SUCEAVA

SUCZAWA
 Tipărirea acestei lucrări a fost sponsorizată de firma

PRESTIGE TOURS INTERNATIONAL S.R.L. BUCUREŞTI

Der Druck dieser Arbeit wurde unterstützt von

PRESTIGE TOURS INTERNATIONAL S.R.L. BUCUREŞTI

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Atlasul istoric al oraşelor din România. Seria A, Moldova /

Academia Română. Comisia de Istorie a Oraşelor din România;
text: Victoria Paraschiva Batariuc, Teodor Octavian Gheorghiu,
Dan Dumitru Iacob, Mircea D. Matei (coord.); Hărţi: Simona
Bondor; trad.: Sigrid Pinter, Winfried Ziegler. - Bucureşti:
Editura Enciclopedică. 2005-
Vol.
ISBN 973-45-0310-3
Fascicula 1: Suceava. - 2005. - ISBN 973-45-0523-8

I. Batariuc, Paraschiva Victoria

II. Gheorghiu, Teodor Octavian
III. Iacob, Dan Dumitru
IV. Matei, Mircea D. (coord.)
V. Bondor, Simona (il.)
VI. Pinter, Sigrid (trad.)
VII. Ziegler, Winfried (trad.)

VIII. Academia Română (Bucureşti). Comisia de Istorie a Oraşelor din

România (Sibiu)

912(498-21):(498.3)

Colaboratori / Mitarbeiter: Şerban Dragomirescu, Florin Hău, Paul Niedermaier, Ioan Scripcariuc, Gheorghe Sion, Ioan-Marian Ţiplic.

Referenţi ştiinţifici / Referenten: Prof. univ. dr. Ioan Caproşu; Tehnoredactor / Satz, Layout: Dan Dumitru Iacob
Conf. univ. dr. Vasile Ciobanu

Redactor / Redaktion: Dan Dumitru Iacob Coperta / Umschlaggestaltung: Tipografia Honterus

ISBN 973-45-0523-8

Tipar / Druck: Tipografia Honterus

 1

ACADEMIA ROMÂNĂ
Comisia de Istorie a Oraşelor din România

Contribuţii privind istoria oraşelor

Vol. IV

ATLAS ISTORIC AL ORAŞELOR

DIN ROMÂNIA
Seria A
Moldova

Fascicula 1

SUCEAVA

Text: Victoria Paraschiva Batariuc, Teodor Octavian Gheorghiu,

Dan Dumitru Iacob, Mircea D. Matei (coord.)

Hărţi: Simona Bondor

Traducere: Sigrid Pinter, Winfried Ziegler

Editura Enciclopedică
Bucureşti, 2005
 1

RUMÄNISCHE AKADEMIE
Städtegeschichtekommission Rumäniens

Beiträge zur Städtegeschichte

Band 4

STÄDTEGESCHICHTEATLAS
RUMÄNIENS
Reihe A
Moldau

1. Lieferung

SUCEAVA
(SUCZAWA)

Text: Victoria Paraschiva Batariuc, Teodor Octavian Gheorghiu,

Dan Dumitru Iacob, Mircea D. Matei (Hrsg.)

