Semper Fidelis. in Honorem Magistri Mirc PDF

SEMPER FIDELIS
SEMPER FIDELIS. IN HONOREM MAGISTRI MIRCEA IGNAT

IN HONOREM MAGISTRI MIRCEA IGNAT
ISBN: 978-606-654-070-4 Editura Istros a Muzeului Brăilei

Suceava, 2013
SEMPER FIDELIS.
IN HONOREM MAGISTRI
MIRCEA IGNAT
EDITORI
Bogdan Petru Niculică
Dumitru Boghian
Editura Istros a Muzeului Brăilei

Suceava, 2013
Bibliotheca Societas Pro Patrimonium
–I–
Această lucrare a fost finanţată prin amabilitatea unor sponsori,

cărora Societas Pro Patrimonium le mulţumeşte pentru generozitatea
de a sprijini acest demers cultural.
DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ VASLUI
ing. Cătălin Ioan Nechifor

prof. Sânziana Bedreagă
prof. Dorin Blaga
dr. Cătălina Buhu
dr. Narcisa Cornienco
prof. Grigoraş Păstrăv
dr. Andrei Petrariu
dr. Romana Andreea Smocot
ec. Dan Smocot
Coperta 1: cetăţuia Gáva-Holihrady de la Vârvata, jud. Suceava

Coperta 4: tumul de la Horodnic de Jos, jud. Suceava (epoca bronzului)
(fotografii B. P. Niculică)
Revizia textelor în engleză şi franceză: dr. Coralia Costaş
Autorilor le revine întreaga responsabilitate asupra conţinutului ştiinţific al

lucrărilor publicate în prezentul volum.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Semper fidelis : in honorem magistri Mircea Ignat / ed.: dr. Bogdan Petru
Niculică,
conf.univ.dr. Dumitru Boghian – Brăila : Editura Istros a
Muzeului Brăilei, 2013
ISBN 978-606-654-070-4
I. Niculică, Bogdan Petru (ed.)

II. Boghian, Dumitru (ed.)
37(498) Ignat, M.
929 Ignat, M.
MAGISTER MIRCEA IGNAT
CUPRINS
ABREVIERI ………………………………………………………………...…. 9
TABULA GRATULATORIA ………………………………….……………. 13
BOGDAN PETRU NICULICĂ, DUMITRU BOGHIAN

SEMPER FIDELIS! ………………………………..………………….……….. 17
BOGDAN PETRU NICULICĂ, DUMITRU BOGHIAN

Activitatea profesională şi ştiinţifică a profesorului Mircea Ignat ……..... 23
NICOLAE URSULESCU
L’archéologue Mircea Ignat – la passion pour Terra Incognita …................ 33
DRAGOMIR NICOLAE POPOVICI

Profesorul Mircea Ignat: arc peste timp ………………..…………….…….. 41
DUMITRU BOGHIAN
The works of Balthazar Hacquet – sources for the study of the natural
resources used by the pre-historical and historical communities from
the north-eastern Carpathian area ………………………………..………… 43
ANDREI ASĂNDULESEI, FELIX-ADRIAN TENCARIU,

SERGIU-CONSTANTIN ENEA, DUMITRU BOGHIAN
Măsurători topografice și investigații geofizice în așezarea preistorică
de la Tăcuta, punct Dealul Miclea, județul Vaslui. O abordare integrată,
în mediu GIS ………………………………………………………………..…. 65
IOANA MONICA BĂDOCAN

Simboluri solare în neolitic şi eneolitic ……….……………..……………… 79
SERGIU-CONSTANTIN ENEA
Modele miniaturale de lut ale topoarelor eneolitice
din spaţiul carpato-danubian …………………………...…………………… 87
STANISLAV ŢERNA
On the stone figurines of the Cucuteni-Tripolye Culture ……………..….. 107
CAROL KACSÓ
Câteva observaţii cu privire la o monografie a culturii Wietenberg …….. 125
5
IOAN IGNAT
O abordare a terminologiei perioadei mijlocii a epocii bronzului pe
teritoriul României. Studiu de caz: complexul cultural Costişa-
Komariv ………………………………………………………………………... 141
DAN FĂRTĂIŞ
Restaurarea unor piese ceramice descoperite în necropola tumulară de
la Horodnic de Jos (jud. Suceava) …………………………………………… 159
MIHAI WITTENBERGER
Câteva consideraţii privind cenuşarele culturii Noua ……......................... 167
CIPRIAN-CĂTĂLIN LAZANU, CORINA NICOLETA URSACHE

Depozitul de bronzuri de la Oţeleni-Cimitirul Ortodox
(com. Hoceni, jud. Vaslui) ………………………………………………….... 175
VASILE DIACONU
Late Bronze Age metallic pendants
from the north-west and the north of the Black Sea ………………………. 195
ATTILA LÁSZLÓ, VICU MERLAN,

ION SANDU, ANDREI VICTOR SANDU
Un topor de luptă cu disc şi spin descoperit în Moldova ……………….... 215
SORIN IGNĂTESCU
Două obiecte de bronz descoperite la Şcheia-„Silişte” ……..…………….. 225
МИКОЛА ІЛЬКІВ
РОЗВІДКИ В ОКОЛИЦЯХ МІСЦЕЗНАХОДЖЕННЯ
МАМАЇВСЬКОГО СКАРБУ БРОНЗОВИХ ВИРОБІВ (Archaeological
prospecting in the vicinity of Mamayivtsi deposit localization) ……….... 233
TIBERIUS BADER
Stangenknebel im Kontext mit dem Hortfund von Vetiş ……………….... 245
ION NICULIŢĂ, AUREL ZANOCI, MIHAIL BĂŢ

Fortified Settlements of the 6th--3rd centuries BC
in the southern part of the Middle Dniester ……………………………….. 299
MAYA KASHUBA, ОLEG LEVITSKI

Impact of the Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures (Ha A–Ha C)
on the cultural-historical processes of the northern Black Sea Region ….. 325
6
BOGDAN PETRU NICULICĂ, MUGUR ANDRONIC
Obiecte de cupru şi bronz descoperite în Podişul Sucevei …………..…… 345
GEORGE DAN HÂNCEANU

Les vases avec anses zoomorphes de l'espace de la Moldavie. Un nouvel
exemplaire découvert dans le bassin de la rivière de Bârlad ……...……… 355
IOAN MITREA
The Christian rural community of the 5th-7th centuries
of Davideni – Neamţ ......................................................................................... 371
MIHAI CAMILAR
Universul mitologic al dobândirii şi amenajării spaţiului de locuire în
arealul antropogeografic bucovinean. Cutume şi realităţi etnoistorice ale
vetrelor de locuire din societatea tradiţională …………………………….. 383
ANEXE ………………………………………………..……………….………. 397
DATE DESPRE AUTORI / CONTRIBUTORS DATA ……………...…... 407
7
ABREVIERI
Acta Arch. Hung. – Acta Archaeologica Academiae Scientiarium Hungaricae,

Budapest.
Acta Carsologica – e-journal (old site: http://carsologica.zrc-sazu.si/; new site:
http://ojs.zrc-sazu.si/carsologica/), Slovenia.
ActaMM – Acta Moldaviae Meridionalis, Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare”,
Vaslui.
ActaMN – Acta Musei Napocensis, Muzeul Naţional al Transilvaniei, Cluj-Napoca.
ActaMP – Acta Musei Porolissensis, Zalău.
Acta Musei Tutovensis – Acta Musei Tutovensis, Muzeul „Vasile Pârvan”,
Bârlad.
Acta Terrae Septemcastrensis – Acta Terrae Septemcastrensis, Institutul pentru
cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în context european,
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu.
AIM – Arkheologičeskie issledovanija v Moldavji, Kišinev.
Aluta – Aluta. Anuarul Muzeului Judeţean Covasna, Sfântu Gheorghe.
Angustia – Angustia. Revista de Arheologie, Istorie, Etnografie şi Sociologie a
Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe.
Annales Societatis Geologorum Poloniae – Annales Societatis Geologorum
Poloniae, Kraków.
AOP – Adevărul omenește posibil pentru rânduirea binelui , (volum dedicat
profesorului S. Dumitraşcu), Oradea, 2001.
Apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia.
ArchÉrt – Archaeologiai Értesítő, Budapest.
ArchRozhl – Archéologické Rozhledy, Prag.
Archaölogie in Eurasien – Archaölogie in Eurasien, Deutsches Archäologisches
Institut, Eurasien-Abteilung, Berlin.
Archaölogisches Nachrichtenblatt – Archaölogisches Nachrichtenblatt, Berlin.
Archaölogie Österreichs – Archaölogie Österreichs. Mitteilungen der
Österreichischen Gesellschaft für Ur- und Frühgeschichte, Wien.
Archeologija – Arkheologija. Institut Arheologii. Ukrainske tovaristvo ohoroni
pamiatnikiv istorii ta kulturi. Kijv.
ArchPol – Archaeologia Polona, The Institute of Archaeology and Ethnology,
Polish Academy of Sciences, Warszáwa.
ArhMold – Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie, Iași.
ArhRadovRaspZagreb – Arheološki Radovi i Rasprave, Zagreb.
AURSR – Arkheologija Ukrajn'skoj RSR, Kijv, 1971.
AUSSR – Arkheologija Ukrainskoj SSR, I, Kiev, 1985.
BAI – Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Institutul de Arheologie, Iaşi.
Balcanica – Balcanica. Annuaire de lÍnstitut des Études Balkaniques, Belgrad.
BAR – British Archaeological Reports, Oxford.
BMA – Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, Centrul Internaţional de Cercetare a
Culturii Cucuteni, Piatra Neamţ
Békés Megyei. Múz. Közl. – A Békés Megyei Múzeumok Közleményei, Szeged.
BerRGK – Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des Deutschen
Archäologischen Instituts, Frankfurt am Main.
BPS/Baltic-Pontic Studies – Baltic-Pontic Studies, Poznań.
BSGR – Buletinul Societăţii Geografice Române, Bucureşti.
Carpatica – Carpatica. Derzhavnji vishchi navchalnji zaklad „Uzhgorods’kji
Natsional’nji Universitet” Institut Karpatoznavstva, Uzhgorod.
Carpica – Carpica, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău.
CCAR – Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Bucureşti.
CCDJ – Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Călărași.
Cercetări Arheologice – Cercetări Arheologice, Biblioteca Muzeologică, Muzeul
Naţional de Istorie a României, Bucureşti.
Cercetări de Restaurare şi Conservare – Cercetări de Restaurare și Conservare,
Muzeul Național de Istorie a României, București.
Cercetări Istorice – Cercetări Istorice, Muzeul de Istorie a Moldovei, Iaşi.
CNA – Cronica Numismatică şi Arheologică, Bucureşti.
Codrul Cosminului – Codrul Cosminului, Universitatea Cernăuţi (1924-1939);
Codrul Cosminului, Serie Nouă (din 1995), Analele Ştiinţifice, seria Istorie,
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava.
Corviniana – Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul „Castelul
Corvineştilor”, Hunedoara.
Crisia – Crisia. Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea.
Cumidava – Cumidava, Muzeul Judeţean de Istorie, Braşov.
Dacia (N.S.) – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie.
Nouvelle Série: Revue d'archéologie et d'histoire ancienne (din 1957), Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti.
Danubius – Danubius, Revista Muzeului de Istorie, Galaţi.
Deutsche Jahrbuch für Vollkskunde – Deutsche Jahrbuch für Volkskunde.
Institut für deutsche Volkskunde an der Deutschen Akademie der Wissenschaften
zu Berlin, Berlin.
Documenta Praehistorica – Documenta Praehistorica, University of Ljubljana.
Drobeta – Drobeta. Muzeul Regiunii Porţile de Fier, Drobeta-Turnu Severin.
EAIVR – Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, Bucureşti, vol. I-III
(1994, 1996, 2000).
Ephemeris Napocensis – Ephemeris Napocensis, Institutul de Arheologie şi
Istoria Artei, Cluj-Napoca.
ERAUL – Études et Recherches Archéologiques de l'Université de Liège, Liège.
EurSeptAnt – Eurasia Septentrionalis Antiqua, Helsinki.
Făt-Frumos – Făt-Frumos, Cernăuţi.
10
FolArch – Folia Archaeologica, Budapest.
Hierasus – Hierasus. Anuarul Muzeului Judeţean, Botoşani.
Iliria – Iliria, Studime dhe materiale arkeologike, Tirana.
InternArch – Internationale Archäologie, Rahden/Westfalen.
Inventaria Archaeologica – Inventaria Archaeologica, Corpus des ensembles
archéologiques, Roumanie, Bucureşti.
Istros – Istros, Muzeul Brăilei, Brăila.
IzvestijaSofia – Izvestija na Bulgarskija Arheologičeski Institut, Sofia.
JahrbRGZM – Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz,
Mainz.
JahrArchInst – Jahreshefte des Österreichischen Archäologischen Institutes, Wien.
JBLM – Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums, Czernowitz.
KSIA – Kratkie Soobščenija Instituta Arheologii, Moskva
KSIIMK – Kratkie Soobščenija Instituta Istorii Material'noj Kultury, Moskva-
Leningrad (Sankt Petersburg).
MainzerZeitschr – Mainzer Zeitschrift. Mittelrheinisches Jahrbuch für
Archäologie, Kunst und Geschichte, Mainz.
Marisia – Marisia. Studii şi Materiale de Arheologie, Istorie şi Etnografie, Muzeul
Judeţean Mureş, Târgu Mureş.
Marmatia – Marmatia. Muzeul Judeţean Maramureş, Baia Mare.
Materiale/MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice, Institutul de Arheologie
„Vasile Pârvan”, Bucureşti.
Materiały Archeologiczne – Materiały Archeologiczne, Kraków.
MemAntiq – Memoria Antiquitatis, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Piatra
Neamţ.
MIA – Materialy i Issledovanija po Arkheologii SSSR, Moscova-Leningrad.
Materialy i Issledovanija po Arkheologji SSSR, Moskva.
MittAnthrGesellsch – Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien,
Wien.
MittZentKomm – Mittheilungen der K. K. Zentralkommission für Erforschung
und Erhaltung der Kunst- und historischen Denkmale, Wien.
Mousaios – Mousaios, Buletinul Ştiinţific al Muzeului Judeţean, Buzău.
Muzeul Naţional – Muzeul Naţional, Muzeul Naţional de Istorie a României,
Bucureşti.
PamArch – Památky Archeologické, Brno.
PAS – Prähistorische Archaölogie in Südosteuropa, Berlin.
PBF – Prähistorische Bronzefunde, Münster, Frankfurt am Main, München,
Stuttgart.
Peuce – Peuce, Studii şi Cercetări de Istorie şi Arheologie, Institutul de Cercetări
Eco-Muzeale, Tulcea.
PMMB – Publicaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti, Bucureşti.
Pontica – Pontica, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa.
11
PrzArch/PrzeglArch – Przegląd Archeologiczny, Poznań.
PZ/PrähistZeitschr – Prähistorische Zeitschrift, Berlin.
RadVojvMuz – Rad Vojvođanskih Muzeja, Novi Sad.
ReallexVorgesch – Reallexikon für Vorgeschichte (Hrsg. von Max Ebert), Berlin,
15 vol. (1924-1932).
Regensburger Beitr. Prähist. Arch. – Regensburger Beiträge zur Prähistorischen
Archäologie, Regensburg.
RégFüz – Régészeti Füzetek, Budapest.
Revista Arheologică – Revista Arheologică, S.N., Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Institutul Patrimoniului Cultural. Centrul de Arheologie, Chişinău.
Revista Bistriţei – Revista Bistriţei, Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Bistriţa.
Revista de Istorie – Revista de Istorie, Bucureşti.
Revue bellge de philologie et d’histoire – Revue bellge de philologie et d’histoire,
Bruxelles.
RRH – Revue Roumaine d'Histoire, Bucureşti.
SovArch – Sovetskaja Arkheologija, Moskva.
SAA – Studia Antiqua et Archaeologica, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.
Sargetia – Sargetia. Acta Musei Devensis, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane,
Deva.
SCIV/SCIVA – Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti.
SCŞ-Iaşi – Studii şi Cercetări Ştiinţifice, Academia română, Filiala Iaşi.
Sociologie Românească – Sociologie Românească, Bucureşti.
Starinar – Starinar, Beograd.
Stratum Plus – Stratum Plus, Sankt Petersburg-Chişinău-Odessa-Bucureşti.
StudComSatuMare – Studii şi Comunicări, Muzeul Judeţean, Satu Mare.
Studii de Preistorie – Studii de Preistorie, Asociaţia Română de Arheologie,
Bucureşti.
Suceava/Studii şi materiale. Istorie – Anuarul Muzeului Judeţean/Anuarul
Complexului Muzeal Judeţean/Anuarul Muzeului Bucovinei, Suceava.
Terra Sebus – Terra Sebus, Acta Musei Sabesiensis, Muzeul Municipal „Ioan
Raica”, Sebeş.
Thraco-Dacica – Thraco-Dacica, Institutul de Thracologie, Bucureşti.
Tyragetia – Tyragetia. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei,
Chişinău.
Vjesnik Arheol – Vjesnik Hrvatskogo Arheološkoga Društva, Zagreb.
VÖAUF – Veröffentlichungen der Österreichischen Arbeitsgemeinschaft für Ur-
und Frühgeschichte, Wien.
WienerPrähZeitschr – Wiener Prähistorische Zeitschrift, Wien.
Zargidava – Zargidava. Revista de Istorie, Societatea de Ştiinţe Istorice din
România, Filiala Bacău, Fundaţia Cultural-Ştiinţifică „Iulian Antonescu”, Bacău.
Zbornik Narod. Muz. Beograd – Zabornik Narodnog Muzeja, Belgrad.
12
TABULA GRATULATORIA
Sorin Cristian AILINCĂI (Tulcea)

Marius ALEXIANU (Iaşi)
Mugur ANDRONIC (Suceava)
Andrei ASĂNDULESEI (Iaşi)
Costică ASĂVOAIEI (Iaşi)
Mircea BABEŞ (Bucureşti)
Tiberius BADER (Hemmingen, Germania)
Ioana Monica BǍDOCAN (Cluj-Napoca)
Dinu BĂLAN (Suceava)
Mihail BĂŢ (Chişinău, Rep. Moldova)
Sânziana BEDREAGĂ (Iaşi)
Dorin BLAGA (Suceava)
Mirela BEGUNI (Suceava)
Dumitru BOGHIAN (Suceava)
Octavian BOUNEGRU (Iaşi)
Radu Florian BRUJA (Suceava)
Vasile BUDUI (Suceava)
Mihai CAMILAR (Gura Humorului)
Ionel CÂNDEA (Brăila)
Nicolae CÂRLAN (Suceava)
Laurenţiu CHIRIAC (Vaslui)
Doina-Maria CREANGĂ (Suceava)
Monica DEJAN (Suceava)
Ştefan DEJAN (Suceava)
Vasile DEMCIUC (Suceava)
Valentin DERGACEV (Chişinău, Rep. Moldova)
Vasile DIACONU (Târgu Neamţ)
Gheorghe DUMITROAIA (Piatra Neamţ)
Vasile EFROS (Suceava)
Sergiu Constantin ENEA (Târgu Frumos)
Violeta EPURE (Suceava)
Eugenia FĂRCUŢ (Suceava)
Dan FĂRTĂIŞ (Suceava)
Cezar FURTUNĂ (Iaşi)
Vlad GAFIŢA (Suceava)
Corneliu GAIU (Bistriţa)
Păstrăv GRIGORAŞ (Comăneşti)
George HÂNCEANU (Roman)
Mihaela IACOB (Tulcea)
Mihai IACOBESCU (Suceava)
Doina IAVNI (Suceava)
Constantin ICONOMU (Iaşi)
Ioan IGNAT (Dumeni)
Sorin IGNĂTESCU (Suceava)
Mikola IL'KIV (Cernăuţi, Ucraina)
Ion IONIŢĂ (Iaşi)
Ioan IOSEP (Suceava)
Carol KACSÓ (Baia Mare)
Maya KASHUBA (Sankt Petersburg, Rusia)
Vjačeslav KOTIGOROŠKO (Užhorod, Ucraina)
Larisa KRUŠELNICKA (L'viv, Ucraina)
Attila LÁSZLÓ (Iaşi)
Ciprian-Cătălin LAZANU (Vaslui)
Gheorghe LAZAROVICI (Cluj-Napoca)
Mihai LAZĂR (Suceava)
Oleg LEVIŢKI (Chişinău, Rep. Moldova)
Mircea MAMALAUCĂ (Bârlad)
Luminiţa MARECI-SABOL (Suceava)
Gheorghe MARINESCU (Bistriţa)
Liviu MARTA (Satu Mare)
Aurel MELNICIUC (Botoşani)
Vicu MERLAN (Huşi)
Virgil MIHĂILESCU-BÎRLIBA (Iaşi)
Ioan MITREA (Bacău)
Olimpia MITRIC (Suceava)
Elena-Roxana MUNTEANU (Piatra Neamţ)
Alis NICULICĂ (Suceava)
Bogdan Petru NICULICĂ (Suceava)
Ion NICULIŢĂ (Chişinău, Rep. Moldova)
Grigoraş PĂSTRĂV (Comăneşti)
Gheorghe PÂŢU (Cajvana)
Dan Emilian PETROVICI (Suceava)
Florin PINTESCU (Suceava)
Dana POPESCU (Suceava)
14
Liviu POPESCU (Suceava)
Dragomir Nicolae POPOVICI (Bucureşti)
Ştefan PURICI (Suceava)
Ioan T. ROMAN (Liteni)
Petre ROMAN (Bucureşti)
Gheorghe ROMANESCU (Iaşi)
Mihai ROTEA (Cluj-Napoca)
Ion SANDU (Iaşi)
Andrei Victor SANDU (Iaşi)
Silviu SANIE (Iaşi)
Eugen SAVA (Chişinău, Rep. Moldova)
Victor SPINEI (Iaşi)
Octavian-Liviu ŞOVAN (Botoşani)
Felix-Adrian TENCARIU (Iaşi)
Silvia TEODOR (Iaşi)
Dan Gh. TEODOR (Iaşi)
Stanislav ŢERNA (Chişinău, Rep. Moldova)
Corina Nicoleta URSACHE (Vaslui)
Vasile URSACHI (Roman)
Constantin-Emil URSU (Suceava)
Nicolae URSULESCU (Iaşi)
Valentin VASILIEV (Cluj-Napoca)
Dumitru VITCU (Iaşi)
Alexandru VULPE (Bucureşti)
Mihai WITTENBERGER (Cluj-Napoca)
Aurel ZANOCI (Chişinău, Rep. Moldova)
15
SEMPER FIDELIS!
Bogdan Petru NICULICĂ, Dumitru BOGHIAN
Incursiunea în biografia unui om este o adevărată aventură pe căile

cunoscute sau mai puțin cunoscute ale existenței sale. Cu atât mai mult
atunci când este vorba despre una dintre personalităţile, care, prin scrisul și
faptele sale, s-a abătut de la traseul comun, trăind, totuși, printre noi, într-o
lume obișnuită, și care vorbește despre sine cu multă parcimonie și
modestie. Împlinirea unei vârste rotunde și intrarea într -un alt deceniu de
viață, e xperiență și înțelepciune, constituie un prilej în plus de a realiza un
bilanț preliminar al devenirii anterioare, în care, aproximativ o jumătate de
secol, profesorul Mircea Ignat s-a dedicat slujirii muzei Clio, descoperirii,
descifrării și interpretării izvoarelor arheologice.
Profesorul Mircea Ignat s-a născut în vremea celui de-al doilea
război mondial, în toamna târzie a anului 1942, la 20 noiembrie, în orașul
de care avea să-și lege întreaga viață și activitate, Suceava. Copilăria și -a
petrecut-o în Suceava natală, cunoscând imaginea unui oraș care a
supraviețuit doar parțial războiului, dar nu și construcției socialiste.
Școala elementară și studiile secundare le-a realizat la Liceul „Ştefan
cel Mare” din Suceava (1949-1961), instituție de învățămân t emblematică a
„Cetăţii”. A fost vremea prefigurării trăsăturilor fundamentale viitorului
cercetător, în care primele investigații de teren și diversele lecturi, literare și
științifice, i-au înflăcărat imaginația și dorința de a ști și a explica faptele
vieții și ale trecutului. Devenit student al primei universităţi româneşti,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – Facultatea de Istorie-
Filosofie (1961-1966), tânărul Mircea Ignat și-a descoperit și consolidat
pasiunea pentru istorie și arheologie, care avea să-i devină profesiune de
credință pentru întreaga activitate profesională. Format sub veghea
didactică și profesională a unor mari arheologi și da scăli ai Universității
ieșene, dintre care îi remarcăm pe Nicolae Gostar și Mircea Petrescu -
Dîmbovița, arheologul în devenire a participat, ca student, la activitățile
mai multor șantiere arheologice: Bâtca Doamnei – Piatra Neamț, Barboși –
Galați, Băiceni și Cucuteni – Iași, Păcuiul lui Soare, Stâncești – Botoșani, ale
căror imagini vii le poartă în perlele amintirilor. Îmbinând pregătirea
teoretică, din sălile bibliotecilor, cu cea practică, de teren, pe șantierele
arheologice, și -a conturat profilul profesional, și -a șlefuit acribia în
investigarea izvoarelor tăcute, reprezentate de vestigiile arheologice,

precum şi grija pentru păstrarea și valorificarea complexă a acestora.
Toate acestea aveau să rodească în activitatea de muzeograf a
Domniei sale, în cadrul Muzeului de Istorie Suceava (Muzeul Județean
Suceava, în prezent Muzeul Bucovinei), unde a desfășurat activități diverse
și complementare. După o scurtă perioadă, în care a funcționat ca profesor
de istorie la școala din Pârteștii de Sus (septembrie 1966 – ianuarie 1967),
tânărul Mircea Ignat a ajuns, prin transfer, muzeograf la Muzeul Regional
Suceava.
Munca de muzeograf a desfășurat -o cu pasiune, aproape douăzeci
și cinci de ani, în care a urcat toate treptele specifice profesiei (muzeograf,
muzeograf principal, şef secţie), a trebuit să facă față diferitelor încercări ale
vremurilor respective (participarea la activități culturale, brigăzi științifice,
simpozioane în diferite întreprinderi și instituții). Este meritul Domniei sale
că a reușit să se desprindă de activitățile culturnice și să -și continue
activitatea de cercetare arheologică, studierea și publicarea materialelor
rezultate din săpături, organizarea de expoziții aniversative, temporare,
mutarea muzeului, desăvârşirea expoziției permanente. A acumulat o
impresionantă zestre științifică, pe care ştiut să o valorifice pe parcursul
anilor următori. Nararea peripețiilor profesionale, precum și a celor de
viață, din acest sfert de veac, vor face parte, suntem siguri, dintr-o așteptată
carte de amintiri.
Preocupările sale arheologice au vizat extinderea investigațiilor pe
întreaga suprafață a județului Suceava și toate perioadele protoistoriei și
istoriei antice (în calitate de responsabil a 15 șantiere arheologice și
membru în colectivele de cercetare a 12 șantiere arheologice, din care două
din județul Botoșani, la care se adaugă numeroasel e cercetări perieghetice),
prin studiile doctorale oprindu-se asupra lumii geto-dacice în partea de
nord a Moldovei. În mod firesc, profesorul Mircea Ignat a fost atras și de
investigarea epocilor bronzului și fierului, precum și de perioada romană la
răsărit de Carpați (sec. II-V p. Chr.), realizând lucrări de referință, adesea
citate în lucrările științifice specifice din țară și străinătate. În acest cadru,
este demn de amintit că profesorul Mircea Ignat a avut puterea să afirme,
pentru întâia dată în România, în cunoscutul său studiu publicat în Thraco-
Dacica II (1981), în baza săpăturilor arheologice conduse de Domnia sa la
Horodnic de Jos (1976), existenţa culturii Komariv (Komarów) pe teritoriul
ţării noastre. Afirmaţiile sale de atunci au fost confirmate, de altfel, de
săpăturile proprii de la Cajvana şi Volovăţ, precum şi de săpăturile mai
18
SEMPER FIDELIS!
recente de la Adâncata (2006), Costâna (2011-2012) şi Horodnic de Jos

(2012-2013), precum şi de cercetări de suprafaţă.
Nu mai puțin importante sunt contribuțiile Domniei sale pe tărâmul
restituirilor istoriografice. Astfel, încă de la începuturile activităţii sale
muzeografice, arheologul Mircea Ignat s-a preocupat de o latură complet
neabordată şi necunoscută până atunci: debutul și evoluția activităţii
arheologice în Bucovina. Domnia sa a recuperat memoria înaintaşilor
acestei discipline, comunicând şi scriind, pentru întâia dată, despre
Societatea Arheologică Română din Cernăuţi (1886-1893) – condusă de
Dionisie Olinescu; despre căpitanul în pensie şi fost primar al oraşului Siret
– Josef von Gutter, fondatorul primei societăţi arheologice şi muzeale din
Bucovina: Societatea Muzeului Siret (1870-1885/1886). Remarcabil pentru
epoca în care a scris aceste rânduri – anii comunismului în zbor, când alţi
colegi de breaslă aduceau osanale vrednicului partid și conducătorului mult
iubit – este faptul că a aşezat, la locul pe deplin meritat, activitatea celor
două mari societăţi ştiinţifice vieneze, care au jucat un rol atât de important
în devenirea Ș tiinţei Arheologiei din Bucovina: K. K. Zentralkommission für
Erforschung und Erhaltung der Kunst- und historischen Denkmale şi
Anthropologische Gesselschaft, în cadrul cărora au desfăşurat şi coordonat
activităţi arheologice în provincie: Josef Szombathy, Karl A. Romstorfer,
Raimund F. Kaindl, Heinrich Klauser, Vasile Tomiuc şi mulţi alţii.
Rezultatele notabile obținute în cercetarea vestigiilor carpice, din
partea de nord a Moldovei, au fost valorificate în lucrarea de doctorat, cu
tema Dacii liberi din nordul Moldovei, coordonator Acad. M. Petrescu-
Dîmboviţa, pe care a prezentat-o și susținut-o în anul 1986, la Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași, conferindu-i-se binemeritatul titlu științific
de doctor în istorie.
Dar așa este făurit destinul nostru uman, atât din m omente
frumoase, precum şi din multe încercări, fără de care nu ne-am putea
împlini, desăvârşi ca oameni. Şi profesorul Mircea Ignat a avut asemenea
momente de mare cumpănă în viață, așa cum au fost: înlocuirea din funcţia
de şef de secţie din cadrul Muzeului Judeţean sau imposibilitatea de a
accede pe un post de cercetător ştiinţific, în cadrul prestigioasei instituţii
academice – Institutul de Arheologie din Iaşi. Însă a trecut senin peste toate
acestea şi a rămas, neschimbat, acelaşi OM.
Oportunități le oferite de deschiderile post–1989 au produs
modificări și în destinul profesional al arheologului Mircea Ignat. O dată cu
înființarea Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (1990), prin
transformarea Institutului de Subingineri Suceava (1984-1990) – ceea ce mai
19
rămăsese din fostul Institut Pedagogic de 3 ani (1963-1984) – Mircea Ignat a

devenit cadru didactic la Facultatea de Litere și Științe, din care s-a
desprins, ulterior, Facultatea de Istorie și Geografie (lector universitar
doctor – 1991-2000, conferențiar universitar doctor – 2001 – până la
pensionare), implicându-se viguros, alături de alți colegi -veterani, atât în
calitate de profesor, cât și prin funcțiile îndeplinite, în dificila muncă de
reorganizare și revitalizare a învățământului istoric și muzeologic la Alma
Mater Sucevensis. Zeci de generații de absolvenți poartă cu sine, conștient
sau nu, amprenta umană și profesională a Magistrului, numit cu dragoste și
candoare Tataia, frumusețea , simplitatea şi energia cuvântului scris și rostit,
învăţăturile şi sfaturile de viață ale acestuia.
Conducerea lucrărilor de licență, de disertație, a celor pentru
obținerea gradului didactic I, participarea la evaluarea lucrărilor de
doctorat, în cadrul comisiilor de acordare a acestui titlu academic, au
constituit tot atâtea prilejuri de îndrumare a tinerilor studenți, a
profesorilor și colegilor de breaslă.
În strânsă legătură cu activitatea didactică, profesorul Mircea Ignat
și-a continuat investigațiile științifice și de valorificare prin scris.
Îndrumarele și cursurile Domniei Sale (Introducere la cursul de istorie antică
universală, Epigrafie Latină – Îndrumar, Izvoarele istoriei Greciei şi Romei –
Istoriografie antică, Istorie universală veche – Roma antică), se caracterizează
printr-o documentare aprofundată, prin sistematizare și accesibilitate, fiind
utile instrumente de lucru pentru studenți și profesori deopotrivă.
Prin aceleaşi trăsături se caracterizează și cărțile de specialitate ale
sale: Dacii liberi din Moldova – Contribuţii arheologice – Necropolele de la Podeni
şi Zvoriştea, Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din Podişul
Sucevei, Aşezarea getică fortificată de la Cotu – Copălău, jud. Botoşani,
Necropolele tumulare din zona Rădăuţi în cadrul lumii traco-getice (sec. VII-V a.
Chr.). În atelierul său, profesorul are, în diferite faze de lucru, și alte
volume. Întreaga sa operă științifică contribuie la mai buna cunoașterea
epocii bronzului, epocii fierului, civilizației getice și dacice, perioadei
romane și migrațiilor la răsărit de Carpați. Demersurile sale științifice sunt
esențiale pentru:
 cunoaşterea începuturilor Arheologiei în Bucovina, evidenţierea şi
valorificarea istoriografică a unor personalităţi precum Josef von
Gutter, Dionisie Olinescu, a societăţilor arheologice şi muzeelor din
sec. al XIX-lea;
 definirea comunităților Komariv (Komarów) (bronz mijlociu) şi Noua
(bronz târziu) în partea de nord-est a teritoriul României;
20
SEMPER FIDELIS!
 repertorierea şi analiza descoperirilor de bronzuri din epoca

bronzului şi prima vârstă a fierului din cuprinsul Podişul Sucevei;
 evidențierea proceselor etno -culturale de la începuturile epocii
fierului, marcate de prezența elementelor de tip G áva-Holihrady –
Mahala III-Volovăţ și constituirea grupului cultural Grănicești;
 surprinderea interacțiunilor dintre comunitățile tracice și cele scitice
timpurii, în cadrul așa-numitului grup cultural podolo-bucovinean /
podolo-moldav;
 cercetarea celei de a doua vârste a fierului (Latène) în partea de nord
a Moldovei;
 studierea evoluției carpilor și costoboc ilor și a interacțiunilor dintre
culturile Poieneşti-Zvoriştea şi Lipița;
 investigarea epocii migrațiilor, prin evidențierea rolului culturii
tumulilor carpatici și a componentei carpice în cadrul vastului
complex cultural Sântana de Mureș-Cernjahov.
Deși, aparent, nu a scris mult, în comparație cu alți reprezentanți ai
breslei istorice, lucrările sale reprezintă exemple de documentare
aprofundată, de responsabilitate pentru corectitudinea cercetărilor de teren
și cabinet, de rigoare metodologică, solidă argumentare a ipotezelor și a
concluziilor, ceea ce conferă scrierilor profesorului Mircea Ignat rezistență
la trecerea timpului, înscriindu-se ca repere istoriografice puternice și
semnificative. Cei care se vor apleca asupra acestora, vor găsi, neîndoielnic,
modele de abordare științifică , teme originale de reflecție și nu numai.
În viața de toate zilele, arheologul și profesorul Mircea Ignat este un
cetățean implicat în timpurile pe care le trăim, opțiunea sa către democraţie
fiind recunoscută. Exemplul, experiența și sfaturile sale de viață sunt utile
tinerilor și colegilor. Trecut-au anii… dar Profesorul a acumulat o bogată
experiență științifică, didactică și de viață, care îi conferă un profil uman
deosebit, aparte.
Recompensa unei societăţi, aflată într-o perpetuă tranziție și
interminabilă criză morală, nu are sens a fi aşteptată. Este datoria celor de
acum să dăltuiască în stânca amintirii și cunoaşterii, numele lui MIRCEA
IGNAT, pentru a-l face cunoscut drept model generaţiilor care vor veni,
precum o inscripţie latină pe o lespede de marmură. Căci, aşa cum se ştie,
amintirea continuă, nemurește. Şi, oare ce ar putea fi mai frumos, decât
atât? Asemenea Magistrului, care, cu atâta evlavie, pioşenie, îşi aminteşte și
evocă, în ceas de mare taină, din aburii atemporali ai unor amintiri greu de
exprimat şi descris, pe Nemuritorii săi Profesori şi Dascăli: Ion Nestor,
Nicolae Gostar, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Eugenia Zaharia, Petre
21
Diaconu și mulți alții. Acesta este Profesorul, Arheologul, Omul Mircea

