Argetia: Serie Nouă

S ARGETIA
VIII 2017 SERIE NOUĂ
https://biblioteca-digitala.ro
SARGETIA
FONDATOR: OCTAVIAN FLOCA
I, 1937, 214 p.
II, 1941, 164 p.
III, 1956, 231 p.
IV, 1967, 272 p.
V, 1968, 662 p.
VI, 1969, 319 p.
VII, 1970, 313 p.
VIII, 1971, 275 p.
IX, 1972, 283 p.
X, 1973, 447 p.
XI-XII, 1974-1975, 504 p.
XIII, 1977, 620 p.
XIV, 1979, 739 p.
XV, 1981, 540 p.
XVI-XVII, 1982-1983, 749 p.
XVIII-XIX, 1984-1985, 464 p.
XX, 1986-1987, 740 p.
XXI-XXIV, 1988-1991, 942 p.
XXV, 1992-1994, 982 p.
XXVI/1, 1995-1996, 688 p.
XXVI/2, 1995-1996, 800 p.
XXVII/1, 1997-1998, 896 p.
XXVII/2, 1997-1998, 758 p.
XXVIII-XXIX/1, 1999-2000, 577 p.
XXVIII-XXIX/2, 1999-2000, 600 p.
XXX, 2001-2002, 949 p.
XXXI, 2003, 469 p.
XXXII, 2004, 880 p.
XXXIII, 2005, 390 p.
XXXIV, 2006, 956 p.
XXXV-XXXVI, 2007-2008, 923 p.
SERIE NOUĂ
I (XXXVII), 2010, 606 p.

II (XXXVIII), 2011, 564 p.
III (XXXIX), 2012, 576 p.
IV (XL), 2013, 620 p.
V (XLI), 2014, 560 p.
VI (XLII), 2015, 386 p.
VII (XLIII), 2016, 394 p.
VIII (XLIV), 2017, 505 p.
ACTA MVSEI DEVENSIS
SARGETIA
VIII (XLIV)
SERIE NOUĂ
DEVA
2017
Manager – Ec. Liliana Ţolaş
Colegiul Ştiinţific
Mihai Bărbulescu – Membru corespondent al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca

Michel Feugère – Centre National de la Recherche Scientifique, UMR 5138, Lyon
Arja Karivieri – Classical Archaeology and Ancient History Stockholm University
Ioannis Motsianos – Museum of Byzantine Culture Thessalonik
Ioan Aurel Pop – Membru titular al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca
Marius Porumb – Membru titular al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca
Richard Petrovszky – Historisches Museum der Pfalz Speyer
Reinhard Stupperich – Institut für Klassische Archäologie der Universität Heidelberg
Denis Zhuravlev – The State Historical Museum Moscow
Cornel Tatai-Baltă – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Colegiul de redacţie
Ioan Alexandru Bărbat – redactor responsabil

Georgeta Deju – secretar de redacţie
Cătălin Cristescu – membru
Daniel Iosif Iancu – membru
Antoniu Tudor Marc – membru
Ionuţ Cosmin Codrea – membru
Adrian Stroia – membru
Proiectare copertă: Ionuţ Cosmin Codrea, Cristina Filcea

Coperta 1: Figurină antropomorfă aparţinând culturii Turdaş, descoperită la Orăştie – Dealul
Pemilor X2, din colecţia Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (Foto: Marius Mîndruţău)
Machetare volum: Dorina-Liliana Dan, Georgeta Deju, Ioan Alexandru Bărbat
ACTA MVSEI DEVENSIS ACTA MVSEI DEVENSIS

Orice corespondenţă referitoare la publicaţia Toutes correspondance concernant la revue
Sargetia se va adresa: Sargetia doit être adressé:
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane
330005 Deva, str. 1 Decembrie nr. 39, 330005 Deva, str. 1 Decembrie nr. 39,
judeţul Hunedoara, România judeţul Hunedoara, România
Telefon 0254 216750 Téléphone +4 0254 216750
Fax 0254 212200 Fax +4 0254 212200
muzeu.deva.sargetia@gmail.com muzeu.deva.sargetia@gmail.com
www.anuarulsargetia.ro www.anuarulsargetia.ro
Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate,

inclusiv a traducerii textelor, aparţine în exclusivitate autorilor.
Copyright © Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva

ISSN 1013 – 4255
SUMAR SOMMAIRE INHALT CONTENTS
ARHEOLOGIE
STUDII ŞI ARTICOLE
Beatrice Ciută, ContribuŃii la dieta comunităŃilor Otomani. Analiza

Zsolt Molnár macroresturilor vegetale recuperate din situl de la
Carei – Bobald ……………………………………... 11
Contribution to the Vegetal Diet of Otomani
Communities. Analysis of Macroremains Recovered
from Carei – Bobald site
Gică Băeştean, About the Second Dacian-Roman War (105-…) ….. 29

Valentin A. Boicea Despre al doilea război daco-roman (105-…)
Ana-Cristina Hamat VTERE FELIX Inscribed Rings Discovered in

Roman Dacia …………………………………......... 57
Inele cu inscripŃia VTERE FELIX descoperite în
Dacia romană
Marius Gheorghe Barbu, New Archaeological Information Regarding the

Ioan Alexandru Bărbat Exploitation of Andesite in Măgura Uroiului
(Hunedoara County) ...……………………………... 71
Noi informaŃii arheologice privind exploatarea
andezitului la Măgura Uroiului (jud. Hunedoara)
RAPOARTE ŞI NOTE ARHEOLOGICE
AncuŃa-Ioana Bobînă Reprezentări antropomorfe şi zoomorfe neolitice şi

eneolitice descoperite în judeŃul Hunedoara ……….. 125
Neolithic and Eneolithic Anthropomorphic and
Zoomorphic Representations Found in Hunedoara
County
Marius-Mihai Ciută O statuetă antropomorfă recent descoperită la Şeuşa

– În Grui (com. Ciugud, jud. Alba) ........................... 139
An Anthropomorphic Clay Statuette Discovered at
Şeuşa – În Grui (Ciugud Commune, Alba County)
Octavian-Cristian Rogozea, Aşezări CoŃofeni şi Wietenberg din judeŃul

Florentina MărcuŃi, Hunedoara ………………………………………….. 149
Răzvan GuguŃ, CoŃofeni and Wietenberg Settlements from
Simion Câmpean Hunedoara County
4
Nicolae Cătălin RişcuŃa Un topor aparŃinând bronzului timpuriu descoperit

la Hărău (jud. Hunedoara) ............................................ 177
An Early Bronze Age Copper Axe Discovered at
Hărău (Hunedoara County)
Dinu Ioan Bereteu Aşezarea dacică de la Cojocna .................................. 197

The Dacian Settlement from Cojocna
Mihaela Bleoancă O furcă de tors pentru deget din epoca romană

descoperită la Apulum – Colonia Aurelia Apulensis .... 205
The Roman Finger Distaff Discovered at Apulum –
Colonia Aurelia Apulensis
Bogdan Alin Craiovan, O locuire medieval timpurie pe Valea Mureşului

Octavian-Cristian Rogozea, mijlociu. Tărtăria – Situl 9 ......................................... 213
Dorel Micle, Early Medieval Habitation on the Middle Mureş
Remus Constantin Dumitru Valley. Tărtăria – Site 9
Dincă
ISTORIE
STUDII ŞI ARTICOLE
Viorel Câmpean Moise Sora Noac, un cărturar născut la HaŃeg, cu

activitate în nordul Transilvaniei …………………... 231
Moise Sora Noac, A Scholar Born in HaŃeg, with
Activity in North of Transylvania
Marta Cordea Constantin Papfalvi, deputat în Dieta de la Pesta .…. 245

Papfalvi Constantin, Deputy in the Diet from Pesta
Nicolae Dumbrăvescu Din „memorialistica măruntă” a RevoluŃiei de la

1848-1849 din Transilvania. Însemnări despre
prefectul Legiunii Câmpiei, Nicolae VlăduŃiu …….. 261
From the “Small Memoirs” of the 1848-1849
Revolution from Transylvania. Notes About the
Prefect of the Câmpia Legion, Nicolae VlăduŃiu
Cristina Bodó Dealul CetăŃii Deva în administrarea SocietăŃii de

Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara …….. 287
Dealul CetăŃii Deva in the Administration of the
History and Archaeology Society of Hunedoara
County
5
Minodora Damian Publicitatea vestimentară în Timişoara interbelică .... 301

Publicité des vêtements en Timişoara entre-deux-
guerres
Ioachim Lazăr Accidentul aviatic din zona Muntelui Găina, 23

august 1940 ...…………………………………….… 317
Das Flugunfall aus dem Bereich der Găina Gebirge
23 August 1940
Carmen Albert ContribuŃia Banatului la „Pacea de Mâine” în

corespondenŃa lui Silviu Dragomir ………………… 335
Banat's Contribution to the “Peace of Tomorrow” in
the Correspondence of Silviu Dragomir
Eugen Mioc Lumea rurală şi agricultura din Banat în primele

două decenii de regim comunist (1945-1965) ….….. 347
The Rural World and the Agriculture in Banat in the
Two Firsts Decades of the Communist Regime
(1945-1965)
Iuliu-Marius Morariu Omul din spatele Orei 25. Constantin Virgil

Gheorghiu în dosarele SecurităŃii ………………….. 373
The Man Behind the 25th Hour. Constantin Virgil
Gheorghiu in the Securitate Files
ISTORIA CULTURII
STUDII ŞI ARTICOLE
Lăcrămioara Manea Biblioteca Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti.

Încercare de reconstituire, istorie şi ex-libris ...…….. 385
The Library of Saint Sava College from Bucharest.
Attempt of Reconstitution, History and Ex-Libris
Dragoş Curelea EvoluŃii funcŃionale cu privire la cunoaşterea istoriei

Bibliotecilor pentru popor din DespărŃământul Alba
Iulia al Astrei între anii 1887-1946 ………………… 403
Functional Developments Regarding the Knowledge
of History of Libraries for the People in Alba Iulia
Partition of Astra in 1887-1946
Cornel Tatai-Baltă Daniel Luca Voina, un remarcabil ilustrator de carte

contemporană ………………………………………. 427
Daniel Luca Voina, an Outstanding Contemporary
Book Illustrator
6
CONSERVARE ŞI RESTAURARE
STUDII ŞI ARTICOLE
Sergiu-Sorin Popescu Metamorfozele Cenuşăresei. Etapele restaurării unui

Iosif Vasile Ferencz vas dacic din fier …………………………………… 453
Cinderella’s Metamorphoses. The Restore Stages of
a Dacian Iron Vessel
Elena Manuela PătruŃescu Analiza condiŃiilor de păstrare a colecŃiei de textile

etnografice din depozitul temporar al Muzeului
Regiunii PorŃilor de Fier ...…………………………. 473
Analysis of the Storage Conditions of the Collection
of Ethnographic Textiles in the Temporary
Warehouse of Iron Gates Museum
RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ
Maria Basarab Anca Elisabeta Tatay, Cornel Tatai-Baltă,

Xilogravura din cartea românească veche tipărită la
Bucureşti (1582-1830) [The Woodcut in the Early
Romanian Books Printed in Bucharest (1582-
1830)], Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2015, 516 p.,
(ISBN 978-606-543-647-3) ………………………... 485
Georgeta Deju Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Eva Mârza, Anca

Elisabeta Tatay, Otilia Urs, Bogdan Crăciun,
Roxana Moldovan, Ana Maria Roman-Negoi,
Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic
(1691-1830). Recuperarea unei identităŃi culturale
[Old Romanian Book in the Habsburg Empire
(1691-1830). Recovery of a cultural identity], Cluj-
Napoca, Ed. Mega, 2016, 1010 p., 1 hartă, (ISBN
978-606-543-733-3) ………………………………... 487
Ronald Hochhauser Viorel Rusu, Lucia Pop, Călătorie în universul

ceasului. ColecŃia de orologerie [A Journey in the
Universe of the Clock. The Horological Collection],
ColecŃii Muzeale, V, Baia Mare, Ed. Eurotip, 2016,
100 p., (ISBN 978-606-617-244-8) ...……………… 491
Nicolae Dumbrăvescu Emil Arbonie, PoliŃişti urbani arădeni (1929-1949)

[Urban Policemen from Arad (1929-1949)], Arad,
Ed. „Vasile Goldiş” University Press, 2017, 291 p.,
(ISBN 978-973-664-831-1) ………………............... 493
7
Daniel I. Iancu Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva. Arc peste
timp [The Museum in Deva. Arch Over Time], Cluj-
Napoca, Ed. Mega, 2017, 166 p., (ISBN 978-606-
543-887-3) …………………………………………. 497
Lista abrevierilor ………………………………………………………………….. 501
ARHEOLOGIE
STUDII ŞI ARTICOLE
CONTRIBUłII LA DIETA COMUNITĂłILOR OTOMANI.
ANALIZA MACRORESTURILOR VEGETALE RECUPERATE
DIN SITUL DE LA CAREI – BOBALD
BEATRICE CIUTĂ
Universitatea ,,1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
beatrice.ciuta@uab.ro
ZSOLT MOLNÁR
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
molnar_kovacs_zs@yahoo.com
Cuvinte cheie: nord-vestul României, cultura Otomani, epoca bronzului, macroresturi

vegetale
Keywords: north-western Romania, Otomani culture, Bronze Age, vegetal macro-
remains
Situl de la Carei – Bobald a oferit în ultimii ani o serie de descoperiri importante

legate de dieta vegetală a comunităŃilor epocii bronzului. Prezentul studiu vine în
completarea articolului publicat în anul 20141, care oferea date privind analiza
macroresturilor vegetale din campania 2013. După analiza indicatorilor arheobotanici
din campania anului 2016, dar şi a unei imagini mai complexe a contextelor săpate, se
pot contura noi concluzii privind dieta comunităŃilor Otomani din situl de la Carei –
Bobald. Locuirea a fost datată pe baza seminŃelor carbonizate de Cerealia în intervalul
1750-1680 a.Chr.
Macroresturile vegetale carbonizate au fost recuperate cu preponderenŃă din
zona locuinŃelor, din arealul activităŃilor casnice (podea, vatră). Grâul de tip spelta este
predominant în cadrul probelor analizate. În acest context, merită menŃionată încă o
dată descoperirea rarisimă a unor fragmente de pâine carbonizată2, realizată din făină
de grâu de tip spelta, specie pe care o găsim cel mai des în aşezările perioadei.
Localizarea geografică
Oraşul Carei este situat în partea vestică a judeŃului Satu Mare, în Câmpia
Careiului, regiune cu înălŃimi cuprinse între 120-163 m, un relief monoton, pe alocuri
cu denivelări3 (Pl. I/1). La nord-est de hotarul localităŃii se întinde Câmpia Ecedea4.
Dealul Bobald este situat intravilan, pe teritoriul administrativ al oraşului Carei, judeŃul
Satu Mare, pe malul pârâului Mérges (Mergeş), pe o popină mai înaltă din zona
inundabilă5. (Pl. I/2). DistanŃa aproximativă de oraşul Carei este undeva la 3 km. Situl
arheologic6 cuprinde acest deal, aflat la poalele punctului Bobald şi zonele joase, situate
la baza formei de relief amintite, unde există mai multe aşezări „satelit”7 (Pl. II/1).
1
Ciută, Molnár 2014, p. 87-99.
2
Pentru o descriere detaliată a contextelor arheologice săpate anterior, a se vedea Ciută, Molnár 2014.
3
Berindei, Nedelcu 1983, p. 626.
4
Ghinea 2002, p. 716.
5
Badea et al. 1983, p. 682.
6
Ciută, Molnár 2014, p. 88.
7
Roman, Németi 1990, p. 39; Németi, Molnár 2012, p. 14-16.
Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VIII, 2017, p. 11-27.
12 ContribuŃii la dieta comunităŃilor Otomani
Contextul arheologic
În campania arheologică a anului 2016 s-a continuat cercetarea suprafeŃei
deschise în campania din 20108. SuprafaŃa a fost împărŃită la începutul cercetărilor
(2010) în patru casete, denumite C 1, C 2, C 3, C 4, cu dimensiunile de 5 × 5 m fiecare,
fiind despărŃite de câte un martor de 0,5 m lăŃime fiecare9. În decursul campaniei
arheologice din 2013, martorii din cadrul suprafeŃei cercetate s-au deteriorat, astfel încât
a fost necesară demontarea acestora. Din motive similare a fost necesară lărgirea
suprafeŃei cercetate, aceasta realizându-se în urma îndreptării profilelor. În campania de
cercetări arheologice din anul 2016 suprafaŃa totală deschisă (12 × 13 m) a fost de
156 m2.
Pe parcursul derulării săpăturii, prin demontarea martorilor, s-a obŃinut o singură
suprafaŃă (Pl. II/2). Ca tehnică de lucru s-a păstrat însă denumirea şi partiŃionarea
iniŃială a suprafeŃei în casete, documentarea vestigiilor arheologice fiind realizată în
funcŃie de casetele delimitate iniŃial. În fiecare casetă cercetarea a avansat în funcŃie de
situaŃia arheologică existentă. Demersurile noastre s-au concentrat asupra suprafeŃei
deschise în zona centrală a tell-ului.
Începând cu campania din anul 2013, adâncirea cercetării în suprafaŃă a fost tot
mai înceată, situaŃiile arheologice fiind tot mai complexe. Obiectivul de a înainta în
toate cele patru suprafeŃe în aceeaşi măsură, tocmai pentru a surprinde fenomenele pe o
suprafaŃă cât se poate de mare, a necesitat o atenŃie sporită. Ca urmare, a fost identificat,
la adâncimea de aproximativ -178/-181 cm, în suprafeŃele C 1 şi C 2, un strat de pământ
gri-gălbui, afânat, cu multă cenuşă în compoziŃie (Pl. III). Stratul conŃinea un material
arheologic bogat – multe fragmente de oase de animale, fragmente ceramice, chirpici,
câteva coarne de cerb, fragmente de râşniŃe şi lemn carbonizat în unele zone pigmentate.
Este partea inferioară a complexului Cx 12, conturat în campania arheologică din 2013.
Complexul se întinde pe o suprafaŃă mai îngustă, fiind vorba de o fâşie cu o formă
aproximativ rectangulară, uşor neregulată, de 1-2 × 6-7 m. În partea de est este mărginit
de fragmente de podea de lut acoperite cu un strat de dărâmătură de chirpici (Cx 14,
Pl. IV/1) şi urma rectangulară a unei secŃiuni mai vechi (săpată în anii '80, cu o
dimensiune de 1,50 × 8 m) care taie oblic casetele C 1 şi C 2.
În vecinătatea complexelor G 44 şi G 46 (34 × 36 cm), în carourile 9-11 V/6-8
N, s-a descoperit o „platformă” de lut realizată prin aplicarea unui strat de lut mai gros
pe suprafaŃa podelei clădirii cercetate. „Platforma” rectangulară, uşor neregulată, are
dimensiunile de 1 × 1 m. În mijlocul platformei se află o vatră, V 6, de formă ovală cu
diametrul de 60 × 80 cm (Pl. IV/2). Vatra este construită pe o platformă de 6-8 cm,
poziŃionată pe podeaua de lut galben Cx 17. Culoarea lutuielii platformei este mai
deschisă, cu mai multă limonită în compoziŃie, comparativ cu nuanŃa lutului podelei pe
care a fost amenajată. SuprafaŃa vetrei (grătarul) este puternic arsă, formându-se o crustă
groasă de 2-3 cm, vitrifiată. În suprafaŃa de ardere au fost cuprinse fragmente ceramice
(fragmente dintr-un vas de calitate fină, ornamentat cu striuri), puse în poziŃie
orizontală. Ele nu fac parte din substrucŃia vetrei V 6, fiind cuprinse în crusta vetrei,
probabil pentru obŃinerea unei grad ridicat de temperatură. În partea vestică a platformei
se află un şanŃ îngust de 8/12-14 cm, având o umplutură de pământ cenuşiu. ŞanŃul
îngust, lung de 120 cm, denumit Cx 18, tangent platformei lutuite de 1 × 1 m, poate fi
şanŃul de implementare a unui gărduleŃ intern cu rol despărŃitor.
8
Cercetarea acestui obiectiv derulându-se şi în anii 2011-2013.
9
Molnár et al. 2016, p. 37.
Beatrice Ciută, Zsolt Molnár 13
Un alt complex arheologic interesant, groapa G 56 a fost descoperită în caseta

C 3. Groapa de dimensiuni medii, de aproximativ 60 × 80 cm diametru, a fost conturată
la o adâncime de -193 cm. FuncŃionalitatea gropii este deocamdată nesigură. Umplutura
gropii s-a făcut în exclusivitate cu fragmente ceramice, iar în interiorul ei nu au fost
descoperit oase de animale.
În acest context menŃionăm că în C 4, prin flotarea stratului de chirpici (Cx 14),
au fost descoperite seminŃe de cereale carbonizate în număr destul de mare (Pl. IV/1).
Aceeaşi situaŃie s-a constatat şi în C 1, atât în zona Cx 14, precum şi în zona sudică a
secŃiunii, unde stratul preistoric a fost puternic compromis de mormintele ulterioare.
Complexul Cx 12 este delimitat în partea sa vestică de linia neregulată a podelei
de lut din Cx 17. Limitele acestui complex nu se pot trasa cu certitudine, o mare parte
continuând în cadrul unei suprafeŃe necercetate încă arheologic. Legat de acest nivel
preistoric apar mai multe zone ce conŃin urmele unor ziduri puternic arse şi prăbuşite,
cum ar fi Cx 14/C2 (anterior denumit Cx 13), sau Cx 14/C 1 şi C 2, acesta din urmă
având o importanŃă deosebită, dată de prezenŃa unei vetre aflate sub dărâmătura de
chirpici. În caseta C 1, în cadrul dărâmăturii de chirpici Cx 14, s-au descoperit in situ
mai multe ceşti întregi şi un topor de piatră de tip calapod (Pl. V/1). În apropierea lor,
respectiv în zona nordică a vetrei V 8, descoperită în capătul nordic al casetei C 1, s-au
descoperit porŃiuni acoperite cu grâu carbonizat.
Vatra V 8 din C 1, conturată la o adâncime de -160 cm, a fost secŃionată de un
mormânt (M 44), fiind distrusă aproximativ jumătate din ea. V 8 avea diametrul de
aproximativ 80-65 cm, fiind construită pe podeaua de lut galben Cx 17, cu o
substructură de lut compact. Substructura era alcătuită dintr-un strat de fragmente
ceramice pentru o mai bună izolare, ridicată fiind cu 6-8 cm deasupra podelei. SuprafaŃa
vetrei (grătarul) era puternic arsă. În partea sud-estică a vetrei s-au păstrat fragmente din
tencuiala pereŃilor de chirpici. Culoarea fragmentelor este de tencuială alb-gălbuie. În
C 1, la SE de vatra V 8, la adâncimea de -143 cm s-a descoperit o altă vatră denumită
V 7 (Pl. V/2). Vatra cu formă circulară, uşor neregulată, are diametrul aproximativ de
42 × 43 cm, fiind construită pe podeaua de lut galben Cx 17, cu o substructură de lut
compact, având un strat de fragmente ceramice pentru o mai bună izolare ridicat
deasupra podelei cu 6-8 cm.
Alături de vatra V 7, la o distanŃă de 15-20 cm de aceasta, se află o groapă de
par, denumită G 60, parŃial tăiată de groapa mormântului M 11. G 60 are o formă
circulară regulată şi un diametru de 24 × 21 cm. Umplutura gropii (pământ compact de
culoare cenuşie), este identică cu cea a gropii de par G 52, având la rândul ei o formă
circulară regulată. Între cele două gropi de pari de dimensiuni medii, probabil utilizaŃi la
susŃinerea podului clădirii cercetate, se afla groapa de stâlp de mari dimensiuni G 51
(diam. 70 × 42 cm), descoperită în cursul campaniei de săpături arheologice din 2013.
În imediata apropiere a G 60 şi G 52 s-a descoperit un şir de 12 gropi de pari de mici
dimensiuni (6 × 7 cm), formând un dreptunghi între cele două gropi de par. Cele 12
gropiŃe de par, denumite Cx 20, pot fi interpretate ca un gărduleŃ de compartimentare
din interiorul locuinŃei de suprafaŃă (Pl. VI/1). În cursul campaniei din 2013, în C 4 s-a
descoperit încă o vatră portabilă, transformată apoi în vatră fixă (Cx 19) prin lipirea prin
lutuire a vetrei de sol. Diametrul acesteia este de aproximativ 100-110 cm, înălŃimea de
50 cm. IniŃial a fost prevăzută cu grătar, fragmentele grătarului fiind descoperite în
interiorul puternic ars al vetrei. Vatra portabilă suprapune şirul de gropi de par Cx 20,
gardul de compartimentare funcŃionând înainte de fixarea acestei vetre pe podeaua

locuinŃei.
În C 4, lângă profilul sudic, la intersecŃia mormintelor M 4 şi M 3, s-a păstrat o
altă porŃiune din dărâmătura de chirpici Cx 14. În acest caz, fragmentele de chirpici sunt
mai mari şi păstrează pe interior amprentele de par din structura clădirii. Chirpiciul a
căzut pe podeaua de lut a clădirii de culoare galbenă. Partea superioară a podelei este
prevăzută cu un strat foarte subŃire (2-3 cm), de culoare alb-gălbuie (slip de cenuşă
amestecată cu lut şi apă), întărită asemănător unui strat superior „de uzură” (aplicarea
slipului probabil este legată de dezinfectarea şi curăŃarea podelei clădirii).
În legătură cu dărâmăturile de chirpici trebuie menŃionată şi prezenŃa unui strat
de arsură neagră, uneori cenuşie, având o structură foarte afânată, uşoară, care ne duce
cu gândul la un acoperiş ars, căzut în interiorul construcŃiilor, peste care ulterior s-au
prăbuşit zidurile. Eventuale analize efectuate în viitor pe mostrele prelevate ar putea
aduce informaŃii noi pe această temă.
S-au identificat şi alte tipuri de complexe: în C 2 patru gropi de par (G 44, G 47,
G 45 şi G 46), dispuse aproape coliniar, cu diametrul mediu de 24 × 22 cm. Un alt şir de
gropi de par se află paralel cu primul şir format din G 44, G 47, G 45 şi G 46, la o distanŃă
aproximativă de 2,5-3 m. Elementul central al celui de-al doilea şir de gropi de par este
format dintr-o groapă de stâlp de susŃinere dublă, G 43, cu formă rotundă regulată şi un
diametru de 70 × 40/30 cm. În umplutura gropii duble de stâlp se pot observa urmele
carbonizate ale stâlpului de susŃinere al acoperişului. La est de acesta, la o distanŃă de
40 cm, s-a conturat o altă groapă, G 42, de formă rotundă regulată şi cu un diametru de
34 × 35 cm.
Date arheobotanice
În urma operaŃiunilor de flotare şi sortare a probelor de sol a fost recuperată o
cantitate destul de mare de seminŃe carbonizate de cereale.
Din campania arheologică a anului 2013 au fost recuperate un număr de 2881 de
cariopse de Cerealia, dintre care 2660 aparŃin speciei Triticum dicoccum.
În urma analizelor arheobotanice pentru campania anului 2016 au fost recuperate
3174 de cariopse de Cerealia, dintre care 3074 aparŃin speciei de Triticum spelta.
Cele mai multe macroresturi vegetale au fost recuperate din C 4, în număr de
6009, în timp ce din C 1 au mai fost recuperate 1102 seminŃe.
În total au fost recuperate 7116 macroresturi vegetale carbonizate (Pl. VI/2),
dintre care 6055 aparŃin familiei Cerealia. De fapt majoritatea seminŃelor recuperate
aparŃin speciei Triticum cu mici intruziuni de buruieni, fiind vorba de grâne pure, ceea
ce ne duce cu gândul la o recoltă curată fără buruieni sau o atenŃie sporită acordată
procesului de recoltare şi sortare a cerealelor.
În concluzie, analiza macroresturilor vegetale ne indică faptul că grâul de tip
spelta ocupă primul loc, ca număr de cariopse, în cadrul contextelor (4091), în timp ce
grâul emmer (2660 cariopse) se află pe locul doi în cadrul probelor recuperate, urmat de
departe de grâul de tip einkorn (Pl. VII).
Nu este o noutate că grâul de tip spelta a fost preferat de locuitorii epocii
bronzului din arealul sitului Carei – Bobald.
Conform analogiilor cu alte situri din epoca bronzului, Triticum spelta este
specia cea mai frecvent descoperită, pentru că a fost cultivată preponderent de
comunităŃile perioadei10 (Pl. VIII-IX). Grâul de tip spelta s-a răspândit din zona de
origine, respectiv Orientul Apropiat, peste tot în Balcani, Europa şi Transcaucazia, în
intervalul 4000-1000 a.Chr.11.
În acest moment, conform studiilor de specialitate, se poate stabili cu
aproximaŃie începutul cultivării grâului de tip spelta în Europa, undeva în jur de
2300 a.Chr.12.
În cadrul probelor conŃinând macroresturi vegetale carbonizate s-au descoperit şi
prezenŃe sporadice de Pisum sativum, Vicia ervilia, Sambucus ebulus şi fragmente de
endocarp aparŃinând speciei Cornus mas.
În urma analizei arheobotanice a macroresturilor vegetale recuperate din situl de
la Carei – Bobald, putem afirma că nu există diferenŃe majore între speciile de plante
utilizate de comunităŃile epocii bronzului mijlociu din arealul central şi nord-vestic al
României şi cele din arealul Ungariei13, Poloniei, Cehiei şi Austriei14, dar şi din zona
ElveŃiei15.
Concluzii
Principala concluzie ce reiese în urma cercetărilor din 2016, este următoarea:
tell-ul a fost locuit în permanenŃă până în epoca bronzului târziu, între nivelurile
arheologice identificate nu s-a putut observa o întrerupere şi nici în evoluŃia formelor
ceramice descoperite. Toate acestea denotă o cronologie succesivă a ultimelor locuiri
atribuite unor comunităŃi din epoca bronzului pe acest loc16.
Chiar şi aşa, putem afirma că pe suprafaŃa săpată de aprox 156 mp se disting
încă două zone de dărâmături (Cx 14), în C 1 şi C 2 concentraŃiile de chirpici provenite
în urma incendierii clădirii de mari dimensiuni, prevăzută cu trei vetre deschise,
amenajate pe podeaua de lut a clădirii şi două vetre portabile întregi (cea din C 1
descoperită în campania din 2013 a fost tăiată/distrusă pe jumătate de mormântul M 44,
cea descoperită în caseta C 4 este întreagă) sub pereŃii prăbuşiŃi, având în total în jur de
6-7 m între ele, par că ar fi aparŃinut unei singure unităŃi de locuire.
Locuirea a fost datată, pe baza seminŃelor carbonizate de Cerealia (nr. probă
AMS DeA 828717), în intervalul 1750-1680 a.Chr.
Materialul arheologic deosebit de bogat (oase de animale, unelte de corn,
fragmente de râşniŃe, fragmente ceramice) indică o prezenŃă intensă în acest spaŃiu. În
consecinŃă se poate presupune conturarea unei gospodării compuse din una sau două
locuinŃe de suprafaŃă şi, posibil, o anexă.
Bibliografie
Akeret 2005 – O. Akeret, Plant remains from a Bell Beaker site in

Switzerland at the beginnigs of Triticum spelta cultivation
in Europe, în Veg Hist Archaeobot, 14, 2005, p. 279-286.
10
Harding 2000, p. 42-43.
11
Kohler-Schneider 2003, p. 106.
12
Akeret 2005, p. 285.
13
Gyulai 1993, p. 25-26; Gyulai 2006, p. 64; Gyulai 2010, p. 57.
14
Kohler-Schneider 2003, p. 105; Stika, Heiss 2013, p. 349.
15
Akeret 2005, p. 280.
16
Molnár et al. 2016, p. 37.
17
Laboratorul C14 din Debrecen, Ungaria.
Berindei, Nedelcu – I. Berindei, E. Nedelcu, Unitatea banato-crişană, în vol.

1983 coord. L. Badea, P. Gâştescu, V. Velcea, Geografia fizică a
României, I, Bucureşti, 1983, p. 621-626.
Ciută, Molnár 2014 – B. Ciută, Z. Molnár, ContribuŃii la dieta comunităŃilor
Otomani din situl de la Carei-Bobald, în Terra Sebus, VI,
2014, p. 87-99.
Ghinea 2002 – D. Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Bucureşti,
2002.
Gyulai 1993 – F. Gyulai, Enviroment and Agriculture in Bronze Age
Hungary, Archaeolingua, SM, 4, Budapest, 1993.
Gyulai 2006 – F. Gyulai, Historical Plant-Biodiversity in the Carpathian
Basin, în vol. ed. E. Jerem, Z. Mester, R. Benczes,
Archaeological and Cultural Heritage Preservation Within
the Light of New Technologies, Budapest, 2006, p. 63-72.
Gyulai 2010 – F. Gyulai, Archaeobotany in Hungary. Seed, Fruit, Food
and Beverages Remains in the Carpathian Basin: An
Archaeobotanical Investigation of Plant Cultivation and
Ecology from the Neolithic until the Late Middle Ages,
Archaeolingua, MS, 21, Budapest, 2010.
Harding 2000 – A. F. Harding, European Societes in the Bronze Age,
Cambridge, 2000.
Kohler-Schneider – M. Kohler-Schneider, Contents of a storage pit from Late
2003 Bronze Age Stillfried, Austria: another record of the new
glume wheat, în Veg Hist Archaeobot, 12, 2003,
p. 105-111.
Molnár et al. 2016 – Z. Molnár, J. Németi, L. Marta, P. Szocs, H. Nándor,
R. Gindele, N. Kapcsos, Oraş Carei, jud. Satu Mare.
Punct: Bobald, în CCA, campania 2016, Bucureşti, 2017,
p. 36-37.
Németi, Molnár 2012 – J. Németi, Z. Molnár, Bronzkori hatalmi
Központokészaknyugat-Erdélyben: A Nagykároly – Bobáld-
Tell, MSTRT, 1, Szeged, 2012.
Roman, – P. Roman, J. Németi, Date preliminare asupra cercetărilor
Németi 1990 de la Carei-„Bobald”, în TD, XI, 1-2, 1990, p. 39-47.
Stikka, Heiss 2013 – H. P. Stikka, A. G. Heiss, Plant cultivation in the Bronze
Age, în vol. ed. H. Fokkers, A. Harding, The Oxford
Handbook of European Bronze Age, Oxford, 2013.
Pl. I. 1. Localizarea geografică a aşezării de la Carei (Harta: Z. Imecs); 2. Vedere aeriană cu

situl de la Carei – Bobald văzut din lateral (Foto: Z. Molnár, L. Marta 2011)
Pl. II. 1. Vedere aeriană a sitului de la Carei – Bobald văzut de sus (Foto: Z. Imecs); 2. Imagine
detaliată a complexelor arheologice din situl Carei – Bobald
Pl. III. Vedere generală din C 1 cu complexele arheologice (Foto: Z. Molnár)
20 Contribuţii la dieta comunităţilor Otomani
Pl. IV. 1. Complexul 14 cu detaliul vetrei V 8; 2. Detaliu cu vatra 6 din C 3 (Foto: Z. Molnár)
Pl. V. 1. Detaliu cu ceştile Otomani; 2. Detaliu cu Vatra 7 din C 1 (Foto: Z. Molnár)
Situl arheologic Carei – Bobald Abrevieri

Campania 2013, 2016 sp. = specia
Epoca bronzului – Cultura Otomani cf. = conform cu; cel mai probabil
frg. = fragment
Descrierea probei C1 C2 C3 C4 Total
macroresturi
Cerealia 3 frg. 130 133
Triticum sp. 95 98 193
Triticum monococcum 14 14
Triticum dicoccum 2660 2660
Triticum spelta 1005 1 3085 4091
Hordeum sp. 1 1
Secale sp. 1 1
Poa sp. 12 12
Leguminosae 1 frg. 1 frg. 2
Cornus mas 1 1
Sambucus cf. ebulus 1 1
Brassica rapa 1 1
Prunus sp. 6+5 frg. 11
(necarbonizate/contemporane)
Specii rudero-segetale (cf. 6 6
Borago officinalis; Carex sp.)
Nr. macroresturilor 1102 11 5 6009 7116
carbonizate pe contexte 2
Pl. VI. 1. Încercare de reconstituire a gărduleţului Cx 20 din interiorul locuinţei (Reconstituire:

N. Laczkó); 2. Tabel cu statistica macroresturilor vegetale recuperate din contextele arheologice
Pl. VII. Macroresturi vegetale recuperate din situl de la Carei – Bobald (Foto: C. A. Şuteu)
Pl. VIII. Seminţe carbonizate aparţinând speciei Triticum spelta (Foto: C. A. Şuteu)
Pl. IX. Specia Triticum spelta (spicul copt) (după

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Triticum_spelta_2.JPG) (Accesat: 26.05.2017)
Contribution to the Vegetal Diet of Otomani Communities.
Contribution to the Vegetal Diet of Otomani Communities.

Analysis of Macroremains Recovered from Carei – Bobald site
Abstract
The aim of the study is to present recent discoveries of vegetal macroremains

recovered from the Carei – Bobald site during the archaeological campaigns performed
in 2013-2016 (Pl. I-II).
The site from Carei – Bobald has provided in the last years a series of important
discoveries regarding the vegetal diet of inhabitants who lived here. The archaeological
excavation carried out in this site has revealed that the area was populated with Otomani
culture bearers. The Otomani culture belongs to the Bronze Age, more specifically to
the Middle Bronze Age (Pl. III-V, VI/1).
The charred macroremains were recovered mainly from the houses area where
were performed domestic activities (floor, hearth). The most predominant cereal is the
spelt wheat (Pl. VIII-IX). It is worth to mention again the rare discovery during 2013
campaign of few carbonized bread fragments. It is very probably that the bread was
made from spelt flour because of its predominant occurrence within wheat species in the
Carei – Bobald site. The spelt was the predominant cereal during Bronze Age.
After the flotation and selection operations, were recovered a sum of 7116
charred macroremains (Pl. VI/2, VII). During 2013 campaign, were analysed 2881
seeds of Cerealia, of which 2660 belong to Triticum dicoccum species. And from 2016
were identified 3174 seeds of Cerealia, of which 3074 belong to Triticum spelta. Most
of charred seeds were sampled from C 4 counting 6009 seeds, while from C 1 were
sampled 1102 seeds. Most of seeds have been attributed to Triticum species, being a
crop with pure grains without weeds, which made us conclude that it was a cleaned
harvest or a crop without weeds. As a primary conclusion, we may say that wheat spelt
was preferred by the inhabitans who lived here (Pl. VIII-IX), follwed by Triticum
dicoccum and by far the Triticum monococcum.
The main conclusion emerging from the 2016 research is that the tell was
permanently inhabited until the Late Bronze Age. There was no interruption between
the successive levels of culture, revealed by the ceramic material discovered which
denoted a successive chronology of the last settlements attributed to some of the Bronze
Age communities on this site (Pl. III-V).
Even so, we may say that on the 156 sqm excavated area there are distinguished
two wall collapsed zones (Cx 14), in C 1 and C 2 the adobe concentrations are resulting
from the burned of the large building with three open hearts arranged on the clay floor;
and also with two portable hearts. One hearth was discovered in C 1 during 2013
campaign and was half cut/destroyed by a feature from the upper level, and the second
one was found in the C 4 box being under the crashed walls, totaling about 6-7 m in
between. It is very probably that it belonged to a single dwelling unit.
The habitation was dated between 1750-1680 BC on the cereal carbonized seeds
(sample AMS DeA 8287).
The extremely rich archaeological material (animal bones, antler tools,
quernstone fragments, ceramic fragments) indicates an intense presence in this area.
Consequently, it is possible to sketch a household consisting of one or two surface
dwellings, possibly with an annex.
List of Illustrations
Pl. I. 1. Geographical location of Carei – Bobald settlement (Map: Z. Imecs); 2. Aerial

view of Carei – Bobald site, lateral view (Photo: Z. Molnár, L. Marta 2011)
Pl. II. 1. Aerial view of Carei – Bobald site, frontal view (Photo: Z. Imecs); 2. Detailed
picture of the archaeological contexts from Carei – Bobald site
Pl. III. General view on C 1 with the archaeological context (Photo: Z. Molnár)
Pl. IV. 1. View of Complex 14 with detail on hearth V 8; 2. Detail on hearth V 6
(Photo: Z. Molnár)
Pl. V. 1. Detail with the Otomani cups; 2. Detail on hearth V 7, from C 1 (Photo:
Z. Molnár)
Pl. VI. 1. Reconstruction attempt of the fence from inside house, Cx 20
(Reconstruction: N. Laczkó); 2. Table with the statistics of vegetal macroremains
recovered from archaeological contexts
Pl. VII. Vegetal macroremains recovered from Carei – Bobald site (Photo: C. A. Şuteu)
Pl. VIII. Charred seeds of Triticum spelta from Carei – Bobald site (Photo: C. A. Şuteu)
Pl. IX. Triticum spelta (wheat ear) (after https://commons.wikimedia.org/wiki/
File:Triticum_spelta_2.JPG) (Accessed: 26.05.2017)
ABOUT THE SECOND DACIAN-ROMAN WAR (105-…)1
GICĂ BĂEŞTEAN
Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane, Deva
gică2bae@yahoo.com
VALENTIN A. BOICEA
Universitatea Politehnica din Bucureşti
boicea@ieee.org
Keywords: Dacia, military diploma, Roman army, urbanization, Sarmizegetusa

Cuvinte cheie: Dacia, diplomă militară, armata romană, urbanizare, Sarmizegetusa
According to the previous theories, the second war between Dacians and
Romans ended in 106 AD. That the things were not like that is proved by all the
scientific errors which resulted from the use of a wrong hypothesis. Regarding 106 AD
we have no certainty about the foundation of the Dacian province but as far as this
second war is concerned, the official data does not confirm its ending in this year.
According to the Ranovac military diploma, the only certainty is the foundation of the
province before the end of the second Dacian War. The governor Iulius Sabinus
mentioned by this diploma certifies the existence of the province while the fact that the
soldiers receive the Roman citizenship in 106 AD but remain in military active service
confirms the continuation of the war after this year. Because all these problems are
related, one cannot speak about another conflict but about a stage continuation of the
one begun in 105 AD.
One of the few accepted facts until now regarding the Second Dacian War was
its ending in AD 106. This is ascertained also by the current state of the art: “In the
summer of 106, at the end of the second Dacian War, the military power of Decebalus
was destroyed, his kingdom wiped out and the Trajanic province was founded”2. This
approach of the second war between Romans and Dacians appears in the latest
Romanian history treaty and in any Romanian history handbook. To this view one
should add the Romanian and foreign historiography dedicated to the subject. However,
based on new evidence, this phrase should be thoroughly investigated.
Current state of the art. For a better chronological frame, since the data
regarding the beginning of the province of Dacia is very poor, the founding of the first
urban community in the province will be used, that is Colonia Ulpia Traiana Augusta
Dacica Sarmizegetusa. Initially it has been considered that the foundation stone of the
city was put by the first governor of Dacia, Decimus Terentius Scaurianus in 106 AD,
as a colonia deducta with colonists originating from the soldiers participating to the
war, discharged after the end of the armed conflicts and to whom the land for which
1
A first part of this paper including the arguments of military nature and those related to the late
urbanization of the province of Dacia has been already published in Băeştean 2012a.
2
Protase 2010a, p. 38. The historical information was translated from Romanian by the author's of the
study.
30 About the second Dacian-Roman war (105-…)
they fought was granted3. But, in February 1986, the military diploma from Ranovac4
(Fig. 1; for a full transcription see Appendix 1), attesting another governor, Iulius
Sabinus, before Scaurianus, was discovered. Under these circumstances, it is very
difficult to accept Ioan Piso’s statement that the foundation of the city took place in
106 AD, especially when in the same work is admitted that this foundation could have
Fig. 1. 1-2. The Roman military diploma from Ranovac dated 14th October 109 AD (1 – after
http://db.edcs.eu/epigr/bilder.php?bild=$AE_1987_00854_1.jpg;$AE_1987_00854_2.jpg&nr=2;
2 – after http://db.edcs.eu/epigr/bilder.php?bild=$AE_1987_00854_1.jpg;$AE_1987_00854
_2.jpg&nr=1) (Accessed: 08.07.2015)
3
This conception has been imposed by Constantin Daicoviciu through the studies dedicated to
Sarmizegetusa. It was later followed by most of the scholars who discussed the subject, some exceptions
being represented by those who noticed the changes brought by the discovery of the military diploma
from Ranovac. But even in the case of those who have noticed that the foundation of Sarmizegetusa could
not have occured in 106 AD, the consequences of this discovery have not been fully understood because
of the errors made when discussing the situation of the veterans who were not discharged in 106 AD but
either in 109 AD or in 110 AD (according to the military diplomas from Ranovac and Porolissum
respectively; those from Porolissum are three in number). This incomprehensible situation is found both
in the Romanian and foreign historiography.
4
Garbsch 1989, p. 137-151; Roxan 1994, p. 148.
Gică Băeştean, Valentin A. Boicea 31
occurred also in another year5. This statement is made under the conditions in which the
magistracy of D. Terentius Scaurianus is dated between 109-110 AD6 by the same
author. A similar situation is encountered at Julian Bennett, who considers that his
magistracy in Dacia occurred between 106 AD and 111/113 AD, and to this period the
foundation of Sarmizegetusa should be attributed7. In the article dedicated to the city
centuriation, Felix Marcu and George Cupcea resumed again the idea that the city was
founded in 106 AD, mostly with veteran colonists who fought in the Dacian wars8.
These are just few of the authors9 who confronted with the lack of logic of the situation,
but they are not alone; the majority of those who addressed this topic were faced by the
same lack of coherence.
Problems related to the arguments for ending the war in 106 AD. The
foundation of the province of Dacia does not have to be necessarily related to the ending
of the second war. Just as in today's conflicts, the conquest of a territory or of the capital
does not imply always the end of the fights. It is true that the first military diploma from
Porolissum describes events that took place in the year 106 AD, but even the IDR
(InscripŃiile Daciei Romane – The inscriptions of the Roman Dacia) editors noticed a
discrepancy between the tribunicia potestas XIIII of the emperor and the consuls
suffecti for the year 106 AD: L. Minicius Natalis and Q. Licinius Silvanus Granianus
Quadronius Proculus10. The problem, however, was given by D. Terentius Scaurianus,
considered at that time to have been the first governor of the newly founded Dacia
province. Even at that time, an error of incision was excluded and it has been supposed
that the document was released in 110 AD. However, the clarifications came with the
Ranovac diploma, dated 109 AD through the consuls C. Alburnius Valens and C. Iulius
Proculus. On one hand, this document is considered more clear given the fact that five
of the seven witnesses listed at the end of it are found also on the diploma of Porolissum
(see the names in bold letters of the Ranovac and Porolissum diplomas in Appendix 1
and Appendix 2), and one cannot think that this is just a coincidence of names11, on the
other hand this document is confirming their military service during the governorship of
Iulius Sabinus, probably the first governor of Dacia; but their discharge occurs only
during the magistracy of the next governor, D. Terentius Scaurianus. Therefore, the
dating of the Porolissum diploma in 106 AD cannot even be taken into consideration,
because Scaurianus is mentioned in both cases.
Nevertheless, the diploma from Porolissum is not unique, also from there
coming two other examples, mentioning the same governor and the same dating for the
year 110 AD. Concerning the third diploma12, the seven names of witnesses are
identical with those appearing on the first diploma. The only difference is one change of
position. Absolutely strange, this time no one contested the dating of 110 AD. Given
5
Piso 2006, p. 73-74, 214.
6
Piso 1993, p. 13-18.
7
Bennett 2008, p. 212, 217.
8
Marcu, Cupcea 2011, p. 543-560.
9
These authors have been used not only because they represent both Romanian and the foreign
historiography, but also because their work is very recent.
10
IDR I, 1.
11
The fact that a cohors I Brittonum miliaria Ulpia torquata c. R. is attested in both documents, and
the five witnesses we deal with have the same nomen, praenomen and cognomen in both military
diplomas, excludes any coincidence.
12
IDR I, 3.
these considerations, one finds very hard to understand why the dating of the first
military diploma from Porolissum to 110 AD13 is still being questioned. Another
problem is the situation of the veterans from Dacia, considered to be discharged in 106
AD. The military diplomas mentioned above certify with certainty the fact that soldiers
from auxiliary troops during the governorship of Iulius Sabinus are detained under arms
until D. Terentius Scaurianus (109 AD or 110 AD), when they will be discharged.
Unfortunately, the present data does not indicate explicitly the motives that have
delayed their discharge, but certainly, this postponement of 3-4 years, corroborated with
the arguments in favour of the continuation of the war, which are discussed further,
offers some answers to the situation.
Another argument used to support this theory is the one provided by the
inscription of C. Caelius Martialis, from Corinth14. According to this inscription:
…secunda expedition[e]/ qua universa Dacia devicta est… Precise dating elements do
not exist here. The official accepted chronological frame for this inscription is 107-114
AD15. On the other hand, it is not the purpose of this work to investigate the difference
between expedition and war. Anyway, Trajan will be in the Balkans area until the
spring of 107 AD, when we learn about armed conflicts with the Iazyges. An important
aspect is the fact that this second expedition takes place while Martialis was tribune in
the Leg. XIII G. The moment when this troop is moved to Apulum (today Alba Iulia,
Romania) is not known, but clearly will accompany the governor Decimus Terentius
Scaurianus there. The data that is available at this moment indicates that at least the first
two governors of Dacia, Sabinus and Scaurianus, are stationed in the military camp
from Sarmizegetusa until the foundation of the city16. For an early quartering of this
legion to Sarmizegetusa there is no actual evidence. The tegular material, on which the
name of the unit appears, is accompanied by anthroponyms17, and the inscriptions
published by Wittenberger18, attesting legionnaires from this troop, are written on
marble (a material that was used later at Colonia Dacica Sarmizegetusa, after 160 AD,
as it will be seen in Section IV). These two arguments demonstrate that the presence of
Leg. XIII G here occurred at a later moment, most likely related to the Marcomanic
wars19. Therefore, the participation in a second expedition could have taken place most
likely when the legion was already encamped at Apulum, and this seems more than
unlikely before solving the Iazygian problem from 107 AD. Practically, the moment
referred by this second expedition is either 107 AD when the future emperor Hadrian
intervened against the Dacians allied with the Iazyges or sometime after this legion was
quartered at Apulum. Arguments regarding a legionary presence in the Marisus (Mureş)
valley in 106 AD are not known, and the existence of two legionary camps, one in the
Orăştie Mountains, at Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului) and another in
HaŃeg Country (on the same place where later the Colonia Ulpia Traiana Augusta
Dacica Sarmizegetusa will be founded, located at a distance of approximately 40 km
West from Sarmizegetusa Regia), demonstrate the fact that the situation was not
resolved from military point of view in this area. Only the defeat of the Iazyges and the
13
IDR I, 1 and Appendix 2.
14
AÉ 1934, 2.
15
For more details, see Epigraphische Datenbank Heidelberg at http://edh-www.adw.uni-
heidelberg.de/edh /inschrift /HD026560&lang=en.
16
Băeştean, Albulescu 2012, p. 83-111.
17
Băeştean 2008-2009.
18
Bădău-Wittenberger 1987-1988, p. 615-619.
19
Băeştean 2012, p. 144-145.
foundation of Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa clearly show a

relief and thus the Leg. VI Ferrata and Leg. II Adiutrix are withdrawn. This will allow
as well the departure of the governor from Sarmizegetusa to Apulum, accompanied by
Leg. XIII Gemina, while Leg. IIII Flavia Felix will be detached to Berzovia (in Caraş-
Severin, Romania). The Leg. XIII Gemina would have been able to take part, more
likely under Iulius Sabinus and the future emperor Hadrian, to the campaign against the
Iazyges, if it was quartered in the HaŃeg Country, which would mean that the second
expedition refers to this moment. The only problem is that the data about the presence
of this unit at Sarmizegetusa in the early period (106-107 AD) is missing.
However, at a closer look it seems that none of the two testimonials does provide
any direct data about the ending of the hostilities, but rather one can see their irrelevant
character given by the indirect nature of the information.
Even though the official line is contradicted and there is no direct proof in this
direction, there are authors such as Julian Bennett20 who sustain even the foundation of
the province before the conquest of Sarmizegetusa Regia. The proclamation of the
Dacia province before the second war ended becomes clear given the presence of Iulius
Sabinus as governor before Decimus Terentius Scaurianus. A similar situation occurs
during Trajan’s Parthian Campaigns. Here the main problem is represented by the
existence of the Assyrian province which is mentioned by Festus and Eutropius, but not
directly confirmed by numismatic and epigraphic evidence. However, the end of
Trajan’s Parthian campaigns was marked by his death at Selinus (modern Gazipasa) in
Cilicia, in August 117 AD21. But even if the existence of the Assyrian province is
discarded altogether, the existence of the Roman province of Mesopotamia before the
Parthian War ended in 117 AD cannot be denied22.
Another good analogy with the second Dacian war would be the today’s
conflicts from the Middle East when after the capital was conquered, the conflict does
not come immediately to an end. Not even the capturing and execution of the leaders
does not end the hostilities entirely, just a relief can be felt.
Decebalus had the same fate as all totalitarian leaders who opposed a great
external power; they disappear through a death whose immediate result is felt through a
military relief (but not necessarily a complete ending of the hostilities). In Dacia this
resulted in the withdrawal of half of the legionary effectives, the foundation of the first
city in the province and the only one during Trajan’s reign, Colonia Dacica
Sarmizegetusa.
Coming back to the inscription from Corinth, the fact that this cannot be dated
accurately makes it completely unsuitable to give precise information about the events
related to the second Dacian war.
20
Bennett 2008, p. 212.
21
Lightfoot 1990, p. 121.
22
Lightfoot 1990, p. 123.
Fig. 2. 1-2. The fragments Ha (above) and Hb (below) of the Fasti Ostiensis for the year
106 AD. With permission. Source: Archivio Fotografico della Soprintendenza Speciale per il
Colosseo, il Museo Nazionale Romano e l’Area Archeologica di Roma – Sede di Ostia.
(1 – after http://www.edr-edr.it/edr_programmi/view_img.php?id_nr=121611-1&lang=it; 2 –
after http://www.edr-edr.it/edr_programmi/view_img.php?id_nr=121611-3&lang=it) (Accessed:
13.05.2015)
A similar situation occurs in the case of Fasti Ostiensis for the year AD 106
(Fig. 2) where due to a lack of text various additions have been proposed by the
Romanian and foreign epigraphists. The text is: ... [caput] [D]ecibali .../[in sca]lis
Gemoni[is]23... Sometimes, this text is presented as: ... [caput] [D]ecebali ... [regis in
sca]lis Gemon[is] [expositum] or [iacuit]24... If the photos of the fragments Ha and Hb
from the Fasti Ostiensis are carefully examined, one should observe that the last version
of the inscription seems improbable. On the other hand, the additions [expositum] or
[iacuit] are mere speculations. One cannot deny the possibility that the first word
missing in the text could be the word caput and the first letter of the second word is D,
23
Vidman 1982, p. 46-47; Degrassi 1963, 5 frag. 19-20.
24
Petolescu 2010, p. 750-751.
but given the condition of the marble block, many doubts arise. On one hand, the
missing word could acquire countless meanings, such as: sword, shield, sister, warriors,
and so on. It is appreciated that two thirds from this section of the inscription are
missing. Therefore, the room for speculations is huge. It is quite clear the fact that we
deal with a long horizontal inscription and the fragments in discussion are exactly one
above the other. And here are not missing just a word or two, but an entire line.
Therefore, many problems and questions arise. And last but not least, Decebalus is a
very common name in the Thraco-Dacian world, therefore completing another missing
space using the word regis, seems risky. The hypothesis of a premature death of the
Dacian king is not unlikely but the proofs are of indirect nature since Dio Cassius gives
no year for Decebalus’s suicide and according to the tomb stone of Ti. Claudius
Maximus found at Grammeni in Macedonia, this soldier has been discharged by
D. Terentius Scaurianus, not by Iulius Sabinus25. Thus, this entire situation eventually
raises the number of questions about the sequence of events and gives no answer. A
proof of indirect nature in the favour of a later death of the Dacian king is his despotic
character and what this implied. This comes to light when the problem of the leadership
after his disappearance is considered. On one hand the inscription from Corinth seems
to support at least the year 107 AD as the year in which Dacia was totally conquered.
But on the other hand, who could be the ones to take the reins of leadership to fill the
power void and continue the fight after his death? Absolutely no source does mention
any hostile party; in fact, after starting the wars probably the only Dacian names
mentioned are those of Decebalus and Bicilis. The rest are men, warriors, allies, Dacian
king's sister. This shows why only Trajan and Decebalus are represented as larger
characters than the others on the column from Rome. Here another question arises. If
Decebalus had a despotic character (probably even becoming high priest at a certain
moment), how could have the Dacians continued the war being allied with the Iazyges if
he would have died in 106 AD? Who would have been the person with such important
political prerogatives to close an alliance with the Iazyges after Decebalus’s death if
there is no mention of such person?
Arguments in favour of continuing the war. The historiography problem26

Regarding the sources related to the Dacian wars, there is a series of
coincidences. Strangely enough from Trajan's Dacica only one fragment has been
preserved. From Γετικά, written by the emperor's physician T. Statilius Crito, again only
few fragments are preserved. From Appian's Roman History, of the 24 books, just the
book 23 about the Dacian wars disappeared. From Arrian we have many works on
various topics, but bizarrely the one about the conflicts in Dacia has not been preserved.
The intentions of the poet Caninius Rufus (a friend of Pliny the Younger’s) and Tacitus
to write about this topic have not materialized. Basically, the information on this subject
is given by the Roman History of Dio Cassius. But even in this case exactly the books
LXVII and LXVIII, which referred to Domitian and Trajan, evaporated curiously. What
was preserved are only Byzantine summaries or excerpts.
Can all this represent just a long a series of coincidences? However, we are
talking about the Optimus princeps and about a clear interest from later authors towards
military subjects. Perhaps that is why especially military works from Caesar, Frontinus,
Arrian or Vegetius still exist. But almost nothing about Trajan. Probably these gaps are
25
Speidel 1970, p. 151.
26
Petolescu 2010, p. 722-723.
speaking for themselves. It is very difficult to give an answer to these questions and
therefore one shall refer to the data of archaeological nature, which will be corroborated
with the information known at present.
As far as Dio Cassius is concerned, the summary character and the concise style
in which he treats the subject of the second Dacian war is striking. We do not know to
what extent the style is influenced by those who have transmitted the information to us,
but clearly, those who had done it faced great problems, as demonstrated by the
incoherence of some of the fragments. On the other hand, most of the ancient authors
wrote on various themes except the second Dacian war. These authors, whose works
have been preserved, tried to demonstrate knowledge and intellectual possibilities
offering details and explanations, which sometimes fall into an encyclopaedism harmful
for the work itself, but which for us, nowadays, are extremely valuable as a source of
information. The same thing was expected from Trajan, or from those who referred to
his rulership, about the Dacian civilization. Unfortunately, this has not happened and it
is very difficult to say if the reason is given by the hazard or whether by more
compelling reasons for which the imperial propaganda had to hide some certain things
(like the fact that the Dacians possibly continued to fight even after Decebalus’s death,
as it results from the section IV, posing great problems to the Roman army).
Arguments of military nature. This type of argument has no indirect or

speculative character and is very representative for the problem in question.
Clearly, what is surprising is the existence of some camps, and of the legionary
soldiers in unreasonably large number during peacetime, corroborated with their gradual
withdrawal, the unclarities related to veterans, the fact that at least two of the governors
of Dacia stayed for some years in military camps, and sometimes also fight.
Undeniable are the two camps, the one in the HaŃeg Country (represented by the
buildings and defense system from the first wooden phase situated under Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa built in stone phase) and the other from Orăştie
Mountains (on the place of Sarmizegetusa Regia). About the first camp one knows that
it functioned only in the first wooden phase, the coins dating it most likely in the period
between the two wars, and the garrison consisted of Leg. IIII Flavia Felix, who also
built it, possibly Leg. XIII Gemina and auxiliary troops unattested on epigraphic or
tegular material, but represented by the specific military equipment, although it may be
cavalry troops attached to the legions27.
The camp from Orăştie Mountains seems to have used the Dacian stone fortress,
which was double in size, with a garrison composed of Leg. VI Ferrata, Leg. II Adiutrix
and Leg. IIII Flavia Felix28. Unfortunately, many times the term of vexillation29 was
used unjustified. Obviously, during peacetime is possible that only some parts of the
legions effective participated in such tasks, and the tegular material can hardly provide
answers. But in this case we deal with a castrum, in any case with a military camp,
apparently involved in military actions, in which on a few building blocks units are
attested and only in one case the term of vexillatio is used: vex(illatio) leg(ionis) VI
Ferr(ata)30. In fact the name of Leg. IIII Flavia Felix was preserved on three
27
Băeştean 2012a, p. 131-150.
28
Glodariu et al. 1996, p. 79-96, 133-134; Opreanu 2000, p. 79-96.
29
Piso 2000, p. 211-213.
30
IDR III/3, 270.
inscriptions, in two of the cases the term used was clearly LEG31, in the third the
beginning32 is missing. This topic was taken in discussion because, looking for answers
and using the assumption of the presence of some vexillations, there have been claims
according which Leg. IIII Flavia Felix should be located in several places at the same
time. One considers that in this case the differentiated use of the terms vexillatio and
legio by the Romans themselves should eliminate an unnecessary discussion; definitely
this troop has stationed in the camp from the HaŃeg Country, in the one from Orăştie
Mountains and in the one from Berzovia, with all the effectives, but at different times.
Neither the argument according to which in the fortification from Sarmizegetusa Regia
would not be room for three legions, is not valid. We do not know very exactly the
effectives of a legion during peacetime, and we know even less about the situation
during war, if we consider only the possible losses. More difficult seems to be the
dating of the operational period for this camp. The interval between the wars does not
seem worthy of consideration, because in that moment the legion built the camp in
HaŃeg Country. On the other hand difficult is also to give an answer to the existence
motive of two camps and the legions camped in them even for a minimum period of two
years, until the founding of the first urban settlement in Dacia in 108 AD (but this could
have happened even in 110-112 AD); harder is to explain the military factor and the
fights up to 110 AD or even 112 AD33. Also unclear is the explanation according to
which in 102 AD Leg. IIII FF was already stationed at Berzovia, Sarmizegetusa Regia
was already conquered during the first war and the Dacian kingdom was limited to a
small area with the center in the Apuseni Mountains, the second war becoming thus
only a formality34. If the second Dacian war was a mere formality, how could be
explained the large number of soldiers, military camps, as well as the late appearance of
the first civilian element, the Colonia Dacica Sarmizegetusa (108-112 AD given also the
years of the magistracy in Dacia of Decimus Terentius Scaurianus); even the first
veterans are attested only in 109-110 AD. On the other hand there is absolutely no
information that could prove that vexillations of the Leg. IIII FF participated almost
simultaneously at the construction of three different camps (on the site where later
Colonia Dacica will be founded, in Orăştie Mountains or at Berzovia). The sizes of the
castrum from Sarmizegetusa (later Colonia Dacica) and all the data from this moment
currently indicate the presence of the troop, at least in the period between the wars35, in
the west of HaŃeg Country. Therefore, the only remaining possibility is a presence
during the year 106 AD or later. However, for the moment when this camp functioned
no data is available to attest with certainty the presence of other legions in the area
besides those listed above. One may assume the replacement of Leg. IIII FF with the
Leg. XIII G at Sarmizegetusa in the HaŃeg Country, but for the moment without
arguments.
If the number of legions that participated in the first war is estimated at 13-14,
plus many auxiliary troops36, for the second war the situation is not as clear. On one
hand one assumes the presence of occupation troops between the wars in the camp from
31
IDR III/3, 269b and c.
32
IDR III/3, 269a.
33
Based on the dating of the D. Terentius Scaurianus’s administration period.
34
Opreanu 2006, p. 51-74.
35
Based on the dating with coins from the principia and the area of military barracks excavated in the
so-called Insula 3.
36
Petolescu 2010, p. 730-731.
Orăştie Mountains37 (at Sarmizegetusa Regia), on the other hand, one does not know if
one should understand that only these are participating to the second war or should we
consider a number of legions similar to those participating in the first war. Building a
stone bridge over the Danube in the period between 102-105 AD could not have been
intended only to ensure the withdrawal of a number of three or four legions. Not to
question the fact that it may be a double-edged weapon, in the sense that it could have
been used also by the enemies wishing to penetrate the Empire. The freezing of the
Danube waters posed a perpetual threat for the Romans stationed South of the river for
many years. Partial destruction of this building during the reign of Hadrian show its
strategic role and that is why one considers that its edification has had the leading role
of bringing the troops, securing the conquered territory in the Banat region, supplying
the camp from HaŃeg Country and eventually the soldiers who had to monitorize the
compliance of the peace treaties concluded after the first war, camped in the Dacian
fortresses area. Under these circumstances, one has to consider that the invasion force
should have been at least as large as in the first war. The issue of dating the camp from
Orăştie Mountains has been discussed; a restricted kingdom with a new capital cannot
be sustained even by the author of the hypothesis38 while the presence of a castrum and
of Leg. IIII Flavia Felix between the wars in HaŃeg Country cannot be questioned. If the
two camps are still functioning in 106 AD or later means that much of the expeditionary
corps was withdrawn and here only peacekeeping troops were left. A certitude is that
Decebalus escaped from the claws tightened around its mountain fortresses, a thing
which initially was considered of minor importance, but which contributed to the quick
foundation of the province. It seems that Trajan made a major mistake with subsequent
effects underestimating the organizational capacity and response of the Dacian king.
The presence of the three legions (Leg. VI Ferrata, Leg. II Adiutrix and the Leg. IIII
Flavia Felix) from Orăştie Mountains, to which could possibly be added Leg. I
Adiutrix39 or Leg. XIII Gemina, is considered the only clear argument, palpable and
undeniable in the course of year 106 AD or thereafter within the newly created
province. At least until the founding of Sarmizegetusa there is no other information
about civilian or other legionary units. Initially Dacia had an important period of time
just one legion, only after the Marcomanic wars achieving a maximum of two; this
pacification, that lasts at least until the year 108 AD, gets a characteristic more than
curious, especially if we consider the fights during the year 107 AD. Therefore, whether
we use the term pacification, war or any other, all involve military actions clearly
documented. Starting with the handicap of an erroneous opinion, that the foundation of
the province means the end of the war, obviously including the death of Decebalus,
leads to the idea that all the pacification fights must have had an end in the same year.
No matter how numerous the legionary soldiers were, the building of a stone
fortification, including baths at Sarmizegetusa Regia, is hard to believe that it was done
over a very short period of time.
37
Petolescu 2010, p. 738-739.
38
Opreanu 1998, p. 40.
39
IDR III/3, 271. The presence of this unit was taken into consideration on the basis of another
building block, on which the representation of the Capricorn appears, the symbol of this legion. But the
fact that on this limestone plate some letters appear, without any connection with the legion, should be
disregarded at least until the appearance of further evidence. Otherwise this may lead again to a wrong
hypothesis like the camping of this troop in Apulum.
Another important problem is the presence or the absence of the veterans in

Dacia during the year 106 AD. Firstly, one has to consider the military diplomas from
Ranovac40 and Porolissum41, to which the one found in the camp of Românaşi42 should
be added. The way in which these two diplomas (from Ranovac and Porolissum) have
been treated over the time is full of contradictions. Thus, the first Porolissum diploma43
was initially dated 106 AD, though it was noted that the tribunician power of the
Emperor indicated the year 110 AD. Therefore, it was dated in 106 AD but was
considered to be released in the year 110 AD.
As it has been already demonstrated, D. Terentius Scaurianus is attested as
governor on 17th February 110 AD (CIL XVI, 57 = ILS 2004). The name of this
magistrate appears on all military diplomas from Porolissum. The second is dated 2nd
July, 110 AD, but it does not represent the object of this study. The first, as already
mentioned, contains a discrepancy. Thus, this bears the date 11th August with the
appropriate name of the suffect consuls of the year 106 AD L. Minicius Natale and
Q. Silvanus Granianus, but the tribunicia potestas is that of 110 AD: trib. potest. XIIII,
imp. VI, cos. V. In this case, the privileges are granted, not on discharge, but ante
emerita stip(endia). Arthur Stein gives the following explanation for the discrepancy.
According to his opinion, the document was initially issued in 106 AD for a soldier ante
emerita stip. In reality it was not released until 110 AD, at about the same time as the
other diploma from Porolissum (which is dated 2nd July 110 AD). Mention should be
made of the fact that the lists of witnesses are identical, and the beneficiaries belong to
the same troop, namely coh. I Brittonum milliaria Ulpia torquata civium Romanorum.
Again, according to Stein’s and Syme’s opinion, Scaurianus was governor as early as
August, 106 AD and that was the proof that the Second Dacian War was terminated in
this year, 106 AD and “it did not, as some have believed, last into the next year”44.
Therefore, the last part of the explanation regarding the dating of the magistracy of
Scaurianus and implicitly the end of the Second Dacian War is completely wrong, given
the fact that the Ranovac diploma has not been yet discovered in 1944 when Stein wrote
his Die Reichsbeamten von Dazien. Thus, even the mentioning of Scaurianus eliminates
any relation with the year AD 106. The delay of the release of this diploma until
110 AD is characterized by serious and objective reasons.
There is also another possibility. According to the text of the first military
diploma from Porolissum, the two consuls of the year 106 AD can date the moment in
which the Roman citizenship was granted to the soldiers, before their discharge, and the
tribunicia potestate of the emperor, as well as the governor D. Terentius Scaurianus,
date the moment of the discharge itself. The interval of 3 or 4 years between the
granting of the citizenship (106 AD) and the discharge (109-110 AD) is too long for
some fights of attrition corresponding to the pacification. Probably, the imperial policy
implied the detaining under arms of the veterans for a war whose end was hard to
predict; the large number of auxiliary troops bearing the epithet c(ivium) R(omanorum)
confirms this point of view.
40
Garbsch 1989, p. 137-151.
41
IDR I, 1-3.
42
IDR I, 4.
43
IDR I, 1; Syme 1946, p. 159.
44
Syme 1946, p. 159.
The other two diplomas (the second and the third one from Porolissum) are
officially dated 110 AD45. On the other hand, the magistracy of Iulius Sabinus can be
dated 106/107-109 AD46 and therefore a discharge of veterans could have taken place in
109 AD, at least this indicates the diploma from Ranovac, the only amendment being
that the soldiers from the time of Iulius Sabinus seem to be kept under arms until
Scaurianus. Otherwise, it is difficult to understand the fact that five of the seven
witnesses appear on both diplomas from Ranovac and Porolissum, and in the second is
clear that the one who discharges the soldiers is Decimus Terentius Scaurianus, the
name of Sabinus not even being mentioned. That is why the most logical interpretation
of all these documents is a prolongation of the military service. Maybe is not a
coincidence the fact that 8 out of 19 cohorts appearing on the Ranovac diploma possess
the epithet c(ivium) R(omanorum); the same is valid also for the 7 out of 12 cohorts
mentioned on the second diploma from Porolissum, as well as for the 7 out of 23
cohorts on the third diploma from Porolissum. Even the cohort I Flavia Ulpia
Hispanorum miliaria civium romanorum equitata appearing on the Aiton milestone has
the same epithet. A plausible answer to this problem is that all these soldiers continued
their military service given extraordinary reasons and the granting of the Roman
citizenship before the discharge represented for them an important motivation.
Despite this overwhelming evidence, despite the new information provided by
the Ranovac military diploma, dated 109 AD, all the time and unanimously the scholars
talked about the veterans from 106 AD. So which might be the reason for the release of
these documents only between 109-110 AD? Because under these circumstances an
important dilemma arises: either we have veterans discharged before the founding of the
Colonia Dacica Sarmizegetusa, or the colony will be founded, but which will be the
veterans colonized? And if the foundation of Sarmizegetusa will occur only between
108-110 AD (or even 112 AD), during the administration of the second governor known
so far, seems more than unlikely that those soldiers waited somewhere in the Empire
until the matter was solved. What could have made those veterans in an unpacified
province, where there are still fights and in which no urban settlements will exist for the
next few years? Or they agreed to wait under arms for a while until the necessary
conditions were met. There were no veterans in 106 AD because the war was not at an
end in that year. And if some discharge occurred during the administration of Iulius
Sabinus, those former soldiers were probably long gone at the moment of the founding
of the city. Also, analyzing the veterans situation from Sarmizegetusa, it appears that at
least two of those about 15 known here will establish in Colonia Dacica only in the 3rd
century47. In fact they are the only ones who can be dated. Neither the fact that the
overwhelming majority of the inscriptions dedicated to them are on marble is not an
indication for an early dating48. Quite on the contrary, in the forum this material will be
used in the late Antonine period, after 160 AD49. Even though for smaller monuments,
marble was used earlier, this does not happen in case of early inscriptions like the one
dedicated to the Emperor Trajan on the occasion of the foundation of the forum, this
45
IDR I, 2-3.
46
Piso 1993, p. 10-13.
47
IDR III/2, 113, 391.
48
Băeştean, Albulescu 2012, p. 94, 101.
49
Etienne, Piso, Diaconescu 2002-2003, p. 96-101; Piso 2006, p. 90-91; Diaconescu, Bota 2009,
p. 138.
being on limestone50 or in the case of the inscription dedicated to the governor

C. Avidius Nigrinus (written on sandstone)51. Thus, is hard to believe that the veterans
use marble in the same period. However, currently one cannot take into account a
colony of veterans, but only a civilian one as is suggested by the ancient authors. If,
however, they existed since the beginning of Sarmizegetusa, their role was insignificant.
Only half of those known have reached the municipal magistracies, and of these, at least
two date from the 3rd century52. Current data seems to confirm rather the establishing of
veterans after the foundation of Colonia Dacica, but it is not impossible for a small
number of veterans to exist at the beginning of the colony, considering that this was
happening at the end of a war stage and in that context or a little later the first military
diplomas are issued.
Clearly the fact that at least the first two governors of Dacia, Iulius Sabinus and
D. Terentius Scaurianus, live in a castrum, whatever it will be, cannot plead for an early
concluding of the military conflicts. Which was this military camp? For the beginning,
three camps can be taken into consideration: the one from HaŃeg Country (later Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa), the one from Orăştie Mountains
(Sarmizegetusa Regia) and with many reserves the one from Apulum. The reserves
regarding the third camp relate to the fact that it is very hard to believe that the
legionary troops accompanying the governor will move to the Mureş valley when there
are still fights behind them, which require the presence of 3 or 4 legions. Of course, one
cannot exclude some actions of auxiliary troops53 outside Orăştie Mountains, but even
these seem to take place at a later time after the moving of Leg. XIII Gemina to Apulum.
So far the first data about a governor, who may have moved his residence here,
mentions D. Terentius Scaurianus who dedicated a monument to Jupiter54. Under these
circumstances, the other two castra remain as possible candidates. Perhaps that
reference by Dio Cassius to tò stratόpedon en Zarmizegetouse katalipon55 is related to
the moment when there were two camps facing the strong comeback of the Dacians
allied with the Iazyges. It seems hard to believe that a high magistrate faced with
problems of organization of a new province can come in the front line. Instead,
remaining in a military camp (where later Colonia Dacica will be founded) located
behind the front, to protect the supply lines and communications towards West, possibly
50
Diaconescu 2006-2007, p. 95-106.
51
CIL III 7904 = IDR III/2, 205.
52
IDR III/2, 113, 391.
53
The presence of the milestone from Aiton (CIL III 1627), dated 108 AD, probably has nothing to do
with the civilians but rather with the military activities. Even if some names of settlements are mentioned,
like Potaissa and Napoca, for the year 108 AD is very hard to believe that we deal with two incipient
Roman settlements. In a time when the war was not concluded and the legions were still quartered in the
Orǎştie Mountains and HaŃeg Country, Sarmizegetusa probably was not yet founded, the existence of a
Roman civil settlement under the protection of the auxiliary troops did not seem in anyway possible or
even credible. Probably we are dealing only with two Dacian toponyms, which appear in Ptolemy
(Geographia III, 8, 4) as well and which the Romans continued to use. Thus, in this moment of provincial
begining the road can only have had a military significance, cohors I Flavia Ulpia Hispanorum miliaria
civium romanorum equitata having the role to prepare the way to the North for the bulk of the troops
which have just solved the problem of the war with the Dacians in the Orăştie Mountains. Unfortunatelly,
the dating problems represent a redoubtable obstacle in order to get a clear idea about the scale in time
and space of these military operations.
54
Protase 2010b, p. 46.
55
Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII, 10, 3.
accompanied by reserve troops, seems more likely and reasonably from the point of
view of the logic development of the military conflicts56.
The delayed urbanization of Dacia. The delayed foundation of the first city in
the province, two years after the moment 106 AD at the earliest, raises many questions
about the “peace” existing in the area. Neither the delayed foundation of other urban
communities is not a sign of stability.
If really Trajan started that process of massive colonization with people from all
over the Empire, immediately after the founding of the province, he also needed a
territory for them in which to settle. But perhaps a major war in full swing was not
taken into account neither by the most pessimistic. The imperial policy either could not
recognize that the situation was still not clear. Probably this is why the information on
the Dacian wars is so poor and sometimes lacks entirely. It was noted that Trajan was
the only one who began the process of colonization while the one who continued it was
Hadrian. One cannot exclude a new wave of colonists after the Marcomannic wars
(166-180 AD), during the rulership of Commodus, simultaneous with the raising of
status of some urban communities in the province of Dacia. It is considered as a
characteristic of the entire 2nd century establishing large groups of civilians, especially
pilgrims57. However, the romanization results will be seen only during the Severan
dynasty when most of the urban communities are founded58. A certainty is that we have
a huge area supervised by two legions and a very important colonization process
mentioned by the ancient authors. The fact that Leg. IIII FF is withdrawn shortly after
110-112 AD from Dacia, in a moment when the hostilities were probably largely
concluded, perhaps in 114 AD, supports a perceptible relief of the situation. Probably
only now a part of the colonists will move toward the centre and north of the province.
Those remaining in place will become the core of the four settlements for which
Sarmizegetusa will be later the mother: Ampelum (Zlatna), one of the two cities from
Apulum, Tibiscum (Jupa) and Dierna (Orşova).
It has been assumed that the award of ius italicum59 to Sarmizegetusa during the
reign of Septimius Severus, took place as a compensation for the territorial losses
suffered at the expense of other communities detached from its territory. Nevertheless,
granting that title, in a moment when the population, probably consisting of numerous
civilian colonists under the pressure and stress provoked by a war that was not ending,
signifies rather the wish of the emperor to keep there those who were coming. Besides,
to Lajos Balla seemed really strange that ius italicum was granted for so many urban
communities in Dacia, considering that privilege, even for subsequent periods, as a tool
to improve the financial situation of the population on one hand, and to keep it in place,
on the other60. Only the double protection offered by the two legions and the direct
benefits must have served as motivation for those colonists to wait in the huge
territorium of Sarmizegetusa for the war to end. Besides, the motivation according to
which the city should benefit from certain rights in order to compensate the territorial
losses has not a very solid base. It is true that Colonia Dacica had suffered, but this is
rather an abstract concept, because Sarmizegetusa's citizens and especially its
56
For further details about the arguments of military nature, see Băeştean 2012b.
57
Balla 2000a, p. 88; Balla 2000c, p. 178-179.
58
Balla 2000b, p. 134.
59
Ardevan 1998, p. 44, 118-119.
60
Balla 2000a, p. 90.
businessmen have lost absolutely nothing that meant economical and even political
supremacy in the so-called lost territories. As long as the most important citizens from
Sarmizegetusa still remain decurions, hold priestly functions or important economic
rights in the province, seems very difficult to understand which this loss was61.
Fig. 3. The inscription from Forum Claudii Ceutronum

(after http://db.edcs.eu/epigr/bilder.php?bild=$CIL_12_00105.jpg) (Accessed: 11.05.2015)
The epigraphic argument. The inscription from Forum Claudii Ceutronum

(today, Aime, Département Savoie, France), dated 108 AD (Fig. 3), talks about the
defeat of the Dacians62. The question raised by this epigraph is: why would erect a
community located at a considerable distance, and probably not involved or in any case
too little involved in the foreign policy of the Roman Empire, with public money, a
monument dedicated to the defeat of the Dacians two years after the war ended? One
considers that the communication of the news could be regarded as more than
acceptable for the Roman civilization. On the other hand, which is the significance of a
dedication made so late with respect to an event if it not deals with a celebration of a
more recent date, 107 AD or even 108 AD? These doubts seem more justified if we
consider the fact that Trajan ordered immediately after the battle of Tapae (and this was
carried out immediately) the erection of an altar dedicated to the soldiers, who lost their
lives. At this altar, is supposed that sacrifices were being held annually63.
The Column in Rome. On the other hand, an argument at least as pertinent as

the military ones regarding a continuation of the fights is supported by the
representations on the Column. One considers the scene CLI, where the Dacians and
Iazygians appear fighting together as allies against the Romans, in front of a stone
61
For further details about the delayed urbanization of the Dacian province, see Băeştean 2012b.
62
Petolescu 2010, p. 748 and CIL XII, 105. The text is as follows: Imp(eratori) Caesari/ divi Nervae
f(ilio)/ Nervae Traiano/ Aug(usto) Germ(anico) Daci/ co pontifici max(imo) tribunic(iae) potest(atis)/ XII
imp(eratori) VI co(n)s(uli) V p(atri) p(atriae)/ devictis Dacis/ Foroclaud(iensis) pub(lice).
63
building reinforced with a palisade64. The fact that the events take place in front of stone
reinforcements could mean a castrum siege, because the barbarians are outside and
probably were surprised by the intervention of the support troops sent to aid the
beleaguered. This camp may be the one from Orăştie Mountains (Sarmizegetusa Regia)
or the one from HaŃeg Country (Colonia Dacica Sarmizegetusa), but the second still had
no stonewall. Perhaps this outburst from the Dacians and their allies will detain or even
involve directly the emperor until the late spring of 107 AD. About “some allies whose
help has come, it seems, too late”65 in 106 AD we have no news, but about the military
actions directed against the Sarmatians Iazyges one knows data for the year 107 AD. On
that occasion the future emperor Hadrian66 will be involved as governor of the province
Pannonia Inferior, probably the first governor of Dacia, Iulius Sabinus, and it is not
impossible that Trajan himself. Probably this must be the explanation for the fact that
the Emperor did not leave the Balkans area before the end of May or in early June
107 AD67. This event may be taken into account as the famous secunda expeditione,
though, as it has been already shown, the involvement of the Leg. XIII Gemina could
indicate even a later moment.
The only question mark arises about the moment when Decebalus committed
suicide. On the column, this moment is recorded in the scene CXLV, i.e. at a distance of
only six sequences with respect to the one about the continuing fights. But, for example,
the scene CXLVII is the one where the head and the right hand of the king are presented
to the Roman army. More precisely, the question refers to the possibility of having two
different episodes, or whether if it is possible to deal with a single event, that of
continuing the fights, during which the suicide of Decebalus occurs. The dissociation of
the two problems seems very difficult as long as the Dacian king seems to have
concentrated all the power in his hand and none of the information kept so far can
support the existence of a political party sufficiently strong, that may have had foreign
affairs prerogatives and so well organized as to conclude an alliance with the Iazyges.
Besides, the death of Decebalus had immediate consequences, namely a visible relief by
withdrawing the troops (but not the total cessation of the fights) and, at the same time,
created the opportunities for the founding of the first urban community in Dacia,
Colonia Dacica Sarmizegetusa.
The error made again by the scholars was the same, namely the idea that the war
ended in 106 AD. Anyway, initially, was difficult to explain the continuation of fights,
mostly because the story of Dio Cassius ends abruptly with the suicide of Decebalus
and the discovery of the royal treasury, making it even more difficult to explain the
presence of the Iazyges as allies in 107 AD. A cliché of the scientific world is that the
Dacians and this branch of Sarmatians were in bad relationships because Decebalus
took some territories from them even before the start of the second war68. Nevertheless,
it is very strange that in the same paragraph of Dio Cassius it is told that the Dacian
king sent messengers to the neighbours, some being obliged through force to participate
in the second war, among them being included also perhaps the Iazyges. Actually,
neither Trajan will give back these territories to the Sarmatians. For these reasons,
everyone saw in Decebalus a leader that only seeked alliances eastwards, especially
64
Petolescu 2010, p. 749-750.
65
Petolescu 2010, p. 750.
66
Scriptores Historiae Augustae, Hadr. 3, 9.
67
Bennett 2008, p. 144.
68
since the Roxolans participated in first war on the Dacians side69. Thus, the Dacian
king’s interest was not oriented towards the Roxolani anymore, who after the first war
confronted with many problems and the subsequent conduct of events shows that the
Dacian king's interests concentrated westwards, where since approximately the year
20 AD the Iazyges were living between the Danube and Tisa. It is forgotten that in
diplomacy no one and nothing is eternal in nature, everything can change and can be
negotiated. Thus, the greatest enemies (the Dacians and the Iazyges) became best
friends in terms of a common danger and became again the greatest enemies after
overcoming the problems. Perhaps the same thing happened in the case of the triangle
formed by the Dacians, Romans and Iazyges, the latter being a lever that tilted the
balance towards one side or the other and acting only in its own interest. Both Trajan
and later Hadrian had to fight with the Iazyges for the lands in Dacia. Probably
Decebalus only speculated this favourable situation and thus demonstrated that he was
capable of fighting with a superpower of the times. Denying this alliance (between
the Dacians and the Iazyges) is even more strange since one of the scenes on the
Column, during the Second Dacian war, was interpreted as depicting Trajan negotiating
with eleven messengers, representing six different ethnic groups, among which
two Iazyges70.
Fig. 4. Scene 151 from Trajan’s Column in Rome. With permission. Source: German
Archaeological Institute – Rome. Schlechter, Neg. D-DAI-Rom 1 89.26
69
Petolescu 2010, p. 750.
70
Bennett 2008, p. 140.
Under these circumstances, the episode from the Column where the Dacians and
Sarmatians (wearing caps – see Fig. 4) fight against Roman troops should be
reconsidered. In no case we are dealing with a delayed aid towards the end of year
106 AD from the Roxolans, a theory which is unsupported by the information known so
far, but an Iazygian intervention in the winter or spring of 107 AD, hypothesis sustained
by the data about the future emperor Hadrian. That the Dacian king's death will occur in
late 106 AD or early 107 AD does not matter since the fight of the two populations in
form of alliance is quite clear, and this union of interest could not have been validated
by someone else other than Decebalus himself. It is possible that the Dacian king was
already dead when the Iazygian intervention took place; that was due to Trajan's refusal
to return the territories required by them, but the alliance already existed in Decebalus’s
lifetime.
Anyway, over the last 25 years, Trajan’s Column in Rome stirred up many
discussions on various subjects like: the position of the Column in relation with the
leveling works between the Campidoglio and Quirinale or even the moment in which
the frieze on the column was carved. There are opinions according to which this frieze
was carved during Hadrian’s reign71. Thus, one can consider the interest of the former
governor, now emperor, of presenting his merits related to events at which he personally
took part. Under these circumstances, the presentation of the events which might have
occurred in 107 AD is not pointless or fortuitous.
The second triumph of Trajan. It is very strange that the celebration of this
important event starts on the 25th of May or 26th of June 107 AD, during the distribution
of the third congiarium, when 332 pairs of gladiators during the two munera will
entertain the plebs, the second munera lasting 12 days. But really strange is that a third
munus attended by 340 pairs of gladiators will take place for 13 days before 30th of
March 108 AD. These coincidences seem strange, but might be accepted given the
delayed return of Trajan to Rome. However, the fact that between June 108 AD and the
1st of November 109 AD, 117 days of shows will be held, attended by 4941 pairs of
gladiators, and in which 11000 wild and tamed beasts lost their life, three years after the
so-called end of the war, can hardly be a coincidence. Moreover, on the 11th of
November 109 AD the construction of a naumachia was inaugurated and for 6 days 127
pairs of gladiators fought; basically the celebration of the conquest of Dacia will end on
the 24th of November 109 AD 72.
If the war had ended in 106 AD, then how can be explained that between 107 AD
and March 108 AD the number of days and participants at shows is much, much smaller
than those between 108 AD and 109 AD, the peak being recorded at the end of this
interval? Could it be a mere coincidence that a community from Gaul dedicated a
monument in the honour of the victory against the Dacians in 108 AD? Could it be just
a momentary fit that between 109 AD and 110 AD the first military diplomas are issued
and, perhaps, now we deal with the first veterans? And again coincidentally until
108-109 AD the legends on the coins were Dacia Capta and from 112 AD these
become Dacia Augusti Provincia73? And about the same time also the Leg. IIII Flavia
Felix is withdrawn?
71
Claridge 1993; Wilson Jones 1993, p. 23.
72
Bennett 2008, p. 144.
73
Woytek 2010, p. 334, 421-422.
Conclusions. It will be very difficult to provide an end to this argument without

repeating again what is disclosed by the facts preserved.
Thus, one shall try based on the successive withdrawal of the legions to offer the
deployment stages of continuing the war after year 106 AD.
Clearly, we confront with a great enigma of the ancient history. All the problems
relating to the completion of the second conflict between the Romans and Dacians end
with major gaps or with strange and illogical issues, that cannot offer yet a credible
version of the interpretation of the events.
Regarding what was preserved from the ancient authors, one cannot judge a
nonexistent information, but we can wonder if this information ever existed in the entire
form and how just certain parts have disappeared from several authors at the same time,
or how could others have given up writing about this subject? The argumentation has an
indirect nature, and should draw the attention that there are too many coincidences and
the lack of information speaks for itself.
The military argument and the one offered by the Column provide direct data.
And here one refers to tangible things like camps or military diplomas; one has to take
into consideration the mention of legionary effectives, which have remained in Dacia
incomplete pacified at the time, while the monument from Rome presents clearly an
event that spans also into the year AD 107. Regardless of the counter-arguments or
reinterpretations brought to this theory, the ending of the conflict in 106 AD seems
impossible and unacceptable.
It is true that the delayed urbanization of Dacia, the epigraphic argument or the
celebration of the emperor’s second triumph in Rome have all an indirect nature, but
oddly fit very well with the presence or withdrawal of the legions from north of the
Danube. Even if these do not have the same weight as the tangible evidences left by the
army and the battles fought by the legionaries, this type of proofs is designed to
complete a part too little known about the early years of the Dacia province.
Just as in the modern military conflicts, one considers that the conclusion of the
second war between the Romans and the Dacians had many stages and phases. Even if
we do not know the exact number of legions in the second confrontation, the adoption
of the idea that this was a mere formality for the Romans could result in the hypothesis
that the occupation army between the wars would have been sufficient for this second
war. The presence of some generals as Licinius Sura, Claudius Livianus or Sosius
Senecio, along with consulars like L. Fabius Justus, L. Herennius Saturninus,
P. Metilius Nepos and Cn. Pompeius Longinus, the possible creation of the legions II
Traiana Fortis and XXX Ulpia Victrix, not necessarily directly involved in the fighting,
but which replaced the withdrawn units, the organization of some nationes and
symmachiarii with permanent effective, like the numeri74, are sufficient arguments to
take into account a number of legionnaires comparable to the participants in the first
war. This army of invasion certainly had to face the surprise attacks of the Dacians and
to strengthen the back of the front with defense works or clausurae, or even to cope
with desperate episodes like the attempt to assassinate Trajan or the abduction of
Cn. Pompeius Longinus. But the hard part was to conquer, or rather to complete the
process begun during the first conflict, the system of fortifications from Orăştie
Mountains. The occupation of the mountain fortresses probably was considered
sufficient to break the will of the Dacians, their leader himself seeking refuge in flight.
74
Bennett 2008, p. 138-140.
This must have been the reason for which the proclamation of the founding of the Dacia
province was hurried along with the withdrawal of most of the legions in the area, so
ending the first phase of the war. The first governor, Iulius Sabinus, very probably
stationing in the HaŃeg Country camp with 3 or 5 legions, considering the Leg. I
Adiutrix and Leg. XIII Gemina, had the task of pacifying the region and catches the
fugitive king. Only that Decebalus in virtue of an alliance with the Iazyges which, if we
take into account the Column, already existed or, in any case, was restored after
escaping from the Roman siege, returned in force and probably attacked the castrum
from Orăştie Mountains or Banat (in an unknown location at present) areas. Perhaps this
started at the end of 106 AD, perhaps at the beginning of 107 AD, but clearly at the
beginning of this year a forceful intervention took place attended also by Hadrian,
surprising the attackers between the legions in the camp and the relief ones. The Dacian
king’s death seems more likely in this moment, because it provoked an obvious relief
which coincided with the founding of the first provincial city and the withdrawal of
Leg. VI Ferrata and II Adiutrix. Now, the second important phase of the war was
concluded by eliminating the totalitarian and undisputed leader of the Dacians. The
third stage will follow, namely the consolidation of what was succeeded at that time and
to push the boundaries, maybe the Iazyges too, further North. After solving the
problems from the HaŃeg Country and Orăştie Mountains and after the founding of the
Colonia Dacica, the second governor, D. Terentius Scaurianus, will head to Apulum
accompanied by the Leg. XIII Gemina which, as already mentioned, at the beginning of
107 AD could have been part of the garrison from Sarmizegetusa (afterwards Colonia
Dacica, but for now with no direct evidence). More difficult to solve at this moment is
the issue about Leg. I Adiutrix because its presence is not very clear either in the camp
from Orăştie Mountains, nor in the one from Apulum, where the tegular stamps are still
disputed. Clearly, however, we know about the displacement of the Leg. IIII Flavia
Felix to Berzovia. Thus, it was outlined the huge territorium of Sarmizegetusa between
both legionary camps (from Apulum and Berzovia). Even if it is just a theoretical issue
for now, the only logical explanation for a situation about an area where two protective
legions are attested is the possible granting of ius italicum for Colonia Dacica since the
beginning; the absence of other cities and the subsequent detachment from its territory
of the big city of 4 cores that will result in as many urban communities should be taken
into account as the place where the civilian colonists awaited the ending of the military
conflict. Practically, this proves that the colonization begun by the emperor Trajan could
not have been directed towards the centre and the north of the province due to the
military conflict. The fact that this colonization was made with civilians and not
veterans is related again to the military diplomas which show that up to 108 AD and
probably till the beginning of 109 AD there were no veterans. There are also opinions
according to which Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa was a city
founded with veterans and no military camp existed on its site prior to this foundation.
But it is this very camp that sustains the idea of a protracted war, a camp that will
function till the foundation of the city. This military fort did not have a stone phase.
Beginning with the second wooden phase, the civilians began to settle while the city
will be developed according to the known plan, without any extension to the West. This
is proven by the archaeological diggings from 1970-1980 where in a section of 60 m the
fortification system of the camp came to light, while no trace of a stone wall emerged,
hence no stone phase for the castrum.
On the other hand, it is very difficult to say whether the third phase of the war
consisted in open confrontations with the Dacians or Iazyges or of the dispossession of
land of the local tribes and the construction of the limes. That is because historical and
archaeological data does not help. The fact that a single legion, possibly two, with the
support of auxiliary troops could put an end to the conflict seems to indicate more
probably the second option. In any case, one cannot discuss about fights of great
magnitude during this stage. What was the duration of this stage? It is harder to say
whether the inscription from Forum Claudii is related to the second phase or to the last
one. Surely its conclusion is in relation with the years 109-110 AD, when the
celebration of the conquest of Dacia comes to an end and the first military diplomas are
released. The legends on coins also change and the Leg. IIII Flavia Felix is withdrawn
while the castrum from Apulum and the auxiliary ones will ensure for a long time the
defensive of the province.
Therefore, an answer to the question: what was the duration of the second war
between the Romans and the Dacians?, one should say that we are dealing with a war
between 105-109 AD. Of course, major conflicts have occurred at least until 107 AD,
only that the role of the wars conducted by the Romans, and probably not just by them,
was not only the one to conquer a capital and a territory, but to annihilate any resistance
and any will to resist.
ANNEX
Appendix 1. The majuscule transcription of the Ranovac Roman military diploma (14th
of October 109 AD) Source: EDH <http://edh-www.adw.uni-heidelberg.de/edh/inschrift/
HD024969> (Accessed: 08.07.2015)
IMP CAESAR DIVI NERVAE F NERVA TRAI

ANVS AVG GERM DACICVS PONTIF MAXIM
TRIBVNIC POTESTAT XIII IMP VI COS V P P
EQVITIBVS ET PEDITIBVS QVI MILITAVERVNT
IN ALIS TRIBVS ET COHORTIBVS DECEM ET SEX
QVAE APPELLANTVR I C R ET II FLAVIA COMMA
GENOR SAGITTARIA ET II PANNONIOR VETERA
NA ET I BRITTONVM | VLPIA TORQVATA C R ET
ET I BRITANNICA | C R ET I ITVRAEOR ET I THRA
CVM C R ET I AVG ITVRAEOR ET I VINDELICOR C R
P F ET I PANNONIOR VETERANA ET I MONTANOR
ET II GALLOR PANNONICA ET II HISPANOR ET II
BRITANNOR | C R P F ET II GALLOR MACEDONICA
ET III CAMPESTRIS C R ET IIII CYPRIA C R ET V
GALLOR ET VIII RAETORVM ET SVNT IN DACIA
SVB D TERENTIO SCAVRIANO QVINIS ET VICENIS
PLVRIBVSVE STIPENDIIS EMERITIS DIMISSIS
HONESTA MISSIONE A IVLIO SABINO QVORVM
NOMINA SVBSCRIPTA SVNT IPSIS LIBERIS POSTE
RISQVE EORVM CIVITATEM DEDIT ET CONVBIVM
CVM VXORIBVS QVAS TVNC HABVISSENT CVM
EST CIVITAS IIS DATA AVT SI QVI CAELIBES ESSENT
CVM IIS QVAS POSTEA DVXISSENT DVMTAXAT

SINGVLI SINGVLAS PR IDVS OCT
C IVLIO PROCVLO
C ABVRNIO VALENTE COS
COH I MONTANOR CVI PRAEST
CORNELIVS FELICIOR
EX PEDITE
M HERENNIO M F POLYMITAE BERENS
ET IANVARIO F EIVS ET MARCELLO F EIVS
ET LVCANAE FIL EIVS
SCRIPTVM ET RECOGNITVM EX TABVLA AENE
A QVAE FIXA EST ROMAE IN MVRO POST TEM
PLVM DIVI AVG AD MINERVAM
IMP CAESAR DIVI NERVAE F NERVA TRAIANVS

AVG GERM DACICVS PONTIF MAX TRIBVNIC PO
TESTAT XIII IMP VI COS V P P
EQVITIBVS ET PEDITIBVS QVI MILITAVERVNT IN
ALIS TRIBVS ET COHORTIBVS DECEM ET SEX
QVAE APPELLANTVR I C R ET I FLAVIA COMMA
GENOR SAGITTARIA ET II PANNONIOR VETERA
NA ET I BRITTONVM | VLPIA TORQVATA C R
ET I BRITANNICA | C R ET I ITVRAEOR ET I THRA
CVM C R ET I AVG ITVRAEOR ET I VINDELICOR
C R P F ET I PANNONIOR VETERANA ET I MON
TANOR ET II GALLOR PANNONICA ET II HISPA
NOR ET II BRITANNOR | C R P F ET II GALLO
RVM MACEDONICA ET III CAMPESTRIS C R ET
IIII CYPRIA C R ET V GALLORVM ET VIII RAE
TORVM ET SVNT IN DACIA SVB D TERENTIO
SCAVRIANO QVINIS ET VICENIS PLVRIBVS
VE STIPENDIIS EMERITIS DIMISSIS HONES
TA MISSIONE A IVLIO SABINO QVORVM
NOMINA SVBSCRIPTA SVNT IPSIS LIBE

RIS POSTERISQVE EORVM CIVITATEM DEDIT
ET CONVBIVM CVM VXORIBVS QVAS TVNC HA
BVISSENT CVM EST CIVITAS IIS DATA AVT SI QV[ ]
CAELIBES ESSENT CVM IIS QVAS POSTEA DV
XISSENT DVMTAXAT SINGVLI SINGVLAS
PR IDVS OCT
C IVLIO PROCVLO
C ABVRNIO VALENTE COS
COH I MONTANOR CVI PRAEST
CORNELIVS FELICIOR
EX PEDITE
M HERENNIO M F POLYMITAE BERENS

ET IANVARIO ET MARCELLO F EIV[ ]
ET LVCANAE FIL EIVS
DESCRIPTVM ET RECOGNITVM EX TABVL[ ]
AENEA QVAE FIXA EST ROMAE
TI IVLI VRBANI
P CORNELI ALEXANDRI
L PVLLI VERECVNDI
P ATINI AMERIMNI
C IVLI PARATI
C TVTICANI SATVRNINI
M IVLI CLEMENTIS
Appendix 2. The majuscule transcription of the Porolissum Roman military diploma

(110 AD) Source: EDH <http://edh-www.adw.uni-heidelberg.de/edh/inschrift/HD020352>
(Accessed: 08.07.2015)
IMP CAESAR DIVI NERVAE F NERVA TRAIA

NVS AVGVSTVS GERMANIC DACICVS
PONTIF MAXIMVS TRIBVN POTEST
XIIII IMP VI COS V P P
PEDITIBVS ET EQVITIBVS QVI MILITANT
IN COHORTE I BRITTONVM MILLIARIA
VLPIA TORQVATA P F CIVIVM ROMA
NORVM QVAE EST IN DACIA SVB D
TERENTIO SCAVRIANO QVORVM NO
MINA SVBSCRIPTA SVNT PIE ET FIDELI
TER EXPEDITIONE DACICA FVNCTIS
ANTE EMERITA STIPENDIA CIVITA
TEM ROMANAM DEDIT
A D III IDVS AVG
DARNITHITHI
L MINICIO NATALE
Q SILVANO GRANIANO COS
PEDITI
M VLPIO ADCOBROVATI F NOVANTICONI RATI
DESCRIPTVM ET RECOGNITVM EX TA
BVLA AENEA QVAE FIXA EST RO
MAE IN MVRO POST TEMPLVM
DIVI AVG AD MINERVAM
IMP CAESAR DIVI NERVAE F NERVA TRAIA

NVS AVGVST GERMAN DACIC PONTIFEX
MAXIM TRIBVNIC POTESTATIS XIIII
IMP VI COS V P P
PEDITIBVS ET EQVITIBVS QVI MILITANT

IN COHORTE I BRITTONVM MILLIARIA
VLPIA TORQVATA P F CIVIVM ROMANO
RVM QVAE EST IN DACIA SVB D TERENTIO
SCAVRIANO QVORVM NOMINA SVB
SCRIPTA SVNT PIE ET FIDELITER EX
PEDITIONE DACICA FVNCTIS ANTE
EMERITA STIPENDIA CIVI

TATEM ROMANAM DEDIT
A D III IDVS AVG
DARNITHITHI
L M NATALE
Q SILVANO GRANIANO COS
PEDITI
M VLPIO ADCOPROVATI F NOVANTICO RATIS
DESCRIPTVM ET RECOGNITVM EX TABVLA AE
NEA QVAE FIXA EST ROMAE
P CORNELI ALEXANDRI
L PVLLI VERECVNDI
P ATINI AMERIMNI
C TVTICANI SATVRNINI
L PVLLI TROPHIMI
C IVLI PARATI
M IVNI EVTYCHI
Bibliography
Dio Cassius – Dio Cassius, Istoria romană, trad. A. Piatkowski, vol. I-III,
Bucureşti, 1973-1985.
Ptolemy – Ptolemy, Geographia, in Izvoare privind Istoria României,
I, De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, ed. V. Iliescu,
V. C. Popescu, G. Ştefan, Bucureşti, 1964.
Scriptores Historiae – Scriptores Historiae Augustae, ed. E. Hohl, vol. I-II,
Augustae Leipzig, 1965.
Ardevan 1998 – R. Ardevan, ViaŃa municipală în Dacia Romană, BHAB,
X, Timişoara, 1998.
Balla 2000a – L. Balla, L’importance des colonisations en Dacie, in vol.
ed. E. Szabó, Lajos Balla. Studia dacica. Collected papers,
HPS, 5, Debrecen, 2000, p. 85-90.
Balla 2000b – L. Balla, De la romanisation de la Dacie, in vol. ed.
E. Szabó, Lajos Balla. Studia dacica. Collected Papers,
HPS, 5, Debrecen, 2000, p. 127-134.
Balla 2000c – L. Balla, Questions de l’histoire de la population dans la

Dacie romaine, in vol. ed. E. Szabó, Lajos Balla. Studia
dacica. Collected papers, HPS, 5, Debrecen, 2000,
p. 177-181.
Bădău-Wittenberger – M. Bădău-Wittenberger, ConsideraŃii privind ştampilele
1987-1988 Legiunii XIII Gemina de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
in ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988, p. 615-617.
Băeştean 2008-2009 – G. Băeştean, Legiunea XIII Gemina în Colonia Dacica?, in
SCIVA, 59-60, 2008-2009, p. 165-172.
Băeştean 2012a – G. Băeştean, Castrul de la Sarmizegetusa, in Sargetia
(S.N.), III, 2012, p. 131-150.
Băeştean 2012b – G. Băeştean, Argumente pentru continuarea celui de-al
doilea război dintre romani şi daci după anul 106, in
BHAUT, XIV, 2012, p. 87-96.
Băeştean, Albulescu – G. Băeştean, T. Albulescu, Monografie istorico-
2012 etnografică a localităŃii Sarmizegetusa, Deva, 2012.
Bennett 2008 – J. Bennett, Traian, Bucureşti, 2008.
Claridge 1993 – A. Claridge, Hadrian's column of Trajan, in JRA, 6, 1993,
p. 5-22.
Degrassi 1963 – A. Degrassi, Inscriptiones Italiae XIII, Roma, 1963.
Diaconescu 2006- – A. Diaconescu, InscripŃia monumentală de la intrarea în
2007 forul traianic al Sarmizegetusei. O reconsiderare, in
EphNap, XVI-XVII, 2006-2007, p. 95-106.
Diaconescu, Bota – A. Diaconescu, E. Bota, Le forum de Trajan à
2009 Sarmizegetusa. Architecture et sculpture, Cluj-Napoca,
2009.
Etienne, Piso, – R. Etienne, I. Piso, A. Diaconescu, Les fouilles du forum
Diaconescu 2002- vetus de Sarmizegetusa. Rapport general, in ActaMN,
2003 XXXIX-XL, 2002-2003, p. 59-154.
Garbsch 1989 – J. Garbsch, Das älteste Militärdiplom für die Provinz
Dakien, in BVBL, 54, 1989, p. 137-151.
Glodariu et al. 1996 – I. Glodariu, E. Pescaru, A. Rusu-Pescaru, F. Stănescu,
Sarmizegetusa Regia. Capitala Daciei preromane, Deva,
1996.
Lightfoot 1990 – C. S. Lightfoot, Trajan's Parthian War and the Fourth-
Century Perspective, in JRS, 80, 1990, p. 115-126.
Marcu, Cupcea 2011 – F. Marcu, G. Cupcea, The Topography of Colonia Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa and the First
Centuriation in Dacia, in ArchKorr, 41, 2011, p. 543-560.
Opreanu 1998 – C. H. Opreanu, Dacia romană şi barbaricum, BHAB,
XVII, Timişoara, 1998.
Opreanu 2000 – C. H. Opreanu, The Roman Fort at Grădiştea Muncelului
(Sarmizegetusa Regia). Its Chronology and its Historical
Meaning, in BHAUT, II, 2000, p. 79-96.
Opreanu 2006 – C. H. Opreanu, Activitatea constructivă a legiunii IIII
Flavia Felix la nordul Dunării, în anii 101-117 d.Chr., in
vol. ed. E. S. Teodor, O. łentea, Dacia Augusti Provincia,
Bucureşti, 2006, p. 51-74.
Petolescu 2010 – C. C. Petolescu, Dacia în timpul regelui Decebal, in vol.

coord. M. Petrescu-DîmboviŃa, A. Vulpe, Istoria
Românilor, vol. I, Moştenirea timpurilor îndepărtate, ediŃia
a II-a, Bucureşti, 2010, p. 704-751.
Piso 1993 – I. Piso, Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen
Amtsträger, Bonn, 1993.
Piso 2000 – I. Piso, Les légions dans la province de Dacie, in vol. ed.
Y. Le Bohec, Les légions de Rome sous le Haut-Empire
(Actes du Congrès de Lyon, septembre 1997), Lyon, 2000,
p. 205-225.
Piso 2006 – I. Piso, Le forum vetus de Sarmizegetusa, Bucureşti, 2006.
Protase 2010a – D. Protase, Începuturile stăpânirii romane în nordul
Dunării, in vol. coord. D. Protase, A. Suceveanu, Istoria
Românilor, vol. II, Daco-romani, romanici, alogeni, ediŃia
a II-a, Bucureşti, 2010, p. 35-43.
Protase 2010b – D. Protase, Organizarea administrativă, in vol. coord.
D. Protase, A. Suceveanu, Istoria Românilor, vol. II, Daco-
romani, romanici, alogeni, ediŃia a II-a, Bucureşti, 2010,
p. 45-72.
Roxan 1994 – M. Roxan, Roman Military Diplomas 1985-1993, vol. III,
London, 1994.
Speidel 1970 – M. Speidel, The Captor of Decebalus a New Inscription
from Philippi, in JRS, 60, 1970, p. 142-153.
Syme 1946 – R. Syme, Review at Arthur Stein, Die Reichsbeamten von
Dazien. (Dissertationes Pannonicae Ser. I, Fasc. 12.),
Numismatic and Archaeological Institute of the Péter
Pázmány University, Budapest, 1944, Pp. 132, in JRS, 36,
1946, p. 159-168.
Vidman 1982 – L. Vidman, Fasti Ostienses (edendos, illustrandos,
restituendos curavit), Praha, 1982.
Wilson Jones 1993 – M. Wilson Jones, One hundred feet and a spiral stair: the
problem of designing Trajan's Column, in JRA, 6, 1993,
p. 23-38.
Woytek 2010 – B. Woytek, Die Reicsprägung des Kaisers Traianus
(98-117), vol. I-II, Wien, 2010.
Despre al doilea război daco-roman (105-…)

Rezumat
Despre o încheiere prematură a celui de-al doilea război dintre daci şi romani se
vorbeşte aproape în orice sursă bibliografică, fie că ne referim la cele în limba română,
fie în alte limbi de circulaŃie. Marea problemă, însă, a tuturor acestor surse este lipsa
unei argumentări sau a unor argumente cu caracter direct, care să dovedească o astfel
de afirmaŃie.
Ca argumente pentru încheierea războiului la 106 am constatat că sunt două
informaŃii, ambele de natură indirectă şi care, din punctul nostru de vedere, cu greu pot
fi legate de evenimentul în cauză. Diploma militară de la Porolissum se referă la
oferirea cetăŃeniei romane unor soldaŃi, specificându-se destul de clar faptul că ei vor
rămâne în continuare în serviciu militar activ. Ceea ce este şi mai ciudat, data de
11 august 106 a fost folosită chiar pentru a data fondarea provinciei. Credem că este
legitim să ne punem întrebarea, cum pot data fondarea provinciei nişte soldaŃi care
rămân în continuare în serviciu militar activ? Cu atât mai mult cu cât puterea
tribuniciană a împăratului datează diploma în anul 110. Desigur, nu punem sub semnul
întrebării fondarea provinciei în anul 106, doar data de 11 august. Al doilea argument
este o inscripŃie de la Corint, în care se vorbeşte de o cucerire totală a Daciei.
Deocamdată, pe baze destul de precare, respectiv a unui nume care nu este întreg,
această inscripŃie este datată cel mai devreme la 107. Iar faptul că soldatul amintit face
parte din legiunea XIII Gem., în nici un caz nu este un argument pentru o datare
timpurie. Atât timp cât totul se data la 106, încheierea războiului, fondarea
Sarmizegetusei, primul guvernator al Daciei este Decimus Terentius Scaurianus,
consolidarea limesului, poate că astfel de afirmaŃii ar fi putut avea un fundament, slab,
dar există. Diploma de la Ranovac a făcut ca multe dintre aceste afirmaŃii să se clatine
serios (Fig. 1).
PrezenŃa unui castru între cele două războaie şi după aceea, la Sarmizegetusa sau
existenŃa unor lupte, ce apar pe Columna de la Roma (Fig. 4), după sinuciderea lui
Decebal, aici vorbim de argumente de ordin direct, ne-au făcut să ne punem întrebări
foarte serioase referitoare la încheierea celui de-al doilea război dintre romani şi daci şi
chiar la începuturile provinciei Dacia. Chiar dacă sunt de ordin indirect, informaŃii
precum urbanizarea întârziată a provinciei, o inscripŃie din Gallia care atestă o
înfrângere a dacilor în anul 108 (Fig. 3), încheierea triumfului la Roma abia în anul 109,
primele diplome militare care atestă lăsări la vatră sunt pentru anii 109-110, inclusiv
ciudăŃeniile legate de istoriografia subiectului, precum şi alte astfel de probleme,
considerăm că sunt suficiente pentru a supune întrebărilor o temă insuficient discutată.
În orice caz, în baza acestor argumente de natură directă şi indirectă, noi am ajuns la
concluzia unui război purtat în mai multe faze. Având în vedere faptul că, în perioada
106-109, datele sunt extrem de sărace (Fig. 2), iar din 109-110 încep să apară tot mai
multe, considerăm că răspunsul pus în titlul materialului este acela că, acest război cu
toate fazele sale de desfăşurare, va dura până spre anul 109.
Lista ilustraŃiilor
Fig. 1. 1-2. Diploma militară de la Ranovac datată 14 octombrie 109 p.Chr. (1 – după
http://db.edcs.eu/epigr/bilder.php?bild=$AE_1987_00854_1.jpg;$AE_1987_00854_2.jp
g&nr=2; 2 – după http://db.edcs.eu/epigr/bilder.php?bild=$AE_1987_00854_1.jpg;
$AE_1987_00854_2.jpg&nr=1) (Accesat: 08.07.2015)
Fig. 2. 1-2. Fragmentele Ha (deasupra) şi Hb (dedesubt) din Fasti Ostienses pe anul 106
p. Chr. Cu permisiune. Sursa: Archivio Fotografico della Soprintendenza Speciale per il
Colosseo, il Museo Nazionale Romano e l’Area Archeologica di Roma – Sede di Ostia.
(1 – după http://www.edr-edr.it/edr_programmi/view_img.php?id_nr=121611-
1&lang=it; 2 – după http://www.edr-edr.it/edr_programmi/view_img.php?id_nr=
121611-3&lang=it) (Accesat: 13.05.2015) The fragments Ha (above) and Hb (below) of
the Fasti Ostiensis for the year 106 AD
Fig. 3. InscripŃia de la Forum Claudii Ceutronum (după http://db.edcs.eu/
epigr/bilder.php?bild=$CIL_12_00105.jpg) (Accesat: 11.05.2015)
Fig. 4. Scena 151 de pe Columna lui Traian de la Roma. Cu permisiune. Sursa: German
Archaeological Institute – Rome. Schlechter, Neg. D-DAI-Rom 1 89.26
VTERE FELIX INSCRIBED RINGS DISCOVERED
IN ROMAN DACIA
ANA-CRISTINA HAMAT
Muzeul Banatului Montan, ReşiŃa
anahamat@yahoo.com
Keywords: Roman Empire, Dacia, jewellery, ring, VTERE FELIX, 2nd-3rd centuries AD
Cuvinte cheie: Imperiul roman, Dacia, bijuterii, inel, VTERE FELIX, sec. II-III p.Chr.
Among the inscribed jewellery discovered in Roman Dacia count also the rings
decorated with the phrase VTERE FELIX, most identified in military or army related
contexts, at Resculum – Bologa (1), Potaissa – Turda (3) and Aquae – Cioroiu Nou (1),
to which add two examples found in burial contexts at Sucidava (1) and Dierna –
Orşova (1). From the seven pieces discussed herein, three are worked of gold, other
three are silver-made and one is in bronze. The inscription was incised on the bezel or
ring body, beside the short or even complete versions of the phrase being also present
two names, that of Valerius at Potaissa and Caeserius at Dierna. Although according to
part of bibliography, rings in this class were assumed to conceal a most certain
affiliation to Christianity, we believe they may be the exponents of a fashion trend that
originated in the military environment, which later diffused in that civilian, where
among others, it was also used to decorate jewellery. In Dacia, such rings start to
emerge most surely from the end of the 2nd century AD, peaking in circulation during
the first half of the 3rd century AD, in use, on the decreasing slope of the curve, until the
4th century AD. Due to the find context, we believe they were used by soldiers or
civilians in connection with the army, without yet further dismissing the possibility that
in part, they were also used as signet rings.
Among the inscribed jewellery pieces1 discovered in the Roman province of

Dacia counts a particular class of objects, namely that of the rings decorated with the
acclamation VTERE FELIX. This class includes as well, beside rings, bracelets,
necklaces and obviously gems and cameos2. All these jewellery pieces had a complex
functionality3 and are rather numerous in the territory of the Roman province of Dacia4,
which is explained by the fact they could be worn by both men and women, children
and adults and are, in most cases, the markers of certain wealth, social standing or even
religious choice of the family or individual wearing them5. In the class of the rings
inscribed VTERE FELIX, count 7 examples discovered at Resculum – Bologa (1),
Potaissa – Turda (3), Dierna – Orşova (1), Sucidava – Corabia (1) and Aquae – Cioroiu
1
Hamat 2014, p. 113-139; Hamat 2016, p. 85.
2
Hamat 2014, p. 114; Hamat 2016, p. 85.
3
Such jewellery was ascribed various functions, from that aesthetic and apotropaic to that of markers
visible to the society or even that of seals, some even fulfilling a double functionality (Hamat 2016,
p. 85).
4
Hamat 2014, p. 114.
5
Hamat 2014, p. 114, 125.
58 VTERE FELIX inscribed rings discovered in Roman Dacia
Nou (1)6. The first piece of the kind identified in Romania is published in CIL III7,
while later, in 1976, Nicolae Vlassa published the golden ring from Potaissa8. Over the
time, they were catalogued in 1988 and then in 2002 by Nicolae Gudea and Ioan
Ghiurco9, in 2005 Dorel Bondoc adding the piece identified at Cioroiu Nou10, with
further additions in 2012, when Mihai Bărbulescu published the examples from
Potaissa11.
Short introduction
The phrase VTERE FELIX was also used as VTI ME FELIX, seldom as VTERE
FELICITER, but especially in the short form VF, V.T.F, VTI, or VTER(e) FELI(x), to
which might add the owner’s name, that of the gods or even the acclamation VIVAS. It
may be translated as “use (this) with luck”12. It decorated various ancient personal
objects13, from jewellery14 to parts of military equipment15, brooches or buckles,
Eucharistic spoons and various classes of objects of day to day life as mirrors or even
pottery16, being found even on building materials17. Spreading at the scale of the entire
empire18, with a chronology mainly encompassing the period of the 2nd-3rd centuries
AD19, yet found in the 4th century AD20 as well, the phrase is known within the Roman
Empire particularly in connection with objects originating in the military environment21,
like belt fittings22. The bibliography on the issue of objects decorated with this formula
in Dacia, references too mainly the finds in the military environment and presents
especially Roman military equipment parts23, but also objects connected to the civil
environment, like for instance pottery24 beside certain dress elements, among which we
mention brooches25. Notable finds of jewellery inscribed with this phrase at the scale of
the Roman Empire include a bracelet in the Hoxne hoard, inscribed VTERE FELIX
DOMINA IULIANE26. Rings inscribed as such appear throughout the European territory
6
Horedt 1978, p. 214, 217, Abb. 7/1; Florescu, Miclea 1979, p. 38, cat. no. 70; Gudea, Ghiurco 2002,
p. 174, cat. no. 5; Bondoc 2010, p. 169-170, cat. no. 96, pl. XXXVII/96a; Bărbulescu 2012, p. 249-251.
7
CIL III, 1639, 4.
8
Vlassa 1976, p. 217-218.
9
Gudea, Ghiurco 2002, p. 173.
10
Bondoc 2005, p. 10-11.
11
Bărbulescu 2012, p. 249-251.
12
Spier 2012, p. 42; Hamat 2016, p. 93; Bărbulescu 2012, p. 255.
13
Spier 2012, p. 42.
14
Apart from rings, also count bracelets like the one found in Hoxne hoard and inscribed with VTERE
FELIX DOMINA IVLIANE (British Museum 1994, 0408.29).
15
Alexandrescu 2007, p. 242-248; Redžic 2008, p. 155.
16
It may be inscribed, painted, incised or applied, depending on the material (Alexandrescu 2007,
p. 244).
17
Clayton 1977, p. 55.
18
Finds of decorated objects with this phrase stretch from Britannia to Syria.
19
Spier 2012, p. 42.
20
Especially the jewellery was dated to the period of the 3rd-4th centuries.
21
One of the best known examples is the belt from Lyon (Wuilleumier 1950, p. 146-148).
22
Petculescu 1991; Redžic 2008.
23
Petculescu 1991; Alexandrescu 2007, p. 242-248; Dinulescu 2011, p. 82-83; Bărbulescu 2012,
p. 252- 254.
24
Bărbulescu 2012, p. 255.
25
26
British Museum, collection number 1994, 0408.29.
Ana-Cristina Hamat 59
of the empire, being present in finds and collections from Basel27, the Epinal Museum28,
Mainz29, Trier30, Salona31, Carnuntum32 and Liptovská Mara33. In many cases, the
inscription is completed with a name or other expressions. Thus, at Ragusa the
established phrase is attached the acclamation VIVAS34, while in Pannonia, at Gerulata,
a ring was incised with phrase VTERE FELIX IN DEO VINTIO35, while in Britannia a
bracelet is inscribed with formula VTERE FELIX DOMINA IULIANE36. Such phrase
may also be used on signet rings, case when a name adds37. Its presence on jewellery
and especially on the rings discovered in Roman Dacia has arisen much debate in the
past, in what their Christian nature38 is concerned, view disputed by part of the
Romanian historiography39. We wish to mention Nelu Zugravu in particular, who drew
attention to the fact that for the lack of any association with a specific mark, like for
instance the cross or the Christogram, the acclamation, very popular in the pagan
environment as well, should not be forcefully Christianised40.
Find context (Fig. 1)

Assumed for years as concealing certain affiliation to the Christian religion41,
this distinct class of jewellery was in most cases discovered in military or army
associated contexts. This is the case of the ring identified at Resculum, of the three
specimens from Potaissa, as well as of the piece from Aquae – Cioroiu Nou42. Whilst
two of the finds at Potaissa come precisely from the sewerage of the fort baths43, the
specific find place of the golden ring discovered there is unknown44. We believe that
this piece too, alike that from Resculum, may be framed to a military context. At
Cioroiu Nou, the 2002 excavation campaign yielded a silver ring relevant here. It comes
from the excavation made in the north-western corner of the fortification (S4, square 3, -
0.30 m)45, near the building newly discovered in the 2002 campaign46. Other two
jewellery pieces of the kind were identified in burial contexts, like for instance the
example from Sucidava. At Dierna, a ring inscribed with the phrase is mentioned in
bibliography as identified in a child’s grave, more specifically in a lead sarcophagus
27
CIL XIII, 1002499.
28
CIL XIII, 1002498.
29
CIL XIII, 1002496a-b.
30
CIL XIII, 1002497.
31
Vlassa 1976, p. 217.
32
Humer 2009, cat. no. 1514-6 – all in silver, cat. no. 1554 – glass; Daňová 2012, I-137, II-233 cat.
no. 480 – gold.
33
Daňová, Soják 2012, p. 190.
34
Vlassa 1976, p. 218.
35
Kolník 2001, p. 72.
36
Yeroulanou 2010, p. 44.
37
Hamat 2016, p. 98.
38
Vlassa 1976, p. 217; Zugravu 1997, p. 179; Benea 1999, p. 65-67; Gudea, Ghiurco 2002, p. 173.
39
Zugravu 1997, p. 179.
40
Madgearu 1994, p. 479-502; Zugravu 1997, p. 179; Bondoc 2005, p. 12.
41
Benea 1999, p. 65-67; Gudea, Ghiurco 2002, p. 173.
42
Cat. no. 1-4, 7.
43
Cat. no. 3-4.
44
45
Bondoc 2005, p. 10.
46
Petculescu et al. 2003, p. 88-89.
placed in a stone sarcophagus with gabled cover, the resting place of a child47. Still here,
it is worth mentioning that other finds of Roman military equipment decorated with this
acclamation48 are known at Potaissa and Sucidava49.
Description. Typology
The material of which these rings are made of, is not precisely that common in
Dacia50, in terms of addressable market and raw material, quality and price ratio, three
of them being worked of gold, other three of silver and one of bronze. This aligns to a
state of facts for the finds at the scale of the empire, where the great majority of
jewellery of the type is made of precious metals51. Each example herein has a simple
shape and was likely worked in provincial workshops, according to the fashion and
requirements of the local market and concordant to the owner’s interests. The sizes of
these rings range from 1.2 cm and 2.5 cm, with the smallest inscribed with the name of
Caeserius from Dierna. It is worth mentioning that small size does not exclude male
owners, given the fashion of rings worn on the phalanx, as proven by observations on
votive52 and funerary statues53, or the signet ring worn on the little finger, as reported by
literary sources54.
The inscription on the rings here was made by incising on the bezel or ring body
the short version of the phrase, which is explainable owing to the small surface
available for inscription. On the ring at Aquae – Cioroiu Nou the inscription was made
on the central plate in the form of VTF55, alike that at Resculum and the golden ring at
Potaissa. Typologically, these ring types may be included among those rings whose
inscription is made directly on the body, framed, according to the inscription, in class E,
beside those inscribed VIVA56. One of the rings at Potaissa, together with that at Dierna,
has the inscription set on the loop.
According to shape, the rings herein may be classified in three types, mirroring
overall, a complex functionality.
Type. 1. Ring with not delimited setting, convex shoulders and marked bezel. It
corresponds to type IIIe for Gallia57, type III/a for Aquincum58, at Nazire Ergün it
relates to type 2.859, at Emilie Riha to type 360, and in Bulgaria, to type VII61. This
variety is spread on the entire European territory of the empire, both in silver and
47
Benea 1999, p. 65
48
49
Redžić 2008, p. 159; IDR II, 226.
50
In this border province, precious metal jewellery remains rather rare by comparison with the
neighbouring provinces of Pannonia and the two Moesias.
51
Beside the precious or common metal examples, there are glass or amber rings decorated with the
phrase (Alexandrescu 2007, p. 244, see footnote 17; Humer, Kremer 2012, p. 325).
52
Bounegru et al. 2011, p. 72.
53
A good example is the funerary statue of a women from MNUAI, inv. no. R 296.
54
Hamat 2016.
55
Bondoc 2005, p. 10.
56
Hamat 2016, p. 92.
57
Guiraud 1989, p. 181.
58
Facsády 2009, p. 42.
59
Ergün 1997, p. 724, fig. 3.
60
Riha 1990, p. 33.
61
Ruseva-Slokoska 1991, p. 100.
bronze, deemed metal copy of rings with convex shoulders and gemstone62. Upon the
case, the shoulders may be decorated, the inscription may lay either on the bezel or set
circularly starting from the shoulder continuing with the bezel and the other shoulder63.
To this type belongs the ring discovered at Aquae – Cioroiu Nou64, worked in silver and
dated to the 3rd century AD, and also the one from Resculum65. In the general
chronology of the Roman Empire, the dating of the type comprises the period between
the end of the 2nd century and the 3rd century AD66, found in finds from the following
century included67. This type has several sub-types depending on shoulder height and
setting, the ring in this catalogue having a heightened setting on to which the
inscriptions were engraved.
Type. 2. Ring with not delimited setting and round shoulders. It corresponds to
type II, respectively variations d and g for Gallia68, 1.6 at Nazire Ergün69 and type V for
Bulgaria70.
In this type, the ring shoulders are wide and slightly rounded forming the setting,
while the bezel is less marked71. Two rings discovered at Potaissa72 frame to this type.
The dating at empire scale is rather broad, the type spanning chronologically over the 1st
to 4th centuries AD, with most examples dating to the 3rd century AD, its second half
and less in the 4th century AD73. The piece from Dacia was dated to the 3rd century AD,
with a close parallel at Liptova74, outside empire borders.
Type. 3. Simple loop. It corresponds at Nazire Ergün to type 875, in Gallia to

type VIII, according to the typology drafted by Hélène Guiraud76. In Anamaria
Facsády’s typology for Aquincum it relates to types IX-X77. Emilie Riha frames it to
type 2978. In Bulgaria, it was framed to type III79, while Maria Bălăceanu frames it to
type IX80 and Adriana Isac to type VII81.
To the type belong the rings discovered at Potaissa82 and Dierna83. The
description is very simple, it being the so-called simple loop without setting, the
62
Riha 1990, p. 33.
63
Hamat 2016, p. 94.
64
Cat. no. 7.
65
Cat. no. 1.
66
Guiraud 1989, p. 185.
67
68
Guiraud 1989, p. 181, fig. 11.
69
Ergün 1997, p. 719.
70
71
Hamat 2016, p. 95.
72
Cat. no. 2-3.
73
Daňová, Soják 2012, p. 190.
74
Daňová, Soják 2012, p. 190, fig. 1-2.
75
Ergün 1997, p. 721, fig. 4.
76
Guiraud 1989, p. 197.
77
Facsády, Verebes 2009, fig. 1.
78
Riha 1990, pl. 14.
79
80
Bălăceanu 1999, p. 116.
81
Isac, Gaiu 2006, p. 419.
82
Cat. no. 4.
83
Cat. no. 5.
simplest possible shape easy to make. Band width varies, most specimens of the type
being worked of gold, while late date Roman rings are decorated even in opus
interrasile. Primary shape, the simple loop is found in both Greek and Etruscan
traditions, related in most cases to the token of love between the lovers84, or being
ascribed an apotropaic function in connection with the incantations incised on the ring
body85. In the Roman world and Dacia, it has two subtypes: the simple loop and the
multifaceted loop ring, both with several variations. The two examples here frame to the
second subtype, both dated to the 3rd century AD86. Both subtypes survive until late in
the Roman world as evidenced by the two golden polyhedral loops discovered at
Patching-Sussex (Britannia) beside coins from Constans until Libius Severus87.
Unfortunately, the ring discovered at Sucidava was impossible to frame, as it
was lost and no photo survived.
Chronology
The dating of the rings present in the catalogue attached herein is much
facilitated by the typological framing based on parallels within the Roman Empire.
According to Nicolae Vlassa, this phrase emerges only after 250 AD 88, however based
on ring typologies it may be reduced to even the end of the 2nd century AD. On military
equipment elements, VTF emerges though sooner, during the second half of the 2nd
century AD89, therefore this fashion diffuses too from the military to the civilian
environment, where it was used to decorate various objects, some being jewellery pieces
worn by both men and women and even children. Rings of the type are in use at least
until early 4th century AD, compared to the military equipment, where the acclamation
is found until the 3rd century90. Depending on the presence of such jewellery in hoards
in association with Christian objects91, but also certain late Roman date Christian
expressions adjoined, the phrase was connected with the Christian religion.
Most pieces discussed here may be dated to the 3rd century AD based on find
contexts. Thus, the ring at Aquae – Cioroiu Nou was dated by the excavators to the 3rd
century AD92, similarly to the belt appliques93. In addition, the golden ring from
Potaissa was dated by Nicoale Vlassa and then by Mihai Bărbulescu after 250 AD94.
84
A series of inscriptions incised on rings discovered in Britannia were related to this ritual. They
were ascribed to the Christian religion by Ivana Popović, however in truth, some inscriptions may be
related to the pagan world as well, like for instance parum te amo (Marshall 1911, p. 652; Popović,
Popović 2002, p. 160).
85
Popović, Popović 2002, p. 160.
86
The rings with multifaceted inscribed loop dated to the second half of the 2nd century AD come
from a child sarcophagus discovered at Durostorm, while in a burial at Viminacium a similar type was
identified, with the loop inscribed in opus interrasile and dated to the second half of the 4th century AD
(Popović, Donevski 1999, p. 23, cat. no. 1-2; Popović 2001, p. 254, cat. no. 24).
87
White et al. 1999, p. 301.
88
Vlassa 1976, p. 217.
89
Radman-Livaja 2008, p. 298.
90
Petculescu 1991, p. 393-394; Redžic 2008, p. 158.
91
Either the association of the formula on the same jewellery piece with Christian inscriptions like the
case at Gerulata, or by association of such inscribed jewellery with Christian objects, like the case of
Juliana bracelet in the hoard at Hoxne (Johns, Bland 1994, p. 173).
92
Bondoc 2005, p. 10-11.
93
Petculescu 1995, p. 119, 123.
94
Vlassa 1976, p. 216; Bărbulescu 1994, p. 176.
The rings from Resculum, Dierna and also Potaissa may be dated similarly, between the
end of the 2nd century AD and the Roman withdrawal from Dacia.
An exception is the ring discovered in the female burial from Sucidava, which
seems to have been dated to the 2nd century AD, however, we believe it rather dates to
the end of this century.
Functionality and owners

The find context of such jewellery may speak of their functionality and
particularly provide information on the former owner. In general, these rings were
discovered either in forts or just nearby them, therefore we believe that the hypothesis
according to which their owners were both soldiers and individuals connected to the
soldierly life is plausible. Even little Caeserius might have been son of a soldier.
Obviously, part of the rings were believed signet rings, Nicolae Vlassa
theorising that the short version of the phrase is indicative of a signet ring, with letters
assumed to be the abbreviation of a tria nomina95, theory which today was dismissed
owing to the numerous jewellery finds displaying the complete formula96. It is true
though that a name may emerge beside this phrase, hence, we believe that in certain
cases, these rings might have also been used for sealing. This may be the case of the
ring of Valerius, whom we believe was one of the fortress inhabitants. Furthermore, it is
worth mentioning that most signet rings discovered in Dacia are worked of precious
metals97, signets being rather important to the ancient peoples as when an individual
died, the seal was either destroyed or on the contrary, inherited98 and therefore, the
precious material may also be justified in this manner. Ancient sources mention seals
used by soldiers to resolve various legal or even daily issues99. We may ask ourselves
whether there was a connection between the golden rings in this catalogue, discovered
in army related contexts and dated to the 3rd century AD and the fact that once with
Septimius Severus, soldiers were granted the right to wear golden rings100.
Conclusions
Beside classical examples of beauty, jewellery in the Roman world was firstly
indicative of social status and the mark of certain social, economic, professional or
religious class, which was valid not only for both genders. We believe this is the case
for most rings present in our catalogue, since most individuals wearing them were both
soldiers and civilians likely connected with the army. The rings are incised with either
the short version of the phrase or even the complete formula, some bearing also a male
name, therefore they might have been used also as signet rings101. Recorded over time
by part of the Romanian historiography as evidence of Christians present in Dacia prior
Christianity became officially legal or even as Christian elements present in the Roman
army, rings of the type may rather speak of the influence that the Roman army had on
95
Vlassa 1976, p. 217.
96
Hamat 2016, p. 93.
97
Hamat 2016, p. 91.
98
Hamat 2016, p. 87.
99
Bowman, Thomas 2003, nr. 643.
100
Herodian, III, 8, 4.
101
Hamat 2016, p. 100-101.
the daily life of the province. We believe they are the exponents of a fashion trend102
originating in the military environment103, as in fact recorded by the finds of rings
inscribed with the phrase within the rest of the empire. The lack of Christian symbols
attached to such an inscription, made in fact the more recent historiography cautious as
regards the idea we are dealing, at least in Dacia’s case, with Christian objects104. It is
important to mention that as opposed to belt fittings specific to the Danubian limes105,
jewellery of the type was discovered throughout the Roman Empire, being rather
specific to a chronological frame rather than a geographical area.
Fig. 1. VTERE FELIX inscribed rings from Roman Dacia (processed after Google earth)
(Accessed: 06.12.2017)
ANNEX
Catalogue106
Ring (Pl. I/1); Resculum – Bologa; silver; NM107; NM; silver ring inscribed VT(ere) F(elix);
second half of the 3rd century; CIL III, 1639, 4; Gudea, Ghiurco 2002, p. 173; lost.
102
This hypothesis was also argued by Dorel Bondoc when discussing the find at Cioroiu Nou
(Bondoc 2005, p. 11).
103
One should also mention that the fashion of assuming this phrase from military equipment pieces
on jewellery is not singular, see the MNHMONEYE case (Hamat 2014, p. 121-122).
104
Madgearu 1994, p. 479-502; Zugravu 1997, p. 179; Bondoc 2005, p. 12.
105
Petculescu 1991, p. 393-394; Redžić 2008, p. 156.
106
Place of finding, material, sizes, technique, short description, dating, bibliography, place of
keeping.
107
Not mentioned by the bibliography.
Ring (Pl. I/2); Potaissa – Turda; golden; d. = 1.6 cm, 2g; mould cast, incised; golden ring, bezel
engraved with inscription VT. F; 3rd century AD108; Vlassa 1976, Gudea, Ghiurco 1988, p. 173;
MNIT109, inv. no IV. 5232.
Ring (Pl. I/4); Potaissa – Turda, baths – found on the bottom of sewerage I; silver; 2.5 × 1.9 cm,
interior 1.9 × 1.4 cm; mould cast, engraving; silver ring, the oval bezel, delimited by the loop,
bears engraved the inscription VT(ere) F(elix) VAL(erii); first half of the 3rd century AD – until
the departure of the Roman legion from Potaissa110; Bărbulescu 2012, p. 249, cat. no. 54, fig.
133; MIT111, inv. no. 17043.
Ring (Pl. I/3); Potaissa – Turda, baths – eastern wall of sewerage I; silver; 2 × 1.8 cm, interior
1.8 × 1.6 cm, loop width 0.5 cm; mould casting, engraving; silver ring, in the form of a
multifaceted loop. The ring has 12 faces, ten being engraved VETERE FELIX♠♠; 2nd – first half
of the 3rd century AD – until the departure of the Roman legion from Potaissa112; Bărbulescu
2012, p. 251, cat. no. 57, fig. 138-140; MIT, inv. no. 16327.
Ring (Pl. I/5); Dierna – Orşova, child burial; golden; 1.2 × 1.3 cm, 1.43 g; hammering, incising;
the piece is made of wide golden bar, hammered, the ring being polygonal and decorated with
an inscription engraved in brief, with one letter on each side VTERE FELIX CAESARI113; 3rd
century AD; Florescu, Miclea 1979, p. 38, cat. no. 70; Gudea, Ghiurco 2002, p. 173; KHM114,
inv. no. VII b 60.
Ring; Sucidava – Celei; bronze; NM; NM, incising; fragmentary bronze ring, surviving only the
small plate on to which are incised letters VTERE FELIX; 3rd century AD; IDR II, no. 226;
Gudea, Ghiurco 2002, p. 174, cat. no. 5; lost.
Ring (Pl. I/6); Cioroiu Nou; silver; L = 2.5 × 2 cm, 5 g; NM; mould cast, incising; 3rd century
AD; Petculescu et al. 2003, p. 89; Bondoc 2005, p. 10; Petolescu 2005, p. 78, cat. no. 102;
Bondoc 2007, p. 39; MOC115 15610.
Bibliography
Herodian – Herodian, Erodiano. Istoria dell' Imperio dopo Marco.

Libri otto, dal greco in italiano recati P. Manzi, Milano,
1823.
Alexandrescu 2007 – C. G. Alexandrescu, VTERE FELIX – O închizătoare de
tip balteus din colecŃia Muzeului NaŃional de AntichităŃi
din Bucureşti, in vol. ed. F. Fodorean, S. Nemeti,
E. Nemeth, Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu
Oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 242-249.
108
Dated to the 2nd-3rd centuries AD in bibliography (Gudea, Ghiurco 1988, p. 173).
109
National Museum of Transylvanian History, Cluj-Napoca.
110
Pâslaru 2006-2007, p. 81-85; Matei 2015, p. 171-172.
111
History Museum of Turda.
112
Pâslaru 2006-2007, p. 81-85; Matei 2015, p. 171-172.
113
Florescu and Miclea read the inscription as Ute geseri (Florescu, Miclea 1979, 38, cat. no. 70).
114
Kunsthistorisches Museum, Vienna.
115
Museum of Oltenia, Craiova.
Bălăceanu 1999 – M. Bălăceanu, Podoabe din Oltenia romană. Inele, in

Drobeta, IX, 1999, p. 110-127.
Bărbulescu 1994 – M. Bărbulescu, Potaissa. Studiu Monografic, Turda, 1994.
Benea 1999 – D. Benea, Dacia sud-vestică în secolele III-IV, vol. II,
Timişoara, 1999.
Bondoc 2005 – D. Bondoc, VTERE FELIX pe un inel roman de argint
descoperit la Cioroiul Nou, comuna Cioroiaşi, judeŃul
Dolj, in AUC SŞFLLC, II, 1-2, 2005, p. 9-15.
Bondoc 2007 – D. Bondoc, Tezaurul Muzeului Olteniei Craiova.
Antichitate, Craiova, 2007.
Bondoc 2010 – D. Bondoc, Cioroiu Nou. 100 Descoperiri Arheologice.
One Hundred Archaeological Discoveries, Craiova, 2010.
Bounegru et al. 2011 – G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util şi
estetic la Apulum. Podoabe şi accesorii vestimentare.
Catalog de expoziŃie, Alba Iulia, 2011.
Bowman, Thomas – A. K. Bowman, J. D. Thomas, The Vindolanda Writing
2003 Tablets, III, London, 2003.
Clayton 1977 – P. A. Clayton, Gold in the Late Roman Empire, in Gold
Bull, 10, 2, 1977, p. 54-56.
Daňová 2012 – M. Daňová, Rímsky zlatý šperk v Panónii Superior.
Nepublikovaná dizertačná práca, Trnava, 2012.
Daňová, Soják 2012 – M. Daňová, M. Soják, Prsteň s nápisom Utere Felix z
Liptova, in Zborník SNM, 22, 2012, p. 189-192.
Dinulescu 2011 – P. Dinulescu, Piese de echipament militar roman
descoperite pe Limesul Danubian. Cu privire specială
asupra provinciei Dacia şi a celor două Moesii, in
BHAUT, XIII, 2011, p. 77-100.
Ergün 1997 – N. Ergün, Der Ring als Statussymbol, in KölnerJahrb, 32,
1997, p. 713-725.
Facsády 2009 – A. R. Facsády, Aquincumi ékszerek. Jewellery in
Aquincum, Budapest, 2009.
Facsády, Verebes – A. R. Facsády, A. Verebes, Analysis of Roman Bronze
2009 Finger Rings from Aquincum, in MMP, 24, 2009,
p. 993-998.
Florescu, Miclea 1979 – R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la
Kunsthistorisches Museum din Viena, Bucureşti, 1979.
Gudea, Ghiurco 2002 – N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului la români.
Mărturii arheologice, Cluj-Napoca, 2002.
Guiraud 1989 – H. Guiraud, Bagues et anneaux a l’ epoque romaine en
Gaule, in Gallia, 46, 1989, p. 173-211.
Hamat 2014 – A.-C. Hamat, Bijuterii cu inscripŃie din provincia romană
Dacia. I. Pietre gravate, in BHAUT, 14, 2014, p. 113-129.
Hamat 2016 – A.-C. Hamat, Inelele sigilare descoperite pe teritoriul
Daciei Romane, in Sargetia (S.N.), VII, 2016, p. 85-108.
Horedt 1978 – K. Horedt, Die Städtischen Siedlung Siebenbürgens in
Spätrömischer Zeit, in Sargetia, XIV, 1978, p. 203-217.
Humer 2009 – F. Humer, Von Kaisern und Bürgern. Antike Kostbarkeiten

aus Carnuntm. Austellungskatalog, Vienna, 2009.
Humer, Kremer 2012 – F. Humer, G. Kremer (ed.), Götterbilder – Menschenbilder.
Religion und Kulte in Carnuntum, Bad Deutsch-Altenburg,
2012.
Isac, Gaiu 2006 – A. Isac, C. Gaiu, Roman Jewellery from Ilişua. A
Typological Study (I), in vol. ed. C. Gaiu, C. Găzdac,
Fontes Historiae Daco-Romanae. Studia in honorem
magistri Demetri Protase, BistriŃa, Cluj-Napoca, 2006,
p. 415-431.
Johns, Bland 1994 – C. Johns, R. Bland, The Hoxne Late Roman Treasure, in
Britannia, 25, 1994, p. 165-173.
Kolník 2001 – T. Kolník, Kontakty raného kresťanstva s územiami
strednej Európy vo svelte archeologických a historických
prameňov, in SASM, 3-4, 2001, p. 51-92.
Madgearu 1994 – A. Madgearu, Romanizare şi creştinare la nordul Dunării
în secolele IV-VII, in AIIAI, 31, 1994, p. 479-502.
Marshall 1911 – F. H. Marshall, Catalogue of the Jewellery, Greek,
Etruscan and Roman in the Departaments of Antiquities,
British Museum, London, 1911.
Matei 2015 D. Matei, The Roman castra from Dacia during the
“Military Anarchy” time. II. Their Baths and the Issue of
External Dislocations of the Province's Troops in this
Interval, in Ziridava, 29, 2015, p. 157-190.
Pâslaru 2006-2007 – M. Pâslaru, Noi descoperiri monetare în termele de la
Potaissa, in CN, XII-XIII, 2006-2007, p. 79-87.
Petculescu 1991 – L. Petculescu, VTERE FELIX and OPTIME MAXIME
CON(SERVA) mounts from Dacia, in vol. ed. V. A.
Maxfield, M. J. Dobson, Roman Frontier Studies 1989:
Proceedings of the XVth International Congress of Roman
Frontier Studies, Exeter, 1991, p. 392-396.
Petculescu et al. 2003 – L. Petculescu, D. Bondoc, D. Bălteanu, S. RăduŃă, Cioroiu
Nou, com. Cioroiaşi, jud. Dolj, in CCA, campania 2002,
Covasna, 2003, p. 88-89.
Petolescu 2005 – C. C. Petolescu, InscripŃii latine din Dacia, Bucureşti,
2005.
Popović 2001 – I. Popović, Late Roman and Early Byzantine Gold Jewelry
in National Museum in Belgrad, Belgrade, 2001.
Popović, Donevski – I. Popović, P. Donevski, Gold Jewelry from Durostorum
1999 Burials, Svishtov, 1999.
Popović, Popović – I. Popović, A. V. Popović, Greek Inscription on Golden
2002 Finger Ring from National Museum in Belgrad, in Starinar
(N.S.), 52, 2002, p. 157-161.
Radman-Livaja 2008 – I. Radman-Livaja, Roman Belt-fittings from Burgenae, in
JRMES, 16, 2008, p. 295-308.
Redžic 2008 – S. Redžić, Vtere Felix Belts Sets on the Territory of
Viminacium, in Starinar (N.S.), 58, 2008, p. 155-162.
Riha 1990 – E. Riha, Der Römische Schmuck aus Augst und

Kaiseraugust, Augst, 1990.
Ruseva-Slokoska – L. Ruseva-Slokoska, Roman Jewellery. A Collection of the
1991 National Archaeological Museum – Sofia, Sofia, 1991.
Spier 2012 – J. Spier, Byzantium and the West: Jewelry in the First
Millennium, London, 2012.
Vlassa 1976 – N. Vlassa, Două noi piese paleocreştine din Transilvania,
in ActaMN, XIII, 1976, p. 215-230.
White et al. 1999 – S. White, J. Manley, R. Jones, J. Orna-Ornstein, C. Johns,
A Mid – Fifth Century Hoard of Roman an Pseudo-roman
Material from Patching, West Sussex, in Britannia, 30,
1999, p. 301-315.
Wuilleumier 1950 – P. Wuilleumier, La bataille de 197, in Gallia, 8, 1950,
p. 146-148.
Yeroulanou 2010 – A. Yeroulanou, Important Bracelets in Early Christian and
Byzantine Art, in vol. ed. C. Entwistle, N. Adams,
„Intelligible” Beauty. Recent Research on Byzantine
Jewellery, London, 2010, p. 40-49.
Zugravu 1997 – N. Zugravu, Geneza creştinismului popular al românilor,
BiblThrac, XVIII, Bucureşti, 1997.
Pl. I. 1-6. VTERE FELIX inscribed rings from roman Dacia. 1. Ring found at Resculum –
Bologa (after Gudea, Ghiurco 2002, pl. XVII); 2. Ring found at Potaissa – Turda (after Vlassa
1976, fig. 1/1a-1b); 3. Ring found at Potaissa – Turda (after Bărbulescu 2012, p. 249, cat. no.
54, fig. 133); 4. Ring found at Potaissa – Turda (after Bărbulescu 2012, p. 251, cat. no. 57,
fig. 140); 5. Ring found at Dierna – Orşova (after Florescu, Miclea 1979, p. 38, cat. no. 70);
6. Ring found at Aquae – Cioroiu Nou (after Bondoc 2007, p. 39, fig. 22)
Inele cu inscripŃia VTERE FELIX descoperite în Dacia romană

Rezumat
Printre bijuteriile cu inscripŃie descoperite pe teritoriul Daciei Romane se

numără şi inele decorate cu formula VTERE FELIX (Fig. 1, Pl. I/1-6). Cele mai multe
dintre ele provin din contexte militare sau legate de armată, din siturile de epocă romană
de la Resculum – Bologa (1), Potaissa – Turda (3), Aquae – Cioroiu Nou (1), alături de
care avem şi două piese apărute în contexte funerare, la Sucidava – Corabia (1) şi
Dierna – Orşova (1). Între cele şapte piese luate în discuŃie, trei sunt lucrate din aur, alte
trei din argint, iar una din bronz. InscripŃia a fost executată prin incizare pe şaton sau pe
corpul inelului, alături de formula prescurtată sau chiar întreagă, fiind prezente uneori şi
nume, în cazul nostru Valerius la Potaissa şi Caeserius la Dierna. Deşi, conform
bibliografiei mai vechi, inelele din această categorie au fost bănuite a ascunde o afiliere
mai mult ca sigură la religia creştină, credem că ele pot fi mai degrabă considerate
exponente ale unei mode care a pornit din mediul militar şi s-a răspândit mai apoi în
mediul civil, unde, printre altele, a fost folosită şi pentru a decora bijuteriile. Din punct
de vedere tipologic, inelele pot fi încadrate în trei mari categorii. Tipul 1 este
reprezentat de inelul cu corpul şi montura un întreg, umerii convecşi şi şaton demarcat,
tip în care se înscriu artefactele descoperite la Resculum – Bologa şi Aquae – Cioroiu
Nou. Tipul 2, inelul cu corpul şi montura un întreg şi umeri rotunjiŃi, unde poate fi
regăsită una dintre piesele descoperite la Potaissa – Turda. Şi tipul 3, inelul verighetă,
reprezenat prin două descoperiri, de la Potaissa – Turda şi de la Dierna – Orşova. Din
păcate pentru piesa de la Sucidava, nu s-a mai păstrat o documentaŃie foto, ea fiind
pierdută azi şi, prin urmare, nu a mai putut fi încadrată. Pe teritoriul Daciei, aceste inele
încep să apară cu siguranŃă de la finalul secolului al II-lea p.Chr., punctul maxim de
circulaŃie fiind reprezentat de prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr., pe panta
descendentă a curbei fiind folosite până în secolul al IV-lea p.Chr. Datorită contextului
de descoperire, probabil că ele au fost folosite de către militari sau de către civili care
aveau legătură cu armata şi nu excludem posibilitatea ca o parte dintre acestea să fi fost
folosite ca inele sigilare.
Fig. 1. Inele cu inscripŃia VTERE FELIX descoperite în Dacia romană (prelucrare după
Google earth) (Accesat: 06.12.2017)
Pl. I. 1-6. Inele cu inscripŃia VTERE FELIX descoperite în Dacia romană. 1. Inel
descoperit la Resculum – Bologa (după Gudea, Ghiurco 2002, pl. XVII); 2. Inel
descoperit la Potaissa – Turda (după Vlassa 1976, fig. 1/1a-1b); 3. Inel descoperit la
Potaissa – Turda (după Bărbulescu 2012, p. 249, cat. no. 54, fig. 133); 4. Inel descoperit
la Potaissa – Turda (după Bărbulescu 2012, p. 251, cat. no. 57, fig. 140); 5. Inel
descoperit la Dierna – Orşova (după Florescu, Miclea 1979, p. 38, cat. no. 70); 6. Inel
descoperit la Aquae – Cioroiu Nou (după Bondoc 2007, p. 39, fig. 22)
NEW ARCHAEOLOGICAL INFORMATION REGARDING THE
EXPLOITATION OF ANDESITE IN MĂGURA UROIULUI
(HUNEDOARA COUNTY)1
MARIUS GHEORGHE BARBU

barbumarius0216@yahoo.com
IOAN ALEXANDRU BĂRBAT
ioan_alexandru_barbat@yahoo.com
Keywords: archaeological researches, sources of raw materials, quarry, prehistory,

Roman period
Cuvinte cheie: cercetări arheologice, surse de materie primă, carieră, preistorie, epocă
romană
The present stage of research on this subject shows that the earliest evidences of
the use of the andesite from the Măgura Uroiului volcanic hill were found during a
survey of certain dwellings from the Early Neolithic period in Rapoltu Mare. The
volcanic rock was used throughout the Bronze Age and the Iron Age, when two
fortifications were erected on the terraces of Măgura Uroiului.
The andesite quarry was systematically exploited during the Roman period. The
traces of the ancient techniques of extracting stone blocks are still visible today. The
site’s strong connection with the Micia Roman stonemasons’ centre lead to the
discovery, in the Uroi exploitation site, of an anthropomorphic representation in an
early stage of manufacture, a representation that bears the artistic marks of the Micia
sculpture practices.
The Uroi andesite was also used throughout the Middle Ages, as proven by a
nearby fortification. Evidences of medieval and modern exploitations are also still
visible through different markings left in the native rock.
Introduction
In the context of the recent systematic or survey archaeological endeavours
made in the areas around the villages near the volcanic hill, namely around Uroi and
Rapoltu Mare, between 2014-20172, a reassessment of an apparently “worn out” subject
in the archaeological scholarly literature regarding the exploitation of andesite in the
Măgura Uroiului (Hunedoara County) quarry is absolutely necessary. Given the extent
of the subject and the ongoing archaeological research projects, we shall attempt to
illustrate the main results obtained in the aforementioned time interval. In a future
study, we shall provide a more detailed presentation of the archaeological discoveries
that can be attributed to the exploitation of andesite in the Măgura Uroiului
promontory.
1
A Romanian version of the present study will be published in the journal Banatica, 27/2017.
2
Băeştean et al. 2015a, p. 120-122; Băeştean et al. 2015b, p. 122-123; Băeştean et al. 2016, p. 67-68;
Barbu et al. 2016, p. 273-321; Băeştean et al. 2017, p. 109-111.
72 New archaeological informations regarding the exploitation of andesite
Localization
The Măgura Uroiului archaeological site, also known as Măgura, Dealul
Uroiului3 (Uroi Hill) or Muntele de Aur (The Golden Mountain, or Arany Hegy, in
Hungarian4), is located in south-western Transylvania and it is part of the administrative
region of the Hunedoara County: in Rapoltu Mare commune5, in Rapoltu Mare village,
on the outskirts of Uroi village, administrated by the town of Simeria6 (Pl. I/1-2).
The landform under scrutiny is part of the Mureş River Valley Intermountain
Depression, in the Sebeş – Deva sector7, and it outlines the following geographical
subunits: the Orăştie Corridor8 in the north-west, and the Lower Strei Corridor9 in the
North. Măgura Uroiului is located on the northern side of the Mureş course and of the
county road DJ 107A, Uroi – Geoagiu10. The right bank of the aforementioned river, at
its confluence with the Strei River, is on the southern side of the foot of the hill11
(Pl. II/1).
Due to its geographical layout, the Uroi Hill can be considered to be one of the
last mountain formations of the Southern Apuseni Mountains. Măgura Uroiului is
connected to the Apuseni Mountains through the Alistrei mountain pass, resembling a
“wedge” in the Mureş Valley12.
Geology
The present shape of the hill is the product of natural and anthropogenic factors.
The latter represented our motivation to elaborate the present article (Pl. II/2-3, IV/1-2,
X/1-2). In respect to the natural factor, we must mention the fact that there were
numerous endeavours made in the attempt to identify the genesis of the volcanic neck
located between the present rural communities of Uroi and Rapoltu Mare. There were
an equally large number of studies whose purpose was to identify the petrographic
characteristics of the rock. We must mention the ones that five decades ago concluded
that Măgura Uroiului belonged to the “late subsequent magmatism”, namely to the
second phase of the Neogen volcanism13. More recently, through K-Ar dating, it has
been pointed out that the age of the Uroi volcanic apparatus was 1.9±2 Ma14. Recent
studies indicate an even later dating – 1.6±0.1 Ma15 and it is considered to have
3
Floca, Şuiaga 1936, p. 85; Niculescu-Varone 1945, p. 12.
4
Téglás 1887, p. 60; Téglás 1902, p. 116; Roska 1942, p. 27; Păunescu 2001, p. 301.
5
A commune is the lowest level of the Romanian administrative subdivisions. If not marked
otherwise, the term will be used in accordance with this meaning.
6
The GPS coordinates of the Măgura Uroiului plateau: latitude: N 45°51'38.47" and longitude:
E 23°02'45.51". Regarding the altitude, the data differs from one author to another, namely 389 m (Savu
et al. 1994, p. 9) or 392 m (Solomon 1939, p. 10; Niculescu-Varone 1945, p. 12).
7
Zotic 2007, p. 1, fig. 1, pl. 1-3.
8
Badea, Buza, Cîndea 1987, p. 360-361, fig. 133; Badea, MărculeŃ 2012, p. 305; MărculeŃ 2013, p. 9,
13, fig. 4.
9
Marcu 2007, p. 42-49, fig. 1-2.
10
Savu et al. 1994, p. 9.
11
Solomon 1939, p. 10; Trufaş 1962, p. 171, 175, fig. 1-3.
12
Trufaş 1962, p. 171, 175, fig. 1-3.
13
Savu et al. 1968, p. 46; Ianovici et al. 1969, p. 393; Ianovici et al. 1976, p. 480-481; Mutihac,
Ionesi 1974, p. 559; Mutihac 1990, p. 359.
14
Savu et al. 1994, p. 9, 11, 21.
15
Roşu et al. 2001, p. 7; Roşu et al. 2004, p. 158, Table 1; Bojar, Walter 2006, p. 504.
Marius Gheorghe Barbu, Ioan Alexandru Bărbat 73
appeared due to the volcanic activity that occurred at the end of the Upper Pliocene –
Quaternary periods16.
Due to the petrographic data obtained throughout the years, the Măgura
Uroiului volcanic “neck” was included in the category of the andesite magmatic rocks
with augite17 and pseudobrookite18. Recent geological researches showed that due to the
high concentration of potassium oxide (K2O), Dealul Uroiului is, petrographically
speaking, a trachyandesite19.
Finally, we must mention the chromatics of the volcanic rock – some opinions
consider it to be reddish-grey20 or red-brown21, while other studies point out the
presence of two shades: one identified in the central part of the hill, bluish (sometimes
described as reddish or pinkish), and another greyish shade displayed around the first22.
Overview of the archaeological research

The first “scientific” approaches of Măgura Uroiului were probably made before
the first half of the 19th century; however, only later, in 1856, Johann Michael Ackner
wrote about the exploitation markings found in the ancient quarry on the eastern bounds
of the Uroi village23 and about the stone blocks that seemed to have been left mid-
carving.
At the end of the 19th century, in a repertoire of the Transylvanian
archaeological sites, Téglás Gábor provided new archaeological information regarding
the prehistoric, ancient and medieval discoveries from Dealul Uroiului24 (Pl. III/1-2).
The better part of the archaeological data published at the end of the 19th century
and the beginning of the 20th century and later reassessed, showed that, from a
topographical viewpoint, Măgura Uroiului corresponds with the location of the ancient
Petrae (Petris) from Tabula Peutingeriana (Pl. VIII/1). The arguments in this respect
are given by the fact that the toponymy indicated a place that contained stone (a quarry),
as well as by its approximately equal distance from the neighbouring localities,
Germisara (Geoagiu-Băi) and Aquae (Călan-Băi), which were also present on the
ancient map. This idea can also be confirmed today through field research25.
In 1937, probably through surveys made in the south-eastern area of Măgura
Uroiului, in the archaeological sites Corabia Mică, Baia Roşie or Baia lui June
(Pl. III/3-4), a batch of 17 potsherds from the Eneolithic and the Bronze age was
16
Savu et al. 1994, p. 9, 11, 21.
17
Téglás 1887-1888, p. 57-58; Orosz 1903, p. 206; Floca, Şuiaga 1936, p. 86; Solomon 1939, p. 9-11;
Niculescu-Varone 1945, p. 12; Pîrvu 1964, p. 219; TIR 1968, L 34, p. 89; Ianovici et al. 1969, p. 500;
Wollmann 1973, p. 111; Ianovici et al. 1976, p. 481; Wollmann 1996, p. 257; Bălos et al. 2010, p. 113.
18
Savu et al. 1968, p. 46; Ianovici et al. 1976, p. 480.
19
Savu et al. 1994, p. 9, 19, 21; Roşu et al. 2001, p. 7-9; Roşu et al. 2004, p. 157, 159; Bojar, Walter
2006, p. 503-504. In the present study we shall use the term andesite, which is used in the archaeological
scholarly literature, but we also take into consideration the results obtained by geologists regarding the
petrography of the Măgura Uroiului, in which case the term trachyandesite is used.
20
Pîrvu 1964, p. 219; Ianovici et al. 1976, p. 481; Mârza 1997, p. 822.
21
Floca, Şuiaga 1936, p. 86; Niculescu-Varone 1945, p. 12.
22
Pîrvu 1964, p. 219; Savu et al. 1994, p. 9, 11-13, 21.
23
Ackner 1856, p. 6; Wollmann 1973, p. 106; Wollmann 1996, p. 253, 268.
24
Téglás 1887, p. 60.
25
Téglás 1889-1890, p. 110; Téglás 1902, p. 116-118; Roska 1942, p. 27; Niculescu-Varone 1945,
p. 12-13; TIR 1968, L 34, p. 89, 116; Tudor 1968, p. 127; Macrea 1969, p. 152, 307; Rusu 1977, p. 539;
Branga 1980, p. 85, 110; Popa 2002, p. 207-208; Lazăr, Stârcescu EnăchiŃă 2008, p. 14-15; Luca 2008,
p. 178; Bălos et al. 2010, p. 113; Măruia et al. 2010, p. 86.
uncovered; the batch became part of the collection held by the Museum of Dacian and
Roman Civilization, in Deva26.
According to the stories told by a villager from Uroi, it would appear that the
history professor Beniamin Bassa from Simeria made several surveys in order to
identify the Roman road that crossed the foot of the Măgura Uroiului in the mid-20th
century or in the second half of the 20th century. Unfortunately, we have no
documentary information in the form of an archaeological report of these endeavours;
they are merely part of the locals’ memories27.
In the vicinity of road DJ 107A, the 1974 discovery of a rectangular grave with
brick walls can be attributed to the Roman period. The discovery was made during the
contemporary construction work carried out in order to widen a side road south of the
volcanic mamelon28.
At the end of the 20th century, on Măgura Uroiului, there was an accidental
discovery of a scraper made of brown jasper, attributed to the Palaeolithic period; strong
analogies can be made between this discovery and the items from the Mousterian from
France29.
Between 1999-2000, William S. Hanson and Ioana A. Oltean carried out field
surveys on Măgura Uroiului in order to identify the Early Ion Age fortification that had
appeared in aerial photographs a short while before30.
In January 2001, a fibre optic cable was installed and a salvage archaeology
endeavour was carried out at the foot of Măgura Uroiului. The research uncovered a
rampart (a defensive bank) and several dwelling-type structures. The relevant ceramic
materials from the archaeological layers or complexes showed that the discoveries were
from the Early and Late Iron Age31.
The systematic archaeological survey of Măgura Uroiului started in August
2003. The site was coordinated by a collective of archaeologists from the Museum of
Dacian and Roman Civilization, Deva. To this day (2017), spectacular results were
obtained regarding the anthropogenic activities on the terraces of the volcanic neck,
especially in respect to the Hallstattian defensive system32 (Pl. VI/1-2, VII/1). We must
mention that during the archaeological research campaign from the summer of 2004, an
andesite platform was discovered on terrace III of Măgura Uroiului, where fragments of
human and animal skeletons were found more frequently than the anatomically
connected skeletons that were found later. The subsequent researches (2005-2016)
26
Bărbat 2012, p. 28, note 48. The box in which the materials had been deposited, together with some
items discovered in Godineşti – Peştera de Sus, also contained three potsherds from the Early Neolithic
period.
27
Scientific researcher Costin-Daniel łuŃuianu from the Museum of Dacian and Roman Civilization,
Deva, was kind enough to provide this information.
28
Mărghitan 1974-1975, p. 42; Rusu 1977, p. 539-542, fig. 1-4; AndriŃoiu 1979, p. 28; Lazăr,
Stârcescu EnăchiŃă 2008, p. 15; Luca 2008, p. 179.
29
Cârciumaru et al. 1999, p. 1-3, fig. 1; Păunescu 2001, p. 301.
30
Hanson, Oltean 2000, p. 45-49, fig. 1-4; Bălos et al. 2010, p. 114.
31
Bălos 2001, p. 15-16; Bălos, Ardeu 2002, p. 249-250, 439, pl. 87; Ardeu, Bălos 2002, p. 67-81, foto
1-4, pl. I-XVIII; Ardeu, Bălos 2003, p. 183-186, pl. I; Lazăr, Stârcescu EnăchiŃă 2008, p. 15; Bălos et al.
2010, p. 114; Măruia et al. 2010, p. 86.
32
Bălos et al. 2004, p. 250-251, 445, pl. 55/B; Pescaru et al. 2005, p. 287-288; Pescaru et al. 2006,
p. 281-282; Pescaru et al. 2007, p. 286-287, 461, pl. 57; Lazăr, Stârcescu EnăchiŃă 2008, p. 15; Luca
2008, p. 178; Pescaru et al. 2008, p. 248-249, 393, pl. 55; Pescaru et al. 2009, p. 181; Bălos et al. 2010,
p. 114; Măruia et al. 2010, p. 86; Pescaru et al. 2011, p. 106; Băeştean et al. 2013, p. 113; Băeştean et al.
2014, p. 84-85; Băeştean et al. 2015b, p. 122-123.
confirmed the fact that the burials were made in the Hallstatian fortification ditch, thus
outlining a funeral complex from the Hallstatt B phase33.
During the same year when the systematic archaeological surveys started, in
2003, archaeological poaching also started to be practiced on terrace II, thus destroying
the site that contained bronze items. Out of the artefacts collected from around the
illegal dig, only 20 bronze objects could be recovered – items that were weathered,
dating to Ha A2-Ha B134.
Furthermore, different real-estate investments gave archaeologists the
opportunity to carry out certain preventive archaeology campaigns in the sectors
neighbouring the volcanic hill. Such is the case of the sites Pescărie/Nearoş and
Ciupercărie in the areas around Rapoltu Mare, where the prehistoric dwellings and the
ones from the Migration Period were considerably numerous35. We must also mention
the results obtained from the preventive archaeology endeavours carried out in advance
of the construction of the A1 Deva – Sibiu highway: in the proximity of the Uroi
village, in the Sigheti and Pod Mureş/Locu Boilor points, dwelling-type structures from
the Bronze Age to the Early Middle Ages were identified36.
Another step in the archaeological study of Măgura Uroiului was an
interdisciplinary archaeological approach37 (Pl. II/1-3). The aerial photographs taken
between 1998-199938 and the later ones from 200939 and 201340 are thus relevant. In
2004, magnetometric prospections were made in the site, which showed the existence of
certain archaeological structures, as well as several more recent objects from the two
world wars41. During the archaeological research campaigns from 2006-2007, terraces I
and II were studied through soil resistivity testing42. The same endeavour was carried
out in 2008 in the case of the medieval fortification from Uroi43. There is also an
ongoing anthropological study of the osteological material found in the Hallstattian
fortification ditch, part of which was published in 200644.
From a chronological perspective, different terraces of Măgura Uroiului can be
attested to almost all the ages of prehistory, from the Palaeolithic to the end of the Early
Iron Age; the terraces show the presence of archaeological cultures such as Starčevo-
Criş, Bodrogkeresztúr III, CoŃofeni, Wietenberg, Gáva, Gornea-Kalakača, Basarabi, or
cultural groups from the Early Bronze Age, like Gornea-Orleşti45. The antiquity is very
33
Pescaru et al. 2005, p. 288; Pescaru et al. 2006, p. 281; Pescaru et al. 2007, p. 286-287; Pescaru et
al. 2009, p. 181; Pescaru et al. 2010, p. 159; Băeştean et al. 2015b, p. 123.
34
Bălos et al. 2004, p. 251; Bălos et al. 2010, p. 114, fig. 3; Ardeu, Bălos 2013, p. 175-180, fig. 2/1-20.
35
Bărbat 2009, p. 11-15; łuŃuianu, Barbu, Codrea 2012, p. 175-178.
36
Damian et al. 2012, p. 278-279; Bodó et al. 2012, p. 293; Marc et al. 2013, p. 119-139; Băeştean
2013, p. 241-258; Marc et al. 2015, p. 81-86; Beldiman et al. 2015, p. 93-96; Bărbat, Tutilă Bărbat, Mitar
2015, p. 289-290.
37
Bălos et al. 2007, p. 205-210; Bălos et al. 2010, p. 113-115; Măruia et al. 2010, p. 86-89; Crandell,
Bălos 2011, p. 157-165.
38
Hanson, Oltean 2000, p. 45; Lazăr, Stârcescu EnăchiŃă 2008, p. 15; Măruia et al. 2010, p. 86.
39
Berecki, Czajlik, Rupnik 2013, p. 90-91.
40
Czajlik, Berecki, Rupnik 2014, p. 462.
41
Pescaru et al. 2005, p. 288; Bălos et al. 2007, p. 206-210, fig. 2-5; Bălos et al. 2010, p. 113.
42
Pescaru et al. 2007, p. 287; Pescaru et al. 2008, p. 249; Crandell, Bălos 2011, p. 159-160.
43
Pescaru et al. 2009, p. 181.
44
Pescaru et al. 2006, p. 281-282.
45
Téglás 1887, p. 60; MarŃian 1920, p. 41; Roska 1942, p. 27; AndriŃoiu 1974-1975, p. 138; Petrescu-
DîmboviŃa 1977, p. 72; AndriŃoiu 1992, p. 126; Cârciumaru et al. 1999, p. 1-3, fig. 1; Hanson, Oltean
2000, p. 45-49; Păunescu 2001, p. 301; Bălos 2001, p. 15-16; Bălos, Ardeu 2002, p. 249-250; Ardeu,
Bălos 2002, p. 67-70; Ardeu, Bălos 2003, p. 183-185; Bălos et al. 2004, p. 250-251; Pescaru et al. 2005,
well represented through the traces of the La Tène dwellings46 (on terrace III), as well as
through the Roman quarry, whose traces are visible on the surface47. Dwellings from the
post-Roman period are displayed particularly at the foot of Măgura Uroiului, near the
Mureş Meadow48. A fortification from the Middle Ages can be found in the eastern part
of the Uroi village, at the base of the volcanic cone. A similar position is occupied by
the ruins of a noble court from the beginning of the modern age (?)49.
Historical periods and andesite exploiting techniques