Karten: Simona Bondor

Übersetzung: Sigrid Pinter, Winfried Ziegler

Enzyklopädischer Verlag
Bukarest, 2005
 II
CUPRINS
TEXT
Cuvânt înainte (M. D. Matei) ................................................................................... II
Date fizico-geografice (Ş. Dragomirescu, I. M. Ţiplic) .............................................. II
Introducere în istoria oraşului (M. D. Matei) ............................................................. II
Cronica oraşului (M. D. Matei, V. P. Batariuc, I. Scripcariuc) .................................... V
Evoluţia demografică (D. D. Iacob) ....................................................................... VII
Structura morfologică (T. O. Gheorghiu) .............................................................. VIII
Etape de extindere a oraşului (T. O. Gheorghiu) ................................................... VIII
Monumente istorice (V. P. Batariuc, Fl. Hău, Gh. Sion) .............................................. IX
Descrieri istorice ale oraşului (D. D. Iacob, P. Niedermaier, I. M. Ţiplic) ............... XII
Descoperiri arheologice (V. P. Batariuc, Fl. Hău) ................................................ XVI
Denumirile străzilor (D. D. Iacob) ..................................................................... XVIII
Bibliografie (D. D. Iacob) ................................................................................... XIX
Provenienţa ilustraţiilor (D. D. Iacob) .................................................................. XIX
HĂRŢI
Harta Bucovinei (1781), 1:89.000 ............................................................................. I
Planul zonei (1773–1775), 1:57.600 ......................................................................... II
Planul zonei (1830, 1863–1864), 1:28.800 ............................................................. III
Planul oraşului Suceava (1995), 1:10.000 ............................................................... IV
Planul oraşului Suceava (1856), 1:2.500 .................................................................. V
Denumiri de străzi (vechi şi actuale) şi numere de proprietăţi (1856), 1:2.500 .......... VI
Parcelarea oraşului (1856), 1:5.000 ....................................................................... VII
Etape de extindere a oraşului, 1:5.000 .................................................................. VIII
Stampă după desen de Franz Xaver Knapp (1857) .................................................. IX
COPERTE
Suceava (aerofotografii de Vasile Zaharia)
CUVÂNT ÎNAINTE
După apariţia primelor două fascicule – Sighişoara şi Sebeş – ale proiectului Atlas
istoric al oraşelor din România, Comisia de Istorie a Oraşelor din România inaugurează, cu
această nouă fasciculă, rezervată oraşului Suceava, o altă serie a Atlasului, cuprinzând
oraşele din Moldova (Seria A). Opţiunea îşi află explicaţia principală în rolul de excepţie pe
care oraşul Suceava l-a jucat, în întreaga istorie a statului medieval românesc de la est de
Carpaţi, vreme de trei veacuri, începând chiar cu ultimele decenii ale secolului al XIV-lea.
Fiind vorba de o lucrare serială, preconizată de Comisia Internaţională pentru Istoria
Oraşelor, şi la această fasciculă se păstrează formatul, structura şi conţinutul specifice
volumelor anterioare, cu o excepţie: adăugarea unui consistent capitol despre istoria oraşului
Suceava. Adaosul respectiv, ca şi volumul mai amplu al lucrării în ansamblu, se justifică atât
prin importanţa istorică a oraşului Suceava, cât şi prin dimensiunile fizice substanţial mai
mari ale acestuia faţă de Sighişoara şi Sebeş.
Puţinele şi lacunarele izvoare scrise, referitoare la constituirea treptată a tramei
stradale, au creat dificultăţi considerabile (diminuate numai în mică măsură de rezultatele
cercetărilor arheologice) în alcătuirea prezentei lucrări, persistând, încă, numeroase reţineri,
chiar în stabilirea direcţiilor şi cronologiei extinderii teritoriale a oraşului, prin apariţia –
succesivă sau concomitentă – a cartierelor acestuia.
Oricât ar fi de importante (şi ele sunt, cu adevărat), izvoarele cartografice pe care s-a