Ignat: rezultatul complex al unor epoci trăite, simţite, înţelese, depăşite prin
atitudine, moralitate, modestie, înţelepciune. Înainte de toate, dedicat
Profesiei, pe care nu a trădat-o nicicând. Înainte de toate, dedicat Vieţii, aşa
cum fost ursită, pe care o îndrăgește nespus. Înainte de toate, pentru că a
rămas mereu loial! Aşadar, iată explicaţia titlului ales de editori pentru
acest volum aniversar: SEMPER FIDELIS!
Existența, în cadrul volumului, a mai multor contribuţii în care au
fost evocate viața, a ctivitatea și calitățile științifice și umane ale
profesorului Mircea Ignat, a ușurat mult sarcina editorilor în a etala
diferitele aspecte biografice și bibliografice ale celui aniversat. Suntem
conștienți că, indiferent de tipul și întinderea contribuție i, fiecare dintre
autori și toți laolaltă au dorit să marcheze onorarea profesorului Mircea
Ignat, oferindu-i câte o fărâmă din gândurile și preocupările, din sufletul,
din inima lor. Iată dovezi ale legăturilor de o viaţă, ale Prieteniei şi Virtuţii!
În mod absolut normal, contribuțiile incluse în volum reprezintă
părerile și responsabilitatea autorilor, precum și stadiul cercetărilor, pe
care, în conformitate cu deplina libertate de conștiinţă și opinie, le
respectăm, într-o lume a fertilului dialog științific, atât de drag celui
aniversat. Sunt studii care reunesc, într-un întreg, imaginea acelei Lumi
Vechi, din această parte a Europei, în care au trăit: cucutenieni, traci, geţi,
daci, sciţi, romani, romanici, goţi, români.
De aceea, ținem să aducem mulțu mirile noastre tuturor autorilor și
sponsorilor (unii dintre aceştia au dorit să rămână într-un anonimat pe care
îl respectăm), care au contribuit la desăvârşirea și apariția acestui volum
aniversar, pe care îl dăruim Magistrului, împreună cu întreaga noastră
prețuire şi afecţiune. Ne facem datoria de prietenie și onoare ca, în numele
autorilor, colaboratorilor, colegilor, prietenilor, sponsorilor și editorilor, să
urăm profesorului Mircea Ignat sănătate, fericire și noi reușite cărturărești,
de care să ne bucurăm împreună. Încheind aceste prea puţine şi modeste
rânduri, rămâne ca moştenirea spirituală a Profesorului Mircea Ignat să fie
rostită și peste ani. De aceea, distinse Domnule Profesor, alături de toţi cei
pe care i-aţi întâlnit în această Viaţă şi care au puterea Cuvântului, Vă
dorim, din tot sufletul nostru, încărcat de recunoştinţă:
FELICISSIMAM LONGAMQUE VITAM!
22
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ
A PROFESORULUI MIRCEA IGNAT
I. Studii:
1. Elementare: 1949-1957 – Liceul “Ştefan cel Mare” Suceava;
2. Liceale: 1957-1961 – Liceul “Ştefan cel Mare” Suceava;
3. Universitare: 1961-1966 – Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea
“Al. I. Cuza” Iaşi;
4. Cursuri postuniversitare: 1973-1974 – Centrul de perfecţionare a
cadrelor din Ministerul Culturii. București;
5. Doctorale: Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi; 1986 – doctor în istorie, teza
cu tema Dacii liberi din nordul Moldovei, conducător științific Acad. M.
Petrescu-Dîmboviţa;
6. Atestare în învăţământ ID: 2004 – Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
II. Activitatea profesională:

1. 1967-1991: muzeograf, muzeograf principal, şef secţie la Muzeul Judeţean
Suceava (azi Muzeul Bucovinei);
2. 1991-2000: lector univ. dr. Facultatea de Istorie şi Geografie, Universitatea
“Ştefan cel Mare” Suceava;
3. 2001-2010: conf. univ. dr. Facultatea de Istorie şi Geografie, Universitatea
“Ştefan cel Mare” Suceava.
III. Funcţii deţinute:

1. 1991-1993: secretar ştiinţific al Facultăţii de Litere şi Ştiinţe, Universitatea
“Ştefan cel Mare” Suceava;
2. 2002-2004: şeful Catedrei de Istorie 2002-2004, Facultatea de Istorie şi
Geografie, Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava;
3. 1969-1990: secretar de redacţie al revistei “Suceava – Anuarul Muzeului
Judeţean”;
4. 1995-prezent: membru în colegiul de redacţie ale revistei de istorie
“Codrul Cosminului”, serie nouă, editată de Catedra de Istorie a Facultăţii
de Istorie şi Geografie, Suceava;
5. 1967-2006: a participat, în calitate de coordonator şi colaborator la peste
30 de şantiere arheologice;
6. Competenţe didactice: Istoria Universală Veche; Arheologie Generală;
Epigrafie Latină; Istoria Imperiului Roman;
7. Activitate de cercetare în domeniile: Arheologie privind Epoca
Bronzului, Epoca Fierului şi Epoca Romană.
A. CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE TEREN
A.1. Participări pe şantiere arheologice în perioada studiilor universitare:

1. Barboşi – responsabil Nicolae Gostar
2. Băiceni – „Mlada” – responsabil Attila László
3. Bâtca Doamnei - responsabil Nicolae Gostar
4. Cucuteni – responsabil M. Petrescu-Dîmboviţa
5. Stânceşti – responsabil Adrian C. Florescu
A.2. Şantiere în cadrul cursurilor post-universitare:

6. Păcuiul lui Soare – responsabil Petre Diaconu.
A.3. Şantiere arheologice în calitate de responsabil (în ordine alfabetică), din

cuprinsul judeţului Suceava:
7. Boroaia – necropolă tumulară, cultura Tumulilor Carpatici
8. Bosanci – „La pod la Rediu” – aşezare Precucuteni III, cimitir sec. IV a.Chr.
9. Budeni-Dolhasca – aşezări din sec. II-I a.Chr. şi sec. VI-VII p.Chr.
10. Cajvana – „Codru” – necropolă tumulară din Ha D aparţinând
grupului podolo-moldav
11. Dolheştii Mari – necropolă sec. IV p.Chr.
12. Horodnic de Jos – „Vârfu Colnicului” – necropolă tumulară din
perioada mijlocie a epocii bronzului
13. Liteni – aşezare pluristratificată: cultura Criş, nivel getic sec. II-I a.Chr.,
aşezare sec. II-III p.Chr., aşezare sec. VII-VIII p.Chr.
14. Măreţia Mică – aşezare sec. VI-VII p.Chr.
15. Podeni – necropolă sec. III p.Chr.
16. Rus-Mănăstioara – aşezare pluristratificată: cultura Precucuteni III, sec.
III-II a.Chr., sec. II-III p.Chr., sec. VI-VII p.Chr.
17. Suceava – „Movila lui Răzvan” – obiectiv medieval sec. XVII
18. Volovăţ – „Dealul Burlei”– necropolă tumulară epoca bronzului,
Hallstatt timpuriu (cultura Gáva-Holihrady), Hallstatt târziu (grupul
podolo-moldav)
19. Vornicenii Mari – aşezare sec. II-III p.Chr.
20. Zahareşti – aşezare sec. II-III p.Chr.
21. Zvoriștea – necropolă sec. III p.Chr.
A.4. Şantiere arheologice în calitate de membru în colectiv:

22. Câmpeni (jud. Botoşani) – aşezare sec. IV p.Chr. – în colab. cu Octavian
L. Şovan şi N. Ungureanu
23. Cotu (jud. Botoşani) – aşezare getică fortificată sec. V-III a.Chr. – în
colab. cu Octavian L. Şovan
24
ACTIVITATEA PROFESIONALĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ A PROFESORULUI MIRCEA IGNAT
24. Mereşti – „Cetăţuie” – aşezare getică fortificată sec. V-IV a.Chr. – în

colab. cu Dragomir Popovici
25. Rotopăneşti – aşezare sec. II-III şi IV p.Chr. – în colab. cu Elena Busuioc
26. Sf. Ilie – „Silişte” – aşezare cultura Cucuteni – faza finală şi bronz
timpuriu – în colab. cu I. Mareş
27. Siret – „Dealul Ruina” – aşezare fortificată Gáva-Holihrady – în colab.
cu I. Mareş, A. László şi B. P. Niculică
28. Solca – „Slatina Mare” – complex de exploatare a sării în neolitic şi
eneolitic – în colab. cu N. Ursulescu
29. Suceava, str. Dragoş Vodă – locuinţă medievală – în colab. cu E. I. Emandi
30. Suceava, Iţcani – „Ferma 2” – aşezări: cultura Precucuteni, Cucuteni,
bronz timpuriu şi sec. VI-VII p. Chr. – în colab. cu I. Mareş, B. P. Niculică,
M. Dejan (Gogu), S. Ignătescu, M. Andronic, C.-E. Ursu, O. Cotoi
31. Suceava – „Dealul Zamca” – aşezare Latène – în colab. cu I. Mareş
32. Şcheia – „Silişte” – aşezare dacică – în colab. cu Gr. Foit
33. Şerbăneşti – tumul din epoca bronzului – în colab. cu D. N. Popovici
B. VOLUME PUBLICATE SAU ÎN CURS DE APARIŢIE
B.1. Cărţi de specialitate:

1. Dacii liberi din Moldova – Contribuţii arheologice – Necropolele de la Podeni şi
Zvoriştea, Ed. „Helios”, Iaşi, 1999.
2. Izvoarele istoriei Greciei şi Romei – Istoriografia antică, Ed. Universităţii
„Ştefan cel Mare”, Suceava, 2000.
3. Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din Podişul Sucevei,
Ed. Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2000.
4. Aşezarea getică fortificată de la Cotu – Copălău, jud. Botoşani, Ed. „Cetatea
de Scaun”, Târgovişte, 2005 – în colab. cu Octavian L. Şovan.
5. Necropolele tumulare din zona Rădăuţi în cadrul lumii traco-getice (sec. VII-V
a. Chr.), Ed. „Cetatea de Scaun”, Târgovişte, 2006.
6. Şcheia – „Silişte”. Monografie arheologică – în colab. cu B. P. Niculică, mss.
7. Vechi închinători ai Muzei Clio. Eseu despre istoriografie antică, mss.
B.2. Cursuri universitare:

8. Introducere la cursul de istorie antică universală, Ed. Universităţii „Ştefan
cel Mare”, Suceava, 1997.
9. Epigrafie Latină – Îndrumar, Ed. Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava,
1998.
10. Istorie universală veche – Roma antică, Ed. Universităţii „Ştefan cel Mare”,
Suceava, 2009.
25
C. STUDII, ARTICOLE, NOTE, RAPOARTE, RECENZII, LUCRĂRI DE

POPULARIZARE A ŞTIINŢEI, REFERINŢE CRITICE
C.1. Lucrări în volume colective:

1. Populations daces au nord-est des Carpates aux II-e – III-e s. de n.è. „Actes du
II-e Congres International de Thracologie”, vol. II, Ed. Academiei,
București, 1980, 317-321.
2. Funerary Rite and Ritual in the Podolo-Bucovinean Group in the Late Hallstatt.
„Tumulary Tombs of Iron Age in The South-Eastern Europe – The 2-nd
International Symposium of Funerary Archaeology”, Tulcea, 1995, 17.
3. Spaţiul nord-est carpatic în secolele I – III d. H. „Spaţiul nord-est carpatic în
mileniul întunecat” (coord. V. Spinei), Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi 1997, 35-44.
4. Un aspect particulier du Hallstatt récent a l′Est des Carpathes. „IX-th
International Congress of Thracology – Thracians and Circumpontic
World”, vol. II, Chişinău, 2004, 5-12.
5. Cronologia vestigiilor grupului podolo-moldav din Bucovina în contextul
descoperirilor hallstattiene târzii din spaţiul carpato-dunărean. „Р.Ф.Кайндль і
українсьака історична наука”, vol. II, Cernăuţi, 2004, 107-111.
6. Un rite funéraire du Hallstatt récent moins connu. „Aspects of Sipiritual Life
in South East Europe from Prehistory to the Middle Ages” (eds. V.
Cojocaru and V. Spinei), Iaşi 2004, 63-70.
7. Gânduri după jumătate de veac. „Când amintirea începe să vorbească…
Colegiul Naţional Ştefan cel Mare din Suceava la 150 de ani” (red. Rodica
Belţa), Suceava, 2010, 376-380.
8. Zvoriştea – un vechi sat pe Siret. „Istorie şi educaţie – In honorem Mihai
Lazăr” (ed. Mihai Iacobescu), Iaşi, 2012, 482-491.
9. Săpăturile arheologice de la Liteni – raport preliminar. „Crezul istoriei. In
honorem prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, la 75 de ani” (editori Şt. Purici, D.
Vitcu), Iaşi, 2013, 109-115.
C.2. Studii în reviste de specialitate:

9. Din istoricul cercetărilor arheologice din judeţul Suceava, „Suceava”, I, 1969,
93-104.
10. Necropola de la Zvoriştea, „SCIV”, 21, 4, 1970, 475-482.
11. Descoperirile din Latène-ul timpuriu de la Bosanci (jud. Suceava), SCIV, 24,
3, 1973, 533-537.
12. Teodor Bălan (1885-1972), „Suceava”, III, 1973, 321-332.
13. Şantierul arheologic Rus-Mănăstioara – Cercetările din anii 1967 şi 1969,
„Suceava”, III, 1973, 227-256.
14. Découvertes du Hallstatt thrace dans le département de Suceava, în „Thraco-
Dacica”, I, 1976, 98-108.
15. Contribuţii numismatice la istoria dacilor liberi din nordul Moldovei în
secolele II-III e.n., „Suceava”, IV, 1977, 75-91.
26
16. Necropola tumulară hallstattiană de la Volovăţ – Dealul Burlei, „Suceva”, V,

1978, 107-140.
17. Dionisie Olinescu, „Suceava”, V, 1978, 513-520.
18. Cercetări arheologice privind cultura dacilor liberi din nordul Moldovei în
secolele II-III e.n., „Materiale şi cercetări arheologice”, XIII, 1979, 159-160.
19. Un cimitir dacic de epocă romană la Podeni-Buneşti (jud. Suceava), în
„Suceava”, VI-VII, 1979-1980, 61-75.
20. Cercetările arheologice de la Dolheştii Mari, „Materiale şi cercetări
arheologice”, XIV, 1980, 243-245.
21. Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului şi a Hallstatt-ului timpuriu în
judeţul Suceava, „Thraco-Dacica”, II, 1981, 133-146.
22. Contribuţii la cunoaşterea movilelor funerare militare din Evul Mediu
(săpăturile arheologice de la Movila lui Răzvan), „Suceava”, VIII, 1981, 101-109.
23. Descoperiri din prima jumătate a sec. V e.n. pe valea Sucevei, „SAA”, I –
Corolla memoriae Nicolai Gostar dedicata (eds. S. Sanie şi A. László), Iaşi,
1983, 206-214.
24. Vestigiile geto-dacice de la Zvoriştea şi semnificaţia lor, „Suceava”, X, 1983,
383-418.
25. Câteva monede romane găsite pe teritoriul judeţului Suceava, broşura „Din
activitatea Secţiunii Suceava a Societăţii Numismatice Române”, Suceava,
1983, 14-16.
26. Contribuţii la cunoaşterea valurilor de pământ din spaţiul est-carpatic – Valul
din Bucovina, „Suceava”, XI-XII, 1984-1985, 55-71.
27. Dacii din nordul Moldovei în secolele II-III e.n., Iaşi, 1986 – rezumatul tezei
de doctorat.
28. Contribuţii la cunoaşterea ceramicii dacice de la răsărit de Carpaţi – Vasele cu
tezaure monetare din sec. II-III e.n., „Suceava”, XIII-XIV, 1986-1987, 103-118.
29. Grigore Foit, „Suceava”, XIII-XIV, 1986-1987, 457-477.
30. Cronologia şi fazele dezvoltării culturii dacice de la răsărit de Carpaţi în
secolele II-III en., „Symposia Thracologica”, V, 1987, 79-80.
31. Ritul şi ritualul funerar la dacii liberi, „Symposia Thracologica”, VI, 1988,
164-165.
32. Ritul şi ritualurile funerare în aspectul Lipiţa al civilizaţiei geto-dacice, în
„Symposia Thracologica”, VII, 1989, 336-337.
33. Noi descoperiri de piese de bronz în zona Sucevei, „Suceava”, XX, 1993, 375-378.
34. Necropola de la Dolheştii Mari, jud. Suceava, „Materiale şi cercetări
arheologice”, 1993, 321-323.
35. O posibilă hartă a Moldovei la începutul secolului al II-lea d. H., „Codrul
Cosminului”, S.N., I, 1996, 74-81.
36. Interferenţe etno-culturale în spaţiul nord-est carpatic în secolele I-IV d. H.,
„Codrul Cosminului, S.N., II, 1996, 74-81.
37. Au existat „Dacii Mari”? (Oracula Sibyllina, XII, 180-181), în „Codrul
Cosminului”, S.N., III-IV, 1997-1998, 171-174.
27
38. Contribuţii la cunoaşterea culturii tumulilor carpatici. Tumulul I din

necropola tumulară de la Boroaia (jud. Suceava), „SCIVA”, 50, 1-2, 1999, 55-66.
39. Les phases cronologiques de l'aspect Poieneşti et leur synchronisme avec
d'autres aires culturelle, „SAA”, VI, 1999, 77-92.
40. Unele consideraţii asupra ritualurilor funerare din aspectul Poieneşti rezultate din
cercetările de la Podeni şi Zvorâştea, „Codrul Cosminului”, S.N., V, 1999, 21-37.
41. Un nouveau groupe culturel du Hallstatt tardif sur le territoire de la
Roumanie, „SAA”, VII, 2000, 331-344.
42. Un cercetător mai puţin cunoscut al vestigiilor arheologice bucovinene: Isidor
cav de Onciul, „Suceava”, XXIV-XXV, 1997-1998, 343-346.
43. Raportarea la trecut în mentalitatea locuitorilor Sucevei la începutul epocii
moderne, „Codrul Cosminului”, S.N., VI-VII, 2000-2001, 317-323.
44. Necropolele tumulare din Depresiunea Rădăuţi – rezultatele şi perspectivele
cercetării, „Codrul Cosminului”, N.S., VIII-IX, 2002-2003, 127-134.
45. Quelques vestiges de l'Âge du Bronze du Nord de la Moldavie, „SAA”, IX,
2003, 157-166.
46. Dècouverts, collections et recherches numismatiques á Suceava, „Codrul
Cosminului”, S.N., X, 2004, 145-151.
47. O prestigioasă manifestare ştiinţifică – acordarea titlului de Doctor honoris
causa academicianului Mircea Petrescu-Dîmboviţa, „Codrul Cosminului”,
S.N., XI, 2005, 219-222.
48. 106-2006. MCM de ani de la întemeierea romanităţii nord-dunărene,
„Codrul Cosminului”, S.N., XII, 2006, 287-292.
49. A Ceramic Fragment with Decoration Dents Found at Dumbrăveni (Suceava)-a
Solar or an Early-Christian Symbol, „Codrul Cosminului”, S.N., XII, 2006, 233-236.
50. Une reconnaissance bien mérité: l'accordage du titre de Doctor honoris
causa au professeur Nicolae Ursulescu, „Codrul Cosminului”, S.N., XVI, 1
(26), 2010, 167-170.
51. Despre piesele de toaletă la dacii liberi – pieptenii, „ArhMold”, XXXV, 2011,
317-323.
C.3. Studii în colaborare:

52. Săpăturile arheologice din judeţul Suceava (1972-1976), „Suceava”, IV,
1977, 317-324 (în colab. cu N. Ursulescu).
53. Săpăturile arheologice efectuate de către Muzeul Judeţean Suceava,
„Suceava”, V, 1978, 581-583 (în colab. cu N. Ursulescu).
54. Un mormânt în cistă descoperit la Şerbăneşti (com. Zvoriştea, jud. Suceava),
„Suceava”, VI-VII, 1979-1980, 657-662 (în colab. cu D. N. Popovici).
55. Cercetările arheologice din „Cetăţuia” de la Mereşti (com. Vultureşti, jud.
Suceava), „Suceava”, VIII, 1981, 545-551 (în colab. cu D. N. Popovici).
56. Muzeul Judeţean Suceava – expoziţia de bază a secţiei de istorie, „Revista
Muzeelor şi Monumentelor”, 1, 1981, 9-32 (în colab. cu I. Cocuz).
28
57. Un nou topor de bronz descoperit la Cajvana, „Suceava”, IX, 1982, 493-496
(în colab. cu Gh. Pâţu).
58. Sondajul arheologic de la Câmpeni (com. Prăjeni, jud. Botoşani), „Hierasus”,
VI, 1986, 69-71 (în colab. cu O. L. Şovan, N. Ungureanu).
59. O locuinţă din secolele VI-VII e.n. descoperită la Măreţeia Mică (com.
Dărmăneşti, jud. Suceava), „Suceava”, XVII-XVIII-XIX, 1990-1991-1992, 503-
505 (în colab. cu V. Cozariuc).
60. Rezultatele cercetărilor arheologice privind aşezarea geto-dacică din oraşul
Suceava – „Dealul Zamca”, 1996-1997, „Suceava”, XXVI-XVII-XVIII, 1999-
2000-2001, 173-187 (în colab. cu I. Mareş, C.-E. Ursu, B. Niculică).
61. Unele consideraţii privind identificarea şi repertorierea resurselor utile din
zona montană a judeţului Suceava utilizate în preistorie şi istorie, „Codrul
Cosminului”, S.N., VIII-IX, 2002-2003, 135-159 (în colab. cu D. Boghian, N.
Ursulescu, C. Catană, Gh. Romanescu, I. Mareş, V. Cotiugă, B. P. Niculică,
S. Ignătescu).
62. Plastica zoomorfă şi antropomorfă din aşezarea fortificată din prima epocă a
fierului, cultura Gáva-Holihrady, grupul Grăniceşti, de la Siret – „Dealul
Ruina”, „Acta Musei Tutovensis”, III, 2008, 120-140 (în colab. cu I. Mareş, A
László, B. P. Niculică).
63. Săpăturile arheologice de la Iţcani – „Ferma 2”, „Suceava”, XXXI-XXXII-
XXXIII, 2004-2005-2006, 7-28 (în colab. cu I. Mareş, C. Ursu, O. Cotoi, B. P.
Niculică).
C.4. Rapoarte de cercetare arheologică:

64. Siret – „Dealul Ruina”, campania 1994, „CCAR”, 1995, 83 (în colab. cu I.
Mareş).
65. Siret – „Dealul Ruina”, campania 1996, „CCAR”, 114-115 (în colab. cu
A. László, I. Mareş).
66. Siret – „Dealul Ruina”, campania 2000, „CCAR”, 2001, 230-232 (în
colab. cu A. László, I. Mareş, B. P. Niculică).
68. Cajvana, campania 2001, „CCAR”, 2002, 80.
70. Cotu, campania 2003, „CCAR”, 2004, 105-107 (în colab. cu O. L. Şovan).
colab. cu A. László, I. Mareş, B. Niculică).
colab. cu A. László, I. Mareş, B. Niculică).
73. Adâncata – „Sub Pădure”, campania 2006, „CCAR”, 2007, 31-32 (în
colab. cu D. Boghian, S. Ignătescu, V. Budui, B. P. Niculică, I. Mareş).
29
C.5. Recenzii:
74. Michel Mourre, Dictionaire encyclopédique d'histoire, 8 vol., Nouvelle
éditin, Ed. Bordas, Paris, 1993, „Codrul Cosminului”, S.N., II, 1996, 702-703.
75. Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol. I-II, Bucureşti, Ed.
Enciclopedică, 1994 şi 1996, „Codrul Cosminului”, S. N., III-IV, 1997-1998,
383-384.
76. Mircea Babeş, Die Poieneşti-Kultur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte in
Raum őstlich der Karpaten in den letzten Jahrhunderten von Christi Geburt,
Bonn, 1993, „Codrul Cosminului”, S.N., III-IV, 1997-1998, 384-386.
77. Constantin C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie Romaine – Inscriptions
externes concernant l'historie de la Dacie (I-er – III-er siècles), vol. I-II, 1996,
2001, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, „Codrul Cosminului”, S.N., VI-VII,
2000-2001, 520-521.
78. Zoe Petre, Cetatea greacă –între real şi imaginar, Bucureşti, Ed. Nemira,
2000, „Codrul Cosminului”, S.N., VI-VII, 2000-2001, 522-523.
79. Tudor Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. În spaţiul de la răsărit de
Carpaţi, Chişinău, 2003, „Codrul Cosminului”, S.N., VIII-IX, 2002-2003,
285-286.
80. Mihalache Brudiu, Lumea de sub tumuli din sudul Moldovei. De la indo-
europeni la turanicii târzii – mărturii arheologice, Bucureşti, 2003, „Codrul
Cosminului, S.N., VIII-IX, 2002-2003, 287-288.
81. Studii de istorie antică – Omagiu profesorului Ioan Glodariu, Cluj-Napoca,
2001, „Codrul Cosminului”, S.N., X, 2004, 297.
82. Viorica Crişan, Dacii din estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe, 2000,
„Codrul Cosminului”, S.N., X, 2004, 297-298.
83. Vasile Palade, Aşezarea şi necropola de la Bârlad – Valea Seacă (sfârşitul sec.
al III-lea – a doua jumătate a sec al V-lea), Bucureşti, 2004, „Codrul
Cosminului”, S.N., X, 2004, 298-299.
84. Oleg Leviţki, Lumea tracică şi masivul cultural nord-pontic în perioada
hallstattian timpurie (secolele XII-X î.e.n.), Bucureşti, 2003, „Codrul
Cosminului”, S.N., XI, 2005, 235-236.
85. Thracians and circumpontic World. Proceedings of Ninth International
Congress of Thracology, vol. I-III, Chişinău, 2004, „Codrul Cosminului”, XI,
2005, 236-237.
86. „Revista Arheologică” – Seria Nouă, vol. I, nr.1-2, Chişinău, 2005,
„Codrul Cosminului”, XII, 2006, 311-312.
87. Octavian L. Şovan, Necropola de tip Sântana de Mureş-Cerneachov de la Mihălăşeni
(jud. Botoşani), Târgovişte, 2005, „Codrul Cosminului”, XII, 2006, 312-313.
88. Cronica Monemvasiei. Traducere de Marius Alexianu şi Roxana Curcă;
studiu introductiv şi note explicative de Alexandru Madgearu.
„Bibliotheca Monumenta Perenitas”, editor Vasile Cotiugă, Iaşi, Editura
Performantica, 2005, „Codrul Cosminului”, XII, 2006, 314-315.
30
89. Câteva consideraţii privind o colecţie de biografii ale împăraţilor romani,

„Suceava”, XXXIV-XXXVI, 2007-2009, 471- 478.
C.6. Articole de popularizare a ştiinţei:

90. Cercetări arheologice de suprafaţă, „Zori Noi”, XXIII, 6501, 9.11.1968.
91. „Arhivele pământului” la Horodnic, „Zori Noi”, XXX, 8372, 14. 8. 1968.
92. Veacuri de istorie la Zvoriştea, „Zori Noi”, XXIV, 6831, 30. 11. 1969 (în
colab. cu Gr. Foit).
93. Orizonturi noi de cercetare istorică la Siliştea Şcheii, „Zori Noi”, XXIV,
6894, 15. 2. 1970 (în colab. cu Gr. Foit).
94. Mărturii istorice pe meleagurile sucevene, „Zori Noi”, XXVI, 7487, 16. 1.
1972 (în colab. cu N. Ursulescu).
95. Contribuţii arheologice, „Zori Noi”, XXVI, 7499, 30. 1. 1972.
96. Volovăţ, de la traco-geţi la Dragoş Vodă, „Zori Noi”, XXXI, 8456, 21. 10. 1976.
97. Zvoriștea – vatră de locuire a dacilor liberi, „Zori Noi”, XXXI, 8634, 5. 6. 1977.
98. Siretul – o veche capitală românească, „Zori Noi”, XXXI, 8634, 19. 6. 1977.
99. Zahareşti, străveche aşezare românească de la obârşia Şomuzului Mare, „Zori
Noi”, XXXII, 8795, 25. 12. 1977 (în colab. cu Emil I. Emandi).
100. O tălmăcire mai puţin cunoscută a „Eneidei”, „Zori Noi”, XXXIII, 9086, 3.
12. 1978.
101. Mărturii ale continuităţii noastre multimilenare (I), în „Zori Noi”, XXXII,
8890, 16. 4. 1978; (II), 8911, 12. 5. 1979.
102. Tezaur arheologic sucevean – O veritabilă operă de artă: toporul de la
Cajvana, „Zori Noi”, XXXIV, 9519, 27. 4. 1980.
103. Tezaur arheologic sucevean – cuţitul de luptă de la Corni – unul dintre cele mai
vechi obiecte de fier din Moldova, „Zori Noi”, XXXIV, 1980, 9558, 13. 6. 1980.
104. Un stat puternic, o politică externă activă, de apărare şi consolidare, „Zori
Noi”, XXXIV, 9576, 4. 7. 1980.
105. O remarcabilă pagină în cronica existenţei noastre, în „Zori Noi”, XXXIV,
9507, 13. 4. 1980.
106. Vestigii – secolele II-III e.n. în nordul Moldovei, „Vatra”, Târgu . Mureş,
XI, 127. 20. 10. 1981.
107. Revelatoare mărturii istorice în expoziţia „Imaginea Sucevei medievale în
noile descoperiri arheologice”, „Zori Noi”, XL, 1986, 11351, 20. 3. 1986.
108. Pildă, prin veacuri, de eroism şi tărie, „Zori Noi”, XLII, 12.066, 16. 7. 1988.
109. Suceava 600: Despre începuturi, „Pagini bucovinene” – supliment la
„Convorbiri literare”, Iaşi, VII, 1988, 4 (76), aprilie 1988.
110. Suceava 600: Acei ani de răscruce, în „Pagini bucovinene”, VII, 1988, 7
(79), iulie 1988.
111. Pagini din arhiva pământului „zvoriştean”, „Restituiri”, Revista Şcolii
Generale Buda, com. Zvoriștea, nr. 4., martie 1988, 4-5.
112. File vechi din istoria Bucovinei, „Plai Românesc”, Cernăuţi, II (38), 22. 1. 1993.
31
113. Dimitrie Onciul – cuvântare la mormântul istoricului, „Gazeta de Herţa”,

Cernăuţi, 30 martie 1993.
114. Săpăturile arheologice în aşezarea getică fortificată de la Cotu-Copălău, jud.
Botoşani (campania 2004), „Forum cultural”, IV, 4, 2004, 3-7 (în colab. cu
Octavian L. Şovan).
115. O prestigioasă realizare a arheologiei româneşti – Monografia săpăturilor de
la Mihălăşeni, „Forum cultural”, VI, 2, 2006, 35-36.
C.7. Referinţe critice:

1. Sever Dumitraşcu, Arheologia română la sfârşit şi început de mileniu,
Oradea, 1995, 210-211.
2. Mihai Iacobescu, recenzie la Dacii liberi din Moldova – Contribuţii arheologice
– Necropolele de la Podeni şi Zvoriştea, „Codrul Cosminului” V, 1999, 451.
3. Cezar Furtună, recenzie la Dacii liberi din Moldova – Contribuţii arheologice
– Necropolele de la Podeni şi Zvoriştea, „Opţiuni Istoriografice”, Buletinul
Asociaţiei Tinerilor Istorici Ieşeni I, Iaşi, 2000, 173-175.
4. Ioan Mitrea, recenzie la Dacii liberi din Moldova – Contribuţii arheologice –
Necropolele de la Podeni şi Zvoriştea, „Carpica” XXIX, 2000, 229-330.
5. Bogdan Petru Niculică, recenzie la Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă
a fierului din Podişul Sucevei, „Suceava” XXVI-XXVIII, 1999-2001, 703-706.
6. Alina Ifrim, recenzie la Necropolele tumulare din zona Rădăuţi în cadrul
lumii traco-getice (sec. VII-V a. Chr.), „ArhMold” XXV, 2002, 133.
7. Emil Satco, Mircea Ignat, voce în „Enciclopedia Bucovinei”, vol. I, Iaşi,
2004, 525-526.
8. Constantin Iconomu, recenzie la Necropolele tumulare din zona Rădăuţi în
cadrul lumii traco-getice (sec. VII-V a. Chr.), „ArhMold” XXXII, 2010, 371.
D. PARTICIPĂRI ÎN COMISII DE DOCTORAT (SELECTIV)
1. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza d-lui Vicu Merlan,

coordonată de acad. M. Petrescu-Dîmboviţa, 2004;
2. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza d-rei Monica Gogu
(Dejan), coordonată de prof. dr. Dan G. Teodor, 2006;
3. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza lui Bogdan Niculică,
coordonată de prof. dr. A. László, 2006;
4. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza d-rei Corina Nicoleta
Ursache, coordonată de prof. dr. A. László, 2011.
5. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza d-lui Ioan Ignat,
coordonată de prof. dr. N. Ursulescu, 2012;
6. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza d-rei Elena Vieru,
coordonată de prof. dr. N. Ursulescu, 2013.
Editorii
32
L’ARCHÉOLOGUE MIRCEA IGNAT –
LA PASSION POUR TERRA INCOGNITA
Nicolae URSULESCU
Je souhaite souligner, en ce moment anniversaire, en quelques mots,

un trait caractéristique de l’activité de mon collègue et ami, le Dr. Mircea
Ignat, représentant marquant de l'archéologie de Bucovine et de
l'enseignement de l’Antiquité à Alma Mater Sucevensis. C'est son inlassable
effort d'apporter toujours quelque chose de nouveau, à la fois par les
recherches de terrain entreprises et les études élaborées.
Fils de la ville de Suceava – par la naissance, l’éducation scolaire et
l’activité déroulée – Mircea Ignat a appris les secrets de la profession
d'archéologue à l'Université de Iassy, notamment sous la direction de son
maître Nicolae Gostar, dont il accompagna, dans les années d’étude, aux
chantiers de période dace et romaine de Piatra Neamț-Bâtca Doamnei et
Barboşi (près de Galaţi). C’est aussi le professeur Gostar qui lui a insufflé le
goût pour l'étude de l'Antiquité classique, y compris pour l'épigraphie
grecque et latine.
Les connaissances acquises pendant les études universitaires l’ont
aidé, dans l’activité de conservateur au Musée de Suceava, à se pencher
surtout sur les études de la période dace et daco-romaine dans le nord de la
Moldavie – une période assez peu connue à l’époque, dans cette zone, car
presque toutes les recherches archéologiques entreprises auparavant
s’étaient concentré à dévoiler des témoignages médiévaux,
particulièrement liés au statut de capitale princière détenu autrefois par la
ville de Suceava.
Etant conscient de la nécessité d’une solide documentation sur l'état
des connaissances dans ce domaine, il a évoqué dans quelques études
remarquables (Ignat 1969; 1978b; 1983a; 1998b; 2001; 2004b), des pages de
l'histoire des recherches archéologiques en Bucovine ; il a été le premier qui
a traité cette question, qui s’encadre en même temps dans l'histoire
culturelle de la Bucovine.
Dès le début, il a initié quelques recherches archéologiques, dont les
résultats allaient fondamentalement changer l'état des connaissances sur la
préhistoire et la protohistoire de la Bucovine. Ainsi, par sa première fouille
d’ampleur, celle de Rus-Mănăstioara, faite en 1967 et 1969, même s’il y a
poursuivi surtout les vestiges géto-daces des IIIe-IIe siècles av. J.-C. et IIe-IIIe
Nicolae URSULESCU
ap. J.-C., il a dévoilé également des vestiges d’un habitat néolithique de la

culture Précucuteni (la première agglomération de ce type connue dans le
département de Suceava), aussi bien que des traces significatives d'un habit
des Ve-VIIe siècles (Ignat 1973b). Il a saisi aussi des traces d’un autre habitat
Précucuteni par les fouilles de sauvetage de Bosanci (Batariuc 1980), où il a
trouvé également des données importantes sur le début de la période La
Tène dans le Nord de la Moldavie (Ignat 1973).
Dans la même période de début on place le sondage entrepris en
1968 à Solca, à la source de l'eau salée Slatina Mare. En partant de quelques
vestiges archéologiques signalés près de la source (Şandru 1952), il a été le
premier archéologue roumain qui a prouvé, par une recherche
systématique, avec des matériaux concrets, l'importance de ces slatines
pour les populations préhistoriques et protohistoriques. Cette ligne
d'enquête, une vraie nouveauté à cette époque, est désormais consigné
dans un domaine de recherche interdisciplinaire – l'archéologie,
l’ethnoarchéologie et l'anthropologie du sel (Alexianu, Weller et Brigand
2007 ; Monah, Dumitroaia et Garvăn eds., 2008). Nous voulons exprimer
une fois de plus notre gratitude, parce que, vu le caractère prédominant
néolithique des découvertes, Mircea Ignat nous a offert pour la publication,
les matériaux résultés du sondage de Solca (Ursulescu 1977; 2011).
Néanmoins, les préoccupations scientifiques principales de Mircea
Ignat sont resté constamment liées à la connaissance de différentes périodes
de l’Âge des Métaux. Bien que la période du La Tène dace a été toujours
sur le premier plan, il a suivi aussi les racines de cette civilisation, étant
aussi préoccupé des périodes précédentes – Bronze et Hallstatt. Concernant
cette longue période historique (plus de deux millénaires), il a eu
d’importantes contributions, établissant les caractéristiques de l'évolution
au Nord de la Moldavie et définissant quelques aspects et groups culturels,
à l'insu jusqu’à ses recherches.
Quant à l’Âge du Bronze, il s’est particulièrement préoccupé des
aspects des rites et rituels funéraires, en réussissant à mettre en ordre une
série de trouvailles antérieures (tels que celles de Horodnic) et de fournir
de nouvelles données, à travers ses fouilles (Şerbăneşti, Volovăţ, Horodnic),
à la fois pour le Bronze Ancien (Ignat, Popovici 1980) et pour celui Moyen
(Ignat 1981; 2003). En ce qui concerne la métallurgie du bronze, tant celle de
l'Age du Bronze que surtout celle de l'Age du Fer, Mircea Ignat a fait le
premier répertoire des découvertes de ce type du département de Suceava
(avec une extensions ultérieure pour le Plateau de Suceava) et a publié
34
L’ARCHÉOLOGUE MIRCEA IGNAT
plusieurs pièces inédites, ce qui lui a permis d’obtenir une image plus claire
sur les tentatives d’usinage locale du bronze et sur les relations d’échange
avec les centres métallurgiques des zones voisines, en particulier avec la
Transylvanie (Ignat 1976; 1981a; 1993; 2000a; Ignat, Pâţu 1982). La
monographie qu’il a publiée en 2000 à ce sujet peut être considérée comme
un modèle dans ce domaine, devenant un instrument de travail
extrêmement utile pour ceux qui traitent les problèmes de la métallurgie du
bronze. Parmi les pièces publiées par lui on remarque surtout, par leur
valeur historique et d'exposition, les haches de combat de Cajvana et le
couteau avec un manche décoré de Corni-Liteni.
En regard de la période de Hallstatt, les contributions de Mircea Ignat
sont nombreuses et importantes, consistant principalement en découverte
d’agglomérations fortifiées et de nécropoles, autant de l’étape ancienne que
de celle finale. C’est à partir des informations sporadiques de la littérature de
spécialité publiée durant la domination autrichienne en Bucovine, ainsi que
d'une série de documents inédits, qu’il a localisé et a étudié, par des fouilles
ou par des recherches de surface, une série de précieux sites archéologiques
de cette période, qu'il les a encadré, du point de vue culturel et
chronologique, en conformité avec l'état actuel des connaissances sur le
Premier Âge du Fer. De même, par les fouilles de Volovăţ, il a découvert, à
Dealul Burlei, une grande nécropole tumulaire, utilisé à la fois dans la phase
ancienne et tardive du Hallstatt ; il a décrit en détail les tombes trouvées et
leur mobilier, aussi bien que des aspects des rites funéraires de la population
de cette période (Ignat 1978a). Sur le territoire de la même commune, à
Dealul Arşiţa, situé à la limite avec la commune voisine Marginea, il a saisi
l'existence d’une fortification du Hallstatt ancien. Pendant les dernières
années il a participé à l'équipe d’investigation du vaste site fortifié de Siret-
Dealul Ruina (Mareş, László, Niculică et Ignat 2008). Grâce à cette recherche,
on a pu définir, pour le Plateau de Suceava, un aspect zonal du grande
complexe culturel Gàva-Holihrady, qu'il l’a dénommé Mahala III-Volovăţ
(Ignat 1981a, 144), connue à présent surtout sous le nom de groupe culturel
Grăniceşti (László 1976; 1994).
Pour le Hallstatt tardif il a prouvé, par les fouilles des nécropoles
tumulaires de Codru (com. de Cajvana) et Volovăţ-Dealul Burlei, l’existence
du groupe culturel podolo-moldave, d'origine nord-thrace (Ignat 2000c;
2004a; 2006). En fouillant à Mereşti-Cetăţuia (com. de Vultureşti), on a
démontré que les fortifications en terre hallstattiennes des Ve-IIIe siècles av.
J.-C., avec des fossés et des remparts de défense, étaient présentes aussi à
35
Nicolae URSULESCU
l'Est de Siret (Popovici, Ignat 1981), non seulement entre le Siret et le Nistre,
comme l’on pensait auparavant ; il existe même des indices que cette
forteresse a été construite depuis le début du Hallstatt et ensuite a été
rénovée et agrandie dans la période tardive. De même, Mircea Ignat a
participé à la recherche de la cité du Hallstatt final de Cotu, com. de
Copălău, dép. de Botoşani (Şovan, Ignat 2005).
Il a consacré la plupart des études et recherches à la période de La
Tène sur le territoire de la Bucovine, en suivant l'évolution des
communautés gèto-daces pendant toutes les étapes de cette période
historique. Il a esquissé le problème du début de la période La Tène dans le
Nord de la Moldavie (IVe s. – première moitié du IIIe s. av. J.-C.) par le
sondage de Bosanci (Ignat 1973a), aspect culturel confirmé ultérieurement
par les fouilles de Suceava-Zamca (Mareş, Ignat, Ursu et Niculică 2001). De
même, il a suivie l’évolution de la culture gèto-dace des IIIe-IIe siècles av. J.-
C. au Nord de la Moldavie par les fouilles de Rus-Mănăstioara (Ignat
1973b). On remarque notamment les résultats des fouilles dont il dirigeait
dans le habitat de Liteni, le seul qui, à ce jour, a fourni de données
consistantes sur l'aspect culturel dace du Ier siècle av. J.-C. dans le Nord de
la Moldavie – le matériel étant encore en cours d’étude.
Mircea Ignat a ciblé son attention en principal sur la façon dont la
domination romaine en Dacie a été reçu dans le Nord de la Moldavie, ce
qui est, en fait, le sujet de sa thèse de doctorat, achevée et soutenue à Iaşi
(Ignat 1986). Par les fouilles d’ampleur dont il dirigeait dans les nécropoles
de Podeni et Zvorâştea il a contribué d’une manière décisive à la
connaissance de l'évolution historique et culturelle de la population dace
du Plateau de Suceava pendant la Dacie romaine et des relations avec
d'autres groupes ethniques contemporains (Ignat 1970; 1979; 1980a; 1980b;
1983b; 1997a; 1999a; 1999c). En prouvant l’appartenance de ces nécropoles à
la culture dace du type Poieneşti (documentée sur le territoire de la
Moldavie dans le IIe et IIIe siècles), il a établi également l'existence de deux
nouvelles phases d’évolution post-classiques dans le cadre de cette culture
– l’une récente (représentée par la nécropole de Podeni), l'autre finale (qui
va jusqu’au début du quatrième siècle), qu'il l’a appelée Zvorâştea. Par ce
biais, les liens chronologiques et culturels entre la culture Poieneşti
(appartenant aux Carpes) et celle spécifique au IVe siècle, connues sous le
nom de Sântana de Mureş, ont été mises en évidence.
Quant au quatrième siècle, en dehors des fouilles dans des sites du
type Sântana de Mureş (Dolheştii Mari; Câmpeni, com. de Prăjeni), il a
36
apporté une contribution notable, en prouvant, par les fouilles de Boroaia,

la présence, au Nord de la Moldavie, des communautés du groupe culturel
des tumuli carpatiques, pénétré du Nord, en tant qu’un descendent des
aspects culturels Lipica et Przeworsk de l’aire nord-thrace, avec des
influences germaniques et celtiques (Ignat 1999b).
Mircea Ignat a eu aussi d'autres contributions à la connaissance de
la situation historique complexe des premiers siècles de notre ère, en
discutant des sources numismatiques (Ignat 1977; 1987; 2004b) et de
cartographie antique (Ignat 1995) ou esquissant les traits distinctifs de cette
période (Ignat 1996; 1997a).
Naturellement, son attention a été aussi dirigée sur les vestiges de la
période des migrations, suivant ainsi les relations entre la population locale
et les différents groupes allogènes. Ainsi, il a examiné des informations
plus anciennes sur les trésors du Ve siècle, attribués aux populations
germaniques (Ignat 1983). Par les recherches de Rus-Mănăstioara (Ignat
1973b) et Măreţeia Mică (Ignat, Cozariuc 1992), il a amené des preuves
concernant les habitations des Ve-VIIe siècles.
Bien que la période médiévale n'était pas une préoccupation
constante pour les recherches archéologiques de Mircea Ignat, il a eu
quelques contributions à mieux connaître l'histoire de la ville de Suceava et
surtout a définir une catégorie distincte de monuments (les tertres
funéraires militaires de Moyen Âge), par la fouille de la soi-disant „Movila
lui Răzvan” (Tertre de Răzvan), près de Suceava (Ignat 1981b).
Si l'on ajoute à ces fouilles systématiques les nombreuses recherches
de surface entreprises par Mircea Ignat, tout seul ou en équipe, trouvant de
nouveaux points d'intérêt archéologique de différentes périodes, on
retrouve une image plus claire sur la contribution du passionné
archéologue de Suceava à la connaissance du passé de la Bucovine.
En 1990, en pleine maturité scientifique, on lui a ouvert la possibilité
de mettre en valeur ses riches connaissances d'histoire et d'épigraphie
antique pour les étudiants de l'Université „Ştefan cel Mare” de Suceava,
tout récemment fondée. Avec une passion renouvelé pour la carrière
d'enseignant, il a réussi à bref délai d’offrir aux étudiantes des guides
d'orientation et des cours (Ignat 1997b; 1998a; 2000b; 2009) – travaux d’une
réelle valeur, ce qu’il a révélé une nouveau facette des préoccupations
scientifiques du professeur Mircea Ignat. Malgré que la nouvelle activité
didactique permanente lui prenait du temps considérable, elle s’est avéré
stimulante, car la dernière décennie a été à la fois la période d’apparition de
37
Nicolae URSULESCU
ses remarquables synthèses scientifiques (Ignat 1999a; 2000a; 2006), grâce

auxquelles Mircea Ignat s’est définitivement imposé parmi les
représentants remarquables de l'archéologie roumaine.
J'ai essayé de mettre en évidence les principales préoccupations
scientifiques du collègue Mircea Ignat, afin de ressortir ainsi – à ce moment
de bilan – un trait définitoire de sa personnalité, c'est-à-dire le besoin
d’apporter en permanence la nouveauté sur l'histoire de la Bucovine. En
maniant avec passion et compétence les moyens de recherche et les sources
de l'histoire et archéologie, dépositaire de vastes connaissances de
spécialité, Mircea Ignat a réussi, par ses études remarquables, à apporter un
souffle de nouveauté dans l'archéologie de Suceava, réjouissant, pour cela,
le respect bien mérité des collègues et disciples. En espérant que les années
à venir nous emportent d'autres contributions scientifiques de valeur de
l'archéologue Mircea Ignat, nous lui souhaitons de tout cœur a poursuivre
son excellent parcours au service de l’archéologie roumaine.
BIBLIOGRAPHIE
Alexianu M., Weller O., Brigand R. 2007. Izvoarele de apă sărată din Moldova
subcarpatică. Cercetări etnoarhelogice. Iaşi.
Batariuc P.-V. 1980. Aşezarea precucuteniană de la Bosanci (jud. Suceava). Suceava
VI-VII (1979-1980), 33-43.
Ignat M. 1969. Din istoricul cercetărilor arheologice din judeţul Suceava. Studii şi
materiale. Istorie I (Muzeul Judeţean de Istorie Suceava), 93-104.
Ignat M. 1970. Necropola de la Zvoriştea. SCIV 21, 4, 475-482.
Ignat M. 1973a. Descoperirile din Latène-ul timpuriu de la Bosanci (jud. Suceava).
SCIV 24, 3, 533-537.
Ignat M. 1973b. Şantierul arheologic Rus-Mănăstioara – Cercetările din anii 1967 şi
1969. Suceava III, 227-256.
Ignat M. 1976. Découvertes du Hallstatt thrace dans le département de Suceava.
Thraco-Dacica I, 98-108.
Ignat M. 1977. Contribuţii numismatice la istoria dacilor liberi din nordul
Moldovei în secolele II-III e.n. Suceava IV, 75-91.
Ignat M. 1978a. Necropola tumulară hallstattiană de la Volovăţ – “Dealul Burlei”.
Suceava V, 107-140.
Ignat M. 1978b. Dionisie Olinescu. Suceava V, 513-520.
Ignat M. 1979. Cercetări arheologice privind cultura dacilor liberi din nordul
Moldovei în secolele II-III e.n. Materiale şi cercetări arheologice XIII (Oradea), 159-160.
Ignat M. 1980a. Populations daces au nord-est des Carpates aux IIe – IIIe s. de n.è.
In: Actes du II-e Congres International de Thracologie, II, 317-321. Bucureşti.
38
Ignat M. 1980b. Un cimitir dacic de epocă romană la Podeni-Buneşti (jud.

Suceava), Suceava VI-VII (1979-1980), 61-75.
Ignat M. 1981a. Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului şi a Hallstatt-ului
timpuriu în judeţul Suceava. Thraco-Dacica II, 133-146.
Ignat M. 1981b. Contribuţii la cunoaşterea movilelor funerare militare din Evul
Mediu (Săpăturile arheologice de la Movila lui Răzvan). Suceava VIII, 101-109.
Ignat M. 1983a. Descoperiri din prima jumătate a sec. V e.n. pe valea Sucevei, SAA
I (Corolla memoriae Nicolai Gostar dedicata), 206-214.
Ignat M. 1983b. Vestigiile geto-dacice de la Zvorîştea şi semnificaţia lor. Suceava X,
383-418.
Ignat M. 1986. Dacii din nordul Moldovei în secolele II-III e.n. Iaşi. Universitatea „Al. I.
Cuza” (résumé de la thèse de doctorat).
Ignat M. 1987. Contribuţii la cunoaşterea ceramicii dacice de la răsărit de Carpaţi –
Vasele cu tezaure monetare din sec. II-III e.n. Suceava XIII-XIV (1986-1987), 103-118.
Ignat M. 1993. Noi descoperiri de piese de bronz în zona Sucevei. Suceava XX, 375-378.
Ignat M. 1995. O posibilă hartă a Moldovei la începutul secolului al II-lea d. H.
Codrul Cosminului (S.N.) I, 204-213.
Ignat M. 1996. Interferenţe etno-culturale în spaţiul nord-est carpatic în secolele I-
IV d. H. Codrul Cosminului (S.N.) II, 74-81.
Ignat M. 1997a. Spaţiul nord-est carpatic în secolele I-III d. H. In V. Spinei (ed.),
Spaţiul nord-est carpatic în mileniul întunecat, 35-44. Iaşi.
Ignat M. 1997b. Introducere la cursul de istorie antică universală, Suceava.
Ignat M. 1998a. Epigrafie Latină – Îndrumar, Suceava.
Ignat M. 1998b. Un cercetător mai puţin cunoscut al vestigiilor arheologice
bucovinene: Isidor cav. de Onciul. Suceava XXIV-XXV (1997-1998), 343-346.
Ignat M. 1999a. Dacii liberi din Moldova – Contribuţii arheologice – Necropolele de la
Podeni şi Zvorâştea. Iaşi.
Ignat M. 1999b. Contribuţii la cunoaşterea culturii tumulilor carpatici. Tumulul I
din necropola tumulară de la Boroaia (jud. Suceava). SCIVA 50, 1-2, 55-66.
Ignat M. 1999c. Les phases cronologiques de l'aspect Poieneşti et leur
synchronisme avec d'autres aires culturelles. SAA VI, 77-92.
Ignat M. 2000a. Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din Podişul
Sucevei. Suceava.
Ignat M. 2000b. Izvoarele istoriei Greciei şi Romei – Istoriografia antică. Suceava.
Ignat M. 2000c. Un nouveau groupe culturel du Hallstatt tardif sur le territoire de
la Roumanie. SAA VII, 331-344.
Ignat M. 2001. Raportarea la trecut în mentalitatea locuitorilor Sucevei la începutul
epocii moderne. Codrul Cosminului (S.N.) 6-7 (2000-2001), 317-323.
Ignat M. 2003. Quelques vestiges de l'Âge du Bronze du Nord de la Moldavie. SAA
IX, 157-166.
39
Nicolae URSULESCU
Ignat M. 2004a. Un aspect particulier du Hallstatt récent à l′Est des Carpates. In I.

Niculiţă et al. (eds.), IXth International Congress of Thracology – Thracians and
Circumpontic World II, 5-12. Chişinău.
Ignat M. 2004b. Dècouvertes, collections et recherches numismatiques à Suceava.
Codrul Cosminului (S.N.) 10, 145-151.
Ignat M. 2006. Necropolele tumulare din zona Rădăuţi în cadrul lumii traco-getice (sec.
VII-V a. Chr.). Târgovişte.
Ignat M. 2009. Istorie universală veche – Roma antică. Suceava.
Ignat M., Popovici D. N. 1980. Un mormânt în cistă descoperit la Şerbăneşti (com.
Zvoriştea, jud. Suceava). Suceava VI-VII (1979-1980), 657-662.
Ignat M., Pâţu Gh. 1982. Un nou topor de bronz descoperit la Cajvana. Suceava IX,
493-496.
Ignat M., Cozariuc V. 1992. O locuinţă din secolele VI-VII e.n. descoperită la
Măreţeia Mică (com. Dărmăneşti, jud. Suceava). Suceava XVII-XVIII-XIX (1990-
1992), 503-505.
László A. 1976. Începuturile primei vârste a fierului pe teritoriul Moldovei. Unele
rezultate şi probleme. Cercetări Istorice VII, 57-75.
László A. 1989. Les groupes régionaux anciens du Hallstatt à l'est des Carpates. La
Moldavie aux XII – VII siècles av.n.è.. In: La civilisation de Hallstatt - bilan d'une
rencontre, Liège 1987. Liège, 111-129.
László A. 1994. Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi. Bibliotheca Thracologica
VI, Bucureşti.
Mareş I., Ignat M., Ursu C.-E., Niculică B. 2001. Rezultatele cercetărilor
arheologice privind aşezarea geto-dacică din oraşul Suceava – „Dealul Zamca”,
1996-1997. Suceava XXVI-XXVII-XXVIII (1999-2001), 173-187.
Mareş I., László A., Niculică B., Ignat M. 2008. Plastica zoomorfă şi antropomorfă
din aşezarea fortificată din prima epocă a fierului, cultura Gáva Holihrady, grupul
Grăniceşti, de la Siret – „Dealul Ruina”. Acta Musei Tutovensis III, 120-140.
Monah D., Dumitroaia Gh., Garvăn D. 2008. Sarea de la prezent la trecut.
Bibliotheca Memoriae Antiquitatis XX. Piatra Neamţ.
Popovici D., Ignat M. 1981. Cercetările arheologice din „Cetăţuia” de la Mereşti
(com. Vultureşti, jud. Suceava). Suceava VIII, 545-551.
Şandru I. 1952. Contribuţii geografico-economice asupra exploatării slatinelor în
Bucovina de Sud. Studii şi cercetări ştiinţifice (Iaşi) III, 407-422.
Şovan O. L., Ignat M. 2005. Aşezarea getică fortificată de la Cotu – Copălău, jud.
Botoşani. Târgovişte.
Ursulescu N. 1977. Exploatarea sării din saramură în neoliticul timpuriu, în lumina
descoperirilor de la Solca (jud. Suceava). SCIVA 28, 3, 307-317.
Ursulescu N. 2011. Welcoming Speech. In: Alexianu M., Weller O. et Curcă R.-G.
(eds.), Archaeology and Anthropology of Salt: A Diachronic Approach. Proceedings of the
International Colloquium, 1-5 October 2008, Al. I. Cuza University (Iaşi, Romania). British
Archaeological Reports – International Series 2198, 1-3, Archeopress, Oxford.
40
PROFESORUL MIRCEA IGNAT: ARC PESTE TIMP
Dragomir Nicolae POPOVICI
În vara anului 1975, proaspăt absolvent al Facultaţii de Istorie a

prestigioasei Universităţi „Al. I. Cuza” de la Iaşi, ajungeam, grăbit fiind să
nu pierd o campanie de cercetări de teren, la, pe atunci, Muzeul Judeţean
Suceava. Primit cu căldură de noii colegi aveam să fac cunoştinţă cu şeful
secţiei de istorie a muzeului, dr. Mircea Ignat.
Cu idei şi planuri ferme, dornic să practic nobila profesie, aveam să
fiu sprijinit cu multă grijă de cel care, şef fiindu-mi, regreta parcă această
poziţie administrativă, reuşind în schimb să-mi fie o vajnică călăuză, de-a
lungul anilor petrecuţi în instituţia de cultură suceveană, pe drumul nu
întotdeauna drept, ci mai mult întortocheat, al activităţii în muzeu.
Cu discreţie, cu multă pasiune îngrijit ascunsă, cu acea modestie
izvorâtă din chiar modul sau de a fi, nu una afişată, dădea sfaturi de o
subtilitate nu de puţine ori greu înţeleasă.
De-a lungul anilor am reuşit să descopăr un om îndrăgostit de
disciplina pe care o profesa dar care, în buna tradiţie a cărturarilor
bucovineni, înţelegea să facă istorie în primul rând şi abia apoi arheologie,
aceasta constituind doar domeniul său de predilecţie. Sau poate un mod de
a cerceta pe care-l punea în operă în permanenţă. Aşa am înţeles efortul său
continuu, neobosit, de a readuce în lumina istoriei pagini trecute din istoria
Bucovinei, din viaţa diferiţilor cărturari, oameni de cultură, ale căror fapte
şi gânduri le considera vrednice de a le readuce în permanenţă în memoria
contemporanilor săi.
Arheologul şi istoricul Mircea Ignat încerca în permanenţă să
înţeleagă resorturile ascunse sau mai puţin vizibile ale desfăşurării unor
evenimente mai apropiate sau mai îndepărtate în timp. Astfel, timpurile
epocilor îndepărtate au fost în permanenţă unite, indestructibil, de cele
apropiate de noi. Căci, ce înseamnă la dimensiunile istoriei un deceniu sau
un veac?
Participarea la cercetările de teren, încă din timpul studiilor
universitare, pe şantierele de la Barboşi, Băiceni, Bâtca Doamnei şi
Stânceşti, conduse de către Nicolae Gostar, Attila László şi Adrian C.
Florescu au influenţat decisiv evoluţia viitorului cercetător, jalonând în cele
din urmă întreaga-i activitate ulterioară.
Domeniul său de cercetare predilect a rămas epoca fierului în
nordul Moldovei, în Bucovina, integrată în cadrul larg al civilizaţiei dacice,
cu precădere în arealul său estic, aşezările de la Buneşti şi Zvorâştea, dar nu

numai, materializând cu deplin succes strădaniile şi perseverenţa.
În timp, participările la multele reuniuni ştiinţifice naţionale sau
internaţionale aveau, alături de studiile publicate, să-i asigure respectul
cercetătorilor şi prietenia tuturor participanţilor.
Marile schimbări de după 1989 i-au modificat şi viaţa, ce a urmat un
curs de neprevăzut în „vechiul regim”. Cel ce era întruparea şi materializarea
simbiozei dintre muzeu şi arheologie a decis să-şi completeze, în mod
fericit, activitatea, îndreptându-se spre catedra universitară.
Şi aici, faptul împlinit, gândul profund, credinţa nestrămutată în
obligaţia fiecăruia de a face şi îngăduinţa binevoitoare, l-au însoţit, reuşind
astfel să fie nu numai un sprijin pentru cei tineri dar şi un veritabil
călăuzitor.
S-a dovedit a fi un mentor şi un profesor atipic, ce crede mai curând
în forţa cuvintelor, a atitudinilor şi a faptelor, decât în cea a tonului şi a
afirmaţiilor sunătoare, îngăduitor cu greşelile sau erorile celorlalţi.
Şi astfel s-a înscris în şirul marilor cărturari bucovineni care au
depăşit prin dimensiunile operei limitele provinciei şi care au rămas
profund ataşaţi istoriei locurilor şi oamenilor.
A fost un participant şi martor al vremurilor pe care le-a parcurs şi a
înţeles să ofere, permanent, celor din jur, crâmpeie din înţelepciunea
premergătorilor sau a lecţiilor pe care ISTORIA ni le-a oferit tuturor de-a
lungul timpului.
O prezenţă natural modestă, a unui om care ştie că vremurile sunt
peste el. Dar care, în acelaşi timp, este călăuzit de convingerea că faptele,
dăltuite în cremenea convingerilor lui, dăinuie peste timpul făpturii sale
biologice, înfruntând vremurile.
La momentul aniversar, drag şi nepreţuit prieten, ne dorim să fii
mult timp cu noi, să ne bucuri şi mai ales să te bucurăm!
La Mulţi Ani!
42
THE WORKS OF BALTHAZAR HACQUET – SOURCES FOR THE
STUDY OF THE NATURAL RESOURCES USED BY THE
PRE-HISTORICAL AND HISTORICAL COMMUNITIES FROM
THE NORTH-EASTERN CARPATHIAN AREA
Dumitru BOGHIAN
Rezumat: În lucrarea de față, autorul prezintă știrile despre re sursele naturale

cuprinse într-o serie de lucrări ale geologului Balthasar (Belsazar) Hacquet, realizate în
urma călătoriilor sale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Carpații de nord-est și zonele
adiacente. Pe baza acestor relatări, se demonstrează existența a numeroase resurse minerale
(roci, silex, compuși de fier și de mangan, cupru, aur, izvoare sărate etc.), aflate în poziție
primară sau secundară, necesare devenirii comunităților umane pre -, proto- și istorice.
Coroborarea acestor date cu cele oferite de cercetările arheologice, îi permit autorului să
arate că resursele existente în zonă au fost utilizate de diferitele comunități umane , cu mult
înainte de exploatarea industrială intensivă, din epocile modernă și contemporană, și au
avut efecte favorabile și asupra densității habitatului uman din arealul vizat.
Cuvinte cheie: Hacquet, Bucovina, Carpaţii de nord-est, resurse naturale,
spaţiul nord-est carpatic, preistorie, protoistorie.
I. Introduction. Natural resources (ground and underground)

played a determining part in the foundation of the human habitat, during
all historical eras, but mostly during prehistory and proto-history. The
human communities exploited, under the environmental conditions and
necessities, related to the scale of historical times, many of the primary
natural resources, which were immediately available (minerals,
compounds and rocks found in outcrops, salt, flowing and stagnant water,
wood and forest, grazing and crop fields with developing soil). Following
the interventions, more and more pronounced in the ecosystem, man
brought a significant contribution to the natural environment (landschaft),
which partly became, an anthropic environment.
Otherwise, the landschaftarchäologie, ecosystem archaeology / landscape
archaeology as a multi- and interdisciplinary comprehensive approach,
follows, among others, the identification of useful natural resources
(minerals and non-minerals), that were used during pre-, proto- and
history by the human communities (Lüning 1997, 277-285; Zimmerman
2002, 17-38; Zimmerman, Richter, Frank, Wendt 2004, 37-97; Kuna,
Dreslerová 2007, 150). At the same time, considering that some resources
were found especially in underground deposits and in mountain areas, the
Dumitru BOGHIAN
branches of mining and / or mountain archaeology appeared (Haupt 1866;

Freise 1908; Schwarz 1936, 35-38; Wilsdorf 1964, 54-71; Antonacci-Sanpaolo
1992; Bailly-Maître 1993, 237-264; Bailly-Maître, Ploquin 1993; Di Lernia,
Galiberti 1993; Steuer, Zimmermann 1993; Weisgerber 1995, 23-29;
Wollmann 1996; Stöllner 2008, 149-178), which could bring important
contributions to the direct or indirect construction of some economic, social
and ethno-cultural processes.
The geological researches, different sources written from the
previous times (maps, travelling notes, descriptions etc.) documentary
sources, especially Austrian ones (Ceauşu 1982, 377-392), and the
archaeological researches revealed the presence of significant natural
resources, in the area of Bucovina Carpathians, the piedmont one, sub-
Carpathian and the tableland one, which were used by the pre- and proto-
historical communities.
II. Objectives. In the current study we intend to present some of the
important historical sources from the XVIIIth century and from the
beginning of the following one (Hacquet 1791; Hacquet 1792; Hacquet 1794;
Hacquet, 2002; Ровенчак 2000, 56-62), owed to Balthasar (Belsazar) de la
Motte Hacquet, on the basis of which, under the circumstances of absence
or lack of previous knowledge about Moldavian medieval documents, they
can enlighten us, even partially, on the image of the existence of some
important natural resources in the North-Eastern Carpathian area, which
are likely to have been exploited in the pre or proto-history. We refer to the
remarkable works Hacquet's neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren
1788 und 1789 durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen
(1791), Neueste physikalisch-politische Reisen in der Jahren 1791, 92 und 93
durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen Dritter und
vierter Theil (1794) and Physischen und sechniethen Beschreibung der
Flintensteine, wie sie in der Erde vorkommen und deren Zurichtung zum
oekonomischen Gebrauche (1792).
III. Data and Discussions.
III. 1. B. Hacquet. Some bio-bibliographical data. Balthazar
Hacquet (Belsazar de la Motte Hacquet, 1739/40 – 1815) is a well-known
Austrian scientist of French origin, of Enlightenment formation: medic,
naturalist, geologist, etnographer, journalist, professor at Laibach /
Ljubljana (1780), Lemberg / L’viv (1788) and Cracovia (1805), explorer who,
serving the Habsburg Empire, travelled through Banat, Transylvania,
Wallachia, Croatia, Iliria, Bucovina and Galitsia, the Russian Empire,
Ottoman Empire etc. and left important descriptions regarding natural,
44
THE WORKS OF BALTHAZAR HACQUET
etnographic and socio-political facts from the places he had known directly
(Fig. 1.1-2). After his studies at the Jesuitic College in Pont-à-Mausson and
then in Paris, he left France and studied at Vienna both medicine and law.
He had an adventurous youth, being involved as a surgeon in
several military operations, in the Austrian army, mainly during the Seven
Years War (1756–1763). He combined with great skill the scientific
observation and the field research, during several expeditions, some
financed by Maria Theresa (1717–1780) and Joseph II (1741-1790), with his
didactic activity and the publication of his investigations results in
renowned scientific magazines of German expression of the time, and as
well as in independent volumes. Withdrawn in Vienna, he died on the 10th
of January 1815 (Reichardt 1879, 300; Jakob 1930, 223-237; Kranjc 2006, 163-
168; Klemun 1988, 5-13; Klemun 2007, 49-61; Južnič 2004, 167-187;
Byczkiewicz 2007, 419-429; Ivanov, 2007, 54-56; Flügel, Wach 2011, 1-50).
The reception of Balthazar Hacquet’s writings in Romania is
extremely pale. His expeditions in the East-Carpathian area were made
public for the first time in Romanian by Nicolae Iorga (Iorga 1981, 427-433),
and only very late, in 2001, in the collection Călători străini despre Țările
Române (Foreign travelers about the Romanian Countries), (Călători străini
2001, 809-859) and 2002 they were translated, on the occasion of the
realisation of the series Cyclopaedia of Bucovina in Studies and Monographs,
chapters I, III and IV from the first part of the work Hacquet's neueste
physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788 und 1789 durch die Dacischen
und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen, Im Verlag der Raspischen
Buchhandlung, Nürnberg, 1790 (Hacquet 2002), (Figure 1.3).
The other parts and chapters, with references to Hacquet’s travels in
the Northern Carpathian area, in Galitsia, the Russian Empire (Scharr
2004), are not, unfortunately, known or used in the Romanian
historiography. Referring to our topic, we show that in the Eastern
Carpathians and the North-Eastern Carpathian area Balthazar Hacquet
followed different routes making careful geological, botanical, ethnic,
social, political observations etc. (fig. 2). On these occasions, he made
references to some natural resources found in different regions: geological
structures, rocks, minerals, saliferous sources, mineral waters. One of the
declared objectives of his expeditions was also the study of flint deposits of
good quality from the Podolo-Volhynian Tableland, so necessary in the
manufacturing of the fire giving apparatus for the rifles and pistols in the
XVIth– XVIIIth centuries and even the beginning of the next one (pierre à
fusil), the so called flints (romanian flintă).
45
Dumitru BOGHIAN
III. 2. Information regarding the mineral resources. Arriving in

