă: în situaţiile de conformare, există o astfel de
similitudine, în situaţiile de supunere nu.22
Experiment de teren, în oraşul Palo Alto (California) Jonathan L. Freedman şi Scott
C. Fraser (1966):23

- cereau telefonic gospodinelor să participe la o anchetă privind consumul alimentar;

să accepte acasă vizita unei echipe de operatori de interviu, formată din 5-6 persoane, pentru o
discuţie foarte lungă (de 2-3 ore). În plus, operatorii de interviu ar fi urmat să verifice prin
casă pentru a întocmi lista completă a bunurilor alimentare din gospodărie. O astfel de cerere
era greu de acceptat. Totuşi, aproximativ o cincime (22,2%) dintre gospodine şi-au dat
acordul.
Când s-a recurs la tehnica „Piciorul-în-uşă”(principiul fiind să ceri la început puțin,
pentru ca, în final, să obții tot ce ți-ai droit), numărul gospodinelor care au declarat că
acceptă vizita echipei de operatori de interviu a crescut simţitor: de la 22,2 % la 52%.
Procedura:
În primă fază, cercetătorii au solicitat telefonic acordul pentru o scurtă anchetă
telefonică (să răspundă la un număr de opt întrebări).
Trei zile mai tîrziu, au telefonat gospodinelor care acceptaseră prima solicitare,
cerându-le săprimescă acasă echipa de investigatori.

Manipularea în procesul de marketing și în publicitate

Definiția clasică a publicității se plasează în cadrul procesului de marketing, drept acea

„artă a creării condițiilor în care cumpărătorul se convinge singur să cumpere” (John
Ferguson). Astfel, publicitatea reprezintă un complex de activități de promovare pe piață a
unei idei, a unui produs sau a unui serviciu. Publicitatea reprezintă unul dintre cele mai
importante mijloace utilizate în activitatea de piață a unei firme pentru prezentarea și
promovarea non-personală a unor idei, bunuri materiale sau servicii în rândul diverselor
categorii de public. Ea este considerată “nucleul activității promoționale”, atât prin
diversificarea formelor pe care le îmbracă, a instituțiilor antrenate, cât și prin fondurile
consumate.
22
Levine, John M. şi Pavelchak, Mark A., Conformity and obedience. In S. Moscovici (Ed.). Psychologie
sociale. Paris: Presses Universitaires de France, 1984/1990, p.33
23
Freedman, Jonathan L. şi Fraser, Scott C. Compliance without pressure: The foot-in-the-door technique.
Journal of Personality and Social Psychology, 4, 1966, p. 195-202.

15
 Există o varietate de termeni corespondenți ai acestei activități de publicitate, cel mai
utilizat fiind substantivul de origine anglo-saxonă ,,advertising”, ,,reclamă” (în țări
francofone), sau chiar ,,propagandă” (în țări rusofone). Evident, termenul cu încărcătură
semantică și conceptuală cea mai completă este ,,advertising-ul”, celelalte desemnând, fie
activități diferite (,,publicity” este procesul prin care o oraganizație sau un individ încearcă să
se facă cunoscuți opiniei publice sau să-și expună în media produsele și serviciile lor fără a
plăti pentru aceasta), fie având un înțeles mai restrâns (reclamă, propagandă), majoritatea
specialiștilor considerându-le un substimulent sau o formă particulară a ,,advertising-ului”. În
România se folosește termenul de “publicitate” pentru că acesta a intrat în limbajul uzual al
cetățenilor (fiind și cel mai apropiat din punct de vedere conceptual, de ,,advertising”) cu
prezicarea că și pentru cuvantul ,,publicity” se folosește traducerea incorectă, ,,publicitate”
Conform dicționarului de sociologie, manipularea este acțiunea de a determina un
actor social (o persoană, un grup, o colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod
compatibil cu interesele inițiatorului. Manipularea este o tehnică de propagandă, este o
componentă a ei, cealaltă fiind persuasiunea. Manipularea este o metodă prin care ideile
propagate sunt acceptate de receptor și determină formarea unor convingeri noi și reacții
conforme cu interesele celui care a pus în practică sistemul de propagandă. Pentru a fi
eficientă, manipularea, oricât de grosieră ar fi, trebuie să dea senzația telespectatorului că are
deplină libertate de gândire și decizie. În general, aceste două condiții sunt îndeplinite automat
de telespectatorul român.
În primul rând fiecare om are o părere despre sine în general mai bună decât realitatea.
Capacitatea de a face raționamente simple îi conferă siguranță că poate înțelege aproape orice
(dacă nu este exprimat în termeni de specialitate). Cunoașterea semnelor (simbolurilor) care
sunt cuvinte îi creează senzația că pot descifra orice înțeles al îmbinării lor. Cu alte cuvinte,
au senzația că dacă recunosc un piston, o bielă, un arbore cotit etc., înțeleg și principiul de
funcționare al unui motor.
În al doilea rând, deși așteaptă aproape întotdeauna consensul celuilalt, nu este dispus
să accepte ideea că acest lucru îl poate influența. De asemenea, lipsa acelui consens îi pare
unui om o simplă întâmplare și nu un element care l-ar putea face în sine să-și schimbe
opiniile. Oamenii reacționează direct la formule de genul „te rog!“, „vreau !“, „doresc !“,
„trebuie !“ etc., pe care le consideră comandamente care ascund intențiile celui care le
rostește. Absența lor îi dau telespectatorului senzația că cel care vorbește nu dorește nimic de
la el. Oricât ar părea de straniu, există un orgoliu care îi oprește pe oameni să recunoască

16
faptul că au preluat idei „de-a gata“ și le-au aplicat sau transmis mai departe. O astfel de
recunoaștere ar echivala cu depersonalizarea și cu acceptarea, implicită, a influențabilității lui.
Cea de-a doua condiție este îndeplinită și mai simplu, prin convingerea că are
libertatea de a decide oricând întreruperea manipulării, cu alte cuvinte, senzația de controlare
asupra mesajului transmis prin televizor prin existența și folosirea telecomenzii. Nu există o
coerciție directă (ca în cazul educației părintești, a școlii, a serviciului, etc.) și vizibilă. De
aceea, se consideră absentă orice formă de coerciție. Oamenii au senzația ca, odată închis
televizorul, încetează și influența pe care o are acesta asupra lor. Toate aceste lucruri,
combinate cu o lipsă de cultură sau informație care să permită identificarea analogiilor sau a
trimiterilor, o lipsă de subtilitate în receptarea mesajelor și o lipsă de atenție cronică la
formulări fac din cei mai mulți dintre telespectatorii români „victime“ sigure și ușoare ale
manipulării.
Spre deosebire de metodele de convingere rațională, prin manipulare nu se urmărește
determinarea celuilalt de a înțelege mai corect și mai profound problema discutată ci,
dimpotrivă, inocularea senzației de înțelegere (superficială) și obținerea unei reacții
inconștiente, instinctuale, rezultat al eficacității mesajelor relaționale.
Henri Pierre Cathala surprinde câteva tipuri de manipulare a adevărului:24
- amestecarea jumătăților de adevăr cu jumătăți de minciună, primele ajutând la acceptarea
celorlalte;
- minciuna gogonată, fascinantă pentru spiritele paradoxale;
- contraadevărul, imposibil de verificat din cauza lipsei martorilor;
- omisiunea unor elemente;
- valorificarea amănuntelor neesențiale, în detrimentul esenței;
- amestecarea faptelor, a opiniilor și a persoanelor astfel încat să poată fi folosită oricând
generalizarea;
- comparații forțate, de multe ori poetice și amuzante;
- folosirea unui ton sau a unei mimici care să dea o greutate nejustificată informației
transmise;
- exagerarea;
- folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci când se vorbește despre adevăr;
- etichetarea interlocutorului și atribuirea unei apartenețe la un anumit sistem de idei,
considerat negativ de către telespectatori dar fără legătură cu subiectul discutat.

24
Henri-Pierre Cathala, Epoca dezinformării, Editura Militara, București, 1991, p. 37
17
- adevărul prezentat ca o minciună sau negarea unei afirmatii astfel încat telespectatorul să
rămână cu convingerea că, de fapt, cel ce a făcut-o este de acord cu ea.
Criterii de selectare a mediilor publicitare25
Publicitatea este sursa principală a veniturilor majorității mediilor comerciale din
lumea întreagă. În țări ca SUA, Japonia sau din Europa Occidentală, televiziunea și radioul
sunt dependente de încasările din publicitate. De aceea și cheltuielile pentru realizarea și
difuzarea spoturilor publicitare sunt substanțiale. Ponderea acestora în produsul intern brut
(PIB) diferă de la o țară la alta în funcție de proprietatea posturilor și canalelor de televiziune
sau radio, de reglementarile legale în vigoare și de taxele plătite de proprietarii receptoarelor.
Disponibilitatea mediei în transmiterea mesajelor, cunoscându-se ca spațiile
publicitare din televiziune sunt strict controlate în privința conținutului spoturilor publicitare,
numărului și frecvenței de apariție a acestora, timpului de emisie și orelor de difuzare.
Publicitatea la radio este controlată în special din punct de vedere al mesajelor, iar cea din
presă are aria cea mai largă fiind și cel mai puțin controlată.
Gradul de răspândire al mediei, respectiv numărul de receptoare la 1000 de locuitori,
este influențat în mod major de gradul de dezvoltare economică și, mai ales, tehnologică a
statelor lumii.
Luând ca exemplu Europa de Vest, în anul 2000 se poate aprecia că, din acest punct de
vedere, televiziunea acoperă cel mai bine piața din această zonă cu procente între 88% din
populație în Irlanda, Elveția, Spania și până la 51% în Norvegia.
Costurile mediilor publicitare reprezintă un criteriu general foarte important în
alegerea suportului publicitar. Ele sunt foarte variate de la o țară la alta, cele mai scumpe fiind
în SUA unde transmiterea unui spot publicitar de 30 secunde ajunge pana la 180.000 $, apoi
în Europa de Vest unde se percepe aprox. 50.000 $ pentru același timp de emisie și în Europa
Centrală și de Est în care cheltuielile se situează în jurul a 3000-4000 $, chiar mai puțin în
Grecia (cca. 1000 $).
Naționalitatea mediei ca suport publicitar are în vedere gradul de accesibilitate și de
impozabilitate într-o anumită țară, dar și importanța postului și imaginea acestuia în zonă.
Pe lângă acestea trebuie menționat, că eficiența mesajului publicitar în presă este
influențată de numeroși factori cum ar fi:
- cantitatea textului, cunoscându-se că textele mai bogate în cuvinte sunt mai eficiente dacă
acestea se referă la caracteristicile și utilitatea produsului- amplasarea mesajului, cele mai
avantajoase dovedindu-se a fi prima și ultima pagină;
25
Kotler, P., Armstrong, G., Principles of Marketing, Editura Prentice Hall, 2001, SUA, p. 553
18
- mărimea anunțului, cu precizarea că mesajul cu caractere mari este mai ușor de observat;
- asocierea imaginii unui text publicitar este foarte eficientă dacă se respectă câteva
condiții: folosirea fotografiilor, având în imagine bebeluși (cu mare forță de atracție în rândul
femeilor), femei (cu mare impact în rândul barbaților), bărbați (cu un impact imporant în
rândul femeilor);
- momentul publicării mesajului, recomandându-se perioadele de sezon pentru produsele
sezonului, zilele de lucru când tirajul publicațiilor este mai mare, dimineața pentru Europa
Centrala și de Est întrucât aici ziarele se citesc înainte de începerea efectivă a lucrului, după
amiază în Europa de Vest;
- modul de adresare, cea mai eficientă formulă fiind adresarea directă, la timpul prezent,
persoana a II-a, ca și când ai sta de vorbă cu cititorul, folosindu-se un limbaj simplu,
fără ,,prețiozități”, jocuri de cuvinte sau superlative comparatice (cel mai bun, mai rapid, mai
frumos).

2.4. Alte tipuri de manipulare

Manipularea psihotronică

Reprezintă un complex de influențe prin intermediul cărora se distruge sistemul

nervos și întregul organism prin intermediul radiațiilor cu frecvență foarte înaltă, care se
înacadrează în lungimi de undă, scopul final fiind distrugerea omului sau transformarea sa
într-o persoană cu handicap.

