Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
912(498-21):94(498)
Referent / Lektor: Dr. Vasile Ciobanu Redactare / Redaktion: Dan Dumitru Iacob Tehnoredactare / Satz, Layout: Dan Dumitru Iacob
ISBN 973-45-0491-6
ACADEMIA ROMÂNĂ
Comisia de Istorie a Oraşelor din România
Fascicula 2
SEBEŞ
Editura Enciclopedică
Bucureşti 2004
ISCHE AKADEMIE
St dtegeschichte ommission Rum niens
ST TEGESCHICHTEATLAS
MÄNIENS
Reihe C
Transsylvanien
2. Lie erung
BACH
(Szászsebes, Sebus)
Enzyklopädischer Verlag
Bukarest 2004
II
INS GE ICE
Oraşul Sebeş – municipiu, din anul 2000 – este situat în zona centrală a României,
în sud-estul judeţului Alba, la 45°53' latitudine nordică şi 23°30' longitudine estică. Este
străbătut de drumurile europene E 68 (Deva – Sibiu – Braşov) şi E 81 (Cluj – Sibiu –
Piteşti), drumul naţional DN 67 C (pe Valea Sebeşului) şi câteva drumuri judeţene.
Oraşul se află şi pe rutele feroviare Braşov – Sibiu – Vinţu de Jos – Arad şi Vinţu de Jos
– Alba Iulia – Cluj-Napoca. Distanţa faţă de capitala ţării, Bucureşti, este de 365 km, iar
Cuvânt înainte (Dan Dumitru Iacob) ......................................................................... II
faţă de reşedinţa de judeţ, municipiul Alba Iulia, este de 14 km. Din punct de vedere
Date geogr fice (Dan Dumitru Iacob) ....................................................................... II
administrativ, oraşul cuprinde şi localităţile Petreşti, Lancrăm şi Răhău, împreună cu
Cronica or şului (Judit Pál, Dan Dumitru Iacob) ....................................................... II
acestea având o suprafaţă de 115,45 km2.
Evoluţia demografică (Dan Dumitru Iacob) ..............................................................IV Sebeşul se găseşte în Depresiunea Sebeş-Alba Iulia, cu ramificaţie spre Culoarul
Structura morfologică (Paul Niedermaier) ................................................................. V depresionar Apold (unde se află vatra satului Răhău), la altitudinea absolută de 250 m,
Etape de extindere a oraşului (Paul Niedermaier) ...................................................... V pe un teren relativ plan, aproape de confluenţa râului Sebeş cu Mureşul. Spre sud-vest se
Monumente istorice (Dan Dumitru Iacob, Mihaela Sanda Salontai) ..........................VI găsesc Dealurile piemontane ale Cugirului, cu înălţimi cuprinse între 450 şi 650 m. Sub
Descrieri istorice ale oraşului (Dan Dumitru Iacob, Paul Niedermaier) .................. VIII aspect hidrografic, oraşul este străbătut de la sud spre nord de râul Sebeş, râu cu obâr-
Descoperiri arheologice (Zeno-Karl Pinter) .............................................................XII şiile în munte, cu numeroşi afluenţi, care se varsă în Mureş. Cel mai important afluent al
Denumirile străzilor (Dan Dumitru Iacob, Simona Bondor) ................................... XIII Sebeşului este Secaşul Mare, confluenţa acestora realizându-se în partea de nord a oraşu-
Bibliografie (Dan Dumitru Iacob) ......................................................................... XIV lui. După confluenţa cu acest râu, Sebeşul ajunge la un debit de 9,9 m3/s, fiind însă destul
de fluctuant: debite foarte mari la sfârşitul primăverii şi începutul verii, datorate topirii
Ă ŢI zăpezilor montane, şi mici în timpul toamnei şi iernii.