The results of the field surveys carried out on the rough surfaces of the Măgura
Uroiului plateau and on the terraces that outline this hill showed numerous traces
andesite exploitation. They were divided into multiple categories, according to the
mineral extraction techniques; their spatial distribution outlines several areas of activity
in this quarry. There were multiple work fronts throughout an extended chronological
interval. This idea is sustained by the fact that there are traces of different exploitation
techniques, as well as by the fact that different markings left by the andesite extraction
can be found on higher or lower terraces of the hill.
Prehistory. We can assume that from the earliest prehistoric periods, Măgura
Uroiului represented a benchmark for the human communities living in the Mureş
Corridor. It is very likely that the people visited the volcanic neck in prehistorical times
due to its location, but it might also have been due to the morphology of the andesitic
cone and the visibility that the upper plateau of the hill offered over the Mureş Valley.
The archaeological researches sustain this idea – they indicate a great intensity of
different types of prehistoric habitation on the terraces and promontories of
Măgura Uroiului; most of them are from the Late Eneolithic, Late Bronze Age and the
First Iron Age.
However, given the uninterrupted evolution of the presence of human groups on
Dealul Uroiului and in its proximity, we could assume that the volcanic cone also held
certain spiritual attributes for the prehistoric populations, an idea that is quite difficult to
assert merely through the “study” of the products of the material culture.
We could certainly make the assumption that once the Early Neolithic
communities settled in the vicinity of Măgura Uroiului, the area was prospected in
p. 288; Pescaru et al. 2006, p. 281-282; Pescaru et al. 2007, p. 286-287; Pescaru et al. 2008, p. 249; Luca
2008, p. 178; Pescaru et al. 2009, p. 181; Bărbat 2009, p. 11-15; Bălos et al. 2010, p. 114-115; Pescaru et
al. 2010, p. 159; Pescaru et al. 2011, p. 106; Băeştean et al. 2013, p. 113; Băeştean et al. 2014, p. 84-85;
Băeştean et al. 2015b, p. 122-123.
46
Bălos 2001, p. 15-16; Bălos, Ardeu 2002, p. 250; Ardeu, Bălos 2002, p. 69-70; Pescaru et al. 2005,
p. 288; Pescaru et al. 2006, p. 281; Pescaru et al. 2007, p. 286-287; Luca 2008, p. 178; Pescaru et al.
2008, p. 249; Pescaru et al. 2009, p. 181; Pescaru et al. 2010, p. 159; Băeştean et al. 2014, p. 85;
Băeştean et al. 2015b, p. 123.
47
Ackner 1856, p. 6; Téglás 1902, p. 116-118; Floca, Şuiaga 1936, p. 86; Niculescu-Varone 1945,
p. 12-13; Tudor 1968, p. 127; Macrea 1969, p. 152, 307; Wollmann 1973, p. 111; Rusu 1977, p. 539;
Wollmann 1996, p. 257; BoroneanŃ 2000, p. 146; Hanson, Oltean 2000, p. 43-44; Popa 2002, p. 150, 177,
207; Oltean 2007, p. 151, 153-155, 183, 219, fig. 5.26; Lazăr, Stârcescu EnăchiŃă 2008, p. 14-15; Luca
2008, p. 178; Măruia et al. 2010, p. 86.
48
Bodó et al. 2012, p. 293; łuŃuianu, Barbu, Codrea 2012, p. 175-178.
49
Téglás 1902, p. 116; MarŃian 1920, p. 41; Floca, Şuiaga 1936, p. 86-88; Niculescu-Varone 1945,
p. 13; Luca 2008, p. 178. Regarding the issue of the medieval fortress and the noble court from Uroi, see
the following link: http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/U/Uroiu/Uroiu.htm (Accessed:
25.08.2017).
order to collect lithic material50. Our assumptions are especially confirmed by the recent
results obtained from the archaeological site from Rapoltu Mare – La Vie.
The archaeological research campaigns from 2014 and 2017 provided important
information regarding the extraction of volcanic rock from Dealul Uroiului in three
Starčevo-Criş complexes from Rapoltu Mare – La Vie, from the vicinity of the volcanic
hill, namely Cx 4/2014, L 1 (Pl. V/1) and L 2/2017 (Pl. V/2), in which pieces of
andesite of different sizes were identified51. The current archaeological information was
retrieved in the summer and autumn of 2017. Two Early Neolithic dwellings – similar
to platforms – were studied (L 152 and L 253) and a significant number of ceramic, lithic
and fauna material was found, as well as a considerable number of andesitic rock
fragments54 (Pl. V/1-2).
On the one hand, considering the stratigraphic position and the sharp edges of
the rocks, it would be difficult to compare such andesitic platforms with the concept of
floors55. On the other hand, we must note the abundance of rocks that are mostly
between 5 and 10 cm in diameter, and the ones larger in diameter bear markings that
might have been left by carving (?). These items were brought from Dealul Uroiului,
1 km away from the location in which the Neolithic dwelling was identified (Pl. V/1-2).
What is strange is that although the area in which the dwelling-type complex was
discovered is abundant in limestone, the geological structure of the terrace is made of
the travertine that was visible on the surface in prehistoric times; this type of rock,
together with mica schists and pebbles were less preferred in the construction of
dwelling-type structures (L 1 and L 2/2017)56.
Given the preliminary results obtained from the surface structures studied in the
site from Rapoltu Mare – La Vie, we can assert that the andesites were exploited by the
Early Neolithic communities and they were used in the architecture of two possible
dwellings57. In respect to the exploitation techniques, in the present state of research, we
can assume that the members of the Neolithic settlements could choose to either collect
the volcanic rocks from the debris on Măgura Uroiului, or, through direct percussion, to
detach rock fragments from the mamelon or from the andesitic occurrences on the
surface58. The final exploitation technique from the Early Neolithic is illustrated in the
50
Luca 2008, p. 137; Bărbat 2009, p. 11-17; Bărbat 2012, p. 43, note 200; Barbu et al. 2016,
p. 281-283, 286-287.
51
Băeştean et al. 2015a, p. 121-122; Barbu et al. 2016, p. 281.
52
L 1 was studied in the trench C 5, in the eastern part of the Roman villa; the complex occupies the
entire surface of the survey, 3 × 2 m, which is why we believe that the dimensions of the Neolithic
dwelling could have been much greater.
53
L 2 was studied in Sp II, in the western half of S 2; the entire archaeological complex extends in the
north and west profiles; the eastern and northern sides of the Neolithic dwelling were also partially
studied.
54
The results of the researches are currently being processed and will be published in due time.
55
See the discussions in the archaeological scholarly literature regarding the complexes on this type of
stone platforms (Lazarovici 1984, p. 73; Lazarovici, Maxim 1995, p. 63-64; Ciută 1998, p. 1-12; Ciută
2005, p. 72-73; Lazarovici, Lazarovici 2006, p. 99-106), and more recent discussions regarding the roles
played by the river stones (pebbles) or rock fragments from the Early Neolithic dwellings from Cristian I
(Luca et al. 2014, p. 7-10, fig. 1-6, reconstruction 1-3; Luca 2015, p. 91-92, 127-132, 135, fig. 70-77,
90-95, 98-103, 105, reconstruction 1-4, photo 83-88; Lazarovici 2016, p. 16-17, 19-23, fig. 8/1-4, 10-15).
56
Pîrvu 1964, p. 226; Trufaş, Stanciu 1983, p. 9, fig. 3; Barbu 2014, p. 81-84, fig. 3-6.
57
Bărbat 2014, p. 13-23.
58
The rock was probably heated and then abruptly cooled, which facilitated the detachment of certain
andesitic blocks of considerable sizes.
site from Coşkuntepe, in north-western Turkey, whose community was specialised in

exploiting and processing volcanic rocks59.
A new phase in the extraction of andesite from the volcanic neck is, on a much
larger scale, represented by the construction of two typically Hallstattian fortifications
with moats and defensive banks on terrace III of Măgura Uroiului (Pl. VII/1) and on its
plateau (Pl. VI/1-2)60. The andesite was used exclusively in the construction of the
stone ramparts and we consider that its large scale exploitation is obvious, through the
size and mass of the boulders that had to be manoeuvred in order to create the defence
system. In light of the recent research, the people of the Gáva culture appear to have
been the ones who made the efforts to fortify the Hallstattian settlements on the terraces
of the volcanic hill from Uroi61.
It is very likely that the detachment techniques used in the case of the blocks
from the rocky cliff of Măgura Uroiului during the Ha A-Ha B were much more
advanced and diverse than the ones from the previous periods, like the Neolithic and the
Eneolithic. We must emphasise the fact that the use of certain metal tools to detach the
andesitic blocks is not out of the question, not to mention other means of exploitation
used in the Early Neolithic.
Antiquity. Before we present the evidence of andesite exploitation between Uroi
and Rapoltu Mare during the Roman period, we must mention that until recently, in the
Romanian archaeological scholarly literature, scholars asserted that the quarry from
Măgura Uroiului should be regarded as a type of structure similar to the ones used by
the Dacians in the religious and/or military architecture from the Orăştie Mountains62,
although petrographic analyses carried out two decades ago by the geologist Ioan Mârza
indicated something entirely different63. Even though the hill from Uroi was not the
source of andesite used by the Dacian nobility in the construction of the buildings in the
capital Sarmizegetusa Regia, the andesite from the Măgura Uroiului mamelon could
have been exploited by the La Tène communities that lived in its vicinity, as proven by
the volcanic rock fragments found in the archaeological complexes on terrace III
(Pl. VII/2-3)64, as well as in the archaeological site from Uroi – Pod Mureş65.
During the Roman period, Măgura Uroiului was one of the most important
quarries from Roman Dacia. The high quality of the volcanic rock, the pleasant
appearance and colour and the relatively short distance from the great stonemason
centre from Micia (Pl. VIII/2) lead to the large scale use of the Uroi andesite both as
construction material and as raw material in sculptural monuments or in inscriptions.
59
Takaoğlu 2005, p. 425-431, fig. 6-10; Takaoğlu 2006, p. 705-706, 708, fig. 2/1-3, 3/4-6, 4/1-3, 5;
Takaoğlu, Özdemir 2013, p. 36-37, 42, fig. 7; Bărbat 2014, p. 11-12, fig. 1.
60
Bălos, Ardeu 2002, p. 249-250, 439, pl. 87; Bălos et al. 2004, p. 250-251, 445, pl. 55/B; Pescaru et
al. 2005, p. 287-288; Pescaru et al. 2006, p. 281-282; Pescaru et al. 2007, p. 286-287, 461, pl. 57; Pescaru
et al. 2008, p. 248-249, 393, pl. 55; Luca 2008, p. 178; Pescaru et al. 2009, p. 181; Pescaru et al. 2011,
p. 106; Băeştean et al. 2013, p. 113; Băeştean et al. 2014, p. 84-85; Băeştean et al. 2015b, p. 122-123.
61
Bălan 2013, p. 271; Băeştean et al. 2014, p. 84-85.
62
Pîrvu 1964, p. 220; Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 105; Ferenczi 1979, p. 265-266; Glodariu 1985-
1986, p. 100; Oltean 2007, p. 102.
63
Mârza 1997, p. 822.
64
Pescaru et al. 2007, p. 286; Băeştean et al. 2015b, p. 123.
65
Unpublished material, held by the archaeology repository of the Museum of Dacian and Roman
Civilization, Deva, obtained through the preventive archaeological research carried out in the summer and
autumn of 2011; scientific coordinators: Romică Pavel and Gică Băeştean, PhD.
The Roman engineers and architects differentiated numerous categories of rocks

that were useful in construction; the sturdier ones were obviously the preferred choice66.
However, often enough, for financial reasons, lower quality rocks were also used, raw
material that could be found at shorter distances from the great Roman metropolises67.
According to their toughness, Jean-Pierre Adam classifies construction rocks in six
categories, from softest to toughest. The first groups include chalkstones and the
sedimentary rocks, like slate, as well as certain types of tophus, while the opposite
categories include marble and whinstone68.
In Roman Dacia, there were quite a significant number of stone quarries, since
the predominantly mountain and hilly terrain ensures a wide variety of rocks, many of
which hold great construction qualities. The first mentions regarding the Roman stone
quarries in Dacia appeared in the second half of the 19th century, when scholars such as
Johann Michael Ackner, Téglás Gábor or Torma Károly noted different traces of
ancient rock exploitation in the Transylvanian mountains69.
By analysing a remarkable number of Roman monuments, Volker Wollmann
managed to establish the nature and origin of some wide categories of rocks used in the
cities and castra of the Roman Dacia70. Therefore, he classified them according to their
geological nature71: “a) extrusive igneous rocks (the tuff of pyroxene-andesite from the
Gurghiu Mountains, the Uroi andesite from Măgura Uroiului, the Deva andesite from
Dealul Pietroasa, the basalt breccia from the Hoghiz region), b) volcanic tuff (the dacite
tuff from the Măgura of Moigrad, the Dej tuff from the northern part of the
Transylvanian basin), c) sedimentary rocks (the quartz slates from the Jibold Hill from
the Zlatna region, the carbon slate from the vicinity of Deva), d) limestone (the
crystalline/marble limestone of Bucova, the Eocene limestone from the Cluj region, the
Tortonian limestone from the eastern part of the Apuseni Mountains, as well as from the
southern part of Transylvania)”72.
Judging by the analyses made by the aforementioned researcher, we can note an
increased variety of rocks from a petrographic viewpoint, as well as a distribution of
sources strongly linked to the great centres of Roman Dacia. In these circumstances, the
location of the Măgura Uroiului quarry upstream from the Micia Roman site is
understandable. Besides, the great stonemason centre here, which even attested a
lapidary college73, held multiple quarries for the extraction of different types of rocks,
out of which the most utilised seems to have been andesite. Situated at approximately
20 km East of Micia, the stone quarry from Măgura Uroiului proved to be extremely
viable in supplying raw material. Due to the fact that both settlements were located on
the banks of the Mureş River (Pl. VIII/2), the transportation of the rocks was easier,
since the water currents carried the rafts or the weirs loaded with rocks, which was
much cheaper and easier than on land. The field surveys have shown that a plateau on
the southern part of Dealul Uroiului, near the river, could have been a loading point for
the rocks exploited in the open quarries in the volcanic neck (Pl. VIII/3). The site
contained multiple andesite blocks that bore traces of processing, but whether the site
66
Vitruvius II, 7.
67
Vitruvius II, 7.
68
Adam 1984, p. 23.
69
Ackner 1856, p. 6; Téglás 1889, p. 157.
70
Wollmann 1973, p. 111-116; Wollmann 1996, p. 257-268.
71
All fragments from Volker Wollmann’s work present in this article were translated from Romanian.
72
Wollmann 1973, p. 111-116; Wollmann 1996, p. 257-268.
73
IDR III/3, p. 141.
was a loading point or a stone carving workshop remains to be established by future

archaeological researches.
The strong connection with the settlement and the castrum from Micia
considerably influenced the evolution of the Uroi quarry, whose establishment and
expansion could be directly linked to the evolution of the Micia community. We do not
know for certain the moment in which the Roman administration opened the first
andesite exploitations in Uroi, but a considerable development seemed to have occurred
in the mid-2nd century AD, when the great castrum from Micia was rebuilt in stone74.
The fortification’s walls were 2 m thick and over 4 m tall; it covered an area 180 m
wide and 360 m long, which must have required a considerable quantity of stone; most
of this raw material consisted of the andesite blocks brought from Măgura Uroiului75.
This detail could indicate the idea that the military troops stationed in VeŃel were
implicated in the management and exploitation of the quarry, probably in a manner
similar to the quarry from Deva – Bejan, with the oversight of the vexillatio of the legio
XIII Gemina, who dedicated an inscription to the gods Hercules and Silvanus within
that exploitation76. Beginning with the third quarter of the 2nd century AD, at the time of
the establishment of the “sculpture school” of Micia, specialised in Uroi andesite
funerary monuments77, the quarry gained even more importance, since it is very likely
that sculpture workshops were established around it, as was the case of other quarries
that produced raw material so sought after by sculptors and artists78.
During the pre- and protohistoric periods, the human communities who used the
Uroi andesite only exploited unfinished rocks, but once the Roman administration was
established, they started using the Mediterranean exploitation methods and techniques.
These techniques focused primarily on obtaining massive, even-shaped blocks of stone
of specific dimensions which could later be transformed into finished construction
materials, architectonic or sculptural elements, or different types of monuments. Of
course, the processing activities left behind a large quantity of unfinished stone, which
constituted the raw materials for the buildings erected through the masonry
construction79.
Depending on the types of rocks and the morphology of the source, the Romans
opted for different types of methods for extracting the stone blocks. Most of the time,
surface exploitation was employed, but, in some cases when the bedrock was softer and
of lower quality, better and deeper loads were used in order to conduct subterranean
exploitation, as is the case of the tuff quarries from the vicinity of Rome80 and
Syracuse81, the slate quarry from Coves del Llorito (Spain)82 or the travertine quarry
from Rapoltu Mare, Hunedoara County83.
Surface quarries were the most numerous and they usually employed
exploitation in the form of stepped terraces; the stonemasons used the geological strata
74
Tudor 1968, p. 122; Macrea 1969, p. 223; AndriŃoiu 2006, p. 27.
75
AndriŃoiu 2006, p. 35; Barbu 2013a, p. 119, fig. 107.
76
Tudor 1968, p. 127.
77
łeposu-Marinescu 1982, p. 71; AndriŃoiu 2003, p. 207.
78
Diaconescu 2003, p. 425-427.
79
Barbu 2013a, p. 119-131.
80
Adam 1984, p. 28.
81
Ginouvès, Martin 1985, pl. 11/1.
82
Gutiérrez Garcia-Moreno 2009, p. 189.
83
Barbu 2014, p. 82.
and the natural cracks in the rocks in order to create work fronts84. The sizes and the
methods of the exploitations varied depending on the petrographic types of the deposits,
as well as on the quantities of rocks that needed to be dislocated. Wherever it was
possible, the quarries covered large plane surfaces that provided easy exploitation85, but
they were most often stepped, canted exploitation planes and, after they were exhausted,
they left behind large vertical stone walls86. This approach was also employed in the
case of the Roman quarry from Măgura Uroiului. The exploitation in the form of
stepped terraces is still visible in the southern part of Măgura Uroiului (Pl. XI/1-2,
XII/1) and the vertical walls formed on the southern side of the hill provide the
evidence of the intense stone extraction activities (Pl. X/1-2). This area of the volcanic
hill was not chosen randomly as an exploitation site – besides the morphology of the
land, the vicinity of the Mureş River course, used as a means of transporting the
andesite to Micia was also an important factor.
The techniques of exploitation in the Roman quarries were chosen depending on
the characteristics of the rocks and the users’ needs. Three main types of stone
extraction can be identified in the quarries throughout the Roman Empire87. The first
and most wide-spread88 of these techniques implied cutting small channels into the rock
in which iron or wooden wedges were hammered until deep, linear cracks were
obtained, which managed to break away blocks with straight edges89 (Pl. IX/2, XIII/7).
This type of traces of stone processing are visible in many Roman quarries, such as Los
Covachos (Spain)90, La Bueta (Spain)91, or in the andesite exploitation points around
Deva (Hunedoara County)92.
The second technique implied cutting channels around the item that needed to be
obtained and the final detachment was made through the pressure applied by a lever93
(Pl. IX/1). This technique was most often used in order to extract certain parallelepiped-
shaped blocks with very precise dimensions and polished edges, but it was also
sometimes used in order to cut certain architectonic items, such as the column spindles
found in the quarries from Chemtou (Tunisia) or Aliki (Thasos)94; the same method was
probably used in the case of the column fragments that were still visible in the 19th
century in the marble quarry from Bucova (Caraş-Severin County)95. In order to obtain
the parallelepiped-shaped stone blocks, this type of approach implied creating
horizontal planes and the extraction was made downwards, leaving traces in the form of
steps (Pl. XIV/5), as is the case of the quarries from Saint-Boil (France)96, Syracuse
(Italy)97, Montjuïc (Spain)98, Maritima Residencial (Spain)99, Los Covachos (Spain)100
or Rapoltu Mare (Hunedoara County)101.
84
Ginouvès, Martin 1985, p. 78-79.
85
86
Ginouvès, Martin 1985, p. 80.
87
Chatziconstantinou, Poupaki 2002, p. 63.
88
Blagg 1976, p. 155.
89
Adam 1984, p. 32-34; Ginouvès, Martin 1985, p. 80; Wollmann 1996, p. 269.
90
Rodriguez et al. 2012, p. 648, fig. 5.
91
Gutiérrez Garcia-Moreno, Royo, Andreu 2012, p. 655, fig. 10.
92
Wollmann 1996, pl. CXIII/1; Barbu 2013b, p. 35, fig. 6-8.
93
Adam 1984, p. 28-30; Ginouvès, Martin 1985, p. 79.
94
Adam 1984, p. 27.
95
Wollmann 1973, p. 107; Bărbulescu 2003, p. 57.
96
Adam 1984, p. 25.
97
98
Miró, Revilla 2012, p. 683, fig. 3.
The third technique used a type of pendulum saw, known as the “Carrara saw”,
which used sand in order to cut hard rocks, such as marble and basalt. Pliny the Elder
explained the functional principle of this tool, which employed the sand stream into a
“back and forth” motion that, in time, managed to cut the hard stone102 (Pl. IX/3). The
ancient author suggests that this technique was especially used to cut marble blocks in
order to obtain slabs, but some archaeological discoveries made in Anatolia103 and
Thasos104 prove that this method was also used in the extraction of quarry rocks.
The Roman quarry from Măgura Uroiului covered the entire southern part of the
volcanic hill, since the andesite could only be found in this hill. The rock was thus
extracted both horizontally and vertically. The stepped terraces on this side of the hill
indicate an intensive stone extraction activity that ranged from the Mureş River (in the
areas where the native rock was close to the surface) to the upper part of the hill. On the
lower levels, there are exploitation areas similar to those in the quarry from Byllis
(Albania)105. The cliffs cut in the shape of stepped terraces are visible in several places
on the upper part of the hill (Pl. XI/1-2, XII/1, 3-4). Here, in the immediate vicinity of
the margin of the upper plateau, two circular pits with flat bottoms were identified, dug
into the native rock. The orifices are 20 cm in diameter; they are 15 cm deep and are
situated at 0.90 m distance away from each other, parallel to the edge of the cliff,
0.60 m away (Pl. XII/2). It is very likely that wooden poles were mounted in these
orifices – the pillars of a construction or constituting elements of an installation used in
the stone extraction, like a scaffold or a sheave.
The better part of the ancient quarry was destroyed by later proceedings, during
the Middle Ages and the modern period, the methods of stone extraction characteristic
to these periods (fire-setting) are visible on wide surfaces, on large and easily accessible
terraces located in the proximity of the county road that connects Uroi and Rapoltu
Mare (Pl. XVII/1-2). However, there are more isolated or more inaccessible points,
such as the area of the piedmont located on the south-eastern side of the main cliff or in
the area south of the aforementioned road, points in which, even today, traces of the
Roman stone extraction practices are still visible (Pl. X/1-2, XIV/1-4).
Starting with the mid-19th century, traces of ancient stone quarries have been
identified on the entire southern and south-eastern front of the hill, at the foot of the hill,
in an area packed with pits and terraces in which massive blocks detached from the cliff
are still visible, as well as a great quantity of rock debris106. Many of the blocks have
almost smooth surfaces, a fact which suggests that they had been cut – the stonemasons
most likely used the natural cracks of the lodes. Some of the cliffs bear the marks of the
ancient techniques of detaching the rocks. For example, we managed to identify a
massive block whose surface bears multiple marks left by tools. The block has an east-
west orientation; it is 2.60 m long, 1.80 m wide and 0.8-1.2 m thick; its southern and
western sides show that it had been cut. It also shows an incised groove in the east-west
direction. The groove has a rectangular surface and a triangular profile in depth; it is
99
Gutiérrez Garcia-Moreno 2009, p. 129, fig. 133.
100
Rodriguez et al. 2012, p. 648, fig. 6.
101
Barbu 2014, p. 82, fig. 5.
102
Plinius XXXVI, 7.
103
Wollmann 1996, p. 270.
104
Kozelj, Wurch-Kozelj 2012b, p. 721, fig. 10-11.
105
Kozelj, Wurch-Kozelj 2012a, p. 622, fig. 5.
106
Ackner 1856, p. 6; Téglás 1889, p. 157; Wollmann 1973, p. 106; Wollmann 1996, p. 253, 268.
21 cm long, 5 cm wide and 9 cm deep107. Another massive block detached from the cliff
is oriented north-south and is 2.40 m long, 1.60 m wide and 0.80-1 m thick. The
southern end seems to have been cut, which implies that another stone segment had
been detached. At a distance of 0.60 m from this southern end, on the upper side of the
block there is a sequence of three consecutive incisions that form a line, displayed from
east to west across the width of the block. The rectangular grooves with triangular
transversal profiles are between 17.5 and 18.5 cm long, 3.5-4.5 cm wide and 9-12 cm
deep. The intervals between these incisions are 22-25 cm108 (Pl. XIII/1). Other blocks
on the same level curb bear similar marks of the stone cutting technique of using
wedges; the dimensions of their grooves and of the spaces between them are very
similar to the ones described above (Pl. XIII/2-6). Even though the wedges technique
continued to be used during the periods that followed antiquity, the general appearance
of the area, the dimensions and the evenness of the grooves dug into the stone suggest
that they originated in the Roman period. There are very compelling analogies with, for
example, the marble blocks used in the construction of the forum from Ostia109, in the
quarry from La Buerta (Spain)110, or the Dacian architectonic fragments reused by the
Roman army in the structures built after the year 106 in Sarmizegetusa Regia111.
On the south side of the county road that connects Uroi and Rapoltu Mare, there
is another area that contains traces characteristic to a Roman quarry (Pl. XIV/1-4). This
small exploitation area covers approximately 400 square metres and it is located near
the Mureş riverbed. It affected an isolated stone cone that was partially above the
surface in the south-western part of the Uroi andesite source112. The quarry seems to be
a stepped terrace, its main front extends in a south-west direction, where a significant
quantity of stone seems to have been exploited (Pl. XIV/1-2). Its better part is covered
by soil and vegetation, but in the autumn of 2014, the rock was uncovered on an area of
approximately 20 square metres, thus making the archaeological survey on the upper
part of the work front possible. The traces of characteristic Roman stone exploitation
were thus clearly identified. The upper extremity, in the form of a relatively plane
plateau, is crossed from east to west by a line that marks an exploitation level along
which the traces of stone detachment technique through the use of wedges are visible.
On the north-western side of this line, the cliff is slightly flattened, while the south-
eastern side shows traces of the fact that several rectangular blocks had been extracted,
cut out by digging a narrow, straight groove with a chisel. Three blocks seem to have
been extracted in steps, in downwards motions (Pl. XIV/3). The upper step had been
prepared for the extraction of other items and it bears the markings of the extraction of
an andesite block, 1.20 m (four feet) long on the east-west line, 0.60 m (two feet) wide
on the north-south line and 0.30 m (one foot) high. The middle step is in the shape of a
rectangular prism. It is 0.65 m wide on the north-south line and it indicates the fact that
a two-foot-wide block had been extracted; the 5-6 cm difference represents the width of
the groove dug around the block, but it also indicates the use of a narrow chisel (caelum
dens), or rather of a pick113. The depth of the mark is 0.30 m, which could also include
107
Barbu 2013b, p. 36.
108
Barbu 2013b, p. 36.
109
Adam 1984, p. 41.
110
Gutiérrez Garcia-Moreno, Royo, Andreu 2012, p. 655.
111
Glodariu 1965, p. 121-127.
112
In September 2014, the villager Tiberiu Florian from Uroi village told us about the traces of the
ancient exploitation and about the presence of an anthropomorphic representation.
113
Ginouvès, Martin 1985, p. 75.
the length of the step below, since the exploitation was done downwards; therefore, the
east-west length of the block can no longer be estimated. The height of the extracted
block was measured to 0.29 m. The step below is in the shape of a rectangular trapezoid
and it was also affected by the extractions from its lower part; the present depth is of
0.23 m on the southern side and 0.40 m on the northern side. The width of the mark of
the extracted andesite block is of 0.66 m; therefore, the final piece was probably two
feet wide. Just like the other two markings, the height of the carving is of 0.29-0.30 m.
The western side of the cliff was made into a vertical wall that limited this exploitation
front. The three markings provide important information on the lapidary items obtained
from this point on Măgura Uroiului. We can thus conclude that the stone elements
extracted here were in the shape of rectangular prisms, approximately two feet wide and
one foot thick. The exploitation techniques hinder our assessment of the length of these
stone blocks. The 1.20 m (four feet) length of the marking on the upper step, together
with the present depth of the marking on the middle step (0.30 m), indicates the fact that
the stone extracted here was at least 1.50 m (five feet) long. In this case, we can assume
that a certain category of 0.60 m wide, long and relatively thin slabs were obtained.
If our reasoning is correct, the steps on the south-western side of Măgura
Uroiului, not far from the Kapi family castle (Pl. XVIII/2-3), can be attributed to the
manufacturing of certain funerary monuments (stelae, walls of aediculae, headpieces),
like the many items found in Micia, most of which having been made from the rocks
extracted from Dealul Uroiului114 (Pl. XIV/6).
The northern part of the cliff had also been processed and it shows traces of the
wedging technique. On the north-eastern extremity, on the aforementioned andesite
massif, there are processing traces, the most important of which being an
anthropomorphic sculpture in an early stage. The sculptor chose the edge of a massive
cliff as a location for his creation (Pl. XV/1); part of the rock had already been
subjected to a volumetric analysis, which indicates that if the sculpture was to be
finalised, it would have been a statue or a high-relief, since a plane surface is more
favourable for a relief. On a surface 0.65 m high and 0.40 m wide there are several
curved lines and markings where the head, neck and shoulders of the character would
have been (Pl. XV/1-2). The artist started by focusing on the head of the sculpture. The
facial features can be clearly distinguished, depicting a mature female character
(Pl. XV/3). The face is in a more advanced stage than the shoulders and the neck, but
the sculptor stopped before he could finish the features. Among the traces left by the
stonemason tools, the most visible ones are those of the kivel (ascia), used to hew the
work area (Pl. XV/2) and the pick, used to clear the sculptural field and to trace the
lines of the shoulders and neck (Pl. XV/1). The same tool left deep marks around the
right cheek, only partially extricated from the stone massif (Pl. XV/4). The pick was
also used in order to carve some of the character’s curls, since the narrow chisel was
used for the initial finishing of the facial features.
Regarding its conservation, the sculpture’s nose tip and chin are slightly
chipped. The total length of the head (including the neck and hair) is of 0.48 m; the face,
from the tip of the chin to the hairline, is 0.27 m long and 0.25 m wide. Judging by the
canons described by Vitruvius, according to which the length of the face is one tenth of
the character’s height115, the height of the statue (if it were to depict an entire human
body in a standing position) would have been over 2.50 m. If the average stature of a
114
łeposu-Marinescu 1982, p. 102-224.
115
Vitruvius III, 1.
woman in that period was about 1.58-1.61 m, the proportions of the statue would have
exceeded the natural statue and even the heroic stature, thus reaching colossal
dimensions116.
The face is constructed symmetrically: the length of the forehead occupies one
third (9 cm), the length of the nose third and the chin occupied the remaining 9 cm, all
in accordance with the canons and proportions of antiquity117. The very tall hairstyle
(10 cm) leaves enough room to carve numerous details, but in this early stage in which
it remained, it only shows a parting in the middle, from the forehead to the apex (as
much as the artist managed to carve before abandoning it) and many curls framing the
face. On the left side of the face – which was left in a more advanced stage – the curls
partially or completely covered the ear. The well outlined nose has a chipped tip, but the
nostrils are visible. The cheeks have prominent cheekbones and the chin was well
defined, although it is now chipped. Due to the incipient stage of the carving, the
eyebrows are barely visible. The 6.5 cm wide eyes are slightly almond-shaped and their
iris is schematically depicted; the statue seems to gaze slightly to the right (Pl. XV/4).
The edges of the mouth are bent downwards and the face thus seems to be sad. There
seems to be a bulge around the neck, which is due either to the incipient stage of the
work or to the intention to carve a type of jewellery (Pl. XV/2).
We can thus assert that, in the quarry from Măgura Uroiului, there is an
incipient form of a sculpture depicting a mature female character. The nature of this
discovery implies a series of questions: “Who carved it and when was it sculpted? What
would its final shape have been? Was there even an intention to finalise the sculpture?
Who was the depicted character? What was the purpose of this work? Why was it left
unfinished?”, just to name a few.
Considering the stage in which this sculpture was left, it is impossible to define
the sculptural genre in which it could have been included, but its general appearance
and the volumetric analysis of the material indicates a voluminous form. If it was meant
to be a statue, the proportions of the face greatly exceed the natural human dimensions;
therefore, it was most likely supposed to depict either a member of the imperial
family118 or a goddess119. But why would a statue be in the Uroi quarry?
The Mician sculptors created many architectonic or funerary monuments, most
of which used the andesite from Măgura Uroiului as their raw materials, but the lack of
andesite statues raises many questions regarding the formation of these masons. The
ancient world differentiated stonemasons from sculptors very clearly120 and their ranks
were very different, from simple carvers to artists. Furthermore, there was also a
difference between the marble carvers and the ones who manufactured using these
rocks, the former being considered superheroes and they were much better
remunerated121. By assessing the main array of statues on the Dacian territory, we can
conclude that most of them were made of marble or fine limestone, just like the one
under scrutiny122. Alexandru Diaconescu believes that most of these statues were made
either by the sculptors who practiced their work in the areas around the marble quarry
116
Cool 2006, p. 25.
117
Vitruvius III, 1.
118
Diaconescu 2004, p. 51.
119
Diaconescu 2004, p. 131-132.
120
121
122
Diaconescu 2004, p. 50-185.
from Bucova, or by the graduates of the sculpture schools from the great centres, such
as Apulum and Napoca123. Diaconescu states that some of the more roughly
manufactured items, or the items made of low quality raw materials could indicate the
existence of some craftsmen that targeted a market of more affordable items, mostly in
the rural area124. The discovery of a female marble statue in the eastern necropolis of
Micia determined the aforementioned author to question whether the stonemasons
attested to the settlement from the Mureş River Valley were capable of creating such a
piece125. The “Mician sculpture school”, established in the second half of the 2nd
century126, focused on creating funerary monuments with relief decorations (stelae,
aediculae, medallions, pillars), that, by combining the characteristic elements of the
Sarmizegetusa and Apulum Dacian Colonies created a unique, recognisable style127.
The features of the statue described above perfectly matches the model of female
figures present on the Mician funerary monuments (Pl. XV/6). From this viewpoint,
there could be no doubt regarding the origins and professional formation of the person
who made the sculpture.
The fact that the artist chose to carve into the native rock instead of an already
extracted stone block is not part of the usual practice of creating a statue128. The
tridimensional nature of the statues and of some complex architectonic items compel the
sculptor to work all around the pieces and thus to use stone blocks of certain sizes, as
proven by a statue deposited at the lapidary of the National Museum of Transylvanian
History in Cluj-Napoca129. Therefore, we can assume that the sculpture from the stone
quarry in Măgura Uroiului was not meant to be a statue and was probably never meant
to leave that place. Could it have merely been an exercise or a game? This is hard to
believe, since the face was made by the steady hand of an experienced person belonging
to the school of Mician sculptors, which most likely also owned workshops around the
source of stone from Uroi.
There is no indication as to what the purpose of the human figure from Măgura
Uroiului could have been. Why would an oversized female character be depicted in the
work front of a Roman quarry? What is certain is that this is not a unique case in Roman
Dacia. Throughout the 19th century, other anthropomorphic sculptural representations
were identified in the ancient stone exploitations from Transylvania130. Three human
figures were visible in the quarry from Ioneşti, while the quarry from Creaca (Sălaj
County) would represent the closest analogy with the sculpture from Măgura Uroiului –
a “female image dug into the rock”131. The colossal statue attested to the vicinity of
Porolissum, depicting a female character holding a basket above her head was destroyed
in 1842132 by dismantling, but it was mentioned in the Roman quarry work front, which
confirms the fact that the sculpture from Măgura Uroiului was also not an accidental
occurrence. Another representation found in a possible Roman quarry, this time in the
Dobrogea region, depicts a male character, which Grigore Florescu considers to be
123
124
125
Diaconescu 2004, p. 113-114.
126
łeposu-Marinescu 1982, p. 71.
127
łeposu-Marinescu 1982, p. 71; Bărbulescu 2003, p. 65.
128
129
Diaconescu 2003, p. 422-423.
130
131
Macrea 1969, p. 308; BoroneanŃ 2000, p. 134, 144-145; Bărbulescu 2003, p. 57.
132
Téglás 1898, p. 121-122; Wagner 2011.
Hercules Saxanus, dated based on the iconography of the 3rd century133. Petre Diaconu
believes that the appearance of the character and the quarry date from the second half of
the 10th century134.
We must also take into account a possible religious side of this issue.
Representations and altars dedicated to Hercules and Silvanus, the patron gods of the
stonemasons and the quarry workers, were identified in many cases135. Could the
sculpture under scrutiny be this type of female character, a patron of the stonemasons
and of the activities in the stone quarries?
The appearance of the face, the sad mimic and the tall hairstyle, parted on top,
with wavy curls that cover the ears are all traits that indicate an incipient work, dating to
the first part of the 3rd century, bearing the characteristics of the Severan Dynasty. Here
we mention the depictions with Iulia Domna from the Roman Empire, in stone (like
busts, statues) or in metal (like coins), very close with the anthropomorphic
representation from Uroi (Pl. XVI/1-4). The features of the figure from Măgura
Uroiului somewhat resemble the details of the head of a marble funerary statue
discovered in Ulpia Traiana Sarmizegetusa, which depicts a woman of the La Grande
Ercolanese136 type (Pl. XV/5). However, since the stonemasons’ school from Micia137
formed certain patterns for the representation of the human typology, this type of female
iconography could have been perpetuated even after the end of the Severus period. The
sculpture was left unfinished, and it was probably abandoned either when the sculptor
left the work point (although the work front had not yet been completely exhausted), or
when the entire quarry was abandoned, which points to the idea that it could date back
to a later time than it was initially thought.
The fact that Roman quarries were identified in the northern and southern
extremities of the andesite quarry from Măgura Uroiului indicates that it had extended
over large surfaces and impressive quantities of rocks had been extracted: construction
and sculptural elements cut in even shapes, as well as an immense amount of raw stone
and debris, which were useful in the construction of the walls in opus incertum and opus
mixtum that can be seen in all the Roman points within a few kilometres around Uroi.
Such constructions are the villae from Simeria Veche – Ferma IAS138, Sântandrei –
AldăcuŃu Mic139 or Rapoltu Mare – La Vie140 (Pl. VIII/2).
The medieval, modern and contemporary periods. The exploitation of andesite
from Măgura Uroiului that followed the Roman period abridged the size of the areas
that bear traces of ancient quarries, but they left their own traces and evidence of the
activities undertaken by the medieval and modern stonemasons (Pl. XVII/1-7). Traces
of exploitation through the fire-setting technique were identified on all easily accessible
terraces on the northern side of the county road that connects Uroi and Rapoltu Mare.
The cliffs with rough and cracked surfaces bear the marks of fire – they are most often
blackened by smoke (Pl. XVII/1-2). The medieval monuments from around Uroi
(Pl. XVIII/1-3) and Rapoltu Mare (Pl. XVIII/4) were mostly built using the local
andesite, extracted from the local quarry. Much of the construction material used in
133
Florescu 1936, p. 33-46, fig. 7-9; BoroneanŃ 2000, p. 139-140.
134
Diaconu 1980, p. 185-194, fig. 4; BoroneanŃ 2000, p. 140.
135
136
Diaconescu 2004, p. 107-108.
137
łeposu-Marinescu 1982, p. 71; Bărbulescu 2003, p. 65; AndriŃoiu 2003, p. 207.
138
łuŃuianu et al. 2012, p. 291.
139
Barbu et al. 2017, in print.
140
Barbu et al. 2016, p. 278-286.
these cases are reused pieces either from already existing Roman constructions141, or
from the blocks and items left behind in the work fronts of the ancient quarry.
Much of the andesite used in the Middle Ages and in the modern period was
extracted from the terraces at the foot of Măgura Uroiului. The traces indicate that the
violent thermic technique had been used in order to detach irregular blocks (which are,
in fact, visible in the walls of the medieval fortification from Uroi). In order to obtain
even shaped pieces, the carvers of this period seem to have used the claw chisel – this
tool was also used in antiquity and the marks left by it are visible in the areas described
above (Pl. XVII/3-4).
Besides this aspect, several marks connected to the exploitation of andesite in
the medieval and modern periods were identified. One of these marks shows two 4 cm
letters carved with a chisel in the native rock (Pl. XVII/5). The size of the letters “F”
and “V” (most likely the initials of a name) and the location of the terrace on which they
were discovered indicate that they originate from the medieval or pre-modern period.
“1731” is inscribed on another raw stone massif which had been exploited using the
thermic technique (Pl. XVII/6). The year probably represents the moment that section
of the quarry was closed, considering the fact that the traces of exploitation also stop;
the event could be connected to the construction/establishment of the Józsika family
manor from Rapoltu Mare (Pl. XVIII/4) or the Kapi family manor from Uroi
(Pl. XVIII/2-3).
The andesite from Măgura Uroiului continued to be used locally in the modern
and contemporary period – many of the buildings and household annexes from the
villages around the hill were made from this type of rock (Pl. XIX/1-4). Furthermore,
throughout the 18th and 20th centuries, the local stonemasons used andesite to create
certain architectonic elements or funerary monuments142 (Pl. XX/1-7).
Conclusions
From the dawn of time, stone was an extremely important raw material for
humanity. The qualities of the volcanic rocks from Măgura Uroiului, as well as the
location of this hill determined the human communities to use this andesite ever since
the Early Neolithic period. The rock source continued to be used throughout the ages,
but it was more intensely exploited once the Hallstattian fortifications were established
in the area. In the Roman period, Dealul Uroiului was transformed into a very large
quarry. Traces indicate an intense activity during the Roman period and the work areas
were in the form of surface stepped terraces. The marks are visible on the entire
southern side of the hill, both in the upper part and on the wide terraces from the foot of
the massif to the Mureş riverbed.
Characteristic marks of the ancient stone exploitation techniques were identified
almost on the entire area of the Măgura Uroiului site. Massive stone blocks, detached
using the wedges technique were studied on the terraces from the foot of the hill. Steps
were uncovered in the south-western extremity of the quarry, which indicates the use of
the cutting method; the sizes and shapes of these blocks indicate the fact that slabs were
extracted in order to create funerary monuments. The location of the quarry, near the
Mureş River, allowed for these raw materials to be transported to the stonemasons
centre from Micia, the main market for the andesite exploited in Uroi.
141
Bălos 2001, p. 16-20; Barbu et al. 2016, p. 279.
142
Pîrvu 1964, p. 219-220; łuŃuianu 2001, p. 115.
The presence of Mician sculptors in the quarry from Măgura Uroiului is proven
by the presence of an anthropomorphic sculpture in an early stage of manufacturing, a
sculpture whose features reflect the practices of the Mician sculpture school. The
dimensions of the female face carved in the native rock suggest that it would have been
a colossal piece. It can be dated to the 3rd century AD.
The exploitation of the volcanic rocks from Uroi continued throughout the
Middle Ages and the modern period; this raw material was used in order to build
different edifices, like the medieval fortress from Uroi, the Reformed church from
Rapoltu Mare, or the mansions of the neighbouring noble families.
Today, the use of the Uroi andesite is visible on a local level, in the villages,
since the rock was used in the construction of households or of the locals’ funerary
monuments.
Acknowledgements
We wish to express our gratitude for the English translation of the text, made by Anca Chiorean,
from the “Lucian Blaga” Central University Library of Cluj-Napoca.
Bibliography
Plinius – Gaius Plinius Secundus, Naturalis historia, trad. I. Costa,

Iaşi, 2004.
Vitruvius – Vitruvius, De Arhitectura, trad. G. M. Cantacuzino,
T. Costa, G. Ionescu, Bucureşti, 1964.
Ackner 1856 – M. J. Ackner, Die römischen Alterthümer und deutschen
Burgen in Siebenbürgen, in JKKCC, 1856, p. 3-50.
Adam 1984 – J.-P. Adam, La construction romaine: matériaux et
techniques, Paris, 1984.
AndriŃoiu 1974-1975 – I. AndriŃoiu, O monedă bizantină descoperită la Uroi, in
Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p. 137-138.
AndriŃoiu 1979 – I. AndriŃoiu, ContribuŃii la repertoriul arheologic al
judeŃului Hunedoara, in Sargetia, XIV, 1979, p. 15-34.
AndriŃoiu 1992 – I. AndriŃoiu, CivilizaŃia tracilor din sud-vestul
Transilvaniei în epoca bronzului, BiblThrac, II, Bucureşti,
1992.
AndriŃoiu 2003 – I. AndriŃoiu, Carierele de piatră ale Miciei, lapicizi, in
Sargetia, XXXI, 2003, p. 203-214.
AndriŃoiu 2006 – I. AndriŃoiu, Necropolele Miciei, Timişoara, 2006.
Ardeu, Bălos 2002 – A. Ardeu, A. Bălos, Cercetări arheologice la Măgura
Uroiului (jud. Hunedoara), in Cumidava, XXV, 2002,
p. 67-81.
Ardeu, Bălos 2003 – A. Ardeu, A. Bălos, Figurine zoomorfe descoperite la
Măgura Uroiului, in Marmatia, 7, 1, 2003, p. 183-186.
Ardeu, Bălos 2013 – A. Ardeu, A. Bălos, Depozitul de bronzuri de la Măgura
Uroiului (judeŃul Hunedoara), in vol. ed. A. Stavilă,
D. Micle, A. Cintar, C. Floca, S. ForŃiu, Arheovest I, - In
Memoriam Liviu Măruia-, Interdisciplinaritate în
Arheologie şi Istorie, Timişoara, 7 Decembrie 2013,
Szeged, 2013, p. 175-182.
Badea, MărculeŃ 2012 – L. Badea, I. MărculeŃ, Tipuri genetice de relief în Culoarul

Orăştiei, in CM, II, 2012, p. 305-311.
Badea, Buza, Cîndea – L. Badea, M. Buza, M. Cîndea, Culoarul Orăştiei, in vol.
1987 coord. D. Oancea, V. Velcea, Geografia României, III,
CarpaŃii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei,
Bucureşti, 1987, p. 360-364.
Barbu 2013a – M. G. Barbu, Materiale şi tehnici de construcŃie utilizate la
realizarea clădirilor din fazele de piatră ale Coloniei Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Teză de doctorat,
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 2013, ms.
Barbu 2013b – M. G. Barbu, Urme ale exploatării în carierele antice de
andezit din judeŃul Hunedoara, in vol. ed. G. Prelipcean,
A. Jaba, I. Condratov, M. Lupan, B. Cocieru, P. Stanciu,
Lucrări volum conferinŃa internaŃională desfăşurată în
cadrul proiectului, Doctoratul: O carieră atractivă în
cercetare, III, ŞtiinŃe Sociale, Suceava, 2013, p. 29-42.
Barbu 2014 – M. G. Barbu, Cariera romană de exploatare a calcarului
de la Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, in Sargetia (S.N.), V,
2014, p. 77-85.
Barbu et al. 2016 – M. G. Barbu, I. A. Bărbat, G. Băeştean, A. Bălos, A.
Gonciar, A. Brown, Raport preliminar privind cercetările
arheologice de la Rapoltu Mare-La Vie, campaniile 2013-
2015, in Banatica, 26, I, 2016, p. 273-321.
Barbu et al. 2017 – M. G. Barbu, I. A. Bărbat, C. D. łuŃuianu, I. L. Barbu, A.
T. Marc, Aşezarea romană de la AldăcuŃu Mic, jud.
Hunedoara, in print.
Băeştean 2013 – G. Băeştean, Aşezări umane pe lunca Mureşului. Punctul
Uroi – Pod Mureş. Raport preliminar, in Sargetia (S.N.),
IV, 2013, p. 241-258.
Băeştean et al. 2013 – G. Băeştean, R. Pavel, I. Barbu, M. Barbu, M. Barbu, A.
Marc, A. Bălos, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi,
oraş Simeria, jud. Hunedoara. Punct: Măgura Uroiului, in
CCA, campania 2012, Craiova, 2013, p. 112-113.
Băeştean et al. 2014 – G. Băeştean, I. Barbu, M. Barbu, M. Barbu, A. Bărbat, A.
Marc, R. Pavel, A. Bălos, Rapoltu Mare, com. Rapoltu
Mare, Uroi, oraş Simeria, jud. Hunedoara. Punct: Măgura
Uroiului, in CCA, campania 2013, Oradea, 2014, p. 84-85.
Băeştean et al. 2015a – G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, A.
Gonciar, A. Brown, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare,
jud. Hunedoara. Punct: La Vie, in CCA, campania 2014,
Piteşti, 2015, p. 120-122.
Băeştean et al. 2015b – G. Băeştean, A. Bălos, I. A. Bărbat, O. C. Bărbat, I. L.
Barbu, M. G. Barbu, M. M. Barbu, A. T. Marc, R. Pavel,
A. Pescaru, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraş
Simeria, jud. Hunedoara. Punct: Măgura Uroiului, in
CCA, campania 2014, Piteşti, 2015, p. 122-123.
Băeştean et al. 2016 – G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, A.
Gonciar, A. Brown, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare,
jud. Hunedoara. Punct: La Vie, in CCA, campania 2015,

Târgu-Jiu, 2016, p. 67-68.
Băeştean et al. 2017 – G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, A.
Gonciar, A. Brown, I. L. Barbu, D. C. łuŃuianu, O. C.
Tutilă, M. M. Barbu, I. C. Codrea, Rapoltu Mare, com.
Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, in CCA,
campania 2016, Bucureşti, 2017, p. 109-111.
Bălan 2013 – G. Bălan, Aşezări fortificate din aria culturii Gáva din
România, in vol. ed. S.-C. Ailincăi, A. łârlea, C. Micu, Din
preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul
cercetărilor arheologice de la Babadag (1962-2012),
BiblIP SA, 9, Brăila, 2013, p. 267-312.
Bălos 2001 – A. Bălos, Descoperiri arheologice pe raza comunei
Rapoltu Mare. Preistorie, epoca romană, in vol. ed. D.
UrsuŃ, A. Bălos, Comuna Rapoltu Mare, schiŃă
monografică, Deva, 2001, p. 8-20.
Bălos, Ardeu 2002 – A. Bălos, A. Ardeu, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare,
jud. Hunedoara. Punct: Măgura Uroiului, in CCA,
campania 2001, Buziaş, 2002, p. 249-250.
Bălos et al. 2004 – A. Bălos, A. Ardeu, R. Stăncescu, C. Mitar, Ş. Andrei, V.
Papp, P. Straja, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud.
Hunedoara. Punct: Măgura Uroiului, in CCA, campania
2003, Cluj-Napoca, 2004, p. 250-251, 445.
Bălos et al. 2007 – A. Bălos, A. Ardeu, R. Stăncescu, C. Şuteu, Arch-
geophysical prospecting at Magura Uroiului (Romania), in
vol. ed. A. Figueiredo, G. Velho, The World in Your Eyes –
CAA 2005 – Computer Applications and Quantitative
Methods in Archaeology: Proceedings of the 33rd
Conference, Tomar, March 2005, Tomar, 2007, p. 205-210.
Bălos et al. 2010 – A. Bălos, A. Ardeu, R. Stăncescu, C. Mitar, Uroi Hill
(Magura Uroiului). The Beginning of an Interdisciplinary
Research, in vol. ed. F. Niccolucci, S. Hermon, Beyond the
Artifact. Digital Interpretation of the Past. Proceedings of
the CAA 2004, Prato 13-17 April 2004, Budapest, 2010,
p. 113-115.
Bărbat 2009 – I. A. Bărbat, Ceramica neolitică timpurie de la Rapoltu
Mare-Ciupercărie (jud. Hunedoara), -campania 2007-, in
Corviniana, XIII, 2009, p. 11-27.
Bărbat 2012 – I. A. Bărbat, Descoperiri aparŃinând neoliticului timpuriu
din colecŃiile de arheologie ale muzeului devean, in Terra
Sebus, IV, 2012, p. 23-64.
Bărbat 2014 – I. A. Bărbat, Materii prime de origine vulcanică prezente in
aşezările Starčevo-Criş de pe teritoriul României:
Andezitele, in Caietele CIVA, 3, 2014, p. 9-35.
Bărbat, Tutilă Bărbat, – I. A. Bărbat, O. Tutilă Bărbat, C. M. Mitar, A Kernos
Mitar 2015 Vessel from Uroi – Pod Mureş (Hunedoara County) and
the Problem of a Ritual Pit, in vol. ed. N. C. RişcuŃa,
I. V. Ferencz, O. Tutilă Bărbat, Representations, Signs and
Symbols, Proceedings of the Symposium on Religion and

Magic, Proceedings Deva, II, Cluj-Napoca, 2015,
p. 289-316.
Bărbulescu 2003 – M. Bărbulescu, InterferenŃe spirituale în Dacia Romană,
Cluj-Napoca, 2003.
Beldiman et al. 2015 – C. Beldiman, M. Barbu, D. M. Sztancs, M. M. Barbu,
Bronze Age Artefacts Made of Perforated Shells
Discovered in a Ritual Complex from Transylvania, in vol.
ed. N. C. RişcuŃa, I. V. Ferencz, O. Tutilă Bărbat,
Representations, Signs and Symbols, Proceedings of the
Symposium on Religion and Magic, Proceedings Deva, II,
Cluj-Napoca, 2015, p. 93-114.
Berecki, Czajlik, – S. Berecki, Z. Czajlik, L. Rupnik, Aerial Archaeological
Rupnik 2013 Prospection on the Middle Course of the Mureş River and
Adjacent Areas, in Apulum, L, 2013, p. 87-109.
Blagg 1976 – T. F. C. Blagg, Tools and Techniques of the Roman
Stonemason in Britain, in Britannia, 7, 1976, p. 152-172.
Bodó et al. 2012 – C. Bodó, I. L. Barbu, M. G. Barbu, I. C. Codrea,
M. M. Ion, A. Marc, C. D. łuŃuianu, Uroi, oraş Simeria,
jud. Hunedoara (Varianta de ocolire Deva-Orăştie). Punct
Sigheti, km. 20+280 – 20+512, in CCA, campania 2011,
Târgu Mureş, 2012, p. 293-294.
Bojar, Walter 2006 – H.-P. Bojar, F. Walter, Fluoro-magnesiohastingsite from
Dealul Uroi (Hunedoara county, Romania): Mineral data
and crystal structure of a new amphibole end-member, in
Eur. J. Mineral, 18, 2006, p. 503-508.
BoroneanŃ 2000 – V. BoroneanŃ, Arheologia peşterilor şi minelor din
România, Bucureşti, 2000.
Branga 1980 – N. Branga, Urbanismul Daciei romane, Timişoara, 1980.
Cârciumaru et al. – M. Cârciumaru, M. Anghelinu, R. Pavel, R. Dincă,
1999 R. Cârciumaru, Racloarul de la Măgura Uroiului, in
Apulum, XXXVI, 1999, p. 1-3.
Chatziconstantinou, – A. Chatziconstantinou, E. Poupaki, The extraction of
Poupaki 2002 travertine in Antiquity on the Island of Cos, Dodecanese,
Greece, in MAA, II, 2, 2002, p. 59-68.
Ciută 1998 – M.-M. Ciută, O locuinŃă de suprafaŃă aparŃinând
neoliticului timpuriu, descoperită la Şeuşa „La Cărarea
Morii” (com. Ciugud, jud. Alba), in Apulum, XXXV, 1998,
p. 1-15.
Ciută 2005 – M.-M. Ciută, Începuturile neoliticului timpuriu în spaŃiul
intracarpatic transilvănean, BUA, XII, Alba Iulia, 2005.
Cool 2006 – H. E. M. Cool, Eating and Drinking in Roman Britain,
Cambridge, 2006.
Crandell, Bălos 2011 – O. Crandell, A. Bălos, Palaeotopography. The Use of GIS
Software with Data Derived from Resistivity Surveys and
Stratigraphic Profiles to Reconstruct Sites and Past
Terrains, in Cumidava, XXXI-XXXIV, 2011, p. 157-165.
Czajlik, Berecki, – Z. Czajlik, S. Berecki, L. Rupnik, Aerial

Rupnik 2014 Geoarchaeological Survey in the Valleys of the Mureş and
Arieş Rivers (2009-2013), in DissArch, 3, 2, 2014,
p. 459-483.
Damian et al. 2012 – P. Damian, I. Bocan, C. Neagu, E. M. Paraschiv-Grigore,
M. Vasile, D. Vleja, E. S. Ene, I. Paraschiv-Grigore,
A. Bălos, Varianta de ocolire Deva-Orăştie, Km. 0 + 000 –
32 + 500, jud. Hunedoara, in CCA, campania 2011, Târgu
Mureş, 2012, p. 278-279.
Diaconescu 2003 – A. Diaconescu, Statuaria majoră în Dacia Romană, vol. I,
Cluj-Napoca, 2003.
Diaconescu 2004 – A. Diaconescu, Statuaria majoră în Dacia Romană, vol. II,
Cluj-Napoca, 2004.
Ferenczi 1979 – I. Ferenczi, Cîteva observaŃii în legătură cu materialul de
construcŃie litic folosit în cetăŃile dacice din MunŃii
Sebeşului, in StComCaransebeş, III, 1979, p. 263-272.
Floca, Şuiaga 1936 – O. Floca, V. Şuiaga, Ghidul judeŃului Hunedoara, Deva,
1936.
Florescu 1936 – G. Florescu, Cariera romană dela Cernavodă, in AnD,
XVII, 1936, p. 33-46.
Ginouvès, Martin – R. Ginouvès, R. Martin, Dictionnaire méthodique de
1985 l’architecture grecque et romaine. Tome I. Matériaux,
techniques de construction, techniques et formes du décor,
Roma, 1985.
Glodariu 1965 – I. Glodariu, Sarmizegetusa dacică în timpul stăpînirii
romane, in ActaMN, II, 1965, p. 119-133.
Glodariu 1985-1986 – I. Glodariu, Cariere şi exploatarea pietrei în Dacia
preromană, in ActaMN, XXII-XXIII, 1985-1986,
p. 91-103.
Glodariu, Iaroslavschi – I. Glodariu, E. Iaroslavschi, CivilizaŃia fierului la daci (sec.
1979 II î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca, 1979.
Gutiérrez Garcia- – A. Gutiérrez Garcia-Moreno, Roman Quarries in the
Moreno 2009 Northeast of Hispania (Modern Catalonia), Tarragona,
2009.
Gutiérrez Garcia- – A. Gutiérrez Garcia-Moreno, H. Royo, J. Andreu, The
Moreno, Royo, Roman Quarries of the Town and Territory of Los Bañales
Andreu 2012 (Uncastillo, Zaragoza, Spain), in vol. ed. A. Gutierrez
Garcia-Moreno, P. Lapuente Mercadal, I. Rodà,
Interdisciplinary Studies on Ancient Stone, Proceedings of
the IX Association for the Study of Marbles and Other
Stones in Antiquity (ASMOSIA) Conference (Tarragona
2009), Tarragona, 2012, p. 651-656.
Hanson, Oltean 2000 – W. S. Hanson, I. A. Oltean, A multi-period site on Uroi
Hill, Hunedoara: An aerial perspective, in ActaMN, 37, I,
2000, p. 43-49.
Ianovici et al. 1969 – V. Ianovici, D. Giuşcă, P. GhiŃulescu, M. Borcoş, M. Lupu,
M. Bleahu, A. Savu, EvoluŃia geologică a MunŃilor
Metaliferi, Bucureşti, 1969.
Ianovici et al. 1976 – V. Ianovici, M. Borcoş, M. Bleahu, D. Patrulius, M. Lupu,

R. Dimitrescu, H. Savu, Geologia MunŃilor Apuseni,
Bucureşti, 1976.
Kozelj, Wurch-Kozelj – T. Kozelj, M. Wurch-Kozelj, Grey Limestone Quarries of
2012a Byllis (Albania), in vol. ed. A. Gutierrez Garcia-Moreno,
P. Lapuente Mercadal, I. Rodà, Interdisciplinary Studies on
Ancient Stone, Proceedings of the IX Association for the
Study of Marbles and Other Stones in Antiquity
(ASMOSIA) Conference (Tarragona 2009), Tarragona, 2012,
p. 619-627.
Kozelj, Wurch-Kozelj – T. Kozelj, M. Wurch-Kozelj, Use of a Saw in Roman and
2012b Proto-Byzantine Period on the Island of Thassos, in vol.
ed. A. Gutierrez Garcia-Moreno, P. Lapuente Mercadal,
I. Rodà, Interdisciplinary Studies on Ancient Stone,
Proceedings of the IX Association for the Study of Marbles
and Other Stones in Antiquity (ASMOSIA) Conference
(Tarragona 2009), Tarragona, 2012, p. 715-722.
Lazarovici, Lazarovici – C.-M. Lazarovici, G. Lazarovici, Arhitectura neoliticului şi
2006 eneoliticului din România, I, Neoliticul, BiblAM, IV, Iaşi,
2006.
Lazarovici 1984 – G. Lazarovici, Neoliticul timpuriu în România, in ActaMP,
VIII, 1984, p. 49-104.
Lazarovici 2016 – G. Lazarovici, Despre „pebble idol” = greutate de plasă
de pescuit. Tip şi funcŃionalitate, in Tibiscum (S.N.), 6,
2016, p. 13-26.
Lazarovici, Maxim – G. Lazarovici, Z. Maxim, Gura Baciului, monografie
1995 arheologică, BMN, XI, Cluj-Napoca, 1995.
Lazăr, Stârcescu – I. Lazăr, C. Stârcescu EnăchiŃă, Monografia oraşului
EnăchiŃă 2008 Simeria, Deva, 2008.
Luca 2008 – S. A. Luca (coord.), Repertoriul arheologic al judeŃului
Hunedoara, ediŃia a II-a, BB, XXVI, Sibiu, 2008.
Luca 2015 – S. A. Luca, ViaŃa trăită sub zei. Situl Starčevo-Criş I de la
Cristian I, judeŃul Sibiu, România, SSEEP, II, Suceava, 2015.
Luca et al. 2014 – S. A. Luca, F. MarŃiş, A. Tudorie, A. Luca, „Consacrarea
ritualică” a primei colonizări neolitice din România.
Sanctuarul de gropi de la Cristian I, judeŃul Sibiu. Partea
II. Locuirea, in Apulum, LI, 2014, p. 1-24.
Macrea 1969 – M. Macrea, ViaŃa în Dacia Romană, Bucureşti, 1969.
Marc et al. 2013 – A. Marc, C. Bodó, I. Barbu, M. Barbu, M. Barbu, I. Codrea,
C. łuŃuianu, Un vas în formă de pasăre descoperit în
aşezarea de epoca bronzului de la Uroi - Sigheti, or.
Simeria, jud. Hunedoara, in Istros, XIX, 2013, p. 119-151.
Marc et al. 2015 – A. Marc, I. Barbu, C. Bodó, M. Barbu, Representation and
Symbol Reflected by Two Bronze Age Artefacts from Uroi –
Sigheti (Hunedoara County), in vol. ed. N. C. RişcuŃa,
I. V. Ferencz, O. Tutilă Bărbat, Representations, Signs and
Symbols, Proceedings of the Symposium on Religion and
Magic, Proceedings Deva, II, Cluj-Napoca, 2015, p. 81-91.
Marcu 2007 – D. Marcu, Donneés concernant les recherches physico-

géographyques dans le Couloir du Strei Inférieur (Le
secteur Subcetate-Simeria, le département de Hunedoara,
Roumanie), in Sargetia Naturae, XX, 2007, p. 42-61.
MarŃian 1920 – I. MarŃian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, BistriŃa,
1920.
MărculeŃ 2013 – I. MărculeŃ, Culoarul Mureşului între Arieş şi Strei, studiu
geomorfologic, Mediaş, 2013.
Mărghitan 1974-1975 – L. Mărghitan, Urme romane pe cuprinsul judeŃului
Hunedoara, in Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p. 37-42.
Măruia et al. 2010 – L. Măruia, D. Micle, A. Cîntar, A. Bălos, A. Pescaru,
A. Stavilă, L. Bolcu, „Măgura” Uroiului (Hunedoara
County, Romania). An Archaeological Site from the
Perspective of Landscape Archaeology, in AUVTSAH, XII,
1, 2010, p. 85-96.
Mârza 1997 – I. Mârza, Andezitul utilizat de daci în construcŃiile sacre de
la Sarmizegetusa Regia – petrografia şi provenienŃa, in
ActaMN, 34, I, 1997, p. 819-823.
Miró, Revilla 2012 – C. Miró, E. Revilla, The Roman Quarry at Montjuïc
(Barcelona, Spain), in vol. ed. A. Gutierrez Garcia-
Moreno, P. Lapuente Mercadal, I. Rodà, Interdisciplinary
Studies on Ancient Stone, Proceedings of the IX
Association for the Study of Marbles and Other Stones in
Antiquity (ASMOSIA) Conference (Tarragona 2009),
Tarragona, 2012, p. 680-687.
Mutihac 1990 – V. Mutihac, Structura geologică a teritoriului României,
Bucureşti, 1990.
Mutihac, Ionesi 1974 – V. Mutihac, L. Ionesi, Geologia României, Bucureşti,
1974.
Niculescu-Varone – G. T. Niculescu-Varone, Monografia satului Şăuleşti, plasa
1945 Deva, judeŃul Hunedoara, Bucureşti, 1945.
Oltean 2007 – I. A. Oltean, Dacia. Landscape, colonisation, romanisation,
London, 2007.
Orosz 1903 – E. Orosz, İslénytani adatok az Erdélyi medencze
területérıl, in OTTÉ, XXV, 1903, p. 196-207.
Păunescu 2001 – A. Păunescu, Paleoliticul şi mezoliticul din spaŃiul
transilvan, Bucureşti, 2001.
Pescaru et al. 2005 – A. Pescaru, A. Bălos, A. Ardeu, R. Stăncescu, Ş. Andrei,
R. Nicolicea, V. Papp, P. Straja, A. Bărbat, Rapoltu Mare,
com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: Măgura
Uroiului, in CCA, campania 2004, Jupiter-Mangalia, 2005,
p. 287-288, 459.
Pescaru et al. 2006 – A. Pescaru, A. Bălos, A. Ardeu, R. Stăncescu, I. Barbu,
C. DoncuŃiu, C. D. łuŃuianu, V. Papp, Rapoltu Mare, com.
Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: Măgura Uroiului,
in CCA, campania 2005, ConstanŃa, 2006, p. 281-282.
Pescaru et al. 2007 – A. Pescaru, A. Bălos, A. Ardeu, R. Stăncescu, R. Pavel,
V. Papp, O. Crandell, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare,
jud. Hunedoara. Punct: Măgura Uroiului, in CCA,

campania 2006, Tulcea, 2007, p. 286-287.
Pescaru et al. 2008 – A. Pescaru, A. Bălos, R. Stăncescu, R. Pavel, V. Papp,
O. Crandell, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraş
CCA, campania 2007, Iaşi, 2008, p. 248-250.
Pescaru et al. 2009 – A. Pescaru, A. Bălos, R. Pavel, R. Stăncescu, O. Crandell,
Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraş Simeria, jud.
2008, Târgovişte, 2009, p. 181-182.
Pescaru et al. 2010 – A. Pescaru, A. Bălos, R. Pavel, I. Barbu, M. Ion, Rapoltu
Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraş Simeria, jud.
2009, Suceava, 2010, p. 158-159.
Pescaru et al. 2011 – A. Pescaru, A. Bălos, R. Pavel, I. Barbu, M. Ion, M. Barbu,
A. Marc, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraş
CCA, campania 2010, Sibiu, 2011, p. 106.
Petrescu-DîmboviŃa – M. Petrescu-DîmboviŃa, Depozitele de bronzuri din
1977 România, BA, XXX, 1977, Bucureşti.
Pîrvu 1964 – G. Pîrvu, Carierele din R.P.R., Bucureşti, 1964.
Popa 2002 – D. Popa, Villae, vici, pagi. Aşezările rurale din Dacia
romană intracarpatică, BS, II, Sibiu, 2002.
Rodriguez et al. 2012 – O. Rodriguez, J. Beltran, P. Lopez Aldana, E. Ontiveros,
R. Taylor, The Quarries of Almadén de la Plata (Seville,
Spain): New Data from the Recent Archaeological
Interventions, in vol. ed. A. Gutierrez Garcia-Moreno,
P. Lapuente Mercadal, I. Rodà, Interdisciplinary Studies on
Ancient Stone, Proceedings of the IX Association for the
Study of Marbles and Other Stones in Antiquity
(ASMOSIA) Conference (Tarragona 2009), Tarragona, 2012,
p. 645-650.
Roska 1942 – M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma, I, Koloszvár,
1942.
Roşu et al. 2001 – E. Roşu, A. Szakács, H. Downes, I. Seghedi, Z. Pécskay,
C. Panaiotu, The Origin of Neogene Calc-Alkaline and
Alkaline Magmas in the Apuseni Mountains, Romania: The
Adakite Connection, in Rom. Jour. Min. Dep., 79, 2, 2001,
p. 3-23.
Roşu et al. 2004 – E. Roşu, I. Seghedi, H. Downes, D. H. M. Alderton,
A. A. Szakács, Z. Pécskay, C. Panaiotu, E. Panaiotu,
L. Nedelcu, Extension-related Miocene calc-alkaline
magmatism in the Apuseni Mountains, Romania: Origins of
magmas, in Schweiz Mineral Petrogr Mitt, 84, 2004,
p. 153-172.
Rusu 1977 – A. Rusu, Un mormînt roman descoperit la Uroi (judeŃul
Hunedoara), in Sargetia, XIII, 1977, p. 539-542.
Savu et al. 1968 – H. Savu, M. Pavelescu, J. Stancu, D. Lupu, Harta

Geologică, Scara 1:200.000, L – 34 –XXIV, 26. Orăştie,
Bucureşti, 1968.
Savu et al. 1994 – H. Savu, C. Udrescu, M. Stoian, E. Călinescu, The
Quaternary Quartz Trachyandesites of Uroi (Mureş
Valley): Pretrology, Geochemistry and Origin, in Rev.
Roum. GÉOLOGIE, 38, 1994, p. 9-23.
Solomon 1939 – N. Solomon, ConstituŃia geologică a Devei şi jur, Deva,
1939.
Takaoğlu 2005 – T. Takaoğlu, Coşkuntepe: An Early Neolithic Quern
Production Site in NW Turkey, in JFA, 30, 4, 2005,
p. 419-433.
Takaoğlu 2006 – T. Takaoğlu, Ground Stone Grooved Hammers from
Coşkuntepe, in vol. ed. A. Erkanal-Öktü, E. Özgen,
S. Günel, A. T. Ökse, H. Hüryılmaz, H. Tekin,
N. Çınardalı-Karaaslan, B. Uysal, F. A. Karaduman,
A. Engin, R. Spieß, A. Aykurt, R. Tuncel, U. Deniz,
A. Rennie, Studies in Honor of Hayat Erkanal. Cultural
Reflections, Istanbul, 2006, p. 705-708.
Takaoğlu, Özdemir – T. Takaoğlu, A. Özdemir, Coşkuntepe. A Neolithic Village
2013 in the Coastal Troad, in vol. ed. M. Özdoğan, N. Başgelen,
P. Kuniholm, The Neolithic in Turkey. New Excavations &
New Research, Northwestern Turkey and Istanbul,
Istanbul, 2013, p. 35-43.
Téglás 1887 – G. Téglás, Az Erdélyi medencze ıstörténelméhez, in OTTÉ,
XII, I, 1887, p. 55-87.
Téglás 1887-1888 – G. Téglás, Hunyadmegye barbar fémleletei, in HTRTÉ, 5,
1887-1888, p. 109-118.
Téglás 1889 – G. Téglás, Római márványbánya a Bisztravölgyben.
Bukova Hunyadmegyei falu határán, in FöldKözl, XIX,
4-6, 1889, p. 154-160.
Téglás 1889-1890 – G. Téglás, A Hunyadmegyei történelmi s régészeti társulat
museuma, in HTRTÉ, 6, 1889-1890, p. 109-118.
Téglás 1898 – G. Téglás, Római kıbányászat Porolissum közelében
Szilágymegyében, in ArchÉrt, XVIII, 1898, p. 118-124.
Téglás 1902 – G. Téglás, Római telepek Hunyadmegyében, in vol. ed.
G. Kuun, Z. Torma, G. Téglás, Hunyadvármegye
Története, Budapest, 1902, p. 59-148.
Trufaş 1962 – V. Trufaş, ContribuŃii la cunoaşterea Măgurii Uroiului şi a
Şeii Alistrei, in A. U. C. I. Parhon, Ser. Şt. Nat., Geol.-
Geogr., 23, 1962, p. 171-176.
Trufaş, Stanciu 1983 – V. Trufaş, L. Stanciu, Apele subterane din Culoarul
Mureşului între Şibot şi Uroi, in Sargetia Naturae, XIII,
1983, p. 5-28.
Tudor 1968 – D. Tudor, Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia romană,
Bucureşti, 1968.
łeposu-Marinescu – L. łeposu-Marinescu, Funerary Monuments in Dacia

1982 Superior and Dacia Porolissensis, BAR IS, 128, Oxford,
1982.
łuŃuianu 2001 – A. łuŃuianu, Aspecte ale vieŃii materiale şi spirituale, in
vol. ed. D. UrsuŃ, A. Bălos, Comuna Rapoltu Mare, schiŃă
monografică, Deva, 2001, p. 107-137.
łuŃuianu, Barbu, – D. łuŃuianu, I. Barbu, I. Codrea, Cuptoare medieval
Codrea 2012 timpurii descoperite la Rapoltu Mare-Punct „Pescărie”, in
Sargetia (S.N.), III, 2012, p. 175-182.
łuŃuianu et al. 2012 – C. D. łuŃuianu, I. L. Barbu, M. G. Barbu, C. Bodó, I.-C.
Codrea, M. M. Ion, A. Marc, Simeria Veche, oraş Simeria,
jud. Hunedoara (varianta de ocolire Deva-Orăştie). Punct:
Ferma IAS, km 16+150 – 16+500, in CCA, campania
2011, Târgu Mureş, 2012, p. 291.
Wagner 2011 – P. Wagner, Szilágysági Ütirajzok. Călătorind prin Sălaj.
Travelling in Sălaj. Rajz - desene - drawings, 2008-2011,
EL, 3, Cluj-Napoca, 2011.
Wollmann 1973 – V. Wollmann, Cercetări privind carierele de piatră din
Dacia romană, in Sargetia, X, 1973, p. 105-130.
Wollmann 1996 – V. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sării şi
carierele de piatră în Dacia romană, BMN, XIII, Cluj-
Napoca, 1996.
Zotic 2007 – V. Zotic, Organizarea spaŃiului geografic în Culoarul
Mureşului, sectorul Sebeş-Deva, Cluj-Napoca, 2007.
Pl. I. 1. The location of Măgura Uroiului on the map of Romania (processed after
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/59/Relief_Map_of_Romania.png/64
0px-Relief_Map_of_Romania.png) (Accessed: 12.07.2017); 2. Măgura Uroiului archaeological
site on the south-west region of Transylvania (processed after
http://www.maphill.com/romania/hunedoara/3d-maps/satellite-map/) (Accessed: 12.07.2017)
Pl. II. 1-3. 2D and 3D maps of the Măgura Uroiului archaeological site (© Arheovest)
Pl. III. 1-2. Picture postcards from the beginning of the 20th century showing Măgura Uroiului
(1 – processed after https://kepeslapok.wordpress.com/2014/01/10/piski/piski27/; 2 – after
https://kepeslapok.wordpress.com/2014/01/10/piski/piski14/) (Accessed: 12.07.2017); 3. A note
describing the location of a batch of archaeological materials discovered in 1937 at Măgura
Uroiului, part of the collection owned by the MCDR, Deva; 4. Eneolithic and Bronze Age
pottery from Măgura Uroiului found in 1937 (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. IV. 1. Photograph depicting the archaeological site Măgura Uroiului from the South.
2. The same volcanic hill seen from the North (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. V. 1-2. Details of a “stone/andesite bed” from the Early Neolithic dwellings L 1 (1) and
L 2/2017 (2) discovered in Rapoltu Mare – La Vie (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. VI. 1-2. The Gáva culture stone ramparts from plateau of Măgura Uroiului hill
(Photo: M. G. Barbu)
Pl. VII. 1. Detail of the Hallsttat stone rampart from Măgura Uroiului found on terrace III;
2-3. The base of an andesite wall of a La Tène structure from Măgura Uroiului
(Photo: I. A. Bărbat)
Pl. VIII. 1. The ancient Petris on the Tabula Peutingeriana map (processed after http://www.hs-
augsburg.de/~harsch/Chronologia/Lspost03/Tabula/tab_or07.html) (Accessed: 25.11.2017);
2. The Uroi andesite distribution from the Roman period in the region around the volcanic hill
(processed after Google earth) (Accessed: 25.11.2017); 3. The map of the types of stone
extraction from the quarry from Măgura Uroiului (processed after Google earth) (Accessed:
25.11.2017)
Pl. IX. 1. The block carving technique (after Adam 1984, p. 29, fig. 30); 2. The wedge
technique (after Adam 1984, p. 33, fig. 42); 3. The “Carrara saw” technique (after Kozelj,
Wurch-Kozelj 2012b, p. 716, fig. 1c)
Pl. X. 1-2. Overview of the excavation front on the southern slope of Măgura Uroiului
(Photo: M. G. Barbu)
Pl. XI. 1-2. Details of the excavation front in the Roman quarry from Măgura Uroiului
(Photo: I. A. Bărbat)
Pl. XII. 1, 3. Details of the excavation front (Photo: I. A. Bărbat); 2. Traces of pole holes dug
into the rock (Phtoto: M. G. Barbu); 4. Overview of the excavations fronts, marked with yellow
arrows, on the southern slope of Măgura Uroiului (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. XIII. 1-6. Andesite blocks from Măgura Uroiului with marks that show the use of the
method of separating blocks by driving wedges into them (Photo: M. G. Barbu); 7. Marks that
show the use of the wedge method in the Roman quarry from Flix, Spain (after Gutiérrez
Garcia-Moreno 2009, p. 248, fig. 284)
Pl. XIV. 1-4. The block carving technique in the quarry from Măgura Uroiului (Photo:
M. G. Barbu); 5. The block carving technique in the quarry from Tabacalera (after Gutiérrez
Garcia-Moreno 2009, p. 179, fig. 197); 6. The Uroi andesite aedicula discovered in Micia,
MCDR, Deva (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. XV. 1-4. An anthropomorphic representation discovered in Măgura Uroiului, Uroi village
(Photo: M. G. Barbu); 5. Detail of the head of a marble statue from the Severan period,
discovered in Ulpia Traiana Sarmizegetusa, MCDR, Deva; 6. Anthropomorphic representations
on a funerary stele originating from Micia, MCDR, Deva (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. XVI. 1. Bust of Iulia Pia (Domna), Rome (after http://ancientrome.ru/art/artworken/

img.htm?id=1211) (Accessed: 28.11.2017); 2. Female bust, possibly Iulia Domna, Rome (after
http://ancientrome.ru/art/artworken/img.htm?id=1799) (Accessed: 28.11.2017); 3. Iulia Domna,
Vienna (after http://ancientrome.ru/art/artworken/img.htm?id=4773) (Accessed: 28.11.2017);
4. Obverse of a Roman coin depicting Iulia Domna (after https://finds.org.uk/assets/
rulers/JuliaDomna.jpg) (Accessed: 28.11.2017)
Pl. XVII. 1-2. Marks left by the use of the thermal shock method; 3. Circular marking made
with a claw chisel; 4. Detail of the use of a claw chisel; 5-6. The F. V. initials and the year 1731
appear on the andesite blocks that show traces of modern excavations; 7. Illegible inscription on
a stone block (Photo: M. G. Barbu)
Pl. XVIII. 1. A medieval fortification from Măgura Uroiului; 2-3. The Kapi family castle at the
foot of the Măgura Uroiului; 4. The Reformed church and the Józsika family castle from
Rapoltu Mare (Photo: M. G. Barbu)
Pl. XIX. The use of andesite in the modern and contemporary architecture from the Rapoltu
Mare village (Photo: I. A. Bărbat)
Pl. XX. 1-6. Funerary monuments from andesite discovered in the Reformed and Orthodox
cemeteries from Rapoltu Mare; 7. A crypt built with andesite and bricks from the Rapoltu Mare
Reformed cemetery (Photo: M. G. Barbu)
Noi informaŃii arheologice privind exploatarea andezitului la Măgura Uroiului

(jud. Hunedoara)
Rezumat
Situl arheologic Măgura Uroiului (cunoscut şi prin formele Măgura, Dealul

Uroiului sau Muntele de Aur – în limba maghiară Arany Hegy) se află în sud-vestul
Transilvaniei (Pl. I/1-2), pe teritoriul localităŃilor Uroi şi Rapoltu Mare, şi este
reprezentativ pentru aproape toate secvenŃele cronologice şi culturale, din paleolitic şi
până în perioada modernă. Probabil că intensitatea locuirilor umane pe terasele Dealului
Uroiului şi din vecinătatea acestuia a fost influenŃată de poziŃia geografică a punctului
arheologic, la confluenŃa râului Strei cu valea Mureşului (Pl. II/1-3), dar şi din alte
raŃionamente, cum ar fi caracteristicile geologice, forma de relief reprezentând un coş
vulcanic (Pl. IV/1-2), deci o sursă pentru extracŃia rocilor (Pl. IV/1-2). Din punct de
vedere petrografic, dealul aflat în vecinătatea localităŃii Uroi este un andezit, termen
folosit în articolul de faŃă pentru desemnarea rocii vulcanice, cunoscută mai recent şi
sub denumirea de trahiandezit.
Sub aspect arheologic, cercetările de teren întreprinse în secolul al XIX-lea de
către Johann Michael Ackner şi Téglás Gábor au condus la identificarea unor fronturi de
exploatare ale andezitului, care au fost apreciate ca fiind antice, locaŃia Măgurii fiind
coroborată cu anticul Petris de pe Tabula Peutingeriana (Pl. VIII/1), localitatea antică
figurând între Aquae şi Germisara. Cercetările ulterioare, întrepinse de Volker
Wollmann şi Ioan Mârza, au arătat că exploatarea sistematică a andezitului la Măgura
Uroiului a început în epoca romană.
Cercetările arheologice recente (2014-2017), derulate în diferite situri
arheologice aflate în vecinătatea Măgurii Uroiului, ne confirmă faptul că andezitul de
Uroi, cum mai este denumită roca, a fost intensiv exploatat aproape în toate perioadele
istorice.
Pentru preistorie, cele mai timpurii dovezi arheologice ale utilizării andezitului
au fost întâlnite în momentul cercetării unor complexe aparŃinând neoliticului timpuriu
pe cuprinsul sitului de la Rapoltu Mare – La Vie, observându-se preferinŃa aproape
exclusivă pentru roca vulcanică în arhitectura locuinŃelor Starčevo-Criş (Pl. V/1-2).
Mult mai târziu, comunităŃile umane hallstattiene sunt implicate în amenajarea unui
sistem defensiv cu sanŃ şi val, din rocă vulcanică, pe terasa a III-a a Măgurii Uroiului
(Pl. VII/1) şi pe platoul acesteia (Pl. VI/1-2).
Odată cu epoca romană, cariera de andezit a fost exploatată sistematic, urmele
procedeelor antice de degajare a blocurilor de piatră fiind vizibile până astăzi (Pl. X/1-2,
XI/1-2, XII/1, 3-4). Prin cercetările desfăşurate în diferite sectoare ale Măgurii Uroiului
au fost descoperite stigmate specifice tehnicilor antice de exploatare a pietrei. La baza
dealului au fost identificate blocuri masive de piatră care au fost desprinse prin metoda
icurilor (Pl. XIII/1-6). Pe partea sud-vestică a carierei au fost relevate amprente, sub
formă de trepte, care ne atestă folosirea metodei decupării blocurilor, dimensiunile şi
proporŃiile acestora indicând faptul că din acest punct se extrăgeau lespezi utilizate
pentru realizarea monumentelor funerare (Pl. XIV/1-4).
De asemenea, legăturile anticului Petris cu centrul roman de la Micia sunt
confirmate şi de o descoperire în cadrul unui front de exploatare de la Uroi, mai exact a
unei sculpturi antropomorfe, în curs de prelucrare, care poartă trăsăturile artistice ale
şcolii de sculptură miciene (Pl. XV/1-4). Legăturile cu centrul de pietrari de la Micia au
fost facilitate şi de amplasarea carierei romane în proximitatea râului Mureş
(Pl. VIII/1), fapt care facilita transportarea materiilor prime spre principalul punct de
desfacere al andezitului exploatat la Uroi.
Utilizarea andezitului de Uroi a continuat şi pe parcursul evului mediu, acum
fiind ridicată o fortificaŃie în apropiere (Pl. XVIII/1). Urmele exploatărilor medievale şi
moderne sunt de asemenea vizibile, din aceste perioade păstrându-se în stânca nativă şi
diverse marcaje (Pl. XVII/1-7).
Pl. I. 1. Localizarea Măgurii Uroiului pe harta României (procesare după

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/59/Relief_Map_of_Romania
.png/640px-Relief_Map_of_Romania.png (Accesat: 12.07.2017); 2. Situl arheologic
Măgura Uroiului în regiunea de sud-vest a Transilvaniei (procesare după
http://www.maphill.com/romania/hunedoara/3d-maps/satellite-map/) (Accesat: 12.07.2017)
Pl. II. 1-3. HărŃile 2D şi 3D ale sitului arheologic Măgura Uroiului (© Arheovest)
Pl. III. 1-2. Ilustrate poştale de la începutul secolului XX cu Măgura Uroiului (1 – după
https://kepeslapok.wordpress.com/2014/01/10/piski/piski27/; 2 – după
https://kepeslapok.wordpress.com/2014/01/10/piski/piski14/); 3. Bilet cu descrierea
locaŃiei unui lot de materiale arheologice descoperite în 1937 la Măgura Uroiului,
colecŃia MCDR, Deva; 4. Ceramică eneolitică şi din epoca bronzului descoperită în
1937 la Măgura Uroiului (Foto: I. A. Bărbat)
Pl. IV. 1. Fotografie dinspre sud cu situl arheologic Măgura Uroiului; 2. Acelaşi
promontoriu vulcanic văzut dinspre nord (Foto: I. A. Bărbat)
Pl. V. 1-2. Detalii cu „patul de pietre/andezit” din locuinŃele neolitice timpurii L 1 şi
L 2/2017 descoperite la Rapoltu Mare – La Vie (Foto: I. A. Bărbat)
Pl. VI. 1-2. Valurile de fortificaŃie aparŃinând culturii Gáva de pe platoul dealului
Măgura Uroiului (Foto: M. G. Barbu)
Pl. VII. 1. Detaliu cu valul din piatră hallstattian descoperit pe terasa a III-a a Măgurii
Uroiului; 2-3. Temelia unui perete din andezit al unei structuri La Tène de la Măgura
Uroiului (Foto: I. A. Bărbat)
Pl. VIII. 1. Anticul Petris pe harta Tabula Peutingeriana (procesare după
http://www.hs-augsburg.de/~harsch/Chronologia/Lspost03/Tabula/tab_or07.html)
(Accesat: 25.11.2017); 2. DistribuŃia andezitului de Uroi în perioada romană în zona
apropiată măgurii vulcanice (procesare după Google earth) (Accesat: 25.11.2017);
3. Harta tipurilor de exploatare ale pietrei din cariera de la Măgura Uroiului (procesare
după Google earth) (Accesat: 25.11.2017)
Pl. IX. 1. Tehnica decupării blocurilor (după Adam 1984, p. 29, fig. 30); 2. Tehnica
icurilor (după Adam 1984, p. 33, fig. 42); 3. Tehnica „fierăstrăului de Carrara” (după
Kozelj, Wurch-Kozelj 2012b, p. 716, fig. 1c)
Pl. X. 1-2. Vedere generală cu fronturile de exploatare de pe versantul sudic al Măgurii
Uroiului (Foto: M. G. Barbu)
Pl. XI. 1-2. Detalii cu fronturile de exploatare în cariera romană de la Măgura Uroiului
(Foto: I. A. Bărbat)
Pl. XII. 1, 3. Detalii cu fronturile de exploatare (Foto: I. A. Bărbat); 2. Urmele unor
gropi de stâlp săpate în stâncă (Foto: M. G. Barbu); 4. Vedere de ansamblu cu fronturile
de exploatare, marcate cu săgeŃi galbene, de pe versantul sudic al Măgurii Uroiului
Pl. XIII. 1. 1-5. Blocuri de andezit cu urme ale metodei de desprindere prin baterea
icurilor, de la Măgura Uroiului (Foto: M. G. Barbu); 6. Urme ale utilizării metodei
icurilor în cariera romană de la Flix, Spania (după Gutiérrez Garcia-Moreno 2009,
p. 248, fig. 284)
Pl. XIV. 1-4. Tehnica decupării blocurilor în cariera de la Măgura Uroiului (Foto:
M. G. Barbu); 5. Tehnica decupării blocurilor în cariera de la Tabacalera (după
Gutiérrez Garcia-Moreno 2009, p. 179, fig. 197); 6. Aedicula din andezit de Uroi,
descoperită la Micia, MCDR, Deva (Foto: I. A. Bărbat)
Pl. XV. 1-4. Reprezentare antropomorfă descoperită la Măgura Uroiului (Foto:
M. G. Barbu); 5. Detaliu cu capul unei statui din marmură, de perioadă severiană,
descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, MCDR, Deva (Foto: I. A. Bărbat);
6. Reprezentări antropomorfe pe o stelă funerară ce provine de la Micia, MCDR, Deva
Pl. XVI. 1. Bust al Iuliei Pia (Domna), Roma (după http://ancientrome.ru/art/artworken/
img.htm?id=1211 ) (Accesat: 28.11.2017); 2. Bust feminin, posibil Iulia Domna, Roma
(după http://ancientrome.ru/art/artworken/img.htm?id=1799) (Accesat: 28.11.2017);
3. Iulia Domna, Viena (după http://ancientrome.ru/art/artworken/img.htm?id=4773)
(Accesat: 28.11.2017); 4. Avers al unei monede romane cu reprezentarea Iuliei Domna
(după https://finds.org.uk/assets/rulers/JuliaDomna.jpg) (Accesat: 28.11.2017)
Pl. XVII. 1-2. Urme ale utilizării metodei şocului termic; 3. Marcaj circular realizat cu
dalta cu dinŃi; 4. Detaliu al utilizării dălŃii cu dinŃi; 5-6. IniŃialele F V şi anul 1731
întâlnite pe blocuri din andezit cu urme de exploatare moderne; 7. InscripŃie ilizibilă pe
un bloc din piatră (Foto: M. G. Barbu)
Pl. XVIII. 1. FortificaŃia de perioadă medievală de la Măgura Uroiului; 2-3. Castelul
familiei Kapi, aflat la poalele Măgurii Uroiului; 4. Biserica reformată şi castelul familiei
Józsika din Rapoltu Mare (Foto: M. G. Barbu)
Pl. XIX. Utilizarea andezitului în arhitectura modernă şi contemporană a satului
Rapoltu Mare (Foto: I. A. Bărbat)
Pl. XX. 1-6. Monumente funerare din andezit descoperite în cimitirele reformat şi
ortodox din Rapoltu Mare; 7. Criptă construită din andezit şi cărămizi din cimitirul
reformat de la Rapoltu Mare (Foto: M. G. Barbu)
RAPOARTE ŞI NOTE ARHEOLOGICE
REPREZENTĂRI ANTROPOMORFE ŞI ZOOMORFE
NEOLITICE ŞI ENEOLITICE DESCOPERITE ÎN JUDEłUL
HUNEDOARA
ANCUłA-IOANA BOBÎNĂ
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
bobinaancuta@gmail.com
Cuvinte cheie: neolitic, figurină antropomorfă, figurină zoomorfă, cercetare de

suprafaŃă, jud. Hunedoara
Keywords: Neolithic, anthropomorphic figurines, zoomorphic figurines, research area,
Hunedoara County
În urma unor cercetări de suprafaŃă realizate de-a lungul timpului la Brănişca –

Dâmburi şi Orăştie – Dealul Pemilor X2 (jud. Hunedoara) au fost descoperite un număr
de patru piese, încadrate în categoria descoperirilor de plastică. Trei dintre acestea
aparŃin plasticii zoomorfe: două fragmente ce redau animale, unul decorat pe toată
suprafaŃa păstrată, care redă un taur atent modelat, celălalt prezintă un animal în
poziŃie statică, schematic redat, şi o protomă/apucătoare realizată sub forma unui corn.
O a patra figurină, diformă şi lipsită de decor, am inclus-o în categoria plasticii
antropomorfe. Faptul că sunt descoperiri fortuite nu permit o încadrare fină, dar pot fi
incluse, pe baza analogiilor, în cadrul descoperirilor de plastică neolitică şi eneolitică
din spaŃiul transilvănean.
Artefactele care fac subiectul acestui articol au fost descoperite în cadrul unor
cercetări de suprafaŃă realizate în jud. Hunedoara1, la Brănişca – Dâmburi (Fig. 1) şi
Orăştie – Dealul Pemilor X2 (Fig. 2).
În analiza acestor materiale trebuie Ńinut cont de faptul că, fiind întâmplătoare,
sunt lipsite de context arheologic, o examinare a lor fiind posibilă din punct de vedere
tehnologic, al analogiilor, interpretărilor şi discuŃiilor ridicate de asemenea categorii de
obiecte.
O primă piesă a fost descoperită în anul 1981 (nr. inv. 29181, MCDR), în cadrul
unei cercetări de suprafaŃă şi provine de la Brănişca – Dâmburi2. Fragmentul zoomorf,
rupt din vechime, este realizat din pastă fină degresată cu nisip fin şi mică, culoarea
rezultată în urma arderii este cărămiziu-roşiatică. Din ea se mai păstrează partea
superioară, capul şi parte din trunchi, atent modelată, pe care sunt realist redate detaliile:
botul modelat în pasta crudă, uşor alungit, ochii redaŃi cu ajutorul unei incizii ce
traversează capul dintr-o parte într-alta şi fruntea pe care erau dispuse coarnele, rupte
din vechime. Fragmentul este ornamentat pe întreaga suprafaŃă cu linii fin incizate.
Dimensiunile păstrate sunt: H = 37 mm, l = 36 mm şi masa de 18,52 g (Fig. 3/1a-1b).
Animalul redat este un patruped care poate fi încadrat în categoria bovinelor3.
1
Artefactele provin din cadrul colecŃiei Muzeului CivilizaŃiei Dacice şi Romane, Deva (în continuare:
MCDR) şi mi-au fost puse la dispoziŃie de către dr. Ioan Alexandru Bărbat, căruia îi mulŃumesc pe
această cale.
2
Figurina zoomorfă ne-a fost semnalată de către cercetător ştiinŃific Costin Daniel łuŃuianu (MCDR).
3
Balabina 1998, p. 22, Tab. 2.
126 Reprezentări antropomorfe neolitice şi eneolitice
Fig. 1. Localizarea geografică a punctului de la Brănişca – Dâmburi/Pe Hotar (jud. Hunedoara)

(prelucrare după Google earth) (Accesat: 12.05.2017)
Fig. 2. Localizarea geografică a punctului de la Orăştie – Dealul Pemilor X2/Rompoş (jud.

Hunedoara) (prelucrare după Google earth) (Accesat: 12.05.2017)
Următoarele artefacte au fost descoperite în cadrul unor periegheze realizate de-

a lungul anilor 2004-20064 la Orăştie – Dealul Pemilor X2.
Primul fragment redă un animal patruped, rupt din vechime, realizat din pastă
semifină, degresată cu nisip fin, mică şi pietricele. În urma arderii, culoarea variază de
la cărămiziu-roşiatic la cenuşiu şi negru. Schematic redată şi lipsită de decor, aceasta
păstrează trunchiul realizat dintr-o singură bucată de lut, coada modelată şi trasă din
pasta moale şi picioarele realizate sub formă de mici protuberanŃe, uzate/rupte din
4
Piese descoperite de către studentul de la acea vreme Ioan Alexandru Bărbat.
AncuŃa-Ioana Bobînă 127
vechime. Dimensiunile păstrate: L = 45 mm, l = 23 mm, în zona abdomenului

l = 21 mm, iar masa de 21,09 g (Fig. 3/3). După modul de redare, aceasta poate fi
încadrată în specia ovinelor sau caprinelor5.
Următoarea piesă, confecŃionată din pastă omogenă, semifină, degresată cu nisip
fin, mică şi pietricele de dimensiuni mici, redă o toartă/protomă. Culoarea, în urma
arderii, este neagră atât la interior, cât şi la exterior. Fragmentul este atent modelat,
rotunjit la partea inferioară, iar partea superioară redată sub forma unei proeminenŃe (un
corn). Dimensiunile păstrate: H = 40 mm, l = 27 mm, iar masa de 16,01 g (Fig. 3/2).
Aceasta poate fi inclusă în categoria protomelor zoomorfe.
Ultima reprezentare supusă analizei, fragmentară, ruptă din vechime, este
diformă, schematic modelată, realizată din pastă omogenă, degresată cu nisip fin şi
mică. Culoarea rezultată după ardere este neagră atât la interior, cât şi la exterior.
„Capul” este uşor rotunjit, „faŃa” este realizată prin strângerea lutului moale între
degete, probabil avea redate şi braŃele, dispuse lateral, dar rupte din vechime, pe partea
inferioară fiind prezente urme de lustruire. Exemplarul este lipsit de decor, iar
dimensiunile păstrate sunt: H = 40 mm, l în zona trunchiului = 27 mm, l în zona
„capului” = 15 mm şi masa de 19,09 g (Fig. 3/4a-4b). Figurina poate fi atribuită
plasticii antropomorfe.
Conform repertoriului arheologic al jud. Hunedoara, la Brănişca – Dâmburi/Pe
Hotar (sau Pă Hotară6) figurează o aşezare aparŃinând culturii Turdaş, cu elemente
Vinča C şi Tisa I7. Pe baza analizei unor materiale arheologice aflate la Muzeul
NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, Gheorghe Lazarovici observă că, la
Brănişca, pe lângă componentele vinčiene şi tisoide sunt prezente şi influenŃe ale
culturii Banatului8, recent, din acest punct, fiind publicate două piese de plastică
încadrate, de autorii studiului, pe baza analogiilor, în fazele târzii ale culturii Petreşti9.
Potrivit aceluiaşi repertoriu arheologic, în punctul de la Orăştie – Dealul
Pemilor X2 (sau Platoul Rompoş) este atestată o aşezare aparŃinând culturii Turdaş, cu
două niveluri succesive de locuire10. Obiecte arheologice provenind din acelaşi sit sunt
cunoscute încă din anii 188011. Aşezarea a fost localizată şi în urma unor periegheze12,
începând cu anul 1992 aici au fost efectuate cercetări arheologice de către un colectiv
coordonat de Sabin Adrian Luca13 (campanii 1992-1997). Cercetările au fost reluate
începând cu anul 2000 şi au vizat clarificarea întinderii necropolei medievale timpurii şi
a aşezării neolitice turdăşene14. De notat faptul că materialul descoperit în urma
campaniilor arheologice este bogat, totuşi numărul pieselor de plastică este scăzut15.
Din punct de vedere tehnologic, ca mod de realizare şi ornamentare, artefactele
prezentate în cadrul acestui studiu pot fi încadrate în categoria descoperirilor de plastică
5
Balabina 1998, p. 22, Tab. 2 (de menŃionat că autoarea încadrează în aceeaşi categorie bovinele şi
ovinele, caprinele sunt separat tratate din cauza modului de redare a coarnelor); Terzijka-Ignatova 2007,
p. 231, 233.
6
Lazarovici, Kalmar-Maxim 1991, p. 128-131.
7
Luca 2008, p. 37-38.
8
Lazarovici 1987, p. 35-36.
9
Tincu, Marc 2008, p. 58-59.
10
Luca 1997, p. 12-18; Luca 2008, p. 121.
11
Iliescu, Istrate 1974, p. 29 – obiecte arheologice din acest punct au fost vândute la Budapesta de
către Ion Opruşan.
12
Căstăian 1995, p. 45.
13
Luca 2001, p. 19 şi urm.; Luca 2008, p. 121.
14
Pinter, łiplic, Căstăian 2005, p. 248-249; Pinter et al. 2006, p. 246-247.
15
Luca 1994, p. 363-367; Luca 1997, p. 64-67.
antropomorfă şi zoomorfă neolitică şi eneolitică din Transilvania16. Aceste tipuri de

piese sunt elemente distinctive care reprezintă o importantă sursă de informaŃii pentru
reconstituirea diferitelor aspecte ale comunităŃilor din perioada neolitică şi eneolitică17.
1a 1b
3
2
0 3 cm
4a 4b
Fig. 3. 1. Figurină zoomorfă (Brănişca – Dâmburi/Pe Hotar); 2. Protomă zoomorfă; 3. Figurină

zoomorfă; 4. Figurină antropomorfă (Orăştie – Dealul Pemilor X2/Rompoş) (Foto:
Z. Şomcutean)
16
Vezi: Roska 1941; Vlassa 1967, p. 9-16; Höckmann 1968; Dumitrescu 1968; Dumitrescu 1974;
Lazăr 1974-1975, p. 11-18; Vlassa 1976; Vlassa 1977, p. 603-612; Comşa 1987; Paul 1992; Luca 1994,
p. 363-367; Comşa 1995; Comşa 1995-1996, p. 85-114; Luca 1997; Luca 2001; Popa 2001, p. 60-68;
Luca 2002, p. 31-35; Gligor 2003, p. 51-60; Luca 2003, p. 20-43; Popa, Rustoiu, Popovici 2004, p. 36-48;
Ciută 2005; Florescu, Gligor, Mazăre 2007, p. 94-105; Hansen 2007; Sztáncsuj 2007, p. 187-206;
Draşovean, Popovici 2008; Tincu, Marc 2008, p. 55-65; Gligor 2009; Sztáncsuj 2009, p. 409-434; Suciu
2009; Ciută, Florescu 2010, p. 85-114; Marc 2010, p. 39-63; Lazarovici, Lazarovici, Merlini 2011; Luca
2012; Bărbat 2013a; Bărbat 2013b, p. 9-39; Gligor 2013, p. 69-82; Ştefan, Petcu, Petcu 2013, p. 49-66;
Luca et al. 2013; Luca 2014; Ştefan 2014, p. 14-22; Luca 2015; Sztáncsuj 2015; Luca 2016.
17
Terzijska-Ignatova 2007, p. 227.
Se observă în cadrul literaturii de specialitate, atenŃia deosebită acordată

figurinelor antropomorfe, vaselor cu destinaŃii speciale – acestea beneficiind de analize
amănunŃite, clasificări, descrieri detaliate şi ilustraŃii, pe când în studiul pieselor
zoomorfe nu se observă aceeaşi acribie – starea fragmentară, modul schematic de redare
şi cel mai important faptul că nu sunt la fel de spectaculoase ca şi cele antropomorfe,
pot explica, într-o măsură oarecare, lipsa lor din cadrul studiilor de specialitate. Totuşi,
nu putem să nu ne gândim că, probabil, aceleaşi persoane care au creat figurinele
antropomorfe, s-au preocupat şi de realizarea reprezentărilor zoomorfe, maniera diferită
de modelare constând în primul rând în importanŃa pe care piesa respectivă o
deŃinea/transmitea.
Interpretările cu privire la reprezentările plasticii sunt dintre cele mai diverse, iar
ipostazele variate şi contextele diferite din care sunt prelevate pot indica dacă au fost
create din raŃiuni religioase şi/sau socio-ideologice18. Totuşi, acestea nu înfăŃişează doar
aspecte legate de cult19, semnificaŃia lor reală scapă, iar interpretarea, de multe ori,
devine subiect de controversă.
Faptul că majoritatea pieselor de plastică antropomorfă redau femei a dus la
crearea unui adevărat „panteon” realizat de către Marija Gimbutas20, aceste figurine au
fost interpretate ca zeiŃe, divinităŃi sau şamani21, „Mare ZeiŃă”/„Mare Mamă” în strânsă
legătură cu un cult al fertilităŃii şi fecundităŃii22, piese cu funcŃionalităŃi multiple23,
reprezentări ale unor fiinŃe supranaturale sau divinităŃi folosite în cadrul unor ritualuri,
paznici simbolici, cu rol „apotropaic” pentru a asigura sănătatea sau pentru a uşura
naşterile, piese purtate ca talismane/amulete, atât de bărbaŃi, cât şi de femei, obiecte
magice, folosite cu intenŃia de a produce/preveni/răsturna o situaŃie24. Pe lângă
semnificaŃiile magico-religioase, li s-a atribuit şi o interpretare socială25 (acestea ar reda
diferenŃele sociale) sau ar reprezenta „marcatori ai personalităŃii”26. Din perspectivă
socială, relevantă este chiar simbolistica legată de corpul uman, acesta fiind privit
ca „set de practici sociale” sau „sistem de semne şi purtător al unor semnificaŃii sociale
şi simbolice”27.
În general, pornind de la varietatea de tipuri, poate fi susŃinută ideea că
reprezentările îndeplineau funcŃii diferite şi complementare28. Anumite piese ar fi putut
avea simplul rol de jucării, în timp ce altele funcŃionau ca mărci identitare, de asemenea,
puteau să reprezinte „idoli” sau aspecte legate de un „sistem religios”29. Concluzia la
18
Mocanu-IrimiŃă 2014, p. 17.
19
Luca 1998, p. 51.
20
Gimbutas 1974; Gimbutas 1989, p. 96-97.
21
Bailey 1994, p. 321-322.
22
Marinescu-Bîlcu 1977, p. 42; Gimbutas 1989, p. 96-97; Comşa 1995, p. 121-122; Monah 1997,
p. 201-215.
23
Andreescu 2002, p. 96.
24
Childe 1967, p. 73; Aldea 1968, p. 12; Bader 1968, p. 388; Horedt 1970, p. 106; Dumitrescu 1974,
p. 269; Gimbutas 1974; Lazarovici 1977, p. 107; Eliade 1991, p. 53; Paul 1992, p. 103; Comşa 1996,
p. 191; Andreescu 2002, p. 165.
25
Hansen 2001, p. 37-52. Autorul leagă apariŃia sculpturii figurative de populaŃiile sedentare cu
structuri sociale complexe.
26
Bailey 1994, p. 321-331; Bailey 2002, p. 87-90; Bailey 2005; Bailey 2010, p. 113-127. Puterea de
atracŃie a acestora ar consta tocmai în forma lor tridimensională, care „oferă posibilitatea de a-i scoate pe
oameni din lumea lor şi a-i transfigura într-o lume a credinŃei”.
27
Niculescu 2011, p. 39.
28
Banffy 1990-1991, p. 209-217.
29
Cauvin 1994.
care ajunge Peter John Ucko30 este aceea că figurinele pot fi interpretate cu condiŃia să
se evite încercările de clasificare monolit şi „potrivirea” materialul arheologic cu
interpretările de natură dogmatică.
Interpretările cu privire la piesele de plastică antropomorfă şi zoomorfă sunt
strâns legate între ele31, chiar dacă lumea reprezentărilor zoomorfe este diferit percepută
de cea antropomorfă, ambele categorii sunt asociate cu obiecte care ocupau un anumit
loc în cadrul unor ritualuri magico-religioase, jucării realizate de/pentru copiii (homo
ludens/homo religiosus32), materiale didactice, amulete cu rol „apotropaic”, obiecte cu
funcŃie socială, diferenŃa dintre aceste piese fiind doar de ordin tehnic, de mod de
realizare33.
S-a constatat faptul că figurinele antropomorfe sunt mai atent lucrate, pasta din
care sunt realizate face parte din categoria semifină/fină, foarte des sunt ornamentate,
unele fiind adevărate „opere de artă”, în timp ce piesele de plastică zoomorfă sunt
schematic redate, rar ornamentate, iar lutul din care sunt modelate putând fi încadrat în
categoria grosieră, uneori semifină, arderea superficială şi un grad ridicat de
fragmentare, astfel încât specia redată abia poate fi identificată34.
Totuşi, în ultimul timp se observă o importanŃă tot mai mare acordată
reprezentărilor de plastică zoomorfe şi contextului de descoperire, relaŃiei omului cu
animalul, unde lumea animală percepută de om (în termeni actuali) se situează între
„animalul văzut ca hrană şi animalul văzut ca simbol”35.
Protomele sunt frecvente şi sunt prezente, atât în neolitic, cât şi în eneolitic, pe
diferite forme ceramice. Acestea sunt anexe/aplicaŃii pe anumite obiecte şi recipiente şi
trebuie văzute şi studiate în ansamblu. Aplicate pe peretele vasului sau modelate organic
din acesta, ele posedă, pe lângă caracterul funcŃional, şi un rol ornamental36. În ce
priveşte specia animalului înfăŃişat, de obicei s-a urmărit redarea/modelarea unor capete
de bovine, mai rar ovine/caprine (preferabilă fiind partea anterioară a animalului – capul
şi gâtul), de cele mai multe ori schematizarea fiind dusă la extrem37.
În ce priveşte starea fragmentară38 a pieselor (atât la cele antropomorfe, cât şi la
cele zoomorfe), aceasta este pusă în legătură cu unele „credinŃe şi ritualuri”,
spargerea/fragmentarea intenŃionată – în timpul acestui proces obiectul îşi pierde
30
Ucko 1996, p. 303-304.
31
Probabil figurinele zoomorfe erau realizate pentru interacŃiunea tactilă, în timp ce piesele
antropomorfe erau pentru comunicare vizuală. Vezi: C. Nakamura, L. Meskell, Figurine Report, Archive
Report on the Çatalhöyük Season 2006, p. 182, consultat online pe adresa https://web.stanford.edu/group/
figurines/cgi-bin/omeka/files/original/f2df251279f6d37249dba34499bd656b.pdf (Accesat: 13.12.2016).
32
Irš÷nas 2007, p. 9.
33
Freikman, Garfinkel 2009, p. 11-12; Sztáncsuj 2015, p. 245.
34
Marinescu-Bîlcu 1974, p. 102-103; Paul 1992, p. 101; Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, p. 147;
Chirică, Văleanu 2008, p. 129, 144; Freikman, Garfinkel 2009, p. 13, 15; Ştefan, Petcu, Petcu 2013,
p. 60; Furnică 2014, p. 89; Valera, Evangelista, Castanheira 2014, p. 16; Sztáncsuj 2015, p. 245-246. Vezi
şi L. Der, L. Meskell, C. Nakamura, Çatalhöyük Figurine Report 2013, în Çatalhöyük 2013 Archive
Report. Çatalhöyük Research Project, compiled by B. Tung, p. 175, consultat online pe adresa
https://web.stanford.edu/group/figurines/cgi-
bin/omeka/files/original/7aca304f14eb33f5acbc6cf968c07a0e.pdf (Accesat: 13.12.2016).
35
Spasić 2012, p. 306.
36
NiŃu 1972, p. 31 şi urm.; NiŃu 1973, p. 15; Luca 1997, p. 64; Gligor 2009, p. 114; Balabina 2015,
p. 182.
37
Vezi tipologia la NiŃu 1972, p. 33, 36, 42.
38
Vezi: Chapman 2000, p. 23, 68-79; Luca 2003, p. 32-33; Frînculeasa 2012, p. 48; Gligor 2013,
p. 79; Luca 2014, p. 135-136; Naumov 2014, p. 171-175.
calităŃile sacre39; legată de modul de manufacturare – piesele erau realizate cu puŃin

timp înaintea „ritualului” sau a vânătorii40 sau spargerea accidentală, în timpul
manipulării pieselor. Nu este clar nici cum erau percepute fragmentele după spargere,
fie erau aruncate, fie îngropate sau păstrate în spaŃiile domestice/de locuit41 (probabil
anumite fragmente aveau o valoare simbolică şi un rol autentic în manifestarea
principiilor corporealităŃii, cum afirmă Goce Naumov).
Cele mai apropiate analogii pentru aceste piese, ca spaŃiu şi palier cronologic, le
regăsim printre materialele din colecŃia Zsófia Torma42, în cadrul descoperirilor de la
Dealul Pemilor X243, Turdaş – Luncă44, Alba Iulia – Lumea Nouă45 şi Răchita – Viile de
Jos46.
Măiestria cu care au fost realizate piesele denotă faptul că acestea au ocupat un
loc important în viaŃa comunităŃilor care le-au modelat şi sau le-au utilizat. Acestea pot
fi încadrate în categoria descoperirilor de plastică antropomorfă şi zoomorfă neolitică şi
eneolitică, la un orizont cultural Vinča C, Turdaş sau final de Petreşti, prin introducerea
lor în circuitul ştiinŃific, repertoriul descoperirilor de plastică – zoomorfă mai ales,
devenind mai bogat.
Bibliografie
Aldea 1968 – A. Aldea, O statuetă cu cap mobil de la Petreşti, în

Sargetia, V, 1968, p. 11-13.
Andreescu 2002 – R. R. Andreescu, Plastica antropomorfă GumelniŃeană.
Analiză primară, Bucureşti, 2002.
Bader 1968 – T. Bader, Despre figurinele antropomorfe în cadrul culturii
Criş, în Apulum, V, 1968, p. 381-388.
Bailey 1994 – D. W. Bailey, Reading Prehistoric Figurines as
Individuals, în WorldArch, 25, 3, 1994, p. 321-331.
Bailey 2002 – D. W. Bailey, A new perspective on Neolithic figurines, în
CCDJ, XIX, 2002, p. 87-90.
Bailey 2005 – D. W. Bailey, Prehistoric Figurines Representation and
Corporeality in the Neolithic, London, 2005.
Bailey 2010 – D. W. Bailey, The Figurines of Old Europe, în vol. ed.
D. W. Anthony, The Last World of Old Europe, New York,
Princeton, 2010, p. 113-127.
Balabina 1998 – I. V. Balabina, Figurki zhivotnyh v plastike Kukuteni-
Tripol'ja, Moskva, 1998.
39
Comşa 1996, p. 197; Chapman 2000, p. 21, 71; Spasić 2012, p. 303; Frînculeasa 2012, p. 48.
40
Monah 1997, p. 30; Freikman, Garfinkel 2009, p. 15 – fragmentarea voluntară sau involuntară
depinde în mare parte de modul de execuŃie şi de ardere, figurinele zoomorfe fiind realizate cel mai
probabil înainte de începerea vânătorii, mutilate/străpunse, apoi abandonate sau depozitate.
41
Naumov 2014, p. 175.
42
Roska 1941, CXIX/1-3, 6-7 – pentru toarte apucători, CXXXVIII/6 – pentru piesa considerată
antropomorfă, CXLIII/7, 10-11 – pentru figurine zoomorfe.
43
Luca 1997, pl. V/9, XI/15, XIII/1, 9, XX/19, XXII/1, XXX/5, XXXII/19, XLIV/12 – apucători
perforate, V/6, XIII/10, XLIV/10 – apucători neperforate.
44
Luca 2001. Pentru protomă a se vedea fig. 13/3, 16/5, 26/1, 40/1, iar pentru plastica zoomorfă a se
vedea fig. 4/1, 2, 7/15a-c.
45
Gligor 2009, pl. LXXVIII/2, CXXVI/5.
46
Popa 2011, pentru piesa antropomorfă pl. II/1.
Balabina 2015 – I. V. Balabina, Kuhnnye sosudy Kukuteni-Tripol'ja s

simbolikoj zhivotnyh, în Kratkie Soobshhenija Instituta
Arheologii, Moskva, 2015, p. 170-183.
Banffy 1990-1991 – E. Banffy, Cult and Archaeological Context in Middle and
South-East Europe in the Neolithic and Chalcolithic, în
Antaeus, XIX-XX, 1990-1991, p. 183-250.
Bărbat 2013a – I. A. Bărbat, Complexul cultural Starčevo-Criş în Bazinul
Mureşului Mijlociu, Teză de doctorat (vol. I-II),
Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2013, mss.
Bărbat 2013b – I. A. Bărbat, Două reprezentări de tip bucranium
descoperite la Rapoltu Mare (jud. Hunedoara), în Caietele
CIVA, II, 2013, p. 9-36.
Cauvin 1994 – J. Cauvin, Naissance des divinité. Naissance de
l’agriculture. La révolution des symboles néolithique,
Paris, 1994.
Căstăian 1995 – M. Căstăian, ContribuŃii la repertoriul arheologic al zonei
Orăştiei, în BCŞS, 1, 1995, p. 39-51.
Chapman 2000 – J. Chapman, Fragmentation in Archaeology: People,
Places and Broken Objects in the Prehistory of South
Eastern Europe, London, 2000.
Childe 1967 – G. Childe, De la preistorie la istorie, trad. F.-E.
Condurachi, Bucureşti, 1967.
Ciută 2005 – M.-M. Ciută, Începuturile neoliticului timpuriu în spaŃiul
intracarpatic transilvănean, BUA, XII, Alba Iulia, 2005.
Ciută, Florescu 2010 – M.-M. Ciută, C. Florescu, Preliminary Considerations
Regarding Vinča Anthropomorphic Figurines Discovered
in Archaeological Site Limba – Oarda de Jos, Sectors:
Bordane, Şesu’ Orzii and Vărăria (Alba County), în
ActaTS, IX, 2010, p. 85-114.
Chirică, Văleanu 2008 – V. Chirică, M. C. Văleanu, Umanizarea taurului celest.
Mărturii ale spiritualităŃii comunităŃilor cucuteniene de la
Ruginoasa – Iaşi, Iaşi, 2008.
Comşa 1987 – E. Comşa, Neoliticul pe teritoriul României. ConsideraŃii,
Bucureşti, 1987.
Comşa 1995 – E. Comşa, Figurinele antropomorfe din epoca neolitică de
pe teritoriul României, BA, LIII, Bucureşti, 1995.
Comşa 1996 – E. Comşa, Gesturi redate de figurinele neolitice din sudul
României, în ActaMN, 33, I, 1996, p. 191-208.
Draşovean, Popovici – F. Draşovean, D. N. Popovici, Neolithic Art in Romania,
2008 Milano, Napoli, 2008.
Dumitrescu 1968 – V. Dumitrescu, Arta neolitică în România, Bucureşti, 1968.
Dumitrescu 1974 – V. Dumitrescu, Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974.
Eliade 1991 – M. Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. I,
Bucureşti, 1991.
Florescu, Gligor, – C. Florescu, M. Gligor, P. Mazăre, Plastica, în vol. ed.
Mazăre 2007 B. Ciută, C. Florescu, M. Gligor, P. Mazăre, C. Şuteu,
S. Varvara, Ceramica neolitică – o lecŃie de istorie.
Catalog de expoziŃie, Alba Iulia, 2007, p. 94-105.
Freikman, Garfinkel – M. Freikman, Y. Garfinkel, The Zoomorphic Figurines

2009 from Shaʻ ar Hagolan: Hunting Magic Practices in the
Neolithic Near East, în Levant, 41, 1, 2009, p. 5-17.
Frînculeasa 2012 – A. Frînculeasa, Reprezentări zoomorfe eneolitice în
Muntenia. Studiu de caz Mălăieştii de Jos (jud. Prahova),
în Pontica, 45, 2012, p. 39-64.
Furnică 2014 – R. G. Furnică, Plastica zoomorfă, în vol. ed. S. C. Enea,
I. Ignătescu, L. Bejenaru, S. M. Stanc, ComunităŃi
cucuteniene din zona Târgu Frumos. Cercetări
interdisciplinare în situl Costeşti şi Giurgeşti, Iaşi, 2014,
p. 86-89.
Gimbutas 1974 – M. Gimbutas, The Gods and Goddesses of Old Europe.
7000 to 3500 BC. Myths, Legends and cult Images,
London, 1974.
Gimbutas 1989 – M. Gimbutas, CivilizaŃie şi cultură, trad. S. Paliga,
Bucureşti, 1989.
Gligor 2003 – M. Gligor, O figurină antropomorfă aparŃinând culturii
Petreşti de la Alba Iulia – Lumea Nouă, în Sargetia, XXXI,
2003, p. 51-60.
Gligor 2009 – M. Gligor, Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia
– Lumea Nouă, Cluj-Napoca, 2009.
Gligor 2013 – M. Gligor, Plastica antropomorfă neolitică din
Transilvania. TradiŃie şi inovaŃie, în AUASH, 17, II, 2013,
p. 69-82.
Hansen 2001 – S. Hansen, Neolithic sculpture. Some remarks on an old
problem, în vol. ed. P. F. Biehl, F. Bertemes, N. Meller,
The Archaeology of Cult and Religion, Archaeolingua,
Budapest, 2001, p. 37-52.
Hansen 2007 – S. Hansen, Bilder vom Menschen der Steinzeit.
Untersuchungen zur Anthropomorphen Plastik der
Jungsteinzeit und Kupferzeit in Südosteuropa, Teil I-II,
Mainz, 2007.
Horedt 1970 – K. Horedt, Istoria comunei primitive, Bucureşti, 1970.
Höckmann 1968 – O. Höckmann, Die Menschengestaltige Figuralplastik der
Sődosteuropäischen Jungsteinzeit und Steinkupferzeit, Teil
I-II, Hildesheim, 1968.
Iliescu, Istrate 1974 – I. Iliescu, T. Istrate, Orăştie 750 de ani, Deva, 1974.
Irš÷nas 2007 – M. Irš÷nas, Stone Age Figurines from the Baltic Region:
Toys or Sacred Objects, în ActaHAB, 2, 2002, p. 7-19.
Lazarovici 1977 – G. Lazarovici, Sfârşitul culturii Vinča-Turdaş în Câmpia
Transilvaniei, în StComCS, II, 1977, p. 211-230.
Lazarovici 1987 – G. Lazarovici, „Şocul” Vinča C în Transilvania.
ContribuŃii la geneza eneoliticului timpuriu, în ActaMP,
1987, XI, p. 33-56.
Lazarovici, Kalmar- – G. Lazarovici, Z. Kalmar-Maxim, Aspectul Turdaş, în vol.
Maxim 1991 ed. G. Lazarovici, F. Draşovean, Cultura Vinča în România
(Origine, evoluŃie, legături, sinteze), Timişoara, 1991,
p. 122-132.
Lazarovici, Maxim – G. Lazarovici, Z. Maxim, Marton Roska’s Excavation from

1996 Turdaş and Their Results, în vol. ed. F. Draşovean, The
Vinča culture, its role and cultural connections, BHAB, II,
Timişoara, 1996, p. 223-267.
Lazarovici, – G. Lazarovici, C.-M. Lazarovici, M. Merlini, Tărtăria and
Lazarovici, Merlini the Sacred Tablets, Cluj-Napoca, 2011.
2011
Lazăr 1974-1975 – M. D. Lazăr, Plastica culturii Vinča-Turdaş din colecŃiile
Muzeului JudeŃean Hunedoara – Deva, în Sargetia, XI-XII,
1974-1975, p. 11-18.
Luca 1994 – S. A. Luca, Complexul ritual de la Orăştie – Dealul
Pemilor Punct X2 (jud. Hunedoara), în SCIVA, 45, 4, 1994,
p. 363-367.
Luca 1997 – S. A. Luca, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (I).
Habitatul turdăşean de la Orăştie – Dealul Pemilor (punct
X2), BiblMA, IV, 1997, Alba Iulia.
Luca 1998 – S. A. Luca, Liubcova-OrniŃa, Monografie arheologică,
Târgovişte, 1998.
Luca 2001 – S. A. Luca, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi
cercetări la Turdaş – Luncă. Campaniile anilor 1992-1995,
BiblMA, XVII, Bucureşti, 2001.
Luca 2002 – S. A. Luca, Noi descoperiri de plastică neolitică şi
eneolitică la Tărtăria şi Lumea Nouă, jud. Alba, şi câteva
probleme ale tipologiei şi cronologiei acestora, în Apulum,
XXXIV, 2002, p. 31-55.
Luca 2003 – S. A. Luca, New Discoveries of the Neolithic and
Aeneolithic Fine Arts at Tărtăria and Lumea Nouă Alba
County, and Matters Concerning their Typology and
Chronology, în ActaTS, II, 2003, p. 20-43.
Luca 2012 – S. A. Luca (coord.), Cercetările arheologice preventive de
la Turdaş-Luncă (jud. Hunedoara). Campania 2011, BB,
LIX, Sibiu, 2012.
Luca 2014 – S. A. Luca, Art and Religious Beliefs in the Neolithic and
Aeneolithic from Romania, BB, LXVII, Sibiu, 2014.
Luca 2015 – S. A. Luca, ViaŃa trăită sub zei. Situl Starčevo-Criş I de la
Cristian I, judeŃul Sibiu, România, SSEEP, II, Suceava,
2015.
Luca 2016 – S. A. Luca, Tărtăria Rediviva, BB, LXXI, Alba Iulia, 2016.
Luca et al. 2013 – S. A. Luca, A. Georgescu, G. V. Natea, Raluca M.
Teodorescu, C. Urduzia, C. I. Munteanu, V. Palaghie,
A. Luca, Cercetarea preventivă. Provocarea arheologică a
zilelor noastre. Catalog, BB, LXV, Sibiu, 2013.
Marc 2010 – A. T. Marc, ContribuŃii la repertoriul arheologic al jud.
Hunedoara. Descoperiri recente pe raza comunei Turdaş,
în Sargetia (S.N.), I, 2010, p. 39-63.
Marinescu-Bîlcu 1974 – S. Marinescu-Bîlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul

României, BA, XXII, Bucureşti, 1974.
Marinescu-Bîlcu 1977 – S. Marinescu-Bîlcu, Unele probleme ale plasticii
antropomorfe neo-eneolitice din România şi relaŃiile ei cu
Mediterana occidentală, în Pontica, X, 1977, p. 37-43.
Marinescu-Bîlcu, – S. Marinescu-Bîlcu, A. Bolomey, Drăguşeni a Cucutenian
Bolomey 2000 Community, Bucureşti, 2000.
Mocanu-IrimiŃă 2014 – A. Mocanu-IrimiŃă, Cu privire la unele aspecte ale plasticii
paleoliticului şi neoliticului, în Drobeta, XXIV, 2014,
p. 9-42.
Monah 1997 – D. Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-
Tripolie, BMA, III, Piatra NeamŃ, 1997.
Naumov 2014 – G. Naumov, Togeter We Stand – Divided We Fall: the
representation and fragmentation among Govrlevo and
Zelenikovo figurines, Republic of Macedonia, în vol. ed.
C.-E. Ursu, S. łerna, Anthropomorphism and symbolic
behaviour in the Neolithic and Copper Age communities of
South-Eastern Europe, SSEEP, I, Suceava, 2014,
p. 161-186.
Niculescu 2011 – A. Niculescu, Multiperspectivitate în interpretarea
simbolisticii plasticii antropomorfe din neolitic şi eneolitic,
în Terra Sebus, 3, 2011, p. 25-61.
NiŃu 1972 – A. NiŃu, Reprezentările zoomorfe plastice pe ceramica neo-
eneolitică carpato-dunăreană, în AM, VII, 1972, p. 9-96.
NiŃu 1973 – A. NiŃu, Decorul zoomorf pictat pe ceramica Cucuteni-
Tripolie, în AM, VIII, 1973, p. 15-119.
Paul 1992 – I. Paul, Cultura Petreşti, Bucureşti, 1992.
Pinter, łiplic, – Z. K. Pinter, I. M. łiplic, M. Căstăian, Orăştie,
Căstăian 2005 jud. Hunedoara. Punct: Dealul Pemilor – X2, în CCA,
campania 2004, Jupiter – Mangalia, 2005, p. 248-249.
Pinter et al. 2006 – Z. K. Pinter, I. M. łiplic, M. Căstăian, M. E. łiplic,
Orăştie, jud. Hunedoara. Punct: Dealul Pemilor – X2, în
CCA, campania 2005, ConstanŃa, 2006, p. 246-247.
Popa 2001 – C. I. Popa, Discussion au sujet d’une statuette inédite de
Răchita, în Corviniana, 6, 2001, p. 60-68.
Popa 2011 – C. I. Popa, Din nou despre locuirea Petreşti de la Răchita,
în Terra Sebus, 3, 2011, p. 91-100.
Popa, Rustoiu, – C. I. Popa, G. T. Rustoiu, P. Popovici, Două noi piese de
Popovici 2004 plastică preistorică, în PA, IV, 2004, p. 6-48.
Roska 1941 – M. Roska, A Torma Zsófia – Gyüjtemény, Az Erdélyi
Nemzeti Múzeum Érem- És Régiségtárában, Kolozsvár,
1941.
Spasić 2012 – M. Spasić, Cattle to settle – bull to rull: on bovine
iconography among Late Neolithic Vinča culture
communities, în DP, XXXIX, 2012, p. 295-308.
Suciu 2009 – C. I. Suciu, Cultura Vinča în Transilvania, BB, XLIV,
Alba Iulia, 2009.
Sztáncsuj 2007 – S. J. Sztáncsuj, Plastică şi reprezentări zoomorfe din

aşezarea eneolitică de la Ariuşd (Erısd), în ActaS, 2007,
p. 187-206.
Sztáncsuj 2009 – S. J. Sztáncsuj, Human Representations in the Ariuşd
Culture in Transylvania, în vol. ed. G. Bodi, In Medias Res
Praehistoriae Miscellanea in Honorem Annos LXV
Peragentis Professoris Dan Monah Oblata, Iaşi, 2009,
p. 409-434.
Sztáncsuj 2015 – S. J. Sztáncsuj, Grupul cultural Ariuşd pe teritoriul
Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2015.
Ştefan 2014 – C. E. Ştefan, Some Special Clay Artifacts From Şoimuş –
La Avicola (Ferma 2) Hunedoara County, Romania, în
OPA, 19, 2, 2014, p. 14-22.
Ştefan, Petcu, Petcu – C. E. Ştefan, R. Petcu, R. Petcu, Reprezentări
2013 antropomorfe din aşezarea neolitică de la Şoimuş – La
Avicola (Ferma 2), jud. Hunedoara, în SP, 10, 2013,
p. 49-66.
Terzijska-Ignatova – S. Terzijska-Ignatova, Some Observations on Zoomorphic
2007 Images from Western Bulgaria, în vol. ed. H. Todorova,
M. Stefanovich, G. Ivanov, The Struma/Strymon River
Valley in Prehistory. In the Steps of James Harvey Gaul,
vol. 2, Sofia, 2007, p. 227-238.
Tincu, Marc 2008 – S. Tincu, A. Marc, DiscuŃii pe marginea a două statuete
antropomorfe descoperite în aşezarea de la Brănişca – Pe
Hotar (judeŃul Hunedoara), în Corviniana, XII, 2008,
p. 55-65.
Ucko 1996 – P. J. Ucko, Mother, Are You There? Viewpoint: Can We
Interpret Figurines?, în CambArchaeolJ, 6.2, 1996,
p. 300-307.
Valera, Evangelista, – A. C. Valera, L. S. Evangelista, P. Castanheira,
Castanheira 2014 Zoomorphic Figurines and the Problem of Human-Animal
Relationship in the Neolithic and Calcolithic SouthWest
Iberia, în MENGA, 5, 2014, p. 15-41.
Vlassa 1967 – N. Vlassa, Douăsprezece figurine cu cap mobil de la
Turdaş, în Sargetia, IV, 1967, p. 9-16.
Vlassa 1976 – N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note,
BMN, III, Cluj-Napoca, 1976.
Vlassa 1977 – N. Vlassa, Piese turdăşene de influenŃă „orientală”, în
Apulum, XV, 1977, p. 603-612.
Neolithic and Eneolithic Anthropomorphic and Zoomorphic

Representations Found in Hunedoara County
Abstract
The study presents four figurine fragments, retrieved during a field survey
performed in Hunedoara County, at Brănişca – Dâmburi/Pe Hotar (Fig. 1) and Orăştie
– Dealul Pemilor X2/Rompoş (Fig. 2). According to the archaeological repertory of
Hunedoara County, these two locations are well known from dedicated scientific
literature. At Brănişca – Dâmburi we have two anthropomorphic figurines, attributed to

the development phases of Petreşti culture, and materials belonging to Turdaş culture,
with Vinča and Tisa cultural elements. The settlement at Orăştie – Dealul Pemilor X2 is
known since 1880, with archaeological excavations starting in 1992 all the way to 1997,
being picked up again later on, in 2000, for a better understanding of the Turdaş
Neolithic settlement and of the Early Medieval necropolis in the area.
All four fragments are made from homogenous clay, mixed with fine sand and
mica, with a good firing, resulting in varied colourations, from brick red to dark grey.
Three of the items were categorized as zoomorphic figurines, one as a handle or
protoma, schematically shaped as a horn (Fig. 3/2), while the other two are animal
shape fragments, either of bovines or ovicaprines. Among the latter, one is carefully
modelled and decorated on its entire surface with fine incisions, while the head is
realistically depicted, with clear rupture marks where the horns used to be (Fig. 3/1).
The other item, schematically modelled, is a torso from which the four legs were
extracted, depicting a ovicaprine (Fig. 3/3).
The artefact with anthropomorphic characteristics is rather shapeless, with no
anatomical details apart from the outline of a head and torso (Fig. 3/4).
We notice in the scientific literature a particular concern upon the discoveries of
anthropomorphic figurines, one explanation being found in their impressive look, with
carefully modelled and cared for surfaces. This is in contrast to the zoomorphical
figurines not being given a particular significance due to the fact that they are mostly
found in fragments and are very hard to attribute to one species or the other.
The scientific interpretation and the debate on the overall use of this category of
objects is most often controversial, ranging from depictions of the Great Goddess, Great
Mother to simple items used in apotropaic rituals and even as toys created by or for the
children. The zoomorphic figurines are linked to animal grazing and are a symbol of the
animal presence and importance within the community. It is thought that they were
briefly manufactured before the animals were sacrificed or hunted, as they are modelled
in a rather schematic way. This schematization is also linked to the possibility that they
are created by children, as toys that imitate the world around.
The fragmentary state of the pieces is interpreted as following a voluntary one,
made after the piece has fulfilled its purpose or during manipulation, being deposited,
discarded or preserved in certain places. It must be taken into account the manner in
which the artefacts were created, from more than one part, therefore they would easily
broke along the seams.
The figurines presented here, even though they lack clear archaeological
contexts, can be placed, based on analogies, within the chronology of Vinča culture,
phase C, Turdaş or Petreşti cultures. (Translated by C. A. Şuteu).
Fig. 1. The map with the location of the settlements from Brănişca – Dâmburi/Pe Hotar
(processed after Google earth) (Accessed: 14.09.2016)
Fig. 2. The map with the location of the settlements from Orăştie – Dealul Pemilor
X2/Rompoş (processed after Google earth) (Accessed: 14.09.2016)
Fig. 3. 1a-1b. Zoomorphic figurine (Brănişca – Dâmburi/Pe Hotar); 2. Zoomorphic
protoma; 3. Zoomorphic figurine; 4a-4b. Anthropomorphic figurine (Orăştie – Dealul
Pemilor X2/Rompoş) (Photo: Z. Şomcutean)
O STATUETĂ ANTROPOMORFĂ RECENT DESCOPERITĂ LA
ŞEUŞA – ÎN GRUI (COM. CIUGUD, JUD. ALBA)
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu
mariusciuta@yahoo.com
Cuvinte cheie: statuetă antropomorfă, CoŃofeni, ritual, eneolitic final/chalcolitic

Keywords: anthropomorphic statuet, CoŃofeni culture, ritually, Late Copper
Age/Chalcolithic
Articolul de faŃă tratează problematica ridicată de descoperirea recentă a unei

statuete antropomorfe, într-un sit semnalat anterior de către autor, la o simplă cercetare
de suprafaŃă. Descrierea contextului descoperirii, prin reluarea unor elemente de spaŃiu
geo-morfologic, este urmată de descrierea detaliată a artefactului în sine, pentru ca, în
final, să fie acordată atenŃie analogiilor cu piese similare, extrem de reduse numeric, din
arealul culturii CoŃofeni, mai precis din cel al ultimei faze din evoluŃia acesteia (faza III).
O piesă remarcabilă prin caracteristicile sale, care vine să completeze puŃinele
intervenŃii din literatura de specialitate privind fenomenul vieŃii spirituale la comunităŃile
epocii de tranziŃie din epoca cuprului spre epoca timpurie a bronzului.
Contextul
În urmă cu trei ani, publicam un scurt studiu1, privind o serie de materiale
arheologice descoperite în cursul unei cercetări perieghetice efectuate în arealul situat
între localităŃile Ciugud şi Şeuşa, pe cea de a doua terasă a Mureşului2. Sesizam cu acel
prilej, în urma analizei materialelor ceramice şi a caracterului acestora, că se poate vorbi
despre o locuire a unei comunităŃi aparŃinând culturii CoŃofeni, mai precis fazei finale
(IIIb) din evoluŃia acestei culturi3. Precizam atunci, unele prime ipoteze de lucru privind
tipul şi caracterul locuirii, legăturile potenŃiale cu cele mai apropiate locuiri
contemporane cercetate în vecinătate, sursele de materii prime şi rolul pe care ar fi putut
să-l joace aceasta4. Un loc special era acordat raporturilor posibile cu aşezările
contemporane învecinate, de la Şeuşa – Gorgan, Şeuşa – Groapa Răcurelelor,
Straja etc.
Reluarea repetată a cercetării perieghetice în perimetul delimitat de terasa înaltă,
dominantă a ramei nordice a Dealului łuŃuiului, între Valea ŞeuşiŃei (Valea Socilor) şi
Culoarul Mureşului, în zona relativ centrală a arealului în care au fost semnalate
materialele arheologice mai sus invocate, avea să ducă la descoperirea, în luna februarie
a anului 2017, a unei piese deosebite, prin calităŃile sale artistice, prin implicaŃiile sale,
1
Ciută 2014, p. 11-24. Aici şi datele complete privind localizarea exactă şi caracteristicile geo-
morfologice ale perimetrului în care au fost descoperite materialele arheologice.
2
De reŃinut faptul că una dintre concluziile studiului, legată de specificul geo-morfologic, era aceea că
în preistorie aceasta a fost, de fapt, terasa I a Mureşului, mutarea cursului acestuia spre vest fiind atribuită
secolelor recente, un martor al meandrului pe care îl făcea cândva râul fiind lacul (Tău) care era figurat
încă pe prima ridicare topografică Josefină (Ciută 2014, p. 12-13, fig. 1-2).
3
Ciută 2014, p. 13-19.
4
Ciută 2014, p. 19-22.
140 O statuetă antropomorfă recent descoperită la Şeuşa
dar şi prin raritatea artefactelor de acest gen descoperite în cadrul cercetării principalelor
situri aparţinând locuirilor culturii Coţofeni.
Fig. 1. Vedere asupra sitului Şeuşa – În Grui, dinspre nord-vest, de pe DJ 107C. Cu săgeata este
indicat locul exact al descoperirii statuetei. În plan îndepărtat vârful Gorgan (Foto:
M.-M. Ciută)
Fig. 2. Vedere de detaliu, dinspre sud-est, de pe terasă, asupra sitului de la Şeuşa – În Grui.
Cu săgeata este indicat locul descoperirii statuetei (Foto: M.-M. Ciută)
Marius-Mihai Ciută 141
Este vorba despre o statuetă antropomorfă (idol), fragmentară, de dimensiuni

relativ mari (comparativ cu cele ale altor piese similare), care a fost găsită la suprafaţă,
în pământul deranjat de lucrările agricole 5. Momentul prielnic al descoperirii, în care
vegetaţia lipsea, a fost completat şi prin alte materiale ceramice, similare celor
prezentate anterior.
Descriere
Piesa este realizată din lut, degresat cu nisip, bine ars într-o tehnică mixtă,
predominant reducătoare, având o culoare brun-cenuşie pe suprafaţa frontală şi cenuşiu-
închisă pe partea dorsală. Suprafaţa, bine netezită şi chiar lustruită, este acoperită parţial
cu o crustă de carbonat de calciu, iar cele patru spărturi ale piesei (cap, braţe, trunchi)
sunt vechi, inclusiv pe acestea apărând, constant, crusta de carbonat de calciu. Culoarea
neuniformă poate trăda arderi secundare ale artefactului.
Piesa are o înălţime maximă de 5,6 cm, o lăţime maximă de 4,5 cm şi o grosime
de 1 cm. În general are forma unei plăci aplatizate, modelată plastic prin netezire/rulare,
excepţie făcând capul, redat sub forma unui disc, dispus oblic pe gâtul personajului.
Discul ce reprezintă capul se îngustează spre extremitate (circumferinţă), căpătând
aspectul unei muchii relativ ascuţite. Lipseşte partea dreaptă a capului, dar este de
presupus că nici în cadrul acesteia nu ar fi existat elemente de decor, aşa cum arată
jumătatea stângă, păstrată foarte bine, bine lustruită, care are prevăzută la extremitatea
laterală o perforaţie vertical-transversală a discului, reprezentând urechea personajului.
Braţele pornesc spre lateral, oblic, uşor ridicate, lipsindu-le extremităţile.
Fig. 3. Statueta antropomorfă descoperită la Şeuşa – În Grui 6 (Foto: C. A. Şuteu)
5
Ciută 2014, p. 13, fig. 3-4. La momentul de faţă, zona cea mai ridicată a terasei pe care se află
localizat situl arheologic este ocupată cu o cultură de lucernă, proprietar al terenului fiind cetăţeanul Buda
Toma, domiciliat în Şeuşa, la nr. 28. Materialele arheologice, integral, se află în colecţiile Muzeului „Ioan
Raica” din Sebeş.
6
Foto Călin A. Şuteu, căruia îi mulţumim şi pe această cale.
Deşi incomplete, locurile de rupere par să indice modul în care evoluau acestea,
respectiv în ce direcŃie erau orientate. În fine, partea inferioară este ruptă, transversal,
tot din vechime, dovadă stratul compact de depuneri de carbonat de calciu. Partea
frontală dovedeşte o mai atentă tratare, pe alocuri fiind uşor de recunoscut lustrul
(slipul) acesteia. FaŃa personajului, orientată în sus, de culoare brun-cărămizie, păstrează
cel mai bine slipul obŃinut prin lustruire. Nu există nici un element care să indice
detaliile anatomice de pe faŃă, după cum nu există nici un indiciu legat de reprezentarea
sânilor sau a altor elemente decorative (detalii anatomice, haine, tatuaje etc.). Partea
dorsală, îndeosebi spre partea dreaptă, poartă urma unei loviri (frecări) recente, cel mai
probabil de la plug, cu ocazia scoaterii la suprafaŃă a artefactului.
Fig. 4. Statueta antropomorfă descoperită la Şeuşa – În Grui (Desen: M.-M. Ciută)
Piesei i s-a dorit, probabil, obŃinerea unui efect de simetrie, specific redării
corpului omenesc, efect oarecum ratat, deoarece umărul braŃului stâng este situat mai
ridicat faŃă de cel drept, asta dacă nu cumva tocmai acest efect a fost în intenŃia
artizanului. Oricum, remarăm eleganŃa redării gâtului, arcuit, cu detalii bine realizate.
Artefactul se înscrie în categoria cea mai frecvent descoperită în cadrul
fenomenului cultural, acela cu capul redat sub formă de disc, aşezat oblic pe un corp
scurt, aplatizat, cu cele două braŃe scurte ridicate şi cu partea inferioară circulară7.
Deşi îi lipsesc atributele sexuale (sânii, triunghiul pubian etc.), este de presupus că
personajul reprezentat (într-o manieră canonică după cum vom vedea) este, cel mai
probabil, o femeie. Este, practic, o variantă de reprezentare a orantei8, a adoratoarei,
asociată cu un presupus cult reminiscent al fecundităŃii şi fertilităŃii, conservat din
epocile anterioare, ale pietrei.
7
Roman 1976, p. 30-31; Ciugudean 2000, p. 39.
8
Ciugudean 2000, p. 40. Tot aici şi analogiile idolilor CoŃofeni cu cei din mediul Baden.
Analogii
PrezenŃa reprezentărilor plastice umane în cadrul aşezărilor CoŃofeni cercetate
arheologic – având o destinaŃie/funcŃionalitate cel mai probabil cultică – se dovedeşte a
fi extrem de rară. Astfel, în termeni strict statistici, sesizăm că în cei 24 de ani trecuŃi de
la prima publicare monografică a culturii CoŃofeni9 şi până la reluarea problematicii
acesteia – de data aceasta pentru un areal restrâns geografic, doar pentru teritoriul
Transilvaniei şi Banatului10 – înregistrăm o creştere a numărului lor cu doar 10 piese11!
Numărul extrem de scăzut al pieselor modelate antropomorf – în condiŃiile existenŃei, la
momentul de faŃă, a unui număr de peste 1000 de semnalări de descoperiri/locuiri
CoŃofeni – a fost şi motivul pentru care problematica ridicată de acestea, respectiv a
funcŃionalităŃii şi semnificaŃiilor lor să fie tratată sumar de către autori, uneori chiar
expeditiv12.
Mai recent, urmare atât a unor noi descoperiri efectuate de arheologi, dar şi ca
urmare a orientării cu predilecŃie a studiului asupra acestui fenomen cultural,
înregistrăm însă noi contribuŃii, care au lărgit cantitativ şi interpretativ cunoştinŃele cu
privire la acest tip de artefact13. Astfel, un fapt remarcat recent este că la nivelul întregii
culturi, marea majoritate a statuetelor provin din contexte neprecizate sau cercetări de
suprafaŃă şi descoperiri întâmplătoare14. Un caz aparte îl reprezintă doar locuirea de la
Şeuşa – Gorgan, care a oferit 13 statuete antropomorfe fragmentare, cu o mai mare
varietate tipologică decât aveam cunoştinŃă până în prezent, toate cu contextul bine
precizat, din care 7 au fost descoperite în contexte închise15, locuinŃe de suprafaŃă sau
gropi cu caracter cultic16.
Cele mai apropiate analogii ale piesei noastre le întâlnim în arealul geografic al
Văii Mureşului, la Straja17 şi Lopadea Veche18 – îndeosebi în maniera de redare a
capului şi a urechilor prin intermediul perforaŃiilor; la Unirea19 – în maniera de redare a
capului cu perforaŃii, a formei corpului, plată şi a braŃelor orientate în sus; la Câlnic20 –
în maniera de redare a capului cu perforaŃii, la Şeuşa – Gorgan21 în modul de redare a
9
Roman 1976, p. 30-31, 151, pl. 51/5-9, 10-12. Sunt reprezentate grafic doar 8 piese plastice
antropomorfe din lut, descoperite pe teritoriul Transilvaniei (Roman 1976, p. 30).
10
Ciugudean 2000, p. 243-244, pl. 117, 118/1-6. Sunt reprezentate grafic 16 piese plastice
antropomorfe din lut.
11
Ciugudean 2000, p. 39.
12
Monografia lui Petre Roman acordă 2 fraze problematicii reprezentărilor antropomorfe (Roman
1976, p. 30-31), în vreme ce mai recenta lucrare a lui Horia Ciugudean îi alocă o pagină şi jumătate
(Ciugudean 2000, p. 39-40).
13
Popa 2004; Popa, Rustoiu, Popovici 2004; TuŃulescu 2008; Popa 2012a; Popa 2012b; Popa 2015 cu
bibliografia aferentă; Popa, Ciută 2016 cu bibliografia aferentă. Fără îndoială, teza de doctorat a lui
Cristian Ioan Popa, susŃinută în anul 2009, a sintetizat toate descoperirile de acest tip, corespunzând
teritoriului Transilvaniei, realizând şi o completă prezentare a punctelor de vedere diferite, cu privire la
interpretările date de autorii cercetărilor sau de către cei care s-au aplecat asupra problemei. Neavând
acces la impresionanta lucrare manuscrisă (12 volume), nu ne rămâne decât să aşteptăm cu deosebit
interes publicarea acesteia, demers pe care îl vedem aproape obligatoriu, inclusiv din perspectiva
acumulării unui bogat material bibliografic apărut ulterior, în ultimii 8 ani.
14
Popa, Ciută 2016, p. 166.
15
Popa, Ciută 2016, p. 166-167.
16
Popa, Ciută 2016, p. 166-167.
17
Ciugudean 2000, p. 243, pl. 117/9.
18
Ciugudean 2000, p. 243, pl. 117/5.
19
Ciugudean 2000, p. 243, pl. 117/2-3.
20
Ciugudean 2000, p. 243, pl. 117/4.
21
Popa, Ciută 2016, p. 164-167, pl. 1/1-4, 2/1-2, 5/1.
capului discoidal, cu perforaŃie22, a braŃelor orantă, precum şi a părŃii inferioare a

corpului plat, în condiŃiile în care acceptăm ideea că partea inferioară a corpului plat se
termina cu acea formă circulară, cu decor sau fără decor23 şi Câlnic24.
Analogii apar şi în cazul unor descoperiri aflate la distanŃe mai mari, cum ar fi cea
de la: Leliceni25 – aici regăsind, probabil, cea mai apropiată analogie ca morfologie şi
mod de redare26 cu cea a statuetei de la În Grui; în fine Boarta27 – în maniera de redare a
capului şi a corpului plat.
Aşa cum arătam într-un studiu recent, dedicat plasticii antropomorfe de la Şeuşa –
Gorgan28, o observaŃie ce trebuie subliniată este cea a stării fragmentare a piesei de
plastică antropomorfă din situl de la Şeuşa – În Grui, fapt ce se înscrie în nota generală
din aria acestei culturi. Fragmentarea statuetelor era un obicei practicat frecvent la
comunităŃile preistorice; această fragmentare se putea produce fie în timpul
ceremoniilor de cult, fie după, urmate apoi de abandonarea pieselor29. Rupturile vechi
ale statuetei sunt confirmate de depunerile uniforme de carbonat de calciu pe aceste
suprafeŃe, similar pe cele neafectate de rupturi.
Privitor la plastica din cea mai apropiată aşezare cercetată sistematic, cea de la
Şeuşa – Gorgan30, care a oferit un lot remarcabil şi numeros de statuete antropomorfe
fragmentare, nu putem să nu remarcăm prezenŃa tipului de statuetă, plată cu braŃele
ridicate în tip de orantă, concomitent cu prezenŃa unor tipuri inedite, cu potenŃiale
legături în cultura Baden31. Am prezentat anterior, în studiul din 2014, modul în care
asociam locuirea de la Şeuşa – În Grui, cu cele mai bine cunoscute, şi cercetate, de la
Şeuşa – Gorgan şi Şeuşa – Groapa Răcurelelor, prilej cu care, avansam cu titlul de
ipoteză de lucru, că locuirea de la În Grui să fie oarecum una secundară a celei de la
Gorgan, legată de ocupaŃiile pescuitului şi a culesului scoicilor, complementare
ocupaŃiilor principale ale comunităŃilor care locuiau vârful şi versanŃii vestici, terasaŃi,
ai dealului Gorgan32.
La momentul de faŃă, considerăm că locuirea CoŃofeni de la Şeuşa – În Grui pare
să nu fi fost una de lungă durată şi nici de intensitate deosebită. Ea este mai degrabă una
temporară, asociată (contemporană) aşezărilor stabile de la Şeuşa – Gorgan şi de la
Şeuşa – Groapa Răcurelelor, cu rol de aprovizionare cu produse alimentare
suplimentare, adiacente. Aproape cert este faptul că statueta provine dintr-o locuinŃă,
deoarece în perimetrul în care a fost descoperită au fost relevate şi fragmente de chirpici
ars33, aşchii din silex, fragmente ceramice, cochilii de soici de râu etc.
Atribuirea genului statuetei ca fiind cel feminin, chiar în lipsa elementelor
plastice figurative care să îl indice, o bănuim în aceeaşi manieră cu cea a marii
majorităŃi a statuetelor cunoscute în mediul CoŃofeni, respetiv o vedem ca o
22
Popa, Ciută 2016, p. 168, pl. 2/1, 4/1. De remarcat faptul că autorii studiului consideră perforaŃia ca
reprezentând ochii personajului. Este de discutat dacă aceste perforaŃii, amplasate pe extremitatea discului
pot fi interpretate ca ochi sau, aşa cum propuneam mai sus, ca urechi.
23
Popa, Ciută 2016, p. 167, notele 11-18.
24
Ciugudean 2000, p. 243, pl. 117/8.
25
Ciugudean 2000, p. 243, pl. 117/6, 118/3-4.
26
Roman 1976, pl. 51/6; Ciugudean 2000, pl. 117/6.
27
Ciugudean 2000, pl. 118/1.
28
29
30
Popa, Ciută 2016, p. 163-182.
31
Popa, Ciută 2016, 168-172.
32
Ciută 2014, p. 23-26.
33
Ciută 2014, p. 21-24.
reminiscenŃă, chiar într-o lume îndeobşte nouă, a vechilor reprezentări cultice ale
neoliticului şi eneoliticului.
Bibliografie
Ciugudean 2000 – H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat:

Cultura CoŃofeni, BHAB, XXVI, Timişoara, 2000.
Daisa-Ciută, Ciută, – B. Daisa-Ciută, M.-M. Ciută, ContribuŃii la cunoaşterea
2004 paleomediului şi a practicilor cultice eneolitice. Altarul-
grânar de la Şeuşa-„Gorgan” (I), în Corviniana, VIII, 2004,
p. 57-64.
Ciută 2004 – M. Ciută, Cercetări arheologice sistematice la Şeuşa-
„Gorgan”, (com. Ciugud, jud. Alba), în PA, IV, 2004,
p. 129-137.
Ciută 2009 – M. Ciută, A Chalcolithic Cultual Pit (Bothroy) discovered
at Şeuşa-Gorgan (Alba County), în vol. ed. V. Cotiugă,
F. A. Tencariu, G. Bodi, Itinera in Praehistoria. Studia in
Honorem Magistri Nicolae Ursulescu Quinto et
Sexagesimo Anno, Iaşi, 2009, p. 227-234.
Ciută 2014 – M.-M. Ciută, O nouă locuire CoŃofeni la Şeuşa-În Grui
(com. Ciugud, jud. Alba), în Terra Sebus, 6, 2014, p. 11-24.
Ciută, Gligor 2003 – M. Ciută, A. Gligor, Descoperiri arheologice în situl de la
Şeuşa-„Gorgan” (com. Ciugud, jud. Alba). I., în Apulum,
XL, 2003, p. 1-37.
Ciută, Gligor 2004 – M. Ciută, A. Gligor, Archaeological Findings in the Site of
Şeuşa-“Gorgan” (Ciugud Parish, Alba County). I., în vol.
ed. C. C. Roman, D. Diaconescu, N. Cerişer, Studii de
istorie veche şi arheologie. Omagiu profesorului Sabin
Adrian Luca, BAHC, IV, Hunedoara, 2004, p. 45-81.
Ciută, Gligor 2006 – M.-M. Ciută, A. Gligor, Neue Funde aus Şeuşa-Gorgan
(Gemeinde Ciugud, Kreis Alba) in Siebenbürgen, în Das
Altertum, 51, 4, 2006, p. 251-279.
Oargă, Dima 2004 – C. Oargă, C. Dima, Descoperiri CoŃofeni din periegheză la
Şeuşa şi Drîmbar (jud. Alba), în PA, IV, 2004, p. 49-62.
Popa 2004 – C. I. Popa, Reprezentări speciale pe ceramica de tip
CoŃofeni. Aspecte ale cultului urano-solar în preistorie, în
Apulum, XLI, 2004, p. 113-145.
Popa 2012a – C. I. Popa, Cel mai vechi tip de plastică antropomorfă
CoŃofeni. Statueta cu capul mobil de la Petreşti, în Terra
Sebus, 4, 2012, p. 133-153.
Popa 2012b – C. I. Popa, ContribuŃii la preistoria Văii Sebeşului (I).
Locuiri CoŃofeni din zona deluroasă, BMS, III, Alba Iulia,
2012.
Popa 2015 – C. I. Popa, În căutarea identităŃii unei lumi. Cultura
CoŃofeni - între hăŃişul terminologic şi practica „expunerii
arheologice”, în Terra Sebus, 7, 2015, p. 11-58.
Popa, Rustoiu, – C. I. Popa, G. T. Rustoiu, P. Popovici, Două noi piese de
Popovici 2004 plastică preistorică, în PA, IV, 2004, p. 36-48.
Popa, Ciută 2016 – C. I. Popa, M.-M. Ciută, Plastica antropomorfă CoŃofeni

de la Şeuşa-Gorgan (jud. Alba), în vol. ed. D. Micle,
A. Stavilă, C. Oprean, S. ForŃiu, Arheovest.
Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie. In Honorem
Prof. Univ. Dr. Adrian Bejan, IV1, Timişoara, 26 noiembrie
2016, Szeged, 2016, p. 163-182.
Roman 1976 – P. I. Roman, Cultura CoŃofeni, BA, XXVI, Bucureşti,
1976.
TuŃulescu 2008 – I. TuŃulescu, Câteva contribuŃii la cunoaşterea culturii
CoŃofeni de pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea.
Cercetările arheologice din anul 2002 de la Valea Răii-
Copăcelu, în SUCSH, 5, 2008, p. 17-27.
An Anthropomorphic Clay Statuette Discovered at Şeuşa – În Grui

(Ciugud Commune, Alba County)
Abstract
The present paper brings to the attention of those interested in the study of the
phenomenon of the spirituality of the peoples from Eneolithic Age from Transylvania –
more specific on the Middle Mureş Valley – an item presented here (Fig. 3-4). It is
about a specific artefact: an anthropomorphic clay idol (statuette), discovered in
February 2017, during a surface survey inside a recently signaled archaeological site at
Şeuşa – În Grui (Ciugud Commune, Alba County). The site belongs to the CoŃofeni
culture (Fig. 1-2).
The author presents the place of the discovery, with characteristic geo-
morphological elements, and the specific characteristics of the piece. Besides, the
characteristics mentioned above it is obvious that they belong to the final phases of this
phenomenon in the area, namely to the so-called “Late CoŃofeni culture”. The research
carried out at a series of archaeological sites showed the presence of the Transylvanian
Depression.
The piece has a maximum height of 5.6 cm, a maximum width of 4.5 cm, and a
thickness of 1 cm. It generally has the shape of a flattened, molded plastic full of
smoothing/rolling except for the head, played in the form of a disc, sloping obliquely on
the character's neck. The disk that represents the head narrows towards the extremity
(circumference), taking on the appearance of a relatively sharp edge. The right-hand
side of the head is missing, but it is also presumed that there would have been no
decoration elements, as shown by the left-hand half retained very well, well polished,
which has at the lateral end a vertical-transverse perforation of the disc, representing the
character's ear (or eye). The arms start to the side, oblique, slightly raised, missing the
extremities.
The artefact belongs to the category most frequently found in the cultural
phenomenon, the disc-shaped head, slanting obliquely on a short, flattened body, with
the two short arms raised and the lower circular part (Fig. 3-4). Although it lacks the
sexual attributes (breasts, pubic triangle, etc.), it is supposed that the character
represented (in a canonical manner as we will see) is most likely a woman. It is
basically a variation of the ornament, the adorator, associated with a supposed cult
reminiscent of fecundity and fertility, preserved from the earlier epochs of the stone.
The presence of human plastic representations in archaeologically researched

CoŃofeni settlements – having a most likely cultural destination/functionality – proves to
be extremely rare. Thus, in strictly statistical terms, we notice that in the 24 years since
the first monographic publication of the CoŃofeni culture and until the resumption of its
problem – this time for a narrow geographical area, only for the territory of
Transylvania and Banat – we have recorded an increase of their number with only
10 pieces! The extremely low number of anthropomorphically shaped pieces – in the
current conditions of more than 1000 habitations/discoveries of CoŃofeni – was also the
reason why the problems raised by them, their functionality and their meanings be
treated briefly by the authors, sometimes even expeditious.
The nearest analogies of our statuette are found in the geographical area of the
Mureş Valley, Straja and Lopadea Veche, Unirea, Şeuşa – Gorgan and Câlnic.
Analogies also occur in the case of more distant discoveries such as Leliceni and Boarta
– in the manner of playing the head and the flat body.
As we have seen in a recent study dedicated to the anthropomorphic plastics of
Şeuşa – Gorgan, an observation to be emphasized is that of the fragmentary state of the
anthropomorphic plastic piece from the site Şeuşa – În Grui, which is included in the
note general in the area of this culture. Fragmentation of statuettes was a common
practice in prehistoric communities. This fragmentation could occur either during the
ceremonies of worship or after, followed by the abandonment of the pieces. Old statuary
crashes are confirmed by the uniform deposition of calcium carbonate on these surfaces,
similar to those not affected by crashes.
Fig. 1. View on the Şeuşa – În Grui site, from the north-west, on DJ 107C. The exact
place of the statue's discovery is indicated by the arrow. In the background the Gorgan
peak (Photo: M.-M. Ciută)
Fig. 2. View from the south-east to the site of Şeuşa – În Grui. With the arrow is
indicated the place of the statue's discovery (Photo: M.-M. Ciută)
Fig. 3. Anthropomorphic statuette discovered at Şeuşa – În Grui (Photo: C. A. Şuteu)
Fig. 4. Anthropomorphic statuette discovered at Şeuşa – În Grui (Drawing:
M.-M. Ciută)
AŞEZĂRI COłOFENI ŞI WIETENBERG
DIN JUDEłUL HUNEDOARA
OCTAVIAN-CRISTIAN ROGOZEA
Universitatea de Vest din Timişoara
rogozeaoctavian@yahoo.com
FLORENTINA MĂRCUłI
Cercetător independent
tinamartis2003@yahoo.com
RĂZVAN GUGUł
Speobrad, Brad
gugut_razvan@yahoo.ro
SIMION CÂMPEAN
Aerodromul Săuleşti
simizbor@yahoo.com
Cuvinte cheie: cercetări de suprafaŃă, aşezare, peşteră, eneolitic, epoca bronzului

Keywords: field survey, settlement, cave, Eneolithic, Bronze Age
ÎnŃelegerea modului de alegere a habitatului de către unele comunităŃi umane

stă la baza majorităŃii studiilor de arheologie a peisajului. Din nefericire pentru multe
epoci şi culturi arheologice nu există date exacte legate de amplasarea aşezărilor, chiar
dacă acestea sunt arhicunoscute în bibliografia de specialitate. Prezentul studiu îşi
propune să adauge la repertoriul aşezărilor atribuite fazei III a culturii CoŃofeni,
cunoscute cu coordonate geografice exacte, patru puncte: Peştera Ionileşti/Peştera de
sub Bulz, Călan – Măgura Călanului, Chimindia şi Mada. În cazul aşezării de la Călan
– Măgura Călanului alături de numeroasele materiale CoŃofeni au fost identificate şi
puŃine fragmente ce pot fi atribuite epocii bronzului (cultura Wietenberg).
Prezentul studiu îşi propune să introducă în circuitul ştiinŃific patru puncte cu

descoperiri arheologice atribuite culturii CoŃofeni şi un punct cu descoperiri atribuite
epocii bronzului, mai precis culturii Wietenberg. Dintre cele patru puncte cu descoperiri
CoŃofeni, doar două sunt inedite (Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz şi Mada-1).
Materialele CoŃofeni de la Călan – Măgura Călanului şi de la Chimindia sunt amintite
doar, fără a fi precizate repere geografice exacte sau fără a fi ilustrat materialul
arheologic. În momentul de faŃă, dezvoltarea arheologiei peisajului permite efectuarea
de analize pertinente legate de mediu şi modalităŃile în care comunităŃile umane îl
exploatează, însă pentru analize de acest tip, sunt obligatorii repere geografice clare,
distanŃe faŃă de surse de apă, surse de sare şi alte resurse indispensabile. Din aceste
motive am ales să reluăm cele două puncte cunoscute în bibliografia de specialitate.
În studiul de faŃă, informaŃiile cuprinse în structura repertoriului arheologic, cu
prezentarea în ordine alfabetică a localităŃilor cu descoperiri arheologice, au fost
sistematizate astfel: A. Istoricul cercetărilor, B. Coordonate geografice (centru
aproximativ sit), C. Coordonate STEREO 70 (centru aproximativ sit), D. Repere
geografice, E. Repere hidrografice, F. Forma de relief şi G. Materialul arheologic.
150 Aşezări CoŃofeni şi Wietenberg din judeŃul Hunedoara
1. Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz1, com. Bulzeşti, jud.

Hunedoara (Pl. I/1-2)
A. Cavitatea accesibilă prin cele trei intrări situate în masivul Piatra Bulzului,
comuna Bulzeştii de Sus, judeŃul Hunedoara, este cunoscută de localnici cu denumirea
de Peştera de sub Bulz. Materialele arheologice atribuite culturii CoŃofeni din această
peşteră au fost descoperite de către Răzvan GuguŃ, membru al asociaŃiei Speobrad, în
anul 2011.
B. Lat. 46° 17' 17.92'' N, Long. 22° 45' 37.97'' E, 654 m altitudine.
C. (Y) 534502.94424 (X) 327602.61273.
D. Peştera se găseşte în versantul stâng din bazinul superior al văii Uibăreşti –
afluent de dreapta al Crişului Alb, în proximitatea cătunului Ionileşti, comuna Bulzeştii
de Sus.
Fig. 1. PoziŃia locuirii CoŃofeni de la Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz
(prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, şi Google earth) (Accesat:
18.04.2017)
E. În zona activă a peşterii curge constant un fir de apă.

F. Din punct de vedere geologic depozitele existente în zonă aparŃin
sedimentarului unităŃii de Crişul Alb (wildflysch) depus în fosele unităŃilor de Bucium şi
Drocea-Criş. Depozitele carstificabile sunt alcătuite din calcare de vârstă jurasic
superior-cretacic inferior (kimmeridgian-berriassian) şi se prezintă sub formă de
olistolite diseminate. Eroziunea diferenŃială contribuie la formarea unui relief specific
MunŃilor Metaliferi şi Trascău.
Peştera s-a format în lungul unei linii de falie ce separă masivul olistolitic de
vârstă jurasică Bulzin în două unităŃi separate, Piatra Bulzului (alt. 966,5 m) şi Piatra
Ionileştilor (alt. 779 m). Apele adunate într-un mic bazin de recepŃie pătrund prin
intrarea amonte (străpungere hidrocarstică) şi reapar la baza masivului prin intrarea
aval. Rezultă astfel o peşteră de 386 de metri dezvoltare şi 37 de metri denivelare
dezvoltată pe două niveluri de carstificare, unul superior, parŃial activ la debite mai
mari, şi unul inferior, activ tot timpul anului.
Nivelul superior este caracterizat de o bună circulaŃie a aerului datorată intrărilor
şi spaŃiilor mari. Depozitele sedimentare sunt formate din blocuri de incaziune
autohtone, argile şi prundişuri alohtone. Lipsesc depunerile carbonatice.
1
Cod speo 3114/1.
Octavian-Cristian Rogozea, Florentina MărcuŃi, Răzvan GuguŃ, Simion Câmpean 151
Nivelul inferior se prezintă sub forma unei galerii active înguste de tip canion. În
capătul din amonte al acesteia, o intersecŃie de falii duce la formarea unei săli de mici
dimensiuni, unde o galerie de tip horn face legătura cu nivelul superior. Planşeul este
format din depozite carbonatice depuse peste aluviuni. Apar şi câteva formaŃiuni
carbonatice de picurare şi prelingere.
G. Materialul arheologic descoperit în această peşteră este deosebit de numeros,
dar fragmentat puternic. PuŃinele fragmente tipice sunt decorate cu incizii în reŃea
(Pl. II/1-3).
2. Călan – Măgura Călanului, jud. Hunedoara (Pl. I/3)

A. PotenŃialul arheologic al Măgurii Călanului a fost remarcat încă din anul
1974, când Hadrian Daicoviciu aminteşte aici o carieră pentru extragerea pietrei
necesară construcŃiei unor edificii dacice2. Ulterior această informaŃie este reluată în
numeroase lucrări care tratau subiectul carierelor de piatră sau al minelor3. Pe lângă
informaŃiile legate de cariera de piatră, zona mai este cunoscută şi pentru unele
materiale atribuite culturii CoŃofeni, descoperite pe abruptul măgurii4 şi în zona aflată
deasupra carierei de piatră, la cca. 50-60 m mai sus de aceasta5. O nouă cercetare de
suprafaŃă a fost întreprinsă de către Florentina MărcuŃi şi Simion Câmpean în anul 2014.
După survolarea zonei şi obŃinerea de fotografii aeriene, aici a fost identificată şi o
structură circulară (Pl. I/3).
B. Lat. 45° 45' 46.58" N, Long. 23° 2' 34.14" E, 458 m altitudine.
C. 347910.02790 (X), 475556.06747 (Y).
D. Situl se află la 5,1 km NE de biserica ortodoxă din Băcia, la 9,36 km NV de
biserica ortodoxă din Boşorod şi la 9,9 km SSE de biserica catolică din Simeria.
Fig. 2. PoziŃia aşezărilor CoŃofeni şi Wietenberg de la Călan – Măgura Călanului (prelucrare

după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, şi Google earth) (Accesat: 18.04.2017)
E. La 2,75 km est de cursul Streiului.

F. Situl este amplasat pe o terasă.
2
Daicoviciu 1972, p. 51.
3
Wollmann 1973, p. 107; Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 105; Floca 1981, p. 13; Glodariu 1983,
p. 36; Florea 1986-1987, p. 89; Moraru, Pârvu 1988-1991; Mârza 1995, p. 202-205; Iaroslavschi 1997,
p. 30-31, 33, 39; BoroneanŃ 2000, p. 141.
4
Luca 2008, p. 41.
5
Molnár 1997, p. 363.
G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct, atribuite culturii CoŃofeni,

sunt decorate cu diverse motive executate prin incizare (Pl. II/8, III/2, 4), incizare şi
mici împunsături (Pl. II/3), aplicarea unei serii de trei butoni semisferici dispuşi
orizontal (Pl. III/5), incizii scurte oblice aplicate pe buza evazată (Pl. II/10) sau în
tehnica furchenstich (Pl. II/4-7, III/1). Din ansamblul formelor specifice acestei culturi
au putut fi reconstituite şi implicit identificate: cana (Pl. II/4-5) şi amfora (Pl. II/10).
Tot în acest punct au fost descoperite şi două fragmente ceramice care aparŃin
bronzului mijlociu, mai precis, culturii Wietenberg. Primul fragment este decorat prin
aplicarea unui decor compus dintr-un şir de triunghiuri orientate cu vârful înspre baza
vasului şi incizii mici triunghiulare grupate într-un motiv semicircular (Pl. III/6). Cel de
al doilea fragment este decorat tot prin incizare. Motivul de decor realizat are aspectul
unei benzi cu împusături (Pl. II/9).
În ceea ce priveşte structura circulară, identificată cu ajutorul imaginilor aeriene,
putem presupune, cu rezevele de rigoare, că ne aflăm în faŃa unei posibile fortificaŃii
circulare. Analiza regresivă a hărŃilor topografice relevă marcarea acesteia pe una dintre
hărŃile întocmite în perioada imperiului Habsburgic, mai exact pe cea de a doua ridicare
topografică, însă forma acesteia este ovală (Fig. 3). Suprapunerea acestei hărŃi peste
imaginile satelitare ne confirmă că este vorba despre aceeaşi structură. Sub aspectul
datării şi atribuirii culturale, putem doar specula că aparŃine culturii CoŃofeni, fiind
cunoscute fortificaŃii în această fază6.
Fig. 3. Amplasarea structurii circulare de la Călan – Măgura Călanului pe cea de a doua ridicare
topografică habsburgică, 1806-1869 (prelucrare după www.mapire.eu) (Accesat: 11.06.2017)
3. Chimindia, com. Hărău, jud. Hunedoara (Pl. I/4)

A. De pe teritoriul localităŃii sunt amintite, încă din 1942, de către arheologul
Márton Roska, materiale arheologice atribuite culturii CoŃofeni, descoperite undeva în
hotarul satului, însă fără a se preciza un punct anume sau repere pentru identificarea
zonei7. InformaŃia a fost preluată şi inclusă în lucrările cu caracter de repertoriu al
judeŃului Hunedoara8.
6
Roman 1976, p. 43.
7
Roska 1942, p. 121.
8
Luca 2005, p. 15, nr. 107/1a; Luca 2008, p. 47, nr. 108/1a.
C. 343323.12091 (X), 491605.46268 (Y).
D. Situl se află la 2 km V de biserica ortodoxă din Hărău, la 1,6 km NV de
biserica reformată din Chimindia, la 7,4 km S de biserica ortodoxă din Certeju de Sus şi
la 1,3 km N de şoseaua Hărău – Chimindia (DN 107A).
Fig. 4. PoziŃia aşezării CoŃofeni de la Chimindia – 1 (prelucrare după harta DirecŃiei

Topografice Militare, ediŃia 1975, şi Google earth) (Accesat: 18.04.2017)
E. Situl se află la 2,5 km N de râul Mureş şi la 500 m N de un izvor de coastă.

F. Aşezarea este amplasată pe versantul sudic al unui masiv calcaros.
G. Fragmentele ceramice sunt decorate prin incizarea unor linii care acoperă
suprafaŃa vasului (Pl. V/1-2, 5, VI/1, 5, 7, VII/1-2, 4, XI/5), în tehnica furchenstich
(Pl. IV/3, 5, V/8, VI/3-4, 6, 8, VIII/1), impresiuni scurte sub buză (Pl. V/3-4, 6, VII/5,
X/1-4) sau prin aplicarea unor brâuri modelate plastic, dispuse orizontal, cu alveole în
asociere cu incizii (Pl. IX/2-3), butoni lungi dispuşi perpendicular pe buză (crestaŃi sau
nu), în asociere cu incizii scurte sub buza vasului (Pl. IX/5-6), butoni semicirculari –
„potcoavă” cu alveole, asociaŃi cu incizii (Pl. IX/1-3). Toartele descoperite în acest
punct sunt fie simple, nedecorate, ovale în secŃiune (Pl. IV/2, 4, 6), fie plate, decorate
puternic cu incizii scurte, grupate în şiruri (Pl. IV/1). Tot elementelor modelate plastic,
însă cu funcŃionalitate practică, îi aparŃine şi un tip de toartă buton dispusă orizontal sub
buză (Pl. VII/3). Tipurile de vase identificate sunt: vasele borcan (Pl. III/7, V/7/, VI/4,
VIII/2, 5), castroanele (Pl. III/8, VIII/3-4, IX/5-6, X/1-4, XI/1), ceştile (Pl. IV/5, V/8,
VI/3-4), cănile (Pl. VIII/1), diferite tipuri de amfore (Pl. VI/2, IX/1, 3-4, XI/3-4),
străchinile (Pl. VII/3, 5, XI/2). În afară de fragmentele de perete sau buză de aici, au
mai fost recoltate şi diverse tipuri de fund de vas (Pl. XII/1-6). Pe lângă numeroasele
fragmente ceramice aici, au fost descoperite şi mai multe fragmente de chirpici care
păstrau amprenta nuielelor din structura unor pereŃi, cel mai probabil aparŃinând unor
locuinŃe de suprafaŃă.
4. Mada – 1, com. Balşa, jud. Hunedoara (Pl. I/5)

A. Situl a fost decoperit de Octavian-Cristian Rogozea, Florentina MărcuŃi şi
Simion Câmpean în 16.04.2017.
C. 502559.09150 (X), 355022.17325 (Y).
D. Situl se află la 911 m NNV de biserica din Mada şi la 3 km SE de biserica
din Balşa.
Fig. 5. PoziŃia aşezării CoŃofeni de la Mada – 1 (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice
Militare, ediŃia 1975, şi Google earth) (Accesat: 08.04.2017)
E. Situl se află la 32 m E de râul Geoagiu.