Manipularea psihologică
Reprezintă un tip de influență socială care urmărește schimbarea percepției sau
comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive.
Fiinţa umană este conştientă de pericolul contaminării fizice (ex. cu radiaţii, poluanţi
chimici, agenţi biologici, etc.) şi, în mod natural, încearcă intenţionat să o controleze prin
prevenţie (ex. evitarea situaţiilor de contaminare, luarea unor mijloace de siguranţă când nu se
pot evita situaţiile de contaminare, etc.) şi/sau tehnologii de decontaminare (ex. intervenţii
medicale, după contaminare). Din păcate însă fiinţa umană nu este conştientă de
pericolul contaminării sau manipulării psihologice. 26

26
Gilbert, D.T. şi colab., Unbelieving the unbelievable: Some problems in the rejection of false information.
Journal of Personality and Social Psychology, 1993, p. 601-632
19
 Contaminarea sau manipularea psihologică se referă la contaminarea minţii umane cu
informaţie falsă, nerelevantă, care are impact asupra emoţiilor, cogniţiilor şi
comportamentelor noastre. Acest impact poate să fie direct sau indirect. Impactul direct apare
în forma manipulării psihologice, atunci când, deşi informaţia este falsă/nerelevantă, noi o
considerăm adevărată/relevantă. Impactul indirect (tacit/inconştient) apare în
forma contaminării mentale, atunci când informaţiile care ştim că sunt false/nerelevante ne
influenţează fără să conştientizăm această influenţă. Contaminarea psihologică, în forma
manipulării psihologice şi/sau a contaminării mentale, generează probleme emoţionale,
distorsiuni cognitive şi comportamente dezadaptative.
Fiinţa umană nu este conştientă de pericolul contaminării psihologice, crezând că nu
este un pericol să se expună la zone cu informaţie falsă, nerelevantă, deoarece (1) poate
discrimina uşor între informaţia falsă, nerelevantă şi informaţia adevărată, relevantă
(controlează manipularea psihologică) şi (2) ştiind că informaţia este falsă, nerelevantă, îi
poate controla efectele (controlează manipularea mentală). Din păcate această credinţă este o
iluzie!
Mintea umană nu este construită pentru a afla adevărul, ci pentru a facilita
reproducerea speciei. Or reproducerea speciei, deşi poate să fie facilitată de accesul la
informaţii adevărate, nu depinde de acestea. Dimpotrivă, în psihologie se ştie bine că ceva nu
trebuie să fie adevărat ca să fie util. Spre exemplu, oamenii au crezut mii de ani în Zeii
Olimpieni; această credinţă le-a organizat viaţa şi societatea, favorizând astfel reproducerea
speciei. Unde sunt astăzi Zeii Olimpieni? Cel mult în mitologie, nu în realitatea acceptată
astăzi. Apoi, o bună minciună te poate ajuta în anumite contexte, cel puţin pe termen scurt, să
accesezi resurse. Aşadar, căutarea adevărului este un act cultural, care implică efort şi
angajament pentru raţionalitate, nu vine în mod natural! 27
În concluzie, aşa cum contaminarea fizică reprezintă un pericol pentru specia umană,
şi contaminarea psihologică este un pericol major, cu impact personal şi societal nefast.
Specia umană are atât vulnerabilitate la contaminarea psihologică, cât şi posibilitatea de a o
controla. Dacă vulnerabilitate este una naturală, controlul acesteia, presupune un act voluntar
de igienă mentală, bazat pe cunoștințe psihologice avansate, în forma unor tehnologii,
inginerii psihologice de control al contaminării psihologice.

Manipularea politică

27
Wilson, T.D. şi Brekke, N., Mental contamination and mental correction. Unwanted influences on judgments
and evaluations. Psychological Bulletin, 1994, p. 116-142
20
 Este acea entitate care exprimă o relație specifică dintre cei care conduc și cei care
sunt conduși, care are ca scop supravegherea modului în care este folisită sau să se asigure
sprijinirea de către cetățeni sau electorat.28
„Toate societățile comportă o parte importantă de manipulare: relația (fiducia) între
guvern și guvernanți este în mod necesar obiect al manipulării, nici un guvern nu se poate
dezinteresa de controlul ,,opiniei”, încercând să o influențeze, să o medeleze, să o orienteze,
să o formeze; fie că manipularea este pe termen scurt, fie că este pe termen lung, politica
presupune intervenția asupra imagimarului politic al partizanilor, utilizând ficțiun, iluzii, o
retorică specială, adevăruri pe jumătate, disimularea, calomnia, zvonul, capcanele, conjuctura
politcă este țesută de mii de acțiuni eteroclite, majoritatea și opozișia jucând fiecare un joc
complex, care se abate perfect de la calea cea bună”.29
Fenomenul manipulării s-a răspândit cu repeziciune pe întreg mapamondul. Pe seama
acestui subiect s-au dezvoltat o serie de teorii care urmăresc demitizarea catastrofei provocate
de răspândirea CORONAVIRUSULUI.
Pentru a combate dezinformarea legată de noile strategii de manipulare ce se ascund în
spatele scenariului COVID, Centrul Ceh de Combatere a Terorismului și a Amenințărilor
Hibride se străduiește să demitizeze conspirațiile conform cărora acest virus ar fi fost creat în
laborator cu scopul de a reduce populația și a prelua controlul asupra omenirii. De asemena,
Centrul le învinovățește pe SUA, China și Marea Britanie pentru această conspirație.
Totodată, Centrul respinge afirmațiile conform cărora SUA folosește drept diversiune
pandemia pentru a trimite trupe americane în toată lumea cu scopul prelării controlului. Din
cauza acestei situații și a incertitudinii create de răspândirea virusului, unele state precum
SUA, China, Beijing au început să se acuze reciproc că ar fi contribuit la răspândirea
virusului. Astfel, 30% din populația SUA consideră virusul o armă biologică, concepută în
laborator, iar un sfert din populația Rusiei consideră pandemia o minciună.
Prin urmare, dincolo de ironiile create și puse pe seama conspirației COVID-19,
elementele și persoanele ce se ascund în spatele acestui plan de reeducare, deopopulare și
control al populației prin teamă, au ca scop manipularea din umbră a lumii, scop pe care
marile puteri îl camuflează sub diferite forme, numindu-i pe cei care cred în teoria conspirației
“extremiști”.

28
Zatîc Iuliana “Marketingul politic și manipularea politică”, Academia de Studii Economice din Moldova,
Chișinău, 2020, p. 240
29
Pierre Lenain “La Manipulation politique”, Editura Economica, 1985, p. 7
21
 Manipularea politică este problema majoră a societăţilor actuale fiind un pericol
pentru cetăţeni mai ales atunci când politicienii, urmărind anumite scopuri, utilizează fără
scrupule mass-media, cu ajutorul căreia „modelează” intenţionat conştiinţele alegătorilor,
forţându-i să acţioneze ori să rămână inactivi, contrar intereselor şi voinţei proprii.
În politică, manipularea este înțeleasă ca un tip special de influență deoarece
manipulatorul determină persoana să comită anumite acțiuni pe care nu le-ar fi comis în mod
raţional. Manipularea diferă de puterea manipulatorului, influența acestuia, constrângerea
impusă prin ameninţare ori sancţionare în cazul în care persoana nu execută ceea ce i se
cere.30
În politică se recurge la anumite strategii pentru a manipula o masă cât mai mare de
oameni, dintre care amintim:31
1. Strategia de distragere a atenției - Mass-media controlată din ce în ce mai mult de
lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze, ci mai mult să
dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenţia de la chestiunile importante şi
schimbările decise de elite politice şi economice. Totul face parte din strategia de
inundare a opiniei publice cu diferite informaţii insignifiante. Această strategie care
poate fi numită şi de distragere a atenţiei are şi rolul nociv de a bloca orice interes al
publicului pentru domenii de cunoaştere precum ştiinţa, economia sau psihologia.
Ideea este ca oamenii să nu se mai gândească la adevăratele probleme sociale.
2. Strategia amânării - Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri
nepopulare. De foarte multe ori politicienii îşi motivează măsurile ca fiind dureroase,
dar necesare pentru a câştiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri
nepopulare. Deciziile nepopulare, în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate
imediat, ci să fie amânate pentru un anumit moment în viitor. Asta datorită faptului
că masele populare au întotdeauna înclinaţia de a crede că totul va fi bine în viitor, iar
sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia le dă timp maselor populare să se
familiarizeze cu ideea de schimbare şi să se resemneze atunci când aceasta vine.
3. Strategia emoțională - O altă strategie de manipulare a publicului este să afişezi mai
mult partea emoţională decât reflecţiile. A face uz de aspectul emoțional este o tehnică
des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al
individului. Mai mult, folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului
30
Bryant Welch, State of Confusion:Political Manipulation and the Assault on the American Mind, Editura
Macmillan, Londra, 2008, p. 26
31
Pierre Lenain, La manipulation politique, Editura Economica, Franța, 1985, p. 68

22
 în scopul inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi
comportamente induse.32

Manipularea politică este utilizată pe scară largă nu numai în statele totalitare și

autoritare ci şi în democrațiile occidentale moderne. Astăzi, orice campanie electivă
prezidențială sau parlamentară utilizează tehnicile de manipulare politică atât în discursuri cât
şi prin intermedierea mass-mediei, tehnicile fiind necesare şi obligatorii menite pentru a crea
politicianului o imagine complet diferită de realitate şi astfel, prin minciună, sunt capabile să-i
asigure victoria

Manipularea religioasă
În prezent, situația actuală ne-a adus în fața unor evenimente a căror încărcătură
energetică și pshihologică ne-au determinat să acceptăm anumite fapte și evenimente care nu
corespund laturii spirituale. Altfel spus, teama de o moarte iminentă, cauzată de infectarea cu
noul virus a început să presare neîncredere și panică atât în rândul laicilor, cât și în cel al
clericilor, motiv pentru care, oamenii au început să se îndepărteze sau să fie sceptici în
privința valorilor morale pentru care pledează Biserica Ortodoxă.
Deși Biserica Ortodoxă Română este o instittuție religioasă, cu autoritate recunoscută
în rândul populației se întâmplă ca în acest cadru spiritual să existe persoane din rândul
laicilor dar și al clericilor, care aflați sub influența sau constrângerea juridică, să manifeste un
comportament străin de valorile pe care comunitatea religiasă în care trăiesc le acceptă și le
promovează. Astfel, raportându-ne la situația actuală, am constatat că din păcate, corpul
Bisericii, care ar trebui să fie intangibil și imuabil a reușit într-o oarecare măsură să fie
controlot atât din interior, prin teama de o posibilă infectare cu acest virus, teamă care se
resimte prin temperamentul, modul de comportare și unele idei susținute de o parte din clerici,
dar și din afară, prin legile abuzive emise de stat.

Manipularea emoțională
Manipularea emoțională reprezintă o abilitate a persoanelor ce doresc să monopolizeze
controlul asupra unei persoane. Această tehnică este una abilă, parșivă și convingătoare.
Astfel, manipulatorii emoționali încearcă să creeze impresia că ceva nu s-a întâmplat, deși

32
William H. Riker, “The Art of Political Manipulation” , Editura Yale University Press, New Haven, 1986, p.
117
23
este evident că acel lucru s-a petrecut. Insistența acestora de a spune ceva, de a-și menține o
anumită postură, deși aceștia nu au nimic de trasnmis, reprezintă o adevărată problemă pentru
persoanele neinițiate în tehnicile de manipulare sau pentru cei care nu reușesc să-i confrunte
pe aceștia până la capăt, întrucât argumentele acestora sunt foarte convingătoare și propulsate
asupra ,,victimelor” cu atâta talent, încât acestea încep să se îndoiască de veridicitatea faptelor
și chiar să se întrebe dacă ei înșiși nu au greșit.33

Manipularea energetică
Atunci când vorbim despre manipularea energetică, ne referim la un subiect de natură
ezoterică. Acest tip de manipulare are la bază două tipuri de energii: energia de frrecvență
superioară și energia de frecveță joasă.
În viața de zi cu zi, suntem conectați la un anumit nivel de energie, deoarece noi
suntem ființe energetice, prim urmare, funcționăm cu ajutorul energiei. Aceste nivele
energetice fluctuează în funcție de starea noastră interioară. Atunci când psihicul nostru este
afectat de gânduri și evenimente cu încărcătură negativă, ne conectăm la o energie joasă.
Acest tip de energie joasă poate creea iluzia unui succes inevitabil. Frecvența de energie joasă
creează efectul de roller coaster în momentul în care persoana ca se folosește de acest tip de
energie în scopuri egoiste sau negative, pentru a face rău altor persoane, deoarece asemenei
roller coasterului, ne va aduce într-un punct înalt, iar în momentul în care considerăm că am
atins apogeul fericirii și al succesului, ne vom prăbuși.
Însă, dacă reușim să depășim paradigma gândirii rigide și să ne conectăm la energia de
frecvență superioară, înțelegându-i atuurile și avantajele, deși ascensiunea spre succes va fi un
proces îndelungat și lent, putem fi siguri de rezultatul său.