întemeiat cercetarea noastră sunt târzii şi, tocmai de aceea, nu ne-au permis decât o foarte
prudentă retroproiectare a datelor oferite asupra aspectului pe care îl va fi avut oraşul
Suceava, până la mijlocul secolului al XVI-lea, inclusiv.
Dacă dificultăţile au putut fi totuşi depăşite, în mare măsură, aceasta s-a datorat
existenţei unor repere certe, în funcţie de care au devenit posibile judecăţi de ansamblu, cu un
conţinut ştiinţific greu de contestat: Curtea domnească, fortificaţiile succesive ale oraşului,
monumentele de cult, cartierele meşteşugăreşti şi, nu în ultimul rând, chiar unele informaţii
oferite de izvoarele scrise, referitoare la unele din pieţele şi uliţele oraşului.
Cu toate acestea, rămânem conştienţi de faptul că problemele importante – precum
lotizarea teritoriului oraşului – continuă să rămână insuficient cunoscute, dar aceasta nu
credem că ne lipseşte de dreptul de a spera că reuşitele prevalează asupra neîmplinirilor
prezentei fascicule.
În final, mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat să realizăm acest volum, colaborând,
în diferite etape de derulare a proiectului, la redactarea şi corectarea unor capitole şi părţi de
capitole, la furnizarea unor ilustraţii şi hărţi sau prin observaţii şi sugestii pertinente: Ileana
Budişteanu, Ioan Caproşu, Vasile Ciobanu, Şerban Dragomirescu, Florin Hău, George Matei,
Paul Niedermaier, Marcel Popa, Laurenţiu Rădvan, Ioan Scripcariuc, Gheorghe Sion şi Ioan
Marian Ţiplic. De asemenea, mulţumim, în mod deosebit, domnului Mircea Vladu, prin a
cărui generozitate a fost posibilă tipărirea acestui atlas.
Mircea D. Matei
DATE FIZICO-GEOGRAFICE
Oraşul Suceava este situat în nord-estul României, însă în nord-vestul vechii provincii a
Moldovei, la 47°40' lat. nord şi 26°19' long. est. Are astăzi statut de municipiu, fiind reşedinţa
judeţului cu acelaşi nume, în care ocupă o poziţie lateral estică. Se află la răscrucea unor
vechi drumuri comerciale cu ţinuturile vecine şi chiar mai îndepărtate, recunoscute în prezent
ca drumuri europene: Cernăuţi – Siret – Suceava – Fălticeni – Roman – Bacău – Buzău –
Bucureşti – Giurgiu (E 55 / DN 2), Cluj – Bistriţa – Vatra Dornei – Suceava (E 576 /
DN 17), Iaşi – Botoşani – Suceava (E 58 / DN 28-28B-29), naţionale Dorohoi – Suceava
(DN 29A) sau judeţene, Suceava fiind un centru radiar al acestora: Bosanci (DJ 208A),
Mitocu Dragomirnei (DJ 208D), Moara (DJ 209C) şi altele. Distanţa faţă de Bucureşti este pe
şosea de 436 km şi pe calea ferată de 450 km.
Teritoriul oraşului este încadrat, din punct de vedere geografic, în Podişul Sucevei,
subunitate caracteristică din nord-vestul Podişului Moldovei. Fundamentul este alcătuit din
depozite aparţinând Sarmaţianului inferior şi constând din straturi monoclinale alternante de
argile, marne, gresii, conglomerate şi calcare. Nivelele mai dure de roci sunt marcate în relief
de cueste. Prezenţa frecventă a orizonturilor argiloase conferă terenurilor în pantă o
pronunţată instabilitate, ce afectează prin dese alunecări mai ales versantul drept, cu clădiri, al
văii Sucevei.
Oraşul se desfăşoară între suprafaţa structurală relativ netedă a Podişului Sucevei, în
vest, flancată în sud-est de prezenţa unor petice de terasă (20-25 m) şi lunca cursului mijlociu
al râului Suceava. Altitudinea absolută variază între 320-345 m. Intravilanul oraşului se
întinde, cu precădere, pe partea dreaptă a râului Suceava, pe un relief de dealuri uşor
ondulate, între Pârâul Şcheia şi Pârâul Cetăţii (Târgului), afluenţi ai Sucevei. Aici s-a
constituit nucleul istoric al oraşului, străjuit de Dealul Cetăţii (351 m), punct strategic marcat
spre est, pe un promontoriu, de Cetatea de Scaun. Un cartier mai nou al oraşului s-a dezvoltat
şi spre nord-est de râul Suceava. Dealurile din jurul oraşului depăşesc cu puţin altitudinea
spaţiului intravilan: Dealul Turcului, la sud de oraş (407 m), Dealul Crucii, la vest (427) m, şi
Dealul Dumbrăvii, la nord (425 m).
Teritoriul oraşului se înscrie în aria climei temperat continentale din estul ţării şi