F. Situl este amplasat la intrarea sudică din Cheile Madei, pe o terasă aflată pe
malul de E al râului Geoagiu, la baza versantului.
G. Ceramica descoperită aici este fragmentară şi nu foarte numeroasă.
Decorurile sunt compuse din incizii (Pl. XIII/1-2) sau brâuri dispuse orizontal pe
suprafaŃa fragmentului, crestate (Pl. XIII/3). Fragmente care să permită reconstituirea
unor forme nu au fost descoperite, cu excepŃia a două buze evazate care ar putea
aparŃine unor vase borcan (Pl. XIII/5-6). Tot din ceramică a fost modelat şi un mic disc
cu diametrul de 1,8 cm, grosimea de 0,7 cm cu o perforaŃie centrală foarte subŃire, de
doar 1 mm (Pl. XIII/1-4). Momentan funcŃionalitatea piesei este incertă, însă în mod
evident aceasta nu putea fi folosită ca fusaiolă, din cauza dimensiunilor reduse.
Încadrarea cronologică
Sub aspectul încadrării cronologice, decorurile şi tehnologia ceramică ne permit
încadrarea locuirilor de la Chimindia – 1, Călan – Măgura Călanului şi Bulzeştii de Sus
– Peştera Ionileşti/Peştera de Sub Bulz9 în faza III a culturii CoŃofeni, cu bune analogii
în alte aşezări deschise CoŃofeni din judeŃul Hunedoara: Bretea Mureşană10, Deva –
Dealul CetăŃii11, Ghelari – Pensiunea Panorama12, HaŃeg (Silivaşu de Jos) – La
Cruce13, HaŃeg – Între Ogăşi/Între Ogăşii/Între Ogrăzi14, Hăşdat – În Cânepi15.
Materialele identificate de noi au analogii şi în cazul unor locuiri în peşteră: BăniŃa –
Peştera Bolii16, BăniŃa – Peştera Ulciorului17, Bobâlna – Peştera II din Valea
Bobâlnei/Avenul Cepturari18, Cărmăzăneşti – Peştera D1 şi D319, Cerişor – Peştera
9
Îi mulŃumim şi pe această cale arheologului C. I. Popa pentru ajutorul acordat în datarea materialelor
din Peştera Ionileşti/Peştera de Sub Bulz, dar şi pentru numeroasele sfaturi primite de-a lungul timpului.
10
11
Roman 1976, p. 45-46; RişcuŃa 1999-2000, p. 205-228.
12
Roman, Tincu 2014, p. 100.
13
Tincu, Roman 2008, p. 48-49.
14
Tincu, Roman 2008, p. 48.
15
Roman, Diaconescu 1999-2000, p. 99.
16
Roman 2008, p. 106, 210, punct 8.
17
Roman 2008, p. 106, 210, punct 9.
18
Roman 2008, p. 106, 210, punct 11.
19
Popa 1999, p. 135-136; Roman 2008, p. 107, 210-211, punct 15-16.
nr. 220, Cerişor – Peştera nr. 4 de la Crăciuneasa21, Crăciuneşti – Peştera Şura de

Mijloc/Peştera cu Trei Intrări22, Godineşti – Peştera de Sus23, Găvojdie – Peştera la
Cruce24, Hunedoara – Peştera nr. 225, Nandru – Peştera Spurcată26, Petrila – Peştera
Urşilor27 şi Prihodişte – Peştera Prihodişte28.
Materiale de acest tip mai sunt cunoscute şi din descoperiri atribuite aceleiaşi
culturi din judeŃele Alba, Arad, Caraş-Severin şi Timiş. În judeŃul Alba materialele
noastre îşi găsesc analogii bune în siturile de la: Aiud29, Balomiru de Câmp – După
Sat30, Balomiru de Câmp – Gura Văii Cioarei31, Balomiru de Câmp – Săteşti32,
Blandiana – Pleşa33, Bucuru – Vârfu Bucuru34, Căpâlna – Gorgan35, Căpâlna – Vârful
Ştetii36, Căpâlna – Dealul CetăŃii37, Câlnic – Dealul Mare38, Cetea39, Cugir – Cioaca
Bălinteasa40, Cugir – Dealul Brădetului41, Cugir – Gura Luncilor-ob. 242, Cugir –
Piatra Pleşii43, Dumbrava – Pojeră44, GalaŃi – Bulbuce45, Geoagiu de Sus – Cuciu46,
Geoagiu de Sus – Sub Măgură47, Gura Arieşului – Între Dealuri48, Lunca Meteşului –
Pleşa Înaltă49, Meteş – Piatra Peşterii50, Poiana Ampoiului – Piatra Corbului51,
Preasca – Piatra Bratii52, Răchita – Vârful Zăpozii53, Săsciori – Vârful Mâglii54,
Săsciori – Izvorul Popii55, Sebeş – Râpa Roşie56, Sebeşel – Gorgan57, Sebeşel –
20
Roman 2008, p. 107, 211, punct. 20.
21
Roman 2008, p. 107, 212, punct. 23.
22
Roman 2008, p. 107, 214, punct 35.
23
Roman 2008, p. 107, 217, punct 49.
24
Luca, Roman, Diaconescu 2004, p. 32-33; Roman 2008, p. 107; Roman, Tincu 2014, p. 99, cod
speologic 2277/57.
25
Roman 2008, p. 107, 217, punct 53.
26
Roman 2008, p. 107, 218, punct 57.
27
Roman 2008, p. 107, 220, punct 68.
28
RişcuŃa, Cosac, Pavel 2012, p. 59-89.
29
Roman 1976, p. 45-46.
30
Popa 2011, p. 103.
31
Popa 2011, p. 103.
32
Popa 2011, p. 103.
33
Lazăr 1979, p. 28; Ciugudean 2000, p. 50.
34
Popa 2011, p. 104.
35
Popa 2014, p. 120.
36
Popa 2014, p. 118.
37
Popa 2014, p. 120.
38
Roman 1976, p. 45-46; Lazăr 1979, p. 33-35; Ciugudean 2000, p. 50.
39
40
Popa 2011, p. 104.
41
Popa 2011, p. 105.
42
Popa 2011, p. 105.
43
Popa 1995, p. 39-40; Moga, Ciugudean 1995, p. 86/2; Popa 2011, p. 105.
44
Popa 2014, p. 114.
45
Lipovan 1982, p. 13-19; Lipovan 1993, p. 108, 114; Moga, Ciugudean 1995, p. 95/2.
46
Ciugudean 1977, p. 43-51; Ciugudean 1986, p. 69; Popa, Dărămuş 1998, p. 14.
47
Popa, Dărămuş 1998, p. 14.
48
Popa 1999, p. 141.
49
Ciugudean 1986, p. 78; Moga, Ciugudean 1995, p. 119/2.
50
Moga, Ciugudean 1995, p. 126/1; Ciugudean 2000, p. 50.
51
Moga, Ciugudean 1995, p. 148/1; Ciugudean 2000, p. 50.
52
Lipovan 1982, p. 19-28; Moga, Ciugudean 1995, p. 149/1.
53
Ciugudean 2000, p. 50; AndriŃoiu, Popa 2001, p. 202; Popa 2014, p. 29, 48, 95.
54
Popa 2014, p. 105.
55
Popa 2014, p. 96.
56
Roman 1976, p. 45-46; Ciugudean 2000, p. 50.
Pârloage58, Şeuşa – Gorgan59, Tărtăria – Valea Rea60, Teleac – Dâmbul LobonŃului61,

Valea Mică – ŞupelniŃă62, Vinerea – În Deal-ob. 163, Vinerea – În Deal-ob. 264, Vinerea
– Valea Grochilor65 şi Zlatna – ColŃul lui Blaj66.
Pentru judeŃul Caraş-Severin ceramică de acest tip este cunoscută din
descoperirile de la: Bănia – Cracu Otara67, Bocşa – Gruniul CetăŃii68, Bogâltin69,
Caraşova – Peştera Cerbului70, Dubova – Cuina Turcului71, Herculane – Peştera
HoŃilor (nivelurile h-f)72, Mehadica – Cioaca Mică73, Moldova Veche – Humca (în
nivelul inferior)74, Peştera Oilor75, Cuptoare – Piatra Ilişovii76 şi Vârful Gogâltan77.
Şi în judeŃele Arad şi Timiş sunt cunoscute aşezări cu materiale de acest tip. În
judeŃul Arad materiale CoŃofeni III sunt cunoscute la Săvârşin – Dealul CetăŃii/Dealul
CetăŃeaua78. Analogii pentru materialele din cele trei noi situri atribuite fazei CoŃofeni
III din judeŃul Hunedoara găsim în judeŃul Timiş la Româneşti – Peştera
Româneşti/Peştera cu Apă79.
Fragmentarea puternică a materialelor de la Mada – 1 nu ne permite o încadrare
cronologică precisă. Asemănarea acestor materiale cu cele descoperite pe povărâşul
aflat în faŃa Peşterii Zidite şi pe podeaua acesteia ne îndeamnă să presupunem o
contemporaneitate între cele două aşezări80, însă această ipoteză poate fi confirmată
doar prin cercetarea intruzivă a celor două situri.
Cunoscute destul de bine în urma numeroaselor cercetări de teren, aşezările
culturii CoŃofeni au intrat într-un con de umbră sau mai grav, localizarea exactă a
punctelor nu mai este cunoscută. ImportanŃa cunoaşterii precise a amplasării acestor
situri poate fi uşor dedusă în urma unei analize sumare a descoperirilor atribuite fazei III
din bibliografia de specialitate. Deşi cercetate şi cu rezultate publicate atent, informaŃiile
legate de coordonatele geografice (cu excepŃia cercetărilor recente de pe Valea
Cugirului, Valea Sebeşului şi a unor puncte din zona Hunedoarei şi a HaŃegului) nu au
fost reluate, identificarea în teren a siturilor fiind de cele mai multe ori imposibilă.
57
Popa 2014, p. 37, 40-43.
58
Popa 2014, p. 41.
59
Ciută et al. 2006, p. 175.
60
Berciu, Berciu 1949, p. 29, 33; Popa 1999, p. 142.
61
Vasiliev, Aldea, Ciugudean 1991, p. 77; Moga, Ciugudean 1995, p. 189/1.
62
Lipovan 1982, p. 10-13; Moga, Ciugudean 1995, p. 202.
63
Popa 2011, p. 126.
64
Popa 2011, p. 126.
65
Popa 2011, p. 126.
66
Lipovan 1983, p. 29-47; Moga, Ciugudean 1995, p. 211/2.
67
Petrovszky, Cădariu 1979, p. 47.
68
Cădariu1974, p. 75-76; Roman 1976, p. 43; Petrovszky, Cădariu 1979, p. 47.
69
Petrescu 2001, p. 41; Luca 2006, p. 45.
70
Petrovszky, Cădariu 1979, p. 37-38.
71
Roman 1976, p. 43.
72
Roman 1976, p. 43; Ciugudean 2000, p. 50-51; Petrescu 2000, p. 60.
73
Petrovszky, Cădariu 1979, p. 41-42.
74
Roman 1976, p. 43; Ciugudean 2000, p. 50.
75
Petrescu 1999-2000, p. 130; Ciugudean 2000, p. 50-51; Petrescu 2000, p. 60. Cod speo. 2144/63.
76
Maxim 1993, p. 65-74; Ciugudean 2000, p. 50-51.
77
Petrescu 1999-2000, p. 131.
78
Sava 2015, p. 163-236.
79
Ciugudean 2000, p. 50-51; Moga, Sârbu 2003, p. 45-52; Luca 2006, p. 212.
80
Luca 2008, p. 111.
PuŃinele materiale Wietenberg descoperite pe Măgura Călanului întregesc

cunosŃinŃele noastre legate de distribuŃia siturilor de acest tip din judeŃul Hunedoara şi
vin în completarea celor cca. 67 de situri descoperite până în acest moment81. Lipsa unui
context de descoperire clar şi a mai multor elemente caracteristice, nu ne permit
precizarea unei anumite faze. Cele mai apropiate puncte cu materiale de acest tip sunt
semnalate la Federi82, GânŃaga83, Hăşdat84, JeledinŃi85, Peştişu Mare86, Turdaş87 etc.
Continuarea cercetărilor de teren pe teritoriul judeŃului Hunedoarea va permite,
în mod cert, cunoaşterea unor noi aspecte legate de arheologia peisajului şi poate va
contribui la stabilirea unor priorităŃi în cercetarea, conservarea şi protejarea
patrimoniului arheologic.
Bibliografie
AndriŃoiu 1985 – I. AndriŃoiu, Preliminariile epocii bronzului în sud-vestul

Transilvaniei, în Apulum, XXII, 1985, p. 9-15.
AndriŃoiu, Popa 2001 – I. AndriŃoiu, C. I. Popa, Răchita, com. Săsciori, jud. Alba.
Punct: Vârful Zăpozii, în CCA, campania 2000, Suceava,
2001, p. 202.
Berciu, Berciu 1949 – D. Berciu, I. Berciu, Săpături şi cercetări arheologice în
anii 1944-1947, în Apulum, III, 1949, p. 1-43.
BoroneanŃ 2000 – V. BoroneanŃ, Arheologia peşterilor şi minelor din
Cădariu 1974 – Ş. Cădariu, Două aşezări CoŃofeni în hotarul oraşului
Bocşa (jud. Caraş-Severin), în Tibiscus, III, 1974, p. 75-80.
Ciugudean 1977 – H. Ciugudean, Noi contribuŃii la cercetarea necropolelor
tumulare din munŃii Trascăului şi Bedeleului, în ActaMN,
XIV, 1977, p. 43-55.
Ciugudean 1986 – H. Ciugudean, Grupul tumular Bedeleu şi câteva
consideraŃii privind epoca timpurie a bronzului în vestul
Transilvaniei, în Apulum, XXIII, 1986, p. 78-82.
Ciugudean 2000 – H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat:
Cultura CoŃofeni, BHAB, XXVI, Timişoara, 2000.
Ciută et al. 2006 – M.-M. Ciută, A. Marc, A. Gligor, B. Daisa Ciută,
Cercetări arheologice sistematice la Şeuşa-„Gorgan”.
(com. Ciugud, jud. Alba), -campania 2005-, în PA, V-VI,
2006, p. 173-179.
Daicoviciu 1972 – H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană,
Cluj, 1972.
Ferenczi 1979 – I. Ferenczi, Câteva consideraŃii în legătură cu materialul
de construcŃie litic folosit în cetăŃile dacice din MunŃii
Sebeşului, în StComCaransebeş, III, 1979, p. 263-272.
81
Luca 2008.
82
AndriŃoiu 1985, p. 12.
83
Kalmar, Tatu 1984-1985, p. 93.
84
Roman, Diaconescu 1999-2000, p. 97, 99-100.
85
Roska 1942, p. 147.
86
Roman, Diaconescu 1999-2000, p. 98, 103-104.
87
Luca 2008, p. 171.
Floca 1981 – O. Floca, Scurtă privire asupra statului dac de la

Burebista la Decebal reflectat în cercetarea arheologică
hunedoreană, în Sargetia, XV, 1981, p. 11-18.
Florea 1986-1987 – G. Florea, ConsideraŃii privind unele aspecte ale locuirii
dacice în MunŃii Orăştiei, în Sargetia, XX, 1986-1987,
p. 81-92.
Glodariu 1983 – I. Glodariu, Arhitectura dacilor – civilă şi militară – (sec.
II î.e.n.-I e.n.), Cluj-Napoca, 1983.
Glodariu, Iaroslavschi – I. Glodariu, E. Iaroslavschi, CivilizaŃia fierului la daci
1979 (sec. II î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca, 1979.
Goran 1982 – C. Goran, Catalogul sistematic al peşterilor din România,
Bucureşti, 1982.
Kalmar, Tatu 1984- – Z. Kalmar, H. Tatu, Materiale neo-eneolitice descoperite
1985 în łara HaŃegului, în Sargetia, XVIII-XIX, 1984-1985,
p. 91-100.
Iaroslavschi 1997 – E. Iaroslavschi, Tehnica la daci, Cluj-Napoca, 1997.
Lazăr 1979 – V. Lazăr, Aşezări de înălŃime cu terase CoŃofeni în
Transilvania, în Marisia, IX, 1979, p. 27-38.
Lipovan 1982 – T. Lipovan, Aşezările purtătorilor culturii CoŃofeni din
Bazinul Ampoiului (I), în Apulum, XX, 1982, p. 13-19.
Lipovan 1993 – T. Lipovan, Aşezările purtătorilor culturii CoŃofeni din
Bazinul Ampoiului (III), în Apulum, XXVII-XXX, 1993,
p. 105-115.
Luca 2005 – S. A. Luca, Arheologie şi istorie (III). Descoperiri din
judeŃul Hunedoara, BS, XI, Sibiu, 2005.
Luca 2006 – S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul
Românesc - repertoriu -, BS, XVIII, Sibiu, 2006.
Luca, Roman, – S. A. Luca, C. Roman, D. Diaconescu, Cercetări
Diaconescu 2004 arheologice în Peştera Cauce, vol. I, BS, IV, Bucureşti,
2004.
Maxim 1993 – Z. Maxim, L’habitation CoŃofeni de Piatra Ilişovei, în
Banatica, XII, 1, 1993, p. 65-74.
Mârza 1995 – I. Mârza, Les calcaires utilisés à la construction des
citadelles daciques des Monts d’Orăştie et les carières
antiques, în ActaMN, XXXII, 1, 1995, p. 199-207.
Moga, Ciugudean – V. Moga, H. Ciugudean (coord.), Repertoriul arheologic
1995 al judeŃului Alba, BiblMA, II, Alba Iulia, 1995.
Moga, Sârbu 2003 – M. Moga, M. S. Sârbu, Ceramica CoŃofeni de la
Româneşti-Peştera cu Apă (com. Curtea, jud. Timiş), în
AnB (S.N.), X-XI, 1, 2002-2003, p. 45-52.
Molnár 1997 – Z. K. Molnár, Aşezarea CoŃofeni de la Sântămărie de
Piatră, în Crisia, XXVI-XXVII, 1997, p. 363-373.
Petrescu 1999-2000 – S. M. Petrescu, Cercetări arheologice în Valea Cernei
(IV), în Sargetia, XXVIII-XXIX, 1, 1999-2000, p. 129-148.
Petrescu 2000 – S. M. Petrescu, Locuirea umană a peşterilor din Banat
până în epoca romană, BHAB, XXVII, Timişoara, 2000.
Petrescu 2001 – S. M. Petrescu, Bogâltin, com. Cornereva, jud. Caraş-

Severin. Punct: Vârful Gogâltan, în CCA, campania 2000,
Suceava, 2001, p. 41.
Petrovszky, Cădariu – R. Petrovszky, Ş. Cădariu, Aşezări ale culturii CoŃofeni în
1979 judeŃul Caraş-Severin, în Banatica, 5, 1979, p. 35-68.
Popa 1995 – C. I. Popa, ContribuŃii la cunoaşterea perioadei de
tranziŃie de la eneolitic la epoca bronzului pe Valea
Cugirului (jud. Alba), în Apulum, XXXII, 1995, p. 33-55.
Popa 1999 – C. I. Popa, Cercetări de teren în centrul şi sud-vestul
Transilvaniei (I), în BCŞS, V, 1999, p. 107-146.
Popa 2011 – C. I. Popa, Valea Cugirului din preistorie până în zorii
Epocii Moderne, Cluj-Napoca, 2011.
Popa 2014 – C. I. Popa, ContribuŃii la preistoria Văii Sebeşului (I).
Locuirea CoŃofeni din zona deluroasă, BMS, III, Alba
Iulia, 2014.
Popa, Dărămuş 1998 – C. I. Popa, C. Dărămuş, Descoperiri arheologice la
Geoagiu de Sus – “Cuciu” (jud. Alba), în Corviniana, IV,
1998, p. 8-22.
RişcuŃa 1999-2000 – N. C. RişcuŃa, Materiale arheologice preistorice aflate în
colecŃia veche a muzeului din Deva, în AnB (S.N.), VII-
VIII, 1999-2000, p. 205-228.
RişcuŃa, Cosac, Pavel – N. C. RişcuŃa, M. Cosac, R. Pavel, Cercetările arheologice
2012 din Peştera Prihodişte (com. VaŃa de Jos, jud. Hunedoara)
şi câteva consideraŃii privind etapa finală a culturii
CoŃofeni, în Sargetia (S.N.), III, 2012, p. 59-89.
Roman 1976 – P. Roman, Cultura CoŃofeni, BA, XXVI, Bucureşti, 1976.
Roman 2008 – C.-C. Roman, Habitatul uman în peşterile din sud-vestul
Transilvaniei, BB, XXV, Sibiu, 2008.
Roman, Diaconescu – C. C. Roman, D. Diaconescu, ContribuŃii la repertoriul
1999-2000 arheologic al judeŃului Hunedoara (I), în Sargetia,
XXVIII-XXIX, 1, 1999-2000, p. 97-127.
Roman, Tincu 2014 – C. Roman, S. Tincu, ContribuŃii la repertoriul arheologic
al comunei Ghelari (jud. Hunedoara) (I), în Sargetia
(S.N.), V, 2014, p. 97-108.
Roska 1942 – M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma, I, Koloszvár,
1942.
Sava 2015 – V. Sava, The CoŃofeni Settlement from Săvârşin
“CetăŃuia”, Arad County, în ActaTS, XV, 2015, p. 163-
236.
Tincu, Roman 2008 – S. Tincu, C. Roman, Cercetări de suprafaŃă pe raza
oraşului HaŃeg (Silivaşu de Jos) (1), în BAM, III, 1, 2008,
p. 47-74.
Vasiliev, Aldea, – V. Vasiliev, I. A. Aldea, H. Ciugudean, CivilizaŃia dacică
Ciugudean 1991 timpurie în aria intracarpatică a României. ContribuŃii
arheologice: Aşezarea fortificată de la Teleac, Cluj-
Napoca, 1991.
Wollmann 1973 – V. Wollmann, Cercetări privind carierele de piatră din
Dacia romană, în Sargetia, X, 1973, p. 105-130.
Pl. I. 1. Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz (Foto: N. Ardeu); 2. Fragmente
ceramice de pe podeaua peşterii Ionileşti/Peştera de sub Bulz (Foto: R. GuguŃ); 3. Vedere
aeriană cu presupusa fortificaŃie de pe Măgura Călanului (Foto: S. Câmpean); 4. Situl
Chimindia – 1 (vedere, înspre nord, de pe DJ 107A) (Foto: S. Câmpean); 5. Situl Mada – 1
văzut din Peştera Zidită (vedere înspre vest, spre intrarea în Cheile Madei) (Foto: S. Câmpean)
Pl. II. 1-3. Ceramică CoŃofeni de la Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz; 4-
9. Ceramică CoŃofeni şi Wietenberg de la Călan – Măgura Călanului (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. III. 1-5. Ceramică CoŃofeni de la Călan – Măgura Călanului; 6. Ceramică Wietenberg de la
Călan – Măgura Călanului; 7-8. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. IV. 1-6. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. V. 1-8. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. VI. 1-8. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. VII. 1-5. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. VIII. 1-5. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. IX. 1-6. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. X. 1-4. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. XI. 1-5. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. XII. 1-6. Ceramică CoŃofeni de la Chimindia – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. XIII. 1-6. Ceramică CoŃofeni de la Mada – 1 (Desen: F. MărcuŃi)
CoŃofeni and Wietenberg Settlements from Hunedoara County

Abstract
The understanding of how habitats are chosen by some human communities has
represented the main preoccupation of most archaeology studies of landscape.
Unfortunately, for many archeological eras and archaeological cultures there are no
exact data on the location of the settlements even if they are well known in the specialty
bibliography.
The present study aims to add another four sites to the repertoire of settlements
attributed to the CoŃofeni culture, sites known with exact geographic coordinates:
Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz (Fig. 1, Pl. I/1), Călan –
Măgura Călanului (Fig. 2-3, Pl. I/3) and Chimindia – 1 (Fig. 4, Pl. I/4). In the case of
one settlement from Călan – Măgura Călanului, a few fragments that can be attributed
to the Bronze Age, Wietenberg culture (Pl. II/8-9, III/6) along with the numerous
CoŃofeni materials have been identified (Pl. II/4-7, III/1-5).
Peştera Ionileşti also known as Peştera de sub Bulz is accessible through three
entrances located in the Piatra Bulzului Massif, Bulzeştii de Sus commune, Hunedoara
County. The pottery found on the cave floor in 2011 (Pl. I/2) belongs to the third phase
of the CoŃofeni culture (Pl. II/1-3).
The archaeological potential of Măgura Călanului is known from an older
specialty bibliography due to the random discoveries and exploitation of stone dale.
Further field research dated from 2014 led to the identification of an area of materials
attributed to the CoŃofeni (Pl. II/4-7, III/1-5) and Wietenberg culture (Pl. II/8-9, III/6).
At this point, a circular structure was identified on the aerial photographs (Pl. I/3).
Materials attributed to the CoŃofeni culture are also mentioned at Chimindia,
which have been mentioned by Márton Roska but without specifying an exact area,
since 1942. A site with materials attributed to the CoŃofeni culture, phase III (Pl. III/7-
8, IV/1-6, V/1-8, VI/1-8, VII/1-5, VIII/1-5, IX/1-6, X/1-4, XI/1-5, XII/1-6), was
identified during the field research in 2017 (Pl. I/4) and it is likely to be the same site as
the one known from Márton Roska’s study.
Also, pottery specific to the CoŃofeni culture was discovered on the territory of
Mada locality (Pl. XIII/1-6), more precisely, at the entrance to the Mada Gorge in 2017
(Pl. I/5).
From chronological point of view the pottery and decorations allow us to
classify the settlements from Chimindia – 1, Călan – Măgura Călanului and Bulzeştii
de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de Sub Bulz in the IIIrd phase of the CoŃofeni culture
with good analogies in other sites in Hunedoara County: Bretea Mureşană,
Cărmăzăneşti – Peştera D1 and D3, Deva – Dealul CetăŃii, Găvojdia – Peştera La
Cruce, Ghelari – Pensiunea Panorama, HaŃeg (Silivaşu de Jos) – La Cruce, HaŃeg –
Între Ogăşi/Între Ogăşii/Între Ogrăzi, Hăşdat – În Cânepi and Prihodişte – Peştera
Prihodişte.
In Alba County our materials have good analogies in the sites from: Aiud,
Balomiru de Câmp – După Sat, Balomiru de Câmp – Gura Văii Cioarei, Balomiru de
Câmp – Săteşti, Blandiana – Pleşa, Bucuru – Vârfu Bucuru, Căpâlna – Gorgan, Căpâlna
– Vârful Ştetii, Căpâlna – Dealul CetăŃii, Câlnic – Dealul Mare, Cetea, Cugir – Cioaca
Bălinteasa, Cugir – Dealul Brădetului, Cugir – Gura Luncilor-ob. 2, Cugir – Piatra
Pleşii, Dumbrava – Pojeră, GalaŃi – Bulbuce, Geoagiu de Sus – Cuciu, Geoagiu de Sus
– Sub Măgură, Gura Arieşului – Între Dealuri, Lunca Meteşului – Pleşa Înaltă, etc.
In Caraş-Severin County, pottery of this type is known from the discoveries

made at: Bănia – Cracu Otara, Bocşa – Gruniul CetăŃii, Bogâltin, Caraşova – Peştera
Cerbului, Dubova – Cuina Turcului, Herculane – Peştera HoŃilor (levels h-f), Mehadica
– Cioaca Mică, Moldova Veche – Humca (inferior level), Peştera Oilor, Cuptoare –
Piatra Ilişovii and Vârful Gogâltan.
Also in Arad and Timiş Counties settlements with such materials are known. In
Arad County, CoŃofeni III materials are known at: Săvârşin – Dealul CetăŃii/Dealul
CetăŃeaua. Analogies for materials from the three new sites attributed to the CoŃofeni
III phase in Hunedoara County are found in Timiş County at: Româneşti – Peştera
Româneşti/Peştera cu Apă.
The small amount of Wietenberg culture materials discovered on Măgura
Călanului complete our knowledge in distribution of such sites in Hunedoara County
and come in addition to the approx. 67 sites discovered so far. The lack of a clear
discovery context and several characteristic elements does not allow us to specify a
certain phase. The closest points with such materials are reported at: Federi, GânŃaga,
Hăşdat, JeledinŃi, Peştişu Mare, Turdaş, etc.
Fig. 1. Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz, Bulzeşti commune

(Hunedoara County) (processed after the map made by Military Topographic
Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 02.05.2017)
Fig. 2. Călan – Măgura Călanului, Călan City (Hunedoara County) (processed after the
map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth)
(Accessed: 02.05.2017)
Fig. 3. Location of the circular structure on the second Habsburg topographic map
(1806-1869) (processed after www.mapire.eu) (Accessed: 11.06.2017)
Fig. 4. Chimindia, Hărău commune (Hunedoara County) (processed after the map made
by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed:
02.05.2017)
Fig. 5. Mada, Balşa commune (Hunedoara County) (processed after the map made by
Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed:
02.05.2017)
Pl. I. 1. Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub Bulz (Photo: N. Ardeu); 2.
Pieces of pottery from the floor of the Ionileşti Cave/Peştera de sub Bulz (Photo: R.
GuguŃ); 3. Aerial photo with the fortified settlement (?) from Măgura Călanului (Photo:
S. Câmpean); 4. Chimindia – 1 site (seen from north, from the road DJ 107A); 5. Mada
– 1 site seen from Peştera Zidită (seen from west, from the entrance in Mada Gorge)
(Photo: S. Câmpean)
Pl. II. 1-3. CoŃofeni pottery from Bulzeştii de Sus – Peştera Ionileşti/Peştera de sub
Bulz; 4-9. CoŃofeni and Wietenberg pottery from Călan – Măgura Călanului (Drawing:
F. MărcuŃi)
Pl. III. 1-5. CoŃofeni pottery from Călan – Măgura Călanului; 6. Wietenberg pottery
from Călan – Măgura Călanului; 7-8. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing:
F. MărcuŃi)
Pl. IV. 1-6. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. V. 1-8. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. VI. 1-8. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. VII. 1-5. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)

Pl. VIII. 1-8. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. IX. 1-6. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. X. 1-4. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. XI. 1-11. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. XII. 1-6. CoŃofeni pottery from Chimindia – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
Pl. XIII. 1-6. CoŃofeni pottery from Mada – 1 (Drawing: F. MărcuŃi)
UN TOPOR APARłINÂND BRONZULUI TIMPURIU
DESCOPERIT LA HĂRĂU (JUD. HUNEDOARA)1
NICOLAE CĂTĂLIN RIŞCUłA
criscuta@yahoo.com
Cuvinte cheie: topor cu gaură de înmănuşare transversală, tip Fajsz, tip Dumbrăvioara,
vas cu cioc de scurgere, bronzul timpuriu
Keywords: shaft-hole axe, Fajsz type, Dumbrăvioara type, spouted vessel, Early
Bronze Age
Un căutător de comori a găsit pe dealul Piatra łâcăoara, de pe raza localităŃii

Hărău, un topor cu gaură de înmănuşare transversală. Cercetarea de teren pe care am
întreprins-o a condus la identificarea, pe aceeaşi înălŃime, a două nuclee de locuire
documentate prin fragmente ceramice şi litice, aparŃinând eneoliticului final şi
bronzului timpuriu.
Toporul aparŃine tipului Fajsz, unul dintre tipurile specifice eneoliticului final şi
începutului epocii bronzului, răspândit în zona central-europeană şi reprezentat în
România de doar câteva piese. Potrivit analizei chimice, toporul a fost confecŃionat din
cupru, proporŃia altor elemente fiind nesemnificativă. Un element diferit al toporului de
la Hărău, faŃă de celelalte piese din această serie, sunt faŃetele verticale late de pe
manşon. Realizarea unor faŃete pe exteriorul tubului transversal de înmănuşare al
topoarelor caracterizează o altă serie tipologică, respectiv topoarele de tip
Dumbrăvioara. Acest tip este răspândit mai ales în estul Transilvaniei şi în Oltenia,
piesele fiind asociate bronzului timpuriu. Aceste elemente caracteristice conduc spre
ipoteza că ne aflăm în faŃa unui exemplar hibrid, fapt pentru care propunem
desemnarea piesei ca varianta Hărău a tipului Fajsz.
Toporul a fost, probabil, depus ritual, după ce, în urma fisurării tubului de
înmănuşare, a devenit evident că acesta nu mai putea fi utilizat. Lipsa oricăror urme de
uzură pe tăiş sugerează că acesta a fost utilizat doar ca armă sau obiect de prestigiu.
Toporul de la Hărău şi ceramica descoperită indică faptul că spaŃiul sud-vest şi
vest-transilvănean a fost o zonă de contact şi interferenŃă a elementelor specifice
bronzului timpuriu din răsăritul şi apusul Bazinului Carpatic, dar şi existenŃa unor
puternice racorduri cu zonele sud-dunărene.
Descoperirile arheologice prezentate în cele ce urmează provin de pe raza

localităŃii Hărău (com. Hărău, jud. Hunedoara). Satul Hărău este situat în lunca
Mureşului, pe malul drept al râului, pandantul său de pe malul stâng fiind municipiul
Deva. Satul este amplasat într-o zonă cu interesante descoperiri arheologice, dar încă
insuficient cercetată2. ApariŃia acestor descoperiri în zonă nu trebuie să surprindă dacă
avem în vedere faptul că localitatea este amplasată în dreptul confluenŃei râului Cerna
1
O variantă în limba engleză a acestui text a apărut sub titlul An Copper Axe Discovered in Hărău
(Hunedoara County), în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 20, II, 2016, p. 381-398.
2
Luca 2005, p. 84-85 (nr. 201); Popa 2009, p. 45.
178 Un topor aparŃinând bronzului timpuriu
cu Mureşul şi nu departe de vărsarea Streiului în acelaşi râu. De asemenea, Hărăul este

foarte aproape de zonele cu zăcăminte miniere bogate ale MunŃilor Metaliferi (Fig. 1).
Fig. 1. Amplasarea satului Hărău (după Google earth) (Accesat: 23.05.2017)
La nord-est de sat, un pinten de calcare pătrunde dincolo de rama montană până

în lunca Mureşului. ÎnălŃimea, numită de către localnici Piatra łâcăoara, oferă o bună
perspectivă asupra zonei înconjurătoare, având vizibilitate directă asupra unor puncte-
cheie, cum ar fi Dealul CetăŃii de la Deva. Dacă versantul sudic al înălŃimii are forma
unui amfiteatru cu pantă accesibilă, creasta prelungă a dealului este delimitată spre
nord-vest de un perete abrupt. Accesul poate fi realizat însă şi din această parte printr-un
„pas” care străbate muchia calcaroasă.
Contextul descoperirii. În vara anului 2016, un căutător de comori a găsit pe

dealul menŃionat anterior un topor cu gaură de înmănuşare transversală. Acesta l-a
predat DirecŃiei JudeŃene pentru Cultură Hunedoara, de unde a ajuns în custodia
Muzeului CivilizaŃiei Dacice şi Romane, Deva. În perioada următoare, ne-am deplasat
pe teren pentru a determina împrejurările şi a evalua potenŃialul arheologic al zonei în
care a fost descoperită această piesă deosebită3. Locul descoperirii, indicat de căutătorul
de comori, se află în extremitatea sud-vestică a înălŃimii calcaroase, cam pe la jumătatea
3
La cercetarea de teren a participat, alături de semnatarul acestor rânduri, colegul Antoniu Tudor Marc.
Nicolae Cătălin RişcuŃa 179
dealului. Potrivit relatării descoperitorului, piesa se afla la mică adâncime, chiar în solul
vegetal, sub iarbă. În urma cercetării noastre de suprafaŃă nu am identificat alte
materiale cu caracter arheologic, semn că piesa a fost depusă în acel loc, în afara
zonelor locuite4. Chiar în dreptul locului în care a fost găsită piesa semnalăm prezenŃa
unui bloc de piatră proeminent care ar putea constitui un punct de reper, poate o zonă cu
semnificaŃie aparte pentru autorul depunerii (Fig. 2).
Fig. 2. Hărău – Piatra łâcăoara. Locul descoperirii toporului (Foto: N. C. RişcuŃa)
Pornind de la premisa că locuirea din care provine artefactul nu poate fi prea

departe, am continuat periegheza de-a lungul muchiei calcaroase. Aproape de vârful
dealului am identificat o mică zonă în care depunerea de sol pare a fi mai consistentă.
Cercetarea de suprafaŃă a condus la descoperirea a câteva fragmente ceramice şi litice.
La o distanŃă nu prea mare, chiar în vârful acestei înălŃimi, am descoperit un alt nucleu
de locuire, ilustrată prin numeroase fragmente ceramice, aşchii litice şi o râşniŃă
fragmentară. Extinderea cercetărilor în această zonă a relevat faptul că pe vârful stâncos,
dar mai ales pe o terasă situată pe versanŃii de est şi sud-est ai acestei înălŃimi
calcaroase, a existat o locuire preistorică semnificativă ca întindere. Întreaga terasă
estică este însă împădurită în prezent, ceea ce împiedică stabilirea unor limite ale sitului.
Recapitulând, de-a lungul acestei creste calcaroase am identificat trei puncte cu
descoperiri arheologice, respectiv două nuclee de locuire preistorică şi depunerea izolată
a unei piese de metal (Fig. 3).
4
Cu privire la depunerile votive de bronzuri vezi: Hansen 2002, p. 91-97; Hansen 2005, p. 307-308;
Hansen 2009, p. 149 şi urm.; Hansen 2011, p. 145-146; Hansen 2013, p. 179-191; Gori 2014, p. 269-288.
Fig. 3. Hărău – Piatra łâcăoara. Localizarea descoperirilor arheologice (T – topor; A –

aşezare) (după Google earth) (Accesat: 23.05.2017)
Descrierea materialului arheologic. Artefactele descoperite pe dealul Piatra

łâcăoara sunt foarte interesante şi importante pentru reconstituirea evoluŃiei istorice a
acestui areal. În încercarea de a propune o încadrare cultural-cronologică a locuirilor
identificate vom începe printr-o descriere şi o analiză tipologico-stilistică a pieselor
descoperite.
Obiectul metalic descoperit de căutătorul de comori reprezintă un topor masiv cu
tub de înmănuşare transversal, de formă compactă (Pl. I/1a-1c, II/1a-1b). Dimensiuni:
lungime = 10,4 cm; lăŃime tăiş = 6,4 cm; diametru interior manşon = 2,3 cm; greutate =
450 g. Tubul de înmănuşare nu este bine delimitat de lama toporului, depăşind cu puŃin
linia muchiei inferioare. Muchia superioară este bine definită, arcuită, unghiulară în
secŃiune, iar cea inferioară este dreaptă. Tăişul este semicircular, cu extremităŃile mult
lăŃite faŃă de muchiile lamei. Manşonul are patru faŃete verticale late, pornind de la axul
piesei câte două pe fiecare latură, până la jumătatea tubului, în vreme ce partea dinspre
lamă este rotunjită (Pl. I/1c). În interiorul orificiului de înmănuşare este vizibil un spaŃiu
gol în corpul piesei, reprezentând un defect de turnare. Aspectul general al artefactului
indică o prelucrare atentă şi îngrijită.
Toporul nu prezintă urme de utilizare. Tăişul este ascuŃit, fără deteriorări.
Manşonul este fisurat pe ambele laturi, fără a lipsi însă părŃi din el. În momentul
descoperirii piesa era acoperită cu o patină nobilă de culoare verde deschis, dar existau
şi alte depuneri pe suprafaŃa sa.
În ceea ce priveşte materialul arheologic descoperit pe muchia dealului, pe
suprafaŃa primului nucleu de locuire identificat, acesta este redus cantitativ. Ceramica
aparŃine categoriilor grosieră şi semifină, pasta fiind bine frământată şi degresată cu
nisip. Arderea vaselor s-a făcut în condiŃii oxidante, fapt care a avut ca rezultat
obŃinerea unei culori cărămizii a suprafeŃei şi cenuşii a miezului (Pl. IV/1-6, 8).
Fragmentarea accentuată împiedică recunoaşterea unor forme ceramice, iar decorul este
sărăcăcios. MenŃionăm doar un motiv decorativ realizat din şiruri de scurte incizii
verticale dispuse în căpriori (Pl. IV/1). Alături de ceramică mai consemnăm şi o aşchie
de cuarŃit (Pl. IV/7).
Mult mai numeroase sunt materialele descoperite în cel de-al doilea nucleu de
locuire, situat pe vârful dealului. Ceramica este foarte slabă calitativ, pasta fiind
amestecată cu foarte mult nisip şi pietricele. Culoarea vaselor este cărămizie sau gălbuie
cu pete negre, în unele cazuri, rezultate în urma arderilor secundare (Pl. V/1-5). Nu pot
fi reconstituite forme ceramice din cauza fragmentării excesive. Se remarcă un fragment
dintr-o buză îngroşată sub formă de manşetă (Pl. V/4), dar şi un fragment dintr-o ceaşcă
marcată la interior, în dreptul torŃii, de un brâu simplu dispus orizontal (Pl. V/2a-2b).
Cea mai interesantă piesă este un fragment ceramic din peretele unui vas cu cioc de
scurgere (Pl. V/1a-1b). În acest punct am descoperit şi numeroase aşchii de cuarŃit
(Pl. V/6-12).
ConsideraŃii privind încadrarea tipologico-stilistică şi cultural-cronologică

a materialului arheologic. Cea mai interesantă piesă dintre cele descoperite la Hărău –
Piatra łâcăoara este, fără îndoială, toporul cu tub de înmănuşare transversal. Un prim
aspect asupra căruia ne vom îndrepta atenŃia este compoziŃia chimică a acestuia (vezi
Anexa 1).
Analiza prin tehnica XRF a relevat un conŃinut foarte ridicat de cupru, proporŃia
altor elemente fiind nesemnificativă. O altă observaŃie care se impune se referă la
procentul redus de arsen şi lipsa staniului. Specialiştii consideră că o aliere intenŃionată
a cuprului cu arsen poate fi luată în considerare doar la un conŃinut de peste 1,8-2%
arsen, un amestec sub această valoare fiind socotit ca un rezultat al procesului de
prelucrare a minereului din care a fost obŃinută piesa. Prin urmare, în acest caz nu putem
vorbi despre o piesă din bronz, ci despre un topor confecŃionat din cupru arsenic sau, cel
mult, un aliaj slab cupru-arsen5. CompoziŃia chimică a piesei pledează pentru datarea sa
la un orizont cultural-cronologic timpuriu, contemporan cu primele tipuri de topoare cu
gaură de înmănuşare transversală.
Potrivit formei sale, încadrez toporul în tipul Fajsz, unul dintre tipurile specifice
eneoliticului final şi începutului epocii bronzului, conform clasificării şi încadrării
cronologice elaborate de Alexandru Vulpe6. Pentru a argumenta încadrarea tipologică
menŃionez câteva dintre topoarele atribuite acestui tip, respectiv două dintre cele trei
piese de acest fel din depozitul eponim7, dar şi o piesă foarte asemănătoare celei de la
Hărău, provenind din Slovacia, de la Brno – Líšeň8 (Pl. II/2).
Descoperirile de tip Fajsz nu sunt foarte numeroase9, în România acest tip fiind
reprezentat de doar câteva piese, respectiv cele două topoare de la Vadu Crişului (com.
5
Bejinariu, Kadar 2003, p. 51; Kadar 2007, p. 84, 88, 173.
6
Vulpe 1970, p. 13, 28-29, Abb. 1. Cercetările recente indică faptul că topoarele de tip
Baniabic/Vâlcele sunt specifice eneoliticului final şi preced, în bună măsură, piesele de tip Fajsz,
Corbasca şi Dumbrăvioara-Kozarac-Kömlıd, acestea continuându-şi evoluŃia şi la începutul epocii
bronzului, cf. Szeverényi 2013, p. 661-669; Dani 2013, p. 205-207, 217, fig. 10; Fischl et al. 2015, fig. 9.
7
Vulpe 1970, p. 28-29, Taf. 65/B/1-2.
8
Vulpe 1970, Taf. 65/D/1.
9
Vulpe 1970, Taf. 44/A. Vezi şi Dani 2013, p. 204, fig. 2, appendix 2.
Vadu Crişului, jud. Bihor)10 şi una foarte asemănătoare piesei noastre, provenind de la
Lipova (jud. Arad)11 (Pl. II/3). O altă piesă, descoperită mai demult la Şasa (com.
Ileanda, jud. Sălaj) şi republicată relativ recent, a fost atribuită tot acestui tip12.
Analizând harta cu descoperirile atribuite acestui tip, rezultă foarte limpede că
avem de-a face cu un tip de topor răspândit în zona central-europeană, fapt subliniat
deja de Alexandru Vulpe13. Piesa de la Hărău, alături de cea de la Şasa, reprezintă cele
mai estice apariŃii de acest fel.
Cu privire la mediul cultural căruia îi aparŃin aceste topoare14, descoperirile din
zona vestică a arealului de răspândire indică asocierea lor cu manifestările finale ale
culturii Vučedol şi primele culturi ale bronzului timpuriu, respectiv Makó şi Vinkovci-
Somogyvár15. Aceleaşi conexiuni vestice sunt sugerate şi pentru piesele de la Lipova şi
Vadu Crişului16.
În ceea ce priveşte încadrarea cultural-cronologică există însă şi opinii potrivit
cărora aceste piese îşi fac apariŃia mai devreme, la nivelul culturii Baden, ceea ce
coboară datarea lor până spre sfârşitul mileniului IV a.Chr.17 sau începutul mileniului III
a.Chr.18.
Revenind la toporul de la Hărău, dorim să analizăm însă şi alte elemente de
tipologie ale acestuia. Este vorba despre faŃetele verticale late de pe manşon (Pl. I/1c).
Realizarea unor faŃete pe exteriorul tubului transversal de înmănuşare al topoarelor nu
se regăseşte în cazul pieselor de tip Fajsz, ci caracterizează o altă serie tipologică,
respectiv topoarele de tip Dumbrăvioara19.
Tipul Dumbrăvioara şi variantele sale zonale Kozarac-Kömlıd20 au fost
alăturate categoriei de topoare atribuite epocii timpurii a bronzului, fiind considerate
contemporane cu tipurile Fajsz şi Corbasca21. Piesele atribuite acestui tip sunt însă mai
10
Roska 1956, p. 43, áb. 15; Vulpe 1970, p. 28, nr. 39.
11
Roska 1956, p. 43, áb. 17; Vulpe 1970, p. 28, nr. 38, Taf. 3/38; Gogâltan 1999, p. 94 (nr. cat. 17),
139-140, fig. 14/4; Gogâltan 1999-2000, p. 231, Abb. 2/3.
12
Bejinariu, Kadar 2003, p. 47-60.
13
Vulpe 1970, p. 24, 29, Taf. 44/A. În acelaşi sens vezi şi Gogâltan 1999, p. 140; Gogâltan 1999-
2000, p. 232; Bejinariu, Kadar 2003, p. 48-49; Dani 2013, p. 207.
14
Atribuirea cultural-cronologică a acestor piese este dificilă, având în vedere faptul că reprezintă
descoperiri izolate, cf. Kulcsár 2009, p. 168-169. SituaŃia este similară şi pentru spaŃiul românesc unde,
din 225 de descoperiri, 217 sunt descoperiri întâmplătoare, din afara depunerilor arheologice, cf. Băjenaru
2010, p. 152.
15
Vulpe 1970, p. 28. În groapa nr. 36/1977 aparŃinând nivelului superior al depunerii de tip Vučedol,
din situl de la Zók-Várhegy au fost descoperite mai multe tipare de turnare a topoarelor cu gaură de
înmănuşare transversală, unele atribuite tipurilor Fajsz şi Kömlıd-Kozarac. Pe baza acestei descoperiri,
topoarele de tip Fajsz au fost asociate evoluŃiei finale a culturii Vučedol şi culturilor bronzului timpuriu
care îi succed, respectiv Makó şi Vinkovci-Somogyvár, cf. Ecsedy 1982, p. 72 şi urm. În acelaşi sens vezi
Gogâltan 1999, p. 140; Gogâltan 1999-2000, p. 232; Bejinariu, Kadar 2003, p. 49; Kulcsár 2009, p. 169,
345; Dani 2013, p. 205; Băjenaru 2014, p. 242. A. Vulpe pune sub semnul întrebării atribuirea pieselor
respective tipului Fajsz, cf. Vulpe 1988, p. 212, nota 36; Gogâltan 1999, p. 140, nota 314; Gogâltan 1999-
2000, p. 232, nota 53. Janos Dani atribuie una dintre piese tipului Corbasca sau Baniabic (?), cf. Dani
2013, p. 207.
16
Florin Gogâltan atribuie, cu rezerve, toporul de la Lipova culturii Makó, cf. Gogâltan 1999, p. 94-95
(nr. cat. 17), 140. Ioan Bejinariu consideră că piesa ar aparŃine aceluiaşi mediu cultural, iar pe cele de la
Vadu Crişului le pune în legătură cu grupul Roşia, cf. Bejinariu, Kadar 2003, p. 50, nota 24.
17
Hansen 2009, p. 148; Hansen 2010, p. 305; Hansen 2011, p. 144.
18
Heyd, Walker 2015, fig. 35.1.
19
Vulpe 1970, p. 31.
20
Dani 2013, p. 207.
21
Vulpe 1970, p. 13, Abb. 1; Dani 2013, p. 205-207, fig. 10, appendix 4-5.
evoluate decât cele Baniabic, Fajsz sau Corbasca22, ceea ce presupune şi o datare ceva
mai târzie23. Ca aspect general, topoarele sunt mai lungi şi mai suple. Orificiul
transversal de înmănuşare este bine delimitat de lamă, iar aceasta are secŃiune
pentagonală. Muchia superioară este relativ dreaptă, iar cea inferioară puternic arcuită.
Tăişul poate fi drept sau semicircular. Partea inferioară a orificiului de înmănuşare
depăşeşte cu mult secŃiunea lamei la punctul de contact. În unele cazuri, pe manşon sunt
dispuse faŃete verticale, mai înguste sau mai late, dar uneori acestea sunt dispuse
orizontal şi acoperă întregul corp al piesei. Din prima categorie menŃionăm piesele
descoperite la Sfântu Gheorghe (jud. Covasna) (Pl. III/3), Jimbor (com. Homorod, jud.
Braşov) (Pl. III/2)24 şi Sântimbru (com. Sântimbru, jud. Alba) (Pl. III/4)25, iar pentru
cea de-a doua amintim piesele provenite de la Mura Mare (com. Gorneşti, jud. Mureş)26
şi din peştera 1200/9 din Cheile Vârghişului (com. Mereşti, jud. Harghita)27. Pentru
apariŃia topoarelor de tip Dumbrăvioara-Kozarac-Kömlıd se propune o datare la
începutul mileniului III a.Chr., dacă nu chiar mai devreme28 şi o producŃie/utilizare a lor
până în ultima treime a mileniului III a.Chr.29.
Potrivit repertoriului descoperirilor, topoarele din această serie reprezintă un tip
răsăritean, răspândit mai ales în estul Transilvaniei şi în Oltenia30. Mai menŃionăm
faptul că topoarele de acest tip au fost asociate culturilor Schnekenberg, Glina, grupelor
culturale Jigodin şi Roşia31. În vestul Transilvaniei, piesele de la Sântimbru şi Pianu de
Jos – Cleje (com. Pianu, jud. Alba)32, au fost descoperite în zona unor aşezări
aparŃinând bronzului timpuriu II, semnificativ fiind faptul că cel din urmă a fost găsit
chiar pe suprafaŃa unei locuiri atribuite grupului cultural Şoimuş33.
Aşa cum am arătat, toporul de la Hărău poate fi asignat, potrivit formei sale,
tipului Fajsz, dar are şi elemente specifice tipului Dumbrăvioara, ceea ce conduce spre
ipoteza că ne aflăm în faŃa unui exemplar hibrid, apărut în zona de întrepătrundere a
două arii culturale cu produse specifice. Nu excludem nici posibilitatea ca piesa să
reprezinte un „cap de serie”, din care se dezvoltă ulterior topoarele de tip
Dumbrăvioara. Având în vedere caracteristicile enunŃate considerăm că piesa ilustrează
o variantă a tipului Fajsz, pentru care propunem denumirea de varianta Hărău.
Toporul cu gaură de înmănuşare transversală de la Hărău, deşi este o descoperire
izolată, nu constituie o apariŃie singulară în această zonă. Nu departe de Hărău, pe
partea stângă a Mureşului, se află localitatea Băcia (com. Băcia, jud. Hunedoara), de
unde este semnalat un alt topor cu gaură de înmănuşare transversală, atribuit însă tipului
Corbasca34. De la Călan (jud. Hunedoara), localitate situată mai spre sud, provine un
22
Hansen 2011, p. 142-143.
23
Gogâltan 1999, p. 141; Gogâltan 1999-2000, p. 233; vezi şi Heyd, Walker 2015, fig. 35/1.
24
Vulpe 1970, p. 31 (nr. 52-53), Taf. 4/52-53.
25
Aldea, Ciugudean 1988, p. 71, fig. 1/2; Ciugudean 1996, p. 67 (nr. cat. 71), 123-124, fig. 87/11.
26
Vulpe 1970, p. 31 (nr. 54), Taf. 4/54.
27
Dénes, Szabó 1998, p. 89-110, Abb. 4-5.
28
Hansen 2009, p. 146; Hansen 2011, p. 142; Szeverényi 2013, p. 666.
29
Fischl et al. 2015, p. 514, fig. 9.
30
Vulpe 1970, p. 31-32, Taf. 44/B; Dani 2013, p. 207, fig. 5, 10, appendix 5.
31
Vulpe 1970, p. 32; Vulpe 1988, p. 210-212; Roman, Dodd-Oprițescu, Pál 1992, p. 157-158,
187-188, Abb. V/1-3, 9-12, 78/1-1, 79/2, 5-8; Dénes, Szabó 1998, p. 95-99; Dani 2013, p. 208; Băjenaru
2014, p. 239, 242.
32
Ciugudean, Florea 1995, p. 60, fig. 2/11; Ciugudean 1996, p. 59-60 (nr. cat. 58), 124, fig. 78/11.
33
Ciugudean 1996, p. 124. Ioan AndriŃoiu făcuse mai demult legătura şi între piesa de la Sântimbru şi
grupul cultural Şoimuş, cf. AndriŃoiu 1993, p. 101.
34
AndriŃoiu 1976, p. 394; AndriŃoiu 1992, p. 80, 120 (nr. cat. 9); AndriŃoiu 1993, p. 90, 101.
topor de acelaşi fel (Pl. III/1)35. Tipul Corbasca este tot un tip răsăritean, foarte apropiat
de tipul Fajsz şi care face parte, alături de acesta, din categoria topoarelor asociate
bronzului timpuriu36. Constatăm astfel că, pe o distanŃă de cca. 20 km, sunt semnalate
trei descoperiri de topoare atribuite bronzului timpuriu37, fapt care indică, alături de
numeroasele locuiri repertoriate până în prezent, o intensă locuire a acestui spaŃiu în
perioada timpurie a epocii bronzului.
O scurtă analiză necesită şi materialele ceramice descoperite în cursul cercetării
de teren. Astfel, ceramica descoperită pe creasta dealului, în zona primului nucleu de
locuire, indică, prin elementele de decor, apartenenŃa la eneoliticul final, respectiv
cultura CoŃofeni (Pl. IV/1-6, 8). Până în prezent nu avem elemente pentru a extinde
atribuirea locuirii din acest punct şi altui orizont cultural-cronologic. Deşi materialul
ceramic colectat este puŃin şi nu oferă elemente certe de datare, consider că locuirea din
acest punct, probabil sezonieră, poate fi atribuită fazei a III-a a culturii CoŃofeni38.
Mai numeroase sunt materialele ceramice descoperite pe vârful dealului, în cel
de-al doilea nucleu de locuire, care pare să ocupe şi o suprafaŃă mult mai mare.
Ceramica descoperită poate fi atribuită, în totalitate, unei locuiri din bronzul timpuriu.
Câteva fragmente ceramice pot fi luate în discuŃie pentru încercarea de atribuire
cultural-cronologică a acestui sit. Astfel, unul dintre fragmentele colectate din acest loc
este o buză de vas îngroşată sub formă de manşetă (Pl. V/4). Acest mod de realizare a
marginii vaselor este specific, în vestul şi sud-vestul Transilvaniei, grupelor culturale
ale bronzului timpuriu II, respectiv grupurile Şoimuş şi Copăceni39.
Fragmentul dintr-un vas cu cioc de scurgere reprezintă o apariŃie destul de rară
în cadrul ceramicii bronzului timpuriu din România (Pl. V/1a-1b). Până în prezent a
fost descoperit un singur vas întreg de acest tip40 şi sunt cunoscute doar câteva
fragmente ceramice care păstrează peretele vasului cu ciocul de scurgere. Astfel de
piese au fost descoperite la Cernat (com. Cernat, jud. Covasna) şi Năeni – Colarea
(com. Năeni, jud. Buzău)41, iar în vestul şi sud-vestul Transilvaniei la Meteş – Piatra
Peşterii (com. Meteş, jud. Alba – două fragmente)42, Zlatna, Rapoltu Mare – Şeghi
(com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara) şi Peşteana – Măgureauă (com. Peşteana, jud.
Hunedoara)43. Semnificative sunt cele două piese de la Meteş, care au un context
arheologic sigur, acestea provenind dintr-o locuire aparŃinând grupului cultural Şoimuş.
Posibile conexiuni cultural-cronologice sugerează şi fragmentul ceramic de la Năeni –
Colarea, plasat la un orizont cronologic şi într-un mediu cultural asemănător,
caracterizat, printre altele, şi de asocierea cu topoarele de tip Dumbrăvioara.
La sud de Dunăre piesele de acest tip sunt mult mai numeroase, regăsindu-se în
situri ale bronzului timpuriu din Bulgaria, Macedonia sau Grecia. Aşa cum a fost
35
Vulpe 1970, p. 30 (nr. 42), Taf. 3/42; AndriŃoiu 1992, p. 80, 120 (nr. cat. 23); AndriŃoiu 1993,
p. 90, 101.
36
Vulpe 1970, p. 13, 29-30, Abb. 1; Dani 2013, p. 207, fig. 3, 10, appendix 3.
37
Cele două tipuri de topoare au putut fi utilizate în paralel, cf. Dani 2013, p. 207.
38
Pentru analogie, compară fragmentul ilustrat la Pl. IV/1 cu materialele de la Roman 1976,
pl. 107/9, 13.
39
AndriŃoiu 1992, p. 20; RişcuŃa 1999-2000, p. 40, 42.
40
Este vorba despre vasul de la Ciungi – Valea Rea (com. Romos, jud. Hunedoara) care, deşi asociat
cu materiale din epoci diferite, poate fi atribuit cultural-cronologic bronzului timpuriu, cf. Roman 1976,
p. 61; Popa 2005, p. 100.
41
Băjenaru 2014, p. 259, nota 38, fig. 85/12.
42
Ciugudean 1996, p. 242, fig. 46/8; Ciugudean 2003, p. 94, fig. 3/3, 6/10.
43
Popa 2005, p. 100, pl. 4/1-7.
reiterat în mai multe rânduri, vasele cu cioc de scurgere reprezintă un marker cronologic
care permite, într-o oarecare măsură, racordarea regiunilor nord-dunărene cu bronzul
timpuriu balcanic şi egeean44.
Numărul descoperirilor din vestul Transilvaniei arată că acest element nu a fost
preluat prin intermediul manifestărilor culturale din estul spaŃiului transilvănean şi de la
Curbura CarpaŃilor. De altfel, elementele sudice venite din zona Macedoniei, mai ales
prin legăturile cu importanta aşezare de la Kastanas, extrem de vizibile în ceramica
grupului Şoimuş, indică o sursă comună şi pentru vasele cu cioc de scurgere45.
Analiza ceramicii recuperate din aşezarea situată pe vârful înălŃimii arată că
aceasta aparŃine bronzului timpuriu şi poate fi ataşată bronzului timpuriu II (mai precis
etapei IIb)46. Din punct de vedere cultural, atribuim locuirea unei faze târzii a grupului
Şoimuş, fază în care acesta a fost contaminat cu elemente specifice grupului Copăceni.
De altfel şi aşezarea de la Meteş – Piatra Peşterii, de unde provin două fragmente
ceramice din vase cu cioc de scurgere, are o componentă culturală asemănătoare.
Cele două puncte de locuire preistorică recent descoperite la Hărău – Piatra
łâcăoara nu constituie descoperiri aparte pentru această zonă. Atât aşezările aparŃinând
fazei târzii a culturii CoŃofeni, cât şi cele ale grupului cultural Şoimuş sunt numeroase
pe rama sudică a MunŃilor Apuseni, în zona de contact cu valea Mureşului. MenŃionăm
în acest sens doar locuirile învecinate celei de la Hărău, la Şoimuş – Cuculeu, Boholt –
Ciuta, Cărpiniş sau Uroi – Măgura Uroiului47.
În final, pot fi enunŃate câteva concluzii. Teoretic, toporul ar putea să provină

din ambele locuiri descoperite pe Piatra łâcăoara, atât din locuirea CoŃofeni târzie, cât
şi din aşezarea de tip Şoimuş. În lipsa unui context stratigrafic cert nu excludem însă
nici posibilitatea ca piesa să nu aparŃină nici uneia dintre cele două locuiri, ci unui
orizont cultural-cronologic intermediar, încă neidentificat pe teren. Oricum, cele două
puncte de locuire jalonează încadrarea cultural-cronologică a piesei, apartenenŃa
acesteia la un palier din afara intervalului propus fiind aproape exclusă.
Toporul a fost, probabil, depus ritual şi nu pierdut, după ce, în urma fisurării
tubului de înmănuşare, a devenit evident că acesta nu mai putea fi utilizat. De altfel,
lipsa oricăror urme de uzură pe tăiş sugerează că acesta nu a fost utilizat niciodată ca
unealtă, ci doar ca armă sau obiect de prestigiu. Caracteristicile sale arată prezenŃa unor
elemente constitutive diferite, fapt pentru care am propus desemnarea piesei ca varianta
Hărău a tipului Fajsz.
Alături de celelalte topoare cu gaură transversală de înmănuşare descoperite în
acest areal, toporul de la Hărău indică statutul spaŃiului sud-vest şi vest-transilvănean ca
zonă de contact şi interferenŃă pentru elementele specifice bronzului timpuriu din
Răsăritul şi Apusul Bazinului Carpatic48. Nu în ultimul rând, ceramica, prin prezenŃa
44
Băjenaru 2014, p. 259, fig. 85/9, 12, 15-19; Vezi şi Popa 2005, p. 101.
45
La Kastanas, vasele cu cioc de scurgere sunt documentate în etapa mijlocie a bronzului timpuriu
(nivelurile 23b-23a) şi continuă să apară până în pragul bronzului mijlociu (nivelul 22b), cf. Aslanis 1985,
Taf. 30/2, 7, 51/4, 64/2, 66/1, 4.
46
Roman 1986, p. 29-55.
47
Roman 1976, p. 79 şi urm., pl. 1-2; AndriŃoiu 1992, p. 20, 120 şi urm.
48
Legăturile pot fi extinse spre est până în zona stepelor nord-pontice având în vedere faptul că
topoarele cu tub de înmănuşare transversal Baniabic, Fajsz şi Corbasca au fost desemnate ca elemente
constitutive în cadrul aşa-numitului Yamnaya Package, cf. Harrison, Heyd 2007, p. 196, fig. 45-46; Heyd,
Walker 2015, p. 678. Vezi şi Dani 2013, p. 218; Szeverényi 2013, p. 664, 666, fig. 2.
vaselor cu cioc de scurgere, arată, la rândul său, racordarea comunităŃilor bronzului

timpuriu din acest areal cu zonele sud-dunărene49.
MulŃumiri. Doresc să mulŃumesc, cu acest prilej, prietenului dr. Cristian Ioan
Popa pentru discuŃiile şi sugestiile avute pe marginea subiectului, prof. dr. Constantin
MăruŃoiu şi dr. Victor Constantin MăruŃoiu (Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul
UniversităŃii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca), pentru analiza chimică a piesei şi colegului
dr. Antoniu Tudor Marc pentru că m-a însoŃit în cercetarea de teren.
ANEXĂ
Anexa 1. Analiza XRF a toporului de la Hărău
49
Nu doar migraŃia, ci şi transhumanŃa putea fi unul dintre mijloacele de vehiculare a acestor bunuri
culturale pe distanŃe mari, de la sud la nord şi de la est la vest, aşa cum par să sugereze de pildă,
descoperirile din tumulul de la Sárrétudvari-İrhalom, cf. Gerling et al. 2012.
Bibliografie
Aldea, Ciugudean – I. A. Aldea, H. Ciugudean, Obiecte din cupru şi bronz

1988 recent descoperite în judeŃul Alba, în Apulum, XXV, 1988,
p. 71-82.
AndriŃoiu 1976 – I. AndriŃoiu, Descoperiri arheologice pe valea Streiului
inferior, în Apulum, XIV, 1976, p. 393-413.
AndriŃoiu 1992 – I. AndriŃoiu, CivilizaŃia tracilor din sud-vestul
Transilvaniei în epoca bronzului, BiblThrac, II, Bucureşti,
1992.
AndriŃoiu 1993 – I. AndriŃoiu, Metalurgia bronzului în sud-vestul
Transilvaniei. Epoca bronzului (I), în AnB (S.N.), II, 1993,
p. 85-117.
Aslanis 1985 – I. Aslanis, Kastanas. Ausgrabungen in einem

Siedlungshügel der Bronze- und Eisenzeit Makedoniens
1975-1979. Die Frühbronzezeitlichen Funde und Befunde,
PAS, 4, Berlin, 1985.
Băjenaru 2010 – R. Băjenaru, Between Axe and Dagger: Early Bronze Age
Weaponry in the Lower Danube Area, în vol. ed.
R. Băjenaru, G. Bodi, C. Opreanu, V. V. Zirra, Recent
Studies in the Past and Present I. Human Heritage and
Community: Archaeology in the Carpathians and Lower
Danube Area from Prehistory to the Early Medieval Age,
Transylvanian Review, XIX, 5, 1, 2010, p. 151-162.
Băjenaru 2014 – R. Băjenaru, Sfârşitul bronzului timpuriu în regiunea dintre
CarpaŃi şi Dunăre, Cluj-Napoca, 2014.
Bejinariu, Kadar 2003 – I. Bejinariu, M. Kadar, Toporul din perioada timpurie a
epocii bronzului de la Şasa (jud. Sălaj), în vol. coord.
A. Chiriac, L. Cornea, C. Ghemiş, G. Moisa, In Memoriam
Nicolae Chidioşan, Oradea, 2003, p. 47-59.
Ciugudean 1996 – H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi
sud-vestul Transilvaniei, BiblThrac, XIII, Bucureşti, 1996.
Ciugudean 2003 – H. Ciugudean, Noi contribuŃii privind bronzul timpuriu din
Transilvania, în Apulum, XL, 2003, p. 89-122.
Ciugudean, Florea – H. Ciugudean, I. Florea, ContribuŃii la repertoriul
1995 arheologic al localităŃii Pianu de Jos, în Apulum, XXXII,
1995, p. 59-67.
Dani 2013 – J. Dani, The Significance of Metallurgy at the Beginning of
the Third Millennium BC in the Carpathian Basin, în vol.
ed. V. Heyd, G. Kulcsár, V. Szeverényi, Transition to the
Bronze Age. Interregional Interaction and Socio-Cultural
Change in the Third Millennium BC Carpathian Basin and
Neighbouring Regions, Archaeolingua, MS, 30, Budapest,
2013, p. 203-232.
Dénes, Szabó 1998 – I. Dénes, G. V. Szabó, Der Frühbronzezeitliche
Bronzedepotfund aus der Höhle 1209/9 in der Enge des
Vargyas-Baches (Cheile Vârghişului) in Südost-
Siebenbürgen, în vol. ed. H. Ciugudean, F. Gogâltan, The
Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin,
BiblMA, VIII, Alba Iulia, 1998, p. 89-110.
Ecsedy 1982 – I. Ecsedy, Ásatások Zók - Várhegyen (1977-1982). Elızetes
jelentés, în JPMÉ, XXVII, 1982, p. 59-106.
Fischl et al. 2015 – K. Fischl, V. Kiss, G. Kulcsár, V. Szeverényi, Old and New
Narratives for the Carpathian Basin around 2200 BC, în
vol. ed. H. Meller, H. W. Arz, R. Jung, R. Risch, 2200 BC
– Ein Klimasturz als Ursache für den Zerfall der Alten
Welt?, 7. Mitteldeutscher Archäologentag vom 23. Bis 26.
Oktober 2014 in Halle (Saale), TLVH, 12, I, Halle (Saale),
2015, p. 503-524.
Gerling et al. 2012 – C. Gerling, E. Bánffy, J. Dani, K. Köhler, G. Kulcsár,
A. W. G. Pike, V. Szeverényi, V. Heyd, Immigration and
Transhumance in the Early Bronze Age Carpathian Basin:

the Occupants of a Kurgan, în Antiquity, 86, 334, 2012,
p. 1097-1111.
Gogâltan 1999 – F. Gogâltan, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul
românesc şi pe cursul inferior al Mureşului, BHAB, XXIII,
Timişoara, 1999.
Gogâltan 1999-2000 – F. Gogâltan, Über die Frühbronzezeitlichen Beile und Äxte
im Banat, în AnB (S.N.), VII-VIII, 1999-2000, p. 229-251.
Gori 2014 – M. Gori, Metal Hoards as Ritual Gifts: Circulation,
Collection and Alienation of Bronze Artefacts in Late
Bronze Age Europe, în vol. ed. F. Carlà, M. Gori, Gift
giving and the “embedded” economy in the ancient world,
HAdW, 17, Heidelberg, 2014, p. 269-288.
Hansen 2002 – S. Hansen, Über bronzezeitliche Depots, Horte und
Einzelfunde: Brauchen wir neue Begriffe? Ein Kommentar,
în ArchInf, 25, 1-2, 2002, p. 91-97.
Hansen 2005 – S. Hansen, Noi cercetări asupra metalurgiei epocii
bronzului în sud-estul Europei, în vol ed. T. Soroceanu,
Bronzefunde aus Rumänien II. Descoperiri de bronzuri din
România. Beiträge zur Veröffentlichung und Deutung
bronze- und älterhallstattzeitlicher Metallfunde in
europäischem Zusammenhang, BistriŃa, Cluj-Napoca,
2005, p. 301-315.
Hansen 2009 – S. Hansen, Kupferzeitliche Äxte zwischen dem 5. und 3.
Jahrtausend in Südosteuropa, în AnB (S.N.), XVII, 2009,
p. 129-158.
Hansen 2010 – S. Hansen, Communication and exchange between the
Northern Caucasus and Central Europe in the fourth
millennium BC, în vol. ed. S. Hansen, A. Hauptmann,
I. Motzenbäcker, E. Pernicka, Von Majkop bis Trialeti.
Gewinnung und Verbreitung von Metallen und Obsidian in
Kaukasien im 4.-2. Jt. v. Chr. Beiträge des Internationalen
Symposium in Berlin vom 1.-3. Juni 2006, Kolloquien zur
Vor- und Frühgeschichte, 13, Bonn, 2010, p. 297-316.
Hansen 2011 – S. Hansen, Metal in South-Eastern and Central Europe
between 4500 and 2900 BCE, în Der Anschnitt, 24,
Anatolian Metal, V, 2011, p. 137-149.
Hansen 2013 – S. Hansen, Bronze Age Hoards and Their Role in Social
Structure: A Case Study from South-West Zealand, în vol.
ed. S. Bergerbrant, S. Sabatini, Counterpoint: Essays in
Archaeology and Heritage Studies in Honour of Professor
Kristian Kristiansen, BAR IS, 2508, Oxford, New York,
2013, p. 179-191.
Harrison, Heyd 2007 – R. Harrison, V. Heyd, The Transformation of Europe in the
Third Millenium BC: The Example of “Le Petit-Chasseur
I+III” (Sion, Valais, Switzerland), în PZ, 82, 2, 2007,
p. 129-214.
Heyd, Walker 2015 – V. M. Heyd, K. Walker, The First Metalwork and

Expressions of Social Power, în vol. ed. C. Fowler,
J. Harding, D. Hofmann, The Oxford Handbook of
Neolithic Europe, Oxford, 2015, p. 673-691.
Kadar 2007 – M. Kadar, Începuturile şi dezvoltarea metalurgiei
bronzului în Transilvania, Alba Iulia, 2007.
Kulcsár 2009 – G. Kulcsár, The Beginnings of the Bronze Age in the
Carpathian Basin. The Makó–Kosihy–Čaka and the
Somogyvár–Vinkovci Cultures in Hungary, VAH, XXIII,
Budapest, 2009.
Luca 2005 – S. A. Luca, Repertoriul arheologic al judeŃului Hunedoara,
BS, XIV, Alba Iulia, 2005.
Popa 2005 – C. I. Popa, Modificări culturale la finalul Bronzului
timpuriu şi începutul Bronzului mijlociu în Transilvania, în
vol. ed. C. I. Popa, G. T. Rustoiu, Omagiu profesorului
Ioan AndriŃoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi
cercetări arheologice, Alba Iulia, 2005, p. 51-183.
Popa 2009 – C. I. Popa, A possible Scythian burial at Hărău
(Hunedoara County), în PA, IX, 2009, p. 45-49.
RişcuŃa 1999-2000 – N. C. RişcuŃa, O descoperire arheologică veche de la
Deva, în Sargetia, XXVIII-XXIX, 1, 1999-2000, p. 39-52.
Roman 1976 – P. I. Roman, Cultura CoŃofeni, BA, XXVI, Bucureşti,
1976.
Roman 1986 – P. I. Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului pe
teritoriul României, în SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29-55.
Roman, – P. I. Roman, A. Dodd-OpriŃescu, J. Pál, Beiträge zur
Dodd-OpriŃescu, Problematik der schnurverzierten Keramik Südosteuropas,
Pál 1992 HAWM, 3, Mainz am Rhein, 1992.
Roska 1956 – M. Roska, A Fajszi típusú rézbalták, în FoliaArch, VIII,
1956, p. 43-46.
Szeverényi 2013 – V. Szeverényi, The Earliest Copper Shaft-Hole Axes in the
Carpathian Basin: Interaction, Chronology and
Transformations of Meaning, în vol. ed. A. Anders,
G. Kulcsár, G. Kalla, V. Kiss, G. V. Szabó, Moments in
Time, Papers Presented to Pál Raczky on His 60th
Birthday, İT, I, Budapest, 2013, p. 661-669.
Vulpe 1970 – A. Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien I, PBF, IX, 2,
München, 1970.
Vulpe 1988 – A. Vulpe, Varia archaeologica (II). Cu privire la topoarele
de aramă de tip Dumbrăvioara, în TD, IX, 1988,
p. 210-212.
Pl. I. Hărău – Piatra łâcăoara: 1a-1b. Topor cu gaură de înmănuşare transversală de tip Fajsz;
1c. Detaliu cu faŃetele de pe manşon (Foto: N. C. RişcuŃa)
Pl. II. Topoare cu gaură de înmănuşare transversală de tip Fajsz: 1a-1b. Hărău – Piatra
łâcăoara (Desen: D. Pantea); 2. Brno – Líšeň (după Vulpe 1970, Taf. 65/D1); 3. Lipova (după
Vulpe 1970, Taf. 3/38)
Pl. III. Topor cu gaură de înmănuşare transversală de tip Corbasca: 1. Călan (după Vulpe 1970,
Taf. 3/42); Topoare cu gaură de înmănuşare transversală de tip Dumbrăvioara:
2. Jimbor (după Vulpe 1970, Taf. 4/53); 3. Sfântu Gheorghe (după Vulpe 1970, Taf. 4/52);
4. Sântimbru (după Aldea, Ciugudean 1988, p. 75, pl. I/2)
Pl. IV. Hărău – Piatra łâcăoara: 1-6, 8. Ceramică de tip CoŃofeni; 7. Piesă litică
(Foto: N. C. RişcuŃa)
Pl. V. Hărău – Piatra łâcăoara: 1-5. Ceramică aparŃinând bronzului timpuriu; 6-12. Piese litice
(Foto: N. C. RişcuŃa) (Desen: D. Pantea)
An Early Bronze Age Copper Axe Discovered at Hărău (Hunedoara County)

Abstract
A treasure hunter found on the hill named by the locals Piatra łâcăoara, from
the territory of Hărău village, a shaft-hole axe. In the following period, we proceeded
with a field survey and found, on the above mentioned height, two prehistoric habitation
clusters specific to the Late Copper Age and Early Bronze Age (Fig. 1-3, Pl. I, II/1a-
1b, IV-V). The axe belongs to the Fajsz type, one of the categories characteristic for the
Late Copper Age and the beginning of the Early Bronze Age, widely spread in the
Central-European zone and represented in Romania by only a few pieces (Pl. I-II). The
XRF analysis revealed that the axe was made of copper, the proportion of other
elements being insignificant (Annex 1). A different integrant element of the Hărău axe
are the vertical wide facets made on the socket (Pl. I/1a-1b, II/1a-1b). Making such
facets on the exterior of the shaft-hole characterises another typological series, the
Dumbrăvioara type. This type was assigned to the category of Early Bronze Age axes,
spread especially in eastern Transylvania and in Oltenia (Pl. III/2-4). The
complementary element leads to the hypothesis that it is a hybrid specimen or a “series
head” for the Dumbrăvioara type axes. We believe the artefact illustrates a variant of the
Fajsz type, a reason for which we propose the Hărău variant as a new term in the topic.
The axe was probably ritually deposited, as the crack of the socket made the item non-
functional. Furthermore, the lack of any traces of use on the cutting edge suggests that it
served only as a weapon or prestige good.
The axe and the ceramic spouted vessel (Pl. V/1a-1b) found at Hărău reveal the
status of the south-western and western Transylvanian space as a contact and
interference zone for elements specific to the Early Bronze Age, from the east and west
of the Carpathian Basin, and the strong connection of the local communities with the
areas south of the Danube, as well.
Fig. 1. Location of Hărău village (after Google earth) (Accessed: 23.05.2017)

Fig. 2. Hărău – Piatra łâcăoara. The find-spot of the axe (Photo: N. C. RişcuŃa)
Fig. 3. Hărău – Piatra łâcăoara. Distribution of the archaeological discoveries
(T – axe; A – settlement) (after Google earth) (Accessed: 23.05.2017)
Annex 1. Chemical analysis of the Hărău axe
Pl. I. Hărău – Piatra łâcăoara: 1a-1b. The Fajsz type shaft-hole axe; 1c. Detail of the
facets on the socket (Photo: N. C. RişcuŃa)
Pl. II. Fajsz type shaft-hole axes: 1a-1b. Hărău – Piatra łâcăoara (Drawing:
D. Pantea); 2. Brno – Líšeň (after Vulpe 1970, Taf. 65/D1); 3. Lipova (after Vulpe
1970, Taf. 3/38)
Pl. III. Corbasca type shaft-hole axe: 1. Călan (after după Vulpe 1970, Taf. 3/42);
Dumbrăvioara type shaft-hole axes: 2. Jimbor (after Vulpe 1970, Taf. 4/53); 3. Sfântu
Gheorghe (after Vulpe 1970, Taf. 4/52); 4. Sântimbru (after Aldea, Ciugudean 1988,
p. 75, pl. I/2)
Pl. IV. Hărău – Piatra łâcăoara: 1-6, 8. CoŃofeni type potshards; 7. Lithic item (Photo:
N. C. RişcuŃa)
Pl. V. Hărău – Piatra łâcăoara: 1-5. Early Bronze Age potshards; 6-12. Lithic items
(Photo: N. C. RişcuŃa) (Drawing: D. Pantea)
AŞEZAREA DACICĂ DE LA COJOCNA
DINU IOAN BERETEU
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
dinu_bereteu@yahoo.com
Cuvinte cheie: daci, aşezare, terase, tezaur de argint, sare

Keywords: Dacians, settlement, terraces, silver hoard, salt
Articolul semnalează descoperirea, în urma cercetărilor de teren, a unei aşezări

dacice necunoscute la Cojocna. Aşezarea poate fi datată larg pe parcursul
sec. II-I a.Chr., pe baza fragmentelor ceramice de la suprafaŃă. Tezaurul de podoabe
dacice de argint, descoperit întâmplător la Cojocna cândva la sfârşitul sec. XIX într-un
punct necunoscut, poate fi pus acum în legătură cu această aşezare. Principala
activitate economică a locuitorilor aşezării a fost, cel mai probabil, exploatarea sării.
Cojocna (jud. Cluj) este cunoscută pentru bogatul zăcământ de sare de pe

teritoriul său, iar din punct de vedere arheologic în special datorită descoperirii
întâmplătoare, cândva în ultimul deceniu al sec. XIX, a unui tezaur de podoabe dacice
de argint, compus dintr-un lanŃ cu trei pandantive-cui (înfăşurat deasupra tuburilor
terminale cu şase inele spiralice), trei fibule cu noduri (două pereche, dintre care una
fragmentară) şi o brăŃară spiralică fragmentară (din care se păstrează trei spire)1.
Tezaurul a fost descoperit într-un punct şi context necunoscut, astfel că nu a oferit nici o
direcŃie de cercetare privind localizarea aşezării contemporane.
Topografia arheologică a Cojocnei este deocamdată foarte puŃin cunoscută, în
realitate existând pe teritoriul ei mult mai multe situri arheologice, unele deja
identificate2, altele rămase încă necunoscute. În ultimii zece ani am încercat de
nenumărate ori descoperirea unei aşezări dacice la Cojocna, explorând perieghetic, de la
un hotar la altul, vastul teritoriu al localităŃii, însă nici urmă de vreo aşezare dacică, până
în data de 9 aprilie 2016, când am ajuns în zona numită de localnici Martoliuca.
Punctul respectiv se află la sud-est de sat, în fundul unei văi secundare care se
deschide în stânga cotului şoselei ce duce spre Boj-Cătun (Fig. 1). Pe valea respectivă
există un pârâu cu debit scăzut, afluent de dreapta al văii ce curge din lacul Dărvăştău.
Ciudatul toponim Martoliuca apare şi pe Harta Iosefină sub denumirea Marton Luk,
fiind vorba, probabil, de numele unui vechi proprietar de pământ în zona respectivă.
Aşezarea dacică se află în stânga drumului de pământ ce porneşte din cotul şoselei şi
urcă spre Pădurea Leghia, fragmentele ceramice concentrându-se în special pe ultima
arătură, sub o zonă cu alunecări de teren (Fig. 2). Aşezarea este într-o poziŃie accesibilă,
dar uşor înălŃată faŃă de nivelul văii, fiind neinundabilă şi beneficiind de o expunere
sudică şi de protecŃia dealurilor din jur împotriva vânturilor puternice. Conform
clasificării aşezărilor dacice întocmite de profesorul Ioan Glodariu, aceasta se
1
Pósta 1903, p. 32; Popescu 1940, p. 189, 192, fig. 9/1, 3, 11/2-4; Fettich 1953, p. 160, Taf. XXXV-
XXXVI; Horedt 1973, p. 132, nr. 16; Spânu 2012, p. 221, nr. 32, pl. 32-33. Tezaurul se păstrează în
colecția MNIT (nr. inv. 7005-7009).
2
Bereteu 2016, p. 133, nr. 6.
198 Aşezarea dacică de la Cojocna
încadrează în tipul I3. La est şi la nord de arătura respectivă se află versante afectate de
alunecări de teren, cu mai multe terase cu aspect parŃial antropic. Doar pe două dintre
aceste terase, situate la est de arătură, am găsit pe suprafaŃa unor muşuroaie câteva
fragmente ceramice şi bucăŃi de chirpici, dar probabil că mai multe astfel de terase au
fost locuite în epoca dacică.
Fig. 1. Localizarea aşezării dacice de la Cojocna – Martoliuca (după Google earth)

(Accesat: 21.07.2017)
Majoritatea fragmentelor ceramice provin de pe suprafaŃa arăturii respective,

fiind lucrate aproape în totalitate cu mâna. Doar câteva mici fragmente atipice, de
diferite nuanŃe cenuşii, au fost lucrate la roată. Ceramica lucrată cu mâna a fost
confecŃionată în general dintr-o pastă destul de fină, arsă de obicei în condiŃii oxidante,
de multe ori incomplet. Fragmentele tipice lucrate cu mâna aparŃin în mare parte unor
oale cu buza uşor evazată (Pl. I/1-5), decorate cu butoni aplatizaŃi (Pl. II/1-2) şi brâuri
alveolate (Pl. II/3-6). Acestea aparŃin unui interval cronologic în care „vasele cu profil
aproape drept” (specifice La Tène-ului mijlociu) evoluează spre aşa-numitele „vase-
borcan” (din La Tène-ul târziu)4. Alături de vasele de uz comun, folosite îndeosebi la
prepararea hranei, se remarcă şi un fragment de strachină cu buza invazată (Pl. I/6), de
tradiŃie mai veche.
LocuinŃele aşezării sunt probabil de tipul celor parŃial adâncite în pământ, fiind
construite dintr-o structură de lemn bătută cu lut, aşa cum indică bucăŃile de chirpici,
destul de numeroase, care se găsesc la suprafaŃă. Acoperişurile lor erau confecŃionate de
obicei din stuf sau paie. Numeroase gropi de provizii se găsesc probabil între locuinŃe.
3
Glodariu 1983, p. 46.
4
Asemenea fragmente ceramice se găsesc şi în aşezarea de la Cluj-Napoca – Sinitău, care are însă o
evoluŃie mai timpurie: Bereteu 2013, p. 93, pl. II/1-4.
Dinu Ioan Bereteu 199
Fig. 2. Cojocna – Martoliuca (Foto: D. I. Bereteu)
Pe baza fragmentelor ceramice, se poate data larg aşezarea dacică pe parcursul

sec. II-I a.Chr., dar se poate restrânge prezumtiv durata locuirii în a doua jumătate a sec.
II a.Chr. şi prima jumătate a sec. I a.Chr., cu posibilitatea ca intervalul de locuire să fie
chiar şi mai restrâns de atât. Rămâne ca cercetarea sistematică a aşezării să stabilească
cu exactitate intervalul cronologic real de locuire.
Aşezarea dacică de la Cojocna – Martoliuca trebuie pusă în legătură cu
exploatarea masivului de sare de aici. Până la identificarea unor exploatări de sare de
suprafaŃă, databile prin eventualul lor inventar în perioada funcŃionării aşezării,
principala activitate economică a comunităŃii dacice de aici poate fi doar presupusă.
Eventuale elemente clare în privinŃa exploatării sării ar putea fi descoperite şi în aşezare.
Au fost exploatate probabil cele mai favorabile locuri de pe suprafaŃa masivului de sare,
acolo unde sarea era la zi sau sub un strat cât mai subŃire de pământ.
Tezaurul de podoabe dacice de argint de la Cojocna poate fi pus acum, prin
datarea pieselor din inventarul său (sfârşitul sec. II a.Chr. – prima jumătate a sec I
a.Chr.), în legătură directă cu aşezarea dacică din punctul Martoliuca. Acesta a fost
descoperit, cel mai probabil, undeva în apropierea aşezării. Garnitura de piese de
podoabă a aparŃinut unui membru important al comunităŃii dacice de la Cojocna, posibil
chiar unei preotese, piesele de argint fiind îngropate probabil în timpul domniei lui
Burebista, într-un gest personal de sacrificiu5 sau poate în cadrul unei ceremonii. De un
sfârşit violent al aşezării nu poate fi vorba în stadiul actual al cercetărilor. Este posibil
5
Spânu 1998, p. 45-52; Spânu 1999-2000, p. 95-106.
ca posesorul acelor obiecte de prestigiu să fi locuit chiar pe una dintre terasele

respective (Fig. 3), într-o poziŃie dominantă faŃă de restul aşezării, ipoteză care va fi
urmărită în cursul săpăturilor sistematice care vor avea loc aici cât de curând.
Fig. 3. Terasă cu urme de locuire (Foto: D. I. Bereteu)
Dacă aşezarea dacică din punctul Martoliuca nu funcŃionează în sec. I p.Chr. şi

poate nici măcar în a doua jumătate a sec. I a.Chr., se pune în continuare problema
existenŃei pe teritoriul Cojocnei a unei posibile noi aşezări dacice, databile în acest
interval cronologic târziu, care să fi continuat exploatarea sării de aici, eventual în altă
parte a masivului de sare, până la cucerirea Daciei de către romani. La fel se pune
problema şi pentru perioada anterioară întemeierii aşezării din punctul Martoliuca, cel
puŃin pentru prima jumătate a sec. II a.Chr., în perioada de circulaŃie a monedelor de tip
Crişeni-Berchieş şi Tonciu. Rămâne ca viitoarele cercetări de teren să lămurească aceste
aspecte, în vederea cercetării cât mai complete a celei de-a doua epoci a fierului pe
teritoriul Cojocnei şi stabilirea intensităŃii şi perioadelor de exploatare a sării pe
parcursul acestei epoci.
Bibliografie
Bereteu 2013 – D. I. Bereteu, Aşezarea din a doua epocă a fierului de la

Cluj-Napoca – Sinitău, în Sargetia (S.N.), IV, 2013,
p. 73-100.
Bereteu 2016 – D. I. Bereteu, ContribuŃii la repertoriul arheologic al

judeŃului Cluj (II), în Sargetia (S.N.), VII, 2016,
p. 129-138.
Fettich 1953 – N. Fettich, Archäologische Beiträge zur Geschichte der
sarmatisch-dakischen Beziehungen, în ActaArchHung, III,
1953, p. 127-178.
Glodariu 1983 – I. Glodariu, Arhitectura dacilor – civilă şi militară – (sec.
II î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca, 1983.
Horedt 1973 – K. Horedt, Die dakischen Silberfunde, în Dacia (N.S.),
XVII, 1973, p. 127-168.
Popescu 1940 – D. Popescu, Objets de parure géto-daces en argent, în
Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 183-202.
Pósta 1903 – B. Pósta, Utmutató az Erdélyi országos múzeum érem- és
régiségtárában, Kolozsvár, 1903.
Spânu 1998 – D. Spânu, SemnificaŃii ale îngropării tezaurelor dacice de
piese de argint, în EphNap, VIII, 1998, p. 45-52.
Spânu 1999-2000 – D. Spânu, Port ceremonial sacrificat. Atestări literare şi
expresie arheologică, în EphNap, IX-X, 1999-2000,
p. 95-106.
Spânu 2012 – D. Spânu, Tezaurele dacice. CreaŃia în metale preŃioase
din Dacia preromană, Bucureşti, 2012.
1
2
4
3
5 6
10 cm
Pl. I. Fragmente ceramice lucrate cu mâna (Desen şi foto: D. I. Bereteu)
2
1
3 4
5 6
10 cm
Pl. II. Fragmente ceramice lucrate cu mâna (Desen şi foto: D. I. Bereteu)
The Dacian Settlement from Cojocna

Abstract
The paper reports the discovery during a field survey of an unknown Dacian
settlement at Cojocna (Cluj County) in the spring of 2016. It is located south-east of the
village, in the unflooddable bend of a secondary valley, in the place named by the locals
Martoliuca (Fig. 1-2). The potshards found on surface in the furrow are almost all
handmade and may be dated in the 2nd-1st centuries BC (Pl. I-II).
Several higher terraces, of small dimensions, are found northwards and
eastwards of the respective ploughland, at least two of them bearing traces of human
habitation. The settlers probably exploited the salt massif from nearby.
The Dacian silver jewelry hoard, found randomly at the end of the 19th century
in an unknown point at Cojocna, may be directly linked today with this settlement,
being discovered probably in its proximity. The adornments set, composed of a
necklace with nail-shaped pendants, three knobbed brooches and a fragmentary spiral
bracelet, belonged to an important member of the Dacian community from Cojocna and
it was probably buried through an act of personal sacrifice.
The systematic excavation of the settlement, which will take place as soon as
possible, but the identification of contemporary salt exploitations as well, will increase
the knowledge of this important activity during the Late Iron Age.
Fig. 1. Location of the Dacian settlement from Cojocna – Martoliuca (after Google
earth) (Accessed: 21.07.2017)
Fig. 2. Cojocna – Martoliuca (Photo: D. I. Bereteu)
Fig. 3. Terrace with habitation traces (Photo: D. I. Bereteu)
Pl. I. Handmade pottery fragments (Drawing and photo: D. I. Bereteu)
Pl. II. Handmade pottery fragments (Drawing and photo: D. I. Bereteu)
O FURCĂ DE TORS PENTRU DEGET DIN EPOCA ROMANĂ
DESCOPERITĂ LA APULUM – COLONIA AURELIA
APULENSIS
MIHAELA BLEOANCĂ
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti
mihaela.bleoanca@yahoo.com
Cuvinte cheie: furcă de tors, os, epoca romană, Apulum

Keywords: distaff, bone, Roman period, Apulum
În acest articol este prezentată o furcă de tors pentru deget descoperită în

cadrul unei cercetări arheologice preventive realizată în anul 2016 în Colonia Aurelia
Apulensis (Apulum I/mun. Alba Iulia, cartierul Partoş). Piesa este singura de acest fel
descoperită întreagă în cadrul cercetărilor întreprinse pe teritoriul Daciei Superior şi
ajută la completarea informaŃiilor referitoare la această categorie de artefacte.
Introducere
Cu ocazia unei cercetări arheologice preventive, întreprinsă în anul 2016 în
anticul Apulum – Colonia Aurelia Apulensis, str. Dacilor, nr. 28J1 (Pl. I/2), a fost
descoperită o furcă de tors pentru deget, realizată din os (Pl. I/1a-b), fiind până în
prezent singura piesă întreagă descoperită în cadrul cercetărilor arheologice de la
Apulum. Alte două piese din acest sit, fragmentare, se consideră că au fost descoperite
în ,,termele romane”, denumire atribuită unei zone din praetorium consularis, cercetată
în secolul trecut2.
Revenind la piesa care face obiectul acestei note arheologice, precizăm că a fost
descoperită în cel de-al doilea nivel de locuire romană din cercetarea arheologică
amintită. MenŃionăm faptul că, în punctul investigat, au fost identificate trei niveluri de
locuire, toate fiind datate destul de precis cu piese metalice care permit o încadrare
cronologică destul de clară: fibule cu genunchi, aplici, monede etc.
Un prim nivel corespunde locuirii de început din aşezarea de pe malul
Mureşului3 şi este datat cu o fibulă cu genunchi de tipul Cociş 19a14, care încadrează
stratul în secolul al II-lea p.Chr5. Cercetătorul clujean consideră, pe baza descoperirilor
de la Napoca şi Potaissa, că acest tip de fibulă este încadrabil pentru Dacia de la
înfiinŃarea provinciei până în timpul războaielor marcomanice6. Cel de-al doilea nivel
corespunde fazei de colonia. Descoperirea în cel de-al treilea nivel a unor monede emise
1
Cercetare arheologică preventivă pe proprietatea Apostol Nastasia, amplasată în partea vestică a
sitului. Colectiv de cercetare: George Bounegru (responsabil ştiinŃific), Florin Ciulavu şi Gabriel Balteş
(membri), Muzeul NaŃional al Unirii Alba Iulia.
2
3
Materialul arheologic extrem de bogat este neprelucrat, foarte puŃine piese fiind restaurate. Astfel că
nu ne putem pronunŃa asupra unei cronologii foarte precise. De altfel, cercetarea va fi publicată după
prelucrarea întregului material arheologic.
4
Cociş 2004, p. 89-90.
5
Pentru discuŃii privind încadrarea cronologică a fibulelor cu genunchi vezi Cociş 2004, p. 90.
6
Cociş 2004, p. 90.
206 O furcă de tors pentru deget din epoca romană
în timpul lui Gordian al III-lea ne determină să datăm post quem ultima locuire în
perioada târzie de existenŃă a provinciei romane Dacia, aşadar după anul 244.
Scurt istoric al cercetărilor

Datorită faptului că furcile de tors pentru deget au fost descoperite într-un număr
destul de restrâns în cadrul cercetărilor arheologice întreprinse pe teritoriul Daciei, vom
prezenta un scurt istoric al acestora. De asemenea, pentru analogii ne vom folosi şi de
descoperirile din Moesia Inferior.
Cercetarea şi valorificarea acestor piese a început încă din a doua jumătate a
secolului al XX-lea, când au fost introduse în literatura de specialitate pentru prima dată
piese de os, corn şi fildeş.
Primele descoperiri ale unor fragmente de furci pentru deget au fost făcute de
Adalbert Cserni, în anul 1902, în ,,termele romane” de la Apulum. Problematica
acestora a fost abordată încă din anul 1993, când Sorin Cociş şi Dorin Alicu au publicat
un articol în care au amintit provenienŃa celor două fragmente7. Mai târziu, în anul
1997, Daniela Ciugudean a publicat lucrarea de licenŃă în care a analizat obiectele din
corn, os şi fildeş de la Apulum, realizând o tipologie8 şi un catalog al acestora9.
Descrierea piesei
Piesa a fost prelucrată din os prin cioplire, strunjire şi şlefuire, având o lungime
totală de 16 cm. În partea inferioară este prevăzută cu un inel de formă circulară la
interior şi neregulată la exterior, având un diametru exterior de 2,65 cm şi un diametru
interior de 1,68 cm. Acesta este decorat cu două protuberanŃe, iar în partea de sub deget
se află o a treia protuberanŃă. Inelul se delimiteză de mânerul furcii prin prezenŃa unui
gât cilindric nedecorat. Mânerul este de formă cilindrică, având un decor sub formă de
caneluri, cu un diametru de 0,75 × 0,58 cm şi o lungime de 12,24 cm, fiind oval în
secŃiune. În partea superioară (capăt) se află situată o tijă circulară, în continuarea căreia
se găseşte un cap sub formă de con cu un diametru de 0,74 × 0,58 cm şi o lăŃime de
0,72 cm (Pl. I/1a-b).
DiscuŃii
În literatura de specialitate se vorbeşte despre un posibil atelier de prelucrare a
osului la Apulum10, unde au fost realizate obiecte de dimensiuni mici, care aveau
multiple utilităŃi: piese de toaletă şi podoabă11, instrumente medicale12, instrumente de
scris13, piese pentru jocuri14, piese decorative de mobilier15, piese pentru echipamentul
militar16, instrumente muzicale17, piese de uz casnic18, piese cu destinaŃii diverse19 şi cu
7
Cociş, Alicu 1993, p. 113-149.
8
Ciugudean 1997, p. 17-50.
9
10
Ciugudean 1997, p. 52; Ciugudean 2003, p. 278; Timoc 2007, p. 173-174.
11
Cociş, Alicu 1993, p. 113-114; Ciugudean 1997, p. 17-28; Ciugudean 2002, p. 289-290; Timoc
2008, p. 266-267.
12
Cociş, Alicu 1993, p. 114; Ciugudean 1997, p. 46-48; Ciugudean 2002, p. 290.
13
14
Cociş, Alicu 1993, p. 115; Ciugudean 1997, p. 40-42; Ciugudean 2002, p. 291-292; Vass 2006,
p. 645; Timoc 2008, p. 266; NuŃu, Stanc, Stan 2014, p. 113-116.
15
Ciugudean 1997, p. 42-45; Vass 2006, p. 642; Timoc 2008, p. 267; NuŃu, Stanc, Stan 2014, p. 111.
16
Cociş, Alicu 1993, p. 114-115; Ciugudean 1997, p. 37-40; Vass 2006, p. 644; NuŃu, Stanc, Stan
2014, p. 105-109.
17
Mihaela Bleoancă 207
funcŃionalitate nedeterminabilă20. Piesa noastră ne prilejuieşte o discuŃie despre

categoria artefactelor de uz casnic, în speŃă furcile de tors pentru deget. Este cunoscut
faptul că în această categorie, a pieselor de uz casnic, intră obiecte diverse, precum
acele de cusut21, mânerele22, fusurile23, elementele de şarnieră24, fălŃuitoarele25 şi cutiile
pentru ace26.
Categoriile enumerate mai sus includeau, de regulă, obiecte utilizate de femei
pentru diferite activităŃi din viaŃa de zi cu zi. Printre acestea se regăseşte şi torsul.
Astfel, furca de tors pentru deget era utilizată ritualic pentru torsul lânii27. Modul de
utilizare al acestora a fost descris în urma unor analize caracteristice28 şi chimice29 care
au fost efectuate pe câteva piese, ajungându-se la concluzia că furca era Ńinută în mâna
stângă, iar inelul se băga pe degetul mic30. Câteva reprezentări ale unor femei care torc
au fost identificate pe monumente funerare descoperite în Dacia, care în prezent se
păstrează în muzeele din Turda31, Cluj-Napoca32 şi Drobeta Turnu Severin33.
Cu fusul în mână este redată pe monumente funerare şi Moira Clotho într-o
atitudine de matroană, iar la picioare apare defunctul, de regulă, într-o atitudine de
implorare a depanării cât mai lente şi a unui fir al vieŃii cât mai lung. Provenind de la
Ampelum34 sunt publicaŃi doi pereŃi de aedicula care, după decor şi dimensiuni, par a fi
pereche. Pe unul dintre ei este reprezentată Clotho cu fusul în mâna stângă şi fuiorul în
dreapta, iar pe celălalt perete este redată Atropos, cu sulul în mâna stângă. PoziŃia celor
două divinităŃi indică prezenŃa pe peretele din spate a celeilalte reprezentări a triadei,
Lachesis.
La Potaissa, tot pe un perete de aedicula, există o reprezentare asemănătoare.
Clotho este redată în picioare, îmbrăcată în chiton peste care poartă o mantie. În mâna
dreaptă are un fus spre care se observă venind firul de la fuiorul pe care îl Ńinea în mâna
stângă (fragment care lipseşte). În faŃa sa este redat un copil gol cu mâinile ridicate în
semn de implorare35.
Consultând bibliografia de specialitate pentru furcile de tors pentru deget, am
constatat că acestea au fost confecŃionate din os, bronz şi, mai rar, din sticlă36. Astfel, pe
lângă furca de tors pe care o prezentăm, de pe teritoriul Daciei Superior mai sunt
cunoscute şi alte piese, fiind însă fragmentare. Două dintre acestea provin de la
18
Cociş, Alicu 1993, p. 114; Ciugudean 1997, p. 29-37; Ciugudean 2002, p. 290-291; Timoc 2008,
p. 265-266.
19
20
Cociş, Alicu, 1993, p. 113-115; Ciugudean 1997, p. 49.
21
Cociş, Alicu 1993, p. 120; Ciugudean 1997, p. 29-32; NuŃu, Stanc, Stan 2014, p. 88-95.
22
Cociş, Alicu 1993, p. 121; Ciugudean 1997, p. 34-35; NuŃu, Stanc, Stan 2014, p. 99-102.
23
24
25
26
27
Cociş, Alicu 1993, p. 114.
28
König 1987, p. 130; Bozu 1993, p. 208.
29
König 1987, p. 132; Bozu 1993, p. 208; Ciugudean 1997, p. 33.
30
Bozu 1993, p. 208; Ciugudean 1997, p. 33.
31
Bozu 1993, p. 208.
32
Bozu 1993, p. 208.
33
Tudor 1965, fig. 35; Bozu 1993, p. 208.
34
Nemeti 2003, p. 327.
35
36
Bozu 1993, p. 208.
Apulum37. Una dintre ele se păstrează în colecŃia Muzeului NaŃional al Unirii Alba
Iulia38, iar cea de a doua, în colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei39. De
asemenea, mai amintim o furcă aproape întreagă, pentru care nu se cunoaşte cu
certitudine locul de descoperire, cel mai probabil tot din Transilvania40. Un fragment de
furcă mai este cunoscut din descoperirile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Autorii
l-au publicat ca fiind un mâner41, însă, în opinia noastră, piesa este un fragment dintr-o
furcă de tors pentru deget. De la Porolissum este cunoscută o altă furcă fragmentară, al
cărei capăt o reprezintă pe Venus – pudica42.
Fragmente de furci au fost descoperite şi în alte provincii romane învecinate.
Sunt cunoscute piese din Dacia Inferior, de pe teritoriul actual al Olteniei şi Moesia
Inferior, de pe teritoriul Dobrogei de astăzi. În urma cercetărilor efectuate în cimitirul
roman de la Sucidava – Celei, a fost descoperită o furcă de tors pentru deget, întreagă,
care a fost publicată eronat ca fiind un stilus43. Amintim în continuare descoperirile din
partea de nord a Moesiei Inferior, unde în cursul cercetărilor arheologice din situl de la
Noviodunum, a fost descoperit un fragment de furcă, în anul 197944. Tot din Dobrogea
mai este cunoscut un alt fragment al unei furci din care se mai păstrează inelul, fiind
descoperit în cadrul cercetărilor întreprinse la Callatis45. Această piesă a fost catalogată
greşit ca fiind un stilus sau un mâner46. În zona de nord-vest a Dobrogei, la Dinogetia, a
fost descoperită o furcă fragmentară, în capătul căreia este reprezentată Venus47.
Concluzii
Furcile de tors pentru deget nu au prezentat un mare interes pentru arheologii
români, până în prezent existând un singur articol dedicat exclusiv acestei categorii
de artefacte realizate din os48, celelalte piese fiind abordate tangenŃial, în cadrul unor
studii mai ample, realizate asupra pieselor din os sau cu ocazia publicării unor cercetări
arheologice.
Furca pe care noi o publicăm ajută la completarea informaŃiilor referitoare la
această categorie de piese. În ceea ce priveşte modul de execuŃie putem aprecia că este
diferită de celelalte două care provin de la Apulum, fiind prelucrată mult mai îngrijit.
Bibliografie
Alicu, Nemeş 1982 – D. Alicu, E. Nemeş, Obiecte de os descoperite la Ulpia

Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XIX, 1982,
p. 345-366.
37
38
Ciugudean 1997, p. 76, 177, nr. 443, pl. XXVII/6.
39
Cociş, Alicu 1993, p. 121, 140, nr. 139, pl. XV/2; Ciugudean 1997, p. 76, nr. 444, pl. XXVII/7.
40
Cociş, Alicu 1993, p. 121, 140, nr. 138, pl. XV/1.
41
Alicu, Nemeş 1982, p. 353, 360, nr. 52, pl. IV/1.
42
Vass 2011-2012, pl. 4. În prezentarea dedicată acestei piese, autorul studiului a realizat o tipologie a
furcilor care o reprezintă pe Venus, oferind analogii din descoperiri din întreg imperiul.
43
Popilian, Bondoc 2012, p. 251, pl. CXCV/6.
44
NuŃu, Stanc, Stan 2014, p. 98, 177, nr. 38, pl. 20/38.
45
Preda 1980, p. 63, 159, pl. XXIX/pas. 1.
46
Preda 1980, p. 63, 159, pl. XXIX/pas. 1.
47
Ştefan 1937-1940, p. 414, 417, fig. 22.
48
Vass 2006, p. 641-656.
Bǎrbulescu 2003 – M. Bărbulescu, InterferenŃe spirituale în Dacia romanǎ,

ediŃia a II-a, Cluj-Napoca, 2003.
Bozu 1993 – O. Bozu, Obiecte creştine inedite de uz casnic. Furcile de
tors pentru deget datate în secolele IV-VI e.n., în AnB
(S.N.), II, 1993, p. 206-214.
Ciugudean 1997 – D. Ciugudean, Obiectele din os, corn şi fildeş de la
Apulum, BiblMA, V, Alba Iulia, 1997.
Ciugudean 2002 – D. Ciugudean, Noi artefacte din os de la Apulum, în
Apulum, XXXIX, 2002, p. 289-300.
Ciugudean 2003 – D. Ciugudean, Despre funcŃionarea unor ateliere de
prelucrare a osului la Apulum, în PA, III, 2003, p. 278-281.
Cociş 2004 – S. Cociş, Fibulele din Dacia romană, BiblEN, 3,
Cluj-Napoca, 2004.
Cociş, Alicu 1993 – S. Cociş, D. Alicu, Obiecte din os din Dacia Apulensis şi
Dacia Porolissensis, în ActaMP, XVII, 1993, p. 113-149.
König 1987 – G. G. König, Die Fingerkunkel aus Grab 156, în
Verenamüster Zürzach, I, 1987, p. 29-133.
Nemeti 2003 – I. Nemeti, Destinul, în vol. coord. M. Bărbulescu,
Funeraria Dacoromana. Arheologia funerară a Daciei
romane, Cluj-Napoca, 2003, p. 321-334.
NuŃu, Stanc, Stan – G. NuŃu, S. Stanc, D. A. Stan, Carved Bone and Antler
2014 from Northern Dobruja in Archaeological and
Archaeozoological Context, Iaşi, 2014.
Preda 1980 – C. Preda, Callatis. Necropola romano-bizantină, Bucureşti,
1980.
Popilian, Bondoc – G. Popilian, D. Bondoc, The Roman and Late Roman
2012 Cemetery of Sucidava-Celei. The Excavations from 1969-
1983, Craiova, 2012.
Ştefan 1937-1940 – G. Ştefan, Dinogetia I. Risultati della prima campagna di
scavi (1939), în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 401-425.
Timoc 2007 – C. Timoc, Prelucrarea cornului şi osului în Dacia romană,
în BHAUT, VIII, 2007, p. 171-188.
Timoc 2008 – C. Timoc, ProducŃia de obiecte din corn şi os din Dacia
romană, în BHAUT, IX, 2008, p. 256-284.
Tudor 1965 – D. Tudor, Drobeta, Bucureşti, 1965.
Vass 2006 – L. Vass, Unpublished Roman Bone Artefacts from the
Amphitheatre of Porolissum, în vol. ed. C. Gaiu,
C. Găzdac, Fontes Historiae. Studia in Honorem Demetrii
Protase, BistriŃa, Cluj-Napoca, 2006, p. 641-656.
Vass 2011-2012 – L. Vass, Egy Porolissumról (Mojgrád/Moigrad, Szilágy
megye) származó Venus-ábrázolású csontguzsaly, în
Dolgozatok (Ú.S.), VI-VII, 2011-2012, p. 59-71.
Pl. I. 1. Furca de tors pentru deget descoperită în Partoş. 1a. Fotografie (Foto: G. Bounegru);
1b. Desen (Desen: C. Adam); 2. Harta satelitară pe care este marcată zona cercetată unde a fost
descoperită furca (prelucrare după Google maps) (Accesat: 25.09.2017)
The Roman Finger Distaff Discovered at Apulum – Colonia Aurelia Apulensis

Abstract
This article presents a Roman finger distaff discovered during a preventive

archaeological research in Colonia Aurelia Apulensis (Alba Iulia department, the Partoş
quarter) (Pl. I/2) in 2016. Due to the extremely low number of pieces discovered in
Upper Dacia, we therefore consider its introduction in the scientific archaeological
circuit to be important for completing the knowledge we have concerning these
artefacts, as it is unique in the Upper Dacia archaeological research.
The piece in discussion is a grooved turned through and smoothed bone of 16
cm length. In its lower part, the distaff has a ring of circular shape on the inside and
irregular on the outside, having an external diameter of 2.65 cm and an inner diameter
of 1.68 cm. It is decorated with two protuberances, while a third one is in the finger
section. The ring is separated of the fork handle through the presence of an undecorated
cylindrical neck. The fork handle has a cylindrical shape, adorned with channels having
a diameter of 0.75 × 0.58 cm and a length of 12.24 cm, and being oval in section. In its
upper section, there is a circular rod in the continuation of which one can find a cone
form with a diameter of 0.74 × 0.58 cm and a width of 0.72 cm (Pl. I/1a-1b).
Besides the finger fork spinner we are presenting other pieces from the same
category discovered in Upper Dacia less known, but they are fragmentary. Two of these
have Apulum as their origin. One can be seen in the National Museum of the Union
Alba Iulia, while the other in the National Museum of Transylvanian History.
Furthermore, one can also mention an almost complete distaff finger with an unclear
origin, though mostly Transylvanian, too. It is known as a distaff finger fragment from
the Ulpia Traiana Sarmizegetusa findings. Its authors considered it to be a handle, yet
we think to be a distaff finger fragment. Porolissum also offered us another incompleted
distaff finger representing the shy-Venus.
Some images of women who use distaff have been discovered on the funerary
monuments discovered in Dacia, which now are kept in the museums of Turda,
Cluj-Napoca and Drobeta Turnu Severin.
Moira Clotho has also been bossily represented on a funerary monument with a
finger distaff in her hand, while the dead person is at her feet, typically in an attitude of
supplication to slow down the thread of life as long as possible.
Two walls of the aedicula, having Ampelum as their origin, are shown to the
public and they must be a pair, concerning their dimension and adornment. One of them
presents Clotho with a finger distaff in her left hand and the flax in her right hand, while
the other wall presents Atropos having a hank in his left hand. The position of these two
gods implies the presence of Lachesis, the other member of the triad, in the background
of each character as a member of the triad.
A wall of the aedicula from Potaissa shows the same image. Clotho stands being
dressed in chiton over bearing a mantle. In her right hand, she has a finger distaff
towards one can visibly see a thread from the flax which she was holding in her left
hand (the missing fragment). In front of her, there is a naked child, whose hands are
begging her.
Pl. I. 1. Finger distaff discovered in Partoş: 1a. Photo (Photo: G. Bounegru);

1b. Drawing (Drawing: C. Adam); 2. Satellite map with position of the surface area
where the distaff was found (processed after Google maps) (Accessed: 25.09.2017)
O LOCUIRE MEDIEVAL TIMPURIE PE VALEA MUREŞULUI
MIJLOCIU. TĂRTĂRIA – SITUL 9
BOGDAN ALIN CRAIOVAN
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
bogdan.craiovan@yahoo.com
OCTAVIAN-CRISTIAN ROGOZEA
rogozeaoctavian@yahoo.com
DOREL MICLE
micle_d@yahoo.com
REMUS CONSTANTIN DUMITRU DINCĂ
remusdinca@gmail.com
Cuvinte cheie: ev mediu timpuriu, ceramică medievală, locuinŃe, instalaŃii de foc,

Tărtăria
Keywords: Early Middle Ages, medieval pottery, dwellings, hearths, Tărtăria
Prezentul studiu urmăreşte introducerea în circuitul ştiinŃific a unor informaŃii

cu privire la locuirea în evul mediu timpuriu, pe Valea Mureşului Mijlociu, în hotarul
localităŃii Tărtăria, jud. Alba. Descoperirile prezentate în următoarele rânduri au
survenit în urma cercetărilor arheologice preventive din cadrul proiectului de
reabilitare a căii ferate Braşov – Simeria, tronsonul VinŃu de Jos – Simeria, Situl 9. În
cadrul cercetărilor invazive desfăşurate în acest sit, au fost identificate o serie de anexe
gospodăreşti, precum şi o locuinŃă, datate, în baza materialului arheologic descoperit,
în secolul al XII-lea.
Introducere
Odată cu modernizarea infrastructurii feroviare începute în anul 2014, pe
tronsonul VinŃu de Jos – Simeria, au fost demarate şi cercetările arheologice preventive
(aşa cum este firesc şi normal!). Numărul mare de situri confirmate după cercetările
arheologice, au arătat din nou însemnatul potenŃial arheologic al acestei zone.
Descoperirile de aici vin în sprijinul teoriei conform căreia râul Mureş a constituit din
preistorie până în prezent o arteră importantă de comunicaŃie.
Punctele arheologice acoperă aproape întreaga preistorie şi istorie umană, fiind
identificate, în mare, toate epocile, cu excepŃia paleoliticului. Pe traiectul noii căi ferate
au fost descoperite materiale din neoliticul timpuriu (Tărtăria – Gura Luncii), neoliticul
dezvoltat (Tărtăria – Gura Luncii, Tărtăria – Sit 10b, Tărtăria – Sit 13), neoliticul târziu
(Tărtăria – Gura Luncii, Tărtăria – Sit 9), eneolitic (Tărtăria – Gura Luncii, Tărtăria –
Sit 9), epoca bronzului (Tărtăria – Gura Luncii, Tărtăria – Sit 9), La Tène (Tărtăria – Sit
9, Tărtăria – Sit 10a), epoca romană (Tărtăria – Sit 9) şi evul mediu (Tărtăria – Gura
Luncii, Tărtăria – Sit 9, Tărtăria – Sit 10a). O parte din rezultatele acestor cercetări au
214 O locuire medieval timpurie pe Valea Mureşului Mijlociu
văzut deja lumina tiparului1, restul aflându-se în diverse stadii de prelucrare sau
publicare.
Situl 9 prezintă caracteristici geomorfologice similare cu cele ale sitului 102,
lucru deloc surprinzător, dacă avem în vedere relieful specific pentru Valea Mureşului.
Aşezarea este amplasată pe o terasă a cărei altitudine medie este de 230 m şi care
domină terenul din jur. Terasa naturală pe care se află situl arheologic este mărginită
spre vest de Mureş. Laturile dinspre sud şi nord sunt apărate de văile adânci ale unor
mici afluenŃi de stânga ai Mureşului, văi ce fragmentează terasa şi îi oferă o perspectivă
strategică deosebită. Siturile 9 şi 10 sunt „despărŃite” de o mică vale, la baza căreia se
află un pârâu.
Proximitatea râului Mureş şi a luncii aferente acestuia, precum şi caracteristicile
geomorfologice ale reliefului au format un habitat ideal, fapt dovedit şi de succesiunea
cronologică a descoperirilor din această zonă.
InstalaŃiile de încălzire
Primul complex de acest fel descoperit în cadrul acestui sit este o vatră deschisă,
denumită convenŃional Cx 1 (Fig. 1, Pl. II/1). A fost identificat la adâncimea de 0,50 m
(raportat la nivelul actual de călcare). Vatra a avut o formă circulară (diametrul de
1,30 m). A fost posibilă documentarea doar a 80% din suprafaŃa totală a complexului,
acesta fiind afectat pe latura de est de către taluzul liniei de cale ferată.
Fig. 1. Complexul 1 (Desen: B. A. Craiovan)
1
Luca 2016; Craiovan, Micle 2015; Ferencz, Roman 2015; Rogozea 2016.
2
Craiovan, Micle 2015, p. 496-497.
Bogdan A. Craiovan, Octavian-C. Rogozea, Dorel Micle, Remus C. D. Dincă 215
Pe suprafaŃa complexului s-a conturat un strat de lutuială vitrifiată, gros de

aproximativ 2-3 cm. Odată îndepărtat acest strat a fost surprinsă o amenajare compusă
dintr-un lut roşiatic şi bolovani de râu, cu o grosime de 4-5 cm. Sub această amenajare
din lut şi bolovani de râu, a fost descoperit un strat de lut verzui şi un pat de ceramică.
Ceramica este distribuită uniform pe întreaga suprafaŃă a vetrei şi aşezată pe sol cu
partea interioară. Vatra nu a prezentat urme de utilizare constantă sau de lungă durată,
fapt sugerat de arderea slabă a pereŃilor. Amenajarea cu pietre de râu şi ceramică a avut
cel mai probabil rolul de a reŃine căldura şi de a asigura o distribuire uniformă a
acesteia.
Fragmentele ceramice descoperite în interiorul complexului aparŃin perioadei
secolului al XII-lea şi au fost identificate două tipuri de vase: oala şi căldarea de lut. În
cazul acestora din urmă (Pl. III/5-6), forma specifică este cea tronconică, cu fundul
bombat spre exterior şi cu urechiuşe de prindere pe marginea interioară a buzei. Ele sunt
realizate dintr-o pastă bine frământată, degresată cu nisip şi mică. Arderea este de natură
reducătoare, vasele dobândind o culoare brun-roşiatică. Fragmentele de oală sunt
similare din punct de vedere morfologic, diferenŃe apărând doar în cazul decorului.
Pasta, bine frământată, este amestecată cu nisip şi mică şi arsă reductant până la negru.
Decorul a fost realizat prin adâncire în pasta moale, în primul registru sunt prezente
inpresiunile cu unghia sau cu spatula (Pl. III/1-4). Al doilea registru este compus din
incizii orizontale, paralele între ele, realizate cu pieptenul şi dispuse pe toată
circumferinŃa vasului. Buzele sunt evazate şi tăiate drept.
Fig. 2. Complexele 52, 97 (Desen: B. A. Craiovan)
Tot o instalaŃie termică este şi complexul 52 (Fig. 2, Pl. II/2), mai precis un
cuptor menajer. Acesta a apărut la adâncimea de 0,40 m faŃă de nivelul actual de călcare
şi a avut o formă circulară (diametrul de 1 m). Stratul superior al lutuielii a fost format
dintr-un lut negricios, afânat şi amestecat cu cenuşă. Lutuiala a avut o grosime de

aproximativ 3-4 cm şi a fost distribuită uniform pe suprafaŃa vetrei. PereŃii cuptorului au
fost vitrifiaŃi puternic, fapt ce sugerează o întrebuinŃare intensă. De asemenea, a fost
surprinsă o amenajare ulterioară a pereŃilor, realizată dintr-un lut care în urma
temperaturii interne din timpul utilizării a căpătat o culoare portocaliu-roşiatică. Au fost
identificate şi o parte din elementele de structură ale bolŃii cuptorului, vizibile pe
marginea estică a complexului.
Materialul ceramic a fost compus din fragmente de căldări de lut şi fragmente
(buze) de oale. Căldările au fost lucrate la roată cu turaŃie redusă, dintr-o pastă bine
frământată, degresată cu nisip în amestec cu micaşist şi arse reducător, obŃinându-se
astfel o culoare brun-gălbuie (Pl. IV/1-2). Buzele de oală sunt evazate şi tăiate drept, iar
pentru pasta de o calitate bună s-a folosit ca degresant nisipul şi micaşistul. Pentru
ardere a fost aleasă atmosfera reducătoare (de unde şi culoarea neagră a fragmentelor).
Decorul este compus din impresiuni făcute în pasta moale cu unghia (Pl. IV/4) şi cu
spatula (Pl. IV/3). Tot prin adâncire au fost obŃinute cu pieptenul incizii paralele,
dispuse orizontal pe umărul vasului (Pl. IV/3). La fel ca în cazul primului complex
descris, şi cel de-al doilea poate fi încadrat cronologic, pe baza caracteristicilor
materialului ceramic, în perioada sec. XII.
LocuinŃele
Elementele de habitat sunt reprezentate de către o singură locuinŃă (Fig. 3),
anume una de suprafaŃă, cu o formă relativ neregulată. Sub aspectul dimensiunilor,
aceasta are o lungime de 2,90 m şi o lăŃime de 2,80 m, adâncimea complexului este de
0,30-0,40 m (adâncimea măsurată de la nivelul de călcare medieval). LocuinŃa s-a
conturat la 0,84 m faŃă de nivelul actual de călcare. Umplutura a fost omogenă, compusă
dintr-un lut negricios, afânat. În partea de nord-vest a complexului a fost descoperită o
tegulă romană.
În interior nu a fost identificată nici o urmă a vreunei instalaŃii de foc, totuşi,
proximitatea complexului 52 indică o legătură directă între cele două. De asemenea, nu
au fost surprinse gropile de stâlp ale locuinŃei, lucru ce întăreşte ipoteza existenŃei unui
acoperiş implantat direct în şanŃul de fundare al structurii. O posibilă explicaŃie a lipsei
vetrei şi a gropilor de stâlpi este şi aceea a unei funcŃionalităŃi diferite. Este foarte
probabil că această structură a avut un rol de anexă gospodărească, fiind utilizată fie la
adăpostirea animalelor domestice, fie pentru stocarea anumitor produse animaliere
sau agricole.
Inventarul arheologic a fost compus din două fragmente de buză provenite de la
oale şi o buză de la o căldare de lut. Primul fragment este realizat dintr-o pastă bine
frământată, arsă reducător, degresantul întâlnit este nisipul amestecat cu micaşist.
Decorul este format din incizii cu spatula în pasta moale şi incizii orizontale, paralele,
dispuse pe umărul vasului, realizate cu pieptenul (Pl. IV/8). Al doilea fragment are o
pastă similară cu cea a fragmentului menŃionat anterior, însă arderea este una oxidantă,
ceramica având o culoare brun-roşiatică. Decorul este compus din impresiuni ovale,
realizate în pasta moale, cu ajutorul unei spatule. În cel de-al doilea registru sunt
prezente benzile compuse din incizii orizontale, paralele între ele, amplasate pe umărul
vasului (Pl. IV/6). Buza de căldare (Pl. IV/7) este confecŃionată dintr-o pastă la care s-a
folosit ca degresant nisipul cu granulaŃie mare şi arsă reducător, tratamentul termic
oferind fragmentului o culoare brună.
Anexele gospodăreşti
În strânsă legătură cu instalaŃia termică anterioară (Cx 52) este complexul 97
(Fig. 2). Acesta a avut funcŃionalitatea de groapă de deservire a cuptorului menajer
prezentat în rândurile de mai sus. Conturarea s-a făcut la adâncimea de 0,84 m faŃă de
nivelul actual de călcare şi a avut o formă circulară, cu diametrul de 0,90 m. Pe latura
vestică, anexa se învecinează cu complexul 52. În zona de nord-est a acestuia s-a
conturat un strat de cenuşă cu urme de chirpici şi cărbune. Stratul în sine coboară până
la adâncimea de 0,75 m, adâncimea în cauză reprezentând totodată şi limita inferioară a
complexului. Acest strat de cenuşă reprezintă cel mai probabil cenuşa rezultată în urma
folosirii cuptorului.
Materialul arheologic recoltat în urma cercetării este format din două fragmente
de căldare de lut (Pl. V/1-2). Acestea sunt lucrate la roata cu turaŃie redusă, din pastă
bine frământată, care a avut în compoziŃie, ca degresant, nisipul amestecat cu micaşist.
Ambele au fost arse reducător, culoarea acestora fiind brună.
Din categoria anexelor gospodăreşti face parte şi Cx 90 (Fig. 4). Acesta a fost
surprins doar parŃial, cea mai marte a suprafeŃei fiind în afara perimetrului cercetat. Din
această cauză, forma finală a gropii, la prima vedere, pare neregulată, dar luând în calcul
şi jumătatea necercetată, forma cea mai probabilă a complexului este una oval-alungită.
Lungimea gropii este de 3,10 m, în timp ce lăŃimea maximă este de 0,80 m. Umplutura
este una compactă, formată dintr-un lut granulos de culoare cenuşie, bogată în material
arheologic ceramic şi osteologic. În interiorul acestui complex s-a conturat o altă groapă
cu diametrul de 0,20 m şi adâncă de 0,12 m.
În urma cercetării acestei anexe a fost recoltat un material arheologic variat,

compus din fragmente de buze de recipiente provenite de la oale borcan şi căldări din
lut, precum şi un fragment de perete de căldare de lut. Fragmentul din urmă (Pl. V/9)
este de culoare brună şi are pasta bine frământată, cu nisip şi micaşist în compoziŃie.
Arderea a fost oxidantă.
În ceea ce priveşte buzele de oală, acestea sunt realizate dintr-o pastă de bună
calitate, degresantul folosit fiind nisipul amestecat cu micaşist. Din punct de vedere
tipologic, buzele sunt evazate sau tăiate drept. Sub aspectul culorii, fragmentele
ceramice au diverse nuanŃe, cum ar fi brun, negru, precum şi roşu sau portocaliu, fapt ce
sugerează prezenŃa ambelor tipuri de ardere. Decorul cel mai des întâlnit îl reprezintă
impresiunile cu unghia în pasta moale, poziŃionate sub buză şi secondate în al doilea
registru de inciziile realizate cu pieptenul, orizontale şi paralele între ele (Pl. V/5-6, 8).
Prezente sunt şi adânciturile cu spatula sau rotiŃa dinŃată. La fel ca fragmentele descrise
anterior, şi acestea sunt dispuse sub buză şi însoŃite în registrul al doilea de inciziile
orizontale cu pieptenul (Pl. V/3, 7). Unul dintre fragmentele de buză se remarcă în acest
lot de materiale datorită formei diferite a buzei. Aceasta este relativ dreaptă, evazarea
fiind una subtilă. Decorul acestui fragment este compus din impresiuni în pasta moale,
dispuse sub buză, în şiruri verticale şi paralele între ele (Pl. V/4). În inventarul acestui
complex regăsim şi un perete de oală, ars oxidant şi de culoare roşiatică. În compoziŃia
pastei a fost identificat, ca degresant, nisipul amestecat cu micaşist. Decorul este
reprezentat de o incizie în val (Pl. V/10).
Materialul arheologic
Vasele aparŃin celor două categorii întâlnite atât de des în această perioadă, oala
şi căldarea de lut. LocuinŃe şi anexe cu un inventar arheologic similar au fost semnalate
în diferite zone ale Transilvaniei, precum Alba Iulia3, VinŃu de Jos – Gingăi4, VinŃu de
Jos – Lunca Fermei5, VinŃu de Jos – Podei6, Ciugud7, Sânmiclăuş – Gruişor8,
Ghirbom9, Bratei10, Luduş11 şi Lancrăm – Glod12.
Alături de materialul de tip ceramic întâlnim şi o descoperire numismatică, mai
concret o monedă din cupru (Pl. III/7), identificată în stratul de cultură, în apropiere de
complexul 52, la adâncimea de 0,45 m faŃă de nivelul actual de călcare. Piesa are o
greutate de 1,2 g şi un diametru de 2,3 mm, fiind emisă în perioada regelui maghiar
Bèla al III-lea (1172-1196)13. Starea de conservare a piesei este relativ bună, existând
totuşi mici suprafeŃe corodate spre extremităŃi. Atât pe avers, cât şi revers, moneda este
inscripŃionată cu litere specifice limbii arabe, folosindu-se modelul cufic de scriere. Din
păcate, aceste inscripŃii nu pot fi traduse şi interpretate, funcŃionalitatea lor fiind una
strict decorativă, artizanii acestei monede au fost preocupaŃi de realizarea unei copii
vizuale cât mai exacte, fără a se preocupa de aspectul gramatical al inscripŃiei. În
bibliografia de specialitate acest tip de monedă poartă, cel mai adesea, denumirea de
monedă „pseudo-arabă”14.
Aşa cum am menŃionat în rândurile anterioare, moneda este o copie, sursa
inspiraŃiei constituind un subiect larg dezbătut în bibliografia de specialitate. InscripŃiile
de pe revers sunt asemănătoare cu inscripŃiile prezente pe dinarul emis de către
conducătorul principatului de Murcia, ‘Abd Allāh ibn ‘Iyāḍ (1145-1147), în timp ce
inscripŃiile de pe revers coincid cu cele găsite pe dinarul almoravid de secol XI, cel mai
apropiat exemplu fiind dinarul emis în anul 1095, de către califul de Murcia, Yūsuf ibn
Tāshufīn (1087-1106)15. Astfel de piese monetare au fost semnalate, cel mai recent, în
Transilvania şi Banat. Monede de acest tip sunt cunoscute la Cluj-Napoca, în curtea
UniversităŃii de Medicină Veterinară, şi la Gilău, ambele fiind descoperite în interiorul
unor morminte de inhumaŃie16. În ceea ce priveşte regiunea Banatului, putem aminti o
singură descoperire monetară de acest fel, piesa fiind găsită în anul 2013, în hotarul
oraşului Gătaia, în contextul unor cercetări perieghetice17.
Concluzii şi discuŃii
Descoperirile prezentate mai sus au menirea de a veni în completarea studiului
publicat în anul 201518. În ansamblu, aceste elemente de arhitectură şi de cultură
3
Anghel 1968, p. 470, fig. 2; Rusu 1994, p. 345, fig. 7.
4
Nägler 1970, p. 32, fig. 3.
5
Ghenescu, Sana, Ştefu 2000, p. 76, pl. VI.
6
Simina 1995, p. 473-488.
7
Berciu 1957, p. 351.
8
Anghel, Blăjan 1979, p. 272.
9
Aldea, Ciugudeanu, Moga 1979, p. 259.
10
Zaharia, Bârzu 1993, p. 435; IoniŃă 2009, p. 11-35.
11
Rusu 1962, p. 351.
12
Simina 2002, p.109.
13
Nagy 2016, p. 53.
14
Nagy 2016, p. 54.
15
Nagy 2016, p. 55.
16
Gáll 2013, p. 238, pl. 12.
17
Enache 2013, p. 229.
18
Craiovan, Micle 2015.
materială reprezintă doar o mică parte din ceea ce constituia universul social al unei
aşezări din secolul al XII-lea. În ceea ce priveşte cronologia aşezării, suntem de părere
că aceasta poate fi plasată pe parcursul secolului al XII-lea, atribuirea cronologică fiind
făcută pe baza caracteristicilor tipologice şi morfologice ale ceramicii. Alt argument în
vederea stabilirii cronologiei este moneda din vremea regelui Bèla al III-lea, precum şi
elementele arhitecturale ale locuinŃei.
Uniformitatea materialului arheologic medieval şi a elementelor arhitecturale ale
locuinŃelor identificate în cadrul cercetării arheologice ne îndeamnă să presupunem
existenŃa unei singure aşezări, amplasată pe cele două terase care vegheau asupra
Mureşului.
Cercetarea unei suprafeŃe relativ mici, aflată chiar la limita terasei, nu ne permite
găsirea unui răspuns pertinent, în stadiul actual al cercetării, legat de amplasarea
răsfirată a locuinŃelor şi anexelor. O posibilă cauză a acestei situaŃii ar putea fi pe de o
parte caracterul fragmentat al reliefului care nu a permis o concentrare a elementelor de
habitat sau pe de altă parte cercetarea doar a zonei aflate la marginea aşezării.
Bibliografie
Aldea, Ciugudeanu, – A. Aldea, H. Ciugudeanu, V. Moga, Săpăturile arheologice

Moga 1979 de la Ghirbom [Campania 1978]. Raport preliminar, în
MCA, XIII, 1979, p. 257-261.
Anghel 1968 – G. Anghel, Noi descoperiri arheologice în legătură cu
aşezarea feudală de la Alba Iulia, în Apulum, VII, I, 1968,
p. 469-482.
Anghel, Blăjan 1979 – G. Anghel, M. Blăjan, Săpăturile arheologice de la
Sînmiclăuş – „Gruişor”, comuna Şona, judeŃul Alba, 1978.
Raport preliminar, în MCA, XIII, 1979, p. 281-284.
Berciu 1957 – I. Berciu, Descoperiri din epoca feudală timpurie în
raionul Alba Iulia, în MCA, IV, 1957, p. 335-360.
Craiovan, Micle 2015 – B. Craiovan, D. Micle, O frescă a habitatului medieval
timpuriu de pe Valea Mureşului. LocuinŃele şi cuptoarele
de la Tărtăria, Punct PietroşiŃa, în vol. ed. A. Stavilă, S.
ForŃiu, -In Memoriam Florin MedeleŃ-, Interdisciplinaritate
în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 28 noiembrie 2015,
Arheovest, III1, Szeged, 2015, p. 495-508.
Enache 2013 – S. Enache, Un nou obiectiv arheologic pe măgura
vulcanică Şumig (oraş Gătaia, jud. Timiş), în Caietele
CIVA, 2, 2013, p. 221-230.
Ferencz, Roman 2015 – I. V. Ferencz, C. C. Roman, Un complex La Tène
descoperit la Tărtăria, în Sargetia (S.N.), VI, 2015,
p. 155-168.
Gáll 2013 – E. Gáll, From the fortress of Stephen I (997-1038) to the
centre of ‘lord Gelou’. Dăbâca (germ.: Dobeschdorf;
hung.: Doboka) in the nationalist myths in the 20th
Century, în Ziridava, 27, 2013, p. 203-247.
Ghenescu, Sana, Ştefu – O. Ghenescu, D. Sana, V. Ştefu, Cercetări arheologice de
2000 suprafaŃă în sectorul VinŃu de Jos – Tărtăria (jud. Alba), în
BCŞS, 6, 2000, p. 69‐85.
IoniŃă 2009 – A. IoniŃă, Aşezarea din secolele XII-XIII de la Bratei, BB,

XXXII, Alba Iulia, 2009.
Luca 2016 – S. A. Luca, Tărtăria Rediviva, BB, LXXI, Alba Iulia, 2016.
Nagy 2016 – P. T. Nagy, “Islamic” Artefacts in Hungary from the Reign
of Béla III (1172–1196): Two Case Studies, în AMSCEU,
22, 2016, p. 49-62.
Nägler 1970 – T. Nägler, VinŃu de Jos în feudalismul timpuriu, în Apulum,
VIII, 1970, p. 29-40.
Rogozea 2016 – O.-C. Rogozea, Un semibordei atribuit fazei A3 a culturii
Vinča descoperit la Tărtăria (com. Săliştea, Jud. Alba), în
vol. ed. A. Stavilă, S. ForŃiu, -In Honorem Adrian Bejan-,
Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie,Timişoara, 26
noiembrie 2016, Arheovest, IV1, Szeged, 2016, p. 121-161.
Rusu 1962 – M. Rusu, Săpătura de salvare de la Luduş (reg. Autonomă-
Mureş Maghiară), în MCA, VIII, 1962, p. 349-352.
Rusu 1994 – A. A. Rusu, Cetatea Alba Iulia în secolele XI-XIV.
Cercetări vechi şi noi, în EphNap, IV, 1994, p. 331-351.
Simina 1995 – N. M. Simina, Feudalismul timpuriu pe teritoriul comunei
VinŃu de Jos, în ActaMN, 32, I, 1995, p. 473-488.
Simina 2002 – N. M. Simina, LocuinŃa din secolele XI-XII de la Lancrăm-
„Glod”, în PA, II, 2002, p. 96-111.
Zaharia, – E. Zaharia, L. Bârzu, StaŃiunea de la Bratei, jud. Sibiu, în
Bârzu 1993 MCA, XVII, II, 1993, p. 435-437.
Pl. I. 1. Imagine Google Earth cu amplasarea siturilor 9 şi 10 (procesare după Google earth)
(Accesat: 10.11.2017); 2. Profil altimetric pe direcţia NV-SE, prin Valea Mureşului, în zona
sitului 9, Tărtăria
Pl. II. 1. Complexul; 2. Complexul 52 (Foto: O-C. Rogozea)
Pl. III. 1-7. Inventarul arheologic al complexului 1 şi moneda din timpul lui Bèla al III-lea
(Desen: F. Mărcuţi) (Foto: B. A. Craiovan)
Pl. IV. 1-8. Inventarul arheologic al complexelor 52 şi 53 (Desen: F. MărcuŃi)
Pl. V. 1-10. Inventarul arheologic al complexelor 90 şi 97 (Desen: F. MărcuŃi)
Early Medieval Habitation on the Middle Mureş Valley. Tărtăria – Site 9

Abstract
The aim of the present study is that of introducing new information into the
scientific circuit, regarding the Early Medieval habitation on the Mureş Valley. These
pieces of information are the results of the preventive excavation that took place during
the late autumn of 2014, near the village of Tărtăria, Alba County. During the above
mentioned period of time, the Braşov – Simeria railway line was rehabilitated, and as a
result one of the sectors ended up affecting one of the many archaeological sites located
in the boundaries of the Tărtăria village. The site concerned, conventionally named Site
9, was archaeologically investigated by a team composed of archaeologists from
Museum of Dacian and Roman Civilization, Deva, and West University of Timişoara.
Following these investigations, the team discovered an impressive number of
archaeological features, some of them dating all the way back to the Neolithic or
Eneolithic periods, while others belonged to the Middle Ages, the latter being the object
of this paper.
The settlement is situated on a natural terrace that oversees a meadow near the
Mureş River. The base of this terrace is streaked with water streams that were probably
an excellent source of running water. The meadow could have been used as grazing
pastures, as it is used even to this day. This position offered the settlement’s inhabitants
a great strategic advantage, which was probably one of the main reasons of choosing
this area (Pl. I/1-2).
The medieval features described in this study consist of several household
structures and annexes, of which one is some form of a fire-making installation (Fig. 1),
probably an open hearth or similar (complex 1). Two interesting features that also
deserve to be mentioned are complex 52, which is most likely a variation of a domestic
hearth and the service pit that was connected to it, complex 97 (Fig. 2). Another
interesting situation is represented by what is presumably a rectangular shaped dwelling
(Fig. 3), discovered in close proximity to complex 57, which may suggest a relation
between the two, hypothesis strengthened by the lack of hearth inside the dwelling
itself. The archaeological material recovered from the excavated complexes consists
mainly of pottery. The discovered pottery can be included in the group of common
ware, one can distinguish fragments that belonged to clay cauldrons (Pl. III/5-6, IV/1-2,
7, V/1-2, 9) and pots (Pl. III/1-4, IV/3-6, 8, V/3-9). The latter are decorated with
incised parallel lines, incised wavy lines, and nail, spatula or toothed wheel impressions.
The only other artefact discovered, besides pottery, is a coin (Pl. III/7) that was issued
during the reign of king Bèla III (1172-1196). The coin itself is a copy after an
almoravid dinar that was issued by arab caliphs that ruled parts of Spain during the tenth
and eleventh centuries. Elements of Kufic writing were used as a decoration method,
but the words are not correctly arranged, as in the case of a logical sentence, the
functionality of these Kufic letters and words is strictly decorative.
Considering the similar dwellings and hearths discovered in the neighbouring
site (Site 10), as well as the uniformity of the pottery collected from both sites, we
strongly believe that we are dealing with one settlement, spread across the two terraces.
Unfortunately we cannot offer a satisfying answer regarding the scattered pattern of the
dwellings and hearths, a probable cause may be represented by the fact that we were
only able to investigate a small part of the terrace, the rest of it was either affected by
the railroad or was outside of the research perimeter. Based on the characteristics of the
analyzed pottery, we consider that the settlement can be dated back to the 12th century.
Fig. 1. Feature 1 (Drawing: B. A. Craiovan)

Fig. 2. Features 52, 97 (Drawing: B. A. Craiovan)
Pl. I. 1. Google Earth image with the location of site 9 and 10 (processed after Google
earth) (Accessed: 10.11.2017); 2. NV-SE altimetry profile through the Mureş Valley, in
the region of Site 9
Pl. II. 1. Feature 1; 2. Feature 52 (Photo: O.-C. Rogozea)
Pl. III. 1-7. Archaeological inventory of feature 1 and the coin issued during the regin
of Bèla III (Drawing: F. MărcuŃi) (Photo: B. A. Craiovan)
Pl. IV. 1-8. Archaeological inventory of feature 52 and feature 53 (Drawing:
F. MărcuŃi)
Pl. V. 1-10. Archaeological inventory of feature 90 and feature 97 (Drawing:
F. MărcuŃi)
ISTORIE
STUDII ŞI ARTICOLE
MOISE SORA NOAC, UN CĂRTURAR NĂSCUT LA HAłEG,
CU ACTIVITATE ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
VIOREL CÂMPEAN
Biblioteca JudeŃeană Satu Mare
viorel_campean@yahoo.com
Cuvinte cheie: Moise Sora Noac, Satu Mare, HaŃeg, Biserica Greco-Catolică, familia
Novac
Keywords: Moise Sora Noac, Satu Mare, HaŃeg, Greek-Catholic Church, Novac family
Articolul prezintă activitatea lui Moise Sora-Noac (1806-1862). Preot greco-

catolic, traducător din clasicii latini, corespondent al lui George BariŃiu, colaborator al
presei româneşti din Transilvania, s-a remarcat în timpul evenimentelor din 1848-1849,
fiind întemniŃat timp de câteva zile în temniŃa Carei. A fost marginalizat de către
ierarhii săi. Născut la HaŃeg, a trăit mereu cu sentimentul că se află în exil în comitatul
Satu Mare, acolo unde a oficiat în parohii neînsemnate. Ne-am concentrat asupra
relaŃiilor cu locurile natale, precum şi asupra unor informaŃii noi despre familia şi
urmaşii săi.
Moise Sora Noac, intelectualul născut în HaŃeg la 1806, elev şi student eminent
la Orlat, Blaj, Alba Iulia, Cluj şi Oradea, preot greco-catolic în Ńinuturile nordului
transilvan, corespondent al lui BariŃiu, paşoptist de frunte, traducător din clasicii latini,
s-a simŃit aproape toată viaŃa marginalizat, exilat către nordul românismului. Una dintre
cele mai mari dureri resimŃite de Moise Sora Noac a fost depărtarea de marile biblioteci,
la adăpostul cărora îşi constituise o frumoasă cultură. Nostalgia locurilor natale a fost
mereu prezentă în viaŃa sa.
Prima enciclopedie română oferă o informaŃie greşită în ceea ce-l priveşte pe
Noac, indicând Sătmarul ca loc al naşterii1. După apariŃia acelei merituoase
enciclopedii, Iacob Radu îl va recupera pentru HaŃegul natal pe cărturarul afirmat în
părŃile sătmărene, într-o istorie a vicariatului, după ce cu câŃiva ani înainte scrisese
într-o publicaŃie clujeană despre parohia localităŃii de baştină a lui Moise Sora Noac2.
Moise Sora Noac se situează printre primii români sătmăreni cu preocupări
cărturăreşti, un adevărat deschizător de drumuri culturale, un multiplu iniŃiator pentru
Sătmar. Putem aici înşira faptul că a fost primul sătmărean care şi-a propus transpunerea
în limba maternă a clasicilor latini, a scris şi tipărit întâia carte de rugăciuni în Sătmar, a
fost primul cărturar interesat de culegerea folclorului de pe aceste meleaguri3, a deschis
calea publicaŃiilor româneşti în Sătmar4, a fost primul cărturar român sătmărean care s-a
gândit la un demers monografic pentru o localitate; însăşi folosirea toponimului Satu
Mare se pare că i se datorează. A fost unul dintre capii mişcării româneşti ai revoluŃiei
paşoptiste din părŃile Sătmarului5. Am realizat o teză de doctorat dedicată personalităŃii
1
Diaconovich 1904, p. 989.
2
Radu 1913, p. 232.
3
Câmpean 2006.
4
Câmpean 2009.
5
Câmpean 2008b.
232 Moise Sora Noac, un cărturar născut la HaŃeg
acestuia, în curs de publicare, între timp semnând şi alte studii sau articole, după cum
reiese din bibliografia menŃionată6. Acum însă ne-am propus să ne ocupăm mai mult de
legătura sa cu locurile natale, de rudeniile şi urmaşii săi.
PreŃioase informaŃii despre HaŃegul naşterii lui Noac am găsit în lucrarea
postumă a lui Nicolae Iorga, Un oraş românesc în Ardeal. Cronica HaŃegului. 1725-1847.
Istoricul mărturisea că cronica ajunsese în mâinile sale „printr-o întâmplare fericită”7.
După o lungă tăcere, recuperarea lui Moise Sora Noac a fost posibilă în a doua
jumătate a secolului al XX-lea, prin intermediul unor cercetători din locurile unde şi-a
desfăşurat el activitatea8.
Putem spune că abia în anul 2000 Moise Sora Noac şi-a găsit loc în lucrările
dedicate personalităŃilor culturale din locurile unde s-a născut9 şi unde a activat10.
Nu s-a păstrat registrul parohial care conŃinea consemnarea naşterii lui Moise
Sora Noac, la Serviciul JudeŃean al Arhivelor NaŃionale Hunedoara putând fi găsite azi
informaŃii despre parohia greco-catolică HaŃeg doar din perioada 1825-196511.
Moise Sora Noac s-a născut la HaŃeg, în comitatul Hunedoarei, tată fiindu-i
preotul unit al acestui opid milităresc, Matei Sora (Sorannul), care îndeplinea funcŃia de
paroh secundar sau capelan. Întrucât vicarii din HaŃeg trebuiau să petreacă mult timp în
sate, vicariatul fiind foarte întins şi adesea „turburat de neuniŃi”, se constituise postul
ocupat de Matei Sora până în anul morŃii sale, l830. Istoriograful vicariatului ne
precizează că Matei Sora fusese hirotonit în anul 1800 sau 1801 şi repausase la vârsta de
54 de ani, în 11 august 183012, se născuse deci cândva în jurul anului 1776. Lucrurile nu
sunt însă foarte clare în ceea ce priveşte confesiunea, sau confesiunea la un anumit
moment a tatălui lui Moise Sora Noac. Astfel, Iorga afirmă despre bisericile din HaŃeg
că „Biserica ortodoxă era cea mai cercetată. BisericuŃa a fost făcută, şi cu ajutorul
Comunei, încă din 1765. Avem pe câŃiva din preoŃii ei, în faŃa neuniŃilor, începând cu
popa Vasile din 1787, până la Matiaş Sora sau <<Soran>> de prin 1798-1800”. Este
posibil ca înainte cu câŃiva ani de naşterea lui Moise Sora Noac, tatăl său să fi fost
slujitor în Biserica Ortodoxă. Un document din aceeaşi Cronică... ne prezintă o
condamnare a lui „Seller Petru Muresan de către <<der geistliche (spiritualul,
duhovnicul) Mathias Szoara>>”13.
Despre tatăl lui Noac, Aron Pumnul preciza că un străbun al lui „a adus întâia
colonie din Italia la Sarmisegetuza (HaŃeg) şi adică din Ńinutul Italiei: Soranna, de unde
îşi avea şi conumele”14. Nu putem indica deocamdată sursa care i-a furnizat această
informaŃie. Nicolae Iorga considera căutările lui Noac de „strămoşi personali în Italia,
curiozităŃi cam ridicule”15. Nu sunt de mirare căutările lui Moise Sora Noac, căci era în
spiritul epocii fabricarea unei genealogii cât mai distinse.
Mama lui Noac se chema Maria Novac, tot Aron Pumnul afirmând că aceasta
era „o nepoată a lui Baba Novac, fostul oarecând general al lui Mihai Viteazul”16.
6
Câmpean 2015.
7
Iorga 1941, p. 3.
8
Faur 1973, p. 235-241; Radosav 1978, p. 101-106.
9
Razba 2000.
10
Porumbăcean, Dulgău 2000, p. 204-205; Vulturescu 2000, p. 154-155.
11
SJHAN, CRPSC, inv. 410.
12
Radu 1909, p. 366.
13
Iorga 1941, p. 8, 40.
14
Pumnul 1865, p. 37.
15
Iorga 1983, vol. I, p. 317.
16
Pumnul 1865, p. 37.
Viorel Câmpean 233
Această înrudire este considerată, uneori, „fantezie” a lui Noac17. Despre ascendenŃa
romană sau „italiană” a acestei familii vorbesc şi lucrări contemporane nouă18.
Aşadar, „Moise Sora Noac s-a născut în anul 1806 în ziua de Sfântul Ilie, sau
după călindariul nou la 1 August (…) şi s-a botezat prin parohul neunit Adam Noac,
fiindu-i nănaşi: Ioan Csucs cu Maria Popescu”19. Este posibil ca preotul care a oficiat
botezul să fi făcut parte din familia mamei lui Noac, putem astfel emite ipoteza că
aceasta ar fi fost ortodoxă. Acest Adam Novac, cum apare grafiat numele său în altă
lucrare, era prin 1808-1810, deci aproape de data naşterii lui Moise Sora Noac, în
vârstă. Nu putem respinge întru totul faptul că, fiu de capelan greco-catolic, Moise Sora
Noac putea fi botezat de către un paroh ortodox, membru al familiei mamei sale.
Familia naşului noului venit pe lume, Ciuciu, era una de vază în părŃile locului,
căci, la 1743 Petru Ciuciu era jude, Ioan Ciuciu în 1764 membru al consiliului – chiar
„fibirău” (jude superior), iar în 1793 în aceeaşi funcŃie de membru al consiliului îl găsim
pe Ştefan Ciuciu, tot el fiind probabil cel care deŃinea şi în 1808 postul de jurat în cadrul
magistratului HaŃegului20.
Este evident faptul că Noac aparŃinea unei familii nobiliare, cel puŃin pe linia
maternă, nobilitatea tatălui rămânând în discuŃie. Păstrarea ambelor nume de familie ar
putea însă lăsa impresia că de fapt amândouă familiile erau nobiliare. Pentru familia
mamei sale însă, încă în 1482, documentele amintesc că Novak şi alŃi nobili de Vajda-
Hunyad, posedau acte privilegiate de la Matei Corvin, pe care le prezintă în procesul lor
cu fiscul21.
Din această familie proveneau mai mulŃi militari distinşi, precum maiorul Noak
de Vajda-Hunyad, probabil contemporanul lui Moise Sora Noac, frate sau văr cu acesta,
după cum vom vedea. De altfel, această familie, alături de Băiaş, Clococean, Itu,
Străulea şi Tulbaş avea o veche tradiŃie în regimentul grăniceresc orlăŃean22.
Interesant este faptul că la descrierea acestei familii nobiliare se precizează atât
forma numelui „Noak” cât şi „alias Novak”23. Încă un argument care vine în susŃinerea
originii nobile este faptul că multe din lucrările tipărite în timpul vieŃii, îndeosebi
elegiile din perioada orădeană precum şi numeroasele registre parohiale le semnează
adăugându-şi particula „de V. Hunyad”24. Ramura familiei Novac era de vază şi către
anii repausării lui Matei Soran, astfel că Ioan Novac era în 1824 jude în Consiliu, pentru
ca în 1830 să deŃină chiar funcŃia de primar al HaŃegului. Membri ai familiei s-au
afirmat în permanenŃă în toată zona, astfel că în 1794 postmeister (diriginte de poştă) la
Orăştie era un Mihai Novac25.
O reprezentantă a familiei nobiliare „Novac de Hunyad”, Maria, căsătorită
Bârsan, găsim printre binefăcătorii Gimnaziului Gr[eco] Or[todox] Român din Braşov
(azi Colegiul NaŃional „Andrei Şaguna”), amintită într-un pomelnic din anul şcolar
1916/191726.
17
BariŃiu 1973, p. 136.
18
DicŃionarul 1979, p. 800.
19
Popp 1899.
20
Iorga 1941, p. 5, 7-8, 15, 26, 43.
21
Puşcariu 2003, p. 150.
22
Bucur, Lupea 2001, p. 18.
23
Puşcariu 2003, p. 262.
24
BIR 1974, p. 175.
25
Iorga 1941, p. 10, 16, 104, 105.
26
Anuarul 1917, p. 68.
Prima biserică unită de piatră din HaŃeg, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost
edificată, pe spesele episcopului Ioan Bob, în 1824, deci sub pastoraŃia lui Matei Sora;
în 1811 fusese ridicată şi şcoala comunală grănicerească, din piatră, edificarea acesteia
realizându-se cu 11.500 fl[orini] din Fondul Grăniceresc27.
În parohia Râu Bărbat, districtul HaŃeg, slujea între 1835-1842 parohul Paul
Szora28. Am depistat preoŃi din familia Sora (Şora) şi după înfiinŃarea diecezei
Lugojului, deci şi după mijlocul secolului al XIX-lea şi către sfârşitul acestuia. Este
vorba despre preoŃii Antoniu şi Ştefan Sora. Antoniu Sora s-a născut la 1824 şi a fost
hirotonit în anul 1860, la 1877 el fiind paroh în BouŃiaru Inferior, districtul Ulpiei
Traiane, el repausând la 13 martie 1895, pe când era paroh în Lighet (comitatul Timiş).
Ştefan Sora era născut în acelaşi an cu Antoniu, 1824 dar a fost hirotonit la o vârstă mai
tânără, în anul 1854. A slujit în parohia Râu Bărbat din districtul Jiului, cel puŃin din
anul 1877 până la 17 martie 1898, când a trecut la cele veşnice29. Putem bănui că acest
paroh era fiul lui Paul, care slujise înaintea lui la Râu Bărbat.
Interesante informaŃii despre traiul de zi cu zi al preoŃilor din parohiile aflate în
zona HaŃegului avem chiar de la Moise Sora Noac. În 1852, într-un articol din Gazeta
Transilvaniei (semnat cu pseudonim) în care face o paralelă între situaŃia „dintre Ńări”,
cu referire adică la starea românimii din Transilvania şi Ungaria, el răspunde unui
corespondent – „D.” – din acea zonă. Dar, să lăsăm să curgă cuvintele celui născut în
HaŃeg într-o familie preoŃească, Moise Sora Noac: „Mai adeunăzi dela HaŃeg s-au scris
că numa vreo trei preoŃi clerici sunt în toată Ńara HaŃegului. Domnilor! Să nu zburăm
deodată la parnas, saltus in natura non datur, nu este mai mare antichitate în Ńara
HaŃegului decât sărăcia şi ruditatea clerului şi a poporului. Ce să facem acolo cu clerici,
unde chiar în oraşul HaŃeg nici casa parohială nu este, da nici salariu pentru paroh,
numa porŃiuŃa canonică, pământ de a treia clasă, pe care de nu-l va lucra singur preotul,
cui va da bani din pungă, puŃin câştig va avea; ce va face dară acolo pre sub munŃi, şi
mai ales pe valea Jiului un cleric? Pentru aceea s-au luptat cu mii de greutăŃi până au
absolvit clerica şi şcolile ca să se facă un econom pieritor de foame? Nu Domnilor! Mai
răbdaŃi puŃintel pe popii buni şi începeŃi şcoli, şi regulaŃi pe parohi, să nu mai fie la câte
10-20 de case câte un preot, apoi regulaŃi şi stola, ca la alte confesiuni, şi regulaŃi şi
lecticalitatea, că eu ştiu din isvor sigur, că chiar în oraşul HaŃeg la uniŃi n-au dat lectica,
sau cum zic ei, adeu popii, de la anul 1812 încoace, şi popa Matia Sora a fost chiar
forŃat a nu-l mai cere mai mult; pe sate este tot mai rău cu plata popilor. Eu cred că chiar
D. coresp[ondentul] de la HaŃeg punând în cumpănă dreaptă ostenelele sale de ştiinŃă şi
cultivare, cu plata vicarială din HaŃeg, se va afla destul de puŃin mângâiat. Deci dară,
dacă voim să avem oameni cultivaŃi, să le preparăm locuri şi lefuri cuviincioase, ca şi
alte naŃionalităŃi. Apoi mozaicele, antichităŃile celelate, şi şcoalele de muzică pe urmă ca
o coroană frumoasă la un edificiu pompos încă se pot adaoge”30.
ExplicaŃiile lui Noac sunt pe deplin lămuritoare asupra greutăŃilor cu care s-a
confruntat în copilărie şi în timpul studiilor, dar ele ne lămuresc întrucâtva şi pentru
faptul că a acceptat, totuşi, să vieŃuiască în „exilul” din părŃile ungurene, deşi a fost
şicanat în permanenŃă. Neîndoios, după cum prezintă el starea de lucruri, preoŃii din
parohiile părŃilor ungurene o duceau mai bine, din punct de vedere material, decât cei
din părŃile HaŃegului.
27
Dieceza 1903, p. 443.
28
Schematismus 1842, p. 167.
29
Dieceza 1903, p. 583.
30
GTr, XV, nr. 95, 6 decembrie, 1852, p. 369 (semnat „-o-o-”).
Viorel Câmpean 235
Vorbind despre familie, se pare că, aşa cum deja am afirmat, Moise Sora Noac a
avut un frate sau văr, Mihai Novac, locotenent şi apoi maior în regimentul grăniceresc
românesc de la Orlat, participant şi el la mişcările revoluŃionare din 1848. De asemenea
originar din HaŃeg, Mihai Novac a făcut studii militare la Năsăud, distingându-se şi el
ca un elev eminent, înregistrat ca atare în „Cartea de aur” a Institutului militar de la
Năsăud. Interesant este că în 1828 este menŃionat cu origini în Orlat, coleg cu David Urs
din Mărgineni, iar în 1831, pe aceeaşi listă a eminenŃilor, ca fiind la origine din HaŃeg31.
În lunile mai-iunie 1848 ofiŃerul Novac se afla în łara Românească printre
voluntarii din satele de grăniceri din Transilvania, alături de Iovin Brad, locotenentul
David Ursu şi parohii Anton Veştemeanu şi Ioan Moldovan32. A fost prezent în
3/15 mai 1848 la Marea Adunare NaŃională de la Blaj33. Suntem siguri de prezenŃa sa
acolo întrucât s-a numărat printre cei aleşi la 4/16 mai să facă parte din delegaŃia
românească pentru a merge la Viena34. De asemenea, Mihai Novac a fost, probabil,
printre organizatorii adunării grănicerilor de la Orlat din august 1848. Tot în acea lună,
s-au dat dispoziŃiuni ca întreg Comitetul NaŃional Român să fie arestat. „Conducătorul
<<arestătorilor>>, vameşul Dobokay de la Turnu Roşu, călcă noaptea până şi locuinŃa
ofiŃerului Novac şi a unui subofiŃer din Orlat căutând pe profesorul Pumnul, pe Papiu,
pe Buteanu şi pe alŃii dar aceştia trecuseră munŃii şi se aflau în siguranŃă”. Vestea
arestării lui August Treboniu Laurian şi Nicolae Bălăşescu s-a răspândit cu repeziciune
în Sibiu şi împrejurimi. Încă de a doua zi, grănicerii şi alŃi români sosesc la Sibiu pentru
a cere eliberarea arestaŃilor. Se pare că se adunase o mulŃime ca la 8-10.000 de români
cu furci şi coase. Simion BărnuŃiu, refugiat la Orlat, i-a convocat la locuinŃa lui Mihai
Novac pe preot şi pe juraŃii comunei, îndemnându-i să acŃioneze în vederea eliberării
celor doi arestaŃi. În zilele următoare s-a încercat din nou arestarea lui BărnuŃiu, care în
fuga sa se pare că a reuşit să salveze principalele acte ale Comitetului NaŃional.
PercheziŃia efectuată la locuinŃa lui Mihai Novac urmărea probabil găsirea
corespondenŃei din łara Românească sau acte privind înŃelegerile cu saşii. Aflat sub
protecŃia grănicerilor, BărnuŃiu nu a mai putut fi arestat35.
ÎncurajaŃi de mulŃimea celor peste 10.000 de oameni, Mihai Novac şi David Urs
au condus o delegaŃie în oraş, cerând eliberarea arestaŃilor. Presat de evenimente,
Puchner a promis că în termen de trei zile îi va elibera. La expirarea acestui termen,
mulŃimea s-a adunat la porŃile oraşului. Încercarea de tergiversare a eşuat în faŃa acŃiunii
hotărâte a mulŃimii de români, astfel că în 24 august, austriecii au emis ordinul de
eliberare. După eliberare, cei doi au fost duşi în triumf în teritoriul regimentului 1
grăniceresc36.
S-au remarcat în acele zile, alături de BărnuŃiu, ofiŃerii şi preoŃii animaŃi de
puternice sentimente naŃionale: David Urs, M. Săndruc, Erdelyi şi Barbu din Orlat,
Moldoveanu din RacoviŃa şi N. Veştemeanu din Veştem37. Desigur, după cum am văzut
şi din enumerarea faptelor sale, între aceştia un rol precumpănitor l-a avut
sublocotenentul Mihai Novac.
31
Şotropa 1936, p. 32-33.
32
BAR, Mss. Rom. 1000, f. 22.
33
Dragomir 1946, p. 170.
34
BariŃiu 1994, p. 198.
35
Albu 1977, p. 72, 192-193.
36
NeamŃu 1996, p. 68.
37
Maior 1998, p. 231.
În 11 septembrie, alături de locotenentul David Urs şi de parohii Ioan Moldovan

şi Anton Veştemean precum şi de învăŃătorii comunali Ioan Banciu şi Constantin Stezar,
Mihai Novac va fi în fruntea unei adunări la Orlat, unde regimentul grăniceresc anunŃa
că „va sta” numai sub ascultarea MajestăŃii Sale împăratul. Tot atunci, 80 de sate din
zonă au cerut să fie militarizate. Apoi, în 25 septembrie 1848, „bărbaŃii poporului”:
BărnuŃiu, Laurian şi Alessandru Papiu-Ilarian, sunt „însoŃiŃi şi oarecum apăraŃi în
călătoria lor“, de la Sibiu la Blaj, de către locotenentul Novac de la Orlat38, pe care îl
putem considera un adevărat înger păzitor al conducătorilor mişcării naŃionale ajunşi în
zona sa.
Caracterizat ca fiind „un bănăŃean inimos”, locotenentul Mihai Novac a fost
detaşat pe lângă cea dintâi legiune organizată, condusă de către Axente Sever39. Despre
legăturile dintre cei doi, ştim că se cunoşteau pentru că fuseseră colaboratori în timpul
revoluŃiei încă de la Orlat. Ajutorul pe care locotenentul Novac îl acorda lui Axente
Sever în organizarea taberei pentru viitoarele operaŃiuni se întâmpla cam în a treia
decadă a lunii octombrie40. Comportamentul ireproşabil şi „inima caldă de român” ale
ofiŃerului Mihai Novac sunt relevate şi de către rapoartele întocmite de prefectul Axente
Sever, prezentate autorităŃii militare41.
Data de 8 noiembrie 1848 îl găseşte pe Mihai Novac ca însoŃitor al lui Buteanu
şi Popa Balint. Împreună cu trupa sa el a primit ordin de a-i însoŃi şi veghea pe cei doi
revoluŃionari români din partea căpitanului Gratze, cel care avea conducerea tehnică a
legiunilor româneşti42. În luna ianuarie 1849, armatele lui Bem au repurtat noi succese
în faŃa trupelor colonelului Urban, lucru ce a determinat revenirea locotenentului Novac
în tabăra lui Axente Sever. De consemnat este „purtarea umană” a voluntarilor români
conduşi de către Axente Sever şi Mihai Novac, care au luat în timpul evenimentelor
2000 de opinci de la breasla tăbăcarilor din Turda, pentru mai buna echipare a
luptătorilor transilvăneni. Deşi acestea au fost luate cu chitanŃă, ulterior evenimentelor
revoluŃiei, în 17 martie 1857 mai precis, Axente Sever va fi chestionat şi bruscat pentru
aceste opinci43.
Din anul 1850 s-au păstrat două scrisori ale locotenentului Mihai Novac
expediate guvernatorului Wohlgemuth din Orlat, în 3 martie şi 4 aprilie44.
Alexandru Papiu-Ilarian, vorbind despre arestarea lui Moise Sora Noac la Carei,
îl numeşte „preotul Moise Novac”, cu aceeaşi ortografie a numelui ca a locotenentului
de la Orlat45.
Scriind, după sfârşitul evenimentelor paşoptiste, lui August Treboniu Laurian la
Viena, Moise Sora Noac arată că nu a semnat scriptele omagiale ale guvernului
revoluŃionar maghiar, jignitoare la adresa Casei austriece, ştiind că „nu se poate depărta
de nenumăratele frăŃii” pe care le avea „în primul Reg. GraniŃiar”46. Scrisoarea este
datată, Nanda (azi Hurezu Mare, jud. Satu Mare), 21 februarie 1850. Cu o zi înainte,
adică în 20 februarie, scrisese lui BariŃiu şi, la finele epistolei spune că: „Tare a-şi dori
să ştiu despre Noak Mihai, locotenentul de la Orlat, ce s-au făcut? Despre patria cara
38
BariŃiu 1994, p. 243, 289.
39
40
Pascu 1985, p. 103-104.
41
42
43
Pascu 1985, p. 107, 111, 159.
44
Bianu, Nicolaiasa 1931, p. 469.
45
Papiu-Ilarian 1943, p. 30.
46
Preotul 1899, p. 203.
Viorel Câmpean 237
(dragă) HaŃeg (Hatzeg) încă nimic auzi”47. Toate acestea credem că sunt dovezi ale
apropierii cărturarului de la Nanda de ofiŃerul Novac.
Despre evoluŃia ulterioară a ofiŃerului Novac, ştim că a fost avansat la gradul de
maior. Mai mult decât atât, avem ştire şi despre moartea acestuia, cu vitejie, în războiul
austro-prusac, în lupta de la Chlum48. Faptele înfăŃişate ne fac să putem afirma cu tărie
că este posibil ca Aron Pumnul să fi avut datele biografice despre familia lui Noac de la
locotenentul Mihai Novac, care ar putea fi fratele sau vărul cărturarului paşoptist Moise
Sora Noac. Cu certitudine se poate afirma că, în orice caz, cei doi fii ai HaŃegului aveau
ştire unul de celălalt.
În componenŃa Regimentului de la Orlat găsim şi numele altor ofiŃeri din familia
Novac, cadre militare care s-au remarcat în lupte. Maiorul Ioan Novac a fost ales
secretar al Adunării generale a Regimentului de la Orlat din zilele de 10-11 septembrie
1848. Până în toamna acelui an a avut gradul de plutonier. Datorită vitejiei dovedite pe
diversele câmpuri de luptă, la pensionare a fost înaintat la gradul de maior. Pentru
deosebitul curaj manifestat în luptă a fost decorat cu „Crucea serviciului militar” şi cu
„DecoraŃia de război”. Traseul carierei ofiŃerului Alexandru Novac este foarte
asemănător, pentru că, în data de 16 februarie 1849, datorită faptelor sale de vitejie a
fost avansat la excepŃional, de la gradul de plutonier la cel de sublocotenent clasa 2,
grad pe care ofiŃerii regimentului l-au avut doar în anii 1849 şi 185049.
Un alt ofiŃer Noák (aşa îi scrie numele Moise Sora Noac), fusese adjutant în
Cluj, iar pe la 1861 căpitan în Slavonia (Slovenia, n.n.), văr primar cu el şi care,
„ştiindu-i viaŃa”, l-a „defensit bine”, astfel că Noac a scăpat din temniŃă după 3 luni50.
Prin 1887 Maria Noac de Hunyad era soŃia „primarului opidan” de HaŃeg,
Ambrosiu Bersan, Mihai Noac de Hunyad era căpitan, iar Petru Noac de Hunyad era
locotenent51. Acel căpitan avea să decedeze la 3 octombrie 1902 în HaŃeg, colonel în
pensie, în vârstă de 64 de ani52.
Este interesant de urmat firul destinului urmaşilor lui Moise Sora Noac. În
familia acestuia s-a născut o singură fiică, Francisca Teodora. Exceptând puŃinele repere
biografice pe care i le-am putut reconstitui ştim doar că tatăl s-a îngrijit cu atenŃie de
viitorul fetei. Într-un post-scriptum la scrisoarea adresată lui BariŃiu în 11 iulie 1846 din
Nanda, îi cerea lămuriri asupra unui fond organizat în Braşov: „Mă rog cu o cale să fii
bun a mă înştiinŃa despre fondul acela din Braşov mai lămurit la întrebarea mea aceasta:
- Am o fiică anume Francisca (alŃi prunci n-avem) în 8 Iunie au trecut de 13 ani; aşi vrea
a pune în fondul acela pentru dânsa 100 f. m. arg. peste câŃi ani dară ar căpăta din fond
oarece pensie? Şi câtă pensie? că eu aş vrea să stea bani acolo în 20 de ani ca să înceapă
a trage leafa sa când va fi de 33 de ani”53.
Din perioada slujirii la Nanda a lui Noac ştim şi de existenŃa unui, probabil frate,
noi credem însă că mai degrabă ar putea fi vorba despre un nepot de frate sau văr, Iosif
Sora Noac, magistru croitor. Acesta avea 25 de ani în 13 iulie 1851, când a fost la
Hurezu Mare54.
47
Lupta 1989, p. 101.
48
BariŃiu 1995, p. 414.
49
Bucur, Lupea 2001, p. 50-51.
50
BAR, Mss. Rom. 1000/1, f. 27-28.
51
Familia, XXIII, nr. 36, 6/18 decembrie, 1887, p. 432.
52
Familia, XXXVIII, nr. 39, 29 septembrie/12 octombrie,1902, p. 467.
53
BAR, Mss. Rom. 1000/1, f. 8.
54
Porumbăcean, Dulgău 2000, p. 204.
Francisca s-a căsătorit cu preotul greco-catolic Mihai Chirilă. Născut în Carei,

părintele Chirilă avea să slujească la Măriuş, Ruşeni şi Ciumeşti, toate parohii
sătmărene. La Ruşeni s-au născut doi băieŃi în familia Chirilă: Theodor (născut în 23
noiembrie 1860, va fi răpus de „oftică” la 20 de ani, în 1880, pe când era student la
teologie în anul II la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Satu Mare55) şi Atanasie
(născut în 1864). Mihai Chirilă a decedat la 4 ianuarie 1888 în Ciumeşti56. În această
localitate s-a săvârşit din viaŃă şi soŃia lui Moise Sora Noac, Amalia Maria Nagy, în
etate de 62 de ani, la 2 august 1874, „după un morb îndelungat”.
Tot la Ciumeşti s-au născut două fiice ale familiei Chirilă, Ana – în 186857 şi
Eleonora, în 187058. Ana Chirilă s-a căsătorit cu preotul greco-catolic Iosif Popovici.
Acest preot s-a născut în 1859 la Leta Mare, localitate aflată astăzi în Ungaria; avea să
slujească la Ciumeşti, Oar şi Boghiş, unde a decedat în 1910. Familia Popovici a avut
doi copii, Cornel şi Victor. Fiul cel mare, Cornel (1886, Ciumeşti-1940, Cluj-Napoca) a
fost medic ginecolog, deŃinând funcŃia de director la DirecŃia Generală CFR Cluj între
anii 1921-1940 şi şef de serviciu gradul I, între anii 1935-1940. A fost căsătorit cu
artista mezo-soprană Lya Pop (1889-1970), una din fondatoarele Operei Române din
Cluj în anii 1919-1920.
Celălalt fiu, Victor (1889, Oar – 1949, Beiuş), profesor şi preot greco-catolic, a
funcŃionat neîntrerupt între 1919 şi 15 septembrie 1949, data decesului său, ca profesor
de geografie la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş. A deŃinut şi funcŃia de director
adjunct al acelei instituŃii, între anii 1945-194959. Părintele-profesor Victor s-a căsătorit
cu Amalia Sabău (1900-1971), în familia lor născându-se patru copii: Maria, Mircea
(1921-1998), Florica (1925-2014) şi Victor (1931-1943). Florica a trăit la Cluj-Napoca
şi a fost căsătorită cu pr. dr. doc. Ioan Grecu. La această ramură a familiei se găsea în
anul 2012 manuscrisul cu traducerile din Vergiliu a lui Moise Sora Noac.
Eleonora Chirilă, cea de a doua fiică a Franciscăi Teodora Noac, s-a căsătorit de
asemenea cu un preot greco-catolic, Victor Bistran (1864-1916). Ultima parohie în care
a slujit a fost Nyir-Acsád, localitate rămasă în Ungaria 1918. În tradiŃia familiei Soran,
care a dat câteva personalităŃi afirmate ca învăŃători confesionali, preoŃi greco-catolici
sau ofiŃeri în judeŃul Satu Mare, a rămas amintirea că originea familiei ar fi tot în
împrejurimile HaŃegului, un descendent al acestei familii, prof. univ. dr. Ioan Soran
afirmând că înaintaşii săi vorbeau despre o înrudire a lor cu Moise Sora Noac.
Despre misiunea preoŃească a lui Moise Sora Noac, un exeget maghiar afirma că
„a bătătorit relativ multe locuri, având de luptat mereu cu împrejurări vitrege din care nu
s-a putut elibera decât o dată cu moartea sa”60, iar istoriografia română concluzionează:
„pentru scriptele sale despre limbă, datinele şi originea românilor fu expus la mari
prigoninŃe, şi sînŃindu-se preot, fu trimes pururea de la o comună săracă şi rea la alta
mai săracă şi tot mai rea”61.
Parohiile în care a funcŃionat erau majoritatea incluse în cadrul Episcopiei
Greco-Catolice de Oradea în cele de categoria a III-a. Doar, şi asta după 1850, parohiile
Bicău şi Homorodu de Mijloc făceau parte din parohiile de categoria a II-a62. Ne
55
SJSMAN, CRPSC, Dosar 489, f. 80 v.
56
SJSMAN, CRPSC, Dosar 490.
57
SJSMAN, CRPSC, Dosar 788, f. 11 v.
58
SJSMAN, CRPSC, Dosar 788, f. 80.
59
Câmpean 2008a, p. 246-249.
60
Márki, 1880, p. 28.
61
Pumnul 1865, p. 38.
62
Sana 2011, p. 334.
Viorel Câmpean 239
mărginim acum să enumerăm parohiile pe unde şi-a perindat paşii: Oradea (1830);
Auşeu (1831-1832), Drăgoteni (1833-1834), Fiziş (1834-1837), Bicău (1837-1841),
Homorodu de Mijloc (1841-1846), Hurezu Mare (1846-1853), Álmosd (1855-1856, azi
în Ungaria), Bozânta Mare (1856-1862).
Activitatea sa de traducător, creaŃia sa literară şi istoriografică, publicistica,
dorinŃa sa de a face cunoscute şi răspândi în zonă publicaŃiile româneşti, sunt elemente
care au avut menirea de a crea şi întări conştiinŃa românească în zona Sătmarului.
Bucuria cu care saluta fiecare gest de creştere a neamului său, dar şi vehemenŃa cu care
critică adeseori atitudinile nepotrivite mai ales ale unor intelectuali români sătmăreni,
sunt toate acestea exemple ale nădejdii lui Noac către întărirea conştiinŃei naŃionale,
către realizarea concordiei şi pentru corectarea mentalităŃilor păguboase şi a delăsării
care uneori domnea prin Sătmarul epocii sale.
Este bine de precizat că în 1830 a vizitat locurile natale, mai mult ca sigur pentru
înmormântarea tatălui său, ştim aceasta pentru că în 1831 va scrie Tera HaŃegului, o
poezie de 16 strofe, închinată locurilor sale de origine, rămasă în manuscris în colecŃia
Bibliotecii „Astra” din Sibiu63. Iată doar pasajul de debut, ilustrativ pentru modul în
care autorul îşi descrie locurile de obârşie:
„Între mari munŃi aşezată o ŃăruŃă de Români
De triumfe mari fu semnată, asta tina HaŃiegană,
Astă Ńară după carta despre Nord şi Răsărit
Salbe verzi şi dealuri nalte de Ardeal au despărŃit
MunŃi mai apoi grăiască din isvor Carpaticesc
Cum de łara Românească cu gard nalt o despărŃească
[...] Din Beiuş drept prin Hălmagi, prin Brad, Deva şi Şoimuş
Prin păduri cu preanalŃi fagi Hinedoara vezi amuşi,
De-unde vara o pădure mergi trecând la Satu Silvaş
De-aice Seicul deal cu mure mai suind treci la oraş
Care HaŃeg se numeşte, unde Maior, Căpitanu,
Cu GrănŃieri tari locuieşte, şi la târg e mult Ńăran”.
Manuscrisul are 9 pagini de versuri lungi, scrise cu cerneală neagră. Poemul este
structurat în două cânturi, nostalgia locurilor natale şi a copilăriei oferind referiri la
fapte, personaje istorice şi obiceiuri. Rememorarea drumului străbătut alături de un fost
coleg, este un prilej de a etala cititorului frumuseŃea locurilor şi încărcătura lor istorică.
Manuscrisul este datat de două ori, o însemnare aparŃinând, probabil, autorului iar
cealaltă redactorului Visarion Roman, căruia i-a fost expediat spre publicare64. Acesta
notează pe marginea manuscrisului: „Elucratul nu corespunde numelui, apoi neci musa
aclamată atât de fierbinte, nu prea aştepte cântecului; - adecă a-Ńi bate muierea ca să te
placă”, deasupra acestei însemnări Noac scriind la rându-i câteva cuvinte, cu care vom
încheia articolul nostru.
În 1843, cu multe sacrificii, el reuşeşte să tipărească la Buda o Cărticică de
rugăciuni pentru folosul şi îndemâna Rumânilor Creştini65. Noac a distribuit această
carte de rugăciuni scrisă de el în întreg spaŃiul cultural românesc din acea vreme:
mitropolitului Meletie al Moldovei, la Bucureşti lui Anton Mady Nagel şi lui August
Treboniu Laurian, lui Andrei Mureşianu şi George BariŃiu, fostului său profesor de la
Alba Iulia – abatele Kovats Ştefan. Nu a uitat nici meleagurile sale natale, trimiŃând
63
Avram 1971, p. 33.
64
BiŃu 1998, p. 143, 146.
65
BRM 1989, p. 642.
exemplare şcolilor româneşti din HaŃeg precum şi şcolilor militare ale regimentelor
grănicereşti române.
AcuzaŃiile aduse lui Noac îl aşează între cei mai înflăcăraŃi conducători ai
mişcărilor revoluŃionare din comitatele aparŃinătoare la Partium. Este semnificativă şi
edificatoare opinia lui despre evenimentele petrecute în primăvara lui 1848. Spune el că:
„sînt convins că sub cel mai mare foc singur eu cu activitatea mea am apărat satele
acestea din margine de pierire, cari erau menite focului” şi că de asemenea clerul
orădean a scăpat de nota de infidelitate datorită lui. De remarat este faptul că clerul
superior din dieceză a avut o atitudine conjuncturală şi oscilantă, pe când cel inferior a
demonstrat în timpul evenimentelor opŃiuni mult mai în spiritul vremii.
Pentru destinul literar al lui Moise Sora Noac edificatoare sunt cuvintele lui
Antoniu Popp: „Da, este pierdere, pagubă şi ruşine tot-odată, căci pe lângă aceea, că
lucrările i-au rămas netipărite, numele şi amintirea lui au rămas cu totul uitate. A lucrat
în folosul poporului său, pentru care a trăit, târându-şi viaŃa în cel mai groaznic noroi al
mizeriei, şi a murit fără ca poporul său să-l fi cunoscut, precum a trebuit, până a fost în
viaŃă, şi fără ca să-i recunoască îndeajuns ori şi în parte numai meritele măcar după
moarte”66. Fiind unul dintre cei care au urmărit scoaterea din uitare a cărturarului născut
în HaŃeg, Antoniu Popp concluziona: „Moise Sora Noac a muncit mult, din greu şi între
grele împrejurări, dar a lucrat arzând de dorul, ca prin munca lui să ajute şi el câtuşi de
puŃin măcar la întărirea zidului naŃiunii noastre, pe care dorea să o vadă în toată privinŃa
şi nebiruită de contrarii noştri mulŃi şi prea de tot rău voitori. Nesocotită însă i-a fost
munca până a trăit, şi nebăgată în seamă, dacă nu chiar uitată după moartea lui. Putând
trage foloase reale din opurile lui, ca să nu se piardă de tot, mai mult să nu lăsăm ca ele
să fie talanŃi <<îngropaŃi>>”67.
Neîndoielnic, a avut deplină dreptate cel care a afirmat că Moise Sora Noac
reprezintă, pentru Sătmarul primei jumătăŃi a secolului al XIX-lea, „una dintre cele mai
luminoase figuri de patrioŃi de pe meleagurile sătmărene”68. Încheiem demersul nostru
cu acea frază aşternută de el pe manuscrisul dedicat „Ńării” sale de baştină, HaŃegul:
„Locul Nascerii pre toŃi c-o dulceaŃă mare-i leagă, cât a-l mai uita nu poŃi, şi de-ai
merge-n lumea-ntreagă”69.
Abrevieri
SJHAN, CRPSC – Serviciul JudeŃean Hunedoara al Arhivelor NaŃionale,

ColecŃia Registrelor Parohiale şi de Stare Civilă.
SJSMAN, CRPSC – Serviciul JudeŃean Satu Mare al Arhivelor NaŃionale,
ColecŃia Registrelor Parohiale şi de Stare Civilă.
Bibliografie
Albu 1977 – C. Albu, Alessandru Papiu Ilarian. ViaŃa şi activitatea

sa, Bucureşti, 1977.
Anuarul 1917 – Anuarul LIV al Gimnaziului gr. or. român şi al şcoalei
66
Popp 1899a, p. 1.
67
Popp 1899b, p. 2.
68
Radosav 1984, p. 23.
69
Sora-Noac, f. 16.
Viorel Câmpean 241
reale gr. or. Române din Brassó (Braşov) pe al 67-lea an

şcolar, Braşov, 1917.
Avram 1971 – M. Avram, Catalogul manuscriselor literare, Sibiu,
1971.
BariŃ 1983 – George BariŃ şi contemporanii săi, vol. VI.
CorespondenŃa primită de la Iordache Mălinescu,
Nicolae Nifon Bălăşescu, Gavril Munteanu şi Ştefan
Moldovan, Bucureşti, 1983.
BariŃiu 1994 – G. BariŃiu, PărŃi alese din Istoria Transilvaniei. Pe două
sute de ani în urmă, vol. II, Braşov, 1994.
BariŃiu 1995 – G. BariŃiu, PărŃi alese din Istoria Transilvaniei. Pe două
sute de ani în urmă, vol. III, Braşov, 1995.
Bianu, Nicolaiasa – I. Bianu, G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor
1931 româneşti, tomul III, 1931.
BiŃu 1998 – V. BiŃu, Memoria documentelor Bibliotecii ASTRA:
Moise Sora Noacul, în HaŃeg-750 (1247-1997), HaŃeg,
1998.
Bucur, Lupea 2001 – A. Bucur; C. Lupea, OfiŃerii români din Regimentul 1
Grăniceresc român de la Orlat, Sibiu, 2001.
B.A.R. Mss. Rom. – Biblioteca Academiei Române, Manuscrise Române.
BIR – Bibliografia istorică a României, vol. II. Sec. XIX, tom V,
Biografii, Bucureşti, 1974.
BRM – Bibliografia românească modernă (1831-1918), vol. III.
(L-Q), Bucureşti, 1989.
Câmpean 2006 – V. Câmpean, Moise Sora Noac – deschizător de drum în
culegerea folclorului românesc din Satu Mare, în
ConfluenŃe, I, 3, septembrie, 2006, p. 5-6.
Câmpean 2008a – V. Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, Satu Mare,
2008.
Câmpean 2008b – V. Câmpean, Cărturarul Moise Sora Noac în timpul
evenimentelor din 1848/1849, în ActaMP, XXX, Zalău,
2008, p. 391-407.
Câmpean 2009 – V. Câmpean, Moise Sora Noac, deschizător de drum
pentru „foile naŃionale” în Sătmar, în StudIP, II, 2009,
p. 110-117.
Câmpean 2015 – V. Câmpean, Moise Sora Noac, în Fcr (S.N.), XV, 2
(55), iunie, 2015, p. 12-16.
Diaconovich 1904 – C. Diaconovich, Enciclopedia Română, tom III, Sibiu,
1904.
DicŃionarul 1979 – DicŃionarul literaturii române de la origini pînă la 1900,
Bucureşti, 1979.
Dieceza Lugojului – Dieceza Lugojului. Şematism istoric publicat pentru
1903 jubileul de la sânta unire de 200 de ani de înfiinŃarea
aceleaşi dieceze de 50 de ani, Lugoj, 1903.
Dragomir 1946 – S. Dragomir, Studii şi documente privitoare la RevoluŃia
românilor din Transilvania în anii 1848-49. vol. III.
Documente din Arhivele NaŃionale Maghiare
(Budapesta). Arhiva Kossuth 1848-49, Cluj, 1946.
Familia – Familia, XXIII, 36, 1887; XXXVIII, 39, 1902.