Moldavia from Transylvania, Hacquet made ample observations on the
Eastern Carpathians in his first chapter Von den in der obern Moldau oder den
Transalpinischen Dacien, Zara de Sus oder dem obern Lande, befindlichen
Karpaten, deren Steinarten, Pflanzen, Mineralien und Wassern; ingleichen von
den Wallachen oder Moldauern u.z.w. [About the Carpathians from Upper
Moldavia or Transalpine Dacia, the High Country, about the types of rocks,
plants, minerals and their waters, and also about Wallachians and
Moldavians, etc.] (Hacquet 2002, 2-5). There are mentioned deposits of
slate, quartz, limy gritstone, granite from the Pietrele Roșii ( Red Stones)
area (that formed trium confinium between Moldavia, Bucovina and
Transylvania), brown porphyry that compose the Căliman [Koliman]
Mountain, mines of gold, silver and lead from Rodna, for which Hacquet,
having very little knowledge of Slavonic language, tries to give an
etymological explanation [ruda, rudnic = mine, ore] (Hacquet 2002, 4-5), a
source of galena in schists, gneiss, limestone and granite on the Cucurata
Mountain, porphyry, granite, jasper, amphibole, feldspar, shale, black
tourmaline in the open sections of the Neagra and Negrișoara brooks and
the Dorna river (Dorna Depression) (Hacquet 2002, 6-9), a demolished mine
of oripigment (red arsenic) at Șaru Dornei (Hacquet 2002, 11).
Going on, Hacquet mentions the rocks that are sectioned by the
Golden Bistrița (granite, limes, argillaceous schists etc.) showing that “now
(1788, n. B.D.) you couldn’t find anyone to clean the gold, not for the lack of
gold, but due to war turmoil” (Hacquet 2002, 12- 13), (the Austro-Russian-
Turkish war, 1787–1792, n. B.D.). Coming back to 1789, in the Iacobeni mine
exploitation area and the surrounding areas, as shown in the IIIrd chapter of
the same volume, entitled Von der kaiserlichen Moldau oder Bukowina, deren
Gebirgen, Bergwerken, Goldwäschereyen, Salzsiedereyen, von den Lipowannern
u.s.w. [About Imperial Moldavia or Bucovina, mountains, mines, gold
cleaning, salt mines, about Lippovans, etc.] Hacquet presents how the gold
was cleaned in the flood-plain of the Golden Bistrița river, upstream and
downstream Iacobeni, in the same manner as in Hungary and Transylvania,
using a plank with transverse cuts angled at 22˚, on which the alluvia from
the river were put. The gold grains remained in the deeper parts of the
plank. It was 23 karat gold, only rarely was it alloy (Hacquet 2002, 84-85).
As far as cleaning the gold is concerned, it is mentioned the
existence of the alluvial iron ochre (haematite), cleaned from the iron
deposits downstream Iacobeni “The gold is cleaned in the Golden Bistrița
or, better said, in the ooze that the river left on the banks and the gulfs or its
46
enlargements, having a great quantity of iron ochre or powder hematite, so

that the banks can be seen from far away coloured by these elements at a
width of several feet; the more they are, the more gold the cleaners hope to
find.” (Hacquet 2002, 84-85)… ”So the gravel drawn from the precipices
and from the mountain dikes (several hours upstream Iacobeni, n. B.D.) get
altered, the iron oxide pieces separate from the camouflaged precious
metals, in such a manner that many times the greasy ochre covers the gold,
as it is shown while cleaning the gold, this being a reason why the gold
cleaners prefer that ooze coloured by ochre. The small river meanders and
gulfs naturally replace what should be done in other parts through digging
holes, where the deposit appears after the drainage of the water.” (Hacquet
2002, 86-87). Among the places where the gold was cleaned, there are
reminded “the few enlargements” on the Golden Bistrița / Bistrița from
Ciocănești, Vatra Dornei, Tarnița and Holda, upstream as far as the border
with Maramureșul, between Suhard and Obcina Mestecănișului. The grains
of gold were bigger in the mountain area than downstream (Hacquet 2002,
86-87). The attempts of exploiting the gold from the deposit had failed
because of the weakness of the deposits as it was the case at Fundul
Moldovei and Tonegar (Tonograd) Mountain, on the eastern side of Obcina
Meștecănișului, where the gold could be found in the massif of granite,
schist and gravel, along with the cooper, iron and lead compounds
(chalcopyrite, galena) (Hacquet 2002, 88-91).
Going on from Bistrița valley to Moldova valley, at Găinești (in
Obcina Voroneț), Hacquet remarks the decrease of the mountains made of
argillaceous schists and sedimentary rocks (calcareous gritstones) (Hacquet
2002, 12-13). Arriving at Baia [Baja or Banya], “a miserable village” that
could be found on a plain surrounded by small mountains, the geologist
feels the need to correct several inadvertences transmitted by Franz Joseph
Sulzer (Sulzer 1781) showing that the mines that could have existed there,
could not have been productive because of the limestone layers from the
small southern mountains (Stânișoara Mountains).
Thus, he lays emphasis on the fact that the inhabitants called it Baia
de Aramă (Sic!) and considers that sometime in the past cooper was
exploited (Hacquet, 2002, 12-13). Talking about the mountains between the
Moldova and Suceava valley (especially Obcina Mare n. B.D.), beside the
lower altitude, Hacquet remarks that the mountains are stratified and
contain amphibole and flint:”Pyromachus, silex ignarius niger et cinereus”,
about which it is shown that appear in clays and sand and they are of
47
Dumitru BOGHIAN
inferior quality compared to those from marl and chalk, couldn’t be used to
obtain lamellas for riffles (Hacquet 2002, 14-15).
For the Botoșani area (Middle Prut Depression, n. B.D.), Hacquet
claims that the good quality of the clay useful for ceramics and bricks
(Hacquet 2002, 14-15), and also clayey schists, gritstone, amphibole and
limestone carried by Siret and Prut, from the Carpathians downstream
(Hacquet 2002, 16-17).
Going over the Prut he arrived, through Briceni and Cruglic in “the
Turkish Moldavia, or the country of the Hotin (Hoczim, Raja de Hotin)”
(Hacquet 2002, 16-17), on the shores of the middle Dniester, where he could
see the layers cut by this long river, containing shell limestone, sands, clays,
sedimentary rocks, bituminous schists, amphibole and flint in marl layers, of
good quality, appropriate for riffles. It is also interesting the mention
according to which, in the Hotin area, there were small deposits of “sphere
shaped iron ore, ferri pisiformis niger (sphere-shaped siderite, n. B.D.) but not
in such sufficient quantities” to be industrially used (Hacquet 2002, 18-19).
Hacquet’s journey continued on the left bank of the middle
Dniester, at Okopy, between Podhorzi (Podhory) and the Dniester, at
Swanitz (Zvaniec) and Kamienec Podolskj (Podilskj), in the second chapter
describing Von des zeitlichen oder Vorgebirgen Podoliens, welche zwischen dem
Spruce oder Podhorce und dem Dniester- oder Niesterfluß liegen, den darinnen
befindlichen Flintensteinen, u.s.w. [About the past Podolian mountains feet,
situated between Zbrucz and Podhorcze and the river Dniestr or Nistr, the
flint that can be found in them, etc.]. From the view point of the
approached subject, the chapter is extremely important because it
emphasises the existence of a good quality flint in the Podolian Tableland
of grey, black or mixed colour, in the quarries between Zbrucz, Podhorcze,
Hlemboka [Hliboka] Dolina and the Dniester, which could be found in
sedimentary rocks, gritstone, marl, bituminous schists and limestone. He
designates this variety of flint as Galitsian flint. That is so because the
Austrians started in 1788 to build a flint lamella factory for guns (Hacquet
2002, 28–29; Hacquet, 1791, 38–82), when Hacquet’s investigations were
extremely actual and necessary. Nevertheless, in the same period,
Hacquet’s investigations concerning the Podolian flint are stored in a work
where the geologist draws the attention of the Austrian riffle “rocks”
industry that this source was of a better quality, in comparison to the flint
imported from France (Hacquet 1792, 2-7). Other sources of flint are
signalled in Marianpol, Nizhniow, Zaleshchik and in Pokuttya (Hacquet
1792, 2-7).
48
Going back towards “Imperial Moldavia” (Bucovina), Hacquet

travelled through Horodenca and Snyatin towards Cernăuți [Czernowitz /
Chernivtsi], remarking that in the Sub-Carpathians from that area the
limestones were predominant, along with conglomerates, amphiboles,
gritstones and clays (Hacquet 2002, 30-31). He reaches Vicov, “at the feet of
the Carpathians” and the author mentions not less than six rivers (Slatina
Vicovului, Din jos la Preluce, A lui Coroamă, Lubonca, Slatina de la Runc
and Bahna), last two of which having a bigger saltcontent than the others
that were used by the inhabitants with the permission of the authorities
(Hacquet 2002, 32-35).
The geologist remarks that “Upstream Suceava, as far as Straja”,
there could be found in the gravel brought from the mountains (Obcina
Mare n. B.D.): black basalt, coloured clays, different varieties of limestone,
amphiboles, quartzite, good quality schists and flint, blackish brown in the
interior, semitransparent, whitish blue in patinated breach, claiming that
this last one should be closely observed (Hacquet 2002, 36-37). In the woods
of Straja he found birch bark distillation furnaces where terpene/tar could
be obtained (Hacquet 2002, 34-37), as a liquid version of the betuline.
Later on, Hacquet arrived at Putna, Rădăuți, Marginea, Suceviţa and
over the Pleșa Mountain, made up of grey gritstones, at Solca, where the two
salty springs from Pleșa and Plosca were mentioned, and where drillings
were made in order to identify the halite and where boilers were used to
evaporate the water from the salty waters (roumanian slatine) and to obtain
crystallized salt in cones. East of them, other three springs are mentioned,
each of them having am evaporation boiler: Slătioara, Trestieni and Pârtești
(Porteczie). The production of the “five little factories” was quite important,
generating 354 salt quintals in 14 days (Hacquet 2002, 48–51).
Leaving further, towards Capul Codrului and Gura Humorului, the
geologist notices that the mountains (Obcina Voroneţ and the south-east of
the Obcina Mare, n. B.D.) were stratified in such a way that in the coloured
clay layers that were alternating with sand there could be found spherical
pieces of quartz and coarse jasper. Accidentally he found white-grey marl,
marl mixed with black-grey flint, with cubical breach (silicolite n. B.D.)
schists, limestone etc. (Hacquet 2002, 52-53). Re-entering the valley of
Moldova (third chapter), Hacquet shows that “we can recognize, in part,
the soils of which high mountains are made of’’: amphiboles, limestone,
quartz and rocks with twisted and laminated quartz, micaceous schists, red
marble with white pigmentations, various clays etc. (Hacquet 2002, 74-75).
49
Dumitru BOGHIAN
To the west, upstream Moldova, towards Câmpulung Moldovenesc

[Kimpolung], Hacquet signals the limestones originating in the Giumalău
Mountains, and from the “smaller mountains’’ (Obcina Feredeu and
Obcina Mestecăniș, n. B.D.) red granite, limestone, schists, sands. At
Pojorâta he remarks that the mountains are made of grey gritstone and
limestone, and at the entrance on the Putna valley and road a gallery where
red schists mixed with quartz could be found. Upstream it, he shows that a
haematite exploitation opened in the gallery, that was processed in a
smelting house that had been created a few years before (1789, n. B.D.),
together with the minerals brought from Valea Fierului, near Vatra Dornei
(Hacquet 2002, 78-81).
Really interesting is the detailed description made on the iron ore
discovered in the south-eastern part of Obcina Mestecăniș, between
Pojorâta and the Dornelor Depression, and the ways that these elements
were processed at the factory in Iacobeni: “The ore are the following: 1. The
Iron Ochre Ochra ferri of bright yellow colour, light and with conchoidal
breach. This ochre can be found under water, it’s very soft and can be easily
decomposed into dust. Secondly, the yellow ochre, hardened with quartz
and mica, being mixed with more soil than the precedent, has a smaller
consistence. Thirdly, a very brown ochre, spongy as if clotted, is nothing
else than a low depth deposit (Wasenlaufer). The reminded mining types
are exploited at Dorna, on the plain, not far from Bistrița and other areas.
This ore’s density is of twelve to twenty and even more pounds to quintal
thus being unprofitable for smelting, but very useful as an addition to
richer ores. Forthly, the ordinary haematite (minera ferri vulgaris), irregular,
coarse, and it is mixed with pyrolusite (Magnesia). This ore sometimes
seems as being half melted, is exploited in lodes (gangwey) and has a
content of thirty to fifty pounds quintals to of one hundred pounds of iron.
Fifthly, a haematite similar to ochre, exploited in an abyss in an overhang
(hangend), not far from the factory at Iacobeni; it is mixed with schist with
mica content and covered with crust of pyrolusite that can create beautiful
dendrites if placed on solid frames. This ore is poorer than the previous
one. Sixthly, a yellow iron ore, mixed compactly with pyrolusite and quartz
that has an iron content of thirty-five and forty of pounds per quintal. The
contact faces with the load were made of mica schists. The seventh ore is

Some linguistic collocations were adjusted by us, in conformity with the mining
and geological meanings implied by them, being somehow different from the
current translation.
50
completely black, it divides into iron ore slices made of pyrolusite, which
sometimes seems crystallized and is as rich as the precedent one. The
mountain from which the ore is exploited is made of quartz and the lodes
are made of the previously mentioned schist. The last four ores are
exploited at Valea Fierului (south-east of Iacobeni n. B.D.), not to deep in
the mountain. The eighth ore is coarse, as if completely coloured in black
by the pyrolusite and goes on with ochre, is exploited from the same rocks,
like the ones above, but has a content of only forty pounds per chital; it is
exploited at Valea Putnei or Pojorâta, near Iacobeni. The ninth ore is a
marsh iron ore, minera ferri palustris, hard and its shape is of lamella, but
also of spheres which are empty on the inside; its content is of fifteen to
twenty-five pounds and even more per quintal (Hacquet 2002, 78-83).
In the fourth chapter, Fortsetzung des übrigen Theils der Bukowina an
den Gränzen Marmatiens gelegen, von dem hohen Gebirge Lusczina, der allda
befindlichen Pferdezucht, von der Provinz Pokutia, deren Salzflöze, Salzsiedereyen,
Karaemii oder Juden u.s.w. [Sequel Regarding the Bucovina Part Bordering
Maramureș; about the High Mountains of Lucina and about Horse
Breeding in that Place; about Pokuttya Province, about its Salt Deposits,
Salt Boiling Places, the Karaims or the Jews, etc.], Hacquet shows that
towards north-west, towards Moldova’s springs, “Sulița Mountains’’
(which are part of Obcina Feredeului, n. B.D.) are made of limestone, silica
siliceous breccia and quartzites (Hacquet 2002, 92-93, 96-97).
Travelling towards north, he reached Cernohora Mountain, where
Black Ceremuș originates, and where there could be found at that time another
triplex confinium, among Hungary, Pokuttya and Galitsia. The mountains from
that area (Aluniș, Pogoniște, Getshive, Mareniște), on the nothern segment of
Obcina Mestecănișului, (n. B.D.) are made up of: limestone, layers of red soil
(maybe iron oxides, n. B.D.), red schists and gritstone (Hacquet 2002, 96-97). At
the border between Bucovina and Pokuttya, the Ceremuș River crosses the
mountains made of gravel, limestone, plaster, amphibole, altered basalt, clay
(Hacquet 2002, 98-99). Schists, gritstone and clay can be also found in the other
mountains crossed by Ceremuș, and in the surroundings of the small town
Kutty he signalled: gritstone, quartz schists, limestone, breccia, amphibole
(Hacquet 2002, 102-103).
Until the end of the chapter, Hacquet makes remarks on the
composition of the different Pokuttyan Carpathians subdivisions that don’t
differ from the one in Obcinile Bucovinei, the good quality Koszow flint,
marl, schists, limestone, cornean, discovered in many places and numerous
salty springs, where boiling places were organised: Koszow, Pistin, Utorop,
51
Dumitru BOGHIAN
Jablonow, Nadworna (towards the Galitsian Bistritsa basin), Solotwino

(towards the superior Tisa basin), Krasna (Krasna Ilski, n. B.D.), Kalush and
the mining exploitation from Okna (Hacquet 1791, 180-206).
At the end of this short presentation, we show that Balthazar
Hacquet created and transmitted the first accurate observations regarding
the natural resources from the North-Eastern Carpathians zone (Bucovina,
Pokuttya, Galitsia), offering us a general image over what this ecosystem
before the preindustrial period consisted of. This information was verified
and certified by subsequent geological researches (Borcoș et alii 1983, 1984;
Bâgu, Mocanu 1984, 235-250; Mutihac 1990, 171-195; Grasu et alii 1998),
proving once again the value of the information transmitted by the well-
known geologist.
At the same time, we draw attention to the extremely valuable
information discovered by B. Hacquet and to the economical, social,
political-military realities at the beginning of the Austrian rule
implementation and functioning in the North-Eastern Carpathian area
(Bucovina, Pokuttya, Galitsia), and to the administrative and political-
military situations in the neighbouring areas.
IV. Archaeological corroboration of the data transmitted by
Balthazar Hacquet. Certainly, even though there is no direct proof of
Carpathians and peri-Carpathians mineral resources exploitation in pre
and proto-history (except salt), we specify that, indirectly, the volcanic,
metamorphic and sedimentary rocks and from the last type the flint and
jasper were used both from the primary occurrence areas (Carpathian
deposits and outcrops, the ones from Moldo-Volhyno-Podolian Tableland)
and from the secondary sources, from the minor river beds that eroded the
mountains. Irrefutably, this fact can be noticed from the review of the raw
lithic materials from which tools and weapons of the Palaeolithic and
Epipalaeolithic / Mesolithic, Neolithic and Eneolithic communities were
made, and of the ones from the Iron and Bronze Age: different varieties of
gritstones (siliceous, limestone, micaceous, glauconitic, etc.) grauwacke /
greywacke, silicolites, flint, jasper, schists (green clayish of Audia etc.),
bituminous marls, siltites and argillites, basalt, granite, andesites, tuffs etc.
The data provided by the Gravettian site from Pojorâta–Poalele Muncelului,
situated in a mountain area, are very interesting, where about 60% of the
pieces were made of glauconitic silica gritstone, about 22% of flint (blue
and brown-grey translucent) and about 18% of black schist, mainly local
rocks, situation that appears repeated in other proportions at the station in
Suceava–Câmpul Ciorii and which differs from the site at Udeşti–Poiana
52
(72% flint, 17% menilite, 5% black schist and 5% glauconitic silica gritstone)
or Dolhasca–Dealul Viei ( 80% Prut flint, 17% glauconitic silica gritstone, 2%
menilite and 1% black schist); (Chirica, Tanasachi 1974-1976, 267-278;
Chirica 1989, 76-80, Ciortescu-Bitiri 1981, 331-346; Ciortescu-Bitiri,
Căpitanu, Cârciumaru 1989, 7-52; Păunescu 1998, 80-98). This situation is
similar to the one in other Palaeolithic sites from the mountain area: Bicaz–
Ciungi and Bardos, settlements from Ceahlău, Bistricioara and so on
(Păunescu 1998, 101-286), Neolithic and Eneolithic (Ursulescu 1972, 69-78;
Ursulescu 1983, 21-41; Ursulescu 1991, 214; Ursulescu 2000, 269-271;
Ignătescu 2000a, 64-74; Ignătescu 1999-2000-2001, 45-87; Ignătescu 2000b,
389-399; Marinescu-Bîlcu, Cârciumaru, Muraru 1981, 16; Boghian 1995, 7-
42; Boghian 1996, 4-36; Boghian 1996, 277-342; Boghian et alii, 2004, 135-160;
Cotoi, Grasu 2000; Cotoi 2003, 101-118; Niculică, Andronic 1997-1998, 7-17;
Batariuc 1979-1980, 34; Mareş 1990-1991-1992, 496) and from the Iron and
Bronze Age (Niculică 2003, 67-80; Munteanu 2010, 12-14, 168-170;
Березанская 1994; Мазур 2001).
A special attention must be made of the flint sources mentioned by
Hacquet. He signalled some Carpathian sources (Obcini area), from the
Middle Dniester and Galitsia area, not knowing–because of the direction he
followed–about the Prut flint. The subsequent geological and
archaeological researches brought to light both the presence of flint and of
the Carpathian jasper (Păunescu, 1998, 48-55, with extensive references
from the geological literature; Cârciumaru, Anghelinu, Nițu, Cosac,
Murătoreanu, 2007, 15-48), and the presence and the special quality of the
flint varieties from Prut and Middle Dniester areas (Bibikov 1953, 79-80;
Bibikov 1966, 3-6; Passek 1950, 40-56; Passek 1961; Černyš 1967, 60-67;
Zbenovič 1989, 47; Videjko 2003, 48-51; Videjko 2004, 47-48; Petrun 2004,
199-218) and Podolia-Volhynia (Свешников 1969, 136; Свешников 1974,
97; Skakun 1990, 43-45; Skakun 1996, 223-235; Skakun 1999, 133-135; Petrun
2004, 199-218; Бурдо 2008, 3–8; Boghian 2008, 39-70).
The same thing can be said about the iron, manganese and copper
compounds, that could be found both in the primary occurrence areas
(Obcinele Bucovinei), and also re-sedimented in the deposits “aligned”
mainly along the flood-plains of Moldova and Bistrița rivers, not excluding
their appearance on the flow of some of their tributaries, and also on
different sections of the Moldo-Volhyno-Podolian Tableland. Given these
conditions, “the coloured soils”, the iron and manganese compounds could
be easily found, both by the Palaeolithic and the Epipalaeolithic /
Mesolithic communities, and also by the Cucuteni ones (Stos-Gale, Rook,
53
Dumitru BOGHIAN
1981, 155–161; Niculescu, Coltos, Popovici, 1982, 205–206; Mantu, Vlad,

Niculescu 2001, 191-210; Trąbska et alii 2003, 179–194; Constantinescu et alii,
2007, 281-288; Buzgar et alii 2010, 5-14; Buzgar et alii, 2010, 95-108), for
ceramics painting and more (body marks, dwellings and sacred buildings
painting, etc.), and then by the communities from the Iron and Bronze Age,
until The Middle Ages, in order to manufacture different metallic artefacts.
As far as cooper deposits are concerned, we show that they were
identified in the North-Eastern Carpathian area, and in the Podolo-
Volhynian Tableland, between Styr-Horyn, from Zhyrychi and Rafalovka-
Berestovets (Emetz et alii, 2006, 297-314), in the Dniester area, the superior
area and the first part of the middle one (Klochko, Manichev, Kvanitsa,
Kozak, Demchenko, Sokhatskiy, 2000, 168-186), and in the Putila district,
between the White Ceremuș and the Black Ceremuș were registered
deposits of alluvial gold, copper, manganese and also poli-metallic
compounds (Župans’kji 1993, 21-23; Liubov, 2008). Referring to the alluvial
gold, “washed” in the Rodnei Mountains, Obcinile Mestecănișului and
Feredeului and re-sedimented in the feroxidic alluvia, of cooper and
manganese type, driven downstream Golden Bistrița (in the superior part),
as far as its middle flow, it must be stated that it was unsystematically
exploited, according to some incipient techniques, as we remarked, until
the XIXth century (Hacquet 2002, 86-91).
The circulation at the end of the Bronze Age and beginning of the Iron
Age (Gáva-Holihrady) of some human communities from west to east, might
have taken place during the political-military reorganizations of that time, and
also during the disputes and the search for new resources, metals included.
Last but not least, the salt resources (salty sources, the exploitation
of halite) had a major importance also in the North-Eastern Carpathians, as
it was highlighted for other regions (Şandru 1952, 407-424; Ursulescu 1977,
307-317; Ursulescu 1996, 489-497; Andronic 1989, 171-177; Monah 1991, 387-

We really appreciate the attempts to define as accurate as possible the pigments
used by the Cucuteni communities for cermics painting, made in the last work,
even under the circumstances of the un-comradely omission of the researchers who
offered the archeological evidence. However, we consider that the historical re-
construction was altered by preconceived ideas. In our opinion, it is impossible to
maintain, at least now, the hypothesis of Carpathian salt exchange versus mineral
pigments in Nikopol area (Ukraine) out of the following reasons: the inexistence of
any Cucuteni-Trypillian habitation traces in the area, the poor representation of the
painted ceramics in the east-Trypillian part, corroborated with its massive presence
in the north-eastern Carpathian and in the peri-Carpathian area.
54
400; Dumitroaia 1994, 7-82; Cavruc, Chiricescu 2006; Monah et alii 2007;
Alexianu, Weller, Curcă 2011), facilitating the habitation and making of the
mountain region a humanity area, to which the neighbouring areas were
bound.
V. Some conclusions. Naturally, the mountain archeology can
contribute to the checking of this data transmitted by B. Hacquet, although
many of the pre-historic and historic investigations were destroyed by the
subsequent habitations and industrial activities from the modern and
contemporary era. Although important improvements were made in this
domain as well, it is the task further investigations to check this valuable
knowledge, in order to clear out, even partially, this spectacular life aspect
in the mountain areas on which the existence of the communities in the
adjacent areas depended on.
Historically and methodologically speaking, we find adequate the
classification of the origin areas of the natural resources used by the pre-
historic and historic communities according to the geomorphologic,
geological and geographical criteria (Turq, 2000, 106-107; Master, Racz,
2010, 30-31):
1) primary sources – autochthonous: in the mother rocks from the
occurrence area, in situ;
2) secondary sources – sub/quasi-autochthonous: usually resulted
from natural erosion (land slides, ravines, geomorfological processes, frost-
defrost, deepening of water flows etc.), and re-sedimented / accumulated,
mostly, in alluvial deposits, next to the primary sources;
3) tertiary sources – allochtonous: resulted from repeated erosion,
transported away and re-sedimented accumulated as alluvial deposits on
the middle flows and even on the inferior flows with mountain springs or
which go over areas with resources.
Given this fact, the knowledge offered by Balthazar Hacquet are
extremely useful in order to outline a clear image on the mountain
resources from the North-Eastern Carpathians and from the adjacent areas,
which had been used by different pre-historic, proto-historic and historic
human communities, long before the intensive industrial exploitation of the
modern and contemporary era. The existence and exploitation of these
resources had favourable effects also on the human settlements density
over different historical ages, both in the North-Eastern Carpathians and in
the neighbouring areas.
55
Dumitru BOGHIAN
BIBLIOGRAPHY
Alexianu M., Weller O., Curcă R.-G. (eds.) 2011. Archaeology and Anthropology of
Salt. A Diachronic Approach. Proceedings of the International Colloquium 1-5 Octomber
2008, Al. I. Cuza University, Iași, Romania, BAR International Series, 2198.
Andronic M. 1989. Cacica – un nou punct neolitic de exploatare a sării. SCIVA 40,
2, 171-177.
Antonacci-Sanpaolo E. (ed.) 1992. Archeometallurgia – richerche e prospettive. Atti del
colloquia internazionale di archeometallurgia. Bologna 18-21 ott. 1988. Bologna.
Bailly-Maître M.-Chr. 1993. Les méthodes de l’archéologie minière, ed. R.
Francovich. Archeologica delle attività estrattive e metallurgiche. Firenze, 237-264.
Bailly-Maître M.-Chr., Ploquin A. 1993. Brandes en Oisans. Archäologie et
paléometallurgie d’un village de mineurs au Moyen-Âge. Paris.
Batariuc P.-V. 1980. Aşezarea precucuteniană de la Bosanci (judeţul Suceava).
Suceava VI-VII, 1979-1980, 33-43.
Bâgu Gh., Mocanu Al. 1984. Geologia Moldovei. Stratigrafie şi consideraţii economice.
Bucureşti.
Bibikov S. N. 1953. Poselenje Luka-Vrubleveckaja na Dnestre. MIA 38. Moskva-
Leningrad.
Bibikov S. N. 1966. Drevnje kremnvye vyrabotki v srednem Podnestrove. Sbornik
Narodniho Muzea v Praze 20, 1-2, 3-6.
Boghian D. 1995. Unele consideraţii asupra utilajului litic al complexului cultural
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (I). Codrul Cosminului SN, 1 (11), 7-42.
Boghian D. 1996. Unele consideraţii asupra utilajului litic al complexului cultural
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (II). Codrul Cosminului SN, 2 (12), 4-36.
Boghian D. 1996 a. Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie. Eds. Gh. Dumitroaia, D. Monah. Cucuteni
aujourd’hui. Piatra Neamţ, 277-342.
Boghian D. 2008. Di alcune fonti di materia prima per l’utensileria litica delle
comunita del complesso culturale Precucuteni-Cucuteni. In: N. Ursulescu, R.
Kogălniceanu, Cr. Creţu (eds.), Cucuteni. Tresori di una civilta preistorica dei Carpazi.
Atti del Convegno italo-romeno, Roma, 18 ottobre, 2007. Iaşi/Roma, 39-70.
Boghian D., Ursulescu N., Catana C., Romanescu Gh., Ignat M., Mareş I.,
Cotiugă V., Niculică B. P., Ignătescu S. 2004. Unele consideraţii privind
identificarea şi repertorierea resurselor utile din zona montană a judeţului
Suceava, utilizate în preistorie şi istorie. Codrul Cosminului SN, 8-9 (18-19), 2002-
2003, 135-160.
Borcoș M, Kräutner H. G., Udubașa G., Săndulescu M., Năstăseanu S., Bițoianu
C. 1983-1984., Harta substanțelor minerale utile, Second Edition, the Ministry of
Geology, Institute of Geology and Geophysics. București, vol. I-II.
56
Buzgar N., Bodi G., Aştefanei D., Buzatu A. 2010. The Raman study on white, red
and black pigments used in Cucuteni neolithic painted ceramics. Anal. Şt. Univ. Al.
I. Cuza Iaşi, Geologie, LVI/1, 5-14.
Buzgar N., Bodi G., Buzatu A., Apopei I. A., Aştefanei D. 2010. Raman and XRD
studies on black pigment of Cucuteni ceramics. Anal. Şt. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi,
Geologie, LVI/2, 95-108.
Byczkiewicz A. 2007. Die Neueste Deutschprachige Reiseliteratur zu Galizien. Hrsg.
Schmitz W., Zwischeneuropa – Mitteleuropa. Sprache und Literatur in interkultureller
Konstellation. Akten des Gründungskongresses des Mitteleuropäischen Germanistenverbandes.
Veröffentlichungen des Mitteleuropäischen Germanistenverbandes. Dresden, 419-429;
http://www.kakanien.ac.at/beitr/emerg/Abyczkiewicz 1.pdf, accesed 10 March 2013.
Cavruc V., Chiricescu A. (eds.) 2006. Sarea, timpul, omul, Catalog de expoziție. Sfântu
Gheorghe; http://www.cimec.ro/Arheologie/ sarea/index.html, accesed 15 March 2013.
Călători străini 2001. Holban M., Alexandrescu-Dersca Bulgaru M., Cernavodeanu
P. Călători străini despre Țările Române , vol. X/2. București, 2001.
Ceauşu M. Şt. 1982. Contribuţii la istoricul exploatării sării la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Bucovina. Suceava IX, 377-392.
Černyš E. K. 1967. Tripol'skie masterskie po obrabotke kremnja. KSIA III, 60-67.
Chirica V., Tanasachi M. 1974-1976. Cercetări arheologice în așezarea de la
Dolhasca (județul Suceava) și unele considerații privind gravetianul de pe
teritoriul României. MemAntiq VI-VIII, 267-278.
Chirica V. 1989. The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians. Iași.
Ciortescu-Bitiri M. 1981. Aşezarea paleolitică de la Udeşti şi specificul ei cultural.
SCIVA 32, 3, 331-346.
Ciortescu-Bitiri M., Căpitanu V., Cârciumaru M. 1989. Paleoliticul din sectorul
subcarpatic al Bistriţei în lumina cercetărilor de la Lespezi – Bacău. Carpica XX, 7-52.
Cârciumaru M., Anghelinu M., Nițu El. Cr., Cosac M., Murătoreanu Ge. 2007.
Géo-Archéologie du Paléolithique Moyen, Paléolithique Supérieur, Epipaléolithique et
Mésolithique en Roumanie. Târgoviște.
Constantinescu B., Bugoi R., Pantos E., Popovici N. Dr. 2007. Phase and chemical
composition analysis of pigments used in Cucuteni Neolithic painted ceramics.
Documenta Praehistorica XXXIV, 281-288.
Cotoi O., Grasu C. 2000. Uneltele din piatră şlefuită din eneoliticul Subcarpaţilor
Moldovei. Iaşi.
Cotoi O. 2003. Observations on the Chalcolithic polished stone tools in the
Subcarpathian area of Moldavia. SAA IX, 101-118.
Di Lernia S., Galiberti A. 1993. Archeologia mineraria della selce nella preistoria.
Definizione, potenzialità e prospettive della ricerca. Roma.
Dumitroaia Gh. 1994. Depunerile neo-eneolitice de la Lunca şi Oglinzi, judeţul
Neamţ. Mem Antiq XIX, 7-82.
Emetz A., Piestrzyński A., Zagnitko V., Pryhodko L., Gaweł A. 2006. Geology,
mineralogy and origin of Zhyrychi native copper deposit (North-Western
Ukraine). Annales Societatis Geologorum Poloniae 76, 297-314.
57
Dumitru BOGHIAN
Flügel H. W., Wach G. 2011. Belsazar Hacquets und Ehrenbert von Molls „Reise in
die Norischen Alpen“ 1785. 225 Jahre geologische Feldforschung in den Ostalpen.
Berichte der Geologischen Bundesanstalt, No. 84, Wien, März, 1-50; the online variant:
http://www.landesmuseum.at/pdf_frei_
remote/BerichteGeolBundesanstalt_84_0001-0050.pdf, accesed 12 February 2013.
Grasu C., Catana C., Miclăuş Cr., Boboş I. 1998. Molasa Carpaţilor Orientali.
Petrografie şi sedimentogeneză. Bucureşti.
Freise Fr. 1908. Geschichte der Bergbau– und Hüttentechnik, Band1: Das Altertum.
Berlin-Heidelberg-New York.
Hacquet B. 1791. Neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788 und 1789
Durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen, Nürnberg;
http://www. literature.at/ item?objid=1385, accesed 12 March 2013.
Hacquet B. 2002. Bucovina în prima descriere fizico-politică. Călătorie prin Carpaţii
Dacici (1788-1789). Bilingual edition, introduction, afterwords, notes and comments
Acad. Radu Grigorovici, Preface by D. Vatamaniuc. Rădăuţi.
Hacquet B. 1792. Physischen und sechniethen Beschreibung der Flintensteine, wie sie in
der Erde vorkommen und deren Zurichtung zum oekonomischen Gebrauche. Wien.
Hacquet B. 1794. Neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1791, 92 und 93
durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen. Nürnberg.
Haupt Th. 1866. Bausteine zur Philosophie der Geschichte des Bergbaues, Lief.2: Die
Archäologie und Chronik des Bergbaues. Leipzig.
Ignătescu S. 2000. Cultura ceramicii liniare în Podişul Sucevei. Graduation paper. Suceava.
Ignătescu S. 2000a. O descoperire precucuteniană în apropierea oraşului Suceava.
Codrul Cosminului SN, 5 (15), 389-399.
Ignătescu S. 1999-2000-201. Ceramica liniară de la Mihoveni – „Cahla Morii”.
Suceava XXVI-XXVII-XXVIII, 45-87.
Iorga N. 1981. Istoria Românilor prin călători. Edition, introductory study and notes by
Adrian Anghelescu, vol. III, De la 1800 până la epoca războiul Crimeii. București, 1981.
Ivanov L. 2007. Oaza de necunoscut (Un breton pe meleaguri moldave).
Transilvania 10, 54-58; http://www.revistatransilvania.ro/nou/ro/anul-editorial-
2007/cat_view/47-anul-editorial-2007.html.
Jakob G. 1930. Belsazar Hacquet, Leben und Werke. Große Bergseiger, V, München
(includes Hacquet's autobiography, 223-237).
Južnič St. 2004, Hacquetova bibliografija. Arhivi, 27, št. 1, 167-187; http://www.
arhivsko-drustvo.si/sl/documents/18325/25927/juznic.pdf, accesed 14 May 2013.
Klemun M. 1988. Belsazar Hacquet – Begründer einer vielfaltingen
Durchforschung des Ostalpenraumes. Carinthia II, 178/98. Klagenfurt, 5-13.
Klemun M. 2007. Writing, „Inscription” and Fact: Eighteenth Century
Mineralogical Books Based on Travels in the Habsburg Regions, the Carpathian
Mountains. Geological Society, London, Special Publications 287, 49-61.
Klochko I. V., Manichev I. V., Kvanitsa N. V., Kozak A. S., Demchenko V. L.,
Sokhatskiy P. M. 2000. Issues Concerning Tripolye Metallurgy and the Virgin
Copper of Volhynia. Baltic-Pontic Studies 9, 168-186.
58
Kranjc A. 2006. Baltazar Hacquet (1739/40-1815), the Pioneer of Karst