corespunde subetajului dealurilor şi podişurilor joase, cu pregnante influenţe baltice. Radiaţia
medie globală este de 114 kcal/cm2, durata medie a strălucirii Soarelui este de 1950 ore/an iar
nebulozitatea medie este cifrată la 6,0 zecimi. Temperatura medie anuală se ridică la
8,0°C, media lunii ianuarie este de – 4,1°C, iar cea a lunii iulie de 18,2°C. Temperatura
maximă înregistrată a fost de 38,8°C, iar cea minimă a fost de – 30,6°C. Durata medie a
intervalului fără îngheţ este de 160 de zile. Vânturile mai frecvente bat din direcţia nord-vest.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 540 mm, dintre care 380 mm în semestrul cald şi 160 mm
în semestrul rece.
Râul Suceava, pe al cărui curs mijlociu se află oraşul, are debit multianual de
16 m3/sec., cu mari fluctuaţii între sezoanele de primăvară-vară, cu debite maxime ce pot
produce inundaţii în lunca râului, şi cele de toamnă-iarnă, cu debite minime.
Centrul istoric al oraşului Suceava se găseşte la marginea de est a unei zone ale cărei
soluri sunt constituite de cernoziomuri argiloase, cu o fertilitate medie. În lunca râului
Suceava se întâlnesc soluri aluvionare iar spre nord-est de râu există soluri cenuşii şi soluri
brune podzolite. În ceea ce priveşte vegetaţia naturală, teritoriul oraşului se încadrează în
etajul pădurilor de gorun. La vest de oraş, ca urmare a unei intense despăduriri, predomină
terenurile agricole; înspre est, pădurile de stejar şi de gorun sunt în pâlcuri, iar pajiştile
intercalate sunt stepizate. Fauna acestui etaj de vegetaţie cuprinde numeroase specii, precum
mistreţul, căpriorul, lupul, vulpea, dihorul, veveriţa ş.a. Unele specii cu valoare cinegetică
existente în zonă – precum bourul – au dispărut în decursul timpului.
Aşezat într-o poziţie strategică, oraşul Suceava a beneficiat în istoria sa multiseculară
de condiţii naturale favorabile.
INTRODUCERE ÎN ISTORIA ORAŞULUI
Condiţiile naturale (forme de relief, reţea hidrografică, calitatea şi fertilitatea solului,
clima etc.) de care a beneficiat microzona în care s-a format oraşul medieval Suceava au fost
într-atât de favorabile traiului unor colectivităţi umane statornice, încât se poate aprecia că, pe
o suprafaţă de cca 100 km2, se înregistrează o aproape neîntreruptă continuitate de viaţă,
începând din paleoliticul mijlociu şi până astăzi.
Fără să lipsească de pe chiar teritoriul viitorului oraş medieval, descoperirile
arheologice aparţinând paleoliticului mijlociu şi celui superior s-au dovedit suficient de
bogate, mai ales în zona din imediata apropiere a vetrei viitorului oraş, cele mai semnificative
descoperiri făcându-se în localităţile Udeşti, Lisaura şi Vereşti.
O situaţie similară, dar încă mai bogată în semnificaţii istorice, se înregistrează şi în
ceea ce priveşte epoca neolitică şi perioada de trecere la epoca bronzului, mai ales această din
urmă perioadă fiind ilustrată de descoperiri care atestă intrarea microzonei geografice a
Sucevei într-un circuit şi cadru cultural foarte amplu. Astfel, dacă descoperirile neolitice
făcute la Mihoveni şi Vereşti (ambele localităţi fiind situate în imediata apropiere a Sucevei),
aparţinând culturii ceramicii lineare sunt mai puţin semnificative, în schimb, cultura
Precucuteni şi, mai ales, locuirea cucuteniană târzie (etapa B1) sunt incomparabil mai bine
reprezentate. Cât priveşte perioada de trecere la epoca bronzului, cele mai consistente şi
semnificative descoperiri s-au făcut chiar pe teritoriul oraşului (zona spitalului judeţean);
mormintele în ciste de piatră, aparţinând culturii amforelor globulare, ilustrează legăturile
microzonei Sucevei cu arii culturale ce se întind până în zona Nistrului Superior. În sfârşit, tot
pe teritoriul oraşului (chiar în perimetrul Curţii domneşti), descoperirea unui valoros tezaur
constituit din mărgele de chihlimbar şi de os, din brăţări şi pandantive de bronz – tezaur
aparţinând culturii Noua (de la sfârşitul epocii bronzului) – prezintă un interes special pentru
cunoaşterea succesiunii comunităţilor umane preistorice din zonă.
Mai puţin consistente, descoperirile aparţinând primei epoci a fierului par să sugereze o