Faur 1973 – V. Faur, Moise Sora Noac – un cărturar transilvănean
mai puŃin cunoscut, în Crisia, III, 1973, p. 235-241.
GTr – Gazeta Transilvaniei, XV, 95, 1852.
Iorga 1941 – N. Iorga, Un oraş românesc în Ardeal. Condica
HaŃegului. 1725-1847, Bucureşti, 1941.
Iorga 1983 – N. Iorga, Istoria literaturii româneşti în veacul al
XIX-lea. De la 1821 înainte. În legătură cu dezvoltarea
culturală a neamului, vol. I. Epoca lui Asachi şi Eliad
(1821-1840), Bucureşti, 1983.
Maior 1998 – L. Maior, 1848-1849. Români şi unguri în revoluŃie,
Bucureşti, 1998.
Márki 1880 – M. Sándor, Bihari román irók, Oradea, 1880.
NeamŃu 1996 – G. NeamŃu, RevoluŃia românilor din Transilvania
1848-1849, Cluj-Napoca, 1996.
Papiu-Ilarian 1943 – Alessandru Papiu-Ilarian, Istoria românilor din Dacia
Superioară. SchiŃa tomului III, Sibiu, 1943.
Pascu 1985 – A. T. Pascu, Ioan Axente Sever (1821-1906). ViaŃa şi
activitatea militantă, Cluj-Napoca, 1985.
Popp 1899a – A. Popp, Două prefeŃe ale opurilor lui Moise Sora
Noacu, în GTr, 3/15 decembrie, 1899.
Popp 1899b – A. Popp, Moise Sora Noacu, în GTr, 1/13 septembrie,
1899.
Porumbăcean, Dulgău – C. Porumbăcean, B. Dulgău, Oameni din Sătmar, Satu
2000 Mare, 2000.
Preotul 1899 – Preotul Moise Sora Noac lui August Treboniu Laurian la
Viena, în ConvLit, XXXIII, 3, 15 martie, 1899,
p. 202-204.
Pumnul 1865 – A. Pumnul, Lepturariu românesc, IV, partea II, Viena,
1865.
Puşcariu 2003 – I. c. de Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile
nobile române, vol. I, ediŃia a IV-a, Cluj-Napoca, 2003.
Radu 1909 – I. Radu, Monografia parochiei gr.-cat. a HaŃegului, în
Răvaşul, VII, iulie, 1909, p. 366-367.
Radu 1923 – I. Radu, Istoria vicariatului greco-catolic al HaŃegului,
Lugoj, 1913.
Radosav 1978 – D. Radosav, Cărturarul Moise Sora Novac şi revoluŃia de
la 1848, în AIIC, XXI, 1978, p. 101-106.
Radosav 1984 – D. Radosav, Satu Mare – Ghid de oraş, Bucureşti, 1984.
Razba 2000 – M. Razba, PersonalităŃi hunedorene (sec. XV-XX).
DicŃionar, Deva, 2000.
Sana 2011 – S. Sana, „...pentru sufletele credincioşilor săi...”.
Structuri bisericeşti şi şcolare în Eparhia Greco-Catolică
de Oradea-Mare (1850-1900), Oradea, 2011.
Schematismus 1842 – Schematismus Venerabilis Cleri Graeci Ritus Dioeceseos
Fogaransiensis in Transilvania Pro Anno a Christo nato
MDCCCXLII Ab Unione Cum Ecclesia Romana CXLV,
Blaj, 1842.
Viorel Câmpean 243
Sora-Noac – M. Sora-Noac, Tera HaŃiegului, Biblioteca „Astra” Sibiu,

f.a., mss.
Şotropa 1936 – V. Şotropa, Năsăudul de altădată, în ArhSom, 19, 1936,
p. 1-40.
Vulturescu 2000 – G. Vulturescu, Cultura şi literatura în Ńinuturile
Sătmarului. DicŃionar 1700-2000, Satu Mare, 2000.
Moise Sora Noac, A Scholar Born in HaŃeg,

with Activity in North of Transylvania
Abstract
Our article contribution concerning the personality of the scholar Moise Sora
Noac (1806-1862) and we have tackled his family and origins.
The most important documentary category we have used during our research
work refers to some original sources identified among the records kept by the National
Archives, belonging to the Satu Mare County Department.
Moise Sora Noac was born on the 1st of August 1806 in HaŃeg, in the county of
Hunedoara, his father being the priest Matei Sora. We know about his father that he was
a secondary priest or chaplain. Noac’s mother was Maria Novac, some authors stating
she was a descendant of the family of Baba Novac. Several distinguished scholars were
descendants of the same family Novac (Noac). More interesting is the fact that in
describing this noble family we may find both name forms of „Noak” and „Novak”.
Most surely, the origins of Moise Sora Noac was a noble one both on his father’s side
and his mother’s side as well, thus explaining the keeping of both family names.
His first instruction years began at the customs school from Orlat, then on to the
Franciscan Monks’ normal school of HaŃeg, successfully graduated, where he received
his basic studies on Latin language. He then goes on to study his first two gymnasium
classes at Blaj, followed up by a bishopal scholarship in Alba Iulia. It is also by means
of a Bob scholarship that he attended Law and Philosophy at Cluj.
With the support of the famous professor Ladislau Vajda, he studied theology at
Oradea. Here he was appointed by the bishop Samuil Vulcan to make exerpts from the
bishopry library and the seminar library. The years he spent in Oradea contributed to his
personal development in the spirit of the Enlightenment period.
Noac’s most constant relationship was with BariŃiu’s publications: Gazeta
transilvană (The Transylvanian Gazette) and its supplement, Foaie pentru minte, inimă
şi literatură (Pages for the mind, heart and literature). It is by Noac’s diligence that the
Romanian press started to have access to the Satu Mare area, Noac being a hardworking
distributor. In as far as his collaborators are concerned, Noac is placed among
consecrated names such as: Timotei Cipariu, Damaschin Bojincă, Costache Negruzzi,
Ioan Maiorescu, Florian Aron, Alexandru Gavra.
Ordained in 1830, he became a priest for village priesthoods. After his marriage
to Amalia Maria Nagy, he was appointed to the Auşeu, Drăgoteni, Fiziş, Homorodu de
Mijloc parishs. From 1846 he works in Nanda (today’s Hurezu Mare). We have come
across documents of novelty concerning his activity, especially the bloody days of the
1848-1849 Revolution. The year he leaves the diocese of Nanda, he offers it a micro-
monography.
After leaving Nanda, we have no data on Moise Sora Noac till the summer of
1855, when he writes to Timotei Cipariu about the printing of his translations from
Latin classics. The letter is signed as a Romanian united parish in Almoşd. Moise Sora
Noac finally arrived in Bozânta Mare, where he eventually died on December 13, 1862.
CONSTANTIN PAPFALVI,
DEPUTAT ÎN DIETA DE LA PESTA
MARTA CORDEA
Biblioteca JudeŃeană Satu Mare
marticordea@yahoo.com
Cuvinte cheie: Constantin Papfalvi, Dieta de la Pesta, HaŃeg, deputat român, 1848-1849
Keywords: Constantin Papfalvi, the Pesta Diet, HaŃeg, Romanian Deputy, 1848-1849
ContribuŃia adusă de deputaŃii români care au reprezentat Banatul, Bihorul,

Maramureşul, „părŃile ungurene” şi Transilvania în Dieta de la Pesta din anii 1848-1849
este una cu implicaŃii deosebit de importante pentru obŃinerea drepturilor naŃionale
româneşti. Printre deputaŃii români prezenŃi în această dietă s-a numărat şi vicarul
Constantin Papfalvi (20 mai 1804-20 decembrie 1892), care a reprezentat HaŃegul.
În prezentul articol sunt consemnate în principal activităŃile lui Constantin
Papfalvi în calitate de deputat în Dieta de la Pesta din 1848-1849, aşa cum le-a
consemnat el însuşi în rândurile sale autobiografice, păstrate şi publicate de istoricul
Augustin Bunea, dar şi prin intermediul altor volume care amintesc activitatea acestuia.
De asemenea, articolul aduce informaŃii cuprinse în cel mai complet almanah al Dietei
de la Pesta din anii 1848-1849, apărut în 2002 la Budapesta şi mai puŃin cercetat de
către istoricii români.
„Primăvara libertăŃii” a adus câştiguri şi poporului român trăitor pe pământurile

Imperiului Habsburgic, românii făcând şi ei „parte integrantă a concertului revoluŃionar
european”1. Unul dintre aceste câştiguri a fost posibilitatea ca românii să poată fi
reprezentaŃi în prima dietă cu reprezentare naŃională, Dieta de la Pesta din anii 1848-1849.
ContribuŃia adusă de deputaŃii români care au reprezentat Banatul, Bihorul,
Maramureşul, „părŃile ungurene” şi de cei câŃiva din Transilvania, deşi controversată de
mulŃi istorici, a fost una cu implicaŃii deosebit de importante pentru obŃinerea ulterioară
a drepturilor naŃionale româneşti.
Privind contextul general în care s-au desfăşurat evenimentele, trebuie să
menŃionăm că principiile comune de care au fost călăuzite atât partida nobiliară liberală,
emitentă a legislaŃiei paşoptiste maghiare, cât şi elitele naŃiunilor nemaghiare, printre
care amintim libertatea juridică individuală a cetăŃeanului, desfiinŃarea iobăgiei şi
împroprietărirea Ńăranilor foşti iobagi, impozitarea în raport cu venitul, despărŃirea
puterilor în stat, au fost umbrite de modalitatea în care a fost înŃeles principiul
naŃionalităŃilor de către elitele conducătoare ale ungurilor. Răul a pornit de la
„împărŃirea pe cât de găunoasă, pe atât de periculoasă”, a popoarelor în două categorii:
popoare politice, istorice, înzestrate cu culturi majore, având tradiŃii de stat,
aristocraŃii şi nobilimi puternice, reprezentate de unguri, austrieci, polonezi şi italieni,
pe de o parte şi popoare de Ńărani, apolitice, fără istorie, având culturi minore, lipsite
de tradiŃii de stat, precum românii, slovacii, sârbii, rutenii, croaŃii, pe de altă parte.
Faptul că aceştia urmau să fie incluşi „ca cetăŃeni egal îndreptăŃiŃi în statul naŃional
1
NeamŃu 1970, p. 127.
246 Constantin Papfalvi, deputat în Dieta de la Pesta
maghiar unitar şi indivizibil, a fost de natură să ducă la declanşarea unor războaie

naŃionale grele şi sângeroase în acest spaŃiu European”2.
Deşi românii, asemeni altor popoare nemaghiare, au cerut prin programele
întocmite în cadrul Marii Adunări NaŃionale de la Blaj extinderea libertăŃilor sociale şi
juridice, şi au solicitat de asemenea egalitatea bisericilor, autonomia confesională,
dreptul de a studia în limba maternă, drepturi de proprietate în domeniul economic şi
financiar, dreptul de înfiinŃare a unor asociaŃii culturale, nu li s-a acordat dreptul de a fi
recunoscute ca naŃiuni politice nesubordonate3, astfel încât au fost nevoiŃi să înŃeleagă
că această situaŃie „ar putea să însemne începutul sfârşitului existenŃei propriilor lor
fiinŃe şi naŃionalităŃi politice”4.
Punctele comune, care ar fi putut apropia miniştrii, parlamentarii, liderii
maghiari şi cercurile conducătoare ale slavilor şi românilor, n-au fost suficiente, căci cea
mai importantă libertate, cea naŃională, care trebuia „să-şi găsească locul cuvenit”5, a
fost încălcată. Partida nobiliară liberală maghiară „a înŃeles să bareze popoarelor
asuprite accesul la libertatea naŃională proprie”6.
Astfel, revoluŃiile burghezo-democratice devin războaie naŃionale, desfăşurate în
primăvara şi vara anului 1848 „în cadrul paradigmei dualism versus federalism”. În
martie-aprilie 1848 se instituie un regim de scurtă durată de sorginte dualistă, în partea
orientală a monarhiei absolutismul fiind înlocuit cu un dualism parŃial7. Între octombrie
1848-august 1849, când Dinastia şi guvernul liberal austriac nu mai recunosc legile şi
măsurile care îi favorizau pe unguri în martie-iunie 1848, lupta naŃiunilor nemaghiare
continuă contra centralismului maghiar de stat, alături de Dinastie şi de guvernul
imperial austriac contra Ungariei”8. În mod firesc, românii nu doreau să-şi vadă „topite
fiinŃele naŃionale în unica naŃiune maghiară” şi nici nu voiau ca teritoriile lor naŃionale
să fie încorporate „în noul stat «naŃional» maghiar”9.
O parte dintre românii care au reprezentat elita politică din Banat, Crişana,
Maramureş, Partium şi Transilvania, au preferat o alianŃă politică cu ungurii, nădăjduind
în acest fel obŃinerea drepturilor naŃionale colective, scoaterea bisericilor române de sub
ierarhia ortodoxă sârbă de Karlowitz, organizarea unui căpitănat românesc al Banatului,
cu recunoaşterea oficială a limbii române în cadrul ei, dar se conturează şi o elită
românească neîncrezătoare în politica maghiară, fapt care duce în octombrie la insurecŃii
locale în părŃile vestice, contra guvernului maghiar10. Unii politicieni români din Banat,
ca de exemplu cei din familia Mocioni, considerau mult prea periculoasă apropierea de
unguri şi centralismul lor de stat11, acŃionând în consecinŃă, nedându-şi votul de
încredere guvernului maghiar, gândind ca strategie solidarizarea cu românii ardeleni şi
cu celelalte naŃiuni nemaghiare din Ungaria12, însă „au fost repede şi prompt reprimaŃi,
în timp ce alŃi români din zonă, conduşi de o parte din elita lor, deputaŃi, parlamentari,
2
RevoluŃia 2010, p. 6.
3
4
RevoluŃia 2010, p. 6-7.
5
Suciu 2000, p. 77.
6
Suciu 2000, p. 7.
7
Suciu 2000, p. 64-45.
8
9
Suciu 2000, p. 78-79.
10
11
Suciu 2014, p. 24-25.
12
Suciu 2011, p. 8.
Marta Cordea 247
comisari, clerici români au acŃionat din convingere, influenŃaŃi de elita promaghiară,

alături de guvernul ungar13.
Românii şi-au supraestimat dreptul de reprezentare în Dieta de la Pesta dintre 2
iulie 1848-11 august 1849, numărul celor aleşi fiind mult sub aşteptări. PublicaŃia
pestană, Amicul poporului, avându-l ca redactor-şef pe deputatul Sigismund Pop,
considerată a fi „organul de presă” al deputaŃilor români de la Pesta, publică lista celor
aleşi: Alexandru Buda (Solnocul de Mijloc), Eftimie Murgu (Caraş), Aloisiu Vlad
(Caraş), Teodor Serb (Arad), Ioan Dragoş (Bihor), Iosif Ambruş (Bihor), Iosif Irimie
(Bihor), Ioan Gozman (Bihor), Iosif Man (Maramureş), Gavril Mihali (Maramureş),
Iosif SaplonŃai (Maramureş), Sigismund Pop (Chioar), Vichentie Bogdan (Torontal),
Atanasie Deşco (Timişoara). Pe lângă aceştia au mai fost aleşi Ştefan Ioanescu, Axentie
Bojincă şi Maxim Pascu. Din Transilvania au luat parte la această Dietă, Alexandru
BohăŃel (Dobâca), Ioan Popovici (Orăştie), Constantin Papfalvi (HaŃeg), Matei Pop
Grideanu, Ioan OniŃ şi Simion Balomiri.
Unii dintre deputaŃii români erau de acord cu „uniunea” Transilvaniei cu
Ungaria, fără să întrevadă marele pericol, anume desfiinŃarea autonomiei Transilvaniei.
Pentru mulŃi dintre deputaŃi, acceptarea colaborării cu
ungurii reprezenta convingerea că procedând în acest fel
se realizează întărirea poziŃiei românilor din Banat şi
Ungaria, că în acest fel se obŃine o cale spre facilitarea
unor libertăŃi politice şi confesionale. Chiar dacă nu toŃi
acceptau „uniunea”, majoritatea dintre ei erau adepŃii
unei înŃelegeri româno-maghiare, preferând colaborarea
cu ungurii, deşi în mai toate cazurile, românii trebuiau
să facă mari concesii.
Conduita deputaŃilor români filo-maghiari este
motivată şi de faptul că ei, fiind oameni culŃi şi spirite
elevate, vedeau pericolul dezbinării celor două naŃiuni
şi tocmai de aceea credeau că trebuie să-i urmeze docil
pe unguri, care se aflau pe o poziŃie de superioritate.
A. G. Golescu consemna la 19 iulie 1848 că deputaŃii
români din Dieta de la Pesta nădăjduiau să ajungă la
peste 100 de deputaŃi, laolaltă cu ardelenii, având astfel
Fig. 1. Constantin Papfalvi, şanse să împiedice hotărârile miniştrilor şi să răstoarne
1804-1892 guvernul14.
(după George BariŃ 1978)
Unul dintre deputaŃii consideraŃi filo-maghiari a
fost şi vicarul Constantin Papfalvi (Fig. 1), deputat de HaŃeg, deşi dacă analizăm
activitatea sa în dietă, dar şi premergător şi ulterior acesteia, trebuie să recunoaştem
faptul că îşi iubea neamul care i-a dat naştere şi acŃiona exclusiv pentru binele
românilor, chiar dacă acest lucru îl putea realiza cu preŃul unor compromisuri, acestea
concretinzându-se în fapt în buna înŃelegere cu persoane din administraŃia maghiară.
Nicidecum aceste aspecte ale activităŃii canonicului Constantin Papfalvi nu motivează
aşezarea lui între deputaŃii consideraŃi „renegaŃi”. Dimpotrivă, faptele lui dovedesc
bunele sale intenŃii şi implicarea lui în momente cheie – chiar dacă făcea acest lucru fără
a folosi violenŃa, fără a fi impulsiv în acŃiunile sale – denotă ataşamentul său faŃă de
neamul românesc.
13
Suciu 2011, p. 14-15.
14
NeamŃu 2004a, p. 290.
Este cunoscut faptul că deputaŃii români au fost nevoiŃi să activeze într-o

atmosferă intolerantă, sub supraveghere – de exemplu Keresztessy Ambrus, deputat de
Gyır, i-a mărturisit el însuşi lui Papfalvi că Lajos Kossuth l-a pus să-l Ńină sub
observaŃie15 –, fiind lipsiŃi de cea mai elementară libertate de acŃiune. Se pare că chiar
deputatul Papfalvi este autorul următoarelor rânduri, memorabile pentru plasticitatea cu
care redă atmosfera în care deputaŃii români activau la Pesta: „DeputaŃii români fură
siliŃi a se restrânge întru apărarea cauzei române numai la acele cazuri când despre
români, vorbindu-se ca şi per tangentem, se vorbea cu dispreŃ, şi aceste dispreŃuiri de
câte ori se aruncau asupra naŃiunei, deputaŃii români totdeauna le respingeau cu
demnitate, – atâta a fost toată apărarea lor; ei stârniseră prin aceasta în dietă respect
pentru români şi – acesta fu tot rezultatul”16.
Ne-am propus să ne ocupăm în acest articol de activitatea vicarului în Dieta de la
Pesta din anii 1848-1849, însă considerăm necesar, pentru a întregi şi pentru a motiva
unele din acŃiunile sale ulterioare, prezentarea succintă a biografiei acestuia.
Vicarul HaŃegului, canonicul Constantin Papfalvi (n. 20 mai 1804, Popfalău, jud.
Cluj – d. 20 decembrie 1892, Blaj) şi-a făcut studiile primare şi secundare la Cluj, unde
i-a fost schimbat şi numele din acela de Păpuciu, urmând apoi teologia la Blaj. A fost
apoi profesor de liceu, director substitut la „normele” din Blaj, între anii 1833-1841
paroh al Hunedoarei, din 1836 şi vicar substitut al lui Ioviani Nobili, iar în 1841 devine
vicar actual pentru zece ani17. Anii petrecuŃi în zona Hunedoarei au fost „ani de efort şi
zbucium spre ridicarea spirituală a enoriaşilor săi”18.
În 3-15 mai 1848 participă la Marea Adunare NaŃională de la Blaj, apoi este
participant la Dieta din Transilvania din mai-iunie 1848, unde a fost votată uniunea
Transilvaniei cu Ungaria19. Din partea oraşului HaŃeg, care avea dreptul să trimită la
această dietă doi deputaŃi, a mai fost ales avocatul Alexandru BohăŃel. A fost considerat
adept al episcopului Lemeni, fiind chiar rudă cu viitorul episcop şi din acest motiv a
avut de suferit mai multe nedreptăŃi: „înrudirea cu arhiereul repudiat de naŃiune la 1848
îi va influenŃa soarta – şi în cea ce priveşte creditul pe care l-a avut el însuşi în faŃa
naŃiunii”20. Este cunoscut episodul în care deputaŃii maghiari au fost acuzaŃi că la Blaj ar
fi arborat steaguri ruseşti. Papfalvi esta acela care va dezminŃi această minciună, chiar
dacă în sală se afla şi Lemeni, cerând o anchetă şi pedespirea pentru „vânzare de patrie
şi de naŃiune”21 a celor găsiŃi vinovaŃi. PublicaŃia Kolozsvári Hiradó răstmălmăceşte
însă cuvintele lui Papfalvi, ca şi cum acesta ar fi recunoscut acuzaŃia şi deşi la o
săptămână publică o dezminŃire, Alexandru Papiu Ilarian, „dominat de resentimente
radicaliste şi antilemenian fanatic”, „aruncă în Istoria sa blamul asupra lui Papfalvi,
etichetându-l drept «trădător de naŃiune»”22.
Despre activitatea sa culturală stau mărturie şi scrisorile adresate fostului său
elev, George BariŃiu, fiind unul dintre primii „sprijinitori ai marelui pas naŃional care se
înfăptuia la Braşov”23, „primind să fie «colectantele» foilor lui BariŃiu în aceste părŃi”24.
15
Az 1848-1849. évi 2002, p. 651.
16
Concordia, nr. 77 (224), 1862, p. 323-324, apud NeamŃu 1970, p. 127.
17
Comşa, Seiceanu 1994, p. 67-68.
18
George BariŃ 1978, p. 3.
19
Razba 2000, p. 364-365.
20
21
22
Papiu Ilarian 1852, p. 223.
23
24
Marta Cordea 249
Despre episodul din viaŃa sa dedicat Dietei de la Pesta, cele mai elocvente sunt
chiar cuvintele sale, lăsate în autobiografia oferită lui Augustin Bunea şi publicate de
acesta în capitolul intitulat „Constantin Papfalvi. SchiŃă biografică, scrisă în 1893”25.
Deşi nu mai voia să se implice în activitatea politică, orăşelul Hunedoara l-a ales
deputat pe Constantin Papfalvi pentru Dieta din Pesta. Comisia stabilită pentru
„conscrierea alegătorilor pentru deputatul desemnat la reunirea Dietei măreŃei patrii
maghiare, prevăzută a se deschide la Buda Pesta în 2 ale lunii iulie a anului curent”,
informează că după adunarea voturilor, în afară de 35 voturi aparŃinând unor persoane
diferite, majoritatea voturilor au fost obŃinute de Constantin Papfalvi, în consecinŃă fiind
„general declarată” alegerea şi reprezentarea populară a sa26. Se pare că pentru
exercitarea menirii de reprezentare populară a trebuit să mai treacă şi prin formalităŃile
de dezlegare de sub jurământul depus cu ocazia alegerii sale la Dieta din Cluj, în acest
scop fiind nevoit să adreseze consiliului orăşenesc un raport oficial, în urma căruia s-a
emis scrisoarea de rechemare şi dispensare „sub întărirea peceŃii comunităŃii
orăşeneşti”27. Unele probleme legate de averea mobilă şi imobilă a vicarului pe perioada
cât a fost deputat, au fost evitate graŃie lui Dimitrie Moldovan28, care, solicitat fiind de
curatorul George Cassian, i-a confirmat acestuia împuternicirea ce i s-a acordat „atâta
timp cât vicarul nu se va desolidariza cu adversarii «cauzei împărăteşti»”29.
A primit mandatul, condiŃionând participarea sa la dietă cu faptul că alegătorii
vor trebui să primească arme şi să deprindă mânuirea lor – ca să se apere. De asemenea,
trebuiau să promită că se vor apăra frăŃeşte fără deosebire de naŃionalitate şi confesiune.
Ajuns la Pesta, a luat parte la şedinŃe, apărând şi aici cauza românească. Cu
privire la comisiunea regnicolară, ale cărei hotărâri au fost aduse în discuŃia dietei, fără
a fi consultaŃi şi membri ai deputăŃiunii române, a luat cuvântul şi deputatul Constantin
Papfalvi, după ce în prealabil a vorbit deputatul Alexandru Buda. Cuvintele acestuia
„răsunară în deşert, şi el se scoborî mânios de pe tribună, zicând către Papfalvi: Mai
vorbiŃi şi voi!”30. Atunci Papfalvi printr-o „introducere isteaŃă, care stoarse aprobarea
dietei” reuşi să motiveze cele rostite de Alexandru Buda şi atât Ludovic Battyáni, cât şi
Kossuth fură de acord ca „operatul” comisiunii regnicolare să fie retrimis, spre a fi
ascultată şi părerea deputaŃilor români cu privire la el. Din cauza precipitării
evenimentelor însă, demersul nu a mai putut fi pus în aplicare. Este însă un episod care
ilustrează situaŃia în care s-au găsit deputaŃii români în dieta pestană, în foarte multe
cazuri luându-se hotărâri fără consultarea lor, nici măcar de către „ai lor”, ca în situaŃia
prezentată mai sus. Dimitrie Moldovan, aflându-se ascultător în dietă a lăudat discursul
lui Constantin Papfalvi, zicându-i că în mod asemănător ar fi trebuit să vorbească şi la
dieta de la Cluj. Răspunsul deputatului este grăitor: „Aşa am vorbit şi acolo, pe cum şi
totdeauna şi în tot locul în viaŃa mea, dară ce pot eu face, dacă sunt şi oameni răi
şi mincinoşi”31.
25
Bunea 1903, p. 109-140. În anul 2009 a apărut o nouă ediŃie a lucrării lui Augustin Bunea, îngrijită
de Marcela Ciortea şi Ion Buzaşi.
26
Documente 2007, p. 155.
27
Documente 2007, p. 347-348.
28
Dimitrie Moldovan (1811-1889), jude primar în comitatul Hunedoara, membru al DelegaŃiei
NaŃionale către monarh, secretar la Cancelaria Aulică Transilvană de la Viena.
29
Botezan 2006, p. 118-119.
30
Bunea 2009, p. 152.
31
Bunea 2009, p. 152.
Cuvintele lui Papfalvi atraseră atenŃia lui Kossuth, care îl chemă la o întrevedere
transmiŃându-i prin Ioan Dragoş să vină „oricând v[a] ave voie”32 şi îi prezentă încă de
la începutul convorbirii motivul pentru care l-a chemat: „Eu pentru aceea te-am chemat,
ca să-mi dai sfat şi să-mi descoperi modalitatea, cum aş putea să împac pe Români?”33.
Răspunsul lui Papfalvi relevă faptul că acesta era un bun patriot, venind cu câteva
propuneri menite să aducă linişte printre români: „Nu Ńi-ai aflat omul, pentru că pe lângă
toate că-mi iubesc naŃiunea, al cărei fiu sunt, din toată curăŃenia inimii mele, totuşi din
cauze care ar fi prea lung pentru a le număra, eu stau în opiniunea conaŃionalilor mei,
– înŃeleg pe cei mai liberali, – ca renegat, sau cel puŃin ca rău naŃionalist. Totuşi în mod
tranzitoriu, pentru liniştirea spiritelor, mi-aş lua voie a propune unele puncte, şi anume:
a) Să dai ordin către comisarul guvernului din Transilvania, baronul Nicolau Vay, ca
fără amânare să pună pe picior liber pe toŃi aceia, care se află arestaŃi pentru cauza
politică a libertăŃii naŃionale; b) Tot comisarului baron Vay să-i dea ordin ca niciun fost
colon, sub nici un pretext, să nu fie conturbat din casa şi moşia sa, pentru care a făcut
robote, cum aud că se întâmplă de comun; c) Să se aducă un articol de lege, prin care să
se garanteze naŃionalitatea română de sine stătătoare; d) Să se convoace o adunare de
bărbaŃi de încredere şi populari ai naŃiunii române, şi cu aceştia să se trateze pe baza
memorandului ieşit din adunarea de la Blaj”34. Punctele a şi b au găsit ascultare la
Kossuth, la fel şi punctul c, însă referitor la punctul d, răspunsul lui a fost unul negativ,
căci, spunea el „[...] atunci vor pretinde tot asemenea nemŃii, Slovacii, Serbii şi ceilalŃi:
şi atunci ce Ńară, ce constituŃie va fi aceasta?”35.
Se pare că răspunsul vicarului n-a fost pe măsura aşteptărilor lui Kossuth, acesta
preferând să poarte în continuare discuŃii cu alŃi deputaŃi. Încredere parŃială i-a arătat şi
baronul Wesselényi Miklós, drept dovadă stând scrisoarea pe care acesta i-a adresat-o
comisarului regal plenipotenŃiar Vay Miklós, la 29 iunie 1848, când referitor la cei doi
deputaŃi ai HaŃegului36 consemnează că pot fi „folosiŃi” dar „doar sub control potrivit şi
prin arătarea unei perspective bune cuvenită persoanei lor”37.
Împreună cu Sigismund Pop, Alexandru Buda, Eftimie Murgu, Alexandru
BohăŃel, Teodor Serb şi Aloisiu Vlad este semnatarul celebrului text intitulat Un
răspuns naŃional dat baronului Nicolae Iojica (publicat în Foaie pentru minte, inimă şi
literatură38, care venea ca răspuns la ponegririle aduse naŃiunii române de către
scriitorul maghiar Josika Miklós. DeputaŃii români arătau în răspunsul lor că românii nu
urmăresc obŃinerea unor privilegii, cum au fost acuzaŃi de Josika, ci doar a unor
„drepturi constituŃionale”, întrucât constituŃia nu este numai a maghiarilor, ci şi a
românilor39.
Tot în răstimpul cât a fost deputat în dieta pestană, guvernul maghiar i-a impus
unele activităŃi riscante, pe care Constantin Papfalvi a încercat să le evite, nu atât din
cauza riscurilor la care era supus executându-le, cât pentru că erau contrarii
convingerilor sale. Un astfel de episod îl reprezintă şi trimiterea sa la Batalionul I al
grănicerilor din Năsăud, pentru a-i convinge să depună jurământ de fidelitate faŃă de
32
Bunea 2009, p. 152.
33
Bunea 2009, p. 153.
34
Bunea 2009, p. 153.
35
Bunea 2009, p. 154.
36
Celălalt fiind avocatul Alexandru BohăŃel.
37
Documente 2007, p. 291.
38
Foaie, nr. 32, 1848, p. 249-251. Textul a apărut în publicaŃia Nemzet, nr. 66, 1848, p. 1-2 şi a mai
apărut şi în ÎnvăŃătorul poporului, I, nr. 15, 1848, p. 57-59.
39
Mitu 2000, p. 340.
Marta Cordea 251
constituŃia maghiară şi faŃă de guvernul maghiar. Războiul civil între sârbi şi maghiari
era în toi şi atunci când batalionul a primit ordin să lupte împotriva sârbilor, care se
luptau „sub steag împărătesc” aceştia s-au împotrivit, zicând că şi ei au jurat credinŃă
împăratului. Pentru că de la această dificilă misiune s-au eschivat şi episcopul Şaguna şi
episcopul Lemeni, sarcina a căzut în grija deputaŃilor Gavril Mihali şi Constantin
Papfalvi, care însă din cauza împrejurărilor favorabile – batalionul tocmai a plecat din
Seghedin la sosirea deputaŃilor – s-au întors la Pesta fără a fi nevoiŃi să ducă la bun
sfârşit misiunea. Au urmat încă două episoade menite să-l antreneze pe Papfalvi în
această acŃiune, care nu-i era pe plac, şi anume ministrul de război maghiar îl trimite la
VaŃ, dar pretextând că din cauza adresei greşite nu a primit misiva, scapă şi de această
dată. Al treilea episod se referă la invitaŃia din partea guvernului de a Ńine o liturghie
soldaŃilor. Reuşeşte să se eschiveze şi de această dată, invocând faptul că în Pesta nu
există biserică greco-catolică, iar el nu poate sluji în cea gr. orientală. După ce liturghia
a fost Ńinută de preotul gr. or. din Pesta, cu o cuvântare compusă de Emanoil Gojdu,
maiorul batalionului, Leon Pop l-a felicitat astfel pe Papfalvi: „ÎŃi laud mintea, pentru că
nu te mesteci în mişeliile ce se petrec cu noi”40.
Iată, în continuare, drumul pe care a fost nevoit să-l urmeze Constantin Papfalvi,
în tumultul evenimentelor din 1848-1849. După evenimentul nefericit din 18 septembrie
1848, uciderea contelui Lamberg, Papfalvi a vrut să părăsească dieta, dar nu-i era
permis, astfel că deşi revoluŃia izbucnise deja din plin, a reuşit să părăsească Pesta în
31 decembrie 1848, când noaptea la ora 12 Casa magnaŃilor şi a deputaŃilor s-a întrunit
pentru a hotărî mutarea dietei la DebreŃin. Papfalvi plecă împreună cu Matei Pop
Grideanu, Ioan OniŃ, Nicolae Popovici şi Simion Balomiri şi sfătuindu-se că ar fi mai
bine să nu meargă deocamdată la DebreŃin, ajunseră la Cluj, unde răspândiră veşti
despre starea lucrurilor din Ungaria, faptă pentru care fură luaŃi la răspundere de
comisarul guvernului. Constatând că spre HaŃeg sau Hunedoara calea nu e sigură,
Papfalvi plecă împreună cu Matei Grideanu la Dietă în DebreŃin. Aici au mai venit şi
alŃi deputaŃi români, printre care BohăŃel, Balomiri, OniŃ şi Popovici şi, date fiind
împrejurările grele pentru românii din Transilvania, se Ńinu o conferinŃă în casa
deputatului Dragoş, preşedinte fiind ales Constantin Papfalvi în calitate de decan de
vârstă. El a fost cel care a propus să se trimită doi deputaŃi la românii din MunŃii
Apuseni, cu scopul de a mijloci pacea între români şi guvernul maghiar. În frunte cu
deputatul Ioan Dragoş41 merseră la Kossuth, căruia îi relatară cele hotărâte. Se ştie că în
cele din urmă Kossuth l-a desemnat pe Dragoş pentru această misiune şi se cunoaşte
deznodământul tragic al ei.
Papfalvi n-a rămas în DebreŃin decât până la sfârşitul lunii martie 1849, când a
plecat ca însoŃitor al contelui Kuun Gothard, trimis în Transilvania în calitate de comite
suprem al comitatului Hunedoara, fiind în acelaşi timp şi comisar plenitopenŃiat al
guvernului maghiar. Aici, Papfalvi a intervenit la comisarul Csányi să oprească „cetele
de găinari” să mai săvârşească atrocităŃi şi totodată i-a cerut să-i elibereze pe românii
aruncaŃi în temniŃă la Cluj. După cunoscuta declaraŃie, dată în 19 aprilie 1849 – în care
se arătau motivele proclamării independenŃei Ungariei, Kuun i-a cerut lui Papfalvi să
traducă actul, acesta însă s-a opus, explicând că având în vedere „veneraŃiunea” şi stima
românilor faŃă de împărat, această declaraŃie ar stârni doar iritarea românilor şi că mai
potrivit ar fi să se traducă doar anumite pasaje din acel text. Extrasul a fost publicat în
40
Bunea 2009, p. 156.
41
Ioan Dragoş (1810-1849), avocat, deputat, ucis la Abrud în timpul misiunii de pacificare a
românilor conduşi de Avram Iancu.
bisericile din Orăştie, dar în absenŃa lui Papfalvi, care a preferat să se retragă în acel
moment la Deva şi apoi la Hunedoara.
łinutul HaŃegului şi Hunedoara au beneficiat de grija lui Papfalvi, în condiŃiile
în care funcŃionau „tribunalele de sânge”, care săvârşeau omoruri şi întemniŃări, reuşind
să supere pe mulŃi care „au lucrat, ca să fie chemat de repetate ori la dieta ungurească,
care se strămutase din DobriŃin iarăşi la Pesta. Asemenea nu a ascultat nici mai târziu de
contele Kuun, care, pe când Ruşii erau deja în BistriŃa, l-a chemat cu sine la Arad, spre a
conferi cu Kossuth, care în retragerea sa de la Seghedin, ajunsese în Arad”42.
După august 1849, pentru deputaŃii din dieta de la DebreŃin, fiind consideraŃi
complici ai revoluŃiei, au urmat o serie de denunŃuri. În această situaŃie s-a aflat şi
Constantin Papfalvi, având surpriza să constate că îl acuză cu precădere persoanele pe
care le-a ajutat şi cărora le-a salvat chiar viaŃa. Fiind sfătuit de un căpitan român să
meargă la Alba Iulia să se purifice, află că lucrurile trebuiau îndreptate la Pesta. În
drumul de întoarcere spre casă, datorită unui accident de trăsură, este nevoit să schimbe
traseul, ajungând la Deva, de unde află că locuinŃa sa a fost înconjurată de soldaŃi şi
pentru că nu l-au găsit acasă a fost probabil ferit de a fi închis timp de mai multe
săptămâni, până să se constate că este nevinovat.
Drumurile şi diligenŃele pe care le-a făcut pentru a obŃine o binemeritată
absolvire de urmărirea politică din anii 1848-1849 au fost multe şi foarte târziu
încununate de succes.
Istoriografia maghiară se îmbogăŃeşte în anul 2002 cu un almanah dedicat Dietei
maghiare din 1848-1849, puŃin cunoscut în România, avându-l ca redactor pe Pálmány
Béla, în care sunt prezentate principalele personalităŃi participante la Dietă şi luările lor
de cuvânt, aducând informaŃii inedite43. Prin tradiŃie, istoriografia maghiară a consemnat
an de an cele mai importante date care se referă la componenŃa şi funcŃionarea
parlamentului, acest lucru menŃinându-se în perioada 1867-1940, după care până la
apariŃia acestui almanah, nu s-a mai editat niciun asemenea document. Colectivul
redacŃional al almanahului numără peste 50 de persoane şi cercetările s-au efectuat pe
baza a numeroase documente, arhivistice şi edite, aparŃinând Arhivelor Capitalei
Budapesta, Arhivelor UniversităŃii ELTE, Arhivelor de Război Maghiare, Arhivelor
Parlamentului Ungar, Bibliotecii NaŃionale a Ungariei etc., precum şi arhivelor din alte
teritorii, ca de exemplu, pentru unii deputaŃi români, a Arhivelor NaŃionale, Filialele
Cluj, Bihor şi Arad. În acest almanah îi sunt alocate două pagini şi lui Constantin
Papfalvi, în care semnatarul textului, Horváth Lajos, consemnează date biografice şi
relatează cu stricteŃe evenimente la care deputatul HaŃegului şi-a făcut simŃită prezenŃa.
În ceea ce priveşte activităŃile sale premergătoare participării la dieta din Pesta,
istoriograful maghiar Ńine să consemneze până şi faptul că a preferat să îi dea întâietate
candidatului care îl urma în alegeri, Ioan OniŃ. Există de asemenea detalii referitoare la
confirmarea lui Papfalvi ca deputat, această procedură dovedindu-se anevoioasă, fiind
dusă la bun sfârşit abia în 8 august44.
Referitor la momentul în care Constantin Papfalvi s-a bucurat de atenŃia
deosebită a lui Kossuth, în almanah sunt consemnate aspecte privind neorânduiala care
domnea în sală în momentul discursului şi la faptul că stenograful a fost nevoit să ia
legătura cu deputatul român, spre a-i consemna în detaliu cuvântul. Tot aici se
42
Bunea 2009, p. 161.
43
Az 1848-1849. évi 2002.
44
Az 1848-1849. évi 2002, p. 650.
Marta Cordea 253
precizează faptul că în manuscrisul autobiografic Însemnarea vieŃii mele, Constantin

Papfalvi a consemnat ad litteram convorbirea avută cu Kossuth Lajos45.
Interesante sunt şi cuvintele pe care le scrie deputatul Ioan Dragoş, despre
Papfalvi într-o scrisoare adresată lui Kossuth, prin care i-l recomandă pe acesta ca fiind
„demn spre dobândirea meritelor”46.
Istoriograful maghiar opinează că Papfalvi şi-a scris autobiografia spre a se
autojustifica, dar că datorită unui cadru naŃionalist român în ascensiune, scrierea a rămas
în umbră47.
Mizând pe atitudinea împăciuitoare a lui Papfalvi pe tot parcursul activităŃii sale
ca deputat, şi nu numai, Horváth Lajos încheie prezentarea cu cuvintele: „Totuşi nu şi-a
dezminŃit vederile de la 1848; Densuşianu i-a luat un interviu în 1875 despre care scria
în [publicaŃia] Transilvania din 1898: «Şi-a păstrat unele convingeri rătăcitoare»”48.
Iată o parte a convorbirii dintre Aron Densuşianu şi Constantin Papfalvi, aşa
cum apare în revista Transilvania, sub titlul „Trădătorul dela Abrud (1849)” şi care ne
oferă un punct de vedere în mult controversata misiune a deputatului Ioan Dragoş, dar şi
punctul de vedere al lui Densuşianu în ceea ce îl priveşte pe vicarul de HaŃeg: „Din
luptele de la 1848 este cunoscut şi vicariul de pe atunci al HaŃegului, Constantin
Papfalvi, care după revoluŃiune a ajuns canonic la Blaj, şi a murit, sunt acum vre-o doi
ani, în adânci bătrâneŃe. La 1848 C. Papfalvi fusese unionist, deputat în camera din
Pesta şi în cursul revoluŃiei trecuse în tabăra ungurească. Mai târziu a înŃeles greşelile,
ce le făcuse atunci, dar totuş păstrase încă unele convingeri rătăcite, cari mai bine am
fost în posiŃie să le cunosc când aveam ziarul politic Orientul Latin, căci s-a încercat să
treacă în el articoli cu idei travestite, dar tot în sensul atitudinii sale dela 1848, încercare
însă care naturalminte nu i-a succes. Cu ocasiunea unui congres la Blaj în 1875 am
vorbit mult cu bătrânul canonic despre evenimentele dela 1848. [...] Dar nu te-ai mai
întors la scaunul de vicar în HaŃeg decât numai odată cu oastea ungurească în primăvara
anului 1849. – După împregiurările de atunci n-am putut face alt-fel. […]
Ar. Densuşianu”49.
O altă lucrare a istoriografiei maghiare, alocă un capitol întreg problemei „Ioan
Dragoş”, cu titlul „Kossuth, Dragoş şi Papfalvi”50, caracterizându-l pe Papfalvi ca fiind
un om blând, binevoitor şi o fire nu prea voluntară, cunoscut ca fiind împăciuitor cu
maghiarii şi înainte de 1849 şi care a încercat să realizeze o armonie între cele două
naŃiuni. Pentru acest motiv românii intransigenŃi din Transilvania l-au considerat chiar
renegat, subliniază Tóth Z. În ciuda acestor lucruri, conchide istoriograful, împreună
cu Bunea – putem stabili că Papfalvi a fost şi a rămas mereu un fiu credincios
neamului său51.
Papfalvi se reîntoarce pentru puŃină vreme în calitate de paroh şi vicar la
Hunedoara. La 3/15 decembrie 1849, înştiinŃa Sfântul Consistoriu asupra românilor
omorâŃi şi chilăviŃi în 1848-1849 din vicariatul său52.
45
Az 1848-1849. évi 2002, p. 651.
46
Az 1848-1849. évi 2002, p. 651.
47
Az 1848-1849. évi 2002, p. 651.
48
Az 1848-1849. évi 2002, p. 651.
49
Transilvania, XXIX, nr. 2-3, 1898, p. 58-59.
50
Tóth 1966, p. 319-339.
51
Tóth 1966, p. 319.
52
Suciu 2014, p. 205.
La 30 septembrie 1850 participă la Sinodul electoral convocat pentru a se lua

decizia finală privind persoana care trebuia să ocupe demnitatea episcopală, situându-se
pe locul al treilea, după Alexandru Sterca ŞuluŃiu şi Constantin Alutan53.
Începând cu 1 noiembrie 1851 a fost instalat la capitlul din Blaj.
Documentele ne furnizează şi câteva informaŃii referitoare la activităŃile sale din
anul 1860. La 21 februarie 1860 vicarul HaŃegului, Gavril Pop54, scrie redactorului
Gazetei Transilvaniei despre demersurile sale făcute în mai multe sate spre a fi donate
fonduri în vederea înfiinŃării unei şcoli „mai înalte” în HaŃeg. Reiese din acest text că
Papfalvi era dispus să ajute acest demers încă din 1858, când a promis un ajutor de 300
fr55. Iar dintr-o scrisoare a studentului teolog la Viena, Ioan Bob, din 27 dec. 1860
adresată lui Ioan Micu Moldovan56, în care descrie „lâncezeala, timorarea şi
dezorientarea ce domnesc în Blaj, conduita pasivă a profesorilor de la gimnaziu”, aflăm
şi că „O pedecă grea zace, frate, în Blaş pentru că acolo, pre când d. Papflavi cu [cei]
asemenea lui, se preumbla pren vârful Olimpului, dd. profesori [î]şi astupă faŃa ca
nucumva să moară zărindu-i, iară apoi bieŃii studenŃi dispar cu totul den lista
raŃiunalelor”57.
Activitate bogată are şi în anul 1861, când îl găsim ca participant la o
conferinŃă Ńinută la Blaj în 2 octombrie de un grup de intelectuali din Blaj şi din Sibiu,
menită să prezinte activitatea celei de-a doua delegaŃii naŃionale a românilor din
Transilvania la Viena. La şedinŃă au mai luat parte Vasile RaŃiu58, Iacob Bologa59,
Ioan RaŃiu60, canonicii Timotei Cipariu, Constantin Alutan61, Ioan Axente Sever62,
Florian Micaş63 etc., procesul verbal fiind semnat de Alexandru Sterca ŞuluŃiu,
mitropolitul Albei Iulia64.
Anul 1861 reprezintă un an de răscruce pentru poporul român, datorită înfiinŃării
AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român
(ASTRA). Constantin Papfalvi a făcut parte din cei 12 membri ai primului Comitet al
AsociaŃiunii. La 8 noiembrie 1861 Timotei Cipariu prezintă pentru Gazeta Transilvaniei
protocolul şedinŃelor de constituire a ASTRA la Sibiu, membrii Comitetului fiind
prezentaŃi în „ordinea majorităŃii voturilor”. Ca al treilea votat îl găsim în listă pe
Constantin Papfalvi (cu 91 de voturi65), canonic şi director al Seminarului din Blaj,
alături de Ilie Măcelariu66, Axente Sever, Pavel Vasici67, Petru Manu68, Sava Popovici
53
Bedecean 2010, p. 68.
54
Gavril Pop (1818-1883) preot, profesor, istoric, viceprotopop în Beclean, paroh şi vicar la HaŃeg,
canonic la Episcopia Lugojului, membru corespondent al Academiei Române.
55
Mişcarea 2006, p. 46-47.
56
Ioan Micu Moldovan (1833-1915), istoric, teolog, filolog şi pedagog român, canonic greco-catolic,
membru titular al Academiei Române.
57
Mişcarea 2006, p. 425.
58
Vasile RaŃiu (1783-1870), preposit capitular greco-catolic, revoluŃionar paşoptist, membru fondator
al ASTRA.
59
Iacob Bologa (1817-1888), consilier aulic transilvănean.
60
Ioan RaŃiu (1828-1902), avocat, revoluŃionar paşoptist din Transilvania, deputat, memorandist.
61
Constantin Alutan (1796-1868), preot, vicar episcopesc unit în Făgăraş, canonic în capitlul Blaj.
62
Axente Sever (1821-1906), revoluŃionar paşoptist ardelean, prefect al Legiunii Prima Blasiana.
63
Florian Micaş (?-1876), avocat, revoluŃionar paşoptist, prefect al Legiunii Clujului.
64
Mişcarea 2008, p. 45-46.
65
Matei 1986, p. 23.
66
Ilie Măcelariu (1822-1891), om politic, jurist, tribun, consilier gubernial, deputat, membru al
Comitetului NaŃional Permanent.
67
Pavel Vasici (1806-1881), medic, scriitor, membru titular al Academiei Române.
Marta Cordea 255
Barcianu69, Ioan Popasu70, Nicolae Popea71, Iacob Bologa, Gavril Munteanu72, Ioan
Antonelli73, Ioan Nemeşiu74.
Documente referitoare la anul 1863, consemnează alte activităŃi la care este
prezent şi Constantin Papfalvi. Într-o scrisoare din 3-17 martie 1863 adresată de Ioan
Fechete NegruŃiu75 lui George BariŃiu, referitoare la pregătirea ConferinŃei naŃionale, îi
comunică şi faptul că din comisie vor mai face parte şi Timotei Cipariu şi Constantin
Papfalvi: „[...] s-a încredinŃat la o comisiune stătătoare din Cipariu, Papfalvi şi din mine,
dar numai în termini ne vom deosebi unii de alŃii, iar în principiu cred că deloc nu. La
ConferinŃă în Sibiu, ne vom întâlni laolaltă”76. Drept urmare printre participanŃii la
ConferinŃa naŃională din Sibiu întrunită pe 7/19 aprilie 1863 din partea confesiunii
greco-catolice este menŃionat ca participant şi Constantin Papfalvi77, iar la 14 mai 1863,
Pavel Vasici relatându-i lui George BariŃiu acŃiunile întreprinse la Sibiu în vederea
alegerilor, îi consemnează faptul că a fost dezbătută programa şi participarea la şedinŃa
lunară a domnilor Cipariu, Papfalvi şi Antonelli78.
Vicarul a mai fost ales deputat în Dieta de la Pesta din 1867, renunŃând însă
după scurtă vreme la această calitate, în 20 iulie 186879. După alegeri, în presa naŃională
a avut loc o campanie împotriva deputaŃilor care au intrat în această dietă, fiind atacat
însuşi Şaguna80. Românii voiau libertate naŃională, însă acest lucru nu era posibil cât
timp deputaŃii erau aleşi după legea electorală din 1791. DeputaŃii au fost cei asupra
cărora a căzut „oprobiul public”, singurul care s-a putut salva de la „moartea politică”
fiind Ilie Măcelariu, care a susŃinut în Dietă necesitatea autonomiei Transilvaniei81.
Atacurile împotriva celorlalŃi deputaŃi s-au înmulŃit, ei fiind cei consideraŃi vinovaŃi
pentru pierderea autonomiei Transilvaniei. Presa fiind cenzurată, circulau foi volante
tipărite, copiate apoi de mână. Într-una din aceste foi deputaŃii au fost prezentaŃi ca
trădători, datorită faptului că au trădat „drepturile sfinte” ale Ńării, prin participarea lor la
şedinŃele parlamentului maghiar82. Starea de suspiciune creată împotriva celor care
militau pentru apropierea de regimul maghiar, s-a înteŃit şi câştigau teren cei care
duceau o politică de pasivitate.
Tot pe baza unor documente putem proba şi calitatea de filantrop a vicarului,
dispus să-şi ajute prietenii, atunci când întâmpinau probleme financiare. De pildă, într-o
68
Petru Manu (1800-1876) secretar al consistoriului gr.-or., membru al Comitetului NaŃional Român,
comisar al districtului Blaj şi al districtului Reteag.
69
Sava Barcianu-Popovici (1814-1879), preot ortodox, profesor, om politic, membru corespondent al
Academiei Române.
70
Ioan Popasu (1808-1889), episcop ortodox al Episcopiei Caransebeşului, colaborator al
mitropolitului Andrei Şaguna.
71
Nicolau Popea (1826-1908), episcop, istoric Şi cărturar român, membru titular al Academiei
Române, secretarul particular al lui Andrei Şaguna.
72
Gavril Munteanu (1812-1869), profesor, director, traducător, membru fondator al Academiei
Române.
73
Ioan Antonelli (1827-1888), vicetribun, căpitan lângă Axente Sever, profesor în Blaj, protopop în
Turda, vicar arhiepiscopesc în Făgăraş, canonic.
74
75
Ioan Fechete NegruŃiu (1817-1888), canonic greco-catolic.
76
Mişcarea 2011, p. 268-269.
77
Mişcarea 2011, p. 310, 328.
78
Mişcarea 2011, p. 381-382.
79
Az 1848-1849. évi 2002, p. 651.
80
Surdu 2008. p. 61.
81
Surdu 2008, p. 62.
82
Surdu 2008, p. 62.
scrisoare redactată la Blaj şi adresată de Iacob Mureşan lui Timotei Cipariu în 10

octombrie 1862 în care îl anunŃă că i-a tipărit discursul Ńinut la ExpoziŃia din oraş în 200
de exemplare, aminteşte şi faptul că a primit de la Constantin Papfalvi 30 fr. pe care i-a
înmânat lui BariŃiu83. De asemenea, în momentul în care Alexandru Roman84 are nevoie
de ajutor în procesul de presă al publicaŃiei FederaŃiunea, recurge indirect la sprijinul
acestuia, convins fiind pe deplin de cooperarea acestuia: „naşiul meu Reverendis[imul]
d. Con[stantin] Papfalvy încă ar contribui spre a se completa acea sumă, dacă iaŃi
împărtăşi respectuoasa mea rugare […] Alexandru Roman 12 martie 187785.
În 1887 a fost ales preposit capitular în locul lui Timotei Cipariu.
În volumul dedicat dascălilor Blajului, îi sunt dedicate rânduri care surprind
foarte exact zbuciumul prin care a fost nevoit să treacă acest om: „În anul 1848 a fost
deputat al Hunedoarei în dieta din Pesta, în care calitate a trecut prin multe primejdii şi
mai târziu a fost tratat cu multe acuzaŃii. «Scrisoarea sa de mântuinŃă» (Dr. I. Radu:
„Ist. vic. gr.-cat. al HaŃiegului”, p. 396, Lugoj, 1913) precum şi cuvintele închinate de
Dr. Aug. Bunea (Discursuri, 1903, p. 109), cu prilejul morŃii, i-au spălat însă sufletul de
orice ponegrire, rămând omul datoriei şi un caracter de român nepetat”86.
De asemenea, ca o confirmare a faptelor sale puse în slujba neamului său, vin şi
cuvintele din prefaŃa volumului care cuprinde corespondenŃa sa cu George BariŃiu:
„Rolul «paşoptist» activ al lui Papfalvi se încheiase, omul rămânând «necompromis»,
încât nici fioroasele anchete de după înăbuşirea revoluŃiei din Transilvania – cărora
le-au căzut victime deputaŃi români cinstiŃi ca Eftimie Murgu, Gavril Mihali, Alois Vlad
şi alŃii – nu i-au putut găsi vreo vină, dându-i-se certificat de «purificare» în noiembrie
1849”87.
Deşi Papfalvi era la 1848 un „moderat de circumstanŃă”88, străduindu-se să
menŃină o bună înŃelegere între români şi maghiari, este atacat când de cei din
admnistraŃia maghiară, când de români, fiind privit ca trădător de neam.
Crezul său privind participarea la Dieta pestană şi bunele sale intenŃii care l-au
călăuzit de-a lungul întregii sale vieŃi, sunt ilustrate de cuvintele istoriculului Augustin
Bunea în caracterizarea pe care i-o face: „El vedea o dispoziŃie dumnezeiască chiar în
împrejurarea că în anii furtunoşi 1848-1849 a luat parte la dieta din Pesta şi DobriŃin.
Prin aceasta a dispus Dumnezeu, să nu i se întâmple ceva rău din partea acelora care
nu-l puteau suferi pentru Ńinuta lui în procesul episcopului Lemeni, şi tot prin acesta i
s-a dat ocaziune ca mai târziu, după ocuparea Transilvaniei prin insurgenŃi, să poată fi
de ajutor fraŃilor săi Români persecutaŃi de comisarii guvernului revoluŃionar şi de
tribunalele de sânge”89. PublicaŃia maghiară Vasárnapi Ujság90 din 1892 publică
anunŃul morŃii lui Constantin Papfalvi, considerându-l ceea ce de fapt şi-a şi asumat
timp de o viaŃă, „promotor al înŃelegerii paşnice între maghiari şi români”.
83
84
Alexandru Roman (1826-1897), om politic, publicist, membru fondator al Academiei Române.
85
NeamŃu 2004b, p. 384.
86
Comşa, Seiceanu 1994, p. 67-68.
87
88
89
Bunea 2009, p. 165.
90
Vasárnapi Ujság, XXXIX, nr. 52, 1892, p. 896.
Marta Cordea 257
Bibliografie
Az 1848-1849. évi – Az 1848-1849. évi elsı népképviseleti országgyőlés

2002 történeti almanachja, red. B. Pálmány, Budapesta, 2002.
Bedecean 2010 – M. Bedecean, Presa şi bisericile româneşti din
Transilvania (1865-1873), Cluj-Napoca, 2010.
Botezan 2006 – L. Botezan, Dimitrie Moldovan şi rolul său în revoluŃia de
la 1848-1849 din Transilvania, în vol. coord. G. NeamŃu,
Biografii paşoptiste, Bucureşti, 2006.
Bunea 1903 – A. Bunea, Discursuri. Autonomia bisericească. Diverse,
Blaj, 1903.
Bunea 2009 – A. Bunea, Discursuri, ediŃie îngrijită de M. Ciortea şi
I. Buzaşi, Târgu Lăpuş, 2009.
Concordia 1862 – Concordia, 77 (224), 1862.
Comşa, Seiceanu – N. Comşa, T. Seiceanu, Dascălii Blajului: 1754-1948,
1994 Bucureşti, 1994.
Documente 2007 – Documente privind revoluŃia de la 1848 în łările Române.
C. Transilvania, vol. VIII, 26-30 iunie, coord. G. NeamŃu,
Bucureşti, 2007.
Foaie – Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 32, 1848.
George BariŃ 1978 – George BariŃ şi contemporanii săi. Vol. IV.
CorespondenŃa primită de la Constantin Papfalvi, Simion
Mihali-Mihalescu, Timotei Cipariu şi Alexandru Sterca
ŞuluŃiu, ediŃie de Ş. Pascu, I. Pervain, I. Chindriş,
D. Suciu şi I. Buzaşi, Bucureşti, 1978.
Gracza s.a. – Gracza G., Az 1848-49-iki Magyar Szabadság
harcztörténete, vol. II, Budapesta, s.a.
ÎnvăŃătorul poporului – ÎnvăŃătorul poporului, I, 15, 1848.
Matei 1986 – P. Matei, „AsociaŃiunea transilvană pentru literatura
română şi cultura poporului român” (ASTRA) şi rolul ei
în cultura naŃională (1861-1950), Cluj-Napoca, 1986.
Mişcarea 2006 – Mişcarea naŃională a românilor din Transilvania între
1849-1919. Documente, vol. III (30 iulie 1859 - 26
februarie 1861), coord. D. Suciu, Bucureşti, 2006.
1849-1919. Documente, vol. V (19 septembrie 1861 - 24
septembrie 1862), coord. S. Retegan, 2008.
1849-1919. Documente, vol. VI (25 septembrie 1862 - 13
iulie 1863), coord. D. Suciu, Bucureşti, 2011.
Mitu 2000 – M. Mitu, Problema românească reflectată în cultura
maghiară din prima jumătate a secolului al XIX-lea,
Cluj-Napoca, 2000.
NeamŃu 1970 – G. NeamŃu, DeputaŃii români în Dieta de la Pesta,
1848-1849, în AIIC, XIII, 1970, p. 127-143.
NeamŃu 2004a – G. NeamŃu, FaŃa necunoscută a revoluŃiei române din
Transilvania, Cluj-Napoca, 2004.
NeamŃu 2004b – G. NeamŃu, Procese politice de presă antiromâneşti din
epoca dualismului austro-ungar 1868-1890. Alte studii de

istoria presei, Cluj-Napoca, 2004.
Nemzet – Nemzet, 66, 1848.
Papiu Ilarian 1852 – A. Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară,
II, Viena, 1852.
Razba 2000 – M. Razba, PersonalităŃi hunedorene (sec. XV-XX).
DicŃionar, Deva, 2000.
RevoluŃia 2010 – RevoluŃia transilvană de la 1848-1849. Date, realităŃi şi
fapte reflectate în documente bisericeşti ortodoxe
1848-1850, coord. D. Suciu, Bucureşti, 2010.
Suciu 2000 – D. Suciu, Antecedentele dualismului austro-ungar şi lupta
naŃională a românilor din Transilvania (1848-1867),
Bucureşti, 2000.
Suciu 2011 – D. Suciu, SoldaŃi fără uniformă ai Landsturmului
românesc şi starea protopopiatelor ortodoxe din
Transilvania după Războiul NaŃional din 1848-1849,
Cluj-Napoca, 2011.
Suciu 2014 – D. Suciu, SoldaŃi fără uniformă ai Landsturmului
românesc şi starea protopopiatelor greco-catolice din
Transilvania după Războiul NaŃional din 1848-1849,
Cluj-Napoca, 2014.
Surdu 2008 – B. Surdu, Visarion Roman (1833-1885), Cluj-Napoca,
2008.
Tóth 1966 – Z. Tóth, Magyarok és románok, Budapest, 1966.
Transilvania – Transilvania, XXIX, 2-3, 1898.
Vasárnapi Ujság – Vasárnapi Ujság, XXXIX, 52, 1892.
Papfalvi Constantin, Deputy in the Diet from Pesta

Abstract
The contribution brought by members of parliament who represented the

Romanian Banat, Bihor, Maramures and the „Hungarian parties” in the Diet of the
1848-1849 First Diet with national representation, was one with very important
implication for Romanian national rights.
The group of lawmakers although small in number was heterogens, some of
them agreeing with „Union” of Transylvania with Hungary without abolishing the
autonomy of Transylvania it suggest. Many of them were convinced that collaboration
with Hunagrians represent empowering the Romanians in Banat and Hungary so that
they could get confessional or political freedoms. Even though not all accepted „the
Union” the majority of them were followers of the Romanian-Hungarian understanding.
Among Romanian lawmakers present in this Diet was included Constantin
Papfalvi (vicor, canon) (20 may 1804 - 20 December 1892) representing Hateg between
1833-1941 it was the parish of Hunedoara, from 1836 was vicor and substitute of Iovini
Nobili, and in 1841 became vicor for the actual ten years. The years spent in Hunedoara
have been „years of effort and running towards his parishioners spiritual lifting”. In
1848 participates in the great National Assembly at Blaj in May 3-15, 1848, and then
present in the Transylvanian Diet in May and June 1848.
Marta Cordea 259
In this article shall be entered in the main activities of Constantin Papfalvi

(Fig. 1) as a member of the Diet of Pesta, as has recorded himselfin his
autobiographical, kept and published by historic Augustin Bunea in volume Speeches.
Church autonomy, Diversity, Blaj, 1903, in the chapter titled „Constantin Papfalvi.
Biographical sketch, writen in 1893”, but also through other volumes recalling his work,
including the volumes of documents published by historians from Cluj under the
auspices of the Romanian Academy. Also, the article brings information contained in
the most complete almanac of the Pesta Diet of 1848-1849 (The 1848-1849 yearly
historical almanach of the first National Assembly), published in 2002 and less
researched by Romanian historians.
Although considered by some to be „filo-Hungarian”, his work in the Diet, but
also its precursory and later, advocates that he loved lineage which gave rise and act
exclusively for the good of the Romanians, even though this could be achieved at the
price of compromise, these concretizing in good agreement with the administration. Its
involvement in key moments – even if he was doing this in a discreetmaner, was
decisive and in many cases its attachment denotes toward Romanian people.
After august 1849, for the displaced Diet at Debrecen, being seen ascomplicit, it
followed the revolution a number of misleading denouncements. In this situation he
found himself and Constantin Papfalvi, having surprised to find that he was accused by
particular people who helped and saved their life, even while in HaŃeg and Hunedoara
work those, so- called „courts of blood”.
The roads and the efforts they made to get a well deserved graduation policy
tracking from the 1848-1849 were many and very successful late.
Only for a short time as a parish priest and vicar at Hunedoara, andwork for a
long time being installed on 1 November 1851 at Blaj, and then being elected as deputy
in 1867. The year 1887 crowned his activity, being elected as capitular preposit instead
of Timotei Cipariu.
Fig. 1. Constantin Papfalvi, 1804-1892 (after George BariŃ 1978)
DIN „MEMORIALISTICA MĂRUNTĂ” A REVOLUłIEI DE LA
1848-1849 DIN TRANSILVANIA.
ÎNSEMNĂRI DESPRE PREFECTUL LEGIUNII CÂMPIEI,
NICOLAE VLĂDUłIU
NICOLAE DUMBRĂVESCU
ndumbravescu@yahoo.com
Cuvinte cheie: revoluŃie, 1848-1849, preot, prefect, Legiunea Câmpie, memorialistică

Keywords: Revolution, 1848-1849, priest, prefect, Câmpia Legion, memoirs
Numeroasele scrieri memorialistice ce au apărut în a doua jumătate a secolului

al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea despre RevoluŃia de la 1848-1849,
tratează pe lângă evenimentele revoluŃionare din acel an şi o serie de aspecte din viaŃa
şi activitatea conducătorilor ei, între care îi amintim pe: Avram Iancu, Ioan Axente
Sever, Nicolae VlăduŃiu, Ioan Buteanu şi alŃii. Astfel, în acest articol ne propunem să
aducem în atenŃia istoricilor şi pasionaŃilor de istorie o scurtă relatare de
„memorialistică măruntă”, închinată prefectului Legiunii Câmpiei, Nicolae VlăduŃiu,
scrisă de nestorul presei româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, George
BariŃ, şi publicată în paginile revistei Transilvania din 1886, principalul organ de presă
al Astrei.
Numeroasele scrieri memorialistice ce au apărut în a doua jumătate a secolului al

XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea despre RevoluŃia de la 1848-18491
tratează pe lângă evenimentele epocale din acel an, aşa cum le numea Ioan Oros alias
Rusu în memoriile sale, şi o serie de aspecte din viaŃa şi activitatea conducătorilor. Până
în prezent, doar o parte din scrierile memorialistice ce i-au avut în prim plan pe Avram
Iancu2 şi Ioan Axente Sever3 au fost scoase la lumină de către istoriografia românească,
celelalte scrieri ce le-au fost închinate prefecŃilor Nicolae VlăduŃiu, Ioan Buteanu,
Vasile Moldovan, Simion Balint şi alŃii au rămas uitate, în special în paginile ziarelor şi
revistelor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al
XX-lea. Astfel, în acest articol ne propunem să aducem în atenŃia istoricilor şi
pasionaŃilor de istorie o scurtă relatare de „memorialistică măruntă”, închinată
prefectului Legiunii Câmpiei, Nicolae VlăduŃiu, scrisă de nestorul presei româneşti din
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, George BariŃ4, şi publicată în paginile revistei
Transilvania5 din 1886, principalul organ de presă al Astrei.
1
Bocşan, Leu 1988; Bocşan, Leu 2000; Bocşan, Gräf 2003; NeamŃu, Tutula 2008.
2
Teodor 1972; Ranca, NiŃu 1974; Ranca 1996; Dumbrăvescu 2016, p. 159-179.
3
Dumbrăvescu 2015a, p. 55-71.
4
George BariŃiu a fost reputat istoric şi patriot, cel mai valoros jurnalist al secolului al XIX-lea.
George BariŃ a fost originar din Jucul de Jos, dintr-o familie de armalişti, băiatul preotului Ioan BariŃiu
alias Pop şi a moldovencei Ana Rafila născută Cornea, învaŃă la Trascău Remetea (unde va primi şi
cunoştinŃe de latină), după care va studia la gimnaziul latin din Blaj (până la 1827) şi la liceul academic
din Cluj (poetica, retorica şi facultatea de filosofie). Între 1832-1834 îl regăsim la Blaj, printre studenŃii
de la seminarul teologic, într-un mediu cultural animat de ideile romantismului şi ale liberalismului
262 Însemnări despre prefectul Legiunii Câmpiei, Nicolae VlăduŃiu
Înainte de a trece la analiza propriu-zisă a acestui izvor narativ, ne propunem să

creionăm un scurt medalion biografic al prefectului Legiunii Câmpiei, Nicolae VlăduŃiu.
Acesta s-a născut în anul 1818, în localitatea Bogata de Mureş. Urmează cursurile
gimnaziale la Târgu Mureş şi Blaj, apoi dreptul la Cluj. După finalizarea studiilor de
drept în oraşul de pe Someş, Nicolae VlăduŃiu se reîntoarce la Blaj unde a studiat
teologia devenind preot în localitatea natală.
Se implică activ în RevoluŃia de la 1848-1849 din Transilvania fiind unul dintre
preoŃii români, care au promovat în rândurile Ńăranilor proclamaŃia lui Aron Pumnu prin
care îi informa pe aceştia despre adunarea de la Blaj. În decembrie 1848, Nicolae
VlăduŃiu a fost numit de către Comitetul NaŃional Român, prefect al Legiunii Câmpiei
ce era compusă din 92 de sate. După invadarea Câmpiei Transilvaniei de către trupele
generalului Bem, Nicolae VlăduŃiu s-a retras în MunŃii Apuseni, contribuind la lupta de
apărare a acestora alături de Avram Iancu şi alŃi prefecŃi printre care amintim pe Ioan
Buteanu, Ioan Axente Sever, Vasile Moldovan. În MunŃii Apuseni, Nicolae VlăduŃiu se
face remarcat în luptele purtate cu trupele lui Hatvani şi Farkas Kemény la Sohodol, în
jurul localităŃii Roşia, la Fântânele şi Ponorul Remetei.
După revoluŃie Nicolae VlăduŃiu a ajuns în pragul sărăciei, întrucât şi-a pierdut
tot avutul în timpul acesteia, iar în anii ce au urmat a fost urmărit de autorităŃile
maghiare şi chiar arestat. Se stinge din viaŃă în anul 1872, în acelaşi an cu craiul
MunŃilor Apuseni, Avram Iancu6.
Aşadar, după ce am realizat acest scurt medalion biografic revenim la subiect şi
menŃionăm că, în primele pagini ale scrierii sale memorialistice despre Nicolae
VlăduŃiu, George BariŃ face un nou apel către toŃi participanŃii la RevoluŃia de la 1848-1849
din Transilvania, să-şi scrie memoriile şi să adune orice document despre acele
evenimente sângeroase de la mijlocul secolului al XIX-lea, dându-i astfel exemplu pe
maghiarii şi saşii care adunau orice document pe baza căruia puteau scrie istoria acelor
ani. Astfel, George BariŃ relua apelul făcut la sfârşitul deceniului şapte al secolului al
XIX-lea prin care îndemna atât pe combatanŃii cât şi pe simplii observatori să-şi scrie
memoriile şi să adune toate documentele despre acele sângeroase evenimente, întrucât
întreŃinute de profesorii Simion BărnuŃiu, Ioan Rusu, Timotei Cipariu ş.a. După terminarea studiilor,
BariŃiu va îmbrăŃişa o extrem de variată activitate culturală, politică şi publică: profesor de fizică la liceul
din Blaj şi organizator (din 1836) al învăŃământului românesc din Braşov, la solicitarea negustorilor;
fondator al presei moderne româneşti, datorită contribuŃiei la apariŃia şi editarea Gazetei de Transilvania
şi a Foii pentru minte, inimă şi literatură. Participarea activă, de pe poziŃii democratice, la RevoluŃia de la
1848-1849, reprezentând ideile cardinale şi dezideratele naŃionale şi sociale ale naŃiunii române,
dovedindu-se de partea progresului economic şi cultural; adept al activismului politic românesc în epoca
absolutismului liberal, în raport direct cu noile condiŃii politice şi sociale create; activitatea conştientă şi
concludentă în cadrul „Astrei” (a fost unul din fondatori) şi în jurul revistei Transilvania (1868); deputat
în dieta de la Sibiu ori reprezentant al românilor în senatul imperial; membru al SocietăŃii Academice
Române (preşedinte al SecŃiei istorice şi chiar al ilustrului for) etc. Sunt doar câteva din jaloanele unei
vieŃi şi activităŃi multilaterale ale lui George BariŃ (Pentru mai multe amănunte despre viaŃa şi activitatea
lui George BariŃ vezi: Bănescu 1910; Netea 1966).
5
Foaia AsociaŃiuni transilvănene pentru literatura română şi cultura poporului român, ASTRA,
revistă culturală cu caracter enciclopedic apare iniŃial la Braşov (1 ianuarie 1868-15 decembrie 1878), sub
redacŃia lui George BariŃiu, apoi la Sibiu unde din colectivul de redacŃie au făcut parte in perioade
diferite: Corneliu Diaconovich, I. Popescu, Zaharia Boiu, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Ştefan
Manciulea, Ioan Lupaş, ş.a. În revista Transilvania apar numeroase materiale istorice, folclorice,
etnografice, precum şi articole şi evocări consacrate lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion
Maiorescu, Titu Maiorescu, Andrei Mureşanu, Alexandru Odobescu. Pentru mai multe amănunte vezi:
Răduică, Răduică 1996, p. 413; Hangiu 2008, p. 306-311.
6
Olteanu 1972, p. 397-406; Baciu 1977.
Nicolae Dumbrăvescu 263
numai aşa pot justifica în faŃa autorităŃilor şi împăratului acŃiunile lor din timpul
revoluŃiei7. În acest sens George BariŃ deplânge faptul că nu tuturor prefecŃilor li s-au
cerut rapoarte scrise, şi nici aceştia din pură convingere că au trăit evenimente istorice
importante nu au consemnat în scris cele întâmplate în timpul revoluŃiei, fapt care ar fi
contribuit la reliefarea adevărului istoric despre acele sângeroase mişcări revoluŃionare,
întrucât istoricii maghiari scot la lumină doar acele aspecte ce le convin lor, fără a
analiza şi variantele româneşti despre acele evenimente8.
După ce face această nouă pledoarie pentru adunarea şi publicarea izvoarelor
narative privitoare la RevoluŃia de la 1848-1849 din Transilvania, George BariŃ revine la
subiect şi ne oferă o serie de amănunte despre genealogia şi originea familiei preotului,
Nicolae VlăduŃiu, despre cum o parte a acestei familii a ajuns în jugul iobăgiei, iar
cealaltă să îmbrace haina preoŃească ortodoxă la început şi, după un conflict cu
conducerea de la Sibiu, în anul 1835 să treacă la greco-catolicism – după cum ne
mărturiseşte memorialistul: „Se pare însă din unele acte, că acest preot, Vasilie din
Bogata avuse mari neplăceri atât cu Sibiul, cât şi cu asupritorii săi din loc, că-ci pe la
1834 îl vedem căutând apărare la Blasiu, iar din decretul episcopului Ioan Lemeni
subscris în Februarie 1835 contrasemnat de arhivarul SŃefan Manfi aflăm, că acest paroh
Vasilie numiŃii aici Popa era nu Popoviciu, trecând la biserica greco-catolică, fu primit
în gremiul clerului diecezan cu recunoaşterea apriata a validităŃii hirotoniei sale din
1815”9.
Continuă apoi cu informaŃii despre participarea preotului, Nicolae VlăduŃiu, la
RevoluŃia de la 1848-1849 din Transilvania, exemplificând foarte bine situaŃia sa
materială din toamna anului 1848. Astfel, George BariŃiu ne oferă un adevărat catalog al
bunurilor pe care Nicolae VlăduŃiu le deŃinea şi care i-au fost răpite sau distruse în
timpul revoluŃiei de către insurgenŃii maghiari, motiv pentru care vom tipări următorul
tabel edificator (Fig. 1).
Animale Unelte Cereale, băuturi şi NutreŃ pentru Alte produse

gospodăreşti alimente animale gospodăreşti
4 boi 3 cară 194 feldere grâu 2 clăi de fân 24 stupi
6 junei 2 pluguri 37 cubuli grâu - Veşminte pentru
membrii familiei
şi servitori.
3 vaci 438 feldere alte - Pănură şi cânepă
- cereale: secară,
cucuruz, orz,
3 iepe - Vin, vinars - -
116 oi cu miei - Cărnuri de porc - -
brânzeturi şi unturi
Fig. 1. Tabel cu pagubele suferite de familia lui Nicolae VlăduŃiu în timpul

RevoluŃiei de la 1848-1849 din Transilvania10
7
Pentru mai multe amănunte despre importanŃa apelului făcut de George BariŃ la sfârşitul deceniului
şapte al secolului al XIX-lea privind scrierea adunarea şi publicarea izvoarelor privitoare la RevoluŃia de
la 1848-1849 din Transilvania vezi: NeamŃu, 1992; NeamŃu 2011, p. 160-179; Dumbrăvescu 2015b,
p. 53-55.
8
BariŃiu 1886, p. 2-3.
9
BariŃiu 1886, p. 5.
10
Pentru a prezenta lectorului contemporan faptul că răpirea şi distrugerea

bunurilor lui Nicolae VlăduŃiu nu au fost un caz singular în cadrul RevoluŃiei de la
1848-1849 din Transilvania, memorialistul ne prezintă şi cazul preotului Nicolae
Simonfi, căruia insurgenŃii i-au dat pradă focului toate bunurile după cum ne vom
edifica din următorul tabel (Fig. 2) întocmit pe baza relatării memorialistice a lui
George BariŃ.
Animale Unelte Cereale, băuturi şi NutreŃ pentru Alte produse

gospodăreşti alimente animale gospodăreşti
9 porci Grâul tot 20 cară fân 12 stupi
8 câră cucuruz Mobilierul
30 feldere făină de Haine
grâu
Fig. 2. Tabel cu pagubele suferite de familia preotului Nicolae Simonfi în timpul

Prin urmare, în această primă parte a relatării sale memorialistice, George BariŃ
evidenŃiază atât bogăŃia preotului Nicolae VlăduŃiu la momentul izbucnirii războiului
civil, cât şi pagubele pe care le-a suferit acesta în timpul revoluŃiei, cazul său nefiind
unul singular, întrucât majoritatea preoŃilor (fie ei greco-catolici fie ortodocşi) şi
locuitorilor din Câmpia Transilvaniei şi-au pierdut toată agoniseala în toamna anului
1848, o parte răpită de insurgenŃii maghiari, iar altă parte dată pradă focului. Drept
urmare, aceştia au rămas săraci ca nişte şoareci din biserică, după cum ne mărturisea
preotul Chirileului Isaia Moldovan în memoriile sale: „Eram sărac ca şoarecele din
biserică, după cum e zicala”12. În acest sens, pentru a edifica şi mai bine situaŃia de
sărăcie în care au ajuns preoŃii transilvăneni, indiferent că erau greco-catolici sau
ortodocşi, vom prezenta pagubele pe care le-a suferit parohul Cătinei, Vasile Turcu,
care a fost arestat şi executat la Cluj. Acestuia i-a fost distrusă casa şi răpită toată
agoniseala, rămânând în urma sa patru copii orfani de ambii părinŃi, care au trăit din
mila enoriaşilor13. Un alt exemplu este şi cel al preotul ortodox Ioan Montanovici căruia
rebelii maghiari i-au luat tot avutul şi a rămas văduv cu doi copii mici după cum aflăm
dintr-o adeverinŃă emisă de judele Ioan Manica împreună cu juraŃii Doftor Nonu, Jakob
BoŃok, Iohann Binder, Chimu Oltean şi de notarul Andreas Pross: „Noi cei mai jos
subscrişi aici la satul Poucea districtul Mediaşului, juraŃi satului din această adeverinŃă
precum parohul de aici cu numele Ioan Montanovici, neunit, în ani trecuŃi multe jafuri a
pătimit de la rebeli maghiari din lăuntru şi din afară, i-au luat tot ce au căpătat şi
rămânând văduv de şapte ani cu doi prunci rămaşi de mamă până acum i-au învăŃat la
şcoli în gimnaziul împărătesc la Maros Vásárhely, care acum nu este în stare de ai mai
învăŃa la şcoli fiind jefuit şi prădat de rebelii maghiari, nici de aş-i putea chivernisi casa
sa fără de ajutorul mai multor stăpânirii; aceasta o mărturisim în conştiinŃa sufletelor
noastre”14.
11
12
Moldovan 2014, p. 72.
13
Hancu 2012, p. 370.
14
Hancu 2012, p. 610-611.
Un alt exemplu de preot care a suferit mult de pe urma revoluŃiei este cel al
preotului din Chirileu, Isaia Moldovan, care şi-a pierdut toată agoniseala dobândită până
atunci, lucru pe care îl vom observa şi din următorul tabel edificator (Fig. 3).
Casa Anexe Animale Cereale băuturi NutreŃ Alte unelte

gospodăreşti şi alte alimente pentru gospodăreşti
animale
1 casă Poiata de blane 4 boi 90 clăi de grâu 30 care fân O căruŃă
Un grajd de cai de 1 vacă 200 feldere grâu 2 pluguri
blane în grăunte
Şura 3 junci 70 feldere Tot
cucuruz mobilierul
casei şi
hainele
Toate gardurile 2 iepe 7 care cucuruz
Trei coteŃe de bârne 39 oi
Un şopru
Un coşeriu de leŃuri
Fig. 3. Tabel cu pagubele suferite de familia preotului Isaia Moldovan în timpul

Atât cazurile prezentate de George BariŃ, în această relatare de „memorialistică

măruntă”, cât şi celelalte prezentate în articolul de faŃă sunt doar câteva din multitudinea
cazurilor prezente în Transilvania la finalul RevoluŃiei de la 1848-1849. Unii dintre
aceşti preoŃi care au ajuns în pragul sărăciei şi-au reconstruit casele cu ajutorul
enoriaşilor din localităŃile pe care le păstoreau, un bun exemplu în acest sens este cel al
lui Isaia Moldovan care ne mărturiseşte în memoriile sale că, din resturile nearse şi-a
ridicat cu ajutorul enoriaşilor o colibă pe care a acoperit-o cu trestie, unde a locuit cu
preoteasa o buna perioadă de timp16. AlŃii s-au confruntat până la finalul vieŃii cu
sărăcia, un bun exemplu în acest sens fiind cazul preotului din Bogata de Mureş,
Nicolae VlăduŃiu.
În continuarea relatării sale memorialistice, George BariŃ ne oferă o serie de
exemple de umanitate pe care Nicolae VlăduŃiu le-a săvârşit în toamna anului 1848.
Astfel că, în localitatea Bogata, deşi locuiau atât români cât şi maghiari, Nicolae
VlăduŃiu a reuşit să evite masacrele şi să Ńină în deplină armonie cele două naŃiuni
conlocuitoare din această aşezare mureşană. Aceste aspecte au fost evidenŃiate şi de
Vasile Moldovan în memoriile sale, care menŃiona faptul că în primăvara anului 1848
pe când a ajuns în localitatea Bogata preotul Nicolae VlăduŃiu a luat o copie a
proclamaŃiei lui Aron Pumnu şi le-a explicat-o ambelor naŃiuni conlocuitoare în această
localitate, încercând şi reuşind încă de la începutul revoluŃiei să Ńină în deplină armonie
locuitorii maghiari şi români din Bogata. De asemenea, memorialistul mai evidenŃiază
faptul că mulŃi locuitori maghiari din Bogata de Mureş i-au rămas fideli preotului pe tot
parcursul revoluŃiei luând parte alături de el la adunările de la Blaj şi chiar în pribegia
din MunŃii Apuseni17. Un bun exemplu de umanitate înfăptuit de Nicolae VlăduŃiu în
timpul revoluŃiei îl identificăm în raportul prefectului Avram Iancu din care aflăm că
15
Mihu 2012, p. 201; Dumbrăvescu 2014, p. 715.
16
17
fostul prefect al Legiunii Câmpiei a cruŃat de la foc locuinŃele şi bunurile lui Farkas
Kemény, acesta chiar mulŃumindu-i în acest sens, după cum ne mărturiseşte prefectul
Legiunii Auraria Gemina: „scrisă o scrisoare prefectului VlăduŃiu în care nu mai
ameninŃa, ci mulŃumea prefectului că acesta cruŃase moşiile sale – ale lui Kemény – de
pe câmpie, în aşa fel, încât nu a suferit nici o pagubă”18. În cea de a doua parte a relatării
sale memorialistice, George BariŃ ne oferă o serie de amănunte despre numirea lui
Nicolae VlăduŃiu în funcŃia de prefect al Legiunii Câmpiei, despre întinderea şi
organizarea acesteia în 8 tribunate, precum şi despre dificultăŃile cu care se confrunta
prefectul în organizarea Legiunii şi Prefecturii Câmpiei. Continuă apoi cu o serie de
amănunte despre participarea legiunii conduse de Nicolae VlăduŃiu la bătăliile de la
Ciucea şi Huedin şi despre retragerea prefectului alături de câŃiva apropiaŃi în tabăra lui
Avram Iancu din MunŃii Apuseni.
De interes istoric sunt şi informaŃiile privitoare la participarea lui Nicolae
VlăduŃiu la luptele de apărare a MunŃilor Apuseni, duse împotriva lui Farkas Kemény şi
despre încercările celui din urmă de a purta tratative de pace cu fostul prefect al
Legiunii Câmpiei, la începutul lunii iunie a anului 1849, după cum rezultă dintr-o
scrisoare pe care acesta i-o adresează lui Nicolae VlăduŃiu, scrisoare pe care
memorialistul a introdus-o în scrierea sa: „În puterea căruia reverendul domnul VlăduŃiu
preot în Bogata, să fie lăsat a veni nevătămat la mine, sub cea mai grea răspundere a
sentinelelor mele şi a oficialilor mei aflaŃi pe la posturi; ba încă daca e de lipsă, să-l
însoŃească un oficial până la mine”19 şi dintr-o scrisoarea scrisă la rugămintea aceluiaşi
Farkas Kemény de către doi locuitori din Abrud: „Domnule VlăduŃiu! După ce Domnul
Colonel Volfgang Kemény încă până veni la Abrud au înŃeles, că toată neîncrederea
românilor munteni către unguri se întemeiază pe neomenoasa cu densii purtarea lui
Hatvani, că un soldat generos, în pieptul cărui nu se păstrează pofta de isbândă care
pentru cruŃarea omeniri încă şi acum toate le-ar îndeplini ba pentru păstrarea celor
nevinovaŃi, nu e străin nici la cei mai învinuiŃi a le da iertare deplina. Acest colonel
generos pe Domnia ta că pe unul care eşti cunoscut înaintea dumnealui şi nici despre
neomenoasa purtare nu te inculpează, te pofteşte să vii înăuntru să vă inteligenŃi!!!
despre mijlocirea acestui, lucru mai tare pentru noi dorit şi nouă favoritori. Bine bagă de
seamă domnule şi te încrede, că-ci în rândul dintâi ne-au garantizat Dragoş fără putere
armată iar Hatvani care au avut de a dispune cu armata n-au voit a şti de această
garanŃie; însă acuma vă garantează sus numitul Domn colonel că poruncitorul cetei
armate aici din mare număr stătător. Apoi domnule să fi convins că noi cei pe care de la
pericolul morŃii ne-ai liberat, nu voim a-Ńi primejdui viaŃa. De altminterea salutându-te
suntem al Domniei tale”20.
Răspunsul negativ al prefectului Nicolae VlăduŃiu este, de asemenea, surprins
foarte bine de către George BariŃ. În această relatare de memorialistică măruntă a fost
inserată chiar scrisoarea prin care fostul prefect al Legiunii Câmpiei îşi arăta
neîncrederea în spusele comandantului maghiar Farkas Kemény, mai ales după cele
întâmplate cu Hatvani21. Aceleaşi aspecte sunt susŃinute şi de Avram Iancu în raportul
său: „apoi îi mai ceru o convorbire verbală garantându-i absolută siguranŃă. Prefectul îi
răspunse însă, că n-avea încredere numai în el, dar nici în prezidiul unguresc”22. Prin
18
Lazăr 2014, p. 94.
19
20
21
BariŃiu 1886, p. 20-21.
22
Lazăr 2014, p. 94.
urmare, această relatare scrisă de George BariŃ vine în completarea raportului

prefectului Avram Iancu care ne descrie efectiv contribuŃia militară a prefectului
Legiunii Câmpiei în luptele cu Farkas Kemény23 şi al prefectului Legiunii Blajului, Ioan
Axente Sever, care ne oferă o serie de informaŃii despre participarea lui Nicolae
VlăduŃiu la luptele de despresurare a cetăŃii Albei Iuliei24.
Legăturile strânse dintre Nicolae VlăduŃiu şi ceilalŃi prefecŃi refugiaŃi în MunŃii
Apuseni sunt foarte bine surprinse în aceste pagini de „memorialistică măruntă”, dovadă
stând scrisorile introduse de autor în expunerea evenimentelor pentru a scoate şi mai
mult în evidenŃă situaŃia grea în care se aflau românii din MunŃii Apuseni, în iarna şi
primăvara anului 1849, situaŃie cauzată atât din lipsa armelor şi alimentelor cât şi
datorită lipsei de experienŃă militară cu care se confruntau conducătorii acestei
rezistenŃe româneşti.
În ultima parte a scrierii sale memorialistice, George BariŃ ne oferă o serie de
amănunte despre suferinŃele prin care a trecut familia preotului Nicolae VlăduŃiu în
timpul revoluŃiei de la 1848-1849 din Transilvania, când pe lângă faptul că i-a fost răpit
tot avutul, rebelii maghiari au bătut şi schingiuit pe tânăra preoteasă după cum
consemnează memorialistul: „Văzând că nu pot pune mâna pe preot şi că soŃia lui nu
ştia să spună unde se află, o luară pe aceasta grea mare precum era, că să o spânzure de
grinda, iar alŃii propuseră să o ducă cu ei în castre şi aşa maltratată şi batjocorită o
duseră până în mijlocul satului”25. Nici fii preotului nu au scăpat de furia insurgenŃilor
maghiari ei fiind aruncaŃi de mai multe ori în zăpadă, iar băiatul său, Iuliu a fost aproape
să fie ucis de un insurgent maghiar, după cum ne mărturiseşte George BariŃ: „Într-o zi
venind iarăşi nişte secui aflară pe micii Ana şi Iuliu dormind pe paia, acoperiŃii cu un
cojoc. Un secui voind să străpungă capul lui Iuliu cu lancea nu-l nimeri, decât îi sângeră
numai obrazul şi lancea se înfipse în pământ, după aceea luă pe prunci şi îi aruncă goi
afară pe nea, căci era iarnă în Decembrie”26.
Un loc aparte în această ultimă parte a relatării sale memorialistice îl ocupă
prezentarea necazurilor prin care a trecut atât Nicolae VlăduŃiu, cât şi familia sa în anii
imediat următori revoluŃiei – când casa le-a fost perchiziŃionată de mai multe ori de
jandarmii trimişi de către autorităŃile maghiare, iar între anii 1860-1864 averea sa a fost
incendiată de patru ori27.
Relatarea de „memorialistică măruntă” scrisă de George BariŃ se încheie cu
prezentarea necazurilor şi neajunsurilor care i-au marcat ultimii ani din viaŃă ai preotului
din Bogata. Acestea s-au datorat în special pierderii soŃiei, urmăririi şi persecutării la
care a fost supus, precum şi lipsurilor materiale. Toate acestea au contribuit la decăderea
psihică a bravului luptător de la 1848, care în ultimii ani din viaŃă a căzut într-o stare de
melancolie ce şi-o îneca adesea în alcool.
În concluzie, scrierea semnată de George BariŃ aduce o valoroasă contribuŃie la
cunoaşterea originii şi genealogiei familiei VlăduŃiu din Bogata de Mureş, la
cunoaşterea formării intelectuale a preotului Nicolae VlăduŃiu, la participarea lui la
evenimentele revoluŃionare din anii 1848-1849 şi la cunoaşterea suferinŃelor şi
pierderilor materiale pe care le-a suferit atât el, cât şi familia sa în timpul revoluŃiei şi în
anii ce i-au urmat acesteia. Aşadar, pe baza acestei scrieri memorialistice scrisă de
23
Lazăr 2014, p. 94-95.
24
Lazăr 2014, p. 142.
25
26
27
George BariŃ, pe baza informaŃiilor pe care ni le oferă Isaia Moldovan în memoriile sale,
pe cele ale prefectului Legiunii a III-a de Câmpie, Vasile Moldovan şi pe cele cuprinse
în rapoartele prefecŃilor Avram Iancu, Ioan Axente Sever şi Simion Balint, putem
reconstitui viaŃa şi activitatea prefectului Legiunii Câmpiei cu bune şi cu rele, aşa cum
s-a reflectat ea în memoria colectivă a unor tovarăşi de arme din timpul revoluŃiei şi a
altor persoane care l-au cunoscut în diferite ipostaze ale vieŃii.
De asemenea, paginile de „memorialistică măruntă” semnate de George BariŃ
sunt importante şi din prisma studierii pierderilor materiale ce au fost suferite de preoŃii
transilvăneni, indiferent de confesiunea din care au făcut parte, în special şi de întreaga
populaŃie românească din Transilvania, în general.
Într-o altă ordine de idei, scrierea memorialistică analizată în acest articol este cu
atât mai importantă întrucât pe lângă propriile amintiri, George BariŃ a inserat şi o serie
de documente precum: circulare, scrisori, ceea ce îi dau acestei relatări memorialistice o
mai mare valoare istorică, ea fiind în acelaşi timp şi un mijloc prin care o serie de
documente despre RevoluŃia de la 1848-1849 din Transilvania au ajuns până la noi.
Analiza minuŃioasă a acestui izvor narativ, nu prezintă decât o mică contribuŃie la
îmbogăŃirea istoriografiei româneşti, cu o nouă relatare de „memorialistică măruntă”. Dat
fiind faptul că nu s-au scos la lumină toate aceste mărturii, ale unor combatanŃi sau simpli
observatori ai evenimentelor dintre anii 1848-1849, din Transilvania, precum nici ale
acelora care au scris pagini de memorialistică despre conducătorii paşoptişti, pe care i-au
cunoscut (în special) după revoluŃie şi nici numărul lor nu poate fi stabilit sau contabilizat
cu exactitate, întrucât în orice arhivă, muzeu sau ziar transilvănean din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea, pot fi identificate noi pagini de
memorialistică despre acest tragic eveniment din istoria Transilvaniei.
Aşadar, subiectul rămâne în continuare deschis cercetării. InformaŃiile pe care le
oferă acest izvor narativ, scris în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu toate că
observăm caracterul lui subiectiv, acesta aduce valoroase şi numeroase contribuŃii la
literatura de specialitate referitoare la viaŃa lui Nicolae VlăduŃiu, în special, la istoria
românilor transilvăneni din timpul RevoluŃiei, dar şi din perioada ce a urmat acesteia –
în general.
În acest stadiu al cercetărilor, se impune pe linia valorificării acestor texte
memorialistice, adunarea lor într-un corpus unitar şi editarea în condiŃii ştiinŃifice,
deoarece memorialistica RevoluŃiei de la 1848-1849 reprezintă încă un indiscutabil
câmp documentar pentru cunoaşterea numeroaselor evenimente care s-au petrecut
pe parcursul celor doi ani de lupte dintre naŃiunea maghiară şi cea română
din Transilvania.
ANEXĂ∗
NICOLAE VLĂDUłIU, CA PREOT ŞI CA PREFECT
George BariŃ
Când zicem aici istoria contemporană, noi înŃelegem cursul evenimentelor de la anul
epocal 1848 încoace cam pana în anul 1885.
∗
MenŃionăm că, pentru a face textul accesibil lectorului contemporan, am procedat la modernizarea
ortografiei conform normelor în vigoare, păstrând, totuşi, câte ceva şi din limbajul şi expresia epocii.
Sunt cel puŃin şaisprezece ani, de când scriitorul acestor cercetări a reflectat adeseori pe
cărturarii noştri prin presa noastră periodică la neobosita diligenŃia, cu care cărturarii
compatrioŃilor noştri maghiari şi germani aduna cu mare grija toate actele, documentele şi orice
petecuŃ de hârtie scrisă, în care cred ei ca vor afla informaŃiuni de vre-o valoare istorică, pe care
le aleg, le cern şi apoi publică din ele tot ce le convine lor şi mai ales toate câte cred ei, că ar fi
de natură ca să justifice în ochii lumi politice şi toate faptele lor începând de la 1848 şi până în
anii mai dincoace.
La alte ocaziuni noi mai susŃinurăm, precum susŃinem şi astăzi, că compatrioŃii noştri de
alte limbi nici-odată nu vor fi în stare de a scrie istoria adevărată a timpului nostru, până ce nu
vor asculta şi pe cărturarii românilor contemporani, fără al căror concurs patriotic ei vor
rămânea în o mulŃime de cazuri importante cu totul unilateral şi rătăciŃi, cum vedem că au rămas
şi până acuma, încât chiar unii scriitori de ai lor au început să-şi impute uni la alŃi, lipsa de
critica şi de diligenŃia. Şi aceia cari le impută asemenea scăderi, au toată dreptatea.
Din exemple nenumărate să ne fie de ajuns la locul acesta unul singur, care însă merita
toata atenŃiunea noastră. PublicaŃiunile istorice mai ales cele maghiare apărute asupra
evenimentelor din anii 1848 et 1849 sunt bogate de informaŃiunile cele mai cornurate şi absurde,
adunate mai mult de pre stradă sau scoase din fantasia înfierbântată a unor oameni răzbunători
despre activitatea din acei ani a comitetului naŃional românesc, pe care br. Anton Puchner fost
comandant en chef peste trupele c. r. transilvane şi totodată comisarul plenipotent extraordinar,
îl intitulase comitetul de pacificaŃiune. Cronicarii şi publiciştii moderni ai maghiarilor n-au aflat
a fi de rangul şi demnitatea scumpei lor persoane de a întreba vreodată şi pe câte unii români, că
ce ştiu şi ei despre activitatea de 6-7 luni a acelui comitet. Mai mult: După catastrofa Sibiului
din noaptea de la 13 Martie 1849 când acea cetate fu ocupată de la austrieci de către insurgenŃii
lui Iosif Bem, mai toată partea de arhivă [a] comitetului românesc, câtă nu apucaseră a o arde în
acea noapte unii oficieri, anume Iosif Maurer, Thierry s.a. ajunse mai târziu în mâinile şi în
posesiunea baronului Iosif Apor fost preşedinte al tablei regeşti, răposat în M. Osiorheiu28 în
tomna anului trecut. A fost peste putinŃă ca conservarea acelor acte din arhivul romanesc în
arhivul privat al numitului baron, se nu fi fost cunoscută cronicarilor maghiari, mai ales că
baronul nu făcea vre-unu secret din posesiunea acelora, ci le arătase chiar şi unui membru
român al senatului Tablei Regeşti, colecŃionând câteva cu cele publicate la Viena în colecŃiunea
cunoscută sub titlu Romanen der osterreichischen Monarchie 1850.
Dară în fine acesta este treaba scriitorilor de alte limbi ca să înveŃe a fi drepŃi şi
imparŃiali în adunarea de documente şi în compunerea istoriei. DatorinŃa cărturarilor români
este, ca să adune bărbăteşte, să-şi publice cu grija tot ce afla de valoare istorică şi mai ales
documente de acelea, cu care să umple lacunele lăsate de alŃii, cum şi documente prin care să
demască falsificarea şi unilateralitatea, pentru ca să dea odată curatul adevăr la lumina. La
scriitorii de alte limbi a devenit oareşcum ca o regula, pentru-că în descrierea evenimentelor din
anii 1848-[184]9 să descrie atrocităŃi[le] şi nelegiuirile comise mai tot prin români, iar prin alte
limbi şi anume prin insurgenŃi sau nici una sau forte puŃine. Scriitorii lor sunt demintiŃi în
mulŃime de cazuri pe faŃă, în termini categorici chiar prin proclamaŃiuni, decrete si ordine de ale
superiorilor proprii. Aşa de exemplu fostul gubernator şi preşedinte revoluŃionar Ludovic
Kossuth în proclamaŃiunea sa adresată de a dreptul către poporul românesc sub data din Pesta
10 octombrie 1848 subscrisă şi de către corniŃele Mihail Esztrházy ca membru al comitetului
revoluŃionar, după ce înălŃa sus libertatea ungurească şi aruncă infamii asupra dinastiei şi a
regimului din Viena, numind şi pe banul Jellacsics bandit comandant de bandiŃii, apoi ajungând
şi la romani, acestora le ameninŃa cu exterminare[a] totală prin maghiaro-secui, cărora li se va,
da ordin (meg leend hagyva a mágyar és szekely népnek), ca să nimicească pe toŃi locuitorii câŃi
n-au încredere în libertatea ungurească şi nu ascultă de cuvintele lui; după acestea într-un aliniat
adaugă, că acesta este cuvântul, său cel din urmă şi că aceia care, nu se vor supune nici acuma,
28
Târgu Mureş.
vor fi spoliaŃi de proprietatea pământului, care se va împărŃi la alŃi fii credincioşi ai patriei, era
ei înşii vor pieri în furci şi prin arme∗.
Să ne însemnăm bine data acestei proclamaŃiuni din 10 Octombrie 1848, care apoi s-a şi
tipărit tot la Pesta în tipografia lui Bas. Kozma; ea apăruse cu opt zile înainte de proclamaŃiunea
baronului Ant[on] Puchner din 18 Octombrie, prin care s-a inaugurat mai întâi din partea
autorităŃilor militare ale împăratului şi regelui Ferdinand răsboiul civile în Transilvania, iară
până atunci poporul românesc numai cât luase unele măsuri de apărare pentru ori-ce s-ar
întâmpla în cel mai de aproape viitor. Ce era să facă mai mult românii, pre cât timp ei încă nu
cunosc voia şi, nevoia, nici instrucŃiunile şi planurile după care avea să opereze în această Ńară
cei şase generali împărăteşti baronu Puchner, Pfersmann, Gedeon, Wardener, Schuster şi Jovics,
căci atâŃi generali austrieci se aflau în acea epocă în fruntea trupelor dislocate în acest principat.
De altminterea este prea bine cunoscut din mulŃimea altor documente publicate până
acuma, că măsuri teroristice de natura celor specificate de Kossuth se luaseră în contra
poporului românesc cu începere din luna lui mai şi s-a continuat cu ele până în Octombrie, adică
în acea parte a anului, în care românii nu ridicaseră nici degetul cel mic, ba mai mult, o parte din
ei călcând peste concluziile adunări din Blasiu29 au ales şi deputaŃi la Pesta, care au şi luat parte
activă la legislaŃiune până la omorul crunt al plenipotentului Feldmarschall comite Lamberg pe
podul de la Pesta, iară unii puŃini şi până în prezilele conventului de, proscripŃiune de la
DebreŃin (14 Aprilie 1849).
O parte a publicului românesc aştepta cu multă nerăbdare apariŃiunea unei istorii, care
să cuprindă evenimentele începând de la 1847 încoace. Dacă ar fi vorba numai de o lucrare
superficială spre a satura câte o curiozitate omenească, atunci una ca aceea ar costa osteneala de
patru cinci luni şi cu atâta şi-ar ajunge scopul de joi până apoi unul sau altul dintre cărturarii
noştri. Dar decât aşa ceva, mai bine nimic. Cu totul alta trebuie să fie istoria, din care se patem
învăŃa generaŃiunile care ne urmează nouă; iară scriitorilor străini să înceapă a se convinge, ca ei
vor cunoaşte adevărul numai dacă vor asculta şi pe români. Câteva aliniamente biografice pe
care le scoatem într-un alt articol din mai multe acte rămase de la răposatul paroh şi vice
protopop Nicolae VlăduŃiu în proprietatea membrilor familiei sale, ne pot fi cu un argument mai
mult pentru aserŃiunile noastre de mai sus.
Nicolae VlăduŃiu, ca preot şi ca prefect

Dintre toŃi prefecŃii legiunilor de popor denumiŃi în anul 1848 de către comitetul de
PacificaŃiune şi recunoscuŃi de către generalul comandant de trupe c. r. austriece din
Transilvania, numai trei inşi au avut fericirea ca după pacificarea Ńări să li se ceară raporturi
oficiale despre activitatea lor, apoi aceleaşi raporturi se fie date în reviziunea unor oficiali
împărăteşti şi să fie prin aceia şi adeverite. Acei prefecŃi au fost Avram Iancu, Simion Balint şi
Ioan Axente. CâŃiva dintre ceilalŃi prefecŃi au căzut unii după alŃii victime încruntate, fără ca să
fi apucat a lăsa ei înşii urme scrise despre activitatea lor; alŃii iar-şi s-au retras din câmpul lui
Marte, unii la Viena, câŃiva în Ńările vecine, pentru ca mai târziu să apară ca funcŃionari în
birourile austriece ori în armata, sau să dispară cu totul de pe scena, ca şi cum nici nu ar fi
existat vreodată în această Ńară. (Nicolae R. Orgidanu, Ilie Morariu, Eliseiu Armatu s. a.)
Dintre toŃi prefecŃii şi tribunii poziŃiunea cea mai expusă şi în parte soarta cea mai
frumoasă o avuseră cei destinaŃi pentru apărarea regiunilor din centrul Ńări în comitatele Turda,
Cluj, Dăbâca, Solnocu, unde viaŃa omenească era preŃuită, după cum ne zicea odată dn. Francisc
Koos în August 1868, cât şi a puilor de găina.
∗
Nota autorului: În original: „Azert kinek élete és vagyona kedves, az hallja meg ez utolso szavát a'
joakaratu intésnek, mert ki ezt sem akarja megerteni, az lakolni fog. Földje elvétetik és kifog osztatni a'
haza hü fiai hözt, maga pedig megfog halni, a bitonak és fegyvernek halálával. Vigyázatok azért oláh
testvérek, hogy ne hivájtok magatokra a büntetés oráját”. Afurisita frăŃietate mai poate fi şi una ca
aceasta. Adevărata satiră a frăŃietăŃi.
29
Blaj.
Nicolae VlăduŃiu avuse fericitul instinct, că într-o zi de bun augur să scape cu viaŃă din
regiunea Mureşului ca prin urechile acului în MunŃii Apuseni, însă numai după ce i se răpise
toata averea, precum se va vedea în dată. După aceea dânsul a şi participat la operaŃiunile belice
în tot decursul campaniei până în vara anului 1849 adică până la reocuparea Ńări de către trupele
austriece şi ruseşti. De aici vine, că în raporturile sus numiŃilor trei prefecŃi dăm de repetate-ori
peste numele lui Nicolae VlăduŃiu memorat totdeauna cu lauda şi distincŃie nu numai pentru
curajul şi bravura sa, dar şi pentru prudenŃa cu care a condus cetele concrezute comandei sale în
zile de pericol suprem. Dar numai din atâta informaŃie posteritatea niciodată nu ar fi în stare să
afle ceva despre activitatea anterioară a lui VlăduŃiu şi nici măcar genealogia şi poziŃiunea sa
socială, ceea ce însă este în interesul adevărului istoric ca să se ştie limpede.
Genealogia
Familia preoŃească VlăduŃiu se trage dintr-o tulpină veche din acele familii româneşti
nobile, de care abundă şi aşa numita Câmpie a Transilvaniei, bună ora ca şi comitatele
Hunedoarei, Făgăraşului, Dăbâcăi, Solnocului, Sălagiului, Biliarului s.a. Despre originea de
nobilitate feudală a numitei familii româneşti ne convingem din cuprinsul celor două protocoale
originale de investigaŃiune făcută prin comisii speciale în două comune din comitatul Turdei.
Unul din acele protocoale subscris şi prevăzut cu sigilii de către trei asesori juraŃi este din
18 Aprilie 1831; acesta cuprinde jurământul şi mărturisirea de la şapte martori români şi
maghiari; alt protocol redactat în 10 Mai al aceluiaşi an 1831 cuprinde mărturisirea de la alŃi
nouă (9) bătrâni şi e subscris de către alŃi trei asesori juraŃi emişi de către autorităŃile municipale
ale comitatului.
Familia VlăduŃiu ajunsese a fi numeroasă; diplomele sale nobiliare se rătăciseră dintr-o
generaŃie în alta, de la o persoană la cealaltă; aşa numite transumte sau să zicem copii legalizate
lipseau mai la toate liniile colaterali, precum s-au mai văzut multe asemenea lipse şi la alte
familii nobiliare nenumărate. Ce era mai uşor, decât că în lipsa de documente cele mai multe
ramuri ale arborelui genealogic să ajungă iarăşi cu cerbicea în jugul iobăgiei. Acel dezastru
ajungea pe mai multe familii cu atât mai, sigur după ce se decretase, că familiile româneşti
nobili care Ńin cu toată perseverenŃa la religia şi la ritul lor oriental ortodox, au să fie spoliate şi
de scutinŃiele lor nobilitare şi aruncate din nou în iobăgie. Adăugând la toate acestea, că cu
ocaziunea militarizări grănicereştie s-au adunat de la sute de familii româneşti diplomele lor
nobilitare sub cuvânt, că dacă vor să fie scutite de militarizare, au să-şi probeze nobilitatea lor
feudală privilegiată. Acele diplome nu li s-au mai restituit; moşii noştri ne spuneau că ar fi fost
arse, nimicite.
Din cuprinsul sus citatelor protocoale de investigaŃiune rezultă între altele, că până la
anul 1831 câteva familii rămurite din sexul bărbătesc al tulpini VlăduŃiu erau deja iobăgite şi că
făceau robote la unii magnaŃi, iar alŃi indivizi scăpau de servitute numai prin îmbrăŃişarea
statului preoŃesc, că însă o comună rurala anume Orke ajunsese sub Maria Tereza şi Iosif II, ca
să aibă dintr-o dată 6 (şase) preoŃi de confesiunea gr. orientală ortodoxa (neunită), care ne mai
putând să subziste toŃi la unu loc, unul din trânşi, anume popa Costin sau Costan s-a mutat de
acolo în comuna Bogata - mureşană, unde apoi oamenii nu l-au mai numit popa Costan
VlăduŃiu, ci simplu popa Costan. Acestuia urma apoi fiu său popa Crăciun, pe care însă
episcopul Gherasim Adamovici în singhelia sau diploma de preoŃie dată lui din Sibiu în anul
1792 Septembrie 27 cal[endar] vechi nu-l mai numesc nici Crăciun Pop nici Crăciun VlăduŃiu,
ci Crăciun Popoviciu, adică fiu de popă. Aşa se schimbau numele familiilor românesci
odinioară, adesea din lipsa de prevedere, din neştiinŃă, din indolenŃă, nu odată din capriciu,
vanitate sau şi din interese necurate, precum vedem că se mai întâmplă până în ziua de astăzi din
fanatism naŃional şi în parte spre a lega ochii fanatismului. Urmaşul popii Craciun a fost Vasilie
numit tot Popovici în scrisoarea episcopului Vasilie Moga dată la Sibiu 30 Martie 1815, pe când
fusese hirotonit, cum şi în singhelia dată lui de către acelaşi episcop abia în 30 Martie 1830. Se
pare însă din unele acte, că acest preot, Vasilie din Bogata avuse mari neplăceri atât cu Sibiul,
cât şi cu asupritorii săi din loc, că-ci pe la 1834 îl vedem căutând apărare la Blasiu, iar din
decretul episcopului Ioan Lemeni subscris în Februarie 1835 contrasemnat de arhivarul Sfefan
Manfi aflăm, că acest paroh Vasilie numiŃii aici Popa era nu Popoviciu, trecând la biserica greco-
catolică, fu primit în gremiul clerului diecezan cu recunoaşterea apriata a validităŃii hirotoniei
sale din 1815. În fine urmaşul acestuia Nicolae că paroh tot în Bogata, după atâtea lupte şi
schimbări revine abia la conumele vechi nobilitariu al arborelui genealogic VlăduŃiu şi aşa
decretul său de hirotonie de dato Blasiu 28 Aprilie 1842 subscris de Vlădica Ioan (Lemeni)
contrasemnat de arhivarul Ioan Turcu se vede emanat pe numele Nico1ae V1aduŃiu paroh în
Bogata mureşană din comitatul Turdei.
SpoliaŃiuni şi flăcări
Din câte cunoaştem până aici despre adversităŃile prin care trecuse familia nobilă
VlăduŃiu într-un răstimp de aproape o sută de ani, lectorii noştri îşi pot face uşor idee despre
luptele sufleteşti ale preotului Nicolae VlăduŃiu provocate prin răsturnările universale din 1848.
FiinŃa sa se simŃea agăŃată nu numai de tot ce se întâmplă împrejurul său în această Ńară, ci
totodată şi de nenumăratele suvenire triste ale familiei VlăduŃiu; vom afla deci că era lucru
natural, că şi el să se arunce cu toată conviciunea sufletului său în partea apărătorilor cauzei
naŃionale româneşti, fără însă ca să-i treacă prin minte de a intra în acŃiune mai înainte de a
emana proclamaŃiunea plenipotentului împărătesc general f. ml. br. Ant[on] Puchner şi a
comitetului confirmat de către acesta. Preotul VlăduŃiu însă a şi păŃi-o curând şi forte rău.
Disciplina în trupele insurgenŃilor a fost îndată de la început din cele mai destrăbălate care se
pot cugeta. Nu numai oficialii de stat major, ci şi locotenenŃii junişiori cu fulgi pe sub nas îşi
arogau dreptul de viaŃă şi, moarte şi de confiscarea averilor. Exemple de acestea adunate pe cale
oficiosă s-au publicat în 1850/1 cu satele în „Wiener Zeitung” şi în broşura separată∗) Aşia
avem la mâna noastră următorul bilet de confiscaŃiune a maiorului de insurgenŃi Ladislau
Beretzki, care în original sună aşa: Marosbogáti Falus Birák, az oda valo oláh ajku pop lehetö
minden nemü marháit rögtön öszvekerittetvén hajtsák ide elömbe, ha ömaga ott lenne fogják el
és kisérjek el Ludasra.
Ludos October 28-án 1848.
Beretzki Lászlo m. k.
Adică pe româneşte: Primarii satului Bogata mureşană să adune îndată pe cât numai se poate
toate vitele de orice soi ale popii de limbă românească de acolo, se le mâne aici la mine; daca
ar fi el însuşi acolo să-l prindă şi să-l escorteze la Ludosiu.
Cine autorizase pe acel basi-bozucu a confisca averile oamenilor şi în al cui interes le va

fi confiscat el, daca nu în al său propriu? Unu răspuns la întrebarea acesta ni se dă şi prin
proclamaŃiunea sus citata a gubernatorului Kossuth; restul se esplică din rapacitatea existenŃelor
catilinare, de care în acea epoca viermui Ńara întreagă.
Nu aflam din acte, daca dregătorii comunei Bogata au dat sau nu ascultare la acea
porunca nebuna a tiranului; ceea ce vedem adeverit pe deplin prin unu document subscris de
către opt locuitori fruntaşi şi dregători ai numitei comune este o specificaŃiune a tuturor daunelor
cauzate parohului Nicolau VlăduŃiu în anii 1848-9 de către insurgenŃii maghiari şi secui în suma
totala de 4832 fl. 32 cruceri moneta convenŃionala (circa treisprezece mii franci). Din lungul
catalog al vitelor, cerealelor, uneltelor agricole şi al mulŃimi de alte obiecte se vede totodată, că
Nicolae VlăduŃiu era până la 1848 unul din cei mai avuŃi preoŃi romaneşti din Câmpia
Transilvaniei, carele adecă avuse pe atunci în proprietatea sa patru boi frumoşi în preŃ de 320 fl.,
6 junei de 400 fl., 3 vaci 150 fl., 3 iepe 330 fl., 116 oi cu miei 580 fl., 3 cară, 2 pluguri, în
grânarele sale 149 ferdele sau peste 37 galete (cubuli) de grâu curat, 438 ferdele de alte cereale,
cum secara, cucuruz (păpuşoi), alac şi ovăz, apoi două clăi (jiredi) mari de fân preŃuit în 120 fl.,
m. conv., mai departe 24 stupi, apoi vinuri, vinars (rachiu), cărnuri de porc, brânzeturi si unturi,
cum si o mulŃime de vestminte pentru membrii familiei si servitori, pensarie de cânepa în valuri,
pănură Ńesuta din lâna, scurt de toate câte se pot afla la unu preot si totodată econom de frunte,
∗
Nota autorului: Tradusă mai întreagă şi publicată româneşte în anii 1870-71.
precum au fost Nicolae VlăduŃiu si părinŃii săi. Toata acea avere îi fu răpită, de prădată si
pierduta ca şi cum ar fi fost aruncata în Mureş.
(Document din 30 Iuliu 1852 subscris de către opt locuitori fruntaşi şi sigilat).
Din întâmplare dădurăm şi peste unu alt document din comuna mureşana Najlacu
(Nagylak) tot din acel Ńinut, din care cunoaştem, că în aceleaşi zile adecă în 11 Octombrie 1848
insurgenŃii maghiari au dat foc la toata averea parohului din loc anume Nicolae Simonfi,
prefăcându-i în cenuşia grâul treierat şi unu stog încă neatins, opt cară de cucuruz, 20 cară de
fân, 12 stupi, 9 porci, 30 ferdele faina de grâu, mobiliarul, haine, unelte economice, într-unu
cuvânt toata averea bietului preot. Cei 9 săteni cu primarul şi cu notarul în frunte subscriind
acea adeverinŃa şi întărind-o cu sigiliul comunei au, şi declarat, că ei sunt gata să depună şi
jurământ pentru mărturisirea lor.
Au suferit daune forte grele acei doi preoŃi în averile lor în acea epoca de sânge şi de
atrocităŃi; doar însă vor fi făcut şi ei până atunci rele multe maghiarilor conlocuitori în acelea
comune, pentru că se provoace răzbunarea lor? Las că românii până în Octombrie 1848 n-au
fost armaŃi de loc, iar câŃi se vedeau armaŃi, buna-oră grănicerii şi ostaşii de linia, stăteau
imediat sub disciplina severă a comandei militare împărăteşti, dară anume cu respect la purtarea
forte reală şi umană a lui Nicolae VlăduŃiu avem sub ochii noştri un alt document originar şi
autentic emanat după domolirea furiilor, adecă din 10 Iuniu 1857 subscris cu mâinile proprii de
către 10 (zece) maghiari şi doi armeni din loc, care mărturisesc despre el şi adevărata este
mărturia lor.
DistincŃiune
Prin decretul arhieresc al fericitului mitropolit Alexandru Sterca ŞuluŃiu din 12 Iuniu
1852 parohul Nicolae VlăduŃiu fusese înaintat la treapta de vice-protopop în recunoştinŃa
meritelor sale multiple, sau precum se esprima arhipăstorul seu, în paternam reflexionem ac
cipientes dilecti filii nostri Nicolai VlăduŃiu parochi Marus-Bogattensis huc dumetiam in
reipublicae et Eclesiae Deiemolumentum cum fructu ex antlatos labores, zelum, industriam et
dexteritatem in ad implendis officii sui partibus, morum probitate malia que ejusdem merita etc.
etc.
Subscris: Alexander Sterka Siulucz m. p. Episcopus Fagarasiensis. L. S.
Contrasemnatu: Stephanus Manfi m. p. Notarius consistorialis.
TentaŃiuni
Numele parohului VlăduŃiu ajunsese a fi cunoscut încă din a. 1850 în cercurile
guvernamentale superioare atât la Sibiu cât şi la Viena; se pare însă că distincŃiunea venita lui,
de la arhiereul său a tras şi mai mult atenŃiunea asupra persoanei sale. Destul că în acelaşi an
1852 VlăduŃiu fu surprins peste măsura prin una scrisoare secreta, compusa în limba maghiara,
dară prevăzută cu subscripŃiunea autentica germana a colonelului c. r. baron Heydte, care ca
comandante de călărime jucase o rolă considerabilă în războiul civil din Transilvania şi care
acum era cap (Chef) al cancelariei gubernatorului principe Carol Schwarzenberg şi de nu mă
înşel, al poliŃiei secrete în acesta Ńară. În urmarea primei călătorii a MaiestaŃiei Sale împăratului
şi regelui Francisc Iosif I, prin cea mai mare parte a Transilvaniei, denunŃările cele mai
neruşinate şi periculoase curgeau din toate părŃile ca ploaia în contra românilor, la care se mai
adăugase şi cazul foarte fatal şi misterios al retrageri lui Avram Iancu din calea împăratului,
după ce înainte de aceea se certase cu episcopul Andreiu br. Şaguna, apoi puŃin după aceea şi
călcarea cancelariei episcopului ŞuluŃiu în Blasiu prin organele politice ale lui Schwarzenberg,
cum şi călcarea locuinŃei lui Ioan Maiorescu în Viena. Tote acestea în Iuliu 1852. Acel spionaj
însă şi acea goana pornită asupra românilor a durat câteva luni de zile. Între alŃiimulŃi a fost
denunŃat şi parohul greco-catolic romanesc din comuna Ernotu (ung. Radnoth) de la Muresiu, ca
acesta într-o Dumineca ar fi Ńinut o predica înflăcărată, prin care ar fi iritat pe poporenii săi şi ar
fi produs mare spaima în tot Ńinutul acela cu atât mai vârtos, că acea predică ar fi conŃinut şi idei
comunistice. Colonelul mai adaoge în scrisoarea sa din, 13 Septembrie 1852 că după
informaŃiunile câte i-au venit, poporul românesc ar fi forte neîndestulat din cauza călătoriei
împăratului, la care ocaziune s-ar fi văzut înşelat în aşteptările sale, apoi că preoŃimea
românească dă nutrement acestei neîndestulări, iar partida revoluŃionară se sileşte a o propaga
cu ori-ce preŃ.
Adecă dintr-un estrem în altul. Regimul austriac era forte bine informat despre planul
maghiarilor de a se scula din nou cu armele şi a scote pentru totdeauna pe austrieci din Ńara;
acum însă aceştia începuseră a se teme tare, că revoluŃionarii maghiari vor trage şi încurca şi pe
poporul romanesc, anume cu ajutorul preoŃilor în reŃelele conspiraŃiuni maghiare.
Colonelului Heydte îi trăsni prin cap să ceară despre toate acestea informaŃiuni secrete,
de la cine? De la v. protopopul Nicolae VlăduŃiu; cu alte cuvinte, soldatul Heydte cerea de la
preotul VlăduŃiu, că acesta să se facă trădătorul colegilor şi confraŃilor săi de la altarul lui
Dumnezeu, dar pentru ca se-l câştige mai uşor, îi face complimente pentru purtarea sa leala din
anii în care a luptat el pentru tron şi pentru integritatea monarhiei, ca şi cum a lupta pe faŃă, cu
armele împreunate şi a denunŃa pe ascuns ar fi acelaşi lucru!
Dară lui VlăduŃiu i-a fost răspunsul forte uşor zicându-i lui Heydte, că să provoace pe
denunŃaŃi săi să stea faŃa la faŃa cu parohul din Ernot şi cu toŃi ceilalŃi preoŃi spionaŃi, se scoateŃi
martori contra lor să-i dea în judecată şi atunci minciunile infernali ar fi dispărut ca ceaŃa de
înaintea soarelui.
Noi credem că cunoaştem bine subscripŃiunea baronului Heydte şi pe acesta o Ńinem de
autentica; pe cuverta se vede stampila poştei de la Sibiu apăsata la trei locuri pe trei mare si mai
la mijloc ştampi1a RECOM. Epistola scrisa frumos ajunse pe la M. Osiorheiu şi Iernut la
Bogata, precum arata alte două ştampile. Ceea ce ne bate nouă la ochi este, că br. Heydte care
nu cunoştea limba maghiara, a putut fi sedus ca să subscrie şi să înainteze o scrisoare privata
plina de atâtea impertinenŃă aruncată în faŃa preoŃimi româneşti. Dara apoi unde au rămas
episcopii si consistoriile? Aşa de ex. episcopul br. Andreiu Şaguna convenea cu gubernatorul
Schwarzenberg cel puŃin de două ori în săptămână şi Blasiul încă nu era peste lume. Cum vine
br. Heydte ca să lucre în dosul arhiereilor? Din ordinul gubernatorului? În acest caz întrega era
să i-a un caracter cu atât mai afurisit şi spurcat. Tocmai pentru acesta însă noi facem loc acilea
scrisori lui Heydte în textul său original, pentru ca să o cunoască posteritatea şi să înveŃe din
trânsa. Aceea este următoarea: Fo' tiszteleudo Vladutz Miklos gorog nemegye stiltperestes
Plebánus Urnak30.
Recom. Scrisoarea în maghiară
Atestatu omagiaru
Şi acuma se ne întoarcem la documentul maghiar din 1857 citat mai în sus.
Prin câte adversităŃi va fi trecut Nic[olae] VlăduŃiu după 1852 vor şti membrii familiei
sale mai bine de cât oricare altul; se pare însă că dânsul a fost expus si mai târziu la multe
cercări si pericole. Noi aflam între acte acel document, care mărturiseşte despre lealitatea şi
umanitatea lui. Acela este unu testimoniu relativii la evenimentele din anii 1848 şi [18]49 lung
destul, scris pe o coală folio în limba maghiara, care conŃine trei puncte principali, de cuprinsul
acesta:
1. De când Nicolae VlăduŃiu a luat asupra sa comanda oastei româneşti, de atunci în
Bogata nici-unu maghiar nu a căzut victima a revoluŃiunei, nu a putut se cadă; era pre când
N[icolae] VlăduŃiu se depărtase pe unu timp cu oastea sa în alta staŃiune, atunci s-a întâmplat, ca
mai mulŃi dintre locuitorii maghiari din Bogata iritaŃi din prepusu[l] de trădare, s-au răsculat
asupra d-lor posesori din loc anume Szombati István, Fülei Ádám şi Lászlo András şi au voit
să-i omoare; atunci Nicolae VlăduŃiu înştiinŃat fiind despre acel plan sălbatic, a alergat calare cu
mai mulŃi oameni armaŃi din staŃiunea în care se afla şi pe cei condamnaŃi la moarte de către ai
lor numai aşa i-a scăpat, că luându-i la mijloc între omeni armaŃi i-a condus în locuinŃa sa
parohială, pe care a împresurat-o cu străji, iar pe răsculaŃi i-a risipit.
30
Nota autorului: Concipientele scrisori maghiare nu ştiuse ori se prefăcuse ca nu ştie de ce
confesiune eră VlăduŃiu şi îl tituleŃia pe nimerite görög nem egyesült; aşa ceva înse era o bagatela în ochii
săi; scopul seu infernal era se semene intriga şi ura între români.
2. A doua fapta nobila a lui Nicolae VlăduŃiu a fost atunci, când venind la Bogata în
cvartir cete de romani armaŃi din alte comune, s-a lăŃit ştirea, că unu preoŃii si unii tribuni ar fi
decis ca în miez de noapte pre când se va trage clopotul, să omoare pre toŃi maghiarii; atunci
Nicolae VlăduŃiu convocând pre toŃi tribunii la unu loc le-a declarat, că de cumva vor ei să
omoare si numai pe unu singur maghiar din comuna sa, mai întâi au să-l ucidă pe densul, pentru
că el este decis ca să asigure viaŃa tuturor consătenilor săi chiar şi cu sacrificarea vieŃi sale.
3. Pe acei proprietari refugiaŃi în cetăŃi, despre care VlăduŃiu ştia că poporul nu este
înverşunat asupra lor, ia înştiinŃat că se pot întoarce la casele lor pe răspunderea sa; între aceia a
fost şi dn: Vizi Farkas.
Acest atestat din 10 Iuni 1857 fu subscris cu mâna lor de către următorii: Jakab Sándor.
Pálffy Elek. Somodi Iakab. Tolokán Márton. Fülei Károly. I. F. Pap György. Esztegár Gergyel.
Laszló András. Idösebb Papp György. Szombati István. Fülei Sándor. Osztián Iános∗.
Mari atrocităŃi s-au comis în acesta Ńară în anii 1848/9, întocmai precum s-au văzut în a.
1877 la Bulgaria; dara să ni se mai numească un alt bărbat, nu roman, ci de alta naŃionalitate,
carele se fi asigurat viaŃa tuturor concetăŃenilor săi fără distincŃiune de limba şi de partide
politice, în mijlocul furiilor războiului civil, cu pericolul învederat al vieŃi sale, de moarte sigura
pe care o vedeau cu ochii lor. Nicolae VlăduŃiu a ştiut domina peste afectele sale şi a înfrâna
furiile elementelor învolburate şi însetate de sânge omenesc. Problema sa fusese din cele mai
grele: apărarea maghiarilor de răzbunarea românească şi tot a maghiarilor de furia maghiară.
Până aici avurăm ocaziune de a cunoaşte mai mult numai activitatea lui Nicolae
VlăduŃiu dezvoltă în comuna sa în cele de întâi trei luni ale războiului civil, nu atât ca
comandante de cete armate, cât mai vârtos că mijlocitorul şi împăciuitori între cele două
popoare locuitoare în aceeaşi comună şi respectiv în acelaşi district, învrăjbite însă până la
sânge mai ales prin neoameni ca Beretzki, Berzenczei, br. Georgie Apor, Iosef Ienei şi alŃi basi-
bozuci tirani de calibrul lor, care au devastat Câmpia dintre M. Osiorheiu şi Turda cu fier,
plumb şi flăcări. AcŃiunea proprie militară a lui VlăduŃiu se începe numai după intrarea
generalului Iosef Bem cu trupe proaspete de insurgenŃi în Transilvania şi după retragerea mai
multor conducători câmpeni din regiunile Mureşului în MunŃii Apuseni, unde îşi află şi VlăduŃiu
azil, precum se va vedea din împărtăşirile ulteriore.
Denumirea în calitate de prefect

Comitetul naŃional din Sibiu a denumit pe Nicolae VlăduŃiu prefect de legiune numai în
11 Decembrie st[il] n[ou] 1848 după ce unul dintre prefecŃi lipsit cu totul de prevedere şi
prudenŃă, fusese tăiat în bucăŃi în casa în care locuise. Prefectura lui VlăduŃiu numită a Câmpiei
împărŃită în opt (8) tribunate fusese forte întinsă, adică peste 92 de comune, dintre care cele de
către secuime sunt locuite amestecat de români şi de maghiari, era cele din propria Câmpie, de-
şi în partea lor cea mai mare locuite de români, erau lipsite cu totul de drumuri, aşternute aşa,
cât în acea parte a Ńări comunicaŃiunea în timp de iarna şi pe ploi de tomna ori de primăvară mai
este şi imposibilă, lăsată într-o stare de barbarie spre cea mai mare ruşine a tuturor gubernelor
feudale câte s-au perindat în această Ńară până în anul 1848. Cei care cunosc acele regiuni îşi vor
face idea despre un marş de trupe în câmp de iarnă sau pe ploi îndelungate, spre exemplu de la
Ludoşiu, Bogata ori Sacal până la Icland şi cu atât mai greu până la Siamsiud, ori la Moci, la
Camara şi, Tiaga, Catina etc.
Nu ne aducem aminte să fim văzut undeva publicată vreun formular de al decretelor, cu
care comitetul denumea pe prefecŃii comandanŃi ai oştilor de popor armat; având această dată
sub ochii noştri decretul original cu care a fost denumit Nicolae VlăduŃiu, el de copiem aicea
întocmai. Acelaşi suna: Comitetul naŃiuni române. Luând în consideraŃiune capacitatea şi
activitatea Domnului Nicolae VlăduŃiu, comitetul îl denumeşte prefect în prefectura Câmpiei,
care se întinde în nouăzeci si două de sate după lista ce se alătura. De aceea se invita toate
Dregătoriile civile şi militare ca să-l recunoască de prefect, şi la timp de trebuinŃă să-i dea tot
∗
Nota autorului: Originalul acestui atestat se afla de faŃă.
ajutorul de care va avea trebuinŃă în funcŃie ce i s-a încredinŃat. Tot deodată se demanda
tuturor tribunilor, vice-tribunilor, centurionilor, vice-centurionilor şi în genere tuturor
românilor, care se afla în serviciul gărzi naŃionale, ca numitului prefect să-i dea toată
supunerea şi ascultarea spre a-şi împlini oficiul cu toată exactitatea cerută.
Sibiu, 11 Decembre 1848.
Simeon BărnuŃiu, Aron Florian,

Preşedinte. secretar.
Decrete şi circulare guberniali şi de ale comitetului naŃionale. Impozite. Requi-sitiuni

Pe lângă decretul de mai sus aflăm între actele scăpate de perire la VlăduŃiu încă şi unu
circulari emanată de la comitet sub Nr. protoc. 104 Sibiu 9 Ianuarie, subscris de BărnuŃiu şi
BariŃiu, prin care se face cunoscut decretul gubernatorului provizoriu br. Ant[on] Puchner din 5
Ianuarie 1849 Nr. 83, prin care acesta opreşte strinsu, că în tot cuprinsul Ńări să nu se mai fiarbă
nici o picătură de vinars din bucate de ori ce soi, pentru că dacă s-ar mai fierbe, era cea mai
întemeiată temere că se va isca o foamete înfricoşată, din cauză că de când se portă război
civil, atât gloatele de lăncieri cât şi trupele împărăteşti consumară forte multe bucate, era apoi
insurgenŃii arseră şi nimiciră un mare număr de grâne şi stoguri etc. Termenul până la care era
să fie închise toate vinarsăriile fu mărginit la opt zile numărate de la publicarea decretului,
după care trebuia să fie sechestrate toate comanacele de la căldări, pentru ca cerealele să nu
mai poată fi predate şi nimicite prin fierberea de vinars. În fine se ameninŃa cu pedeapsa „chiar
şi preoŃii cari nu vor lumina pe popor asupra stricăciuni şi năpastei ce poate veni peste Ńară din
predarea bucatelor.
Tot acolo aflam unu decret presidial din 28 Decembre 1848 Nr. 5062 et 5233 subscris
de feldml. br. Puchner, prin care acesta înfrunta pe români că nu vor se plătească contribuŃiunea
statului, sau că o plătesc cu mania şi forte greu „în aceste timpuri extraordinare, în care visteria
publică trebuie să acopere cele mai neapărate spese pentru scăparea şi conservarea statului de
aceea adaugă generalul gubernator, „provoc prin aceasta pe Comitet, a îndupleca pe poporul
roman prin prefecŃi şi tribuni, că dasdea împărătească peste tot să se plătească în mod cuviincios
şi cu toată acurateŃa la perceptorii denumiŃi spre acest scop, şi nimeni să nu cuteze nici a
întârzia, nici din reintia a sta în contra, pentru că altmintrelea voi fi silit a lua cele mai aspre
măsuri asupra vinovaŃilor, cari apoi vor avea aşi imputa urmările numai sieşi”.
Să se observe bine şi dată acestui decret ameninŃător al gubernatorului şi comandanŃilor
de corp spre a ne convinge, că el a emanat şi s-a publicat tocmai în zilele pe când corpul
insurgenŃilor comandat de Iosef Bem ocupase din nou partea cea mai mare a Transilvaniei până
dincoace de Mureş, socotind pe austrieci parte în Bucovina, era pe cealaltă parte strâmtorându-o
în Alba Iulia şi în Sibiu, de unde a urmat, că în comitatele ocupate de maghiari contribuŃiunile şi
toate magazinele erau confiscate şi ocupate de către insurgenŃi din ziua în care generalul
Wardener a fost bătut la Ciucia şi la Balta neagră, iar Urban silit a părăsi tara. Puchner promite
în decretul său, „că era informat despre rezistenŃa românilor şi pe cale oficială, şi că i se
adeverise prin mai multe persoane”. Da, acelea erau denunŃiari, care se făceau aici în Sibiu, cum
am zise, în auzul membrilor comitetului, de către acei funcŃionari, care pe lângă ce cruŃau în tot
modul pe poporenii lor ca să nu iasă la oaste, ci să rămână frumos acasă, de altă parte insistau că
toŃi junii şi bărbaŃii români să facă serviciu militar fără pic de simbrie, cu săptămânile şi lunile,
să plătească tot odată şi toate contribuŃiunile statului, fără a li se lăsa timp ca să câştige şi bani
din vânzare de produse şi de vite. Comitetul din partea sa obligă prin ordin de dato Sibiu
10 Ianuarie 1849 pe toŃi prefecŃii ca să publice peste tot sus citatele circulari şi să-i dea raport
despre făcuta publicare; de altă parte însă el mai emise şi următorul circular: nr. 105. de la
Comitetul naŃiuni române. „Către toŃi prefecŃii, tribunii şi căpitanii gărzii naŃionale române.
Dreptatea şi omenia cere, că părinŃii şi fraŃii soldaŃilor împărăteşti, care îşi dădea viaŃa lor jertfă
pentru ceilalŃi conlocuitori, să fie scutiŃi cel puŃin de a ieşi la oaste în lagăr. Deci vi se demânda
stins, că pe asemenea omeni să-i lăsaŃi în pace la vetrele lor, îndatorându-i a sta numai spre paza
satului. Asemenea se nu hatîti pe omeni neputincioşi trecuŃi de ani cincizeci, nici pe tinerii mai
jos de 17 ani, nici să suferiŃi mâncătorii sub cea mai grea pedeapsă.
Dat din şedinŃa comitetului naŃional în Sibiu 9 Ianuarie n. 1849. Simion BărnuŃiu m. pr.
Preşedinte. G. BariŃiu m. pr. Secretari”.
Scopul dublu al acestui circulari era învederat cu partea prima a lui se dădea răspuns
indirect gubernatorului, care voia, mai vârtos după reintrarea insurgenŃilor în Ńara, că bărbaŃii
poporului să şi stea sub arme, să-şi plătească bărbăteşce contribuŃiuni. Cu a doua parte comitetul
înfruntă pe unii tribuni şi căpitani cu natura de ciocoi, cari începuseră să i-a mită de la omeni
spre ai scuti de ieşirea în tabăra şi altele. La mulŃi din trânşi s-a imputat şi rapacitate şi devastare
de averi străine, pentru care au fost acuzaŃi la comanda generală şi la comitet, apoi s-au pornit şi
cercetări aspre în câteva cazuri, rezultatul însă a fost de câteva ori, că cutare prefect ori tribun au
făcut aşa numite i-equisiŃiuni, grâu, fân, paie, lemne, vite de tăiat, cai de călărit s. a. la ordinul
precis dat în scris şi uneori în câmp numai prin graiul viu de către comandanŃi de ai trupelor
austriece, iară noi ne aducem bine aminte şi de unu caz, la care am asistat în persoană, când aşa
numitul comitet de apărarea Ńări (Landesvertheidigungsausschuss) din Sibiu compus din oficiali
c. r. de stat major şi din persoane civile români şi saşi sub prezidiul generalului Pfersman a
decis, că în urma devastaŃiuni şi atrocităŃilor comise de către corniŃele Francisc Haller fost
căpitan c. r. de husari, care a dezertat la Kossuthiani, să se confişte toate vitele şi caii acestuia şi
să se aducă la Sibiu spre a se întrebuinŃa în folosul trupelor austriece. Credem că nu se va mira
nimeni, dacă asemenea măsuri bellice nu s-au legat nici atunci nici mai târziu de funia clopotului
celui mare, ci ele erau considerate că consecinŃe triste, dar logice ale războiului civil de natura
celui turbat din 1848/9. Se înŃelege iarăşi de sine, că multe requisitiuni erau de valoare forte
mare. Urmele unei requisitiuni de acelea le aflam şi în cărŃile răposatului Nicolae VlăduŃiu.
Acest prefect primise ordin strict îndată după denumirea sa, de a pleca şi el cu cetele sale
alăturea cu altii peste Cluşu şi Huiedin înainte la fruntaria Ńări, spre a întâmpina sub comanda lui
Wardener pe trupele lui Bem şi a le respinge în Ungaria. Se vede că lui VlăduŃiu i se dăduse
ordin de requisitiune pentru oastea austriacă; iară ca document pentru acesta ne stă de înainte în
original bine conservat următoarea quietantia scrisă ungureşte:
Nyugtató, 1198 egy ezerszázkilenczvennyolc véka buza, 336 háromszázharminchat véka
Mélé és 123 százhuszonhárom véka lisztröl, melyeket Marosbogáti Lelkész T. Vladucz Miklos Urtol
a Cs. K. Hadsereg Parancsnoka Báró Várdener O Exelentiája parancsolatja után által vettem a
további rendelkezésig. — B. Huuyad 21-ik Dec. 1848. Fazakas Iván m. k. B. Hunyadi Jegyzö.
L. S.
(Am de copiat cu observarea riguroasă a ortografiei).
Aşa dar din această quietantia aflamu, că generalul austriacu br. Vardenerde dese
ordinul lui I. Fazakas, notari al orăşelului Huiedinu, că până la alte disposiŃiuni să primească de
la preotul şi atunci prefectul Nicolae VlăduŃiu 1198 ferdele de grâu, 336 ferdele cucuruz şi
123 ferdele de farină, ca se le păstreze, precum se înŃelege de sine, pentru trebuinŃele trupelor
ces. reg. acolo pe loc, unde VlăduŃiu nu avea să stea, ci avea să-si vadă de omenii săi şi îndată
după pierderea bătăliei din partea austriecilor să se retragă şi el pe un ger cumplit şi între cele
mai mari pericule în urmarea unei comande mizerabile.
În ce timp s-a retras Nicolae VlăduŃiu la prefecŃii din munŃii apuseni?

La întrebarea acesta nu aflam răspuns în actele câte ne stau de înainte; din câte stim însă
după actele şi cronicile publicate până acuma în toate limbile patriei, acŃiunea trupelor austriece
şi a cetelor de lăncieri şi vânători români în Câmpia a trebuit să fie paralizată încă din primele
zile ale luni Ianuarie, pe când trupele insurgenŃilor ajunseseră sub comanda lui Czecz până la
Blaj, iară în 21 Ianuarie fu prima bătălie cruntă la Sibiu, în care au învins austriecii. Din acestea
urmează, ca şi sus citatele decrete şi circularie trimise de la Sibiu în sus numita parte a Ńări spre
a se publica n-au mai putut avea nici un efect. Ce e drept, trupele de lăncieri s-au mai Ńinut pe la
Mureş încă şi în Ianuarie, în cât Simion BărnuŃiu a crezut că mai poate lua şi el o măsură din
acelea crunte şi sălbatice turceşti cu care ameninŃase Kossuth încă din 10 Oct[ombrie] 1848 pe
poporul românesc şi cu care faimosul Benedek pe când era numai colonel în GaliŃia, dedese de
capul rebeliuni polone, punând preŃ câte 10 fl. pe capetele nobililor câte i s-ar aduce tăiate
(1846); dar ordinul secret al lui BărnuŃiu din 3 Ianuarie 1849 subscris numai de el fără
contrasemnarea altui membru, adresată între alŃii şi prefectului VlăduŃiu, n-au avut nici-un efect
şi nici n-a putut să aibă pe lângă asemenea preŃ de hoheriu (gâde) Ńâgănesc de 3 fl., ca să tăcem
că se revoltă natura omenească şi toată lumea civilizată la vederea unor atrocităŃi de gladiatori şi
sicari din timpul lui Sulla ori al lui Mahmud II. şi al tuturor măcelarilor de oameni din primele
trei luni ale anului 1849, câŃi intrau prin curŃile şi casele românilor şi îi împuşca pe aceştia fără
nici o judecată, adesea numai că din distracŃie drăcească, sau spre a teroriza pe ceilalŃi locuitori.
Oameni de natură şi temperamentul lui VlăduŃiu nu erau capabili de a executa un ordin precum
a fost şi acela, nu numai crunt, dar totodată şi nepractic, precum poate să iasă din capul unor
oameni foarte bogaŃi în teorii, însă cu atât mai săraci în experienŃa vieŃi omeneşti, între toate
împrejurările, cum şi lipsiŃi de spiritul prevederi.
Dintr-o informaŃie autentică primită de la un membru al familiei VlăduŃiu aflam, că
preotul şi prefectul Nicolae VlăduŃiu după evenimentele de la Ciucia şi Huiedin
în zilele din urma luni Decembre 1848 nu s-a mai putut întoarce la familia sa, ci cu câŃi au
scăpat spre stânga în munŃi, au trecut la Câmpeni şi s-au împreunat cu oastea lui Avram Iancu.
Participarea lui N. VlăduŃiu la operaŃiunile belice în MunŃii Apuseni

Din activitatea dezvoltată de către Nicolae VlăduŃiu în MunŃii Apuseni după ce îşi
aflase acolo scăpare pentru viaŃa sa, nu ştiam până astăzi mai mult decât cele însemnate despre
el pe scurt, însă cu mare laudă în raporturile publicate ale celorlalŃi trei prefecŃi. Acum însă din
actele câte ne stau la dispoziŃie aflăm cu securitate, că rola cea mai eminentă i-a venit lui
VlăduŃiu în iunie 1849 cu ocazia bătăliei a treia de la Abrud, provocată prin invaziunea
colonelului br. Lupul Kemény cu trupele sale de insurgenŃi. După prima lovire a sa cu romanii,
acest comandament aflase cu cale că se cerce o înŃelegere personală cu prefecŃii gloatelor
româneşti, de aceea el invită când pe unul când pe altul la o convenire personală. Dar mai vârtos
în urmarea perfidiei neauzite a maiorului Hatvani, care înşelase pe nobilii advocaŃi tineri Dobra
şi Buteanu, apoi le luă viaŃa, neîncrederea romanilor în parola maghiară devenise absolut,
necondiŃionată, de aceea nici un prefect nu se înduplecă nici la o convenire cu Kemény. Acest
magnat cunoscuse bine pe VlăduŃiu din zilele de pace, de acasă din Bogata şi din acea regiune în
care avea şi familia Kemény posesiuni şi iobagi. Maghiarii erau tot odată forte bine informaŃi în
acelea zile, că trupele austriece au să reintre în societatea unei armate ruseşti în Ungaria sub
comanda principelui Paskievics, în Transilvania sub a lui Lüders, de aceea le pasa forte, ca încă
cu romanii se ajungă la un aranjament oarecare. Romanii din contră, închişi în munŃii lor, încă
nici pe la începutul lui iunie nu ştiau nimic despre planul unei invaziuni ruseşti alături cu armata
austriacă; ei prin urmare mai lucrau încă tot numai aşa precum le dicta trista lor experienŃă şi un
instinct viguros, care le turbura liniştea de zi şi de noapte.
În acea situaŃie foarte critică Nicolae VlăduŃiu primea de la br. Kemény din post în -
post prin un parlamentariu un paşaport sau aşa numita salvă guardia de cuprinsul următor:
Utilevdél. Melynek erejénél fogva, Bogáti lelkész tisztelendö Vladucz Ur hozzám
bántatlan bebocsáltassék, postaimnak és poston lévö tiszteimnek legnagyobb felelet terhe alatt;
de söt ha még ha szukséges; egy tiszt Úr kisérje be ide hozzám.
Abrudbánya iunius 14-én 1849.
L. S. Kemény m. k. Ezredes.
Româneşte: Pasaport. În puterea căruia reverendul domnu VlăduŃiu preot în Bogata, să
fie lăsat a veni nevătămat la mine, sub cea mai grea răspundere a santinelelor mele şi a
oficialilor mei aflaŃi pe la posturi; ba încă daca e de lipsă, să-l însoŃească un oficial până la
mine.
Abrud 14 iunie 1849. (Locul Sigilului) Kemény m . p r . colonel.
Pe sigilul său cel apăsat în ceară roşia se vede împrejurul mărci sau armelor cu o cruce
duplicată înscripŃiunea maghiară: Ezredes Kemény.
Pe lângă acea salvă guardia energioasa şi solemnă br. Kemény află cu cale a mai pune şi
pe doi abrudeni, unu maghiar şi unu român, ca să scrie lui VlăduŃiu în termeni amicabili de
încurajare şi să-l îndemne a veni fără nicio frică la br. Kemény, spre a se înŃelege asupra
condiŃiilor de pace. Înregistrăm aici şi această scrisoare, care nouă ni se pare prea interesantă,
întocmai după originalul pe care încă-l avem la mână.
Aceea conŃine:
Domnule VlăduŃiu! După ce Domnul Colonel Volfgang Kemény încă până veni la
Abrud au înŃeles, că toată neîncrederea românilor munteni către unguri se întemeiază pe
neomenoasa cu denşii purtarea lui Hatvani, că un soldat generos, în pieptul cărui nu se
păstrează pofta de izbândă care pentru cruŃarea omeniri încă şi acum toate le-ar îndeplini ba
pentru păstrarea celor nevinovaŃi, nu e străin nici la cei mai învinuiŃi a le da iertare deplina.
Acest colonel generos pe Domnia ta că pe unul care eşti cunoscut înaintea dumnealui şi nici
despre neomenoasa purtare nu te inculpează, te pofteşte să vii înăuntru să vă înŃelegeŃi despre
mijlocirea acestui, lucru mai tare pentru noi dorit şi nouă favoritori. Bine bagă de seamă
domnule şi te încrede, că-ci în rândul dintâi ne-au garantizat Dragos fără putere armată iar
Hatvani care au avut de a dispune cu armata n-au voit a şti de acestă garanŃie; însă acuma vă
garantizează sus numitul Domn colonelu că poruncitorul cetei armate aici din mare număr
stătător. Apoi domnule să fi convins că noi cei pe care de la pericolul morŃii
ne-ai liberat, nu voim a-Ńi primejdui viaŃa. De altminterea salutându-te suntem al Domniei tale.
Abrud 14 iunie 1849.
Sinceri prieteni
Gelei, m. p.
Dionisi Tosias, m. p.
„În toată întâmplarea aşteptăm răspuns. Despre reântoarcerea încă eşti garantizat; te
vom trimite cu un tiszt până vei eşti afară dintre cătane. Tobias.
(Adresa maghiară pe scrisoare sigilată: Bogati Lelkésez,Tisztelendö Vladucz
N. Urnak. Topanfalván vagyott a hol.)
La acel paşaport al lui Kemény si la acea invitare călduroasă şi sinceră a bunilor creştini
Gelei şi Tobias preotul VlăduŃiu trimise lui Kemény din acelaşi zi 14 iunie de la Câmpeni (ung.
Topánfalva) un răspuns negativ însă motivat foarte bine cu documente, pe care le alătură, în
copia la scrisoarea sa şi între care se aflau şi cele două scrisori ale guvernatorului Kossuth
adresată una către nefericitul Ioan Dragoş cu scopu ca acesta luându-o de baza se tracteze cu
romanii, iar alta către maiorul Hatvani de cuprins diametral opus, în care adică Kossuth comitea
lui Hatvani, ca să nu-i pese de negocierile lui Dragoş cu romanii şi să nu aştepte rezultatul lor, ci
să intre în munŃi şi să dea năvală peste români, precum s-a şi întâmplat în adevăr, însă cu
nimicirea de două ori a trupelor lui Hatvani. VlăduŃiu mulŃumeşte lui Kemény pentru
condescendenŃia cu care-l invită acesta, îşi aduce aminte cu plăcere şi de vechia cunoştinŃă
personală ce avea cu Kemény, îi declară însă cu părere de rău, că perfidia lui Kossuth
manifestată în aceste două scrisori, precum şi cazul lui Buteanu şi al lui Dobra căzuŃi victimă la
furia soldăŃeşti maghiare, îl reŃine ca să nu poată merge la Abrud spre a da faŃă cu dânsul.
Noi credem că şi acest răspuns al lui VlăduŃiu dat baronului Kemény în limba maghiară,
merită ca să fie transmis posterităŃii întocmai după original precum urmează:
TopánfalvaIunius 14-én 1849,
Méltoságos Ezredes Ur! Hozzám intézett utileveliért, melyben biztosittatik Abrud
bányára történhetö menetelem, ugy szintén hozzám leereszkedesiért is köszönettel tartozom a
Mlgs Ezeredes Urnak; de bocsánat, mert egy máskorti környülállásaink, az ide mellékelt
bizonyos okokbol, melyek másolatban küldetnek az Ezeredes Urnak és melyek mindenfelé
világszerte szabadságot, testvériséget és jogegyenlöséget ohajtó mostani század szellemivel
szemlátomást ellenkeznek, telyeséggel egy mássali tanácskozásunkat nem javasolyák. Ezeredes
Ur! ne sajnálja fáradságát felolvasni ezen ország kormányzo Elnöktöl Drágos képviselö által
hozzánk leküldött, ugyan e tekintetben Ilatvanihoz intdzettkdt ellenkezo' iratokat, 's, meg lesz
gyözödve az Ezredes Ur, hogy ezen szándékot nem csak a Román Nemzet fogja kárhoztatni,
hanem kárhoztatni fogják minden a Magyar Nemzettel jelenleg ugyan azon egy czélra törekvö 's
phisicai eröt nyujto nemzetek is.
Uram, mi a szabadságnak ellenségei nem vagyunk, mert régebben ohajtjuk a szoros

értelembeni szabadságot mint önök 'sminden napi rabigáboli meg szabadulást; de midön más
Nemzet bövölködik annak élvezetéivel, mi is igényelhetjük, hogy attol meg ne fosztassunk.
Mlgs Ezeredes Ur! bocsánat hogy egy másközti korjásaink anyira elválasztanak
egymástol, hogy még régi esmeretségünk jussán se beszélhetunk együtt. Km a mult békekötési
tanácskozásunk alkalmával Buttyánt és Dobrát a Hatvani be jövetele a magyar katanaság
dühének aldozatjává teve; annál inkább tartoztat el menetelemtöl az Ország kormányzó
elnöknek ezen két egymással ellenkezö irata.
SubscripŃiunea lui VlăduŃiu e ruptă trenŃuită ca şi partea de sus a coli mari pe care e
scris acest răspuns; se pare însă că acest exemplar este conceptul după care s-a de copiat
răspunsul trimis, era după aceea conceptul a trebuit să treacă prin multe adversităŃi dintr-un loc
în altul, până când proprietarul său ajunse iarăşi la locuinŃa sa desolată din Bogata.
Câtă diferenŃă între terminii de bună cuviinŃă şi educaŃie ai acestei epistole responsorie
adresată unui adversar armat şi între biletul barbar al lui Bereczki din Octobre 1848! Că
VlăduŃiu scriu şi în timpuri bellice vrăşmaşii civilizaŃi, că Beretzki scria până în 1878
bazibozucii turceşti. VlăduŃiu a observat maxima: Svavis in verbis, fortis in re.
Că N. VlăduŃiu s-a bucurat de toată vaza şi stimă fraŃilor săi de arme din MunŃii
Apuseni, ne dau probe frumoase câteva corespondenŃe aflate între hârtiile sale. Aşa între altele
aflăm una ruptă în partea sa inferioara, în care însă noi cunoaştem mâna bravului Ioan Buteanu
fost prefect în comitatul Zarand. Durerea ce respiră din acea scrisoare, se pare să-Ńi predice
finitul tragic al autorului ei. Buteanu adică scrie:
Frate VlăduŃiu! CruciaŃiunile tale sciu bine că sunt mari atunci, când sinistra soartă te-
a adus până la munŃii noştri; însă frate, de au fost ale tale chinuri mari, şi ale mele încă au fost
şi sunt cumplite. De 6 luni acum, de când tot mereu mă lupt cu rebelii. Prefectura mea este
tocma în gura Ungariei, de unde tot mereu au incurs cetele rebele asupra mea. Acuma starea
mea încă este disperată, că singur românii ne vând şi sunt gata a ne prinde şi a ne da în mâna
rebelilor. Acum noi românii trebuie mai tare să ne ferim de românii de fraŃii noştri. Nu suntem
încă martori.
Salutare fratie.
Quartirulu meu se află în Bucesiu în munte. Să te adresezi (cărte ruptă) de vrei să-mi
scrii.
(Data şi subscripŃiunea rupte).
În tot cazul acesta scrisoare a lui Buteanu a fost trimisă lui VlăduŃiu înainte de luna lui
mai, adică înainte de a se retrage şi el din comitatul Zarand la Câmpeni şi la Abrud.
Alte două scrisori mai lungi ale lui Ioan Axente, una din 4 şi alta din 16/28 iunie
adresată lui VlăduŃiu; era una a treia tot a lui Axente din 5/17 iunie 1849 sunătoare către
prefecŃii Iancu şi Balint la Câmpeni, sunt tot atâtea probe de criză supremă, de încordări uneori
supraomeneşti şi de dorul fierbinte de a scăpa odată din acea situaŃie înfricoşată pe care românii
fuseseră condamnaŃi a o primi din toamna anului 1848 mai fără nici o pregătire serioasă; se
poate însă ca acestea să vor publica întregi.
Scoaterea lui Kemény din munŃi, operaŃiunile belice continuate în acelaşi timp împrejur
de Alba Iulia, în fine străbaterea armatelor imperiale confederate şi definitivă trântire la pământ
a insurecŃiuni ne pot fi cunoscute mai bine mai rău din o mulŃime de alte publicaŃiuni câte au
apărut atât în limbile patriei cât şi în alte limbi europene, ca franceza, engleza, rusă. Noi aceia să
mergem pe urma neuitatului confrate Nicolau VlăduŃiu din MunŃii Apuseni pe Mureş în sus
iarăşi la parohia sa Bogata, de unde plecasem la începutul acestei schiŃe biografice.
Parohul Nicolau VlăduŃiu fiu al parohului Vasilie din consoarta sa Floarea Ciaclan,
fusese născut în anul 1818. Dus mai întâi la şcoalele normale în 1827 până în anul 1835
terminase şi patru clase: gimnaziale la r. catolici în M. Osiorheiu, de unde a trecut în clasele
superioare la Blaj şi de acolo la cursul de drepturi în Cluj; de aici însă văzând pe părintele său
forte debilitat în sănătate, în 1840 s-a decis a intra la cursul de theologie morală în Blaj, pentru
că familia să nu devină fără nici un sprijin. Absolvind cursul în 21 sept. 1841 se cunună cu
Maria Manu din familia Manu de la VinŃul de Jos, care fu o căsătorie din cele mai de model,
pismuită însă cu atât mai mult de un destin crud. In 26 Octombrie hirotonit de preot cu data din
1 Ianuarie 1842 primi aşa numita paucenie sau singhelie, adică diploma episcopească de
hirotonire. În procesul cel mare urdit în Sibiu cu intervenŃia foarte activă a lui Konrad Schmidt
şi a câtorva patricieni între episcopul Lemeni cu câŃiva profesori, protopopi şi preoŃi, a fost
încurcat şi Niculae VlăduŃiu tot aşa de uşor ca şi alŃii, căror nu le trecea nici ca prin vis, câ acel
scandal infam fusese, plănuit aicea, din răzbunare înverşunată provocată prin petiŃiunile
episcopilor înaintate la dietele din 1837 şi 1841/2 şi prin atacul dat saşilor de către episcopul
Lemeni, fără ca să observe şi acesta, că şi el devenise în acelaşi timp instrument al aristocraŃilor,
care conspiraseră încă din a. 1791 că se înfrângă pe saşi şi să nimicească toate privilegiile lor,
dar să nu fie demascaŃi şi să nu vie în conflict cu curtea Vienei, care până în a. 1867 apărase pe
săsime totdeauna cu mână tare, ei s-au folosit de pana şi de graiul lui Lemeni.
Anul 1848 aflase casa parohială din Bogata locuită de familia tânărului preot cu mama
sa preoteasa văduvă şi unchiul său Iacob cu soŃia. LocuinŃa patriarhală.
Pentru că generaŃia de astăzi să-şi facă oareşcare idee despre atrocităŃile războiului civil
din 1848/9, prin care treceau miile de familii, vom atinge şi aici numai câteva din suferinŃele
familiei VlăduŃiu, căror asemenea înduraseră şi altele forte multe.
După depărtarea capului familiei în castrele austriece mai întâi până dincolo de
S. Reghin, era în decembrie până la înfruntările Ungariei pe drumul de la Oradea mare, unchiu
său Iacob rămăsese pe lângă cele trei femei,dintre care preoteasa tânără avea doi prunci mici pe
Ana şi pe Iuliu, iar pe al treilea îl purta sub anima sa. Aflând că vine oastea secuiască spre a
trece înainte asupra austriecilor, bătrânul Iacob săpând groapă în gradină a ascuns acolo tot ce
aveau mai preŃios, era bani în groapa aia. Preoteasa tânără îi trimise din haine la un cumătru
maghiar anume Iakab Sándor. Secuii venind se aşezară aproape la podul de cătră Cuci, după
care îşi deteră porunci aspre, că locuitorii să ducă pentru toată oastea lor mâncare şi băutură.
Bietul unchi Iacob în speranŃa că va mai îmblânzi pe comandanŃii secuilor, făcu totul ca să
încarce un car înălŃat pe loitre cu scânduri, precum să aduce păpuşioiul din câmp, cu câtă pâine
coaptă au aflat, cu standuri de brânză, cu slănini şi cu un butoi de vinars, iar de car mai leagă şi
o junincă de doi ani şi aşa plecă în castre. Se prea înŃelege, că pe lângă acel tribut Iacob roagă pe
comandanŃi, ca locuinŃa şi averea cealaltă a familiei să fie cruŃată şi apărată. Aceia îi şi
promiseră cruŃare. Iluzie tristă. În altă zi familia începu să scoată hainele din ascunzători, însă
nu apucară să le aducă în casă, pe când iată că vin câŃiva secui şi trăgând cele două cară ale
familiei de înaintea grânarului, încărcară toate hainele pe car şi cu acele cereale, caşiuri, slănini,
era brânza fiind în standuri mari pe care nu le putea scote din celariu, le sparseră, apoi brânza o
înfundară în feŃe de perini luate din paturi; în fine sparseră şi buŃile cu vin, apoi îl turnară ca
dintr-o baltă în vase mai mici ca să-l duca cu ei; după aceea mergând în stupină trântiră stupii de
pământ şi luară din ei numai fagurii cei plini. Tot atunci secuii au mânat cu ei si vitele aflate în
grajduri şi curte; până si hainele preotesei tinere ascunse la Iakab Sándor au fost denunŃate şi
apoi răpite. Aşa membrii familiei au rămas numai cu veşmintele pe care le avea pe trup, iar din
cealaltă avere a scăpat numai un car cu şase boi, cu care servitorii erau duşi în aceea zi la
pădure, iar după aceea acest rest de avere a fost Ńinut în ascuns pe aicea. Secuii adică pe cât timp
au stat acolo în lagăr, veneau în toate zilele ca să caute pe parohul Nicolae VlăduŃiu, era intr-o zi
cocişiul care şi el era secui, ştiind unde sunt preŃioasele familiei, le-a denunŃat şi pe acelea; au
scăpat numai banii îngropaŃi.
Într-o zi venind iarăşi nişte secui aflară pe micii Ana şi Iuliu dormind pe paie, coperiŃi
cu un cojoc. Un secui voind să străpungă capul lui Iuliu cu lancea nu-l nimeri, decât îi sângeră
numai obrazul şi lancea se înfipse în pământ, după aceea luă pe prunci şi îi aruncă goi afară pe
nea (zăpadă), căci era iarnă în Decembrie. Văzând că nu pot pune mâna pe preot şi că soŃia lui
nu ştia să spună unde se află, o luară pe aceasta grea mare precum era, că să o spânzure de
grinda, iar alŃii propuseră să o ducă cu ei în castre şi aşa maltratată şi batjocorită o duseră până
în mijlocul satului. În acele momente supreme unui Ńigan cunoscut în sat de om isteŃ, fiindu-i
milă de preoteasa zise secuilor, că mai bine să-şi vază de ceva merinde la drum, căci iată lagărul
lor pleacă mai departe. Secuii crezură şi lăsând pe preoteasa intrară pe la casele oamenilor ca
să-şi ia merinde. Atunci Ńiganul apucă iute cu preoteasa în altă parte şi o ascunse la un armen
într-un lădoi de cele mari, în care ardelenii noştri Ńin grâu sau alte cereale. Altă dată preoteasa
tânără se ascunsese afund într-o jireda de paie, dar secuii venind iar, înfigeau lăncile în paie ca
să o afle, să o ucidă.
Nu peste mult preoteasa născu pe fiul său Valeriu, dar ne mai fiind sigură nici pe o zi de
viaŃa, s-a decis ca să meargă cu pruncii la părinŃii săi în VinŃ şi a plecat cu carul şi cu boii
rămaşi, luând cu sine si pe un şerb credincios, iar pe pruncul de curând născut l-a putut boteza
numai în castrele româneşti de la Atientisi (Czintos) în comitatul Albei de la stânga Mureşului.
După multe suferinŃe şi călătorii în cap de noapte, pe ger tare, preoteasa ajunse cu
pruncii săi la Cricău (Krakd) nu departe de Alba Iulia, pe unde erau gloate din legiunea lui
I. Axente. Acolo românii crezând că preoteasa Maria VlăduŃiu ar fi cine ştie ce doamnă de
ungur şi spioană, era pe aci se-i ascundă soarele31) Dumnezeu însă voise ca unul dintre tribuni să
o recunoască îndată ce o văzu şi aşa luând-o sub scutul său, în loc de a o conduce dincolo de
Alba-Iulia la VinŃ, fu îndreptată şi condusă în munŃi la bărbatul său, unde la început a stat câtva
în Zlatna, după aceea în Roşia şi apoi tot în Câmpeni până în vara anului 1849 când s-au întors
cu toŃi ai lor acasă la Bogata, unde îi aştepta o mare dezolaŃiune.
Secuii cât au stat în lagăr au mers şi au treierat (imblatitu) stogurile de grâu ale
preotului, apoi productul l-au aşezat în grânari sub încuietoare şi sigil sub pedeapsă de moarte,
„daca s-ar atinge cineva de acea avere a lor"; iar preotesei bătrâne şi celorlalŃi căseni le-au
permis din mare graŃia ca să mănânce mălai şi mămăligă. Secuii însă n-au avut timp să consume
sau să ducă grâul cu sine, că-ci a trebuit să o i-a de acolo în altă parte. Ei însă au maltratat rău si
pe bătrână, iar odată au puso cu capul pe pragul uşi ca să îl taie cu securea.
După pacificarea Ńări parohul N. VlăduŃiu apucându-se din răsputeri de economie,
îndată în anii de întâi a început a se desdăuna de o parte a pierderilor sale; dar soŃia sa
cutremurată întru toată fiinŃa sa prin maltratările în care văzuse moartea cu ochii săi, alterată
foarte şi prin călătoriile făcute pe ger cumplit, pătrunsă şi de supărare cauzată prin atâtea
pierderi, de cum s-a întors acasă, rău sa mai simŃit sănătoasă, până când Dumnezeu o cheamă la
sine în 24 Februarie 1851, după ce născuse pe al cincilea prunc Iuniu, pe care însă după doi ani
l-a chemat mama sa la sine. Aşa preotul N. VlăduŃiu rămase văduv cu doi prunci în viaŃă, Ana şi
Iuliu, căci alŃi trei muriseră de mici. De atunci dânsul nu mai văzu zi bună; îşi iubise prea mult
consoarta, decât ca să o mai poată uita vreodată. Am văzut mai sus că arhiereul său îl onorase cu
titlu de vice-protopop. Acela însemna, că pentru meritele sale către dinastie şi monarhie a fost
decorat din partea monarhului nostru cu crucea de aur cu corona ordinului Francisc Iosif I, iar
de la împăratul Rusiei îi venise decoraŃiunea pe care o avea şi protopopul Simion Balint. Tote
acele distincŃii frumoase nu era nici-o consolare pentru Nicolae VlăduŃiu, ca să tacem ca pentru
pierderile sale materiale nu a fost desdăunate cu nimic de către nimeni pe lume. Tocmai din
contră, în anii următori denunŃat fiind şi VlăduŃiu ca şi alŃi români în mod infam, în loc de
recunoştinŃă i s-a calcat casa de câteva ori cu gendarmi, căutând la el scripte străine şi alte
fantasii de ale despotismului, până şi prin poduri, după ce mai întâi încercaseră să-l facă
denunŃat anume asupra parohului Iosif Lazaru din Ernotu, frate mai mare al fostului consilier
gubernial Alexandru Lazăr, un preot din cei mai blânzi şi mai retraşi de către orice agitaŃiune
politică32).
Mai târziu, între anii 1860 şi 1864 vrăşmaşii au dat foc de patru ori la averea sus
numitului paroh, i-au şi furat din grâu, până ce îl şi sărăciseră.
Ne-ar plăcea să cunoaştem bărbaŃi romani mai mulŃi, care după ce vor fi trecut prin
atâtea adversităŃi şi suferinŃe fără nume, să nu fi căzut cu spiritul şi să nu dispere de viitor.
Nicolae VlăduŃiu căzuse într-o melancolie grea, care îl făcea ca să-si caute distracŃie în afară şi
să-şi aline durerea sufletului cu băutură. Daca el nu a căzut în o misantropia estremă, ca să
înconjoare pe toată omenimea, sau să se poată afla de o parte în sentimentele sale religioase, de
31
Au mai păŃit aşa şi alte persoane de români cu gardişti români şi cu primari ai comunelor, mai ales
dacă nu aveau paşaport de la comitet sau încăi salva-guardia de la vreun prefect. Chiar şi redactorul
acestei foi er să o paŃească în Vistea de jos în comit. Făgăraşului.
32
Vezi mai sus scrisoarea colonelului br. Heidte.
alta într-o împrejurare, că oamenii din poporul propriu, români şi maghiari fără distincŃie,
alergau la el nu numai din Bogata, ci şi din alte comune vecine în toate necazurile lor, ca să
ceară învăŃătură şi apărare contra asupritorilor, pe care o şi aflau, prin care însă asupritorii se
înverşunau asupra lui si îi făceau rele multe.
In 8 Februarie 1872, parohul Nicolae VlăduŃiu căzu în morbul periculos al pleumoniei
(aprindere de plumâni) în urma căruia în 17 aceleiaşi luni îşi dete sufletul în mâinile Tatălui
ceresc, după ce cu puŃin mai înainte îşi văzuse căsătorit şi pe bravul şi mult iubitul său fiu Iuliu,
care în anul precedent ca jurist apucase a depune şi examenul de stat. Fiul şi fiica răposatului îşi
împliniră cea din urma datorinŃă firească cu iubire şi pietate demnă de ei, de părinŃii deşi toată
familia lor stimată şi respectată totdeauna de către tot poporul care le venea în contact cu
membrii ei.
Era noi, contemporani ai lui Nicolae VlăduŃiu care am cunoscut de aproape
devotamentul lui absolut pentru cauza noastră naŃională, realitatea sa patriotică, credinŃa sa
neclătită către tron, noi aceşti foşti camarazi în luptele lui, cu ce să-i răsplătim cel mai puŃin
sacrificiile materiale ale lui depuse pe altarul patriei şi al naŃiuni? O răsplată ca aceasta, tocmai
de ar fi posibilă, ar veni prea peste măsura târziu din partea noastră.
Tot ce se poate de la noi astăzi, după 36 de ani computaŃi de la 1849 încoace este, ca să
depunem în memoria lui acest monument scris, dar foarte modest în coloanele organului
asociaŃiuni noastre, să-i înscriem numele lui pentru totdeauna în catalogul martirilor libertăŃi
drept înŃelese.
Bibliografie
Baciu 1977 – P. Baciu, Prefectul Câmpiei ardelene, Bucureşti, 1977.