Geomorphologists. Acta Carsologica. Ljubljana, 35, 2, 163-168.
Kuna M., Dreslerová D. 2007. Landscape Archaeology and ”Community Areas” in
the Archeology of Central Europe, eds. D. Hicks, L. McAtackney, G. Fairclough.
Envisioning landscape: situations and standpoints in archaeology and heritage. One
World Archaeology Series, 52, Left Coast Press Inc.
Liubov A. F. 2008. Litologija i zolotnosnist’ četvertinnih aliuvialnih vidkladiv
baseinu ričiok Čiornij i Bilij Čeremoš. Avtoreferat na zdibittja naukova stupina
kandidata geologičinih nauk, Akademija Nauk Ukraini, Institut Geologičinih Nauk.
Kijv, 2008; http://referatu.com.ua/ referats/7569/175491, 15 May 2013 (in ukrainian).
Lüning J. 1997. Landschaftsarchäologie in Deutschland, ein Programm.
Archäologisches Nachrichtenblatt 2, 3, 277–285.
Mantu C.-M., Vlad A. M., Niculescu Gh. 2001. Painting Pigments for Ceramic
Decoration in the Cucuteni-Tripolye Cultural Complex. Fl. Drașoveanu (ed.).
Festschrift für Gheorghe Lazarovici Zum 60. Geburstag. Timişoara, 191-210.
Mareş I. 1992. Sondajul de la Sfântu Ilie –”Siliște” (1991) . Suceava XVII-XVIII-XIX,
1990-1991-1992, 496-503.
Marinescu-Bîlcu S., Cârciumaru M., Muraru A. 1981. Contribution to the Ecology
of Pre- and Protohistoric Habitations at Târpeşti. Dacia NS, XXV, 7-31.
Mester Zs., Rácz B. 2010. The spread of the Körös Culture and the raw material
sources in the northeastern part of the Carpathian Basin: a research project, eds. J.
K. Kozłowski, P. Raczky. Neolithization of the Carpathian Basin: Northernmost
distribution of the Starčevo/Körös culture. Kraków-Budapest, 23-35.
Monah D. 1991. L’exploitation du sel dans les Carpathes Orienthales et ses rapports
avec la culture Cucuteni-Tripolye. V. Chirica, D. Monah (eds.), Le Paléolithique et le
Néolithique de la Roumanie en contexte européen, BAI, IV. Iaşi, 387-400.
Monah D., Dumitroaia Gh., Weller O., Chapman J. (eds.) 2007. L’exploitation du sel
a travers de temps. BMA, XVIII. Piatra Neamț.
Munteanu R. 2010. Începuturile Bronzului mijlociu în depresiunile marginale ale
Carpaților Orientali. BMA XXIV. Piatra Neamț.
Mutihac V. 1990. Structura geologică a teritoriului României. Bucureşti.
Niculescu Gh., Coltos C., Popovici Dr. 1982. Analysis of pigments used for
decorations of Cucuteni pottery. Cercetări de Restaurare şi Conservare 2, 205-206.
Niculescu Gh., Şiclăman D. 1994. Difracţia de raze X – metodă de largă
aplicabilitate în studiul obiectelor minerale; posibilităţi şi limite. Mousaios, Second
part, 321-322.
Niculică B. P. 2003. Topoare de piatră aparţinând epocii bronzului descoperite pe
teritoriul judeţului Suceava. Codrul Cosminului SN, no. 6-7 (16-17), 2000-2001, 67-80.
Niculică B. P., Andronic M. 1997-1998. O nouă aşezare precucuteniană în nordul
Moldovei. Suceava XXIV-XXV, 7-17.
Passek T. S. 1950. Tripol'skie poselenija na Dnestre. KSIIMK 32, 40-56. Passek T. S.
1961. Rannezemledel'českie (tripol'skie) plemena Podnestrovija. MIA 84. Moskva-Leningrad.
59
Dumitru BOGHIAN
Păunescu Al. 1998. Paleoliticul şi epipaleoliticul de pe teritoriul Moldovei cuprins între

Carpaţi şi Siret. vol. I/1. București.
Petrun V. F. 2003. Vikoristannja mineral’noj sirovini naselennjam tripil’s’koj
kul’turi. M. Ju. Videjko, N. B. Burdo (eds.), Enciclopedija Tripil’s’koj Civilizacij, tom I,
kniha perša. Kijv, 199-218.
Reichardt H. W. 1879. Hacquet, Balthasar. Allgemeine Deutsche Biographie,
herausgegeben von der Historischen Kommission bei der Bayerischen Akademie
der Wissenschaften, Band 10, 300-301.
Scharr K. 2004. Die Karpaten. Balthasar Hacquet und das ”vergessene” Gebirge in
Europa. Studien Verlag, Innsbruck, Wien, München, Bozen.
Schwarz S. 1936. Arqueologia Mineira. Boletim de Minas, Anno 1933. Lisboa, 35-38.
Skakun N. 1990. Vivčennja eneolitičnogo poselennja-majsterny bilja s. Bodaki. Tezi
dopovidej i povidomlen 1-oj Ternopil's'koj oblasnoj naukovoj istoriko-kraeznovčinoj
konferencji, Či. 1. Ternopil, 43-45.
Skakun N. 1996. Le rôle et l'importance du silex dans Ie Chalcolithique du sud-est
de l'Europe (sur la base du matériel provenant des fouilles du campement de
Bodaki). M. Groenen (ed.), La Préhistoire au Quotidien (Mélanges offerts à Pierre
Bonenfant). Grenoble, 223-235.
Skakun N. 1999. Novye dannye o raskopkah tripol'skogo poselenja Bodaki.
Arkheologični doslidžennja v Ukraini v. 1998-1999 rr. Kijv, 133-135.
Steuer H., Zimmermann U. (eds.) 1993. Montanarchäologie in Europa. Berichte zum
Internationalen Kolloquium “Frühe Erzgewinnung und Verhüttung in Europa” in Freiburg
vom 4. bis 7. Oktober 1990, Archäologie und Geschichte, Band 4, Sigmaringen.
Stöllner Th. 2008. Montan-Archaeology and Research on Old Mining: Just a
Contribution to Economic History. Hrsg. Ü. Yalçın. Anatolian Metal IV. Der
Anschnitt, Beiheft 21, Bochum, 149-178.
Stos-Gale Z., Rook E. 1981. Analysis of pigments used for decorations of Neolithic
pottery from Bilcze Zlote, Ukraine. British Museum – Occasional paper 19, 155–161.
Sulzer F. J. 1781. Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist, der Wallachey,
Moldau und Bessarabiens, 3 Bandes. Wien.
Şandru I. 1952. Contribuţii geografico-economice asupra exploatării slatinelor din
Bucovina de Sud. SCŞ-Iaşi III, 407-424.
Trąbska J., Trybalska B., Gaweł A., Bytnar Kr. 2003. Pigmenty i warstwy
malarskie ceramiki neolitycznej kultury trypolskiej (Bilcze Złote); Zabytki
kamienne z Bilcza Złotego. Materiały Archeologiczne 34, 179-194.
Turq A. 2000. Le Paléolithique inférieur et moyen entre Dordogne et Lot. Paléo
Supplément 2, Les Eyzies; http://www.persee.fr/web/revues/
home/prescript/issue/pal_1145-3370_2000_sup_2_1, accesed 17 May 2013.
Ursulescu N. 1972. Topoare perforate ale culturii Starcevo-Criş din România.
Carpica V, 69-78.
60
Ursulescu N. 1983. Tipologia şi evoluţia pieselor de piatră şlefuită cu tăiş ale

culturii Starcevo-Criş din Moldova. Buletin Ştiinţific. Istorie. Institutul de
Învăţământ Superior. Suceava, 21-41.
Ursulescu N. 1991. La civilisation de la céramique rubanée dans les régions
orientales de la Roumanie. Eds. V. Chirica, D. Monah, Le Paléolithique et le
Néolithique de la Roumanie en contexte européen, BAI IV. Iaşi, 188-224.
Ursulescu N. 1996. L’utilisation des sources salées dans le Néolithique de la
Moldavie. M. Otte (ed.). Nature et culture. Vol. I, ERAUL, 68. Liège, 489-497.
Ursulescu N. 2000. Contribuţii privind neoliticul şi eneoliticul din regiunile est-carpatice
ale României. Vol. 1. Iaşi, 276-338.
Videjko M. Ju. 2003. Tripil's'ka civilizacija. Kijv.
Videjko M. Ju. 2004. Bila Gora. S. M. Ljaško, N. B. Burdo, M. Ju. Videjko (eds.)
Enciclopedija Tripil’s’koj Civilizacij, tom II. Kijv.
Zbenovič V. G. 1989. Rannij etap tripol'skoj kul'tury na territorii Ukrainy. Kiev.
Zimmerman A. 2002. Landschaftsarchäologie. I. Die Bandkeramik auf der
Aldenhovener Platte. Bericht der RGK 83, 17-38.
Zimmerman A., Richter J., Frank T., Wendt K. T. 2004. Landschaftsarchäologie, II,
Überlegungen zu Prinzipien einer Landschaftsarchäologie. Bericht der RGK 85, 37-97.
Župans’kji I. Ja. (red.) 1993. Geografija Cernivec’koj oblasti. Cerniv’ci.
Weisgerber G. 1995. Aufgaben der Montanarchäologie. Archäologie Österreichs 6, 23-29.
Wilsdorf H. 1964. Aspekte der Montanethnografie, zugleich Rückblick auf die
Montanarchäologie. Deutsche Jahrbuch für Volkskunde 10, 54-71.
Wollmann V. 1996. Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră în Dacia
romană. Cluj-Napoca.
Березанская С. С. 1994. Камнедобывающее и камнеобрабатывающее
производство. И.Т. Черняков (Отв.ред.), Ремесло эпохи энеолита-бронзы на
Украине. Кiev, 8-54.
Бурдо Н.Б. 2008. Кременева індустрія пам’яток трипільської культури на
середньому Дністрі (за матеріалами колекцій Наукових фондів із розвідок
Середньодніс-ровської експедиції 1964–1970 р.). Археологія 4, 3-8.
Мазур В. А. 2001. Первичная классификация кремневых орудий труда ранней
эпохи бронзы северо-западной Украины. Восточноевропейский Археологический
журнал, 5 (12), on-line papers; http://archaeology.kiev.ua/
journal/050901/mazur.htm.
Ровенчак I. 2000. Бальтазар Гакет як географ України, Історія української
географії. Всеукраїнський науково-теоретичний часопис. Тернопіль: Підручники
і посібники, Випуск 2, 56-62.
Свешников И. К. 1969. Кремневые копи у с. Городок Ровенской области.
КСИА, Вып. 117, М., 1969, 114-121.
Свешников И. К. 1974. Історія населення Передкарпаття, Поділля і Волині в
кінці ІІІ-на початок ІІ тисячоліття до нашой ери. Кiev.
61
Dumitru BOGHIAN
Fig. 1. Balthasar (Belsazar) Hacquet. 1. Portrait of 1777 (drawing Fr. Linder,

gravure Kl. Kohl); 2. Gravure J.S.L. Halle after Th. Klimesch drawing (1793)
Bildarchiv der Österreichischen Nationalbibliothek Wien; 3. Two of Hacquet’s
works (after Klemun, 1988 and Scharr 2004).
62
63
Fig. 2. The routes followed by Balthasar Hacquet in the years 1788-1789 (after Scharr 2004).
MĂSURĂTORI TOPOGRAFICE ȘI INVESTIGAȚII GEOFIZICE
ÎN AȘEZAREA PREISTORICĂ DE LA TĂCUTA, PUNCT
DEALUL MICLEA, JUDEȚUL VASLUI. O ABORDARE
INTEGRATĂ, ÎN MEDIU GIS
Andrei ASĂNDULESEI1, Felix-Adrian TENCARIU1,

Sergiu Constantin ENEA, Dumitru BOGHIAN
Abstract: Romanian archeology has started more and more intensively and
naturally using within its research approaches non-destructive prospecting methods which
are so necessary in such cases. It is to this interdisciplinary context that our initiative
belongs, focusing particularly on the site of Tăcuta – “Dealul Miclea”. Archaeological
topography applications together with magnetometric measurements, undertaken for this
case-study, have proven to be feasible instruments, providing valuable information
regarding the site location or planimetry.
Keywords: landscape archaeology, Cucuteni culture, Tăcuta, non-destructive
prospects, magnetometric investigations.
I. Introducere. În contextul studiilor complexe de arheologia

mediului (Environmental Archaeology) sau de arheologia peisajului
(Landscape Archaeology) se încadrează şi aplicaţiile metodelor moderne de
investigaţie preluate din sfera disciplinelor geografie şi fizică. Deja
consacrate în cercetarea ştiinţifică pe plan mondial, dar cu un oarecare
deficit în plan local, aplicaţiile de topografie arheologică, fotografia aeriană,
cartografia digitală, analiza distribuţiei spaţiale sau prospecţiunile
nedistructive, integrate, procesate şi interpretate în mediu SIG/GIS (Sistem
Informaţional Geografic / Geographic Information System), s-au dovedit a
fi instrumente operative, indispensabile unei analize geosistemice,
direcţionate spre identificarea relaţiilor dintre comunităţile preistorice şi
mediul înconjurător în care au vieţuit.
Ca o consecinţă firească, cu precădere în cea de-a doua jumătate a
secolului trecut, numeroasele colaborări manifestate între reprezentanţi ai
ştiinţelor naturale şi arheologi au determinat apariţia unor noi termeni
precum arheogeologia (archaeogeology), arheometria (archaeometry),
geoarheologia (geoarchaeology), geologia arheologică (archaeological geology)
sau prospecţiunile arheologice (archaeological prospection), fiecare având
1 Platforma Arheoinvest, Departamentul de cercetare interdisciplinară-domeniul

ştiinţe, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Andrei ASĂNDULESEI, Felix-Adrian TENCARIU, Sergiu Constantin ENEA, Dumitru BOGHIAN
rolul de a descrie interacţiunea dintre cercetarea arheologică şi ştiinţele

menţionate. Rezultatele obţinute, uneori spectaculoase, au impulsionat, în
mod evident, apariţia de noi reviste specializate. Astfel, Universitatea din
Oxford publică, în anul 1958, unul dintre primele editoriale de acest gen,
Archaeometry, urmată la începutul anilor ’70 de Journal of Archaeological
Science (1973), Advances in Archaeological Method and Theory (1977),
Geoarchaeology (1986) sau Archaeological Prospection în anul 1995, acestea
fiind doar o parte şi unele dintre cele mai reprezentative (Herz, Garrison
1998, 4). Cercetările pluridisciplinare în domeniul arheologiei au
reprezentat fundamentul noilor abordări de arheologia mediului sau de
arheologia peisajului, precum şi a subramurilor acestora.
Analizele întreprinse pentru studiul nostru de caz se înscriu în
subdomeniile arheologiei peisajului, arheometriei sau geoarheologiei şi
vizează concret studiul topografiei terenului şi al proprietăţilor fizice şi
chimice ale solului. Prin intermediul metodelor propuse, considerăm că pot
fi obţinute informaţii esenţiale referitoare la comportamentul comunităţilor
eneolitice, în special, din această zonă şi, de asemenea, pe baza acestora, se
poate încerca reconstituirea habitatului preistoric, precum şi a activităţilor
umane specifice.
II. Aşezarea preistorică de la Tăcuta-Dealul Miclea, jud. Vaslui.
Comuna Tăcuta se află la extremitatea nordică a judeţului Vaslui, la 41 km
nord de municipiul Vaslui, din punct de vedere geografic găsindu-se în
partea de nord a Podişului Central Moldovenesc, într-un ansamblu de
platouri, dealuri cu suprafețe larg boltite şi cu lmi separate de văile adânci,
asimetrice, dintre care se remarcă pâraiele Rediu, Cuțicna / Cuțigna și Valea
Largă (fig. 1, 2).
Aşezarea preistorică de pe Dealul Miclea, cu o suprafață de
aproximativ 7 hectare, este situată pe lobul estic al dealului cu același nume
(orientat NV-SE), la confluența dintre pâraiele Rediu și Valea Largă, unde
formau, altădată, un iaz natural, azi un șes neted. Situl este amplasat la 500
m sud-vest de Tăcuta, pe segmentul dinspre sat al Dealului Miclea, denumit
și Paic, având o altitudine absolută cuprinsă între 160-166,5 m și una
relativă de 12-16 m, față de cursul pâraielor învecinate.
Din cercetările anterioare se cunoștea că în zonă se găsesc o
așezare Cucuteni A3 și vestigii încadrate în epoca bronzului (șapte
morminte dintr-o necropolă Noua I), inclusiv piese metalice, unele păstrate
la Muzeul sătesc Tăcuta, astăzi desființat (Boghian et alii 2012).
66
III. Obiective, echipamente utilizate şi metodologia cercetării.

Cercetarea noastră a fost demarată în aceeaşi perioadă cu săpăturile
arheologice din această aşezare (august 2011). Datorită unei colaborări
strânse cu membrii colectivului de la Tăcuta, o echipă din cadrul Platformei
Arheoinvest, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, a efectuat o deplasare în
teren, în vederea realizării unor aplicaţii de topografie arheologică şi
prospecţiuni nedistructive. Din cauza culturilor agricole care ocupau
suprafaţa aşezării, activităţile s-au desfăşurat pe parcursul a două etape:
prima în luna august, iar cea de-a doua la începutul lunii octombrie.
Obiectivele principale ale acestui demers au constat în efectuarea
unei ridicări topografice de detaliu, raportarea secţiunii arheologice
demarate în anul respectiv pe planurile rezultate, precum şi realizarea de
măsurători geofizice, mai precis prospecţiuni magnetometrice, pe suprafaţa
disponibilă a sitului. S-a urmărit, cu predilecţie, obţinerea unor informaţii
legate de planimetria aşezării, identificarea unor posibile elemente de
fortificare şi elaborarea unui suport cartografic necesar pentru desfăşurarea
cercetărilor viitoare. Echipamentele utilizate au fost cele din dotarea
Platformei Arheoinvest. Astfel, pentru a îndeplini obiectivele propuse am
folosit următoarele instrumente: Staţie Totală Leica TCR 1200, sistem GPS
Leica 1200, magnetometru cu vapori de cesiu, model Geometrics G858.
Metodologia de lucru s-a bazat, în faza de teren, pe efectuarea unei
ridicări topografice de detaliu, înregistrarea secţiunilor arheologice şi
executarea prospecţiunilor magnetometrice. În faza de laborator, am avut
în vedere un amplu proces de prelucrare şi interpretare a datelor
achiziţionate, în urma căruia am urmărit evidenţierea caracteristicelor
geomorfologice ale zonei şi clasificarea anomaliilor magnetice detectate.
Astfel, după finalizarea ridicării topografice şi plasarea secţiunii în
cadrul acesteia, s-a trecut la realizarea prospecţiunilor magnetometrice. A
fost trasată şi măsurată, în două etape, o suprafaţă însumând aproximativ
7000 m² (fig. 3). Luându-se în considerare poziţionarea sitului în afara
comunei, într-o zonă ferită de eventuali factori perturbatori din punct de
vedere magnetic, au fost utilizaţi doi senzori instalaţi în modul
gradiometru orizontal, lucru care a facilitat evident măsurătorile noastre.
III.1. Metoda magnetică. Magnetometria este una dintre cele mai
productive metode aplicate în arheologie datorită combinaţiei dintre rata
deosebit de rapidă de achiziţie a datelor, în perioade relativ scurte de timp
şi rezoluţia spaţială foarte bună a rezultatele obţinute, ce depăşesc cu mult
orice altă metodă de cercetare geofizică terestră. Este o metodă pasivă,
67
deoarece cu ajutorul ei se pot cartografia variaţiile uşoare ale câmpului

magnetic al Pământului, fără a utiliza nici un alt semnal artificial pe care să-
l introducă în sol. Rezultatele obţinute reprezintă contrastele dintre
resturile arheologice şi mediul lor înconjurător, denumite anomalii care pot
fi interpretate direct, în cazul în care există un model suficient de clar
exprimat (de exemplu un dreptunghi care poate semnifica fundaţia unei
case) şi o suprafaţă cercetată, destul de largă, care să permită interpretarea
ca un întreg (Kvamme 2006, 206).
Probabilitatea ca resturile arheologice îngropate să poată fi detectate
de magnetometrie depinde de interacţiunea dintre mai mulţi factori:
– contrastul dintre caracteristicile arheologice şi mediul înconjurător
în care se află;
– mărimea caracteristicilor arheologice în raport cu densitatea
măsurătorii;
– adâncimea la care se află;
– zgomotul magnetic care ar putea suprapune anomalia vizată;
– dispunerea obiectivelor arheologice într-un model regulat;
– sensibilitatea instrumentului şi calitatea achiziţiei datelor.
În general, obiectele mici sunt dificil de detectat, o excepţie în acest
sens fiind reprezentată de cele din metal, care sunt mai uşor de intuit.
Masele mari de obiecte ceramice sau o concentrare mare de cioburi la o
adâncime mică ar putea fi şi acestea identificate cu ajutorul
magnetometriei. Resturile de la clădiri sau alte tipuri de construcţii sunt
mai uşor de detectat deoarece contrastul de susceptibilitate magnetică este
mult mai puternic în acest caz, iar formele, de obicei regulate, le fac mult
mai uşor de recunoscut ca fiind anomalii culturale. Adâncimea mare,
resturile metalice de pe suprafaţa solului, lucrările agricole, construcţiile
moderne din imediata apropiere şi perturbaţiile produse de diferite
animale sălbatice în sol, toate produc zgomot magnetic care creează
dificultăţi în interpretarea datelor. Complexitatea depozitelor arheologice
cu stratigrafie densă şi ocupaţie intensivă, cu construcţii suprapuse, poate,
de asemenea, pune probleme la identificarea clară a unor anomalii şi
interpretarea lor (Kvamme 2006, 221-222).
Adâncimea la care se pot detecta anomaliile produse de resturile
arheologice depinde de contrastul de susceptibilitate magnetică a acestora,
dar nu depăşeşte, de obicei, 2 metri sau 3 metri, în foarte puţine cazuri.
Masele mari de structuri arse sau de metal pot fi detectate la adâncime mult
mai mare (Kvamme 2006, 222).
68
IV. Rezultatele obţinute și discuții. În urma prelucrării şi

procesării datelor topografice şi a profilurilor magnetometrice a fost
posibilă extragerea unor prime rezultate care vin să clarifice o serie de
întrebări referitoare la poziţia strategică a aşezări, întinderea acesteia, sau
existenţa unor eventuale elemente de fortificaţie. Culegerea unei dense
reţele de puncte topografice a evidenţiat clar, în urma analizelor efectuate,
pantele extrem de abrupte ale aşezării (fig. 4, 5, 6), în părţile de nord, vest şi
est. De asemenea, profilurile transversale şi longitudinale realizate pe
direcţia principalelor puncte cardinale (V-E şi N-S) (fig. 7), precum şi
modelarea tridimensională ne-au determinat să interpretăm iniţial, zona
mai înaltă ce înconjoară situl pe extremităţile apărate natural ca fiind,
probabil, urmele unui şanţ de apărare cu val (Asăndulesei, Tencariu, Gania
2012). Această ipoteză nu a fost confirmată de săpăturile arheologice
efectuate în anii următori, motiv pentru care, această uşoară ridicătură
poate fi cauzată şi explicată de intensele lucrări agricole din această zonă.
În cea de-a doua etapă a procesului de interpretare a datelor au
fost prelucrate, cu ajutorul softurilor specifice instrumentului, profilurile
magnetometrice înregistrate. Interpretarea hărţilor rezultate în urma
cercetărilor magnetometrice (fig. 9, 10, 11, 12) s-a dovedit a fi un proces
extrem de dificil deoarece situl în cauză este unul pluristratificat, lucru care
a îngreunat considerabil această etapă şi face ca desluşirea anomaliilor
magnetice să nu fie foarte exactă. Cu toate acestea, din interpretarea
valorilor profilurilor magnetice putem confirma, în mod cert, existenţa mai
multor complexe alcătuite din materiale puternic supuse arderii, care
descriu un magnetism puternic, situat aproximativ între -20 şi +20 nT (fig.
8, 9, 10). La toate acestea se mai adaugă o altă anomalie de dimensiuni
considerabile şi de formă alungită situată în partea de nord-est, în imediata
apropiere a limitei aşezării (fig. 9, anomalia de culoare verde). Rezultatele
săpăturilor din 2012 şi 2013 aveau să confirme natura acestei anomalii.
Valorile negative ale semnalului din harta magnetometrică
corespunzătoare acestei caracteristici s-au dovedit a fi cauzate de o
structură geologică (fig. 13).
În figura 9 am realizat o clasificare a principalelor anomalii
detectate. Astfel, cele de culoare roşie sunt caracterizate de un magnetism
puternic, lucru ce ne face să credem că pot fi interpretate, foarte probabil, ca
şi locuinţe (fig. 14). Totodată, distribuirea spaţială, dimensiunile unora
dintre acestea, precum şi forma lor vin să argumenteze această ipoteză.
69
O altă categorie, reprezentată de perturbaţiile magnetice de această

dată, este cauzată de prezenţa fragmentelor de metal de pe suprafaţa sitului
sau îngropate la foarte mică adâncime (fig. 9, anomaliile de culoare
portocalie). Din cauza magnetismului foarte puternic, dimensiunea lor nu
este reală, anomalia fiind una radială, mult mai mare decât obiectul în sine.
Tot în figura 9, şi reprezentate într-o altă paletă de culori în figura 10, am
individualizat o altă categorie de anomalii magnetice (anomaliile de culoare
galbenă). Acestea sunt de dimensiuni reduse, de formă aproximativ circulară
şi caracterizate de valori pozitive puternice ale semnalului magnetic. Pe baza
acestor indicii de mai sus le putem interpreta ca fiind gropi.
V. Concluzii. În stadiul actual al cercetărilor, din nefericire, nu ne
putem exprima opinia asupra întinderii sitului, estimată perieghetic, așa
cum am mai arătat, la cca. 7 ha, sau referitoare la existenţa elementelor de
fortificaţie, dată fiind şi suprafaţa insuficient cercetată prin intermediul
acestei metode. Cu toate acestea, demersul nostru poate fi caracterizat ca
fiind unul îndrăzneţ pentru o aşezare de tipul celei de la Tăcuta, fiind
cunoscute complicaţiile pe care le poate da o staţiune multistratificată şi
lipsa elementelor de comparaţie din literatura de specialitate pentru această
perioadă istorică, chiar dacă există unele încercări meritorii la Scânteia și
Ruginoasa (Micle et alii 2010, 23-37; Lazarovici, Lazarovici 2012, 27-39).
De aceea, rezultatele obţinute până în acest moment nu pot fi
absolutizate, însă continuarea cercetării prin utilizarea conjugată şi a
celorlalte metode nedistructive (GPR, Rezistivitate electrică) şi confirmarea
rezultatelor prin săpătura arheologică pot aduce lămuririle necesare
procesului de interpretare şi soluţionare a problemelor întâmpinate.
ACKNOWLEDGEMENT
This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for
Scientific Research, CNCS - UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0825,
219/5.10.2011, The ethno-archaeology of the salt springs and salt mountains from the
extra-Carpathian areas of Romania.
Mulţumim pentru ajutorul acordat colegilor din Platforma Arheoinvest şi

colectivului de la Tăcuta.
70
BIBLIOGRAFIE
Asăndulesei A., Tencariu F.-A., Gania S. 2012. Aplicaţii de topografie arheologică

şi prospecţiuni geofizice în aşezarea de la Tăcuta, jud. Vaslui. CCAR. Campania
2011. (http://cimec.ro/arheologie/ cronica 2012/cd/index.htm, accesat 12.05.2012).
Boghian D., Lazanu C. C., Vornicu M.-D., Vornicu A., Vieru E., Gafincu A.,
Munteanu B., Enea S.-C., Dogariu T. 2012. Tăcuta, com. Tăcuta, jud. Vaslui. Punct:
Dealul Miclea (Paic). CCAR, campania 2011. Varianta publicată online:
(http://cimec.ro/arheologie/cronicaca2012/cd/index.htm, accesat 12. 05. 2012).
Herz N., Garrison E. G. 1998. Geological methods for archaeology. Oxford University
Press, New York – Oxford.
Kvamme K. L. 2006. Magnetometry: Nature’s Gift to Archaeology. Remote sensing
in archaeology: an explicitly North American perspective (ed. Jay K. Johnson).
University Alabama Press, Tuscaloosa, Alabama, 205-233.
Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh. 2012. Ruginoasa-Dealul Drăgici. Monografie
arheologică. Colaboratori: C. Ionescu, V. Hoeck, S. Ţurcanu, L. Bejenaru, M. Ştirbu, I.
Ionescu. Suceava.
Micle D., Măruia L., Török-Oance M., Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M., Cîntar
A. 2010. Archaeological geomorphometry and geomorphography. Case study on
Cucutenian sites from Ruginoasa and Scânteia, Iasi County, Romania. Annales
d’Université Valahia Targoviște, Section d’Archéologie et d’Histoire, Tome XII,
Numéro 2, 23-37.
71
Fig. 1. Localizarea sitului arheologic de la Tăcuta-Dealul Miclea / Location of the

archaeological site of Tăcuta-Dealul Miclea.
Fig. 2. Situl Tăcuta-Dealul Miclea poziţionat pe ortofotoplan (sursa: www.ancpi.ro) / ) / The

site of Tăcuta-Dealul Miclea as positioned on the orthophotoplan (source: www.ancpi.ro).
72
Fig. 3. Tăcuta-Dealul Miclea. Suprafaţa prospectată magnetometric /

The surface subjected to magnetometric prospects (sursa / source: www.ancpi.ro).
Fig. 4. Tăcuta-Dealul Miclea. Harta topografică detaliată / Detailed topographic map.
73
Fig. 5. Tăcuta-Dealul Miclea. Harta hipsometrică / Hypsometric map.
Fig. 6. Tăcuta-Dealul Miclea. Harta pantelor / Slope map.
74
Fig. 7. Tăcuta-Dealul Miclea. Profilurile topografice (longitudinal şi transversal) ale aşezării /

(Longitudinal and transversal) topographic profiles of the site.
Fig. 8. Tăcuta-Dealul Miclea. A. Harta magnetometrică (septembrie 2011); B. Profilul

magnetic (valorile exprimate în nanotesla, nT) corespunzător liniei roşii punctate /
A. Magnetometric map (September 2011); B. Magnetic profile (values expressed in
nanotesla, nT) corresponding to the red dotted line.
75
Fig. 9. Tăcuta-Dealul Miclea. Interpretarea hărţii magnetometrice (-12+18 nT, alb/negru) /

Interpretation of the magnetometric map (-12+18 nT, black/white).
Fig. 10. Tăcuta-Dealul Miclea. Interpretarea hărţii magnetometrice (-12+18 nT) /

Interpretation of the magnetometric map (-12+18 nT).
76
Fig. 11. Tăcuta-Dealul Miclea. Interpretarea hărţilor magnetometrice din

august-septembrie 2011 (-12+18 nT) / Interpretation of the magnetometric maps of
August-September 2011 (-12+18 nT).
Fig. 12. Tăcuta-Dealul Miclea. Ansamblul anomaliilor magnetometrice identificate /

The set of identified magnetometric anomalies.
77
Fig. 13. Tăcuta-Dealul Miclea. Pachete de roci din structura geologică (cercetări 2013) /
Packages of rocks of the geologic structure (2013 researches).
Fig. 14. Tăcuta-Dealul Miclea. Complexe arheologice descoperite /

Discovered archaeological compounds (Boghian et alii, 2012).
78
SIMBOLURI SOLARE ÎN NEOLITIC ŞI ENEOLITIC
Ioana Monica BǍDOCAN
Abstract: Due to its characteristics of grandeur, beauty and transcendence, the

sky was transposed in the mythical-poetical and religious consciousness since time
immemorial. Man has always tried to understand Life and the World by relating himself to
the Sky. The sun, the moon, the stars are used as symbols expressing the belief in a higher
form of energy, in a divine creating force, and at the same time a cosmologic model of time
organization and measurement. Forms and contexts of representation of the sun, the moon
and the stars, in the Neolithic and the Eneolithic, send us to the image of a transcendent
divinity, a religious model in which the symbolism of the sky is used as allegory.
Keywords: sky, sun, rays, spiral, transcendence, alternation, heliolatric cult.
Cerul este un simbol universal prin care se exprimă credinţa într-o

formă de energie superioară, într-o forţă divină şi creatoare. Simbolismul
cerului derivă din transcendenţă, superioritate, forţă, perenitate şi devine
lăcaş al divinului. Omul, în decursul mileniilor, a fost un bun observator a
ceea ce se întâmplă în natură şi pe bolta cerească, încercând să înţeleagă
fenomenele cosmice şi să le utilizeze în folosul său şi al comunităţii.
„Simpla contemplare a boltei cereşti este suficientǎ pentru a
declanşa o experienţǎ religioasǎ” scria Mircea Eliade, în lucrarea Sacrul şi
Profanul (Eliade 1992, 108). În gândirea mitologică, Cerul şi Pământul
reprezintă polaritatea primordială. Cerul este sediul Zeilor uranieni, tatăl
regilor, principiul masculin, iar Pământul este principiul feminin. Cerul a
fost despărţit de Pământ prin actul creaţiei cosmogonice sau ca urmare a
greşelilor oamenilor, şi au fost îndepărtate unul faţă de altul, păstrând ca
mijloace de legătură: razele soarelui, ploaia, munţii, arborii, templele, etc.
(Chevalier, Gheerbrant 1994, vol. 1, 285; Evseev 1999, 94). Astrul zilei, ca
sursă a vieţii, este un simbol arhetipal prezent aproape în toate culturile
lumii. Soarele este elementul în jurul căruia au luat naştere primele forme
mitologice de explicare a vieţii. Zeii solari devin, fie creatori ai universului,
fie zei de prim rang.
Religia Egiptului a fost dominată de cultul solar, Zeul – Soare fiind
aici mai proeminent decât în toate celelalte mitologii. În Mesopotamia, zeul
solar Shamash este zeul fertilităţii solare, al legislaţiei şi justiţiei. Vestitul
cod juridic al lui Hammurabi a fost relevat de Shamash. În mitologia
feniciană Shapash este zeiţa discului solar şi mesageră a zeilor. Helios, zeul
solar din mitologia greacă, străbate zilnic cerul, într-un car tras de patru cai,
iar noaptea se odihneşte în răcoarea oceanului. De altfel, celebrul Colos din

Rhodos (Insula Soarelui), reda imaginea lui Helios. O particularitate a
acestui zeu este asocierea sa cu lumea Infernului. De altfel, intrarea în
ţinutul infernal al lui Hades se numea Poarta Soarelui (Kernbach 1989, 217,
549). De-a lungul timpului, soarelui i s-au atribuit un număr mare de
simboluri: cercul, discul înaripat, roata, ochiul, carul, zvastica, etc. În
legătură cu soarele au fost puse şi unele animale ca: vulturul, şoimul,
taurul, berbecul, cerbul, sau metalele pretioase ca aurul (Evseev 1999, 429).
Fig. 1. Altar – Karanovo, Bulgaria, cultura Fig. 2. Coş – Drăguşeni, cultura Cucuteni /
Karanovo / Altar – Karanovo, Bulgaria, Basket – Drăguşeni, Cucuteni culture
Karanovo culture (apud Georgiev 1981, 70). (apud Lazarovici M., Lazarovici Gh.,
Ţurcanu 2009, cat. 254).
Soarele apare pe altarele neolitice ca simbol al luminii şi al focului.