Capitolul III: MODELUL DEMOCRAȚIEI

3.1. Aspecte teoretice și practice ale conceptului de democrație

33
Robert Cialdini, “Totul despre psihologia persuasiunii – Influențare”, Ed. Business Tech, București, 2018, p.
109

24
 Doctrina social-democrată pe care se sprijină în prezent democrația modernă are la
bază ideile socialiștilor și ale neomarxiștilor din a doua jumătate a secolului trecut.34
În dezvoltarea sa, social-democrația s-a inspirat atât din socialismul utopic, cât și din
ideile socialiste ce au aparținut lui Marx și Engels.
Noua doctrină a avut parte de o evoluție etapizată. Prima fază a apărut în timpul
primului război mondial, când social-democrația era considerată o doctrină politică ce
urmărea organizarea și conducerea democratică a societății prin intermediul unei reforme, ce
aducea în prim plan, clasa muncitorească.
Cea de-a doua fază a apărut după prăbușirea sistemului totalitar comunist din țările
est-europene. În acest moment, doctrina social-democrată atinge un nou prag al dezvoltării, în
care s-a renunțat la organizarea socialistă în favoarea acestei doctrine ce accentuează
principiile statului de drept.
În concluzie, prin valorile pe care le susține doctrina social-democrată se diferențiază
de alte concepte politice care acceentuează ideea de libertate individuală în favoarea justiției
sociale sau a solidarității sociale care îngrădește libertatea de inițiativă și minimalizează
importanța libertății individuale.
Conform articolului 53 din Constituție, drepturile și libertățile cetățenilor pot fi
diminuate prin lege, doar în cazul apărării securității naționale, a ordinii, a sănătății sau a
moralei publice, prevenirea unor dezastre naturale. Această măsură de precauție nu trebuie să
depășească în modul de aplicare, proporționalitatea cerută în situația respectivă, totodată,
măsurile de prevenție nu trebuie să îngrădească drepturile sau libertățile cetățenilor.35
Prin urmare, această lege a fost încălcată de guvernanții din întreaga lume, cu scopul
de a obține controlul asupra întregii populații. Astfel, articolul 53 din Constituție poate fi
considerat neconstituțional, întrucât în baza lui s-au săvârșit nenumărate abuzuri din partea
celor care ar fi trebuit să ne protejeze. După cum spune articolul, măsura de restrângere a
drepturilor și libertăților cetățenești trebuie să fie proporțională cu gravitatea situației, aplicată
în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere drepturilor și libertăților.
Un exemplu concret de îngrădire a drepturilor și libertăților umane îl reprezintă
carantinarea cetățenilor, adică închiderea în case și forțarea acestora să respecte o anumită oră
de intrare în locuințe, fapt nejustificat și complet aberant. Această măsură exagerată nu a
ajutat cu nimic la stoparea pandemiei, ci doar a reprezentat o modalitate de declanșare a

34
https://filosofiepolitica.wordpress.com/elemente-de-doctrina/partidul-social-democrat/doctrina-social-
democrata/, 06.05.2021, 13:29
35
Constituția României, articolul 53, 06.05.2021, 13:42
25
haosului în orașele din România, deoarece ora de “stingere” impusă de Guvern coincide cu
terminarea programului de lucru al majorității bucureștenilor, care se vor grăbi șă-și facă
cumpărărturile necesare. Astfel, această măsură de ,,precauție” a dus la supraaglomerarea
magazinelor și autostrăzilor și nici de cum nu a adus vreun beneficiu situației actuale.
Odată cu instaurarea acestui regim pandemic, pandemia a devenit instrument de
încălcare a legii, întrucât legile impuse au devenit abusive. Un exemplu de abuz îl reprezintă
procedura de amendare a persoanelor care nu au purtat mască sau nu au purtat-o în modul
considerat corespunzător. Pe lângă aceste măsuri juriciare s-a recurs și la metode agresive de
impunere a legii din partea poliției, prin agresiune fizică a persoanelor prezente la
manifestările antimască, antivaccine și orice alte măsuri considerate abusive și nedemocratice.
Aceste abuzuri au mers atât de departe, încât atât civilii cât și membrii ai corpului
clerical au fost amendați sau arestați pentru nerspectarea ordinelor cu privire la pariciparea
credincioșilor la manifestările religioase. Un astfel de exemplu este pastorul Canadian, Artur
Powlowski, care a fost arestat și încătușat în plină stradă pentru că a ținut o slujbă
bisericească, considerată neconformă cu noile reglementări anti COVID, după ce polișiștii s-
au prezentat fără mandat la biserica unde activa acesta ca pastor, cerându-i să oprească slujba.
Conform legii nr 55/2020 privind măsurile de prevenire și combatere a răspândirii a virusului
COVID-19, centrele comerciale pot fi închise. Această măsură considerată favorabilă, întrucât
în acest fel se reduce transmiterea bolii în spațiile închise, este neconformă și
necorespunzătoare, întrucât dreptul cetățenilor de achiziționare a produselor agricole și
totodată dreptul comercianților de a le vinde au fost încălcate, fapt ce a dus la un decalaj
economic al agricultorilor și comercianților.
Prin urmare, măsurile prevăzute de stat pentru protecția cetățenilor s-au dovedit a fi
nocive atât pentru integritatea cât și pentru sănătatea populației.
Acest regim politic numit democrație funcționează având anumite limite teoretice și
practice. Pentru a identifica aceste limite, trebuie să răspundem la câteva întrebări de natură
normativă și anume:
 care sunt condițiile care trebuie îndeplinite înainte ca procesele democratice
formale să devină utile și nu periculoase pentru o societate postconflict?
 cum pot procesele și instituțiile democratice instaurate într-o societate
postconflict să prevină reinstaurarea unor sisteme disfuncționale de distrubuție a
puterii?

26
  cum poate asitența internațională sprijini procese și instituții democratice care
să prevină reîntoarcerea la conflict?36
Din punct de vedere teoretic, democrația se ghidează după principiul elaborat de John
Stuart Mill, părintele filosofiei utilitariste și anume ,,libertatea mea se termină acolo unde
începe libertatea ceiluilat”.

Perspectiva filosofului face trimitere la un înțeles mult mai profund al libertății și

egalității, întrucât nimeni nu poate și nu are dreptul de a invada fără aprobarea celuilat aria
conștiinței omului și de a-i lichida acestuia libertatea sa interioară, atâta timp cât acesta nu
acceptă de bună voie acest lucru.

Oamenii se pot considera liberi atâta timp cât nu sunt ,,conduși” sau constrânși, prin
urmare, omul trebuie să-și câștige libertatea individual și abia atunci îi poate îndruma și pe
alții să-și găsească propriul drum, fără a-i influența perspectiva asupra vieții și a lucrurilor
care îl înconjoară.

A învăța despre democrație și a trăi în democrație este de multe ori un paradox,

deoarece democrația practicată nu este aceeași cu cea aplicată la nivel teoretic, învățată acasă,
la școală sau pe care o promovează statul în care trăim. Limitele teoretice și practice ale
democrației pot fi rezumate astfel:

- trebuie să învățăm despre democrație pentru a trăi în democrație

- trebuie să trăim în democrație pentru a putea învăța despre democrație

Prin urmare, cele două teze prezentate mai sus sugerează faptul că, democrația
depinde de educație și de nivelul cultural pentru a fi pusă în practică, dar totodată, punerea în
practică a teoriilor privind democrația reprezintă calea de-a învăța despre democrație. Astfel,
înainte de a învăța despre democrație, oamenii trebuie să o practice.37

În cee ace privește aplicabilitatea democrației, s-a demonstrate în numeroase rânduri

că democrația este înțeleasă și aplicată în mod greșit atât în România, cât și în alte state. Prin
urmare, democrația este aplicată doar la nivel teoretic, nu și practice, deoarece au existat
momente în care statul să persecuteze cetățenii nu pentru că aceștia ar fi fost o amențare, ci
pentru că nu sunt în asentiment cu politica de guvernare. Acest lucru se poate observa atât în

36
Teodora Fuior, “Limitele democrației în statul postconflict”, Editura Universității Nașionale de Apărare “Carol
I”, 1937, p. 212
37
Oreste Teodorescu, Demonii puterii în democrație, București, 2011, p. 76
27
România cât și în alte țări afectate de actuala pandemie, unde oamenii s-au revoltat împotriva
măsurilor austere impuse de stat.

În astfel de momente, guvernanții aflați la conducerea statului anulează

responsabilitatea și obligația de a-și proteja cetățenii de amenințările externe, deoarece el
însuși reprezintă o amenințare pentru populație.

După cum am menționat anterior, din cauza unui număr limitat de opțiuni în ceea ce
privește afilierea la un partid politic înscris în cursa pentru putere, oamenii nu pot face alegeri
corecte, prin urmare, democrația, este redusă astfel doar la teorie.

Pentru o înțelegere cât mai corectă a neomarxismului, trebuie să realizăm o paralelă

între curentul social neomarxist și democrația occidentală.

Spre deosebire de deocrația occidentală, unde puterea este divizată între instituțiile
statului pentru a evita generarea unor eventuale abuzuri ce ar putea rezulta în urma
concentrării întregii puteri în mâna unei singure persoane, care sub influența sa, ar putea
deveni un despot, neomarxismul promovează idea întregirii puterii, concentrând-o într-o
singură persoană.

Neomarxismul s-a dezvoltat pe problemele sociale și politice pe care marxismul-

ideologia de bază a neomarxismului- nu a reușit să le rezolve în totalitate.

Marxismul este o teorie economico-socială, bazată pe lucrările lui Karl Marx, un filosof,
economist, jurnalist și revoluționar german de origine evreiască, din secolul al XIX lea. Karl
Marx s-a inspirat din filosofia lui Georg Hegel, din teoria economică ricordiană și din
socialismul francez din secolul al XIX lea, pentru a dezvolta o cercetare critică a societății
care se dorea atât științifică, cât și revoluționară.

Această teorie marxistă s-a dezvoltat de-a lungul a mai multe secole, îmbrăcând
diverse forme, până când, din rărăcina marxistă s-a desprins un vlăstar nou al
neomarxismului.

Neomarxismul reprezintă un curent de gândire, ce a luat naștere în secolul XX, fiind

o continuare a marxismului clasic. Curentul neomarxist păstrează anumite fragmente din
marxismul original și anume neasumarea greșelilor sau eșecurilor personale, deoarece este
mai tentant să acuzăm o anumită clasă socială pentru oprimarea altei părți. Astfel,
neomaxismul păstrează ideea de bază a marxismului și anume, opresiunile realizate de
majoritate asupra minorității.

28
 Realizând o piramidă socială, observăm că apare o linie mediană în piramidă ce
împarte societatea în grupuri de oprimați și oprimatori. Baza piramidei este constituită de
femeile discriminate, de persoanele de culoare, urmând apoi diferite minoritpți entice.

Noul curent apărut reprezintă o destabilizare a adevăratului sens al democrației,

deoarece justificări incerte cer să se explice eșecul unei părți a societății, iar pe de altă parte,
succesul celeilalte. Prin urmare, indivizii care aduc ca argument idelogic eșecurile puse pe
seama succesului altor persoane, nu reprezintă un factor social util. 38

Astfel, scopul principal al neomarxismului este monopolizarea puterii la nivel global.

Această inginerie socială numită neomarxism este rezultatul cercetărilor aplicate ale unor
filosofi și gânditori, dar lansarea acestora în societate este meritul unor grupări ce dețin
monopolul puterii politice și economice.

De ce este neomarxismul o inginerie periculoasă, care reprezintă o amenințare la

adresa integrității umane și a democrației ? Marxismul este o ideologie greșită atât din cauza
tendințelor nihiliste resimțite în acest curent de gândire, cât și prin prisma aplicării incorecte a
Ingineriei Sociale Centralizate, care centrează întreaga putere în mâna unei singure persoane,
care riscă să abuzeze de ea, transformându-se în dictator. 39

Încălcarea liberului arbitru prin promovarea obsesiv-abuzivă a campaniilor de

vaccinare, a restricțiilor legate de purtarea măștii și a distanțării fizice- care se resimte mai
mult ca o distanțare socială- reprezintă un tip de manupulare indirectă cu care omanirea se
confruntă zilnic, de la începutul pandemiei.
Toate aceste măsuri aplicate și promovate într-un mod abuziv, pot fi considerate un tip
de terorism non-invaziv, care conduce lumea prin frică și neîncredere.
Amenințările și riscurile de natură teroristă nu au limite. Cea mai importantă și
năucitoare armă este omul. Omul manipulat, împins până la marginile paroxismului, cel care
dorește răzbunarea sau omul “demiurg”, adică omul stăpân-călău, care își atribuie
predestinarea îndeplinirii unei misiuni care urmează să schimbe lumea, chiar cu prețul
propriei vieți.40

38
George G.M.T, România Military, “ Războiul hibrid”, Editura Unniversității Naționale de apărare „CAROL I“,
1997, București, p. 88
39
Vasile Furtună, 3 octombrie 2020, Articol “Ce este neomarxismul, o grenadă cu fragmentație sau o
fumigenă?”, https://viatainvaslui.ro/social/ce-este-neomarxismul-o-grenada-cu-fragmentatie-sau-o-fumigena/,
40
Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General, Academia de Înalte Studii Militare, Centrul de Studii
Strategice de Securitate, “Terorismul”, Bucureți, 2002, p. 14
29
 Teorismul este legat de numele lui Maximillian Francois Marie Isidore de
Robenspierre, un nume cu rezonanță istorică în Franța, fiind unul dintre conducătorii
Revoluției Franceze ce a avut loc în 1789.
Cuvântul „terorist” reprezintă o deviație literară a cuvântului “teroare”, care s-a
instaurat în timpul conducerii lui Robenspierre, cunoscut și ca “Domnia Terorii”. Astfel,
origininile terorismului au luat naștere în urmă cu 200 de ani, odată cu apariția lui
Robenspierre.
Inițial, acest cuvânt a fost folosit pentru definirea despotismului autorităților, după
Revoluția Franceză. Prin urmare, dacă actul de terorism este descris ca utilizarea neoficială și
imorală a violenței, precum și intimidarea în realizarea scopurilor politice, terorismul
reprezintă imaginea persoanei care urmează violența ca act de manifestare a puterii. 41
Termenul de manipulare ne este cunoscut foarte bine. Deși îmbracă diverse forme și
poate fi definit în numeroase moduri, conform celor spuse de Alex Mucchielli: ,,influențarea,
persuasiunea, propaganda, manipularea, etc sunt unul și același lucru.”
Deoarece manipularea are o arie de dezvoltare foarte largă, aceasta s-a extins în
numeroase domenii, printre care se numără și asistența socială. Manipularea este un subiect
destul de sensibil, mai ales atunci când vorbim despre cazuri sociale ce au la bază
problematica manipulării.
Acest element al coruperii morale este folosit foarte des în diferite cazuri de asistență
socială. De obicei este folosit de client sau de solicitantul de serviii sociale. Solicitantul se
poate folosi de aceste metode pentru a ascunde adevărul despre situația sa. De exemplu,
agresorii victimelor violenței domestice pot uza de această tehinică pentru a distrage atenția
agentului social sau a asistentului social de la subiectul abordat sau pentru a ascunde anumite
fapte. Persoanele care recurg la această metodă încearcă să controleze dialogul ce se
desfășoară între victimă și lucrătorul social, pentru a nu dezvălui adevărul din spatele
respectivei discuții. De asemenea, o familie disfuncțională poate încerca de asemenea să
controleze situația pentru a elimina bănuielile și scepticismul asistentului social și a crea
impresia că aceea este o familie complet normală și funcțională.
Manipularea în asistența social reprezintă un tip de manipulare psihologică, ce are ca
scop deformarea sau schimbarea percepției sau comportamentului celor din jur prin
intermediul unor metode indirecte, ascunse, amăgitoare sau chiar abusive. Prin urmare,
asistentul social trebuie să dea dovadă de exigență dar și de fermitate pe parcursul discuțiilor
cu beneficiarii pentru a evita astfel ca respectiva persoană să se folosească de atitudinea sau
41
Eric de la Maisonneuve, La tragédie de l’histoire, Reflexion strategique, www.strategic-Roads.com, 09/2001
30
de discuția generată de asistentul social pentru a se îndepărta de nucleul problemei și a crea
impresia că este lipsit de orice fel de probleme.