BariŃiu 1886a – G. BariŃiu, Nicolae VlăduŃiu, preot, fost prefect în
1848-49, suferinŃele lui, în Transilvania, XVII, 1-2, 1886,
p. 5-10.
BariŃiu 1886b – G. BariŃiu, Nicolae VlăduŃiu, preot, fost prefect în
1848-49, suferinŃele lui, în Transilvania, XVII, 3, 1886,
p. 1-7.
Bănescu 1910 – N. Bănescu, Gheorghe BariŃ. Rolul său în cultura
naŃională, Vălenii de Munte, 1910.
Bocşan, Gräf 2003 – N. Bocşan, R. Gräf, RevoluŃia de la 1848 în MunŃii
Apuseni. Memorialistică, Cluj-Napoca, 2003.
Bocşan, Leu 1988 – N. Bocşan, V. Leu, Memorialistica de la 1848 în
Transilvania, Cluj-Napoca, 1988.
Bocşan, Leu 2000 – N. Bocşan, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania
în memorialistică, Cluj-Napoca, 2000.
Dumbrăvescu 2014 – N. Dumbrăvescu, Aspecte ale RevoluŃiei de la 1948-1849
în localitatea Chirileu judeŃul Mureş, în vol. coord.
D. Sinaci, E. Arbonie, AdministraŃie românească
arădeană. Studii şi comunicări din Banat-Crişana, vol.
IX, Arad, 2014, p. 703-719.
Dumbrăvescu 2015a – N. Dumbrăvescu, Pagini de memorialistică măruntă
despre prefectul Ioan Axente Sever, în AstS, III, 5, 2015,
p. 55-71.
Dumbrăvescu 2015b – N. Dumbrăvescu, Revista Transilvania (1868-1878) sursă

documentară pentru cunoaşterea RevoluŃiei de la 1848-1849
din Transilvania, în vol. coord. N. Dumbrăvescu, Tinerii
istorici şi cercetările lor, vol. II, Cluj-Napoca, 2015,
p. 53-68.
Dumbrăvescu 2016 – N. Dumbrăvescu, Din memorialistica măruntă a
RevoluŃiei de la 1848-1849 din Transilvania. Însemnări
despre Avram Iancu, în Apulum, LIII, 2016, p. 159-179.
Hancu 2012 – A. Hancu, Drama Ardealului 1848-1849. Mărturii.
Pierderi umane şi materiale în timpul RevoluŃiei şi
Războiului Civil în Transilvania centrală, Târgu Mureş,
2012.
Hangiu 2008 – I. Hangiu, Presa românească de la începuturi până în
prezent. DicŃionar cronologic 1790-2007, vol. I,
Bucureşti, 2008.
Lazăr 2014 – I. Lazăr (coord.), RevoluŃia românilor din Transilvania
1848-1849. Rapoartele prefecŃilor revoluŃiei Avram Iancu,
Ioan Axente Sever, Simion Balint, Deva, Cluj-Napoca,
2014.
Mihu 2012 – E. Mihu, Un apel către cei morŃi. Rapoartele preoŃilor
greco-catolici 1848-1849, Blaj, 2012.
Moldovan 2014 – I. Moldovan, Din întâmplările vieŃii. Note şi schiŃe, EdiŃie
îngrijită şi studiu introductiv de N. Dumbrăvescu,
Cluj-Napoca, 2014.
Moldovan 1895 – V. Moldovan, Memorii din 1848-49, Braşov, 1895.
NeamŃu 1992 – G. NeamŃu, ContribuŃia lui George BariŃ la RevoluŃia de
la 1848-1849, în AIIC, 1992, p. 17-30.
NeamŃu 2011 – G. NeamŃu, George BariŃiu gazetele şi procesele sale
politice, Cluj-Napoca, 2011.
NeamŃu, Tutula 2008 – G. NeamŃu, V. Tutula, Aspecte militare şi pagini
memorialistice despre RevoluŃia şi Războiul Civil din
Transilvania 1848-1849, Cluj-Napoca, 2008.
Netea 1966 – V. Netea, George BariŃiu. ViaŃa şi activitatea sa,
Bucureşti, 1966.
Olteanu 1972 – I. Olteanu, Momente din activitatea prefectului de câmpie
Nicolae VlăduŃiu, în Apulum, X, 1972, p. 397-406.
Ranca 1996 – I. Ranca, Avram Iancu pe Baricadele Apusenilor, Târgu
Mureş, 1996.
Ranca, NiŃu 1974 – I. Ranca, Valeriu NiŃu, Avram Iancu. Documente,
Bucureşti, 1974.
Răduică, Răduică – G. Răduică, N. Răduică, DicŃionarul presei româneşti
1996 (1731-1918), Bucureşti, 1996.
Teodor 1972 – P. Teodor, Avram Iancu în memorialistică, Cluj-Napoca,
1972.
From the “Small Memoirs” of the 1848-1849 Revolution from Transylvania. Notes
About the Prefect of the Câmpia Legion, Nicolae VlăduŃiu
Abstract
The numerous memorialist papers appeared during the second half of the 19th
century and the first decades of the 20th century about the 1848-1849 Revolution
analyze apart from the revolutionary events of that year a series of aspects related to the
life and activity of its leaders of which we can mention Avram Iancu, Ioan Axente
Sever, Nicolae VlăduŃiu, Ioan Buteanu and so on. So through this article we aim at
bringing into the historians and history hobbyists attention a brief narration of „small
memoirs” dedicated to the prefect of the Campia Legion, Nicolae VlăduŃiu, written by
the Nestor of the Romanian press from the second half of the 19th century, George BariŃ,
and published in the pages of the Transylvanian journal from 1886, the main press
organ belonging to Astra.
This paper of “small memoirs” brings a valuable contribution to a better
knowledge of family VladuŃiu’s from Bogata of Mureş roots and genealogy, of his
intellectual formation, of the priest's participation into the revolutionary events from
1848-1849 and also of the sufferance and the material losses endured by him and by his
family during the revolution and during the next period (Fig. 1-3). As a conclusion,
taking as a starting point this memorialist paper written by George BariŃ, the pieces of
information provided by Isaia Moldovan in his memoirs, the information offered by the
prefect of the Third Field Legion, Vasile Moldovan and those identified in the reports of
the prefects Avram Iancu, Ioan Axente Sever and Simion Balint, we can re-make the
life and the activity of the prefect of the Câmpia Legion, under all aspects as it has been
reflected in the collective memory of some comrades-in-arms during the revolution and
of some other people who have met him in different life aspects.
Fig. 1. Chart with the damages suffered by Nicolae VlăduŃiu’s family during the
1848-1849 Revolution from Transylvania
Fig. 2. Chart with the damages suffered by priest Nicolae Simonfi’s family during the
Fig. 3. Chart with the damages suffered by priest Isaia Moldovan’s family during the
DEALUL CETĂłII DEVA ÎN ADMINISTRAREA SOCIETĂłII
DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE A COMITATULUI
HUNEDOARA
CRISTINA BODÓ
emesbod@yahoo.com
Cuvinte cheie: societate de istorie, comitatul Hunedoara, Deva, Dealul CetăŃii, Deva,
Téglás Gábor
Keywords: historical society, Hunedoara County, Deva, Dealul CetăŃii, Téglás Gábor
Unul dintre obiectivele SocietăŃii de Istorie şi Arheologie a comitatului

Hunedoara, înfiinŃată în 1880, l-a reprezentat punerea în valoare a monumentelor de
pe teritoriul comitatului. De la bun început atenŃia membrilor acesteia a fost atrasă de
ruinele cetăŃii Deva, aflate într-o stare de conservare precară în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea. Prin urmare, la propunerea lui Téglás Gábor, se fac demersuri
pentru a primi în administrare Dealul CetăŃii, pentru a conserva şi restaura ruinele, a-l
împăduri şi a amenaja alei, pentru a-l transforma într-un loc atractiv pentru vizitatori.
După o serie de negocieri, în 1886 Societatea de Istorie şi Arheologie a
comitatului Hunedoara ia în chirie Dealul CetăŃii de la Ministerul FinanŃelor, iar în
1893 îl cumpără, pentru 500 frt.
Secolul al XIX-lea a fost martorul înfiinŃării societăŃilor, asociaŃiilor culturale

din Transilvania – cu diverse denumiri – care au avut printre obiectivele principale
punerea în valoare a moştenirii şi a valorilor culturale, istorice, etnografice, prin
constituirea de muzee care să funcŃioneze în cadrul lor. BogăŃiile comitatului Hunedoara
au atras atenŃia oamenilor de cultură, astfel că nici acest spaŃiu nu putea să rămână în
afara spiritului epocii.
După câteva încercări eşuate, pe 13 mai 18801 are loc Adunarea generală de
constituire a asociaŃiei hunedorene care va primi numele de Societatea de Istorie şi
Arheologie a comitatului Hunedoara (Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat).
Statutul SocietăŃii, adoptat în cadrul adunării, a fost trimis pentru aprobare pe 17 iunie
Ministerului de Interne de la Budapesta. Răspunsul a venit la 12 octombrie 1880,
documentul cu numărul 44215, cerându-se realizarea câtorva modificări. Forma finală a
Statutului a fost aprobată de ministerul de resort pe 8 decembrie 18802.
Scopul SocietăŃii, precizat în paragraful 3 al Statutului, era acela de „a arunca
lumină asupra trecutului şi prezentului comitatului Hunedoara”. Astfel, urma să se
acorde un interes deosebit monumentelor istorice şi ale naturii, pieselor cu valoare
istorică, celor de port popular, arhivelor familiale şi, în general, obiectelor legate de
istoria comitatului3.
1
SJHAN, FSIACH, Dosar 2, f. 1r.
2
Kun 1882, p. 149.
3
SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 2, f. 3v.-4r.
288 Dealul CetăŃii Deva în administrarea SocietăŃii de Istorie
Conducerea SocietăŃii era asigurată de un Comitet director, care se întrunea

lunar şi lua deciziile privind activitatea curentă a SocietăŃii, şi un corp de funcŃionari –
preşedinte şi vicepreşedinte, secretar, bibliotecar, jurist, casier, directorul muzeului4.
Adunarea generală a SocietăŃii se întrunea o dată pe an5.
Primii ani au fost dedicaŃi activităŃii de organizare: stabilirea relaŃiilor cu alte
societăŃi de profil din Ńară, dar şi din străinătate, aprobarea unui Regulament de
funcŃionare, definirea unor linii directoare, aducându-se chiar modificări Statutului,
căutarea şi stabilirea unui sediu pentru adăpostirea pieselor muzeale, respectiv a
bibliotecii şi a arhivei SocietăŃii. De asemenea, se fac eforturi pentru ordonarea
obiectelor arheologice şi a documentelor aflate în patrimoniu (primite prin donaŃii sau
achiziŃionate), începe activitatea de salvare şi recuperare a unor obiecte, salvarea unor
monumente antice sau medievale din comitat, strângerea de informaŃii privind valorile
comitatului, realizarea unui fond de carte şi a unui muzeu deschis publicului6.
În cadrul adunării generale şi a şedinŃelor Comitetului se fac propuneri de acŃiuni
prin care să se restaureze şi să fie puse în valoare diferite monumente din comitat.
Printre primele astfel de iniŃiative se numără cele din cadrul adunării generale
din 1881, când dr. Arányi Lajos propune restaurarea completă a castelului de la
Hunedoara. Din cauza condiŃiilor economice date, Arányi credea că guvernul nu va
aloca fonduri pentru aşa ceva, astfel că cere ca Societatea să încerce să rezolve asta prin
sfera proprie7. Tot atunci, Téglás Gábor a propus ca Societatea să salveze ruinele cetăŃii
din Deva de la distrugerea definitivă şi, prin panouri cu explicaŃii care să fie aşezate în
punctele mai importante ale cetăŃii, să dea informaŃii referitoare la istoria acesteia8.
Ambele iniŃiative au fost transmise Comitetului Director, pentru ca acesta să întreprindă
paşii necesari şi să ia măsuri în vederea derulării acestor proiecte 9.
Cele două propuneri au fost discutate în şedinŃa comitetului din 20 iulie 188110.
În ceea ce priveşte iniŃiativa lui Téglás, s-a hotărât intervenŃia pe lângă Ministerul
FinanŃelor, proprietar la acel moment al Dealului CetăŃii, pentru cedarea dreptului de
decizie asupra acestuia SocietăŃii, respectiv oraşului Deva, pentru ca împreună să se
ocupe de plantarea de copaci pe Dealul CetăŃii şi de conservarea ruinelor11. Ministerul
FinanŃelor (prin DirecŃia de Bunuri) a răspuns că ruinele cetăŃii Deva sunt deja date în
chirie12; însă Ministerul declară că, după ce trece perioada de închiriere, sfârşitul lunii
decembrie 1885, este dispus să treacă asociaŃiei hunedorene dreptul de folosire a
terenului în discuŃie, cu condiŃia ca Societatea să plătească o chirie de 10 forinŃi (frt) pe
an, să plătească impozitele aferente, iar în cazul plantării de copaci, aceştia să intre în
proprietatea Tezaurariatului13.
În anul 1885 se reiau demersurile, iar în iunie adunarea generală este informată
că începând cu data de 1 ianuarie 1886 Dealul CetăŃii va fi predat, în chirie, SocietăŃii14.
Probabil că lucrurile, totuşi, trenau, deoarece, pe 14 octombrie 1885, Comitetul decide
4
SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 2, f. 5r.
5
SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 2, f. 7r-8r.
6
Bodó 2012, p. 375.
7
8
9
10
SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 2, f. 45v.
11
12
SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 41, f 3r.
13
Kun 1884, p. 83-84.
14
Kun 1888, p. 120.
Cristina Bodó 289
să ceară DirecŃiei de Bunuri grăbirea încheierii contractului şi preluarea Dealului

CetăŃii, iar preşedintelui comisiei pentru împădurire, Barcsay Kálmán, să întrunească
membrii comisiei respective15.
Lucrurile s-au concretizat la data de 4 noiembrie 1885 când secretarul
SocietăŃii prezintă contractul referitor la Dealul CetăŃii, trimis de către instituŃia
comitelui Hunedoarei.
Pe 2 decembrie 1885, purtătorul de cuvânt al comisiei numite în problema
închirierii Dealului CetăŃii, Boros Elek, prezintă situaŃia din acel moment. Conform
acestuia, cheltuielile aferente (impozitul terenului, bugetul pentru lucrările de
împădurire, supravegherea şi îngrijirea Dealului) presupuneau un efort pe care
Societatea l-ar putea susŃine foarte greu. De aceea acesta propune Comitetului să se
adreseze autorităŃilor oraşului ca să decidă cu cât pot contribui la sprijinirea acestei
întreprinderi „care se face, oricum, în primul rând, pentru interesul oraşului”. Abia după
primirea unui răspuns clar se putea încheia contractul16. Comitetul acceptă propunerea şi
însărcinează preşedinŃia cu punerea ei în practică17. Contractul de închiriere al Dealului
CetăŃii s-a semnat pe parcursul anului 1886.
Odată cu adresa ministrului Trefort Ágoston, din 4 mai 1887, ce comunica
propunerea Ministerului FinanŃelor de a ceda SocietăŃii proprietatea Dealul CetăŃii
„pentru totdeauna”18, comitetul ia act şi cere Comisiei pentru cetate să facă propuneri
referitoare la această chestiune19. În iunie, în şedinŃa de comitet, dr. Sólyom-Fekete
Ferencz prezintă documentul redactat de trimişii oraşului, care evaluează Dealul
CetăŃii şi teritoriul ce Ńine de el la 523 frt20. Preşedintele comisiei afirma şi faptul că,
pentru transformarea zonei în parc, ar mai fi necesar să se cumpere un teren de 6
iugăre – Comitetul împuterniceşte comisia să întreprindă demersurile necesare pentru
cumpărarea întregii suprafeŃe şi decide alocarea a 600 frt în aceste sens21.
În iulie acelaşi an au început discuŃiile cu Ministerul FinanŃelor, prin
intermedierea Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, în vederea obŃinerii
teritoriului Dealului CetăŃii, prin cumpărare22. Negocierile s-au purtat de-a lungul mai
multor ani până a fost găsită formula convenabilă tuturor părŃilor.
În şedinŃa de comitet din 5 februarie 1890, DirecŃia de Bunuri de la Arad a
informat că este dispusă să vândă Dealul CetăŃii către Societate cu suma de 500 frt.
Comitetul a acceptat această sumă şi a cerut preşedinŃiei să înceapă demersurile
necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare23. Conform procesului-
verbal al şedinŃei din 6 iulie 1890, Comitetul Director a transmis DirecŃiei pentru Bunuri
că acceptă prin contract unele condiŃii împovărătoare, dar nu este de acord cu înscrierea
lor în cartea funciară. Prin urmare, din cauza faptului că în contract se prevede
menŃionarea în cartea funciară a acestor sarcini, consideră că acesta nu se poate semna
şi a însărcinat Comisia formată din dr. Sólyom-Fekete Ferencz, László Ignácz şi Kun
Róbert cu rezolvarea chestiunii24.
15
16
17
18
Kun 1889, p. 145.
19
20
21
22
Kun 1889, p. 148.
23
Mailand 1891, p. 131.
24
Mailand 1891, p. 135.
Într-un final, după alŃi trei ani, pe 10 iunie 1893, cu ocazia adunării generale,
preşedintele anunŃă că ministrul cultelor şi instrucŃiunii publice, Csáky Albin, a oferit un
ajutor de 500 frt SocietăŃii ca apreciere a activităŃii acesteia. S-a decis ca aceşti bani să
fie folosiŃi pentru cumpărarea Dealului CetăŃii, în vederea protejării ruinelor şi a
teritoriului fortificaŃiei. Sólyom-Fekete a fost însărcinat cu rezolvarea achiziŃiei25, iar
Comitetul Director din 5 iulie 1893 întăreşte această decizie. Documentul de vânzare
cumpărare a fost semnat pe 17 iulie 1893, între împuterniciŃii SocietăŃii şi Ministerul
FinanŃelor26.
Cele mai importante prevederi ale acestuia sunt27: Societatea de Istorie se obligă
să împădurească terenul care a reprezentat obiectul vânzării-cumpărării, să îngrijească
copacii existenŃi şi să folosească terenul doar ca loc pentru plimbare şi recreere; în cazul
în care această prevedere va fi încălcată, adică se va folosi sau valorifica într-un mod
neconform cu obiectivul prevăzut, întregul teren cumpărat, cu toate eventualele
investiŃii făcute, fără nicio despăgubire, se va întoarce în proprietatea Ministerului
FinanŃelor. De asemenea, s-a stabilit ca, în cazul în care Societatea se destramă, îşi
încetează activitatea sau se contopeşte într-o altă asociaŃie, dreptul de proprietate asupra
bunurilor imbobile în discuŃie trece asupra oraşului Deva, cu condiŃia continuării
împăduririlor, a întreŃinerii ruinelor şi a plantaŃiilor existente şi cu obligaŃia utilizării
exclusive ca loc de recreere. Dacă oraşul nu îşi asumă aceste obligaŃii, Dealul CetăŃii
revine Ministerului FinanŃelor.
Conform prevederilor contractului, după plata celor 500 frt, Dealul CetăŃii a
trecut în proprietatea SocietăŃii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara, iar
intabularea s-a făcut după 12 ani, în 190528.
Membrii SocietăŃii doreau să facă din Dealul CetăŃii un loc atractiv pentru
locuitorii oraşului – prin transformarea sa într-un parc, cu alei îngrijite, plantarea a
diferite specii de arbori şi conservarea ruinelor. Pentru îndeplinirea acestor obiective
încep să ia măsuri încă pe parcursul anului 1885, căutându-se soluŃii pentru finanŃare.
Astfel, s-a apelat la autorităŃi pentru: obŃinerea forŃei de muncă ieftine reprezentată de
deŃinuŃi; obŃinerea de puieŃi prin donaŃii; cointeresarea autorităŃilor oraşul, în vederea
contribuŃiei la costurile amenajărilor. În acelaşi timp, s-au organizat întruniri, „seri
dansante”, pentru strângerea de donaŃii.
Pe 14 octombrie 1885, în şedinŃa de comitet amintită mai sus, s-a citit şi adresa
nr. 5298 din 15 septembrie 1885 a DirecŃiei Generale Sanitare de la Târgu Mureş – prin
care împădurirea Dealului CetăŃii şi asanarea lacului sărat aflat la baza sa sunt declarate
necesare din punct de vedere sanitar. Astfel, s-a luat decizia ca pentru realizarea acestor
obiective să se permită folosirea deŃinuŃilor29. În legătură cu aceasta se citeşte şi adresa
6342 din 29 septembrie 1885 a lui Horváth Simon, jurist regal din Deva, prin care este
informată preşedinŃia că deŃinuŃii necesari sunt puşi la dispoziŃie pentru 5 kreutzer (kr)
de deŃinut şi 40 kr pentru pază30.
Pe 3 februarie 1886 s-a citit scrisoarea lui Szengel Daniel, pădurar din Orăştie,
adresată Comitetului, prin care oferea 1.500 bucăŃi de puieŃi de brazi, pentru
împădurirea Dealului CetăŃii, promiŃând că va participa cu plăcere şi la lucrările de
25
Téglás 1897, p. 138.
26
Ballun 1909, p. 59.
27
Ballun 1909, p. 59-60.
28
Ballun 1909, p. 60.
29
30
Cristina Bodó 291
plantare31. Comitetul mulŃumeşte pentru această donaŃie, dar la acel moment nu se putea
folosi de ea, deoarece contractul de închiriere nu era încă finalizat, Dealul nefiind
efectiv în administrarea SocietăŃii32 (deşi contractul de închiriere este datat 1 ianuarie
1886, el a fost semnat, efectiv, ceva mai târziu).
În anul următor semnării contractului de închiriere, pe 6 aprilie 1887, comisia
numită să supravegheze lucrările de pe Dealul CetăŃii prezintă un raport cu situaŃia de
la acel moment33. Lucrările se desfăşurau intens, pe pantele dealului fiind tăiate alei
pentru plimbare, fuseseră plantaŃi mii de puieŃi şi erau comandate bănci34, iar
cheltuielile fuseseră acoperite de cei 100 frt aprobaŃi în acest scop de adunarea
generală a oraşului Deva35. Comitetul Director a luat act de raport şi împuterniceşte
preşedinŃia să scoată în avans 50 frt din casieria SocietăŃii pentru continuarea
lucrărilor, ca nu cumva din lipsa banilor acestea să se oprească36.
ActivităŃi de acest tip au continuat şi în perioada următoare, în paralel cu
demersurile privind luarea în proprietate a obiectivului. A fost înfiinŃată o comisie care
avea ca principal obiectiv coordonarea activităŃilor de punere în valoare a Dealului
CetăŃii, iar cel care primeşte şi îşi asumă responsabilitatea de a conduce lucrările şi s-a
îngrijit de punerea în practică a planurilor de amenajare a aleilor, conservare a ruinelor a
fost Hajduczky József, membru al SocietăŃii şi profesor de matematică la Şcoala Regală
Maghiară Superioară Reală din Deva37.
Periodic au fost organizate diferite activităŃi pentru a obŃine banii necesari
lucrărilor de pe Dealul CetăŃii şi, prin diverse mijloace, se încerca şi implicarea
comunităŃii locale. Articolele publicate în presa vremii subliniau faptul că resursele
SocietăŃii de Istorie erau insuficiente, aceasta având o arie de activitate mult mai mare
şi nu îşi putea investi fondurile doar pentru amenajarea Dealului CetăŃii. Prin urmare,
comunitatea deveană era chemată să se implice cât mai mult38. Interesul pentru ceea
ce se întâmplă cu Dealul CetăŃii este dovedit şi de participarea numeroasă la adunările
organizate pentru a discuta problemele puse de aceste lucrări şi modalităŃile de
creştere a fondurilor. Spre exemplu, în cadrul adunării organizate de László Ignácz din
primăvara anului 1889, la care au luat parte reprezentanŃi ai tuturor categoriilor
sociale, s-a decis constituirea comitetelor pentru organizarea de evenimente pentru
susŃinerea materială a amenajărilor de pe Dealul CetăŃii: lecturi publice, concerte,
comunicări pentru iubitorii de cultură şi petreceri de vară cu dans, care să colaboreze
cu comisia numită de Societatea de Istorie39.
În mai 1889, pe Dealul CetăŃii s-a Ńinut primul concert. În ciuda vremii
nefavorabile, „ce ameninŃa cu ploaia”, publicul a urcat în plimbare în număr mare, iar
venitul net rezultat (folosit pentru amenajarea aleilor) a fost de 3 frt40. O reprezentaŃie
muzicală organizată pe Dealul CetăŃii şi care, „fiind timp frumos, a atras numeroase
persoane la aer curat”, a adus fondului pentru promenadă 5 frt41. Balul comercianŃilor,
31
32
33
Kun 1889, p. 144.
34
35
36
37
Választmányi 1902, p. 117; Schreiber 2005, p. 12.
38
Hunyad, XIII, nr. 14, 30 martie,1889, p. 1.
39
Hunyad, XIII, nr. 15, 6 aprilie, 1889, p. 2.
40
Hunyad, XIII, nr. 22, 25 mai, 1889, p. 3.
41
Hunyad, XIV, nr. 18, 3 mai, 1890, p. 3.
din 1890, a adunat 22 frt 80 kr (predaŃi de Lengyel Miklós)42. Venitul net al „petrecerii
cu dans organizate de subofiŃeri” a fost de 33 frt 62 kr, sumă predată lui Hajduczky
József43. Pe 5 iunie, de la ora 5 după-masa, pe promenada situată lângă clădirea gării, s-
a organizat o petrecere cu dans, cu intrarea de 40 kr (pentru elevi şi copii – jumătate),
pentru creşterea fondului pentru amenajările Dealului CetăŃii44; puŃin mai târziu, au fost
încasaŃi 2 frt 80 krt câştigaŃi în urma concertului organizat de cârciumarul Mühlhoffer
Adolf (care a mai donat încă 5 frt)45.
În acelaşi timp, s-au primit diferite donaŃii, atât în bani, cât şi de puieŃi de
copaci şi arbuşti – de exemplu: 1.100 puieŃi de duzi, 1.050 fire de iederă, salcâmi
(amintiŃi în 1889)46, 100 bucăŃi de castani47 şi 500 de puieŃi de brazi48.
În acest context, amintim şi proiectul din 1896 al plantării unor „copaci
milenari” (a unui grup de conifere) pe Dealul CetăŃii, pentru care s-au alocat 100
forinŃi (astfel de „copaci milenari” a mai plantat Téglás Gábor în curtea Şcolii Regale
Maghiare Superioare Reale)49.
În plus, numeroase persoane, aparŃinând unor categorii sociale diverse, au
donat sume de bani între 20 kr şi 2 frt, în funcŃie de posibilităŃi, pentru lucrările de
plantare de copaci de pe Dealul CetăŃii50; printre donatorii din afara comitatului îl
amintim pe arhitectul Alpár Ignácz (proiectantul Palatului Administrativ, care se
construia în această perioadă), cu ocazia uneia dintre vizitele în oraş, a donat 1 frt pentru
promenada de pe Dealul CetăŃii51.
O ştire ce ne oferă indirect informaŃii despre planurile existente este cea privind
donaŃia extraordinară făcută de groful Thoroczkay Miklós pentru sala de dans care se va
ridica pe Dealul CetăŃii. Acesta a oferit un vagon de scânduri care trebuiau aduse de la
gaterul său din Petroşani52. Nu ştim dacă proiectul sub această formă a fost finalizat. În
schimb, avem informaŃii mai târzii despre existenŃa unei încăperi din lemn aflată în
incinta cetăŃii. În 1897 Societatea a reînnoit o poliŃă de asigurare pentru o clădire ridicată
pe stâlpi de lemn şi acoperită cu şindrilă, „de vară”, din interiorul cetăŃii53. Posibil să fie
acelaşi spaŃiu în care în 21 mai 1893 s-a planificat „o petrecere cu dans” în „spaŃiul
acoperit al cetăŃii”, pentru a suplimenta fondurile pentru lucrările planificate. Banii erau
necesari „deoarece ceea ce s-a strâns până la acel moment s-a utilizat pentru curăŃenia
de primăvară, lucrările de plantare şi acoperirea deficitului din anul precedent”54.
În anul 1889, Comisia pentru Dealul CetăŃii decide realizarea unui tunel, a cărui
lungime va fi de 18-20 m, în stânca ce se ridica în partea de jos a dealului, aceasta fiind
singura variantă de a uni aleile realizate până în acel moment55. Uneltele şi praful de
42
Hunyad, XIV, nr. 7, 15 februarie, 1890, p. 5.
43
Hunyad, XIV, nr. 8, 22 februarie, 1890, p. 3.
44
Hunyad, XIV, nr. 22, 31 mai, 1890, p. 3.
45
Hunyad, XIV, nr. 29, 19 iulie, 1890, p. 3.
46
47
48
49
Hunyad, XX, nr. 15, 11 aprilie, 1896, p. 3.
50
Hunyad, XI, nr. 18, 30 aprilie, 1887, p. 3; Hunyad, XI, nr. 19, 7 mai, 1887, p. 3; Hunyad, XIII,
nr. 20, 11 mai, 1889, p. 3.
51
Hunyad, XIV, nr. 11, 15 martie, 1890, p. 3.
52
Hunyad, XIV, nr. 24, 14 iunie, 1890, p. 3.
53
54
Hunyad, XVII, nr. 20, 20 mai, 1893, p. 3.
55
Cristina Bodó 293
puşcă au fost primite ca donaŃie56. Lucrările au debutat la începutul lunii mai, exploziile
răsunând în tot oraşul, iar la sfârşitul lunii august s-au finalizat în aşa măsură încât
doritorii puteau trece în siguranŃă prin acesta de pe o alee pe cealaltă, fără a fi nevoiŃi să
ocolească tot dealul57. Piatra rezultată a fost vândută, iar banii obŃinuŃi au acoperit o
parte din cheltuieli58. Tunelul a fost deschis oficial pe 1 septembrie 1889, ocazie cu care
s-a organizat şi o petrecere cu dans, cu taxa de intrare de 40 kr, în folosul propriului
fond. În caz de vreme nefavorabilă, petrecerea urma să se Ńină în sălile poligonului de
tir59. Colaborarea cu asociaŃia de tir a fost îndelungată, în avantajul ambelor părŃi;
spaŃiul amenajat al acesteia se afla la poalele Dealului CetăŃii, constând dintr-o grădină,
o sală de dans închisă şi alte două încăperi60.
Preocupării pentru amenajarea pantelor terenului i s-a adăugat, firesc, cea pentru
conservarea ruinelor cetăŃii. Acestea, pe anumite porŃiuni, se aflau deja într-o stare
destul de precară, astfel că au fost luate unele măsuri de urgenŃă.
În şedinŃa din 6 iulie 1890 au fost alocaŃi 100 frt pentru repararea porŃilor cetăŃii
care erau pe cale de a se prăbuşi61. Documentele ulterioare arată faptul că lucrările de
reparaŃie au fost realizate.
În şedinŃa din 26 aprilie 1902, la propunerea lui Téglás Gábor, Comitetul
Director a decis următoarele: curăŃarea curŃii cetăŃii, sprijinirea zidurilor slăbite pe
alocuri din cauza îngheŃului din iarnă, reconstruirea accesului din piatră de pe latura de
sud, adăugând o balustradă, marcarea prin panouri a drumului de acces mai uşor pentru
vizitatori, iar printr-un program multianual (cu sprijinul ajutorului de stat şi al comisiei
monumentelor) urma să se restaureze cetatea, respectiv să fie stopate distrugerile
ulterioare prin turnarea unui strat de ciment în partea superioară a zidurilor, umplerea
găurilor din pereŃi („aşa cum au văzut la Pompei”)62. Pentru a aminti de personalităŃile
care au trăit în cetate, s-a hotărât denumirea aleilor deja amenajate: Bethlen Gábor,
Zápolya János (Regele Ioan), Geszthy Ferencz, Dávid Ferencz, Széchy Mária, generalul
Ştefan Steinville63.
Cum am mai menŃionat, însărcinat cu coordonarea lucrărilor de pe cetate a fost
profesorul Hajduczky József. Acesta a prezentat, în şedinŃa de comitet din 22 iunie
1902, un prim raport asupra lucrărilor realizate în toamna anului 1900 şi în primăvara
anului 1901: au fost plantaŃi 160.000 de puieŃi de brad, iar cei de pe latura de nord s-au
prins aproape în întregime, în schimb pe latura de sud rezistă cu greu arborii, în ciuda
faptului că au fost plantaŃi deja de două ori, exceptând puieŃii plantaŃi din ghiveci sau
din şcoli, din care s-au prins cam 4.000 bucăŃi. Prin donaŃii de la fostul comite Bethlen
Miklós s-au mai primit conifere, aduse din străinătate, din care s-au prins 60 de bucăŃi;
astfel că au mai fost comandaŃi 200 de puieŃi din Silezia şi plantaŃi pe latura de nord.
S-au mai plantat 600 bucăŃi de arbori de pădure şi de grădină, mare parte de-a lungul
aleilor – majoritatea au rezistat, cu excepŃia a 40 arbori-lalea, dintre aceştia păstrându-se
doar şapte exemplare64.
56
57
Hunyad, XIII, nr. 40, 28 septembrie, 1889, p. 3.
58
Hunyad, XIII, nr. 40, 28 septembrie, 1889, p. 3.
59
Hunyad, XIII, nr. 35, 24 august, 1889, p. 3.
60
61
Mailand 1891, p. 136.
62
Választmányi 1902, p. 115-116.
63
Választmányi 1902, p.115-116.
64
În ceea ce priveşte ruinele, a început conservarea lor cu cei 100 frt oferiŃi de
Societatea de Istorie – sumă ce a fost rapid cheltuită. Un sprijin important a venit din
partea inginerului constructor Scheer, care a analizat toate ruinele, a stabilit care sunt
zidurile ce necesită intervenŃie urgentă, iar sub conducerea sa a fost reparat (şi sprijinit)
un zid mare în partea de sud, care nu ar mai fi rezistat niciun an. Apoi, a fost consolidată
o parte a ruinei aflată în interiorul cetăŃii şi care cândva a servit ca închisoare; s-a mai
reparat „marele şi frumosul zid din nord” şi câteva zone mai mici de zidărie. Lipsa
banilor a făcut ca lucrările să fie sistate.
Au avut loc discuŃii cu privire la degajarea dărâmăturilor. Principalul scop era
scoaterea la lumină a unor încăperi, dar şi evacuarea cantităŃii mari de pământ, care
putea provoca prăbuşirea acestora.
A devenit presantă şi construirea unei locuinŃe pentru paznic, unde să fie
adăpostite şi numeroasele unelte. Inginerul Scheer a realizat un proiect al unei mici case
în partea de jos a Dealului CetăŃii65.
IntervenŃiile au continuat şi în anii următori – în 1910 erau aproximativ 12 km
de alei amenajate, cu bănci de fier, şi fuseseră plantaŃi 160.000 de puieŃi de brazi şi alte
specii de copaci; iar pe latura de nord funcŃiona poligonul de tir civil66.
Cu ocazia diverselor lucrări realizate pe Dealul CetăŃii, au ieşit la iveală urme
ale locuirii din diferite epoci preistorice şi istorice, mai ales cu ocazia amenajării aleilor,
unele puncte fiind cercetate, cu rezultate interesante67.
În anul 1910 Societatea a finanŃat apariŃia lucrării lui Szabó Imre – Déva vára, în
2.000 de exemplare (1.300 în maghiară şi 700 în germană)68. Dintre acestea, câteva sute
de exemplare au rămas în biblioteca SocietăŃii. La propunerea directorului muzeului,
Mailand Oszkár, Comitetul director aprobă în 6 septembrie 1910 decuparea imaginilor
şi valorificarea lor la comercianŃii de cărŃi, ca o colecŃie de poze cu Dealul CetăŃii69.
Cum s-a mai precizat, şi oraşul era cointeresat în activităŃile de amenajare,
întreŃinere şi pază a Dealului CetăŃii. Un moment important l-a reprezentat decizia
adunării generale a oraşului Deva de a aloca suma necesară angajării unui paznic
permanent, la începutul anului 1900. În luna martie a aceluiaşi an postul fusese deja
ocupat. Paznicul „circula permanent pe pantele dealului şi, pe baza rapoartelor sale, îi
aşteaptă o amendă serioasă pe toŃi cei care distrug copacii sau plantaŃiile, sau, ieşind de
pe alei, provoacă alte distrugeri”. Presa locală a salutat această iniŃiativă, subliniind
faptul că „era şi cazul să se pună capăt distrugerilor de acolo”70. În ciuda măsurilor
luate, au mai avut loc şi accidente. În mai 1900, pe când o femeie se odihnea pe una
dintre băncile pe „aleea de jos a Dealului CetăŃii”, o bucată de stâncă, „de aproximativ
3 kg”, a căzut de pe deal şi a nimerit spatele băncii şi pe respectiva persoană în spate,
„provocându-i leşinul”. Din fericire spătarul băncii a protejat-o de o accidentare mai
gravă. Paznicul a susŃinut faptul că piatra a fost pornită de o persoană care ieşise de pe
aleile marcate şi s-a căŃărat pe stânci după păsări71.
65
66
Szabó 1910, p. 27-28.
67
Hivatalos 1911, p. 38; Balázs 1912, p. 43-60.
68
Hivatalos 1912, p. 64-65.
69
Hivatalos 1912, p. 65.
70
Hunyad, XXIV, nr. 13, 24 martie, 1900, p. 3.
71
Hunyad, XXIV, nr. 20, 12 mai, 1900, p. 3.
Cristina Bodó 295
În această perioadă, s-au mai avut în vedere şi proiecte de alt tip pentru
Dealul CetăŃii, a căror punere în practică a necesitat acordul şi contribuŃia
SocietăŃii hunedorene.
Astfel, în şedinŃa Comitetului director din 23 mai 1900 s-a discutat cererea
AsociaŃiei de tir ca, pentru poligonul de tir care urma să se amenajeze72, Societatea să
cedeze un teren potrivit pe partea de nord, înclinată, a Dealului CetăŃii. În aceste
condiŃii şi această zonă mai izolată a dealului se va însufleŃi, iar „cei care se vor plimba
pe acolo vor avea parte de distracŃie”. Cererea a fost acceptată, fiind trimisă o comisie,
formată din dr. Sólyom-Fekete Ferencz, Hajduczki József, juristul dr. Réthi Gyula şi
secretar, pentru a marca în schiŃa dealului locul ales şi să-l predea asociaŃiei de tir, cu
menŃinerea dreptului de proprietate73. Deşi s-a considerat că această investiŃie va
însufleŃi această parte a dealului, au fost exprimate îngrijorări referitoare la păsările ce
vor fi speriate de zgomotele provocate de arme şi la faptul că o parte din public va fi
reticent în a se plimba în zonă, din motive de siguranŃă74. În ciuda acestor reŃineri
proiectul a continuat, în august 1900 inaugurându-se acest poligon de trageri75.
La începutul secolului al XX-lea, în 1910, Biserica Unitariană a sărbătorit 400
de ani de la naşterea întemeietorului Dávid Ferenc. AcŃiunile pentru marcarea acestui
moment au debutat cu câŃiva ani înainte. La începutul anului 1908, episcopul unitarian
Ferencz József a propus ca „Cetatea Deva, unde Dávid Ferenc a murit, să fie marcată
printr-o placă comemorativă, iar în 1910 aceasta să fie descoperită”76, începând şi
corespondenŃa cu Societatea deveană. Pe parcursul aceluiaşi an, 1908, propunerea s-a
transformat într-o casă de rugăciuni, într-un loc potrivit sub cetatea Deva, iar dacă nu se
poate realiza până în anul 1910, se dorea ca măcar să se înceapă strângerea fondurilor.
În cele din urmă, Consistoriul general a decis construirea unei case de rugăciuni sau a
unei biserici77. Arhitectul clujean Pákei Lajos, membru al conducerii Bisericii
Unitariene, s-a implicat în realizarea acestor planuri şi în proiectarea viitoarei
construcŃii. Pe lângă corespondenŃa purtată între Episcopia Unitariană şi conducerea
SocietăŃii de Istorie, Pákei Lajos a venit de mai multe ori la Deva, pentru a se întâlni cu
reprezentanŃii SocietăŃii şi a alege împreună terenul pentru realizarea monumentului
comemorativ78.
Pe 23 august 1910 s-a dezvelit placa comemorativă din cetatea Devei – în cadrul
unui sinod, cu participare largă, inclusiv din SUA şi Anglia79. Cu această ocazie s-a
reluat şi ideea ridicării unei construcŃii comemorative, cei veniŃi din străinătate
strângând pe loc suma de 1000 de coroane. În continuare, însă, strângerea fondurilor
necesare proiectului a fost mai anevoioasă80.
Cum, în toată această perioadă, a existat un schimb de scrisori cu Societatea
hunedoreană, care şi-a dat acordul pentru acest demers81, la începutul lunii octombrie
1912 aceasta cere Bisericii Unitariene ca, împreună cu comisia desemnată de Societatea
de Istorie, să stabilească locul capelei care se va construi pe Dealul CetăŃii, să realizeze
72
Hotărâre luată la întrunirea din 17 martie 1900, sub conducerea lui Barcsay Kálmán.
73
Hivatalos 1900, p. 152.
74
Hunyad, XXIV, nr. 34, 18 august, 1900, p. 3.
75
Hunyad, XXIV, nr. 34, 18 august, 1900, p. 3.
76
Molnár 2005, p. 46-47.
77
Molnár 2005, p. 47.
78
Molnár 2005, p. 47.
79
Molnár 2005, p. 47.
80
Molnár 2005, p. 47.
81
Hivatalos 1914, p. 69-70.
un plan şi un proiect de contract referitor la dreptul de utilizare pentru totdeauna a acelui

teren82. Locul a fost stabilit, iar în martie 1913 Pákei Lajos a depus proiectul (Fig. 1),
care a fost trimis la Deva, să fie prezentat şi SocietăŃii de Istorie (pe 29 iunie 1913).
Locul ales se afla pe „latura Dealului CetăŃii, într-o zonă mai înaltă, care să domine
valea”83 (latura de sud a dealului).
Fig. 1. Planul prezentat de Pákei Lajos la Deva, pe 30 iunie 1913

(SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 41, f. 9)
În şedinŃa din 30 iunie 1913, comitetul a fost de acord cu proiectul („salută

proiectul”) şi acceptă propunerea privind locul ales – totul urmând a fi prezentat şi
adunării generale din septembrie anul în curs. De asemenea, comitetul a propus
următoarele completări ale documentului: terenul cedat va fi folosit doar pentru scopul
precizat; toate cheltuielile presupuse de tranzacŃie le va acoperi Biserica Unitariană, la
82
Molnár 2005, p. 49.
83
Molnár 2005, p. 50-51.
Cristina Bodó 297
fel, orice cheltuială presupusă de deŃinerea respectivului teren; dacă se găseşte înainte
de începerea construcŃiei un teren mai potrivit, Societatea îl va oferi pe acela84.
Trimişii Bisericii Unitariene de la Cluj, sosiŃi la Deva pe 30 iunie 1913,
împreună cu Székely Mózes (inspector silvic regal), Létay Ferenc (inginer silvic),
Mailand Oszkár, Tarján Kristof, avocatul dr. Leiner Mihály – din partea SocietăŃii de
Istorie – s-au deplasat la faŃa locului. Aceştia au propus două locaŃii: terasa aflată
imediat deasupra grădinii populare şi pe cea aflată puŃin deasupra acesteia. Astfel că au
decis ca mai întâi scheletul clădirii să fie înălŃat în ambele locuri, ca să se vadă unde este
mai indicat să se ridice85. Lucrările trebuiau să înceapă în anul următor şi, dacă era
posibil, să fie angajaŃi întreprinzători şi industriaşi locali. Bugetul necesar pentru capela
comemorativă, de proporŃii uriaşe, depăşea 100.000 de coroane.
Conform proiectului, mausoleul urma să aibă plan hexagonal, cu o cupolă
uriaşă, iar turnul 35 de metri înălŃime, cu terasă ce oferea posibilitatea unei panorame
deosebite pentru vizitatori. Se dorea ca frescele să fie pictate de Körösfıi-Kriesch
Aladár86, reprezentant de marcă al secesionismului maghiar. Lângă ea trebuia construită
şi o mică locuinŃă pentru preot. În faŃa clădirii era prevăzută o statuie a lui Dávid
Ferencz, iar împrejur amenajarea unui parc frumos. Avansul pentru cheltuieli trebuia
înaintat de Biserica Unitariană din Ardeal, restul urmând a fi strâns pe parcurs de la
credincioşi, inclusiv de la participanŃii unitarieni din Anglia şi Germania prezenŃi
la Congresul protestant de la Paris87. Începutul războiului va împiedica realizarea
acestui proiect.
După terminarea Primului Război Mondial, Societatea de Istorie şi Arheologie a
comitatului Hunedoara îşi încetează activitatea, transformându-se în Muzeul regional,
înfiinŃat prin decretul prefectului judeŃului Hunedoara, la finalul anului 1920. Toate
bunurile SocietăŃii (inclusiv Dealul CetăŃii), în perioada imediat următoare, vor fi
administrate de noua instituŃie, aflată în subordinea autorităŃilor judeŃene.
Abrevieri
SJHAN, FSIACH – Serviciul JudeŃean Hunedoara al Arhivelor NaŃionale,

Fond Societatea de Istorie şi Arheologie Hunedoara.
Bibliografie
Balázs 1912 – B. Balázs, Adatok a dévai Várhegy östörténetéhez, în

HTRTÉ, XXI, 2-4, 1912, p. 43-60.
Ballun 1909 – E. Ballun, Adatok a Hunyadmegyei Történelmi és
Régészeti Társulat 25 éves történetéhez (Ötödik közlemény),
în HTRTÉ, XIX, 2-3, p. 49-63.
Bodó 2012 – C. Bodó, Începuturile SocietăŃii de Istorie şi Arheologie a
Comitatului Hunedoara, în Sargetia (S.N.), III, 2012,
p. 371-385.
Hivatalos 1900 – Hivatalos értesítı, în HTRTÉ, XI, 1900, p. 151-152.
84
Hivatalos 1914, p. 77; SJHAN, FSIACH, Fond propriu, Dosar 41, f. 62r-62v.
85
Hunyadvármegye, XII, nr. 27, 6 iulie, 1913, p. 4.
86
În Hunyadvármegye, XII, nr. 27, 6 iulie, 1913, p. 4 apare cu numele de Krisz Aladár, „cel mai mare
pictor al Ńării”.
87
Hunyadvármegye, XII, nr. 27, 6 iulie, 1913, p. 4.
Hivatalos 1911 – Hivatalos értesítı, în HTRTÉ, XXI, 1911, 1, p. 35-40.

Hivatalos 1912 – Hivatalos értesítı, în HTRTÉ, XXI, 1912, p. 64-70.
Hivatalos 1914 – Hivatalos értesítı, în HTRTÉ, XXII, 1914, p. 62-86.
Hunyad – Hunyad, XI, 18, 1887; XIII, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22,
35, 40, 1889; XIV, 7, 8, 11, 18, 22, 24, 29, 1890; XVII,
20, 1893; XX, 15, 1896; XXIV, 20, 34, 1900.
Hunyadvármegye – Hunyadvármegye, XII, 27, 1913.
Kun 1882 – R. Kun, A társulat megalakulásának rövid története s a
társulati évben kifejtett mőködésének vázlata, în HTRTÉ, I,
1882, p. 141-161.
Kun 1884 – R. Kun, A társulat 1881. május hó 30-tól 1883 május hó
30-ig kifejtett mőködésének vázlata, în HTRTÉ, II, 1884,
p. 83-110.
Kun 1888 – R. Kun, A társulat 1885. és 1886. évi mőködésének rövid
vázlata, în HTRTÉ, IV, 1888, p. 111-126.
Kun 1889 – R. Kun, A társulat 1887. és 1888. évi mőködésének rövid
vázlata, în HTRTÉ, V, 1889, p. 141-158.
Mailand 1891 – O. Mailand, A társulat életébıl, în HTRTÉ, VI, 1891,
p. 119-139.
Molnár 2005 – B. L. Molnár, Pákei Lajos és a dévai Dávid Ferenc-
templom, în Keresztény Magvetı, 111, 1, 2005, p. 45-51.
Schreiber 2005 – I. Schreiber, Déva vára, Dévai EMKE-füzetek, Deva,
2005
Szabó 1910 – I. Szabó, Déva vára, Deva, 1910.
Téglás 1897 – G. Téglás, A társulati gyülések rövid krónikája 1893
januártól 1896 májusáig, în HTRTÉ, VIII, 1897,
p. 137-145.
Választmányi 1902 – Választmányi ülések, în HTRTÉ, XIII, 2-3, 1902,
p. 114-120.
Dealul CetăŃii Deva in the Administration of the

History and Archaeology Society of Hunedoara County
Abstract
One of the objectives of the History and Archaeology Society of Hunedoara

County, founded in 1880, was to promote the monuments on the territory of the county.
From the beginning, the attention of its members was drawn by the ruins of the Deva
citadel, which were in a poor state of conservation during the second half of the 19th
century. Therefore, at the suggestion of Téglás Gábor, endeavours were performed for
taking into administration the Fortress Hill (Dealul CetăŃii), in order to preserve and
restore the ruins, to afforest it and to arrange alleys, in order to turn it into an attractive
and safe place for visitors.
After a series of negotiations, the Society rents in 1886 the hill from the Ministry
of Finance and buys it in 1893 for 500 frt. The most important stipulations of the
purchase contract were: the Society had to afforest the land which was the object of the
sales agreement, to care for the existing trees and to use the land only as a place for
promenade and recreation; if this instructions were broken, meaning the hill would not
be used or exploited accordingly with the intended objective, the entire purchased land,
Cristina Bodó 299
with all the possible investments which were made, will be returned to the Ministry of
Finance without any compensation. It was also established that if the Society broke
down, terminated its activity or merged into another association, ownership of the
immovable property in question would pass over to the city of Deva, provided the
continuation of afforestation, maintenance of ruins and existing plantings, and the
obligation to use the hill as a recreational site. If the city did not assume these
obligations, the Fortress Hill would return in the propriety of the Ministry of Finance.
The city was also interested in the development and maintenance of Dealul
CetăŃii. An important moment was the decision of the general assembly of Deva to
allocate the necessary amount to hire a permanent guard at the beginning of 1900.
During the administration of the Fortress Hill, the Society intervenes for the
preservation of the ruins, arranging alleys (in 1910 there were about 12 km of alleys set
up with iron banks) and different species of trees were planted, mostly coniferous.
At the same time, at the beginning of the 20th century, the attention of the
Unitarian Church was directed towards this objective, placing a commemorative plaque
for Dávid Ferencz, and presenting the building project of a monument in his memory
(Fig. 1), in the form of a church built on the hill (the beginning of World War I would
stop its construction).
After the end of the First World War, the History and Archaeology Society of
the Hunedoara County ceased its activity, becoming the Regional Museum, established
by the decree of the authorities of Hunedoara County, at the end of 1920. All the
Society's assets (including Dealul CetăŃii) would be administered by the new institution,
subordinated to the county authorities.
Fig. 1. The drawing presented by Pákei Lajos at Deva, 30th of June 1913 (SJHAN,
FSIACH, Own fond, File 41, f. 9)
PUBLICITATEA VESTIMENTARĂ
ÎN TIMIŞOARA INTERBELICĂ
MINODORA DAMIAN
damianminodora@yahoo.com
Cuvinte cheie: publicitate, vestimentaŃie, perioada interbelică, Timişoara

Mots clés: publicité, vêtements, entre les deux guerres, Timişoara
Provenită etimologic de la rădăcina cuvântului indo-european muid, moda se

poate defini empiric ca un mecanism complex, ce evidenŃiază modul în care civilizaŃia
are capacitatea de a deprinde tendinŃele generate de factorii motrici ai societăŃii. Unul
dintre factorii promotori ai acestui fenomen l-a constituit presa scrisă. Redactate în
formate facil manevrabile şi uşor de citit, oriunde şi oricând, gazetele timişorene ale
vremii alocau spaŃii generoase în arhitectura de paginaŃie în special spoturilor
publicitare, dar şi articolelor temeinic documentate, prin care se puneau sub lumina
tiparului elementele esenŃiale ale spaŃiului modelistic.
Cercetarea prezentă urmăreşte să exploreze interacŃiunea modei cu societatea
interbelică timişoreană, analizând pas cu pas fiecare entitate definitorie a acesteia.
Această analiză se bazează cu preponderenŃă pe datele extrase din materialele
publicitare şi din articolele despre modă, înglobate în arealul gazetăresc interbelic
timişorean, precum ziarele Nădejdea, VoinŃa Banatului, Vestul şi Fruncea, ziar ce
dedică un spaŃiu amplu modei, intitulat Pagina Femeii.
Prin prisma tendinŃelor diversificate, modul de expunere al îmbrăcăminŃii era
diferit, atât din punct de vedere geografic, cât şi în funcŃie de clasa socială. Păstrând
firul tradiŃiei, moda conservatoare a portului popular îşi găsea încă rezonanŃa în
mediul rural, în special la persoanele vârstnice.
Finalizarea conflictelor militare ale Primului Război Mondial a produs o reală
emulaŃie asupra creativităŃii stiliştilor, luând astfel naştere stilul vestimentar Art
Nouveau, ce a convers către forme organice, propunând idei despre percepŃia naturală,
ce aduc în prim plan compoziŃii abstracte şi suprarealiste.
În sfera modelistică, perioada interbelică a înglobat dese modificări sesizabile,
cum ar fi: scurtarea rochiilor la trei sferturi sau chiar până la genunchi, poziŃionarea
taliei în cădere peste şolduri, precum şi folosirea la croiul rochiilor a materialelor
subŃiri sau transparente.
Căderea bursei din New York de pe Wall Street din 1929, cu consecinŃele sale
imediate ce ating problematica reducerii salariilor şi a creşterii exponenŃiale a ratei
şomajului, toate acestea au condus la fenomenul în care forŃa de muncă se reorientează
către meşteşugurile manuale, precum tricotajul casnic. Alt meşteşug evidenŃiat în aceea
perioadă era croitoria. Prin urmare, existenŃa numeroaselor ateliere de croitorie de
calitate superioară, ridică rangul croitorului de la un simplu executant al hainei la un
adevărat estet, plasându-l în societate la acelaşi nivel cu doctorul sau avocatul,
transformând astfel croitoria într-o veritabilă artă.
Modelarea gustului şi perceperea modei ca o formă independentă de exprimare
erau argumentele solide în combaterea conceptului de stratificare socială şi uniformizare,
302 Publicitatea vestimentară în Timişoara interbelică
care a apărut pe ideologii tradiŃionaliste. Prin emanciparea bazată pe schimbarea

modului de exprimare vestimentară se deschidea percepŃia oamenilor asupra modului
de comunicare, încercându-se demitizarea prejudecăŃilor referitoare la legătura
îmbrăcăminte-caracter. Toate aceste aspecte converg expres către considerarea
Timişoarei o veritabilă metropolă, în care preocuparea cotidiană, din ce în ce mai
frecventă, în special în rândul femeilor, era etalarea armonioasă a nurilor şi cultul
pentru estetica aspectului exterior.
Definită succint drept un complex de acŃiuni menite să atragă atenŃia

potenŃialilor cumpărători asupra produselor sau serviciilor, cu scopul vânzării acestora,
reclama expusă în media publicistică a avut un rol determinant în economia interbelică
românească.
La finalul Primul Război Mondial economia românească se regăsea într-o criză
caracterizată de inflaŃia accelerată, de proliferarea speculei şi de creşterea şomajului1.
Totuşi, între anii 1921-1922 Timişoara a reuşit să treacă peste momentele dificile,
dezvoltându-şi identitatea comercială şi financiară2. Acest fapt creează premisele
dezvoltării unui proces de transformare socială şi de mentalitate, mai ales în rândul
tinerilor, prin adoptarea stilului de viaŃă apusean, caracterizat, printre altele, de
preluarea tendinŃelor vestimentare expuse în Vestul dezvoltat al Europei3.
Cercetarea prezentată a fost realizată pe baza datelor extrase din materialele
publicitare şi din articolele relative la modă, înglobate în arealul gazetăresc interbelic
timişorean, ce fac referire la spectrul vestimentaŃiei şi al totalităŃii factorilor adiacenŃi
acesteia. Astfel, din ziarele Nădejdea, VoinŃa Banatului şi Vestul s-au extras concluzii
edificatoare din reclamele şi spoturile publicitare, ziarul Fruncea a conferit o bază
importantă de informaŃii, prin diferitele articole dedicate modei, având un spaŃiu amplu
intitulat Pagina Femeii.
Deşi au o vechime de aproape un secol, reclamele interbelice au o vitalitate
impresionantă, fiind mult mai prolifice decât o mare parte din corespondentele lor din
prezent, mesajul lor fiind explicit şi orientat spre percepŃia omului simplu.
Ziarele au fost o importantă sursă de informare în perioada interbelică. Tipărite
în formate facil manevrabile şi uşor de citit, oriunde şi oricând, gazetele timişorene ale
vremii alocau spoturilor publicitare spaŃii generoase în arhitectura de paginaŃie, oferind
posibilitatea dezvoltării unor analize socio-economico-culturale asupra vieŃii cotidiene.
Concentrate în mesaje simple şi concise, exprimate într-un limbaj grafic şi
textual adecvat, reclamele referitoare la vestimentaŃie stabilesc un liant puternic între
produs şi cumpărător, prezentând informaŃii-cheie, permiŃând identificarea lejeră a
mesajului transmis. Astfel, folosindu-se de însuşirea poetică a rimelor umoristice cu tâlc
şi de expunerea atractivă a sloganurilor publicitare, reclamele din mediul publicistic au
expus relatări despre oameni, mentalităŃi şi atitudini.
Din examinarea minuŃioasă a spaŃiilor alocate publicităŃii şi din analiza
frecvenŃei apariŃiilor aferente materialelor publicitare se observă o abundenŃă de
reclame, ce vizau atât produsele cât şi serviciile ce intrau sub incidenŃa factorilor
generatori ai mediului dedicat modei, incluzându-le pe acelea asociate industriei textile,
ce cuprindea confecŃionarea stofelor şi a produselor din stofă, precum şi cele referitoare
la piesele vestimentare create în faimoasele case de modă.
1
Popescu 2004, p. 1.
2
Popescu 2004, p. 20.
3
Popescu 2004, p. 123.
Minodora Damian 303
În perioada interbelică tendinŃele din modă erau diversificate atât din punct de
vedere geografic, cât şi în funcŃie de clasa socială. Astfel, în zonele rurale
îmbrăcămintea avea un aspect predominant conservator, respectiv portul popular
realizat în gospodăria proprie, în special de către persoanele vârstnice4. Suflul
modernizării în moda rurală îl constituie tinerii, care treptat au adoptat îmbrăcămintea
din mediul urban.
Încheierea conflictelor militare ale Primului Război Mondial a condus la apariŃia
unor curente moderniste în domeniul stilistic. Conceput ca o atitudine îndreptată către
formele organice ale stilului Art Nouveau, şi propunând idei despre percepŃia naturală,
ce aduc în prim plan compoziŃii abstracte şi suprarealiste, curentul Art Deco avea să
domine design-ul vestimentar timp de două decenii, mai precis între anii 1920-1939.
Odată cu acesta s-au ivit şi anumite puncte de turnură în stilul vestimentar feminin.
Pentru prima dată apărea dorinŃa femeilor de a fi suple, iar altă premieră stilistică a fost
reprezentată de ridicarea tivurilor de la rochii deasupra genunchilor. De altfel, în decorul
materialelor s-au adoptat motive din diferite culturi precum cea africană, japoneză sau
egipteană, fapt ce a condus către un stil caracterizat prin forme geometrice, trapezoidale
sau în zig-zag, precum şi folosirea îndrăzneaŃă a materialelor etajate şi a motivelor ce
imitau razele soarelui5.
Ritmul alert de viaŃă se răsfrânge şi asupra modei. Se adoptă frecvent
îmbrăcăminte lejeră, simplă, adaptată la activităŃile curente. Caracterul general al modei
din perioada interbelică a fost definit prin comoditate şi prin modul de transformare a
vestimentaŃiei pentru a corespunde diferitelor situaŃii6. Prin urmare, ca piesă
vestimentară adaptată cerinŃelor anterior expuse, s-a remarcat chemisierul, o rochie
confecŃionată din tricot sau mătase artificială, de formă tubulară, lejeră, ce punea în
evidenŃă aliura corpului feminin. Adoptarea din ce în ce mai frecventă a acestuia a
determinat, implicit, unele modificări în design-ul vestimentar feminin. În consecinŃă,
talia naturală a coborât până la coapsă, corsetele superioare erau prevăzute cu decolteuri
simple, rotunde sau în forma literei V, iar în partea inferioară fustele cădeau drept sub
genunchi7.
Prin cercetare antitetică s-a constatat că balurile şi evenimentele mondene erau
prilejul prin care elitele societăŃii îşi etalau vestimentaŃia, caracterizată îndeosebi de
smoking-ul masculin precum şi de rochiile dantelate, cu spatele decoltat la femei.
Moda feminină se expunea diversificat în cotidianul interbelic, adoptându-se
predominant influenŃele curentului vestimentar francez, în special în rândul doamnelor
din înalta societate. De altfel, dorinŃa de emancipare era sesizată prin impunerea
snobismului, ca stare de fapt, şi în rândul claselor sociale de mijloc, mai ales în
perioadele de acută criză social-politică. Cu toate că datorită inflaŃiei un kilogram de
pâine era trei-patru lei, iar kilogramul de zahăr se comercializa cu 20 lei, consoartele
celor angajaŃi în administraŃie, cu un salariu între 900 şi 1200 lei lunar, îşi achiziŃionau
diferite articole vestimentare la preŃuri exorbitante8.
În aceeaşi perioadă se sesizează modificări în aspectul diferitelor piese
vestimentare. Amintim reducerea lungimilor rochiilor, către trei-sferturi sau chiar până
4
Scurtu 2001, p. 184-185.
5
Fogg 2015, p. 238.
6
Scurtu 2001, p. 186; Scurtu 2012, p. 198.
7
Fogg 2015, p. 239.
8
Popescu 2004, p. 359.
la genunchi, talia era căzută peste şolduri, iar la confecŃionarea rochiilor erau deseori
folosite materialele subŃiri sau transparente9.
Un aport esenŃial în expunerea modei pariziene l-au avut populaŃia feminină de
vârstă medie, ce frecventa des magazinele marilor case de modă, de unde îşi procura
pălării cu boruri mici, iar pentru sezonul de iarnă erau folosite manşoane din blană de
vulpe maro sau argintie. În contrast, domnişoarele îndrăzneŃe purtau bluze en couer sau
chimono accesorizat cu pălăriuŃe şi uneori chiar cu şepci10.
Adiacentă noilor soluŃii practice, cu detalii îndrăzneŃe şi înviorătoare, s-a
manifestat o puternică ostentaŃie în etalarea luxului, reliefată de rochiile lungi de seară,
din dantelă sau catifea, accesorizate cu pene exotice de diverse culori, cu şaluri din
caşmir sau gulere din blană.
Un reper de inflexiune în vestimentaŃia intimă feminină l-a constituit renunŃarea
treptată la chiloŃii cu picior şi adoptarea slipului din mătase, viu colorat11. Tot în acest
timp, în anii 1920, printr-un puseu modelistic cu tente excentrice feminine, s-a declanşat
febra modei pijama12.
Totodată, după încetarea primei conflagraŃii mondiale, în sfera modei s-a produs
o reorientare a conceptelor către natural, lansându-se astfel moda materialelor pictate13,
preluată de la designerii parizieni şi de casele de modă timişorene. Spre finalul perioadei
interbelice, în croiul rochiilor s-a evidenŃiat din ce în ce mai mult trena, în special la
piesele purtate la ocazii speciale. De altfel, la majoritatea rochiilor s-au regăsit Ńesături
fanteziste, lame-uri, diferite combinaŃii de materiale cu aplicaŃii de metal, ce confereau
un efect mat sau strălucitor. Din punctul de vedere al materialului folosit în
confecŃionarea rochiilor de stil, s-a remarcat satenul gros, iar ca detaliu tehnic erau
folosite deseori decoltajele mari amplasate diferit14. În trendul diurn persistă rochiile
lungi, drepte în partea frontală, iar în spate acestea erau concepute cât mai ample,
precum rochiile de seară15.
Elementul distinctiv, ce apare ca o noutate în colecŃiile din iarna anului 1934, s-a
vrut a fi capa de lungime medie, confecŃionată din blană sau catifea, adecvată atât în
garderoba de zi sau în cea de seară. Având în vedere cromatica orientată îndeosebi spre
negru, Ńinuta era garnisită cu accesorii în culori vesele16. Tot din luxoasa blană se
confecŃionează frumoase manşoane de diferite dimensiuni şi gulere mari, care ofereau
libertate gâtulului17.
Un aspect inedit a fost surprins în colecŃia de primăvară a anului 1935. Astfel, în
decorul materialelor se regăseau din ce în ce mai des elemente precum carourile,
pătrăŃelele sau alte motive geometrice18. Din punct de vedere cromatic în tendinŃele
vremii a predominat albul, combinat cu diferite nuanŃe precum: rose-péche, bleu-fumée,
ambre, diferite tonuri de albastru19, precum şi maroul în degrade până la bej. În aria
dedicată accesorizării Ńinutelor s-a sesizat reapariŃia centurilor foarte late din piele, iar la
9
Scurtu, Buzatu 1999, p. 80.
10
Scurtu 2003, p. 166.
11
Scurtu, Buzatu 1999, p. 80.
12
P. O. 1923, p. 2.
13
Corbul 1927, p. 189.
14
Din lumea modei 1935, p.7.
15
C. 1935a, p. 7.
16
C. 1934a, p. 7.
17
C. 1934b, p. 4.
18
C. 1935b, p. 7.
19
ÉE. 1935, p. 7.
Minodora Damian 305
rochiile de seară sunt folosite perlele20. Altă noutate, din acelaşi an, era constituită de
rochiile inspirate din portul indian, confecŃionate din mătase21, iar în vară au predominat
Ńesăturile de in cu picăŃele22, pe când în toamnă s-au lansat, după ani buni de domnie
exclusivă a ciorapilor din mătase de culoare deschisă, ciorapii maŃi de coloare închisă23.
Odiseea stilistică interbelică îşi continuă periplul în 1936, evidenŃiindu-se cu
predilecŃie rochile de seară ample, confecŃionate din catifea, dantelă, tiul sau în
combinaŃii asortate cu detalii strălucitoare metalice (centuri de perle, pietre scumpe,
broşe şi bijuterii de diamante sub formă de păsări)24. Din paleta diversă a materialelor
aferente rochiilor s-au distins cloqué travers (stofă vărgată pe diagonală) şi cotelé25,
material a cărei Ńesătură prezintă pe lungime nervuri mai mari sau mai mici.
Elementul stilistic definitoriu pentru colecŃiile din primăvara lui 1938 a fost
reprezentat de jacheta executată sub toate formele imaginabile26. Iar influenŃele anului
1900 au revenit la viaŃă în colecŃiile de toamnă ale lui 1938. Alte schimbări stilistice
majore s-au observat în lungimea rochiilor, ce devin din ce în ce mai scurte. Din punctul
de vedere al materiei prime, combinaŃia cea mai des întâlnită era cea dintre catifea şi
dantelă. De asemenea, vestimentaŃia seratelor era caracterizată de fast şi strălucire,
redată atât de strasurile, paietele şi pietrele cu care erau accesorizate Ńinutele, dar şi de
cromatică, în care predomina negrul şi culorile pastelate.27
Uneori simplistă, dar cu un gust ales, moda masculină era definită de elemente
standard, rareori avangardiste, ce puneau în evidenŃă eleganŃa şi şarmul masculin,
precum pantalonii cu manşetă, hainele la doi sau trei nasturi, cămăşile închise la mâneci
cu butoni de aur şi argint, accesorizate cu cravate în picăŃele. O notă distinctă în
vestimentaŃia bărbătească era smocking-ul, purtat în deosebi la serate şi festivităŃi
deosebite. Totuşi, nonconformismul tineresc îşi făcea simŃită prezenŃa prin cămăşile
colorate, hainele în carouri şi prin pălăriile albe à la Maurice Chevalier28.
Restrângând cercetarea asupra modei bărbăteşti din Timişoara anului 1934,
sesizăm în configuraŃia elementelor vestimentare apariŃia diferitelor ajustări, atât în
aspectul croiului dar şi în cromatica materialului. Prin urmare, regăsim paltoane fără
guler de blană, conform modei franceze, cu guler din catifea sau din stofa paltonului. De
altfel, tinerii se orientau mai ales către cele de culoare gri sau bleumarin. Costumele
erau croite pe corp, cu pantaloni largi, sacoul era evidenŃiat prin umeri înalŃi, la un rând
sau două, fiind confecŃionate din stofe vărgate, de culoare neagră sau bleumarin, cu
dungi albe sau în variate nuanŃe29.
Un exponent important în confecŃionarea produselor textile l-a reprezentat
societatea pe acŃiuni Industria Lânei Timişoara S.A., înfiinŃată în anul 1905 de o familie
de evrei, aceasta participând activ la diminuarea ratei şomajului, prin creşterea
resurselor umane de la 1200 de angajaŃi în 192430, la un număr de aproximativ 1800 în
20
C. 1935c, p. 5.
21
Ştiri de modă 1935, p. 5.
22
Ce se poartă la Paris? PicăŃele 1935, p. 5.
23
Jouret 1935c, p. 7.
24
Moda 1936a, p. 5.
25
Moda 1936b, p. 5.
26
Două jachete 1938, p. 14.
27
1938 sau 1900 1938, p. 12.
28
Scurtu 2003, p. 165.
29
Moda bărbătească la Timişoara 1934, p. 6.
30
Popescu 2004, p. 155.
1925. Aceştia îşi desfăşurau activitatea în patru secŃii de lucru: torcătorie, stofe, tricotaje
şi confecŃii31.
Articolele vestimentare ce erau prezentate publicului larg, vizau o gamă
diversificată de produse din lână şi stofă. În unele spoturi publicitare se afişau preŃurile
fiecărui produs în parte, din dorinŃa de a conferi transparenŃă procesului de punere în
vânzare ale acestora. Astfel, la magazinul Polák se puteau achiziŃiona mantouri pentru
dame la preŃul de 450 lei, costume din lână pentru bărbaŃi la 450 de lei şi costume
pentru copii la 150 de lei32. Sortimente asemănătoare se regăseau şi la magazinul
Modehouse, unde un mantou de damă cu blană din Basarabia costa 1700 de lei, cel din
stofă lucie cu guler Siel avea preŃul cuprins între 1200 şi 1600 de lei, iar cele pentru fete
(Bakfisch) era de 800 lei, pe când cele de băieŃi alternau între 450 şi 800 de lei. Tot în
această unitate comercială se puteau cumpăra şi paltoane negre pentru domni, având
preŃul minim de 800 lei33.
De asemenea, achiziŃionarea de stofe şi produse din stofă era posibilă şi la
magazinele Baron34, Rabong & Schneider S.A.35, B. Bachruch, deŃinut de Adolf
Keppich, B. Lechner Ssor Rabong & Schneider, fondat în 184736, Richter37, Louvre38 ce
ofereau mătase Vistra la preŃul de 66 lei39, Modehouse40, FraŃii Kutterer41, Surorile
Schon42 şi Iosif Feszl43. Un alt magazin în care se regăsea materia primă pentru croitorie
era Nikolits şi Schultz44. Acum şi la acestea se distinge promovarea costumelor
confecŃionate din stofe englezeşti, astfel magazinul Josif Roncskenvics şi Comp.
promova mărcile Wiag45 şi Burberrys46, brand încă actual în moda britanică. Pentru
31
VoinŃa Banatului, IV, 1, 1924, p. 8; VoinŃa Banatului, IV, 17, 1924, p. 7; VoinŃa Banatului, IV, 24,
1924, p. 4; VoinŃa Banatului, IV, 25, 1924, p. 3; VoinŃa Banatului, IV, 52, 1924, p. 6; VoinŃa Banatului,
IV, 52, 1924, p. 12; VoinŃa Banatului, V, 20, 1925, p 10; VoinŃa Banatului, V, 80, 1925, p. 4; Nădejdea,
II, 224, 1922, p. 4.
32
Vestul, III, 509, 1932, p. 2.
33
Vestul, V, 1248, 1934, p. 2.
34
VoinŃa Banatului, III, 40, 1923, p. 2; VoinŃa Banatului, IV, 43, 1924, p. 4; Nădejdea, III, 357, 1923,
p. 4.
35
VoinŃa Banatului, IX, 37, 1929, p. 4; VoinŃa Banatului, X, 12, 1930, p. 4; VoinŃa Banatului, X, 14,
1930, p. 4; VoinŃa Banatului, XII, 1, 1932, p. 3; VoinŃa Banatului, XII, 3, 1932, p. 3; VoinŃa Banatului
XII, 8, 1932, p. 4; VoinŃa Banatului, XII, 14, 1932, p. 4; VoinŃa Banatului, XII, 17, 1932, p. 8; VoinŃa
Banatului, XII, 20, 1932, p. 4; VoinŃa Banatului, XIII, 12, 1933, p. 4; VoinŃa Banatului, XVI, 14, 1936, p.
3; VoinŃa Banatului, XVI, 15, 1936, p. 3; VoinŃa Banatului, XVI, 42, 1936, p. 3; VoinŃa Banatului, XVI,
44, 1936, p. 3; VoinŃa Banatului, XVII, 9, 1937, p. 4; VoinŃa Banatului, XVII, 10, 1937, p. 3; VoinŃa
Banatului, XVII, 11, 1937, p. 3; VoinŃa Banatului, XVII, 12, 1937, p. 3; Fruncea, II, 33, 1935, p. 5;
Fruncea, II, 35, 1935, p. 5; Fruncea, II, 36, 1935, p. 4; Fruncea, II, 37, 1935, p. 7; Fruncea, III, 37, 1936,
p. 4.
36
VoinŃa Banatului, VII, 39, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 41, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII,
42, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 47, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VIII, 6, 1928, p. 6; Fruncea, III,
38, 1936, p. 4; Fruncea, III, 39, 1936, p. 6; Fruncea, III, 40, 1936, p. 4; Fruncea, III, 44, 1936, p. 5;
Vestul, I, 30, 1930, p. 2; Vestul, III, 436, 1932, p. 2; Vestul, VIII, 1877, 1937, p. 2.
37
Fruncea, II, 13, 1935, p. 4.
38
VoinŃa Banatului, XVI, 11, 1936, p. 3; VoinŃa Banatului, XVII, 4, 1937, p. 2; Fruncea, III, 40,
1936, p. 3; Fruncea, III, 51-52, 1936, p. 4.
39
Vestul, IV, 831, 1933, p. 2.
40
Vestul, III, 562, 1932, p. 2; Vestul, III, 566, 1932, p. 1; Fruncea, III, 35, 1936, p. 6.
41
Nădejdea, II, 276, 1922, p. 6.
42
VoinŃa Banatului, IV, 1, 1924, p. 7.
43
44
VoinŃa Banatului, V, 53, 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, V, 58, 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 15,
1926, p. 13.
45
VoinŃa Banatului, VII, 38, 1927, p. 4.
Minodora Damian 307
doamnele iubitoare de natură şi soare în magazinul Victor Lidolt se găseau spre vânzare
costume, mantale, ghete, chipiuri şi şepci de baie47. Un punct de desfacere al ciorapilor
şi mănuşilor de damă şi bărbăteşti l-a constituit magazinul Duschnitz48, Matz-Hehn49 şi
Ernst50. Îmbrăcăminte bărbătească, haine de piele, mantale de cauciuc se puteau
achiziŃiona de la magazinul Faber51 şi de la croitoria Groszizso52. Întotdeauna blana a
fost considerată un element vestimentar ce conferea o nota de elegantă şi somptuozitate
în Ńinuta feminină. Magazinul Maren Hild, de pe strada 3 August, nr. 2153, punea în
vânzare diferite modele de blănuri.
Ca o consecinŃă a căderii bursei newyorkeze de pe Wall Street din 1929 şi a
declinului implicit al industriei mecanizate, se produce un impact social exprimat prin
scăderi salariale şi creşterea exponenŃială a şomajului. Prin urmare, forŃa de muncă se
reorientează către meşteşugurile manuale, precum tricotajul casnic, ce a început să
prindă contur încet, dar sigur, şi în viaŃa interbelică timişoreană. În lipsa unor forme
tipizate impuse şi caracteristice industriei mecanizate, articolele vestimentare rezultate
din procesul de tricotare manuală erau definite de o abundenŃă de motive simple, dar
inovatoare ca efect, imprimând acestora lejeritate şi eleganŃă în acelaşi timp. Florile
croşetate, cusătura netedă, dar şi franjurii şi pompoanele54 au constituit elementele
stilistice distinctive şi de decor ale meşteşugului confecŃionării manuale a articolelor
textile. Pentru a veni în întâmpinarea celor ce doreau să îmbrăŃişeze această
îndeletnicire, publicaŃia timişoreană Fruncea, aloca spaŃii ce făceau referire la
deprinderea unor tehnici şi proceduri de realizare a unor articole precum rochii55 şi
pălării56 croite, bluze57, manşoane58, jachete59 şi căciuli împletite60.
În Timişoara interbelică, datorită influenŃelor preluate din moda occidentală, s-a
constatat că îmbrăcămintea era aleasă cu gust şi rafinament. ExistenŃa numeroaselor
ateliere de croitorie de calitate superioară, ridică rangul croitorului de la un simplu
executant al hainei la un adevărat estet, plasându-l în societate la acelaşi nivel cu
doctorul sau avocatul, transformând astfel croitoria într-o veritabilă artă61. Prin urmare,
prin prisma necesităŃii de perpetuare şi dezvoltare a abilităŃilor în acest domeniu,
Academia Română de Croitorie din Timişoara şi-a deschis porŃile anual pentru tinerii
46
VoinŃa Banatului, V, 75 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, V, 78 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, V, 80,
1925, p. 14; VoinŃa Banatului, IX, 36, 1929, p. 4; VoinŃa Banatului, IX, 37, 1929, p. 4.
47
Banatul Românesc, VI, 30, 1924, p. 4.
48
49
Fruncea, II, 32, 1935, p. 3; Fruncea, II, 33, 1935, p. 3.
50
Fruncea, III, 36, 1936, p. 2; Fruncea, III, 37, 1936, p. 3; Fruncea, III, 38, 1936, p. 2; Fruncea, III,
39, 1936, p. 5; Fruncea, III, 40, 1936, p. 3; Fruncea, III, 44, 1936, p. 2; Fruncea, III, 46, 1936, p. 2;
Fruncea, III, 48, 1936, p. 4; Fruncea, III, 49, 1936, p. 4; Fruncea, III, 49, 1936, p. 5.
51
52
VoinŃa Banatului, V, 78, 1925, p. 4.
53
Fruncea, II, 37, 1935, p. 6; Fruncea, II, 38, 1935, p. 3; Fruncea, II, 39, 1935, p. 3; Fruncea, II, 4,
1935, p. 3; Fruncea, II, 41, 1935, p. 6; Fruncea, II, 43, 1935, p. 4.
54
Fogg 2015, p. 259.
55
Rochii cusute acasă 1938, p. 11.
56
Pălării de făcut acasă 1938, p. 5; Sugestie pentru pălărie 1939, p. 7.
57
TricotaŃi-vă o bluză originală 1938, p. 7.
58
Manşoane împletite 1939, p. 15.
59
O frumoasă jachetă împletită 1939, p. 11.
60
O frumoasă jachetă împletită 1939, p. 11.
61
Popescu 2004, p. 360.
dornici să deprindă tainele acestei frumoase meserii62. De altfel, aceeaşi activitate s-a
întreprins şi la salonul Redlinger, ce oferea viitorilor croitori lecŃii cu privire la croiul şi
cusutul modern63.
Pentru vestimentaŃii realizate la comandă erau recomandaŃi croitorii Lyubomir
Bérszuli64, Wekerle şi Thierjung65, Francisc Szitkay66, Gheorghe Crista67, Carol
Bujdosó68, Iuliu Blaj69 şi croitorul Groszizso70. De asemenea, pentru vestimentaŃiile cu
influenŃe din moda britanică se prefera croitoria de lux Müller GuŃu71, inaugurată în
192272, iar în 1935 s-a deschis salonul de modă, exclusiv bărbătesc al croitorului Ştefan
Bocb, care a studiat arta croitoriei la Berlin73. Tot în acelaşi an ia fiinŃă croitoria
bărbătească Borbély şi Hankóczky74, iar pe strada I. C. Brătianu, nr. 25, îşi desfăşura
activitatea croitoria Balogh, dedicată exclusiv părŃii masculine75. O notă distinctă a
conferit-o croitoria şi ceaprazăria FraŃii Šalinački şi Iancu76, specializată în
confecŃionarea vestimentaŃiei militare. Printre puŃinele reclame din VoinŃa Banatului în
care erau expuse preŃurile produselor se remarcă cele referitoare la croitoria Fuchs77,
promovată cu reclame de o grafică remarcabilă, precum şi acelea privind Casa de
ConfecŃiune Jaszenszky, unde era posibilă confecŃionarea mantelor de damă şi de
copii78. Doamnele şi domnişoarele care doreau să-şi modeleze silueta îşi puteau
achiziŃiona corsete de tip moda Prinzes, produse la atelierul Madame Weissberger,
conform prescripŃiilor medicale, situat în Timişoara pe Bulevardul Carol nr. 1579, iar la
62
1935, p. 6; Fruncea, II, 43, 1935, p. 4.
63
Fruncea, II, 38, 1935, p. 4; Fruncea, II, 39, 1935, p. 4; Fruncea, II, 40, 1935, p. 3.
64
1924, p. 4; VoinŃa Banatului, IV, 7, 1924, p. 4.
65
Nădejdea, II, 276, 1922, p. 6.
66
VoinŃa Banatului, IV, 52, 1924, p. 9; VoinŃa Banatului, VI, 31, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 32,
1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 34, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 36, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului,
VII, 38, 1927, p. 4.
67
Fruncea, I, 3, 1934, p. 4; Fruncea, II, 2, 1935, p. 7; Fruncea, II, 3, 1935, p. 7; Fruncea, II, 4, 1935,
p. 7; Fruncea, II, 5, 1935, p. 5; Fruncea, II, 6, 1935, p. 7; Fruncea, II, 8, 1935, p. 7; Fruncea, II, 9, 1935,
p. 7; Fruncea, II, 13, 1935, p. 4; Fruncea, II, 19, 1935, p. 5; Fruncea, II, 28, 1935, p. 5; Fruncea, II, 31,
1935, p. 4; Fruncea, II, 33, 1935, p. 3; Fruncea, II, 35, 1935, p. 5; Fruncea, II, 38, 1935, p. 4; Fruncea,
II, 39, 1935, p. 4; Fruncea, II, 40, 1935, p. 4; Fruncea, II, 41, 1935, p. 6; Fruncea, II, 43, 1935, p. 4;
Fruncea, III, 4, 1936, p. 5; Fruncea, III, 35, 1936, p. 3; Fruncea, III, 36, 1936, p. 2; Fruncea, III, 37,
1936, p. 3; Fruncea, III, 38, 1936, p. 2; Fruncea, III, 39, 1936, p. 2; Fruncea, III, 40, 1936, p. 2; Fruncea,
III, 44, 1936, p. 3; Fruncea, III, 46, 1936, p. 2; Fruncea, III, 48, 1936, p. 4; Fruncea, III, 49, 1936, p. 4;
Fruncea, III, 49, 1936, p. 5; Fruncea, III, 51-52, 1936, p. 2; Banatul Românesc, V, 43, 1923, p. 3.
68
1935, p. 4; Fruncea, II, 44, 1935, p. 10.
69
70
VoinŃa Banatului, V, 80, 1925, p. 15.
71
VoinŃa Banatului, II, 95, 1922, p. 4.
72
Nădejdea, II, 276, 1922, p. 8; Nădejdea, III, 343, 1923, p. 3.
73
74
75
1935, p. 4; Fruncea, II, 43, 1935, p. 4.
76
VoinŃa Banatului, VII, 21 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 41, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII,
42, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 46, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 48, 1927, p. 4; VoinŃa
Banatului, X, 1, 1930, p. 4; VoinŃa Banatului, X, 3, 1930, p. 5; VoinŃa Banatului, X, 4, 1930, p. 5.
77
VoinŃa Banatului, XII, 17, 1932, p. 8; VoinŃa Banatului, XII, 20, 1932, p. 4.
78
VoinŃa Banatului, V, 79, 1925, p. 4; Nădejdea, II, 207, 1922, p. 3.
79
Vestul, I, 26, 1930, p. 2.
Minodora Damian 309
salonul Magda Gartner de pe Bulevardul Carol nr. 6 se executau, pe lângă corsete şi

sutiene, centuri cu materiale aduse de peste hotare80.
Din analiza materialelor jurnalistice se evidenŃiază dominaŃia familiei Kemeny,
ce deŃinea Cafenele Palace81, Elite82 şi Lloyd, considerat cel mai luxos restaurant al
vremii83. Sub patronatul aceluiaşi trust se deschidea în 1939 Casa de ConfecŃiuni şi
marele magazin de haine pentru dame şi copii Radó84.
Ultimele modele şi accesorii în modă erau prezentate şi lansate spre consum de
către casele de modă FraŃii Deutsch85, Ecaterina Ciorogariu Käthe86, Iluş Beaun87,
Kanizsa88, ABC89, V. Missr Fii şi Comp. S.A.90, Lido deschis în 1935 în fostul local al
salonului Hitsch91, Winternitz, devenit între timp Bernat92, iar după 1930 şi-a luat
numele de Unio93, şi magazinul Weysmayr deschis în 186394. În 1935 s-a deschis pe
bulevardul Regina Maria, nr. 3, salonul Lang, cu modele inspirate din moda franceză şi
engleză95. În aceeaşi arie de influenŃă modelistică era şi salonul de modă Franz Barbara,
aflat pe strada 3 August, nr. 2196. Alte saloane moderne de confecŃii vestimentare
feminine, precum Podraczky, deschis în 1922 în Palatul BănăŃean din PiaŃa Sfântul
Gheorghe97 şi Bihari de pe strada 3 August, nr. 18, prezentau modele originale de
mantale, costume şi toalete pentru serate şi de stradă98. Casa de modă Rudolf Löwenthal
(Regina Dantelelor) oferea spre vânzare publicului doritor materiale din zefir, stofă,
80
Fruncea, II, 44, 1935, p. 4.
81
Fruncea, II, 3 1935, p. 7; Fruncea, II, 34, 1935, p. 3; Fruncea, II, 40, 1935, p. 4; Fruncea, II, 41,
1935, p. 6; Fruncea, II, 43, 1935, p. 4; Fruncea, III, 4, 1936, p. 5; VoinŃa Banatului, XVII, 1, 1937, p. 4;
Velceanu, Gaberdeen 1930, 44.
82
Velceanu, Gaberdeen 1930, p. 44.
83
Velceanu, Gaberdeen 1930, p. 44; Popescu 2004, p. 54.
84
Vestul, X, 2284, 1939, p. 3.
85
86
1935, p. 4; Fruncea, II, 37, 1935, p. 7.
87
1935, p. 3; Fruncea, II, 44, 1935, p. 4.
88
Fruncea, II, 19, 1935, p. 5.
89
VoinŃa Banatului, XVII, 9, 1937, p. 4; VoinŃa Banatului, XVII, 10, 1937, p. 3; VoinŃa Banatului,
XVII, 12, 1937, p. 3.
90
91
92
VoinŃa Banatului, IV, 4, 1924, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 15, 1926, p. 13; VoinŃa Banatului, VII, 5,
1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 6, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 17, 1927, p. 8; VoinŃa Banatului,
VII, 19, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 19, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 23, 1927, p. 4; VoinŃa
Banatului, VII, 27, 1927, p. 2; Nădejdea, III, 356, 1923, p. 2; Nădejdea, III, 357, 1923, p. 3; Nădejdea,
IV, 369, 1924, p. 2.
93
Fruncea, III, 35, 1936, p. 6.
94
1924, p. 9; VoinŃa Banatului, V, 20, 1925, p. 8; VoinŃa Banatului, V, 78, 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, V,
79, 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 3, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 15, 1926, p. 13; VoinŃa
Banatului, VI, 26, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 27, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 29, 1926, p. 4;
VoinŃa Banatului, VI, 31, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 32, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 34,
1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VI, 36, 1926, p. 4; Banatul Românesc, VI, 30, 1924, p. 4.
95
1935, p. 5.
96
97
Nădejdea, II, 276, 1922, p. 6.
98
Nădejdea, II, 276, 1922, p. 5.
barchette, ciorapi, tricotaje şi cămăşi de iarnă99. Încă din 1859 activa în cartierul Fabric
salonul de modă, Kinski. În 1921, sub atenta conducerea a lui I. Hudowsky, se anunŃa
clientela rafinată de extinderea activităŃii, prin lansarea unei secŃii de blănărie100. În
arealul aceluiaşi spectru de activitate s-a evidenŃiat Blănăria Kolya, specializată în
recondiŃionarea produselor vestimentare din blană101.
Pe de altă parte, îmbrăcămintea dedicată exclusiv sezonului estival, în special
costumele de baie, pentru femei, bărbaŃi şi copii în asortament foarte bogat, se putea
procura de la magazinul William Weisz şi Fiul, situat în palatul Loffler din centrul
oraşului102.
Extrase din periodicele vremii, corespondenŃele cu diferite case de modă, cu
predilecŃie pariziene, redau explicit tendinŃele vestimentare ale perioadei interbelice.
Prin urmare, o colaboratoare din Paris a periodicului Fruncea, semnată CJ, sub numele
ei real Claire Jouret103, a realizat o analiză complexă şi obiectivă referitoare la ultimele
tendinŃe stilistice, ce urmau a fi introduse şi în arealul modelistic interbelic din
Timişoara.
AtenŃia creatorilor de modă occidentali se îndreaptă, la mijlocul anilor treizeci,
către detaliile existente în rochiile lungi din primii ani ai Belle Epoque-ului (1870-1914).
Interesante erau vestimentaŃiile de primăvara şi toamnă ale anului 1935, ale
remarcabililor creatori ai vremii precum Molyneux, Chanel, Lanvin, Schiaparelli,
Mainbocher, Lucile Paray, Heim, Marcel Rochas, Robert Piquet. Molyneux oferea
pentru toamna anului 1935 piese caracterizate prin imense cape de seară cu frumoase
cute, rochii strânse pe corp, formând o trenă sau fuste foarte bogate. De asemenea, ca
accesorii utile anotimpului rece, erau prezentate mănuşile de culori alese: ruginiu, verde
închis, galben canari, bleu-griş, precum şi pălăriile foarte mici, având garnitura
concentrată în faŃă şi aşezată în înălŃime. În timpul zilei, culorile predominante în
îmbrăcăminte erau brunul şi verdele, iar după-amiaza se purtau rochii strânse însoŃite de
cape de blană104. Pe de altă parte, vestimentaŃia adecvată petrecerilor nocturne,
îndeosebi la rochiile de seară, era definită de linia croiului strâns pe corp, de trena ce
avea un decor compus din efecte florale ample, confecŃionate din tafta, aidoma celor din
1890105.
Casa de Modă Chanel prezenta o colecŃie vestimentară originală de toamnă, ce
cuprindea pantaloni turceşti, bufanŃi. Detaliul de excepŃie al colecŃiei l-a reprezentat
folosirea damascului106.
O piesă originală în moda acelor ani, purtată deseori şi în zilele noastre, a fost
fusta pantalon, lansată de creatoarea franceză Lanvin, descrisă de drape-uri feminine107,
la care se pot adăuga şi mantourile cu trenă lucrate din tafta neagră, cu mânecile brodate,
precum şi rochiile de vară inspirate din portul Ńărănesc, cu mânecile supradimensionate108.
99
VoinŃa Banatului, III, 40, 1923, p. 2; VoinŃa Banatului, III, 41, 1923, p. 2; VoinŃa Banatului, III, 45,
1923, p. 4.
100
Nădejdea, I, 32, 1921, p. 2; Banatul Românesc, V, 43, 1923, p. 4.
101
Fruncea, III, 39, 1936, p. 2; Fruncea, III, 40, 1936, p. 2; Fruncea, III, 46, 1936, p. 2.
102
Popescu 2004, p. 212.
103
Moda 1935b, p. 7; Moda. Gravurile noastre originale 1935, p. 4.
104
Jouret 1935d, p. 3.
105
Jouret 1935b, p. 5.
106
Jouret 1935d, p. 3.
107
Jouret 1935d, p. 3.
108
Jouret 1935b, p. 5.
Minodora Damian 311
ColecŃia de primăvară-toamnă a Casei de Modă Schiaparelli era descrisă ca

surprinzătoare şi extravagantă. DiferenŃiată din punctul de vedere al materialelor
folosite după momentele zilei, în cadrul acesteia s-au evidenŃiat costumele sport cu
buzunare închise prin închizători fulger, din materiale plastice în tonuri tranşante şi
nasturii în formă de lacăt. Rochiile de seară au fustele ridicate prin drape-uri, care fac să
apară pantalonii de culoare diferită de cea a rochiei, definind prin aceasta portul turcesc.
Culorile predominante ale acestei colecŃii erau verdele şi violetul. O altă noutate
prezentată erau mănuşile din vulpe argintie109, ce dădeau eleganŃă oricărei Ńinute.
Bluzele de primăvară erau în stil Ńărănesc, culisate la gât, iar rochile de curse sau
garden-party erau strâmte şi lungi110.
Stilul clasic caracterizat prin simplitate şi eleganŃă a fost îmbrăŃişat de creatorul
Mainbocher, preocupat mai mult de detalii, de nasturi sau de închizători, cât şi de
rochiile de seară strâmte, în care se păşea anevoios111.
Decolteurile impunătoare, inspirate din rochiile purtate la curŃile imperiale, erau
etalate în colecŃiile lui Lucile Paray. Punctele forte ale acestei colecŃii erau ansamblurile
pentru zi din tweed ecossais, rochiile plisate pentru după amiaza, cu mâneci foarte bogat
lucrate, manşoanele şi mânecile întregi din blană112.
InfluenŃă italiană a avut ca exponent de bază elementele vestimentare descrise de
rochia având o cromatică descrisă de trei sferturi de culoare, cu mâneci de blană de
vulpe, sau din mătase şi foarte voluminoase. Aceste entităŃi vestimentare fac din
colecŃiile lui Rochas un adevărat deliciu pentru iubitorii de modă. Alte combinaŃii de
modă, ce se extrag din colecŃie, sunt vestele de culoare violet ce se asortau cu bluzele,
pe o fustă de catifea sau de satin negru, iar rochia de teatru era concepută din saten
gri-alb, cu o bluză de muselină neagră113.
Precum Rochas, creatorul francez Robert Piquet prezintă o colecŃie toamnă ce îşi
extrage inspiraŃia din elementele vestimentaŃiei medievale, în special pentru Ńesăturile
grele şi culorile adânci şi calde. Totodată se simte şi o influenŃă asiatică, reliefată prin
drape-uri în jurul gleznelor, prin mâneci largi de inspiraŃie chinezească114. În colecŃia
dedicată sezonului de primăvară s-au evidenŃiat anumite articole vestimentare
remarcabile, cum ar fi un compleu original, format din bluză din muselină vopsită cu
aur, fustă şi capă din satin negru cu gulerul de organdi negru115.
Creatoarea Rosine Paris a prezentat o colecŃie dedicată hainelor de utilitate
zilnică, cu tentă elegantă, compusă dintr-un jerseu negru cu gulerul înalt în faŃă, care
coboară în spate şi fustă înfăşurată în creŃuri116.
Un accesoriu intens promovat şi des utilizat în perioada interbelică a fost pălăria.
Odată cu finalul primului conflict militar de anvergură mondială apar şi primele
modificări în domeniul modei. Dimensiunile pălăriilor de damă se reduc considerabil,
fiind la modă pălăriile mici, ce aveau tendinŃa de a imita casca militară nemŃească.
Creată în 1908 de modelista Caroline Reboux, dar cu un real succes în anii 1920, pălăria
cloş, confecŃionată din lână, a întregit aspectul garçonne al femei interbelice117. De
109
Jouret 1935d, p. 3.
110
Jouret 1935d, p. 3.
111
Jouret 1935a, p. 5.
112
Jouret 1935d, p. 3.
113
Jouret 1935d, p. 3.
114
Jouret 1935d, p. 3.
115
Jouret 1935b, p. 5.
116
Jouret 1935e, p. 3.
117
Fogg 2015, p. 227.
asemenea, se remarcă clopotul, produs vestimentar derivat din categoria pălăriilor de

damă, purtat în deosebi în anii 1920, caracterizat prin faptul că înălŃimea depăşea
semnificativ lăŃimea acesteia. Din anii 1930, pălăria feminină preia forme fanteziste,
încât în alura acesteia s-au împrumutat forme triunghiulare sau trapezoidale.
Caracteristic în aspectul pălăriilor feminine din primăvara anului 1934 era diversitatea
mărimilor şi accesorizarea cu pene şi voalete118, pe când în 1935 modelele de pălării
intrate în uz îmbrăŃişează forme excentrice, iar materialele din care sunt confecŃionate
devin din ce în ce mai diverse, precum paiul şi celofanul, excelând prin combinaŃii ce
anexează în compoziŃie metalul şi penele119. Alte ornamente deosebite, precum spicul
de grâu, flori, panglici din catifea sau dantelă plisată amplasate pe boruri, s-au regăsit
alăturate în compoziŃia stilistică a pălăriilor120. Des utilizate în moda interbelică au fost
pălăriile sub formă de tamburină, potrivite persoanelor cu faŃa ovală. Alt tip de pălărie
era cea sub formă de bonetă, care se armoniza cu o cravată sau fundă din acelaşi
material. Ca şi noutate s-au remarcat pălăriile niniche, având formă mare cu borul
ridicat121. Forma conică, ornamentarea cu broderie orientală, „toculiŃă de o
ştrengărească feminitate”122, precum şi alte modele poliunghiulare sunt elementele
stilistice definitorii pentru pălăria din colecŃia de primăvară a anului 1938.
În Timişoara interbelică pălăriile de damă erau expuse spre achiziŃionare la
magazinul Wilhelm din strada Huniade nr. 2123, la casa de modă Szegedy de pe
Bulevardul Berthelot, din cartierul Iosefin124, precum şi la magazinul Salon Chic,
patronat de G. Kerschek şi Eugenia Merö, din strada Dacia nr. 28125, iar firma de pălării
E. K. Tomas din zona Iosefin, anunŃa publicul larg despre punerea în vânzare a
pălăriilor de damă de tip vienez126. Aceleaşi accesorii capilare, confecŃionate stilistic
după influenŃele pariziene, s-au regăsit la Cornelia Kirschner, locaŃie unde se practicau
şi servicii de repararare a pălăriilor127. În 1932 era anunŃat, prin media publicistică,
deschiderea magazinului Florence, unde erau puse în vânzare pălării de damă realizate
după moda interbelică de influenŃă vieneză şi pariziană, iar pentru ajustarea unui produs
preŃul pornea de la suma de 60 de lei128.
Pe de altă parte, pălăria bărbătească a avut un impact mult mai mare în
publicitate. Domnii ce doreau a fi în pas cu moda îşi puteau procura elegantele pălării de
la renumita fabrică a domnului Gustav Novak, fondată în 1896, aflată în strada Bonnaz,
nr. 20, din cartierul Iosefin129. Concise, concrete şi cu un mesaj clar către consumatori,
caracterizate printr-o grafică deosebită, presărate cu o abordare textuală compusă uneori
din versuri, reclamele pălăriilor Novak ar putea fi considerate ca etalon chiar şi în
118
C. 1934b, p. 4.
119
C. 1935c, p. 7.
120
Moda. Pălării 1935, p. 5.
121
Moda 1935a, p. 5.
122
Realitatea Ilustrată, XII, 579, 1938, p. 23.
123
124
VoinŃa Banatului, IV, 43, 1924, p. 3; VoinŃa Banatului, VII, 38, 1927, p. 4.
125
VoinŃa Banatului, II, 32, 1922, p. 3; Fruncea, II, 13, 1935, p. 4; Fruncea, II, 18, 1935, p. 5.
126
Nădejdea, I, 126, 1921, p. 1.
127
Nădejdea, II, 276, 1922, p. 6.
128
Vestul, III, 509, 1932, p. 2.
129
VoinŃa Banatului, IV, 17, 1924, p. 6; VoinŃa Banatului, IV, 52, 1924, p. 13; VoinŃa Banatului, V,
20, 1925, p. 9; VoinŃa Banatului, VI, 42, 1926, p. 4; VoinŃa Banatului, VII, 18, 1927, p. 4; VoinŃa
Banatului, VII, 49, 1927, p. 4; VoinŃa Banatului, VIII, 4, 1928, p. 9; VoinŃa Banatului, XII, 1, 1932, p. 3;
VoinŃa Banatului, XII, 3, 1932, p. 4; VoinŃa Banatului, XII, 20, 1932, p. 4; Fruncea, III, 51-52, 1936, p.
11.
Minodora Damian 313
industria publicitară actuală. Interesul potenŃialilor cumpărători nu era acumulat doar de

artificii artistice, ci chiar de expunerea transparentă a preŃului de achiziŃie pentru fiecare
articol în parte, spre exemplu pălăriile în această fabrică au costat între 160 şi 240 de
lei130. Promovat printr-un text respectuos, magazinul Ioan Balint invita publicul să
achiziŃioneze diferite accesorii din moda bărbătească precum pălării, chipiuri, cămăşi,
gulere, manşete, ciorapi şi cravate131.
Concentrând succint analiza detaliată asupra modei interbelice, se deduce
concluzia că această manifestare socială reprezenta descrierea unei anumite societăŃi sau
civilizaŃii, prin care se transmit un ansamblu de opinii, atitudini şi comportamente
derivate dintr-un anumit fel de a gândi şi implicit de a exista. Toate aceste aspecte
converg expres către expunerea Timişoarei ca o metropolă în care preocuparea
cotidiană, din ce în ce mai frecventă, în special în rândul femeilor, era etalarea
armonioasă a nurilor şi cultul pentru estetica aspectului exterior. Prin emanciparea
bazată pe schimbarea modului de exprimare vestimentară se deschidea viziunea
oamenilor asupra modului de comunicare, încercându-se demitizarea prejudecăŃilor
referitoare la legătura îmbrăcăminte-caracter. Modelarea gustului şi perceperea modei
ca o formă independentă de exprimare erau argumentele solide în combaterea
conceptului de stratificare socială şi uniformizare bazată pe ideologii tradiŃionaliste.
Impactul produs de finalizarea ostilităŃilor aferente primei conflagraŃii mondiale
asupra civilizaŃiei umane se răsfrânge implicit şi asupra arealului modelistic. Pe fondul
unei emancipări în plină expansiune, diverşi stilişti propun articole şi modele
vestimentare îndrăzneŃe, chiar revoluŃionare pe alocuri. Prin urmare, proiecŃia acestui
concept asupra cotidianului interbelic timişorean îşi găseşte rezultanta în îmbinarea
complementară dintre influenŃele inovatoare pariziene şi modul de viaŃă riguros, de
tip germanic.
Identificarea modei ca o adevărată industrie presupunea promovarea arealului
dedicat vestimentaŃiei prin reclama publicistică, ce îşi găseşte rezultanta în valorificarea
atributelor pozitive şi minimizarea pe cât posibil a carenŃelor acestora. Exprimarea
folosită în transmiterea mesajului publicitar se realiza de aşa manieră, încât viziunea
potenŃialului client să se fixeze asupra calităŃilor produsului şi nu pe defectele acestuia.
În concluzie, reclama din perioada interbelică ar putea fi chiar idealul marilor corporaŃii
actuale, în care mesajul spune tot, nu lasă loc de interpretări, orientând produsul direct
către cumpărător.
Bibliografie
Banatul Românesc – Banatul Românesc, V, 43, 1924; VI, 30, 1924.

C. 1934a – C., Moda de iarnă la Paris, în Fruncea, I, 1, 1934, p. 7.
C. 1934b – C., NoutăŃile zilei la Paris, în Fruncea , I, 3, 1934, p. 4.
C. 1935a – C., Ce se va face la primăvară, în Fruncea, II, 3, 1935, p. 7.
C. 1935b – C., Moda. Scrisoare din Paris, în Fruncea, II, 6, 1935, p. 7.
130
VoinŃa Banatului, VII, 20, 1927, p. 4.
131
VoinŃa Banatului, III, 40, 1923, p. 2; VoinŃa Banatului, III, 41, 1923, p. 2; VoinŃa Banatului, V, 10,
1925, p. 6; VoinŃa Banatului, V, 20, 1925, p. 8; VoinŃa Banatului, V, 21, 1925, p. 6; VoinŃa Banatului, V,
41, 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, V, 42, 1925, p. 4; VoinŃa Banatului, XVI, 50, 1936, p. 3; VoinŃa
Banatului, XVI, 51, 1936, p. 3; Nădejdea, II, 276, 1922, p. 6; Nădejdea, III, 290, 1923, p. 6; Banatul
Românesc, V, 43, 1923, p. 4; Zbiciul, III, 3, 1936, p. 2; Zbiciul, III, 4, 1936, p. 2.
C. 1935c – C., Moda. ColecŃiile de primăvară la Paris, în Fruncea, II,

9, 1935, p. 5.
CăciuliŃă împletită – CăciuliŃă împletită, în Fruncea, VI, 2, 1939, p. 11.
1939
Ce se poartă la – Ce se poartă la Paris? PicăŃele, în Fruncea, II, 23, 1935,
Paris? PicăŃele 1935 p. 5.
Corbul 1927 – A. Corbul, Moda stofelor pictate, în Societatea de Mâine,
IV, 13-14, 1927, p. 189.
Din lumea modei – Din lumea modei, în Fruncea, II, 1, 1935, p.7.
1935
Două jachete 1938 – Două jachete, în Fruncea, V, 16, 1938, p. 14.
ÉE. 1935 – ÉE., Moda, în Fruncea, II, 7, p. 7.
Fogg 2015 – M. Fogg, Moda. Istoria completă, Bucureşti, 2015.
Fruncea – Fruncea, I, 3, 1934; II, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 13, 18, 19, 28, 31,
32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 43, 44, 1935; III, 4,
35, 36, 37, 38, 39, 40, 44, 46, 48, 49, 51-52, 1936.
Jouret 1935a – C. Jouret, ColecŃiile de primăvară la Paris, în Fruncea, II,
10, 1935, p. 5.
Jouret 1935b – C. Jouret, ColecŃiile de primăvară la Paris, în Fruncea, II,
11, 1935, p. 5.
Jouret 1935c – C. Jouret, Moda, în Fruncea, II, 27, 1935, p. 7.
Jouret 1935d – C. Jouret, ColecŃiile de toamnă la Paris, în Fruncea, II, 32,
1935, p. 3.
Jouret 1935e – C. Jouret, Moda, în Fruncea, II, 33, 1935, p. 3.
Manşoane împletite – Manşoane împletite, în Fruncea, VI, 1, 1939, p. 15.
1939
Moda 1935a – Moda, în Fruncea, II, 15, 1935, p. 5.
Moda 1935b – Moda, în Fruncea, II, 27, 1935, p. 7.
Moda 1936a – Moda, în Fruncea, III, 4, 1936, p. 5.
Moda 1936b – Moda, în Fruncea, III, 6, 1936, p. 5.
Moda bărbătească la – Moda bărbătească la Timişoara, în Fruncea, I, 2, 1934,
Timişoara 1934 p. 6.
Moda. Gravurile – Moda. Gravurile noastre originale, în Fruncea, II, 31,
noastre originale 1935, p. 4.
1935
Moda. Pălării 1935 – Moda. Pălării, în Fruncea, II, 13, 1935, p. 5.
Nădejdea – Nădejdea, I, 32, 126, 1921; II, 207, 224, 276, 1922; III, 290,
343, 356, 357, 1923; IV, 369, 1924.
1938 sau 1900 1938 – 1938 sau 1900, în Fruncea, V, 30, 1938, p. 12.
O frumoasă jachetă – O frumoasă jachetă împletită, în Fruncea, VI, 2, 1939,
împletită 1939 p. 11.
Pălării de făcut acasă – Pălării de făcut acasă, în Fruncea, V, 18, 1938, p. 5.
1938
P.O. 1923 – P.O., Moda pijama, în Clujul, I, 37, 1923, p. 2.
Popescu 2004 – L. Popescu, Timişoara interbelică şi universul social din
Realitatea ilustrată – Realitatea ilustrată, XII, 579, 1938.
1938
Minodora Damian 315
Rochii cusute acasă – Rochii cusute acasă, în Fruncea, V, 19, 1938, p. 11.
1938
Scurtu 2001 – I. Scurtu, ViaŃa cotidiană a românilor în perioada
interbelică, Bucureşti, 2001.
Scurtu 2003 – I. Scurtu, Societatea românească, în vol. coord. I. Scurtu,
Istoria Românilor, vol. VIII, România întregită (1918-
1940), Bucureşti, 2003, p. 125-173.
Scurtu 2012 – I. Scurtu, Istoria civilizaŃiei româneşti. Perioada interbelică
(1918-1940), Bucureşti, 2012.
Scurtu, Buzatu 1999 – I. Scurtu, G. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1919-
1948), Bucureşti, 1999.
Sugestie pentru – Sugestie pentru pălărie, în Fruncea, VI, 4, 1939, p. 7.
pălărie 1939
Ştiri de modă 1935 – Ştiri de modă, în Fruncea, II, 19, 1935, p. 5.
TricotaŃi-vă o bluză – TricotaŃi-vă o bluză originală, în Fruncea, V, 25, 1938,
originală 1938 p. 7.
Velceanu, Gaberdeen – Z. Velceanu, G. Gaberdeen, Ghidul comercial, industrial şi
1930 general al municipiului Timişoara, Timişoara, 1930.
Vestul – Vestul, I, 26, 30, 1930; III, 436, 509, 562, 566, 1932; IV,
831, 1933; V, 1248, 1934; VIII, 1877, 1937; X, 2284, 1939.
VoinŃa Banatului – VoinŃa Banatului, II, 32, 95, 1922; III, 40, 41, 45, 1923; IV,
1, 4, 3, 6, 7, 17, 24, 25, 43, 52, 1924; V, 10, 20, 21, 41, 42,
53, 58, 75, 78, 79, 80, 1925; VI, 3, 15, 26, 27, 29, 31, 32,
34, 36, 42, 50, 51, 1926; VII, 5, 6, 17, 18, 19, 21, 23, 27, 38,
41, 42, 46, 48, 49, 1927; VIII, 4, 6, 1928; IX, 36, 37, 1929;
X, 1, 3, 4, 12, 14, 1930; XII, 1, 3, 8, 14, 17, 20, 1932; XIII,
12, 1933; XVI, 11, 14, 15, 42, 44, 1936; XVII, 1, 4, 9, 10,
11, 12, 39, 41, 42, 47, 1937.
Zbiciul – Zbiciul, III, 3, 4, 1936.
Publicité des vêtements en Timişoara entre-deux-guerres

Résumé
Provenu du point de vue étimologique du terme indo-europeen muid, la mode

peut-être définie d'une manière empirique comme un mécanisme complexe, mettant en
évidence la modalité dont la civilisation dispose de la capacité de s'adapter aux
tendances générées par les facteurs motrices de la société. L'un de ces facteurs,
promuant ce phénomène, était la presse écrite. Rédigés dans des formats facilement
manoeuvrables et offrant une lecture légère, n'importe où et n'importe quand, les
journaux de ce temps-là accordaient des espaces généreux, dans l'architecture de la
pagination, aux spots publicitaires et aussi aux articles bien documentés, qui apportaient
à la conscience publique les éléments essentiels de l'espace modeliste.
Cette recherche a pour but d'explorer l'intéraction de la mode avec la société
d'entre les deux guerres de Timişoara, tout en analysant chaque entité définitoire de
celle-ci. Cette analyse-ci est fondée prépondéremment sur les données extraites des
matériaux publicitaires et des articles traitant sur la mode, englobées dans l'aréel
journalier d'entre les deux guerres de la ville mentionnée, telles les journaux Nădejdea,
VoinŃa Banatului, Vestul et Fruncea, ci-dernièr dédiant une page speciale à la mode,
sous le titre La Page de la Femme.
Il s'agit d'un domaie ayant des tedances diversifiées, le mode d'étaler les habits
étant différencié du point de vue géographique et selon la couche sociale appartenante.
Tout en gardant le fil de la tradition, la mode conservatrice du port populaire trouvait
même à cette époque-là des resonnances dans le milieu rural, en spécial parmi les
personnes agées.
Le fin des conflits militaires de la Première Guerre Mondiale a eu pour effet une
réele émulation de la créativité des stylistes, ainsi apparaîtrant le style vestimentaire Art
Nouveau, convergeant vers des formes organiques et proposant des idées sur la
perception naturelle, mettant en relief des compositions abstractes et surréalistes.
Dans le domaine de la modélistique, la période d'entre les deux guerres a
englobé fréquemment des modifications notables, comme par exemple le
raccourcissement des robes à environ trois quarts ou même jusqu'aux genoux, le
positionnement de la taille sur les hanches et l'usage des matériaux minces et
transparents à la confection des robes. La chute de la bourse de New York (de Wall
Street) en 1929, ayant pour conséquences immédiates la reduction des salaires et le
l'accroissement massif du chomage, a généré le phénomène où les travailleurs avaient
choisi les activités manufacturières, mentionant ici l'exemple du tricotage domestique.
Une autre activitè gagnant de prestige était la couture. En conséquence, l'existence des
nombreuses maisons de haute couture, change le statut du tailleur, d'un simple exécutant
de vêtements en un véritable esthète, le plaçant dans la société au niveau d'un docteur
ou d'un avocat, transformant la couture dans un véritable art.
Le modelage du goût et la perception de la mode comme une forme
indépendente de s'exprimer étaient les arguments forts dans la destruction du concept de
stratification et d'uniformisation apparu sur des idéologies traditionnalistes. Par
l'emancipation fondée sur le changement du mode d'expression vestimentaire s'est
ouvert la vision des gens sur le mode de communiquer, dans la tentative de détruire les
préjugés concernant la liaison d'entre la vestimentation et le caractère. Tous ces aspects
définissent la ville de Timişoara comme une métropole où la preoccupation quotidienne,
devenue de plus en plus fréquente en spécial parmi les femmes, était celui d'étaler le
charme personnel et physique et le culte pour l'esthétique de l'aspect extérieur.
ACCIDENTUL AVIATIC
DIN ZONA MUNTELUI GĂINA, 23 AUGUST 1940
IOACHIM LAZĂR
Hunedoara
ioachim_lazar@yahoo.com
Cuvinte cheie: companie aeriană, aeronave, echipaj, cală, accident aviatic, targă,
ambulanță
Schlüsselwörter: Fluggesellschaft, Flugzeuge, Basatzung, Gepäckraum, Flugunfall,
Krakenwagen
După rapturile teritoriale săvârșite împotriva României de către vecinii săi,

URSS, Ungaria și Bulgaria, guvernanții români au căutat să se pună sub scutul unei
mari puteri pentru a evita și alte evenimente neplăcute. Așa se face că după 1940 are
loc o intensificare a relațiilor României cu Germania. Încep o serie de acțiuni comune
între aviația română civilă, dar în secret și militară, și aviația germană. O serie de
tineri piloți români sunt trimiși în Germania pentru ridicarea calificării, dar mai ales
pentru a se obișnui cu mânuirea aparatelor de zbor moderne. Colaborarea româno-
germană se intensificase încă din anul 1939, după pătrunderea primelor unități
germane în România.
O acțiune comună al cărei scop rămâne nedeclarat are loc în ziua de 23 august
1940. În dimineaŃa acelei zilei avionul DC-3 înmatriculat YR-PAF a decolat de pe
aeroportul Băneasa la ora 7,45 în cursa Bucureşti – Arad – Viena cu un echipaj de trei
persoane (pilotul George Dodani, mecanicul de bord George Irimescu şi radio-
telegrafistul Dumitru Ianculescu) şi cu un număr de 17 pasageri. Între cei 17 pasageri se
aflau cetățeni germani și români.
Din cauza timpului nefavorabil (pierderea vizibilității și a legăturilor radio)
avionul s-a lovit de ramificațiile muntelui Găina, din accident rezultând 11 morți și 9
răniți. Atât autoritățile locale cât și cele județene au intervenit de urgență pentru salvarea
răniților și pentru a recupera corpurile decedaților. Zona accidentului fiind greu
accesibilă, salvatorii s-au deplasat peste 20 km pe jos. Un aport deosebit la salvarea și
transportarea răniților până la mijloacele auto l-au avut locuitorii din localităŃile
apropiate. Ei au transportat cu tărgi improvizate și care trase de boi răniŃii în accident.
Au decedat în accident: Dodani Gheorghe, Zaharescu Dumitru, Fabritius
Helmut, Göing Heinrich, Othmar von Weis Ulog, Peter P. Feld, Lindau Gero, Virgil
Cherciu, Walter Guggenberger, George Irimescu și Dumitru Ianculescu. Răniții:
Alexandru Tutoveanu, Miron Olteanu, Adrian Corbu, Alexandru Petrovici, Horia
Oprescu, Carol Stehr, Carol Hebart, Helmut Bruchl, Dr. Bening Mihai. Răniții au fost
tratați în spitalele din Brad și Baia de Criș.
Accidentul aviatic din 23 august 1940 a fost unul dintre cele mai tragice fiind
comentat pe larg de presa internațională.
*
În perioada 1930-1940 transportul aerian din România s-a dezvoltat în ritm
accelerat. A fost înființată compania națională de transport aerian denumită Liniile
318 Accidentul aviatic din zona Muntelui Găina, 23 august 1940
Aeriene Române Exploatate de Stat (L.A.R.E.S.). Aceasta a preluat vechile aparate de

zbor Avia BH 25 J şi Junkers F 13 şi a început un proces de modernizare a flotei
aeriene, precum şi de extindere a liniilor de transport. La începutul deceniului patru
L.A.R.E.S. opera pe liniile Bucureşti – Turnu Severin – Timişoara – Arad, GalaŃi –
Chişinău, CernăuŃi – Hotin, Bucureşti – Silistra – Bazargic, GalaŃi – Istanbul, Bucureşti
– GalaŃi – Iaşi – CernăuŃi – Liov – Varşovia, Bucureşti – Cluj – Ujgorod – Praga.
Un moment important în activitatea L.A.R.E.S. intervine în anul 1937, când
fuzionează cu compania privată S.A.R.T.A., deŃinută majoritar de producătorul francez
de avioane Henri Potez, care opera şi în România. Se constituie astfel o companie
puternică, având capital mixt, privat şi de stat, a cărei politică se caracterizează prin
achiziŃionarea de aparate de zbor moderne şi prin deschiderea unor noi linii aeriene
interne şi internaŃionale. Sunt achiziŃionate aeronave moderne din Anglia de la
compania De Havilland, din Statele Unite ale Americii de la compania Lockheed, din
Germania, din FranŃa. Printre cele mai performante aparate de zbor cumpărate de statul
român erau două avioane de tip Douglas DC-3G2-227, intrate în serviciul companiei
L.A.R.E.S. la 8 septembrie 1937, după ce fuseseră aduse din SUA, via Olanda.
Aparatul DC-3, produs al firmei americane Douglas Aircraft Company, a
revoluŃionat transportul de mărfuri şi pasageri între anii 1930 şi 1940. După primul său
zbor, la 17 decembrie 1935, avionul a demonstrat performanŃe tehnice deosebite şi o
fiabilitate remarcabilă. Din aceste motive au fost produse de-a lungul anilor peste
13.000 de exemplare, în numeroase variante, dintre care unele mai sunt în serviciu şi
astăzi. Avionul era un bimotor comercial şi de transport cu 21-28 de locuri, exemplarele
cumpărate de România putând lua la bord 21 de pasageri şi trei membri ai echipajului.
Cala avionului permitea transportul unei încărcături poştale de peste două tone. Cele
două motoare de câte 1200 CP fiecare, elicea triplă cu pas variabil, trenul de aterizare
retractil şi alte inovaŃii tehnice de ultimă oră contribuiau din plin la stabilirea unor
performanŃe superioare pentru acea vreme. Avionul putea realiza o viteză maximă de
320 km la oră, dar viteza de croazieră obişnuită era de 241 km la oră. Raza de acŃiune de
1.650 de kilometri îi permitea să acopere distanŃe mari fără alimentare şi să poată fi
întrebuinŃat pe liniile aeriene internaŃionale.
În dimineaŃa zilei de 23 august 1940, avionul DC-3 înmatriculat YR-PAF a
decolat de pe aeroportul Băneasa la ora 7,45 în cursa Bucureşti – Arad – Viena cu un
echipaj de trei persoane (pilotul George Dodani, mecanicul de bord George Irimescu şi
radio-telegrafistul Dumitru Ianculescu) şi cu un număr de 17 pasageri1. Orarul călătoriei
prevedea o escală pe aeroportul din Arad, pentru preluarea poştei. După ce a survolat
CarpaŃii, avionul a traversat o furtună violentă care l-a abătut de la direcŃia normală de
zbor. La un moment dat radio-telegrafistul nu a mai putut stabili legătura nici cu
aeroportul Băneasa, nici cu cel din Arad. Deasupra MunŃilor Apuseni, în zona vârfului
Găina, persista o ceaŃă groasă şi ploua. Ajuns în această regiune şi văzând că are peste
două ore de zbor de la plecarea din Bucureşti, pilotul a apreciat greşit că ar trebui să se
afle în şesul Aradului. În căutarea unor repere de orientare la sol, a micşorat altitudinea
de zbor pentru a zări pământul. Coborârea a fost fatală, deoarece aparatul se afla în
apropierea unor dealuri împădurite. Încercarea de a lua brusc înălŃime nu a reuşit şi
avionul a lovit în plină viteză vârfurile copacilor, după care s-a prăbuşit şi s-a rupt în
mai multe bucăŃi2.
1
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940.
2
Ionaș 2013, p. 124.
Ioachim Lazăr 319
Catastrofa s-a produs pe înălŃimile împădurite de la estul Văii Cioarei, la distanŃa

de trei ore şi jumătate de mers cu piciorul din satul RişculiŃa. În pădurile din apropiere
se găseau 25-30 de muncitori din comuna Hălmagiu care tăiau lemne şi făceau metri
steri. Aceştia au fost primii sosiŃi la locul accidentului şi tot ei au înştiinŃat autorităŃile
printr-un om venit să dea de ştire la RişculiŃa. Până au sosit primele ajutoare şi primii
reprezentanŃi ai autorităŃilor au trecut cel puŃin 4-5 ore. Despre luarea primelor măsuri
de ajutorare a victimelor şi desfăşurarea ulterioară a evenimentelor aflăm dintr-un raport
al prefectului de atunci al judeŃului Hunedoara, colonelul Constantin Bengliu, adresat
ministrului de interne la 27 august 1940.
Vineri, 23 august 1940, prefectul judeŃului Hunedoara raporta ministrului de
interne: „pe la orele 12 am fost anunțat telefonic la prefectură de către secretarul de
pretură de la plasa Avram Iancu din comuna Baia de Criş, că un avion de pasageri, în
drum de la Bucureşti – Viena s-a prăbușit în munții din jurul comunei Rișculița şi că
sunt mai mulŃi morŃi şi răniŃi”3. În raportul înaintat, prefectul Constantin Bengliu
comunica ministrului despre primele măsuri luate: „Am dat ordin medicului primar din
județ ca să plece cu ambulanța sanitară a județului în comuna Rișculița, luând și pe cei
doi medici chirurgi de la Spitalul din Deva; am dat ordin telefonic primarului din
comuna Brad, să ceară de la Direcția societății «Mica» ambulanța sanitară și să plece cu
2 medici din Brad la locul accidentului; am dat ordin pretorului din Baia de Criș să
plece cu medicul de circumscripție din Baia de Criș și din Vața de Jos la locul
accidentului; am cerut M.U., din Deva să ne dea o ambulanță sanitară, care a sosit la
timp la locul de îmbarcare al răniților”4.
După transmiterea ordinilor prefectul s-a deplasat la Rișculița luând cu sine pe
„procurorul de serviciu, judecătorul de instrucție și grefierul parchetului”. La orele
13,30 au ajuns la Rișculița constatând că „avionul se prăbușise pe înălțimile împădurite
de la estul Văii Cioarei, distanță de 3 ½ ore cu piciorul de la satul Rișculița”5. Pentru a
ajunge cât mai urgent la locul accidentului, procurorul și judecătorul de instrucție au
urcat pe creasta muntelui, iar prefectul s-a deplasat prin satul Dobroț, pe un traseu care
permitea accesul ambulanțelor „pentru a organiza evacuarea răniților”6. Din accidentul
avionului au rezultat 11 morți și 9 răniți7.
Cercetările parchetului au durat patru zile, atât la locul accidentului cât şi în
localitățile DobroŃ, RişculiŃa, Baia de Criş şi Brad, raportul întocmit a fost înaintat către
Parchetul General din Cluj. Din partea organelor judiciare hunedorene au participat la
cercetări procurorul FinŃescu şi judecătorul de instrucŃie Dumitrescu, asistaŃi de
secretarul Parchetului Hunedoara, Bărbieru8. Concluzia finală a fost că la originea
accidentului a stat furtuna în urma căreia avionul s-a abătut de la traseu şi a împiedicat
pilotul să ia legătura cu staŃiile de radio de la sol pentru a se orienta corect. Paralel cu
ancheta procurorilor s-a desfăşurat o anchetă tehnică efectuată de reprezentanŃii
societăŃii L.A.R.E.S., conduşi de colonelul în rezervă Negulescu şi de cei ai
Ministerului Aerului şi Marinei, sosiŃi la faŃa locului în 26 august.
Primele măsuri luate au vizat ajutorarea răniŃilor la locul accidentului şi
transportarea lor pe tărgile improvizate la DobroŃ unde au fost preluați ce către
3
4
5
6
7
8
ambulanŃe. Transportul din munte a început pe la orele trei şi jumătate după masa şi s-a
făcut în condiții deosebite din cauza terenului greu şi a ploii care a căzut fără încetare
toată ziua şi toată noaptea. La orele 21 toŃi răniŃii erau aduşi la DobroŃ, de unde au fost
apoi evacuaŃi la spitalul din Brad. Evacuarea răniților din satul Dobroț a început la orele
19, încheindu-se la orele 1 noaptea9. Lista răniților cuprindea pe următorii pasageri:
Alexandru Tutoveanu (ziarist, București), Miron Olteanu (referent al Camerei de
Comerț Româno-Germană, Berlin), Adrian Corbu (director Of. Național Turism
București), Alexandru Petrovici (ziarist, București), Horia Oprescu (funcționar, Primăria
Municipiului București), Carol Stehr (șef birou, Essen, Germania), Carol Hebart
(Berlin), Helmut Bruchl (Berlin), Dr. Bening Mihai (București)10.
În spitalul din Brad, îngrijirile necesare au fost acordate de doctorul Simion
Moşoigo, directorul spitalului din Deva, ajutat de secundul său, doctorul Cosma şi de
doctorul Cornel Costina, medic auxiliar la spitalul Casei Cercuale de Sănătate din
Brad11. Sâmbătă 24 august a sosit la Brad şi ministrul Radu Budişteanu împreună cu
doctorul Câmpeanu din Braşov, care a verificat starea răniŃilor şi a dispus măsuri pentru
tratamentul în continuare12.
Transportul „morților nu s-a putut face în aceeaşi zi, rămânând sub paza
jandarmilor, în munte, pe timpul nopŃii, evacuarea lor și a bagajelor făcându-se a doua
zi (sâmbătă 24 august)”13. Morții au fost duși la spitalul din Baia de Criș unde s-a
amenajat camera mortuară prevăzută cu paturi și cearceafuri curate și flori. Consulul
german sosit de la Timişoara, împreună cu câŃiva membri ai familiilor victimelor, s-a
declarat impresionat de grija manifestată de personalul spitalului pentru cei decedaŃi14.
ReprezentanŃii procuraturii împreună cu şeful SecŃiei de jandarmi Baia de Criş
au procedat la identificarea morŃilor şi a bagajelor acestora, împreună cu toate obiectele
ce le aparŃineau. Identificarea morților a ridicat o serie de probleme. Într-o primă
constatare de la locul accidentului se vorbește despre identificarea a numai 8 morți și
anume: „Dodani Gheorghe (pilot, București), Zaharescu Dumitru (secretar general de
redacție la «Curentul» București), Fabritius Helmut (comerciant, născut în Sebeș, jud.
Alba), Göing Heinrich (Hannover, Schellingatr 17), Othmar von Weis Ulog (director de
bancă, București, Hotel Atene Palas), Peter P. Feld (industriaș, supus român, dom. Cal
13 sept. 23, București), Lindau Gero (doctor chimist, Dresda Germania) Virgil Cherciu
(directorul ziarului «Ordinea» București. Restul morților nu s-a putut identifica, fiind
sub sfărâmăturile avionului, doi morți au fost văzuți de noi sub dărâmături, dar nu s-au
putut identifica neputând fi scoși”15. După sosirea delegaților L.A.R.E.S. și scoaterea
cadavrelor de sub sfărâmăturile avionului au fost identificați și ceilalți 3 morți: Walter
Guggenberger (ziarist, București, str. Eduard Quinet), George Irimescu (mecanic,
București) și Dumitru Ianculescu (radio-telegrafist de bord)”16.
Pentru toŃi cei decedaŃi, Primăria Baia de Criş a întocmit actele necesare.
Trupurile neînsufleŃite au ajuns pe diferite căi la locurile de veci hotărâte de familii.
Helmuth Fabricius a fost transportat cu un autocamion la Sebeş-Alba, iar Walter
Guggenberger cu un alt autovehicul la Mediaş. Dumitru Zaharescu şi Virgil Cherciu au
9
10
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940. Vezi Anexa I.
11
12
13
14
15
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940. Vezi Anexele III și IV.
16
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940. Vezi Anexa IV.
Ioachim Lazăr 321
fost transportaŃi, tot cu un autocamion, la Bucureşti, în timp ce George Irimescu, George

Dodani, Dumitru Ianculescu şi Peter Feld au fost transportaŃi cu trenul la Bucureşti în
ziua de 26 august prin grija SocietăŃii L.A.R.E.S. RămăşiŃele Dr. Gero Lindau, Othmar
von Weiss-Ulog şi Heinrich Göing au fost transportaŃi cu trenul la Viena în 26 august
prin grija Consulatului Germaniei la Timişoara, care a întocmit şi paşapoartele mortuare
prevăzute de lege17.
Obiectele găsite la locul accidentului care au putut fi identificate au fost
înmânate răniŃilor, iar cele aparŃinând decedaŃilor au fost predate reprezentantului
societăŃii L.A.R.E.S. Un exemplar al inventarelor a fost depus la SecŃia de jandarmi
Baia de Criş. Bagajele răniŃilor şi morŃilor cetăŃeni germani au fost luate în primire de
către consulul Germaniei la Timişoara. Pentru un mort nu s-a găsit nici un bagaj.
Trimiterile poştale aflate la bordul avionului au fost inventariate şi predate cu proces
verbal dirigintelui Oficiului poştal din Deva.
Dintre răniŃi, în stare mai gravă erau Alexandru Tutoveanu şi Horia Oprescu,
ambii cu fractură la baza craniului. Unele persoane rănite, care puteau fi transportate, au
fost evacuate la spitale din capitală sau din alte oraşe unde existau posibilităŃi mai bune
de tratament decât la Brad. Astfel, Miron Olteanu şi Adrian Corbu au fost transferaŃi cu
trenul la Spitalul ColŃea din Bucureşti în 24 august, acolo unde avea să fie mutat şi
Alexandru Petrovici două zile mai târziu18. Carol Hebart a fost evacuat de către o rudă a
sa în Germania în 26 august, iar Carol Stehr şi Helmuth Bruchl au fost duşi cu o
ambulanŃă a SocietăŃii „Mica” Brad la spitalul din Sibiu în aceeaşi zi. CeilalŃi răniŃi au
rămas în tratamentul spitalului din Brad.
În toată această nenorocire, raportul prefectului scoate în evidenŃă activitatea
deosebită desfășurată de medicii implicaŃi în salvarea răniŃilor. Din primul moment,
împreună cu jandarmii au urcat în munte doctorii Popa Avram, medic la Spitalul Baia
de Criş, Dorca Ioan, medicul circumscripŃiei RişculiŃa. Traian Costina, medicul
circumscripŃiei VaŃa de Jos, Cornel Costina, medic auxiliar la Spitalul Casei Cercuale
de Sănătate Brad19. Aceştia au acordat primele ajutoare răniŃilor la locul accidentului şi
au organizat evacuarea lor spre DobroŃ. La Spitalul Brad răniŃii au fost îngrijiŃi de
medicii Simion Moşoigo, directorul Spitalului Deva, doctorul Cosma şi doctorul
Octavian Stănilă, medicul primar al judeŃului Hunedoara.
Un mare aport la salvarea răniŃilor l-au adus bărbaŃii şi femeile din DobroŃ.
Femeile au pus la dispoziŃia medicilor scoarŃe din care s-au improvizat tărgile pentru
transportul răniŃilor, precum şi perne şi plapume cu care au fost înveliŃi aceştia. BărbaŃii,
la rândul lor, au cărat tărgile cu răniŃi de pe coasta muntelui până la locul unde aşteptau
ambulanŃele.
Au circulat versiuni că unii locuitori şi-ar fi însuşit obiecte ale pasagerilor aflaŃi
la bordul avionului. Zvonurile au fost întărite și de scrisoarea trimisă de Aribert
Cornitius prefectului Bengliu: „Subsemnatul sunt succesorul D-lui director Othmar von
Weisss – Ulog de la Deutsche Bank, Berlin, decedat în accidentul de avion de pe
muntele Găina la 23 august 1940 și am fost rugat de văduva acestuia, d-na Paulina von
Weiss-Ulog, să mă interesez de verigheta de platină, care o purta decedatul”20.
La 16 septembrie 1940 prefectul Bengliu trimite copia scrisorii prim
procurorului județului Hunedoara rugându-l să-i comunice „dacă s-a găsit verigheta de
17
18
19
20
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940. Vezi Anexa V.
platină asupra decedatului Director Othmar von Weiss-Ulog de la Deutsche Bank,

Berlin, decedat în accidentul de avion de pe muntele Găina”21. În aceeași zi prim-procurorul
îi răspunde prefectului că nu s-a „ridicat nici o verighetă de platină de la cadavrele celor
morți … Toate obiectele ridicate de la acele cadavre, între care și una verighetă de aur
neidentificată, s-au predat cu inventar în regulă pilotului Mihai Radu din serviciul
Societății L.A.R.E.S., din București, în ziua de 24 august 1940, conform dispozițiunilor
d-lui Colonel Negulescu”22.
Pentru a lămuri lucrurile, pretorul plasei Avram Iancu, Nicolae Turucu, a fost
însărcinat cu o anchetă preliminară, iar din partea Corpului Jandarmeriei a fost trimis la
faŃa locului generalul Aurel Milicescu. Cercetările făcute între lucrătorii din pădure şi
între locuitorii satelor unde s-a produs accidentul nu au confirmat zvonurile.
În timpul transportului răniților și a morților o parte a materialelor luate de la
locuitorii satelor s-au pierdut sau deteriorat. Secția de jandarmi Baia de Criș a primit o
serie de cereri de la unii locuitori prin care solicitau contravaloarea acestor materiale.
Între primii locuitori care au dat declarații în fața șefului Secției de Jandarmi Baia de
Criș au fost Indrieș Nasta, Banciu Saveta, Banciu Maria din satul Dobroț, Rișcuța Ana
și Rișcuța Sabin din Rișculița și Aiben Bela din Baia de Criș23. Medicul Costina Cornel
de la Spitalul din Brad care declara că „toate lucrurile de orice fel cu care au fost
transportați la acest spital bolnavii … au fost ridicate în aceeași zi de aceleași persoane
fără ca să rămână la spital vreun obiect de al locuitorilor care le-au împrumutat atunci
pentru a fi transportați accidentații”24. În realitate cea mai mare parte a obiectelor date
de către locuitorii satelor din zona accidentului s-au pierdut sau au devenit inutilizabile
de către proprietari. Secția de jandarmi Baia de Criș a întreprins o cercetare pentru a
aflarea numărului obiectelor și valoarea solicitată de proprietari, pentru a fi pretinsă
Societății L.A.R.E.S. București25.
Din raportul întocmit de către jandarmi se desprind și alte activități desfășurate
de către locuitori din comunele cele mai apropiate: dezgroparea rămășițelor avionului
distrus, coborârea de pe munte cu ajutorul carelor trase de boi și transportarea lor la gara
din Baia de Criș pentru a fi duse la sediul Societății din București. Valoarea totală s-a
ridicat la suma de peste 24.000 lei. Contravaloarea obiectelor pierdute sau deteriorate
reprezenta suma de 5.280 lei restul diferența reprezentând munca prestată de locuitori la
dezgroparea rămășițelor avionului, coborârea de pe munte și apoi transportarea la locul
de încărcare pentru a fi duse la București.
Pentru modul exemplar în care a acționat și condus oamenii participanți la
rezolvarea urmărilor accidentului, conducerea Societății L.A.R.E.S. a trimis, la
8 septembrie 1940, o scrisoare de mulțumire Primului pretor al plasei Baia de Criș,
Nicolae Turucu, în care menționa următoarele: „Cu toată apăsarea durerii provocate de
năprasnicul accident de la 23 august a.c. societatea L.A.R.E.S. a fost viu impresionată
de bunăvoința acordată pentru transportul și îngrijirea accidentaților, deși condițiunile
locale erau atât de neprielnice. Pentru măsurile luate și ordinile date, controlate personal
de Dv., vă rugăm a primi cele mai pline de recunoștință mulțumiri, ca și pentru sprijinul
dat delegatului nostru, d-lui inspector Colonel Corneliu Negulescu, însărcinat cu
transportarea celor decedați.
21
Vezi Anexa VI.
22
Vezi Anexa IX.
23
SJHAN, FPBC, Dosar 14/1940, f. 110-112. Vezi anexa X.
24
SJHAN, FPBC, Dosar 14/1940, f. 111. Vezi Anexa XI.
25
SJHAN, FPBC, Dosar 14/1940, f. 127. Vezi Anexa XVIII.
Ioachim Lazăr 323
Primiți, vă rugăm, Domnule Prim Pretor, asigurarea deosebitei noastre

considerațiuni”26.
Prăbuşirea aparatului DC-3 la RişculiŃa a marcat primul accident aviatic
menționat în documente care s-a produs pe teritoriul judeŃului Hunedoara. Din păcate,
n-a fost și ultimul, istoria consemnând şi alte evenimente tragice în care au fost
implicate aeronave româneşti. Nici aparatul geamăn DC-3 aflat în serviciul L.A.R.E.S.
şi înmatriculat YR-PIF nu a avut o soartă mai bună. Acesta avea să fie pierdut într-un
accident asemănător celui de la RişculiŃa, în 19 iunie 1941.
ANEXĂ
I
ROMÂNIA27
Ținutul Timiș
Prefectura județului Hunedoara
Serviciul Cabinetul Prefectului
Nr. 591/1940 Deva, la 27/VIII 1940
DOMNULE MINISTRU,
Am onoare a raporta că în ziua de Vineri, 23 august a. c., pe la orele 12 am fost anunțat
telefonic la Prefectură de către secretarul de pretură de la plasa Avram Iancu din comuna Baia
de Criș, că un avion de pasageri în drum de la București – Viena, s-a prăbușit în munții din jurul
comunei Rișculița și că sunt mulți morți și răniți.
Am luat imediat următoarele măsuri:
- Am dat ordin medicului primar din județ ca să plece cu ambulanța sanitară a județului
în comuna Rișculița, luând și pe cei doi medici chirurgi de la Spitalul din Deva.
- Am dat ordin telefonic primarului din comuna Brad, să ceară de la Direcția societății
„Mica” ambulanța sanitară și să plece cu 2 medici din Brad la locul accidentului.
- Am dat ordin pretorului din Baia de Criș să plece cu medicul de circumscripție din
Baia de Criș și din Vața de Jos la locul accidentului.
- Am cerut M. U., din Deva să ne dea o ambulanță sanitară, care a sosit la timp la locul
de îmbarcare al răniților.
După ce am luat aceste măsuri care s-au executat prompt, am plecat la comuna
Rișculița, luând cu mime pe procurorul de serviciu, judecătorul de instrucție și grefierul
parchetului – unde sosind circa la ora 13,30, am constatat că avionul se prăbușise pe înălțimile
împădurite de la estul văii Cioarei, distanță de 3 ½ ore cu piciorul de la satul Rișculița. Pe
această vale neputând pătrunde ambulanțele, am dispus ca procurorul și judecătorul de instrucție
să suie sus la creastă, iar eu m-am dus la satul Dobroț, situat pe versantul opus, unde accesul
ambulanțelor era întrucâtva mai ușor pentru a organiza evacuarea răniților.
Cercetările s-au făcut de către Parchet, care și-a înaintat raportul către Parchetul General
Cluj.
Din cele constatate de mine care am fost tot timpul (4 zile) în acele locuri: Dobroț,
Rișculița, Baia de Criș și Brad, rezultă că:
- Avionul este al societății L.A.R.E.S – avion de pasageri – marca „Dauglas”.
- Plecat în dimineața zilei de 23 august, orele 7,45, în cursa București – Arad –Viena, cu
un echipaj de 3 – personalul navigant (pilot, mecanic, radio telegrafist) și 17 pasageri, în total
20 persoane.
- Din cauză că în traseu a întâmpinat timp foarte rău (furtună) a deviat de la direcție. La
un moment dat nu a mai avut legătura radio telegrafică nici cu aeroportul Băneasa și nici cu
26
SJHAN, FPBC, Dosar 14/1940, f. 114. Vezi Anexa XII.
27
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940. Nenumerotat.
aeroportul Arad. Din această cauză în munții din jurul muntelui Găina (Apuseni) întâmpinând și
o ceață groasă și ploaie, pilotul văzând că are peste 2 ore de când a plecat din București, și-ar fi
făcut calculul că trebuie să fie în șesul Aradului și a coborât din înălțime spre a putea zări
pământul. Această coborâre i-a fost fatală, deoarece s-a găsit la un moment dat imediat deasupra
pădurilor din acești munți și cu toate că ar fi încercat o ridicare bruscă în înălțime, nu a putut s-o
mai obțină și atunci s-a prăbușit în plină viteză, retezând arbori și izbindu-se în plin de arbori
mai groși, s-a rupt, provocând distrugerea aparatului.
Din acest accident au rezultat 11 morți și 9 răniți. Am redat aici așa cum am dedus din
informațiuni ce s-a întâmplat, rămâne însă să se vadă rezultatul anchetei tehnice, care s-a făcut
în ziua de 26 august de către delegații Societății L.A.R.E.S., împreună cu delegații Aerului și
Marinei.
Evacuarea răniților s-a făcut în ziua de 23 august (ziua accidentului), la orele 15,30. A
durat adunarea răniților în satul Dobroț până la ora 21, fiind și depărtare mare și locuri rele. A
mai îngreunat aducerea lor și ploaia care a continuat toată ziua și toată noaptea. Am dispus
evacuarea răniților la spitalul din Brad. Din satul Dobroț evacuarea cu ambulanțele auto, a
început la orele 19 și s-a terminat la 1 noaptea. La spital li s-a dat toate îngrijirile necesare, care
au durat până la 4 dimineața, de către doctorul Simion Moșoigo, directorul spitalului din Deva,
ajutat de doctorul Cosma, secundarul său și d-rul Costina Cornel, medic auxiliar la Spitalul
Casei Cercuale din Brad.
Transportul morților nu s-a putut face în aceeași zi, rămânând sub paza jandarmilor în
munte pentru timpul nopții, evacuarea lor și a bagajelor făcându-se a doua zi (sâmbătă 24
august), evacuare pentru care am dat dispozițiuni să se facă la spitalul din Baia de Criș, unde s-a
amenajat camera mortuară cu multă îngrijire (paturi curate, cearceafuri idem, flori), fapt ce la
impresionat în bine și pe consulul german de la Timișoara și familiile unora dintre morți de
naționalitate germană. Evacuarea morților la spitalul Baia de Criș s-a terminat în ziua de 24
august, orele 16.
Ancheta sus în munte s-a făcut de către d-l procuror Fințescu și dl judecător de
instrucție Dumitrescu, asistați de secretarul parchetului dl. Bărbieru, care împreună cu seful
secției de jandarmi din Baia de Criș au procedat la identificarea morților, când au ridicat de
asupra lor și obiectele și oare cari bani ce au găsit cum și poșta avionului, pe care le-au predat
delegatului societății L.A.R.E.S., cu toate formele legale, iar poșta conform dispozițiunilor
numitei societăți, a predat-o dirigintelui Oficiului poștal Deva, de asemenea cu proces verbal.
Bagajele identificate și care s-au găsit s-au adunat de către șeful secției de jandarmi
Baia de Criș, care le-a adus odată cu transportul morților și li s-a predat în primirea răniților,
cele care au fost ale lor, iar ale morților s-au dat familiilor ce au venit, iar altele s-au dat
delegatului L.A.R.E.S, (dl. col. rez. Negulescu). Pentru toate s-au făcut inventare în regulă și s-a
semnat de primirea lor. Aceste inventare sunt în păstrarea șefului de secție Baia de Criș.
Bagajele răniților și morților germani (care erau din străinătate) au fost luate în primire de către
dl. consul al Germaniei din Timișoara. Pentru un mort nu s-au găsit nici un bagaj.
Sâmbătă 24 august a sosit în Brad și dl ministru Radu Budișteanu, împreună cu dl. dr.
Câmpeanu din Brașov care a revizuit pe toți răniții.
Din acest accident sunt răniți:
1. Alexandru Tutoveanu, ziarist București.
2. Miron Olteanu, referent al Camerei de Comerț Româno - Germană, Berlin.
3. Adrian Corbu, director Of. Național Turism București.
4. Alexandru Petrovici, ziarist București.
5. Horia Oprescu, funcționar, Primăria Municipiului București.
6. Carol Stehr, șef birou Essen, Germania.
7. Carol Hebart, Berlin.
8. Helmut Bruchl, Berlin.
9. Dr. Bening Mihai, București.
Din acești grav sunt Alexandru Tutoveanu și Horia Oprescu care au fractura bazei
craniului. Au fost evacuați cu trenul la București, Spitalul Colțea: Miron Olteanu și Adrian
Ioachim Lazăr 325
Corbu, în ziua de 24 august, a.c. și Petrovici Alex. în seara zilei de 26 august. Carol Hebart în
ziua de 26 august evacuat în Germania cu o rudă a sa. Carol Stehr și Helmut Bruchl cu
ambulanța sanitară a Societății „Mica”, la spitalul din Sibiu, în ziua de 26 august. Restul sunt în
tratamentul Spitalului din Brad.
Morți:
1. Helmut Fabrițius, comerciant București.
2. Walter Guggenberger, comerciant București.
3. Dumitru Zaharescu, ziarist București.
4. Dr. Gero Lindau, chimist Dresda Germania.
5. Virgil Cherciu, ziarist București.
6. George Irimescu, mecanic avion București.
7. Othmar von Weiss-Ulog, director de bancă București.
8. George Dodani, pilot avion București.
9. Dumitru Ianculescu, radio telegrafistul avionului, București.
10. Heinrich Göing, comerciant Hanovra, Germania.
11. Petre Feld, industriaș București
Din cei morți, evacuați prin familiile lor: Helmut Fabrițius cu autocamion la Sebeș
Alba; Walter Guggenberger, idem, la Mediaș; Dumitru Zaharescu și Virgil Cherciu, idem,
București; George Irimescu, George Dodani, Dumitru Ianculescu, Petre Feld, prin societatea
L.A.R.E.S., cu trenul la București în ziua de 26 august 1940; Dr. Gero Lindau, Othmar von
Weiss Ulog, Heinrich Göing, cu trenul prin legația germană la Viena în ziua de 26 august 1940.
La toți li s-au întocmit actele necesare. La cei trei care au fost expediați la Viena li s-a
întocmit pașapoartele mortuare de către Consulul Germaniei din Timișoara. Toți au avut sicriele
așa cum prevăd ordinele în vigoare și au fost îmbălsămați de medici la spitalul din Baia de Criș.
În această nenorocire relev devotamentul cu care au lucrat medicii:
Dr. Popa Avram, medic spitalul din Baia de Criș.
Dr. Dorca Ion, medicul circumscripției Ribița.
Dr. Costina Traian medic circumscripție Vața de Jos.
Dr. Costina Cornel, medic auxiliar la Spitalul Casei Cercuale Brad care au fost din
primul moment sus în munte, la locul accidentului, dând ajutoarele necesare răniților. Cu același
devotament au lucrat la Spitalul din Brad, D-rul Simion Moșoigo, Dr. Cosma și Drul Stănilă,
medicul primar al județului
În același timp pe lângă o datorie, dar am o mulțumire sufletească de a releva modul
cum s-au purtat locuitorii din comuna Dobroț și, în special femeile, care au pus la dispoziția
noastră scoarțe cu care s-au improvizat tărgile la coborârea răniților din munte, perini, plapome
etc., cu cari am învelit răniții în evacuarea lor până la Spitalul din Brad.
În ceea ce privește versiunea că morții ar fi fost jefuiți, nu pot să mă pronunț. Nu știu ce
s-a putut întâmpla de la căderea avionului și până la sosirea primelor autorități. În munte se
găseau 20-30 muncitori din comuna Hălmagiu (Jud. Arad) la lucru în pădure unde tăiau lemne
și făceau metri steri. Aceștia au fost primii la locul accidentului și până au venit să dea de știre
în comuna Rișculița și până au sosit primele ajutoare cu autoritățile au trecut cel puțin 4-5 ore.
Nu știu dacă s-a putut întâmpla așa ceva, mai ales că nici un rănit și doar am stat de vorbă cu ei,
nu mi-au spus relativ la aceasta nimic.
Totuși am dispus pretorului respectiv să facă o cercetare minuțioasă, care a și început.
Avem la îndemână pe șeful lucrătorilor din pădure și deci o bază de plecare și când cercetările
vor fi gata, voi raporta. De altfel, azi a sosit și dl general Milicescu Aurel din Corpul
Jandarmilor care are delegație să cerceteze această chestiune.
Prefectul județului Hunedoara,

Colonel C. Bengliu ss indescifrabil.
D-lui
Ministru de Interne, Cabinet București.
II
ROMÂNIA28
Ținutul Timiș
Nr. 591/1940 Deva, la 27/VIII 1940
Privește: Prăbușirea unui avion de pasageri
în munții din jurul comunei Rișculița în
ziua de 23 august 1940
EXCELENȚĂ
Avem onoare a Vă înainta, alăturat, spre cunoștința Excelenței Voastre, copia raportului
nostru nr. 591/940 din 27 august 1940, înaintat Ministerului de Interne, în cauza accidentului
avionului de pasageri, care în ziua de 23 august 1940, în drum, de la București – Viena s-a
prăbușit în munții din jurul comunei Rișculița.
Prefect Șef de cabinet
Colonel: C. Bengliu Dr Amoș Gligor
Ss indescifrabil ss indescifrabil
Excelenței Sale
Domnului rezident regal al Ținutului Timiș, Timișoara.
III
TABLOU29
Cu persoanele moarte în accidentul de aviație din 23 august 1940
Nr.
Numele și prenumele Ocupațiunea Domiciliul
crt.
1 Helmut Fabritius Comerciant București, str. Regală, nr. 20
2 Walter Guggenberg Comerciant București, str. Regală, nr. 20
3 Dumitru I. Zaharescu Ziarist București, str. Eduard Quinet
4 Dr. Gero Lindau Chimist Dresda – Germania
5 Virgil Kerciu Avocat-ziarist București
6 George Irimescu Mecanic București
7 Othmar von Weise-Ulog Director de bancă București, Hotel Atene Palace
8 George Dodani Pilot aviator București
9 Dumitru Ianculescu Radio telegrafist București
10 Heinrich Göing Comerciant Hanovra – Germania
11 Petre Feld Industriaș București
Răniți
1 Alexabru G. Tutoveanu Ziarist București
2 Miron Olteanu Referent, Camera Berlin
3 Adrian Corbu Comerț București
4 Alexandru Petrovici Director Of. Naț. București
5 Horia Oprescu Turism București
6 Carol Stehr Ziarist Essen – Germania
7 Carol Hebart Funcț. Primăria Berlin
8 Helmut Bruchl București Berlin
9 Dr. Bening Mihai Șef birou București
28
29
Ioachim Lazăr 327
IV
Pasageri scăpați cu viață în accidentul de avion30
din ziua de 23 august 1940, întâmplat în hotarul com[unei].
Rișculița – Dobroț, jud. Hunedoara.
1. Corbu Adrian, Director oficiul Național al Propagandei București.
2. Olteanu Miron din București.
3. Alexandru Tutoveanu, ziarist București.
4. Bruchl Helmut din Berlin.
5. Hebarth Carol, curier la Societatea Aviație Germană Luft Hanssa din Berlin
6. Petrovici Alexandru ziarist București.
7. Steher Carol din Essen.
8. Horia Oprescu, director la Primăria Capitalei din București,
9. Mihail Benninf, funcționar particular.
Pasageri morți și identificați
în accidentul de avion din ziua de 23 august 1940
1. Dodoni Gheorghe, pilot București.
2. Zaharescu Dumitru, secretar general de redacție la „Curentul” București.
3. Fabritius Helnicit, comerciant născut Sebeș, jud. Alba.
4. Göing Heinrich din Hannover – Schellingstr 17/
5. Othmar Adolf Berlin.
6. Peter F. Feld, industriaș, supus român, domiciliat Calea 13 septembrie 23, București.
7. Lindau Paul Emil, doctor chimist, născut Berlin, reșed. Hotel Ambasador.
8. Virgil Cherciu, directorul ziarului Ordinea București.
Restul morților nu s-a putut identifica, fiind sub sfărâmăturile avionului, doi morți au
fost văzuți de noi sub dărâmături dar nu s-au putut identifica neputând fi scoși.
V
Herbert Cornitius31
Deutsche Bank
Reprezentanța București
D-lui Prefect
Colonel C. Bengliu Deva
Subsemnatul sunt succesorul D-lui director Othmar von Weisss – Ulog de la Deutsche
Bank, Berlin, decedat în accidentul de avion de pe muntele Găina la 23 august 1940 și am fost
rugat de văduva acestuia, d-na Paulina von Weiss-Ulog, să mă interesez de verigheta de platină,
care o purta decedatul.
De la delegatul nostru, d-l director H. Hintz care a vizitat locul accidentului, am aflat că
unele obiecte de valoare aparținând decedaților ar fi fost predate d-lui Pretor sau d-lui Comisar
al orașului Deva, spre a fi înaintate Consulatului german, care la rândul său urma să le predea
persoanelor în drept.
Interesându-mă la Legațiunea Germană din București, mi s-a răspuns că încă nu s-au
primit obiectele acestea. Din această cauză îmi permit a mă adresa Dvs. rugându-vă respectuos
să-mi dați lămuriri în această chestiune. În cazul că obiectele sus amintite s-ar mai afla la Deva,
vă rog să binevoiți a dispune expedierea lor pe cale oficială la adresa:
Legațiunea Germană, str. Vasile Lascăr 41, de unde vor fi expediate familiilor
respective.
Primiți vă rog, Domnule Prefect, asigurarea deosebitei mele stime și considerațiuni.
ss. Aribert Cornitius
Pentru conformitate
Ss indescifrabil
30
31
SJHAN, FPJH, Dosar 221/1940. Vezi Anexa V.
VI
Ținutul Timiș32
Nr. 663 Deva, 16 septembrie 1940
Confidențial
DOMNULE PRIM PROCUROR
Avem onoare a Vă înainta alăturat în copie adresa d-lui Aribert Cornitius de la Deutsche
Bank din București, rugându-vă să binevoiți a ne comunica dacă s-a găsit verigheta de platină
asupra decedatului director Othmar von Weiss-Ulog de la Deutsche Bank, Berlin, decedat în
accidentul de avion de pe muntele Găina la 23 august 1940
Prefect, Șef de cabinet
ss indescifrabil ss indescifrabil
Parchetului Tribunalului Hunedoara, Deva.
VII
România33
Parchetul Tribunalului
Hunedoara
Dos. Nr. 3952/940
Domnule Prefect,
La nr. 663 din 16 septembrie 1940, Confidențial, am onoare a vă încunoștința că nu s-a

ridicat nici o verighetă de platină de la cadavrele celor morți în accidentul de avion din 23
august 1940 de pe muntele Găina. Toate obiectele ridicate de la acele cadavre între care și una
verighetă de aur neidentificată, s-au preluat cu inventar în regulă pilotului Mihai Radu, din
serviciul Societății L.A.R.E.S. din București, în ziua de 24 august 1940, conform dispozițiunilor
d-lui Colonel Negulescu.
Asupra cadavrului lui Otthmar von Weiss-Ulog nu s-a găsit decât o adeverință eliberată
de prefectura din Berlin care de asemenea s-a predat delegatului Soc. L.A.R.E.S.
Prim procuror, Secretar
Ss Fințescu Ss Barbieru
Pentru conformitate,
Ss indescifrabil
VIII
Ținutul Timiș34
Nr. 663 Deva, 21 septembrie 1940
DOMNULE.
În referire la adresa Domniei Voastre din 10 sept. 1940, adresată d-lui prefect Colonel
C. Bengliu, am onoare a vă înainta, în copie, adresa Parchetului Tribunalului Hunedoara Deva,
nr. 8940 din 20 sept. 1940, spre știință.
Șef de cabinet,
32
33
34
Ioachim Lazăr 329
Dr. Amos Gligor

D-sale
Domnului Aribert Cornitius București.
Legiunea jandarmi Hunedoara
secŃia jand. Baia de Criş
Dosar35
De rezultatul cercetărilor referitor la unele haine
pierdute ce au fost ridicate de autorităŃi de la diferiŃi locuitori cu ocazia accidentului de avion
din ziua de 23 august 1940
IX
36
Pretura Plasei Avram Iancu
Nr. 1815/1940
Domnului notar,
Am onoare a vă ruga să binevoiți a da de urgență ordin prin batere de tobă în comunele
administrate de D-voastră ca toți aceia care au găsit obiecte provenite din accidentul de avion
din ziua de 23 august a. c. întâmplat în comuna Dobroț, să se prezinte de bună voie cu ele la
notariatul din comună pentru predare.
Cei care nu le vor preda de bună voie și ulterior se vor afla la ei sau chiar înstrăinate,
vor fi dați în judecată și aspru pedepsiți.
Baia de Criș la 27 august 1940
Pretor, ss indescifrabil
X
ROMÂNIA37
JUDEȚUL HUNEDOARA
Pretura Plășii Avram Iancu
Nr. 1890/1940 Baia de Criș la 12 septembrie 1940
Către
CURTEA MARȚIALĂ A CAPITALEI
Cabinetul e Inst. București
La telegrama D-voastră cu nr. 45.461/1940, anexat avem onoare a Vă înainta extrasul
de moarte al pilotului aviator Gheorghe Dodani.
Pretor,
Ss indescifrabil
XI
PROCES VERBAL38
Astăzi paisprezece septembrie anul una mie nouă sute patru zeci în localul Preturei
plasei Baia de Criș. Noi pretorul plasei Avram Iancu, cu sediul în Baia de Criș, Nicolae Turucu,
în unire cu șeful Secției de jandarmi Baia de Criș, plutonierul major Brezoiu Ioan.
Constatăm prin prezentul proces verbal că azi data de mai sus s-a prezentat la oficiul
Preturii femeia Indrieș Nasta, Banciu Saveta, Banciu Maria din comuna Dobroț, văduva Rișcuța
Ana, Rișcuța Sabin din comuna Rișculița, avocat Aiban Bela din comuna Baia de Criș, care ne
declară că, cu ocazia accidentului de avion, întâmplat în ziua de 23 august 1940, au dat mai
multe obiecte ca cearceafuri, ștergare, pături etc., cu care au fost transportați răniții de la locul
accidentului la spitalul din Brad și de prezent nu se mai găsesc și pentru care obiecte cer să li se
plătească costul lor de către Soc. de avioane L.A.R.E.S. București.
35
SJHAN, FPBC, Dosar 14/1940, f. 109.
36
37
38
SJHAN, FPBC, Dosar 221/1940, f. 110-112.
Noi pe baza celor de mai sus am dispus interogarea părților și rezultatul este după cum
urmează:
1. Mă numesc Indrieș Nasta de ani 47, română, domiciliată în comuna Dobroț, jud. Hunedoara
asupra celor întrebate declară: În ziua de 23 aug. 1940, s-au adus mai mulți răniți la mine acasă
în comuna Dobroț, de unde au fost transportați la spitalul din Brad și cum timpul era foarte rău,
ploios, am dat pentru acoperirea răniților, o haină în valoare de 600 lei, 1 cămașă în valoare de
100 lei, 2 ștergare în valoare de 100 lei, cu care au fost înveliți răniții când s-au trimis la spitalul
din Brad și care obiecte nu mi s-au mai restituit.
Cer ca să se intervie la Societatea L.A.R.E.S. pentru a ni se plăti prețul lor.
Aceasta este declarația pe care o dau și semnez prin punere de deget.
2. Mă numesc Banciu Saveta de ani 42, română, domiciliată în comuna Dobroț, jud. Hunedoara
asupra celor întrebate ne declară: În ziua de 23 aug. 1940, s-au adus la mine în casă mai mulți
răniți de la accidentul de avion unde ni s-au luat de către autorități obiectele, 2 cămăși, 3
ștergare, 3 cearceafuri, în valoare de 1.800 lei cu care au fost transportați la spitalul din Brad pe
care nu ni s-au mai restituit până în prezent.
Rog a se interveni la Societatea L.A.R.E.S. din București ca să-mi plătească costul lor.
Atât declar și semnez.
3. Mă numesc Banciu Maria de ani 61, română, născută și domiciliată în comuna Dobroț, jud.
Hunedoara asupra celor întrebate declară: În ziua de 23 aug. 1940, ni s-au luat de către autorități
1 cearșaf cu care au fost înveliți răniți din comuna Dobroț până la spitalul din Brad, pe care nu l-
am mai găsit.
Rog a se interveni la Societatea L.A.R.E.S. din București pentru a-mi plăti costul lui în
valoare de 180 lei. Atât declar și semnez prin punerea de deget.
4. Mă numesc văd. Rișcuța Ana de 52 ani, română din comuna Rișculița, jud. Hunedoara, asupra
celor întrebate ne declară: În ziua de 23 aug. 1940 când s-au transportat la locul accidentului de
avion mi s-au luat de către autorități 2 cearceafuri din care s-au făcut tărgi la transportarea
răniților pe care mi s-au restituit însă rupte și pe care nu le mai pot folosi. Rog a se interveni la
Societatea L.A.R.E.S. pentru a-mi plăti costul acestor cearceafuri cu suma de lei 1.000. Atât
declar și semnez, prin punerea de deget.
5. Mă numesc Rișcuța Sabin de 28 ani român din comuna Rișculița, jud. Hunedoara, asupra
celor întrebate ne declară: În ziua de 23 aug. 1940 mi s-a luat un cearșaf în valoare de 500 lei de
către autorități din care s-au făcut tărgi necesare la transportul răniților pe care l-am primit rupt
și care nu-l mai pot folosi. Rog a se interveni la Soc. L.A.R.E.S. pentru a-mi plăti costul lui de
lei 500.
Atât declar și semnez. Sabin Rișcuța.
6. Mă numesc avocat Aiban Bela de origine maghiară de ani 46 din comuna Baia de Criș, jud.
Hunedoara, asupra celor întrebate ne prezintă o declarație scrisă în legătură cu una pătură ce i s-
a luat cu care a fost înveliți răniții când s-au transportat la spitalul Brad și care pătură nu s-a mai
găsit pentru care cere suma de lei 1000. Atât declar și semnez, ss indescifrabil.
7. Mă numesc medic Costina Cornel de la spitalul din Brad în legătură cu cearceafurile,
ștergarele cu care au fost înveliți răniții când s-au transportat la spitalul din Brad ne prezintă o
declarație scrisă.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal spre cele legale.
Pretor, Șeful secției
Nicolae Turucu Brezoiu Ioan
XII
DECLARAȚIE39
Subsemnatul Dr. Cornel Costina medicul secundar al spitalului Brad, adeveresc prin
prezenta că toate lucrurile (lenjerie, obiecte de orice fel) cu care au fost transportați la acest
spital bolnavii accidentați de avion de la locul accidentului, au fost ridicate în aceiași zi, de
39
Ioachim Lazăr 331
aceleași persoane (adică de locuitorii comunelor din jurul accidentului), care le-au adus, fără ca
să rămână la spital vreun obiect de al locuitorilor care le-au împrumutat atunci pentru a fi
transportați accidentații.
Drept pentru care dau prezenta dovadă.
Brad la 15 septembrie 1940.
Ss, Dr. Costina Cornel
Prezenta copie fiind conform cu originalul, se certifică de noi.
Șeful Secției
Ss indescifrabil
XIII
ONOR.
DIRECȚIUNEA SOC. AERONAUTICĂ LARES
BUCUREȘTI40
Subsemnații văd. Rișcuța Ana și Rișcuța Sabin, domiciliați în comuna Rișculița, județul
Hunedoara, cu ocaziunea accidentului de avion din apropierea comunei Rișculița am
împrumutat autorităților locale din Rișculița trei cearceafuri noi pentru transportarea răniților, pe
care după întrebuințare le-am primit rupte, inutilizabile. Costul lor pe bucată este 500 lei, în total
lei 1.500.
Respectuos vă rugăm să binevoiți a dispune achitarea acestei despăgubiri pentru
cearceafurile deteriorate.
Primiți vă rog adresarea profundei noastre stime.
Rișculița la 29 august 1940.
Văd. Rișcuța Ana
Sabin Rișcuța
Subsemnații declarăm că avem cunoștință de întrebuințarea cearceafurilor mai sus
amintite. Rișculița la 29 august 1940
Notar: David Gola
Medic de circumscripție,
Ss Dorca Nicolae.
Prezenta copie fiind conform cu originalul se certifică de noi.
L.S. ss indescifrabil
XIV
Domnule șef de secție41,
Cu ocaziunea nenorocirii din Dobroț, din partea jandarmeriei mi s-a recvirat o pocroviță
de lână, calitate bună pe care nu mai am primit-o restituită.
Vă rog că să binevoiți a dispune restituirea acestui obiect sau a ordona să mi se
plătească contravaloarea.
Cu toată stima,
Dr. avocat Abelino Aiben
Baia de Criș
Prezenta copie fiind conform cu originalul se certifică de noi,
L.S.
Plutonier Major, ss indescifrabil
XV
L.A.R.E.S42
Liniile aeriene române exploatată cu statul
40
41
42
Societate anonimă
București 8 sept.1940
Nr. 3425
Domniei Sale
D-lui Prim Pretor
Baia de Criș
Domnule Prim Pretor,
Cu toată apăsarea durerii provocate de năprasnicul accident de la 23 august a.c.
societatea LARES a fost viu impresionată de bunăvoința acordată pentru transportul și îngrijirea
accidentaților, deși condițiunile locale erau atât de neprielnice.
Pentru măsurile luate și ordinile date, controlate personal de Dv., vă rugăm a primi cele
mai pline de recunoștință mulțumiri, ca și pentru sprijinul dat delegatului nostru, d-lui inspector
Colonel Corneliu Negulescu, însărcinat cu transportarea celor decedați.
Primiți, vă rugăm , Domnule Prim Pretor, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni.
„L.A.R.E.S”.
Societate Anonimă
Ss indescifrabil, Ion M. Popa
Ss indescifrabil, Andrei Popovici.
XVI
TELEGRAMĂ43
Rugăm înaintați până la 10 sept. 1940 actul de deces privitor pe pilotul Gh. Dodani mort
cu accidentul de avion de pe muntele Găina.
Procuror Instructor Milit.
Maior Magistrat Pavel Corneliu
XVII
ROMÂNIA
Județul Hunedoara
Pretura Plășii Avram Iancu
Nr. 1890/1940 Baia de Criș la 12 septembrie 1940
Către
Curtea Marțială a Capitalei
Cabinetul 2 Inst. București44
La telegrama D-voastră cu nr. 45.461/1940, anexat avem onoare a vă înainta extrasul de
moarte al pilotului aviator Gheorghe Dodani.
Pretor,
Ss indescifrabil.
XVIII
Pretura plasei Avram Iancu45
Nr. 2033/1940 Baia de Criș la1 oct.1940
Privește extrasele de deces a celor decedați
în accidentul de avion la comuna Dobroț.
F.F. Urgent! Azi 1 X 1940
Domnule Notar – Tomești
Urmare notei telefonice primită azi 1 oct. a.c. de la Parchetul Tribunalului județului
Hunedoara-Deva, prin care ni se comunică că D-voastre nici până în ziua de azi nu ați înaintat la
București cele două extrase de deces ale lui Walter Guggenberger și ortacul.
43
44
45
Ioachim Lazăr 333
Vă invităm ca încă azi să înaintați direct la București cele două extrase de deces, iar
nouă ne veți raporta de executare pentru ca să putem și noi raporta executarea la Parchetul din
Deva.
Veți cunoaște că veți fi amendat pentru refuz de serviciu.
PRETOR,
Ss indescifrabil.
XIX
LEGIUNEA JANDARMI HUNEDOARA46
Urmare la raportul nostru nr. /1940 actele dresate referitor la unele haine ce au fost
luate de la diferiți locuitori cu ocazia accidentului de avion din 23 august 1940 cu care au fost
transportați răniții de la locul accidentului la Spitalul din Brad.
Am întreprins cercetări necesare la aflarea lor pentru a fi predate locuitorilor, însă nu s-
au mai putut găsi, o parte din ele, iar unele din acestea s-au distrus și s-au folosit la facerea
tărgilor când s-au transportat răniții de la locul accidentului la spitalul din Brad.
Am întocmit următoarele tabele de lucrurile ce s-au pierdut de la locuitorii din
comunele Dobroț, Rișculița, Baia de Criș, care vor să fie plătite de Societatea de avioane
L.A.R.E.S., din București.
1. Tabel de lucrurile pierdute de la locuitorii din Dobroț…………..……… lei 2.780.
2. Tabel de lucrurile pierdute de la locuitorii din Baia de Criș,….………… lei 1.000.
3. Un tabel de lucrurile distruse din care s-au construit tărgi
De la locuitorii din Rișculița……………………………………..……... lei 1.500.
4. Un tabel de oamenii care au fost angajați la scoaterea avionului……….. lei 4.000.
5. Un tabel cu oamenii care au transportat cu carele rămășițele avionului lei
6. Un tabel cu oamenii care au fost folosiți la transportarea avionului…….. lei 6.400.
Total……………………….. lei 24.140.
Astfel că se prezintă rămășițele s-au transportat la București.
Rugându-vă să interveniți la Societatea de avioane L.A.R.E.S. din București pentru a
trimite sumele cerute de acești locuitori.
Șeful secției, ss indescifrabil.
Abrevieri
SJHAN, FPJH – Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale,