Pentru cǎ soarele este, în primul rând, sursa luminii. Acesta dǎ viaţă, şi în
acelaşi timp face lucrurile manifeste. Pe altăraşul de la Karanovo (fig. 1),
cercul reprezintă soarele, iar spirala este energia divină, sau solară, care
coboară pe pământ, redat prin cele trei linii paralele. Semicercul din
dreapta soarelui reprezintă bolta cerească. Este o „rugăciune”, o cerere
adresată divinităţii (redată prin simbolul soarelui) de a trimite lumina şi
binecuvântarea în casă. Spirala, ca simbol, este reprezentarea mişcării
începută dintr-un punct şi prelungită la infinit şi este pusă în legatură cu
evoluţia lumii materiale, sau cu mişcarea ideilor. Aici, spirala are o dublă
semnificaţie, pentru că mişcarea se poate produce în ambele sensuri. Pe de
o parte, aduce binecuvântarea, lumina de la soare, sau divinitate, capătul
exterior al spiralei terminându-se sub cele trei linii care pot reprezenta viaţa
materială, familia, casa, pe de altă parte transmite mesajul de mulţumire,
sau veneraţie, prin oferirea ofrandei adusă prin arderea rituală.
80
Dacă pe altǎraşul de la Karanovo spirala reprezintă energia solară,

pe vasul de la Drăguşeni – Ostrov (fig. 2) este însuşi soarele, redat cu raze
dispuse în jurul său. Razele sunt redate, în reprezentările plastice, pentru a
sugera emanaţia luminoasă care porneşte dintr-un centru şi apar nu numai
în jurul soarelui, ci şi în jurul unor fiinţe considerate sfinte. Această
emanaţie, care este redată uneori printr-o aureolă, are puterea să
încălzească, să fecundeze, să transforme energiile de ordin material, sau să
le transmită pe cele spirituale (Chevalier, Gheerbrant 1994, vol. 3, 145).
Aureola este sugerată în unele reprezentări neolitice aparţinând culturii
Gumelniţa sau Cucuteni (fig. 3, 4).
Fig. 3. Vas antropomorf, cultura Gumelniţa / Fig. 4. Statuetă antropomorfă –

Anthropomorphic vessel, Gumelniţa culture Vărvăreuca, cultura Cucuteni B /
(apud www.cimec.ro). Anthropomorphic statuette –
Vărvăreuca, Cucuteni B culture
(apud Lazarovici M., Lazarovici
Gh., Ţurcanu 2009, cat. 416).
În aceste reprezentări solare, aura este sugerată de forma rotundă şi

turtită a capului, iar razele sunt redate de găurile prin care lumina poate
pătrunde. Dacă aceste obiecte sunt aşezate în faţa focului se obţine o
imagine a soarelui cu emanaţii de lumină. Vasul gumelniţean era, probabil,
utilizat pentru lichidul sacru, iar statueta cucuteniană era, fie obiect de cult
folosit în anumite ritualuri, fie amuletă. Prin această reprezentare a capului
81
se urmărea atragerea binecuvântării divine, era un fel de „antenă” care

capta energia benefică.
O altă reprezentare neolitică deosebit de interesantă este statueta
antropomorfă de la Scânteia (fig. 5, 5a). Este unică în cultura Cucuteni şi
aminteşte de piesele de mai târziu din Creta Minoică.
Fig. 5. Statuetă antropomorfă, Scânteia, cultura Fig. 5a. Scânteia, detaliu / Scânteia,
Cucuteni / Anthropomorphic statuette, Scânteia, detail (dupǎ Lazarovici Gh.,
Cucuteni culture (apud Lazarovici M., Lazarovici Lazarovici C.-M., Merlini M. 2011,
Gh., Ţurcanu 2009, cat. 191). 174).
Idolul este reprezentat în orantă şi are pe pântec şi pe braţul drept o

serie de semne şi simboluri în care recunoaştem casa sacră, Soarele cu raze
şi Luna. Tot luna (semnul „D”) este redată şi pe braţul stâng (Lazarovici M.
2004, 89). În cultura multor popoare partea stângă este feminină şi asociată
cu luna. Oranta este gestul de rugaciune prin care se invocă harul divin.
Casa sacră este lăcaşul divinităţii unice (redată prin punct) şi este
reprezentată deasupra soarelui şi lunii pentru a reda faptul că este punctul
terminus al universului. Este un obiect de cult menit să atragă
binecuvântarea divină, lumina (reprezentată prin soare) asupra locuinţei,
sau a lăcaşului de cult.
Soarele este simbolul „resurecţiei”, pentru că învie în fiecare
dimineaţă şi moare în fiecare seară, reflectând veşnica întoarcere a vieţii
după o moarte temporară. Încă din cele mai vechi timpuri, omul şi-a creat
un sistem de obiceiuri care imitau mişcarea discului solar, astfel încât acesta
să-şi urmeze cursul obişnuit, căci soarele este sursa luminii, căldurii şi a
vieţii. În jurul său s-a format modelul cosmologic heliocentric, s-a organizat
82
şi măsurat timpul. Solstiţiile şi echinocţiile devin repere în organizarea

vieţii, în riturile agrare, sau în fixarea sărbătorilor de peste an.
O mare parte a dansurilor tradiţionale au un caracter solar, fiind
centrate pe cultul heliolatric şi pe stimularea cursei solare. În cultura
noastră populară, multe din jocurile copiilor se bazează pe acest principiu,
însă cel mai evident este dansul hora (Evseev 1999, 429).
Fig. 6. Cupă cu picior de tip horă – Mitoc, Fig. 7. Vas suport – „Hora de la
cultura Cucuteni / Chalice of the round dance Drăguşeni”, cultura Cucuteni / Sustaining
type – Mitoc, Cucuteni culture (apud vessel – ”The Round Dance of Drăguşeni”,
Lazarovici M., Lazarovici Gh., Ţurcanu 2009, Cucuteni culture (dupǎ Lazarovici M.,
cat. 68). Lazarovici Gh., Ţurcanu 2009, cat. 263).
În cultura Cucuteni există reprezentări pictate ale acestui dans, dar

mai spectaculoase sunt vasele tip horă, denumite aşa tocmai pentru că
sugerează acest dans. Pe vasul de la Mitoc (fig. 6), simbolismul soarelui este
redat atât de „horă”, cât şi de spirală. Pe vasul de la Drăguşeni (fig. 7)
soarele devine simbolul evoluţiei. Spirala dublă simbolizată mişcarea în
două sensuri: naştere şi moarte, o moarte iniţiatică care implică o renaştere
într-o fiinţă nouă, transformată şi mai bogată din punct de vedere spiritual
(Chevalier, Gheerbrant 1994, vol. 3, 250). Vasul, atât prin formă, cât şi prin
ornament, simbolizează ascensiunea spirituală a omului, ridicarea privirii
83
de la pământ (reprezentat prin cele două linii orizontale), spre cer (linia
orizontală şi raze, ca simbol al luminii).
Toate religiile au atribuit Divinităţii o natură luminoasă. Lumina
simbolizează, în Vechiul Testament, viaţa, mântuirea şi fericirea. Lumina
semnifică dezvoltarea fiinţei, prin înălţarea sa, în vreme ce obscuritatea
reprezintă căderea.
Ziua şi noaptea creează o alternanţă ce este transpusă atât în
ordinea cosmică, cât şi în ordinea interioară a omului. Lumina este
înţeleasă doar în opoziţie cu întunericul, simbolizând valorile
complementare ale unei evoluţii, dualitatea universală prezentă în toate
civilizaţiile. Lumina succede întunericul, îl fecundează, alcătuind perechea
originală din care derivă toate făpturile lumii. O epocă întunecată este
urmată, în toate planurile cosmice, de o epocă luminoasă, regenerată.
Organizarea haosului se construieşte pe dualitatea lumină – întuneric, cer –
pământ, elemente despărţite în actul creator. Potrivit Cabalei, lumina dă
naştere spaţiului, îndepărtând întunericul. Conform mitologiei Egiptene, la
origine se află oceanul primordial Nun – o masă inertă din care s-a născut,
prin propria forţă, Soarele – Ra. În miturile greceşti, din Haos s-a născut
mai întâi Infernul şi noaptea, apoi Ziua şi Eterul (Evseev 1999, 254;
Kernbach 1989, 548; Chevalier, Gheerbrant 1994, vol. 2, 236).
Fig. 8. Altar cu semne – Gradešnica, cultura Vinča / Altar with signs– Gradešnica,
Vinča culture (dupǎ Lazarovici Gh. 2004, 69).
84
Alternanţa zi – noapte, lumină – întuneric, este redată şi în neolitic

(fig. 8) prin simboluri, care sugerează două momente sau elemente care se
completează (Lazarovici Gh. 2004, 69). Aceste simboluri pot fi, de
asemenea, reprezentarea cerului şi a pământului (sus – jos), sau a mişcării
soarelui şi lunii, ca elemente indisolubil legate între ele şi care urmează
unul altuia. Răsăritul şi apusul soarelui sunt momente importante ce au
marcat, deopotrivă, omul preistoric şi omul modern, fiind încărcate de
sacralitate. „Să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară soarele peste
tine dormind”, spune un vechi proverb românesc (Evseev 1999, 254).
BIBLIOGRAFIE
Chevalier J., Gheerbrant A. 1994. Dicţionar de simboluri, vol. 1-3. Bucureşti.

Eliade M. 1992. Sacrul şi Profanul. Bucureşti.
Evseev I. 1999. Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale. Timişoara.
Georgiev G. I. 1981. Die Neolithische Siedlung bei Čavdar, Bezirk Sofia. In:
Cultures prehistoriques en Bulgarie, Ed. de l’Academie Bulgare des Sciences, Bulletin
de l’Institut d’Arhaeologie, Sofia, XXXVI, 63-109.
Kernbach V. 1989. Dicţionar de mitologie universală. Bucureşti.
Lazarovici Gh. 2004. Database for Signs and Symbols of Spiritual Llife. In Signs of
Civilization. Novi Sad.
Lazarovici M. 2004. Symbols and Signs of the Cucuteni-Tripolyie Culture. In Signs of
Civilization. Novi Sad.
Lazarovici M., Lazarovici Gh., Ţurcanu S. 2009. Cucuteni. A Great Civilization of the
Prehistoric World. Iaşi.
Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M., Merlini M. 2011. Tărtăria and the sacred tablets.
Cluj-Napoca.
85
MODELE MINIATURALE DIN LUT ALE TOPOARELOR
ENEOLITICE DIN SPAŢIUL CARPATO-DANUBIAN
Sergiu-Constantin ENEA
Abstract: Our aim in this paper is to bring into discussion a special category of
artifacts, more precisely the Eneolithic miniature clay axes of the Carpathian-Danubian
territory. Without any claim of exhaustiveness, we tried to gather all items available in the
archeological literature. We could notice that most of the items belong to the Cucuteni
culture, phase A, very few being present also in the contemporary civilizations or in later
epochs. In general, considered artifacts are replicas of fighting axes made of stone or copper,
and possibly, bone or horn, while typologically, most of them imitate hammer – axes and
copper axes with crossed arms. We tried to search for analogies in the contemporary culture
of Europe and we could notice this category is widely spread within the European Neolithic
and Eneolithic. In terms of symbolism, it is difficult to state precisely which the role of such
items might have been, but they cover an entire series of possibly votive symbols, amulets
/pendants, possibly of the social hierarchies or pertaining to the sphere of the supernatural
with functions within rituals.
Keywords: miniature axes, Eneolithic, Cucuteni, symbols, significances/
semantics.
I. Introducere. Oamenii neoliticului şi eneoliticului au creat, pe

lângă artefactele „normale”, cotidiene, necesare vieţii de zi cu zi, o
multitudine de piese miniaturale, cu funcţionalităţi şi semnificaţii încă
nelămurite. În prezentul articol, ne propunem să repertoriem şi să analizăm
topoarele miniaturale din lut, imitaţii/replici ale unor piese macro, o
categorie de artefacte despre care s-a scris mai puţin1 şi evident incomplet.
Încă de la început, precizăm că baza noastră de date (vezi Anexa) cuprinde
artefacte preluate din literatura de specialitate şi nu avem pretenţia de a fi
realizat o înregistrare exhaustivă a acestora2.
Piesele avute în vedere de noi au fost amintite de descoperitori în
diferite contexte, când s-a prezentat catalogul descoperirilor, fie alături de
1 Singura lucrare cu caracter particular care se referă la această categorie de

artefacte aparţine lui V. Diaconu, Unele considerații despre topoarele miniaturale de lut
ars din epoca bronzului. Mousaios XV, 2010, 63-72.
2 Din păcate nu am putut obţine informaţii suficiente despre alte descoperiri, cum
ar fi piesa de la Vidra (hache votive en terre-glaise de même gendre que la hache de Vidra
et la hache votive de Cucuteni). D. Rosetti, Săpăturile de la Vidra. PMMB 1, 1934, 49
apud D. Berciu, Topoarele de cupru cu două braţe opuse (tipologie şi origine). Apulum I,
1939-1942, 46.
podoabe, fie asociate pieselor din lut sau descoperirilor izolate. De multe
ori nu s-au precizat contextul descoperirii, condiţiile stratigrafice, asocierea
cu alte piese, iar uneori nici desenele şi nici fotografiile publicate nu sunt de
cea mai bună calitate şi nu folosesc foarte mult, astfel încât suntem
conştienţi că pertinenţa concluziilor noastre are, din păcate, de suferit.
II. Lotul repertoriat. În stadiul actual al cercetărilor se observă că
cele mai multe piese aparțin comunităților cucuteniene : Frumuşica (Matasă
1946, 161, pl. LXII/446-c)3, Truşeşti (Petrescu-Dîmboviţa 1999, 549, fig.
384/7), Tîrpeşti (Marinescu-Bîlcu 1981, fig. 198/32), Ruginoasa (Lazarovici
2009, 190, fig. 202)4, Hoisești (Ursulescu 2004; Lazarovici 2009, 267, fig. 84;
Bodi 2010, 216, pl. 65/10; 66/10), Poduri (Dumitroaia 2009, 122, nr. 318)5,
Bârlăleşti (Coman 1980, 128, fig. 106/5), Tăcuta6 câte o piesă, însă acest lucru
pare a fi numai rodul întâmplării, deoarece în aşezările mai bine cercetate
numărul de topoare miniaturale este mai mare: Hăbășești – 21 de piese
(Dumitrescu 1954, 469, 516, fig. 46/1, 2, 3, 4, 6, 10, 12, 22.), Drăgușeni – 5
piese (Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, fig. 178/45-46, 180/4, 6-7)7, Cucuteni
– 3 (Schmidt 1932, 69, 71, fig. 19a, pl. 35/25, 37/9; Petrescu-Dîmbovița,
Văleanu 2004, 151, fig. 69/11-13)8, Scânteia9 – 2 (Mantu, Țurcanu 1999, 17,
27, fig. 283, 284; Lazarovici 2009, 267, fig. 85, 86), Mărgineni – 2 (Monah
1986, 31-36). Astfel de piese au fost descoperite și în cadrul altor civilizații:
aspectul Stoicani-Aldeni, piesele de la Stoicani (Petrescu-Dîmboviţa 1953,
fig. 44/13), Suceveni (Dragomir 1983, 105, fig. 58/19-21) şi Seciu (Frînculeasa
2011, 172, pl. 61/9-10)10, Gumelniţa – toporaşul de la Pietrele (Toderaş 2009,
56, pl. XXI/B), Sălcuţa – Ostrovul Corbului (Berciu 1939-1942, 39-71; Pătroi
3 Hache-marteaux, rupt de la jumătate, din dreptul găurii pentru fixat coada.

4 Topor descoperit în stratul Cucuteni A3.
5 În acelaşi catalog, la pagina 143 (piesa 463) este menţionat şi un topor votiv, de
această dată din gresie, cu dimensiunile: L=6,5 cm, l=2 cm.

6 Inedit. Mulţumim domnilor Dumitru Boghian şi Ciprian Lazanu, membri în
colectivul de cercetare de la Tăcuta-Dealul Miclea, alături de subsemnatul, pentru că

ne-au permis publicarea acestei piese.
7 Din păcate, din desenele publicate nu putem stabili dimensiunile decât la două
piese.
8 Descoperite passim. Autorii acceptă pentru aceste piese un rol cultic.
9 Cele două piese au fost descoperite în stratul cultural Cucuteni A 3, una dintre ele
provenind din locuința 7.

10 Mulţumim şi pe această cale colegului Alin Frînculeasa pentru bunăvoinţa cu
care ne-a semnalat piesa şi ne-a pus la dispoziţie bibliografia.
88
MODELE MINIATURALE DIN LUT
2006, 94)11, Foltești (Petrescu-Dîmboviţa, Dinu 1974, 30, fig. 6/4-5; Vasiliu
2011, 49), fără a şti ce ne rezervă viitoarele cercetări. Discuţii comportă,
încă, încadrarea cultural-cronologică a toporului Bucovina (Mareş 2004, 419-
421)12.
Numeric, aceste topoare miniaturale eneolitice par mai puține decât
în epoca bronzului (Diaconu 2010, 63). Numărul lor este mare în bronzul
timpuriu, scade semnificativ în bronzul mijlociu, ajungând doar la câteva
exemplare în bronzul final (Vasiliu 2011, 50).
III. Aspecte tehnologice. În general, aceste piese redau, în formă
miniaturizată, mai naturalist sau schematizat, diferite categorii de arme și
unelte neolitice şi eneolitice din piatră, aramă și, poate, os. Studierea
fotografiilor, desenelor şi descrierilor pieselor întregi repertoriate arată că
cele mai multe dintre topoarele miniaturale imită, mai fidel sau mai
stângaci, unele tipuri de topoare de aramă cu braţele în cruce (unele piese
de la Hăbăşeşti – pl. I/8, 12, Cucuteni – pl. I/4, Bârlăleşti – pl. I/13, Truşeşti –
pl. II/1, Drăguşeni – pl. II/5, Scânteia – pl. I/15, 16, Hoisești – pl. II/2,
Ostrovul Corbului13 – pl. II/16). Celelalte piese întregi par a imita topoare-
ciocan sau topoare de luptă din piatră: Cucuteni – pl. II/5, Hăbăşeşti – pl.
I/1, 11, Ruginoasa – I/14, Drăguşeni – pl. II/4, Pietrele – pl. II/15.
În aşezările cu mai multe descoperiri (Hăbăşeşti, Cucuteni,
Drăguşeni) se observă că topoarele miniaturale imită artefacte de diferite
forme care, probabil, erau făcute din materii diferite, ceea ce înseamnă,
probabil, că respectivele comunităţi posedau şi foloseau, în acelaşi timp, o
gamă largă de tipuri de arme şi unelte.
Au fost descoperite şi trei topoare miniaturale cu tot cu coadă:
Tîrpeşti – pl. II/9, Mărgineni – pl. I/6, Tăcuta – pl. II/3, din păcate toate
fragmentare, ceea ce ne împiedică să oferim şi o tipologie a acestora.
Multe piese sunt rupte din dreptul găurii, astfel că este greu de
precizat forma exactă şi ce tip de piesă imită; nu putem încerca o tipologie
11 Mulţumim şi pe această cale colegului Cătălin Pătroi pentru punerea la dispoziţie

a desenului piesei.
12 Din păcate, în acest articol, reputatul specialist în metalurgia aramei (pe
problema topoarelor de aramă cu braţele în cruce) se autocitează cu un interesant

studiu în manuscris (nota 2), care, probabil, a rămas nepublicat şi în biblioteca
personală.
13 Toporul a fost descoperit în timpul unei periegheze pe plaja de aici efectuată de
A. Bărcăcilă. Brațele sunt inegale, iar gaura este ovală. Tăișul este convex, având
colțurile ieșite în afară, iar profilul brațului ascuțit este triunghiular.
89
aici, atât din cauza numărului redus de topoare miniaturale din lut, cât şi a
condiţiilor de publicare.
În funcţie de dimensiuni, pentru piesele întregi, după datele de care
dispunem, dar şi din măsurătorile pe care le-am făcut pe baza desenelor,
lungimile variază: Truşeşti (107 mm), Hăbăşeşti (fragment, rupt de la
jumătate, 88 mm), Bucovina (80 mm) şi Drăguşeni (70 mm), cele mai mici
fiind pentru toporaşele de la Hăbăşeşti (23, 29, 35, 39 mm), Pietrele (40
mm), Bârlăleşti (41 mm), Ostrovul Corbului (43 mm); lăţimile variază între
35 mm (Bucovina), 33 mm (Truşeşti), până la 7 mm (Bârlăleşti şi Ruginoasa),
10 mm (Scânteia, Hoiseşti).
Deoarece cele mai multe, 21 şi mai bine studiate exemplare provin
din aşezarea de la Hăbăşeşti, vom aminti aici câteva date. Miniaturile imită
tipuri de topoare de piatră şi de metal, topoare ciocan şi topoare de luptă,
în timp ce o piesă imită o dăltiţă. Artefactele sunt lucrate sumar, dar se
păstrează elementele caracteristice (Dumitrescu 1954, 469-470). Piesele sunt
de mici dimensiuni (23, 29, 35, 39 mm), cele mai multe fiind rupte din
dreptul găurii; unele reproduc topoare-ciocan (Dumitrescu 1954, 470, fig.
46/6, 14, 17), iar câteva fragmente par a aparţine unor modele de topoare cu
braţele în cruce (Dumitrescu 1954, fig. 46/10, 12, 22). În monografie, este
prezentată şi o piesă din lut în mărime naturală, dar ruptă de la jumătate,
din dreptul găurii pentru fixat coada (Dumitrescu 1954, fig. 46/19). Toporul
are tăişul uşor pieziş, arcuit, cu partea inferioară lungă şi cu mijlocul
îngroşat din cauza perforării (Dumitrescu 1954, 471). Având în vedere
dimensiunile, este posibil ca acesta să constituie un model (Dumitrescu
1954, 472), un prototip în lut poate pentru realizarea unui tipar pentru un
tip de topor de aramă.
IV. Analogii14. O problemă care nu a mai fost atinsă până acum este
cea a originii acestei categorii de piese, de aceea am încercat să scrutăm alte
spaţii cronologice şi culturale contemporane eneoliticului românesc pentru
a identifica apariţia acestor obiecte, contextele în care ele apar, eventual
diverse asocieri între categorii de artefacte.
O piesă miniaturală din lut care imită un topor de piatră provine
din provincia Szabolcs (Ungaria) şi este încadrată în neoliticul final
(Makkay 1960, 9, 20-21, 23). Acest artefact este considerat un topor votiv şi
14Nu avem pretenţia că am explorat întreaga literatură a eneoliticului din Europa,

acest lucru este imposibil, ci, din literatura avută la dispoziţie am avut în vedere
identificarea miniaturilor diverselor tipuri de topoare în spaţii culturale
contemporane cu arealul pe care l-am avut în vedere în acest articol.
90
are o răspândire largă, între sfârşitul neoliticului şi începutul epocii

bronzului (Lengyel III şi post-Lengyel până la cultura Pecel şi Pilyny,
Schnekenberg).
O serie de imitaţii ale topoarelor de luptă din piatră şi metal provin
din eneoliticul timpuriu şi mijlociu din Cehia, mai ales din culturile
Lengyel, Trichterbecherkultur (TRBK), Baden, Jevišovice (Menšík 2012,
101–106). Cele mai multe dintre piese sunt de mici dimensiuni şi nu
depăşesc zece cm; mare parte dintre toporaşe sunt fragmentare, astfel încât
este dificil de încercat o tipologie sau de dedus tipul piesei imitate (Menšík
2012, 101–106) (pl. V-VI).
Pentru cultura Lengyel, piese apar la Jaroměřice, dar şi două
exemplare în Ungaria (Szombathely) şi trei exemplare în Polonia (Kuczyn)
(Menšík 2012, 101). Piese mai numeroase au fost descoperite în TRBK,
numărul acestora sporind în cultura Baden (Menšík 2012, 103).
În total, în Cehia au fost descoperite 41 de topoare miniaturale, din
care 36 fragmentare. În general, toporaşele nu sunt decorate, însă există şi
excepţii, cum sunt piesele de la Podmolí şi Chvaletice (Menšík 2012, 104)
(pl. VI/3-4).
O situaţie deosebită este dată de ansamblul descoperit în aşezarea
Crkvine (Stubline, Serbia) alcătuit din 43 de statuete şi 11 modele
miniaturale de unelte/arme ce aparţine fazei târzii a culturii Vinča.
Descoperirea s-a făcut într-un context clar stratigrafic, iar artefactele
au fost descoperite în dispunerea lor originală (Crnobrnja 2011, 131-147).
Ansamblul a fost cercetat în locuinţa 1/2008, una din cele mai mici şi mai slab
conservate din aşezare; pe lângă artefactele deja amintite, în locuinţă au mai
fost descoperite alte două statuete tipice Culturii Vinča, un bucraniu de lut,
vase, un cuptor şi o vatră, o râşniţă încastrată în podea, un recipient mare de
lut, de asemenea, încastrat în podea (un altar?) (Crnobrnja 2011, 133).
Statuetele erau plasate pe o platformă de pământ bătătorit, ars
secundar, lângă cuptor, în nordul locuinţei, în zona mai bine conservată.
Lângă statuete, au fost descoperite 11 modele miniaturale întregi şi
fragmentare de unelte/arme ce imită topoare ciocan, târnăcoape, unelte
lungi cu lamă, sceptre (Crnobrnja 2011, 133).
Dacă figurinele au fost făcute neglijent, cu excepţia celei centrale, o
atenţie mult mai mare a fost acordată modelării armelor/uneltelor
miniaturale, ceea ce a dus la producerea unor miniaturi extrem de fidele
(pl. III/A).
Din cele 11 miniaturi, şapte sunt perfect conservate, iar tipurile
imitate sunt: două topoare ciocan, trei târnăcoape, trei obiecte sferice
91
(măciuci, sceptre?), două fragmente de târnăcoape, iar o piesă are o lamă

verticală la capătul unui corp lung (Crnobrnja 2011, 134).
Disproporţia dintre atenţia şi timpul investit în modelarea
figurinelor în comparaţie cu modelarea uneltelor/armelor miniaturale
sugerează că, pentru oricine le-a făcut şi le-a folosit, a fost mult mai
important să sublinieze în mod clar diferitele roluri ale indivizilor sau
grupurilor în cadrul comunităţii (prin unelte şi arme) decât indivizii
(figurinele) însăşi. Modul de executare a pieselor poate indica atât o
ierarhizare socială pe verticală, o structurare socială, cât şi pe orizontală, o
distincţie a activităţilor, profesiilor, roluri jucate de indivizi şi grupuri
(Crnobrnja 2011, 139-140)15.
Tot în mediul vinčian au mai fost descoperite miniaturi de arme:
– model miniatural al unui topor descoperit în aşezarea de la
Medjulužje, însă, din păcate, este vorba despre o descoperire
întâmplătoare, fără context stratigrafic (Petrović, Katić, Spasić 2009, 164, nr.
227; Crnobrnja 2011, 134).
– două modele de arme au fost descoperite la Kormadin, dar nu au fost
publicate fotografii (Jovanović, Glišić 1961, 113–139; Crnobrnja 2011, 134).
– două figurine purtătoare de unelte (seceră şi topor) descoperite la
Szegvár Tüzkoves din neoliticul târziu, explicate ca reprezentări de bărbaţi
(Borić 1996, 67–83; Korek 1987, 47–60, fig. 14; Crnobrnja 2011, 135).
– la Gomolava, singura necropola săpată şi mai bine documentată a
culturii Vinča, au fost descoperite 27 de schelete de bărbaţi. Poziţia
topoarelor şi a inserţiilor de seceră în morminte indică faptul că uneltele au
fost întotdeauna plasate deasupra umărului drept al defunctului
(Crnobrnja 2011, 135), ceea ce a fost un indicator privind sexul figurinelor
descoperite la Crkvine.
Un model miniatural de topor a fost descoperit în Cehia la
Jaroměřice (pl. IV/1), Moravska Malovana Keramika (MMK), faza
IIb/Lengyel III (Podborský 1993, fig. 88/13); conform desenului,
dimensiunile acestei piese sunt L=51 mm şi l=22 mm. Alte două piese,
provin de la Starý Zámek- Jevišovice (pl. IV/2, 3) şi au încadrarea
cronologică TRBK (Podborský 1993, fig. 105/18, 24)16.
15 Figurinele sunt aşezate în grupuri în jurul unui grup central, cu cea mai mare şi
mai fin executată figurină în centru.
16 Din păcate, aceste piese au fost publicate fără scară, astfel încât nu putem preciza
dimensiunile.
92
Din alt palier cronologic provin topoarele miniaturale de lut Baden

de la Cimburk-Kutná Hora (Neustupný 2008, fig. 27/4-7). Într-o altă lucrare,
se menţionează numărul de 11 fragmente ce provin din acest loc (Menšík
2012, 102) (pl. IV/4-7).
În spaţiul culturii Tripolie, au fost descoperite puţine topoare
miniaturale din lut17; astfel de piese sunt cunoscute în colecţia Platonov şi
provin din siturile Troyaniv-Gorodsk (Trypillia C II) şi din regiunea Uman
(Videiko 2004, II, 346). În afara acestui complex cultural, mai este cunoscută
o piesă în TRBK care, se pare, împrumută acest tip de toporaşe (Videiko
2010, 50). Aceste piese, ale căror dimensiuni nu le cunoaştem datorită
imperfecţiunilor de publicare, par a imita mai ales topoare-ciocan (pl. III/C).
Câteva miniaturi ce reprezintă topoare provin din alt mediu
cultural şi cronologic, stratul cultural Schnurkeramik.
În anii '50 (sec. XX), în urma cercetărilor de la Motzenstein au fost
descoperite două toporaşe miniaturale, din care unul este decorat cu
rânduri de crestături făcute cu unghia, precum şi fragmente din cel puţin
alte 12 topoare miniaturale. Cele mai multe sunt rupte în zona orificiului,
iar la un capăt sunt fie rotunjite şi au forma unui ciocan, fie ascuţite. Unele
din aceste fragmente, sunt, de asemenea, decorate cu crestături făcute cu
unghia şi care, eventual, ar trebui să sugereze o faţetare (Seregély 2005).
La dimensiunea topoarelor din lut, nu se observă, în mod evident, o
standardizare impusă, lăţimea orificiului variind între 12 şi 44 mm
(Seregély 2005); în 2004 a fost descoperit un toporaş întreg, cu lungimea de
79 mm şi mai multe protuberanţe în zona braţelor (Seregély 2005).
Pentru aceste piese, există alte două analogii în Schnurkeramik. O
piesă provine dintr-un mormânt de copil de la Künzing (Deggendorf,
Bavaria de Jos); artefactul era, de asemenea, decorat cu unghia. Un alt
toporaş de lut, ce putea face parte dintr-un mormânt a fost descoperit în
pădurea Luckaer în Turingia; despre această piesă nu se pot da prea multe
detalii datorită calităţii desenului. Nu se poate preciza dacă este vorba
despre un mormânt de copil, deoarece scheletul era distrus complet
(Höckner 1957, 58-181; Seregély 2005).
Piesele provin din aşezări şi din morminte; cele mai multe toporaşe
din aşezări sunt fragmente, piese rupte, ceea ce presupune o anumită
utilizare (pl. III/B).
În privinţa funcţionalităţii, arheologii germani acreditează teoria
conform căreia topoarele ar putea servi drept jucării pentru copii. Imitaţia
17Mulţumim şi pe această cale domnului Mihailo Videiko, pentru informaţiile puse

la dispoziţie.
93
topoarelor de luptă din piatră sau metal în lut ar putea fi legată de învăţare,
pentru dezvoltarea de medii intelectuale, prin urmare, aceste piese ar fi
putut avea o semnificaţie educativă (Seregély 2005).
V. Discuţii şi câteva concluzii. Din punct de vedere cronologic,
observăm că în spaţiul nord-dunărean, topoarele miniaturale de lut din
apar într-un spaţiu cronologic restrâns, în Cucuteni A2-A3-A4 şi în spaţii
relativ contemporane: Stoicani-Aldeni, Sălcuţa şi Gumelniţa, ceva mai târzii
fiind piesele Folteşti şi Bucovina. În afara eneoliticului nord-dunărean, astfel
de piese apar în areale cronologice şi geografice vaste; artefactele sunt
precedate de cele neolitice târzii din valea Dunării mijlocii (MMK/Lengyel)
şi contemporane şi cu Vinča târzie, sunt preluate în cultura Funnel Beaker
de unde se răspândesc în tot centrul şi răsăritul continentului.
Discuţiile despre lumea miniaturilor şi însemnătatea lor au o lungă
istorie în arheologie. Indiferent că a fost vorba despre statuete
antropomorfe sau zoomorfe, machete de case, modele miniaturale ale unor
arme, unelte, podoabe, acestea au fost considerate ca fiind o soluţie în
discutarea şi interpretarea anumitor aspecte de viaţă spirituală ale
comunităţilor preistorice (Nanoglou 2011).
Topoarele miniaturale din lut pot avea aceeași funcție simbolică ca
și alte artefacte, cum ar fi: discurile din lut care le imită pe cele din aramă și
aur, mărgelele din lut care le imită pe cele confecționate din materiale mai
prețioase, colții din lut care îi imită pe cei de cerb sau mistreț , deşi unele
artefacte sunt miniaturi, iar altele imită piese în mărime naturală 1/1.
În timp au fost emise mai multe opinii privind funcţionalitatea: funcția
simbolică de pandantive, amulete (Dumitrescu 1954, 472; Mareş 2002, 116;
2004, 420; Vasiliu 2011, 51); dacă sunt amulete, poate au avut funcţie
apotropaică, de apărare şi identificare de gen (băieţi-topoare, fete-alte piese).
Din punct de vedere tipologic, toporaşele miniaturale de lut imită
mai ales topoare-ciocan sau topoare cu braţele în cruce, artefacte ce
reprezintă simboluri războinice, simboluri ale puterii şi prestigiului social
(Mareş 2002; Enea 2008, 5-32); deşi este greu de stabilit cu certitudine
funcţionalitatea topoarelor miniaturale, datorită paralelismului cu obiectele
pe care le imită, considerăm că, totuşi, ele se leagă de sfera
supranaturalului, având semnificaţia de simboluri ale ierarhiilor sociale,
dar, evident, nu putem elimina celelalte ipoteze deja expuse aici, fiecare cu
gradul ei de probabilitate; faptul că cele mai multe dintre ele sunt
fragmentare poate indica folosirea lor în cadrul unor ceremonii sau
ritualuri.
94
BIBLIOGRAFIE
Berciu D. 1939. Arheologia preistorică a Olteniei. Craiova.