3.2. Particularități

Din punct de vedere genealogic, prima formă de democrație clasică a apărut în Grecia
Antică, îm timpul regelui Solon, care a realizat multe reforme sociale și politice. Aceste
reforme se manifestau sub forma eliberării plebeilor de plata impozitelor și oferirea dreptului
poporului de a-și alege conducătorul.
Atena ne dezvăluie un tip de democrație colectivistă, deoarece cetățenii atenieni
realizau un front comun pentru a-și păstra avantajele sociale, în special, dreptul de stăpânire
asupra sclavilor.
Statul atenian era format din caste sociale, ce erau stratificate din punct de vedere
religios și etic. Încă din cele mai vechi timpuri, se atestă faptul că democrația s-a clădit pe
clasele mijlocii. Însuși Aristotel afirmă faptul că o clasă mijlocie reprezintă puntea de unire
între celelalte nivele sociale.
În Atena, la putere se afla democrația directă, principala instituție a puterii fiind
poporul. Puterea adunărilor populare nu cunoștea limite, fiind prezentă atât în viața socială a
indivizilor, cât și în cea privată. Încă din cele mai vechi timpuri, putem observa că puterea și
influența unei clase sociale sărace a schimbat destinul unei națiuni, ducând la căderea Atenei.
Din păcate, această putere a maselor lipsește în prezent, puterea fiind concentrată în instituțiile
statului ce manipulează masele, realizând astfel, numeroase abuzuri.
Astfel, cei puternici impuneau legi în numele majorității, hotărau prețurile pieței și
conduceau acțiunile militare. Treptat, oligarhia (formă de gevernământ în care puterea era
exercitată de un număr mic de persoane) a atins un punct culminant în istorie, anul 411 î.e.n
marcând începutul unei perioade de declin și instabilitate a democrației ca formă de
guvernământ.
Odată cu evoluția socială a lumii, a avansat și sistemul de guvernământ, astfel încât
acum putem face comparație între democrația antică și medievală și democrația modernă,
clasică.
Democrația liberală clasică, modernă își are debutul la sfârșitul secolului al XVIII-lea
și începutul secolului XIX, sub infleuența liberalalismului. Liberalismul are o contribuție
importantă în dezvoltarea mentalității politice și democratice. Astfel, aceste idei au apărut sub
stindardul libertății individului și a eliberării de sub tirania statală.
31
 Liberalismul separă pentru prima data în istoria gândirii social-politice individul de
societate și stat în două sfere autonome: statul și societatea civilă, limitând astfel, sfera
constituțională de cea instituțională a acțiunilor statului asupra cetățenilor și a vieții lor
personale, făcându-și apariția autonomia și drepturile minorităților în comparație cu
majoritatea, propunând în acest fel egalitatea politică a tuturor cetățenilor.
În contextul practicării liberalismului, ideile și practicile politice din această sferă nu
s-au putut plia pe modelul democrației ce era prezentată ca teorie și mișcare. Astfel,
susținătorii mișcării liberale ca John Lockse, Charl-Lui și Montesquieu s-au concentrat pe
diminuarea puterii claselor sociale aristocrate și a burgheziei, precum și a influenței pe care o
exercitau față de deciziile monarhului.
Aplicarea stilului liberalist popoarelor a dus la modificarea democrației liberale prin
limitarea puterii datorită implementării drepturilor individuale și ale principiilor democratice
de suveranitate a poporului. Acest tip de democrație prezintă următoarele caracteristici:
- identificarea poporului ca subiect al puterii, în special bărbații, excluzându-se păturile
sociale de jos printre care se numărau muncitorii și femeile, aceștia compuneau clasa
socială fără drept de vot. În prima jumătate a secolului XX, deținerea bogățiilor și a
altor valori reprezenta o condiție necesară fără de care omul nu își putea exercita
dreptul la vot.
- individualitatea- recunoașterea personalității oamenilor ca fiind o prioritate asupra
legilor de stat. Dreptul omului la personalitate fiind susținut și consemnat de
constituție
- caracterul democratic formal al politicii și înțelegerea liberalității ca lipsă de obligații.
În societatea contemporană, democrația este înțeleasă ca un drept individual, prin
care omul este protejat de implicarea statului sau a altor persoane în viața privată.
- Statului nu i se permite șă aducă atingere la securitatea și dreptul cetățeanului, de
asemenea, statul nu se poate implica în organizarea comunității publice, economice,
sociale, precum și a proceselor religioase.
Aceste caracteristici ale democrației liberale demonstrează că prin intermediul său, omul
a fost eliberat de subjugarea statului, câștigându-și dreptul la recunoașterea drepturilor și a
libertăților.
Deși reprezintă o tipologie a democrației, democrația liberală nu se încadrează în tiparul
respectării drepturilor și libertăților umane. Ca orice regim politic și democrația reprezintă
anumite dezavantaje precum:
- impunerea unor limite claselor sociale
32
 - deși are ca punct comun de plecare modelul democratic, acest tip nu este cel clasic,
modern, ci reprezintă o tipologie modelată de exemplul antic, neconcentrându-se pe
puterea poporului
- impunerea unor limite cu privire la participarea cetățenilor la viața statului
Întrucât am amintit o parte din tipurile democrației existente, mă voi opri asupra unui
tip de democrație, și anume democrația socială.
Alături de democrația liberală, este prezentă și democrația socială, ale cărei tipare
funcționează pe principiul libertății, egalității și solidarității.
Pe fondul unei democrații sociale, statul social reprezintă elementul fundamental al
funcționării sale. Astfel, valorile promovate de democrația socială sunt libertatea, dreptatea și
solidaritatea, aceste elemente stând la baza noțiunii de stat social. Prin urmare, democrația
socială trebuie înțeleasă ca fiind un model controversat, deoarece vorbește despre hegemonia
modelului în societate și de modul în care aceasta negociază aplicarea sa.
Întrucât această supremație socială a dus la apariția a numeroase dispute, aceste
controverse vor avea finalitate doar în momentul în care majoritatea populației va înțelege și
va accepta democrația ca pe un model de societate.42

3.3. De la democrația occidentală la neomarxism

Regimul politic democratic se bazează, prin definiție, pe voința poporului. Analizând

construcția literală a cuvântului ,,democrație”, putem observa că avem la bază doi
termeni, ,,demos” care înseamnă popor și ,,kratos” care înseamnă putere, iar prin contopire,
reprezintă puterea poporului.
Democrația are la bază două principii: votul universal și suveranitatea națiunii.
Drepturile omului, limitarea și separarea puterilor în stat și pluripartidismul, reprezintă esența
democrației moderne.
În prezent, democrația este văzută ca aparținând partidelor de extremă dreaptă, însă
există și alte varietăți, partide considerate de stânga, care au metode democratice de
guvernare, însă cu siguranță diferă de metodele liberale.
Deși termenul de democrație este uzat în circumstanța unui context politic, principiile
sale se aplică și altor entități sau organisme, cum ar fi companiile publice, sindicatele,
universitățile etc.

42
Tobias Gambert, Manual de democrație socială 1, societatea civilă și democrația soacială, Editura Friedrich-
Ebert-Stifung Rom, București, 2015
33
 Dacă ne referim la planul politic, acest regim democratic este fundamentat pe puterea
supremă a poporului, cu alte cuvinte, suveranitatea națională, adică națiunea conduce statul
prin reprezentanții săi aleși, pe principiul egalității tuturor în fața legii și a separării puterilor
în stat.
Democrația include și nu ar trebui să se dezică de respectarea drepturilor omului și ale
cetățeanului.
Din punct de vedere istoric, democrația modernă se bazează pe trei modele apărute în
secolele XVI-XVIII: englez, francez și american.. Un element esențial al democrației îl
reprezintă constituția. Acest document, votat de popor prin referendum oraganizat în mod
liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii
conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, totodată stabilește politicile
fundamentale, structura, datoria și puterea guvernului.
Democrația funcționează pe baza unor principii bine definite, acestea fiind o serie de
reguli ce stau la baza funcționării statului democratic. Principalele norme democratice sunt:
 Libertatea
 Egalitatea
 Responsabilitatea
 Dreptatea
 Proprietatea
 Pluralismul politic
 Separarea puterilor în stat
 Reprezentativitatea
 Principiul suveranității națiunii
 Principiul domniei majorității și protecției minorității
Capitolul IV: Corupția
4.1. Definiții și tipuri de corupție
Noțiunea de corupție a căpătat în timp multiple sensuri și înțelesuri. În sens larg,
corupția este înțeleasă ca folosirea abuzivă a puterii pe care o persoană o deține, având ca
scop îndeplinirea unr interese personale sau de grup. Astfel, utilizarea poziției de persoană
publică privată în scop personal sau pentru folosul altei persoane, reprezintă un fapt de
corupție, prin urmare este o contravenție care se pedepsește prin lege.
Aprofundând fenomenul corupției, observăm faptul că aceasta a reprezentat o problemă
cu care omenirea s-a confruntat încă din vechime. Din cauza ei există infrastructură și produse
34
de proastă calitate, care periclitează viața cetățenilor. Corupția reduce dramatic credibilitatea
în rândul cetățenilor, în ceea ce privește instituțiile civile și penale. Acest element negativ, al
coruperii, s-a integrat și camuflat atât de bine în lumea contemporană, încât fără ca populația
să remarce acest lucru, s-a infiltrat în toate mediile de lucru, permițând astfel unor personaje
rău intenținate, de la birocrați necinstiți până la grupuri infracționale sau teroriste, să preia
controlul și să răspândească o influență negativă. Contrar așteptărilor, țările în care corupția
există în proporție foarte mare, economia se dezvoltă într-un ritm foarte lent.
Feomenul corupției a existat încă din cele mai vechi timpuri, iar în prezent, s-a
amplificat fiind răspândit pe întreg mapamondul.
Corupția este definită în general ca fiind un “un abuz de putere în obținerea unui câștig
personal”.
Corupţia, ca fenomen social, a atras atenţia spre studiul ei, încă din antichitate.
Conform Dicţionarului limbii române cuvântul ,,corupţie” derivă din latinescul ,,coruptio-
onis” şi înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 43 În materia
dreptului penal, termenul caracterizează o anumită comportare a funcţionarului care îşi
comercializează, îşi vinde atributele funcţiei şi încrederea acordată de societate, primind în
schimb bani ori alte foloase. Reprezintă un pericol social pentru societate prin vătămarea sau
punerea în pericol a desfăşurării activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale.44
Putem împărți corupția în 3 aspecte, luare de mită (art. 254 Cod penal), primirea de
foloase necuvenite (art. 256 Cod penal) și trafic de influență (ar. 257 Cod penal)

Art. 254 - Luarea de mită

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în
scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.45
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

43
Dicţionarul limbii române moderne, Edit. Academiei, Bucureşti 1958, p. 190
44
Gheorghe Nistoreanu, Drept penal – parte specială, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, p. 345
45
https://lege5.ro/Gratuit/heydinrt/art-254-luarea-de-mita-codul-penal?dp=giztonzwg43de, 04.05.2021, 09:44
35
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 256 - Primirea de foloase necuvenite

Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce
a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.46
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 257 - Traficul de influenţă
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de
daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are
influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să
facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de
la 2 la 10 ani.47
Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Paralelă între luare de mită și primirea de foloase necuvenite:

Ceea ce deosebeşte infracţiunea de luare de mită (art. 254 Cod penal) săvârşită prin
primirea unor sume de bani sau a altor foloase necuvenite (art. 256 Cod penal), este, între
altele, momentul când făptuitorul primeşte banii ori foloasele ce nu i se cuvin; în cazul luării
de mită, primirea acestora are loc anterior îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii îndeplinirii
unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, pe când, în cazul al doilea primirea se
realizează după ce făptuitorul a îndeplinit un act de serviciu pe care, în virtutea funcţiei sale
era obligat să-l îndeplinească, pe când la .48

Paralelă între luare de mită și trafic de influență:

Cu privire la delimitarea infracţiunii de luare de mită (art. 254 Cod penal) de

infracţiunea de trafic de influenţă (art. 257 Cod penal) este de observat că, dacă la infracţiunea
46
https://lege5.ro/Gratuit/heydinrt/art-256-primirea-de-foloase-necuvenite-codul-penal?dp=giztonzwg43tq,
04.05.2021, 09:44
47
https://lege5.ro/Gratuit/heydinrt/art-257-traficul-de-influenta-codul-penal?dp=giztonzwg44di, 04.05.2021,
09:44
48
C. Sima, Codul penal adnotat cu pr. jud. 1969 – 2000, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2000, p. 674.
36
de luare de mită înţelegerea dintre funcţionar şi persoană, dacă înţelegerea există, are ca
obiect efectuarea, neefectuarea sau întârzierea efectuării de către funcţionar, a unui act
referitor la îndatoririle sale de serviciu, ori efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, la
infracţiunea de trafic de influenţă înţelegerea care de această dată nu se mai perfectează cu
funcţionarul, are ca obiect intervenţia subiectului activ, o altă persoană, pe lângă funcţionar,
pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Din punct de vedere al densității și al extinderii, corupția poate fi împărțită în două

grupe: mică și mare. Marea corupție are loc la nivelul administrațiilor publice și locale, fiind
un schimb de putere între reprezentanții instituțiilor publice, politicieni și interesele pe care
aceștia le servesc în numele partidului sau sectorului privat de care aparțin. 49

4.2. Combaterea corupției și generalități

Pentru a combate corupția, este necesar să cunoaștem nivelul și formele corupției. Astfel,
pentru o contorizare cât mai transparentă a procentului corupției existente în instituțiile
publice, voi realiza următoarea schemă procentuală:
- 40% din companiile răspândite în UE susțin că factorul corupției reprezintă o
problemă la nivel administrativ
- 71% dinte companii declară că corupția este larg larg răspândită în țara lor
- 44% dintre manageri afirmă că reușita în afaceri se bazează pe cunoștințele din
domeniul politic
- 34% dintre firmele ce au participat la licitații, consideră că nivelul acșiunilor și al
achizițiilor a scăzut din cauza corupției
- 40% dintre înteprinderi menționează faptul că li s-a solicitat sau au fost obligate să
recurgă la mită pentru a plăti anumite servicii publice
În topul celor mai corupte țări din Europa, dar și din afara Europei se află România,
Bulgaria, Grecia, Ungaria, Somalia, Siria, Sudanul de Sud și Yemenul. La acestea se adaugă
Coreea de Nord.
Conform indicelui oferit de Tranparency International, una dintre cele mai afectate de
corupție zone este Africa, care este urmată îndeaproape de Europa de Est și de Asia Centrală,
aceste zone fiind descrise ca lipsite de ,,absența voinței politice și a drepturilor politice,

49
Semestrul European- Fișă tematică, Lupta împotriva corupției, p.2,
https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/file_import/european-semester_thematic-factsheet_fight-against-
corruption_ro.pdf,
37
precum și instituțiile slabe creează condițiile extinderii corupției, fără o rezistență prea
mare”.50
Spre deosebire de țările enumerate mai sus, există și un ansamblu de țări care au fost
ocolite de corupție, acestea fiind: Danemarca, Noua Zeelandă, Singapore, Suedia și Elveția.
Conform tiparului Tranparency International, țările care au reușit să combată corupția sunt
Danemarca, cu un credit de 88 de puncte din 100, unde numărul 100 indică lipsa totală a
oricărui tip de corupție, Noua Zeelandă, Singapore, Suedia și Elveția. Din punct de vedere
regional, cele mai puțin corupte țări sunt Europa de Vest și Uniunea Europeană, unde media
estimată este de 66 de puncte.51
În sens restrâns, legislația românească utilizează acest termen pentru a defini anumite
infrastructuri, ca de exemplu: darea și luarea de mită, traficul și cumpărarea de influență,
primirea unor avantaje materiale sau morale.52
Existența unor fapte ce pot produce prejudicii persoanelor fizice și juridice de către
funcționari sau oficiali ai diferitelor instituții publice, nu trebuie confundate cu depășirea
atribuțiilor prevăzute de fișa postului. Acest lucru nu poate fi catalogat drept act de corupție,
deoarece funcționarul nu a intenționat să obțină în mod ilicit bunuri sau avantaje. De
asemenea, este necesar să menționăm faptul că administrașia publică se află într-o stare
degradantă din punct de vedere organizatoric și juridc, acest lucru fiind cauzat de o proastă
administrație care se manifestă astfel:
- lipsă de transparență
- întârziere nejustificată
- discriminare
- abuz (în serviciu)
- nerespectarea procedurilor
- erori legale/judiciare
- neglijența în serviciu (proastă funționare sau incompetență)
Aceste exemple nu reprezintă fapte de corupție, ci un tip de administrare foarte prost
gestionată, care în timp poate conduce la săvârșirea unor acte de corupție.
Fenomenul corupției este răspândit în întreaga lume. Conform studiilor, situația în
acest moment decurge astfel: în țările sărace, corupția este prezentă într-o proporție destul de

50
Autor Mara Bierbach , Data 30.01.2019, https://www.dw.com/ro/indicele-mondial-al-corup%C8%9Biei-
%C3%AEntreb%C4%83ri-%C8%99i-r%C4%83spunsuri/a-47274673,
51
Autor Mara Bierbach , Data 30.01.2019, https://www.dw.com/ro/indicele-mondial-al-corup%C8%9Biei-
%C3%AEntreb%C4%83ri-%C8%99i-r%C4%83spunsuri/a-47274673,
52
Transparency Inernational Romania, Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție, 14.05.2021, 12:57
38
mare, în timp ce în țările bogate, gradul de przență este redus. Țările din N-ul Europei
sunt considerate a fi ferite într-o măsură destul de mare de corupție, deși nu același lucru se
poate spune despre SUA, Franța, Marea Britanie și Germania. Aceste țări au fost lovite
puternic de valul contaminator al corupției.
Deoarece corupția este catalogată drept un comportament neetic, s-au căutat explicații
care să justifice existența corupției. Prin urmare, s-a constatat că în cele mai multe cazuri,
fenomenul corupției apare pe fondul unui fundament de instabilitate financiară, în care
resursele sunt reduse sau lipsesc cu desăvârșire.

Salariile nesatisfăcătoare sunt invers proporționale cu nivelul compentențelor

salariaților, lucru care generează dificultăți în rândul anagajașilor care își doresc un venit în
plus, pe care nu îl pot obține pe cale legală, fiind nevoiți să recurgă la metode ilicite. 53
Pentru a înțelege de ce este corupția un factor atât de important în societatea actuală,
trebuie să răspundem la întrebarea ,,de ce este aceasta importantă?”. Răspunsul este simplu:
pentru că ne afectează viața.

Conform celor spuse de Comisia Europeană, corupția este un „obstacol în calea

creșterii economice”.
Printr-o estimare a procentului din banii care se pierd din cauza corupției, s-a ajuns la
suma de 120 de miliarde de euro. Banca Mondială explică cetățenilor dezavantajele pe care le
aduce corupția și cât de mult îi costă pe aceștia, iar pe de altă parte, cum ar putea fi investite
sumele care se pierd anual din această cauză.
Ca orice faptă ilicită și corupția are efecte care se resimt în mod direct sau indirect atât
de către angajații cât și de către funcționarii care primesc mită, dar și de către persoanele care
o oferă. Prin analogie cu un măr putred, aflat în mijlocul unei lăzi pline de mere sănătoase, pe
care mărul stricat reușește să le contamineze și pe celelalte, dacă într-o instituție pubșică s-a
cerut sau s-a acceptat mită, acest obicei poate deveni repetitiv și nociv atât pentru solicitanții
de servicii publice, cât și pentru instituția respectivă. Corupția care nu este stopată la timp
produce efecte negative precum:

- ,,studiile empirice arată că persoanele cu posibilități financiare reduse plătesc

un procent ridcat din venitul lor pentru a da mită”

- corupția erodează încrederea în guverne și dinamitează contractul social

53
Liviu Radu, Guyas Gyula, “Corupția în România, o problemă de nerezolvat”, Cluj-Napoca, 2010, p. 111
39
 - corupția alimentează și perpetuează inegalitățile și nemulțumirile, care duc la
fragilitate, extremism violent, cconflict

- corupția împiedică investițiile, având efecte asupra creșterii economice și a

locurilor de muncă. Aceasta poate influența calitatea serviciilor oferite. De exemplu,
mita poate influența decizia unui funționar public sau poate distruge viața unor oameni
în cazul în care se recurge la mită pentru promovarea unui examen, în urma căruia cel
care a oferit mită, de exemplu un student la medicină, periclitează viața unui pacient
din cauza lipsei de pregătire și a profesionalismului.54

Deși corupția este dificil de definit datorită complexității de sensuri și de forme pe

care le îmbracă acest fenomen, există totuși trei definiții care înglobează aspectele
importante de reținut despre problematica corupției. Prin urmare, acestea sunt:

Friedrich prezintă corupția astfel: ,,vorbim despre corupție de câte ori un deținător al
puterii, un funcționar public cau orice occupant al unei funcții publice, este determinat
prin recompense financiare sau de altă natură”.

O altă modalitate de definire a corupției este raportarea la cee ce este cunoscut sub
denumirea de ,,îndatorire publică sau oficială”. Astfel, Wiston Churchil susține că un
comportament corupt apare în momentul în care sunt solicitate activități care deviază de la
îndatoririle formale ale unei funcții publice în favoarea unor câștiguri private, pecuniare
sau de statut, obținute de personae sau grupuri. Astfel, cel care se face responsabil de
combaterea corupției va realiza anumite calcule: care sunt resursele alocate, dacă există
efecte negative și dacă alternativa corupșiei nu poate fi exclusă.55

Conform celor spuse de Sadhguru Ishakriya, puterea nu corupe, ci oamenii sunt

corupți. Definiția pe care o dă acesta corupției este următoarea: ,,dacă există ceva
numit ,,eu” și există ceva numit „tu”, corupția a început!” Prin definiție, corupția este
elemental care ne face să ne considerăm mai importanți decât cee ace este celălalt. Odată
ce ne identificăm tot mai puternic cu ,,ce sunt eu” și ,,ce îmi aparține”, devenim corupți.

Prin putere, corupția capătă expresie. Dacă persoana care dispune de putere este
inteligentă, inteligența acesteia își va găsi expresia. Însă dacă cineva este corupt, corupția
de care dă dovadă va căpăta proporții dezastruoase.
54
Ce este corupția și de ce afectează viața fiecăruia, 10 decembrie 2018,
https://www.euractiv.ro/edu-just-rule-of-law-stat-de-drept/ce-este-coruptia-si-de-ce-afecteaza-viata-
fiecaruia-12642,
55
Liviu Radu, Gulyas Gyula “Corupția în România, o problemă de nerezolvat ?”, Facultatea de Știițe Politice
Administrative și ale Communicării, Cluj-Napoca, 2016, p. 112
40
 Capitolul V – BOR PE TIMP DE PANDEMIE

5.1. Perspectiva legislativă și manipularea imaginii BOR

Din punct de vedere legislativ, Biserica Ortodoxă Română s-a supus legilor statului și nu a
împiedicat informarea în contextul pandemic, ba dimpotrivă, a generat în foarte multe lăcașuri
de cult ortodox subiecte pe tema Covid-19 și a sfătuit creștinii despre igiena necesară și
comportamentul pe care trebuie să-l adopte atât în biserică cât și în afara ei. Acest lucru
(informarea creștinilor) a fost făcut de biserică, benevol, deși nu are ca obligație sau nu poate
fi constrânsă să abordeze asemenea subiecte cu credincioșii, cu toate că legile
41
guvernamentale, mai ales cele de stopare a accesului în lăcașurile de cult au fost un abuz la
adresa clerului și enoriașilor ortodoxși. Creștinii au fost opriți de la participarea Sfintelor
Taine o perioadă de timp, dar în aceeași perioadă erau chemați la vot în număr cât mai mare.

În statutul BOR se specifică clar, că biserica își stabilește singură propriile reguli și nu se
poate amesteca niciun organism politic sau de altă natură, în acest sens.