oarecare deplasare a comunităţilor umane în zone oarecum periferice, aceste comunităţi
revenind însă pe aceleaşi locuri, cu începere din secolele III–II î. Hr.
Odată cu primele secole ale erei noastre, apar, atât pe teritoriul oraşului, cât şi în jurul
acestuia, urme consistente de locuire, locul principal fiind ocupat de necropola dacică de
incineraţie, necropolă anterioară pătrunderii sarmaţilor pe teritoriul Moldovei şi datând din
sec. II–III d. Hr. (necropola s-a descoperit în cartierul „Ana Ipătescu“ al oraşului actual).
Parţial contemporană cu această necropolă de incineraţie este o întinsă aşezare – descoperită
la Siliştea Şcheii –, tot dacică, datând de la sfârşitul secolului al II-lea şi din secolul al III-lea
d. Hr., aşezare care ilustrează, prin foarte numeroase descoperiri (mai ales ceramice), o
puternică influenţă provincial romană asupra populaţiei dacice extracarpatice.
Începând cu secolul al III-lea d. Hr., descoperirile arheologice, făcute atât pe teritoriul
oraşului, cât şi în împrejurimile lui nemijlocite, capătă o semnificaţie istorică particulară,
datorită faptului că succesiunea lor cronologică, practic neîntreruptă, scoate în evidenţă
continuitatea de locuire a populaţiei autohtone, pe un teritoriu în centrul căruia se va forma,
ulterior, unul dintre cele mai importante centre urbane de la răsărit de Carpaţi. Într-adevăr,
cronologic vorbind, descoperirile din secolele II–III sunt urmate de altele, numeroase, datate în
secolele IV–V, VI–VIII, sau de la sfârşitul mileniului I şi începutul celui următor.
Necropola din secolele IV–V descoperită în marginea Sucevei (comuna Moara) este
numai începutul acestei succesiuni. Ea este urmată de aşezări, datând din secolele VI–IX,
situate pe teritoriul oraşului actual (punctele Şipot, Drumul naţional şi Curtea domnească) –
aşezări care ilustrează procesul asimilării slavilor de către populaţia locală romanică –, pentru
ca, în final, descoperirea unei necropole de inhumaţie din secolele XI–XII, descoperire făcută
la Vornicenii Mari, să facă certă apartenenţa ei la o populaţie românească locală, populaţie
creştină, sedentară şi care practica agricultura.
 2
INHALT
TEXT
Einleitung (M. D. Matei) ........................................................................................... 2
Geographische Daten (Ş. Dragomirescu, I. M. Ţiplic) ................................................ 2
Einf hrung in die Geschichte der Stadt (M. D. Matei) ................................................ 2
Chronik der Stadt (M. D. Matei, V. P. Batariuc, I. Scripcariuc) ..................................... 5
Demographische Ent icklung (D. D. Iacob) .............................................................. 7
Morphologische Gliederung (T. O. Gheorghiu) .......................................................... 8
Er eiterungsetappen der Stadt (T. O. Gheorghiu) ...................................................... 9
Historische Baudenkmäler (V. P. Batariuc, Fl. Hău, Gh. Sion) ................................... 9
Historische Beschreibungen der Stadt (D. D. Iacob, P. Niedermaier, I. M. Ţiplic) .... 12
Archäologische Funde (V. P. Batariuc, Fl. Hău) ...................................................... 16
Straßennamen (D. D. Iacob) .................................................................................... 18
Bibliographie (D. D. Iacob) ..................................................................................... 19
Abbildungsnach eis (D. D. Iacob) .......................................................................... 19
KARTEN
Karte der Buko ina (1781), 1: 89.000 ........................................................................I
Umlandkarte (1773–1775), 1: 57.600 ........................................................................II
Umlandkarte (1830, 1863–1864), 1: 28.800 ............................................................ III
Sucza a, Stadtplan (1995), 1: 10.000 ..................................................................... IV
Sucza a, Stadtplan (1856), 1: 2.500 ........................................................................ V