Berciu D. 1939-1942. Topoarele de cupru cu două braţe opuse (tipologie şi origine).
Apulum I, 39-71.
Bodi G. 2010. Hoisești -La Pod. O așezare cucute niană pe Valea Bahluiului. Iași .
Borić D. 1996. Social Dimensions of Mortuary Practices in the Neolithic: A Case
Study. Starinar 47, 67–83.
Coman Gh. 1980. Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui.
Bucureşti.
Crnobrnja A. 2011. Arrangement of Vinča culture figurines: a study of social
structure and organization. Documenta Praehistorica XXXVIII, 131-147.
Cucoș Șt. 1999. Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei. BMA VI. Piatra
Neamţ.
Diaconu V. 2010. Unele considerații despre topoarele miniaturale de lut ars din
epoca bronzului. Mousaios XV, 63-72.
Dragomir I. T. 1983. Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural Stoicani-
Aldeni. București.
Dumitrescu Vl., Dumitrescu H., Petrescu-Dîmboviţa M., Gostar N. 1954.
Hăbăşeşti. Monografie arheologică. Bucureşti.
Dumitroaia Gh., Munteanu R., Preoteasa C., Garvăn D. 2009. Poduri-Dealul
Ghindaru. Cercetările arheologice din caseta C (2005-2009). BMA XXII, Piatra-Neamţ.
Enea S. 2008. Simboluri eneolitice ale puterii. Despre topoarele de aramă cu braţele
„în cruce” din România. Revista Arheologică S.N., IV, 2, 5-32.
Florescu M. 1979. Contribuții la cunoașterea concepțiilor despre lume și viață a
comunităților tribale monteorene . Carpica XI, 57-134.
Frînculeasa A. 2011. Seciu – judeţul Prahova un sit din epoca neo-eneolitică în Nordul
Munteniei. Bucureşti.
Höckner H. 1957. Ausgrabung von schnurkeramischen Grabhügeln und
Siedelplätzen im Luckaer Forst, Kreis Altenburg. Arbeits- und Forschungsberichte zur
Sächsischen Bodendenkmalpflege 6, 58-181.
Jovanović B., Glišić J. 1961. Eneolitsko naselje na Kormadinu kod Jakova. Starinar
N.S. 11, 113–139.
Korek J. 1987. Szegvar-Tüzkoves: A settlement of the Tisza culture. In: The Late Neolithic
of the Tisza region. A survey of recent excavations and their findings (ed. L. Tàlas).
Kassuth Press. Budapest-Szolnok, 47–60.
Lazarovici M. 2005. Copper artefacts and clay axes at Scânteia. In: Cucuteni: 120 ans
de recherches. Le temps du bilan (eds. Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O. Weller, C.
Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D. Monah). BMA XVI, 117-122.
Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh. 2012. Ruginoasa-Dealul Drăghici. Monografie
arheologică. Suceava.
95
Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh., Țurcanu S. 2009. Cucuteni, A Great Civilization of

the Prehistoric World. Iași .
Makkay J. 1960. Strange prehistoric finds in the Jósa András Museum. In: A Nyíregyházi
Jósa András Múzeum Évkönyve 3, 23-26.
Mantu C.-M., Ţurcanu S. 1999. Scânteia – situl arheologic. Catalog. In: Scânteia. Cercetare
arheologică şi restaurare (eds. V. Chirica, C.-M. Mantu, S. Ţurcanu). Iaşi, 13-21.
Mareș I. 2002. Metalurgia aramei în neo-eneoliticului României. Suceava.
Mareș I. 2004. Un topor din lut ars din Colecţiile Complexului Muzeal Bucovina.
Suceava XXIX-XXX, vol. I (2002-2003), 419-421.
Mareș I. 2009. Cucuteni Culture. Art and religion/Kultura Cucuteni. Sztuka i religia.
Catalog de expoziție. Suceava.
Marinescu-Bîlcu S. 1981. Tîrpeşti. From Prehistory to History in Eastern Romania.
BAR International Series 107. Oxford.
Marinescu-Bîlcu S., Bolomey Al. 2000. Drăguşeni. A Cucutenian community.
Bucureşti-Tübingen.
Matasă C. 1946. Frumuşica. Village préhistorique à céramique peintre dans la Moldavie
du nord, Roumanie. Bucureşti.
Menšík P. 2012. Úvod do problematiky hliněných napodobenin broušené
industrie. Otázky neolitu a eneolitu 2011 (eds. J. Peška, F. Trampota). Mikulov –
Olomouc, 101–106.
Monah D. 1986. Topoare de aramă și bronz din județele Neamț și Bacău . MemAntiq
XII-XIV (1980-1982), 31-36.
Nanoglou S. 2011. A miniature world: Clay models and figurines in south-east Europe.
In: Oxford Handbook of Neolithic Europe (eds. C. Fowler, J. Harding, D. Hofmann).
Oxford, Oxford University Press, 2011. Varianta publicată online:
http://www.academia.edu/1771658/A_miniature_world_Clay_models_and_figurin
es_in_south-east_Europe.
Neustupný E. (ed.), Dobeš M., Turek J., Zápotocký M. 2008. Archeologie pravěkých
Čech (Eneolit), 4. Praha.
Pătroi C.-Nicolae. 2006. Metalurgia cuprului în cadrul complexului cultural
eneolitic Sălcuţa-Bubanj-Krivodol. Drobeta XVI, 87-111.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1953. Cetățuia de la Stoicani. MCA I, 13-111.
Petrescu-Dîmboviţa M., Dinu M. 1974. Nouvelles fouilles archéologique à Folteşti
(dép. de Galaţi). Dacia N.S., 18, 19-72.
Petrescu-Dîmboviţa M., Florescu M., Florescu A. C. 1999. Truşeşti. Monografie
arheologică. Bucureşti-Iaşi.
Petrescu-Dîmboviţa M., Văleanu M.-C. 2004. Cucuteni-Cetăţuie. Monografie
arheologică. Piatra Neamţ.
Petrović B., Katić V., Spasić M. 2009. Život u glini: neolitska umetnost na tlu Beograda
– figuralna plastika iz zbirki Muzeja grada Beograda. Muzej grada Beograda. Belgrad.
Podborský Vl. et alii. 1993. Pravěké dějiny Moravy (Catalog). Brno.
Rosetti D. V. 1934. Săpăturile de la Vidra. PMMB 1, 6-30.
Schmidt H. 1932. Cucuteni in der Oberen Moldau, Rumänien. Berlin-Leipzig.
96
Seregély T. 2005. Miniatur Äxte–Spielzeug oder Kultgegenstände? In: AXT und RAD
en miniature. Außergewöhnliche Zeugnisse der späten Jungsteinzeit vom
Motzenstein bei Wattendorf im Fränkische Schweiz-Museum 2005, 45 ff,
http://landschaftsmuseum.de/Seiten/Lexikon/ Motzenstein-10.htm, fişier accesat la
5 martie 2013.
Toderaş M., Hansen S., Reingruber A., Wunderlich J. 2009. Pietrele-Măgura
Gorgana: o aşezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 şi 4250 î.e.n. MCA V, 39-90.
Ursulescu N. et alii 2004. Hoiseşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi. Punct: La pod,
http://cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm.
Vasiliu I. 2011. Toporul miniatural din lut ars de la Bogdăneşti-Todoscanu. Carpica
XL, 48-52.
Videiko M. Y. 2000. Tripolye and the cultures of Central Europe: facts and
character of interactions: 4200–2750 BC. Baltic-Pontic Studies 9, 13-68.
Videiko M. Y. 2004. EHЏИКЛОПЕДІЯ ТРИПІЛЪСЪКОЇ КУЛЪТУРИ. Kiev, tom. II.
Videiko M. Y. 2010. Ukraine: from Trypilia to Rus. Kiev.
97
Anexă. Topoare miniaturale din lut din eneoliticul românesc18
Nr. Localitate Tip Nr. Stare de Încadrare Locul descoperirii / Bibliografie

crt descoperire obiecte conservare culturală dimensiuni
1 Frumușica Săpătură 1 Rupt de la Cucuteni A2 Matasă, 1946, 161; pl. LXII,
sistematică jumătate, din 446/c.
dreptul găurii
2 Poduri Săpătură 1 Fragmentar Cucuteni A2 L=45 mm, l=30 mm Dumitroaia et alii, 2009, cat.
sistematică 318.
3 Cucuteni Săpătură 3 Fragmentare Cucuteni Fig. 69/11: L=41 mm, Schmidt, 1932, 69, 71, fig. 19a,
sistematică, A2/A3 l=22 mm pl. 35/25, 37/9; Petrescu-
passim Fig. 69/12: L=40 mm, Dîmbovița, Văleanu, 2004, 151,
l=18 mm fig. 69/11-13.
Fig. 69/13: L=45 mm,
l=20 mm
4 Mărgineni Săpătură 2 Model de topor Cucuteni L= 90 mm Monah, 1986, 33; Cucoș, 1999,
cu tot cu coadă, A2/A3 139, fig. 24/4.
un braţ rupt
Fragmentare
5 Hăbășești Săpătură 21 Fragmentare cele Cucuteni, A3 Lungimi: fig. 46/3-35 Dumitrescu et alii, 1954, 469,
sistematică mai multe dintre mm; 46/4-23 mm; 516, fig. 46/1-22.
ele 46/6-49 mm; 46/10-
50 mm; 46/12-54 mm;
46/14-44 mm; 46/17-
29 mm; 46/19-88 mm
18Menţionăm că de cele mai multe ori, autorii nu au oferit dimensiunile pieselor, astfel încât am fost nevoiţi să le calculăm noi după
desenele/fotografiile publicate.
6 Trușești Săpătură 1 Fragment Cucuteni A3 L=107 mm, l=33 mm Petrescu-Dîmbovița, Florescu,
sistematică, Florescu, 1999, 549, fig. 384/7.
passim
7 Bârlălești Săpătură 1 Întreg. Topor Cucuteni A3 L=41 mm, l=7 mm Ghenuţă Coman, 1980, 128, fig.
votiv, de culoare 106/5.
cenușiu cărămizie
8 Ruginoasa Săpătură 1 Întreg Cucuteni A3 L=53 mm, l=7 mm Catalog 2009, 190, fig. 202;
sistematică Lazarovici, Lazarovici 2012,
346, fig. VIII.65.
9 Scânteia Săpătură 1 Întreg Cucuteni, A3 Fig. 85: L=70 mm, Catalog 2009, fig. 85, 178.
sistematică l=20 mm
1 Fig. 86: L=45 mm, Catalog 2009, fig. 86, 178.
l=13 mm
10 Hoisești 19 Săpătură de 1 Întreg Cucuteni A3 L=50 mm, l= 10mm Catalog 2009, fig. 84; Bodi 2010,
salvare 216.
11 Tăcuta- Săpătură de 1 Model de topor Cucuteni A3 L=50 mm, l=20 mm Inedit.
Dealul Miclea evaluare cu tot cu coadă,
un braţ rupt
12 Drăguşeni Săpătură 5 2 întregi, 3 Cucuteni A4 Fig. 178/45: L=50 mm, Marinescu-Bîlcu, Bolomey,
sistematică fragmentare l= 20 mm 2000, fig. 178/45, 46, 180/4, 6-7.
Fig. 178/46: L=70 mm,
l= 20 mm
13 Târpești Săpătură 1 Fragment Cucuteni Toporaş cu coadă Marinescu-Bîlcu, 1981, fig.
sistematică l=50 mm (în zona 198/32.
ciocanului)
14 Stoicani Săpătură 1 Întreg Stoicani- Petrescu-Dîmboviţa, 1953, fig.
Aldeni 44/13.
19 Aceeaşi piesă este publicată în monografia din 2010 cu lungimea de 47 mm. G. Bodi, Hoiseşti, 2010, 216.
15 Suceveni Săpătură 3 Fragmente Stoicani- Fig. 58/19: L=41 mm, Dragomir, 1983, 105, fig. 58/19-
Aldeni l=24 mm 21.
Fig. 58/20: L=52 mm,
l=20 mm
Fig. 58/21: L=36 mm,
l=24 mm
16 Seciu Săpătură 1 Fragment Stoicani- L=42 mm, l=23 mm Frînculeasa 2011, Pl. 61/9-10,
Aldeni 172.
17 Pietrele- Săpătură 1 Întreg Gumelniţa L=40 mm, l= 15 mm Toderaş 2009, 56, pl. XXI/B.
Măgura sistematică (4500-4250
Gorgana î.e.n)
18 Ostrovul Periegheză 1 Întreg Sălcuţa III, L=43 mm Berciu 1939, 88, fig. 103/5;
Corbului Sălcuţa IV- Idem, 1939-1942, 43, fig. 1/6;
Herculane II- Pătroi 2006.
III
19 Transilvania 1 Menționat ca fiind Pătroi, 2006, 89-112.
de aceeași formă și
mărime cu cel de la
Ostrovul Corbului,
aflat la Berlin.
20 Folteşti Săpătură 2 Fragmentare Fig. 6/4: L=38 mm Petrescu-Dîmbovița, Dinu,
sistematică Fig. 6/5: L=49 mm 1974, 30, fig. 6/4, 5.
21 Bucovina20 1 Întreg L=80 mm, l=35 mm Mareș, 2002; Mareş 2004, 419 -
421.
20Încadrarea culturală şi cronologică comportă încă discuţii, această piesă putând fi atribuită atât eneoliticului final, cât şi bronzului
timpuriu, iar modelul poate fi dat de topoarele din tipul Baniabic şi Fajsz. I. Mareş, op. cit., 2004, 419-421.
Pl. I. Topoare miniaturale de lut / Miniature clay axes: 1 Frumuşica; 2 Poduri;

3-5 Cucuteni; 6-7 Mărgineni; 8-12 Hăbăşeşti; 13 Bârlăleşti; 14 Ruginoasa; 15-16 Scânteia
(apud: 1 Matasă; 2 Dumitroaia; 3-5 Petrescu-Dîmboviţa, Văleanu; 6-7 Monah; 8-12
Dumitrescu; 13 Coman; 14 Lazarovici; 15-16 Lazarovici). Scări diferite / Various scales.
101
Pl. II. Topoare miniaturale de lut / Miniature clay axes: 1 Truşeşti; 2 Hoiseşti; 3 Tăcuta; 4-
8 Drăguşeni; 9 Tîrpeşti; 10 Stoicani; 11-13 Suceveni; 14 Seciu; 15 Pietrele; 16 Ostrovul
Corbului; 17-18 Folteşti; 19 Bucovina (apud: 2 Bodi; 3 inedit; 4-8 Bîlcu; 9 Bîlcu;
11-13 Dragomir; 14 Frînculeasa; 15 Toderaş; 16 Pătroi; 1, 10, 17-18 Petrescu-Dîmboviţa;
19 Mareş). Scări diferite / Various scales.
102
Pl. III. Toporaşe miniaturale din lut din eneoliticul Europei. Scări diferite /
Miniature clay axes of the European Eneolithic. Various scales.
103
Pl. IV. Topoare miniaturale din lut din eneoliticul Europei / Miniature clay axes of the
European Eneolithic: 1 Jaroměřice; 2-3 Jevišovice-Starý Zámek; 4-7 Kutná Hora
Cimburk. Scări diferite / Various scales.
104
Pl. V. Toporaşe din eneoliticul timpuriu şi mijlociu / Small axes of the Early and Middle
Eneolithic: 1 Brno; 2 Grešlové Mýto; 3 Staré Zámky; 4 Cimburk (după Menšik).
Scări diferite / Various scales.
105
Planşa VI . Toporaşe din e ne oliticul timpuriu şi mijlociu / Small axes of the Early and
Middle Eneolithic: 1 De nemark; 2 Staré Zámky; 3 Podmoli; 4 Chvale tice (după Me nšik).
Scări dife rite / Various scales.
106
ON THE STONE FIGURINES OF THE
CUCUTENI-TRIPOLYE CULTURE
Stanislav ȚERNA
Rezumat: În acest studiu, autorul repertoriază, analizează şi discută statuetele

cucuteniano-tripoliene realizare din piatră, artefacte rare în acest mediu cultural. Au fost
determinate tipurile de materie primă litică, particularitățile iconografice, tipurile de
statuete (convențional-realiste, realiste şi schematizate), cadrul cronologic (Neolitic-
Bronzul timpuriu) și distribuția spațială , analogiile cu piese asemănătoare din cadrul
civilizațiilor învecinate sau nu (Vinča, Stoicani-Aldeni, anatoliene, central și est-europene,
balcanice și egeene), subliniindu-se diversitatea acestora.
Cuvinte cheie: Cucuteni-Tripolye, statuete antropomorfe, piatră, diversitate
tipologică.
I. Introduction. The statuary complex of the Cucuteni-Tripolye

culture has been attracting the interest of researchers ever since the
discovery of the first settlements with painted pottery in the forest-steppe
zone between Carpathians and Dnepr. Progressively as the research went
on, new and new data appeared, causing the advent of multiple
publications which emphasized on different aspects of the evolution of the
Cucuteni-Tripolye figurines. However, mainly the much more numerous
clay statuettes were brought into focus. The analysis of pieces made of
other materials is capable though to give not less than interesting results.
This note will focus itself on the quite sparse but remarkable stone
figurines, tracing their iconographic peculiarities, distribution in time and
space and other notable features.
II. Description. The study includes 14 anthropomorphous figurines
which come from 11 sites (see the Appendix)1. In the following I will give a
short description of the figurines from each site, in alphabetical order2:
1. Bernashevka. Dating: Precucuteni II stage. The head of a figurine
executed in hard calcareous stone (fig. 1/2) was found during
1
Few other stone figurines including a painted flint (?) figurine are mentioned in
an old study by S. Gamchenko (1926, 37). According to this publication, the items
have been discovered in 1909-1913 in the Southern Bug area (the exact locations are
not specified). The author did not present any drawings as well. Taking into
account the time of the discovery and lack of any information about the
provenience of the figurines, their appurtenance to the Cucuteni-Tripolye culture
seems to be questionable
2
The description is given according to publications.
Stanislav ȚERNA
excavations on the settlement (the exact context is not specified).

The nose is represented schematically; two perforations mark the
eyes. Height – 3,2 cm (Zbenovič 1996, Taf. 35/3).
2. Bârlălești (Ciomaga). A figurine (fig. 1/1) found on the surface of a
settlement with Cucuteni A, Cucuteni B and Bolgrad-Aldeni
materials; exact dating is therefore impossible. The statuette is made
of thoroughly polished brownish stone. The lower part of the
figurine is biconical, the upper part is oblong, the head is rounded.
Height – 5,4 cm (Buzdugan, Rotaru 1997, fig. 1/6).
3. Bârlălești (Sturza). Dating: Cucuteni A stage. Two figurines (fig. 3/1-2)
discovered on the surface of the settlement. Both items schematically
represent the human's head. First figurine is made of greyish stone,
the second – of ruddy pebble (Rotaru 2009, fig. 7/2, 8/4).
4. Fedești. Dating: Cucuteni A stage. One schematic figurine
discovered by chance (fig. 3/3). The body is trapezoidal with
aplatized shoulders, the head is represented by a semi-circular lobe.
Two impressions mark the eyes (Rotaru 2009, fig. 4/7).
5. Fălticeni. Dating: Horodiștea-Gordinești period (?). A figurine
discovered on the surface (?) of the settlement. Fragmented (fig.
1/7). The preserved part is rounded, obviously representing the
middle part of the body with knobbled breasts. The neck and the
waist are represented by short vertical segments. The head and the
lower part are missing. Height – 4,5 cm (Monah 1997, fig. 17/4).
6. Igești (Blăgești). Dating: Cucuteni A (?) 3. Three stone figurines
discovered on the surface of the settlement in different years. The
first one (fig. 2/3), made of hard dark-brownish stone, represents a
tall cylindrical figure with a triangular head outlined by two lateral
edges. Height – 9,6 cm. The second figurine (fig. 2/1) is made of
polished brownish stone and represents a strongly schematized
human figure in the shape of a disc with an oblong upper part and a
rounded head. The neck is separated from the body by a slightly
traced horizontal line; a similar line separates the head from the
neck. Height – 4,2 cm4. The third figurine (fig. 2/2) is even more
3
The figurines from Igești have been dated with the Cucuteni A period (Popușoi
1983-1984, 69; Buzdugan, Rotaru 1997, 76). However, we should remark the
presence of Bolgrad-Aldeni material on the settlement, what makes difficult such
an exact dating of the finds.
4
In the publication, the authors indicate erroneously a height of 1,2 cm (Buzdugan,
108
ON THE STONE FIGURINES
schematized, the discoidal body melts in an oblong upper part with

an rounded head, separated from the body by a horizontal line.
Height – 5 cm (Popușoi 1983-1984, fig. 1/1; Buzdugan, Rotaru 1997,
fig. 1/8-9).
7. Murgeni. Dating: Cucuteni A stage. One statuette, discovered on the
surface of the settlement. The figurine (fig. 1/6) resembles the idols
of the en violon type and was made of green sandstone. Height –
about 4,3 cm (Coman 1980, fig. 98/3).
8. Mălușteni (Recea). Dating: Cucuteni A stage. One figurine
discovered on the surface of the settlement in 2002. Made of hard
greyish stone. Represents a human head (fig. 3/4), two lobes mark
the eyes (Rotaru 2009, fig. 7/1).
9. Rudi IX. Dating: Cucuteni A stage. One figurine discovered on the
surface of the settlement during the fieldwalking research in the
Rudi – Tătărăuca Nouă – Arionești microzone (Sava et alii 1995,
256). The figurine, rhomboidal in shape (fig. 1/5), is made of gray
sandstone with quartzite inclusions. A vertical line separates the
buttocks. Height – 7,7 cm (Țerna 2012).
10. Sfântu Gheorghe. Dating: Cucuteni A stage. One statuette
discovered on the surface of the settlement. The figurine is made of
marble. On a small „block“ (0,4 cm thick) has been molded a human
head with an extended rear part and a plattened upper part. The
anatomical elements of the face – eyes, mouth and nose – are
represented quite distinctly (fig. 1/4). Length – 3,5 cm (Székely 1971,
fig. 2/4).
11. Sărățeni. Dating: Cucuteni A stage. Discovered on the surface of the
settlement. The figurine (fig. 1/3) is made of light-blue quartzite.
The schematic body has a discoidal shape with a semi-oval upper
part. Height – 7,3 cm (Buzdugan, Rotaru 1997, fig. 1/1).
III. Raw materials. The figurines were made of different rocks,
without any preferences for certain raw materials – hard calcareous stone
(Bernashevka), brownish polished stone (Bârlălești-Ciomaga, Igești),
sandstone (Murgeni, Rudi), quartzite (Sărățeni), pebble (Bârlălești-Sturza).
Of special interest is the figurine from Sfântu Gheorghe, made of marble.
Marble items occur very rarely in the Cucuteni-Tripolye culture (the best-
known example are the items from the Cărbuna hoard: a marble axe and
Rotaru 1997, 76). Judging by the scale given in the fig. 1 from the publication, the
correct height should be 4,2 cm.
109
Stanislav ȚERNA
some small adornments (Dergachev 1998); they concentrate mainly further

south, in the milieu of the prehistoric cultures of the Balkan peninsula
(Andreescu 2002; Hansen 2007; Marangou 1992; Toderaș et alii 2009).
IV. Iconographic peculiarities and analogies. The iconography of
the Cucuteni-Tripolye stone figurines displays a wider variety in
comparison to the clay statuettes. Broadly speaking, three main groups can
be distinguished – realistic, conventional-realistic and schematic. The first
group includes the marble human head from Sf. Gheorghe which bears
clear depictions of anatomical traits of the face – eyes, mouth and nose. The
second group includes the figurines from Rudi, Bernashevka and Fălticeni,
which display certain similarity with the clay statuettes: specific contour of
the human body (Rudi, Fălticeni), knobbled breast (Fălticeni), perforated
eyes, specific depiction of the nose (Bernashevka). The third group includes
the most schematic figurines, in the shape of a disk with oblong upper part
(Sărățeni, Igești, Bârlălești -Ciomaga, Fedești), schematic human heads
(Bârlălești -Sturza, Mălușteni-Recea) or a tall cylindrical figure with few
anatomical details (Igești).
It is notable that apart from certain traits, most of the stone figurines
do not find any direct analogies within the much more numerous clay
statuettes from Cucuteni-Tripolye. Only the figurine from Murgeni
displays distinct similarities to the so-called en violon idols as well as to the
copper pendants from Cărbuna (fig. 5/2) (analogies in Monah 1978-1979;
see also Mareș 2007 for metal figurines of this type and Voinea 2008 for
specifical idols en violon in the area of the neighboring Gumelnița culture).
In this context, the fragmented figurine from Fălticeni is of special
interest. D. Monah dates it with the Cucuteni A stage (Monah 1997, 56). Its
stylistic traits, however, display certain similarities to the specific figurines
of the Horodiștea -Hordinești stage (fig. 5/3) (Alaiba 2001; 2004; Rassamakin
1999, fig. 3.24) and of Foltești – Cernavoda II culture (Schuster et alii 2007),
with a similar shape of the body, knobbled breast, narrow junction
segments between the body and the upper and lower parts. Unfortunately,
the publication of the Fălticeni figurine is incomplete; it lacks a drawing of
the profile as well as any indications regarding the kind of stone used for
making the statuette or the conditions of its discovery (old excavations of V.
Ciurea or stray find, as pointed in the publication). As an indirect argument
for the presumed later dating of this piece, it should be mentioned that the
location of Fălticeni fits with the area of the Horodiștea-Hordinești sites in
the middle and upper part of the Siret basin (Dumitroaia 2000, Harta 1).
The figurines from Bernashevka, Igești as well as the stone human
110
heads from Bârlălești-Sturza, Mălușteni-Recea and Sf. Gheorghe are unique

– no analogies for them within the Cucuteni-Tripolye milieu are known to
the author. Just certain elements as the specific depiction of nose on the
Bernashevka and Igești statuettes can be compared to the clay figurines.
The „realistic” face on the Sf. Gheorghe figurine differs a lot from the clay
„realistic“ statuettes (see Burdo 2010). The tall cylindrical figure from Igești
display certain similarity to the Late Neolithic stone figurine from Kurilo,
West Bulgaria (fig. 5/1) (Petkov 1961, Фиг. 3/j).
Quite peculiar are the figurines from Sărățeni, Igești and Bârlălești -
Ciomaga with a large semi-circular lower half and a narrow upper part
bearing in some cases the representation of the head. Resembling in some
degree the en violon idols they nevertheless display closer similarity to the
Čoka-type figurines (amulets) from Vinča culture (fig. 5/5-6) (Raczky 1994;
Hansen 2007, Abb. 95) and to the stone idol from burial nr. 109, of the
Mariupol cemetery in Azov area (fig. 5/4) (Makarenko 1933, 108). At some
extent these figurines also resemble the clay idol from Koshilovtsy
(Zaharuk 1960). Also, typologically similar are the later statuettes from Troy
and Cyclades (Marangou 1992).
V. Chronological and spatial distribution. Chronologically, the
figurines distribute as following. One piece can be precisely dated with the
early period of culture's evolution (the Precucuteni II figurine from
Bernashevka). To the Cucuteni A stage surely belong the figurines from
Murgeni, Rudi, Sărățeni, Sf. Gheorghe, Fedești, Mălușteni -Recea and
Bârlălești-Sturza. The dating of the figurines from Igești and Bârlălești -
Ciomaga is unclear – in both cases we are dealing with strayfinds from
multilayered settlements. Finally, the statuette from Fălticeni could be
hypothetically dated with the Horodiștea -Hordinești period.
From the spatial point of view (fig. 4), the distribution of the
figurines (by the basins of the biggest rivers of the region) is the following:
one find comes from the Olt basin (Sf. Gheorghe, a site belonging to the
Ariușd local group); five come from the Siret basin (Bârlălești -Ciomaga,
Bârlălești-Sturza, Fedești and Fălticeni); six – from the Prut basin (Igești,
Murgeni, Sărățeni, Mălușteni -Recea) and two from the Nistru basin (Rudi
and Bernashevka). No stone figurines are so far known to the author in the
basins of Southern Bug and Dnepr5.
Generally, despite the sparsity of the data, both the chronological
and territorial distribution of the Cucuteni-Tripolye stone figurines displays
5
Apart from the doubtful and hence unconsidered older finds by S. Gamchenko
(see note 1).
111
Stanislav ȚERNA
certain regularities. The majority of the statuettes belong to the Cucuteni A

stage. It seems that the sudden vast occurrence of stone figurines is just one
manifestation of the cardinal changes in the anthropomorphism of the
Cucuteni-Tripolye culture during this stage. For example, the Cucuteni A
clay figurines starkly differ from the steatopigous statuettes of the previous
Precucuteni period, both in iconography, proportions and decoration. Also,
most of the anthropomorphous relief representations on pottery are dated
with this period (Țerna 2005). Obviously, these metamorphoses and the
development of new traditions as well as decrement of the older ones
reflect certain social and/or ideological changes within the Cucuteni A
communities. It is well-known that namely the Cucuteni A stage correlates
with substantial perturbations in the modus vivendi of the early agricultural
communities from SE Europe (for a detailed discussion see Manzura 2000;
Manzura 2005 with subsequent literature).
Mapping of the stone figurines also displays some interesting
peculiarities. Foremost, all of them are concentrated in the western part of
the culture's area, between the Carpathians and the Nistru basin. Such a
distribution is nonrandom and fits completely the general trends of the
dynamics of the anthropomorphous figurines at the early and middle
stages of the Cucuteni-Tripolye culture's development. In the Cucuteni A
period (to which belong most of the stone statuettes), namely the territory
between Carpathians and Nistru becomes the main innovative and
iconography-forming center in the development of the anthropomorphous
figurines, where new types occur and spread afterward to the east (for a
detailed overview of the development of figurines from the „western” and
„eastern“ regions of the culture see Pogozheva 1983; Shumova 2003).
Furthermore, according to E. Tsvek the Tripolye communities of the Bug-
Nipru interfluve represent a separate direction of development with a
minimal (Tsvek 2004: 61) usage of figurines in the celebration of certain
cults and ceremonies. Secondly, it seems that the stone figurines are mainly
concentrated in the „boundary“ areas of the western region of the
Cucuteni-Tripolye area, an observation also made by D. Monah (1997, 56).
According to the Romanian specialist, such a distribution of the stone
statuettes reflects certain influences or even imports from an allogenous
cultural milieu. It is emblematic, that an agglomeration of specific stone
figurines can be traced on the territory between the middle course of Bahlui
river and Prut: on the Elan-Horincea plain and Covurlui upland. Namely
112
this zone appears as one of the contact borders between the Cucuteni-
Tripolye and Bolgrad-Aldeni communities, the later being a part of the
larger Kodžadermen – Gumelnița – Karanovo VI complex, where we also
find stone figurines of other types (Andreescu 2002). Interesting, here a
concentration of finds of the so-called „stone scepters“ on settlements is
also traced (Dergachev 2005, карта 2). Nevertheless it should be
acknowledged that such a distribution of the stone figurines may be
determined by the sparsity of the material.
VI. Discussion. What could determine such an iconographic
diversity of the stone figurines? It is possible that the answer to this
question lies in the material itself. On one side, working of stone is a much
more time-consuming process than the simple modeling of clay figurines,
accessible even to children (Gheorghiu 2005). Hence some of the stone
statuettes could reflect the search for new ways of representing the human,
aside from clay6. In this sense it seems logical to suppose that their
iconographic parameters could go beyond the generally accepted and quite
rigid canons, which were characteristic for the clay figurines.
Another group includes the figurines with close similarity to the
specific idols of the en violon and Čoka types. It is remarkable that all of
these pieces concentrate themselves in one zone, on the border between the
Cucuteni-Tripolye and Bolgrad-Aldeni sites. Are they results of contacts?
Exchange? Trade? Did they belong to the sphere of prestige or exotic (see
Chapman 2002)? The sparsity of available data does not allow us to give a
clear answer to such questions. It should be mentioned that the schematic
figurines (pendants?) of the en violon and Čoka types as well as the so-
called ring-shaped idols in general, made of different materials (clay, bone,
stone, copper, gold, silver) and spread over vast territories in Central,
South-Eastern Europe, Balkans, Anatolia and even East-European steppe
(Hansen 2007; Makarenko 1933; Maran 2000; Zimmermann 2007) deserve to
be the subject of a special thorough study. Despite all their typological
diversity, they display a number of common features, such as small scale,
peculiarities of treatment of the lower broader and the upper parts. The
diverse context of their discovery (settlements, deposits, graves), the variety
of types, the broad specter of raw materials used for their production, the
chronological framework (from Neolithic up to Early Bronze Troy and
Bronze Age settlements from Cyclades – Blegen, Caskey, Rawson 1951, Fig.
6
S. Hansen points out to the possibility of existence of figurines from wood and other
perishable organic materials in the prehistory of SE Europe (Hansen 2007, 331).
113
Stanislav ȚERNA
41; Marangou 1992, fig. 31) raise multiple interesting research problems,
which however go beyond the scope of this paper.
Finally, quite aloof is the figurine from Fălticeni, resembling the
shape of the clay Horodiștea -Gordinești statuettes.
A special attention should be drawn to four figurines representing
the human head. All of them have a flat lower part which possibly served
for placing them on special supports, either anthropomorphous or not-
anthropomorphous in shape. Such a position was recorded for some of the
large clay idols. For instance, in a dwelling of the Cucuteni A2 site of
Mărgineni (Romania) was discovered a massive schematic
anthropomorphous head from clay placed on the hearth (Monah 1997, 52).
Remarkable is also a discovery from the Hârșova tell (Gumelnița culture,
Romania), with the carbonized rests of a pillar placed in a round
installation of clay (diameter 28 cm). It has been supposed that this
construction served as a support for a massive clay human head, found on
the floor in the same part of the dwelling (Hașotti 199, 80).
In conclusion it should be emphasized that the astonishing
iconographic unitarity of the Cucuteni-Tripolye clay figurines, remarked by
many researchers, seems not to find its response in the stone statuettes.
Possibly, this could explain their paucity since, in this sense, they appear
rather as an exception from the Cucuteni-Tripolye statuary complex, than
as its organic part. In the same time, the sparsity of material makes most of
the presented here observations provisional. The future findings of stone
figurines will undoubtedly bring the researchers more in line with the
solving of multiple questions, bound with the evolution of the
anthropomorphous figurines of the region.
ACKNOWLEDGMENTS
This note is a small excerpt from a larger study on the Cucuteni-Tripolye

anthropomorphous figurines, carried out in December 2010 – October 2011 in the
Eurasian Department of the German Archaeological Institute in Berlin, with a
DAAD scholarship. I would like to express my gratitude to the Director of the
Department, Prof. Dr. Svend Hansen, for his kind invitation, support and precious
advices during the period of the scholarship. For discussions on the Cucuteni-
Tripolye stone figurines, I would like to thank Dr. Igor Manzura (Chișinău) and Dr.
Yurii Rassamakin (Kiev). Also, I would like to thank Dr. Bogdan Niculică (Suceava)
for the invitation to contribute to this honorific volume.
114
BIBLIOGRAPHY
Alaiba R. 2001. Plastica Horodiștea-Erbiceni-Hordinești . Interacademica II-III, 51-62.