Fond Prefectura Județului Hunedoara.
SJHAN, FPBC – Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale,
Fond Pretura Baia de Criș.
Bibliografie
Ionaș 2013 – V. Ionaș, Cel mai vechi accident aviatic pe teritoriul

județului Hunedoara, în Perspective istorice, 7, 2013,
p. 124-128.
46
Das Flugunfall aus dem Bereich der Găina Gebirge

23 August 1940
Zusammenfassung
Nach den territorialen Berichte die gegen Rumänien von seine Nachbarn, die
Sovietische Union, Ungarien und Bulgarien, gerichtet wurden, suchten die Herrscher
Rumäniens die Unterkumft des Schildes einer großen Macht, damit auch andere
ungewünschte Ereignisse vermieden werden. So kommt es, dass nach 1940 eine
Befestigung der Beziehungen Rumäniens zu Deutschland stattgefunden ist. Da
beginnen einige gemeinschaftliche Tätigkeiten zwischen der zivilen rumänischen und
deutschen Flugkraft, Tädigkeiten die in Geheim auch Wehrzwecke hatten. Eine
Mannschaft von rumänische junge Piloten werden nach Deutschland gesendet, für die
Erhöhung der Qualiffizierung, und insbesondere damit diese sich mit der modernen
Flugzeuge gewöhnen. Die Rumänisch-Deutsche Zusammenarbeit intensivierte sich
schon seit dem Jahr 1939, nach der Eindringung der ersten deutschen Mannschaften
in Rumänien.
Eine gemeinsame Aktion, deren Zweck unerklärt bleibt, findet am 23 August
1940 statt. Am Morgen dieses Tages ist der Flugzeug DC-3 mit Amtliches Kennzeichen
YR-PAF von dem Flughafen Băneasa am 7,45 abgeflogen, in dem Flug Bukarest- Arad-
Wien, mit einer Besatzung die aus drei Personen gebildet war. (Pilot George Dodani,
Bordmechaniker George Irimescu und der Radio-Telegrafist Dumitru Ianculescu),
und die Anzahl von 17 Passagiere. Zwischen denen waren deutsche und rumänische
Staatsbürger.
Wegen dem ungünstigen Wetter (Verlieren der Sichtbarkeit und
Radioverbindung) hat sich dieser Flugzeug gegen der Verzweigungen des Găina
Gebirges, infolge dem Unfall sind 11 Personen gestorben und 9 waren verwundet.
Sowie die gemeinschaftliche Behörden, als auch die Behörden des ganzen Kreises
haben im Notfall behandelt, damit die verwundeten gerettet werden und die Körper der
Verstorbenen abgehoben werden. Weil die Umgebung des Unfalls schwer errichbar
war, haben sich die Retter 20 km zu Fuß bewegt. Ein außergewönlicher Beitrag zu der
Rettung und Transport der verwundeten bis an den Fahrzeugen hatte der
Barrentransport, und der Transport mit Ochsenkarren.
Im Unfall sind gestorben: Dodani Gheorghe, Zaharescu Dumitru, Fabritius
Helmut, Göing Heinrich, Othmar von Weis Ulog, Peter P. Feld, Lindau Gero, Virgil
Cherciu, Walter Guggenberger, George Irimescu și Dumitru Ianculescu. Die
Verwundeten waren: Alexandru Tutoveanu, Miron Olteanu, Adrian Corbu, Alexandru
Petrovici, Horia Oprescu, Carol Stehr, Carol Hebart, Helmut Bruchl, Dr. Bening Mihai.
Die Verwundeten in die Krankenhäuser aus Brad und Baia de Criş behandelt.
Der Flugunfall aus dem 23 August 1940 war einer der tragischsten, und wurde
im Einzeln in der internationallen Presse besprochen.
CONTRIBUłIA BANATULUI LA „PACEA DE MÂINE”
ÎN CORESPONDENłA LUI SILVIU DRAGOMIR
CARMEN ALBERT
albertcarmen89@gmail.com
Cuvinte cheie: ConferinŃa de pace, al Doilea Război Mondial, corespondenŃă, Timişoara

Keywords: Peace Conference, World War II, Correspondence, Timişoara
În cursul anului 1943, Cornel Grofşorean, preşedintele Institutului Social

Banat-Crişana din Timişoara a angajat instituŃia în efortul deosebit de a contribui cu
materiale documentare şi sinteze pentru susŃinerea intereselor Banatului la ConferinŃa
de Pace la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Institutul participa a doua oară
la redactarea de materiale doveditoare, prima oară fiind tratativele de la Turnu Severin din
anul 1940. Profesionalismul pe care l-au dovedit atunci a constituit o premisă
angajantă pentru anul 1943, când Mihai Antonescu era în efervescenŃa pregătirilor
pentru „Pacea de mâine”. Silviu Dragomir a fost cooptat de la început în schema
organizatorică din cadrul Biroului Păcii la Bucureşti, realizând legătura dintre
Institutul din Timişoara şi comisiile de specialitate, rezultând o interesantă şi inedită
corespondenŃă, inclusiv un plan de redactare a Istoriei Banatului.
Pregătirile pentru pacea ce urma sfârşitului războiului al doilea mondial au

început încă din perioada de neutralitate a României în anul 1939. Chiar dacă România
nu a fost angajată în această conflagraŃie de la început, era de presupus că la un moment
dat se va poziŃiona într-una din taberele beligerante, dat fiind contextul internaŃional
fierbinte şi situarea ei într-o zonă geopolitică sensibilă.
Guvernul român s-a raliat altor puteri occidentale care începuseră studiul posibilelor
consecinŃe ale finalului, înscriindu-se în acest curent, învăŃând lecŃia precedentei păci de
la Versailles, când cel puŃin în problema Banatului şi a frontierei sârbo-române, nu a
existat la nivelul delegaŃiei o pregătire suficientă în problema Banatului1.
În luna octombrie a anului 1939 se constituise la nivel guvernamental o comisie
cu scopul de a colecta documente care să servească păcii viitoare. Comisia funcŃiona în
cadrul Subsecretariatului de stat pentru minorităŃi condus de renumitul Silviu Dragomir,
apoi a fost transferată sub egida Ministerului de Externe. Bun cunoscător al situaŃiei
minorităŃilor din România, erudit istoric, Silviu Dragomir a fost numit de rege comisar
pentru minorităŃi în cadrul Comisariatului General pentru MinorităŃi. De la 1 februarie
1939 acesta a devenit ministru pentru minorităŃi2.
Eşuarea tratativelor de la Turnu Severin şi cedările teritoriale din anul 1940 au
dat un nou impuls guvernanŃilor de a se pregăti pentru ConferinŃa de Pace. Mihai
Antonescu, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a regândit o nouă
formulă a comisiei care pregătea pacea sub genericul: Comisia pentru pregătirea
materialului documentar de informare şi propagandă în vederea ConferinŃei de Pace
1
Nemoianu 1929, p. 14.
2
Otu 2006, p. 13.
336 ContribuŃia Banatului la „Pacea de Mâine” în corespondenŃa lui Silviu Dragomir
sau „Biroul Păcii” având rolul de a configura împreună cu elita românească, viitoarea
pace a unui război în care România nu mai era neutră, ci devenise între timp parte beligerantă.
Printre cele şapte secŃiuni care structurau acest birou se număra şi cea etnică,
biologică şi statistică condusă de Silviu Dragomir, prezentă şi în vechea formulă3. În
timp Biroul Păcii va cunoaşte diferite etape de organizare prefigurate de şedinŃele care
direcŃionau priorităŃile, structura şi compoziŃia echipelor angajate. La 19 august 1942
secŃiunile au devenit comisii, fără să se schimbe componenŃa, fixând mai clar liniile
directoare. Activitatea biroului s-a intensificat după 6 martie 1943 determinată şi de
contextul internaŃional care cunoscuse între timp evoluŃii previzibile. Se considerau
două obiective ca fiind deosebit de importante: propaganda pentru drepturile şi
interesele României şi pregătirea documentară a participării la viitoarea conferinŃă,
încadrate unui program vast intitulat: Program pentru pregătirea materialului
documentar de informare şi propagandă în vederea ConferinŃei de Pace4.
Importante instituŃii de ştiinŃă şi cercetare au fost cooptate în activitatea de
studiere a problemelor păcii, de pregătire a acesteia, gândindu-se un plan de lucru
detaliat, discutat în şedinŃa din 30 martie 1943. PersonalităŃi cunoscute ale ştiinŃei,
culturii şi politicii au încercat să implementeze noul plan a lui Mihai Antonescu care
coordona împreună cu Vasile Stoicu întreaga activitate. Se procedase la un moment dat
la o schimbare de accent în considerarea problemelor păcii. IniŃial Biroul se orientase
spre perspectiva unei Germanii victorioase împreună cu aliaŃii săi, anul 1943 însă
prefigura posibilitatea ca viitorul geopolitic să arate diferit5. Germania, din putere
învingătoare, urma să devină o Ńară învinsă şi atunci negocierile trebuiau altfel anticipate.
Implicarea Institutului Social Banat-Crişana (ISBC)6 s-a produs după
reorganizarea din 1942 şi mai ales după şedinŃa din 6 martie 1943, când Mihai
Antonescu a stabilit un nou plan de lucru. A solicitat susŃinerea specialiştilor încadraŃi la
universităŃi, institute de cercetare pentru a contribui cu sugestii şi propuneri în ceea ce
priveşte conŃinutul şi structura materialelor pentru pace7. Printre ei s-a numărat şi
Centrul de Studii Transilvane a UniversităŃii din Cluj aflată în refugiu la Sibiu, unde
Silviu Dragomir coordona, în cadrul Bibliotecii Rerum Transilvaniae, realizarea de mici
monografii pe temele stabilite de Biroul Păcii8. De altfel a rămas în sarcina lui să
realizeze legătura între centrul de la Bucureşti şi institutul bănăŃean, ceea ce s-a
întâmplat de la început din anul 1943 până la final în 1944.
Cornel Grofşorean şi Silviu Dragomir se cunoşteau din anul 1940 când s-a pus
problema transferării universităŃii de la CernăuŃi. Conducerea ISBC se poziŃionase
explicit pentru stabilirea acesteia la Timişoara, considerându-se un imens câştig în
absenŃa oricărui învăŃământ superior la graniŃă, universitatea din Oradea mutându-se la
Cluj din anul 1934. PrezenŃa unui centru academic în cel mai mare oraş bănăŃean avea
semnificaŃii multiple, cea mai importantă fiind aceea de a consolida linia de vest, extrem
de vulnerabilă în contextul în care Dictatul de la Viena îşi produsese efectele. Cornel
Grofşorean îl contactase atunci pe Silviu Dragomir pentru a-i susŃine, cunoscându-se
poziŃia lui în această chestiune9.
3
Otu 2006, p. 19-20.
4
Buzatu 2009, p. 30.
5
Otu 2006, p. 27.
6
Despre ISBC: Negru 1999, 206 p.; Bălan 2001, 300 p.; Albert 2002, 197 p.
7
Buzatu 2009, p. 31.
8
Buzatu 2009, p. 32; Onişor 2009, p. 237.
9
Albert 2009, p. 105.
Carmen Albert 337
Tratativele de la Turnu-Severin la care de asemenea ISBC fusese contactat, i-au

adus din nou împreună în luna august 1940. Cu oficialii maghiari urma să se discute
fixarea graniŃei şi eventualele concesii teritoriale. Silviu Dragomir intrase în guvern la
departamentul minorităŃi10, iar ISBC fusese cooptat să contribuie cu material
demonstrativ la discuŃiile privind pretenŃiile maghiare privind fixarea graniŃei de vest11.
Şi de această dată în anul 1943 aveau să conlucreze pentru acelaşi scop: graniŃa de vest.
Desele întâlniri ale grupului de lucru de la Bucureşti care pregătea conferinŃa de
pace fixau diferite probleme care, analizate şi argumentate în comisii, completate după
caz, conduceau la documente finale ce reprezentau punctul de vedere românesc. Biroul
Păcii stabilise pentru Banat câteva probleme ce decurgeau din postura de regiune de
graniŃă şi de creuzet al diverselor naŃionalităŃi, teme legate în primul rând de propaganda
politică. Pentru aceasta era nevoie de inventarierea problemelor, a publicaŃiilor,
mergându-se pe ideea rapoartelor sintetice cu anexe detaliate. La şedinŃa secŃiei etnice şi
statistice din 16 iunie 1942 la care a participat şi Mihai Antonescu, se stabilise că
problema minorităŃilor trebuie abordată cu atenŃie, fiind o chestiune sensibilă care
constituise şi la Versailles un subiect special de discuŃie. Trebuia astfel să se precizeze
atitudinea şi acŃiunea statului român faŃă de aceste minorităŃi, realizările pe diferite
segmente ale vieŃii, încadrate în monografii simple, în întreg intervalul 1918-1940. Se
stabilise de asemenea un plan de obŃinere a materialului documentar, posibilitatea
accesului la bibliotecile străine şi revizuirea unor lucrări cu caracter etnic şi statistic
aflate la Ministerul Propagandei pentru a putea fi folosite în acest scop.
Pentru problemele Banatului responsabilitatea îi aparŃinea avocatului Petru
Nemoianu aflat de mai multă vreme în Bucureşti. Implicarea lui Petru Nemoianu nu a
fost suficientă însă, discutându-se necesitatea cooptării şi instituŃiilor sau institutelor de
profil. ISBC era de preferat dată fiind complexitatea procesului şi a uriaşului volum
de muncă, fiind de notorietate realizările sale, dar şi faptul că mai fusese cooptat într-o
chestiune similară în cursul tratativelor de la Turnu-Severin, ceea ce constituia
un precedent favorabil, fiind considerat deci cel mai potrivit pentru a se angaja la
temele enunŃate.
În noua sa calitate de ministru, Silviu Dragomir a fost abordat de Cornel
Grofşorean prin fostul rezident regal Alexandru Marta, să-i sprijine la o lucrare
„privitoare la trecutul şi prezentul Banatului”, şi „ar fi de dorit ca Ministerul să
încredinŃeze institutului nostru cu întocmirea acestor lucrări”12 referindu-se desigur la
lucrările conferinŃei. Ceea ce s-a şi întâmplat pe parcursul unui an întreg, 1943-1944,
într-o corespondenŃă care stă la baza acestui studiu, între Silviu Dragomir şi Cornel
Grofşorean. În afară de corespondenŃa în sine extrem de relevantă, au mai avut loc
întâlniri la Timişoara, Bucureşti, convorbiri telefonice, ambii protagonişti fiind extrem
de dedicaŃi acestui proiect naŃional.
Primul care şi-a anunŃat venirea la Timişoara a fost Silviu Dragomir stabilind în
prima scrisoare câteva teme de discuŃie ce urmau să fie dezbătute, teme care să
constituie ulterior substanŃa unor eventuale abordări. Ele au fost stabilite în urma unei
şedinŃe la Bucureşti, care fixase necesarul de rapoarte, conŃinutul lor, urmând să fie
distribuite specialiştilor. O mai veche iniŃiativă a lui Petru Nemoianu s-a materializat
prin două studii, unul despre Banatul românesc şi problemele lui, altul despre românii
10
Pop 1992, p. 75.
11
Albert 2007, p. 451.
12
SJCSAN, FMJR, Dosar 212/1943-1944, f. 1.
din Iugoslavia13. Finalizate, au fost deja prezentate Ministerului de Externe. Ar fi însă

necesar, opinează Dragomir, mai multe: „şi cum Institutul se preocupă de multă vreme
cu felurite aspecte ale problemei bănăŃene, contribuŃia sa va prezenta, nu mă îndoiesc o
importanŃă deosebită”14. Astfel ISBC a intrat în echipa celor care pregăteau „Pacea
de mâine”.
Deci ISBC urma să redacteze rapoarte, forma finală, corectura şi selecŃia urmau
a fi discutate cu Silviu Dragomir. Ele trebuiau realizate urgent, deoarece se lua în
considerare şi faptul că războiul putea înceta oricând. Din fericire subiectele erau
cunoscute, studiate şi analizate deja, doar trebuiau redactate, Dragomir făcând câteva
sugestii totuşi asupra structurii lor, pentru a putea fi siguri că nu se omite nimic. Astfel,
după Silviu Dragomir, trebuiau abordate cu necesitate următoarele teme:
- unitatea economică a Banatului şi consecinŃele împărŃirii în 3;
- aspectul demografic al Banatului şi superioritatea elementului românesc;
- grupele etnice şi dezvoltarea lor politică, economică, culturală (1918-1940);
- revendicările străine şi tendinŃele imperialiste ale vecinilor şi combaterea lor:
- o expunere succintă a literaturii politice germane cu privire la Banat în ultimii
5 ani;
- realizările româneşti în epoca 1919-1940 în Banat (standardul de viaŃă şi cultură);
- posibilitatea de a creea în Banat teritorii etnice unitare prin transfer de
populaŃie.
Fiecare trebuia să aibă o prezentare de 8-10 pagini iar lucrarea de sinteză de 30-40
de pagini. Personal s-a angajat că va susŃine implicarea ISBC în această chestiune15.
După ce Programul pentru pregătirea materialului documentar de informare şi
propaganda în vederea conferinŃei de pace a fost aprobat de Consiliul de Miniştri, a fost
trimis bănăŃeanului Aurel Cosma, pe atunci consilier ministerial şi membru în secŃiunile
de la Bucureşti. Din acestea Cornel Grofşorean şi-a selectat punctele care se refereau la
regiunea bănăŃeană şi deci intrau în atribuŃiile ISBC pentru a le dezvolta:
I. Realizările româneşti de la 1919.
II. Progresele culturale şi economice ale minorităŃilor din Banat între 1919-1940.
III. TendinŃele imperialiste străine în Banat.
IV. Literatura politică germană în ultimii zece ani.
Cap. II. Punct 5 Unirea de la 1918 şi progresele realizate sub stăpânirea românească.
Cap. III: Punct 1: Istoria Banatului16.
Cap. IV: p. 18, c: Istoria minorităŃilor etnice din punct de vedere al migraŃiei acestora.
Cap. VI: Ce a făcut România cu minorităŃile şi ce a făcut Ungaria cu
naŃionalităŃile sale; p. 22 tot la acest capitol: România stat religios.
Cap. XIX. p. 1. Problema Banatului17.
p. 10: Elementul german în România.
În partea a doua a programului la punctele:
p. 213: Realizările în jud. Caraş;
p. 224: Realizările în jud. Severin;
p. 229: Realizările în jud. Timiş-Torontal;
13
Primul a rămas în manuscris la AMAE, Dosar 116/1946 f. 243-260, cel de-al doilea era Petru
Nemoianu, Sârbii şi Banatul, Craiova, 1930.
14
15
16
Proiectul începuse din resurse proprii.
17
Abordată de Petru Nemoianu.
Carmen Albert 339
p. 234: Presa minoritară din România (1918-1940).

p. 235: ÎnvăŃământul minoritar în Transilvania sub unguri şi sub români18.
Consfătuirile frecvente de la Ministerul de Externe au adus de multe ori noi
precizări cu privire la structura tematică sau modalităŃile de realizare. Rapoartele
trebuiau să asigure atât informarea corectă profesionistă, dar să funcŃioneze şi ca
material de propagandă, caz în care trebuiau să fie mai extinse, polemice, să înglobeze o
problematică cât mai vastă, „să facă atmosferă tezelor susŃinute de noi”.
Silviu Dragomir participând la toate discuŃiile a intermediat între minister şi
institut permanent, facilitând contactul pentru optimizarea procesului. Recapitulând lista
participanŃilor şi lucrărilor ce trebuiau pregătite, unele finalizate, au rezultat:
1. Banatul de Petru Nemoianu;
2. Sârbii din Banatul românesc de Silviu Dragomir;
3. Românii din Banatul iugoslav de Aurel Cosma.
Mai era nevoie de:
1. Realizări româneşti în Banat;
2. Progresele culturale şi economice ale minorităŃilor între 1918-1940.
Cornel Grofşorean a mai propus:
3. TendinŃe imperialiste străine în Banat şi combaterea lor (revendicările
ungureşti, sârbeşti şi germane);
4. Literatura politică germană asupra Banatului în ultimii 10 ani (1933-1943).
Ultimele două teme presupuneau colaborarea cu Silviu Dragomir, în special cea
legată de tendinŃele imperialiste.
Termenul de finalitate era 1 iulie, iar materialele să aibă o extensie de maxim
40 pagini tipărite. Silviu Dragomir şi-a oferit sprijinul pentru a furniza bibliografia
necesară, dar a pretins să fie informat despre fiecare pas făcut, pentru a asigura coerenŃa
procesului19.
Cu toată implicarea lui Silviu Dragomir, implementarea planului s-a făcut cu
dificultate la Timişoara. La Bucureşti se fixau temele şi erau convocaŃi specialiştii, în
provincie era invers. În funcŃie de existenŃa specialiştilor se abordau şi subiectele, astfel
se explică de ce unele nume de autori propuse iniŃial nu s-au mai regăsit pe lista finală.
Cornel Grofşorean personal s-a angajat la istoria celor trei valuri de colonişti ai
secolului al XVIII-lea şi consecinŃele asupra românilor20. Începuse să studieze problema
publicând în revista ISBC o analiză a monografiilor unor localităŃi germane din Banatul
de câmpie21, tratând problema propagandistic, aşa cum se ceruse, analizând izvoare
edite, încercând pe baza informaŃiilor autorilor germani să dezvolte ipoteze noi, să
demonstreze falsitatea unor idei22.
Includerea ISBC în planul pregătirii pentru conferinŃa de pace a determinat
mobilizarea membrilor, a colaboratorilor, aşa cum se mai întâmplase pe parcursul celor
şase campanii monografice. ISBC avea o echipă de membri permanenŃi şi o reŃea densă
de colaboratori pe specializări diverse. Totodată Cornel Grofşorean a organizat
colectivul după modelul oferit de Bucureşti, în patru comisii, fiecare condusă de un
şef23. Nume importante de personalităŃi bănăŃene sau ardelene aflate în refugiu au fost
18
Albert 2009, p. 108.
19
SJCSAN, FMJR, Dosar 212/1943-1944, f. 4-5.
20
Grofşorean 1946, p. 68.
21
Grofşorean 1943, p. 152-190.
22
23
Negru 1999, p. 89.
convocate pentru a se constitui echipele de lucru. S-a produs şi o reorganizare a secŃiilor

institutului, în încercarea de a ajusta structura, înfiinŃându-se secŃia istorică. S-a
considerat pe baza temelor discutate că referirile la istoria Banatului sunt frecvente şi
ceea ce era mult mai important, aveau caracter demonstrativ privind vechimea şi
continuitatea românilor, astfel că secŃia a hotărât un proiect monumental, scrierea
istoriei Banatului. Studiile de istorie medievală redactate deja trebuiau extinse şi asupra
altor perioade istorice, iar Victor Motogna avea să asigure şefia secŃiei24.
Cornel Grofşorean îşi dorea de mult o asemenea lucrare, astfel că în acelaşi an
i-a scris mentorului său Dimitrie Gusti aducându-i marea veste: „Cu satisfacŃie şi
mândrie am onoarea a vă aduce la cunoştinŃă că Institutul nostru a hotărât redactarea
istoriei Banatului, angajându-se la această frumoasă lucrare câŃiva domni profesori
universitari şi o pleiadă de intelectuali din Banat”25.
Deşi Grofşorean a considerat utilă realizarea unei istorii a Banatului, Dragomir
nu era foarte entuziasmat, altul era scopul acum, recomanda eventual una scurtă de
genul celei scrise de Iovan Radović, idee cu care liderul ISBC nu era de acord: „am
impresia că în cadrul lor se pot grupa toate argumentele care pledează pentru teza
noastră şi nimeni nu le va formula cu mai multă competenŃă decât dumneavoastră”. În
scurt timp a şi anunŃat constituirea unei comisii speciale condusă de Victor Stanciu fost
subsecretar de stat care trebuia să întocmească planul proiectului26. Era o necesitate care
servea unui dublu scop: conferinŃei de pace conform punctului 1 de la capitolul III al
Planului şi istoriografiei bănăŃene implicit naŃionale. Totuşi Silviu Dragomir ca istoric,
oferind ajutor, a ataşat inclusiv un plan al acestui proiect, nuanŃând anumite idei care să
susŃină memoriile la conferinŃa păcii27.
Pentru literatura politică germană propusă de Grofşorean, Dragomir chiar s-a
oferit să sprijine prin ministerul de externe o documentare în Germania28. Interesul
deosebit pe care marele istoric ardelean l-a manifestat pentru literatura politică germană
răzbate şi în această scrisoare în care argumentează că informarea este necesară
Ministerului de Externe, iar actualizarea datelor din literatura recent publicată, poate
chiar din Germania este extrem de importantă pentru susŃinerea punctelor de vedere
româneşti cu argumente din lucrarea semnată de Sever Bocu, a susŃinut el29.
Redactarea era o operaŃiune migăloasă care nu se putea finaliza în trei luni, astfel
că Grofşorean a cerut o prelungire până la 1 noiembrie 1943. Desigur toate materialele
trebuiau aprobate de comisia centrală chestiune de care se ocupa Dragomir, problema
bibliografiei era una cu adevărat serioasă, specialiştii bănăŃeni urmând să facă lista
lucrărilor care le lipseau, procurarea lor putându-se face de la Budapesta şi Blegrad,
cineva urmând să se deplaseze pentru a „cerceta librăriile”. O urgenŃă ar fi procurarea
lucrării Documenta historiam Valahorum in Hungaria illustratis30 în care se află
documente inedite, precis figurând şi Banatul printre ele, gândea Grofşorean31.
24
Dacia. Cotidianul Banatului, VI, 12, 19 ianuarie, 1944, p. 2.
25
Albert 2009, p. 153.
26
27
Planul conceput de Silviu Dragomir se află anexat la prezentul studiu.
28
29
Se face referire probabil la lucrarea Discours pour la defense du Banat. Roumains et Serbes, Paris,
1919; vezi Munteanu 1999, p. 68.
30
Se referea la Documenta historiam Valahorum in Hungaria illustrantia, usque ad annum 1400
p. Christum, Ed. Antonius Fekete Nagy şi Ladislaus Makkai, Budapesta 1941 (EdiŃii cu text integral şi
regeste în limba franceză).
31
Carmen Albert 341
Pe măsură ce se nuanŃau discuŃiile la Bucureşti, se ajusta şi programul

modificându-se în teritoriu cerinŃele. Cornel Grofşorean anunŃa completarea colectivului
cu profesorul Morariu care va trata chestiuni demografice, directorul băncii naŃionale
române Necşa pentru dezvoltarea economică, Sabin EvuŃian inspector general şcolar
pentru situaŃia şcolară, acordul bisericesc româno-sârb de Corneanu, în discuŃie
rămânând Sever Bocu pentru revendicările sârbeşti32. Politica minorităŃilor rămânea în
sarcina lui Grofşorean care o redactase deja, însă trebuia verificată de Dragomir33.
Revendicările vecinilor sârbi puteau fi redactate de Sever Bocu, cunoscut militant
pentru drepturile românilor din Iugoslavia, Grofşorean invitându-l de mai multe ori,
fiind refuzat, însă poate cel mai bine, scria el, ar fi se să implice chiar ministerul cu
autoritatea de care dispune. Revendicările germane în Iugoslavia le-ar putea redacta
Aurel Cosma, iar emanciparea şvabilor în anii 1848 şi 1918, chiar el, Cornel
Grofşorean. Pentru documentare la Budapesta ar putea fi delegaŃi Traian Popa şi Victor
Motogna însă era nevoie de paşapoarte şi bani. Profitând de relaŃia bună cu Silviu
Dragomir, Cornel Grofşorean a mai făcut un pas, rugându-l pentru ajutor bănesc la
publicarea revistei ISBC, cel puŃin strict cheltuielile de tipar34.
După două luni au început să se vadă rezultatele, Grofşorean a trimis o parte din
memorii, altele se aflau în lucru într-o fază avansată de către autorii: I. Lungulescu,
S. EvuŃian, T. Cristea, Birăescu, V. Zbegan, E. Botiş, I. L. Ciomac, Şt. Vulpe,
I. Oltenski, I. FrăŃilă, I. Vlădescu. Era însă extrem de nemulŃumit de atitudinea lui
Zenovie Păclişan35 care nu le considera importante decât pe cele ale lui Grofşorean, pe
motiv că restul nu au caracter politic. Dimpotrivă, încerca Grofşorean să demonstreze,
toate ating această problemă, altfel nu s-ar fi aprobat planul de către minister pe baza
căruia s-a lucrat. Chiar şi memoriul referitor la intreprinderile electromecanice din
Timişoara poate fi considerat politic pentru că demonstrează realizări, evoluŃii, progres
ale unei administraŃii instaurată politic. Pe baza aceasta se pot uşor întocmi sinteze
(recenzii) care să trimită la documente pentru mai multă credibilitate. Lui Grofşorean i
se pare că această atitudine trimite toată munca lor în derizoriu, o muncă enormă care
trebuia finalizată de urgenŃă36.
ISBC a trimis cu promptitudine rapoartele la Bucureşti pentru a fi analizate de o
comisie restrânsă care avea rolul de a selecta pe cele potrivite pentru publicare. Comisia
condusă de academicianul Simionescu37 preşedintele Academiei Române, compusă şi
din delegaŃi de la Sibiu printre care se număra şi Silviu Dragomir, avea rolul de a face şi
recomandări unde era cazul. O analiză scurtă, la suprafaŃă a evidenŃiat în primul rând
eterogenitatea, unele extinse, altele dimpotrivă prea concise. Stilul trebuia adaptat pentru
publicul neavizat, însă interesat de problemă. Adaptările trebuiau făcute la Timişoara
pentru a rezulta o lucrare temeinică de care va fi mare nevoie la conferinŃa păcii.
În afară de colectivul de la Timişoara condus de Grofşorean, mai era contribuŃia
celor aflaŃi la Bucureşti în problemele bănăŃene, cum a fost Petru Nemoianu, Silviu
Dragomir şi Tudor Drăganu, ultimul despre „Literatura politică germană cu privire la
Transilvania şi Banat”. Problema revendicărilor străine asupra Banatului era tratată de
32
33
Este vorba de SituaŃia politică şi culturală a minorităŃilor etnice din România la finea anului 1930,
publicată în broşură separată în 1944 şi în RISBC, XI, ian-apr., 1941, p. 58-92.
34
35
Cunoscutul preot şi istoric Zenovie Păclişan era directorul DirecŃiei „Studii şi Documentare” din
Ministerul Propagandei NaŃionale.
36
Albert 2009, p. 109.
37
Ion Th. Simionescu a fost geolog şi preşedinte al Academiei Române (1941-1944).
Cornel Grofşorean din perspectiva imperialismului german şi maghiar, mai rămânea cel
sârbesc. În Programul pentru conferinŃa de pace la capitolul XVI intitulat „România şi
Ńările balcanice”, se aflau raporturile cu Iugoslavia la punctul trei38, deci problema
trebuia abordată cu maximă atenŃie. O deplasare la Bucureşti a lui Grofşorean ar fi fost
necesară pentru a clarifica nişte aspecte39.
O altă scrisoare de la Grofşorean prezintă lista memoriilor finalizate şi a celor în
curs, ocazie excelentă de a afla pentru reconstituirea documentaŃiei ce anume s-a menŃinut
faŃă de lista iniŃială sau s-a schimbat. În acest ultim caz apar diferenŃe, unele fiind dictate
de posibilităŃile limitate de redactare, complexitatea subiectului, competenŃele autorilor.
Asupra celor voluminoase Grofşorean consideră că nu reprezintă o problemă, la minister
se poate face o sinteză a lor, chiar ar fi de preferat la timpul potrivit, deoarece până atunci
se va cunoaşte rezultatul războiului. Sinteza cu referire la partea documentară ar fi dificil
de făcut la Timişoara, nu sunt specialişti cu excepŃia lui Emil Botiş care pretinde însă
onorariu, având în vedere timpul scurt şi munca intensă40.
Depăşindu-se termenul stabilit de minister Grofşorean i-a trimis lui Dragomir
memoriile finale41. Mai erau cele semnate de Sabin EvuŃian, Emil Botiş, Vasile Zbegan.
Grofşorean a dat frâu liber nemulŃumirilor faŃă de Ştefan Vulpe despre tema ocrotirii în
căminele de ucenici pe care nu l-a primit, ceea ce la nemulŃumit profund, acuzându-l că
nu are patriotism „intensiv”: „ar fi bine să-l provocaŃi d-voastră ca să-şi dea seamă de
obligamente fireşti ce trec peste îndatoririle obişnuite oficiale”42. Încă nu este târziu
pentru modificări, lui Grofşorean îi vin idei noi cum ar fi redactarea unei monografii a
UDR43 de la ReşiŃa chiar de către directorul societăŃii ceea ce ar fi o formidabilă
realizare, deoarece problemele ReşiŃei precis s-ar pune în discuŃie. Era concentrată acolo
cea mai importantă industrie a Banatului, iar românii ar putea documenta cu cât
s-a mărit producŃia şi cum în timpul administraŃiei româneşti?44
Sosise la un moment dat şi momentul evaluărilor, Silviu Dragomir a fost
extrem de mulŃumit, ceea ce exprimă în ultima scrisoare către Grofşorean: „prezentarea
lucrărilor întocmite de Institutul Social din Banat a făcut cea mai bună impresie: a fost o
muncă uriaşă pe care aŃi îndeplinit-o în mod strălucit. Materialul scris cuprinde toate
problemele care se pot pune în discuŃie cu privire la Banat, adăugându-i fireşte
capitolele care urmează să fie terminate”. Ar mai fi necesară o sinteză pentru „lumea
străină”, să se înŃeleagă deplina capacitate de guvernare a statului român. Varianta
definitivă de maxim 20 coale de tipar trebuia de asemenea aprobată. Sinteza pentru care
s-a angajat Emil Botiş a fost acceptată şi suma cerută drept onorariu 50.000 de lei a şi
fost trimisă. Respectiva lucrare45 urma să fie tipărită în mai multe limbi46 ca o sinteză ce
trebuia să confirme capacitatea administraŃiei româneşti instaurată în anul 1919, pentru
care s-a angajat ministerul, cu termenul de predare 1 februarie 1944. Dragomir finalizase şi
38
Buzatu 2009, p. 53.
39
40
41
Cele semnate de Ilie Ruzmir, Ion Luca-Ciomac, Tr. Birăescu, Tiberiu Cristea, Ioan Oltenski, Ioan
Stratul, Cornel Grofşorean.
42
43
Uzinele şi Domeniile ReşiŃa.
44
45
MBT, inv. 273 se numeşte Realizările administraŃiei româneşti în Banat (judeŃele Timiş-Torontal,
Severin şi Caraş) de la Unire până la 1 Aprilie 1943.
46
Carmen Albert 343
el studiul47 pentru care ceruse permisiunea să se ataşeze grupului de la Timişoara,

cerând permisiunea de la cel care coordona întreaga activitate, Cornel Grofşorean.
Grofşorean a răspuns pentru ultima dată în aprilie 1944 când venise vremea
deconturilor. A prezentat lista autorilor şi sumele aferente pentru sintezele finalizate, a
memoriilor trimise la Bucureşti, mai erau doar câteva pe care s-a angajat că le va
termina chiar el48. ChitanŃele aveau sume de la 5.000 de lei la 100 mii de lei, în funcŃie
de numărul studiilor redactate de fiecare autor şi complexitatea lor.
De la început trebuie să remarcăm seriozitatea cu care a răspuns ISBC prin
vocea lui Cornel Grofşorean, apelului lansat de oficialii guvernamentali, precum şi
implicarea plină de zel a lui Silviu Dragomir. Ambii actori şi-au asumat roluri importante
decisive, în acel iureş al evenimentelor şi s-au străduit fiecare să îndeplinească acest rol
cât mai bine, de unde rezultă şi importanŃa corespondenŃei. Ea aduce la lumină un
fragment al acestei lupte pe un front nevăzut, al pregătirilor pentru pace.
Materialele rezultate49 în urma acestui efort considerabil au meritul de a
înmagazina o cantitate substanŃială de informaŃie, verificată, argumentată, realizată de
specialişti consacraŃi, care într-un timp relativ scurt s-au mobilizat, reflectând în
memoriile lor eforturile considerabile de reorganizare şi dezvoltare ale unui stat tânăr
românesc în intervalul 1919-1943. Multitudinea de anexe, fotografii, grafice, diagrame,
hărŃi şi alte surse documentare, ilustrează temeinicia demersului înfăptuit cu
conştiinciozitate, miza fiind decisivă: integritatea teritorială.
ANEXĂ
SchiŃă50 pentru o lucrare asupra Banatului51

Silviu Dragomir
I. Privire generală. ConsideraŃiuni geografice. Date demografice cu interpretarea lor

mai largă (superioritatea elementului românesc, situaŃia difuză a ungurilor, sârbii şi aşezările lor,
coloniile şvabilor, alte aşezări alogene, bulgarii în două comune: Vinga şi Beşenova Veche) 6
pagini.
II. Banatul parte integrantă a blocului etnic românesc (volks boden al românilor) pp.3.
III. Banatul face parte din unitatea economică română. ExperienŃa celor 22 de ani de
stăpânire românească. pp.4.
IV. Banatul în unitatea politică a românilor:
a. Lupta pentru unitatea română la adunarea din 1 decembrie 1918 şi până la împărŃirea
Banatului:
b. DeclaraŃia şvabilor
c. Caracterul istoric român al Banatului
d. DominaŃiunea medievală ungurească
e. Imigrarea sârbilor
f. Colonizarea austriacă şi ungurească
g. Lupta clasei conducătoare române pentru emanciparea politică: Eftimie Murgu,
Mocioneştii, Babeş şi activiştii. Protestele împotriva Voivodinei, Memoriul şvabilor din 1849-
185052. Alte argumente istorice. pp.8.
47
Era vorba despre Sârbii din Banatul Românesc 1919-1940, în Goicu 1999, p. 76-92.
48
49
Aceste sinteze deosebite realizate pentru Banat se află în faza de redactare într-o colecŃie de
documente editată de subsemnata.
50
Cu o menŃiune manuscrisă a lui Cornel Grofşorean: „unele pot fi capitole”.
51
V. Realizările româneşti în domeniul cultural, al sănătăŃii, drumuri şi căi ferate,

economie, comerŃ, industrie, agricultură, administraŃie publică (muncă şi ocrotire socială) pp.8.
VI. Grupele etnice, alogene din Banat, desvoltarea lor politică, regimul bisericesc,
şcolar, starea economică. pp.8.
VII. Încheiere: se impune o fortificare a etnicului român. Orice fărămiŃare a Banatului
ar pricinui o nemulŃumire generală şi ar creia dificultăŃi de ordin economic, etc, etc. pp.4.
I.
Banatul geograficeşte şi etniceşte este legat de Transilvania. PopulaŃia sa în 1910 şi în
recensămintele ulterioare până la 1940: majoritatea necontestată a românilor. ConsecinŃele
politice şi economice a împărŃirii Banatului: Adaptarea Banatului românesc la unitatea
economică românească. Regimul grupelor etnice alogene: ConvenŃia şcolară româno-iugoslavă.
Imposibilitatea unui acord în domeniul vieŃii bisericeşti. Cauza de căpetenie: intoleranŃa
sârbească. Şcoala germană în cele două jumătăŃi. ViaŃa politică a grupelor minoritare.
Compararea guvernării româneşti faŃă de şvabi. Atitudinea negativă a ungurilor din Banatul
românesc, rolul lor şters.
II.
Revendicările sârbeşti, lipsa lor din estul Banatului şi din regiunea centrală.
Expansiunea lor de altădată spre Mureş şi spre Timişoara-Lipova, o reminiscenŃă a stăpânirii
turceşti. DispariŃia lor în secolele 18-19. Numărul infim de acum. Nu prin revendicări
imperialiste, ci prin înŃelegere amicală se pot împăca tezele iugoslavă şi română. PosibilităŃi de
transfer a grupelor izolate formarea de teritorii compacte. Teza maghiară (expusă de un anume
Horváth), se întemeiază numai pe argumente istorice: Imperiul Sf. Ştefan. Lipsa de populaŃie
masivă ungurească în Banat, după îndepărtarea turcilor până azi etc.
III.
Revendicările germane: regimul de după aprilie 1941 în Banatul iugoslav. łinuta
României vis a vis de o ocupaŃie ungurească. TendinŃele de emancipare ale şvabilor la 1848 şi
1918. Cele de azi. O majoritate germană nu se poate forma.
IV.
Încheiere. Singurele frontierele etnice împacă pe feluriŃii competitori. România e în
drept să ceară respectarea graniŃelor sale din Banat, cu excluderea unui imperialism, care ar
constitui un focar de viitoare conflicte etc.
Abrevieri
AMAE – Arhiva Ministerului de Externe, Fond ConferinŃa de Pace de

la Paris 1946.
MBT – Muzeul Banatului Timişoara, colecŃia de documente.
SJCSAN, FMJR – Serviciul JudeŃean Caraş-Severin a Arhivelor NaŃionale,
Fondul Muzeul JudeŃean de istorie ReşiŃa.
Bibliografie
Albert 2002 – C. Albert, Cercetarea monografică în Banat, ReşiŃa, 2002.

Albert 2007 – C. Albert, Participarea Institutului Social Banat-Crişana la
elaborarea documentelor pentru ConferinŃa de Pace (1940-
52
MenŃiunea manuscrisă a lui Dragomir: „De unde l-am putea avea noi acest memoriu?”
Carmen Albert 345
1946), în vol. coord. Valeriu Leu, Carmen Albert, Dumitru

łeicu, Studii bănăŃene, Timişoara, 2007, p. 435-451.
Albert 2009 – C. Albert, Documentele Institutului Social Banat-Crişana,
vol. II, Timişoara, 2009.
Bălan 2001 – C. C. Bălan, Institutul Social Banat-Crişana (1932-1946),
Timişoara, 2001.
Buzatu 2009 – G. Buzatu, Drepturile şi interesele României în perspectiva
reglementărilor postbelice: „Biroul Păcii” (1942-1944), în
vol. coord. G. Buzatu, România în ecuaŃia războiului şi a
păcii, Bucureşti, 2009, p. 23-62.
Dacia. Cotidianul – Dacia. Cotidianul Banatului, VI, 12, 1944.
Banatului
Grofşorean 1943 – C. Grofşorean, Pe marginea unor monografii germane din
Banat, în RISBC, XI, 1943, p. 152-190.
Grofşorean 1944 – C. Grofşorean, SituaŃia politică şi culturală a minorităŃilor
etnice din România la finea anului 1930, în RISBC, XI,
1941, p. 58-92.
Grofşorean 1946 – C. Grofşorean, Istoricul colonizărilor germane în sec. al
XVIII-lea, Timişoara, 1946.
Goicu 1999 – V. Goicu, Banatul Românesc, schiŃă istorică, Timişoara,
1999.
Munteanu 1999 – I. Munteanu, Sever Bocu (1974-1951), Timişoara, 1999.
Negru 1999 – I. Negru, Din istoria cercetării sociale româneşti Institutul
Social Banat-Crişana, Cluj-Napoca, 1999.
Nemoianu 1929 – P. Nemoianu, Banatu-i fruncea, Lugoj, 1919.
Nemoianu 1930 – P. Nemoianu, Sârbii şi Banatul, Craiova, 1930.
Onişor 2009 – D. Onişor, DiplomaŃia României şi ecuaŃia păcii, în vol.
coord. G. Buzatu, România în ecuaŃia războiului şi a păcii,
Bucureşti, 2009, p. 193-311.
Otu 2006 – P. Otu, Pacea de mâine, Bucureşti, 2006.
Pop 1992 – V. Pop, Bătălia pentru Ardeal, Bucureşti, 1992.
Banat’s Contribution to the “Peace of Tomorrow”

in the Correspondence of Silviu Dragomir
Abstract
During 1943, Cornel Grofşorean, President of the Banat-Crişana Social Institute

in Timişoara, hired the institution he was leading, in his effort to contribute with
documentary material and syntheses to support Banat's interests at the Peace Conference
at the end of the Second World War. The Institute participates for the second time in the
elaboration of supporting materials, the first being the transactions from Turnu-Severin
in 1940. The professionalism they proved at that time, constituted a premise for 1943
when Mihai Antonescu was in the center of preparations for „Peace of Tomorrow”.
Silviu Dragomir has been co-opted from the beginning in the organizing scheme
within the Peace Bureau in Bucharest, linking the Timişoara Institute with the
specialized committees, resulting an interesting and unique correspondence, including a
drafting of Banat History. The analysis of this correspondence illustrates the great effort
made by those involved, Cornel Grofşorean and Silviu Dragomir, as well as Bucharest
officials who coordinated the whole activity.
Silviu Dragomir understood the difficulties encountered by the Timişoara
Institute, thus engaging himself in the logistics of organizing the process, systematically
asking for the status of the drafting of the reports, the special documentation needs, the
bibliographies, the way in which the decisions of the „The Commission for
the Preparation of the Documentary Material for Information and Propaganda for the
Peace Conference”.
The drafting of the studies required specialists in the fields established by the
commission and access to the latest sources of information, situations that Silviu
Dragomir was trying to solve in Bucharest. But the whole activity was carefully
organized by Cornel Grofşorean from Timişoara, who was extremely seriously involved
due to his position as president of Banat-Crişana Social Institute, but also to his patriotic
feelings, which had intensified after the Vienna Dictate to the whole public opinion. The
way they approached and edited the issues on this occasion, could decide on the future.
That is why the preparation of the reports had to be carried out with professionalism and
assumption, which results from reading the letters of the two personalities. Since the
transfer of the University of CernăuŃi to Timişoara in 1940, the relationship was closer,
the coordinating action being relatively easy, each trying to contribute to the end of the
process. Fixing the themes to be analyzed by studies was done during the meetings in
Timişoara, then approved in the meetings of the Bucharest Commission. Silviu
Dragomir in this approach was not only the „adviser”, but he also drafted a highly
documented study: Serbs from the Romanian Banat.
The results of the studies represent a real synthesis of specific achievements by
domains of the Romanian administration since its establishment in 1919, demonstrating
potential partners of dialogue to a future peace, full capacity for government, despite the
remarks of the German or Hungarian authors who challenged it all European
publications hoping of advantageous territorial corrections.
LUMEA RURALĂ ŞI AGRICULTURA DIN BANAT
ÎN PRIMELE DOUĂ DECENII DE REGIM COMUNIST
(1945-1965)
EUGEN MIOC
Şcoala gimnazială ,,Avram Iancu” Timişoara
Şcoala gimnazială Satchinez
eugenistorie@yahoo.ro
Cuvinte cheie: populaŃie rurală, proprietate privată, Partidul Comunist, reformă agrară,
colectivizarea agriculturii
Keywords: peasants, private property, Communist Party, agricultural reform,
collectivization of the agriculture
În 1945 aproape 80% din populaŃia României locuia în mediul rural. łăranii
erau deosebit de tradiŃionalişti şi reticenŃi la schimbări. Între 1945-1949 comuniştii au
asaltat încontinuu lumea satului bănăŃean. La început, pentru a-i atrage pe Ńărani de
parte regimului, s-a efectuat reforma agrară. łăranii nu au putut însă să beneficieze de
pământul dobândit deoarece imediat li s-au blocat recoltele şi li s-au impus cotele
obligatorii. Acest lucru a dus la o sărăcire dramatică a Ńăranului bănăŃean. ProducŃia
cerealieră a scăzut la jumătate faŃă de perioada interbelică, iar şeptelul de animale s-a
redus la o treime. A urmat între 1949-1962 colectivizarea agriculturii în regiunea
Timişoara. S-a început cu comasările terenurilor şi cu înfiinŃarea primelor G.A.C.-uri.
La început acestea mergeau foarte slab astfel încât unii colectivişti au ajuns să
flămânzească. Sunt prezentate rapoarte ale îndrumătorilor trimişi la sate. Este
prezentată dinamica G.A.C.-urilor din regiune între 1949-1962. Sunt prezentate
metodele coercitive aplicate împotriva Ńăranilor recalcitranŃi, a celor care încercau să
se sustragă de la predarea cotelor obligatorii sau care refuzau să se înscrie în colectiv.
AcŃiunea de colectivizare a mers greu. Până în 1957 doar o treime din suprafaŃa
regiunii era colectivizată. Între 1957-1958 aceasta a crescut la două treimi. łăranii au
fost amăgiŃi să se înscrie în întovărăşiri, apoi acestea au fost transformate în G.A.C.-
uri. Abia la începutul anilor ’60, după 15 ani de regim comunist, situaŃia a început să se
îmbunătăŃească şi în agricultură, iar nivelul de trai al Ńăranilor a început să crească.
În anul 1939 populaŃia României trăia în proporŃie de 81,8% în mediul rural şi

doar 18,2% în mediul urban1. Marea majoritate a populaŃiei rurale era formată din Ńărani
care îşi câştigau existenŃa din cultivarea pământului. Agricultura României era însă slab
dezvoltată şi utilată, bazată mai mult pe monocultura cerealieră. Se practica o
agricultură extensivă care dădea randamente mici la hectar. Cea mai mare parte a
Ńărănimii trăia relativ greu, avea o putere de cumpărare redusă şi o piaŃă de desfacere
limitată2. În 1945 situaŃia era aproape neschimbată. Se adăugaseră rechiziŃiile din timpul
războiului, lipsa utilajelor agricole şi braŃelor de muncă mobilizate pe front. Cu toate
acestea Ńărănimea română, în marea ei majoritate, forma o pătură socială tradiŃionalistă,
1
Tănase 1998, p. 12.
2
Tănase 1998, p. 13; Hitchins 1998, p. 354-356.
348 Lumea rurală şi agricultura din Banat (1945-1965)
cu un dezvoltat simŃ al proprietăŃii şi foarte reticentă la schimbări. Prin numărul ei, şi

mai puŃin prin puterea economică, era o forŃă socială de care orice regim politic trebuia
să Ńină cont.
Comuniştii erau perfect conştienŃi de acest lucru. Ştiau că se bucură de foarte
puŃină simpatie în rândul Ńăranilor care, prin tradiŃie, susŃineau partidele istorice. Vor
încerca însă, începând din a doua jumătate a anului 1944, prin toate mijloacele, să
scoată măcar o parte din Ńărănimea română de sub influenŃa Partidului NaŃional
łărănesc şi Partidului NaŃional Liberal şi să şi-o ralieze. Pentru aceasta au promovat o
politică demagogică care se centra pe înfăptuirea, cât mai grabnică, a reformei agrare.
Numai un guvern al Frontului NaŃional Democrat va rezolva, odată pentru totdeauna,
setea de pământ a Ńăranului român, afirma răspicat propaganda comunistă. Prin urmare,
era în interesul Ńăranilor ca acest guvern să fie instalat cât mai repede. Partidele istorice
erau cele care se opuneau acestui lucru şi implicit reformei agrare. Prin urmare, până la
instaurarea guvernului F.N.D., Ńăranii erau îndemnaŃi să intre cu plugurile în moşiile
celor înstăriŃi. Acest apel a avut un oarecare ecou în rândurile unei părŃi a Ńărănimii
sărace. Luptătorul BănăŃean din 3 martie 1945 anunŃa: „Comitetele săteşti din judeŃele
Ńării înfăptuiesc împărŃirea pământurilor”3. łăranii satelor bănăŃene au început şi ei
reforma agrară. Au fost împărŃite pământurile germanilor fugiŃi din comuna Sârbova. La
Viile Giarmatei comitetul sătesc, în frunte cu preotul, au împărŃit pământurile şvabilor.
La Denta au fost expropriate 1.500 jugăre, la Omor 400 jugăre, la Breştea şi Omorul
Mic 500 jugăre, la Dejan 300 jugăre. Începând cu ultimele zile ale lunii februarie,
fiecare zi aducea alte şi alte localităŃi unde sătenii, întrunindu-se, au votat moŃiuni
hotărând împroprietărirea: Cenei, unde din 6.000 jugăre nu erau însămânŃate decât 120,
Checea, unde din 17.000 erau însămânŃate 1.600, Lenauheim, Cărpiniş, Beregsăul Mic,
Iecea Mare, Bobda etc.4.
Abia instalat guvernul Groza, comuniştii s-au Ńinut de promisiune şi au înfăptuit
reforma agrară. Aceasta a fost adoptată în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 20 martie,
iar la 23 martie 1945 a intrat în vigoare prin publicare în Monitorul Oficial. Erau
expropriate toate domeniile ce depăşeau 50 ha. Era expropriat, în totalitate, patrimoniul
cetăŃenilor români de origine germană, colaboraŃioniştilor, ,,criminalilor de război şi
celor vinovaŃi de dezastrul Ńării”, refugiaŃilor de după 1944, absenteiştilor, voluntarilor
împotriva NaŃiunilor Unite; erau expropriate, de asemenea, loturile de peste 10 ha care
nu fuseseră cultivate în regie proprie în ultimii şapte ani. Au fost exceptate de la
expropriere unele domenii considerate „ferme model”, orezăriile, bunurile mănăstirilor,
ale Eforiilor şi Aşezămintelor spitaliceşti, ale Academiei Române şi Casei Şcoalelor,
Domeniile Coroanei etc. Reuşita operaŃiunii era considerată de mare importanŃă în
atragerea Ńărănimii de partea guvernului5.
Decretul-lege pentru înfăptuirea reformei agrare specifica faptul că, la
împroprietărire aveau prioritate soldaŃii care au luptat sau luptă împotriva Germaniei
naziste. Mărimea loturilor de împroprietărire nu putea depăşii 5 ha în afară de cazurile
când exista mai mult pământ disponibil în anumite regiuni. De asemenea, gospodăriile
create în urma reformei agrare nu puteau fi împărŃite, vândute, date în arendă sau
ipotecate decât în cazuri excepŃionale şi numai cu avizul Ministerului Agriculturii6.
3
Luptătorul BănăŃean, nr. 145, 1945.
4
5
Onişoru 1998, p. 43.
6
Iancu, łârău, Traşcă 2000, p. 3-4.
Eugen Mioc 349
Pe întreaga Ńară, până la 1 ianuarie 1946, au fost expropriate 1.468.000 ha, din
care circa 1.109.000 ha au trecut în proprietatea Ńăranilor, iar restul la rezerva de stat. În
plus, au fost confiscate 3.130 tractoare, 1.276 pluguri de tractor, 682 locomobile, 1.274
batoze, 1.032 secerători-legători, 1.100 secerători simple7. Au fost împroprietărite
aproximativ 900.000 familii Ńărani care, până atunci, aveau pământ puŃin sau deloc8.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial Regionala P.C.R. Banat cuprindea
judeŃele Timiş-Torontal, Caraş, Severin şi Arad. Prin urmare, statisticile agricole de care
dispunem se referă la cele patru judeŃe (Fig. 1).
Terenul agricol al judeŃului Timiş-Torontal, înainte de reforma agrară din martie
1945, era deŃinut în proprietate de9:
români – 294.318,18 ha (52,22%) evrei – 830,23 ha
germani – 255.910,01 ha Ńigani – 105,31 ha
maghiari – 42.285,64 ha cehi – 34,55 ha
sârbi – 37.413,64 ha armeni – 17,09 ha
bulgari – 15.967,41 ha ruteni – 10 ha
slovaci – 2.509 ha ruşi – 2,15 ha
croaŃi – 880 ha alte naŃionalităŃi – 1.864,01 ha.
Peste 80% dintre aceşti proprietari erau Ńărani mijlocaşi care deŃineau suprafeŃe
de teren cuprinse între 5 – 25 ha10.
Categoria JudeŃul Timiş JudeŃul JudeŃul JudeŃul Total

de teren -Torontal (ha) Caraş (ha) Severin (ha) Arad (ha) hectare
522.285 102.289 115.364 297.754 1.038.692
Arabil
(69,7%) (23,2%) (17,5%) (37,7%)
31.936 30.616 52.969 22.887 138.408
FâneŃe
(4,3%) (7%) (8,4%) (13,7%)
66.498 48.265 97.065 83.091 294.919
Păşune
(8,8%) (10,9%) (15,1%) (13,3%)
48.045 214.852 263.992 165.811 692.700
Pădure
(6,4%) (48,8%) (41,1%) (26,5%)
21.197 14.208 15.368 3.562 54.335
Grădini
(2,8%) (3,2%) (2,4%) (0,5%)
Vii 13.258 2.188 1.082 6.902 23.430
(podgorii) (1,7%) (0,5%) (0,1%) (1,1%)
47.156 28.054 96.360 44.793 215.363
Neproductiv
(6,3%) (6,4%) (15,4%) (7,2%)
Total 750.375 440.472 642.200 624.800 2.457.847
Fig. 1. SituaŃia terenului din Banat pe categorii – anul 194511
Din suprafaŃa arabilă a judeŃului 255.000 ha cădeau sub incidenŃa legii de

expropriere. Foarte puŃine terenuri cuprinse în această categorie aveau însă peste 50 ha.
Majoritatea aveau sub 50 ha şi aparŃineau membrilor fostului Grup Etnic German. Pe
seama lor s-a făcut reforma agrară în judeŃ. Şvabii, odată ce au aflat că vor fi
7
Onişoru 1998, p. 44.
8
Frunză 1990, p. 199.
9
SJTAN, PCRTmTor, Dosar 10/1945, f. 138.
10
11
SJTAN, PCRBn, Dosar 27/1946, f. 59.
expropriaŃi, au încetat însămânŃările de primăvară. A trebuit să li se promită de către

autorităŃi că vor fi lăsaŃi să-şi culeagă recolta şi abia după aceea vor fi expropriaŃi12.
În Banat, în judeŃul Timiş-Torontal, până la mijlocul lunii februarie 1946, au fost
expropriate 173.000 ha teren din care 143.000 au fost repartizate Ńăranilor, iar 30.000 ha
au rămas ca rezerve ale statului. 34.000 Ńărani băştinaşi au fost împroprietăriŃi cu 93.000
ha, iar 7.000 colonişti au primit în total 50.000 ha, cei din urmă fiind, fără excepŃie,
Ńărani fără pământ. Rezerva de 30.000 ha a fost dată în arendă13.
În timpul înfăptuirii reformei agrare s-au comis o serie de abuzuri. Unele
comitete comunale nu au respectat întocmai dispoziŃiile legii şi au expropriat şi bunuri
ale cetăŃenilor care nu erau cuprinşi în decretul de expropriere14. łăranii care au primit
pământ nu l-au lucrat la timp sau l-au lucrat prost. Unii împroprietăriŃi şi-au schimbat
loturile după bunul plac. Exproprierea inventarului agricol şi împărŃirea acestuia a
cauzat stagnarea lucrărilor agricole deoarece nu au mai avut inventar complet nici cei
expropriaŃi nici cei împroprietăriŃi. Germanii din comuna Omor au declarat că sunt de
acord să muncească şi pământul împroprietăriŃilor, iar recolta să fie împărŃită 50-50%
numai să nu fie deposedaŃi de inventarul agricol. Coloniştii, în cea mai mare parte, nu
voiau să lucreze în agricultură15. În comuna Checea au fost mari nemulŃumiri datorită
aplicării defectuoase a reformei agrare. O parte dintre militarii care au luptat pe Frontul
de Vest nu au fost împroprietăriŃi. La fel s-a întâmplat cu văduvele de război fără
copii16. În comuna Urseni a fost numit preşedinte al Comisiei de reformă agrară un Ńăran
analfabet care a expropriat şi pământurile celor care luptau pe front17. În unele localităŃi
s-au produs evenimente sângeroase. Spre exemplu, în ziua de 6 aprilie 1947, Avramov
Nicolae, preşedintele Comisiei de reformă agrară din comuna Felnac a fost găsit
asasinat. Cei bănuiŃi pentru comiterea acestei fapte au fost înaintaŃi Parchetului de pe
lângă Tribunalul Timiş-Torontal18.
La începutul anului 1947 reforma agrară era practic încheiată în regiunea Banat.
ProprietăŃi ProprietăŃi SuprafaŃa totală łărani

JudeŃul peste 50 ha sub 50 ha expropriată împroprietăriŃi
expropriate expropriate în ha (băştinaşi)
Timiş-Torontal 1.320 32.528 197.539 34.000
Arad 40 18.983 75.333 22.841
Caraş 456 408 4.872 1.495
Severin 149 126 5.098 2.436
Fig. 2. Statistica reformei agrare în Banat – februarie 194719
Analizând această statistică (Fig. 2), remarcăm că în judeŃul Timiş-Torontal s-a

expropriat o suprafaŃă de teren de două ori şi jumătate mai întinsă decât în celelalte trei
judeŃe ale regiunii luate la un loc. Cea mai mare parte a acestei suprafeŃe aparŃinuse
12
13
14
SJTAN, LJTmTor, Dosar 187/1945, f. 1.
15
16
17
18
19
SJTAN, PCRBn, Dosar 12/1947, f. 18, 42 şi 77.
Eugen Mioc 351
populaŃiei germane, majoritatea Ńărani mijlocaşi. Tot în judeŃul Timiş-Torontal s-au aflat
majoritatea Ńăranilor băştinaşi împroprietăriŃi. Lor li s-au adăugat coloniştii.
Cu toate greutăŃile războiului, recolta anului 1944 a fost excedentară la toate
produsele agricole, atât la nivelul regiunii Banat cât şi în judeŃul Timiş-Torontal.
Recolta anului 1945, datorită secetei dar şi a bulversărilor socio-economice, a fost
deficitară, mai puŃin la porumb. Prin urmare, o mare parte a consumului populaŃiei s-a
bazat pe excedentul anului 1944, în special la grâu. Din cauza neprevederii şi neglijenŃei
noilor autorităŃi, în speŃă Oficiul Economic JudeŃean, în 1945 nu s-au luat nici un fel de
măsuri pentru a se stoca cereale. Din contră, s-a admis ca mari cantităŃi să fie livrate în
contul ArmistiŃiului cu U.R.S.S. În acest fel, în toamna anului 1945 aprovizionarea
populaŃiei a avut mult de suferit. În Timişoara, spre exemplu, s-a ajuns, ca după multe
eforturi, să se poată asigura o dată pe săptămână raŃia de pâine, în restul zilelor
populaŃia fiind aprovizionată cu mălai20.
În perioada interbelică, în anii cu condiŃii meteorologice favorabile, judeŃul
Timiş-Torontal obŃinea una dintre cele mai mari recolte din Ńară. Spre exemplu, la grâu
se obŃinea o producŃie medie la hectar de peste 1.200 kg. În anul 1945 însă, recolta a
fost foarte slabă. Prin urmare, la grâu s-a obŃinut o producŃie medie la hectar de doar
228 kg, la secară 449 kg, faŃă de anii buni când se obŃinea o producŃie medie de 600 kg/ha,
iar la orzul de primăvară 226 kg/ha faŃă de 1.000 kg/ha etc.21.
O situaŃie asemănătoare a cunoscut şi zootehnia. În ianuarie 1944, în ciuda
rechiziŃiilor din perioada războiului, afectivele de animale erau încă la un nivel
acceptabil. După 23 august 1944 rechiziŃiile pentru îndeplinirea condiŃiilor de armistiŃiu,
jaful Armatei Roşii de ocupaŃie, tăierile clandestine şi aplicarea defectuoasă a reformei
agrare au cauzat sectorului zootehnic din Banat pagube imense. Într-un an şi jumătate
efectivele de bovine, cabaline, porcine şi ovine s-au redus cu două treimi. Abia la
începutul anilor ’60 se vor reface efectivele de animale existente înainte de război.
Reducerea drastică a numărului vitelor mari (bovine şi cabaline) folosite de Ńărani şi ca
animale de muncă a avut consecinŃe nefaste şi asupra producŃiei cerealiere a judeŃului.
Numeroşi cai au fost rechiziŃionaŃi de Armata sovietică în toamna anului 1944 când
frontul a traversat regiunea bănăŃeană. Numeroase animale au fost rechiziŃionate de la
săteni şi în următorii doi ani în contul ArmistiŃiului, fiindu-le plătite la preŃuri derizorii.
Numai din judeŃul Timiş-Torontal s-au livrat, până la începutul anului 1947, 15.215
bovine, 22.806 ovine, 15.689 porcine, 4.961 cabaline, 235 vagoane făină, 1.387
vagoane porumb, 3.664 vagoane grâu şi 81 vagoane orz22. Cum aceste rechiziŃii se
făceau de către anumite firme româneşti „specializate” acestea nu s-au dat în lături să-i
spolieze şi mai mult pe Ńărani. Rapoartele Regionalei P.C.R. Banat consemnează o parte
dintre aceste abuzuri: cântăriri frauduloase la predarea de animale sau de cereale,
scăderi la preŃul oficial, luarea unui număr mai mare de vite în contul ArmistiŃiului şi
apoi revânzarea lor la preŃuri ridicate, achitarea cu întârziere de 6-7 luni a contravalorii
vitelor sau cerealelor preluate de la Ńărani etc.23.
După cum se poate constata din tabelul următor (Fig. 3), într-un an şi jumătate,
efectivele de bovine au scăzut la jumătate, cele de ovine la o treime iar cele de porcine
la un sfert din efectivul iniŃial. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat la cabaline, în
special datorită rechiziŃiilor făcute de Armata Sovietică. Pierderea animalelor de muncă,
20
21
22
23
într-o perioadă în care agricultura nu era mecanizată, a reprezentat un dezastru pentru

satul bănăŃean.
JudeŃul Timiş-Torontal Bovine Porcine Ovine Cabaline

Ianuarie 1944 109.000 360.000 191.000 84.500
August 1945 65.000 80.000 65.000 16.500
Fig. 3. Dinamica efectivelor de animale în judeŃul Timiş-Torontal24
Pentru a face faŃă situaŃiei economice din ce în ce mai grea dar, şi pentru a
asigura livrările în contul ArmistiŃiului, guvernul Groza, prin Subsecretariatul de Stat al
Aprovizionării, a blocat întreaga recoltă de grâu, secară, orz, orzoaică şi ovăz din anul
194525. Practic Ńăranilor le era interzis să-şi mai vândă produsele cerealiere pe piaŃa
liberă. Ei erau obligaŃi să le vândă statului la preŃuri maximale. Întrucât inflaŃia era în
floare, Ńăranii îşi dădeau recoltele aproape pe gratis. A fost primul pas al guvernului spre
impunerea cotelor obligatorii care au cauzat atâtea suferinŃe Ńăranilor. În anul 1948, spre
exemplu, grâul era achiziŃionat de la Ńărani prin intermediul cotelor obligatorii cu 4 lei/kg
în timp ce aceştia erau nevoiŃi să cumpere grâul de sămânŃă cu 15 lei/kg26. Începând cu
anul 1951 pe lângă cotele la produse vegetale s-au impus cote obligatorii la lână, lapte
de vacă, oaie şi capră. Din 1952 s-au impus cote şi la carne. łăranii înstăriŃi trebuiau să
dea o cotă de lapte şi carne cu 30% mai mare decât ceilalŃi agricultori.
Măsura introducerii cotelor obligatorii la cereale a fost întâmpinată cu
nemulŃumire de marea majoritate a Ńăranilor. Spre exemplu, la 11 august 1946, populaŃia
din comuna Gătaia s-a adunat în faŃa primăriei unde pretorul plasei le-a adus la
cunoştinŃă dispoziŃiile deciziei ministeriale cu privire la predarea cotei. Locuitorii au
început să vocifereze că vor preda cota după ce li se vor achita banii pe cotele predate în
anul precedent şi vor primi de la stat mărfuri industriale care nu se găsesc în comerŃ şi
pe care ei sunt nevoiŃi să le cumpere la bursa neagră, la preŃ de speculă. Au adăugat că
grâul pentru sămânŃă li s-a trimis prea târziu şi la preŃul de 70.000 lei suta de kg, pe
când de la ei s-a colectat grâu cu preŃ maximal de 6.000 lei suta de kg27. În comuna
Beşenova Veche, în toamna anului 1945, li s-a calculat oamenilor strictul necesar de
porumb, iar restul li s-a impus la cotă obligatorie, în total 32 vagoane. Aceştia însă,
şi-au vândut surplusurile de cereale astfel că, la începutul lui martie 1946, autorităŃile nu
au mai avut ce colecta. Sătenii s-au exprimat că atunci când statul va fixa şi preŃurile
celorlalte produse la fel ca la grâu şi porumb, atunci vor preda şi ei cota obligatorie.
AmeninŃaŃi cu intervenŃia armatei au spus că vor pune mâna pe ciomege şi tot nu vor
preda cota până ce nu se vor ieftini şi produsele industriale28. În comuna Cenadul Mare,
la 5 decembrie 1946, s-a produs o altercaŃie între echipele colectorilor de cereale şi
populaŃie. InformaŃi că vor începe colectările forŃate, 400-500 de săteni s-au adunat în
faŃa primăriei unde au blocat echipele de colectori. 30-40 de cetăŃeni chiar au pătruns în
localul primăriei. Au fost chemaŃi în ajutor şeful de post din localitate împreună cu patru
jandarmi. S-a produs busculadă, jandarmii au fost loviŃi de locuitori, s-au tras focuri de
armă, iar un cetăŃean a fost rănit la picior. O comisie de anchetă deplasată la faŃa locului
24
25
26
DANIC, MAI, Dosar 10/1948, f. 10.
27
28
Eugen Mioc 353
a identificat patru ,,instigatori” care au fost reŃinuŃi de poliŃie29. La 3 martie 1948 câŃiva
Ńărani mai înstăriŃi din comuna Fibiş au reuşit să solidarizeze şi alŃi locuitori şi au
refuzat să predea cotele de cereale. Au ameninŃat echipele de colectare şi au adus injurii
pretorului plasei şi jandarmilor. Au fost reŃinuŃi şi trimişi în judecată30.
S-au produs şi cazuri înjositoare care au pus regimul într-o lumină proastă. Spre
exemplu, un Ńăran sărac din Ghilad a fost ameninŃat de notarul comunei să-şi transporte
cota de produse la Romcereal din localitatea Ciacova. Neavând animale de tracŃiune s-
au înhămat el şi soŃia la căruŃă. Când au ajuns în faŃa clădirii Romcereal-ului s-a adunat
lume să vadă priveliştea. CetăŃenii au comentat: ,,În regimul comunist de azi oamenii
devin animale”31.
În condiŃiile secetei care a lovit întinse regiuni ale Ńării, mulŃi Ńărani nu reuşeau
să producă nici cele necesare subzistenŃei. Cum însă cotele trebuiau predate cu orice
preŃ, autorităŃile s-au dedat la abuzuri. Acest lucru este recunoscut şi în unele documente
de partid: „S-au făcut, cu ocazia colectărilor, multe abuzuri administrative şi chiar
greşeli politice de către capii administrativi ai judeŃelor ... Sunt cazuri când, în unele
sate, au fost luate şi ultimele rezerve de cereale ale Ńăranilor”32. Abuzurile au fost
numeroase. Acest lucru este consemnat chiar şi în rapoartele „agitatorilor” trimişi la sate
de comunişti pentru „îndrumarea” şi „lămurirea” populaŃiei. Dăm câteva exemple: în
comuna Omor „toŃi cetăŃenii se plâng de cota de porumb care îi aduce într-o situaŃie
foarte dificilă”; în comuna Hitiaş „Ńăranii se plâng de cota de porumb obligatorie.
Trebuie să-şi vândă vitele ca să poată îndeplini predarea cotelor cerute”33; în comuna
Vizma „colectările apasă greu asupra Ńăranilor, deoarece această comună are un hotar
muntos. łăranii au cerut trimiterea unei comisii la faŃa locului pentru a constata situaŃia
şi a dispune reducerea cotei. DelegaŃii au constatat că, într-adevăr, Vizma este una
dintre cele mai sărace comune ale judeŃului”; în comuna Chizdia „sătenii se plâng de
cota de porumb prea ridicată pentru această comună. Totuşi, s-a colectat căci au
cumpărat din alte comune pentru a face faŃă acestor colectări”34; în comuna Peciul Nou
„sătenii se plâng de cota de porumb ce trebuie dată – 16 vagoane – atunci când, după
informaŃiile luate, nu se găseşte în tot satul această cantitate şi [nici – n.n.] nu dispun de
mijloacele necesare pentru a o cumpăra”35; în comuna Ghiroda „sătenii au fost amendaŃi
pentru nepredarea cotei de lână. Ei sunt de părere că au fost nejust amendaŃi, deoarece
au 7-8 oi, iar lâna o întrebuinŃează pentru nevoile familiei, uneori de 7 persoane”36; la
BrestovăŃ „Ńăranii se plâng de recolta slabă şi de supracotă”37; în comuna Cenei sătenii
„sunt nemulŃumiŃi din cauză că li se cere supracotă la porumb”38 etc.
Cotele erau stabilite în mod arbitrar. În multe cazuri Ńăranii, după predarea lor,
rămâneau fără grâul de sămânŃă şi chiar fără cel de subzistenŃă.
În condiŃiile inflaŃiei galopante şi a dispariŃiei de pe piaŃă a produselor
industriale de strictă necesitate, guvernul a luat unele măsuri pentru ajutorarea Ńăranilor
mai nevoiaşi: s-au înfiinŃat, îndeosebi la iniŃiativa Frontului Plugarilor, cooperativele de
29
SJTAN, LJTmTor, Dosar 152/1946, f. 2-4 şi 7.
30
31
32
33
34
35
36
37
38
desfacere a produselor, care practicau unele preŃuri ceva mai accesibile. În octombrie
1945, în judeŃul Timiş deja funcŃionau mai multe astfel de cooperative de desfacere a
produselor: 7 în plasa Gătaia, 7 în plasa Periam etc. Scopul lor era acela de a-i
aproviziona pe Ńărani cu produse industriale ieftine. Prin urmare locuitorii satelor erau
invitaŃi să se înscrie în aceste cooperative39.
În realitate, în ciuda intenŃiilor bune, din diverse motive, obiective sau
subiective, aceste cooperative erau slab aprovizionate cu produse şi nu le erau
Ńăranilor aproape de niciun ajutor. Din rapoartele îndrumătorilor trimişi la sate rezultă
că cele mai multe plângeri ale Ńăranilor, după cele referitoare la cotele obligatorii, sunt
cele care reclamă slaba aprovizionare a acestor cooperative. Astfel, în comuna Omor
„în privinŃa cooperativei plângerea generală este că ... [ea – n.n.] distribuie prea puŃine
articole de consum, mai ales pânzeturi şi stofe, se plâng că sunt zdrenŃuiŃi, neavând ce
îmbrăca. Sunt plângeri [şi faŃă de – n.n.] cota mică de zahăr”. În comuna Hitiaş,
„cooperativa este foarte prost aprovizionată [şi în – n.n.] plus sunt multe nereguli”40;
în comuna Fiscut „sătenii duc lipsă de unelte agricole, petrol, afirmă că cooperativa
funcŃionează slab”; în comuna Stamora-MoraviŃa „cei 400 de colonişti trăiesc în
sărăcie, se plâng că nu au nici un fel de inventar ... nu primesc nimic de la
cooperativă, care funcŃionează slab”; la Şoşdea „delegaŃii raportează că sătenii se plâng
că nu găsesc articolele necesare la cooperativă”41; în comuna Cenei, „sătenii se plâng de
cooperativă care nu are mărfuri”42 etc.
În această conjunctură nefastă, în condiŃiile în care populaŃia satelor suferea mai
mult decât pe vremea războiului, nici nu e de mirare că cea mai mare parte a ei urăşte
regimul instaurat după 6 martie 1945 şi simpatizează cu opoziŃia. Cu toate eforturile
comuniştilor, concretizate, pe lângă măsurile coercitive, printr-o propagandă abilă, cea
mai mare parte a Ńărănimii nu li se alătură. În aceste condiŃii se încearcă cel puŃin
atragerea Ńărănimii celei mai sărace. Începând cu anul 1947, comuniştii au inventat un
nou „duşman de clasă”: chiaburii, adică acei Ńărani care, prin hărnicie, reuşiseră să
ajungă la o situaŃie materială cât de cât prosperă şi erau consideraŃi fruntaşii satelor.
Împotriva lor s-a îndreptat tirul propagandei comuniste. Apar articole de genul:
„Chiaburimea satelor sabotează operaŃiunile de colectare” în care se arată că aceştia
recurg la tot felul de tertipuri pentru a se sustrage de la predarea cotelor obligatorii:
doseau o parte din recoltă, nu declarau întreaga suprafaŃă colectată etc.43. Mai mult,
propagandiştii P.C.R. îi prezentau Ńăranilor săraci ca fiind principalii vinovaŃi de
greutăŃile care apasă asupra lor: „În multe locuri chiaburii au pătruns în fruntea satelor
ca primari sau conducători ai diferitelor comitete gospodăreşti. Ei au folosit ... posturile
lor pentru a pune toate greutăŃile războiului şi secetei pe spinarea Ńărănimii muncitoare.
Astfel, în timpul colectării de vite pentru ArmistiŃiu ei au luat ultima vită de la cel sărac,
protejând pe chiaburii care aveau mai multe vite. Acelaşi lucru l-au făcut cu ocazia
colectării de cereale”44.
Măsurile coercitive împotriva „sabotorilor” se înăspresc. Presa de partid
populariza pedepsele care îi aşteptau „pe cei care sabotează operaŃiunile de colectare a
cerealelor”: amenzi mari, ani grei de închisoare (până la 20) sau muncă silnică. Erau
39
40
41
42
43
44
Eugen Mioc 355
pasibili de astfel de pedepse cei care fac declaraŃii inexacte sau incomplete cu scopul de
a se sustrage obligaŃiunii de predare a cotelor; cei care „au intenŃia ... sau împiedică
activitatea de treieriş sau de colectare a mandatarilor statului. Tentativa se pedepseşte la
fel cu infracŃiunea săvârşită; instigatorii la nepredarea cotelor legale; aceia care
împiedică prin ameninŃări sau violenŃe activitatea de treieriş sau de colectare; mandatarii
statului şi organele lor din subordine care înstrăinează din cantităŃile colectate”45. De
asemenea, conform indicaŃiilor primite de la centru, toată suflarea satelor era mobilizată
la efectuarea muncilor agricole. Întârzierea sau neglijenŃa la însămânŃări erau drastic
sancŃionate deoarece se considerau „crime împotriva intereselor poporului şi Ńării”46.
În faŃa întăririi represiunii, Ńăranii din unele comune au trecut la rezistenŃă activă.
Cea mai uzitată formă de împotrivire o reprezenta incendierea recoltei. Documentele de
partid consemnează acest lucru: „În multe comune au fost aprinse girezile de paie şi
crucile de grâu: în Jamul Mare – 5 focuri ... incendii la Săcălaz şi Şag unde au ars clăile
de ovăz şi orez ... 3 vagoane de cereale şi 3 vagoane de fân. Toate aceste cazuri sunt în
cercetare [deoarece – n.n.] se pare că sunt provocate de mâini criminale”47. Concomitent
cu măsurile coercitive, atunci când atmosfera ameninŃa să devină explozivă sau penuria
de produse devenea cronică, se făcea un pas înapoi, cel puŃin în ceea ce-i privea pe
Ńăranii săraci, tocmai cu scopul atragerii lor de partea regimului. Astfel, începând cu a
doua jumătate a anului 1946, s-a dat voie Ńăranilor, bineînŃeles după ce îşi vor fi predat
cota obligatorie la stat, să-şi vândă surplusul de produse pe piaŃă, le preŃuri libere48.
Măsura a fost pusă în practică şi în anul următor49.
Legea privind regimul circulaŃiei produselor agricole, adoptată în iulie 1947,
stabilea pedepse aspre pentru cei care încercau să se sustragă de la predarea cotelor.
Astfel erau pedepsiŃi cu închisoare corecŃională de la 4 la 12 ani şi cu amendă între
20 milioane şi 4 miliarde lei producătorii agricoli care făceau declaraŃii inexacte sau
incomplete privind producŃia obŃinută, precum şi cei care, prin orice mijloace
împiedicau activitatea de treieriş sau de colectare a mandatarilor Statului. Se pedepseau
cu muncă silnică de la 5 la 20 de ani şi amendă până la 5 miliarde lei cei care instigau la
nepredarea cotelor legale sau împiedicau prin ameninŃări sau violenŃe activitatea de
colectare50.
Principiul ,,luptei de clasă” a fost aplicat cu ocazia colectării porumbului în
toamna anului 1948 în comuna Sângeorge din plasa Gătaia. Aici agitatorii, organele de
partid şi cele administrative au colectat de la 24 Ńărani înstăriŃi 5 vagoane de porumb în
timp ce alte 230 familii au dat echivalentul a 4 vagoane. S-a pus în practică lozinca:
,,Cine are mult să dea mult”. În alte localităŃi însă, cum ar fi comuna BelinŃ din plasa
Chizătău, organele de partid ,,nu au înŃeles principiul luptei de clasă” şi au arestat Ńărani
săraci şi mijlocaşi care nu au putut să-şi predea cota de porumb51.
Comuniştii au promis că vor mecaniza agricultura. Pentru a se realiza acest
lucru, într-o primă fază s-au înfiinŃat StaŃiunile de Maşini şi Tractoare, dotate cu
utilajele expropriate în urma Reformei agrare din martie 1945. OperaŃiunea mai mult a
dăunat decât a ajutat agriculturii. Pe întreaga Ńară au fost confiscate câteva mii de
45
46
47
48
49
SJTAN, PCRTmTor, Dosar 1/1947, f. 44-45.
50
Iancu, łârău, Traşcă 2000, p. 41-42.
51
tractoare ca inventar agricol. Un an mai târziu aproape toate erau defecte şi scoase din
uz. AngajaŃii S.M.T.-urilor nu ştiau nici să le folosească, nici să le întreŃină şi nu
dispuneau nici de piese de schimb pentru a le repara pe cele defecte. Ministerul
Agriculturii a alocat 200 milioane lei pentru repunerea în funcŃiune a tractoarelor, sumă
insuficientă chiar şi pentru transportarea acestora la atelierele de reparaŃii inexistente52.
În judeŃul Timiş-Torontal, în primăvara anului 1946, situaŃia inventarului agricol era
următoarea: 1.350 tractoare şi peste 120.000 animale de tracŃiune (53.571 cai şi 69.240
boi)53. În 1949, înainte de înfiinŃarea primelor Gospodării Agricole Colectiviste
predomina proprietatea privată asupra pământului54:
- gospodării de până la 1 ha – 26.547;
- gospodării de până la 20 ha – 4.016.
Mica proprietate de până la 5 hectare era majoritară. Existau şi 27.625 Ńărani
înstăriŃi pe care comuniştii i-au încadrat în categoria chiaburilor. Sectorul de stat
cuprindea 33 Gospodării Agricole de Stat, 3 ferme alimentare, 2 ferme I.C.A.R.,
2 ferme ale SocietăŃii de Agronomie şi 6 S.M.T.-uri (StaŃiuni de Maşini şi Tractoare)55.
Începând din a doua jumătate a anului 1948, zvonurile despre o apropiată
colectivizare a agriculturii au început să circule în rândurile Ńăranilor cu toate eforturile
depuse de activişti pentru a le combate56. Nu va trece însă mult timp şi aceste „zvonuri”
se dovedesc a fi întemeiate. La 2 martie 1949 a fost adoptată Legea de expropriere a
moşiilor de 50 ha şi a fermelor model. Cu această ocazie au fost expropriate, pe întreaga
Ńară, 6.258 moşii şi 4.456 conace57. În judeŃul Timiş-Torontal au trecut în proprietatea
statului 110 ferme de acest tip58.
Între 3-5 martie 1949 s-a desfăşurat Plenara C.C. al P.M.R. în cadrul căreia
Gheorghe Gheorghiu-Dej a prezentat „sarcinile partidului în lupta pentru întărirea
alianŃei clasei muncitoare cu Ńărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a
agriculturii”59. A fost semnalul pentru declanşarea cooperativizării agriculturii, faza cea
mai dură a asaltului comuniştilor asupra satului tradiŃional românesc.
Colectivizarea agriculturii şi înfiinŃarea G.A.C.-urilor (Gospodăriilor Agricole
Colective) a început cu acŃiunea de comasare a terenurilor. Deoarece cei care doreau să
se înscrie aveau pământul dispersat sau nu aveau pământ deloc, s-a trecut la schimbul de
terenuri cu chiaburii sau cu Ńăranii mijlocaşi. Aceştia au fost nevoiŃi să cedeze
pământurile pe care erau proprietari şi să primească în schimb pământuri mai slabe
calitativ. S-au comis numeroase abuzuri, lucrul acesta fiind recunoscut şi în unele
documente de partid: ,,Au fost cazuri unde tovarăşii Ńărani muncitori din comune au vrut
să ia măsuri stângiste de a face comasări generale, mutând pe chiaburi, indiferent dacă
intrau sau nu în complexul comasat, în locurile cele mai proaste şi îndepărtate”60.
52
Dreptatea, nr. 21, 1946.
53
54
55
56
SJTAN, PCRTmTor, Dosar 17/1948, f.112.
57
Păiuşan, Ion, Retegan 2002, p. 58.
58
59
60
Eugen Mioc 357
Primele comasări din judeŃul Timiş-Torontal s-au făcut în două etape. În prima
etapă (18 septembrie-1 octombrie 1949) s-au comasat terenurile din 32 de comune, în
total 9.489 hectare de pământ provenind de la 4.087 Ńărani (2.208 săraci, 1.548 mijlocaşi
şi 331 chiaburi). În a doua etapă (1-13 octombrie 1949) s-au comasat 8.292 hectare
teren agricol din 37 de comune, teren provenit de la 5.089 Ńărani (4.875 săraci şi
mijlocaşi şi 214 chiaburi)61.
Schimbul de terenuri s-a făcut pe principiul luptei de clasă, în avantajul
G.A.C.-urilor, căutându-se ca pământul cel mai bun să fie comasat în cadrul acestora.
Au urmat Ńăranii săraci şi mijlocaşi care nu au intrat în G.A.C.-uri dar, au fost nevoiŃi să
facă schimb de pământuri. Ei au primit, în majoritatea comunelor, pământ mai bun decât
Ńăranii înstăriŃi care au primit teren mai prost şi mai departe de comună. În general,
Ńărănimea săracă şi mijlocaşă ,,a primit bine comasarea”, iar în comunele Beregsăul
Mic, Ionel, Sânmartinul Sârbesc, Cenei, Checea, Gătaia etc. şi-au manifestat chiar
bucuria. În alte comune: RăuŃi, Tolvădia, Mănăştur, Cruceni, Giarmata, Bulgăruş etc. au
fost nemulŃumiri. Unii Ńărani s-au exprimat: ,,De ce să mi se ia pământul moştenit din
moşi strămoşi?”. łăranii înstăriŃi (chiaburii) au fost foarte nemulŃumiŃi şi, într-o primă
fază, au refuzat să ia în primire pământurile ce le-au fost repartizate. În unele comune au
încercat să influenŃeze Ńărănimea mijlocaşă să procedeze la fel62. La Tolvădia, Beregsăul
Mare, Foeni etc. chiaburii au vrut să renunŃe cu totul la pământ. Li s-a explicat însă că
nu pot face acest lucru ci trebuie să accepte pământul sărac care li s-a dat şi să-l
muncească63. În localitatea Variaş 66 chiaburi au încercat să împiedice lucrările de
comasare. În comuna Satu Mare 85 dintre cei dislocaŃi au refuzat iniŃial să semneze
procesele verbale care atestau schimbul de terenuri. În urma ,,muncii de lămurire”
majoritatea au cedat. Doar patru locuitori nu au semnat (2 chiaburi şi 2 Ńărani mijlocaşi).
Cele mai mari greutăŃi la comasarea terenurilor au fost întâmpinate în comuna Sânpetru
Mare unde 30 de locuitori au refuzat să semneze procesele verbale64.
În urma comasărilor, în anul 1949, în judeŃul Timiş-Torontal, au fost înfiinŃate
primele două Gospodării Agricole Colective: G.A.C. ,,Victoria” în comuna Lenauheim
şi G.A.C. ,,Ştefan PlăvăŃ” în comuna Cenadul Mare. Prima a fost întemeiată de
57 familii de colectivişti, iar un an mai târziu, cuprindea 67 familii şi 303,74 hectare
pământ, iar cea de-a doua avea 133 membri, iar un an mai târziu, 147 membri şi
707,77 hectare pământ65.
G.A.C.-urile au fost scutite în primii doi ani de la înfiinŃare de impozitul agricol.
În următorii ani au fost supuse unui impozit cu cotă de unu la sută66. În acest fel se
încerca stimularea Ńăranilor să opteze pentru această formă de socializare a agriculturii.
În anul 1950 s-au format încă 7 G.A.C.-uri în judeŃul Timiş-Torontal:
,,Flacăra Roşie”, în comuna Variaş, cu 73 de familii şi 323,75 ha pământ;
,,8 Martie” – comuna Biled – 51 familii şi 218,91 ha;
,,Gheorghe Doja” – comuna Tormac – 46 familii şi 186 ha;
,,GriviŃa Roşie” – comuna Cărpiniş – 54 familii şi 258 ha;
,,21 Decembrie” – comuna Satu Mare – 48 familii şi 185,79 ha;
,,Drumul lui Octombrie” – comuna Diniaş – 151 familii şi 791 ha;
61
62
63
64
65
66
Iancu, łârău, Traşcă 2000, p. 91.
,,9 Mai” – comuna Sânpetru Mare – 96 familii şi 463,75 ha 67.

La 24 octombrie 1950, în regiunea Timişoara erau înfiinŃate 26 de Gospodării
Agricole de Stat cu o suprafaŃă totală de 56.000 ha teren arabil şi un număr de 5.000 de
salariaŃi68. Două luni mai târziu, existau 68 G.A.C.-uri cu 4.163 familii (4,4% din
numărul total de familii de Ńărani din regiune). Cei înscrişi în G.A.C.-uri erau: 326
familii fără pământ, 1.883 familii de Ńărani săraci şi 1.957 familii de Ńărani mijlocaşi. Pe
naŃionalităŃi: 54% erau români, 25% maghiari, 8,16% sârbi, 0,65% germani, 1,5%
bulgari, iar restul alte naŃionalităŃi. SuprafaŃa totală de pământ a acestor G.A.C.-uri era
de 21.342 ha (4% din suprafaŃa totală a regiunii Timişoara)69.
Periodic erau trimişi în zonele rurale îndrumători de la partid sau de la
organizaŃiile de masă care aveau rolul de a face propagandă şi agitaŃie în rândul Ńăranilor
cu scopul de a-i mobiliza la efectuarea muncilor agricole şi la achitarea la timp a cotelor
şi impozitelor datorate statului. De asemenea, îndrumătorii controlau activitatea
organizaŃiilor de bază şi făceau rapoarte către Comitetul judeŃean (regional) P.C.R.
(P.M.R.) cu cele constatate pe teren. Spicuim din sintezele îndrumătorilor trimişi la sate
în ziua de 11 iunie 195070:
Cebza. „Manifestare duşmănoasă a preotului care i-a reŃinut pe săteni toată ziua
la biserică pentru a nu merge la conferinŃa organizată de îndrumători”;
Stamora Română. „Există în întreaga localitate doar doi membri de partid. Din
această cauză munca politică lasă mult de dorit. Nu există colaborare cu organizaŃia
locală a Frontului Plugarilor”;
Saravale. „În comună există şovinism între români şi sârbi. PopulaŃia cere ca
batozele să nu mai fie transferate şi în alte sate deoarece se strică şi multă recoltă
rămâne apoi ne treierată”;
DolaŃi. „ÎnvăŃătorii încă duc copiii la biserică. La cooperativă se vând cu forŃa
broşuri celor care cumpără marfă. Conducerea Căminului cultural nu activează deloc.
Pentru înfiinŃarea unei gospodării colective s-a făcut o listă cu 9 membri de partid.
Dintre aceştia unii fac propagandă împotriva colectivizării”;
Bulgăruş. „Secretarul organizaŃiei de partid botează oamenii în cultul
penticostal şi face propagandă pentru această sectă”;
Toager. „Directorul şcolar are 18 hectare de pământ şi Ńine servitori. Secretarul
organizaŃiei de bază este un fost legionar. PărinŃii săi au 16 hectare de pământ, iar el are
9 ha. Preşedintele Frontului Plugarilor din localitate şi preşedintele cooperativei sunt şi
ei foşti legionari”;
Sculea. Atmosfera era încărcată din cauza cotelor. „Secretarul P.M.R. din
localitate nu cunoaşte linia partidului, este influenŃabil şi delăsător. G.A.S.-ul din
comună este un rău exemplu. Acolo sunt la ordinea zilei delăsarea, furtul şi bătaia.
Directorul şi gestionarul sabotează activitatea”;
Şemlacul Mic. „Secretarul organizaŃiei de bază nu corespunde. Înăbuşă critica,
este împăciuitor faŃă de duşmanii de clasă, are legături cu chiaburii şi nu îi presează să
îşi repare maşinile agricole”;
Cruceni. „SoŃia preşedintelui Comitetului Provizoriu, fiică de chiabur, s-a
exprimat că ar trebui aruncată o grenadă atunci când se face şedinŃă de partid. Când se
organizează o acŃiune preotul catolic din localitate imediat mobilizează oamenii la
67
68
69
70
SJTAN, PCRTmTor, Dosar 117/1950, f. 136-139 şi 180-184.
Eugen Mioc 359
biserică. Sătenii se plâng că le-au fost impuse cote prea mari faŃă de cât pământ posedă.
Unii au teren pe frontieră pe care nu l-au putut însămânŃa”;
ParŃa. „Secretarul de partid nu-şi face datoria, se lasă influenŃat de elemente
duşmănoase. Responsabilul cultural este beŃiv şi afemeiat”;
Peciul Nou. „În comună nu există nici un fel de lozinci mobilizatoare. Un
locuitor a lansat zvonuri că cei înscrişi în colectiv nu au ce mânca”;
Ionel. „Secretarul de partid din localitate este de mai mult timp ameninŃat prin
bileŃele. În comună s-a descoperit un post de radio clandestin”;
Otvös. „OrganizaŃia de bază nu funcŃionează. Secretarul de partid este foarte
slab. Se plânge de cota prea mare şi de faptul că Ńăranii au rămas fără pâine. Agitatorii
sunt slabi. Membrii de partid în loc să vină la şedinŃă s-au dus la biserică”;
BelinŃ. „łăranii care au fost trecuŃi în rândul chiaburilor fac agitaŃie împotriva
guvernului. Persistă zvonurile că or să vină americanii şi o săi elibereze”;
Ferendia. „95% dintre locuitori nu au recoltat suficient grâu cât să acopere
cotele impuse” etc.
După cum se poate constata din aceste sinteze informative satul bănăŃean se
confrunta la mijlocul anului 1950 cu numeroase probleme. Cotele obligatorii apăsau
greu asupra majorităŃii Ńăranilor, lăsându-i aproape muritori de foame. TradiŃiile
ancestrale veneau de cele mai multe ori în contradicŃie cu doctrina comunistă care le era
impusă cu forŃa. Chiar şi agitatorii erau mai preocupaŃi de problemele cotidiene decât de
îndeplinirea sarcinilor de partid. O nemulŃumire surdă împotriva regimului mocnea în
majoritatea localităŃilor rurale.
În 1950 agricultura bănăŃeană era într-un declin accentuat. ProducŃiile medii la
hectar erau într-o continuă scădere. Comparând producŃia medie obŃinută la grâu între
anii 1936-1940 şi 1946-1950 rezultă următoarele cifre71:
1936 – 1.648 kg/ha 1946 – 100 kg/ha
1937 – 1.450 kg/ha 1947 – 800 kg/ha
1938 – 1.500 kg/ha 1948 – 1.320 kg/ha
1939 – 1.290 kg/ha 1949 – 932 kg/ha
1940 – 805 kg/ha 1950 – 602 kg/ha.
Astfel de minusuri în producŃie se constatau şi la celelalte culturi: orz, ovăz,
porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr etc.
În octombrie 1951, numărul G.A.C.-urilor din regiune se ridicase la 74. S-au
făcut şi unele ajustări de personal, ceea ce denotă că activitatea unor G.A.C.-uri mergea
prost. Astfel, au fost excluşi din colectiv acei Ńărani care s-au înscris pentru că ,,au vrut
să scape de pământ” şi cei care refuzau să participe la muncile colective, în cadrul
gospodăriei72.
Un referat al Comitetului regional Timişoara, SecŃia Agrară, referat datat 30
martie 1951, prezintă situaŃia dezastruoasă din unele G.A.C.-uri din regiune unde,
colectiviştii pur şi simplu nu aveau ce mânca. Cazuri de acest fel se semnalează în
raionul Lugoj, la G.A.C.-urile din localităŃile Săceni, łipari şi Bichici. La fiecare dintre
acestea există 10-15 familii care flămânzesc. În raionul Deta, la G.A.C.-urile din
Banloc, Denta, Stamora Germană, Ghilad, Tolvădia, DolaŃi şi Semlacul Mic, între 10 şi
25 familii de colectivişti necesită ajutoare alimentare. Spre exemplu, familia compusă
din 7 persoane a lui Curchi Ioan, membru colectivist la G.A.C. Ghilad, suferă de foame.
Trei dintre copiii acestuia au mers de mai multe ori în localitatea Ciacova pentru a cerşi
71
72
mâncare pe stradă. La 27 martie 1951, colectiviştii de la G.A.C. Ghilad au refuzat să

mai meargă la muncă şi i-au ameninŃat cu moartea pe preşedintele colectivului şi pe
brigadier. La G.A.C. Stamora MoraviŃa 8 colectivişti nu au ce mânca, cu toate că au
venit permanent la lucru. În raionul Timişoara, la G.A.C.-urile din OrŃişoara, Călacea,
Jadani, Murani, Covaci, Ianova, Giarmata şi Bazoşul Vechi, numărul familiilor care
necesită ajutoare alimentare variază între 10 şi 15. Colectiviştii din OrŃişoara şi Jadani
au ajuns să muncească cu ziua pe la chiaburi, pentru a avea ce mânca73.
Propaganda oficială prezenta colectivizarea ca pe un proces necesar pentru
creşterea productivităŃii în agricultură, obŃinerea unor recolte bogate şi, implicit,
creşterea nivelului de trai al Ńărănimii. În realitate, în primăvara anului 1951, la doi ani
de la declanşarea acŃiunii de colectivizare, în regiunea Timişoara, zonă unde în mod
tradiŃional se obŃineau recolte bogate şi era exces de produse agricole, situaŃia era
dezastruoasă. Din cele 68 G.A.C.-uri existente la acea dată, în 24 dintre ele existau
familii de colectivişti care flămânzeau. În total, 363 de familii de colectivişti se
confruntau cu lipsa hranei74. Acestora li s-au acordat unele ajutoare alimentare de la
stat, pe care ulterior au trebuit să le returneze.
Până la 20 aprilie 1952, în regiunea Timişoara fuseseră inaugurate 106 G.A.C.-uri
cu un total de 7.428 familii (13.576 braŃe de muncă). Dintre aceştia 1.506 erau membri
de partid75.
łăranii care nu doreau să se înscrie în G.A.C. cu toate presiunile făcute asupra
lor, erau îndrumaŃi să formeze întovărăşiri (T.O.Z.-uri). În cadrul întovărăşirilor Ńăranii
îşi păstrau pământul, uneltele şi vitele dar lucrau în comun pentru a fi mai eficienŃi.
Un document de partid emis în toamna anului 1952 şi purtând antetul ,,Strict
pentru uz intern” descrie abuzurile care s-au comis asupra Ńăranilor pentru a-i determina
să se înscrie în colectiv: impunerea unor cote obligatorii foarte mari pe care Ńăranii nu le
puteau achita; folosirea unor metode coercitive (violenŃă fizică şi psihică); rechiziŃii de
animale sau lucruri din casă pentru impozite neplătite; sigilări de locuinŃe, Ńăranii fiind
nevoiŃi să doarmă sub cerul liber până semnau cererea de înscriere în G.A.C.; colectări
abuzive de produse agricole ,,până la ultimul bob”, Ńăranii fiind lăsaŃi să moară de
foame; ameninŃări cu arestarea etc. CăruŃele cu obiectele confiscate din gospodăriile
anumitor Ńărani erau plimbate din sat în sat pentru intimidarea celor recalcitranŃi. Unii
responsabili cu colectările au proferat la adresa Ńăranilor ameninŃări de genul: ,,Pentru ca
Ńăranii să-şi predea cotele putem aplica orice măsură, le putem lua şi măselele din gură”
sau: ,,Pentru un kilogram de boabe nepredat la colectare, un kilogram de boarfe
[confiscate – n.n.] sau un an de închisoare”76. Şi în regiunea Timişoara s-au comis astfel
de abuzuri. Spre exemplu, echipele de colectori din localităŃile Deta, OraviŃa, Dudeşti
etc., prin violări de domicilii, au ridicat ultimele cantităŃi de cereale, chiar şi de la Ńăranii
care şi-au predat integral cotele. Este semnificativ cazul activistei MoşuŃ Elena, care a
efectuat percheziŃii domiciliare în comunele Dudeşti, Gladna Română, Bethausen,
Ohaba Română etc. însoŃită de organele de MiliŃie, sub pretextul căutării unor arme de
foc. A percheziŃionat chiar şi gospodăriile unor Ńărani săraci care posedau 2-3 ha de
pământ şi a confiscat ultimele cereale, chiar şi de la cei care îşi predaseră deja cota77. Şi
în raionul OraviŃa s-au comis abuzuri de acest fel. Au fost trimişi în judecată pentru
73
SJTAN, PCRBn, Dosar 38/1951, f. 10-11.
74
75
76
77
Eugen Mioc 361
neplată cetăŃeni care aveau de predat cote minime de produse. Pentru aceste abuzuri au
fost găsiŃi vinovaŃi activiştii Radu Ioan şi Hâncu Vasile care, însoŃiŃi de miliŃieni, au
mers prin comune şi au făcut executări silite. Au confiscat de la cetăŃeni animale, păsări,
saltele, scaune, pături, îmbrăcăminte şi, caz hilar dar şi tragic în acelaşi timp, chiar şi
suspensorul unui bolnav de hernie. Obiectele sechestrate au fost vândute la licitaŃie pe
preŃuri derizorii. În raioanele Moldova Nouă şi Mehadia, mare parte a Ńăranilor au fost
forŃaŃi să se înscrie în G.A.C.-uri sau în T.O.Z-uri78.
Regiunea Timişoara avea, după reorganizarea administrativ-teritorială din
septembrie 1952, o suprafaŃă agricolă de 928.786 ha şi 137.089 gospodării Ńărăneşti.
Până la 28 februarie 1953 se înfiinŃaseră 129 G.A.C.-uri cu 13.997 familii Ńărani (10,2%
din numărul familiilor Ńărăneşti) dintre care 2.725 membri de partid. G.A.C.-urile aveau
în total 73.204 ha pământ (7,8% din suprafaŃa agricolă a regiunii). Fuseseră întemeiate
de asemenea 98 întovărăşiri agricole cu 3.590 familii (2,6% din numărul familiilor
Ńărăneşti) şi o suprafaŃă de 14.515 ha (1,5% din suprafaŃa agricolă a regiunii). În T.O.Z.-
uri erau înscrişi 514 membri de partid. Împreună, G.A.C.-urile şi T.O.Z.-urile deŃineau
12,8% din numărul total de familii de Ńărani din regiune şi 9,4% din suprafaŃa agricolă79.
Familiile de Ńărani din cele 129 G.A.C.-uri prezentau următoarea structură: 10% familii
de Ńărani fără pământ, 30% familii de Ńărani săraci şi 60% familii de Ńărani mijlocaşi.
Din 36 de G.A.C.-uri au fost excluse 123 familii de chiaburi, din 14 G.A.C.-uri au fost
excluse 58 familii de Ńărani săraci sau mijlocaşi pentru neparticipare la muncă sau
pentru refuzul de a aduce inventarul agricol în colectiv, iar în 26 de G.A.C.-uri s-au
făcut 83 de ,,excluderi nejuste”. Aceste cazuri au fost reanalizate şi 71 de familii au fost
reprimite în colectiv. Participarea la muncă a colectiviştilor în anul 1952 a fost bună în
71 de G.A.C.-uri şi slabă în 42 dintre acestea. S-au înregistrat şi ,,atitudini nejuste” ale
Ńăranilor colectivişti: îngrijirea doar a vitelor personale, furturi, recoltă lăsată pe câmp,
inventar agricol neîntreŃinut etc. Doar 71 de G.A.C.-uri şi-au îndeplinit în totalitate
obligaŃiile faŃă de stat. Numai la 54 de G.A.C.-uri ,,se trăieşte viaŃă de partid” (se Ńin
şedinŃe în mod regulat, membrii de partid sunt exemplu în muncă şi cu cotizaŃiile plătite
la zi etc.). În 69 G.A.C.-uri ,,viaŃa de partid este slabă datorită secretarilor de organizaŃii
şi a celorlalŃi membri care fug de muncile de răspundere”80. În 24 dintre G.A.C.-uri
Ńăranii au fost constrânşi sau li s-au făcut promisiuni fără acoperire, pentru a-i determina
să facă cerere de înscriere. Astfel, 24 dintre cele 54 de familii din G.A.C. Făget s-au
înscris deoarece au fost ameninŃate cu concedierea de la locurile de muncă, iar într-o
serie de localităŃi precum Giroc, Utvin, Moldova Nouă etc. familiile de Ńărani au fost
ameninŃate cu excluderea copiilor de la şcoală. La Slatina Nera, BerecuŃa, Stamora etc.
Ńăranilor li s-au făcut promisiuni fără acoperire: cei ce se înscriu în G.A.C.-uri vor fi
scutiŃi de impozite, cote obligatorii etc.81.
În G.A.C.-uri, după ce se alocau cotele destinate statului, produsele rămase se
repartizau cooperatorilor, după zilele de muncă şi nu după pământul, vitele sau
inventarul agricol cu care aceştia au intrat în colectiv. ActivităŃi care în trecut intrau în
firescul lucrurilor erau acum monopolizate de activiştii de partid. łăranii trebuiau
mobilizaŃi pentru a ,,face arăturile la timp”, pentru a semăna, pentru a strânge recolta ,,la
timp şi fără pierderi”, pentru a-şi plăti impozitele etc. łăranii înstăriŃi nu erau primiŃi în
G.A.C.-uri; li se impuneau cote obligatorii foarte mari şi planuri de culturi pe care
78
79
80
81
trebuiau să le respecte etc. Orice împotrivire se solda cu trimiterea în judecată a celui

recalcitrant82. La Plenara C.C. al P.M.R. din 29 februarie-1 martie 1952 s-au adoptat noi
măsuri împotriva chiaburilor deoarece s-a considerat că, datorită ,,devierii de dreapta” a
lui Vasile Luca, numărul gospodăriilor chiabureşti a fost artificial micşorat, dându-li-se
acestora posibilitatea de a se sustrage măsurilor luate împotriva lor. S-au alcătuit noi
criterii după care urma să se stabilească cine intra în categoria chiaburilor şi cine nu.
Intrau în categoria incriminată: gospodăriile care în perioada 1947-1952 au folosit
munca salariată a unuia sau mai mulŃi muncitori permanenŃi sau sezonieri mai mult de
30 de zile pe an; gospodăriile agricole a căror proprietari dădeau pământ în arendă sau
dijmă; cei care posedau pământ indiferent de mărimea suprafeŃei dar, pe lângă acesta
aveau şi alte mijloace de producŃie pe care le exploatau pentru a obŃine venituri: mori de
măcinat, uleiniŃe, darace de lână, topitorii de cânepă, batoze, tractoare, secerători-
legători, vite de muncă pe care le închiriau etc.; cei care aveau în proprietate diferite
ateliere de fierărie, croitorie, cazane de Ńuică, unelte de pescuit pe care le închiriau etc.
Nu intrau în categoria chiaburilor acele familii care foloseau mijloacele de producŃie
mai sus menŃionate pentru nevoi personale şi nu pentru a obŃine venituri83.
După moartea lui Stalin unii colectivişti, sperând într-o schimbare a politicii
P.M.R., au făcut cereri de ieşire din G.A.C.-uri. Aşa s-a întâmplat în raionul Deta, în
localităŃile Craiul Nou şi DolaŃ84. Cazuri asemănătoare au fost la Iecea Mare,
Sânmartinul Sârbesc, Diniaş, Săcălaz etc. Până la începutul lunii septembrie 1953 un
număr de 849 familii din 25 G.A.C.-uri din regiunea Timişoara au făcut cereri de ieşire
din colectiv85. BineînŃeles, această atitudine a fost combătută de activiştii P.M.R. iar
cererile nu li s-au aprobat.
În noiembrie 1955, la şase ani de la declanşarea procesului de colectivizare a
agriculturii care, teoretic, ar fi trebuit să ducă la un belşug de produse, în regiunea
Timişoara sectorul agro-zootehnic continua să înregistreze producŃii mult mai mici
decât cele din perioada interbelică. Un document intern de partid intitulat „Referat cu
privire la dezvoltarea agriculturii în regiunea Timişoara” făcea următoarele constatări:
producŃia globală vegetală şi animală ca şi producŃia pe unitatea de suprafaŃă înregistra
an de an scăderi tot mai însemnate care nu corespundeau condiŃiilor de climă şi sol din
regiune şi nici chiar „condiŃiilor tehnico-materiale create de regimul democrat popular”.
Astfel, producŃia globală de cereale a scăzut de la 900.000 tone în 1938 la 401.000 tone
în 1955. În anul 1953 un număr de 10.770 gospodării Ńărăneşti rămăseseră cu cotele
nepredate parŃial sau în totalitate. În anul următor numărul acestora a crescut la 29.070
pentru ca în 1955 să ajungă la 42.898. Printre cauzele acestei ineficienŃe au fost
indicate: utilizarea incompletă a fondului funciar, diminuarea forŃei de muncă, slaba
dezvoltare a S.M.T.-urilor, slaba preocupare în organizarea şi consolidarea sectorului
agricol de stat etc. NeîntreŃinerea canalelor şi digurilor construite încă de pe vremea
guvernării austriece a determinat colmatarea râurilor din regiune, care generau inundaŃii
în timpul ploilor abundente. Astfel, suprafeŃe întinse au ieşit din sectorul agricol. Alte
18.000 ha au fost lăsate pârloagă86. FaŃă de anul 1914, în 1955 suprafaŃa terenurilor
arabile scăzuse cu aproape 50.000 ha (Fig. 4).
82
83
84
85
86
Eugen Mioc 363
Terenuri
Anul Păşuni FâneŃe Vii Livezi
arabile
1914 612,4 mii ha 194,3 mii ha 110,3 mii ha 5,1 mii ha 26,9 mii ha
1955 566,2 mii ha 221,1 mii ha 116,4 mii ha 7,7 mii ha 18,9 mii ha
Fig. 4. SituaŃia terenurilor agricole din regiunea Timişoara87
Se constată o diminuare a terenurilor arabile şi a livezilor şi o uşoară creştere a

păşunilor, fâneŃelor şi a terenurilor cultivate cu viŃă de vie.
Micşorarea terenurilor arabile s-a datorat unor cauze obiective: creşterea
suprafeŃelor construibile, sporirea reŃelelor de drumuri etc. dar, şi unora subiective:
desele mişcări ale fondului funciar al regiunii în urma reformei agrare din 1945,
dislocările din 1951 şi faptul că între 1952-1955 aproximativ 55.000 gospodării
Ńărăneşti şi-au micşorat suprafeŃele cultivate88. łăranii au reacŃionat astfel datorită
cotelor obligatorii, a comasărilor şi schimburilor de terenuri necesare constituirii
G.A.C.-urilor etc. ÎngrădiŃi prin toate mijloacele, ei nu au mai fost interesaŃi să-şi
sporească producŃia şi au revenit la agricultura de subzistenŃă.
În 1948 în agricultura regiunii lucrau 373.500 cetăŃeni în timp ce în 1955
numărul acestora scăzuse la 306.800 datorită în special migrării spre zonele industriale.
În 1955 pe întreaga regiune existau doar 1.835 tractoare, revenind 229 ha/tractor faŃă de
o suprafaŃă optimă de 100 ha/tractor89. Sectorul cooperatist număra 170 G.A.C.-uri şi
113 întovărăşiri care cuprindeau 17% din suprafaŃa agricolă şi 21% din cea arabilă a
regiunii. Doar 12,8% din numărul total al familiilor de Ńărani erau cuprinşi în aceste
forme de organizare. Cu toate că producŃiile de cereale obŃinute în G.A.C.-uri ajunseseră
să le depăşească pe cele din sectorul individual – spre exemplu la grâu se obŃineau 1.184
kg/ha faŃă de 697 kg/ha, iar la porumb 1.719 kg/ha faŃă de 1.020 kg/ha – aceasta se
datora mai mult scăderii productivităŃii gospodăriilor Ńărăneşti şi mai puŃin creşterii
eficienŃei sectorului cooperatist. După nivelul dezvoltării, cele 170 G.A.C.-uri din
regiune erau clasificate de documentele de partid în: 10 foarte bune, 36 bune,
56 mijlocii, 44 slabe şi 20 foarte slabe90. Se poate constata că doar o treime dintre
gospodăriile colective îndeplineau condiŃiile unor performanŃe economice viabile.
Sectorul de stat din regiunea Timişoara cuprindea 16 G.A.S.-uri (15,1% din terenul
agricol şi 20,6% din cel arabil al regiunii). Doar 75% din această suprafaŃă era însă
cultivată. Restul rămânea din diferite motive pârloagă91.
Începând cu anul 1956 s-au intensificat presiunile asupra Ńăranilor pentru a-i
determina să facă cerere de înscriere în G.A.C. ConferinŃa regională de partid
desfăşurată între 15-16 decembrie 1956 a trasat ca sarcină activiştilor să intensifice
munca de lămurire în aşa fel încât să-i determine pe membrii de partid care au pământ în
proprietate să se înscrie într-una din formele cooperatiste ale agriculturii: G.A.C.-uri,
întovărăşiri sau cooperative de producŃie. S-a reuşit ca până la sfârşitul lui 1957 din
totalul de 6.515 membri de partid cu pământ ,,să fie atraşi” într-una din formele
socialiste de organizare 5.588, rămânând în sectorul individual doar 927. Presiuni
asemănătoare s-au făcut şi asupra deputaŃilor din consiliile locale, raionale şi regionale.
87
88
89
90
91
Prin urmare, în regiunea Timişoara, până la sfârşitul anului 1957, din totalul de 5.230
deputaŃi locali cu pământ s-au înscris în G.A.C.-uri sau T.O.Z.-uri 3.149. În total,
sectorul cooperatist a crescut de la 25,9% cât era la sfârşitul anului 1956 la 65,5% la
1 martie 195892 depăşind sectorul individual.
Cu toate aceste „realizări”, în sectorul colectivist continuau să persiste
numeroase disfuncŃionalităŃi. Nu se mai suferea de foame ca la începutul anilor ’50 dar,
existau încă „un număr însemnat de gospodării colective slabe”. În aceste gospodării,
după cum remarcau şi documentele de partid, aveau loc „grave abateri de la prevederile
statutului”: furturi, participare slabă la muncă a colectiviştilor etc. din care cauză
suprafeŃe însemnate rămâneau necultivate sau aveau recolte compromise. În rândul
colectiviştilor existau nemulŃumiri, iar unii dintre ei depuseseră cereri de ieşire din
G.A.C.-uri. Personalul administrativ devenise prea numeros, fapt ce determina
nemulŃumirea celor care lucrau nemijlocit în producŃie. Multe S.M.T.-uri executau
lucrări de proastă calitate, lucru reflectat în recoltele obŃinute. La multe G.A.C.-uri din
regiune (Birchiş, Ususău, Beregsăul Mare, Beregsăul Mic, Pădureni, Pustiniş, Bobda,
Bazoşul Vechi etc.) exista dezinteres faŃă de avutul obştesc, familiarisme, favoritism,
dezorganizarea muncii etc.93.
Sectorul Număr unităŃi Număr familii SuprafaŃă agricolă

G.A.C. 316 41.213 (19,5%) 195.268 ha (24%)
C.A.P. 2 72 372 ha
Întovărăşiri 531 35.592 (17%) 104.091 ha (15,8%)
Total 849 76.877 (36,5%) 299.731 ha (39,8%)
Fig. 5. SituaŃia sectorului cooperatist în regiunea Timişoara la data de 22 noiembrie 195794
Sectorul Număr unităŃi Număr familii SuprafaŃă agricolă

G.A.C. 318 47.541 (23,2%) 210.234 ha (25,8%)
C.A.P. 2 267 (0,1%) 1.230 ha (0,1%)
Întovărăşiri 712 83.269 (40,7%) 295.082 ha (36,3%)
Total 1.032 131.077 (64,1%) 506.546 ha (62,2%)
Fig. 6. SituaŃia sectorului cooperatist în regiunea Timişoara la 1 ianuarie 195895
După cum se poate constata din aceste statistici (Fig. 5-6), până la sfârşitul
anului 1956, cu toate măsurile administrative sau de altă natură, sectorul cooperatist
reprezenta doar un sfert din teritoriul regiunii Timişoara. În luna noiembrie 1957 el
crescuse la aproape 40% pentru ca două luni mai târziu să ajungă la peste 60%. La
sfârşitul lunii ianuarie 1958 sectorul socialist-cooperatist împreună cu cel de stat
reprezentau deja 75% din suprafaŃa agricolă a regiunii96.
Între 1953-1956 acŃiunea de colectivizare a agriculturii a bătut pasul pe loc.
După evenimentele din toamna lui 1956 conducerea de partid şi de stat a început o nouă
ofensivă împotriva proprietăŃii private din zonele rurale. Apogeul acestei acŃiuni a fost
atins la sfârşitul anului 1957 când prin „lămurire” sau prin măsuri de constrângere, un
92
93
94
95
96
Eugen Mioc 365
mare număr de Ńărani au fost determinaŃi să se înscrie în întovărăşiri. Documentele de

arhivă consemnează şi unele „metode străine partidului” care au fost aplicate împotriva
Ńăranilor recalcitranŃi. În comuna MoşniŃa Veche o Ńărancă care se împotrivea intrării în
colectiv a fost ridicată noaptea de acasă, dusă cu maşina în clădirea Sfatului popular şi
bătută. În satul Oloşag din raionul Lugoj, preşedintele Sfatului popular comunal din
Ştiuca s-a luat la bătaie cu un Ńăran care nu dorea să se înscrie în colectiv. AlŃi
recalcitranŃi au fost izolaŃi într-o cameră din clădirea Sfatului popular şi lăsaŃi acolo ore
în şir pentru „a se mai gândi”. În comuna Lugojel instructorul raional de partid şi
preşedintele Sfatului popular comunal au sechestrat copilul unui chiabur pentru a-l
determina pe acesta să facă cerere de înscriere în G.A.C. În comunele Petroasa Mare,
raionul Lugoj şi GrabaŃi, raionul Jimbolia, asupra Ńăranilor s-au exercitat „presiuni
morale”97.
Documentele de partid consemnează faptul că împotriva celor care au folosit
astfel de metode s-au luat măsuri, unii fiind chiar excluşi din organizaŃiile de partid. În
realitate, se pare că presiunile au fost mult mai numeroase, iar cei sancŃionaŃi au fost
doar cei care au făcut „exces de zel”. Aceştia erau exasperaŃi de „încăpăŃânarea”
Ńăranilor şi de presiunile partidului care le cerea să urgenteze acŃiunea de colectivizare.
Pentru a-i determina pe săteni să accepte mai uşor operaŃiunea de socializare a
agriculturii, celor care refuzau înscrierea în G.A.C.-uri li s-a permis să facă cerere de
înscriere în întovărăşiri. Celor întovărăşiŃi li s-au micşorat impozitele pe care trebuiau să
le plătească pentru pământul deŃinut. În cele din urmă însă retribuŃia în bani sau produse
s-a făcut tot după munca depusă şi doar 25-30% din producŃia obŃinută a fost împărŃită
după suprafaŃa de teren a celor întovărăşiŃi98. Din cele 80.000 familii înscrise în anul
1957, doar 9.200 au optat pentru colectiv99. La momentul oportun acestor întovărăşiri li
s-a schimbat statutul şi au fost transformate peste noapte în G.A.C.-uri.
Continuau însă să se manifeste tendinŃe centrifuge. Unii colectivişti doreau să
părăsească G.A.C.-urile şi să intre în întovărăşiri deoarece considerau această formă de
exploatare agricolă mai avantajoasă. În comuna Ivanda din raionul Ciacova se lansase
zvonul că Gheorghiu-Dej va desfiinŃa G.A.C.-urile şi fiecare Ńăran va fi împroprietărit
cu câte 8 ha pământ. Astfel de zvonuri au persistat şi la Uivar, Cenei, SiştarovăŃ, Foeni,
Sânicolaul Mare etc. Datorită lor unii colectivişti au refuzat să mai iasă la muncă. Se
contabilizau tot mai multe cereri de părăsire a gospodăriilor colective: 16 cereri la
G.A.C. Aluniş, 10 la G.A.C. Berecsăul Mare, 3 la Diniaş, 1 la Liebling, 2 la Şiria, 26 la
Satchinez etc. În multe locuri colectiviştii îşi manifestau nemulŃumirea faŃă de proasta
organizare. La fel ca în întreprinderile industriale, şi în agricultură se crease un aparat
administrativ supra-dimensionat. Spre exemplu, la G.A.C. Fibiş existau 115 membri în
diferite funcŃii administrative, la G.A.C. Jimbolia peste 200, la G.A.C. Bulgăruş erau
40 de paznici etc. Cei cu munci administrative erau pontaŃi cu 600-800 zile de muncă
anual, pe când cei productivi doar cu 300-350 zile. Cu toate că H.C.M. nr. 141 obliga
personalul administrativ din G.A.C.-uri să efectueze cel puŃin 25% zile de muncă direct
în producŃie, această prevedere nu era respectată. Din această cauză cei din conducerea
unităŃilor agricole erau rău văzuŃi de restul colectiviştilor100.
În februarie 1959, pe întreaga regiune Timişoara existau 334 G.A.C.-uri cu
98.901 familii şi 423.248 ha teren şi 325 întovărăşiri cu 32.267 familii şi 90.652 ha
97
98
99
100
SJTAN, PCRBn, Dosar 38/1958 f. 72-75.
teren101. Acest lucru demonstrează că majoritatea întovărăşirilor care existau la

începutul anului 1958 fuseseră transformate în G.A.C.-uri. Între octombrie 1958-ianuarie
1959 „prin organizarea mai bună a muncii politice şi cultural-educative”, spuneau
documentele de partid, intraseră în G.A.C.-uri 45.200 familii de Ńărani cu 195.000 ha
teren, tot atâŃia câŃi intraseră în cei 10 ani de la începutul colectivizării. Fuseseră
complet colectivizate raioanele Jimbolia, Sânicolaul Mare, Ciacova, Timişoara şi
Pecica102. Cu toate că mulŃi Ńărani mijlocaşi care fuseseră ademeniŃi sau obligaŃi să intre
în colectiv în ultimele luni îşi exprimau nemulŃumirea, faptul era deja consumat.
Încercările lor de a părăsi G.A.C.-urile erau zadarnice. Le rămânea să scrâşnească din
dinŃi şi să realizeze că oricât de mult ar fi muncit în noile condiŃii, câştigurile erau mai
mici decât atunci când fuseseră proprietari pe terenurile lor. Acum cea mai mare parte a
câştigurilor mergeau la fondul de stat. Chiar şi cei care intraseră cu pământ puŃin sau
fără pământ erau nemulŃumiŃi. Unii afirmau că, în trecut, muncind în parte pe
pământurile chiaburilor câştigau mai mult decât în gospodăriile colective103.
La 30 martie 1959 a fost adoptat „Decretul Marii Adunări NaŃionale pentru
lichidarea oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură”. Se
interzicea „darea în parte sau în arendă a terenurilor agricole precum şi orice altfel de
exploatare a muncii străine de către producătorii agricoli” (Articolul 1). Aici erau
cuprinşi toŃi Ńăranii înstăriŃi care deŃineau pământ ce depăşea puterea de muncă a
familiei precum şi cei care nu îşi lucrau pământul deoarece aveau alte îndeletniciri. La
Articolul 2 se preciza că vor fi trecute în folosinŃa G.A.C.-urilor sau a altor organizaŃii
agricole socialiste:
1. Terenurile lăsate nelucrate mai mult de un an;
2. Terenurile ai căror proprietari nu sunt cunoscuŃi chiar dacă sunt lucrate de alŃii;
3. Terenurile care nu au fost declarate spre a fi înscrise în registrul agricol;
4. Terenurile care cad sub prevederile Articolului 1 – întinderea lor depăşeşte
puterea de muncă a familiei proprietarului104. Decretul cuprindea 11 articole dar, esenŃa
lui era cuprinsă în primele două.
În regiunea Timişoara prevederile sale s-au aplicat în cazul a 412 „gospodării
chiabureşti”. SuprafaŃa de teren preluată a fost de 3.885,12 ha din care 3.040,61 ha teren
arabil. Numărul Ńăranilor înstăriŃi cărora nu li s-a aplicat decretul a fost de 78 (52
posedau suprafeŃe mici de teren, iar 26 erau încadraŃi în această categorie pentru că
posedau „alte mijloace de exploatare”). Pe lângă terenul confiscat astfel, alte 3.506 ha
au fost trecute în proprietatea statului deoarece rămăseseră nelucrate, nu aveau
proprietari cunoscuŃi etc. În total, pe întreaga regiune au fost expropriate 6.807,68 ha
din care teren arabil 5.431,40 ha105. Exproprierile au continuat în cursul anului 1959,
ajungându-se la o suprafaŃă totală de 13.099,38 ha din care 10.077 ha teren arabil, 369
ha vie, 130 ha livezi şi 2.481 ha păşuni şi fâneŃe. S-au încheiat procese verbale de
expropriere la un număr de 4.383 cetăŃeni106.
În regiunea Timişoara, la 30 septembrie 1959, existau 376 G.A.C.-uri (83 cu
suprafaŃă până la 500 ha; 98 între 500-1.000 ha; 135 între 1.000-2.000 ha; 38 între
101
102
103
104
Iancu, łârău, Traşcă 2000, p. 416-421; Scînteia, nr. 4485, 1959.
105
106
Eugen Mioc 367
2.000-3.000 ha şi 22 cu suprafeŃe de peste 3.000 ha)107. Se adăugau 24 S.M.T.-uri care

cuprindeau în total 2.378 tractoare, 795 batoze, 645 combine, 560 secerători-legători,
625 cultivatoare, 579 semănători de păioase şi 341 semănători de porumb108. Alături de
acestea baza materială a G.A.S.-urilor cuprindea: 2.390 tractoare, 1.471 combine, 669
semănători de păioase şi 914 semănători de porumb109.
RenunŃarea la cotele obligatorii şi trecerea la sistemul de achiziŃii prin contracte
nu a rezolvat problemele din agricultură. La sfârşitul anului 1958 rămăsese neachitat
către stat un impozit agricol restant în valoare de 52.333.138 lei (9.925.935 lei de la
gospodăriile chiabureşti, 39.635.530 lei de la Ńăranii cu gospodărie individuală şi
2.771.673 lei de la colectivişti). Aparatul financiar al sfaturilor populare aplicase
sechestru pe unele bunuri casnice la o parte dintre cetăŃenii care nu-şi achitaseră
datoriile către stat. Datorită faptului că 11.735 cetăŃeni cu restanŃe în valoare totală de
38.643.383 lei nu mai aveau bunuri mobile pe care să poată fi pus sechestru s-a trecut la
sechestrarea de clădiri şi terenuri (278 intravilane şi 1.695 extravilane)110.
La 1 martie 1962 în regiunea Banat (Timişoara) existau 479 G.A.C.-uri
cuprinzând 156.735 familii de Ńărani şi o suprafaŃă agricolă de 655.183 ha (din care
584.060 ha teren arabil)111. În anul 1962 procesul de colectivizare a agriculturii a fost
considerat încheiat. Regiunea avea o suprafaŃă de 21.800 km2, din care 35% zonă de şes,
38% zonă deluroasă şi 27% zonă de munte. SuprafaŃa agricolă era de 1.354.000 ha, din
care 915.441 ha teren arabil. Mai rămăsese în afara G.A.C.-urilor o suprafaŃă de 2.114
ha deŃinută de 708 familii de bătrâni, cetăŃeni incapabili de muncă sau foşti condamnaŃi
care nu puteau fi primiŃi în gospodăriile colective. 7.901 ha reprezentau grădinile
deŃinute de 45.000 familii de muncitori, funcŃionari etc. care aveau în vetrele satelor sau
oraşelor suprafeŃe de până la 0,30 ha. Biroul Comitetului regional de partid şi Comitetul
Executiv al Sfatului popular regional au solicitat C.C. al P.M.R. să aprobe încheierea
acŃiunii de colectivizare în regiunea Banat şi au înaintat o statistică în acest sens112
(Fig. 7).
Tipul de organizare SuprafaŃa agricolă (ha) SuprafaŃă arabilă (ha)

G.A.S. + G.A.C. 1.193.122 (88,1%) 841.033 (91,9%)
G.A.S. 539.449 (39,8%) 258.121 (28,2%)
G.A.C. 653.673 (48,3%) 582.912 (63,7%)
Grădini, teren intravilan 10.585 (0,8%) 10.015 (1,1%)
Teren în zona de munte 150.376 (11,1%) 64.393 (7%)
din care întovărăşiri 52.598 (3,9%) 27.295 (3%)
Total 1.354.083 (100%) 915.441 (100%)
Fig. 7. Date statistice la încheierea procesului de colectivizare în regiunea Banat (1962)
În zona de deal şi munte a regiunii, datorită condiŃiilor economice şi naturale

specifice, nu a fost posibilă înfiinŃarea de G.A.C.-uri. Prin urmare, la finalizarea
procesului de colectivizare existau încă un număr de 144 întovărăşiri agro-pomicole
107
108
109
110
111
112
care cuprindeau 18.838 familii de Ńărani şi 65.275 ha teren agricol (30.074 ha teren
arabil, 4.066 ha livezi, 150 ha vii, 27.614 ha fâneŃe şi 3.372 ha păşuni)113 (Fig. 8-9).
Anul Nr. unităŃi Nr. familii SuprafaŃă agricolă SuprafaŃă arabilă

1950 104 5.439 33.167 ha 32.629 ha
1955 273 31.473 164.782 ha 150.640 ha
1956 315 38.351 182.722 ha 166.431 ha
1957 318 46.652 196.809 ha 180.038 ha
1958 332 72.037 309.118 ha 286.016 ha
1959 388 117.026 500.139 ha 463.632 ha
1960 411 133.602 555.412 ha 511.203 ha
1961 448 141.062 585.428 ha 535.136 ha
1962 483 154.749 653.673 ha 582.912 ha
Fig. 8. EvoluŃia procesului de colectivizare a agriculturii în regiunea Banat (Timişoara)114
Raionul Nr. întovărăşiri Nr. familii SuprafaŃa agricolă

Bozovici 7 867 1.844 ha
Caransebeş 30 4.140 8.435 ha
Făget 33 2.999 13.003 ha
Lipova 13 1.350 6.269 ha
Lugoj 5 984 5.050 ha
Moldova Nouă 6 1.076 2.343 ha
OraviŃa 10 1.615 5.742 ha
Orşova 25 4.142 11.371 ha
ReşiŃa 15 2.665 11.168 ha
Fig. 9. SituaŃia întovărăşirilor pe raioane în anul 1962115
La începutul anilor ’60 condiŃiile de trai ale Ńăranilor bănăŃeni începuseră să se

amelioreze. Acest lucru era relevat de faptul că, la data de 30 iunie 1962, soldul
depunerilor personale ale acestora la C.E.C. totaliza 83.818.000 lei. Regiunea Banat era
fruntaşă pe Ńară în acest domeniu116. Crescuse şi producŃia agricolă. În 1961 spre
exemplu, cantitatea totală de cereale obŃinută pe regiune era de 1.024.000 tone, dublu
faŃă de 1950 când se obŃinuseră 475.000 tone. Şi mai remarcabilă era creşterea
sectorului zootehnic. În 1961 faŃă de 1959 numărul de animale în proprietate obştească
sporise de 4,6 ori la bovine şi de 1,7 ori la ovine117. Colectiviştii mai aveau în
proprietate personală 42.000 vaci cu lapte, 120.000 porci, 240.000 oi şi 1.700.000
păsări118.
Anul 1962 a reprezentat şi sfârşitul acŃiunii de colectivizare a agriculturii în
România „cu mult înainte de termenul stabilit de Congresul al III-lea al P.M.R.”. Între
27-31 aprilie s-a desfăşurat sesiunea extraordinară a M.A.N. consacrată acestui
113
114
115
116
117
118
Eugen Mioc 369
eveniment119. Cu cinci luni înainte, în cadrul Plenarei C.C. al P.M.R. din 30 noiembrie-
5 decembrie 1961, Gheorghiu-Dej prezentase şi o parte a costurilor acestei acŃiuni.
Astfel, conform afirmaŃiilor sale, între 1950-1952 fuseseră arestaŃi peste 80.000 Ńărani,
dintre care 30.000 fuseseră judecaŃi în procese publice. A aruncat însă întreaga vină
pentru aceste abuzuri asupra „grupului fracŃionist” Ana Pauker – Vasile Luca – Teohari
Georgescu. În cadrul ConferinŃei Comitetului regional P.M.R. Banat din 13-14 ianuarie
1962 s-au prelucrat documentele Plenarei C.C. mai sus menŃionate. S-a recunoscut
faptul că între 1950-1952 şi în regiunea Timişoara (Banat) au fost trimişi în judecată
4.200 Ńărani pentru „neachitarea obligaŃiilor faŃă de stat”. Dintre aceştia aproape 3.000
erau Ńărani muncitori [săraci – n.n.]. Totuşi, doar 18 au fost judecaŃi în procese publice,
ceea ce dovedea „orientarea justă a organelor locale de partid în aplicarea liniei P.M.R.
cu privire la întărirea alianŃei de clasă şi împotrivirea faŃă de linia aventuristă a grupului
antipartinic”120.
Pe baza H.C.M. nr. 993 din 16 decembrie 1963, între 3-10 ianuarie 1964 s-a
desfăşurat recensământul animalelor domestice. În regiunea Banat s-au constituit: o
comisie regională, 16 comisii raionale şi orăşeneşti şi 337 comisii locale de recenzare.
În urma activităŃii acestor comisii au rezultat mai multe statistici (Fig. 10-11):
Total pe Gospodării
Specia G.A.S. G.A.C.
regiune individuale
Bovine 330.967 56.400 150.700 116.600
Porcine 589.506 191.200 197.200 207.700
Ovine 939.193 167.100 388.400 356.000
Fig. 10. Statistica animalelor pe regiune – ianuarie 1964121
Specia Anul 1938 Anul 1964

Bovine 261.100 331.000
Porcine 450.700 589.500
Ovine 749.300 936.200
Fig. 11. Statistică comparativă cu anul 1938122
Din această statistică rezultă că, timp de 25 ani în regiunea Banat nu s-a reuşit să
se ajungă la efectivele de animale existente în perioada interbelică. Scăderea dramatică
s-a produs între anii 1945-1950. Abia la începutul anilor ’60 s-a reuşit refacerea
şeptelului interbelic, iar patru ani mai târziu acesta era depăşit. Şi în ceea ce priveşte
producŃia cerealieră s-a înregistrat o situaŃie asemănătoare. ProducŃia a scăzut imediat
după război şi a urmat un reviriment abia la începutul anilor ’60 (Fig. 12).
Floarea Sfeclă de
Anul Grâu Porumb
soarelui zahăr
SuprafaŃa însămânŃată 1938 384 324,7 1,1 2,8
(mii hectare) 1963 207,8 304,5 32,5 21,6
119
Scînteia, nr. 5512, 1962.
120
121
122
ProducŃia totală 1938 516,9 584,6 1,4 41

(mii tone) 1963 406,7 715,6 37,8 373,3
ProducŃia medie 1938 1.350 1.800 1.270 14.640
(kg/hectar) 1963 1.500 2.350 1.160 17.280
Fig. 12. ProducŃia cerealieră a regiunii Banat123
În ciuda creşterii producŃiei la hectar şi a dotării tehnice, multe G.A.C.-uri

continuau să nu fie rentabile. La 1 aprilie 1964 în regiunea Banat 118 G.A.C.-uri aveau
datorii restante. La 31 decembrie 1963 valoarea totală a acestora se ridica la 29.222.000
lei. În total, cumulul datoriilor era de 168.036.000 lei. Avându-se în vedere că veniturile
băneşti planificate a se realiza în cele 118 G.A.C.-uri pe anul 1964 erau de 343.226.000
lei, datoriile reprezentau 34% din venituri. 26 G.A.C.-uri aveau datorii ce reprezentau
25% din venituri, 62 între 25-50% din venituri, 25 între 50-75%, 4 între 75-100% şi
1 peste 100%. Chiar şi în cazul unor economii severe aceste G.A.C.-uri nu-şi puteau
achita datoriile124.
Salariul primit de colectivişti pentru zilele de muncă efectuate era derizoriu.
Cele 118 G.A.C.-uri cu datorii au plătit membrilor următoarele sume de bani:
2 G.A.C.-uri – nu au plătit nici un leu;
1 G.A.C. – a plătit până la 1 leu/zi de muncă;
14 G.A.C.-uri – între 1-2 lei/zi de muncă;
33 G.A.C.-uri – peste 8 lei/zi de muncă.
Dacă la această sumă se adăuga şi valoarea produselor acordate colectiviştilor,
plata zilei de muncă mai sporea puŃin:
7 G.A.C.-uri au plătit până la 10 lei/zi de muncă;
52 G.A.C.-uri au plătit între 10-15 lei/zi de muncă;
37 G.A.C.-uri au plătit între 15-20 lei/zi de muncă;
12 G.A.C.-uri au plătit peste 20 lei/zi de muncă125.
Documentele de partid deplângeau faptul că unele G.A.C.-uri cu datorii au plătit
colectiviştilor sume „mari” pentru ziua de muncă. Spre exemplu, G.A.C. Uivar a
acordat bani şi produse în valoare de 25,25 lei/zi de muncă; G.A.C. Sânmihaiul Român
– 26,24 lei/zi de muncă; G.A.C. Tomnatic – 28 lei/zi de muncă, G.A.C. Cruceni – 37
lei/zi de muncă126.
La jumătatea anului 1965, din totalul celor 378 G.A.C.- uri din regiunea Banat,
201 (53%) aveau datorii restante către stat, datorii însumând 61.727.000 lei. Această
sumă provenea din: impozite şi taxe neachitate – 4.138.000 lei (6,7%), poliŃe de
asigurare (A.D.A.S.) – 763.000 lei (1,2%), lucrări efectuate de S.M.T.-uri şi neachitate –
2.119.000 lei (3,4%), credite pe termen lung restante – 13.961.000 lei (22,6%), credite
123
124
125
126
Eugen Mioc 371
scadente în 1965 care nu puteau fi rambursate – 16.212.000 lei (26,3%), datorii restante
către furnizori – 7.784.000 lei (12,6%), credite pe termen scurt – 15.633.000 lei (25,4%)
şi avansuri pentru contractări – 1.144.500 lei (1,8%)127.
Agricultura din Banat, asemenea industriei, a cunoscut un recul accentuat între
anii 1945-1950. Spre deosebire însă de industrie, sector economic favorizat de regim,
cel agricol şi-a revenit mult mai greu. Colectivizarea forŃată şi spolierea la sânge a
Ńăranilor au îngreunat şi mai mult procesul. Abia la începutul anilor ’60, după 15 ani de
regim comunist, agricultura bănăŃeană a atins din nou performanŃele din anii interbelici.
Abrevieri
DANIC, MAI – DirecŃia Arhivelor NaŃionale Istorice Centrale, fond

Ministerul Afacerilor Interne, DirecŃia AdministraŃiei de
Stat.
SJTAN, LJTmTor – Serviciul JudeŃean Timiş al Arhivelor NaŃionale, fond
Legiunea de jandarmi Timiş-Torontal, 1939-1949.
SJTAN, PCRBn – Serviciul JudeŃean Timiş al Arhivelor NaŃionale, fond
Comitetul regional P.C.R. Banat, 1944-1947, 1950-1968.
SJTAN, PCRTmTor – Serviciul JudeŃean Timiş al Arhivelor NaŃionale, fond
Comitetul judeŃean P.C.R. Timiş-Torontal, 1944-1947,
1948-1950.
Bibliografie
Dreptatea – Dreptatea, 21, 1946.

Frunză 1990 – V. Frunză, Istoria stalinismului în România, Bucureşti,
1990.
Hitchins 1998 – K. Hitchins, România.1866-1947, Bucureşti, 1998.
Iancu, łârău, Traşcă – G. Iancu, V. łârău, O. Traşcă, Colectivizarea agriculturii
2000 în România. Aspecte legislative. 1945-1962, Cluj-Napoca,
2000.
Luptătorul BănăŃean – Luptătorul BănăŃean, 145, 146, 246, 342, 1945; 432,
1946; 843, 847, 925, 1947; 1335, 1343, 1949.
Onişoru 1998 – G. Onişoru, România între anii 1944-1948. Transformări
economice şi realităŃi sociale, Bucureşti, 1998.
Păiuşan, Ion, Retegan – C. Păiuşan, N. D. Ion, M. Retegan, Regimul comunist din
2002 România. O cronologie politică (1945-1989), Bucureşti,
2002.
Scînteia – Scînteia, 4485, 1959; 5512, 1962.
Tănase 1998 – S. Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej
(1948-1965), Bucureşti, 1998.
127
The Rural World and the Agriculture in Banat in the Two First Decades
of the Communist Regime (1945-1965)
Abstract
In 1945, almost 80% of the Romanian population lived in the countryside. The
peasants were very traditional and did not accept changes. Between 1945 and 1949 the
communists continuously disturbed the Banat villages. In the beginning, in order to
attract the peasants to the regime, an agricultural reform was carried out. The peasants
however could not benefit from the land granted because their crops were immediately
blocked and compulsory quotas were imposed. This led to the tragic poverty of the
peasants in Banat. The production of grain decreased by half in comparison to the
period between the two world wars, and the live stock decreased to a third.
Between 1949 and 1962 the collectivization of the agricultural activity followed
in the region of Timişoara (Fig. 1-12). The land lots were merged together and the first
kolkhozes were set up. In the beginning, their operations were poor and thus some of
the collectivists started to starve. Reports of the advisors sent to villages are then
presented. The dynamics of such kolkhozes in the region between 1949 and 1962 is
described. The coercive methods applied against the disobedient peasants are described,
the measures against the persons who tried to escape the handing over of the
compulsory quotas or refused to join the collectivization is also pointed out.
Collectivization was difficult to carry out. Until 1957, only one third of the region’s
surface was collectivized. Between 1957 and 1958, this increased to two thirds. The
peasants were tricked into getting enlisted into associations, and then such associations
were transformed into kolkhozes. Only at the beginning of the 1960s, after 15 years of
communist regime, did the condition of agriculture start to improve and the standard of
living of the peasants to increase.
Fig. 1. The situation of Banat fields by categories – year 1945

Fig. 2. Statistics on the agrarian reform in Banat – february 1947
Fig. 3. Dynamics of livestock in Timiş-Torontal County
Fig. 4. The situation of agriculture lands from Timişoara region
Fig. 5. The situation of the cooperative sector in Timişoara region on the 22nd of
November 1957
Fig. 6. The situation of the cooperative sector in Timişoara region on the 1st of January
1958
Fig. 7. Statistical data at the end of the collectivisation process in the Banat region
(1962)
Fig. 8. Evolution of the collectivization agriculture process in the Banat region
(Timişoara)
Fig. 9. Situation of the districts congregations in the year 1962
Fig. 10. Animals statistic by region – January 1964
Fig. 11. Comparative statistics with the year 1938
Fig. 12. The cereals production of the Banat region
OMUL DIN SPATELE OREI 25.
CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU ÎN
DOSARELE SECURITĂłII
IULIU-MARIUS MORARIU
Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea ,,Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
Ecumenical Institute of Bossey, Geneva University
maxim@radiorenasterea.ro
Cuvinte cheie: Securitate, supraveghere, exilul românesc, Patriarhia Ortodoxă Română,

Justinian Marina
Keywords: Securitate, surveillance, Romanian exile, Romanian Orthodox Patriarchy,
Justinian Marina
În cadrul acestei cercetări, pe baza documentelor oferite de Consiliul NaŃional

pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii (CNSAS), dar şi a altora din surse precum
jurnalele (unor oameni precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Neagu Djuvara),
corespondenŃa lui Mircea Eliade, documente din arhiva personală a domnului Thierry
Gillyboeuf, legatarul testamentar al lui Virgil Gheorghiu, de studii şi articole (dedicate
în special operei literare a scriitorului pomenit, vieŃii şi activităŃii lui, biografiei
Monicăi Lovinescu şi activităŃii ei ca traducător, reporter de radio sau scriitor, sau
literaturii interbelice ş.a.), autorul prezintă modul în care imaginea lui Virgil
Gheorghiu se reflectă în documentele Arhivelor SecurităŃii (în câteva dosare ale
fondului de Securitate Externă, care conŃin rapoartele de suraveghere ale lui, informaŃii
despre viaŃa lui, relaŃiile lui cu alŃi membri ai exilului românesc din Paris, alte
personalităŃi româneşti sau străine importante etc.), dar de asemenea şi informaŃii cu
privire la cea mai importantă carte a lui (care a fost, la scurt timp după publicare,
petrecută în anul 1948, la editura Plon din Paris, tradusă în 33 de limbi şi ulterior,
ecranizată cu Andhony Queens în rolul principal, în anul 1967, la aproape două decenii
după prima publicare în FranŃa, în cadrul colecŃiei Feux Croises).
Scriitor important al exilului românesc francez, autor al volumului Ora 25,
tradus, după cum am menŃionat deja, în mai multe limbi şi ecranizată, dar şi al unor
volume precum A doua şansă, Cravaşa, De la ora 25 la ora veşniciei, Dumnezeu nu
primeşte decât duminica, Haina de piele, Marele exterminator sau De ce m-au numit
Virgil, în cadrul cărora el denunŃă ororile regimului comunist din România (dar şi
unele ale celui nazist), Gheorghiu a fost o personalitate controversată. Conflictul său
cu Monica Lovinescu (care l-a acuzat că nu i-a plătit drepturile ce i se cuveneau din
traducerea operei menŃionate şi, pentru că acesta a respins acuzaŃiile, iar ea a pierdut
procesul pe care i-l intentase, l-a determinat pe soŃul ei Virgil Ierunca, să-l
discrediteze, traducând anumite pasaje din lucrările lui de tinereŃe Ard malurile
Nistrului şi Am luptat în Crimeea, scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
unde el vorbeşte despre legionari, nazişti şi populaŃia evreiască şi prezentându-l ca un
simpatizant al primelor două categorii), l-a transformat într-o personalitate
românească izolată a exilului. Acesta este motivul pentru care, el nu este suficient
investigat de cercetarea contemporană şi aspecte importante ale biografiei sale se cer
redescoperite. Acesta este şi motivul cercetării de faŃă.
374 Omul din spatele Orei 25
Personalitate importantă şi controversată a exilului românesc din spaŃiul francez,

scriitorul şi, mai apoi preotul Constantin Virgil Gheorghiu, autorul celebrei lucrări Ora
251, a fost un om citit, recenzat2, comentat şi urmărit. Despre opera şi biografia sa s-a
scris atât în timpul vieŃii, cât şi după moartea lui, scriitori din diferite domenii de
cercetare încercând să elucideze anumite aspecte interesante cu privire la acestea, sau să
ofere informaŃii noi3.
Un astfel de om, cunoscut şi apreciat, nu putea să scape interesului SecurităŃii, în
timpul comunismului. Aşa se face că pe urmele lui au fost trimişi mai mulŃi oameni
care-l supravegheau4, şi s-au întocmit mai multe dosare de urmărire5. Conştientizând
importanŃa acestor documente pentru reconstituirea biografiei lui, dar şi pentru istoria
comunismului românesc şi a mecanismelor sale represive, vom încerca în rândurile
următoare să vedem cum se regăsea imaginea scriitorului român în paginile acestor
documente şi care erau elementele din activitatea şi biografia sa, care suscitau interesul
regimului comunist. În plus, vom încerca să vedem în ce măsură informatorii trunchiau,
ofereau o perspectivă distorsionată sau incompletă cu privire la el, sau contribuiau
involuntar la conturarea unei imagini false a lui.
Un element ce deschidea fiecare dosar de urmărire îl reprezenta caracterizarea
generală. Mai multe astfel de caracterizări se succed adesea, chiar şi în paginile
aceluiaşi dosar. Lipsite de originalitate, acestea reluau în general aceleaşi informaŃii, şi
erorile pe care primul dintre autorii lor le prezentase. Structura lor este importantă însă,
întrucât oferă o imagine a elementelor pe care aparatul de urmărire le considera
importante în cadrul unei acŃiuni precum cea pe care o avem în vedere. Astfel, fiecare
dintre ele prezentau o scurtă biografie a lui, în cadrul căreia erau punctate aspectele
controversate. Se vorbea acolo despre locul naşterii, starea civilă, despre activitatea sa
din timpul conflagraŃiei. Iată, de exemplu, cum arăta o astfel de notă:
„GHEORGHIU C. Virgil, după terminarea liceului a urmat Facultatea de
Filozofie în Bucureşti, timp în care s-a ocupat cu ziaristica şi îndeosebi în timpul celui
de-al II-lea război mondial, unde, în urma activităŃii desfăşurate, a fost caracterizat că s-
a «achitat de această sarcină în mod lăudabil».
În această perioadă a colaborat la ziarele Curentul şi România, scriind pentru
aceste ziare, reportaje şi schiŃe de pe frontul antisovietic. Printre publicaŃiile scrise în
această perioadă sînt: Submarinul la Sevastopol, Ard malurile Nistrului, Ultima oră şi
poezii intitulate: Ceasul rugăciunii.
La 1 mai 1943 a fost angajat ca informator al serviciului secret antonescian,
purtând numele conspirativ de «ANDREI» sau «22A».
În această calitate, a fost trimis împreună cu soŃia la Zagreb în CroaŃia, unde
funcŃionează ca rezident cu misiune specială din partea Ministerului Propagandei, ca
1
Gheorghiu 1949; Gheorghiu 2004.
2
Cf. Lundberg 1950, p. 5-7; Crohmălniceanu 1974, p. 562-570; DorobanŃu, Kretz 2011, p. 111-117.
3
Iată câteva dintre cele mai importante titluri: Firan, Popa 1994, p. 312; Hadam 1996; Behring 2001,
p. 26-85; Laignel-Lavastine 2002; d’Esneval 2003; Băileşteanu 2005; Drăgoi 2009; Cubleşan 2011; IliuŃă
2013. Între cele mai recente titluri se numără şi: Cicoare 2007, p. 366-370; łurcanu 2009, p. 515-530;
Morariu 2016a, p. 63-73; Morariu 2016b, p. 712-721; Morariu 2016c, p. 263-271; Morariu, Josan 2016,
p. 83-88; Morariu 2017, p. 575-585.
4
Astfel, de exemplu, cel puŃin opt oameni s-au aflat permanent pe urmele lui, oferind constant
rapoarte cu privire la ceea ce făcea sau gândea. ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 20. Unii dintre aceştia
îi erau chiar rudenii.
5
Respectiv: ACNSAS, FI, cota I-185086, Dosar Gheorghiu Virgil; ACNSAS, FI, cota I-234624,
Dosar Gheorghiu Virgil; ACNSAS, FSIE, Dosar 349, f. 7.
Iuliu-Marius Morariu 375
purtător al serviciului de presă din Zagreb. Activitatea agenturii pe care o conducea a

fost apreciată ca excepŃională şi foarte folositoare serviciului”6.
Apoi, se vorbea despre refuzul său de a se întoarce în Ńară şi stabilirea lui în
FranŃa7, accentul fiind după aceea mutat asupra volumului Ora 25, care l-a făcut celebru
în acest spaŃiu şi nu numai. Din nefericire, aproape niciunul dintre cei care dădeau note
informative cu privire la lucrare, nu reuşeşte să ofere informaŃii complete cu privire la
ea, sau măcar să ofere datele corecte în legătură cu titlul sau tipărirea ei. Unii greşesc
titlul8, alŃii nu precizează corect editura9, iar alŃii fac erori de alt fel. După cum se poate
deduce din lectura materialului documentar, aproape niciunul dintre informatori nu
citise integral lucrarea, ci se inspirau din cronicile apărute10, a căror evidenŃă o Ńineau11.
Întrucât apariŃia acestui roman declanşase un scandal destul de amplu în spaŃiul
românesc din FranŃa, din pricina faptului că Monica Lovinescu, traducătoarea lui în
limba franceză, îi ceruse drepturi de autor pentru traducere pentru toate tirajele12, iar
Gheorghiu îi oferise doar pentru primul dintre ele, fapt ce a determinat-o pe aceasta să îl
convingă pe Virgil Ierunca13 să întreprindă o muncă de discreditare a lui, şi era firesc ca
6
ACNSAS, FI, cota I-234624, Dosar Gheorghiu Virgil, f. 7.
7
„După 23 August 1944, a refuzat să se întoarcă în Ńară, refugiindu-se în Germania, de unde a fost
preluat de americani care l-au trimis ca «prizonier de război» în lagărul de la Ludwigsburg, după ce o
perioadă de timp a stat tot în lagărul din Darmstadt. Prin anul 1946, a fost eliberat sau, cum afirmă el, a
reuşit să fugă din lagăr”. ACNSAS, FSIE, Dosar 349, f. 7.
8
„La 25 No[i]embrie 1949, C. V. GHEORGHIU a acordat ziarului TEMOIGNAGE CHRETIEN,
ediŃia belgiană, un interviu cu privire la ultima sa carte, AL 25-LEA CEAS, publicată la Paris”. ACNSAS,
FSIE, Dosar 4408/2, f. 184.
9
Astfel, unii vorbesc despre publicarea ei la Flammarion (ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 353), alŃii
despre publicarea ei la editura Plan (ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 10), alŃii, despre Ellarion („În
toamna anului 1949, a publicat în ediŃia librăriei Elarion, romanul Ora XXV-a. Romanul, printre altele,
aduce calomnii grosolane şi atacuri atât la adresa URSS, cât şi a regimului popular din Ńara noastră”,
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 6), iar alŃii, deşi pretextează că au văzut lucrarea, refuză să dea informaŃii
cu privire la conŃinut sau la aspecte de formă.
10
Iată o prezentare a unei astfel de cronici: „În ziarul L’Humanite din 2 Ianuarie cor. am găsit însă o
notiŃă intitulată «Scriitorul» Gheorghiu nu este decât un hitlerist care în 1941 a asasinat civili sovietici”, şi
în care se arăta că în revista progresistă franceză Les Lettres Françaises, a fost publicat un articol foarte
documentat asupra acestui scandal şi a consecinŃelor lui imediate, articol care spune multe asupra
moravurilor literare «sistem american» care domnesc în anumite cercuri pariziene”. ACNSAS, FSIE,
Dosar 4408, f. 343.
11
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, fascicula 1, f. 343; ACNSAS, FI, cota I-234624, Dosar Gheorghiu
Virgil, f. 46-48. Între toate aceste note, care arată slaba documentare a autorilor lor şi incapacitatea lor de
a înŃelege chestiunile privitoare la opera lui, există totuşi una, datând din 1951, care vorbeşte despre mai
multe aspecte, cu exactitate: „Prin diferiŃi fugari români, care aveau relaŃii în lumea literară franceză a
ajuns la G. Marcel, care i-a făcut prefaŃa şi i-a botezat romanul Ora 25-a. Romanul a avut cel mai mare
succes imaginabil. Prima ediŃie a fost vândută în opt zile. Din 1950 până acum a scos 22 ediŃii la Paris
(fiecare ediŃie de câteva zeci de mii). Cartea Ora 25-a a fost tradusă în Anglia, Argentina, U.S.A.,
Germania de Vest, Olanda, Italia şi Danemarca. GHEORGHIU în urma succesului avut şi a averii
colosale câştigate şi-a pierdut firea”. ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 43.
12
Despre acest aspect am mai vorbit şi în: Morariu 2017, p. 575-585. Pentru mai multe informaŃii cu
privire la acest aspect, a se vedea de asemenea şi: Cubleşan 2011, p. 24-31; Cicoare 2007, p. 369-370. S-a
speculat, în mai multe cercetări că Gheorghiu nu i-a oferit niciun ban pentru traducere, fapt eronat. Din
corespondenŃa Monicăi Lovinescu cu Gheorghiu, pe care ne-a oferit-o domnul Thierry Gillybooeuf,
legatarul testamentar al scriitorului reiese tocmai contrariul: „Ai avut amabilitatea de a-mi vărsa până azi
suma de 310.000 de franci, sumă corespunzând aproximativ la o pătrime, din ce-au putut să-Ńi raporteze –
30000 de exemplare vândute. Presupun că Plon nu Ńi-a vărsat încă partea d[umi]tale asupra totalităŃii
exemplarelor vândute – fie mai mult de 100000”, în APTG, CorespondenŃă Monica Lovinescu, Virgil
Gheorghiu, 14.04.1950.
13
Deşi acesta nu recunoaşte acest lucru în memoriile sale. Cf. Ierunca 2000, p. 338-339.
şi acest aspect să fie în vizorul SecurităŃii. De altfel, un fapt similar celui pe care îl
făcusese acesta, respectiv discreditarea lui Gheorghiu prin facerea publică a unor
informaŃii compromiŃătoare cu privire la el, îşi propusese Securitatea încă din anul
195114 (scandalul s-a declanşat efectiv abia în 1953). Atunci, când era planificată o
conferinŃă a lui Gheorghiu aici, omul instituŃiei aflat aici scria la Bucureşti, cerând
informaŃii compromiŃătoare cu privire la el, pentru a declanşa un astfel de proces. Lipsa
unui răspuns de aici, va determina însă anularea acestei operaŃiuni, ce se va declanşa doi
ani mai târziu, din alte motive15. Securitatea va monitoriza însă atât evenimentele
premergătoare, cât şi momentul conflictului, în documentele de urmărire existând, din
această cauză, referiri regulate la faptul că acesta a refuzat să-i plătească Monicăi
Lovinescu pentru traducerea romanului. Iată, de exemplu, ce spunea informatorul
C. Olariu, într-o notă informativă din 1 decembrie 1951:
„Fiind necinstit din naştere nu a plătit nimic lui MONICA LOVINESCU pentru
traducere. A avut un proces răsunător cu ea la Paris. A fost obligat să plătească, a
vândut dreptul de traducere la mai mulŃi editori în aceeaş[i] Ńară, de unde procese în
Argentina, U.S.A. şi Danemarca. Are un proces pentru nerespectarea angajamentelor
din contract cu FLAMMARION, editorul său din Paris”16.
Dosarele bogate, conŃinând note, rezoluŃii, hotărâri, modificări de statut ale
urmăritului17, de la urmărirea pe Ńară, la cea internaŃională, dar şi modificări ale
supraveghetorilor, nu vor omite nici aspecte ce Ńineau de starea sa civilă sau familie.
Astfel, de exemplu, se specifica în multe note informative faptul că era căsătorit, iar
soŃia lui era evreică18 şi că, în perioada în care au stat la Heidelberg în lagăr19, Ecaterina
Burbea a audiat cursuri la universitatea de aici:
14
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408/2, f. 183.
15
Ea este descrisă şi de Gheorghiu, într-un mod uşor trunchiat, în Omul care călătorea singur, şi în
apendicele din La Cravache: Gheorghiu 1960, p. 219-237; Gheorghiu 2010, p. 236-248.
16
ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 44. Anterior, aceeaşi sursă dezinforma cu privire la solicitările
financiare ale Monicăi Lovinescu, arătând că aceasta ceruse două procente din încasări:
„CARAOMANUL i-a avansat sume importante (cca. 12000 franci), pentru plata traducerii în franŃuzeşte
a romanului. Romanul a fost tradus de către MONICA LOVINESCU, care a făcut un contract cu
GHEORGHIU VIRGIL, să i se plătească ulterior 2% din preŃul de vânzare al cărŃii”. ACNSAS,
MFI/NeamŃ, rola 356, f. 43. În realitate însă, aceasta îi ceruse un sfert din încasări. În dosarul Monicăi
Lovinescu se specifică de asemenea următoarele, în legătură cu acest aspect: „Sus-numita este o femeie
inteligentă şi pregătită în specialitatea sa. A regizat câteva piese la un mic teatru din Paris, denumit
«Theatre de Poche», în Bd. Montparnasse. În tradus bine în limba franceză cartea scriitorului-fugar
Constantin Virgil Gheorghiu – întitulată A 25-a oră, însă acesta neplătindu-i suma de bani conform
înŃelegerii, Monica Lovinescu l-a dat în judecată”. ACNSAS, FSIE, Dosar 349, f. 83. De altfel, ea însăşi
va vorbi într-un mod trunchiat şi incomplet despre acest subiect. Cf. Lovinescu 1999, p. 65-67.
17
Iată cum arăta o astfel de hotărâre, datând din anul 1967: „HOTĂRÂRE
Pentru păstrarea la arhivă fond operativ a dosarului nr. 161354 provenit din M. A. I. DIR [a] II-a.
1. ConŃinutul pe scurt al materialului compromiŃător: din materialul existent la dosar, rezultă că în
1943 a fost recrutat ca informator al S.S.I. dându-i-se numele conspirativ «ANDREESCU 22. A». Tot în
anul 1943, a fost trimis la Zagreb în Jugoslavia ca rezident, cu misiune specială din partea Minist.
Propagandei. După 23 Aug 1944 a fugit împreună cu soŃia în Germania.
În urma prelucrării dosarului nr. 161354 un număr de 2 persoane ce au date minime şi materiale
compromiŃătoare, s-au luat în evidenŃa operativă conform tabelului anexă.
Întrucât s-au executat toate operaŃiunile necesare, iar persoanele asupra cărora se găsesc materiale
compromiŃătoare în prezentul dosar, au fost luate în evidenŃă, propunem:
Clasarea dosarului pentru păstrarea în arhiva operativă”. ACNSAS, FI, cota I-185086, Dosar
Gheorghiu Virgil, f. 1.
18
Iată un astfel de exemplu: „Are cca. 42 ani. Este înalt, slab, cu păr castaniu deschis ochi căprui. Este
originar din Moldova, tatăl său a fost preot sărac. Este căsătorit cu o evreică din Bucureşti. Locu[i]eşte la
„Din câte a reŃinut sursa, din cele spuse de GHEORGHIU VIRGIL şi soŃia lui,
în perioada cât au locuit la Heidelberg s-au întreŃinut vânzând lucruri proprietatea lor.
Tot în aceeaşi perioadă şi ECATERINA GHEORGHIU a audiat cursuri la universităŃii
fără obligaŃii”20.
În 1965 şi 1967, Securitatea îi va forŃa pe părinŃii scriitorului, rămaşi în Ńară, să îi
scrie acestuia. Bucuros de veştile primite, dar şi dornic să intre în contact cu ei, scriitorul
le va răspunde, corespondenŃa lui fiind, fireşte, interceptată. Cele două scrisori, abundând
de formulări tributare limbajului bisericesc conŃin informaŃii cu privire la biografia lui,
dar şi gânduri de suflet. În partea de început, Gheorghiu scrie părinŃilor despre succesele
sale literare21, după care, vorbeşte într-o manieră succintă despre situaŃia sa familială,
modul în care a devenit preot şi proiectele legate de cartea sa:
„Eu şi CocuŃa sîntem singuri. Fără de copii. Acum 3 ani, ca să fiu mai aproape
de voi, mai aproape de România – de mine însumi şi de Dumnezeu, am fost hirotonit
preot misionar la Paris. Prea Fericitul Patriarh Justinian, care este, după cît pot eu
judeca, cel mai mare patriarh pe care l-a avut România vreodată, m-a invitat de Paşti la
Patriarhie. Nu am putut veni. Rămâne pentru altă dată. Peste câteva luni vor veni la
NeamŃ artişti şi cineaşti din Hollywood, ca să facă un film după un roman al meu. Poate
vom veni şi noi cu ei. Voi încerca să vă îmbunătăŃesc viaŃa de toate zilele cum voi
putea. Caut o modalitate de a o face eficace”22.
În final, le adresează urările clasice corespondenŃei şi le spune să apeleze cu
încredere la Patriarhul Justinian, dacă vor avea nevoie de ceva. Cea de-a doua scrisoare,
scrisă doi ani mai târziu, va diferi din punct de vedere al conŃinutului. Fratele
scriitorului reuşise, la presiunile SecurităŃii, să-i convingă pe părinŃii săi să meargă în
vizită la el, fapt ce ar fi facilitat urmărirea sa mai îndeaproape, de către aceasta, sub
pretextul evenimentului. În acest context, acesta le va scrie, arătându-le că nu era
momentul să întreprindă un astfel de demers, şi rugându-i să-şi amâne pe mai târziu
planificata călătorie23. Desigur, ei se vor conforma atunci solicitărilor lui.
Cannes pe Coasta de Azur”. ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 42. Numele soŃiei, Ecaterina Burbea, era
de asemenea cunoscut supraveghetorilor datorită faptului că anumite corespondenŃe se expediau pe adresa
ei: „Tehnica folosită în purtarea acestei corespondenŃe a fost următoarea: din Paris, se expedia pe numele
de fată al Dnei Ecaterina, adică pe Ecaterina Burbea, iar din Bucureşti, pe numele Cufner Rachila,
menajera Dnei Azimioară (care-mi devenise mie soacră). După ce se citeau, scrisorile se ardeau (şcoala
Dnei Azimioară)”. ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 6. Cf. ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 4;
Cubleşan 2011, p. 19.
19
Cu privire la această perioadă şi la activitatea lui aici, a se vedea şi: Gheorghiu 2002; Djuvara 2012,
p. 164-167.
20
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 148.
21
„Am publicat vreo 20 de cărŃi. Sunt unul din cei mai mari scriitori ai lumii. Acum scriu în limba
franceză, iar cărŃile mele sînt traduse în 33 de limbi, a treizeci şi patra nu este o traducere, ci o ediŃie în
relief pentru orbi, ca să mă citească cu degetele cei care nu au ochi. Elevii din America, din Asia şi din
cele mai multe Ńări din Europa mă învaŃă la şcoală şi toŃi vă cunosc pe voi toŃi din romanele mele. Vă
spun asta nu pentru lauda mea, ci pentru a vă bucura. Curînd veŃi citi şi voi cărŃile mele. O operă, o creaŃie
a spiritului nu poate fi niciodată suprimată, aşa după cum nu pot fi şterse de pe hartă apa Moldovei,
Ceahlăul sau codrii CarpaŃilor”. ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 183.
22
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 183-184.
23
„Dragă mamă şi iubitul şi veneratul meu tată,
Vă scriu numai 2 rânduri, căci prin scrisori nu ne putem spune nimic din cele ce avem de zis. Vă rog –
din adâncul inimii – nu vă luaŃi după fratele şi părintele nostru NECULAI. Ce face el nu este bine. Nu
este momentul să veniŃi la Paris. Nici pe la ierarhi nu vă duceŃi, căci ei vă vor face rău. Eu am încercat să
stau de vorbă cu ei, pentru ce este dumneze[i]esc, românesc şi adevărat, dar nu s-a putut. Şi eu de
D[umne]zeu, de adevăr şi de dreptatea românească nu mă clintesc. Cum ei în mine nu pot lovi, căci eu
Pe lângă relaŃia cu familia şi cea cu intelectualii exilului parizian24, părerea unor

scriitori precum Virgil Ierunca despre el25, oamenii regimului vor avea în vedere de
asemenea şi relaŃia sa cu ierarhia bisericească. Hirotonit în anul 1963 de către Teofil
Ionescu26, el va trece la scurtă vreme în subordinea Patriarhiei Române, purtând în acest
sens o corespondenŃă cu patriarhul Justinian27. RelaŃia lui cu acesta28, cărŃile trimise,
atitudinea ierarhului în raport cu scriitorul, dar şi alte aspecte periferice, nu vor trece
neobservate în ochii supraveghetorilor. Părerea bună pe care acesta o avea faŃă de
întăistătătorul Bisericii Române, generată de invitaŃia pe care acesta i-o făcuse, să
viziteze Ńara29, dar şi invitaŃia pe care i-o va face acestuia, de a poposi la Paris în timpul
vizitei planificate la Londra30, sau atitudinea slugarnică pe care o va adopta în timpul
întâlnirii cu acesta de la Geneva:
„Sursa a remarcat că CONSTANTIN V. GHEORGHIU face o oarecare paradă
de ligotism. Astfel, când delegaŃia bis[ericească] a pătruns în hotelul în care era cazată,
GHEORGHIU a îngenunchiat în faŃa patriarhului şi a mitrop[olitului] J[ustin]
MOISESU, cărora cu capul plecat le-a „sărutat” cu smerenie mâinile”31.
În plus, Securitatea nu va ezita nici să contacteze personalităŃi teologice
importante ale spaŃiului ecumenic, precum Charles Westphal, căruia îi vor cere referinŃe
cu privire la el32.
Observăm, aşadar, că Constantin Virgil Gheorghiu a fost, pe toată durata
comunismului, urmărit, analizat, suspectat, şi racolat. În plus, Securitatea a încercat să
monitorizieze familia lui rămasă în Ńară33, să-l determine să facă o vizită aici, şi să-l
sunt departe, şi în plus, orice gest contra mea va fi publicat în jurnalele din toate Ńările lumii (căci eu am
sute de milioane de cetitori şi toată lumea mă cunoaşte – în afară de Ńara mea) – ei vor încerca să vă
umilească. StaŃi deoparte. D[umne]zeu este mare. Eu am veşti de la voi, fără să-mi scrieŃi voi. Când
ceasul va veni, vă voi chema la Paris, sau voi veni eu în Ńară. Acum nu se poate.
Vă sărut mâna cu lacrimi în ochi şi cu mare dragoste
Virgil”. ACNSAS, MFI/NeamŃ, rola 356, f. 215.
24
„Din afirmaŃiile făcute de GHEORGHIU VIRGIL, rezultă că acesta trăieşte izolat de restul
românilor care se află la Paris, deoarece aceştia i-au făcut foarte multe greutăŃi în sensul de a se afirma cu
publicaŃiile sale ca scriitor. GHEORGHIU VIRGIL povestea despre un incident pe care l-a avut cu
MIRCEA ELIADE, după publicaŃia cărŃilor sale, acesta solicitându-i o sumă de bani pentru a scoate o
revistă... GHEORGHIU refuzându-i cererea făcută de a-l ajuta cu o sumă de bani, acesta a publicat o serie
de articole în presa pariziană, contra lui VIRGIL GHEORGHIU”. ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, vol. 1, p.
149.
25
„Virgil Ierunca i-a vorbit de asemenea, sursei, în termeni foarte agresivi de C. V. GHEORGHIU. A
spus că acest om este capabil să facă orice act samavolnic pentru bani şi că românii din FranŃa, care la
început s-au fălit cu el, căci arătase daruri temeinice de scriitor, îl aveau mai de mult la ochi, ştiindu-l în
contact cu personalul legaŃiei noastre din Paris”. ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 85.
26
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 3. Cf. Preda 1993 p. 303; Djuvara 2012, p. 167.
27
Cf. ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 72-74, f. 76.
28
Constând atât din corespondenŃă, cât şi din avansările pe care acesta i le va face. Cf. ACNSAS,
FSIE, Dosar 4408/2, f. 14.
29
„Prea Fericitul Patriarh Justinian, care este, după cît pot eu judeca, cel mai mare patriarh pe care l-a
avut România vreodată, m-a invitat de Paşti la Patriarhie”. ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, f. 184.
30
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408, vol. 1, f. 276.
31
ACNSAS, FSIE, Dosar 4408/2, f. 43.
32
„Westphal are o părere bună despre Gheorghiu. A afirmat că acesta este un om serios, se bucură de
prestigiu şi apreciere, este un bun preot, dar în primul rând este scriitor”. ACNSAS, FSIE, Dosar 4408/2,
f. 25.
33
Aşa se face că fiecare deschidere de dosar conŃinea caracterizări ale membrilor familiei (ACNSAS,
FI, cota I-185086, Dosar Gheorghiu Virgil, f. 2; ACNSAS, FI, cota I-234624, Dosar Gheorghiu Virgil, f.
20-22), şi fiecare dosar conŃinea multe note referitoare la ei.
determine să aibă o atitudine mai puŃin ostilă în raport cu regimul comunist, eforturile
lor fiind însă nereuşite. InformaŃiile, adesea eronate, pe care dosarele le oferă adesea
arată incompetenŃa urmăritorilor, iar metodele de persuasiune folosite reliefează, odată
în plus, perversitatea şi metodele crude ale regimului.
Abrevieri
ACNSAS, FI – Arhiva Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor

SecurităŃii, Fond Informativ.
ACNSAS, MFI – Arhiva Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor
SecurităŃii, Fond Microfilme.
ACNSAS, FSIE – Arhiva Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor
SecurităŃii, Fond Serviciul de InformaŃii Externe.
APTG – Arhiva Personală a lui Thierry Gillyboeuf, CorespondenŃă
Monica Lovinescu, Virgil Gheorghiu.
Bibliografie
Băileşteanu 2005 – F. Băileşteanu, Nihil Sine Deo sau Cruciada literară a

ecumenistului Constantin Virgil Gheorghiu, Craiova,
2005.
Behring 2001 – E. Behring, Scriitori români din exil (1945-1949). O
perspectivă istorico-literară, trad. T. Petrache, L. Nicolau,
Bucureşti, 2001.
Cicoare 2007 – T. Cicoare, Constantin Virgil Gheorghiu, la trei lustre de
postumitate, în Symposium, V, 1, 2007, p. 366-370.
Crohmălniceanu 1974 – O. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două
războaie mondiale, vol. 2, Bucureşti, 1974.
Cubleşan 2011 – C. Cubleşan, Escale în croazieră. Constantin Virgil
Gheorghiu, Cluj-Napoca, 2011.
Djuvara 2012 – N. Djuvara, Amintiri din pribegie (1948-1990), ediŃia a
X-a, Bucureşti, 2012.
DorobanŃu, Kretz – D. DorobanŃu, E. Kretz, Exile and Interculturalism - The
2011 Case of Five French Writers of Romanian Origin, în SŞC,
VII, 3, 2011, p. 111-117.
Drăgoi 2009 – M. Drăgoi, Constantin Virgil Gheorghiu: între lume şi
text, GalaŃi, 2009.
Esneval 2003 – A. d'Esneval, Gheorghiu, Puiseaux, 2003.
Firan, Popa 1994 – F. Firan, C. M. Popa, Literatura diasporei, Craiova, 1994.
Gheorghiu 1949 – V. Gheorghiu, La vingt-cinquieme heure, trad. M. Saint-
Come, Paris, 1949.
Gheorghiu 1960 – V. Gheorghiu, Le sceau de l'infamie (Journal intime), în
V. Gheorghiu, La cravache, Paris, 1960, p. 219-237.
Gheorghiu 2002 – V. Gheorghiu, Ispita libertăŃii – memorii II, trad.
S. Mihăiescu-Cîrsteanu, Bucureşti, 2002.
Gheorghiu 2004 – V. Gheorghiu, Ora 25, trad. E. Lăsconi, Bucureşti, 2004.
Gheorghiu 2010 – V. Gheorghiu, Omul care călătorea singur, trad.
G. Ciocioi, Bucureşti, 2010.
Hadam 1996 – A. Hadam, Harmonies et conflicts de valeurs chez

Constant Virgil Gheorghiu, Bucureşti, 1996.
IliuŃă 2013 – G. IliuŃă, Drama identităŃii în opera lui Constantin Virgil
Gheorghiu, Bucureşti, 2013.
Laignel-Lavastine – A. Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco. L'oubli du
2002 fascisme: trois intellectuels roumains dans la tourmente
du siècle, Paris, 2002.
Lundberg 1950 – C. I. Lundberg, Review – The twenty-fifth hour, în Manas,
III, 31, 1950, p. 5-7.
Morariu 2016a – I. M. Morariu, Elemente ale spiritualităŃii ortodoxe în
opera literară a lui Virgil Gheorghiu, în Symposium,
XXIII, 2016, p. 63-73.
Morariu 2016b – I. M. Morariu, Însemnările de război şi importanŃa lor
pentru Constantin Virgil Gheorghiu, în AA, II, 2, 2016, p.
712-721.
Morariu 2016c – I. M. Morariu, Opera lui Virgil Gheorghiu, între literatură
şi autobiografie, în ACSPA, III, 2016, p. 263-271.
Morariu 2017 – I. M. Morariu, Conflictul dintre Virgil Gheorghiu şi
Monica Lovinescu, reflectat în scrierile lui Mircea Eliade
şi Neagu Djuvara, în vol. coord. D. Sinaci, E. Arbonie,
AdministraŃie românească arădeană – studii şi comunicări
din Banat-Crişana, vol. XII, Arad, 2017, p. 575-585.
Morariu, Josan 2016 – I. M. Morariu, Ş. Josan, Elements of spiritual
autobiography in the literary works of Virgil Gheorghiu,
în RST, V, 11, 2016, p. 83-88.
łurcanu 2009 – F. łurcanu, Un moment roumain a Paris, în vol. ed.
M. NeamŃu, B. Tătaru-Cazaban, Memory, Humanity and
Meaning. Selected Essays in Honor of Andrei Pleşu’s
Sixtieth Anniversary offered by New Europe College
alumni & friends, Bucharest, 2009, p. 515-530.
The Man Behind the 25th Hour. Constantin Virgil Gheorghiu in the Securitate Files
Abstract
In this research, based on the documents provided by the National Council for
the Study of Securitate Archives (CNSAS), but also on many other information from
sources like diaries (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, or Neagu Djuvara ones), Mircea
Eliade's correspondence, documents from personal archive of Thierry Gillyboeuf, the
legatee of Virgil Gheorghiu, studies and articles (dedicated specially to Gheorghiu's
literary work, his life and activity, Monica Lovinescu's biography and activity as
translator, radio reporter or writer, or to the interwar literature and s.o.), the author
presents the way how the image of Virgil Gheorghiu is reflected in the documents of the
Securitate Archives (in a few dossiers from External Securitate Service, that contain the
surveillance reports about the aforementioned writer, information about his life, his
relationships with other members of Romanian exile from Paris, other important
Romanian or foreign personalities and s.o.), but also information about his most
important book (which was, soon after its publication from 1948, at Plon Press from
Paris, translated in 33 languages and later, screened with Anthony Queens as a principal
character, in 1967, at almost two decades after the first edition published in France in
Feux Croises collection).
Important writer of the Romanian exile from France, author of the known book
25th Hour, translated, as we have already mentioned, in many languages and screened,
but also of books like The second chance, The Cravache, From the 25th hour to the hour
of eternity, God receives only in the Sundays, The skin coat, The great exterminator or
Why did they have told me Virgil, where he denounces the horrors of communist regime
from Romania (but also some abuses of the Nazis one), Gheorghiu was also a
controversial personality. His conflict with Monica Lovinescu (that has accused him for
not paying their translation rights and, because he refused to accept their accusations
and have lost a process, determined Virgil Ierunca, her husband, to start to discredit
him, by translating some parts of his younger works like The banks of the Dniester are
burning and I fought in Crimeea, written during the Second World War, where he
speaks about legionaries, Nazi soldiers and Jewish people, and presenting him as a
sympathizer of the first two categories), transformed him into an isolated Romanian
personality of the exile. This is the reason why, now, he is not enough investigated by
the contemporary researchers, and important aspects of his biography must be
rediscovered, and the reason of this research.
ISTORIA CULTURII
STUDII ŞI ARTICOLE
BIBLIOTECA COLEGIULUI SFÂNTUL SAVA DIN BUCUREŞTI.
ÎNCERCARE DE RECONSTITUIRE, ISTORIE ŞI EX-LIBRIS
LĂCRĂMIOARA MANEA
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea
lacramanea@yahoo.com
Cuvinte cheie: Academia domnească de la mănăstirea Sfântul Sava, Colegiul Sfântul

Sava, biblioteca Colegiului Sfântul Sava, tipografia Colegiului Sfântul Sava, ştampila
ex-libris, carte românească veche
Keywords: Princely Academy from Saint Sava monastery, Saint Sava College, The
Library of Saint Sava College, The Tipography of Saint Sava College, ex-libris stamp,
old Romanian book
Istoria şcolii şi vechea bibliotecă ale actualului Colegiu NaŃional „Sfântul

Sava” din Bucureşti îşi au începuturile în vremea lui Constantin Brâncoveanu, care la
sfârşitul secolului al XVII-lea a fondat Academia domnească de la mănăstirea Sfântul
Sava, un focar de cultură de mare importanŃă pentru łările Române şi sud-estul
european. În colecŃiile Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea
se păstrează 38 de titluri în 45 de exemplare, cele mai multe cărŃi româneşti din diferite
domenii imprimate după anul 1830, intrate prin transfer de la Biblioteca Academiei
Române în anul 1978, provenind din biblioteca veche a Colegiului Sf. Sava. Trei dintre
titluri sunt cărŃi româneşti vechi imprimate în anii 1795, 1805 şi 1829, iar patru au
văzut lumina tiparului chiar în „Tipografia Colegiului Sf. Sava”, în intervalul
1839-1849. Exemplarele tulcene au aparŃinut Bibliotecii Centrale din Bucureşti, care
s-a înfiinŃat la 1864 pentru Universitate prin reorganizarea fondului academic al
Colegiului Sf. Sava. În 1901 Biblioteca Centrală s-a desfiinŃat şi colecŃiile sale au intrat
în patrimoniul Bibliotecii Academiei.
Preliminarii
De-a lungul timpului bibliotecile, indiferent de felul lor, au fost o sursă de
mândrie şi un semn al puterii. Aşa au apărut şi ex-librisurile pe cărŃi, aplicate sub formă
de autograf, sigiliu, ştampilă, supralibros, timbru sec sau de etichetă gravată, având
menirea de a oglindi personalitatea, aspiraŃiile sau preocupările posesorului. În cazul
bibliotecilor instituŃionale, ex-librisul cuprinde adesea numele deŃinătorului alături de
compoziŃii heraldice simple. Pe de altă parte, aceste mărci de proprietate aplicate pe
foile de titlu ori în interiorul cărŃilor ne ajută în prezent la reconstituirea marilor
biblioteci publice sau particulare, la completarea istoriei unor instituŃii prestigioase de
cultură şi învăŃământ precum Colegiul NaŃional „Sfântul Sava” din Bucureşti.
Înainte de apariŃia tiparului, manuscrisele valoroase aveau pictată pe copertă
heraldica familiei, pentru a fi prevenit furtul. Extinderea şi multiplicarea cărŃilor prin
tipărire au dus la realizarea gravurilor în lemn şi în metal de către artiştii-gravori, ca
urmare a solicitării proprietarilor cărŃilor. Pentru spaŃiul românesc amintim ex-librisul
regelui Matei Corvin folosit în a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe cel al
doctorului Calimachi care l-a îngrijit pe domnitorul Constantin Brâncoveanu şi, pentru
secolul al XVIII-lea, ex-librisul familiei Brukenthal realizat în 1728. Dacă ne referim la
386 Biblioteca Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti
spaŃiul european, Germania a fost locul în care au apărut primele ex-librisuri heraldice,
în jurul anului 1470, executate de către Hildebrand Brandenburg pentru cărŃile donate
bibliotecii Charterhouse din Buxheim. În perioada următoare, tehnica a excelat datorită
marelui gravor Albert Dürer (1471-1528), ale cărui elegante compoziŃii sunt de o
perfecŃiune estetică greu de egalat. În FranŃa, primele ex-librisuri au apărut prin 1525, în
Anglia pe la 1574, iar în Spania în anul 1588. Majoritatea ex-librisurilor din secolele
XV-XVIII conŃin însemne heraldice deoarece marile familii nobiliare şi ecleziaştii
deŃineau biblioteci importante, heraldica fiind recunoscută cu uşurinŃă în cazul acestora.
Din secolul al XIX-lea noi categorii sociale şi-au permis achiziŃionarea de cărŃi şi astfel
compoziŃiile grafice ale ex-librisurilor s-au diversificat, ceea ce a dus la dezvoltarea
artei gravurii. Elementele heraldice s-au păstrat numai acolo unde se poate vorbi de
continuitatea deŃinătorilor publici sau particulari1.
Date din istoria şcolii şi a bibliotecii Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti
Rădăcinile prestigioasei şcoli din Bucureşti se regăsesc la sfârşitul secolului al
XVII-lea, când, în anul 16942, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a
fondat Academia domnească de la Sfântul Sava, un focar de cultură de mare importanŃă
pentru łările Române şi sud-estul european, iniŃial în clădirile mănăstirii Sfântul Sava
(vestigiile mănăstirii şi ale clădirilor vechii şcoli de la Sfântul Sava se află aproximativ
în zona UniversităŃii de astăzi). În anul 1707, dorind să reorganizeze învăŃământul din
Bucureşti, Constantin Brâncoveanu a apelat la patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara,
care a alcătuit programa şcolară cu materiile ce trebuiau predate pentru studiul
clasicismului grec, al filosofiei şi al ştiinŃelor naturii. Aici se studiau limbile greacă şi
latină, logica, matematica, fizica, astronomia, chimia, istoria şi geografia, retorica,
poezia, metrica, metafizica ş.a., cu predare în limba greacă. După ce a organizat şcoala,
pe la 1709, Hrisant Notara intenŃiona să ridice la Bucureşti, lângă Sf. Sava, o clădire
care să adăpostească o tipografie şi o bibliotecă, făcând totodată şi primele donaŃii
de cărŃi. Din cauza epidemiei de ciumă din vara acelui an, noul local al şcolii de la
Sf. Sava nu s-a putut finaliza, iar construirea clădirii destinată bibliotecii şi tipografiei a
fost amânată3.
Cu mari eforturi, abia în anul 1761 Academia a avut un local propriu în deplină
folosinŃă pentru şcoală. Lucrările au continuat şi în timpul domnitorului Alexandru
Ipsilanti (1774-1782), când a fost construită la mănăstirea Sf. Sava o clădire spaŃioasă
cu săli de clasă, locuinŃă pentru profesori, cu sufragerie, bucătărie şi brutărie4. În 1776,
Alexandru Ipsilanti, prin hrisov domnesc, a preconizat o amplă reorganizare a
învăŃământului în łara Românească precum şi o altă organizare a Academiei domneşti.
S-au îmbunătăŃit în acelaşi timp şi metodele de predare, s-au folosit manuale şi cursuri
traduse ori prelucrate după cele occidentale. ErudiŃii profesori interveneau făcând uneori
completări acolo unde textele nu păreau explicite. Multe din aceste lucrări au văzut
lumina tiparului destul de târziu, ele circulând în epocă netipărite. Prin acelaşi hrisov
Ipsilanti a reorganizat şi biblioteca şcolii pentru uzul elevilor, numind un bibliotecar5.
1
MoŃoc 2010, p. 32-33.
2
Există şi surse sau argumente care susŃin că Academia greacă din Bucureşti s-a înfiinŃat încă din anul
1675, în vremea lui Gheorghe Duca (1673-1679) apud Camariano-Cioran 1971, p. 28-29.
3
Camariano-Cioran 1971, p. 34, 35-36, infra n. 140.
4
Cf. supra, p. 38-39.
5
Cf. supra, p. 44.
Lăcrămioara Manea 387
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în timpul lui Mihail SuŃu, întreaga curte

domnească a fost adusă în spaŃiosul local al Academiei, şcoala fiind mutată la mănăstirea
DomniŃa Bălaşa. Cu acest prilej s-a ordonat inventarierea cărŃilor bibliotecii Academiei
domneşti, restituirea tuturor volumelor împrumutate şi mutarea bibliotecii în localul
mănăstirii Sfântul Gheorghe Vechi. După anul 1803 şcoala a fost mutată la metohul
Măgureanu, ale cărui clădiri satisfăceau într-o oarecare măsură nevoile Academiei6.
Noi măsuri de reorganizare a învăŃământului au fost luate în vremea
domnitorului Ioan Caragea (1812-1819). Şcoala era supravegheată de patru efori,
respectiv boierii Grigore Brâncoveanu, Nestor Craiovescu, postelnicul Constantin
VlahuŃă şi secretarul domnesc Mihail Schinas, care trebuiau să controleze activitatea
profesorilor şi a elevilor în vederea înlăturării vechilor metode. În primăvara anului
1813 s-au Ńinut examene publice, profesorilor şi elevilor evidenŃiaŃi oferindu-li-se
premii în obiecte şi bani. Cu toate acestea, lipsa profesorilor de specialitate a reprezentat
o problemă în acei ani. Directorul Academiei, Constantin Vardalahos, preda deopotrivă
limba greacă, literatura, aritmetica, fizica, geometria şi geografia, datorită lipsei cadrelor
didactice. În anul 1815 pentru angajarea de noi dascăli, bine pregătiŃi, a fost întocmit un
nou buget. În 1816, sub conducerea lui Neofit Ducas, Academia număra 12 profesori şi
aproximativ 400 de elevi veniŃi la Bucureşti din toată regiunea balcanică. De asemenea,
clădirea de lângă biserica Măgureanu, unde funcŃiona şcoala, a fost reparată şi extinsă.
În acelaşi an Caragea, care proiecta alcătuirea unui cod de pravile (Legiuirea lui
Caragea, 1818), a înfiinŃat aici şi o catedră specială de drept, iar primul profesor a fost
juristul român Nestor7.
Se ştie că Academiile domneşti de la Iaşi şi Bucureşti au fost închise la 1821,
odată cu lichidarea regimului fanariot în Principate, dar învăŃământul românesc a
început să se dezvolte treptat anterior acestei date, însumând funcŃiile unor instituŃii
liceale şi chiar ale începuturilor învăŃământului universitar în limba română. Astfel,
primele proiecte de organizare a unui colegiu naŃional datează din decembrie 1817, când
Ioan Caragea a aprobat înfiinŃarea Şcolii naŃionale de la Sfântul Sava. În martie 1818
şcoala şi-a deschis porŃile sub conducerea transilvăneanului Gheorghe Lazăr
(1779-1823), chemat de eforia munteană ca să organizeze noua instituŃie de învăŃământ.
Profesorul Lazăr a alcătuit în anul 1821 primele manuale de matematică, aritmetică şi
trigonometrie în limba română, pentru folosul şcolarilor săi. CâŃiva ani cele două şcoli
au funcŃionat paralel, ştiindu-se că la 1820 Academia greacă s-a organizat în spaŃioasa
mănăstire Sărindar8. MulŃi tineri s-au înscris la şcoala românească, după ce au părăsit
Academia domnească. Printre primii profesori ai şcolii lui Gheorghe Lazăr au fost
preotul Pavel, Eufrosin Poteca9, Ion Heliade-Rădulescu şi Ladislau Erdeli10. Cu
siguranŃă după 1821 vechea bibliotecă păstrată la mănăstirea Sfântul Gheorghe a intrat
în folosinŃa şcolii de la Sf. Sava. Unele exemplare păstrate în colecŃiile muzeului
tulcean, cu ştampila fostei biblioteci a colegiului bucureştean, confirmă această ipoteză.
Mai mult, biblioteca îmbogăŃită cu manuale şi cărŃi a fost reorganizată sistematic.
6
7
8
9
Dimitrie Poteca (1786-1859) a fost elevul Academiei domneşti din Bucureşti, iar în anul 1812 s-a
călugărit sub numele Eufrosin. În străinătate a studiat teologia, filosofia şi istoria. Între anii 1825-1829 a
predat filosofia la şcoala de la Sf. Sava. Prin testament şi-a lăsat averea Colegiului Sf. Sava, în vederea
acordării de burse unor elevi, cf. Predescu 1940, p. 689 şi Camariano-Cioran 1971, p. 213.
10
Predescu 1940, p. 479.
În perioada 1829-1834 generalul Pavel Kiseleff a reorganizat Şcoala naŃională

de la Sf. Sava, introducând studiul limbilor rusă şi franceză. InstituŃia s-a transformat în
Colegiul NaŃional de la Sfântul Sava (1832), structura treptelor de învăŃământ fiind
următoarea: clasele „umanioare” (ciclul gimnazial de 4 ani), clasele de „învăŃături
complementare” (ciclul liceal de 3 ani) şi „cursurile speciale” (ciclul superior de
3 ani)11. Odată cu instituŃia, biblioteca colegiului constituită încă din timpul lui
Constantin Brâncoveanu s-a dezvoltat de asemenea, fiind permanent îmbogăŃită mai
ales prin donaŃii. În anul 1833, prin aplicarea Regulamentului de funcŃionare a
învăŃământului elaborat de cărturarii iluminişti români, biblioteca Colegiului NaŃional
Sf. Sava a primit funcŃii de bibliotecă naŃională a łării Româneşti şi dreptul de depozit
legal al tipăriturilor româneşti12. Astfel, în Monitorul oficial, nr. 1/1833 se stipula:
„Editorul, autorul şi tipograful sunt datori a depune la Secretariatul Statului un exemplar
din cartea ce se va tipări, cinci la biblioteca naŃională de la Sf. Sava din Bucureşti şi
două la biblioteca şcoalei din Craiova”13.
În anul 1836 biblioteca naŃională de la Sf. Sava a fost organizată ca bibliotecă
publică şi a fost deschisă în vara anului 1838, fiind printre primele de acest gen care au
apărut în spaŃiul românesc în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Între bibliotecarii
Colegiului, profesori totodată, s-au numărat erudiŃii August Treboniu Laurian
(1810-1881) şi George Ioanid (1800-1888)14. Biblioteca naŃională de la Sf. Sava a
primit, în 1836, o parte din cărŃile vechii biblioteci a Mitropoliei precum şi tipăriturile
ori manuscrisele aflate la alte mănăstiri din Ńară. Ulterior, Biblioteca Colegiului Sf. Sava
şi-a îmbogăŃit patrimoniul cu donaŃii de la: fostul director al Academiei domneşti Neofit
Duca (1760-1845), căpitanul Ştefan Golescu (1809-1874), juristul şi profesorul
Constantin Brăiloiu (1809-1889), scriitorul Simeon Marcovici (1803-1877) precum şi
de la alte personalităŃi ale culturii româneşti15.
Manualele în limba română, atât de necesare, au fost alcătuite treptat, tipărirea
acestora făcându-se numai după acceptarea prealabilă a manuscriselor de către o
comisie special constituită. Gheorghe Săulescu a tipărit Istoria universală în două
volume, doctorul Jacob Cihac, Istoria naturală la Iaşi („La Institutul Albinei”, 1837)
sau Vasile Popescu-Scriban o Mică geografie a patriei. Manualul alcătuit de profesorul
de la Blaj, Ioan Rus (1811-1843), de altfel singura lucrare a acestuia, Icoana pământului
sau Carte de geografie16, în trei volume, tipărit la Blaj în 1842, a fost utilizat atât în
Transilvania cât şi în şcolile înalte din Principate. Totodată s-au utilizat manuale
occidentale, cu precădere cele franceze17.
Un alt nume, Iosif Genilie (?-1852), primul profesor de geografie şi istorie al
Colegiului Sf. Sava, după 1832 şi-a adus aportul la organizarea corespunzătoare a
instituŃiei şcolare şi a bibliotecii. A fost autor de manuale, bibliograf şi publicist prin
editarea revistei Universu, pe care a tipărit-o la Tipografia Colegiului NaŃional între anii
1845-184818. Între manualele şi lucrările sale menŃionăm: Geografia istorică,
11
https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/05/03/la-pas-prin-bucuresti-colegiul-national-sfantul-
-sava-10-39-16 (Accesat: 23.06.2017).
12
Moldoveanu, Popescu, Tomescu 1970, p. 128.
13
Apud BuluŃă 1996, p. 45-46.
14
DuŃă 1988, p. 165.
15
16
În colecŃiile Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea, se păstrează câte un
exemplar din cele 3 volume (CRM inv. 473-475).
17
Berindei 1991, p. 62.
18
Predescu 1940, p. 346.
astronomică, naturală şi civilă a continentelor în general şi a României în parte,

apărută la Bucureşti în Tipografia lui Eliade, 1835 şi reeditată în 185519; PrinŃipuri de
Geografie sau Începuturi de geografie statistică, politică, fizică şi astronomică
(Tipografia Colegiului NaŃional, 1841)20; Principe de Geografie pentru tinerimea
studioasă (Tipografia Colegiului NaŃional, 1851)21. Ca bibliotecar, Genilie a redactat
primul catalog al bibliotecii Colegiului Sf. Sava, publicat în două volume la tipografia
şcolii: Biblioteca latină şi italiană. Catalog de cărŃile latine şi italiene ce se află în
biblioteca Colegiului NaŃional, tom I, 1846, 420 p.; Biblioteca franŃeză, română,
elenică, grecească, germană, engleză, ungarică, slavonă, ebraică şi turcească. Catalog
de cărŃile franŃeze, […], evreeşti, arabeşti şi turceşti, care se află în biblioteca
Colegiului NaŃional, tom II, 1847, 534 p.22. Din titlurile şi din paginaŃia catalogului
putem aprecia varietatea şi dimensiunea colecŃiilor bibliotecii de la Sf. Sava, fondul
cărŃilor latine şi italiene fiind preponderent.
O serie de manuscrise publicate de academicianul Gabriel Ştrempel, păstrate la
Biblioteca Academiei Române, conŃin cursuri Ńinute la Colegiul Sf. Sava de profesori
precum August Treboniu Laurian şi I. Livaditu: Caiete de şcoală pentru filosofie şi
istoria filosofiei, după cursuri Ńinute la Colegiul Sf. Sava de August Treboniu Laurian;
Caiete de şcoală pentru filosofie (etică şi psihologie), după cursuri Ńinute la Colegiul Sf.
Sava de I. Livaditu23. Ambele caiete i-au aparŃinut lui Iosif Naniescu (1818-1902) şi au
fost întocmite între anii 1840-1847, pe când viitorul mitropolit al Moldovei şi Sucevei a
urmat cursurile Colegiului Sf. Sava. La 10 mai 1901 mitropolitul Iosif Naniescu a dăruit
personal aceste manuscrise Bibliotecii Academiei Române, conform însemnărilor de pe
filele acestora. De altfel, multe dintre cursurile profesorilor sau textele şcolare în
manuscris ale elevilor Colegiului au circulat ajungând în colecŃiile Bibliotecii
Academiei prin donaŃii şi achiziŃii.
O nouă etapă în istoria bibliotecii Colegiului Sf. Sava a survenit în anul 1864
când, la iniŃiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, odată cu înfiinŃarea UniversităŃii
din Bucureşti, majoritatea fondului bibliotecii colegiului a trecut în patrimoniul noii
instituŃii de învăŃământ superior. Biblioteca a fost reorganizată şi a devenit Biblioteca
Centrală din Bucureşti. În anul 1901, Biblioteca Centrală s-a desfiinŃat şi întregul fond
de carte a intrat în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române. De la aceasta din urmă,
prin transfer, au ajuns cărŃile la care vom face referire în colecŃiile instituŃiei tulcene.
O mică parte din vechea bibliotecă a Colegiului, cea care satisfăcea necesităŃile
primelor trepte de învăŃământ, a rămas în patrimoniul Colegiului NaŃional Sf. Sava
din Bucureşti, organizat ulterior ca liceu. Pe la 1880, în programa Liceului „Sfântul
Sava” se studiau discipline precum: româna, latina, greaca, italiana, germana, desenul,
istoria, geografia, matematica, ştiinŃele naturii şi filosofia. Din iunie 1903 s-a instituit
examenul de absolvire conform Regulamentului legii învăŃământului. La insistenŃele
istoricului Nicolae Iorga, şcoala a redevenit Colegiul NaŃional „Sfântul Sava”. Între anii
1952-1992 prestigioasa instituŃie a purtat numele marelui istoric paşoptist, anume Liceul
„Nicolae Bălcescu”24. Din anul 1992 şcoala a revenit la titulatura de Colegiul NaŃional
„Sfântul Sava”.
19
BRM II, nr. 22958-22959, p. 406-407.
20
BRM II, nr. 22968, p. 407.
21
BRM II, nr. 22961, p. 407.
22
BRM II, nr. 22956-22957, p. 406.
23
Ştrempel 1983, nr. 1779-1780, p. 59.
24
Tipografia Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti (1838-1860)

În perioada 1831-1848 Privilegiata Tipografie din Bucureşti sau Tipografia lui
Eliad, cum i se mai spunea, a jucat un rol important în viaŃa tipografică a Bucureştilor
contribuind şi la pregătirea revoluŃiei române. Revenind din exil, în 1859, Ion Heliade-
Rădulescu şi-a redeschis tipografia, care a funcŃionat până la 1865. Însă, monopolul lui
I. Heliade-Rădulescu a expirat la 1837, când au apărut şi alte tipografii: a librarului
Friedrich Walbaum (1837), cumpărată în 1846 de C. A. Rosetti şi Winterhalder, a
serdarului Zaharia Carcalechi (1839), a pitarului Constantin Pencovici (1839), a lui Iosif
Copainig (1844) ş.a.
În acest context, la 1837 Eforia Şcoalelor a hotărât înfiinŃarea Tipografiei proprii
a Colegiului NaŃional Sf. Sava, în vederea imprimării de cărŃi didactice. Astfel, la 1838
a luat fiinŃă prima tipografie laică de stat – Tipografia Colegiului Sf. Sava. Aici au văzut
lumina tiparului şi numeroase lucrări ştiinŃifice sau literare. TiparniŃele au fost
comandate la firma Didot din Paris. În anul 1857, în tipografie lucrau 23 de oameni, sub
conducerea lui Andrei Adamescu (ulterior director al Tipografiei Statului), tatăl
profesorului, scriitorului şi redactorului Gheorghe Adamescu. Pe la 1860 Tipografia
Colegiului Sf. Sava a fost contopită cu Tipografia Mitropoliei Nifon25.
Încercare de reconstituire a bibliotecii Colegiului Sfântul Sava

Am amintit anterior că la Biblioteca Academiei Române, după 1901, a intrat
fondul de carte al Bibliotecii Centrale constituit în mare parte din fosta bibliotecă a
Colegiului Sf. Sava. La rândul ei, vechea bibliotecă a colegiului a preluat şi a îmbogăŃit
preŃioasa bibliotecă a Academiei domneşti de la Sf. Sava. Astfel, cercetătoarea Ariadna
Camariano-Cioran a publicat în monografia sa cu privire la cele două Academii
numeroase manuscrise şi ediŃii greceşti reprezentând cursuri ori manuale didactice din
toate domeniile, utilizate de-a lungul secolelor în instituŃiile amintite, care se păstrează
la Biblioteca Academiei provenind din biblioteca Colegiului Sf. Sava26.
În colecŃiile I.C.E.M. „Gavrilă Simion” Tulcea se păstrează 3 titluri de carte
românească veche în 5 exemplare şi 35 titluri de carte românească modernă în 40 de
exemplare, în total 38 de titluri în 45 de exemplare purtând ştampila ex-libris a vechii
biblioteci a Colegiului Sf. Sava. Patru dintre acestea au apărut în Tipografia Colegiului,
fiind datate în intervalul 1839-1849. De asemenea, toate ediŃiile au văzut lumina
tiparului până la 1864, anul în care mare parte din biblioteca colegiului a trecut în
patrimoniul UniversităŃii nou înfiinŃată. De regulă ştampila «Biblioteka Kolegiului St.
Sava» (Pl. I/1), în tuş negru sau albastru, a fost aplicată pe fiecare exemplar la
începutul, la sfârşitul şi uneori în interiorul cărŃii. Pe unele exemplare apare şi ştampila
Bibliotecii Centrale din Bucureşti, utilizată după 1864 sau cea a Bibliotecii Academiei
aplicată după anul 1901. Volumele au intrat în patrimoniul muzeului tulcean la 1978, în
urma unui transfer de la Biblioteca Academiei Române.
În redarea celor 38 de titluri de la care am pornit demersul nostru, am optat
pentru ordinea lor cronologică. În ceea ce priveşte exemplarele de carte românească
veche, acestea au fost imprimate până la 1830 în greacă, latină şi română, în tipografiile
străine de la Viena şi Buda.
1. Caracaş, Dimitrie, Poemata Medica, Viena: În Tipografia greacă a lui
Georgios Vendotis, 179527. Autorul lucrării, Dimitrie Nicolae Caracaş (1734-1804), a
25
Olteanu 1992, p. 362-363.
26
Camariano-Cioran 1971, passim p. 116-193, infra.
27
BRV II, nr. 592, p. 377; Cota: CRV XVIII 231 II.
studiat filosofia şi teologia la Viena, iar medicina în oraşul Halle. A profesat medicina la
Bucureşti începând cu anul 1784 şi a lăsat o serie de cercetări şi tratate medicale. În
ceea ce priveşte această ediŃie, după foaia de titlu bilingvă urmează dedicaŃia lui
Caracaş, redactată numai în limba greacă, în care acesta laudă calităŃile şi realizările
domnitorului łării Româneşti Alexandru Moruzi. Poemele sunt însoŃite de traducerea
latină în proză. În ultima parte, volumul cuprinde versuri, epigrame şi epistole compuse
pentru unii dintre domnii fanarioŃi, publicate numai în greceşte.
Exemplarul nostru are pe foaia de titlu şi pe ultima pagină ex-librisul vechii
biblioteci a Colegiului Sf. Sava, în ale cărei colecŃii s-a aflat (Pl. I/2)28.
2. Mavrocordat, Alexandru Exaporitul, Phrontismata, Viena: În Tipografia
greacă a lui Georgios Vendotis, 180529. Această lucrare cu conŃinut filosofic a eruditului
Alexandru Mavrocordat Exaporitul (1641-1709), Cugetarea, a fost tipărită în limba
greacă abia în anul 1805 „cu cheltuiala preapiosului şi preaînălŃatului Domn şi
Hegemon a toată Moldovlahia Domnul Domn Alexandru Constantin Moruzi Voievod”,
conform foii de titlu (Pl. I/3). Însă manuscrisul acesteia a circulat printre studenŃi, fiind
folosit ca manual şcolar în Academiile domneşti din Bucureşti şi din Iaşi. Alexandru
Mavrocordat Exaporitul, dragomanul PorŃii din anul 1673, profesor de fizică şi filosofie
la Academia din Constantinopol şi mare orator al Patriarhiei, a scris numeroase cărŃi
didactice şi lucrări cu caracter ştiinŃific, dintre care numai Istoria sfântă a fost
imprimată la Bucureşti postum, în anul 1716, sub patronajul fiului Nicolae Mavrocordat
şi al mitropolitului Antim Ivireanul30. Opera cărturarului a fost cunoscută elevilor
Academiei greceşti, care, mai ales în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au învăŃat
retorica, filosofia şi teologia după cărŃile sale.
Deşi nu este descrisă în BRV, considerăm că Phrontismata (1805) poate fi
inclusă în rândul cărŃilor vechi româneşti dacă apreciem personalitatea lui Alexandru
Mavrocordat şi legăturile sale cu spaŃiul românesc. Lucrarea cuprinde cugetări despre
moralitate şi educaŃie civică, fiind structurată pe două părŃi. Dintre capitole menŃionăm:
„Despre îngăduinŃă”, „Despre linguşire”, „Despre lăcomie”, „Despre ingratitudine”,
„Despre secrete” etc. Exemplarul la care facem referire a făcut parte din biblioteca
Colegiului Sf. Sava, având pe foaia de titlu şi pe pagina 200, la sfârşit, ştampila vechii
biblioteci31.
3. Heineccius, Johann Gottlieb, Filosofia cuvântului şi a năravurilor: adecă
Logica şi Itica elementare, Buda: În Crăiasca Tipografie a UniversităŃii Ungariei,
182932. Trei exemplare ale acestei lucrări se păstrează în colecŃiile tulcene, toate având
ex-librisul bibliotecii de la Sf. Sava33. Manualul renumitului profesor Johann Gottlieb
Heineccius (1681-1741) a fost publicat în limba latină în 1745, sub titlul Elementa
philosophiae rationalis et moralis. În anul 1781, profesorul Ioan Furneos de la Iaşi a
tradus lucrarea din latineşte în greceşte, folosind-o, în manuscris, la cursul său. Marele
ban Grigore Brâncoveanu (1764-1829) a realizat o nouă traducere în limba greacă,
versiune care s-a tipărit la Viena, pe cheltuiala lui, în 180834. De intermediarul grecesc
al lui Grigore Brâncoveanu s-a folosit Eufrosin Poteca, profesor la şcoala de la Sf. Sava,
28
Manea 2013, p. 95-96.
29
Cota: CRV XIX 32 II.
30
BRV I, nr. 176, p. 509-512.
31
Manea 2013, p. 99-101.
32
BRV III, nr. 1420, p. 628-630.
33
Cote: CRV XIX 53-55 III.
34
BRV II, nr. 754, p. 538.
care a făcut această primă traducere a cărŃii în limba română, tipărită la Buda în 182935.
Manualul s-a înscris în seria traducerilor atât de necesare şcolii româneşti deschise la
Sf. Sava în Bucureşti.
Constatăm că aceste volume, odată publicate şi folosite drept manuale în
instituŃiile şcolare, intrau în colecŃiile bibliotecii în unul sau mai multe exemplare.
Primele două cărŃi româneşti amintite, imprimate în anii 1795 şi 1805, au ajuns în
Biblioteca Colegiului Sf. Sava din vechea bibliotecă a Academiei domneşti, preluată
după 1821 de şcoala lui Gheorghe Lazăr. Exemplarele din lucrarea lui Heineccius
(1829) au intrat după imprimare în fondurile bibliotecii colegiului.
În acest context menŃionăm şi una din scrierile lui Ioan Barac (1776-1848),
Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului, tipărită la Bucureşti în 1821, o prelucrare a
autorului după De bello Judaico a lui Josephus Flavius. Exemplarul prezent în colecŃiile
tulcene, achiziŃionat dintr-un anticariat bucureştean în 1981, nu prezintă ştampila
bibliotecii Colegiului Sf. Sava, însă a fost dăruit ca premiu unui elev al colegiului la
sfârşitul anului şcolar 1840-184136. Volumul are pe forzaŃul interior o etichetă tipizată
pentru premierea elevilor Colegiului Sf. Sava, cu pecetea Eforiei Şcoalelor NaŃionale:
ÎmpărŃirea darurilor la sfârşitul anului şcolar 1840-1841 în Colegiul Sf. Sava din
Bucureşti. Premiul al doilea dat lui […] Carp, şcolar în cl. a III-a, pentru a sa silinŃă la
învăŃătură. Pecetea Eforiei Şcoalelor NaŃionale (Pl. I/4).
În ceea ce priveşte cartea românească modernă cu ştampila bibliotecii
Colegiului, 35 de titluri în 40 de exemplare, sunt lucrări imprimate între anii 1831-1859
în centre tipografice precum Bucureşti, Iaşi, Craiova, Viena, Paris şi Buda. Redăm mai
jos lista ediŃiilor în ordine cronologică.
1. Fénelon, François de, Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise; traducere din
franŃuzeşte de Gr. Pleşoianul, vol. 4, [Craiova], 183137 (pe p. 210 ştampila ex-libris);
2. Catihisis sau ÎnvăŃătură în scurt pentru hristianitate, ediŃia a 3-a, Iaşi:
Tipografia Sfintei Mitropolii, 183438 (pe foaia de titlu ştampila Colegiului Sf. Sava şi
ştampila Bibliotecii Academiei – Pl. II/1);
3. Maior, Petru, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, ediŃia a 2-a, Buda:
Cu Tipariul Crăeştei Tipografii a UniversităŃii Ungureşti, 183439 (pe foaia de titlu
ştampila Colegiului Sf. Sava şi ştampila Bibliotecii Academiei – Pl. II/2);
4. Alfieri, Vittorio, Din operile lui Alfieri, tom I: Saul, traduse de C. Aristia,
Bucureşti: Tip. lui Eliad, 1836 [ColecŃie din autorii clasici, nr. 1]40 (pe foaia de titlu şi
pe ultima foaie ştampila ex-libris);
5. Heliade-Rădulescu, Ion, Hristianism la începutul său: Ecstract din cele din
urmă zile ale Pompei; imitaŃie [după Edward Bulwer-Lytton], Bucureşti: În Tipografia
lui Eliad, 183641 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
6. Cihac, Jacob, Istoria naturală, întâia oară în limba românească compusă, Iaşi:
La Institutul Albinei, 183742 (pe foaia 2 ştampila ex-libris);
35
Manea 2013, p. 129-131.
36
Cf. supra, p. 124-125.
37
BRM II, nr. 21084, p. 294; Cota: CR XIX 839.
38
BRM I, nr. 10997, p. 606; Cota: CR XIX 324.
39
BRM III, nr. 33796, p. 158-159; Cota: CR XIX 947.
40
41
BRM II, nr. 20043, p. 233-234; Cota: CR XIX 1047.
42
7. Homer, Iliada, traduse de D. C. Aristia, tom I, Rapsodia II, Bucureşti: În

Tipografia lui Eliad, 1837 [ColecŃie din autorii clasici VII], 2 exemplare43 (pe
p. XXXVII ştampila ex-libris);
8. Homer, Iliada, traduse de D. C. Aristia, tom I, Rapsodiile III-IV, Bucureşti: În
Tipografia lui Eliad, 1837 [ColecŃie din autorii clasici XIX]44 (pe p. 75 ştampila
ex-libris);
9. Le Sage, Alain-René, Istoria lui Gil Blas de Santilan, tradusă în româneşte de
S. Marcovici, tom I, partea I, Cartea 1, Bucureşti: Tip. lui Eliad, 1837 [ColecŃie din
autorii clasici VIII], 2 exemplare45 (pe foile de titlu ştampila ex-libris);
10. Le Sage, Alain-René, Istoria lui Gil Blas de Santilan, tradusă în româneşte
de S. Marcovici, tom I, partea I, Cartea 2, Bucureşti: Tip. lui Eliad, 1837 [ColecŃie din
autorii clasici XVI], 2 exemplare46 (pe foile de titlu ştampila ex-libris);
11. Agatanghel, Ieromonahul, Hrismos adică prorociia a fericitului ieromonah
Agatanghel, ediŃia a 3-a, [Bucureşti], 183847 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
12. Homer, Iliada, traduse de D. C. Aristia, tom I, Rapsodiile V-VI, Bucureşti:
În Tipografia lui Eliad, 1838 [ColecŃie din autorii clasici XX], 2 exemplare48 (pe p. 123
ştampila ex-libris);
13. Campan, Jeanne-Louise-Henriette Genet, Pentru educaŃia copiilor, tradusă
în româneşte de Catinca Ghica, Bucureşti: În Tipografia Colegiului Sf. Sava, 183949 (pe
foaia de titlu ştampila ex-libris);
14. Florian, Jean-Pierre Claris de, Ghiuilom Tel: sau ElveŃiea slobodă, tradusă
de Grigore Negrea, Buzău: Tipografia Sfintei Episcopii, [1839]50 (pe foaia de titlu
ştampila ex-libris);
15. Sporer, Iosef, Meşteşugul moşării pentru învăŃătura moaşelor, Bucureşti: La
Tipografia lui August Ruof, 183951 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
16. Laurian, August Treboniu, Tentamen Criticum in linquae romanae, ediŃie
primă, Viennae: Typis Congregationis Mechitaristarum, 184052 (pe foaia de titlu
ştampila ex-libris – Pl. II/3);
17. Appeltauer, Elemente de algebră, tradusă din latineşte cu oarecare
modificaŃii de P. Poenaru, Directorul Şcoalelor NaŃionale, Bucureşti: În Tipografia
Colegiului Sf. Sava, 184153 (pe foaia de titlu ştampila Colegiului Sf. Sava şi ştampila
Bibliotecii Academiei – Pl. III/1);
18. Brăiloiu, Constantin N., Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan
Ipsilant V. V., Bucureşti: În Tipografia CurŃii a D. Frederic Valbaum, 184154 (pe foaia
de titlu ştampila ex-libris);
19. Pann, Anton, Fabule şi istorioare, cartea a 2-a, ediŃie primă, Bucureşti:
Tipografia Pitarului Constantin Pencovici, 184155 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
43
BRM II, nr. 26655, p. 631; Cote: CR XIX 1411-1412.
44
45
BRM III, nr. 32646, p. 88; Cote: CR XIX 1408-1409.
46
47
48
BRM II, nr. 26655, p. 631; Cote: CR XIX 1410, 1414.
49
50
51
BRM IV, nr. 64363, p. 330; Cota: CR XIX 999.
52
BRM III, nr. 31495, p. 29; Cota: CR XIX 433.
53
54
20. Poenaru, Petru, Vocabular franŃezo-românesc = Vocabulaire français-

valaque, tom II (I - Z), Bucureşti: Tipografia Colegiului Sf. Sava, 184156 (pe foaia de
titlu şi pe p. 836 ştampila Colegiului Sf. Sava, iar pe p. 1 ştampila «Biblioteca Ing.
Th. Slăniceanu» – Pl. III/2); volumul a fost achiziŃionat din anticariat de către muzeul
tulcean;
21. Gavra, Alexandru, Preambulul hronico-istoricesc: o dramă mare mito-
literară […] în 5 acturi, Buda: În Tipografia UniversităŃii Ungureşti, 184457 (pe foaia de
titlu ştampila ex-libris);
22. Jaclot, J., Doppia Scriptură sau Ńinerea catastişelor, partea a 2-a, traducere
din limba franceză de M. Iarcu, Bucureşti: În Tipografia lui Eliade, 184558 (pe foaia de
titlu ştampila ex-libris);
23. Omul povăŃuit de minte, traducere din limba franceză de Petru Lupulov,
Buda: Cu Tiparul Crăeştii Tipografii a UniversităŃii, 184659 (pe foaia de titlu ştampila
ex-libris);
24. Molière, Şcoala femeilor: comedie în 5 acte, tradusă de I. H. Zot, Bucureşti:
Tipografia lui C. A. Rosetti şi Winterhalder, 184760 (pe p. 7 ştampila ex-libris);
25. ColecŃie de ofisuri domneşti = Recueil des communications princières, Iaşi:
Tipografia Institutului Albinei, 184861 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
26. Pop, Ioan D., LecŃii de analiză logică, Bucureşti: Tipografia lui Iosif
Copainig, 1848, 2 exemplare62 (pe foile de titlu ştampila ex-libris);
27. Cuvelier de Trye, Antoine; Leopold, Chandezon, Macaveii sau Luarea
Ierusalimului. Melodramă în 4 acte, tradusă de I. N. Şoimescu, Bucureşti: În Tipografia
Colegiului Sf. Sava, 184963 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
28. Bernardin de Saint-Pierre, Jacques-Henri, Coliba indiană, traducere de
A. Pelimon, Bucureşti: Tipografia lui Iosif Copainig, 185064 (pe f. de titlu ştampila
ex-libris);
29. Mavrodolu, G., Meriana: dramă în 3 acte, Bucureşti: Tipografia lui
C. A. Rosetti şi Winterhalder, 185165 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
30. Sue, Eugène, Chernoc corsarul, tradus de C. C. Băjescu, Bucureşti: În
Tipografia Sf. Mitropolii, 185266 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
31. Alecsandri, Vasile, Doine şi lăcrămioare (1842-1852), ediŃie primă, Paris:
De Soye et Bouchet, Imprimeurs, 185367 (pe foaia de titlu ştampila Colegiului Sf. Sava
şi ştampila Bibliotecii Academiei, iar pe p. 1 ştampila «Biblioteca Centrală Bucureşti»);
32. Sand, Georges, Lelia, vol. I, traducere de Nicolae Nennovici, Bucureşti:
Imprimeria Sf. Mitropolii, 185368 (pe foaia de titlu ştampila ex-libris);
55
56
BRM III, nr. 46085a, p. 895; Cota: CR XIX 963.
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
33. Dumitrescu-Movileanu, Ioan, Radu Calomfirescu: dramă vodevilă în 4 acte,

ediŃie primă, Iaşi: Tipografia Buciumului Român, 185469 (pe foaia de titlu ştampila
ex-libris);
34. Sue, Eugène, Arthur. Jurnalul unui necunoscut, vol. 2, traducere de
D. Teulescu, Bucureşti: Imprimeria lui Ferdinand Om, 185470 (pe foaia de titlu ştampila
ex-libris);
35. Tărtăşescu, T., Răspuns la provocarea ce mi-a făcut D. C. Văleanu prin
Curierul Principatelor Unite, Bucureşti: Tipografia Jurnalului NaŃional, 185971 (pe
foaia de titlu ştampila ex-libris).
Se constată că volumele sunt din diferite domenii: literatură clasică şi modernă,
lexic, istorie, matematică, drept, medicină, logică, religie etc., necesare procesului de
învăŃământ şi de educaŃie. Patru dintre aceste ediŃii au văzut lumina tiparului în
Tipografia Colegiului Sf. Sava, fiind datate în intervalul 1839-1849: Pentru educaŃia
copiilor de Jeanne-Louise Campan, Elemente de algebră de Appeltauer, Vocabularul
franŃezo-românesc al lui Petru Poenaru, directorul Şcolilor NaŃionale, lucrat împreună
cu Florian Aaron (1805-1887) şi George Hill (1805-1868), ambii profesori ai Colegiului
Sf. Sava şi o operă dramatică scrisă de Cuvelier şi Leopold, Macaveii sau Luarea
Ierusalimului în traducerea lui I. N. Şoimescu. De asemenea, menŃionăm că cinci titluri
se păstrează în dublu exemplar, purtând ştampila vechii biblioteci a Colegiului Sf. Sava
şi anume opere din colecŃia autorilor clasici Homer şi Alain-René Le Sage precum şi
manualul de logică al lui Ioan D. Pop editat în anul 1848.
Cu siguranŃă în timp, prin numeroase donaŃii şi achiziŃii, biblioteca colegiului a
numărat câteva zeci de mii de exemplare de cărŃi, manuscrise şi periodice.
Ştampila ex-libris a Colegiului Sfântul Sava

Acestei forme de ex-libris i se mai poate spune şi tip de ex-libris instituŃional de
sine stătător. Ca formă grafică, ex-librisul include un material compozit heraldic.
Ştampila vechii biblioteci a Colegiului Sfântul Sava are elementul simbolic al acvilei
sau vulturul din stema łării Româneşti, reprezentat într-un mod emblematic, pentru a
reda însăşi menirea instituŃiei. Vulturul cu aripile desfăcute şi coroana pe cap, având
privirea orientată spre dreapta, ar putea fi interpretat ca simbol al nobleŃei şi spiritului
ori ca simbol al curajului şi zborului spre înălŃimi72.
Ştampila «Biblioteka Kolegiului St. Sava» nu este datată, aşadar nu ştim cu
exactitate de când a început să fie aplicată pe cărŃi. Presupunem că în jurul anului 1836,
când biblioteca din cadrul colegiului a devenit bibliotecă publică naŃională. Forma
ştampilei este rotundă, uşor turtită.
În final putem afirma că astfel de semnalări şi de cercetări ale ex-librisurilor
conduc la reconstituirea, fie şi numai în mică parte, a vechilor biblioteci ale unor
instituŃii de învăŃământ prestigioase, a căror istorie se pierde în negura vremurilor dar
care, în evoluŃia lor, au punctat ele însele evoluŃia învăŃământului, a bibliotecilor
româneşti şi a culturii naŃionale totodată.
69
70
71
72
Cernovodeanu 1977, p. 52-53.
Bibliografie
Berindei 1991 – D. Berindei, Manualele şcolare la români (1750-1850), în

vol. Românii şi Europa. Istorie, societate, cultură. I
(secolele XVIII-XIX), vol. I, Bucureşti, 1991, p. 55-64.
BRV – I. Bianu, N. Hodoş, D. Simonescu, Bibliografia
românească veche (1508-1830), Bucureşti, 1903-1944.
BRM – Bibliografia românească modernă (1831-1918), Bucureşti,
1984-1996.
BuluŃă 1996 – G. BuluŃă, Scurtă istorie a editurii româneşti, Bucureşti,
1996.
Camariano-Cioran – A. Camariano-Cioran, Academiile Domneşti din Bucureşti
1971 şi Iaşi, Bucureşti, 1971.
Cernovodeanu 1977 – D. Cernovodeanu, ŞtiinŃa şi arta heraldică în România,
Bucureşti, 1977.
DuŃă 1988 – V. DuŃă, Călătorie în lumea scrierii şi tiparului, Bucureşti,
1988.
Manea 2013 – L. Manea, CirculaŃia cărŃii vechi româneşti (manuscrisă şi
tipărită) în spaŃiul nord-dobrogean, Brăila, 2013.
Moldoveanu, – V. Moldoveanu, G. Popescu, M. Tomescu, Ghidul
Popescu, Tomescu bibliotecilor din România, Bucureşti, 1970.
1970
MoŃoc 2010 – R. MoŃoc, Ex-libris, în RBNR, 2, 2010, p. 29-40.
Olteanu 1992 – V. Olteanu, Din istoria şi arta cărŃii. Lexicon, Bucureşti,
1992.
Predescu 1940 – L. Predescu, Enciclopedia Cugetarea. Material românesc:
oameni şi înfăptuiri, Bucureşti, 1940.
Ştrempel 1983 – G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti B.A.R.,
vol. II, Bucureşti, 1983.
3 4
Pl. I. CărŃi româneşti vechi cu ştampila ex-libris (Foto: G. Dincu). 1. Ştampila ex-libris
«Biblioteka Kolegiului St. Sava»; 2. Dimitrie Caracaş, Poemata Medica, Viena, 1795 - Foaia de
titlu cu ştampila; 3. Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Phrontismata, Viena, 1805 - Foaia de
titlu cu ştampila; 4. Eticheta tipizată pentru premierea elevilor de la Colegiul Sfântul Sava,
1840-1841
2 3
Pl. II. CărŃi româneşti moderne cu ştampila ex-libris (Foto: G. Dincu). 1. Catihisis, ediŃia a 3-a,
Iaşi, 1834 - Foaia de titlu cu ştampile; 2. Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în
Dachia, Buda, 1834 - Foaia de titlu cu ştampile; 3. August T. Laurian, Tentamen Criticum in
linquae romanae, Viennae, 1840 - Foaia de titlu cu ştampila
Pl. III. CărŃi din Tipografia Colegiului Sf. Sava cu ştampila ex-libris (Foto: G. Dincu).
1. Appeltauer, Elemente de algebră, Bucureşti, 1841 - Foaia de titlu cu ştampile. 2. Petru
Poenaru, Vocabular franŃezo-românesc = Vocabulaire français-valaque, tom II, Bucureşti,
1841 - Foaia de titlu cu ştampila
The Library of Saint Sava College from Bucharest. Attempt of

Reconstitution, History and Ex-Libris
Abstract
The National College Saint Sava from Bucharest and the old library have their
origins during the rule of Constantin Brâncoveanu, who founded the Princely Academy
from Saint Sava monastery at the end of the 17th century, a major cultural centre for the
Romanian countries and the south-east of Europe. Besides, in 1818, with the approval
of the ruler Ioan Caragea, was opened the National School from Saint Sava lead by the
Transylvanian Gheorghe Lazăr. After 1821, the year when the Greek Academy was
closed, the library remained in the use of Romanian school, which, on 1832, became
The National College Saint Sava. In 1838 the College’s library turned into a public one.
Little by little, with numerous donations and acquisitions, the library of the Saint Sava
College counted some ten of thousands books, manuscripts and journals. Lots of them
were courses or school books from all domains, published and unpublished, used in the
mentioned institutions over the centuries. A series of editions and manuscripts were
published by researchers as Ariadna Camariano-Cioran and the academician Gabriel
Ştrempel. Between 1838-1860 the school had also personal typography, in order to print
school books.
In the collections of The Eco-Museal Research Institute „Gavrilă Simion” of
Tulcea are kept 38 titles in 45 copies, most of the Romanian books from different
domains printed after 1830, entered by transfer from The Romanian Academy Library
in 1978. All of them have the ex-libris stamp «Biblioteka Kolegiului St. Sava»,
therefore proceed from the school’s old library (Pl. I-III). Three of them are old
Romanian books printed in 1795, 1805, 1829 and four of them were even printed in The
College’s typography. The old Romanian books are: Dimitrie Caracaş, Poemata
Medica, Vienna, 1795; Alexandru Mavrocordat Exaporitul, Phrontismata, Vienna,
1805; Johann Gottlieb Heineccius, Elements of philosophy, logics and ethics, Buda,
1829. The paper with philosophical content of the erudite Alexandru Mavrocordat
Exaporitul (1641-1709) was printed in Greek hardly in 1805, but the manuscript
circulated as a school book among the students of the Princely Academy from
Bucharest and Iasy. The book of the famous teacher J.G. Heineccius (1681-1741)
applied for the series of translation so necessary for the Romanian school opened at
Saint Sava in Bucharest. Among the Modern Romanian books with ex-libris stamp,
printed in 1831-1859 in typographies as Bucharest, Iasy, Craiova, Vienna, Paris and
Buda, we mention Catechism (Iasy) and Petru Maior, The history of the beginning of
Romanian people in Dacia (Buda), both printed in 1834. The books are from different
domains, necessary for the process of learning and education.
The books from Tulcea belonged to The Central Library from Bucharest, which
was set up in 1864 for The University through the reorganization of Saint Sava
College’s academicals fund. In 1901 The Central Library abolished and its collections
entered in the patrimony of The Academy Library. The attendant illustrative material
contains title pages of the books from the Tulcea museum’s collection, with the stamp
of the College’s old library or with The Romanian Academy Library’s stamp applied
after 1901.
Pl. I. Old Romanian books with ex-libris stamp (Photo: G. Dincu). 1. The ex-libris
stamp «The Library of Saint Sava College». 2. Dimitrie Caracaş, Poemata Medica,
Vienna, 1795 - Title page with stamp. 3. Alexandru Mavrocordat Exaporitul,
Phrontismata, Vienna, 1805 - Title page with stamp. 4. Typified label for the students
awarding of prizes from Saint Sava College, 1840-1841
Pl. II. Modern Romanian books with ex-libris stamp (Photo: G. Dincu). 1. Catechism,
Iasy, 1834 - Title page with stamps. 2. Petru Maior, The history of the beggining of
Romanian people in Dacia, Buda, 1834 - Title page with stamps. 3. August Treboniu
Laurian, Tentamen Criticum in linquae romanae, Vienna, 1840 - Title page with stamp
Pl. III. Books from the Tipography of Saint Sava College with ex-libris stamp (Photo:
G. Dincu). 1. Appeltauer, Algebra elements, Bucharest, 1841. 2. Petru Poenaru, French-
Romanian Vocabulary, tom II, Bucharest, 1841
EVOLUłII FUNCłIONALE CU PRIVIRE LA CUNOAŞTEREA
ISTORIEI BIBLIOTECILOR PENTRU POPOR
DIN DESPĂRłĂMÂNTUL ALBA IULIA AL ASTREI ÎNTRE
ANII 1887-1946
DRAGOŞ CURELEA
Liceul Tehnologic „Avram Iancu” Sibiu,
Şcoala Gimnazială „Radu Selejan” Sibiu,
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,
C.R.I.F.S.T., Braşov
c_drg@yahoo.com
Cuvinte cheie: biblioteci pentru popor, conştiinŃă naŃională, emancipare socială,

evoluŃii funcŃionale, despărŃământ al Astrei
Keywords: Libraries for the people, national consciousness, social emancipation,
functional developments, Partitions of Astra
Bibliotecile pentru popor, forme specifice de manifestare cultural-educaŃională

au avut, din perspectiva Comitetului central al AsociaŃiunii, ca destinaŃie, Ńărănimea
românească din Transilvania. Bibliotecile pentru popor, activitate culturală majoră în
vederea emancipării naŃiunii române prin cultură au apărut în ultimile trei decenii ale
secolului al XIX-lea. Evident, toate aceste instrumente – bibliotecile pentru popor –, au
făcut parte integrantă din politica culturală a AsociaŃiunii, prin intermeiul cărora forul
„intelighenŃei româneşti” din Transilvania şi-a pus în aplicare programul său:
construcŃia naŃiunii române prin cultură. Strâns legate de ştiinŃa de carte, bibliotecile
pentru popor urmau să fie vizitate de publicul cititor, iar cărŃile, volumele, broşurile,
calendarele, să poată fi accesibile unui număr cât mai mare şi mai divers de cititori.
În Europa statelor naŃionale, înfiinŃarea bibliotecilor a reprezentat rezultatul
unui program statal vast, oficial, prin care statele respective au urmărit emanciparea
socială şi naŃională. Programele specifice desfăşurate în Europa naŃiunilor în
construcŃie şi afirmare vor avea drept finalitate înfiinŃarea reŃelelor de biblioteci
publice pentru popor. ÎnfiinŃarea acestor instrumente specifice unei politici culturale de
succes şi cu impact în rândul maselor, bibliotecile pentru popor, este un demers
demonstrat şi de interesul pe care redacŃia revistei Transilvania, – oficiosul AsociaŃiunii
Transilvane – a exprimat public politica culturală a Comitetului central al AsociaŃiunii.
Proiecte pe care AsociaŃiunea le-a mediatizat încă din anul 1870. La acea dată,
Transilvania, aducea la cunoştinŃa cititorilor săi importanŃa bibliotecii pentru popor ca
vector cultural şi formator de conştiinŃă naŃională şi comportament social-civic la
românii transilvăneni.
Bibliotecile pentru popor au avut în accepŃiunea AsociaŃiunii, ca destinaŃie clasa

Ńărănimii româneşti din Transilvania, dar nu numai. În Europa înfiinŃarea bibliotecilor, a
reprezentat rezultatul unui demers oficial care a urmărit emanciparea prin cultură a
mediului rural1. Remarcăm că în Vechiul Regat al României, primele activităŃi
1
Moga 2003, p. 404.
404 Istoria Bibliotecilor pentru popor din DespărŃământul Alba Iulia al Astrei
specifice, vizând înfiinŃarea bibliotecilor pentru popor au fost legate de personalitatea

ministrului Spiru Haret, care încă din cursul anului 1898 le considera oportune şi extrem
de necesare. În proiectul lui Haret, întâlnim ideea că statul român avea obligaŃia,
deopotrivă morală şi legală, să doteze şcolile rurale cu biblioteci, care erau deschise, atât
pentru tinerii elevi, cât şi pentru adulŃii cunoscători de carte din comunităŃile
respective2.
În situaŃia în care se afla Transilvania, provincie în cadrul imperiului austro-
ungar, evident statul maghiar nu s-a preocupat în mod deschis de înfiinŃarea unor
biblioteci rurale, în special pentru comunităŃile româneşti3. În atare condiŃii a existat loc
şi libertate de acŃiune, iniŃiativei private. Iar AsociaŃiunea, alături de Biserică, a activat
în acest sens fiind preocupată de înfiinŃarea bibliotecilor poporale într-un număr cât mai
mare, la nivelul tuturor despărŃămintelor şi agenturilor Ńinutale4 din Transilvania. O altă
direcŃie de activitate a reprezentat-o înfiinŃarea Bibliotecii centrale a AsociaŃiunii, cea
care şi-a avut sediul la Sibiu, între anii 1861-19505.
Faptul înfiinŃării acestor instrumente specifice unei politici culturale de succes şi
cu impact, bibliotecile pentru popor, este demonstrat şi de interesul pe care redacŃia
revistei Transilvania, exprimând punctul de vedere al Comitetului central al
AsociaŃiunii, îl mediatiza în anul 1870. La acea dată, oficiosul AsociaŃiunii aducea la
cunoştinŃa cititorilor săi, despre importanŃa bibliotecii ca factor cultural şi formator de
conştiinŃă naŃională şi comportament social. Transilvania a prezetat în paginile sale
importantele biblioteci care existau în Austro-Ungaria, dar şi în alte state europene,
precum: Belgia, FranŃa, Italia, Rusia şi Marea Britanie. A fost pusă în evidenŃă
înzestrarea acestora, numărul de cărŃi care era raportat per locuitor, respectiv
semnificaŃia acestor publicaŃii în procesul oficial de instruire şi educare, în emanciparea
socială şi mai ales, în formarea unei conştiinŃe naŃionale6. În numărul 10/1873, revista
Transilvania informa proprii cititori despre „Bibliotecile monastirilor secularizate din
Roma”, pentru ca, în anul următor, să amintească în mod admirativ, despre faptul că
Societatea academică „România Jună” din Viena, inaugurase propriul cabinet de lectură.
Aceeaşi societate manifesta în epocă, un interes crescut pentru înfiinŃarea propriei
biblioteci, apelând în acest sens, la autorii români, să trimită, fiecare, câte un exemplar,
pentru îmbogăŃirea fondului de carte7. Aceeaşi publicaŃie a AsociaŃiunii aprecia
cercetările lui Grigore G. Tocilescu în bibliotecile din Rusia, acesta fiind trimis al
Academiei Române. În anul 1874, redacŃia revistei Transilvania, aprecia o adresă a
„SocietăŃii de lectură a femeilor române” din Turda, prin care era solicitat sprijinul
necesar formării unui fond suficient de carte, care să corespundă scopului acestei
societăŃi, şi anume lectura. În treacăt, facem menŃiunea potrivit căreia societatea aceasta
de lectură a femeilor române din Turda, dispunea de o bibliotecă, înfiinŃată prin
cumpărarea şi donarea de cărŃi. Biblioteca, – îşi informa oficiosul AsociaŃiunii cititorii –
era deservită de un bibliotecar angajat. Biblioteca efectua împrumuturi de cărŃi, pentru
cititori, pe o perioadă care mergea până la patru săptămâni, în funcŃie de domiciliul celui
2
BucuŃa 1936, p. 33-34; Itu 1981, p. 52-54.
3
Popa 2013, p. 65, 505.
4
Agenturi Ńinutale, au fost numite mai târziu (1880) comunale. Au reprezentat formele cele mai
apropiate în relaŃia culturală dar şi socială cu românii din despărŃămintele AsociaŃiunii. După Unirea din
1918, dar mai ales după reformarea instituŃiei, prin Statutele şi Regulamentele din 1920 şi 1925 s-a
introdus cercul cultural ca diviziune administrativă a despărŃământului.
5
Moga 2003, p. 404; Borş 2011a, p. 39-42; Borş 2011b, p. 161-164.
6
Transilvania, III, nr. 5, 1870, p. 62.
7
Transilvania, VII, nr. 7, 1874, p. 88.
Dragoş Curelea 405
care solicita cărŃile. Interesant de relevat şi faptul că, nerespectarea termenelor, era
amendată de bibliotecă, conform statutului său, cu un creiŃar pe zi, în funcŃie de numărul
zilelor de întârziere8.
La început, bibliotecile poporale nu au fost dotate cu un fond mare de carte. Nu
pentru că nu s-ar fi dorit aceasta, însă resursele statale în Vechiul Regat sau cele
particulare, în cazul Transilvaniei, nu erau foarte vaste, astfel încât biblioteca din
comunitatea locală nu a fost văzută câtuşi de puŃin ca un depozit de carte. Era nevoie
doar de un fond de carte care efectiv să fie citit, parcurs, înŃeles. În consecinŃă, trebuie
să acceptăm faptul că sporirea cu un număr suplimentar de cărŃi, se făcea numai în
condiŃiile în care apăreau cereri suplimentare în acest sens iar în mod firesc fondul local
de carte nu mai era unul suficient pentru cititori9.
AsociaŃiunea Transilvană în preocuparea căreia intrau printre alte preocupări
dezvoltarea şi cultivarea gustului pentru lectură, dar şi alte manifestări creatoare în
domeniul ştiinŃelor şi artelor, de exemplu educarea pentru curăŃenie sau expoziŃiile, a
urmărit cu deosebire înfiinŃarea unei reŃele de biblioteci proprii, care să aibe drept scop,
păstrarea la dispoziŃia cititorilor, a unui fond de carte sau publicaŃii periodice,
înscriindu-se pe această cale pe linia educaŃiei poporului prin intermediul unor mijloace
culturale începută în lumea slavă de Matica sârbă, iar apoi de celelalte matice cu
precădere de cele slovacă şi cehă10. Comitetul central aprecia în 1875 iniŃiativa lui Iosif
Vulcan, care a editat o foaie lunară denumită Şeherezada, în scopul declarat de a
contribui „la deşteptarea şi luminarea poporului”11. În acelaşi an, evidenŃia redacŃia
revistei Transilvania, constituită la GalaŃi, în România, prima societate care viza
încurajarea şi susŃinerea artelor şi ştiinŃelor, respectiv, a artiştilor şi oamenilor de ştiinŃă,
care şi-a propus încă de la început, aşa cum rezultă şi din programul său inaugural, să
„doteze publicul român cu scrieri utile şi instructive”. Evident, se avea în vedere
realizarea acestui demers de o parte, dar şi de cealaltă a MunŃilor CarpaŃi12.
La un deceniu de la înfiinŃarea sa, AsociaŃiunea, preconiza în cadrul adunărilor
de la Poiana [Sibiului], în DespărŃământul Miercurea [Sibiului] în 11 iunie 1877, ca
mijloace ale dezvoltării economice şi culturale, înfiinŃarea „bibliotecilor poporale pentru
români”13. Ca urmare a înfiinŃării Bibliotecii centrale a AsociaŃiunii în Sibiu, au rezultat
preocupări ulterioare care au avut ca efect, constituirea unei impresionante reŃele de
biblioteci pentru popor sub îndrumarea AsociaŃiunii, în toate despărŃămintele din
Transilvania14. Din 22 februarie 1882, George Şerbu din Sibiu, aducea la cunoştinŃa
Comitetului central că este necesar ca bibliotecile săteşti să fie conduse de învăŃători iar
în 1890, sibianul George Popa, a evidenŃiat necesitatea dotării bibliotecilor pentru popor
cu cele mai importante volume, şi cu cele mai noi ediŃii din domeniul publicisticii15. În
fond, biblioteca poporală a implicat la acea dată necesitatea unei atente şi judicioase
selecŃii, a cărŃilor, publicaŃiilor, foilor periodice, sub aspectul accesibilităŃii mesajului,
respectiv, al frumuseŃii limbajului folosit din perspectivă etică, religioasă, morală,
culturală şi naŃională. În viziunea pedagogilor acelei perioade, existau „cărŃi bune şi
8
Transilvania, VII, nr. 23, 1874, p. 290-291.
9
Borş 2011a, p. 50; Moga 2003, p. 404.
10
Stajić, Seton-Watson 1928, p. 594-595; Stokes 1975, p. 80; Price 1975, p. 259-264. Mai recent vezi
sinteza Milisavac 1987, p. 1000-1001; Mureşan 2011, p. 17.
11
Transilvania, VIII, nr. 3, 1875, p. 35-36.
12
Spre înaintarea 1875, p. 85-86.
13
Şerbu 1883, p. 102-106.
14
Matei 1986, p. 229; Borş 2011a, p. 65.
15
Popa 1890, p. 9-13, 33-42; Matei 1986, p. 229.
cărŃi rele pentru popor”, fireşte, acestea din urmă, trebuind a fi înlăturate din biblioteci,
astfel încât, mesajul lor să nu ajungă la mintea şi sufletul Ńăranului român16.
Remarcăm că o bibliotecă pentru popor nu a depăşit la înfiinŃarea sa 25 de cărŃi,
acestea fiind de uz general şi în mod evident de mici dimensiuni şi cu un număr redus
de pagini. Cifra cărŃilor nu depăşea decât rareori numărul de 50 de cărŃi, situaŃia aceasta
fiind urmărită, uneori mulŃi ani de-a rândul (cel puŃin până la Unirea de la 1918)17. Cele
dintâi biblioteci pentru popor au fost înfiinŃate în acelaşi timp cu primele zece
despărŃăminte ale AsociaŃiunii în Transilvania, mai concret între 1869-1872/1873.
Punem în relief faptul că DespărŃământul Alba Iulia al Astrei, a fost cel de-al optulea
organism teritorial de acest fel constituit de intelighenŃia locală din zona Alba Iuliei
între anii 1869-1870. A se vedea activitatea constitutivă întreprinsă în această direcŃie
de avocatul Nicolae Gaetanu, Axente Sever, şi protopopul ortodox al Albei, Alexandru
Tordăşanu, dar şi de protopopul unit, Augustin Pop18.
Meritul privind înfiinŃarea primei biblioteci pentru popor în DespărŃământul
Alba Iulia al Astrei, îi revine avocatului Rubin PatiŃia, în anul 1887, aflată în clădirea
şcolii confesionale ortodoxe din Alba Iulia19. Această situaŃie a fost adusă la cunoştinŃa
forurilor centrale ale AsociaŃiunii din Sibiu, printr-o adresă oficială datată în 28 aprilie
1887. În baza acestei adrese, avocatul Rubin PatiŃia solicita Comitetului central al
AsociaŃiunii, să trimită pe adresa nou înfiinŃatei biblioteci pentru popor din Alba Iulia,
toate „opurile”, editate până la acea dată20 (adică a operelor, scrierilor AsociaŃiunii şi a
cărŃilor, schiŃelor, broşurilor, realizate de membrii Comitetului Central din Sibiu – n.n.).
Solicitarea oficială ce a fost trimisă AsociaŃiunii în Sibiu de avocatul Rubin PatiŃia a
fost aprobată în cursul şedinŃei Comitetului central în 16 mai 188721. Comitetul
AsociaŃiunii a decis trimiterea pe adresa despărŃământului său din Alba Iulia a revistei
Transilvania pe ultimii trei ani, respectiv, pe anul de gestiune adică 188722. Conform
scrierilor lui Rubin PatiŃia, la puŃin timp după înfiinŃarea sa biblioteca pentru popor din
Alba Iulia, a ajuns să aibe înregistrate un număr însemnat de cărŃi şi publicaŃii, valoarea
acestora fiind de 360 coroane23. În biblioteca pentru popor din Alba Iulia exista în 1887
colecŃia revistei Transilvania, a Convorbirilor literare care apăreau la Iaşi, sub
auspiciile SocietăŃii Junimea, colecŃia periodicului sibian Tribuna şi multe alte cărŃi
alese, printre care şi Familia de la Oradea24.
În anul declanşării demersurilor petiŃionale ale Memorandum-ului (1892) încep
a se manifesta disensiuni evidente la nivelul comitetului de conducere al
DespărŃământului Alba Iulia al Astrei. Conflictul intern va avea în Rubin PatiŃia, avocat,
şi Nicolae Ivan, protopop ortodox de Alba Iulia, principalii protagonişti. În principal,
protopopul ortodox Nicolae Ivan nu agrease semnarea de către PatiŃia a Memorand-ului,
reprezentantul ortodoxiei la Alba Iulia, iar protopopul Ivan s-a asociat la acea dată liniei
16
Moga 2003, p. 405.
17
Transilvania, XLIII, nr. 5, 1912, p. 375-386.
18
Josan 1993, p. 388; Moga 1994, p. 443-444; Curelea 2014, p. 34-59; Curelea, Firu 2016,
p. 198-200.
19
Josan 1972, p. 528.
20
Josan 1993, p. 392.
21
DJSAN, FA, Dosar 66, nr. 9, f. 10; Josan 1993, p. 392.
22
DJSAN, FA, Dosar 295/1887, Procesul verbal al Comitetului AsociaŃunii transilvane pentru
literature română şi cultura poporului român laut în şedinŃa de la 26 mai, stil nou, 1897, semnat de Iacob
Bologa, George BariŃiu, Zaharia Boiu şi Ion Crişan; Transilvania, XVIII, nr. 11-12, 1887, p. 97.
23
Josan 1993, p. 392.
24
MNUAI, FD, inventar vechi nr. 3684, p. 137; Josan 1993, p. 394.
Dragoş Curelea 407
politice moderate promovate de Mitropolitul ortodox de la Sibiu, Miron Roman25.

Facem precizarea că odată ajuns la conducerea protopopiatului ortodox din Alba Iulia,
Nicolae Ivan, reprezentând linia intelectualităŃii religioase din despărŃământ a venit
frecvent în conflict cu avocatul Rubin PatiŃia, exponentul intelectualităŃii laice, între cei
doi manifestându-se divergenŃe de păreri privind viitorul despărŃământului albaiulian,
care datorită crizei interne, stagna. Bun administrator, dovadă faptul că după Unirea din
1918, Nicolae Ivan a fost investit cu cârja Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujlui26 şi
om cu remarcabile calităŃi de organizator, protopopul Ivan, a urmărit în Alba Iulia să-şi
asigure colaboratori de încredere, pe linia orientării sale politice moderate27,
dezaprobând înaintarea Memorandum-ului semnat la Sibiu, în 1892, CurŃii de la
Viena28. În acest fel a urmărit şi a reuşit să obŃină înlocuirea avocatului R. PatiŃia din
funcŃia de jurist al protopopiatului şi de inspector şcolar „mirean” al unităŃii şcolare
confesionale ortodoxe din Alba Iulia. Dovadă a influenŃei sale exercitate la Sibiu,
Nicolae Ivan a obŃinut şi înlocuirea lui PatiŃia din sinodul mirean al Arhiepiscopiei
ortodoxe din Sibiu29. Printre acuzele pe care avocatul PatiŃia le-a adus protopopului Ivan
menŃionăm pe aceea a desfiinŃării şi evacuării cu acordul comitetului parohial ortodox,
din clădirea şcolii confesionale din Alba Iulia, a bibliotecii pentru popor înfiinŃată cu
atâta trudă de PatiŃia în 188730.
Semnificativ din perspectiva cercetării pe care o întreprindem este aspectul,
potrivit căruia după trei ani de activitate, în 1890 biblioteca pentru popor din Alba Iulia,
a încetat să mai existe, datorită diferendelor personale dintre protopopul ortodox
Nicolae Ivan şi avocatul Rubin PatiŃia. Cei care au avut numai de pierdut au fost
românii albaiulieni doritori de carte şi lectură. Comitetul central, dar şi adunarea
generală care s-a desfăşurat în 27-28 august 1899 în Deva, au aprobat „Regulamentul
pentru înfiinŃarea şi administrarea bibliotecilor poporale ale AsociaŃiunii”, prin care erau
formulate unele orientări cu caracter tematic, cât şi exigenŃe discursive care se refereau
la stilul adoptat în cărŃi şi publicaŃii, astfel încât acestea să fie în general accesibile
locuitorilor săteni. De asemenea, acelaşi regulament a făcut referire la accesibilitatea
prezentării cunoştinŃelor ştiinŃifice, pentru ca mesajul acestora să fie uşor înŃeles şi
receptat de locuitorii comunităŃilor româneşti din Transilvania31. De pus în lumină
faptul că, în cadrul şedinŃei care s-a desfăşurat în data de 18 iulie 1904, SecŃia şcolară a
AsociaŃiunii, prezenta un repertoriu cu caracter bibliografic, în care erau cuprinse
scrierile, care în accepŃiunea acestei secŃiuni a Astrei, puteau face parte din orice
bibliotecă pentru popor32. Numeric, prezentăm câteva date pe care le considerăm
relevante, astfel în 1900 funcŃionau în despărŃămintele AsociaŃiunii, 54 de biblioteci
pentru popor, iar în anul 1904, exista un număr de 108 biblioteci. În 1908, puŃin peste
200 de asemenea biblioteci, pentru ca la finalul anului 1911, dată la care AsociaŃiunea a
aniversat semicentenarul său, existau semnalate 442 „biblioteci poporale” în
Transilvania. În anii următori numărul bibliotecilor pentru popor a fost în continuă
creştere, oscilând între 651 biblioteci şi 3.149 asemenea forme de educaŃie pentru popor
în anul 1926. Evident, cifrele acestea trebuiesc privite cu mare atenŃie şi percepute în
25
Păcurariu 2015, p. 379-381.
26
Vasiu 1985, p. 65.
27
Josan 1993, p. 294.
28
Netea 1947, p. 75.
29
Josan 1993, p. 294.
30
MNUAI, FD, inventar nr. 3684, p. 137-138; Josan 1993, p. 294.
31
Matei 1986, p. 230-231.
32
Matei 1986, p. 230-231.
notă critică. Faptul că existau un număr de volume într-un dulap dintr-o sală de clasă,
sau pe lângă casa parohială a unei comunităŃi locale, nu însemna implicit şi faptul că
volumele, cărŃile, publicaŃiile, broşurile respective erau şi citite şi, mai mult, înŃelese şi
însuşite de către membrii comunităŃii33.
Bibliotecile populare din cadrul DespărŃământului Alba Iulia al Astrei, deşi
înfiinŃate cu precădere după anul 1902 ca urmare a noului program al AsociaŃiunii,
privind reactivarea despărŃământului albaiulian, de către Vasile Hossu, canonicul de
Blaj se vor generaliza treptat şi modest, în vremea conducerii exercitate de directorul
Ioan Teculescu în perioada 1907-192334. EvidenŃa acestor biblioteci fiind mai uşor de
urmărit în baza comunicării între despărŃământ şi Comitetul central al AsociaŃiunii, după
anul 1908, aşa cum se poate remarca în revista Transilvania. Subliniem ideea potrivit
căreia pentru înfiinŃarea bibliotecii pentru popor se făceau eforturi financiare şi
administrative, atât prin diligenŃele pe lângă autorităŃile comitatense, cât şi prin
susŃinerea efectivă de către membrii mai importanŃi din cadrul biroului central al
DespărŃământului Alba Iulia (evident, în cazul acestuia). Dacă în anul 1908,
despărŃământul albaiulian a fost inclus între cele care au desfăşurat o activitate culturală
puŃin mulŃumitoare35, un an mai târziu, în 1909, prin mobilizarea membrilor biroului
comitetului de conducere activitatea este receptată ca fiind mulŃumitoare36. Tot în anul
1909, Comitetul central al AsociaŃiunii, pentru a facilita susŃinerea de prelegeri pentru
popor, îndosebi în mediul rural, a susŃinut aceste demersuri prin distribuirea unor sume
de ajutorare a celor care comunicau în cuantum de 100 coroane. Printre despărŃămintele
cărora li s-au acordat aceste ajutoare pentru stimularea „conferenŃiarilor” în bani, se
numără şi cel din Alba Iulia37.
La 15 aprilie 1908, din rândurile raportului înaintat Comitetului central al
AsociaŃiunii, sub semnăturile lui I. Teculescu protopopul ortodox al Alba Iuliei şi Camil
Velican avocat în Alba Iulia, secretar, aflăm la punctul al III-lea că în arondarea
despărŃământului local al Astrei au existat la acea dată şase biblioteci pentru popor
active în comunele: Bucerdea-Vinoasă, Ighiu, Miceşti, Şard, łelna. De asemenea, era
semnalată în aceeaşi raportare o bibliotecă pentru popor, reactivată în Alba Iulia, în anul
190538. Această reactivare s-a realizat în perioada imediat următoare alegerii lui I.
Teculescu ca director al despărŃământului în cadrul adunării generale anuale a Astrei
albaiuliene care s-a desfăşurat la Benic39. Directorul I. Teculescu, solicita forurilor
centrale 200 de cărŃi, pentru a le distribui bibliotecilor pentru popor din despărŃământ,
iar Comitetul central şi-a dat acordul, sub semnăturile lui Iosif Sterca-ŞuluŃiu şi
Octavian C. Tăslăuanu în 22 iulie 190840.
În adunarea generală a Astrei albaiuliene desfăşurată în 2 august 1908 (Totoi),
urmare a întocmirii procesului verbal aflăm că au fost rezolvate problemele de natură
curentă, adică înscrierea de noi membri şi colectarea taxelor, dar şi faptul că preotul
33
Transilvania, 59, nr. 10, 1928, p. 833-834; Buletinul 1930, p. 7; Matei 1986, p. 233; Moga 2003,
p. 410-412.
34
Curelea 2014, p. 41-42.
35
Analele 1908, p. 23.
36
Transilvania, XLI, nr. 1, 1910, p. 136; Curelea, Firu 2016, p. 200-201.
37
Curelea, Firu 2016, p. 200-201.
38
Analele 1908, p. 67. A fost vorba de mai vechea bibliotecă înfiinŃată de avocatul memorandist
Rubin PatiŃia, care a contribuit şi de această dată într-un mod esenŃial la acest demers.
39
DJSAN, FA, Pachete CorespondenŃă, doc. 656/1908.
40
Analele 1908, p. 163.
Dragoş Curelea 409
ortodox, Enea P. Bota, membru în comitetul central41 al DespărŃământului Alba Iulia al

Astrei, a susŃinut o prelegere cu tema „Despre maeştri”, bine receptată de adunare.
Prelegerea aceasta a fost un îndemn pentru locuitorii comunei de a învăŃa şi practica o
meserie, utilă în viitor pentru afirmarea lor socială şi economică. Cu această ocazie a
fost reconfirmat comitetul de conducere al despărŃământului albaiulian pe o perioadă de
trei ani. De subliniat că a fost donat un fond de carte şi publicaŃii, şi a fost înfiinŃată
biblioteca pentru popor în Totoi. Din iniŃiativa unui comitet al femeilor române a fost
amenajată în localitate cu această ocazie o expoziŃie de industrie casnică, premiată de
conducerea biroului cu suma de 20 coroane42. În 1909, I. Teculescu conform procesului
verbal al adunării generale a membrilor despărŃământului albaiulian din 18 iulie 1909, a
raportat la Sibiu despre înfiinŃarea bibliotecii pentru popor în comuna Dumitra43.
Conform raportului DespărŃământului Alba Iulia al Astrei din 15 mai 1909, aflăm
pentru prima dată că pe lângă cele 7 biblioteci poporale din despărŃământ, acum sunt
amintite, o bibliotecă şcolară în comuna Şard, care avea înregistrate 200 de volume.
Deci, o bibliotecă şcolară însemnată şi două biblioteci parohiale, una în cartierul
albaiulian Lipoveni şi alta în comuna Şard44.
Facem precizarea potrivit căreia o bibliotecă poporală putea conŃine la
înfiinŃarea sa 25-30 de volume, pentru a se opri apoi, ani de-a rândul, la un număr de
45-50 de volume şi publicaŃii periodice. Numărul maxim era de 100 de volume, cifră de
altfel importantă pentru că a pus în evidenŃă numărul real de cititori din comunitatea
sătească respectivă. În 1911 au existat în Transilvania, conform evidenŃei Comitetului
central al AsociaŃiunii un număr de 429 de biblioteci, însă, şi ni se pare relevantă
această cifră, doar 68 dintre acestea depăşeau 100 de volume, şi iarăşi relevant ne pare
faptul că numai 16 dintre acestea aveau înregistrate mai mult de 200 de volume45. Alte
date statistice, sunt semnificative şi anume: în acel an, cele 429 de biblioteci deŃinute de
AsociaŃiune, reprezentau 26.335 volume, care au fost citite în anul 1911, de 9.812
cititori, însă după cum relevă universitarul albaiulian Valer Moga, cifra este inexactă
deoarece nu toate despărŃămintele au completat statistica specifică privind situaŃia reală
a numărului de cititori, respectiv numărul exact de publicaŃii deŃinute46.
Alt aspect semnificativ privind proprietarul real al acestor biblioteci a fost
reprezentat de reala confuzie, atât în perioada anterioară Primului Război Mondial, cât
şi după Unirea din 1918, cu privire la cine era deŃinătorul efectiv al acestor biblioteci.
Acest aspect a fost datorat în principal unei situaŃii ambigue şi anume: bibliotecile
poporale s-au suprapus şi s-au aflat adeseori în locul în care existau şi bibliotecile
parohiale sau cele şcolar-confesionale. Cercetătorul albaiulian Valer Moga a afirmat
faptul că situaŃia aceasta, deşi frecvent întâlnită, este puŃin relevantă, deoarece, în foarte
multe cazuri, preotul sau învăŃătorul din respectiva comunitate îndeplinea frecvent
funcŃia de director al agenturii culturale din comună, a despărŃământului AsociaŃiunii,
iar după 1925, în urma reformei AsociaŃiunii declanşată de Vasile Goldiş ca urmare a
41
Evident existau la nivelul despărŃămintelor o serie de funcŃii în Comiteul local al respectivei
structuri teritoriale a AsociaŃiunii. Preotul Enea P. Bota a îndeplinit în mai multe rânduri funcŃia de
vicepreşedinte al DespărŃământului Alba Iulia al Astrei.
42
Analele 1908 p. 212.
43
Transilvania, XL, nr. 5, 1909, p. 258.
44
Analele 1908, p. 258, 278.
45
Transilvania, XLIII, nr. 5, 1912, p. 375-386.
46
Moga 2003, p. 405.
reformării administrativ-teritoriale a României, de preşedinte al cercului cultural din

arondarea unui despărŃământ central judeŃean47.
SituaŃia bibliotecilor pentru popor, în anul 1912 arată astfel: la începutul anului,
în luna februarie, în evidenŃele Comitetului central erau amintite 501 biblioteci, pentru
ca la sfârşitul acelui an, se aminteşte de existenŃa unui număr de 594 biblioteci48. Din
suma totală a acestora aşa cum era prezentată situaŃia statistică, şi conform dării de
seamă a Comitetului central, aflăm că forul sibian, înregistrase procesul verbal semnat
de protopopul Alba Iuliei, I. Teculescu. În baza acestuia constatăm că existau
9 biblioteci, mai mult cu una în comparaŃie cu situaŃia raportată în 191149. Acestea
aflându-se amplasate în aşezările: Bucerdea-Vinoasă, Dumitra, Hăpria, Ighiu, Miceşti,
Oarda de Jos, Totoi şi łelna. O bibliotecă centrală a despărŃământului, era semnalată de
I. Teculescu în Alba Iulia şi care avea o medie de 30 de volume şi publicaŃii periodice
(în special Transilvania, dar şi alte publicaŃii precum: Convorbiri literare, łara Noastră
sau Tribuna50. În 1911, directorul I. Teculescu mai amintea existenŃa unei biblioteci la
sediul protopopiatului ortodox în Alba Iulia, două biblioteci parohiale, una în Alba Iulia
şi cealaltă în comuna Şard. Nu în ultimul rând a evidenŃiat în rândurile procesului verbal
existenŃa unui număr de două biblioteci şcolare în comunele Miceşti şi Şard. Putem
remarca că în 1911, existau în DespărŃământul albaiulian 8 biblioteci pentru popor,
1 bibliotecă la sediul protopopiatului, 2 biblioteci parohiale, una în Şard, alta în Alba
Iulia şi 2 biblioteci şcolare în comunele Miceşti şi Şard51.
Bibliotecile populare din cadrul DespărŃământului Alba Iulia al Astrei deşi
înfiinŃate cu după 1900, s-au generalizat după anul 1908. Subliniem ideea potrivit căreia
pentru înfiinŃarea acestor biblioteci pentru popor, se făceau eforturi financiare, atât prin
diligenŃele Comitetului central al AsociaŃiunii de la Sibiu, cât şi prin susŃinerea efectivă
de către membri mai importanŃi din cadrul biroului central al despărŃământului local al
AsociaŃiunii Transilvane, în cazul nostru de membrii biroului local de conducere din
Alba Iulia. În anul 1908, DespărŃământul Alba Iulia a fost inclus între acelea care au
desfăşurat o activitate culturală puŃin mulŃumitoare, însă un an mai târziu prin
mobilizarea membrilor biroului central din acest despărŃământ, activitatea a fost
receptată ca fiind una mulŃumitoare. Tot în 1909, Comitetul central, pentru a facilita
susŃinerea de prelegeri pentru popor îndosebi în mediul rural, a susŃinut aceste
demersuri prin distribuirea unor sume cu rol de ajutorare şi stimulare a acestor eforturi
culturale specifice, într-un cuantum de 100 coroane. Printre despărŃămintele cărora s-au
acordat aceste stimulări în bani s-a numărat şi cel din Alba Iulia52.
Din punct de vedere al manifestărilor culturale, în raport cu activitatea similară a
unor despărŃăminte ca Sibiu, constatăm că în anul 1909 acestea erau la Alba Iulia tot
într-un stadiu incipient. În acest sens, despărŃământul local avea la 1 august 1909,
7 biblioteci pentru popor, în comunele Bucerdea Vinoasă, Miceşti, Dumitra, Ighiu,
Totoi, łelna şi una centrală în Alba Iulia. Mai funcŃiona o bibliotecă şcolară în comuna
Şard cu peste 200 volume şi două biblioteci parohiale în Alba Iulia. În procesul verbal
trimis Comitetului central, exista o observaŃie din parcurgerea căreia desprindem o
47
DJSAN, FA, doc. 2751/1927. Raportările nu erau întotdeauna exacte. Nu afirmăm aici că se făceau
menŃionări neclare, însă gradul de acurateŃe al informaŃiei care era trimisă la centru nu a fost unul
obiectiv. Uneori datele au fost neclare.
48
Transilvania, XLV, nr. 7-9, 1914, p. 245, 255.
49
Transilvania, XLII, jubiliar, nr. 4, 1911, p. 555.
50
Transilvania, XLV, nr. 7-9, 1914, p. 254.
51
Transilvania, XLII, jubiliar, nr. 4, 1911, p. 555.
52
Transilvania, XLI, nr. 1, 1910, p. 136.
Dragoş Curelea 411
solicitare făcută în mai multe rânduri, şi anume: despărŃământul nu a fost dotat cu un

schiopticon (aparat de proiecŃie) aşa cum au fost dotate alte despărŃăminte precum
Braşov şi Sibiu, deşi s-a solicitat în mai multe rânduri unul, fiindu-i aprobată cererea la
nivelul Comitetului central, dar care nu era încă onorată. I. Teculescu a adus în discuŃie
pentru prima dată necesitatea desfăşurării unor cursuri pentru cei neştiutorii de carte.
MotivaŃia consta în faptul că numărul celor care nu ştiau carte în rândurile românilor din
această zonă era, pentru AsociaŃiune, îngrijorător de ridicat.
Cursurile, deşi proiectate a se Ńine în Alba Iulia nu au mai avut loc din cauza
lipsei de cadre calificate pentru aceste activităŃi cu carcater pedagogic, conducerea
locală notificând situaŃia aceasta la Sibiu. Taxele adunate se ridicau la suma de
225 coroane şi 58 creiŃari, apreciată ca fiind suficientă pentru buna desfăşurare a
afacerilor interne ale acestui despărŃământ, însă total insuficientă pentru desfăşurarea
unor demersuri culturale cu impact în viaŃa comunităŃilor româneşti din acastă zonă53. În
numărul său din martie 1909, revista Transilvania făcea observaŃia că DespărŃământul
Alba Iulia al Astrei a primit din partea forurilor centrale ale AsociaŃiuni 185 de
exemplare din broşurile bibliotecii pentru popor, iar cu ocazia adunării generale a
DespărŃământului Alba Iulia al Astrei, care a avut loc în Zlatna, protopopul I. Teculescu
a susŃinut o cuvântare pentru cei prezenŃi, în care a subliniat răspicat scopurile
AsociaŃiunii, atât în ansamblu, cât şi în mod concret în cadrul despărŃământului
albaiulian54.
Din raportul biroului central al despărŃământului, semnat de Ioan Teculescu, cât
şi din procesul verbal întocmit, în urma adunării din Zlatna, se desprindeau următoarele
date strict culturale anume că: în decurs de şase luni, au fost susŃinute un număr de opt
prelegeri pentru popor în opt comune, iar în Zlatna despărŃământul, prin biroul său
central din Alba Iulia, a înfiinŃat o bibliotecă pentru popor cu trei săli de lectură şi a fost
realizată de către fruntaşii comunităŃii din Zlatna o expoziŃie având caracter
gospodăreasc55. De asemenea, considerăm că trebuie subliniată ideea potrivit căreia,
pentru înfiinŃarea bibliotecilor pentru popor, se făceau eforturi financiare, atât prin
diligenŃele Comitetului central al AsociaŃiunii din Sibiu, cât şi prin susŃinerea efectivă
de către membrii mai importanŃi din cadrul comitetului local de conducere al Astrei
Alba Iulia. În anul 1909, Comitetul central al AsociaŃiunii, pentru a facilita susŃinerea de
prelegeri pentru popor îndosebi în mediul rural, a susŃinut aceste demersuri prin
distribuirea unor sume de ajutorare a celor care comunicau în cuantum de 100 coroane56
(Fig. 1).
Rolul bibliotecilor rezulta din însăşi rândurile unui proces verbal înaintat la
Sibiu de I. Teculescu în 1912. Directorul DespărŃământului Alba Iulia al Astrei a amintit
gândurile sale adresate lui Mihail Crişan bibliotecarul din Şard: „cărŃile potrivite
priceperii dumneavoastră şi să le citiŃi în serile lungi de iarnă, a sărbătorilor şi
duminicilor pentru binele şi înaintarea dumneavoastră şi a noastră a tuturor”57. SituaŃia
numărului bibliotecilor58 existente la acea dată în despărŃământ în anul premergător
izbucnirii Primului Război Mondial se prezenta astfel: existau 9 biblioteci pentru popor,
acestea fiind răspândite în Alba Iulia, Bucerdea-Vinoasă, Dumitra, Hăpria, Ighiu,
53
54
JurebiŃă 1932, p. 4-8; Cornea, Catrina, Lăcătuşu 2008, p. 32-35; Pinca 2013, p. 149-150.
55
56
Transilvania, XLI, nr. 1, 1910, p. 136.
57
DJSAN, FA, Dosar 1330/1912, f. 1-3.
58
Tablou sumar 1914, p. 293.
Miceşti, Oarda de Jos, Totoi, łelna59. Facem precizarea că pe lângă acestea mai existau
în despărŃământ alte 4 biblioteci, identificate în Alba Iulia şi în comunele Şard şi Ighiu.
Acestea erau împărŃite astfel, una la protopopiatul ortodox din Alba Iulia, care conŃinea
volume şi cărŃi cu caracter bisericesc, altă bibliotecă parohială în comuna Şard. Tot în
aceeaşi comună mai exista o bibliotecă şcolară la fel ca în localitatea Ighiu60.
Nr. Comună în care se Numărul Numărul Alte Clasificarea

crt. află bibliotecă pentru volumelor exact al biblioteci bibliotecilor
popor/ cititorilor
DespărŃământul Alba
Iulia al Astrei
1. Alba Iulia În comuna Una parohială
Şard două Una şcolară
Biblioteci
2. Bucerdea-Vinoasă În Alba Una parohială
Iulia
3. Miceşti În Ighiu Una şcolară
Nu existau Nu existau
4. Dumitra date date
5. Ighiu
6. Totoi
7. łelna
8. Zlatna
Fig. 1. Tabel cu numărul şi tipul bibliotecilor care existau în cadrul DespărŃământului Alba Iulia
al Astrei
Alt aspect relevant legat de activitatea bibliotecii din comuna Dumitra, este
reprezentat de organizarea în cadrul acesteia a unei reprezentaŃii teatrale cu prilejul
desfăşurării adunării generale a membrilor despărŃământului albaiulian din 7 iulie 1911
sub conducerea lui I. Teculescu61. Un element deosebit de important pentru studiul
nostru îl reprezintă donaŃia făcută Bibliotecii AsociaŃiunii de către avocatul Rubin
PatiŃia în anul 1916 a colecŃiei de 27 documente care făceau referire la evenimentele
revoluŃionare de la 1848-1849 desfăşurate în Transilvania, cu precădere în łara
MoŃilor62. Merită, considerăm noi, să punem în lumină şi donaŃiile de cărŃi: 40 de
exemplare din ColecŃia Bibliotecii AsociaŃiunii către soldaŃii aflaŃi în convalescenŃă în
spitalul din Alba Iulia între 1916-191763. Ca urmare a cererii din partea
despărŃământului albaiulian, în acelaşi an depozitul de carte al Astrei a trimis la Alba
Iulia 165 de volume prin intermediul Oficiului pentru CărŃi al Ministerului de Război al
Austro-Ungariei, dar şi prin intermediul Crucii Roşii64. În anul 1917 membrii
comitetului local al AsociaŃiunii s-au preocupat cu distribuirea de cărŃi şi broşuri în
59
Tablou sumar 1914, p. 254.
60
Bibliotecile aflătoare 1912, p. 375.
61
ReprezentaŃile artistice 1912, p. 373.
62
Transilvania, XLVII, nr. 1-6, 1916, p. 80.
63
Transilvania, p. 102.
64
Transilvania, XLVII, nr. 1-6, 1916, p. 104.
Dragoş Curelea 413
rândurile soldaŃilor convalescenŃi care se refăceau în spitalele din Alba Iulia65. După
Marele Război, ca urmare a „Regulamentului Caselor NaŃionale Săteşti”, publicat în
Transilvania, a rezultat faptul că înfiinŃarea Caselor NaŃionale Săteşti privea
„adăpostirea bibliotecii poporale a agenturii comunale a AsociaŃiunii Transilvane”
tocmai pentru a concentra într-un singur loc toate instrumentele şi resursele culturale
care permiteau AsociaŃiunii să activeze în sensul emancipării culturale, sociale,
economice a românilor, în fond a construcŃiei prin cultură a naŃiuni române66. Se
prevedea, în „Regulament”, ridicarea unei case naŃionale în fiecare comună, evident un
amplu proiect naŃional, dar care nu a putut fi dus la îndeplinire peste tot din lipsa
resurselor necesare, însă pe sigiliul acestor instituŃii erau trecute următoarele menŃiuni
de identificare67: „Casa naŃională a AsociaŃiunii”, comuna în care aceasta era înfiinŃată,
şi despărŃământul respectiv în a cărui arondare exista casa naŃională.
În 1920, acŃiunea de constituire a bibliotecilor pentru popor a fost reluată68.
Trebuie să înŃelegem că după Unirea din 1918, obiectivele AsociaŃiunii erau, de această
dată mult mai ambiŃioase deoarece exista un nou cadru de evoluŃie în relaŃia cu
autorităŃile statului român întregit. InstituŃia culturală înfiinŃată la Sibiu în 1861 aspira,
în noul context apărut în statul român, să pună bazele în fiecare localitate urbană din
Transilvania, a unui despărŃământ şi în fiecare comună să constituie un cerc cultural,
care să aibe în componenŃa sa şi biblioteca pentru popor69. În programul AsociaŃiunii
erau prevăzute în 1920, cheltuielile care urmau să se facă cu înfiinŃarea şi întreŃinerea
acestora. Amintim că în cursul anului 1919 AsociaŃiunea a declanşat un program
cultural în colaborare cu Armata, care va conduce la înfiinŃarea în cadrul Spitalului
Militar din Garnizoana Alba a unei biblioteci pentru popor70. Biblioteci pentru popor au
fost înfiinŃate şi în Spitalele militare din Arad, Braşov, Sibiu, Târgu-Mureş, Timişoara71.
S-au constituit biblioteci în spitale şi unităŃi militare, punându-se bazele unei colaborări
directe între AsociaŃiune şi Armată, situaŃie care se întâlneşte şi în cadrul
DespărŃământului Alba Iulia al Astrei72, fiind cunoscută colaborarea instituŃională dintre
generalul Dimitrie Glodeanu, comandantul Garnizoanei Alba, şi directorul Astrei
albaiuliene, protopopul I. Teculescu73. Relansarea activităŃii AsociaŃiunii după 1920 a
fost posibilă ca urmare a sprijinului oficial venit din partea Consiliului Dirigent.
InstituŃia prezidată de Iuliu Maniu a cărei activitate a început în Alba Iulia la
2 decembrie 191874, iar din 5 decembrie 1918 va continua în Sibiu, a acordat către
sfârşitul anului 1919 suma de 150.000 de coroane cu destinaŃie precisă, şi anume
bibliotecile pentru popor şi susŃinerea activităŃii acestora din Transilvania75.
65
Transilvania, XLVIII, nr. 7-12, 1917, p. 102, 104.
66
Turda 2016, p. 28-30.
67
Transilvania, LI, nr. 3, 1920, p. 410.
68
Moga 2003, p. 405.
69
Matei 1986, p. 231-232; Moga 2003, p. 411.
70
Transilvania, LI, nr. 5-9, 1920, p. 567-568.
71
Abrudan 1980, p. 341-342. Până la urmă aceasta a reprezentat o caracteristică definitorie a
programelor AsociaŃiunii după anul 1919, răspunzând tuturor apelurilor care veneau din partea unor
instituŃii privind înfiinŃarea de biblioteci pentru popor.
72
DJSAN, FA, Dosar 818/1919, f. 1; doc. nr. 775/1920.
73
Moga 2003, p. 407; Curelea, Firu 2016, p. 226.
74
De semnalat că primele şedinŃe ale Guvernământului provizoriu al Transilvaniei s-au desfăşurat în
casa avocatului dr. Camil Velican, primul primar român în Alba Iulia şi viitor prefect naŃional-liberal în
judeŃul Alba. http://www.dacoromania-alba.ro/nr25/avocatul_dr_camil_velican.htm (Accesat: 10.05.2017).
75
DJSAN, FA, Dosar 656/1919, f. 2.
Semnalăm că după 1920 AsociaŃiunea s-a implicat în efortul de constituire a

bibliotecilor parohiale, dar şi a celor şcolare, astfel încât mesajul său să pătrundă în toate
mediile sociale din Transilvania. Din 1920 distribuirea bibliotecilor pentru popor s-a
făcut într-un ritm susŃinut şi sistematic, însă după o anumită perioadă de timp acest ritm
impus de Comitetul central a cunoscut o diminuare a efortului. Astfel, dacă în anul de
activitate 1920-1921, AsociaŃiunea a distribuit în despărŃămintele şi cercurile sale
culturale 700 biblioteci, în anul următor, doar 613, iar cu trecerea timpului efortul a
scăzut. În acest sens, merită să evidenŃiem de exemplu că în 1925, au fost distribuite,
188 biblioteci, iar în anul 1926, 190 biblioteci, pentru ca în 1930 să fie distribuite în
despărŃămintele şi cercurile culturale 37 asemenea biblioteci pentru popor76. Pentru anul
1921, directorul I. Teculescu, raporta la centru că în cadrul despărŃământului pe care îl
conducea activau 9 biblioteci pentru popor în următoarele comune: Alba Iulia,
Bucerdea-Vinoasă, Dumitra, Hăpria, Ighiu, Miceşti, Oarda de Jos, łelna şi Totoi. Nu
amintea nici numărul volumelor şi nici numele bibliotecarului din aceste comune77.
În cadrul primei adunări generale a membrilor DespărŃământului Alba Iulia al
Astrei desfăşurată la Alba Iulia în 11 iulie 1920, s-a procedat la reactivarea acestui
organism teritorial al Astrei, Ńinându-se cont de noile Statute ale AsociaŃiunii adoptate la
Sibiu în ianuarie 192078. Adunarea şi demersurile de reactivare ale Astrei locale s-au
desfăşurat sub conducerea protopopului ortodox Ioan Teculescu, care se bucura în
comunitatea locală de o puternică notorietate, dacă ne gândim la faptul că păstorea
comunitatea credincioşilor ortodocşi de aici de mai bine de două decenii, iar în 1918 a
fost preşedintele Comitetului NaŃional Român (local) din Alba Iulia, calitate în care a
fost implicat în organizarea Marii Adunări NaŃionale de la 1 decembrie 191879. De
observat că Alba Iulia s-a încadrat în seria primelor 53 despărŃăminte ale AsociaŃiunii,
reactivate între 1919-1920. Alături de acesta, în teritoriul administrativ al judeŃului Alba
s-a trecut în aceeaşi perioadă la o reorganizare a DespărŃămintelor Aiud-Teiuş, Blaj şi
Sebeş ale Astrei, acestea fiind amintite în rapoartele Comitetului central în seria celor
96 despărŃăminte active în anul 1921-192280.
După 1920, Comitetul central al AsociaŃiunii a identificat ca problemă
necesitatea unei noi arondări a despărŃămintelor sale, deoarece se îngreuna activitatea
culturală a despărŃămintelor printr-o supradimensionare a acestora. În acest sens s-a
recomandat pentru eficientizarea situaŃiei administrative, dar şi a celei cultural-
specifice, înfiinŃarea unui despărŃământ în fiecare plasă administrativ-teritorială din
cadrul unui judeŃ81. Un exemplu oferit a fost chiar despărŃământul albaiulian în care erau
înregistrate în 1899, un număr de 86 aşezări arondate, pentru ca la reactivarea sa din
luna iulie 1920, să existe 40 comune82. În condiŃiile în care, conform aprecierilor
conducerii AsociaŃiunii numărul optim care era estimat pentru o bună funcŃionare a
activităŃilor, un despărŃământ nu trebuia să depăşească, de regulă, 20 de comune.
DespărŃământul local al Astrei era supradimensionat existând la acea dată în arondarea
sa dublul comunelor necesare83.
76
Moga 2003, p. 407.
77
Transilvania, LII, nr. 7-8, 1921, p. 549.
78
Statutele 1920, 16 p.; Transilvania, LX, nr. 10-11, 1929, p. 748; Moga 1994, p. 446-447.
79
Moga 1994, p. 446-447.
80
Transilvania, LII, nr. 7-8, 1921, p. 525-570.
81
Transilvania, LI, nr. 2, 1920, p. 217; Transilvania, LIII, nr. 5, 1922, p. 382-384.
82
Transilvania, XXX, 1899, Partea oficială, p. 145-151; Transilvania, LII, nr. 7-8, 1921, p. 549.
83
Moga 1994, p. 451.
Dragoş Curelea 415
După Unirea din 1918, dar mai ales după 1921, a început să se discute mai mult
despre colecŃii de volume, cărŃi, broşuri, necesare în vederea dotării acestor biblioteci
ale AsociaŃiunii, ceea ce corespundea mai mult cu realitatea care s-a conturat după anul
1918. În ceea ce priveşte situaŃia numerică a acestor biblioteci existau mai multe
ambiguităŃi. De exemplu, în anul 1924 erau evidenŃiate în statisticile Comitetului central
2.610 cercuri culturale, fiind amintite câte o bibliotecă în fiecare dintre aceste cercuri
culturale. Evident, situaŃia nu era chiar aceasta. Dacă existau 20-30 de volume,
înregistrate şi păstrate atent într-un dulap din sediul cercului cultural comunal, care erau
citite arareori, situaŃia nu era una dintre cele mai fericite chiar dacă uneori se raporta în
mod metaforic situaŃia locală. În atare context, bibliotecile acestea erau ca şi inexistente,
numărul cititorilor lor fiind unul ocazional sau reducându-se uneori strict la intelectualii
din acea aşezare (preot, notar, învăŃător). În 1925, Comitetul central amintea cifra de
2.610 biblioteci pentru popor, iar în anul 1930 aceeaşi instituŃe centrală a AsociaŃiunii,
amintea de 908 biblioteci pentru popor, active. Aşadar, putem constata o diferenŃă foarte
mare între numărul bibliotecilor pentru popor, ca atare şi cifra reală a acestora84.
În 6 martie 1925, Tribunalul Sibiu a validat noile Statute ale AsociaŃiunii,
adoptate în adunarea generală desfăşurată la Sibiu în 8-9 noiembrie 1924, fiind vizată
prin aceste Statute o reformare structurală şi funcŃională a tuturor instituŃiilor
AsociaŃiunii, astfel încât activitatea specifică să fie mai cuprinzătoare şi mai uşor de
aplicat în teritoriu85. Nu trebuie ignorat faptul că în 1925 a avut loc reforma
administrativ-teritorială a României, astfel încât, la nivelul judeŃului Alba existau un
număr de 7 plase administrativ-teritoriale, şi anume: Abrud, Aiud, Ighiu, Ocna-Mureş,
Sebeş, Teiuş, VinŃu de Jos. Aşadar, în adunarea generală a membrilor despărŃământului
Alba Iulia al Astrei desfăşurată la 23 aprile 1925 în comuna Cricău, la puŃin timp după
adoptarea noilor „Statute” ale AsociaŃiunii, era ales preşedinte profesorul Ioan Sandu,
directorul Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia86. Din 1925 vom urmări existenŃa
numărului de biblioteci care erau active în plasele administrative-teritoriale ale judeŃului
Alba. Din raportul înaintat la Sibiu, de către profesorul Ioan Sandu, noul preşedinte al
DespărŃământului central judeŃean Alba al Astrei, aflăm că numărul bibliotecilor în
despărŃământ era de 9, acestea aflându-se în comunele: Alba Iulia, Bucerdea-Vinoasă,
Dumitra, Hăpria, Ighiu, Miceşti, Şard, Totoi şi łelna, în care se desfăşurau activităŃi
specifice, precum prelegeri pentru Ńărani, lectură de carte şi publicaŃie, serbări,
festivităŃi, expoziŃii, iar uneori adunări generale a membrilor din acest despărŃământ
judeŃean87. Prin Statutele anului 1925 conducerea centrală a AsociaŃiunii a urmărit
oficializarea unor organe intermediare între centrul şi despărŃămintele de plasă. Astfel,
au fost constituite în baza statutelor amintite, despărŃămintele centrale judeŃene, care îşi
aveau sediul în reşedinŃa judeŃului respectiv, sau într-un alt oraş semnificativ88. Aşa cum
a fost şi cazul despărŃământului albaiulian, cunoscut fiind faptul că reşedinŃa judeŃului
Alba s-a aflat până în anul 1929 în Aiud, iar după această dată reşedinŃa a fost mutată la
Alba Iulia89.
84
Moga 2003, p. 408.
85
Statutele 1925, 14 p.
86
DJSAN, FA, doc. nr. 939, 1107/1925; DJAAN, FA, Registru de procese verbale 1925-1936, p. 4-5;
Transilvania, LVI, nr. 9-10, 1925, p. 378; Moga 1994, p. 452; Păcurariu 2015, p. 578-579; Curelea 2016,
p. 27-30.
87
Transilvania, LVI, nr. 9-10, 1925, p. 378.
88
Transilvania, LVII, nr. 8-9, 1926, p. 402-403.
89
Moga 1985, p. 272.
Conform „Regulamentului”90, la articolul 8 despărŃămintele aflate în plasele

administrative ale unui judeŃ primeau în rândurile comitetului local de conducere, un
delegat al despărŃământului central judeŃean. Printre atribuŃiile comitetului care
conducea un despărŃământ central judeŃean, remarcăm agenda de propagandă culturală
pe întreg teritoriul judeŃului91. Aceleaşi Statute din 1925, postulau formarea unui birou
de conducere din rândurile membrilor comitetului unui despărŃământ central judeŃean,
compus din: preşedinte, vicepreşedinte, secretar, casier, controlor, bibliotecar şi
econom-contabil-administrator, acesta din urmă cu evidente atribuŃiuni contabile şi
administrative92. Se aminteşte în aceste condiŃii funcŃia oficială a unui bibliotecar, ca
funcŃionar important în biroul de conducere al despărŃământului central judeŃean.
Cu privire la interesul AsociaŃiunii, pentru o mai bună funcŃionare şi organizare
a bibliotecilor pentru popor remarcăm faptul că, în adunarea generală a AsociaŃiunii
desfăşurată la Reghin, în 1925 a fost adoptată o hotârâre care urmărea constituirea unei
biblioteci pentru popor în fiecare comună93. Adunarea generală a adoptat o rezoluŃie
internă care solicita bibliotecarilor din despărŃămintele centrale judeŃene, dar şi acelora
care activau în cadrul cercurilor culturale, ca ei să devină propagandiştii culturali ai
AsociaŃiunii în despărŃăminte. Se preciza faptul că în munca lor, aceştia nu trebuia să-şi
înŃeleagă statutul doar „ca simpli custozi ai cărŃilor”, find introdusă şi noŃiunea de
remuneraŃie şi motivare a acestora94.
În despărŃământul local din plasa Abrud-Câmpeni, întins ca arondare pe
teritoriile judeŃelor Alba de Jos şi Turda-Arieş, existau 8 biblioteci şi 6 cercuri culturale,
prin care despărŃământul local derula activităŃi specifice (administrative şi cultural-
specifice). MenŃiunea îi aparŃinea avocatului Candid David, preşedinte al acestuia95. În
despărŃământul Astrei din plasa administrativ-teritorială Aiud, reŃinem informaŃia
potrivit căreia, raporta profesorul Sandu au existat 12 biblioteci, însă despărŃământul
Alba Iulia nu fusese informat preciza acelaşi preşedinte, despre situaŃia culturală
specifică care avea loc în acestea96. De remarcat aspectul că despărŃămintele din plasele
administrative Ighiu şi Ocna-Mureş nu au făcut niciun fel de raport privind situaŃia
bibliotecilor pentru popor care existau în arondarea lor între 1926-1928.
Din raportul înaintat la Sibiu de către Silviu Cărpinişan, preşedintele
despărŃământului Astrei din plasa administrativă Sebeş, constatăm că în comunele aflate
în arondarea sa, existau 18 biblioteci pentru popor, iar 8 dintre acestea aveau un fond de
carte care depăşea 50 volume97. DespărŃământul Astrei din plasa administrativ –
teritorială Teiuş, era evidenŃiat că are în arondarea sa 20 biblioteci pentru popor, însă
preotul Petru Suciu, care conducea acest despărŃământ nu a înaintat, nici la Alba Iulia,
nici la centru, raportul său din care să rezulte activităŃile care aveau loc în plasa
administrativă a Teiuşului din judeŃul Alba98. În raportul său, înaintat la centru, sub
semnăturile pretorului Vasile Vasilca şi secretarului Ion GoŃia, aflăm că în
despărŃământul Astrei din plasa administrativ teritorială VinŃu de Jos, s-a desfăşurat o
intensă activitate culturală, constând din prelegeri, conferinŃe, serbări, şezători etc.
90
Regulament 1925, p. 29.
91
Regulament 1925, art. 8, p. 7-8.
92
Regulament 1925, art. 15-30, p. 11-19; Moga 1994, p. 453.
93
Matei 1986, p. 233.
94
Matei 1986, p. 233-234.
95
96
97
98
Dragoş Curelea 417
Important de semnalat faptul că pretorul Vasilca evidenŃia existenŃa în arondarea acestui

despărŃământ a unei biblioteci pentru popor în VinŃu de Jos, care avea 46 de volume,
însă se declara nemulŃumit că acestea nu aveau cititori. Mai preciza, faptul că, un număr
restrâns de cititori, împrumutau cărŃi din biblioteca şcolii primare99.
În anul 1931 a apărut în periodicul Boabe de grâu, un articol cu un uşor ton
ironic al discursului, în care autorul studiului denumit „Biblioteca în România” a pus în
evidenŃă faptul că AsociaŃiunea nu era serioasă în raportările sale culturale, în condiŃiile
în care, la diferitele sale festivităŃi şi serbări făcea afirmaŃia propagandistică a celor
3.000 de biblioteci pentru popor, pe care le-ar fi înfiinŃat după 1920 în Transilvania100.
Autorul, Ioan Georgescu punea în lumină activitatea reală a Casei Şcoalelor, care într-
adevăr oferise până în 1928, 71.313 volume bibliotecilor pentru popor, altele decât cele
proprii101. Autorul interbelic Emanoil BucuŃa insistând asupra Casei Şcoalelor şi a
fondului de carte existent în bibliotecile acestei instituŃii, reliefa că în perioada anilor
1924-1927, instituŃia mai sus amintită a constituit 7.436 de biblioteci, cu un fond de
carte imens, de peste 1 milion de volume (cărŃi şi publicaŃii periodice). Cifra exactă pe
care Emanoil BucuŃa o avansa, era de 1.305.506 cărŃi102. Cele 1.500 de cămine culturale
aparŃinând FundaŃiei Culturale „Principele Carol” deŃineau cel puŃin, afirma BucuŃa în
1936, 150.000 volume103. Confuzia privind situaŃia reală a numărului de biblioteci
pentru popor, avea drept cauză faptul că în cele mai multe cazuri acestea erau păstrate în
clădirea şcolii, deoarece învăŃătorul din comunitate îndeplinea în mod frecvent funcŃia
de secretar al cercului cultural local al AsociaŃiunii după 1920.
Se făcea în felul acesta confuzia bibliotecii pentru popor cu cea a şcolii de stat
din comunitatea respectivă. În raportul Comitetului central privind situaŃia instituŃiei în
anul 1922-1923, semnat de Octavian Rusu, vicepreşedintele Astrei, şi secretarul
instituŃiei Romul Simu, se punea în lumină că „în puŃine comune agentura îşi are
dulapul necesar pentru bibliotecă, [iar] inventarierea şi manipularea cărŃilor [din
biblioteca respectivă] lăsa mult de dorit”104. În 1936, Emanoil BucuŃa accentua în cartea
sa, „Biblioteca satului” asupra inducerii şi a cultivării în rândurile Ńăranilor a gustului
pentru lectură, a respectului faŃă de carte, “ca obiect de cultură, trainic şi frumos,
necesar în viaŃă”105. În cursul anilor 1923-1924, AsociaŃiunea a transmis către 20 dintre
despărŃămintele sale 287 de biblioteci. Printre despărŃămintele incluse pe lista
Comitetului central era şi DespărŃământul Alba Iulia al Astrei aflat sub o conducere
interimară, asigurată de avocatul Zaharia Munteanu. 28 de volume erau oferite celor
9 biblioteci existente la nivelul despărŃământului albaiulian, aşa cum s-a amintit în
raportul avocatului Munteanu trimis la Sibiu106.
Remarcăm că, începând cu deceniul al II-lea, s-a urmărit de către AsociaŃiune
înfiinŃarea unor case de citire. Mai în concret acestea semnificau sălile de lectură, care
să fie active în despărŃăminte şi cercurile lor culturale. Apreciem că în toate cele
9 biblioteci ale DespărŃământului Alba Iulia al Astrei cu care acesta a repornit pe
drumul emancipării prin cultură a românilor din zona Alba Iuliei, dispuneau de
asemenea săli pentru lectură. O societate a tinerilor, vizând lectura, activa în Alba Iulia
99
100
Boabe de grâu, II, nr. 12, 1931, p. 549.
101
Boabe de grâu, II, nr. 12, 1931, p. 549.
102
BucuŃa 1936, p. 49-50.
103
BucuŃa 1936, p. 63; Moga 2003, p. 408.
104
Transilvania, LIV, nr. 8-9, 1923, p. 306.
105
BucuŃa 1936, p. 34.
106
Transilvania, LV, nr. 10-11, 1924, p. 374-376.
încă din perioada în care avocatul Rubin PatiŃia punea bazele primei biblioteci pentru
popor în 1887107. În ultimul său raport, înaintat la Sibiu din funcŃia de director al
DespărŃământului Alba Iulia al Astrei, episcopul militar de Alba Iulia, Justinian
Teculescu, menŃiona în 6 aprilie 1923 existenŃa a 9 biblioteci pentru popor, în
următoarele comune: Alba Iulia, Bucerdea-Vinoasă, Hăpria, Ighiu, Miceşti, Oarda de
Jos, Şard, Totoi şi łelna, prin care Astra albaiuliană, desfăşura activităŃi culturale
specifice, lectură, şezători, expoziŃii, adunări generale anuale a membrilor
despărŃământului, serbări şi festivităŃi de sfârşit de an şcolar108.
În 1924 profesorul Horia Teculescu109, secretarul DespărŃământului Alba Iulia al
Astrei, a amintit în raportul său despre existenŃa a 9 biblioteci pentru popor în arondarea
acestui despărŃământ. Iar în locaŃiile acestora, sublinia profesorul Teculescu, Astra
albaiuliană a dezvoltat o vie activitate culturală în perioada 1923-1924, prelegeri pentru
Ńărani, conferinŃe pentru intelectuali, cursuri Ńărăneşti, serbări, festivaluri, expoziŃii,
înscriindu-se în seria de activităŃi culturale specifice a membrilor acestui despărŃământ.
Apar acuma, primele menŃiuni despre activitatea viitorilor secretari din biroul de
conducere al DespărŃământului central judeŃean Alba al Astrei, precum profesorii,
Leonte Opriş şi Virgil Cucuiu, Ioan Sandu, notarul Romul Boca şi inspectorul şcolar
general al judeŃului Alba, Eugen Hulea110. De semnalat cu aceeaşi dată, faptul că
organismul studenŃilor din Alba Iulia, prezidat de Horia Teculescu activase în comunele
din apropierea Alba Iuliei, în cursul lunilor octombrie-noiembrie 1924, unde au fost
implicaŃi în înfiinŃarea bibliotecilor pentru popor la BărăbanŃ, Berghin, Ciugud,
Drâmbar şi Şeuşa111. În 1925 conducerea AsociaŃiunii avea deja pregătite 70 de serii de
cărŃi şi 599 de colecŃii ale revistei Transilvania privind constituirea unor biblioteci
regionale care urmau să fie împărŃite tuturor despărŃămintelor centrale judeŃene din
Transilvania112.
De remarcat înfiinŃarea bibliotecii regionale a AsociaŃiunii în Vidra, cu ocazia
serbărilor centenarului naşterii lui Avram Iancu. Aceasta a fost inaugurată oficial în
cadrul manifestărilor naŃionale din anul 1924, şi avea un fond de 809 volume, fiind
dotată cu şase etajere, pentru cărŃi, periodice şi ziare, şi nu în ultimul rând o sală de
lectură mobilată corespunzător113. Suma alocată amenajărilor necesare acestei biblioteci,
s-a ridicat la 61.000 lei, şi a fost pusă la dispoziŃia AsociaŃiunii de Ministerul Cultelor şi
107
Josan 1972, p. 528; Josan 1993, p. 392. Avocatul Rubin PatiŃia a fost unul dintre cei mai de seamă
exponenŃi ai intelectualităŃii naŃionale din despărŃământul albaiulian. În unele dintre demersurile şi
iniŃiativele sale culturale s-a văzut subminat de protopopul Nicolae Ivan şi de apropiaŃii acestuia, susŃinuŃi
la acea dată de directorul interimar Simion Micu de altfel tot protopop al Albei, dar de confesiune greco-
catolică. De semnalat faptul că, în perioada mandatelor exercitate de cei doi protopopi de Alba,
activităŃile funcŃionale şi cele culturale au stagnat. De pus în lumină marginalizarea avocatului PatiŃia şi
chiar desfiinŃarea bibliotecii înfiinŃate de acesta din resursele sale financiare în Alba Iulia.
108
Transilvania, LIV, nr. 8-9, 1923, p. 347.
109
Cornea, Catrina, Lăcătuşu 2008, p. 107-108. Horia Teculescu a fost profesor de limba şi şi
literatura română şi germană în Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. Fiul protopopului I. Teculescu, a
fost implicat din tinereŃe în activităŃile Astrei albaiuliene. A susŃinut mai multe prelegeri pentru popor
până în 1925, dată de la care va activa la Sighişoara unde s-a remarcat ca organizator şi director al
Liceului „Principele Nicolae”, pe care l-a servit până în anul 1942 moment în care a trecut la cele veşnice.
110
Transilvania, LV, nr. 10-11, 1924, p. 414; Curelea 2017, p. 130-135.
111
Transilvania, LV, nr. 10-11, 1924, p. 414.
112
Moga 2003, p. 413-414. Ceea ce ne face să credem că în mod clar cel puŃin o serie din cele 70
menŃionate de Comitetul central şi cel puŃin o colecŃie a oficiosului AsociaŃiunii până la acea dată au fost
trimise pe adresa despărŃământului central judeŃean condus de Ioan Sandu după 1925.
113
Moga 2003, p. 414.
Dragoş Curelea 419
Artelor de la Bucureşti114. Fondul de carte, a fost donat de Emanoil BucuŃa, în numele

Ministerului Muncii, CooperaŃiei şi Asigurărilor Sociale. Ale instituŃii care au contribuit
cu donaŃii de carte şi bani au fost: Centrala Caselor NaŃionale şi FundaŃia Culturală
„Principele Carol”. Biblioteca regională din Vidra, a avut ca angajat pe Aurel Gomboş,
fiind inaugurată în 2 ianuarie 1925. Alături de Aurel Gomboş a activat şi preotul
Grigore Nicola. Acesta a condus agentura culturală a AsociaŃiunii din Vidra, şi care
activa în conducerea despărŃământului din plasa administrativă Abrud-Câmpeni115.
Biblioteca din Vidra, a fost susŃinută cu un ajutor de 8.000 lei astfel încât să poată
achiziŃiona cuptoare în vederea încălzirii încăperilor pe timpul iernii. Banii au fost
oferiŃi din partea Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale. Fondul s-a îmbogăŃit
permanent cu publicaŃii, ca urmare a unei abonări pe care acelaşi minister o suporta
financiar la 12 ziare şi reviste116.
În 1926 preşedintele DespărŃământului central judeŃean Alba profesorul Ioan
Sandu, raporta la Sibiu că pentru prima data în cele 37 de comune aflate în arondare,
existau un număr de 20 de biblioteci pentru popor în tot atâtea cercuri culturale117. Pe
lângă aceste biblioteci pentru popor, au existat cele înfiinŃate în unităŃile militare din
Alba Iulia şi bibliotecile religioase pe care le întâlnim pe lângă cele două protopopiate
româneşti din Alba Iulia (ortodox şi greco-catolic). De semnalat şi constituirea fondului
de carte pe lângă Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia118 şi pe lângă Regimentul 6
Pionieri din Alba Iulia119. Abordând tematic problema bibliotecilor pentru popor,
trebuie să aducem în discuŃie şi măsura în care acestea au fost într-adevăr eficiente,
cărŃile şi periodicele din aceste biblioteci erau recomandate într-adevăr pentru Ńărani sau
pur şi simplu slujeau afirmării în carieră a unor scriitori, jurnalişti, poeŃi din acea epocă,
dispuşi să mediatizeze idei, astfel încât să justifice, la o evaluare atentă a lor, o intensă şi
susŃinută activitate publicistică în slujba Astrei. Strict statistică, ca urmare a unei
abordări succinte constatăm că, în comparaŃie cu perioada premergătoare Primului
Război Mondial, a crescut numărul acestor biblioteci pentru popor120.
Considerăm că ar fi interesant de realizat un studiu privind procentul real în care
a crescut suma cititorilor acestor biblioteci după 1920, comparativ cu perioada
antebelică, care să ne pună în lumină creşterea procentului real, iar nu a celui declarat al
celor care cunoaşteau să scrie, să citească, să socotească în perioada interbelică,
comparativ cu perioada premergătoare primei conflagraŃii mondiale. De precizat că în
acea perioadă au existat şi puncte de vedere pesimiste cu privire la efectul înfiinŃării
acestora la nivelul tuturor agenturilor comunale, iar după 1925 în cercurile culturale din
despărŃămintele AsociaŃiunii. Un studiu apărut în revista Transilvania în anul 1928,
făcea publică opinia, potrivit căreia bibliotecile pentru popor după Unirea din 1918 au
fost mai puŃin frecventate, în comparaŃie cu perioada de până la 1914. Se invoca de
către autorul articolului, exemplul acelor biblioteci care stăteau închise într-un dulap,
dintr-o sală de clasă a unei şcoli primare oarecare din Transilvania, sau, de ce nu?, într-o
încăpere a casei parohiale dintr-o comunitate rurală, în care datorită trecerii timpului şi
114
Moga 2003, p. 414.
115
Transilvania, LV, nr. 10-11, 1924, p. 391; Transilvania, LVI, nr. 3, 1925, p. 89; Transilvania, LVI,
nr. 10-11, 1925, p. 358-359.
116
117
Transilvania, LVII, nr. 8-9, 1926, p. 429.
118
119
Transilvania, LVI, nr. 3, 1925, p. 89.
120
Moga 2003, p. 414. În deceniul al III-lea din secolul al XX-lea au existau 100 de biblioteci cu peste
100 de volume fiecare şi 20 de biblioteci care aveau în fondul lor peste 500 de cărŃi, publicaŃii şi broşuri.
condiŃiilor de mediu, aceste cărŃi se depreciau, nefiind frecventate decât de câŃiva

oameni, niciodată mai mult de 10-20121.
Acelaşi a fost punctul de vedere al profesorului Ioan Ossian, preşedintele
DespărŃământului central judeŃean Sălaj, care în 1928, ajungând preşedintele
despărŃământului de la Zalău, a acuzat de nepăsare faŃă de politica editorială a
AsociaŃiunii publicul intelectual din acest oraş, care „nu a prea uzat” de volumele şi
publicaŃiile din bibliotecile pentru popor şi nici dintr-acelea care se aflau în biblioteca
centrală a despărŃământului central sălăjan122. Cazul despărŃământului Astrei din plasa
Zărneşti, era pur şi simplu revoltător dacă dăm crezare celor afirmate de preşedintele
acestui organism, doctorul Pompiliu Nistor. Medicul Nistor explica că în anul care s-a
încheiat în Zărneşti, nu a fost citită nicio carte. Aşa că, afirma acesta, nu vedea niciun
motiv să solicite la centrul judeŃean din Braşov un fond de carte mai mare, pentru că
nici cel care exista nu era citit123. Tot în anul 1928, bibliotecarul DespărŃământului din
Cluj a constatat că bibliotecile pentru popor erau puŃin frecventate, numărul de cititori
fiind foarte scăzut124. Deşi, studiind aceste numere ale revistei Transilvania, ne-am
putea forma o imagine negativă asupra unuia dintre domeniile esenŃiale prin intermediul
căruia AsociaŃiunea şi-a pus în aplicare la nivel teritorial, scopul său, bibliotecile pentru
popor. SituaŃia nu era aşa, deoarece existau mult mai multe despărŃăminte în care, se
aprecia faptul că biblioteca „este cetită în întregime” simŃindu-se nevoia unor „ediŃiuni
mai serioase”, aşa cum a fost cazul despărŃământului AsociaŃiunii din plasa
administrativ teritorială, Râşnov125.
Tot în judeŃul Braşov, conducerea despărŃământului din plasa administratrivă
Săcele a remarcat conducerii sale judeŃene că în 1929 existau în 6 biblioteci pentru
popor, cuprinzând fiecare între 500 şi 2500 volume care erau citite. Numărul cititorilor
oscila între 100, în comuna Baciu, şi chiar 1000 în comuna Satulung. De apreciat şi
faptul că încă din cursul anului 1926, despărŃământul respectiv a beneficiat de sală de
lectură (numită la acea dată casă de cetire – n.n.). Toate bibliotecile erau deschise,
duminică de duminică şi în sărbătorile de peste an, atunci când, răgazul avut, permitea
locuitorilor săteni din despărŃământ să le frecventeze, aşa cum s-a menŃionat mai sus,
într-un număr impresionant de cititori126. Un alt despărŃământ în care, ca urmare a
strădaniilor depuse de la centru, s-a format o reŃea densă de biblioteci pentru popor, a
fost Reghinul. Un număr de 18 biblioteci pentru popor a fost raportat către Comitetul
central al AsociaŃiunii încă din anul 1925. Volumele existente în bibliotecile poporale
din comunele aparŃinătoare despărŃământului oscilau între 200 şi 800127. Astfel, se
găseau 200 de volume în comunele Beica de Jos, Caşva şi JabeniŃa, 500 se găseau în
biblioteca pentru popor din comuna Ercea, 600 în comuna Petelea, iar în Căcuciu se
înregistrau 800 de volume, care erau citite128.
Nu putem ignora dintr-o asemenea listă de exemplificări situaŃia existentă în
DespărŃământul AsociaŃiunii din plasa administrativ-teritorială Sălişte, din judeŃul Sibiu.
Astra locală dispunea în această comună de biblioteca Protopopiatului ortodox, în care
existau 1.780 volume, de asemenea existau în Sălişte, bibliotecile şcolare (medii şi
121
Transilvania, LIX, nr. 10, 1928, p. 832-834.
122
Transilvania, LIX, nr. 10, 1928, p. 1069.
123
Transilvania, LVIII, nr. 10-11, 1927, p. 471.
124
125
Transilvania, LIII, nr. 7-8, 1922, p. 509; Transilvania, LIX, nr. 12, 1928, p. 1034.
126
Transilvania, LVII, nr. 8-9, 1926, p. 476; Transilvania, LX, nr. 10-11, 1929, p. 825.
127
128
Dragoş Curelea 421
comerciale) fiecare dintre acestea dotate cu fond de carte, publicaŃii şi ziare129. În 1925,
existau la Sălişte, 9 biblioteci care aparŃineau şi parohiilor şi cercurilor culturale ale
AsociaŃiunii, condiŃii în care, preoŃii parohi din localitate erau preşedinŃii cercurilor
culturale comunale. Numărul volumelor a oscilat în satele şi comunele despărŃământului
Sălişte, între 100 şi 820130. Bibliotecile existente în despărŃământ se aflau în următoarele
comune: Aciliu, în care existau 270 de volume, Amnaş 165 de volume, Cacova (astăzi
Fântânele – n.n.) 460 de volume, Galeş 100 de volume, Gura Râului 703 volume, Mag
110 volume, Săcel 820 de volume, Tilişca 685 de volume, iar în Vale existau
100 de volume.
În comuna Sibiel, biblioteca pentru popor era frecventată constant fiind păstrată
în impozanta Casă naŃională a AsociaŃiunii, inaugurată în 27 decembrie 1925131.
Conducerea DespărŃământului central judeŃean Cluj al AsociaŃiunii, reprezentată de
Victor Motogna, îşi exprima nemulŃumirea privind modul în care se producea creşterea
numărului de volume sau sporirea colecŃiilor de publicaŃii, pentru a putea să ofere
cititorilor Ńărani o diversificare a lecturii132.
Pentru 1926 juristul Ioan Bianu, vicepreşedintele DespărŃământului central
judeŃean Târnava Mică, aprecia în Blaj că bibliotecile pentru popor din cercurile
culturale existente în comunele Biia, Pănade şi łapu desfăşurau o vie activitate,
devenind „instituŃii vii, care împart lumină şi porniri nobile”133. De remarcat că în 1930,
DirecŃia EducaŃiei Poporului din Bucureşti, a acordat bibliotecii pentru popor din
comuna Pănade, dar şi celei din Bucerdea Grânoasă, colecŃii importante de cărŃi şi
publicaŃii134. În toate bibliotecile pentru popor, existau cărŃi cu conŃinut istoric, literar,
artistic, ştiinŃific, zootehnic, agronomic şi de propagandă cooperatistă135. Alt aspect
relevant este dat de informaŃia potrivit căreia, profesorul Ioan Sandu informa Comitetul
central că în anul 1928 DespărŃământul central judeŃean Alba al Astrei, pe care îl
conducea, avea 3 biblioteci pentru popor în structura sa centrală, raport trimis la Sibiu în
urma adunării generale a membrilor AsociaŃiunii din acest despărŃământ central
judeŃean desfăşurată în comuna Hăpria la 4 iunie 1928136.
În despărŃământul din plasa administrativă Aiud, preşedintele Emil Pop, avocat
şi fost prefect al judeŃului Alba, transmitea la centru raportul său din parcurgerea căruia,
rezultă că în 1928 au existat 20 de biblioteci pentru popor în arondarea sa teritorială137.
În despărŃământul din plasa administrativă Sebeş, profesorul Silviu Cărpinişanu,
director al Gimnaziului din Sebeş a evidenŃiat o vie activitate culturală în cele
19 comune şi 11 cercuri culturale138. Nu menŃiona nimic însă despre volumele existente
în bibliotecile pentru popor, nu pentru că acestea nu ar fi existat, ci pur şi simplu,
considerăm noi, că a fost mai relevant, în accepŃiunea conducerii despărŃământului din
plasa administrativă Sebeş să pună în lumină activitatea pe care o desfăşura.
129
Moga 2003, p. 412.
130
Transilvania, LVII, nr. 8-9, 1926, p. 484-486; Transilvania, LVIII, nr. 10-11, 1927, p. 516.
131
Transilvania, LVII, nr. 8-9, 1926, p. 485-486.
132
133
134
Transilvania, LXI, nr. 7-10, 1930, p. 95.
135
Transilvania, LIV, nr. 8-9, 1923, p. 373; Buletinul 1925, p. 14-15; Moga 2003, p. 413. În toate
bibliotecile pentru popor, existau cărŃi cu conŃinut istoric, literar, artistic, ştiinŃific, zootehnic, agronomic
şi de propaganda cooperatistă.
136
137
138
În despărŃământul din plasa administrativ-teritorială Zlatna, protopopul ortodox

Ioan Fodorean a pus în lumină o intensă activitate culturală în cele 17 comune şi
4 cercuri culturale. Din raportul său putem desprinde faptul că exista câte o bibliotecă
pentru popor în toate cele 4 cercuri culturale, iar între acestea se făcea remarcată
activitatea bibliotecii din Zlatna139. În raportul general prezentat de Comitetul central al
AsociaŃiunii privind situaŃia existentă în anul de activitate 1927-1928140, observăm
următoarele informaŃii relevante din perspectiva studiului nostru. Cu ocazia celei de-a
zecea aniversări a Zilei Astrei, şi a apropiatelor Serbări ale Unirii, s-a pus în discuŃie
declararea Sălii Unirii din Alba Iulia ca monument istoric de importanŃă naŃională.
Aceasta urma să fie prevăzută, în planul Comitetului central cu inscripŃii potrivite pe
tabele comemorative din marmură albă. Acestea urmau să cuprindă: „numele membrilor
biroului adunării naŃionale de la 1 decembrie 1918 dar şi ale celor care au vorbit
mulŃimii la acea dată memorabilă”. Trebuia, de asemenea, trecut textul Actului Unirii şi
numele celor care au format, Marele Sfat NaŃional, cât şi ale celor care intrau în
componenŃa Consiliului Dirigent ales la Alba Iulia. Mai departe, raportul Comitetului
central amintea despre realizarea unui tablou al delegaŃiei care a înmânat Regelui
Ferdinand I, actul Unirii Transilvaniei cu România141.
AsociaŃiunea a mai urmărit în proiectele sale ca în Alba Iulia să se edifice un
monument închinat memoriei revoluŃionarilor români de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi
Crişan, urmând a se organiza un concurs între arhitecŃii români a cărui rezultate să fie
făcute publice în cadrul Serbărilor Unirii în 1928142. Acelaşi program al AsociaŃiunii a
urmărit şi inaugurarea unui Muzeu al Unirii, pe care AsociaŃiunea să-l poată da în
folosinŃă cu ajutor din partea autorităŃilor statului român, cu prilejul aceloraşi Sărbători.
Muzeul acesta, considera Comitetul central, era menit să cuprindă în spaŃiile sale, nu
numai artefactele şi documentele vechi, din vremea cuceririi romane sau din perioada
preromană, ci şi toate documentele care se aflau în strânsă interdependenŃă cu
organizarea şi înfăptuirea zilei de 1 decembrie 1918143.
Printre reprezentanŃii despărŃământului albaiulian care au deŃinut statutul de
bibliotecari ai DespărŃământului central judeŃean Alba al Astrei remarcăm pe Ioan
Grigorescu, învăŃător şi bibliotecar în perioada în care în fruntea Astrei judeŃene Alba
s-a aflat Ioan Sandu (1925-1930)144. A urmat în această calitate, profesorul de istorie şi
geografie care funcŃiona în Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, Virgil Cucuiu145, în
mandatul de conducere exercitat de notarul albaiulian Romul Boca (1930-1935). Din
1 martie 1936, ca urmare a adunării generale a membrilor despărŃământului a fost ales
preşedinte Eugen Hulea, care îndeplinea şi funcŃia şcolar-administrativă de director al
Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. Bibliotecarul despărŃământului, a fost reales
profesorul Virgil Cucuiu146. Din 5 aprilie 1941, bibliotecarul acestui organism teritorial
139
140
DJSAN, FA, Dosar 3497/1928; Transilvania, LIX, nr. 12, 1928, p. 958-959.
141
142
143
144
DJAAN, FA, Registru de procese verbale 1925-1936, inventar vechi, nr. 447, p. 15-28; Moga
1994, p. 59.
145
Berciu 1973, p. 459.
146
Josan, Şerban 1983, p. 431-441; Curelea 2017, p. 130-135. Profesorul Eugen Hulea (1899-1982),
director de liceu în Alba Iulia, inspector şcolar general al judeŃului Alba, inspector şcolar Ńinutal în Mureş,
conferenŃiar şi propagandist al Astrei, a fost omul providenŃial pentru Astra la Alba Iulia. În vremea celor
două mandate ale sale, profesorul Hulea s-a preocupat în mod expres de: înfiinŃarea şi organizarea
Dragoş Curelea 423
al Astrei ajungea, profesorul Ion Dumitrescu147. Acesta a îndeplinit atribuŃiile de

bibliotecar în perioada celui de-al doilea mandat al profesorului Eugen Hulea în fruntea
Astrei locale în judeŃul Alba între 1941-1947.
Concluzionăm prin a afirma atât rolul pozitiv deŃinut în formarea conştiinŃei
naŃionale româneşti de către bibliotecile pentru popor în cadrul acestui despărŃământ al
AsociaŃiunii Transilvane, cât şi impactul avut de acestea în emanciparea social-culturală
a românilor din spaŃiul albaiulian – aşa cum au fost ele înŃelese şi organizate în temeiul
programelor culturale specifice ale AsociaŃiunii – pe meleagurile Alba Iuliei.
Abrevieri
DJSAN, FA – DirecŃia JudeŃeană Sibiu a Arhivelor NaŃionale, Fond

Astra.
DJAAN, FA – DirecŃia JudeŃeană Alba a Arhivelor NaŃionale, Fond
Astra.
MNUAI, FD – Muzeul NaŃional al Unirii din Alba Iulia, Inventare,
Registru procese verbale, Fond Documente, „Astra” Alba
Iulia.
BJAS, FM – Biblioteca JudeŃeană Astra Sibiu, Fond Manuscrise.
Bibliografie
Abrudan 1980 – P. Abrudan, Documente inedite privind activitatea

„Astrei” pentru înfiinŃarea de biblioteci literare în unităŃi
militare din Transilvania în anul 1919, în SMMIM, XIII,
1980, p. 341-354.
Analele 1908 – Analele AsociaŃiunii pentru literatura română şi cultura
poporului român, II, 1908.
Berciu 1973 – I. Berciu, Profesorul Virgil Cucuiu, în Apulum, XI, 1973,
p. 901-904.
Bibliotecile aflătoare – Bibliotecile aflătoare pe teritoriul despărŃămintelor
1912 „AsociaŃiunii” la sfârşitul anului 1911, în Transilvania,
XLIII, 5, 1912, p. 375.
Boabe de grâu – Boabe de grâu, II, 12, 1931.
Borş 2011a – S. Borş, Biblioteca centrală a AsociaŃiunii 1861-1950,
Sibiu, 2011.
Borş 2011b – S. Borş, Aspecte din activitatea Bibliotecii Centrale a
AsociaŃiunii (1861-1950), în vol. ed. L. Maior, I.-A. Pop,
I. Bolovan, AsociaŃionism şi naŃionalism cultural în
secolele XIX-XX, Cluj-Napoca, 2011, p. 161-173.
BucuŃa 1936 – E. BucuŃa, Biblioteca satului, Bucureşti, 1936.
cercurilor culturale, a edificării grupului statuar al eroilor Horia, Cloşca şi Crişan în 1937, a organizării
sistematice a prelegerilor pentru popor, a conferinŃelor pentru intelectuali, a edificării monumentelor de
for public şi memorie de la Trâmpoiele şi Sântimbru. De asemenea, în mandatele sale au fost organizate
cursuri pentru Ńăranii adulŃi, care se predau după o programă tip a Astrei. Nu în ultimul rând este de
apreciat întreaga sa activitate ulterioară, atunci când, deja trecut de 60 de ani, se va pune în serviciul
Muzeului Unirii din Alba Iulia după anul 1962.
147
DJAAN, FA, Dosar 3119, nr. 53, f.1; Moga 1994, p. 477.
Buletinul 1930 – Buletinul DespărŃământului judeŃean Sibiu al

„AsociaŃiunii”, Sibiu, 1930.
Cornea, Catrina, – L. Cornea, C. Catrina, I. Lăcătuşu, Teculeştii din neam în
Lăcătuşu 2008 neam, Sfântu Gheorghe, 2008.
Curelea 2014 – D. Curelea, ContribuŃii punctuale privind activitatea
culturală şi organizatorică în DespărŃământul Alba Iulia
al Astrei între anii 1900-1924, în Lohanul, VIII, 3 (31),
octombrie, 2014, p. 35-54.
Curelea 2017 – D. Curelea, Premise necesare pentru o cunoaştere a bio-
bibliografiei profesorului Eugen Hulea, preşedintele
Astrei albaiuliene între 1936-1947, în Lohanul, XI, 1 (41),
aprilie, 2017, p. 130-135.
Curelea, Firu 2016 – D. Curelea, Ş. Firu, Ioan Teculescu - director al Astrei
albaiuliene între exigenŃele funcŃiei protopopiale şi
eparhial-militare de Alba Iulia între anii 1902-1924, în
ActaC, III, 2016, p. 193-239.
Itu 1981 – M. Itu, Forme instituŃionalizate de educaŃie populară în
România. 1959-1918, Bucureşti, 1981.
Josan 1972 – N. Josan, ContribuŃii la cunoaşterea vieŃii şi activităŃii
memorandistului Rubin PatiŃia (1841-1918), în Apulum,
X, 1972, p. 513-552.
Josan 1993 – N. Josan, ÎnfiinŃarea şi activitatea DespărŃământului Alba
Iulia al Astrei până la 1900, în Apulum, XXVII-XXX,
1993, p. 377-415.
Josan, Şerban 1983 – N. Josan, I. I. Şerban, Profesorul Eugen Hulea (1899-
1982) în Apulum, XXI, 1983, p. 431-442.
JurebiŃă 1932 – G. JurebiŃă, ViaŃa şi activitatea P.S. Sale. Scurtă schiŃă
biografică, în BECA, 8, IX, august, 1932, p. 2-31.
Milisavac 1987 – Z. Milisavac, Istorija Matice srpske, în AHR, 92, 4,
octombrie, 1987, p. 1000-1001.
Moga 2003 – V. Moga, Astra şi Societatea (1918–1930), Cluj-Napoca,
2003.
Moga 1985 – V. Moga, Serbările Unirii Alba Iulia – 20 mai 1929, în
Apulum, XXII, 1985, p. 265-279.
Moga 1994 – V. Moga, DespărŃământul Alba Iulia al Astrei (1918-
1948), în Apulum, XXXI, 1994, p. 441-491.
Mureşan 2011 – C. Mureşan, Cu privire la asociaŃionism în istoria culturii,
în vol. ed. L. Maior, I.-A. Pop, I. Bolovan, AsociaŃionism
şi nationalism cultural, Cluj-Napoca, 2011, p. 15-21.
Netea 1947 – V. Netea, Istoria Memorandului românilor din
Transilvania şi Banat, ColecŃia Transilvania, Bucureşti,
1947.
Pamfil 1986 – M. Pamfil, AsociaŃiunea transilvană pentru literatura
română şi cultura poporului român (Astra) şi rolul ei în
cultura naŃională (1861-1950), Cluj-Napoca, 1986.
Pamfil 2005 – M. Pamfil, AsociaŃiunea în lumina documentelor (1861-
1950). Noi contribuŃii, Sibiu, 2005.
Păcurariu 2015 – M. Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, Sibiu, 2015.
Dragoş Curelea 425
Pinca 2013 – P. Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei (cu Sediul la Alba