Straßennamen (frü her u. heute), Nummern der Besitzungen (1856), 1:2.500 ............. VI
Parzellierung der Stadt (1856), 1:5.000 .................................................................. VII
Er eiterungsetappen der Stadt, 1:5.000 .................................................................VIII
Stich nach einer Zeichnung von Franz Xaver Knapp (1857) ..................................... IX
UMSCHLAGABBILDUNGEN
Sucza a (Luftaufnahmen von Vasile Zaharia)
EINLEITUNG
Nach der Herausgabe der ersten beiden Lieferungen – Schässburg und Mühlbach –, des
Städtegeschichteatlas Rumäniens setzt die Städtgeschichtekommission Rumäniens ihre Arbeit
mit einer neuen Atlasreihe (Reihe A) fort, die sich auf die Städte der Moldau bezieht.
Vorliegende Lieferung ist der Stadt Sucza a / Suceava ge idmet, handelt es sich hier doch
um jene Stadt, die im Laufe der Geschichte des Mittelalters – ü ber dreihundert Jahre lang und
bereits ab den letzten Jahrzehnten des 14. Jahrhunderts – in der rumänischen Provinz stlich
der Karpaten eine herausragende Rolle gespielt hat.
Da es sich um eine von der Internationalen Kommission fü r Städtegeschichte empfoh-
lene Reihe handelt, urden erneut die von dieser Kommission festgelegten Normen bezü glich
Format, Gliederung und Inhalt des Städtegeschichteatlas berü cksichtigt, mit einer Ausnahme,
es urde ein ausfü hrliches Kapitel zur Geschichte der Stadt Sucza a hinzugefü gt. Die
genannte Ergänzung so ie der größere Umfang der vorliegenden Arbeit – beides lässt sich
so ohl durch die besondere historische Bedeutung der Sucza as erklären als auch durch die
im Vergleich zu Schässburg und Mü hlbach viel größeren p sischen Ausmaße dieser Stadt.
Die zur Herausbildung des Straßennetzes der Stadt Sucza a lü ckenhaft und spärlich
vorhandenen schriftlichen Quellen ersch erten das Zustandekommen der vorliegenden Arbeit
in großem Maße (selbst die Ergebnisse der einschlägigen archäologischen Untersuchungen
fü hrten zu keiner endgü ltigen Klärung dieser Fragen), so dass ir bei der Erstellung dieser
Lieferung auch in Bezug auf die Festlegung und die Chronologie der territoriellen Er eiterung
der Stadt (die sukzessive oder zeitgleiche Entstehung der Stadtviertel) auf Sch ierigkeiten
gestoßen sind.
Ob ohl die kartographischen Quellen, die unserer Untersuchung zugrunde lagen,
bedeutend sind, muss vermerkt erden, dass sie aus einem späten Zeitabschnitt stammen.
Demzufolge ar bei der Nutzung dieser Quellenangaben äußerste Vorsicht geboten (vor allem
as die Gliederung der Stadt bis einschließlich in die Mitte des 16. Jahrhunderts anbelangte).
Dass es uns destotrotz die genannten Sch ierigkeiten in großem Maße zu ü ber inden
gelungen ist, kann auf das Vorhandensein einiger genauer Anhaltspunkte zurü ckgefü hrt
erden, mittels derer ein issenschaftlich erstellter Rü ckblick auf das Gesamtgefü ge der Stadt
möglich ge orden ist: der Fü rstenhof, die sukzessive Errichtung der Befestigungsanlagen der
Stadt, die Gotteshäuser, die Ge erbeviertel und schließlich sogar einige in den schriftlichen
Quellen vorhandenen Informationen ü ber die Plätze und Straßen der Stadt.
Auch sind ir uns be usst, dass bedeutende Fragen – ie beispiels eise jene
betreffend die Parzellenaufteilung des Stadtgebietes – eiterhin nicht zur Genü ge bekannt
sind, doch meinen ir zu Recht behaupten zu können, dass auch im Falle der vorliegenden
Lieferung die Vorzü ge, die sie zu bieten hat, größer sind als ihre Mängel.
Wir danken all jenen, die uns bei der Ausarbeitung dieser Ausgabe behilflich aren und
uns im Zuge des Zustandekommens des vorliegenden Projekts, bei der Redigierung und
Korrektur der einzelnen Kapitel oder durch das Bereitstellen von Karten und Abbildungen
helfend zur Seite gestanden haben: Ileana Budişteanu, Ioan Caproşu, Vasile Ciobanu, Şerban
Dragomirescu, Florin Hău, George Matei, Paul Niedermaier, Marcel Popa, Laurenţiu
Rădvan, Ioan Scripcariuc, Gheorghe Sion und Ioan Marian Ţiplic. Desgleichen sei auch Herrn
Mircea Vladu gedankt, ohne dessen großzü gigen Einsatz die Drucklegung der vorliegenden
