Romanul polițist... desuet?

Dacă am face un sondaj de opinie in rândul publicului român, am constata că cele

mai savurate filme sunt cele polițiste. Același sondaj de opinie aplicat cititorilor de
romane polițiste ne-ar provoca o profundă dezamăgire.
Ne întrebăm contrariați dacă au dispărut cititorii români sau dacă romanul polițist
"nu are piață la noi ", lucru remarcat de Nicolae Manolescu.1
De ce nu se citesc romanele polițiste și mai cu seamă romanele polițiste românești?
Suntem prea preocupați să parcurgem sute de pagini de limbaj academic cu dex-ul in față
pentru a reține la sfârșit cateva neologisme și ignorăm romanele polițiste pentru că sunt
prea superficiale?
Critica literară asupra romanului polițist nu este la f el de stufoasă ca în cazul altor
tipuri de roman tocmai pentru că de-a lungul timpului s-a vehiculat pâna și ideea că
romanul polițist este un gen lipsit de valoare literară.
Este adevărat că există și romane polițiste proaste, scrise parcă după același tipar,
lipsite de intrigă, în care e suficient să parcurgi primele pagini ca să-ți dai seama de final.
Acest lucru nu ar trebui sa descurajeze cititorul pentru că scrieri proaste intâlnim adesea
și în alte tipuri de roman. La fel de adevărat e și faptul că literatura româna cunoaște o
criză a romanului polițist comparativ cu literatura străină. Să fie vorba despre o timiditate
a scriitorilor români in abordarea acestui gen cauzată de statutul precar dat autorului
român de romane polițiste?
Lipsa unei traditii, abundența traducerilor, numărul redus al celor care au reușit să
se remarce și să se mențină, lipsa de profesionalism și poate interes a criticii literare,
reticența editurilor, costurile mari care împiedică tiraje și mai mari, inexistența unui
sistem eficient de promovare si marketing au dus la înhibarea autorului. Iată doar cațiva
dintre factorii care trezesc reticența cititorului român care, lipsit de informații, lipsit și de
resurse preferă să-și cheltuiască puținii bani pe valori sigure sau pe traduceri care sunt
mereu cu un pas înaintea producțiilor autohtone pentru că au avut succes in alte părți,
constată Stelian Țurlea2. Consecința e că cititorul român a ratat evoluția romanului
polițist care a devenit incredibil de complex, intriga polițistă impletindu-se cu istoria,
arta, teologia, psihologia, matematica, muzica. Interesul nostru pentru litaratura polițistă
autohtonă a fost atât de redus încât acum, in fața raftului cu romane polițiste
recunoaștem doar nume precum Agatha Christie, Raymond Chandler, Arthur Conan
Doyle și și nu putem spune un nume de autor român de roman polițist.
În pofida diferitelor încercări de e discredita acest gen, romanul polițist are o
valoare literară si merită citit, constată recent Șerban Tomșa 3. Avem autori de romane
polițiste care merită tot respectul,care au dat opere remarcabile din punct de vedere
artistic, a căror lectură se face cu o foarte mare plăcere: Rodica Ojog-Brașoveanu,
George Arion, Haralamb Zincă,Horia Tecuceanu, Olimpian Ungherea, Petre Sălcudeanu.
O atenție deosebită merită să fie acordată Rodicăi Ojog-Brașoveanu, considerată
doamna policer-ului românesc. În romanele sale, precum Moartea semnează
1
Nicolae Manolescu, Romanul polițist, în România literară, nr. 28
2
Stelian Țurlea, Privire din interior, pe http://www.crime-scene.ro/index.php?paged=4
3
Șerban Tomșa, Romanul polițist, pe http://serbantomsa.blogspot.com/2009/07/romanul-politist.html
indescifrabil, Enigmă la mansardă, Necunoscuta din congelator, Poveste imorală,
Cocoșatul are alibi, Coșmar,O bombă pentru revelion sau in ciclul Melaniei și romanele
de spionaj cu Minerva remarcăm calitațile sale de scriitoare phihologică, limbajul aparte
în care arhaismele sunt foarte bine dozate oferindu-ne o lectură placută și captivantă. Ar
fi suficientă lecturarea unui singur volum pentru ca cititorul să nu lase din mână niciuna
dintre cărțile ei și să se convingă că literatura româna polițistă este de calitate.
Dacă dupa 1990 romanul polițist românesc a cunoscut o oarecare decădere asistăm
azi , din fericire, la o încercare de relansare a acestui gen de lectură. Reeditarea romanului
Atac in bibliotecă a lui George Arion a cunoscut un succes mai mare decât la momentul
publicării. Alte romane recente care merită atentie sunt Filiera grecească a lui Bogdan
Hrib, 3 cu ghinion a lui Emil Simionescu.
Lista autorilor și a romanelor polițiste ar putea continua, dar sa lăsam cititorul să
descopere acest gen care poate fi considerat fără doar și poate literatură de calitate.

Marieta Găurean