Art. 3 - (2) Biserica Ortodoxã Românã se administreazã în mod autonom prin organisme
proprii reprezentative, constituite din clerici și mireni, potrivit Sfintelor Canoane, dispozițiilor
prezentului Statut și altor dispoziþii ale autoritãții bisericești competente.
Art. 4 - (1) Biserica Ortodoxã Românã este autonomã fațã de Stat și fațã de alte instituții.
În altă ordine de idei, biserica colaborează cu statul pentru a se ajuta reciproc în misiunea
pe care biserica și-o propune cu enoriașii din punct de vedere pastoral, spiritual-cultural,
educationa și social.
Art. 4 - (2) Biserica Ortodoxã Românã stabilește relații de dialog și cooperare cu Statul și cu
diferite instituții pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaționale și
social-filantropice.56
Odată dobândite aceste lucruri de către enoriași și punându-le în practica zilnică, statul
nu are decât de câștigat prin faptul că societatea se construiește din oameni echilibrați psihic și
sufletește, care ajută la o bună dezvoltare și la crearea unei imagini bune a țării.
Art. 5 - (1) Biserica Ortodoxã Românã cuprinde pe creștinii ortodocși din țarã și pe creștinii
ortodocși români din afara granițelor țãrii, precum și pe cei primiți canonic în comunitãțile ei.
(2) Biserica Ortodoxã Românã este naționalã și majoritarã potrivit vechimii apostolice,
tradiției, numãrului de credincioși și contribuției sale deosebite la viața și cultura poporului
român. Biserica Ortodoxã Românã este Biserica neamului românesc.
În Constituție ni se aduc la cunoștință drepturile și libertățile fundamentale ale
conștiinței, după cum urmează:

Libertatea conştiinţei
Art. 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi
îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o
credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

56
S T A T U T U L PENTRU ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,
https://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf, 23.04.2021, 10:41
42
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de
respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire
religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv
prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în
orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor
minori a căror răspundere le revine.57
Dreptul pacientului la informaţia medicală58
Art. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor
medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la
procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor
medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
Art. 8
Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate. În cazul în care pacientul nu cunoaşte limba
română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori într-o limbă pe care o
cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.
Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală59
Art. 13
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în
scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale
trebuie explicate pacientului.
Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului
Art. 21
Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
Art. 22
57
https://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-29-constitutie, 23.04.2021, 12:03
58
http://infrastructura-sanatate.ms.ro/formulare/drepturi_pacient, 23.04.2021, 12:10
59
https://lege5.ro/gratuit/gq2tonbs/consimtamantul-pacientului-privind-interventia-medicala-lege-46-2003?
dp=gezdinrrgmztk, 02.05.2021, 13:00
43
 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi
dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.60
Având în vedere aceste articole, se presupune că fiecare dintre noi ar trebui să fie liber
să aleagă ceea ce crede că îi poate fi benefic, fie din punct de vedere religios, fie din punct de
vedere medical și să nu i se repete obsesiv doar un anumit lucru, prezentând doar aspectele
”pozitive” ale acestuia, iar persoana căruia i se adresează neștiind ce efecte secundare sau
adverse poate suferi.
Persoanele cu drept de vot, ar trebui să fie lăsate libere să aleagă, nu doar pe cine pune
ștampila la alegeri parlamentare, locale sau la nivel de țară, ci și libere să aleagă cu bună
știință și bună informare orice aspect medical, religios sau etic care i se adresează.
Respectând legile, mai întâi cei care le fac, se naște respectul la nivel social și dispar
separatismul și ura care pun stăpânire pe mințile celor ce nu văd dincolo de sticla televizorului
sau sunt atinși de undele mass-mediei.
Din punct de vedere legislativ, dacă articolele de mai sus s-ar respecta și statul ar lua
măsurile necesare și nu s-ar mai înjosi într-atât încât să apeleze la preoții care formează
imaginea BOR și ar lăsa liberul arbitru al fiecăruia să decidă, ar căpăta mai mult respect din
partea poporului și a alegătorilor și s-ar putea bizui pe ei atunci când au nevoie.
Deși sunt preoți, medici, biochimiști, neurologi, psihologi etc, nu este de datoria lor să
informeze despre acte medicale sau să îndemne la anumite acte medicale, mai ales în
lăcașurile de cult, pentru care nu răspund în urma unor posibile reacții adverse, ci ar trebui
luată această presiune de pe ei și lăsați să predice cele ale Evangheliei întru care au pregătirea
necesară.
Acest separatism care s-a creat și între preoți, unii pro, alții contra vaccin, unii pro,
alții contra mască etc., creează o imagine deluzorie la nivel de societate și dezvoltă o ură a
acestor tabere, crezând că fiecare dintre ele deține adevărul, iar celălalt este cel înșelat. Unde a
dispărut toleranța care este propovăduită când vine vorba de oamenii de culoare sau de
miniritățile etnice sau sexuale ? Din acest motiv foarte mulți înțeleg în ce manipulare se află,
dar foarte mulți sunt și cei care susțin doar un punct de vedere judecându-i pe ceilalți din
tabăra opusă sau chiar acuzând punctul lor de vedere ca fiind unul care îi pune pe ei în peicol
sau ca fiind ,,învechit”.
Dintre toate aceste manipulări grosolane, imaginea BOR se pare că este cel mai rău și
des atacată, pentru a discredita imaginea celor care se regăsesc în biserica creștină și a lovi în
identitatea acestui popor român-creștin-ortodox care deține un procent de peste 80%.
60
https://marius-nasta.ro/legea-46-din-2003-actualizata-la-data-de-10-01-2019, 02.05.2021, 13:15
44
 5.2. Rolul BOR în pandemie

Biserica în timpul pandemiei, mai ales în perioada stării de alertă sau de lock-down, a
pus la dispoziție mulți voluntari, în acel program de distribuire a mâncării sau produselor
necesare celor bătrâni sau nevoiași, în toate zonele din țară, printr-o muncă și organizare
excepționale.

Chiar dacă biserica s-a confruntat cu o situație economică foarte grea, preoții și
oamenii apropiați care au susținut dintotdeauna fețele bisericești mai ales în marșuri
filantopice, au găsit soluții și resurse să doneze aparatură medicală și să asigure și ajutoare
financiare. Aceste ajutoare date de către biserică și oamenii apropiați, însumează undeva la
peste 4,3 milioane de euro, arată rapoartele, cu toate că biserica timp de 2 luni nu a încasat
venituri în contextual actual pandemic.

Restricțiile impuse slujbelor bisericești și împărtășirii cu Sfintele Taine au fost văzute

de unii preoți și credincioși practicanți drept o intruziune a statului în treburile bisericești.
Mulți au protestat față de regulile impuse de autoritățile, invocând libertatea religioasă, rolul
spiritualității în tratarea bolilor și contaminarea  prin împărtășire.
Oficial, BOR a avut o poziție moderată în general, dar pe rețelele de socializare au
existat poziții ale unor clerici împotriva restricțiilor. Au fost și preoți care au ignorat regulile,
ieșind în evidență Arhiepiscopul Tomisului cu cea de-a doua Înviere.
Pe baza Ordonanței militare nr. 1 din 17 martie 2020 și a Ordonanței militare 2 din 21
martie 2020, după o consultare cu Ministerul de interne, BOR a anunțat că, la toate parohiile,
Sfânta Liturghie și celelalte slujbe liturgice se vor oficia în lăcașul de cult de către slujitorii
bisericii respective (preoți, diaconi, cântăreți, paraclisier), fără participarea publicului, slujbele
urmând să fie transmise online și în media locală sau națională. În comunicat, credincioșii
erau îndemnați să nu iasă din casă decât pentru situații de ,,maximă necesitate”.
În acel moment foarte mulți voluntari au acționat prin diferite parohii din întreaga țară
și au venit în ajutorul celor nevoiași sau persoanelor în etate, ducându-le diferite alimente și
mâncare.
Apele s-au tulburat înainte de Paște, când Marcel Vela a ieșit să anunțe un acord între
MAI și BOR, care transforma polițiștii și jandarmii în ,,angajații” bisericii. Potrivit acordului,
MAI trebuia să ajute Biserica Ortodoxă Română să împartă Sfintele Paști și Sfânta Lumină în
seara Învierii. De asemenea, acordul prevedea distribuirea prescurilor timp de două zile în
spații special amenajate, în afara bisericilor.
45
 Acordul nu a fost primit prea bine de președinte, care, vizibil iritat, a cerut Guvernului,
într-o declarație de presă, să revină asupra documentului și să găsească, ”dacă vor”, o formulă
care să respecte principiul ,,Stați acasă”. Nemulțumiri s-au auzit și din rândul catolicilor și
protestanților, care n-au beneficiat de acest tratament.
Marcel Vela a purtat o nouă dscuție cu Patriarhul Daniel și cei doi au căzut de acord să
revizuiască unele măsuri pentru Sărbătorile Pascale.
Noul acord prevedea că pâinea binecuvântată va fi distribuită, la solicitare, la
domiciliul credincioșilor din toate parohiile de către personalul clerical și voluntarii din
parohie. În realitate, în unele parohii prescurile au fost distribuite și celor care nu au solicitat,
dar lucrurile s-au derulat destul de liniștit, majoritatea oamenilor respectând
ordonanțele militare.
Au fost însă și trei momente care au afectat imaginea BOR: nerespectarea regulilor la
înmormântarea lui ÎPS Pimen, disputa ,,linguriței” și atitudinea Arhiepiscopului Tomisului, de
care conducerea Bisericii s-a delimitat, lăsându-l însă să încalce regulile stabilite de Sfântul
Sinod și reglementările din perioada stării de urgență. 
Decizia este ,,una luată exclusiv în virtutea principiului autonomiei eparhiale și
asumată integral doar de ierarh și de acest for bisericesc local”, a spus purtătorul de cuvânt
al Patriarhiei, Vasile Bănescu, adăugând că "adevărata slujbă a Învierii Domnului din acest an
a fost oficiată în toate bisericile din Patriarhia Română în noaptea de Paști”.
Așa că ÎPS Teodosie a organizat a doua Înviere într-un total dispreț față de regulile de
distanțare și de igienă. Nu l-a deranjat nimeni cu nicio întrebare, polițiștii făcându-și simțită
prezența doar pentru a-l reține pe un bărbat care protesta față de inițiativa lui Teodosie.
Deși Biserica Ortodoxă a decis că împărtășirea credincioșilor se amână pentru o
perioadă, în condițiile pandemiei de coronavirus, ÎPS Teodosie nu a ținut cont, pe motiv că
nu-i poate amâna pe credincioși: ”Eu nu am putut să-i amân pe credincioși. Eu știu că la orice
liturghie se împărtășește”.
Disputa ”linguriței” a fost cea mai înverșunată în cadrul Bisericii, observatorii neutri,
dar și unii credincioși înțelegând cu greu sau deloc cramponarea de o linguriță de argint la
împărtășanie, când ar fi fost mai simplu ca fiecare să-și aducă o linguriță de unică folosință.
Inițial, BOR a transmis că enoriașii pot cere preotului, ,,în mod excepțional,
împărtășirea, în orice moment al zilei, din Sfânta Euharistie pentru bolnavi, care le poate fi
oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană
(o firimitură din Sfânta Euharistie este pusă într-o linguriță cu vin)”. Confruntat cu protestele

46
aripii tradiționaliste din BOR, Patriarhul Daniel a fost nevoit să revină asupra deciziei, astfel
că împărtășania a fost suspendată pentru un interval de timp, în funcție de evoluția epidemiei.
Dacă în România, doar ÎPS Teodosie a repetat Învierea, în Grecia acest lucru s-a
petrecut în întreaga țară.61 

5.3. Manipularea imaginii BOR – studiu de caz

5.3.1. Ipoteza de lucru

În lucrarea de față am pornit de la ipoteza că, libertatea omului este o conditie sin-qua-
non de viață și trebuie respectată, fiind un mijloc de dezvoltare a personalității umane. În acest
scop am ales extrase din declarațiile unor lideri importanți ai României și aplicarea unui
chestionar pe persoane din diferite medii sociale.

5.3.2. Obiectivele cercetării

1. Evaluarea expunerii bisericii și a preoților în ochii creștinilor, în mare parte, dar și a
celorlalți care nu frecventează biserica;
2. Evaluarea exercițiului de manipulare al statului la adresa bisericii, dar și a populației,
din punct de vedere social.
5.3.3. Grup țintă
Grupul țintă a fost format în mare parte din persoane avizate pentru a răspunde la
aceste întrebări, deoarece în anumite aspecte ale chestionarului, răspunsurile pot fi date de
persoane practicante. Am strâns câteva răspunsuri și de la persoane care nu frecventează
biserica, pentru a avea și o imagine de ansamblu din afara acestui fenomen religios. În acest
sens m-am folosit de rețelele sociale (whatsapp, facebook messenger și grupuri de facebook).
Aceste persoane cuprind diferite vârste, dar nu mai mici de 18 ani, vârsta care se mai spune și
vârsta maturizării. Graficul procentual al vârstelor de mai jos.
Acest subcapitol a fost realizat prin metoda aplicării unui chestionar pe diferite pături
sociale cu diverse vârste, specificate în ultima întrebare, unde se va regăsi, ca și la celelalte
întrebări, un grafic din care reiese numărul respondenților participanți.
În vederea studierii imaginii BOR în ochii creștinilor vom opta pentru o metodă
sociologică specifică colectării și analizei unei cantități cât mai mari de date empirice. Astfel,
prin utilizarea anchetei sociologice urmează să colectăm date factuale și de percepție de la
61
Reporter-Jurnalist, 01.06.2020, Cătălina Mihai, https://www.euractiv.ro/coronavirus-covid19/biserica-in-
vremea-pandemiei-19304, 25.06.2021, 12:34
47
creștinii parcticanți, în mare parte, din România. Ancheta sociologică pe care o planificăm va
utiliza ca instrument de cercetare chestionarul, în vederea colectării datelor empirice privind
parcursul acestei epidemii de Covid-19, de la începuturi și până în prezent, ținând cont de
schimbările care au avut loc în această perioadă și care au schimbat mentalități.
Mai departe vom expune răspunsurile celor care au luat parte la acest chestionar, prin
răspunsuri libere și cu alegere multiplă.