Iulia), între anii 1921-1948, Alba Iulia, 2013.
Popa 2013 – I. Popa, Dimensiuni etno-identitare şi naŃional-politice în
spaŃiul şcolar sud-transilvănean 1849-1918, Cluj-Napoca,
2013.
Regulament 1925 – Regulament pentru despărŃămintele, cercurile culturale şi
regiunile AsociaŃiunii pentru literatura română şi cultura
poporului român, Sibiu, Astra, 1925.
ReprezentaŃile – ReprezentaŃile artistice literare Ńinute în cursul anului
artistice 1912 1911, în Transilvania, XLIII, 5, 1912, p. 373.
Spre înaintarea 1875 – Spre înaintarea ştiinŃelor şi artelor, în Transilvania, VIII,
7, 1875, p. 85-86.
Stajić, Seton-Watson – V. Stajić, R. W. Seton-Watson, The Centenary of the
1928 „Matica Srpska”, în SEER, 6, 18, March, 1928,
p. 594-595.
Statutele 1920 – Statutele AsociaŃiunii pentru literatura română şi cultura
poporului român, Sibiu, 1920.
Statutele 1925 – Statutele AsociaŃiunii pentru literatura şi cultura
poporului român „Astra”, Sibiu, 1925.
Stokes 1975 – G. Stokes, Legitimacy Through Liberalism. Vladimir
Jovanović and The Serbian Politics, Seatle & London,
1975.
Şerbu 1883 – I. Şerbu, Necesitatea şi modul de a se înfiinŃa biblioteci la
sate, în Transilvania, XIV, 13-14, 1883, p. 102-106.
Tablou sumar 1914 – Tablou sumar despre starea şi activitatea
despărŃămintelor în cursul anului 1913, în Transilvania,
XLV, 7-9, 1914, p. 293.
Transilvania – Transilvania, III, 5, 1870; VII, 7, 23, 1874; VIII, 3, 1875;
XVIII, 11-12, 1887; XXX, 1899; XL, 4, 5, 1909; XLI, 1,
1910; XLII, 4, 1911; XLIII, 5, 1912; XLV, 7-9, 1914;
XLVII, 1-6, 1916; XLVIII, 7-12, 1917; LI, 2, 3, 5-9, 1920;
LII, 7-8, 1921; LIII, 5, 7-8, 1922; LIV, 8-9, 1923; LV,
10-11, 1924; LVI, 3, 9-10, 1925; LVII, 8-9, 1926; LVIII,
10-11, 1927; LIX, 10, 12, 1928; LX, 10-11, 1929; LXI,
7-10, 1930.
Vasiu 1985 – N. Vasiu, Episcopul Nicolae Ivan 1855-1936 Ctitorul
reînviatei Episcopii a Vadului Feleacului şi Clujului.
Studii şi documente, Cluj-Napoca, 1985.
Functional Developments Regarding the Knowledge of History

of Libraries for the People in Alba Iulia Partition of Astra in 1887-1946
Abstract
The libraries for the people were destined, in the sense given to them by the
Association, for the social class of Romanian peasants of Transylvania, but not only.
These specific forms of cultural activity of the Association, were published in the last
three decades of the 19th century. Clearly, these tools – libraries for active people – were
an integral part of the cultural policy of the Association, through which the Romanian
Transylvanian political and cultural elite forum implemented its program. The
emergence of libraries was closely linked to literacy, so that they could be visited and
their volumes made accessible to a large and diverse readership. In the 19th century
national states Europe, the establishment of libraries was the result of an extensive state
program that was to result in the creation of networks of libraries for the people.
The foundation of these specific tools as a result of a successful cultural policy
with a great impact is demonstrated by the interest that the editors of Transylvania
Magazine, supported by the Central Committee of the Association, shown in their desire
to advertise for it in 1870. At that time, the official newspaper of the Association,
brought to the attention of its readers the importance of the library as a cultural vector in
forming national consciousness and social behavior. Transylvania presented in its pages
important libraries that existed in Austria-Hungary, but also in other European countries
such as: Belgium, France, Italy, Russia and the UK. Their equipment was highlighted,
the number of books per capita was reported, as well as their role in the formal process
of training and educating the public, especially in the social emancipation and the
formation of national consciousness (Fig. 1). And the libraries for the people, set up by
the Association through the work of its members in the Alba Iulia Partition of Astra,
have been constant and continuous empowering premises since 1870 for the Romanians
of Alba Iulia. The library is in our view the space par excellence where ideas aimed
both at social emancipation, on the one hand, and the formation of the national
consciousness of Romanians in Transylvania, on the other hand.
Fig. 1. Table with the number and type of libraries that existed in the Alba Iulia
Partition of Astra
DANIEL LUCA VOINA, UN REMARCABIL ILUSTRATOR
DE CARTE CONTEMPORANĂ
CORNEL TATAI-BALTĂ
ctataibalta@yahoo.com
Cuvinte cheie: Daniel Luca Voina, grafician, carte, ilustraŃie, desen, Blaj
Keywords: Daniel Luca Voina, graphician, book, illustration, drawing, Blaj
La Blaj locuieşte şi activează, începând din anul 1983, pictorul, graficianul şi

eseistul Daniel Luca Voina, care a ilustrat, până în prezent, circa 40 de cărŃi cu
conŃinut variat, tipărite îndeosebi în Ńară, dar şi în străinătate.
Blajul ecleziastic, şcolar, cultural, istoric şi politic a avut şi are, pe parcursul

secolelor XVIII-XXI, o contribuŃie semnificativă şi la dezvoltarea artelor plastice
româneşti. Aici şi-au desfăşurat o rodnică şi meritorie activitate nu doar istorici, filologi,
scriitori, teologi, filosofi, geografi, muzicieni, pedagogi, oameni politici etc., ci şi
zugravi de icoane şi biserici, gravori în lemn, pictori, sculptori sau artişti decoratori1.
Arta plastică blăjeană este „europeană în spirit şi formă şi profund naŃională prin mesajul pe
care îl transmite”, fiind mereu „în slujba lui Dumnezeu şi a neamului românesc”2.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, grafica de carte blăjeană atinge
înalte cote de măiestrie artistică. Xilogravorii Vlaicu, IoaniŃiu Endrédi, Sandul Tipograf,
Petru Papavici Râmniceanu, Dimitrie Finta ş.a. împodobesc numeroase cărŃi bisericeşti
(Ceasloave, Strastnice, Octoihuri, Evanghelii, Penticostare, Trioade, Acatiste, Liturghii
etc.) cu ilustraŃii, cadre de foi de titlu, frontispicii, viniete, iniŃiale şi alte ornamente.
Sursele de inspiraŃie ale acestor meşteri au fost variate, ele provenind din spaŃiul
românesc, german, ucrainean, rusesc, italian ş.a., iar stilistic din arta de tradiŃie
bizantină, goticul târziu, Renaştere şi baroc. Blajul a fost cel mai important centru al
xilogravurii româneşti din Transilvania şi unul dintre cele mai importante din întreg
arealul românesc3.
Trei cărŃi tipărite la Blaj: Evanghelie, 1900, Liturghii, 1905 şi 1931 au fost
decorate de reputatul pictor şi grafician transilvănean Octavian Smigelschi (1866-1912).
Elegantele foi de titlu ale acestor cărŃi, executate policrom (în negru, alb, auriu şi roşu),
prezintă motive fitomorfe stilizate sau linii frânte şi curbe ce se împletesc (entrelacs-
uri), atât de frecvente în ornamentarea cărŃilor româneşti vechi, manuscrise şi tipărite,
îndrăgite deopotrivă de reprezentanŃii Art Nouveau-lui. IlustraŃiile în care sunt redaŃi
evangheliştii şi autorii liturghiilor mărturisesc deopotrivă că Smigelschi cunoştea
xilogravura blăjeană şi românească. Savant concepută, ilustraŃia Isus Pantocrator, din
Liturghii, 1905, redă principalele elemente figurative, simbolice şi decorative în galben-
auriu, care se profilează pe un fond violet închis. Am constatat că structura acestei
1
Tatai-Baltă 1997, p. 113-117; Tatai-Baltă 2004, p. 240-272; Tatai-Baltă 2005, p. 5-21.
2
Tatai-Baltă 1998, p. 87; Tatai-Baltă 2000b, p. 137.
3
Tatai 1974, p. 629-641; Tatai 1975, p. 719-745; Tatai-Baltă 1977, p. 705-727; Tatai-Baltă 1982,
p. 221-239; Tatai-Baltă 1983, p. 245-262; Tatai-Baltă 1985, p. 183-196; Tatai-Baltă 1986a, p. 211-222;
Tatai-Baltă 1986b, p. 113-121; Tatai-Baltă 1995; Tatai-Baltă 2008, p. 75-86.
428 Daniel Luca Voina, un remarcabil ilustrator de carte contemporană
izbutite lucrări este asemănătoare cu aceea din miniatura Maiestas Domini din vestitul
Codex aureus, păstrat, în parte, la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, care datează
din epoca carolingiană (de pe la 810). Octavian Smigelschi a ştiut să asimileze în mod
creator diferite elemente şi procedee vehiculate în arta românească şi universală (o mare
admiraŃie manifesta faŃă de mozaicul bizantin)4.
Pictorul Flaviu C. Domşa (1878-1932), cel dintâi profesor de desen din Blaj cu
studii academice, a realizat de asemenea ilustraŃii de cărŃi, dar şi de reviste, „care
dovedesc bun gust, simŃul măsurii şi echilibrului”. Pentru Albumul Bunea, apărut în
1910, în memoria marelui istoric, decedat în anul precedent, Flaviu C. Domşa a realizat
o frumoasă copertă în culori de factură romantică, prevăzută cu un chenar alcătuit din
motive populare româneşti, mult apreciate în epocă, precum şi un desen care îl
înfăŃişează deosebit de veridic pe A. Bunea pe catafalc. Profesorul blăjean a executat
cadrul foii de titlu plin de măreŃie din Apostol, 1911 făcând apel la xilogravura lui
Sandul Tipograf din Evanghelia de la 1765. Cartea Serbările de la Blaj 1911 prezintă şi
ea un chenar impunător compus din motive româneşti stilizate. Pe coperta Revistei
politice şi literare din 1912 este imaginată o tânără cu trăsături clasice, văzută din profil,
care şade într-un jilŃ. Ea Ńine într-o mână o carte, iar în cealaltă un instrument de scris.
Chenarul, asemănător cu cele anterioare, este albastru ca şi imaginea pe care o cuprinde.
Pentru coperta volumului de versuri şi cântece Din război, 1917, artistul a desenat într-o
manieră realistă un soldat aflat în tranşee, care scrie o scrisoare celor dragi rămaşi acasă5.
În ultima vreme, la Blaj, îşi desfăşoară activitatea pictori talentaŃi şi perseverenŃi,
cei mai mulŃi dintre ei membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. Dintre aceştia
un loc distinct îl ocupă Daniel Luca Voina, care dovedeşte a fi şi un priceput şi harnic
grafician. Trebuie spus că toŃi aceştia sunt „artişti moderni, fiecare dintre ei având o
viziune proprie. Ceea ce-i uneşte însă este umanismul şi un oarecare suflu mistic ce
străbate operele lor”6.
*
Pictorul şi graficianul Daniel Luca Voina s-a născut la Mediaş în 11 octombrie
1959. Urmează Liceul de Artă din Sibiu (1974-1978) şi Institutul de Arte Plastice „Ion
Andreescu” din Cluj-Napoca, Facultatea de Arte Plastice şi Decorative (1979-1983).
Din anul 1983 este profesor de EducaŃie vizuală la Colegiul NaŃional „Inochentie Micu
Clain” din Blaj.
Devine membru în colegiul de redacŃie al revistei Astra blăjeană şi face parte
din Colegiul Director al Editurii Astra, DespărŃământul „Timotei Cipariu” Blaj. A scris
eseuri pe diferite teme. Dintre cele referitoare la arta plastică menŃionăm câteva apariŃii
din respectiva revistă blăjeană: ConfluenŃe la Blaj, nr. 4, 1997; ExerciŃiu de respiraŃie
spirituală, nr. 4, 1998; Emil Comşa – un pictor solar, nr. 2, 2007; Urme pe pânza Romei
Mici, nr. 3, 2007; Horea Cucerzan şi lumina îndrăgostită; O carte cu parfum de
gravură; Un album care ne priveşte, nr. 4, 2007; Magicianul, nr. 4, 2008; Culori pe
pânza amintirii – Breaza – 2009, nr. 4, 2009 şi pe cel din Tribuna clujeană, Eveniment
plastic la Blaj, nr. 17-18, 1999. În calitate de coautor a publicat la Editura Astra
albumele: Popasul lui Eminescu la Blaj, 2006; Virgil Fulicea, 2007; Ion Agârbiceanu,
2007; Artişti plastici blăjeni, 2008.
A deschis expoziŃii personale la: Casa de Cultură Blaj, 1994; Galeria „Arta”
U. A. P. Sibiu, 1994; Galeria de Artă U.A.P. Alba Iulia, 1996 şi numeroase expoziŃii de
4
Tatai-Baltă 2003, p. 421-441; Tatai-Baltă 2005, p. 69-83, 133-144.
5
Tatai-Baltă 1993, p. 39-49.
6
Tatai-Baltă 1998, p. 87; Tatai-Baltă 2000b, p. 136.
Cornel Tatai-Baltă 429
grup în Ńară (Arad, Blaj, Sibiu, Alba Iulia, Ploieşti) şi în străinătate (Germania, Olanda).
A participat la mai multe tabere de creaŃie plastică: Blaj, Almaşul Mare, Cornu, Biertan,
Plopeni ş.a. Lucrări semnate de el se află în colecŃii private din Anglia, Germania,
Olanda, Italia, SUA ş.a. În anul 2003 a primit Premiul Astra, DespărŃământul „Timotei
Cipariu” Blaj. Numele său este inclus în cărŃi şi dicŃionare referitoare la Blaj7.
Deosebit de activ la catedră, Daniel Luca Voina s-a impus, deopotrivă, ca
vrednic animator cultural, adevărat condeier, pictor de o fineŃe aparte8 şi prolific
grafician. Pe parcursul a mai bine de două decenii, artistul a ilustrat cu evident talent şi
pasiune circa 40 de cărŃi, multora dintre ele realizându-le şi coperŃile9.
ÎnclinaŃia deosebită a lui Daniel Luca Voina pentru arta grafică a ieşit la iveală
cu prilejul expoziŃiei sale pe care am vernisat-o în 2 august 1996 la Galeriile U.A.P. din
Alba Iulia, în care erau expuse desene în tuş cu peniŃa. Remarcam atunci că respectivele
lucrări scoteau în evidenŃă calităŃile artistice înnăscute ale autorului, solida sa cultură
generală şi de specialitate. Impresiona minuŃia execuŃiei, supleŃea, rafinamentul şi
siguranŃa liniilor. Asistam la un adevărat recital de linii, care erau, când subŃiri sau
groase, când drepte, curbe sau frânte. Nenumăratele linii redau sau învăluiau formele, ce
dobândeau evidente valenŃe simbolice. Nu se insista atât pe redarea exterioară a obiectelor
şi fiinŃelor, cât mai ales pe sensul lor ascuns, pe încărcătura lor spirituală.
Astfel era incitată imaginaŃia privitorului, care începea să mediteze cu deosebită
seriozitate asupra vieŃii şi morŃii, asupra scurgerii ireversibile a timpului, asupra
omnipotenŃei şi omniprezenŃei lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, erau proslăvite într-o
manieră aparte virtuŃile morale şi intelectuale. Punerile în pagină erau deosebit de
ingenioase şi îndrăzneŃe, iar plinurile şi golurile alternau cu o certă subtilitate. Remarcabil
era şi modul în care Daniel Luca Voina pendula continuu între figurativ şi abstract. Chiar
dacă erau preluate unele reprezentări din arta vest europeană şi erau sesizabile anumite
ecouri expresioniste şi metafizice, desenele artistului blăjean erau concepute într-o viziune
originală şi modernă, care aparŃine vremii noastre şi spaŃiului în care ne circumscriem.
Acele desene cu un conŃinut ideatic elevat şi frumos realizate sub aspect formal nu
necesitau comentarii ample, ele trebuind să fie trăite cu adevărat. Erau lucrări metaforice,
enigmatice, care declanşau reale emoŃii. Contemplarea lor provoca momente de o
înălŃătoare trăire spirituală, anevoios de redat în cuvinte10. Toate aceste trăsături pot fi
observate cu uşurinŃă în grafica celor circa 40 de cărŃi cu un conŃinut variat, apărute
îndeosebi în Ńară, dar şi în străinătate, la care Daniel Luca Voina a lucrat ani la rând.
În calitate de grafician de carte, artistul debutează în 1995, concepând coperŃile
şi ilustraŃiile volumului autoarei, de origine din Braşov, Carmen Puchianu. Este vorba
de o carte de povestiri suprarealiste, cu un conŃinut oniric, straniu, redactată în limba
germană, şi apărută în Germania, la München. Titlul ei este Amsel – schwarzer Vogel
(Mierlă - pasăre neagră). Desenele în peniŃă nu narează conŃinutul povestirilor cărŃii, ci
surprind emoŃia şi fiorul pe care ele le emană. Lucrările acestea bizare sunt însoŃite
adeseori de „caligrafii” suprapuse sau alăturate, care descompun şi fragmentează
imaginea, dematerializând-o şi transformând-o într-o scriitură misterioasă, procedeu pe
7
Hinescu, Hinescu 2012, p. 581-583; Pop 2011, p. 430-431; Tatai-Baltă 2000a, p. 55-56, 142; Tatai,
Tatai-Baltă 2007, p. 105; Pop, Voina 2008, p. 121-128.
8
Artistul a realizat pictură de şevalet (ulei şi acril): peisaje citadine, naturi statice, compoziŃii cu
figuri, executate cu atenŃie de bijutier. A realizat, de asemenea, pictură murală la biserica greco-catolică
din Miercurea Sibiului – Pantocratorul şi 14 panouri mari de lemn cu Drumul crucii. A executat şi
6 vitralii pentru noua biserică ortodoxă din cartierul Berc al Blajului.
9
Vezi anexa noastră.
10
Tatai-Baltă 1996, p. 14; Tatai-Baltă 2000a, p. 55-56, 142.
care autorul îl va utiliza şi în viitor. Dintre aceste desene atragem atenŃia asupra celor de
la paginile 47, 83 şi 137 (Pl. I/1-3).
Într-o manieră asemănătoare sunt executate desenele din cartea lui Ciprian
Vestemean, Cucerirea culmilor, imprimată la Cluj în anul 2006. Aici, de asemenea,
emoŃiile sunt decantate la rece. Prin alegerea unor motive aparent banale suntem îndemnaŃi
să încercăm a descifra rosturile lumii, ale existenŃei. Copacul segmentat sub forma unei
scări, de pe coperta I, creează senzaŃia de înălŃare spirituală. Acelaşi mesaj îl transmit şi
desenele: Zdrobire (p. 9), Portative (p. 47) sau Spre lumină (p. 53)11 (Pl. II/1-4).
IlustraŃiile din cartea Danielei Pănăzan, Dor de acasă. Poeme. Versuri şi proză,
tipărită la Blaj în anul 2003, se diferenŃiază de cele din volumele de mai sus printr-o
tratare mai concretă a formelor, dar cu semnificaŃie alegorică, care emană o căldură
sufletească pe care numai puterea divină o poate genera. SimŃământul afectuos de acasă
poate fi relevat prin lucruri simple: Metamorfoză (un coş plin cu mere, p. 15); Miresme
(o legătură de usturoi, p. 49); o Coşarcă (p. 67). Peste toate acestea se profilează discret
o cruce (unul dintre simbolurile lui Isus Hristos) (Pl. III/1-3).
Pe filonul moral-religios sunt executate şi desenele volumului Vreau, se poate,
voi reuşi!, semnat de Ciprian Vestemean, care a văzut lumina tiparului la Baia Mare, în
2010. IlustraŃiile concepute pe verticală şi orizontală conferă acestora stabilitate şi
echilibru, fiind sugerată astfel, în mod subtil, împăcarea cerului cu pământul.
CompoziŃia în formă de piramidă, atât de dragă artiştilor Renaşterii italiene (Leonardo
da Vinci, Rafael etc.), care evocă un Altar, este mărginită de doi îngeri gingaşi, aflaŃi în
rugăciune. În centru întâlnim potirul, paharul suferinŃelor, flancat de inscripŃia IS. HS.
Atmosfera aceasta calmă şi senină ne transmite un sentiment de neŃărmurită dragoste
faŃă de Mântuitorul nostru (p. 39). Simplu dar sugestiv, este reprezentată Jertfa, adică
Răstignirea lui Isus. De o parte şi de alta a crucii Sale apar crucile de dimensiuni mici
ale celor doi tâlhari răstigniŃi odată cu El. La baza crucii lui Isus zărim un măr, simbol al
păcatului omenirii răscumpărat prin jertfa lui Hristos (p. 111). Divinitatea este magistral
redată în desenul Rugăciune. Este surprins, într-o abordare personală, momentul în care
Isus Hristos a strigat cu glas tare: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit?” (Matei 27, 46). BraŃele lui Isus alcătuiesc un triunghi, care ne îndeamnă să
privim spre cer, de unde poate veni mântuirea noastră (p. 133) (Pl. IV/1-3).
Atât din punct de vedere iconografic cât şi stilistic înrâurirea artei bizantine este
evidentă în cele şase ilustraŃii care împodobesc volumul III al Antologhionului editat la
Roma şi tipărit la Baia Mare în anul 2014: Isus Pantocrator (p. 2), Învierea (Coborârea
la iad, p. 4), ÎnălŃarea Domnului (p. 280), Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile, p. 356),
Sfânta Treime (p. 372), Sfântul Petru şi Sfântul Pavel (p. 770) (Pl. V/1-4). La acestea
uneori, linia doar conturează formele, alteori intervin haşuri care Ńes umbre şi penumbre
cu efect misterios. Nu lipsesc însă unele accente de sorginte occidentală, feŃele
personajelor fiind mai individualizate, iar volumele mai limpede redate. Deosebit de
reuşit este Isus Pantocrator, înfăŃişat bust, purtând tunică şi mantie. Chipul Său exprimă
blândeŃe şi gravitate, iar privirea Sa este pătrunzătoare. Într-o mână Ńine Evanghelia
închisă, în timp ce cu cealaltă binecuvântează, având degetele prelungi, parcă ireale.
Capul său este înconjurat de un impunător nimb cruciger. În acesta figurează inscripŃia
grecească O ω N, care întregită se traduce prin: ,,Eu sunt cel ce sunt”, cuvinte spuse lui
Moise de Dumnezeu. Modul în care este realizată această ilustraŃie ne îndreaptă atenŃia
spre icoana în encaustică din secolul VI, aflată la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la
11
Desenele lui Daniel Luca Voina, existente în cele circa 40 de cărŃi, sunt lipsite de titlu. În studiul
nostru, titlurile au fost stabilite de autor la cerinŃa noastră.
Muntele Sinai12. Fără îndoială, Sfânta Treime a avut ca model celebra icoană în tempera
pe lemn a lui Andrei Rubliov, 1422-1427, păstrată la Galeria Tretiakov din Moscova.
Pledează în acest sens compoziŃia sub formă de cerc, atitudinile personajelor, stejarul
din Mamvri aflat în spatele îngerului central, vasul de pe masă, jilŃurile şi postamentele
pe care şed, respectiv îşi sprijină îngerii picioarele. La Daniel Luca Voina ca şi la Andrei
Rubliov, gesturile delicate ale celor trei îngeri, care au capetele aplecate, exprimă o strânsă
comuniune şi o pace neclintită13. Reuşită este deopotrivă ilustraŃia care îi prezintă
îmbrăŃişaŃi pe Sfântul Petru şi Sfântul Pavel. TandreŃea înfiripată între ei în dorinŃa de
a-l sluji cu abnegaŃie pe Dumnezeu este măiestrit surprinsă. Postamentul pe care calcă
sfinŃii este redat în perspectivă inversă, utilizată frecvent în arta de tradiŃie bizantină.
IlustraŃiile din cartea lui Ciprian Vestemean, Vreau, se poate, voi reuşi!, Baia
Mare, 2015, dezvăluie amprenta personală a graficianului blăjean, care este cu totul
remarcabilă. Răstignirea (p. 63) redată în racursi accentuează caracterul expresionist al
imaginii. În acest sens, pironul care străpunge picioarele lui Isus este supradimensionat,
sporind impactul emoŃional asupra privitorului. În ÎnălŃare (p. 73) Isus este privit din
perspectivă cerească. El are mâinile ridicate, supradimensionate şi detaliate, purtând în
palme urmele pironirii pe cruce. Acestea sugerează deschiderea unor aripi. Astfel se
accentuează ideea de înălŃare biruitoare. Mântuitorul ne priveşte pătrunzător şi autoritar,
purtând încă pe chip urmele suferinŃei. Liniile de fugă ale construcŃiei figurii sunt
convergente într-un punct, vârful unui triunghi, care grafiază într-un registru orizontal
„o scriitură cerească”. Arhitectura imaginii S-a săvârşit (p. 93) este construită în aceeaşi
perspectivă, privită de sus, cu mâinile lui Isus în prim-plan, având degetele crispate,
redate contre-jour ceea ce accentuează astfel ideea zborului frânt, de „vultur Ńintuit”, de
jertfă primită de Dumnezeu – Tatăl („S-a isprăvit!”, Ioan 19, 30). Liniile de construcŃie
închid în partea de jos vârful unui triunghi care scrie pe orizontala lumii Cuvântul
VieŃii. La fel de originală este concepută şi ilustraŃia (p. 125) structurată pe intersecŃia a
două diagonale, imaginând simbolic o clepsidră din al cărei registru superior, Cuvântul
Ceresc se revarsă prin jertfă (Isus crucificat) pe pământ, în oameni (Pl. VI/1-4).
Din cartea Danielei Pănăzan, Psalmodierea iubirii. Poeme în proză. Versuri,
Blaj, 2004, ne oprim atenŃia doar asupra a două desene semnificative. În Simboluri
sfinte (p. 65) întâlnim două sfere care se întretaie: una este cerească, iar cealaltă
pământească. Forma rezultată din intersecŃia lor compune simboluri sacre: ochiul,
peştele, pâinea, potirul. Formele sunt curăŃate de detalii inutile, epurate, devenind
simboluri-idee, arhetipuri. Aceeaşi formă devine flacără de lumânare, care se multiplică
de 12 ori, pe două aliniamente, în desenul Binecuvântare (p. 11). Acest simbol al
luminii este reluat în partea de sus a imaginii, corpul lumânării luând chipul CărŃii
Sfinte, iar flacăra stilizată, forma mâinii, care binecuvântează, închipuind astfel ideea
autorităŃii ÎnvăŃătorului, transmisă apostolilor Săi (Pl. VII/1-2).
Un număr de 3 coperte reprezintă Catedrala din Blaj. Coperta I a cărŃii lui
Cristian Barta, TradiŃie şi dogmă, Blaj, 2003, redă Bazilica Sfântul Petru din Roma şi
Catedrala Sfânta Treime din Blaj într-o perspectivă a cărei linii de fugă converg în
centrul unui cerc. Aici este aşezată silueta unui potir, care serveşte la oficierea liturghiei.
Pe agneŃul de formă pătrată se află inscripŃia IS HS NI KA (Isus Hristos învinge).
Acesta este înscris în cerc, care nu are nici început şi nici sfârşit, semnificând veşnicia
lui Dumnezeu. La extremităŃile axei mediane orizontale întâlnim literele greceşti α şi ω
(Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, zice Domnul …, Ioan, Apocalipsa I, 8).
12
Rousseau 2004, p. 215-216, fig. 3.
13
Uspensky, Lossky 2003, p. 218-219, pl. 70.
Coperta I a cărŃii Şcolile greco-catolice ale Blajului – 250 de ani de credinŃă şi

cultură, Blaj, 2005, prezintă Catedrala şi şcolile ,,Micii Rome” într-o perspectivă cu un
punct de fugă care potenŃează monumentalitatea şi grandoarea edificiilor. În registrul
inferior al imaginii apare reprezentat în chip simbolic cuvântul coborât din cer, sub
forma unei cărŃi deschise. Pe coperta IV a cărŃii figurează o arcadă-curcubeu compusă
din elemente de arhitectură, înfăŃişând şcolile Blajului.
Coperta IV a cărŃii Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică – Istorie şi
spiritualitate, Blaj, 2003, conŃine o imagine emblematică referitoare la aniversarea unui
veac şi jumătate de la înfiinŃarea Mitropoliei din Blaj. Sub bolta omagială a
evenimentului apare reprezentată Catedrala din Blaj. La bază sunt redate personaje şi
monumente istorice reprezentative: episcopul Inochentie Micu, Gheorghe Şincai,
Timotei Cipariu, castelul mitropolitan, vechile şcoli şi fostul monument de pe Câmpul
LibertăŃii, unite într-o scriitură specifică autorului.
Coperta I a volumului intitulat Coordonatele preoŃiei greco-catolice – Istorie şi
actualitate, apărut la Blaj în anul 2002, reprezintă iconostasul Catedralei blăjene a cărui
axă verticală este întretăiată de trei orizontale. Alcătuirea celor trei cruci face referire
la hramul bisericii: Sfânta Treime. Scriitura trasată cu nerv brăzdează imaginea,
animând-o. Pe coperta IV a volumului este desenat castelul mitropolitan văzut printr-o
arcadă semicirculară.
Coperta I a cărŃii lui Sorin Nicu Blaga, Dascălul blăjean de odinioară, tipărită la
Blaj în 2011, redă Institutul RecunoştinŃei (actualul Colegiu NaŃional Inochentie Micu
Clain). Acesta este imaginat într-o perspectivă cu un punct de fugă la nivelul pământului
pentru a-i spori măreŃia. Haşura fină creează un halou peste care se suprapune arcada
luminoasă a unui curcubeu, arc peste timp. Orizontala solului este întretăiată de
verticala axei imaginii, alcătuindu-se astfel o cruce urcătoare, înălŃătoare (Pl. VIII/1-4).
O preocupare distinctă în grafica de carte a lui Daniel Luca Voina o constituie
portretistica. În cartea îngrijită de Ion Buzaşi şi Ion Moldovan, La început a fost
Inochentie. Antologie lirică, Blaj, 2007, apare pe coperta I chipul temerarului episcop
blăjean într-o postură meditativă, interiorizată, care parcă priveşte încrezător peste timp.
Între reprezentările plastice ale faimosului episcop vizionar, aceasta se evidenŃiază prin
fineŃea desenului, fidelitatea trăsăturilor şi autenticitatea trăirii14.
În galeria portretelor care reprezintă muzicieni de seamă ai Blajului şi ai
României întregi, remarcabile sunt cele ale lui Iacob Mureşianu, Sigismund ToduŃă şi
Celestin CherebeŃiu. Pe coperta I a volumului scris de Adrian Solomon, Iacob
Mureşianu şi Blajul, Blaj, 2007, marele compozitor este înfăŃişat în semi-profil, într-o
lumină care îi evidenŃiază fruntea şi relieful feŃei, lucirea ingeniozităŃii creatoare, ce
răzbate prin lentilele ochelarilor, barba uşor răvăşită şi urechea descoperită parcă în
ascultarea marii muzici. Chipul compozitorului pare a deveni o coloană înălŃătoare de
portative muzicale. Pe coperta I a cărŃii semnate de Adrian Solomon, Carmen Solomon
şi Ion Buzaşi, Sigismund ToduŃă şi Blajul, Blaj, 2008, apare portretul renumitului
compozitor contemporan, văzut din profil. Modeleul feŃei acestuia este nuanŃat printr-o
Ńesătură de linii, când scurte şi diferit direcŃionate, când lungi şi nervoase, răsfirate sau
adunate în negru compact, desenând, se pare, relieful interior, sufletesc al muzicianului.
Ritmat de portative orizontale, chipul său îşi află măsura prin verticala talentului său
creator. Cartea Celestin CherebeŃiu şi Blajul, Blaj, 2011, ai cărei autori sunt soŃii Adrian
Solomon şi Carmen Solomon, prezintă pe coperta I figura muzicianului cu o privire vie,
14
Tatai-Baltă 1998, p. 75-83, 119-126; Tatai-Baltă 2000c, p. 124-136.
pătrunzătoare, nasul ferm, buzele subŃiri şi bărbia ascuŃită. Toate acestea evidenŃiază o
personalitate puternică şi dinamică. Desenul bine construit cu haşuri direcŃionate oblic
energizează imaginea şi relevă tumultul interior al personajului (Pl. IX/1-4).
Dintre volumele de poezii ilustrate de Daniel Luca Voina mai menŃionăm
următoarele două: Din cerurile albastre, Blaj, 2009 şi OcrotiŃi de Eminescu, Blaj, 2014,
care constituie antologii demne de interes. Copertele I-IV ale primeia dintre ele şi
ilustraŃiile din interior ale acesteia conŃin desene ce surprind universul metafizic al
poeziilor. Linia curge liber coagulând forme ale unor lumi imaginare, stranii şi
misterioase. Fluidul liniei este fixat de crusta tare a unor cochilii. Desenele celei de a
doua cărŃi se vor un prilej de meditaŃie, de răgaz în agitaŃia şi confuzia lumii în care
vieŃuim, în dorinŃa de a găsi sensuri şi rosturi de a fi (p. 84, 117). Formele care prind
viaŃă, desenate de linii frânte, tăioase dobândesc accente ironice, înŃepătoare.
Într-un alt registru de abordare sunt executate ilustraŃiile la cartea semnată de
Claudia Crişan, Micii actori pe scenă, Blaj, 2002, care au un caracter şăgalnic, accesibil
copiilor, cu un umor sănătos. Cartea prelucrează, selectează şi pune sub formă de dialog
poveşti şi povestiri româneşti foarte cunoscute, scrise de Ion Creangă, Vasile Alecsandri
şi Ion Luca Caragiale. Desenele cărŃii pun în pagină, dau chip personajelor şi situaŃiilor
surprinzând aspectele comice, ridicole şi moralizatoare ale scenetelor. Astfel, Păcală şi
Tândală (p. 5) sunt înfăŃişaŃi în mod caricatural, având capete supradimensionate, nasuri
obraznice, ochi şireŃi şi guri „până la urechi”. CocoşaŃi de desagi mai mari decât ei, plini
cu „minciuni”, aceştia gesticulează convingător, păcălindu-se unul pe altul. Sceneta
Păcală la judecată (p. 19) surprinde în desen absurdul comic al situaŃiei în care
judecătorul indecis şi încurcat stă cocoŃat pe un foarte înalt scaun de judecată, asemenea
unui cocostârc pe un vârf de stâlp. Păcală, sfătos, isteŃ şi cu „nasul pe sus”, şade pe un
scăunel, într-un contrast hazliu cu dregătorul care stă foarte sus, dar fără a putea fi însă
la înălŃimea funcŃiei (Pl. X/1-4).
O continuă preocupare manifestă graficianul blăjean pentru ilustraŃia de carte
pentru copii. MenŃionăm în acest sens cartea de poveşti scrisă de Rodica Brate, Piticii
năzdrăvani sau lumea pe dos, editată la Sibiu în 2003. Coperta prezintă într-o imagine
viu colorată universul fantastic, fermecător al poveştilor. Într-o feerie vegetală se
zbenguie făpturi mirifice, pitici, gâze, peştişori. Un pitic tronează în corola unei flori,
creând prin baloane lumi de basm. CompoziŃia animată învăluie şi încadrează cu
gingăşie ocrotitoare titlul cărŃii. Fiecare poveste din carte este redactată în trei limbi
(română, germană, engleză), fiind ilustrată de câte un desen mare pentru colorat şi de
numeroase altele mai mici. În povestirea Bosco, prim-ministru în Ńara piticilor,
desenatorul Daniel Luca Voina imaginează o lume surprinzătoare în care racursiul
personajului central, Guliver, sporeşte caracterul ciudat, nemaivăzut al acestuia. Piticii,
făpturi curioase, uimite, sunt reprezentaŃi într-o diversitate vestimentară, atitudinală şi
ambientală. Privind cu băgare de seamă, într-o citire de la dreapta la stânga, elementele
de mobilier şi vestimentaŃie par a fi litere ce compun cuvântul „Liliput”. Linia, care
desenează personajele, obiectele şi spaŃiul, este esenŃializată, simplificată, devenind
când subŃire, când groasă, modelând astfel anatomic şi spaŃial formele.
Cele două cărŃi pentru copii de 6-7 ani, având ca titlu comun Je découvre le
français!, realizate de Institutul Francez din România în parteneriat cu AsociaŃia
Edumedia, cuprind aproximativ 300 de desene. Aceste cărŃi sunt concepute ca manuale
în care imaginile atractive, explicative şi interactive au menirea de a anima aproape
întreg spaŃiul. O lume minunată a copilăriei ia chip pe fiecare pagină, cu prietenii, cu
jocuri, cu provocări în care natura, anotimpurile, sărbătorile, mişcarea şi sportul, şcoala,
spaŃiul ambiental îndeamnă la cunoaştere, colaborare şi armonie. Desenul prietenos şi

savuros este însufleŃit de curburi moi şi dolofane, de o dinamică zglobie, plină de
prospeŃime şi candoare. Toate ilustraŃiile vădesc o perfectă identificare a graficianului
cu lumea pură a copilăriei, emanând entuziasm şi bucurie. Dintre numeroasele desene,
atragem atenŃia asupra copertei I şi a ilustraŃiei VacanŃa (Pl. XI/1-4).
*
IlustraŃiile graficianului blăjean Daniel Luca Voina, existente în cele
aproximativ 40 de cărŃi, parcurg un traseu interesant, divers şi spectaculos în care
regăsim, ca o constantă, bucuria şi pofta de a desena, de a da chip şi trup ideii, emoŃiei,
trăirii nobile şi înălŃătoare, de a da trup cuvântului-hrană şi cuvântului-lumină, dar şi
prospeŃimii, inocenŃei şi candorii. Stilistica desenelor încarcă imaginile de la o carte la
alta cu un fior distinct, cu o atmosferă specifică, căutând „să respire” împreună cu
respiraŃia textului şi mesajului ilustrat: când straniu, suprarealist, când tandru, religios,
când abrupt, expresionist, când plin de căldura unui „acasă” pierdut sau decantat până la
semn grafic, dar aproape întotdeauna concentrat într-o metaforă vizuală care cheamă,
provoacă şi îndeamnă la meditaŃie şi visare.
Linia subŃire se mişcă cu abilitate, cu nerv, desenând şi clarificând forme, iar
umbrele şi penumbrele sporesc misterul imaginii.
O diversitate stilistică remarcabilă împrospătează fiecare carte ilustrată de
Daniel Luca Voina cu un suflu nou, imprevizibil, păstrându-ne ca privitori într-o uimire
şi admiraŃie continuă: de la gravitate sacră la ironie şăgalnică, de la încremenire
metafizică la dezlănŃuire emoŃională, de la rigori intelectuale la libertate şi zbenguială
de copii.
Aşadar, Daniel Luca Voina este un demn continuator al artei grafice plămădite
la Blaj pe parcursul secolelor XVIII-XX, fiind deopotrivă un valoros ilustrator de carte
contemporană din România.
ANEXĂ
CărŃi ilustrate de Daniel Luca Voina
1. Carmen Puchianu, Amsel – schwarzer Vogel, München, Lagrev Verlag, 1995. Coperta
I-IV şi 9 ilustraŃii.
2. Mihai Eminescu, Poezii de la Blaj, Alba Iulia, Editura „Şcoala Albei”, 1995. Coperta
I-IV.
3. Caută-mă printre poezii. Antologie lirică, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul
„Timotei Cipariu”, 2000. Coperta I-IV.
4. Ioan Popa, Odinioară la Purpura, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul „Timotei
Cipariu”, 2001. Coperta I.
5. Rodica Brate, Poveştile anului, Sibiu, Editura Magister, 2001. Coperta I-IV şi
13 ilustraŃii.
6. Ioan Popa, Cerul şi pământul de acasă, II, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul
„Timotei Cipariu”, 2002. Coperta I.
7. Acta Blasiensia, I. Coordonatele preoŃiei greco-catolice – Istorie şi actualitate, Blaj,
Editura Buna Vestire, 2002. Coperta I-IV.
8. Claudia Crişan, Micii actori pe scenă, Blaj, Editura Bunavestire, 2002.
8 ilustraŃii.
9. Rodica Brate, Piticii năzdrăvani sau lumea pe dos, Sibiu, Editura Magister, 2003.
Coperta I-IV şi 13 ilustraŃii.
10. Minune de gând. Antologia premianŃilor Concursului InternaŃional de creaŃie

literară „Veronica Micle”, EdiŃia a 6-a 2003, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul „Timotei
Cipariu”, 2003. Coperta I-IV.
11. Cristian Barta, TradiŃie şi dogmă, Blaj, Editura Buna Vestire, 2003. Coperta I.
12. Acta Blasiensia II. Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică – Istorie şi
spiritualitate, 150 de ani de la înfiinŃarea Mitropoliei Române Unite cu Roma la Blaj, Blaj,
Editura Buna Vestire, 2003. Coperta IV.
13. Daniela Pănăzan, Dor de acasă. Poeme. Versuri şi proză, Blaj, Editura Astra,
DespărŃământul „Timotei Cipariu”, 2003. Coperta I-IV şi 7 ilustraŃii.
14. Adrian Solomon, ÎnvăŃământul muzical blăjean, Blaj, Editura Buna Vestire, 2003.
Coperta I-IV.
15. Daniela Pănăzan, Psalmodierea iubirii. Poeme în proză. Versuri, Blaj, Editura
Astra, DespărŃământul „Timotei Cipariu”, 2004. Coperta I-IV şi 10 ilustraŃii.
16. Anton Rus, Privirea ce răzbate. Scrisori iubitei mele. Poeme, Blaj, Editura Buna
Vestire, 2004. Coperta I-IV.
17. Acta Blasiensia III. Şcolile greco-catolice ale Blajului – 250 de ani de credinŃă şi
cultură, Blaj, Editura Buna Vestire, 2005. Coperta I-IV.
18. Neli Benchea, Ilustrated Poems and Songs, Blaj, Editura Aridia, 2006. Coperta I-IV
şi 55 ilustraŃii.
19. Ioan Popa, Amarul fericirii, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul „Timotei Cipariu”,
2006. Coperta I.
20. Ciprian Vestemean, Cucerirea culmilor, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2006.
21. Ion Buzaşi, Ion Moldovan, La început a fost Inochentie. Antologie lirică, Blaj,
Editura Buna Vestire, 2007. Coperta I.
22. Adrian Solomon, Iacob Mureşianu şi Blajul, Blaj, Editura Buna Vestire, 2007.
Coperta I-IV.
23. Adrian Solomon, Muzica, sufletul poeziei. Auxiliar didactic pentru clasele
V-X, Blaj, Editura Buna Vestire, 2007. Coperta I.
24. Ioana RaŃă, La pas, prin lume, Blaj, Editura Buna Vestire, 2007. 53 ilustraŃii.
25. Ciprian de Blaj, Trandafirii petale de iubire, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star,
2007. Coperta I-IV şi 4 ilustraŃii.
26. Roxana Daniela Joldeş, Iubire de petale trandafirii, Cluj-Napoca, Editura Napoca
Star, 2007. Coperta I-IV şi 4 ilustraŃii.
27. Ciprian de Blaj, Câteva clipe…din (în) trecut. Versuri, Blaj, Editura Buna Vestire,
2008. Coperta I-IV şi 9 ilustraŃii.
28. Adrian Solomon, Carmen Solomon, Ion Buzaşi, Sigismund ToduŃă şi Blajul, Blaj,
Editura Buna Vestire, 2008. Coperta I.
29. Din cerurile albastre. Antologia lirică a Festivalului NaŃional de Poezie „OcrotiŃi
de Eminescu”. EdiŃia a IX-a, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul „Timotei Cipariu”, 2009.
30. Marcela Ciortea, Metrice, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul „Timotei Cipariu”,
2009. Coperta I şi 10 ilustraŃii.
31. Ciprian Vestemean, Vreau, se poate, voi reuşi!, Baia Mare, Editura Surorilor
Lauretane, 2010. 13 ilustraŃii.
32. Adrian Solomon, Carmen Solomon, Totul e sublim în împărăŃia Euterpei, Blaj,
Editura Buna Vestire, 2010. Coperta I-IV.
33. Adrian Solomon, Carmen Solomon, Celestin CherebeŃiu şi Blajul, Blaj, Editura
Buna Vestire, 2011. Coperta I-IV.
34. Sorin Nicu Blaga, Dascălul blăjean de odinioară, Blaj, Editura Buna Vestire, 2011.
Coperta I.
35. Antologhion, vol. III, Baia Mare – Roma, Editura Surorilor Lauretane, 2014.
6 ilustraŃii.
36. OcrotiŃi de Eminescu. Antologia lirică a Concursului NaŃional de Poezie, Blaj,

2014, ediŃia a XIV-a, Blaj, Editura Astra, DespărŃământul „Timotei Cipariu”, 2014. Coperta I şi
4 ilustraŃii.
37. Ciprian Vestemean, Vreau, se poate, voi reuşi! Încă un capitol din viaŃa mea, 30 (de
ani), Baia Mare, Editura Surorilor Lauretane, 2015. 14 ilustraŃii.
38. Ciprian Vestemean, Avânt preasfânt, Blaj, 2016. 5 ilustraŃii.
39. Raisa Elena Vlad, Corina Maria Stănilă, Camelia Ioana Vancu, Je découvre le
français! Mon premier cahier d’activités en français! Niveau débutant – CP (6-7 ans), Institut
Français de Roumanie, Bucarest, 2017. Coperta I şi circa 300 ilustraŃii.
40. Raisa Elena Vlad, Corina Maria Stănilă, Camelia Ioana Vancu, Je découvre le
français! Mon premier cahier d’activités en français! Méthode d’enseignement du français.
Niveau débutant – CP (6-7 ans). Guide du professeur, Institut Français de Roumanie, Bucarest,
2017 (o parte din ilustraŃii, reluate din volumul anterior).
Bibliografie
Hinescu, Hinescu 2012 – A. Hinescu, A. Hinescu, Oameni de ieri şi de azi ai

Blajului, Blaj, 2012.
Pop 2011 – S. Pop, coord., DicŃionarul culturii şi civilizaŃiei populare,
Blaj, 2011.
Pop, Voina 2008 – S. Pop, D. Voina, Artişti plastici blăjeni, prefaŃă de
C. Tatai-Baltă, Blaj, 2008.
Rousseau 2004 – D. Rousseau, Icoana, lumina FeŃei Tale, Bucureşti, 2004.
Tatai 1974 – C. Tatai, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830) I.
Gravorul Vlaicu, în Apulum, XII, 1974, p. 629-641.
Tatai 1975 – C. Tatai, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830) II.
Gravorii Ioanichie Endrédi şi Sandul Tipograf, în Apulum,
XIII, 1975, p. 719-745.
Tatai-Baltă 1977 – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830)
III/a. Gravorul Petru Popovici tipograf rîmnicean, în
Apulum, XV, 1977, p. 705-727.
Tatai-Baltă 1982 – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830)
III/b. Gravorul Petru Popovici tipograf rîmnicean, în
Apulum, XX, 1982, p. 221-239.
Tatai-Baltă 1983 – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830) IV.
Gravuri atribuite lui Petru Popovici tipograf rîmnicean şi
gravorul Dimitrie Finta, în Apulum, XXI, 1983, p. 245-262.
Tatai-Baltă 1985 – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830) V.
Gravori şi gravuri în discuŃie, în Apulum, XXII, 1985,
p. 183-196.
Tatai-Baltă 1986a – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830) VI.
Frontispicii şi iniŃiale ornamentate. Concluzii, în Apulum,
XXIII, 1986, p. 211-222.
Tatai-Baltă 1986b – C. Tatai-Baltă, L’activité de graveurs sur bois de Blaj
(1750-1830), în RRH, XXV, 1-2, 1986, p. 113-121.
Tatai-Baltă 1993 – C. Tatai-Baltă, SecvenŃe din arta plastică blăjeană (sec.
XVIII-XX), Blaj, 1993.
Tatai-Baltă 1995 – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830),
Blaj, 1995.
Tatai-Baltă 1996 – C. Tatai-Baltă, ExpoziŃia de grafică Daniel Voina, în

Tribuna, 39, 1996, p. 14.
Tatai-Baltă 1997 – C. Tatai-Baltă, Contribution de Blaj au développement des
arts plastiques, în AUASH, 1, 1997, p. 113-117.
Tatai-Baltă 1998 – C. Tatai-Baltă, Pagini de artă românească, Blaj, 1998.
Tatai-Baltă 2000a – C. Tatai-Baltă, Din arta şi cultura Blajului, Alba Iulia,
2000.
Tatai-Baltă 2000b – C. Tatai-Baltă, Specificul artei plastic blăjene (secolele
XVIII-XX), în RevMuz, 4-6, 2000, p. 134-137.
Tatai-Baltă 2000c – C. Tatai-Baltă, Episcopul Ioan InocenŃiu Micu-Klein în arta
plastică, în CC (S.N.), IV, 1, 2000, p. 124-136.
Tatai-Baltă 2003 – C. Tatai-Baltă, CărŃi tipărite la Blaj cu ilustraŃii de
Octavian Smigelschi, în vol. Studia Blasiensia II. 150 de
ani de la înfiinŃarea Mitropoliei Române Unite Greco-
Catolice la Blaj, Blaj, 2003, p. 421-441.
Tatai-Baltă 2004 – C. Tatai-Baltă, Blajul şi artele plastice în lumina
istoriografiei contemporane, în CC (S.N.), VII, 1-2, 2004,
p. 240-272.
Tatai-Baltă 2005 – C. Tatai-Baltă, Scrieri despre artă, Alba Iulia, 2005.
Tatai, Tatai-Baltă 2007 – A. E. Tatai, C. Tatai-Baltă, Tabăra InternaŃională de Artă,
Ioan InocenŃiu Micu-Klein” de la Blaj. EdiŃiile I-X (1997-
2006). Sacrul reflectat în colecŃia prezentă, Alba Iulia,
2007.
Tatai-Baltă 2008 – C. Tatai-Baltă, Les sources européennes de la gravure sur
bois de Blaj, în Series Byzantina, VI, 2008, p. 75-86.
Uspensky, Lossky – L. Uspensky, V. Lossky, Călăuziri în lumea icoanei,
2003 Bucureşti, 2003.
1 2
Pl. I. D. L. Voina. 1-3. Desene – Carmen Puchianu, Amsel – schwarzer Vogel, München, 1995
1 2
3 4
Pl. II. D. L. Voina. 1. Coperta I; 2. Zdrobire; 3. Portative; 4. Spre lumină – Ciprian Vestemean,
Cucerirea culmilor, Cluj, 2006
1 2
Pl. III. D. L. Voina. 1. Metamorfoză; 2. Miresme; 3. Coşarcă – Daniela Pănăzan, Dor de acasă.
Poeme. Versuri şi proză, Blaj, 2003
2 3
Pl. IV. D. L. Voina. 1. Altar; 2. Jertfă; 3. Rugăciune – Ciprian Vestemean, Vreau, se poate, voi
reuşi!, Baia Mare, 2010
1 2
3 4
Pl. V. D. L. Voina. 1. Isus Pantocrator; 2. ÎnălŃarea Domnului; 3. Sfânta Treime;

4. Sfântul Petru şi Sfântul Pavel – Antologhion, vol. III, Roma-Baia Mare, 2014
1 2
3 4
Pl. VI. D. L. Voina. 1. Răstignirea; 2. ÎnălŃare; 3. S-a săvârşit; 4. Clepsidră – Ciprian

Vestemean, Vreau, se poate, voi reuşi!, Baia Mare, 2015
Pl. VII. D. L. Voina. 1. Simboluri sfinte; 2. Binecuvântare – Daniela Pănăzan, Psalmodierea

iubirii. Poeme în proză. Versuri, Blaj, 2004
1 2
3 4
Pl. VIII. D. L. Voina. 1. Coperta I – Cristian Barta, TradiŃie şi dogmă, Blaj, 2003; 2. Coperta I
– Şcolile greco-catolice ale Blajului – 250 de ani de credinŃă şi cultură, Blaj, 2005; 3. Coperta I
– Coordonatele preoŃiei greco-catolice – Istorie şi actualitate, Blaj, 2002; 4. Coperta I – Sorin
Nicu Blaga, Dascălul blăjean de odinioară, Blaj, 2011
1 2
3 4
Pl. IX. D. L. Voina. 1. Coperta I – Ion Buzaşi, Ion Moldovan, La început a fost Inochentie.
Antologie lirică, Blaj, 2007; 2. Coperta I – Adrian Solomon, Iacob Mureşianu şi Blajul, Blaj,
2007; 3. Coperta I – Adrian Solomon, Carmen Solomon, Ion Buzaşi, Sigismund ToduŃă şi
Blajul, Blaj, 2008; 4. Coperta I – Adrian Solomon, Carmen Solomon, Celestin CherebeŃiu şi
Blajul, Blaj, 2011
2 3
4 5
Pl. X. D. L. Voina. 1. Coperta I – Din cerurile albastre, Blaj, 2009; 2-3. Desene – OcrotiŃi de
Eminescu, Blaj, 2014; 4. Păcală şi Tândală; 5. Păcală la judecată – Claudia Crişan, Micii
actori pe scenă, Blaj, 2002
2 3
Pl. XI. D. L. Voina. 1. Coperta I; 2. Gulliver – Rodica Brate, Piticii năzdrăvani sau lumea pe
dos, Sibiu, 2003; 3. Coperta I; 4. VacanŃa – Raisa Elena Vlad, Corina Maria Stănilă, Camelia
Ioana Vancu, Je découvre le français!, Institut Français de Roumanie, Bucarest, 2017
Daniel Luca Voina, an Outstanding Contemporary Book Illustrator

Abstract
The painter, graphician and essayist, Daniel Luca Voina (born in Mediaş in
1959) has lived in Blaj since 1983. Up to the present he has illustrated about 40 books
with varied contents printed in Romania, particularly in Blaj, or abroad (Pl. I-XI). He
easily adjusts his manner of execution, from book to book. His drawings reveal diverse
influences: Byzantine, Surrealistic, Renaissance, Expressionistic, metaphysical etc.
Their metaphorical character incites the viewer to meditation and day dreaming. The
thin line moves skilfully, vigorously making up shapes while the shades and penumbras
increase the mystery of image. He passes easily from metaphorical motionlessness to
emotional outbursting, from intellectual rigour to the children’s gambolling and
freedom. As both the quantity and quality are concerned, Daniel Luca Voina proves to
be a gifted book illustrator of contemporary Romania.
Pl. I. D. L. Voina. 1-3. Drawings – Carmen Puchianu, Amsel – schwarzer Vogel,

München, 1995
Pl. II. D. L. Voina. 1. Cover I; 2. Crushing; 3. Staffs; 4. Towards light – Ciprian
Vestemean, Cucerirea culmilor, Cluj, 2006
Pl. III. D. L. Voina. 1. Metamorphosis; 2. Perfumes; 3. Barn – Daniela Pănăzan, Dor de
acasă. Poeme. Versuri şi proză, Blaj, 2003
Pl. IV. D. L. Voina. 1. Altar; 2. Offering; 3. Prayer – Ciprian Vestemean, Vreau, se
poate, voi reuşi!, Baia Mare, 2010
Pl. V. D. L. Voina. 1. Jesus in Majesty; 2. Ascension; 3. The Holy Trinity;
4. St. Peter and St. Paul – Antologhion, vol. III, Roma-Baia Mare, 2014
Pl. VI. D. L. Voina. 1. Crucifixion; 2. Acension; 3. The end has come!; 4. Clepsydra –
Ciprian Vestemean, Vreau, se poate, voi reuşi!, Baia Mare, 2015
Pl. VII. D. L. Voina. 1. Holy symbols; 2. Blessing – Daniela Pănăzan, Psalmodierea
iubirii. Poeme în proză. Versuri, Blaj, 2004
Pl. VIII. D. L. Voina. 1. Cover I – Cristian Barta, TradiŃie şi dogmă, Blaj, 2003;
2. Cover I – Şcolile greco-catolice ale Blajului – 250 de ani de credinŃă şi cultură, Blaj,
2005; 3. Cover I – Coordonatele preoŃiei greco-catolice – Istorie şi actualitate, Blaj,
2002; 4. Cover I – Sorin Nicu Blaga, Dascălul blăjean de odinioară, Blaj, 2011
Pl. IX. D. L. Voina. 1. Cover I – Ion Buzaşi, Ion Moldovan, La început a fost
Inochentie. Antologie lirică, Blaj, 2007; 2. Cover I – Adrian Solomon, Iacob Mureşianu
şi Blajul, Blaj, 2007; 3. Cover I – Adrian Solomon, Carmen Solomon, Ion Buzaşi,
Sigismund ToduŃă şi Blajul, Blaj, 2008; 4. Cover I – Adrian Solomon, Carmen
Solomon, Celestin CherebeŃiu şi Blajul, Blaj, 2011
Pl. X. D. L. Voina. 1. Cover I – Din cerurile albastre, Blaj, 2009; 2-3. Drawings –
OcrotiŃi de Eminescu, Blaj, 2014; 4. Păcală and Tândală; 5. Păcală in court – Claudia
Crişan, Micii actori pe scenă, Blaj, 2002
Pl. XI. D. L. Voina. 1. Cover I; 2. Gulliver – Rodica Brate, Piticii năzdrăvani sau
lumea pe dos, Sibiu, 2003; 3. Cover I; 4. Holidays – Raisa Elena Vlad, Corina Maria
Stănilă, Camelia Ioana Vancu, Je découvre le français!, Institut Français de Roumanie,
Bucarest, 2017
CONSERVARE ŞI RESTAURARE
STUDII ŞI ARTICOLE
METAMORFOZELE CENUŞĂRESEI.
ETAPELE RESTAURĂRII UNUI VAS DACIC DIN FIER1
SERGIU-SORIN POPESCU
Muzeul NaŃional de Istorie a României, Bucureşti
sergioops71@yahoo.com
IOSIF VASILE FERENCZ
fiosifvasile@yahoo.com
„Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii,

aceasta a ajuns să fie în capul unghiului”
(Matei 21:42)
Cuvinte cheie: restaurare, fier, vas, Dacia, Grădiştea Muncelului

Keywords: restoration, iron, vessel, Dacia, Grădiştea Muncelului
În anul 2003, Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane din Deva a achiziŃionat de

la proprietarul unei pensiuni din satul Costeşti un vas din fier, despre care deŃinătorul
din acel moment spunea că provine de la Grădiştea Muncelului. Recipientul a fost
confecŃionat din segmente unite prin intermediul unor nituri, iar forma este
asemănătoare cu cea a vaselor de tip situla cu grafit sau fără grafit în pastă. Artefactul
a fost clasat în categoria Tezaur a Patrimoniului cultural mobil naŃional.
Metoda de restaurare a fost aleasă după ce piesa a fost supusă unui set de
analize fizico-chimice, iar mai apoi, operaŃiunile procesului de restaurare s-au
desfăşurat în laboratoarele Muzeului NaŃional de Istorie al României.
Începutul secolului XXI a fost marcat, în zona cetăŃilor dacice din MunŃii
Şureanu, de o creştere fără precedent în ultimul secol a „febrei aurului”2. Numeroase
persoane, dotate cu autoturisme de teren şi detectoare de metale au luat calea munŃilor.
În unele cazuri au fost implicaŃi localnici, iar în altele persoane rezidente în reşedinŃa de
judeŃ ori în alte localităŃi hunedorene. Rezultatul a constat în scoaterea la lumină a unor
obiecte din aur, dintre care monedele de tip Koson şi brăŃările plurispiralice din aur sunt
cele mai cunoscute. Însă, odată cu artefactele realizate din metale preŃioase, au fost
scoase la lumină cantităŃi impresionante de obiecte din bronz sau fier. Cele din fier de
cele mai multe ori au făcut parte din categoria uneltelor sau materiilor prime pentru
atelierele de fierărie. De multe ori, piesele de acest fel au fost abandonate în locurile în
care fuseseră descoperite. Astfel, de pe marginea unor gropi, localnicii, jandarmii, poliŃia
sau chiar arheologii au putut recupera inventarul unor depozite de unelte şi uneori, chiar
au putut să fie recuperate anumite informaŃii în legătură cu contextele arheologice3.
1
Această lucrare a fost realizată în cadrul unui grant la Ministerul Cercetării şi InovaŃiei, CNCS –
UEFISCDI, număr de proiect PN-III-P4-ID-PCE-2016-0353, în cadrul PNCDI III.
2
Interesul pentru comorile dacilor din zona Sarmizegetusei, în ultimii ani, ca şi în urmă cu două
secole sau chiar mai mult, este reflectat şi în literatura arheologică. Vezi spre exemplu: Iaroslavschi, Bozu
2001, p. 127-128; Spânu 2012, p. 20-26; Oberländer 2013, p. 71-78.
3
Multe dintre obiectele recuperate în acest fel au fost publicate şi clasate în patrimoniul cultural
naŃional: Ferencz, Bodó 1999-2000; Ferencz 2001; Iaroslavschi, Bozu 2001; Benea, Chişu 2001; Bodó,
454 Etapele restaurării unui vas dacic din fier
Aşa este şi
cazul artefactului al
cărui proces de
restaurare dorim să
îl prezentăm cu acest
prilej. Piesa a fost
achiziŃionată în anul
2003 de la
cetăŃeanul Ovidiu
Georgescu din
Costeşti, com.
Orăştioara de Sus,
jud. Hunedoara,
proprietar al
pensiunii Blidaru. În
acel moment, deşi
vasul era puternic
oxidat, era expus în Fig. 1. Vasul din fier, expus în salonul pensiunii Blidaru din satul
salonul pensiunii Costeşti, înaintea achiziŃionării de către MCDR Deva
(Fig. 1). (Foto: I. V. Ferencz)
Proprietarul a declarat că l-a primit de la câteva persoane care l-au găsit în
pădure, la Grădiştea Muncelului, sat Grădiştea de Munte, com. Orăştioara de Sus, jud.
Hunedoara – locul în care a fost identificată Sarmizegetusa Regia – capitala Regatului
Dac. Din spusele proprietarului rezulta că piesa a fost găsită pe marginea unei gropi
săpate de căutătorii de comori4. InformaŃia este plauzibilă, dacă Ńinem cont de faptul că,
în urmă cu o jumătate de secol, prin cercetări arheologice, a mai fost descoperit un astfel
de vas într-un depozit de unelte şi arme din fier, pe o terasă unde se găsea un atelier de
fierărie de mari dimensiuni (Pl. I)5.
Deşi a reuşit să „supravieŃuiască” două milenii şi chiar dacă el reprezintă o
„mică minunăŃie” a tehnicii antice, descoperitorii au ales să îl abandoneze, neînŃelegând
importanŃa şi valoarea istorică a acestui artefact. Nici cei care l-au găsit în pădure şi apoi
l-au dăruit cetăŃeanului Ovidiu Georgescu, se pare că nu i-au înŃeles importanŃa, căci
altfel, poate că l-ar fi predat unei instituŃii muzeale. În sfârşit, ajuns în colecŃiile
Muzeului CivilizaŃiei Dacice şi Romane din Deva, „aventura” piesei nu s-a încheiat. Au
trebuit să treacă cinci ani până s-a luat hotărârea ca artefactului să i se facă analizele
necesare unui proces de restaurare serios. Şi chiar dacă analizele au arătat fragilitatea şi
necesitatea restaurării grabnice, conducerea de atunci a muzeului nu a considerat aceasta
o prioritate. Nici clasarea în categoria tezaur a Patrimoniului Cultural NaŃional6, nu a
reprezentat un argument suficient de puternic pentru a fi demarate procedurile pentru
salvarea sa. Piesa era puternic oxidată datorită mediului în care s-a păstrat, în plus, vasul
a fost spart, fapt care se datorează poate şi modului în care a fost scos la lumină şi
manipulat până în momentul în care a intrat în posesia muzeului din Deva.
Ferencz 2002; Ferencz, Rădeanu 2002; Bodó 2003; Bodó, Ferencz 2004; Sîrbu, Cerişer, Ioan 2005;
Ferencz 2009 etc.
4
Ferencz, Dima 2009; Ferencz, Dima 2011.
5
Daicoviciu et al. 1953, p. 169, fig. 20-21.
6
Ordinul MCC 2066/19.02.2009.
Sergiu-Sorin Popescu, Iosif Vasile Ferencz 455
Vasul a trebuit să aştepte cu stoicism până în anul 2015, când a venit şi rândul
lui. IntervenŃiile menite să salveze obiectul de la degradare au fost realizate în
laboratoarele Muzeului NaŃional de Istorie al României din Bucureşti, de către
restauratorul expert dr. Sergiu Sorin Popescu. Aşa a început procesul transformării
acestei adevărate „Cenuşărese” în exponatul muzeal cu care azi se mândreşte Muzeul
CivilizaŃiei Dacice şi Romane. Metoda prin care s-a realizat restaurarea a presupus un
interval de timp îndelungat, vizând stabilizarea procesului de oxidare, iar mai apoi
curăŃarea mecanică, consolidarea cu răşină epoxidică, completarea unora dintre părŃile
lipsă şi conservarea prin aplicarea unui tratament cu soluŃie alcoolică de acid tanic.
Procesul de restaurare
Restauratorul a luat un prim contact cu vasul din fier în anul 2008, când
cercetătorul ştiinŃific I. V. Ferencz a propus ca piesa să fie restaurată în laboratoarele
Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”, din Bucureşti. Datorită stării de degradare vizibilă
macroscopic (Fig. 2), încă de la început se întrevedea metoda care va fi abordată pentru
stabilizarea sa. Anume prin
aplicarea tratamentului de
stabilizare a produşilor de
coroziune cu ajutorul soluŃiei
de sulfit de sodiu anhidru şi a
hidroxidului de sodiu7. Această
metodă a fost testată şi folosită
timp îndelungat în
laboratoarele marilor muzee
din Europa Occidentală8, fiind
preluată şi de către specialiştii
din România9 în anii 1980, cu
rezultate de excepŃie pe termen
lung. Astăzi este singura
metodă de tratament viabilă, Fig. 2. Stadiul de degradare al vasului, înaintea
folosită pentru tratarea procesului de stabilizare a produşilor de coroziune
(Foto: I. V. Ferencz)
materialul arheologic puternic
transformat, pentru stabilizarea produşilor de coroziune ai fierului, mai ales în cazurile
pieselor care prezintă coroziune intercristalină.
Procedurile de investigare a materialului arheologic prin studii fizico-chimice au
fost îndeplinite de către inginer fizician dr. Vivian Dragomir, în cadrul laboratorului de
conservare-restaurare a Muzeului NaŃional al Satului „Dimitrie Gusti”. Au fost
expertizate materialele prelevate, iar mai apoi au fost caracterizate în cadrul Centrului
de Cercetare şi Expertizare Materiale Speciale, al UniversităŃii Politehnice Bucureşti,
sub îndrumarea conf. dr. ing. Mihai Brânzei şi a şefului de lucrări dr. ing. Florin
Miculescu. Spectrul de emisie a radiaŃiilor X, precum şi rezultatele compoziŃionale,
cantitative, corespunzătoare spectrului, obŃinute în urma analizei masei metalice de bază
(zona compactă albă), au pus în evidenŃă faptul că aliajul studiat aparŃine sistemului cu
7
Dragomir, Popescu, Popescu 2009.
8
Riederer 1990, p. 25.
9
Inclusiv de către specialiştii Muzeului NaŃional de Istorie a României, amintind aici pe veteranul
laboratorului de restaurare metal, Dozsa Francisc. Metoda am preluat-o şi eu în cadrul pregătirii mele
profesionale, în stagiul de practică, desfăşurat în anii '90.
baza de Fe, în proporŃii de cca. 75% Fe şi 2,6% Si. Această compoziŃie chimică fiind
una tipică a unui aliaj feros turnat10.
Un alt spectru de emisie a radiaŃiilor X, obŃinute de această dată pe compusul de
culoare gri deschis, arată că acesta este alcătuit majoritar din fier 67%, oxigen 31,4 % şi
siliciu 4,35%. Această compoziŃie fiind foarte apropiată de cea a oxidului de fier, adică
Fe2O3, cunoscut ca cel mai comun oxid al fierului, găsindu-l în natură sub forma
minereului de fier, denumit hematit, care se formează sub acŃiunea lentă a agenŃilor
atmosferici, asupra fierului magnetic.
Procentele tipice ale elementelor prezente în astfel de oxizi, cum sunt oxigenul,
care putea ajunge în unele probe până la 36,7%, sau carbonul 38,9%, siliciul 22,4%, în
rest fier, au permis formularea concluziei că aliajul pe bază de fier este puternic
corodat/deteriorat, dar în unele locuri mai prezintă un „miez” cu o compoziŃie chimică
apropiată, sau poate chiar identică cu a aliajului iniŃial.
Rezultatele analizelor au argumentat alegerea tratamentelor care urmau să fie
aplicate artefactului, membrii comisiei de restaurare fiind în unanimitate de acord cu
propunerea argumentată de restaurator. Anume, aşa cum se întrevedea încă de la
primele observaŃii, prin aplicarea tratamentului de stabilizare a produşilor de coroziune
cu ajutorul soluŃiei de sulfit de sodiu anhidru şi a hidroxidului de sodiu.
Obiectul a suportat 5
scufundări pe o perioadă totală
de 5 luni (aproximativ 800 de
ore), în soluŃia activă de lucru,
într-un vas achiziŃionat special
pentru acest scop, aproximativ
pe parcursul unui an de zile. La
calcularea timpului nu au fost
luate în calcul zilele sfârşitului
de săptămână11. După fiecare
oprire a sistemului etuvă/vas şi
după revenirea la temperatura
mediului ambiant, piesa a
suportat curăŃări mecanice cu
instrumentar adecvat, după care
Fig. 3. CurăŃarea mecanică după intervalul de scufundare a fost supusă din nou
(Foto: S.-S. Popescu) tratamentului de stabilizare
(Fig. 3).
După încheierea procesului de stabilizare a produşilor de coroziune a vasului din
fier şi neutralizarea soluŃiei de sulfit s-a trecut la următoarea etapă. Vasul era căzut la
interior, având sprijin numai într-o parte a peretelui, în zona mediană (Fig. 4), la
semiînălŃime, pe o porŃiune de aproximativ 5 cm.
10
Dragomir, Popescu, Popescu 2009, p. 68. A se vedea şi Raportul de expertiză întocmit la data de 20
mai 2009, de către Centrul de Cercetare şi Expertizare Materiale Speciale, a UniversităŃii Politehnice
Bucureşti, prezent la Dosarul de restaurare, întocmit de expert restaurator Sergiu-Sorin Popescu, în
noiembrie 2015, în cadrul Muzeului NaŃional de Istorie a României – manuscris, la Muzeul CivilizaŃiei
Dacice şi Romane din Deva şi la Muzeul NaŃional de Istorie a României, Bucureşti.
11
De unde rezultă 320 de ore în plus, astfel că timpul efectiv cât a stat vasul imersat în soluŃia de
stabilizare, fără a lua în calcul orele în care vasul a fost imersat în apă distilată pentru neutralizarea
soluŃiei de lucru a fost de 800 ore + 320 ore, adică 1120 ore.
Fig. 4. Imagine a piesei după terminarea procesului de stabilizare. Se observă peretele căzut în
zona mediană. În partea stângă a imaginii se observă peretele original rămas întreg –
aproximativ 5 cm, din tot ansamblul (Foto: S.-S. Popescu)
În timpul lucrului, în caietul-jurnal personal, am încercat schiŃarea vasului,

pentru a pune în valoare maniera de realizare a subansamblelor din care a fost realizat
(Fig. 5).
Fig. 5. Detaliu schiŃat în caietul-jurnal.

Deşi nu se observă în acest desen, piesa a
suferit unele intervenŃii în vechime sub
forma unor reparaŃii. Se evidenŃiază, baza –
fundul vasului, platbanda joasă care face
legătura cu fundul vasului, cele două benzi
în zona mediană şi partea superioară, buza
vasului – zona cea mai groasă din tot acest
ansamblu. Toate acestea sunt prinse între
ele prin nituri din acelaşi material – fier.
Floarea niturilor este mult mai mare în
realitate (Desen: S.-S. Popescu)
După întregire, vasul s-a mai ridicat cu aproximativ 2 cm, ajungând la final la o
înălŃime de 38 cm. În acest stadiu se impunea pregătirea artefactului pentru amprentarea
zonei peretelui întreg, în vederea completărilor ulterioare, în zonele lipsă, în principal în
zona mediană a acestuia. Încă din momentul achiziŃiei piesa avea o formă nefirească,
torsadată, datorită loviturilor primite în timp şi a poziŃiei tensionate, în care s-a păstrat o
perioadă îndelungată în sol, unde a fost supusă unei presiuni constante, amplificată şi
direcŃionată de eventuale mişcări ale solului.
S-a încercat readucerea pereŃilor cât mai firesc şi cât mai aproape de poziŃia
iniŃială. Pentru reîntregirea şi rigidizarea peretelui care urmau să se realizeze, se
impunea armarea materialului de umplere (reprezentat de răşina epoxidică
bicomponentă cu întărire rapidă – 5 minute) (Fig. 6), cu o plasă din fibră de sticlă, croită
pentru suprafaŃa peretelui reconstruit.
Fig. 6. Detaliu cu floarea niturilor în partea inferioară a vasului (Foto: I. V. Ferencz)
Refacerea pereŃilor şi cizelarea lor a

impus un program de lucru de 6 ore pe zi, în
intervalul 17 noiembrie - 15 decembrie 2016.
În această etapă au fost preparate aproximativ
45 de seringi de răşină epoxidică, cu un
gramaj de 24 ml, cu o medie de 4 seringi pe
zi, timp de 11 zile.
După fiecare întărire a răşinii
preparate se prelucra surplusul, cu ajutorul
instrumentarului adecvat, în vederea obŃinerii
peretelui lipsă. Pentru a avea un „pat de
lucru”, la turnarea răşinii preparată, am
Fig. 7. Cauciuc siliconic de amprentare
confecŃionat o membrană din cauciuc
dentară, de tip Putty A+B, cu
siliconic de amprentare dentară (Fig. 7), de
A = catalizator şi B = bază (Foto: S.-S.
tip Putty A+B, cu A = catalizator şi B = bază.
Popescu)
Timpul de amestec pentru cele două componente a fost de 30 de secunde, iar

timpul de întărire de 10 minute, la o temperatură recomandată de 22° C. Membrana
siliconică (Fig. 8) a fost dispusă la interiorul vasului, după plasa din fibră de sticlă.
Plasa din fibră a fost încorporată în răşina epoxidică, acolo unde liniile imaginare ale
pereŃilor vasului ce urmează a fi refăcuŃi s-ar fi unit.
Fig. 8. Realizarea membranei siliconice

(Foto: S.-S. Popescu)
Plasa încorporată se prezintă ca o reŃea cu un model patrulater, cu laturi egale,

care ajută la unirea pereŃilor sus/jos, stânga/dreapta. Nu s-au făcut completări acolo
unde vasul a suferit lovituri evidente din epocă sau unde peretele original din tablă este
îndoit spre interior sau exterior. Estimarea pentru reîntregirea vasului a fost de 95%,
fapt ce a fost confirmat la terminarea restaurării, celelalte lacune suferite în epocă, au
fost lăsate ca exemplu pentru a sublinia deformările plastice, inevitabile într-un
asemenea mediu de folosinŃă, de păstrare şi a vechimii artefactului. Răşina epoxidică
folosită are avantajul că asigură posibilitatea refacerii fidele a pereŃilor şi, în acelaşi
timp, se poate înlocui, dacă piesa va suferi lovituri la manipulare sau dacă va îmbătrâni.
S-a Ńinut cont şi de poziŃia uşor torsadată a pereŃilor vasului, de aici rezultând şi
aspectul uşor nefiresc, după reconstrucŃie. Cert este că nu a fost posibilă îndreptarea
într-un procent mai mare, pentru că se risca ruperea zonei originale întregi, din mijlocul
piesei. Completările cu răşina epoxidică (Fig. 9) îi conferă rezistenŃă, dar şi o elasticitate
minimă necesară unor eventuale tensiuni, care ar putea în timp să fie datorate, spre
exemplu, diferenŃelor de temperatură – contracŃii/dilataŃii.
Fig. 9. Completarea cu răşină epoxidică, cu întărire rapidă.

Reconstruirea peretelui vasului (Foto: S.-S. Popescu)
Integrarea cromatică a răşinii, s-a făcut la nuanŃa taninului, cu care vasul a fost
conservat la final, Ńinând cont de coloristica oxidului de fier. Taninul a fost aplicat prin
pensulare, după ce în prealabil vasul a fost încălzit local, din aproape în aproape, cu
ajutorul unei turbosuflante cu aer cald, de tip Proxxon.
Ca recomandări, trebuie menŃionat că este ideal ca piesa să fie etalată într-un
microclimat constant, indiferent dacă va fi expusă sau depozitată, transportată terestru,
pe apă sau aerian.
Exponatul muzeal
În urma proceselor descrise mai sus, artefactul a căpătat o nouă şansă la viaŃă, cu
un aspect care se apropie mult de cel iniŃial, cu o structură consolidată şi cu speranŃa că
va fi apreciat de vizitatori. Vasul are formă bitronconică, cu înălŃimea de 38 cm. Buza
este dreaptă şi a fost trasă spre interior, iar peretele a fost ornamentat cu două rânduri de
nervuri, chiar sub buză. A fost confecŃionat prin îmbinarea unor benzi din tablă de fier,
prin intermediul unor nituri cu floarea rotundă. Fundul, cu baza dreaptă, a fost realizat
dintr-o singură bucată şi a fost ataşat de vas în aceeaşi tehnică. Încă din antichitate,
recipientul a suferit unele reparaŃii. Se poate vedea cu uşurinŃă cum a fost astupată o
spărtură cu un petec de tablă. Niturile prin intermediul cărora au fost unite benzile de
fier au fost dispuse în rânduri paralele, conferind un aspect plăcut întregii piese.
Procesul de restaurare a scos în evidenŃă faptul că vasul a fost deteriorat în
antichitate, motiv pentru care a fost reparat prin aplicarea unui petec susŃinut, la rândul
său, cu nituri. Bucata de metal aplicată pentru a acoperi spărtura antică nu s-a păstrat,
însă orificiile practicate pentru fixarea niturilor pentru petec, dispuse liniar, pot să fie
remarcate cu uşurinŃă (Fig. 10).
Fig. 10. Găuri pentru fixarea unuia sau a mai multor petece (Foto: I. V. Ferencz)
ConfecŃionarea din fier a unui vas de asemenea dimensiuni şi cu o astfel de

formă reprezintă un fapt deosebit pentru epoca Regatului Dac. Tehnologia realizării
unor recipiente metalice prin îmbinarea mai multor benzi nu este o inovaŃie a celei de a
doua epoci a fierului, fiind utilizată pentru realizarea unor vase din bronz datând din
prima epocă a fierului12. Însă procesul tehnologic este mai facil pentru acestea din urmă,
deoarece tabla din bronz este un material uşor de modelat, în timp ce obŃinerea unor
obiecte de acest fel din fier este mai dificilă. În Dacia au mai fost descoperite vase
confecŃionate din fier, însă de cele mai multe ori starea lor de conservare nu a permis
nici măcar reconstituirea13. Între cazurile fericite se numără şi recipientul descoperit la
Grădiştea Muncelului, pe terasa a VIII-a, a cărui formă, aşa cum se vede în fotografia
publicată de descoperitori, pare să fie asemenea cu a celui prezentat de noi (Pl. I/2)14.
ConsideraŃii privind utilitatea recipientului

„Pe urmă umple o tavă cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie şi o pune jos
între cai. Şi atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal,
grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele; şi venind de-a dreptul la tavă, apucă o
gură de jăratic.” (Ion Creangă, basmul Harap Alb).
În ceea ce priveşte utilitatea piesei, forma şi dimensiunile nu reuşesc să
compenseze lipsa informaŃiilor care ar fi fost furnizate de contextul descoperirii. Totuşi,
faptul că un alt vas având o formă asemănătoare a fost descoperit în cadrul unui depozit
cuprinzând diferite obiecte din fier, în legătură cu un atelier de fierărie, constituie un
indiciu util. Este posibil ca acest recipient să fi fost utilizat în cadrul atelierului sau să fi
fost confecŃionat acolo şi destinat unui scop pe care nu reuşim, deocamdată, să îl
desluşim. Cu toate acestea, putem să emitem unele ipoteze, care vor fi susŃinute sau
infirmate de alte artefacte de acest fel, care vor fi descoperite.
1. Dacă este asociat cu unelte de fierar, ar putea să fi fost utilizat ca vas pentru
călit. Călirea în ulei a unor obiecte este atestată de Plinius cel Bătrân15, însă în
momentul imersiunii piesei încinse, uleiul ia foc16. Într-o astfel de situaŃie, vasele din
lemn ar arde, iar cele din ceramică ar crăpa, de aceea este de preferat ca, pentru astfel de
tratamente, să fie folosit un vas din fier17.
Putem să acceptăm prezenŃa unor meşteri romani care cunoşteau procedeul de
călire descris de Plinius, în mediul dacic18 şi chiar la Sarmizegetusa19, precum şi în alte
centre transilvănene20. Putem chiar să ne închipuim că şi meşterii daci reuşeau să
realizeze piese în acest fel. Însă dovezile arheologice privind folosirea uleiului în Dacia
12
Gogâltan 1991.
13
Vezi lista vaselor din fier descoperite în Dacia, la Ferencz, Dima 2011, p. 159.
14
Daicoviciu et al. 1953, p. 169, fig. 20-21.
15
Plinius cel Bătrân, XXXIV, 41.
16
Uleiul de măsline ocupa un loc important în dieta oamenilor din zona mediteraneeană, dar în acelaşi
timp el era utilizat şi în alte multe domenii. Pentru o imagine asupra aprovizionării cu ulei a bazelor
militare în zona dunăreană de la Augustus, până la Traian, vezi: Egri 2008.
17
Această observaŃie ne-a fost sugerată de către dr. Marius Gheorghe Barbu, de la Muzeul CivilizaŃiei
Dacice şi Romane din Deva, căruia îi mulŃumim.
18
În davele de pe Siret, prezenŃa unor străini provenind din diverse spaŃii, inclusiv din cel roman, este
una consistentă. Vezi spre exemplu Egri 2014, p. 182-184, cu bibliografia.
19
Rustoiu 2005, p. 82-83; Egri 2014, p. 185-185.
20
Egri 2014, p. 187. PrezenŃa unui astfel de artizan venit, poate, din lumea romană este presupusă şi în
cetatea dacică de la Ardeu: vezi Ferencz, Rustoiu, Căsălean 2017, nota 28.
preromană sunt mult prea puŃine21. De aceea credem că ipoteza utilizării vasului pentru
procese tehnologice care implică folosirea uleiului nu poate să fie susŃinută. Însă nu
putem să excludem folosirea unei alte substanŃe, la fel de inflamabile, care să
înlocuiască uleiul, cu rezultate asemănătoare. Dr. Marius Barbu, arheolog la Muzeul
CivilizaŃiei Dacice şi Romane din Deva a efectuat un experiment în cadrul căruia a călit,
cu rezultate bune, replici de arme din fier în untură de porc22. Este de remarcat faptul că
această substanŃă era folosită cu succes şi pentru alimentarea căŃuilor – instrumente
pentru iluminat larg răspândite în mediul dacic23, înlocuind uleiul necesar opaiŃelor din
zona mediteraneană.
2. Nu putem să excludem cu totul nici posibilitatea ca în astfel de recipiente să fi
fost ŃinuŃi cărbuni încinşi pentru diferite activităŃi în cadrul atelierului sau pentru
încălzitul unor interioare. Dar credem că această ipoteză este mai puŃin probabilă,
neavând dovezi în acest sens.
Fig. 11. Vas de tip situla provenind de la FeŃele Albe (imagine preluată de pe pagina facebook
cetăŃile dacice din MunŃii Orăştiei: https://www.facebook.com/cetati.dacice/photos/
a.213637652094135.20855.213628995428334/475637245894173/?type=3&theater (Accesat:
11.09.2017)
21
DistribuŃia lămpilor (opaiŃelor) romane în Dacia preromană şi a imitaŃiilor locale este sugestivă. În
urmă cu un deceniu, un studiu a contabilizat un număr de 59 de exemplare din bronz şi din ceramică:
Egri, Rustoiu 2008, p. 83. Ele se grupează cu precădere în marile aşezări din afara arcului carpatic, în
special în cele plasate pe drumuri comerciale importante şi în locuinŃe aristocratice. Însă este de presupus
că uneori ele erau alimentate cu grăsime animală sau cu seu, chiar dacă rezultatele nu puteau fi
mulŃumitoare: Egri 2014, p. 182.
22
InformaŃie furnizată cu amabilitate de colegul şi prietenul Marius Gheorghe Barbu, căruia îi
mulŃumim pentru informaŃii şi pentru discuŃiile care ne-au ajutat să înŃelegem mai bine tehnologia
prelucrării fierului.
23
Crişan 1969, p. 155-156.
3. Aurel Rustoiu crede că vasele din fier erau folosite pentru gătit, prezenŃa lor în
ateliere fiind, în acest caz, explicată ca produse finite, ce urmau să fie mărfuri pentru
piaŃă24. Pentru o astfel de utilitate pledează forma şi faptul că la romani şi chiar în
comunităŃi din cea de a doua epocă a fierului, în Europa temperată existau vase din fier
în care se gătea25. Forma acestor vase aminteşte de a celor de tip situla, care sunt
prezente în inventarul de forme ceramice din zona capitalei Regatului Dac (Fig. 11),
având sau nu grafit în pastă26.
Este de remarcat că pe vasul din fier se regăsesc chiar şi cele două nervuri, aşa
cum sunt prezente şi pe vasul ilustrat de noi. Doar butonii lipsesc, ei nefiind aplicaŃi pe
suprafaŃa exemplarului din fier.
Există şi alte tipuri de vase a căror formă este asemănătoare cu cea a vasului din
metal descris de noi. Un astfel de recipient provine de pe dealul Rudele27.
Între avantajele oferite de un vas din metal se numără şi acela că nu se sparge
atât de uşor precum un vas din ceramică, ca atare durata de utilizare este mult mai mare.
Şi, aşa cum este şi cazul acestui recipient, un meşter priceput poate să îl repare atunci
când s-a deteriorat. Cu toate acestea, credem că efortul mare necesar confecŃionării unor
vase de acest fel din fier făcea ca produsul să fie costisitor. Mai mult, numărul mic de
exemplare, precum şi lipsa lor cu desăvârşire din contexte domestice sunt argumente
care contrazic această presupunere. Însă puŃinele date de care dispunem în legătură cu
contextele în care au fost găsite asemenea obiecte ne obligă să nu excludem cu
desăvârşire nici această posibilitate de interpretare. În aşteptarea apariŃiei unor noi
descoperiri, eventual şi în altfel de contexte, putem reŃine presupunerea ca o ipoteză de
lucru.
4. Interpretarea utilizării lui pentru păstrarea proviziilor poate fi argumentată
doar prin luarea în consideraŃie a dimensiunilor. Dar şi pentru această ipoteză se opune
lipsa unor recipiente de acest fel în contexte domestice.
În ceea ce priveşte datarea, Ńinând cont şi de analogia prezentată, credem că
poate fi datat pe parcursul secolului I al erei creştine şi chiar în primii ani ai celui de al
doilea secol28. Iar urmele de reparaŃii ne sugerează faptul că a fost utilizat o perioadă
îndelungată.
După toate aceste consideraŃii, devine evident că, în urma achiziŃionării şi
restaurării artefactului descris de noi, colecŃiile Muzeului CivilizaŃiei Dacice şi Romane
din Deva s-au îmbogăŃit cu o piesă de valoare (Fig. 12). La scurt timp după revenirea sa
în oraşul de la poalele cetăŃii, în luna ianuarie a anului 2017, a fost expus în holul
central al palatului Magna Curia, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”29. Cu acel
prilej a fost primit cu interes de publicul devean, iar în expoziŃia de bază care va fi
organizată în viitorul apropiat, îşi va găsi locul binemeritat.
24
Ipoteză enunŃată de prietenul Aurel Rustoiu, împreună cu care am discutat îndelung despre
funcŃionalitatea obiectelor de acest fel. Se cuvine să îi mulŃumim şi pe această cale.
25
Cool 2006, p. 48-50.
26
Daicoviciu, Glodariu, Piso 1973, p. 69, fig. 15; Gheorghiu 2000; Gheorghiu 2005, p. 141-142. În
legătură cu funcŃionalitatea vaselor cu grafit în pastă, nu este aici locul pentru o discuŃie mai amplă. Acest
subiect a generat dezbateri şi a determinat susŃinerea unor opinii diverse. Vezi spre exemplu: Ferencz
2007, p. 95-96.
27
Gheorghiu 2005, p. 366, fig. 92/1.
28
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 39; Glodariu et al. 1996, p. 104.
29
http://www.mcdr.ro/expozitii-si-evenimente/arhiva-expozitii-si-evenimente/item/753-exponatul-
lunii-ianuarie-2017-expozitie-mcdr-deva (Accesat: 14.09.2017).
Fig. 12. Imaginea exponatului muzeal, după încheierea procesului de restaurare

(Foto: I. V. Ferencz)
Bibliografie
Plinius cel Bătrân – Plinius cel Bătrân, Naturalis Historia. Enciclopedia

cunoştinŃelor din antichitate, trad. I. Costa, T. Dinu, vol.
VI, Iaşi, 2004.
Bodó 2003 – C. Bodó, O piesă de import descoperită în zona capitalei
Regatului Dac, în Sargetia, XXXI, 2003, p. 113-118.
Bodó, Ferencz 2002 – C. Bodó, I. V. Ferencz, Unelte meşteşugăreşti descoperite
în aşezarea dacică de la FeŃele Albe, în vol. coord.
C. Gaiu, Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti. ContribuŃii
arheologice, BMB SH, 6, Cluj-Napoca, 2002, p. 121-122.
Bodó, Ferencz 2004 – C. Bodó, I. V. Ferencz, Dacian iron tools discovered in the
area of the Dacian kingdom capital, în vol. coord.
A. Pescaru, I. V. Ferencz, Daco-GeŃii. 80 de ani de
cercetări arheologice sistematice la cetăŃile dacice din
MunŃii Orăştiei, BiblMD, Deva, 2004, p. 297-306.
Chişu, Benea 2001 – Ş. Chişu, D. Benea, Unelte descoperite în zona MunŃilor

Orăştiei, în vol. coord. E. Iaroslavschi, Studii de istorie
antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, BMN, XX,
Cluj-Napoca, 2001, p. 143-149.
Cool 2006 – H. E. M. Cool, Eating and Drinking in Roman Britain,
Cambridge, 2006.
Crişan 1969 – I. H. Crişan, Ceramica daco-getică. Cu specială privire la
Transilvania, Bucureşti, 1969.
Daicoviciu et al. 1953 – C. Daicoviciu, Ş. Ferenczi, A. Bodor, C. Nicolăescu-
Plopşor, N. Gostar, D. Radu, M. Detiu, P. Duka, Şantierul
Grădiştea Muncelului, în SCIV, IV, 1-2, 1953, p. 153-209.
Daicoviciu, Glodariu, – H. Daicoviciu, I. Glodariu, I. Piso, Un complex de
Piso 1973 construcŃii în terase din aşezarea dacică de la FeŃele Albe,
în ActaMN, X, 1973, p. 65-69.
Dragomir, Popescu, – V. Dragomir, R.-G. Popescu, S.-S. Popescu, Aplicarea
Popescu 2009 tratamentului alcalin cu sulfit de sodiu anhidru asupra
vasului de provizii dacic nr. inv. 46294, din colecŃia
Muzeului CivilizaŃiei Dacice şi Romane Deva, în Restitutio,
2, 2009, Bucureşti, p. 67-71.
Egri 2008 – M. Egri, Roman campaigns in the Danube Region. The
olive oil supply from Augustus to Trajan, în EphNap,
XVIII, 2008, p. 45-56.
Egri 2014 – M. Egri, Enemy at the gates? The interactions between
Dacians and Romans in the 1st century AD, în vol. ed.
M. A. Janković, V. D. Mihajlović, S. Babić, The Edges of
the Roman World, Cambridge, 2014, p. 172-193.
Egri, Rustoiu 2008 – M. Egri, A. Rustoiu, Imported lamps from pre-Roman
Dacia, în vol. ed. C.-A. Roman, N. Gudea, Trade and
Local Production of Lamps from Prehistory Until the
Middle Age, Acts of the 2nd International Congress on
Ancient and Middle Age Lighting Devices, Zalău,
Cluj-Napoca, 13th-18th of May 2006, Lychnological Acts,
2, Cluj-Napoca, 2008, p. 79-86.
Ferencz 2001 – I. V. Ferencz, Câteva unelte agricole descoperite în zona
Grădiştii Muncelului, în vol. coord. E. Iaroslavschi, Studii
de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu,
BMN, XX, Cluj-Napoca, 2001, p. 151-158.
Ferencz 2007 – I. V. Ferencz, CelŃii pe Mureşul Mijlociu, BB, XVI, Sibiu,
2007.
Ferencz 2009 – I. V. Ferencz, Despre o faleră de bronz descoperită la
Sarmizegetusa-Regia, în Terra Sebus, 1, 2009, p. 63-71.
Ferencz, Bodó 1999- – I. V. Ferencz, C. Bodó, Noi piese descoperite la Piatra
2000 Roşie (judeŃul Hunedoara), în Sargetia, XXVIII-XXIX, 1,
1999-2000, p. 169-181.
Ferencz, Dima 2009 – I. V. Ferencz, C. Dima, About an iron vessel found at
Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului-Hunedoara
County), în Instrumentum, 30, decembrie, 2009, p. 28-29.
Ferencz, Dima 2011 – I. V. Ferencz, C. Dima, About an Iron Vessel from

Sarmizegetusa Regia, în Marisia, XXXI, 2011, p. 157-160.
Ferencz, Rădeanu – I. V. Ferencz, V. Rădeanu, Câteva piese descoperite de
2002 curând în împrejurimile cetăŃii dacice de la Piatra Roşie,
în vol. coord. C. Gaiu, Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti.
ContribuŃii arheologice, BMB SH, 6, Cluj-Napoca, 2002,
p. 145-159.
Ferencz, Rustoiu, – I. V. Ferencz, A. Rustoiu, A. C. Căsălean, O fibulă puternic
Căsălean 2017 profilată de la Ardeu. ConsideraŃii privind pătrunderea
fibulelor provinciale romane în Dacia la începutul
secolului I dHr, în vol. ed. S. ForŃiu, Interdisciplinaritate în
Arheologie şi Istorie. In Honorem Prof. Univ. Emerit
Doina Benea, Arheovest, V1, Szeged, 2017, p. 325-333.
Gheorghiu 2000 – G. Gheorghiu, Influences Celtiques dans la céramique
Dacique découverte dans la zone des Monts d’Orăştie. Le
vase de type situla, în vol. ed. C. Gaiu, A. Rustoiu, Les
Celtes et les Thraco-Daces de l’Est du Bassin des
Carpates, Les actes du colloque national qui a eu lieu a
BistriŃa le 16-17 octobre 1998, Cluj-Napoca, 2000,
p. 214-225.
Gheorghiu 2005 – G. Gheorghiu, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului,
Cluj-Napoca, 2005.
Glodariu, Iaroslavschi – I. Glodariu, E. Iaroslavschi, CivilizaŃia fierului la daci,
1979 Cluj-Napoca, 1979.
Glodariu et al. 1996 – I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu-Pescaru, F. Stănescu,
Sarmizegetusa Regia. Capitala Daciei preromane, Deva,
1996.
Gogâltan 1991 – F. Gogâltan, Unele probleme privind vasele de bronz
hallstattiene din Transilvania, în EphNap, I, 1991, 11-19.
Iaroslavschi, Bozu – E. Iaroslavschi, O. Bozu, Descoperiri dacice la Grădiştea
2001 Muncelului – „Râpa cu galbeni”, în vol. coord.
E. Iaroslavschi, Studii de istorie antică. Omagiu
profesorului Ioan Glodariu, BMN, XX, Cluj-Napoca,
2001, p. 127-141.
Oberländer 2013 – E. Oberländer, 13 din 24… BrăŃările de aur regale dacice
de la Sarmizegetusa Regia – o trecere în revistă a
problemei, dincolo de jumătatea drumului parcurs spre
recuperarea lor (2007-2011), în vol. ed. A. Lazăr,
S. Alămureanu, P. G. Ferri, B. Deppert-Lippitz, M. Ciută,
C. Găzdac, C. Cimino, Combaterea traficului cu bunuri
culturale -recuperarea trecutului-, Patrimonium, III,
Bucureşti, 2013, p. 72-123.
Riederer 1990 – J. Riederer, Restaurieren + Restaurer & Bewahren
Preserver, Goethe – Institut, Munich, 1990.
Rustoiu 2005 – A. Rustoiu, Dacia şi Italia în sec. I a. Chr. ComerŃul cu
vase de bronz în perioada republicană târzie (Studiu
preliminar), în vol. ed. C. Cosma, A. Rustoiu, ComerŃ şi
civilizaŃie. Transilvania în contextul schimburilor
comerciale şi culturale în antichitate, IEC, VII,

Cluj-Napoca, 2005, p. 53-117.
Sîrbu, Cerişer, Ioan – V. Sîrbu, N. Cerişer, V. R. Ioan, Un depozit de piese dacice
2005 din fier de la Piatra Roşie (sat Luncani, judeŃul
Hunedoara), BS, XV, Sibiu, 2005.
Spânu 2012 – D. Spânu, Tezaurele dacice. CreaŃia în metale preŃioase
din Dacia preromană, Bucureşti, 2012.
Trohani 2003 – G. Trohani, Un eventual „depozit de obiecte din fier”
descoperit în zona Sarmizegetusa, în Sargetia, XXXI,
2003, p. 143-158.
Pl. I. Grădiştea Muncelului. 1. Depozitul de obiecte din fier de pe terasa a VIII-a (după
Daicoviciu et al. 1953, p. 170, fig. 20-21); 2. Depozitul de obiecte din fier de pe terasa a VIII-a
după o imagine preluată de pe pagina Facebook: CetăŃile dacice din MunŃii Orăştiei
(www.facebook.com/cetati.dacice/photos/a.213637652094135.20855.213628995428334/44458
7372332494/?type=3&theater) (Accesat: 20.08.2017)
Cinderella’s Metamorphoses. The Restore Stages of a Dacian Iron Vessel

Abstract
In 2003, the Dacian and Roman Civilization Museum in Deva bought an iron
vessel from the owner of a hostel in Costeşti (Hunedoara County). He told us that the
piece was found in Grădiştea Muncelului. This explanation could be true if we take into
consideration another vessel of this type found on an iron tools and weapons depot from
a smith workshop. It was excavated on a terrace in the ancient Sarmizegetusa Regia
more than half a century ago (Pl. I)5. Although the vessel was strongly oxidized at the
time, it was displayed in the salon of the hostel (Fig. 1). The pot was made of iron
segments connected by rivets and the shape is very similar to that of situla type vessels
with or without graphite. The piece was indexed on the treasure category of the
Romanian National Patrimony.
A few physicochemical analyses were done before the restauration method was
chosen. The restauration process was acomplished in the laboratories of the National
History Museum in Bucharest. After the analysis, a treatment meant to stabilize the
corrosion byproducts was applied to the artefacts7. It consists of the usage of a solution
of anhydrous sodium sulfite and sodium hydroxide. This method was tested and used
for a long time in the laboratories of great western museums8, and it was adopted by
Romanian specialists in the ’80-’90s.
The object was sunk five times in the working active solution, in a vessel
specially purchased for this. This process took five months (almost 800 hours, without
weekends)11.
After every halt of the steamer/vessel system and return to the room tempreture,
the piece was mechanically cleaned using adequate tools. Afterwards it was sunk again,
for the stabilisation treatment (Fig. 3).
After finishing the process of the stabilization of the corrosion byproducts of the
iron vessel and neutralising the sulfite solution, we started the next stage. The vessel
wall was fallen on the inside and it was supported only by a small part of the wall,
around the middle (Fig. 4), with the width of five centimeters.
During the working process we tried to sketch the vessel in my notebook in
order to capitalize the manner in which its component pieces were made (Fig. 5). After
completion, the vessel rise with about two centimetres, so that now it has
38 centimeters. We tried to stabilize the wall as closely as possible to its natural
position. That is why, for the completion and reinforcing of the wall we planned and
done the operation of strenghtening the filling material.
The restoration and chiseling of the walls imposed a schedule of six hours/day,
from the 17th of November to the 15th of December 2016. At this stage cca 45 syringes
of 24 mL of epoxy resin were prepared, in average 4 syringes/day on a period of eleven
days. After each strenghtening of the resin we polished the redundancy using adequate
tools to obtain the missing wall. A Silicon membrane (Fig. 8) was placed in the interior
of the vessel, before the fibreglass.
The cromatic integration of the resin was made in the nuance of tannin, in which
the vessel was preserved, due to the color of iron oxide. By being restored as we have
just described, the artifact received a new chance at life, at having an aspect and a
strenghtened structure, and the hope of being appreciated by the public. Now, the vessel
has its original shape and a high of 38 cm. The rim is inclined towards the interior and
we can see that, on the upper part, the walls were decorated by two veins.
The Aquisition and restoration of the artefact described by us enriched the

Dacian and Roman Civilization Museum’s collections by a valuable piece. Short time
after its return in town, in January 2017, it was exposed in the main hall of the Magna
Curia Palace, on the “Exhibit of the month” programme. On this occasion, it was
received with interest by the public of Deva. We also intend to exihbit it on a privileged
position on the main exhibition of the museum which will be organised soon.
Fig. 1. The Iron vessel exposed on the Blidaru hostel livingroom, in Costeşti village,
before its aquisition (Photo: I. V. Ferencz)
Fig. 2. Degradation stage of the vessel before the stabilisation process of the corrosion
byproducts (Photo: I. V. Ferencz)
Fig. 3. Mechanical cleaning after the sunking interval (Photo: S.-S. Popescu)
Fig. 4. The piece image after the finishing of the stabilisation process. It can be
observed how the wall was fallen on the middle area of the vessel. On the left side of
the image it can be observed the original wall which remained entire round about 5 cm
(Photo: S.-S. Popescu)
Fig. 5. Detail sketched on the journal notebook. Even if it can’t be observed on this
sketch, the piece suffered some interventions (reparations) in the ancient times. It is
dignify the base, and the other pieces which compose the vessel. All of these are fixed
by iron rivets (Photo: S.-S. Popescu)
Fig. 6. Detail to the rivets heads (Photo: I. V. Ferencz)
Fig. 7. Silicone rubber for the dental dentistry of the type: Putty A+B, with A = catalyst
and B = bais (Photo: S.-S. Popescu)
Fig. 8. Making the silicone membrane (Photo: S.-S. Popescu)
Fig. 9. Supplementing with fast cooling epoxy resin, with fast cure. Reconstruction of
the vessel wall (Photo: S.-S. Popescu)
Fig. 10. Orifices for fixing one ore more patches (Photo: I. V. Ferencz)
Fig. 11. Situla type vessel found on FeŃele Albe (image taken from the facebook page
CetăŃile dacice din MunŃii Orăştiei, on the adress: https://www.facebook.com/
cetati.dacice/photos/a.213637652094135.20855.213628995428334/475637245894173/?
type=3&theater, Accessed:11. 09.2017)
Fig. 12. The object image after finishing the restoration process (Photo: I. V. Ferencz)
Pl. I. Grădiştea Muncelului. 1. Iron objects deposit on the 8th terrace (after Daicoviciu
et al. 1953, p. 170, fig. 20-21); 2. Iron objects deposit on the 8th terrace after a image
taken from the Facebook page: CetăŃile dacice din MunŃii Orăştiei
(www.facebook.com/cetati.dacice/photos/a.213637652094135.20855.21362899542833
4/444587372332494/?type=3&theater (Accessed: 20.08.2017)
ANALIZA CONDIłIILOR DE PĂSTRARE A COLECłIEI DE
TEXTILE ETNOGRAFICE DIN DEPOZITUL TEMPORAR AL
MUZEULUI REGIUNII PORłILOR DE FIER
ELENA MANUELA PĂTRUłESCU

Muzeul Regiunii PorŃilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
mannuele@yahoo.com
Cuvinte cheie: SecŃia de Artă, piese etnografice, aspecte interioare ale spaŃiului de
depozitare, aşezarea pieselor, cercetare microclimatică
Keywords: Art Department/Section, ethnographic pieces, inner aspect of the storage
room, placing objects, microclimatic research
Lucrarea prezintă analiza condiŃiilor de păstrare a pieselor muzeale suport

textil, depozitate temporar într-un spaŃiu situat la etajul clădirii SecŃiei de Artă. Sunt
prezentate aspectele interioare ale încăperii depozitare, studiul microclimatului realizat
în anii 2015-2016 şi cauzele degradării textilelor.
Introducere
Meşteşugurile Ńesutului şi cusutului sunt îndeletniciri cu origini foarte
îndepărtate care au apărut odată cu omul.
Pe vremuri, în fiecare casă din satele noastre se confecŃionau textile pentru
îmbrăcăminte şi Ńesături de interior, preocupări care, cel mai adesea, priveau femeia.
Pentru realizarea lor erau folosite materii prime produse în gospodăriile Ńăranilor,
obŃinerea firelor textile fiind în strânsă legătură cu practicarea agriculturii, iar
prelucrarea lânii şi a pieilor fiind în legătură cu creşterea animalelor. łesăturile, fie că
reprezintă port popular sau Ńesături de interior, au cunoscut o continuă evoluŃie de-a
lungul timpului, fapt care a făcut ca ele să fie din ce în ce mai complexe şi diversificat
realizate.
łesăturile populare sunt mărci de recunoaştere a membrilor unor comunităŃi,
mijloace de apreciere a vârstei sau a stării sociale a celor pentru care au fost realizate.
„Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale
unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele
principale de evoluŃie, formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în
raport cu portul altor popoare, contribuŃia lui în procesul de geneză al unui popor” 1.
Prezentarea succintă a patrimoniului etnografic

Patrimoniul etnografic al Muzeului Regiunii PorŃilor de Fier, care cuprinde
aproape toate genurile artei populare – costume populare, Ńesături de interior, ceramică
populară, creaŃii artistice în lemn, obiecte de artă populară din fier, piese legate de
obiceiuri, meşteşuguri şi ocupaŃii tradiŃionale – oglindeşte creaŃia populară din aproape
toate satele judeŃului MehedinŃi. Predominante ca pondere, dar şi ca valoare culturală
sunt colecŃiile constituite din piese textile, respectiv colecŃia de port popular şi cea de
1
Ana-Maria Şchiopu, consultat online pe adresa http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/
semnifica-ia-costumului-popular-rom-nesc (Accesat: 12.06.2017)
474 Analiza condiŃiilor de păstrare a ColecŃiei de Textile Etnografice
textile de interior. Însemnătatea deosebită a textilelor este dată şi de faptul că permite

specialiştilor, cât şi vizitatorilor, de a cunoaşte evoluŃia în timp a acestui gen de creaŃie
Ńărănească. ColecŃia de port popular cuprinde marame diafane din borangic, cămăşi cu
ornamente alese în război sau cusute, fâstâce cu cromatică, ornamente şi motive diverse,
toate variind după zonă, vârstă, ocazie şi după evoluŃia lor în timp. ColecŃia de Ńesături
de interior, de o mare diversitate zonală şi funcŃională, confecŃionate din lână, bumbac,
in, cânepă, borangic se distinge prin frumuseŃea, priceperea şi rafinamentul cu care au
fost realizate.
Schimbările care se petrec în societatea românească, mutaŃiile determinate de
modernizare, care au făcut şi fac ca producŃia de fabrică să pătrundă în lumea satului,
înlocuind creaŃia populară, obligă la păstrarea valorilor culturale create de artizani, la
cunoaşterea şi revitalizarea acestor mărci ale propriei identităŃi etnoculturale.
Cauzele degradării bunurilor textile

În stabilirea unei strategii de conservare a acestor obiecte este necesară
evaluarea cauzelor care influenŃează procesul de degradare.
Piesele textile etnografice sunt complexe, atât din punct de vedere al
materialelor constituente, cât şi din cel al tehnicilor folosite pentru realizarea lor.
Acestea conŃin atât material organic (proteic şi celulozic), cât şi anorganic (paiete,
mărgele, fire metalice). CompoziŃia neomogenă şi prepoderenŃa materialului organic fac
ca suportul textil să reprezinte una dintre cele cele mai vulnerabile categorii, care
îmbătrâneşte repede. Cauzele care provoacă îmbătrânirea sunt de natură diferită:
chimică, concretizată prin reacŃii de oxidare şi hidroliză, fizică, provocată de acŃiunea
luminii şi căldurii şi mecanică, efect al solicitărilor mecanice repetate. Factorii externi
(oxigen, ozon, radiaŃia luminoasă, temperatura, umiditatea atmosferică, praf, micro şi
macroorganisme) care provoacă îmbătrânirea, de regulă acŃionează asociat, în proporŃii
diferite, modificând entitatea chimică a fibrei2.
Degradarea biochimică este provocată de acŃiunea microorganismelor de tipul
ciupercilor şi al bacteriilor. CondiŃiile care favorizează apariŃia microorganismelor sunt
determinate, în principal, de umiditatea crescută a aerului şi de temperatură, la care se
asociază lipsa de lumină şi aer. Degradarea biochimică apare şi se manifestă diferenŃiat
pentru fiecare categorie de fibre în parte. PrezenŃa pe fibrele din bumbac (celulozice) a
unor medii de cultură (ca amidonul din apret), depozitarea în spaŃii neaerisite, umede, cu
umidităŃi relative de peste 70%, sunt factori determinanŃi care pot favoriza degradarea
biochimică a fibrelor din bumbac. „Mecanismul degradării fibrelor din bumbac este cel
al hidrolizei enzimatice cu diminuarea gradului de polimerizare”3. Atacarea de către
microorganisme a bumbacului este însoŃită de apariŃia unor pete colorate în galben,
verde, cafeniu sau negru, în funcŃie de natura ciupercilor şi bacteriilor. În zonele
degradate de microorganisme se produc scăderi ale rezistenŃei locale. Scoaterea petelor
de mucegai de pe materialele textile celulozice este riscantă, mai ales dacă procesul de
degradare este avansat, deoarece, în acele locuri, acŃiunea substanŃelor folosite în acest
scop poate produce o nouă degradare4. Inurile şi bumbacul fiind, în mod normal, imune
la atacul insectelor, sunt Ńinute separat de lână şi mătase pentru a facilita inspectarea
materialelor mai vulnerabile.
2
Mâlcomete, Blaşcu, HomuŃescu 2000, p. 8.
3
4
Elena Manuela PătruŃescu 475
Microorganismele care provoacă degradarea materialelor din lână sau alte fibre
animale sunt mai puŃin numeroase, în comparaŃie cu cele care acŃionează asupra
materialelor textile celulozice. Degradarea lânii se produce prin acŃiunea ciupercilor
care descompun cheratina, cu diminuarea corespunzătoare a proprietăŃilor chimice şi
fizico-mecanice5. ImpurităŃile lânii (substanŃele naturale care însoŃesc lâna) sau alte
substanŃe, în condiŃii de căldură şi umezeală, favorizează formarea bacteriilor sau a
ciupercilor, care provoacă degradarea lânii. Unele insecte, ca moliile, gândacii şi
furnicile, au o acŃiune mult mai distructivă decât microorganismele. Cheratina lânii
constituie hrană pentru larvele moliilor. Pagubele pe care le pot provoca larvele moliilor
asupra fibrelor de lână sunt foarte mari, motiv pentru care protecŃia lânii şi a blănurilor
împotriva moliilor are o deosebită importanŃă şi de aceea i se acordă o atenŃie
corespunzătoare.
RadiaŃia luminoasă defavorizează dezvoltarea micro şi macroorganismelor pe
piesele textile, dar, în acelaşi timp, întunecă culoarea şi diminuează elasticitatea şi
rezistenŃa fibrelor6.
Trebuie ocrotite de praf pentru că îmbâcsirea cu praf a textilelor provoacă
compactizarea şi rigidizarea Ńesăturii, chiar spargerea fibrelor la cele mai mici manevre.
Componenta minerală a prafului, cu consistenŃă şi muchii tăioase, acŃionează ca un
abraziv asupra fibrelor, mai ales când sunt mânuite des. Fiind higroscopic, umiditatea
ambientală absorbită de praf interacŃionează cu sărurile minerale din el, catalizând
diverse reacŃii chimice care aduc prejudicii fibrelor textile. Pe lângă acŃiunile
deteriorante fizice şi chimice asupra obiectelor, particula de praf din atmosferă poate fi
şi sursă de infecŃie cu agenŃii biologici (spori de ciuperci, bacterii sau ouă de insecte,
agenŃi în stare latentă). În anumite condiŃii microclimatice, aceşti agenŃi biologici ies din
starea latentă şi acŃionează asupra obiectelor în mod distructiv, fie prin mecanism
nutritiv sau prin cel metabolic, producând pătări şi schimbări de culoare.
Prin urmare, susceptibilitatea la degradare/îmbătrânire impune multă prudenŃă la
manipulare, depozitare şi expunere, realizarea acestor activităŃi necesitând chibzuinŃă,
atenŃie şi organizare.
Aspecte interioare ale încăperii depozitare

Din primăvara anului 2011, bunurile muzeale din colecŃiile de textile etnografice
sunt păstrate temporar, până când lucrările de reabilitare şi modernizare ale clădirii
sediului central al Muzeului Regiunii PorŃilor de Fier vor fi terminate, la etajul clădirii
SecŃiei de Artă. Încăperea depozitară, fără pereŃi exteriori, comunică cu alte trei încăperi
prin uşi mari din lemn masiv, fără geam, şi cu monumentala scară interioară printr-un
glasvand care primeşte lumină naturală filtrată de la un luminator translucid. Lipsa
ferestrelor şi lumina cu contrast mic, difuză, din depozit prezintă un avantaj deosebit
prin faptul că asigură acestuia stabilitate microclimatică. Încăperea nu este traversată de
conducte de apă. Pardoseala, din parchet, este corespunzătoare pentru că este dintr-un
material pe care nu se alunecă şi care asigură o întreŃinere uşoară a curăŃeniei. Zidurile,
groase de 0,80 m, sunt din cărămizi acoperite cu mortar şi pe interior finisate cu var,
fără a fi placate cu materiale cu permeabilitate capilară scăzută. PereŃii sunt curaŃi, fără
umiditate ascensională. Doar o secŃiune din tavan prezintă câteva minifisuri în tencuială.
În decursul existenŃei sale, de peste o sută de ani, clădirea a suferit unele
modificări funcŃionale, cauzate de schimbarea proprietarilor care au adaptat-o la
5
6
Mihalcu 1970, p. 34.
cerinŃele şi necesităŃile lor. Modificările au constat în recopartimentări ale spaŃiului de la

demisol şi unele spaŃii de la parter precum şi executarea unor finisaje. Prin lucrările de
restaurare, realizate în anii '70, s-a revenit la structura iniŃială prin îndepărtarea pereŃilor
despărŃitori, care alterau aspectul original, prin refacerea unor tencuieli, recondiŃionarea
şi păstrarea elementelor arhitecturale, decoraŃiunile deteriorate fiind înlocuite cu grijă de
copii fidele. Deşi asupra clădirii s-au făcut unele modificări funcŃionale şi au acŃionat
mai multe cutremure, aceasta s-a comportat destul de bine. A rezistat datorită masivităŃii
şi a regimului de înălŃime redus.
Amplasarea, materialele folosite la elevaŃia încăperii depozitare, structura
constructivă a acesteia generează un comportament termic relativ uniform, asigură o
bună izolare termică determinată, mai ales, de zidurile groase şi pereŃii interiori care au
un contact scăzut cu mediul exterior; intrarea se face din interior, ceea ce atenuează
semnificativ schimburile de căldură cu exteriorul, iar accesul în depozite are loc, de
regulă, o dată pe zi. Încăperea nu este încălzită. Nefiind încălzite nici încăperile cu care
se învecinează, nu există posibilitatea unor transferuri de căldură.
Modul de aşezare a bunurilor muzeale

Aşezarea/depozitarea bunurilor textile este asigurată de mobilier simplu,
artizanal, format din două rânduri de rafturi deschise cu poliŃe fixe. Stelajele, amplasate
la o distanŃă de 50 cm de pereŃi, sunt bine fixate, ancorate. Bunurile culturale sunt
aşezate în saci de rafie. Înainte de a fi împachetate, toate piesele au fost desprăfuite cu
perii moi de păr, aerisite şi cercetate pentru a descoperi orice urmă de atac biologic,
toate aceste intervenŃii fiind desfăşurate într-un spaŃiu deschis. La aceste operaŃiuni,
derulate în perioada mai-octombrie 2010, au participat personalul laboratorului şi
gestionarul colecŃiilor, muzeograful Măneanu Varvara Magdalena.
Aşezarea pieselor în saci s-a realizat după natura materială, morfologie şi
dimensiuni. Piesele plate, fără a fi susŃinute de suporŃi tubulari, au fost rulate cu dosul în
afară şi numărul de inventar la vedere. În funcŃie de mărime şi dimensiuni, un sac
conŃine 3-6 astfel de piese. Costumele, cămăşile şi pantalonii, împăturite, sunt aşezate
prin suprapunere câte 3-7 piese într-un sac. Plasarea sacilor pe poliŃe este realizată prin
alăturare şi suprapunere, situaŃie ce conduce la crearea unor presiuni asupra pieselor
situate la baza vrafului, pentru că pe ele apasă greutatea celorlalŃi saci. Aşezarea în saci
de polipropilernă asigură izolarea pieselor de praf, lumină şi de insecte, dar nu le asigură
repaos complet şi protecŃie împotriva plierilor şi faldărilor. Modul acesta de aşezare
densă, compactă a pieselor, care nu respectă întru totul normele de conservare, a fost tot
ceea ce se putea realiza la acel moment din cauză că spaŃiul de depozitare temporară
alocat, în care a trebuit să fie transferate toate aceste piese, este mult mai restrâns faŃă de
depozitele muzeului.
Modul de realizare a studiului. Rezultate

Factorii fizico-chimici ai mediului ambiental se află în contact permanent cu
obiectele muzeale suport textil, exercitând asupra acestora o acŃiune continuă, în
majoritatea cazurilor distructivă. Cum factorii abiotici şi biotici acŃionează în strânsă
interdependenŃă, în sensul că cei abiotici îi condiŃionează pe cei biotici, asupra
obiectelor se răsfrânge rezultanta acŃiunii lor7.
7
Ivancia 1997, p. 252.
Principalii factori ai microclimatului, temperatura (în continuare T.) şi

umiditatea relativă (în continuare U.R.), au un rol deosebit în procesele de degradare.
Raportul dintre aceşti doi factori, raport invers proporŃional şi într-un singur sens, face
ca, pe lângă acŃiunea sa directă, T. să acŃioneze asupra obiectului muzeal şi prin
modificările U.R. VariaŃiile T. şi U.R. în afara limitelor admise, mai ales modificările
bruşte de la valori maxime la minime sau invers, au ca rezultat o serie de procese fizice
şi chimice asupra obiectelor, cu efecte negative, începând de la cele invizibile ochiului
până la cele vizibile.
Din monitorizarea permanentă a T. şi U.R., în cele ce urmează sunt prezentate
înregistrările efectuate în anii 2015 şi 2016.
Determinările umidităŃii relative şi temperaturii sunt realizate cu ajutorul unui
termohigrograf şi al unui psihrometru, acesta din urmă fiind folosit şi pentru etalonare.
Termohigrograful folosit este din categoria celor care redau pe o diagramă valorile
umidităŃii şi temperaturii, a căror înregistrare continuă poate fi reglată pe trei intervale
de timp, o lună, o săptămână sau o zi. Aşadar, înregistrările realizate de aparat pot
comunica mai multe informaŃii: valorile minime, maxime, ritmul şi amplitudinea
oscilaŃiilor, dacă modificările sunt bruşte sau lente.
Pentru analiză, valorile U.R. şi T. înregistrate pe diagramele aparatelor, au fost
prelucrate statistic. Au fost calculate mediile lunare, rezultatele obŃinute, fiind trecute în
tabelele de mai jos (Pl. I/1, II/1). Tot în aceste tabele au fost înscrise valorile maxime şi
minime ale celor doi parametri, înregistrate în cursul fiecărei luni, precum şi numărul
zilelor care se încadrează în regimul normal, umed sau sec al umidităŃii relative.
Umiditatea relativă, în toŃi cei doi ani de monitorizare, a înregistrat, în raport cu
ceea ce se întâmplă în alte încăperi, o evoluŃie mulŃumitoare. Examinarea datelor
înscrise în tabele, arată că valorile medii lunare ale umidităŃii relative s-au încadrat în
limite normale în nouă luni, respectiv intervalul aprilie-decembrie. ExcepŃie fac primele
trei luni ale fiecărui an, când valorile măsurate, cu maxime care nu au depăşit 71%, s-au
situat în afara intervalului optim în proporŃie de 50-60%, regimul higrometric fiind
mixt, umed-normal. Jumătate din perioada iunie-august 2015 s-au înregistrat umidităŃi
relative mai mici de 50%, ceea ce indică existenŃa unui regim climatic uscat, situaŃie
apărută ca urmare a condiŃiilor exterioare, a temperaturilor ridicate şi a secetei.
Relevante pentru evaluarea ponderii regimului normal sunt datele referitoare la
regimul higrometric, care reprezintă numărul zilelor cu U.R. care s-au încadrat în
limitele unei conservări corespunzătoare. Examinând aceste date se observă că în 253
zile din 2015, respectiv în 316,5 zile din 2016 umiditatea ambientală a fost cea normală.
Analizând valorile temperaturii de pe diagramele aparatelor, se observă că
acestea au avut o evoluŃie săptămânală aproape constantă, traiectoria parcursă de acul
termohigrografului fiind liniară, uşor ascendentă sau uşor descententă, fără oscilaŃii
ample orare sau zilnice. DiferenŃele dintre valoarea maximă şi valoarea minimă ale
temperaturilor înregistrate săptămânal nu au depăşit niciodată 2° C. Modificările lente
ale T., înregistrate la succesiunea săptămânilor, au condus la variaŃii sezoniere cu
amplitudini de 8-9° C. Cea mai mare diferenŃă, cea dintre media valorilor T. înregistrate
în anotimpul rece şi media T. înregistrate vara, este de aproximativ 23,5° C. Din analiza
valorilor temperaturii, cele înregistrate în 8 luni şi jumătate (intervalul 1 ianuarie-2 iunie
şi intervalul octombrie-decembrie) s-au încadrat în limitele normale. Statistic, ponderea
valorilor normale ale T. este de, aproximativ, 65%.
Sintetizând, ponderile regimurilor higrometric şi termic arată în felul următor:
Anul 2015 (Pl. I/1-3)
Regimul higrometric Regimul termic

69,32% regim normal - 63,84% regim jos şi normal;
15,34% regim uscat - 36,16% regim înalt (cu temperaturi > 22°)
15,34% regim umed
Anul 2016 (Pl. II/1-3)

Regimul higrometric Regimul termic
86,7% regim normal - 67,13% regim jos şi normal;
1,1% regim uscat - 32,87% regim înalt (cu temperaturi > 22°)
12,2% regim umed
Bibliografie
Bordeianu 2012 – D. L. Bordeianu, V. Gribincea, Fibre textile. ProprietăŃi

generale, Iaşi, 2012.
Ivancia 1997 – L. Ivancia, Tipuri de degradare ale textilelor muzeale, în
Vrancea, XI, 1997, p. 248-260.
Mâlcomete, Blaşcu, – O. Mâlcomete, V. Blaşcu, J. HomuŃescu, Manualul
HomuŃescu 2000 inginerului textilist – Fibre textile, Iaşi, 2000.
Mihalcu 1970 – M. Mihalcu, Conservarea obiectelor de artă şi a
monumentelor istorice. Coroziune şi anticoroziune,
Bucureşti, 1970.
Modoveanu 2003 – A. Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor
culturale, ediŃia a II-a, Bucureşti, 2003.
Umiditatea (%) Regimul U.R. (zile) Temperatura (°C )

Nr.
Luna U.R. U.R. U.R. nor- us- T. T. T.
crt. umed
max. min. med. mal cat max. min. med.
1. Ian. 70 60 64.71 16 15 - 6 2.5 4.37
2. Febr. 71 64 67.07 6 22 - 8 6 5.44
3. Mart. 70 63.5 66 14 17 - 11.5 8 9.14
4. April. 65 50 57 30 - - 18 11 13.5
5. Mai 65 50 57.85 31 - - 22.5 18 20.7
6. Iunie 57 47 53.32 27 - 3 26 22.5 24
7. Iulie 56 41 49.6 17 - 14 29.5 19 26.7
8. Aug. 52 40 45.8 - - 31 29.5 26 27.8
9. Sept. 55 40 49.89 23 - 8 29.5 20 24.5
10. Oct. 58 53 56 30 - - 20 13 13.7
11. Nov. 66 56 60 28 2 - 14 9 12.4
12. Dec. 65 57.5 61.4 31 - - 11.5 7 9.9
Med.
62.5 51.83 57.38 253 56 56 18.8 13.5 16.01
anuală/Total 1
80
70
60
50
U.R.%
40
30
U.R.max
20
U.R.min.
10 U.R.med.
0
Ian. Febr. Mart. April. Mai Iunie Iulie Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Luna 2
35
30
25
T.0C
20
15
10 T. max.
T. min.
5
T.med.
0
Luna 3
Pl. I. 1. Tabel cu evoluŃia U.R. şi a T. înregistrate în depozitul cu textile etnografice (2015); 2.

EvoluŃia U.R înregistrată în depozitul cu textile etnografice (2015); 3. EvoluŃia T. înregistrată în
depozitul cu textile etnografice (2015)
Nr Umiditatea (%) Regimul U.R. (zile) Temperatura (°C)

crt Luna U.R. U.R. U.R. T. T. T.
normal umed uscat
max. min. med. max. min. med.
1.
Ian. 67.5 57.5 64.8 19 12 - 6 3 4.5
2.
Febr. 71 65 66.78 11 18 - 11 6 8.57
3.
Mart. 67.5 60 64.43 16 15 - 12 10.5 11
4.
April. 64.5 50 59.31 30 - - 18.5 14 16.82
5.
Mai 62.5 53 59 31 - - 23 17 18.8
6.
Iunie 62 55 59 30 - - 29 23 24.5
7.
Iulie 57.5 45 52.5 29.5 - 1.5 29 27 28
8.
Aug. 57.5 46 52.9 28 - 3 29 26 27.3
9.
Sept. 55 50 53.68 30 - - 27 21 24.5
10
Oct. 64.5 50 56.64 31 - - 21 14 16.07
11
Nov. 63.5 57.5 60.85 30 - - 14 9 11.31
12
Dec. 64 57.5 60.78 31 - - 9 5.5 7
Med.
63.08 53.87 59.22 316.5 45 4.5 19.04 14.66 16.53
anuală/Total 1
80
70
60
50
U.R. %
40
30
U.R.max
20 U.R.min.
U.R.med.
10
0
Luna 2
35
30
25
20
T. 0C
15 T. max.
T. min.
10
T.med.
5
0
Luna 3
Pl. II. 1. Tabel cu evoluŃia U.R. şi a T. înregistrate în depozitul cu textile etnografice (2016);
2. EvoluŃia U.R. înregistrată în depozitul cu textile etnografice (2016); 3. EvoluŃia T.
înregistrată în depozitul cu textile etnografice (2016)
Analysis of the Storage Conditions of the Collection of Ethnographic Textiles in

the Temporary Warehouse of Iron Gates Museum
Abstract
This paper presents the analysis of the storage conditions of the ethnographic
textiles pieces temporarily stored in a room located at the first floor of the Department
of Art. It presents inner aspects of storage room, the microclimate study conducted
between 2015-2016 and causes of textile degradation.
The main microclimate factors, temperature and ambient humidity, which are in
constant contact with the museum objects exerting on them a continuous action, have a
special role in the process of degradation of the museum objects. From the permanent
monitoring of T. and U.R., carried out with the help of a thermohigrograph, we obtained
results which are presented through the records made in the years 2015 (Pl. I/1-3) and
2016 (Pl. II/1-3).
In order to be subjected to analysis, the U.R. and T. recorded on the device
diagrams were processed statistically. Monthly averages were calculated, the results
obtained being shown in tables (Pl. I/1, II/1). Also, in these tables we included the
maximum and minimum values of the two parameters recorded during each month as
well as the number of days falling under the normal humidity or dry humidity regime.
The examination of the data in the tables shows that the monthly average values
of relative humidity were within normal limits during nine months, namely during the
April-December period.
From the analysis of the temperature values, those registered in 8 and a half
months (1st January-2nd June and October-December) fell/were framed within the
normal limits.
Pl. I. 1. Table with evolution of relative humidity and temperature recorded in the
ethnographic textile warehouse (2015); 2. Evolution of relative humidity recorded in the
ethnographic textile warehouse (2015); 3. Evolution of temperature recorded in the
ethnographic textile warehouse (2015)
Pl. II. 1. Table with evolution of relative humidity and temperature recorded in the
ethnographic textile warehouse (2016); 2. Evolution of relative humidity recorded in the
ethnographic textile warehouse (2016); 3. Evolution of temperature recorded in the
ethnographic textile warehouse (2016)
RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ
Anca Elisabeta Tatay, Cornel Tatai-Baltă, Xilogravura din cartea
românească veche tipărită la Bucureşti (1582-1830) [The Woodcut in the
Early Romanian Books Printed in Bucharest (1582-1830)], Cluj-Napoca,
Ed. Mega, 2015, 516 p., (ISBN 978-606-543-647-3)
MARIA BASARAB
Deva
O nouă apariŃie tipografică, încadrată în

bibliografia cărŃii româneşti vechi, stârneşte, de
fiecare dată, interesul cercetătorilor în domeniu.
În această sferă creativă se înscrie cartea
Xilogravura din cartea românească veche,
tipărită la Bucureşti (1582-1830) a autorilor Anca
Elisabeta Tatay şi Cornel Tatai-Baltă (fiică şi
tată), scoasă la lumina tiparului prin editura
Mega, de la Cluj-Napoca, în anul 2015.
Nume deja cunoscute în acest spaŃiu
restrâns al istoriei cărŃii româneşti vechi, Anca
Elisabeta şi Cornel Tatai-Baltă, cu o temeinică
pregătire de specialitate, cu o experienŃă
profesională acreditată, îşi argumentează scrierea
acestei cărŃi referitoare la ilustraŃia de carte
românească veche, tipărită la Bucureşti,
incluzând-o într-o categorie specială a studiilor
europene şi româneşti consacrate evoluŃiei istoriei
tipăriturilor şi ilustraŃiilor de carte veche, care,
astfel, au dobândit statutul de mărturii documentare ale istoriei culturii.
În cartea lansată cu un timp înainte, recenzată acum, autorii prezintă, după
„argumentul privind importanŃa cercetării xilogravurii de la Bucureşti (1582-1830)”,
succinte informaŃii, aprecieri personale, cu rectificări şi identificări, despre activitatea
celor 22 de xilogravori. Dintr-un dialog formal al cifrelor, desprindem ideea că autorii
au prezentat, din cele 350 de tipărituri apărute la Bucureşti, în perioada vizată, o mare
parte a ilustraŃiilor şi anume: 708 imagini, 241 foi de titlu (simple, de compoziŃie
tipografică sau cu chenar gravat şi cu coperŃi), 28 de steme, 217 ilustraŃii, 120
frontispicii, 49 viniete şi 53 litere ornate, concluzionând că preocupările pentru
realizarea valorii artistice a xilogravurilor de la Bucureşti, de altfel focar important al
tiparului românesc, puteau fi socotite alături sau chiar similare cu cele din diferite
centre europene.
Într-un tabel sinoptic cu titulatura „Lista cărŃilor de la Bucureşti şi a gravurilor
acestora (1582-1830)”, sunt aşezate pe coloane rezervate astfel: autor, titlu, an,
bibliolog(rafia românească de referinŃă n.n.), limba, gravuri, observaŃii şi sunt înscrise
290 de cărŃi analizate conform rubricaturilor.
Prin urmare, în cartea „xilogravurilor” ne este relevată o diversitate a graficii din
aceste cărŃi româneşti vechi, tipărite la Bucureşti, adunate la un loc, în acest volum, cărŃi
împodobite cu cadre de foaie de titlu, ilustraŃii, steme, frontispicii, viniete, litere
486 Notă de lectură
ornamentate tipografic, gravate în lemn în mare parte, dar executate şi în metal

sau piatră.
Adăugăm şi o semnalare personală, şi anume că din aceste sute de cărŃi de
Bucureşti, am identificat şi publicat în scrierile noastre 44 de titluri care au circulat în
comunităŃile hunedorene.
Voluminoasa carte, care cuprinde 516 file de consideraŃii avizate în deplină
legătură cu titlul ei, are la sfârşit două pagini de referinŃe biografice ale autorilor1.
Un detaliu cu semnificaŃie atrage atenŃia la începutul cărŃii unde, pe o filă,
autorii dedică această carte „Academicianului Marius Porumb cu sinceră preŃuire şi
recunoştinŃă”.
CărŃii i se adaugă un plus de consideraŃie şi pentru prezentarea ei grafică, coperŃi
cartonate şi ilustraŃii distincte, pe lângă calitatea filelor de carte.
Mă simt onorată să completez că, de curând, am primit şi eu un exemplar al
cărŃii, cu autograf.
Desigur că această carte nu poate cuprinde informaŃii ştiinŃifice exhaustive
despre xilogravura cărŃilor româneşti vechi, tipărite la Bucureşti, lăsând loc, ca
întotdeauna, pentru o continuă prelucrare a temei, dar ea demonstrează în plus, acum, că
prin conŃinutul ei, text şi imagine, rămâne un reper clar pentru istoria cărŃii româneşti
vechi. Care este rostul cărŃii prin care ne reîntoarcem la o lume de demult! Credem că,
într-o viziune de ansamblu al universului cărŃii, trebuie urmat traseul firesc, pornind de
la începuturi.
Reconsiderarea artei decorative a cărŃii, începând cu munca artizanală din
atelierele copiştilor (de manuscrise) şi ajungând la călugărul Macarie, care a deschis
drumul artei tipografice la noi, apoi trecerea la iscusinŃa meşterilor gravori de carte
tipărită până la anul 1830, ne îndeamnă să evocăm o lume a cărŃii, dintr-un anumit timp
şi spaŃiu, lăsată drept moştenire culturală, care se cere a fi păstrată şi valorificată.
1
În acelaşi cadru al istoriei culturii româneşti, cu trimitere referenŃială la istoricul de artă Cornel
Tatai-Baltă, autor al volumului menŃionat acum, este potrivit să amintim şi cartea Ana Tatai, Cornel
Tatai-Baltă, Anuarul Liceului de băieŃi greco-catolic din Blaj, 1853-1945, apărută la Alba Iulia, în anul
2017.
Ioan Chindriș, Niculina Iacob, Eva Mârza, Anca Elisabeta Tatay, Otilia
Urs, Bogdan Crăciun, Roxana Moldovan, Ana Maria Roman-Negoi,
Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830).
Recuperarea unei identități culturale [Old Romanian Book in the
Habsburg Empire (1691-1830). Recovery of a cultural identity],
Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2016, 1010 p., 1 hartă, (ISBN 978-606-543-733-3)
GEORGETA DEJU
Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Deva
georgeta_deju@yahoo.com
Repertoriul, impresionant atât ca aspect,

cât și ca volum de informații, constituie rezultatul
activității de cercetare derulate în cadrul unui
amplu proiect al Universității „1 Decembrie 1918”
din Alba Iulia, în perioada 2011-2016, intitulat
Cartea românească veche din Imperiul
Habsburgic (1691-1830). Redescoperirea unei
identități culturale (cod proiect PN-II-ID-PCE-
2011-3-0314), având ca director de proiect pe prof.
univ. dr. Eva Mârza. Volumul de față, tipărit la
editura Mega din Cluj-Napoca la sfârșitul anului
2016, a fost elaborat de un colectiv de cercetători –
istorici, lingviști, bibliografi – alcătuit din Ioan
Chindriș, Niculina Iacob, Eva Mârza, Anca
Elisabeta Tatay, Otilia Urs, Bogdan Crăciun,
Roxana Moldovan și Ana Maria Roman-Negoi și a
fost lansat în cadrul Conferinței „Bibliologie și
patrimoniu cultural național. Cartea românească
veche din Imperiul Habsburgic (1691-1830)”,
ediția a X-a, care s-a desfășurat la Alba Iulia în 24-25 noiembrie 2016.
Lucrarea debutează cu un substanțial studiu introductiv elaborat de Eva Mârza
(p. 5-64), în care se argumentează demersul întreprins, se prezintă contextul istoric,
politic, religios și cultural în care s-a desfășurat activitatea de editare și tipărire a cărților
românești din Imperiul Habsburgic, se edifică modul în care acest context a influențat
evoluția activității tipografice și se realizează o descriere a centrelor tipografice din
Imperiu în care s-a imprimat carte românească.
Eva Mârza aduce ca argument principal al realizării acestui repertoriu
constatarea că, până la prezentul volum, cercetarea cărții românești vechi nu a fost
făcută în context european, astfel că nu exista o imagine a culturii românești vechi în
ansamblul celei europene. În plus, deoarece imaginea spațiului „cultural românesc –
transilvănean – poartă amprenta tradițională a slavonismului creată din cauza grafiei
slavo-chirilice din cărțile românești vechi (1508-1830)”, s-a dorit nuanțarea „punctului
de vedere asupra amprentei slavone aplicate tradițional cărții românești din
Transilvania”, precum și demonstrarea „prin argumente reprezentate chiar de cărți,

temperarea influențelor slavone și apropierea conceptuală de spiritul european” (p. 5).
Obiectivele urmărite prin realizarea acestei lucrări au vizat cunoașterea imaginii,
a conținutului și a rolului cărții românești apărute în Transilvania, în timpul stăpânirii
habsburgice, propunându-se, în fapt, un inventar al titlurilor de carte românească veche
aflate în bibliotecile din țară și străinătate, al centrelor tipografice, editorilor,
tipografilor, ilustratorilor, difuzorilor care au contribuit la apariția acestor cărți. Mai
mult, s-a dorit ca acest „instrument complex”, menit să informeze mediul științific
european despre rezultatele principale ale acestei cercetări, să depășească „paradigma
tradițională definită prin termenul de catalog de bibliotecă” (p. 6).
În continuare, studiul introductiv prezintă fiecare tipografie din Imperiu în care
s-a produs carte românească, fiind subliniate cele mai importante momente în evoluția
acestora, ca și rolul deținut în editarea cărților românești. Din expunerile referitoare la
tipografii reiese clar conceptul că, în Imperiul Habsburgic, politicul a influențat cultura,
și că, de la apariția Diplomei leopoldine în anul 1691, „legiuirile pornite de la Viena
erau omniprezente și de neocolit” (p. 61), modelând conținutul și imaginea cărții
românești. Ajunsă la receptorii cărora le era destinată, cartea românească a modelat, la
rându-i, societatea românească, ridicând-o la standardele impuse de politica austriacă.
Metodologia alcătuirii repertoriului (p. 130-134), întocmită de Niculina Iacob,
ghidează utilizatorul acestuia, informându-l despre organizarea materialului, descrierea
cărților și transcrierea textelor, operațiuni menite să construiască exemplar un
instrument de lucru performant, tradițional și inovator în același timp. Pe lângă normele
uzuale referitoare la parametrii materiali ai cărților a fost adăugat cuprinsul fiecărei
cărți, pe capitole, „astfel încât rezultatul să fie un regest științific fluid, un adevărat
instrument de lucru pentru cercetători, în beneficiul conservării exemplarelor originale
ca valori de tezaur” (p. 131). Tot aici, Niculina Iacob face o necesară precizare,
menționând faptul că ideea de a realiza un repertoriu al cărții românești vechi din
Imperiul Habsburgic i-a aparținut regretatului cercetător Ioan Chindriș care, pe
parcursul carierei domniei sale, s-a documentat temeinic și a întocmit un număr
impresionant de fișe cu descrieri ale cărților. Aceste fișe, puse la dispoziția echipei de
cercetare, au constituit punctul de plecare al întocmirii repertoriului, iar cercetătorii,
respectând principiul formulat de Ioan Bianu și Nerva Hodoș de a vedea personal
fiecare carte descrisă1, au făcut din nou calea la sursă.
Lucrarea continuă cu o bibliografie consistentă (p. 135-169) rezultată din
documentarea și cercetarea în vederea identificării exemplarelor de carte românească
veche descrise în repertoriu și cu o listă a depozitelor (p. 170-171) din care provin
volumele repertoriate.
Urmează, apoi, corpul propriu-zis al lucrării (p. 174-938) constând din fișele
bibliografice ale cărților românești produse într-un număr de 21 de centre tipografice
din Imperiul Habsburgic, ordonate alfabetic: Abrud, p. 174; Alba Iulia (Bălgrad),
p. 175-179; Arad, p. 180; Blaj, p. 181-335; Brașov, p. 336-361; Bratislava, p. 362;
Buda, p. 364-589; Cernăuți, p. 590-602; Cluj, p. 603-629; Kalocsa, p. 630-631;
Karlowitz, p. 632; Liov (Lemberg), p. 633-636; Oradea, p. 637-659; Pesta, p. 660-668;
Râmnic, p. 666-682; Sibiu, p. 683-830; Șumuleu-Ciuc, p. 831-835; Timișoara,
p. 836-838; Trnava (Sâmbăta Mare), p. 839; Veneția, p. 840-842; Viena, p. 843-938. În
1
Vezi în Ioan Bianu, Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, Tom 1. 1508-1716, București,
Editura Academiei Române, 1903, p. VIII.
Georgeta Deju 489
cadrul fiecărui centru tipografic, fișele sunt ordonate cronologic, iar pentru același an de
apariție, alfabetic.
Pentru fiecare carte descrisă, în fișă regăsim următoarele informații: titlul-vedetă
(alături de locul și anul apariției), titlul cărții (așa cum apare pe foaia de titlu), rezumatul
cărții în limba engleză, formatul cărții, ornamentația, cuprinsul, depozitele în care se
regăsește cartea, referințe bibliografice, observații. Urmărind bogăția de informații
culese pentru fiecare titlu, ne dăm seama de imensitatea volumului de muncă și,
parcurgându-le, sesizăm rigurozitatea cu care au fost întocmite fișele.
Menționăm cercetătorii care au realizat descrierile, precum și tipografiile la care
și-au adus contribuția: Otilia Urs (Abrud, Alba Iulia, Arad, Blaj, Cluj, Râmnic, Sibiu,
Șumuleu-Ciuc, Timișoara), Anca Elisabeta Tatay (Brașov, Bratislava, Buda, Cernăuți,
Kalocsa, Karlowitz, Liov, Oradea, Pesta, Trnava, Veneția, Viena), Andreea Mârza
(cărțile în limba greacă), Bogdan Crăciun (cărțile în limba germană), iar revizia
filologică și întocmirea rezumatelor în limba română pentru fiecare carte le aparțin
Niculinei Iacob și lui Ioan Chindriș. Ordonată în acest repertoriu, așezată la un loc, nu
putem să nu ne gândim la faptul că producția românească de carte din Imperiu nu a fost
de neglijat, nici din punct de vedere cantitativ, și nici calitativ. Urmărind descrierile,
găsim cărți religioase, de istorie, de lexicografie, juridice, calendare, manuale, foi
volante etc., care dețin următoarele caracteristici: lucrări tipărite în limba română în
Imperiul Habsburgic, indiferent de loc, și lucrări tipărite de un autor român, indiferent
de limba de publicare și de loc, între limitele cronologice 1691-1830 (care coincid cu
următoarele momente: anul 1691 reprezintă începutul dominației habsburgice în
Transilvania, iar anul 1830 este limita superioară, convențională, a ceea ce reprezintă
cartea românească veche, periodizată între anii 1508-1830).
Capitolul Cărți cu existență incertă (p. 939-992) înglobează titluri menționate în
diferite surse bibliografice, dar a căror existență nu poate fi susținută cu certitudine, fie
din cauză că nu se cunosc exemplare, fie din cauza interpretării eronate ori a unor
greșeli de tipărire, prin acest demers „autorii făcându-și datoria față de bibliografia de
specialitate”, așa cum afirmă Niculina Iacob (p. 131). O serie de observații întocmite
pentru fiecare exemplar argumentează încadrarea fiecărei cărți în acest capitol.
Repertoriul se încheie cu două anexe extrem de utile constând din Reprezentarea
cronologică a cărții românești vechi din Imperiul Habsburgic (1691-1830)
(p. 993-1010), întocmită de Ana Maria Roman-Negoi, și Reprezentarea cartografică a
centrelor tipografice (o filă nenumerotată), întocmită de Bogdan Crăciun după o hartă a
cartografului englez John Arrowsmith.
Receptarea cărții în străinătate este garantată de prezența textelor în limba
engleză, și ne referim la Introducere (p. 65-129, trad. Carmen Borbely) și la rezumatul
din cadrul fiecărei descrieri de carte veche (trad. Roxana Moldovan, Czintos Emese),
prin care cartea românească produsă în Imperiul Habsburgic se dezvăluie comunității
științifice internaționale.
Considerăm că demersul documentar și editorial al echipei de cercetare este unul
temerar și de amploare, având în vedere că obiectivul major a fost identificarea cărților
românești publicate într-un spațiu precis conturat, cel al Imperiului Habsburgic, într-un
răstimp de 139 de ani (1691-1830) în care producția de carte a fost în continuă creștere,
stimulată fiind de efervescența Iluminismului. Inventarierea acestor cărți oferă o
imagine de ansamblu a producției tipografice de carte românească din Imperiul
Habsburgic, numărul total al cărților descrise ridicându-se la 998 de titluri, dintre care
708 sunt cărți identificate și 290 sunt cărți cu existență incertă. De asemenea, se poate
observa care au fost centrele cele mai prolifice în privința cărților românești și
menționăm în acest sens Buda cu 214 cărți identificate, Sibiu cu 151 de cărți, Blaj cu
106 cărți și Viena cu 91 de cărți, la care se adaugă cărțile cu existență incertă (Buda 26,
Sibiu 61, Blaj 149, Viena 27).
Suntem de părere că o numerotare a fișelor într-un mod oarecum asemănător
Bibliografiei Românești Vechi ar fi înlesnit citările ulterioare, dar acest fapt nu
diminuează cu nimic utilitatea și valoarea științifică a acestui veritabil instrument de
lucru alcătuit cu erudiție și acribie.
Nu în ultimul rând se cuvine a aprecia importanța publicării acestei ediții de
excepție prin prisma abordării locului cărții românești tipărite în Imperiul Habsburgic,
în cadrul istoriei cărții europene. Argumentele aduse de Eva Mârza în Introducere,
legate de istoria cărții românești vechi, pe de o parte, și prezența și influențele politicii
habsburgice în spațiul transilvănean, pe de altă parte, conduc la constatarea că producția
de carte românească din Imperiul Habsburgic „se încadrează prin conținut și răspândire
în creația europeană” (p. 7), iar detaliile fiecărei fișe bibliografice constituie tot atâtea
argumente în favoarea acestei idei.
Viorel Rusu, Lucia Pop, Călătorie în universul ceasului. ColecŃia de
orologerie [A Journey in the Universe of the Clock. The Horological
Collection], ColecŃii Muzeale, V, Baia Mare, Ed. Eurotip, 2016, 100 p.,
(ISBN 978-606-617-244-8)
RONALD HOCHHAUSER
Muzeul łării Crişurilor, Oradea
hochhauser.ronald@gmail.com
Astfel intitulează colegii noştri de la

Muzeul JudeŃean de Istorie şi Arheologie din
Baia Mare albumul lansat în toamna anului
trecut, al cincilea din Seria „ColecŃii muzeale”.
PublicaŃia ne călăuzeşte în lumea colecŃiei
bogate de ceasuri, a acestei instituŃii care, de
altfel, este singura din partea nord-vestică a
României, ce adăposteşte „un mic muzeu al
ceasului”1. Aflăm din volumul atractiv copertat,
dar şi din vizitele ocazionale la muzeul
băimărean că patrimoniul circumscris evoluŃiei
acestui instrument de măsură este diversificat,
atât din punct de vedere tipologic, cât şi din
perspectivă ştiinŃifică şi artistică, şi că cele
aproape 300 de piese deŃinute acoperă perioada
din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea până
pe la mijlocul secolului al XX-lea. Acest
patrimoniu cuprinde, în terminologia utilizată
de autori, pendule de perete, cu greutăŃi sau cu
arc, cu cadrane emailate, înnobilate cu chenare decorative; pendule populare, ceasuri de
perete, ceasuri Ńărăneşti; ceasuri cu cuc; ceasuri de postament; ceasuri portative; ceasuri
de masă şi de postament; ceasuri de buzunar; ceasuri de mână, orologii de turn şi un
cadran solar. Tezaurul ne destăinuie concomitent şi stilurile artistice la modă din epoca
în care au fost construite aceste minunăŃii ale creativităŃii umane, de la Neoclasicism
până la Art Deco.
Albumul de ceasuri – după ştiinŃa noastră, al doilea din această categorie de pe
cuprinsul României, din ultimii ani – a fost editat color în condiŃii grafice deosebite2.
Deopotrivă, s-a bucurat de cofinanŃare din partea AdministraŃiei Fondului Cultural
NaŃional. Salutăm redactarea bilingvă româno-engleză a catalogului, în vederea
accesului la acesta a unui public cât mai larg!
Materialul pus în discuŃie este organizat în trei părŃi: două fragmente de text şi o
parte de ilustraŃii. În ordine, prima este destinată unei descrieri pentru specialişti, dar şi
1
ExpoziŃia tematică a fost deschisă publicului în data de 27 mai 2003.
2
O primă lucrare contemporană din categoria celei din titlu, Ceasul - ŞtiinŃă şi Artă aparŃine colegelor
Elisabeta Savu, Tatiana Ristea şi Carmen Banu, de la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploieşti şi
a fost editată în 2012 tot în două limbi, română şi engleză.
pentru publicul larg şi ne introduce în aspecte legate de constituirea, dezvoltarea în timp

şi prezentarea în ansamblu a colecŃiei structurate pe categorii de ceasuri, în baza unei
bibliografii specifice din care realizatorii au găsit a selecta, după cuviinŃă, şase titluri.
Tot aici sunt enumerate piesele seriei care, în opinia autorilor, se detaşează de celelalte,
prin diferite însuşiri şi parametri. Pentru noi, aceste bunuri culturale considerăm a fi cel
puŃin patru la număr: cadranul solar montat în balustrada de la etajul muzeului restaurat
parŃial; pendula de perete contemporană RevoluŃiei Franceze şi, fără părtinire, pendula
de salon, cu valoare memorială, odinioară fiind în proprietatea lui George Pop de
Băseşti, legat de Oradea prin activitatea sa şi unul dintre liderii mişcării memorandiste;
respectiv, ceasornicul de turn produs în 1895 de Atelierul de lăcătuşerie şi orologerie
„Daday József” din oraşul Oradea, care, la începutul secolului al XX-lea, avea atributul
de a fi fost echivalentul Parisului, dar pe malul Crişului Repede3.
În continuare este prezentat albumul propriu-zis, într-o organizare clasică, ce
cuprinde optzeci şi trei de planşe cu fotografiile a peste o sută cincizeci de instrumente
de măsură, din colecŃie, grupate pe categoriile propuse în primele părŃi ale cărŃii. Autorii
nu au considerat oportună includerea în dreptul imaginilor a vreunor elemente de
identificare a pieselor sau a altor explicaŃii, cum ar fi: datarea, fabricantul, descrierea
succintă şi dimensiunile. S-au mulŃumit să promoveze valorile deŃinute de muzeul pe
care, cu onoare, îl reprezintă, prin intermediul unei liste explicative neconvingătoare,
din a treia parte, de la sfârşitul lucrării şi care face trimitere la planşe. În opinia noastră,
această alegere este neinspirată, fie şi pentru că propune o „călătorie” cu mai multe
întreruperi, treceri neaşteptate de la imagine la text şi reveniri în cealaltă direcŃie.
În ciuda acestor observaŃii, considerăm lucrarea remarcabilă pentru istoria
ştiinŃei şi tehnicii, în contextul în care abordează un subiect insuficient dezbătut în
lumea muzeală autohtonă şi care ar trebui să provoace mai mult interes. Recomandăm,
cu multă convingere, acest catalog specialiştilor şi cercetătorilor din domeniu, dar şi
publicului pasionat de aceste minunăŃii ale creativităŃii umane. Din acest moment
ceasurile colecŃiei, cu valoare de simbol, încă de la apariŃia lor, au o nouă dimensiune a
forŃei lor culturale şi istorice: permanenŃa.
3
Lăudăm demersul colegilor noştri de a fi apreciat cel puŃin importanŃa tehnică însoŃită de
semnificaŃia documentară legată de istoria locului, a ceasornicului de turn amplasat, cândva, în Turnul
Sfântul Ştefan din Baia Mare şi de a-l fi clasat în categoria juridică Tezaur a patrimoniului cultural
naŃional!
Emil Arbonie, PoliŃişti urbani arădeni (1929-1949) [Urban Policemen
from Arad (1929-1949)], Arad, Ed. „Vasile Goldiş” University Press,
2017, 291 p., (ISBN 978-973-664-831-1)
NICOLAE DUMBRĂVESCU
ndumbravescu@yahoo.com
În primăvara anului 2017, mai exact în 20

mai, cu ocazia Sesiunii naŃionale de comunicări
ştiinŃifice Aradul – capitala politică a Marii Uniri, a
fost lansată cartea colonelului în rezervă Emil
Arbonie intitulată: PoliŃişti urbani arădeni (1929-
1949). Aceasta debutează cu un studiu introductiv
în care autorul prezintă modul de organizare al
poliŃiei arădene în perioada interbelică, modul în
care se făceau recrutările, precum şi activităŃile pe
care le desfăşurau aceştia în timpul programului.
Capitolul al II-lea intitulat „Personalul de
conducere” cuprinde în prima parte medalioanele
biografice ale chestorilor de poliŃie urbană din
Arad după cum urmează: Dr. Moga Romulus,
Filotti Zamfir, dr. Bejan Romulus, Iancu Traian,
Ciorăscu Tache, StochiŃoiu Constantin, Murgău
Liviu, Rău Ilie, dr. Preda Cornel, Mateescu,
Meseşian Traian, Pop-Baldi Nicolae, Thira Dumitru,
Stelian Ion, Dinu P. Gheorghe, Stănciulescu
Gheorghe, Albu Ştefan Cornel, Danci (Vereş) Gh. Iosif, Aciu A. Alexandru, Rafila
Alexandru. În cea de-a doua parte a acestui capitol colonelul în rezervă Emil Arbonie
prezintă biografiile secretarilor chesturii între care îi amintim pe: Giurgiu Romulus,
Chidioşan Gavril şi Marcu Viorel.
Cel de-al treilea capitol al lucrării PoliŃişti urbani arădeni (1929-1949), este
dedicat ofiŃerilor de poliŃie arădeni din intervalul 1929-1949. Astfel, în prima parte a
acestui capitol Emil Arbonie a cuprins şapte medalioane biografice ale comisarilor
arădeni: Crâsnic S. Eugen, Debău Gh. Ioan, Paşca I. Octavian, Pârvu L. Petru, RaŃiu
Alexandru, Samoilă Teodor Enric, Slavu Ilie. Continuă apoi cu biografiile comisarilor:
Albu Bucur, Almăşan Sabin, Boica Dumitru, Ciobota Octavian, Crişan Emil, Dateşan
Ioan, Deheleanu Adrian, Dimitrie Boris, Dinu Gheorghe, Dobrescu Mihai, Ghimboaşă
Dumitru, Giulan Arcadie, Gomboş Liviu, Herman Aurel, Hotlea Tiberiu, Huiu M. Cornel,
Katapschi N. Ludovic, Mangra Vasile, Marinescu Ioan, Mariş Ioan, Martinescu
Gheorghe, Meşter Vasile, Mladin Eugen, Negoescu Constantin, Nemeş Petru, Nicolau
Filip, OpriŃa ChiriŃă, Orgovici Dimitrie, Oşorheianu Marian, Pop Ioan, Raica Aurel,
ReuŃu Mihai, Sonn Emeric, Torsan Dumitru, Ungur Daniel, Verşigan Aurel, Vladislav
Paulin. Capitolul se încheie cu medalioanele biografice ale comisarilor ajutori: Anca
Candin, Arghir Anastasie, Bărbat Coriolan, Binder Ludovic, Blănaru Constantin,
Boborodea Anghel, Brad Alexandru, Cerekess Emil, Chira Gh. Ioan, Ciumba Vladimir,
Cojaiu Ioan, Cojocaru Gheorghe, Constantinescu Ion, Crişan Ioan, Dinu Ioan, Don
Alexandru, Drelciuc Ilie, Faur Iulian, Godeanu Vasile, Hedeşan Octavian Sever,
Ionescu Alexandru Sergiu, Medeleanu Gheorghe, Mihailovici Miloş, Moraru Nicolae,
Murtuza Dumitru, Olenicenco Leo, Orfanu Nicolae Constantin, Ostapov Boris, Oşorhan
Alexandru, Pauleanu Gheorghe, Poenaru Tiberiu, Pleşu Gheorghe, Pop M. Ioan,
Răducanu Alexandru, Safta Florea, Sas Savu, SăniuŃă Gheorghe, Stănilă Nicolae,
Sucigan Ioan, Şerbănescu Alexandru, Tănascu Ioan, Titieni Ioan, Vasiliev Modest,
Văleanu Dumitru, Vârtic Vasile, Vulungan Aurel, Weltman Alexandru (Varconi) şi
Zamfir Gh. Nicolae.
Cel de-al IV-lea capitol este dedicat agenŃilor de politie şi detectivilor de
siguranŃă, aici fiind prezente biografiile lui: Adam Pavel, Ardelean Gheorghe, Ardelean
Ioan, Begu P. Teodor, Bijan Alexandru, Boar Iosif, Bocioc Gheorghe, Boldur Corneliu,
Borlea Traian, Calinovici Constantin, Călugăreanu Dumitru Vasile, Cherciu Nedelcu,
Chirilă Petru, Ciubotă Vasile, Ciupuliga Ilie, Cociuba Pavel, Comşa Gheorghe,
Damaschin Ioan, Dermal Gheorghe, Dragoman Coriolan, Ducau Gheorghe, Ghinga
Manasia, Ginga Pascu, GhiŃă Ioan, Groza Constantin, Haiducu M. Dumitru, HărduŃ
Rusalin, HenŃea Victor, HiŃiu Ştefan, Ienuş Şt. Bucur (Enuş), Joja Ioan, Iordache Ion,
Ivanciuc Ion, Ivanciuc Ioan, LiŃiu Dumitru, Luca Ioan, Mariş Ioan, Mălan Dumitru,
Mărieş Vasile, Mihu Ştefan, OniŃiu Pamfil, Pal Vasile, Pascu Gheorghe, Pălincaş Ilie,
Pârvulescu Ioan, Pudilic Grigore, Putariu Gheorghe, Radu Vasile, Război Floarea, Rusu
Ioan, Rusu Constantin, Rusu Teodor, Sava Mihai, Sălăgeanu Gheorghe, Scheider
Gheorghe, Sfat Vasile, Stana Marin, Stanca Gheza, Stăniş Ilie, StrăuŃ Alexandru,
Şiclovan Toma, Ştefănescu Gheorghe, Taşca Romulus, Urziceanu Constantin,
Vărsăndan Ioan, Vereş Teodor, Vexler Alexandru, Vişan Dionisie şi Zana Marin.
În următorul capitol, generalul în rezervă Emil Arbonie s-a oprit asupra
biografiilor gardienilor publici. Astfel, în prima parte a acestui capitol autorul a creionat
biografiile şefilor detaşamentului gardienilor publici din Aradul interbelic după cum
urmează: Ban Alexandru, Rădulescu N. Toma, Cadar Teodor şi Lefter Constantin.
Continuă apoi cu biografiile şefilor de secŃii a gardienilor publici: Bogdan Mihai, Botici
Zaharia, Ciutacu Nastasie, Ciutină Gavril, Drincec Ştefan, Faur Vasile, Lomănăşescu
Vasile, Marchiş Vasile, MihuŃ Dimitrie, Mircea Marin, Muntean Gheorghe, NeamŃu
Ioan, Pipa Iosif, Purdi Petru, Rafila Simion, Săbău Gheorghe, Tolan Gheorghe,
łucudeanu Avram, UrsuŃiu Crăciun şi Vlaicu Ştefan. Capitolul se încheie cu
medalioanele biografice ale gardienilor publici: Adoc Ioan, Aldea Ioan, AlexuŃă
Dimitrie, Alexa Ioan, Anghel Ioan, Anghel Mihail, Anghelin Savu, Anton Ioan
Ardelean Gheorghe, Ardelean Ioan I, Ardelean Ioan II, Ardelean Nicolae, Ardelean
Petru, Ardelean Sabin, Ardelean Teodor, Aslău Leontin, Baciş Ioan, Baltă Marian, Banu
Vasile, Basca Teofil, Bărbulescu Mihai, Bătrân Aurel, Bâc Ioan, Bârlău Ioan, Beica
Ioan, Bejinar Nicolae, Bejunaru Dumitru, Berar Dumitru, Berar Florea, Berar Gheorghe,
Berar Vichentie, Berariu Petru, Beraru Teodor, Beşinar Iacob, Birta Ioan, Blaga Ioan,
Blaga Petru, Blaj Filip, Bojescu Silvestru, Boji Petru, Bora Pavel, Borlea Sava, Botaş
Ştefan, Brauc Ioan, Budean Ilie, Budiu Teodor, Bugariu Dumitru, Capră Ioan, Câmpean
Ioan, Cârciu Gheorghe, Cenădean Gheorghe, Cerga Gheorghe, Chebeleu Dumitru,
Checicheş Grigore, Chelmăgean Gheorghe, Chiş Gheorghe, Chiş Grigore, Chiş Mihai,
Cioba Dumitru, Cios Ioan, Cişmaş Gheorghe, Cişmaş Pavel, Ciucea Grigore, Ciutuia
Mihai, Cladovan Ioan, Cociş Teodor, Cociuban Ioan, Codoş Efrem, Contraş Gheorghe,
Coroban Petru, CoŃea Petru, Cozma Petre, CreŃu Ludovic, Cristic Pascu, Craşovanu
Iosif, Crişan Gheorghe II, Crişan Ioan I, Crişan Ioan II, Crişan Mihai, Crişan Teodor,
Crucean Dumitru, Cucu Avram, Cure Gheorghe, Curtean Gavrilă, Cuşmir Ioan,
Dămăcuş Avram, Dănilă Constantin, Deac Ioan, Deac Pavel, Delemarian Pavel,
DorobanŃiu Ştefan, Dragomir Constantin, Dragomir Pavel, Drăgan Ioan, Drimba Ioan,
Duchean Gheorghe, Dugulescu Petre, Dumitrescu Constantin, Fărcaş Gheorghe I,
Fărcaş Gheorghe II, Fărcaş Teodor, Faur Ioan, Felnecan Petru, Filip Gheorghe, FicuŃ
Iosif, Fleter Teodor, FloruŃ Nicolae, Florea Alexandru, Florica Lazăr, Földenyi Cornel,
FrenŃiu Pavel, Fulge Vasile, Galea Ioan, Furde Porfir, Gavriş Iacob, Gherman Ioan,
Gavriş Simion, Gherman Simion, Groma Gheorghe, Grozescu Matei, Gurban Ioan,
GuŃan Nichifor, Haiduc Gheorghe, Halic Ioan, Halic Ştefan, Hedeşan Gheorghe, Horgaş
Ioan, Hornariu LaurenŃiu, Hornoi Dumitru, Hornea Ioan, Hulban Floarea, Iacob
Gheorghe, Iepure Ioan, Iernea Traian Iova Gheorghe, Isai Nicolae, Julan Ioan, Jurge
Gheorghe, Lasca Teodor, Laza Ioan, Lazăr Terentie, Lăcătuş Ioan, Leric Stepănescu
Ioan, Lile Moise, Lipovan, Ioan I, Lipovan Ioan II, Lipovan Teodor, Lisnic Ioan, LiŃiu
Alexandru, Luca Petru, Luca Teodor, Lucaci Mihail, Lupaş Teodor, Maghici Gheorghe,
Maisuc Dumitru, Man Iacob, Martin Ilie Izidor, Mălăieş Gheorghe, Mărcuş Traian,
MândruŃ Gheorghe, Mârza Ioan I, Mârza Ioan II, Medrea Teodor, Mercea Ioan, Mesaroş
Dumitru, Micălăceanu, Alexandru, Miclea Gheorghe, Mihail Cornel, MihuŃ Ilie, MihuŃ
Florea, Miloş Ioan, Mitrea Ioan, Mirgarovschi Valentin, Mitrea Petru, Moca Florea,
Moldovan Gheorghe II, Moga Traian, Momac Gheorghe, Mona Ananie, MoŃ Ioan I,
MoŃ Ioan II, MoŃ Ioan III, MoŃ Teodor, MoŃocan, Ioan, MoŃocan Alexa, Muntean
Simion, Mureşan Petru, Nasta Crăciun, Nădăban Dumitru I, Nădăban Dumitru II,
Nădăban Gheorghe, Nădăşan Ioan, Nădrău Petru, Necşa Savu, Nesiu Teodor, Nicoară
Ioan, Nica Petru, Nişa Alexandru, Oancea Octavian, Olteanu Victor, Oncu Gheorghe,
Oprin Vichentie, Orha Vasilie, Otlacăn Gheorghe, Poiană Crăciun, Pasc Gheorghe,
Paşca Vasile, Pavel Constantin, Păşoiu Gheorghe, Pătru Ioan, Pânzaru Vasile, Pârnevan
Florea, Pecican Munciu, Perva Dumitru, Petică Gheorghe, Pitiriteanu Toma, Poenaru
Florea, Pop Gavrilă, Pop Ioan, Pop Ludovic, Pop Teodor I, Pop Teodor II, Popa Ioan I,
Popa Ioan II, Pui Gheorghe, Pui Pavel, Puiu Ioan, Pulbere Alexandru, Purda Ioan, Pşcaş
Ioan, Radu Pavel, Rafila Ioan, Ranca Ioan, RoatiŃ Petru, Roşca Ioan, Roşca Petru, Roşca
Teodor, Rotar Crăciun, Rotariu Ioan, Roxin Iosif, Rusu Dumitru, Safaleru Petru, Sava
Florian, Săcui Ştefan, Săvină Pascu, Sârb Axentie, Sărbău Traian, Sârbu Petru, Selejan
Gheorghe, Selejan Ioan, Slejan Petru, Sfăt Emanuil, Sfârăilă Gheorghe, Sinitean Ioan,
SpinanŃ Petru, Stan Ştefan, Stângescu Ioan, Suciu Dumitru, Şandor Wilhelm, Şiclovan
Aron, Şiclovan Ştefan, Şimandan Iosif Aurel, Şirca Roman, Şora Petru, Şuteu
Gheorghe, Tămaş Dimitrie, Tâmăşdan Gheorghe, Tepei Teodor, Tătar Ştefan, Teucean
Ioan, Tigu Dimitrie, Tipei Petru, TodoriŃa Petru, Toth Ioan, Trif Gheorghe, Trif Gligor,
TruŃ Gheorghe, TruŃă Ioan, Tudoran Constantin, Tuduc Petru, łicală Grigore, łicuş
Alexandru, łigan Lazăr, Unc Ioan, UncruŃ Vasile, Ungureanu Dumitru, Ungureanu
Ştefan, Ungureanu Teodor, Urs Isai, Ursu Pascu, Vancu Gheorghe, Varga Constantin,
Varga Dimitrie, Varga Dumitru, Varga Ioan II, Vărşăndan Nicolae, Vesa Petru, Vlaicu
Dumitru, Vodă Emilian, Volintir Petru, Voştinar Ioan, ZdremŃan Gheorghe şi Zidaru Ioan.
Ultimul capitol al este dedicat personalului tehnic. Astfel, capitolul debutează cu
biografiile telefoniştilor: Anastasiu Valeria, Ciopei Teodor, Sabău Gheorghe şi Ticală
Irina. Urmează apoi biografia şefului de birou Popan Gafrilă şi ale subşefilor de birou:
Apostolache Viorica, Hotăran Petru, şi Moga Demetriu. Capitolul se încheie cu
medalioanele biografice ale impiegaŃilor: Achim Maria, Apostolache Vasile, Balint
Iuliu, Băneşiu Gheorghe, Boeriu Ecaterina (ns. Oşorhan), Boteanu Livia, Budai Susana,
Drăgulescu Ecaterina, Dimitriev Maria, Ember Livia Eleonora, Gavrilescu Dumitru
GherŃoiu Tamara, Goron Carol, HărduŃiu Vasile, Hering Maria, Hodoşan Viorica, Huiu
Cornelia, Leu Olga (Grecu), Marcov Pavel, Mustăciosu Elena (ns. Dure), Nistor Ana,
Pascariu Elena, Popovici Ioan, Sasu Iuliana, Torsan Floarea, Zaha Ioan şi ale
personalului de serviciu format din Demian Dimitrie, Heba Adrian, Mezei Dumitru,
Păcurar Gheorghe, Pădureanu Gheorghe, Staicu Gheorghe, Pârveanu Petru. Lucrarea
este încheiată de o consistentă listă bibliografică şi un indice de nume.
În concluzie, lucrarea lui Emil Arbonie PoliŃişti urbani arădeni (1929-1949)
apărută în condiŃii grafice foarte bune la Editura „Vasile Goldiş” University Press este
un veritabil dicŃionar al poliŃiştilor arădeni din perioada interbelică.
Iosif Vasile Ferencz, Muzeul din Deva. Arc peste timp [The Museum in
Deva. Arch Over Time], Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2017, 166 p., (ISBN 978-
606-543-887-3)
DANIEL I. IANCU
Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane Deva
danieliiancu@yahoo.com
ApariŃia recentă, la sfârşitul anului

2017, a volumului Muzeul din Deva. Arc
peste timp, sub semnătura colegului nostru dr.
Iosif Vasile Ferencz, cercetător ştiinŃific II în
cadrul instituŃiei muzeale devene, constituie
încă un prilej de a marca şi din punct de
vedere editorial mai multe aniversări,
evenimente şi momente.
Volumul, dedicat celui care ne-a fost
multora profesor, dr. Ioan AndriŃoiu, este o
istorie a ceea ce astăzi poartă denumirea de
Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane Deva
şi care a pornit acum aproape 14 decenii, în
1880, odată cu înfiinŃarea SocietăŃii de Istorie
şi Arheologie a Comitatului Hunedoara.
În PrefaŃa (p. 9-12) semnată de
dr. Aurel Rustoiu, cercetător la Institutul de
Arheologie şi Istorie a Artei al Academiei
Române din Cluj-Napoca, se specifică faptul
că „lucrarea publicată acum nu constituie nicidecum o surpriză din perspectiva
preocupărilor ştiinŃifice şi publicistice ale autorului ei. Ceea ce merită însă subliniat este
faptul că Iosif Vasile Ferencz, venind din sfera metodologică şi ştiinŃifică a arheologiei,
reuşeşte să dezgroape şi să reînvie cu mult talent, folosind mijloacele şi sursele de
arhivă, istoria unui muzeu. Iar acest muzeu, cu o vechime mai mult decât centenară, este
una dintre cele mai importante instituŃii de acest gen din România” (p. 9).
La baza acestui volum stă o idee prin care s-a marcat împlinirea în anul 2017 a
două secole de activitate a Muzeului Brukenthal din Sibiu. Astfel, printre proiectele ce
au marcat jubileul s-a numărat şi cel curatoriat de dr. Alexandru Nicolaescu şi intitulat
ColecŃii private şi muzee din România, în cadrul căruia au fost organizate opt expoziŃii
foto-documentare. După cum precizează şi autorul volumului, „Muzeul CivilizaŃiei
Dacice şi Romane din Deva a fost onorat de invitaŃia Muzeului Brukenthal, prezentând
publicului sibian istoria de aproape 14 decenii a instituŃiei de la poalele cetăŃii, în luna
octombrie 2016. În anul 2017, produsul muzeal a fost itinerat la Deva, fiind prezentat
publicului hunedorean” (p. 13). Aşadar, după ce au constituit expoziŃia Muzeul din
Deva. Arc peste timp, cele 30 de panouri s-au transformat, printr-o muncă asiduuă, în
paginile volumului de faŃă, cu acelaşi titlu.
Modestul nostru ajutor acordat autorului nu ne permite să vorbim despre volum
la modul elogios, precum ar merita. Ne rezumăm prin urmare la a semnala acest
eveniment editorial şi la a puncta structura cărŃii. Analizele detaliate, precum şi opiniile

favorabile sau critice le lăsăm la latitudinea altor persoane, asupra cărora nu poate plana
suspiciunea de pledoarie pro domo.
După PrefaŃa deja amintită şi Cuvântul înainte din partea autorului (p. 13-14),
volumul se structurează în şapte capitole. Cel dintâi creionează succint Începuturile
(p. 15-47), vorbind în subcapitole distincte despre înfiinŃarea SocietăŃii de Istorie şi
Arheologie a Comitatului Hunedoara, despre personalitatea lui Téglas Gábor (printre
altele, primul director al muzeului devean), precum şi despre problemele administrative
legate de organizarea SocietăŃii. Tot în cadrul acestui prim capitol sunt expuse
activităŃile în plan muzeografic şi ştiinŃific derulate de muzeul din Deva până la 1918,
sunt redate aspectele esenŃiale în domeniul publicistic ale membrilor SocietăŃii şi ale
muzeului, în final fiind prezentată activitatea din acea perioadă de pe şantierele
arheologice, activitate ce s-a soldat cu însemnate descoperiri atât la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa şi VeŃel, cât şi la Orăştioara de Sus, Cetatea Devei sau în alte puncte de
interes în domeniu.
Capitolul II, intitulat După Unire (p. 48-65), se preocupă de evoluŃia muzeului
devean în noua etapă a existenŃei sale ce avea drept scop „dezvoltarea ştiinŃei şi
propagarea culturii generale”. Aşa-numita epocă a renaşterii muzeului din Deva este
legată de o altă personalitate, cea a lui Mallász Iosif, director al instituŃiei între 1913 şi
1933, astfel încât unele aspecte sunt redate cu minuŃioziate în volumul la care facem
referire. Tot aici este prezentată şi activitatea ştiinŃifică a muzeului în deceniul trei al
secolului XX.
Urmează capitolul III, Înainte, în timpul şi după cel de-al Doilea Război
Mondial (p. 66-94), care prezintă, pe lângă activitatea muzeografică şi ştiinŃifică a
instituŃiei în deceniile patru şi cinci, perioadă extrem de tumultuoasă din punct de
vedere politico-militar, şi datele esenŃiale despre o altă mare personalitate care şi-a pus
amprenta asupra muzeului devean: Octavian Floca (director între 1934-1963). Autorul
trece în revistă şi dificultăŃile prin care a răzbătut muzeul, în ceea ce priveşte sediul,
până s-a stabilit definitiv (sperăm noi) în Magna Curia, palat ce beneficiază şi el în
paginile cărŃii de o scurtă descriere istorică. Mai sunt amintite şantierele arheologice din
perioada respectivă, precum şi momentul evacuării la Deva a Muzeului NaŃional de
AntichităŃi, în anul 1944, în condiŃiile în care Bucureştiul era ameninŃat de
bombardamente.
Muzeul în timpul regimului proletar (p. 95-118) este titlul celui de-al IV-lea
capitol. Aici se vorbeşte despre provocările apărute în noul context social şi politic,
despre organizarea expoziŃiei de bază, „Muzeul arheologic” (care, trebuie menŃionat, a
beneficiat şi de un ghid inclusiv în limba germană, ghid tipărit de cel căruia îi este
dedicat prezentul volum, Ioan AndriŃoiu, în colaborare cu Liviu Mărghitan), despre
propaganda epocii şi educaŃia de masă, precum şi despre cercetările arheologice din
MunŃii Orăştiei, de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de la Germisara etc.
În capitolul V ne sunt prezentate Departamentele (p. 119-144) muzeului din
Deva, sau mai zis bine o parte dintre secŃii, în subcapitolele intitulate Biblioteca şi
bibliotecarii, SecŃia de ŞtiinŃele Naturii, Muzeul memorial „Aurel Vlaicu”, Muzee
zărăndene, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Orăştie şi Muzeul de Arheologie
Sarmizegetusa.
Capitolul VI, Muzeul în ultimul deceniu al secolului XX (p. 145-149), aminteşte
transformările prin care a trecut instituŃia imediat după anul 1989, în timp ce ultimul
capitol se intitulează Muzeul la început de mileniu (p. 150-166). Cum era şi normal,
Daniel I. Iancu 499
noua etapă se caracterizează prin căutări, reorganizări şi intenŃii de dezvoltare în

perspectivă, totul privit prin prisma colecŃiilor din patrimoniul MCDR şi mai ales a
„pieselor de valoare”.
În încheiere, deşi putem fi acuzaŃi de subiectivitate, considerăm volumul
colegului nostru dr. Iosif Vasile Ferencz drept o importantă contribuŃie adusă nu numai
cunoaşterii trecutului instituŃiei noastre, ci o sursă extrem de utilă pentru o istorie reală a
istoriei muzeelor din România.
LISTA ABREVIERILOR
AA – Analele Aradului, Arad.

ACSPA – Anuarul Colegiului Studenţesc de Performanţă Academică, Cluj-Napoca.
ActaArchHung – Acta Archaeologica Hungaricana, Budapest.
ActaC – Acta Carpatica. Anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe.
ActaHAB – Acta Historiae Artium Balticae, Vilnius.
ActaMN – Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.
ActaMP – Acta Musei Porolissensis, Zalău.
ActaS – Acta Siculica, Muzeul Naţional Secuiesc, Sf. Gheorghe.
ActaTS – Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu.
AÉ – L’année épigraphique, Paris.
AHR – The American Historycal Review, Oxford University Press.
AIIAI – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Iaşi, Iaşi.
AIIC – Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj, Cluj-Napoca.
AM – Arheologia Moldovei, Iaşi.
AMSCEU – Annual of Medieval Studies at Central European University, Budapest.
Anatolian Metal – Anatolian Metal, Bochum.
AnB (S.N.) – Analele Banatului, Serie Nouă, Timişoara.
AnD – Analele Dobrogei, Cernăuţi.
Antaeus – Communicationes ex Instituto Archaeologico Academiae Scientiarum
Hungaricae, Budapest.
Antiquity – Antiquity, Cambridge.
Apulum – Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
ArchKorr – Archäologisches Korrespondenzblatt: Urgeschichte, Römerzeit,
Frühmittelalter, Mainz.
Archaeolingua, MS – Archaeolingua, Main Series, Budapest.
Archaeolingua, SM – Archaeolingua, Series Minor, Budapest.
ArchÉrt – Archaeologiai Értesítő, Budapest.
ArchInf – Archäologische Informationen. Mitteilungen zur Ur- und Frühgeschichte, Bonn.
Arheovest – Arheovest, Timişoara.
ArhSom – Arhiva Someşană, Năsăud.
AstS – Astra Salvensis, Salva.
AUASH – Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, Alba Iulia.
A. U. C. I. Parhon, Ser. Şt. Nat., Geol.-Geogr – Analele Universităţii C. I. Parhon, Seria
Şiinţele Naturii. Geologie-Geografie, Bucureşti.
AUC SŞFLLC – Analele Universităţii din Craiova. Seria Ştiinţe Filologice. Limbi şi
Literaturi Clasice, Craiova.
AUVTSAH – Annales d’Université Valahia Targoviste, Section d’Archéologie et
d’Histoire, Târgovişte.
BA – Biblioteca de Arheologie, Bucureşti.
BAHC – Bibliotheca Archaeologica et Historica Corvinensis, Hunedoara.
BAM – Brukenthal Acta Musei, Sibiu.
Banatica – Banatica, Reşiţa.
Banatul Românesc – Banatul Românesc, Timişoara.
BAR IS – British Archaeological Reports International Series, Oxford.
BB – Bibliotheca Brukenthal, Sibiu.
BCŞS – Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, Alba Iulia.
BECA – Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, Ismail.
BHAB – Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timişoara.
502 Lista abrevierilor
BHAUT – Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis, Timişoara.

BiblAM – Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, Iaşi.
BiblEN – Bibliotheca Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca.
BiblIP SA – Biblioteca Istro-Pontică, Seria Arheologie, Brăila.
BiblMA – Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia.
BiblMD – Bibliotheca Musei Devensis, Deva.
BiblThrac – Bibliotheca Thracologica, Bucureşti.
BMA – Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, Piatra Neamţ.
BMB SH – Biblioteca Muzeului Bistriţa, Seria Historica, Bistriţa.
BMN – Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca.
BMS – Bibliotheca Musei Sabesiensis, Sebeş.
Boabe de grâu – Boabe de grâu, Bucureşti.
Britannia – Britannia A Journal of Romano-British and Kindred Studies, The Society for
Promotion of Roman Societies, London.
BS – Bibliotheca Septemcastrensis, Sibiu.
BUA – Bibliotheca Universitatis Apulensis, Alba Iulia.
BVBL – Bayerische Vorgeschichtsblätter, München.
Caietele CIVA – Caietele CIVA, Alba Iulia.
CambArchaeolJ – Cambridge Archaeological Journal, Cambridge.
CC – Cultura Creştină, Blaj.
CCA – Cronica Cercetărilor Arheologice.
CCDJ – Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Călăraşi.
CIL – Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin.
Clujul – Clujul, Cluj.
CM – Collegium Mediense, Mediaş.
CN – Cercetări Numismatice, Bucureşti.
Concordia – Concordia, Pest.
Confluenţe – Confluenţe, Satu Mare.
ConvLit – Convorbiri Literare, Bucureşti.
Corviniana – Acta Musei Corvinensis, Hunedoara.
Crisia – Crisia, Oradea.
Cumidava – Cumidava, Braşov.
Dacia (N.S.) – Revue d'Archéologie et d'Histoire Ancienne, Nouvelle Série, Bucharest.
Dacia. Cotidianul Banatului – Dacia. Cotidianul Banatului şi al graniţei de vest, Timişoara.
Das Altertum – Das Altertum, Berlin.
Der Anschnitt – Zeitschrift für Kunst und Kultur im Bergbau, Bochum.
DissArch – Dissertationes Archaeologicae, Budapest.
Dolgozatok (Ú.S.) – Az Erdélyi Múzeum Érem-És Régiségtárából, Új Sorozat, Kolozsvár.
DP – Documenta Praehistorica, Ljubljana.
Dreptatea – Dreptatea, Bucureşti.
Drobeta – Drobeta, Drobeta Turnu Severin.
EL – Erdélyi Látképek, Cluj-Napoca.
EphNap – Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca.
Eur. J. Mineral – European Journal of Mineralogy, Stuttgart.
Familia – Familia, Oradea.
Fcr – Flori de crin, Şimleu Silvaniei.
Foaie – Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Braşov.
FoliaArch – Folia Archaeologica, Budapest.
FöldKözl – Földtani Közlöny, Budapest.
Fruncea – Fruncea, Timişoara.
Gallia – Gallia. Fouilles et Monuments Archéologiques en France Métropolitaine, Paris.
Lista abrevierilor 503
Gold Bull – Gold Bulletin. Journal of Gold Science, Technology and Applications, New York.
GTr – Gazeta Transilvaniei, Braşov.
HAdW – Heidelberger Akademie der Wissenschaften, Heidelberg.
HAWM – Heidelberger Akademie Der Wissenschaften. Monographien, Heidelberg.
HPL – Hungarian Polis Studies, Debrecen.
HTRTÉ – A Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve, Budapest, Deva.
Hunyad – Hunyad. Politikai, közgazdaságiésvegyestartalmuhirlap, Deva.
Hunyadvármegye –Hunyadvármegye. Politikai, közgazdaságiésvegyestartalmuhirlap, Deva.
IDR – Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti.
IEC – Interferenţe Etnice şi Culturale, Cluj-Napoca.
Instrumentum – Instrumentum. Bulletin du Groupe de Travail Europeen sur L’Artisanat et
les Productions Manufacturees dans L’Antiquite, Montagnac.
Istros – Istros, Brăila.
Învăţătorul poporului – Învăţătorul poporului, Blaj.
JFA – Journal of Field Archaeology, Boston.
JKKCC – Jahrbuch der Kaiserl. Königl. Central-Commission, Wien.
JPMÉ – Jánnus Pannonius Múzeum Évkönyve, Pécs.
JRA – Journal of Roman Archaeology, Portsmouth, Rhode Island.
JRMES – Journal of Roman Military Equipment Studies.
JRS – Journal of Roman Studies, London.
Keresztény Magvető – Keresztény Magvető, Kolozsvári Unitárius Lelkészek és Tanárok,
Kolozsvártt.
KölnerJahrb – Kölner Jahrbuch für Vor- und Frühgeschichte, Cologne.
Levant – Levant, Journal of the British School of Archaeology in Jerusalem and the British
Institute at Amman for Archaeology and History, London.
Lohanul– Lohanul. Magazin Cultural-ştiinţific, Huşi.
Luptătorul Bănăţean – Luptătorul Bănăţean, Timişoara.
Lychnological Acts – Lychnological Acts, Cluj-Napoca.
MAA – Mediterranean Archaeology and Archaeometry, Rhodes.
Marisia – Marisia, Târgu-Mureş.
Marmatia – Marmatia, Baia Mare.
Manas – Manas, Berkshires.
MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti.
MENGA – Revista de Prehistoria de Andalucía, Sevilla.
MMP – Materials and Manufacturing Processes, London.
MSTRT – Monográfiák a Szegedi Tudományegyetem Régészeti Tanszékéről, Szeged.
Nădejdea – Nădejdea, Timişoara.
Nemzet – Nemzet, Pest.
OPA – The Old Potter’s Almanack, London.
Ősrégészeti Tanulmányok – Ősrégészeti Tanulmányok, Budapest.
OTTÉ – Orvos-Természettudományi Értesítő, Kolozsvárt.
PA – Patrimonium Apulense, Alba-Iulia.
PAS – Prähistorische Archäologie in Südosteuropa, Kiel, München, Berlin.
Patrimonium – Patrimonium, Bucureşti.
PBF – Praehistorische Bronzefunde, Berlin.
Perspective istorice – Perspective istorice. Revista Asociaţiei Profesorilor de Istorie din
România „Clio”, Filiala Hunedoara, Deva.
Pontica – Pontica, Constanţa.
Proceedings Deva – Proceedings Deva, Deva.
PZ – Praehistorische Zeitschrift, Berlin.
Răvaşul – Răvaşul, Cluj.
504 Lista abrevierilor
RBNR – Revista Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti.

Realitatea Ilustrată – Realitatea Ilustrată, Cluj.
Restitutio – Buletin de Conservare-Restaurare, Bucureşti.
RevMuz – Revista Muzeelor, Bucureşti.
Rev. Roum. GÉOLOGIE – Revue Roumaine de GÉOLOGIE, Bucureşti.
RISBC – Revista Institutului Social Banat-Crişana, Timişoara.
RRH – Revue Roumaine d’Histoire, Bucureşti.
Rom. Jour. Min. Dep. – Romanian Journal of Mineral Deposits, Bucureşti.
RST – Research and Science Today, Târgu Jiu.
Sargetia (S.N.) – Sargetia. Acta Musei Devensis, Serie Nouă, Deva.
Sargetia Naturae – Sargetia. Acta Musei Devensis, Series Scientiae Naturae, Deva.
SASM – Studia Archaeologica Slovaca Mediaevalia, Bratislava.
Schweiz Mineral Petrogr Mitt – Schweizerische Mineralogische und Petrographische
Mitteilungen, Zürich.
SCIV(A) – Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, Bucureşti.
Scînteia – Scînteia, Bucureşti.
SEER – The Slavonic and East European Review, London.
Series Byzantina – Series Byzantina, Warszawa.
SMMIM – Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară, Bucureşti.
Societatea de Mâine – Societatea de Mâine, Cluj.
SP – Studii de Preistorie, Bucureşti.
SSEEP – Studies into South-East European Prehistory, Suceava.
SŞC – Studii de ştiinţă şi cultură, Arad.
Starinar (N.S.) – Starinar, Organ Srpskog Arheološkog Drustva, Nouvelle Série, Beograd.
StComCS – Studii şi Comunicări de Etnografie şi Istorie, Caransebeş.
StudIP – Studii de Istoria Presei, Iaşi.
SUCSH – Studia Universitatis Cibiniensis, Serie Historica, Sibiu.
Symposium – Symposium. Revista de Ştiinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări
Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” Iaşi.
TD – Thraco-Dacica, Bucureşti.
Terra Sebus – Terra Sebus, Sebeş.
Tibiscum (S.N.) – Tibiscum, Serie Nouă, Caransebeş.
Tibiscus – Tibiscus, Timişoara.
TIR – Tabula Imperii Romani, Budapest.
TLVH – Tagungen des Landesmuseums für Vorgeschichte Halle, Halle (Saale).
Transilvania – Transilvania, Sibiu.
Transylvanian Review – Transylvanian Review, Cluj-Napoca.
Tribuna – Tribuna, Cluj-Napoca.
VAH – Varia Archaeologica Hungarica, Budapest.
Vasárnapi Ujság – Vasárnapi Ujság, Budapest.
Vestul – Vestul, Timişoara.
Vrancea – Vrancea. Studii şi Comunicări, Focşani.
Veg Hist Archaeobot – Vegetation History and Archaeobotany, Berlin.
Verenamüster Zürzach – Verenamüster Zürzach, Ausgraungen und Bauntersuchunge, Zürich.
Voinţa Banatului – Voinţa Banatului, Timişoara.
WorldArch – World Archaeology, London.
Zborník SNM – Zborník Slovenského Národného Múzea, Bratislava.
Zbiciul – Zbiciul, Timişoara.
Ziridava – Ziridava, Arad.
Baia de Criş
łebea Brad
Aurel Vlaicu
Deva
Orăştie
Sarmizegetusa

Argetia: Serie Nouă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Argetia: Serie Nouă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S ARGETIA

VIII 2017 SERIE NOUĂ

FONDATOR: OCTAVIAN FLOCA

I (XXXVII), 2010, 606 p.

Mihai Bărbulescu – Membru corespondent al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca

Ioan Alexandru Bărbat – redactor responsabil

Proiectare copertă: Ionuţ Cosmin Codrea, Cristina Filcea

ACTA MVSEI DEVENSIS ACTA MVSEI DEVENSIS

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate,

Copyright © Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva

Beatrice Ciută, ContribuŃii la dieta comunităŃilor Otomani. Analiza

Gică Băeştean, About the Second Dacian-Roman War (105-…) ….. 29

Ana-Cristina Hamat VTERE FELIX Inscribed Rings Discovered in

Marius Gheorghe Barbu, New Archaeological Information Regarding the

RAPOARTE ŞI NOTE ARHEOLOGICE

AncuŃa-Ioana Bobînă Reprezentări antropomorfe şi zoomorfe neolitice şi

Marius-Mihai Ciută O statuetă antropomorfă recent descoperită la Şeuşa

Octavian-Cristian Rogozea, Aşezări CoŃofeni şi Wietenberg din judeŃul

Nicolae Cătălin RişcuŃa Un topor aparŃinând bronzului timpuriu descoperit

Dinu Ioan Bereteu Aşezarea dacică de la Cojocna .................................. 197

Mihaela Bleoancă O furcă de tors pentru deget din epoca romană

Bogdan Alin Craiovan, O locuire medieval timpurie pe Valea Mureşului

Viorel Câmpean Moise Sora Noac, un cărturar născut la HaŃeg, cu

Marta Cordea Constantin Papfalvi, deputat în Dieta de la Pesta .…. 245

Nicolae Dumbrăvescu Din „memorialistica măruntă” a RevoluŃiei de la

Cristina Bodó Dealul CetăŃii Deva în administrarea SocietăŃii de

Minodora Damian Publicitatea vestimentară în Timişoara interbelică .... 301

Ioachim Lazăr Accidentul aviatic din zona Muntelui Găina, 23

Carmen Albert ContribuŃia Banatului la „Pacea de Mâine” în

Eugen Mioc Lumea rurală şi agricultura din Banat în primele

Iuliu-Marius Morariu Omul din spatele Orei 25. Constantin Virgil

Lăcrămioara Manea Biblioteca Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti.

Dragoş Curelea EvoluŃii funcŃionale cu privire la cunoaşterea istoriei

Cornel Tatai-Baltă Daniel Luca Voina, un remarcabil ilustrator de carte

Sergiu-Sorin Popescu Metamorfozele Cenuşăresei. Etapele restaurării unui

Elena Manuela PătruŃescu Analiza condiŃiilor de păstrare a colecŃiei de textile

RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ

Maria Basarab Anca Elisabeta Tatay, Cornel Tatai-Baltă,

Georgeta Deju Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Eva Mârza, Anca

Ronald Hochhauser Viorel Rusu, Lucia Pop, Călătorie în universul

Nicolae Dumbrăvescu Emil Arbonie, PoliŃişti urbani arădeni (1929-1949)

Lista abrevierilor ………………………………………………………………….. 501

Cuvinte cheie: nord-vestul României, cultura Otomani, epoca bronzului, macroresturi

Situl de la Carei – Bobald a oferit în ultimii ani o serie de descoperiri importante

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VIII, 2017, p. 11-27.

Un alt complex arheologic interesant, groapa G 56 a fost descoperită în caseta

gardul de compartimentare funcŃionând înainte de fixarea acestei vetre pe podeaua

Akeret 2005 – O. Akeret, Plant remains from a Bell Beaker site in

Berindei, Nedelcu – I. Berindei, E. Nedelcu, Unitatea banato-crişană, în vol.

Pl. I. 1. Localizarea geografică a aşezării de la Carei (Harta: Z. Imecs); 2. Vedere aeriană cu

Pl. III. Vedere generală din C 1 cu complexele arheologice (Foto: Z. Molnár)

Pl. V. 1. Detaliu cu ceştile Otomani; 2. Detaliu cu Vatra 7 din C 1 (Foto: Z. Molnár)

Situl arheologic Carei – Bobald Abrevieri

Pl. VI. 1. Încercare de reconstituire a gărduleţului Cx 20 din interiorul locuinţei (Reconstituire:

Pl. IX. Specia Triticum spelta (spicul copt) (după

Contribution to the Vegetal Diet of Otomani Communities.

The aim of the study is to present recent discoveries of vegetal macroremains

Pl. I. 1. Geographical location of Carei – Bobald settlement (Map: Z. Imecs); 2. Aerial

Keywords: Dacia, military diploma, Roman army, urbanization, Sarmizegetusa

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VIII, 2017, p. 29-55.

foundation of Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa clearly show a

Arguments in favour of continuing the war. The historiography problem26

Arguments of military nature. This type of argument has no indirect or