Din punct de vedere geologic, Sebeşul se află pe un fundament constituit din şisturi
Planul zonei în Ridicarea Francesco-Iosefină (1869–1873), 1:50 000 ...........................I cristaline peste care s-au sedimentat depozite cretacice superioare, miocene, ponţiene şi
Sebeşul în Ridicarea Iosefină (1769–1773), 1:28 800 ................................................ II cuaternare (argile, marne şi nisipuri uşor erodabile). Solurile sunt cernoziomuri şi soluri
Planul actual al oraşului Sebeş (2000), 1:10 000 ...................................................... III brune depuse peste substratul sedimentar. Pe zone reduse s-au format soluri litomorfe,
Planul oraşului Sebeş (1890), 1:2 500 ......................................................................IV hidromorfe, halomorfe şi soluri slab dezvoltate.
Denumiri de străzi (1890, 2002) şi numere de case (1890), 1:2 500 ........................... V Climatul este continental-moderat. Temperatura medie anuală este de 9,3° C,
Parcelarea oraşului (1890), 1:5 000 .........................................................................VI media lunii ianuarie fiind de –3,3° C, iar media lunii iulie de 20,5° C. Durata medie a
Etape de extindere a oraşului, 1:5 000 .....................................................................VII intervalului anual fără îngheţ este de 170 de zile, mai puţin faţă de alte zone ale Transil-
Planul oraşului (1769), 1:7 200 ............................................................................. VIII vaniei. Nebulozitatea medie este sub 5,5 zecimi, numărul mediu al zilelor senine fiind de
Planul proprietăţilor (1926) .....................................................................................IX 56,3, iar al celor cu cer acoperit de 107. Vânturi mai frecvente bat din direcţiile sud-vest
Aerofotogramă (1972), 1:5 000 ................................................................................ X (vânturi care aduc mase de aer cald) şi vest, precum şi dinspre nord-vest (vânturi care
Stampă de Ludwig Rohbock (1863) .........................................................................XI antrenează mase de aer umed), nord (cu vânturi reci) şi nord-est. Frecvenţa calmului
atmosferic este de 56 %. Precipitaţiile medii anuale, la staţia meteo Sebeş, ating 499,3
P mm (media perioadei 1990–1999), dintre care cele mai multe cad în mai şi iunie, iar cele
mai puţine în februarie şi martie.
Sebeş (aerofotografii de Georg Gerster) Vegetaţia naturală se încadrează în etajul stejarului şi al silvostepei. Pădurea, de
amestec, ocupă relieful înalt şi insular, specia dominantă fiind stejarul. Câţiva arbori
seculari întâlniţi în lunca Mureşului, precum şi prezenţa solurilor specifice zonelor
împădurite, ocupate astăzi de culturi agricole şi păşuni, mărturisesc existenţa în trecut a
unor păduri de stejar întinse. Alte specii de arbori întâlniţi în pădurile din apropierea
Sebeşului sunt carpenul, paltinul, arţarul, ulmul, frasinul, mesteacănul şi teiul, iar dintre
V IN arbuşti foarte răspândiţi sunt porumbarul, măceşul, cornul şi socul. În zăvoaiele din lunca
Sebeşului cresc plopul alb, plopul negru, salcia albă, salcia roşie, răchita şi arinul. Pe
pajiştile şi fâneţele de luncă întâlnim iarba câmpului, firuţa, golomăţul, mohorul şi
Ideea realizării Atlasului istoric al oraşelor din România porneşte de la faptul că diferite specii de păiuş, iar pe păşunile şi fâneţele de deal cresc îndeosebi sipica, rogozul
doar o analiză complexă a tuturor factorilor relevanţi face posibilă înţelegerea evoluţiei şi colilia.