5.3.4. Top declarații la începutul vs în plină pandemie:

1. Klaus Werner Iohannis, președinte actual al României, politician român, de origine
germană, care solicită în judecată 2 bătrâni pentru a le câștiga fraudolos casa 62 și suspectat că ar
fi făcut trafic de copii 63, afirma la începutul pandemiei că – ,,M-am interest un pic de starea celor
care au fost găsiți pozitiv. Deci cei 30 și…, care sunt declarați bolnavi. Și am constatat că starea
lor generală este bună. Mai exact, mai mulți dintre ei nu au niciun fel de simptom, mai mulți dintre
ei au simptome foarte ușoare de tip răceală, câțiva au simptome de gripă. Asta ca să demitizăm
un pic boala, fiindcă am citit câteva articole ieri, unde se vorbea despre un virus ucigaș într-o
manieră foarte apocaliptică”.64
Același Klaus Werner Iohannis fiind foarte vehement în aprilie, anul 2020, făcea
următoarele afirmații la modul imperativ, ,,stați acasă! Altfel, după sărbători, vom avea
înmormântări.”65 arătând cu degetul spre popor, gest care nu l-a caracerizat până în acest
moment al pandemiei, drept care îi dă curajul să îi certe, pentru credința lor și le dă indicații
despre purtarea lor liber ortodoxă, din care el nu face parte și nu deține informațiile necesare
pentru a le spune cum să o trăiască, pe cei care înțeleg această credință prin mersul la biserică.
În schimb, pe data 4 decembrie 2020, domnul președinte Klaus Werner Iohannis,
transmitea sub o notă optimistă, că, ”dacă fiecare dintre noi va respecta normele, nu va fi motiv
de îngrijoare suplimentară. Vă îndemn să veniți în număr cât mai mare la urne!,, 66
2. Raed Arafat, medic român de origine arabo-palestiniană, afirmă – ,,Virusul se
elimină singur, prin sistemul imunitar. Deci, este ca la o gripă. Știți că, inclusiv când avem o
gripă, noi, majoritatea noastră, nu luăm medicamente. Dar virusul la un moment este, adică
boala este vindectă sau o vindecă. Deci, nu trebuie să fie aplicat un tratament ca astfel de
boală să se autovindece prin sistemul imunitar al persoanei respective.”67

62
Emisiunea Argeș Tv, iunie 2016, https://www.youtube.com/watch?v=Gd3PJ6rYsA4, 04.07.2021, 02:24
63
Reporter Cezar Budescu, Antena 1 Tv Sibiu, https://www.youtube.com/watch?v=HE47r-QXWvE, 04.07.2021,
02:23
64
30 iunie 2021, https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s, 04.07.2021, 02:35
65
Ziarul Gândul, 15 aprilie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=Va7j22x4_7Q, 04.07.2021, 03:05
66
Agerpres, 04.decembrie.2020, https://www.youtube.com/watch?v=ws7I6Bbv6RQ, 04.07.2021, 03:09
67
30 martie 2021, https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s, 04.07.2021, 03:12
48
 În emisiune la Marius Tucă care întreba ,,Nu poți să-mi invoci OMS-ul, pentru că,
OMS-ul a spus la început să poarte mască doar cei care au simptome. Care sunt măsurile
luate de OMS și sunt bune pentru omenire?” Raed Arafat răspunde că, ,,La început se
acționează fără să ai foarte multe date, pentru că este o chestie nouă. Și atunci sunt aduși
diferiți experți în domeniu, sunt întrebați, părerile lor alcătuiesc acest bagaj de informații pe
care merge OMS-ul. Unele sunt greșite, altele sunt corecte.” 68 Tot în această emisiune,
domnul doctor Raed Arafat, spune că, lăcașurile de cult sunt considerate în zonă roșie, deși
până la acel moment nu era nimeni din biserică confirmat pozitiv.
Având în vedere această abordare la măsurile OMS-ului, ce informație mai poate fi
credibilă, indiferent de stadiu avansat al cercetării? De unde putem știi când s-a ajuns la
cunoașterea absolută, care ne salvează? De ce trebuie să devenim toți cobai, doar pentru că
așa gândește un grup de oameni, pare-se total nepregătit?
La Apostolul Cununiei, ni se spune ,,Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci
fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica.”69 Și atunci, cum putem să ne
facem singuri rău, dacă știm că acel lucru nu ne folosește? Oare nu ne putem purta mai bine
de grijă noi și familia, decât OMS-ul?
3. Adrian Streinu-Cercel, medic și cercetător român, director al Institutlui Național de
Boli Infecțioase ,,Prof. Dr. Matei Balș”, declarat de 2 ori incompatibil de ANI (Agenția
Națională de Integritate) pentru pozițiile deținute în cadrul Guvernului și al UMF în paralel cu
poziția de director de spital, în 2009 și 2010-2012. 70 – Reporter-,,Acest virus este mai grav ca
gripa?” Medicul Streinu Cercel, răspunde ,,Nu, din contră, este de zece ori mai slab decât
gripa”. ,,te doare capul..., te dor mușchii, ai o stare ca și cum ai fi bătut, e gripă. Nu ai nevoie
de niciun test. Ai nevoie să stai naibii acasă, să te izolezi, să suni medicul de familie și să-i
spui ce ai. Și medicul de familie îți spune, ai gripă clinic.”71
Tot acest medic român, Streinu Cercel, revine la ceva timp după, și afirmă, ,,s-a văzut
de fiecare dată că un virus care are stopism respirator, cum este și acest coronavirus, pe
măsură ce trece de la o persoană la alta, își crește gradul de virulență” 72 Cum a ajuns domnul
doctor Streinu Cercel la aceste rezultate? Dar cum pot să cred acest medic, care a fost puternic
mediatizat (iar alții ca doamna doctor Flavia Groșan, care au salvat mii de oameni fără

68
Reporter Marius Tucă, Emisiunea Marius Tucă Show, 09.august.2020, https://www.youtube.com/watch?
v=cWVg8FiDiUw&t=44s, 04.07.2021, 02:24
69
Biblia sau Sfânta Scriptură, Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, cap 5, versetul 29, Editura
Institutului Biblic și de misiune ortdoxă, București 2013, p. 1331
70
https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Streinu-Cercel, 04.07.2021, 02:13
71
30 martie 2021, https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s, 04.07.2021, 02:36
72
Emisiune Antena 3, 30 martie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=icJB8LQQAwE, 04.07.2021, 04:16
49
intubaje, este marginalizată de guvernanți) și este suspect de devalizarea bugetului CAS în
schema bolilor inventate și spălare de bani cu fundații private pe care le deține și unde îi intră
banii din campanii pe care le face pntru testări?73 Deci care ar putea fi adevărul? Este limpede
că orice om care se confruntă cu o stare de rău, indeferent de ce natură, se tratează acasă sau
în prezența unui medic. De ce este nevoie de restricții generale, (până la urmă ne putem gândi
și la privare de libertate) doar pentru că am putea fi suspecți? Până și răufacătorii sunt judecați
în libertate, până când se găsesc dovezile necesare care îi incriminează.
Atât de mediatizat a fost acest subiect pe tema Covid-19, încât dacă ajungi să strănuți
și în biserică, în loc de urarea consacrată ”sănătate,, foarte mulți fac 2 pași în spate, pentru că
imediat devii ”suspect,,.

4. Nelu Tătaru - este un politician român, fost senator, ales în legislatura 2012-2016,

acuzat că a fraudat alegerile în care a fost ales președinte al PNL Vaslui 74 , afirma– ,,să
plecăm de la o premisă pe care trebuie să o știe toată lumea, masca nu o poartă omul sănătos,
masca o poartă omul bolnav, da, pentru a nu disemina. Masca purtată de omul sănătos poate
face mai mult rău decât bine.”75
Același Nelu Tătaru, afirmă într-un inteviu ulterior ,,Încă este în curs acea licitație. S-
au primit dosarele, se încarcă și astăzi. Sunt în jur de 50 de firme care s-au înscris. Va urma o
perioade de 2 zile în care se va evalua fiecare ofertă și legalitatea ei. În această perioadă se vor
declara cei câștigători și li se vor cere și niște precalculări de preț iar în jurul zilei de luni sau
marți vom avea și declararea câștigătorului.” în cee ace privește măștile. 76 Până nu demult,
erau bisericile pline de jandarmi și poliție care dădeau afară oameni care nu purtau mască și
pentru faptul că erau prea mulți și prea apropiați. Aici putem aduce în discuție, tot un cuvânt
al lui Hristos Iisus, care spune ,,Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi
odihni pe voi.”77 Acest lucru privează creștinii de la dreptul de exercitare a propriei credințe.
Având în vedere toate aceste declarații, dar și multe altele, printre care declarații în
aceeași zi a mai multor oameni politici care se contraziceau sau aveau opinii și abordări
diferite legate de aceleași subiecte, privind în primul rând restricțiile, acești oameni și această
situație nu mai prezintă credibilitate în rândul populației. Foarte mulți respectă de teamă
aceste ridicole restricții, dar cu siguranță foarte mulți sunt și bulversați, privind această
avalanșă de informații care se pare că se schimbă de la o zi la alta și nu știi daca să iei de bun
ce se spune astăzi, când știi că mâine, cel mai probabil, acest lucru nu va mai fi valabil.
A nu se înțelege greșit. Nu susținem ideea că nu ar exista Covid-19, dar există și alte
boli foarte grave de care s-a uitat de aproape 2 ani, iar persoanele care au nevoie imedată de
asistență medicală, dar care nu au Covid-19, sunt lăsate la poarta spitalului.
73
Reporter Dragoș Pătraru, Ziarul Libertatea, 30 martie 2020 https://www.youtube.com/watch?
v=4hAtKLy_7yo, 04.07.2021, 04:31
74
Reporter jurnalist Alina Toma, 2 iulie 2021, https://ziare.com/nelu-tataru/stiri-nelu-tataru/nelu-tataru-
frauda-alegeri-pnl-vaslui-1688333#comentarii,
75
30 martie 2021, https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s, 04.07.2021, 02:36
76
Emisiune Pro Media Tv, 4 iunie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=l5jkqFiCiL0, 04.07.2021, 04:51
77
Biblia sau Sfânta Scriptură, Evanghelia Sfântului Apostol Matei, cap 11, versetul 28, Editura Institutului Biblic
și de misiune ortdoxă, București 2013, p. 1110
50
 5.3.5. Prezentarea chestionarului
Întrebările la care s-a răspuns cu câte 3-4 variante multiple, sunt următoarele:

1. Cum percepeți colaborarea dintre biserică și stat, în contextul pandemiei? (grafic-fig. 1)

a. Statul a avut o implicare exagerată.
b. Statul a procedat corect. Trebuia sa impună reguli.
c. Biserica trebuia să se organizeze în mod autonom, prin organisme proprii.
d. Statul trebuia să-și mențină poziția și să mențină regulile stricte în biserică.
Interpretare numerică:
a și c – 22 răspunsuri
b și c – 1 răspuns
b și d – 3 răspunsuri
a – 42 răspunsuri
b – 12 răspunsuri
c – 33 răspunsuri
d – 15 răspunsuri

-fig. 1
Interpretare - Această întrebare a avut rolul de a înțelege cum privesc oamenii legătura
dintre stat și biserică, în ceea ce privește această perioadă grea de încercare pentru fiecare
dinre noi. Am surprins, din și prin răspunsurile primite, faptul că majoritatea consideră că
statul a exagerat cu măsurile pe care le-a impus.

2. Considerați benefică folosirea bisericii, de către stat, în promovarea conextului pandemic

(vaccinare, purtarea măștii, etc.)? (grafic-fig. 2)
a. Da, biserica trebuie să colaboreze cu statul și chiar să se supună.
b. Nu, biserica nu își poate asuma un asemenea lucru și este autonomă.
51
c. Statul se folosește de biserică doar pentru a-și atinge scopuri ascunse.
Interpretare numerică:
a și b – 1 răspuns
a și c – 2 răspunsuri
b și c – 14 răspunsuri
a – 20 răspunsuri
b – 63 răspunsuri
c – 28 răspunsuri

-fig. 2
Interpretare-Atunci când respondenții au fost puși în situația de a alege dacă este
normal sau nu, ca statul să implice biserica și implicit, biserica să accepte implicarea statului
în promovarea purtării măștii, vaccinului, respectării distanței atât fizice, cât și sociale, am
colectat ca fiind majoritar, răspunsul din care reiese că biserica nu trebuia implicată și nu
trebuia să se implice în acest lucru, deoarece nu deține datele și cunoștințele necesare.

3. Credeți că BOR a fost manipulată de stat? (grafic-fig. 3)

a. Statul nu a manipulat BOR. Acest lucru este la nivel global, nu doar în România.
b. Statul controlează absolut toate instituțiile, și chiar o parte din clericii ortodocși.
c. Statul, la rândul său, este controlat și respectă doar anumite indicații.
d. Biserica s-a lăsat manipulată într-o oarecare măsură, pentru a păstra un echilibru între
cele 2 instituții.
Interpretare numerică:
a, b și c – 1 răspuns
b, c și d – 3 răspunsuri
a și b – 1 răspuns
a și d – 1 răspuns
b și d – 4 răspunsuri
c și d – 9 răspunsuri
52
a – 22 răspunsuri
b – 20 de răspunsuri
c – 15 răspunsuri
d – 51 răspunsuri

-fig. 3
Interpretare-Rezultatul la întrebarea această a scos în evidență și a întărit ceea ce
respondenții au susținut și la întrbarea 1, și anume, că statul a avut implicare exagerată și
implicit, BOR a fost și s-a lăsat manipulată de către stat, presupunem noi, pentru faptul că a
fost constrânsă prin diferite mijloace.