Lieferung nicht möglich ge esen äre.
Mircea D. Matei
GEOGRAPHISCHE DATEN
Die Stadt Sucza a liegt im Nordosten Rumäniens, d.h. im Nord esten der alten
Provinz der Moldau, und befindet sich auf 26°19' östlicher Länge und 47°40' nördlicher
Breite. Sucza a ist heute ein Munizipium und zugleich die Hauptstadt des gleichnamigen
Kreises. Die Stadt liegt im Ostteil des Kreises Suceava, an der Kreuzung alter Handels ege,
die heute als Europastraßen anerkannt sind: Cernăuţi–Siret–Suceava–Fălticeni–Roman–
Bacău–Buzău-Bukaresti–Giurgiu (E55 / DN 2, Cluj–Bistriţa–Vatra Dornei–Suceava (E 576 /
DN 17), Iaşi–Botoşani–Suceava (E 58 / DN 28-28B-29), der Nationalstraße oder Kreisstraße
DN 29A Dorohoi–Suceava. Die ichtigsten Straßen des Kreises sind mit Sucza a verbunden:
Bosanci (DJ 208A), Mitocu Dragomirnei (DJ 208D), Moara (DJ 209C) u.a. Die Distanz bis
Bukarest beträgt auf der Straße 420 km und auf der Schiene 450 km.
Das Gebiet der Stadt gliedert sich in geographischer Hinsicht in die Hochfläche von
Sucza a ein, die zur nord estlichen Hochfläche der Moldau gehört. Die Grundlage bilden
Ablagerungen, die zum unteren Sarmat gehören und die aus Wechselschichten von Lehm,
Mergel, Sandstein, Konglomerat und Kalkstein bestehen. Die härteren Gesteine sind im Relief
sichtbar. Die zahlreichen Lehmschichten fü hren zu einer betonten Instabilität geneigter
Flächen. Dieses fü hrt zu häufigen Erdrutschungen, vor allem des rechten bebauten Abhanges
des Sucza a-Tales.
Die Stadt befindet sich auf einer Höhe z ischen 325 und 345 m. Die Altstadt Sucza as
liegt im Sü d esten, auf einer Terrasse oberhalb der Aue des Sucza a-Flusses, z ischen der
Mü ndung des Scheia- und des Cetatea-Baches (cetatea bedeutet rum. „Burg“) in den genann-
ten Fluss. Die Fü rstenburg urde auf einer Anhöhe östlich des Cetatea-Baches – z ischen
letzterem und dem Sucza a-Fluss – errichtet. Nordöstlich des Flusses befindet sich ein Neu-
bauviertel. Die Hü gel, die die Stadt umgeben, sind nicht viel höher als die hoch gelegenen
innerörtlichen Abschnitte: der Tü rkenberg sü dlich der Stadt (407 m), der Kreuzberg im
Westen der Ortschaft (427 m) und der Hainberg im Norden der Stadt (425 m).
Das gemäßigt-kontinentale Klima Ostrumäniens entspricht der Höhenlage von Bergen
und niederen Hochflächen und eist prägnante baltische Einflü sse auf. Die mittlere globale
Einstrahlung beträgt beiläufig 114 kcal/cm, die mittlere Sonnenstrahlung beträgt 1950
Stunden/Jahr und die mittlere Nebelbildung 6,0 Zehntel. Die jährliche Durchschnitts-
temperatur erreicht 8,0°C, das Januar-Mittel beträgt –4,1°C und das Juli-Mittel 18,2°C. Die
bislang maximale gemessene Temperatur beträgt 38,8°C und die minimale –30,6°C. Im Mittel
dauert die frostfreie Zeitspanne des Jahres 160 Tage. Die häufigsten Winde ehen vom
Nord esten. Die mittleren jährlichen Niederschläge erreichen 540 mm, davon 380 mm in der
armen und 160 mm in der kalten Jahreszeit.
Die Stadt befindet sich am mittleren Lauf des Sucza a-Flusses. Letzterer hat eine
allgemeine Durchflussmenge von 16 m3/s, obei die vom Fluss gefü hrten Wassermengen je
nach Jahreszeit sch anken. In der Zeit von Frü hjahr bis Sommer, aber auch von Herbst bis
Winter kommt es in der Aue des Suceava-Flusses des Öfteren zu bersch emmungen.
Der historische Stadtkern Sucza as liegt am Ostrand eines Gebietes, das tonhaltige
Sch arzerde auf eist. Im Auengebiet des Sucza a-Flusses gibt es Alluvionsböden und
nordöstlich des Flusses vulkanische Erde so ie braunen Podsol.
Was die Vegetation anbelangt muss festgehalten erden, dass die Stadt sich in einem
Gebiet befindet, in dem die Laub älder vorherrschen. Westlich der Stadt, in den abgelegene-
ren karpaten ärts gelegenen Gebieten gibt es aber auch einige unbe aldete Flächen. Im Osten
(in Richtung der Russischen Ebene) erstrecken sich dicht be aldete Gebiete. Als Folge
menschlicher Tätigkeit sind heute die land irtschaftlichen Flächen vorherrschend, und z i-
schen letzteren gibt es Gruppen von Steineichen und Eichengehölz so ie verödetes Weideland.
Die Fauna des Gebietes ist mannigfaltig, hier leben Wildsch eine, Rehe, Wölfe,