istorice a unui oraş. Aspecte precum geneza, structura şi evoluţia urbană, geografia Fauna de interes cinegetic este localizată în zona de pădure, fiind reprezentată de
istorică, poziţia şi funcţiile monumentelor arhitectonice în spaţiul urban etc. nu pot fi iepure, căprioară, mistreţ, vulpe, viezure. Un mamifer valoros care populează Pădurea
competent abordate în lipsa unor surse cartografice de calitate şi uşor de procurat. O Mare, din apropierea Sebeşului, este cerbul lopătar. De asemenea, potenţialul faunistic al
bună valorificare a izvoarelor diplomatice şi statistice privitoare la istoria unui anumit zonei cuprinde o serie de rozătoare şi o mare varietate de păsări – dintre care amintim
oraş necesită adesea apelul la sursele cartografice. Consultarea planurilor istorice ale fazanul, aflat însă în număr mic –, răpitoare de noapte şi de zi, precum şi, în perioada de
oraşelor este, de asemenea, indispensabilă pentru stabilirea strategiilor de modernizare vară, păsări migratoare. Pe cursurile mijlocii şi inferioare ale Sebeşului şi Secaşului
urbană şi realizarea planurilor urbanistice contemporane. Iată deci doar câteva dintre Mare, inclusiv pe afluenţii acestora din zona montană, se găsesc specii de păstrăv,
motivele pentru care Atlasul a fost conceput, în primul rând, ca instrument de lucru mreană şi lipan.
pentru cercetările ştiinţifice interdisciplinare şi pentru aplicaţiile practice care au ca
subiect sau obiect al acţiunii lor oraşul.
Profitând de conjuncturi mai faste în ceea ce priveşte obţinerea fondurilor necesare
publicării – care ne determină să sărim, deocamdată, peste ordinea firească şi echitabilă
de publicare a seriilor – Comisia de Istorie a Oraşelor din România publică o nouă
fasciculă a Atlasului istoric al oraşelor din România, dedicată oraşului Sebeş. Făcând
parte dintr-o colecţie, preconizată de Comisia Internaţională pentru Istoria Oraşelor, NI Ş L
fascicula îndeplineşte o serie de criterii recomandate de acest for internaţional în privinţa
formatului, structurii şi conţinutului. Prima jumătate a secolului al XII-lea. În zona oraşului a existat o aşezare secuiască, numită în
Oraşul Sebeş este beneficiarul uneia dintre cele mai vechi moşteniri arhitectonice documente „terra Siculorum terrae Sebus”. Există o ipoteză conform căreia această
medievale, conservând încă, prin zidurile şi turnurile care se mai păstrează, elemente de aşezare se afla pe locul actualului centru al oraşului, iar după o altă ipoteză, aceeaşi
fortificaţie datând din secolul al XIV-lea. Incinta cuprinsă între aceste ziduri evidenţiază, aşezare ar fi fost plasată pe locul pustietăţii Gießhübel (cunoscută şi sub numele
de asemenea, un patrimoniu urbanistic şi arhitectonic valoros. Amprenta oraşului Malipondia, Malum prandium, Gusu).
medieval emană din însăşi structura urbană: parcelarea este compactă, densă şi regulată A doua jumătate a secolului al XII-lea. Colonişti germani întemeiază localitatea Mühlbach.
iar structura reţelei stradale, păstrată în bună stare, este simplă şi funcţională. 1224. Printre teritoriile la care face referire Diploma andreană este enumerat şi „terra
Monumentele arhitectonice, modeste ca număr, sunt aproape intacte, impresionând mai Siculorum terrae Sebus”. Cu acest prilej este pentru prima dată menţionată aşezarea cu
puţin prin dimensiuni şi mai mult prin sobrietatea formelor, la unele, sau plastica
numele presăsesc. Acest „terra Sebus” nu defineşte oraşul propriu-zis, ci un teritoriu
faţadelor gotice şi renascentiste, la altele, ori prin vechimea lor, atât de elocventă în
mai vast, aferent acestuia. Cel puţin până în 1224 au locuit aici secui. Aceştia au fost
patina pietrei dăltuite.
recolonizaţi mai târziu în Scaunul secuiesc Sepsi.