4. Este pandemia un instrument de manipulare, nu doar a bisericii, ci și din punct de vedere

social? (grafic-fig. 4)
a. În mod sigur.
b. Tind să cred că da.
c. În niciun caz.
d. Nu știu.
Interpretare numerică:
a – 55 răspunsuri
b – 45 răspunsuri
c – 15 răspunsuri
d – 13 răspunsuri

53
 -fig. 4
Interpretare-Ca și la întrebarea anterioară, și de aici reiese că, statul s-a folosit de
această pandemie, care de altfel a făcut și mult rău celor care au trecut prin această boală,
pentru a pune stăpânire pe popor și alte instituții (precum și biserica) și a controla lucrurile
după bunul plac.

5. Ce părere aveți despre comunicatul inițial al Patriarhiei în ceea ce privește lingurița de

împărtășanie? (grafic-fig. 5)
a. Este un lucru normal, previne îmbolnăvirea.
b. Nu am nicio părere, nu mă împărtășesc.
c. Este o Sfântă Taină, nu se poate pune în discuție decât ceea ce spun canoanele
bisericești.
Interpretare numerică:
a și b – 1 răspunuri
a – 18 răspunsuri
b – 10 răspunsuri
c – 99 răspunsuri

54
 -fig. 5
Interpretare-Aici, mai mult decât la oricare altă întrebare, respondenții au avut un
punct de vedere categoric, din care putem înțelege implicarea statului în biserică și revenirea,
respectiv îndreptarea situației din partea bisericii. Inițial comunicatul în ceea ce privește
lingurița pentru Împărtășanie, din partea Patriarhiei fiind acela de a se folosi o lingură de
unică folosință pentru Împărtășirea credincioșilor. Probabil având la bază reacția oamenilor,
biserica, respectiv purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a ieșit cu o nouă declarație, aceea că nu
se poate folosi decât o singură lingură și aceea cea destinată pentru împărtășirea celor care
doresc a se împărtăși.

6. Credeți că dacă s-ar vaccina preoții, ar putea fi un exemplu și s-ar termina cu pandemia?
(grafic-fig. 6)
a. Da, preoții au mare influență și ar fi un exemplu bun.
b. Fiecare trebuie să decidă pentru el, nu ar trebui să se lase nimeni influențat.
c. Dacă preoții s-ar vaccina, ar da dovadă de frică și s-ar pierde mulți dintre credincioși.
d. Indiferent de cine se va vaccina, pandemia se va termina doar atunci când vor decide cei
care au declanșat-o.
Interpretare numerică:
a, b și c – 5 răspunsuri
a și b – 1 răspuns
b și c – 11 răspunsuri
c și d – 2 răspunsuri
a – 13 răspunsuri
b – 55 răspunsuri
c – 13 răspunsuri

55
d – 26 răspunsuri

-fig. 6
Interpretare-Întrebarea 6 a fost construită pentru a vedea dacă respondențiilor le place
să respecte pur și simplu reguli și le este mai ușor să se lase dirijați de alte persoane prin
exemplele lor, sau au o fire autonomă și încearcă prin metode proprii să adune informațiile
necesare înaintea luării unor decizii. Se poate observa că în mare parte, respondenții doresc a
fi autonomi.

7. Ce tip de preoți apreciați mai mult, în acest context? (grafic-fig. 7)

a. Cei care își iau toate măsurile și respectă legea statului în litera ei (respectând distanțarea
fizică, purtarea măștii, susținerea vaccinării, etc).
b. Cei care sunt echilibrați și lasă enoriașii să ia propriile decizii, fără să-i influențeze.
c. Cei care sunt împotriva vaccinului, purtării măștii și altor legi, considerate abuzive și
care încalcă drepturile omului și atentează la sănătatea lui.
Interpretare numerică:
a și b – 2 ăspunsuri
b și c – 11 ăspunsuri
a – 21 ăspunsuri
b – 64 ăspunsuri
c – 30 ăspunsuri

56
 - fig. 7
Interpretare-Această întrebare, pune pe respondenți, în situația să aleagă un tip de
preoți cu care ar empatiza sau ar colabora. Aprecierea lor s-a dus în cea mai mare parte spre
acei preoți care prezină un echilibru și lasă oamenii să aleagă după propriile criterii, fără a le
aduce vreo influență. O parte considerabilă au optat și pentru acei preoți care sunt cu totul
împotriva acestor restricții și reguli considerându-le abuzive.

8. Urmăriți știrile în mod regulat? (grafic-fig. 8)

La această întrebare, răspunsul a fost liber și diversificat. Simplificând puțin, obținem
ca răspunsuri generale, 88 de nu și 40 de da.

-fig. 8
Interpretare-Din această întrebare am dorit să reiasă faptul că există o probabilitate ca
cei care se uită în mod regulat la știri, ar putea fi influențați de ceea ce se prezintă și ceea ce
văd pe ecran. Cu siguranță cei care au optat pentru nu, nu mă uit la știri în mod regulat, pot fi
influențați de prieteni care urmăresc aceste fenomene. Dar luând în considerare răspunsurile
ca atare, cei care nu sunt ușor influențabili, sunt cei care au răspuns nu.
9. În care categorie de vârstă vă încadrați? (grafic-fig. 9)

57
a. 18-25 – 72 răspunsuri
b. 26-33 – 23 răspunsuri
c. 34-40 – 13 răspunsuri
d. 41-50 – 8 răspunsuri
e. Peste 51 – 12 răspunsuri

-fig. 9
Intrepretare-Întrebarea aceasta are rolul de a diferenția categoriile de persoane care au
răspuns la acest chestionar. Se poate observa foarte bine din garfic, că majoritatea
răspunsurilor este formată din persoane cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani. Acest lucru se
poate explica și datora faptului, că acest chestionar a fost distribuit pe rețelele sociale, în
grupuri de studenți, în cea mai mare parte.

58
 Capitolul VI – CONCLUZII

Din cele studiate mai sus despre comunicare și manipulare și din informațiile adunate
pe baza aplicării chestionarului pe diferite persoane cu diverse puncte de vedere, putem
afirma că, minciuna modernă constă în manipularea celuilalt. Pentru a manipula sau minții
trebuie să deții arta comunicării. Niciodată până acum minciuna nu a dispus de eşaloane atât
de numeroase de falsificatori ai cuvintelor. Niciodată până acum minciuna nu a avut în
apărarea sa divizii atât de puternice. Niciodată până acum minciuna nu a avut în stăpânirea sa
popoare atât de multe, atât de numeroase. Este secolul minciunii rafinate, înveşmântate în
culori protectoare, automultiplicându-se în sufletul omului. Minciuna îl împrejmuieşte pe om
cu zăplazuri, îi suceşte minţile în mod viclean, îi creează capacitatea, starea, pasiunea de a
numi de la sine negrul alb, de a recunoaşte în mod spontan că doi plus doi fac cinci.
Societatea şi grupurile au interesul de a-i influenţa pe indivizi, adică de a-i face să-şi schimbe
opiniile, credinţele, comportamentele.
Fie că acţionează în domeniul militar, al politicii, în cel al publicităţii sau al religiei,
pentru a avea succes liderii de influenţă recurg la strategii și tehnici de manipulare pentru a
influenţa reacţiile şi comportamentele manipulaţilor în sensul dorit de manipulator.
Manipulările pot fi clasificate în funcţie de diverse criterii. În funcţie de amplitudinea
modificărilor produse într-o anumită situaţie socială, P. Zimbardo le clasifică în manipulări
mici, medii şi majore. Consecinţele lor nu respectă o corespondenţă strictă cu amplitudinea
mişcărilor iniţiale. Spre exemplu, schimbări mici pot avea consecinţe majore şi invers.
Astăzi, mai mult ca oricând, ne aflăm în situaţia de a învăţa să recepţionăm critic
mesajele care ajung la noi şi care încearcă să ne convingă şi să ne transforme în susţinători ai
unui punct de vedere sau ai unui oportunist interesat de obţinerea capitalului politic, religios
sau de altă natură.
Manipularea este una dintre principalele forme de abatere de la informarea obiectivă,
prin care se urmăreşte determinarea unui actor social să gândească şi să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului.
Pe de altă parte, lumea a ajuns atât de indignată și sătulă de minciuni, încât chiar de i-
ar pune cineva în față adevărul despre un anumit lucru, acea persoană nu va mai fi capabilă să
analizeze informația și cel mai adesea o va respinge din start, ca fiind negativă sau o pune la
îndoială. Din cauza neîncrederii și poate a bombardamentului informatic, nu mai reușim să

59
captăm și să deosebim lucrurile bune de cele rele, crându-ne deseori un bol de cristal unde
foarte greu îi acceptăm chiar și pe cei dragi.
Doresc a lăsa ca ultimă impresie, o șansă de a ieși din acest glob de cristal, folosind o
”armă” cu 4 ”gloanțe” care poate dezarma inamicul pe numele său de manipulare și care ar
trebui să răspundă la următoarele întrebări, atunci când cineva dorește să ne convingă de un
lucru cu orice preț:
1. Este în interesul meu?
2. Este contrar interesului meu?
3. Mă afecteaza în vreun fel?
4. Eu vreau de fapt altceva?
Țin să precizez că răspunsurile trebuie date cu răbdare și înțelepciune, ci nu într-un
mod haotic și rebel.

60
 BIBLIOGRAFIE

1. Alan Ware, The Concept of Political Equality: A Post-Dahl Analysis.

Political Studies, SUA, 1981;
2. Andres de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de
Comunicare, Editura Polirom, 2001;
3. Bryant Welch, State of Confusion:Political Manipulation and the
Assault on the American Mind, Ed.Macmillan, Londra, 2008;
4. Chelcea, Septimiu, Repere pentru o analiză psihosociologică a
manipulării, Revista de psihologie, 1, București, 1992;
5. Christos Yannaros, Libertatea moralei, Editura Anastasia, București,
2004;
6. Cornel Balosu, Iconografie și folclor, Editura Cuvantul Vietii a
Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti, 2019;
7. Freedman, Jonathan L. şi Fraser, Scott C. (1966) Compliance without
pressure: The foot-in-the-door technique, Journal of Personality and Social
Psychology, 4, 2004;
8. George G.M.T, România Military, ,,Războiul hibrid”, Editura
Unniversității Naționale de apărare „CAROL I“, București, 1997;
9. Gilbert, D.T. şi colab, Some problems in the rejection of false
information, Journal of Personality and Social Psychology, 1993;
10. Grigorie Palama, O introducere în studiul vieții și operei Sfântului
Grigorie Palama, Editura Nemira, București, 2014;
11. Henri-Pierre Cathala, Epoca dezinformării, Editura Militara, 1991;
12. Kotler, P., Armstrong, G., Principles of Marketing, 9th Ed., Prentice
Hall, 2001;
13. Levine, John M. şi Pavelchak, Mark A. (1984/1990) Conformity and
obedience. In S. Moscovici (Ed.). Psychologie sociale. Paris: Presses
Universitaires de France, 1990;
14. Liviu Radu, Guyas Gyula, ,,Corupția în România, o problemă de
nerezolvat”, Cluj-Napoca, 2010;
15. Niță Aurel Mircea, Strategii de comunicare si marketing in afaceri,,
Editura Pro Universitaria, Stiinte economice, București, Martie 2021;
61
16. Oreste Teodorescu, Demonii puterii în democrație, București, 2011;
17. Pierre Lenain, La manipulation politique, Editura Economica, Franța,
1985;
18. Robert B. Cialdini, Ph. D., Psihologia Persuasiunii-Influențare,
Amplifică-ti puterea de convingere și învață să te aperi de manipulare, Editura
Business Tech, 2008;
19. Robert-Vincent Joule, Jean-Léon Beauvois, Mic tratat de manipulare
pentru uzul oamenilor cinstiți, Editura Reprint, Franța, 2016;
20. Tobias Gambert, Manual de democrație socială 1, societatea civilă și
democrația soacială, Editura Friedrich-Ebert-Stifung Rom, București, 2015;
21. Van Cuilenburg, J.J., O.Scholten, G.W. Noomen, Stiinta comunicarii,
Editura Humanita, Bucuresti, 2000;
22. William H. Riker , The Art of Political Manipulation, Ed.Yale
University Press, New Haven, 1986;
23. Wilson, T.D. şi Brekke, N., Mental contamination and mental
correction. Unwanted influences on judgments and evaluations, Psychological
Bulletin, 1994;
24. Zatîc Iuliana “Marketingul politic și manipularea politică”, Academia
de Studii Economice din Moldova, Chișinău, 2020;
Bibliografie electronica:
25. https://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Forme-ale-comunicarii-
implicat75214415.php
26. http://www.calauza.edj.ro/?p=4943
27. https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/materia-sufletul-
omului-si-energiile-necreate-44223.html
28. https://www.dw.com/ro/indicele-mondial-al-corup%C8%9Biei-
%C3%AEntreb%C4%83ri-%C8%99i-r%C4%83spunsuri/a-47274673
29. https://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-29-constitutie
30. https://marius-nasta.ro/legea-46-din-2003-actualizata-la-data-de-10-01-
2019

62
31. Surse youtube:
https://www.youtube.com/watch?v=Gd3PJ6rYsA4,
https://www.youtube.com/watch?v=HE47r-QXWvE,
https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s,
https://www.youtube.com/watch?v=Va7j22x4_7Q,
https://www.youtube.com/watch?v=ws7I6Bbv6RQ,
https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s,
https://www.youtube.com/watch?v=cWVg8FiDiUw&t=44s
https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Streinu-Cercel,
https://www.youtube.com/watch?v=EZsi-1Tivxk&t=7s,
https://www.youtube.com/watch?v=icJB8LQQAwE,
https://www.youtube.com/watch?v=4hAtKLy_7yo,

63