Fü chse, Dachse, Eichhörnchen u.a. Einige Tierarten von besonderem Jagd ert (der Urochse
und der Auerochse), die einst in diesem Raum lebten, sind im Laufe der Zeit versch unden.
Die jahrhundertealte Geschichte der Stadt Sucza a ist von der gü nstigen natü rlichen strategi-
schen Lage dieser Ortschaft geprägt.
EINFÜHRUNG IN DIE GESCHICHTE DER
STADT
Die natü rlichen Bedingungen (Reliefformen, rographisches Netz, Beschaffenheit
und Fruchtbarkeit des Bodens us .) die in dem Gebiet vorhanden aren, o sich die mit-
telalterliche Stadt Sucza a ent ickelte, aren fü r die menschliche Besiedlung geeignet, so
dass auf einer et a 100 km2 umfassenden Fläche eine nahezu ununterbrochene Besiedlung –
beginnend mit dem mittleren Paläolithikum bis in unsere Tage – verzeichnet erden kann.
Reichhaltige archäologische Funde des mittleren und hohen Paläolithikums traten auf
dem Gebiet zutage, o sich im Mittelalter die Stadt ent ickeln sollte, vor allem im Umfeld des
Stadtkerns; die bedeutendsten Funde dieser Art sind in den Gemeinden Udeşti, Lisaura und
Vereşti zutage gekommen.
Funde, die von geschichtlichem Standpunkt in noch höherem Maße bedeutend sind,
stammen aus dem Neolithikum und der bergangszeit zur Bronzezeit. Das der Bronzezeit zu-
zu eisende archäologische Material stellt die Zugehörigkeit des geographischen Raumes von
Sucza a zu einem äußerst umfangreichen Kulturkreis unter Be eis. Die in den Ortschaften
Mihoveni und Vereşti (beide Ortschaften liegen un eit von Sucza a) entdeckten neolithischen
Funde, die der Linearkeramik-Kultur zuge iesen urden, sind minder bedeutend, besser
vertreten sind jedoch die Zeugnisse der Precucuteni-Kultur und vor allem jene der späten
Cucuteni-Besiedlung (B1-Etappe). Was die bergangszeit zur Bronzezeit anbelangt, muss
festgehalten erden, dass die bedeutendsten und aufschlussreichsten Funde im Stadtgebiet
zutage traten (im Umfeld des Kreiskrankenhauses); die zur Kultur der Kugelamphoren
gehörenden Steinz sten-Gräber veranschaulichen die Verbindungen des Gebiets von Sucza a
zu den Kulturkreisen, die sich bis in den Raum des Oberen Dnjestr erstreckten. Von
besonderem Interesse fü r die Kenntnis der Abfolge der vorgeschichtlichen Besiedlung sind die
archäologischen Entdeckungen, die im Stadtareal (sogar im Bereich des Fü rstenhofes) gemacht
urden. Es urde ein bedeutender Schatz ausgegraben, der aus Bernstein- und Steinperlen
bestand, aus Weißmetallarmringen und Bronzebeschlägen. Dieser Hort gehört der Noua-
Kultur an (Ende der Bronzezeit).
Weniger reichhaltig sind die Funde der ersten Eisenzeit, die eine Verlagerung des
Siedlungsgebiets in die Peripherie anzudeuten scheinen. Im Laufe des 3. bis 2. Jh. v. Chr.
kehren die Be ohner jedoch auf die angestammten Plätze zurü ck.
Beginnend mit den ersten Jahrhunderten nach Christus treten – so ohl auf dem Stadt-
gebiet als auch in der Umgebung – Reste einer intensiven Besiedlung auf. Am bedeutendsten
ist ein dakisches Urnengräberfeld, das noch in die Zeit des Einzugs der Sarmaten in die Moldau
(2.–3. Jh. n. Chr.) datiert erden kann. Das Gräberfeld urde innerhalb der gegen ärtigen Ort-
schaft, im „Ana-Ipătescu“-Stadtviertel entdeckt. Fast zeitgleich datiert ird eine ausgedehnte
dakische Siedlung (2. bis 3. Jh. n.Chr.), mittels derer (aufgrund der zahlreichen hier zutage
gekommenen Funde / hauptsächlich Keramik) eine nachhaltige römisch-provinzielle Beeinflus-
sung der dakischen Bevölkerung außerhalb des Karpatenbogens nachge iesen erden konnte.
Die archäologischen Funde, die sich in die Zeit ab dem 3. Jh. n. Chr. zuordnen lassen,
sind von herausragender historischer Bedeutung. Dieses ist darauf zurü ck zu fü hren, dass ihre
chronologisch nahezu lü ckenlose Abfolge die ununterbrochene, kontinuierliche Besiedlung
eines Territoriums durch die autochthone Bevölkerung belegt, eines Gebietes, in dessen Mitte
sich später eines der ichtigsten städtischen Zentren im Osten der Karpaten herausbilden
sollte. Die im heutigen Stadtgebiet so ie im Umfeld der Ortschaft entdeckten Funde stammen
chronologisch betrachtet aus dem 2. bis 3. Jh. n. Chr.; es folgen zahlreiche andere Funde aus