Se ştie că identificarea, procurarea, prelucrarea şi publicarea materialelor
Cca 1230. Lucrări la cea mai veche biserică, o bazilică romanică târzie, pe pilaştri, cu
cartografice nu sunt, în general, sarcini tocmai facile. Pe de o parte, ne confruntăm cu
cor şi capelă laterală.
penuria specifică acestui gen de izvoare, mai ales pentru perioadele anterioare secolului
Cca 1240. Lucrări la biserica romanică. Biserica este prelungită spre vest prin adosarea
XX, şi, pe de altă parte, cu condiţiile restrictive de accesare, manipulare şi reproducere a
parterului cu două turnuri, legate printr-o tribună situată deasupra intrării.
unei unităţi arhivistice, în cazul în care planul sau harta de care avem nevoie face parte
din colecţia unei arhive. La acestea se adaugă, uneori, şi problemele datorate gradului 1241–1242. În timpul invaziei mongole este afectată şi localitatea Sebeş.
avansat de deteriorare a surselor, cum, din păcate, este cazul planului din 1890, prezent 1245. Prima menţionare documentară a localităţii: Papa Inocenţiu IV îngăduie lui „Theodo-
în această fasciculă. Colectivul de cercetare s-a străduit să găsească soluţiile cele mai rico plebano de Malembach”, păgubit de invazia mongolă, să obţină venituri şi din alte
adecvate pentru rezolvarea acestor neajunsuri, astfel încât materialele publicate să fie de parohii în afară de cele ce i se cuvin.
cea mai bună calitate ştiinţifică şi grafică, corespunzând totodată scopurilor pentru care a Cca 1250. În jurul localităţii se ridică întărituri din pământ şi lemn.
fost elaborat atlasul. În cazul planului din 1890, la care ne-am confruntat cu deteriorarea Cca 1255. După distrugerile din timpul invaziei mongole se reiau şi se definitivează
parţială şi lipsa unui fragment (carou), am recurs la „restaurarea” informaţiei pe baza lucrările la biserică în stilul goticului timpuriu. Cu acest prilej se ridică şi un turn
altor planuri ale oraşului, semnalând grafic şi printr-o notă cuprinsă în legendă această singular.
intervenţie.
La elaborarea acestui atlas am beneficiat de sprijinul necondiţionat al unor 1300. Este atestat Peter, fiul comitelui Wasmodus, ca preot în „Sebus”.
persoane şi instituţii faţă de care ne exprimăm întreaga noastră gratitudine. 1301. Judele regal, juraţii şi toţi locuitorii din Sebeş („iudex, iurati et universi hospites
Mulţumim domnului Ioan Albu, căruia îi aparţine emendarea şi traducerea în română de Sebus”) promit sibienilor libera trecere prin teritoriul lor.
şi germană a inscripţiilor latine cuprinse în Topographie der Stadt Mühlbach 1303. Pentru prima dată este menţionat documentar Scaunul Sebeşului, „sedes Sebes”,
(1785), şi domnilor Vasile Ciobanu şi Marcel Popa pentru utilele observaţii şi din a cărui jurisdicţie făceau parte oraşul liber Sebeş şi zece sate: Lancrăm, Petreşti,
sugestii pe care le-au făcut pe marginea manuscrisului. Mulţumiri adresăm şi repre- Răchita, Strungari, Loman, Reciu, Câlnic, Deal, Pianu de Jos şi Pianu de Sus.
zentanţilor următoarelor instituţii: Arhivele de Război din Viena, Institutul Transil- 1309. Este pomenit documentar un protopopiat de Sebeş.
vania din Gundelsheim, Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeş şi Institutul de 1322. Capitlul general al dominicanilor permite provinciei maghiare a ordinului
Arheologie şi Istoria Artei din Cluj. Un sprijin similar am mai primit şi din partea înfiinţarea unei mănăstiri dominicane în „Sabes”.
Primăriei Municipiului Sebeş, prin domnii Mugurel Liviu Sârbu, fostul primar, şi 1330. Se ajunge la o înţelegere între preoţii protopopiatului de Sebeş, pe de o parte,
Alexandru Dăncilă, actualul primar, precum şi din partea Asociaţiei Saşilor Sebeşeni episcopul Andreas şi capitlul de Alba, de cealaltă parte, privind plata censului
din Germania. catedralei. Cu acest prilej se pomeneşte o marcă de Sebeş („marca de Sebus”).
2