Alaiba R. 2004. The Horodiștea-Erbiceni-Gordinești-Kasperovcy Culture
Anthropomorphic Representations. Aspects of Spiritual Life in South East Europe from
Prehistory to the Middle Ages (eds. V. Spinei, V. Cojocaru). Iași, 31-46.
Andreescu R. R. 2002. Plastica antropomorfă gumelniţeană. Analiză primară. Bucureşti.
Blegen C., Caskey J., Rawson M. 1951. Troy. The Third, Fourth and Fifth Settlements.
Volume II. Part 2: Plates. Princeton: Princeton University Press.
Burdo N. B. 2010. Realisticheskaya plastika Tripol'ja — Kukuten': sistematizatsiya,
tipologiya, interpretatsiya. Liki dalekih predkov (red. Manzura I. V.). Stratum Plus
2. Kishinev, 123-168.
Buzdugan C., Rotaru M. 1997. Idoli en violon descoperiţi în depresiunea Elan-
Horincea. SCIVA 48, 1, 73-82.
Chapman J. 2002. Domesticating the Exotic: the Context of Cucuteni-Tripolye
Exchange with Steppe and Forest-steppe Communities. Ancient interactions: east
and west in Eurasia (eds. K. Boyle, C. Renfrew, M. Levine) Cambridge: McDonald
Institute for Archaeological Research, 75-92.
Bucureşti.
Dergachev V. A. 1998. Kerbunskiy klad. Kishinev.
Dergachev V. A. 2005. O skipetrah. Etyudy v zashchitu migratsionnoy kontseptsii
M. Gimbutas. Revista Arheologică S.N., vol. 1, nr. 2, 6-166.
Dumitroaia Gh. 2000. Comunităţi preistorice din nord-estul României. De la cultura
Cucuteni pînă în bronzul mijlociu. BMA VII. Piatra-Neamţ.
Gamchenko S. 1926. Sposterezhennja nad danimi doslіdіv Tripіl's'koї kul'turi
1909-1913 rr. Tripіl's'ka kul'tura na Ukraїni (red. Kozlovsʼka), v. I. Kiev, 31-42.
Gheorghiu D. 2005. The controlled fragmentation of anthropomorphic figurines.
Cucuteni – 120 ans des recherches. Le temps du bilan (eds. Gh. Dumitroaia, J.
Chapman, O. Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola, D. Monah). BMA XVI.
Piatra-Neamţ, 137-144.
Hansen S. 2007. Bilder vom Menschen der Steinzeit. Untersuchungen zur
anthropomorphen Plastik der Jungsteinzeit und Kupferzeit in Südosteuropa.
Archäologie in Eurasien XX. Mainz.
Hașotti P. 1997. Epoca neolitică în Dobrogea. Constanța.
Makarenko M. 1933. Mariyupol'skiy moghil'nik. Kiev.
Manzura I. V. 2000. Vladeyushchie skipetrami. Rozhdenie Evropy (red. I. V.
Manzura). Stratum Plus 2, 237-295.
Manzura I. V. 2005. Severnoe Prichernomor'e v eneolite i v nachale bronzovogo
veka: stupeni kolonizatsii. Diskurs tsivilizatsiy (red. I. V. Manzura). Stratum Plus 2,
63-85.
Maran J. 2000. Das ägäische Chalkolithikum und das erste Silber in Europa.
Studien zur Religion und Kultur Kleinasiens und des ägäischen Bereiches: Festschrift für
115
Stanislav ȚERNA
Baki Öğün zum 75. Geburtstag (ed. C. Ișik). Asia Minor Studien 39. Bonn: Habelt, 179-93.
Marangou C. 1992. ΕΙΔΩΛΙΑ. Figurines et miniatures du Néolithique Récent et du
Bronze Ancien en Grèce. BAR International Series 576. Oxford.
Mareș I. 2007. Tipuri și variante locale de podoabe de metal din cultura Cucuteni -
Tripolie. Pandantive / amulete antropomorfe en violon. Suceava XXI-XXIII (2004-
2006), 29-38.
Monah D. 1978-1979. Idolii en violon din cultura Cucuteni. Cercetări Istorice IX-X,
163-175.
Monah D. 1997. Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie. Piatra-Neamţ.
Petkov N. 1961. Praistoricheska idolna plastika ot Sofijskoto pole. Izsledvanija v
pamet na Karel Shkorpil. Sofija: Izdatelstvo BAN, 387-396.
Pogozheva A. P. 1983. Antropomorfnaya plastika Tripolʼya. Novosibirsk.
Popovici D., Simiciuc C. 1979-1980. Figurine de lut din vechile colecţii ale
muzeelor din judeţul Suceava (II). Suceava 6-7, 643-656.
Popuşoi E. 1983-1984. Plastica cucuteniană de la Igeşti. Acta Moldaviae Meridionalis
V-VI, 69-76.
Raczky P. 1994. Two Late Neolithic “Hoards” from Csóka (Čoka)-Kremenyák in
the Vojvodina. Von der Steinzeit bis zum Mittelalter. Studien zum 60. Geburtstag von
Ottó Trogmayer. (Hrsg. L. Gábor). Szeged, 161-172.
Rassamakin Y. 1999. The Eneolithic of the Black Sea Steppe: Dynamics of Cultural
and Economic Development 4500-2300 BC. In: M. Levine, Y. Rassamakin, A.
Kislenko, N. Tatarintseva, Late Prehistoric exploitation of the Eurasian Steppe.
Cambridge: McDonald Institute for Archaeological Research, 59-182.
Rotaru M. 2009. Plastica antropomorfă și zoomorfă neol itică în zona de sud a
Moldovei. In: M. Rotaru, Antichitățile Elanului, vol. 2. Bârlad, 34-56.
Sava E., Manzura I., Tcaciuc M., Kurciatov S., Bubulici V., Rabinovici R., Guchin
V., Alaiba R., Bădău-Wittenberger M. 1995. Investigaţiile istorico-arheologice
efectuate în microzona istorico-naturală Rudi – Tătărăuca Nouă – Arioneşti
(raionul Donduşeni, Republica Moldova). Cercetări arheologice în aria nord-tracă I.
Bucureşti, 281-357.
Schuster C., Popa T., Panait M., Panait D. 2007. Cu privire la un idol de la
începutul Bronzului timpuriu (?) de la Mironești – Malul Roșu. Buletinul muzeului
„Teohari Antonescu”, XIII (10), 149-158.
Shumova V. O. 2003. Sinhronіzatsіya pam'jatok zahіdnogo ta shіdnogo arealіv
tripіl's'koy kul'tury baseynіv Pіvdennogo Bugu і Dnіpra. Magіsterium. Arheologіchnі
studіi. Kiev, 18-23.
Székely Z. 1971. Câteva figurine interesante din România. Apulum IX, 130-132.
Toderaș M., Hansen S., Reingruber A., Wunderlich J. 2009. Pietrele – Măgura
Gorgana: o așezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 și 4250 î.e.n. MCA S.N.,
V, 39-90.
Tsvek E. V. 2004. Vostochnotripol'skaya kul'tura i ee mesto v eneolite Evropy.
Pershiy vsesvitnіy kongress „Tripіl's'ka tsivіlіzatsiya”. TDK. Kiev, 61-63.
Țerna S. V. 2005. Antropomorfnye rel'efnye izobrazheniya na keramike Kukutenʼ-
116
Tripolʼya. Antropologicheskie issledovaniya v Moldove. Kishinev, 5-12.

Țerna S. V. 2012. Antropomorfna kam'jana statuetka s poselenniya Rud' kukuten'-
tripil's'koy kul'tury. Arheologiya (1). Kiev, 55-62.
Voinea V. 2008. About figurines en violon within the civilisation Gumelnița –
Karanovo VI. Peuce S. N. VI, 7-24.
Zaharuk Yu. N. 1960. Glinyanyi amulet iz s. Koshilovtsy (k voprosu o tripol'skoy
plastike polimasticheskogo haraktera). Sovetskaya Arheologhiya nr. 2, 229-235.
Zbenovič Vl. 1996. Siedlungen der frühen Tripol'e-Kultur zwischen Dnestr und
Südlichem Bug. Archäologie in Eurasien 1. Espelkamp: Verlag Marie Leidorf.
Zimmermann T. 2007. Anatolia and the Balkans, once again – ring-shaped idols
from Western Asia and a critical reassessment of some ”Early Bronze Age” items
from Ikiztepe, Turkey. Oxford Journal of Archaeology 26 (1), 25-33.
117
Stanislav ȚERNA
APPENDIX
No. Site Country Number Literature

of
figurines
1 Bernashevka Ukraine 1 Zbenovič 1996
2 Bârlălești Romania 1 Buzdugan, Rotaru 1997

(Ciomaga)
3 Bârlălești (Sturza) Romania 2 Rotaru 2009
4 Fedești Romania 1 Rotaru 2009
5 Fălticeni Romania 1 Monah 1997
6 Igești (Blăgești) Romania 3 Popușoi 1983-1984;

Buzdugan, Rotaru 1997
7 Murgeni Romania 1 Coman 1980
8 Mălușteni (Recea) Romania 1 Rotaru 2009
9 Rudi IX Republic of 1 Țerna 2012

Moldova
10 Sfântu Gheorghe Romania 1 Székely 1971
11 Sărățeni Romania 1 Buzdugan, Rotaru 1997
TOTAL 14
118
Fig. 1. Stone anthropomorphous figurines of the Cucuteni-Tripolye culture.

1, Bârlălești-Ciomaga (after Buzdugan, Rotaru 1997); 2, Bernashevka (after Zbenovič
1996); 3, Sărățeni (after Buzdugan, Rotaru 1997); 4, Sfântu Gheorghe (after Székely
1971); 5, Rudi IX (after Țerna 2012); 6, Murgeni (after Coman 1980);
7, Fălticeni (after Monah 1997).
119
Stanislav ȚERNA

1-3, Igești (after Popușoi 1983-1984; Buzdugan, Rotaru 1997).
120

1-2, Bârlălești-Sturza; 3, Fedești; 4 , Mălușteni (Recea). All – after Rotaru 2009.
121
Stanislav ȚERNA
Fig. 4. Spatial distribution of the stone anthropomorphous figurines from the Cucuteni-
Tripolye culture (numbers on the map match the numbers in the Appendix).
122
Fig. 5. Analogies for some of the Cucuteni-Tripolye stone figurines. 1, Kurilo (after
Petkov 1961); 2, Cărbuna (after Dergachev 1998); 3, Cârniceni – „Pe Coastă” (after
Alaiba 2001); 4, Mariupol (after Makarenko 1933); 5-6, Čoka (after Raczky 1994).
123
CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA O MONOGRAFIE A
CULTURII WIETENBERG
Carol KACSÓ
Zusammenfassung: 1999 verteidigte Mihai Rotea die Dissertation Cultura

Wietenberg, eine monographische Aufarbeitung der Befunde und Funde dieser
mittelbronzezeitlichen, siebenbürgischen Kultur. Ich veröffentliche mein damaliges
Gutachten um ein wichtiges Moment in der Kenntnis der Bronzezeit in Siebenbürgen zu
markieren. Selbstverständlich setzte die Erforschung der Wietenberg-Kultur in den Jahren
2000 fort. Ein Verzeichnis der neuen Grabungen und Publikationen wird ebenfalls
vorgestellt.
Schlüsselwörter: Bronzezeit, Wietenberg-Kultur.
În anul 1999, Mihai Rotea susţinea la Institutul Român de

Tracologie din Bucureşti teza de doctorat Cultura Wietenberg. Am fost
cooptat în Comisia de doctorat, fiind unul dintre referenţi. Din păcate, teza
nu a fost publicată, ea fiind accesibilă totuşi în mai multe biblioteci
universitare, precum şi la institutul la care a fost prezentată.
Referatul meu este următorul:
Mihai Rotea este responsabil al câtorva importante şantiere
arheologice preistorice din Transilvania şi autor al unor studii, ce
abordează în principal problemele epocii bronzului din spaţiul
intracarpatic. Într-un plan de activitate extins pe cinci ani, Mihai Rotea şi-a
propus realizarea unei lucrări monografice cu privire la cultura
Wietenberg. Această lucrare, sub conducerea ştiinţifică a dr. Petre I.
Roman, reprezintă şi teza sa de doctorat.
Sarcina pe care şi-a asumat-o nu este deloc facilă, mai ales datorită
complexităţii problemelor ce se cer rezolvate în legătură cu evoluţia
amintitei culturi. Deşi ar părea să fie invers, dificultăţile de abordare cresc
şi datorită faptului că cultura Wietenberg a cunoscut de-a lungul cercetării
sale luări de poziţie foarte diferite, discuţiile în legătură cu ea fiind uneori
chiar pătimaşe (a se vedea controversa dintre Ion Nestor şi Hermann
Schroller [în PZ 23, 1932, 364-369, respectiv PZ 24, 1933, 335-329]), dar şi
tratări monografice, ce se doreau a reprezenta rezolvări definitive sau
măcar o ultimă concluzie la un anumit stadiu al cercetării. Cea mai recentă
dintre ele a apărut doar cu câţiva ani mai înainte, într-o serie extrem de
prestigioasă, Universitätsforschungen zu Prähistorischen Archäologie
(UPA), şi a fost realizată de un cercetător german, posesor al unor adecvate
Carol KACSÓ
metode de cercetare, dar şi cu posibilităţi financiare deosebite, fără de care

cunoaşterea nemijlocită a materialului arheologic, măcar într-o proporţie
satisfăcătoare, nu ar fi fost realizabilă. Este neîndoielnic că Mihai Rotea a
trebuit să ţină seama de cele mai importante puncte de vedere exprimate în
legătură cu cultura Wietenberg, inclusiv de cele formulate de către
Nikolaus Boroffka, în acelaşi timp el simţindu-se obligat să caute şi căi noi,
originale, de soluţionare a temei în discuţie.
După o foarte scurtă prefaţă, în capitolul introductiv (p. 5-8) autorul
anunţă propriile metode de cercetare şi criteriile de care a ţinut seama în
întocmirea lucrării. „Coloana vertebrală” a monografiei o constituie,
potrivit precizărilor sale, aşezarea de la Derşida – Dealul lui Balotă, cercetată
de Nicolae Chidioşan, întrucât „situaţia stratigrafică de acolo rămâne scara
cronologică verticală cea mai completă şi mai sigură pentru evoluţia
culturii Wietenberg …”. Materialul de aici este prezentat, mai conchide
autorul, „pentru prima dată pe adâncimi şi complexe”, dar într-o
interpretare originală. O importantă aserţiune, menţionată de asemenea de
la început de Mihai Rotea, este că, potrivit părerii sale, după sfârşitul
culturii, care se întâmplă deja în Bronzul mijlociu, s-au derulat încă
aproximativ două secole până la „dispariţia / diluarea” completă a
trăsăturilor civilizaţiei de tip Wietenberg.
În capitolul cu privire la cadrul geografic (p. 9-13) sunt descrise
succint unităţile geografice cuprinse în aria de răspândire a culturii
Wietenberg. O prezentare, ce nu ar fi trebuit să depăşească forma de
înşiruire, a principalelor obiective Wietenberg în fiecare din aceste unităţi
era, cred, binevenită.
În „Istoricul cercetărilor” (p. 14-19) sunt menţionaţi autorii
autohtoni şi străini, care fie au făcut cercetări semnificative în staţiuni
Wietenberg, fie au emis importante concluzii cu privire la diferitele aspecte
ale acestei culturi. Poate că deja aici ar fi trebuit menţionaţi prestigioşi
cercetători, ca János Banner, Tibor Kemenczei, Márta Sz. Máthé, Ladislav
Olexa, care au avut importante contribuţii la lămurirea problemei
importurilor Wietenberg în mediul Otomani-Füzesabony din Ungaria şi
Slovacia, Marilena Florescu şi Ivan Ordentlich, care au discutat problema
importurilor Wietenberg în culturile Monteoru şi Otomani, Ioan Bejinariu,
cu numeroase cercetări în staţiunile Wietenberg din Sălaj, Petre I. Roman şi
János Németi, care au efectuat săpăturile de la Carei – Bobald, unde apare
un nivel de mixtură Otomani-Wietenberg.
În acest capitol apare şi o concluzie a autorului mai greu de înţeles,
care se referă la materialele Wietenberg de la Oarţa de Sus (scoase la lumină
126
CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA O MONOGRAFIE A CULTURII WIETENBERG
între 1980-1985 şi 1990, nu 1989-1991, cum scrie Mihai Rotea), potrivit căreia
caracterul ritual al descoperirilor de aici nu facilitează înţelegerea realizărilor
curente ale olarilor Wietenberg, după ce doar cu o frază mai în faţă afirmă,
pe bună dreptate, că numărul vaselor întregite din acestă staţiune depăşeşte
totalul celor existente în celelalte muzee transilvănene. Este adevărat că în
momentul de faţă marea majoritate a ceramicii de la Oarţa de Sus este
nepublicată, deci importanţa sa pentru cunoaşterea repertoriului ceramic
Wietenberg este deocamdată virtuală, dar tot atât de adevărat este şi faptul
că aici se regăseşte întreaga gamă a producţiei ceramice Wietenberg, cel
puţin din două etape de evoluţie a culturii.
În capitolul cu privire la aria de răspândire (p. 20-21) sunt atribuite
culturii Wietenberg 608 monumente (aşezări, descoperiri funerare). Acestea
sunt înşiruite, fără descrieri mai ample, în Catalogul descoperirilor (p. 146-191).
Acest catalog va trebui completat, fireşte după o atentă verificare, cu o serie
de puncte, menţionate în literatură ca staţiuni cu descoperiri Wietenberg, ca
de exemplu cele ce figurează la George Marinescu, Revista Bistriţei 7, 1993, 5
sqq. şi Revista Bistriţei 9, 1995, 49 sqq. (jud. Bistriţa-Năsăud: Apatiu–Vatra
Satului, Livade, Archiud–Bidişcut, Bendiu–Fundoaie, Bistriţa–Ceghir, Has,
Blăjenii de Jos–La Cruce, Bretea–Poieni, Colnic, Valea Bretei, Budacu de Jos–
Râpa Mare, Budeşti–Valea Merilor, Cepari–„drumul înspre Tarpiu”, Chintelnic-
Coasta, Chiochiş–Pe Clejă, După Grădini, După Beregda, După Deal, Chiroleş–Pe
Deal, Cristuru-Şieu–Fântâniţa, Delureni–Dosul Uilacului, Dolorea–Groapa
Ghinzii, Fântânele–Pe Lab, Feleac–Piatra Mică, Galaţii Bistriţei–„în stânga
drumului înspre Tonciu”, Lechinţa–Poderei, Fizeş, Fabrica de zahăr, La Savinca,
„stânga drumului de la Lechinţa la Bistriţa”, Miceştii de Câmpie–Pe Grui,
Monor–Poienile Ghedinului, Ocniţa–La Ştefălucu, Rusu de Sus–După Pădure,
După Iauri, Sărăţel–După Grădini, Şieu-Odorhei–Între Pâraie, Şieuţ–Peste Vale,
Vatra Satului, Şintereag–„Fost SMA”, Horhiz, Vermeş–Glodeţ, Pe Faţa, Lotul
Şcolar), Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al judetului Mures, Târgu Mureş,
1995 (jud. Mureş: Bârlibăsoaia–Fundul Ghizdelii, Chendu–Poieni, Coasta
Mare–„în stânga pârâului Coasta Mare”, Criş–Valea Ciorănelului, Laslău–Halta
CFR, Mureni, Recea, Saschiz, Săcalu de Pădure–Pârloaga, Stejăreni–În Poieni,
Şapartoc–Pârâul Pietros, Valea Izvoarelor, Voivodeni–Bunghat), Elek Benkő, A
középkori Keresztúr-szék régészeti topográfiája, Budapest, 1992 (jud. Harghita:
Beteşti–Egertó, Bodogaia–Papalja, Cecheşti–Szőlőalja, Cristuru Secuiesc–
Nagyerdőföldje, Kádaratása, Crişeni–Máthe-kert, Sospatak-keringője, Firtămuş–
Láz-dombja, Goagiu–Bálint-tag, Medişoru Mic–Amburus, Porumbenii Mici–
Bolhás-hidja-dombja, Galat, Secuieni–Palota-hely, Şoimuşu Mic-Lok, Nagymező).
Totodată, vor trebui eliminate câteva puncte, de exemplu Lăpuş, care, aşa
127
Carol KACSÓ
cum consideră şi autorul, nu este o localitate de descoperire Wietenberg, deşi

este menţionată ca atare de Márton Roska, Kurt Horedt şi Nikolaus Boroffka
(vezi în acestă problemă şi Carol Kacsó, Crisia 24, 1994, 9, nota 2), dar şi
Oarţa de Sus–Dealul Stremţului, care este identic cu Oarţa de Sus–Ghiile Botii,
precum şi Oarţa de Sus–Oul Făgetului, unde se află o aşezare Suciu de Sus, în
care n-au apărut decât două fragmente ceramice Wietenberg.
Analiza aşezărilor (p. 22-26) îi dă prilejul lui Mihai Rotea să distingă
mai multe tipuri, pe baza amplasamentului lor topografic. El face şi câteva
rectificări la lista de amenajări fortificate Wietenberg întocmită de Nikolaus
Boroffka, eliminând, printre altele, Cluj–Strada Cireşilor, Sighişoara–
Wietenberg, Bernadea. În ceea ce priveşte Oarţa de Sus–Ghiile Botii, este de
precizat că aici există o fortificaţie impunătoare, care, e drept, nu apăra o
aşezare, ci o incintă sacră.
Locuinţele, gropile, vetrele de foc sunt tratate într-un capitol separat
(p. 27-31), fiind schiţată o tipologie în general acceptabilă a lor. Totuşi, în
ceea ce priveşte tipul de locuinţă de suprafaţă numită cabane, cred că
autorul ar trebui să reflecteze la posibilitatea eliminării lui, aceasta întrucât
lipsesc argumentele arheologice care să-l certifice.
În capitolul referitor la necropole şi morminte izolate (p. 32-37),
Mihai Rotea stabileşte patru categorii de descoperiri funerare: necropole,
grupe mici de morminte, morminte izolate şi morminte în aşezări, la care
adaugă spaţiile rituale. Printre acestea din urmă este menţionat şi Tureni–
Carieră, cu un mormânt de inhumaţie. Potrivit celui care a publicat, într-o
formă finală, descoperirile de la Tureni (Florin Gogâltan, ActaMN 26-30,
1989-1993, 369) nu există o certitudine deplină că mormântul aparţine
culturii Wietenberg. Cred că o astfel de atribuire ar putea fi totuşi luată în
consideraţie, rămâne totuşi incert caracterul descoperirii.
La acelaşi capitol se impune încă o observaţie. Având în vedere că
necropola de la Sibişeni este cea mai mare dintre cele identificate în aria
Wietenberg, ar fi fost fără îndoială în câştigul monografiei lui Mihai Rotea
folosirea celor mai recente informaţii în legătură cu această descoperire,
furnizate chiar de autorul cercetărilor de aici (Iuliu Paul, Vorgeschichtliche
Untersuchungen in Siebenbürgen, Alba Iulia, 1995, 164 sqq.).
În capitolul cu privire la piesele litice (p. 38-43), Mihai Rotea
completează analizele tipologice anterior făcute. Totodată, el aduce unele
corecturi şi precizări şi prezintă un număr mare de analogii.
Capitolul în care sunt analizate la piesele de os, corn, dinţi, scoici şi
cochilii (p. 44-51), cuprinde, de asemenea, o analiză minuţioasă a
amintitelor categorii de descoperiri, inclusiv numeroase analogii.
128
O atenţie specială este acordată pieselor de metal, cărora le este

dedicat următorul capitol (p. 52-61). Aici se face o critică severă listei de
piese întocmită de Nikolaus Boroffka. Deosebit de interesantă este
menţiunea că piesele de bronz publicate de acesta ca provenite de la Cluj–
Strada Banatului au fost descoperite în realitate în Slovacia. Obligatorie este
însă menţionarea sursei de informaţie pentru această corectură. Dintre
piesele de bronz publicate de Boroffka ca aparţinând mediului Wietenberg
vor mai trebui eliminate cuţitul de la Chintelnic, acesta datând din Hallstatt
B, precum şi celturile de la Boiu, Crăsciori şi Sighişoara, care se încadrează
în faza Reinecke Bronz D.
Un merit al autorului este că n-a dat crezare unor ipoteze mai vechi,
susţinute de altfel de reputaţi cercetători, potrivit cărora depozite ca cele de
la Rebrişoara şi Perişor sunt moşteniri Wietenberg. Astfel, el evită concluzii
hazardate cu privire la extinderea cronologică a culturii.
Capitolul cu privire la ceramică (p. 62-98) este cel mai extins dintre
cele ce tratează artefactele specifice culturii Wietenberg. După câteva
consideraţii de ordin general şi o clasificare a marginilor, torţilor şi
fundurilor, ce repetă în bună parte pe cea stabilită de Nikolaus Boroffka,
fapt de altfel accentuat de autor, se trece la ordonarea tipologică propriu-
zisă a ceramicii. Sunt stabilite 13 forme de bază, fiecare cu variante şi
subvariante. Fireşte, aceasta trădează opţiunile autorului şi documentaţia
de care a dispus şi nu reprezintă o rezolvare definitivă a problemei
tipologiei ceramicii Wietenberg, mai ales că există o cantitate aşa de mare
de material încă inedit. Din acest motiv, consider că o comentare mai
detaliată ar fi de prisos. Notez totuşi că exemplarul de la Oarţa de Sus,
considerat a fi rython (p. 80), este de fapt un vas pasăre miniatural. De
categoria rython este mai apropiată forma considerată pahar VI a, prezentă
şi la Oarţa de Sus–Ghiile Botii (vezi în acest sens Christine Reich, Ein
bronzezeitliches Trinkhorn aus Ton, în Cornelia Becher, Marie-Luise
Dunkelmann, Carola Metzner-Nebelsick, Heidi Peter-Röcher, Manfred
Roeder, Biba Teržan [ed.], Χρόνος. Festschrift für Bernhard Hänsel,
Internationale Archäologie Studia honoraria 1, Espelkamp, 1997, 341 sqq.
mai ales 344). Afirmaţia făcută în legătură cu formele de vas o pot repeta şi
în privinţa motivelor decorative. Este neîndoielnic însă că aportul lui Mihai
Rotea la stabilirea repertoriului de forme şi motive decorative Wietenberg,
care se alătură eforturilor celor care s-au ocupat extensiv de această
problemă (Kurt Horedt, Nicolae Chidioşan, Nikolaus Boroffka), reprezintă
o importantă contribuţie.
129
Carol KACSÓ
Obiectele de lut, altele decât ceramica, sunt analizate într-un capitol

separat (p. 99-104). Numărul şi varietatea acestora este de asemenea foarte
mare. Unele dintre ele sunt asemănătoare sau identice celor întâlnite în
siturile culturilor învecinate contemporane, altele, cum sunt aşa-numitele
„capete de băţ”, sunt specifice culturii Wietenberg. Pentru o valorificare cât
mai bună şi a acestor categorii de piese, este necesară consultarea unei
literaturi mai vaste, mai ales a studiilor în domeniu realizate de Albert
Jockenhövel, Mária Novotná, Milan Salaš.
Discuţia cu privire la contactele cu culturile contemporane (p. 105-
116) se derulează înainte de cea cu privire la periodizarea internă a culturii,
astfel că cititorul este obligat să se confrunte cu noţiuni şi termeni, ca
diferitele faze ale culturii, ale căror conţinut şi extensiune cronologică în
concepţia autorului nu îi sunt cunoscute. Probabil că o redactare prioritară
a capitolului cu privire la periodizarea şi cronologia culturii Wietenberg ar
fi fost mai utilă.
La această observaţie de ordin general adaug câteva completări şi
rectificări.
În legătură cu relaţiile Wietenberg–Otomani–Füzesabony este
obligatorie menţionarea descoperirilor de la Gelej, unde este prezent, în
umplutura gropii mormântului 184 a, un fragment de vas Wietenberg cu
decor meandric (Tibor Kemenczei, Das mittelbronzezeitliche Gräberfeld von
Gelej, RégFüz II, 20, 1979, 18, pl. 22, 5). Această descoperire constituie încă o
dovadă a apariţiei timpurii a tipului de decor menţionat. În ceea ce priveşte
contactele Wietenberg–Suciu de Sus, o importantă relaţie este oferită de
cercetările de la Lăpuşel, unde a fost descoperit, împreună cu ceramica
Suciu timpurie, un fragment Wietenberg, de asemenea dintr-o etapă
timpurie de evoluţie a culturii (Carol Kacsó, Apulum 32, 1995, 84, pl. 9, 3).
Contactele Wietenberg-Suciu de Sus, eventual Otomani sunt ilustrate şi de
materialele apărute în aşezarea de la Medieşu Aurit–Ciuncaş (Tiberiu
Bader, Sever Dumitraşcu, Materiale 9, 1970, 127 sqq.). O rectificare se
impune în legătură cu cele afirmate despre descoperirile de la Oarţa de Jos–
Vâlceaua Rusului. Aici locuinţa Wietenberg nu era suprapusă de o locuire
Suciu de Sus timpurie, ci de una caracterizată prin ceramica excizată-
incizată, între cele două existând un hiatus de timp (vezi discuţia la Carol
Kacsó, Dacia N.S. 31, 1987, 69). Pe baza descoperirilor de până acum, nu
pare să fie confirmată părerea că „zonele nordice ale arealului Wietenberg
sunt părăsite sub presiunea culturii Suciu de Sus la sfârşitul fazei a II-a a
culturii Wietenberg, cel mai târziu la începutul fazei a III-a”, mai ales că nu
avem nici o dovadă că staţiunea de la Oarţa de Sus–Ghiile Botii (care a livrat
130
şi o cantitate foarte mare de ceramică cu decor meandric), deci locuirea

Wietenberg din Depresiunea Sălajului, încetează înaintea aşezării de la
Derşida. O altă rectificare trebuie operată în legătură cu afirmaţia prezenţei
Wietenberg într-o presupusă aşezare Komarów la Diakovo (nu Diacovo),
din Ucraina Transcarpatică. Ea a fost introdusă în literatură de Nicolae
Chidioşan (Contributii la istoria tracilor timpurii din nord-vestul României.
Asezarea Wietenberg de la Dersida, Oradea, 1980, 88), deşi într-o lucrare
anterioară (Crisia 1974, 155) vorbea de o aşezare cu „un bogat material
Otomani, Suciu de Sus şi Komarowo”. Afirmaţia a fost acceptată de
Nikolaus Boroffka. O astfel de prezenţă nu este însă posibilă, întrucât
Ucraina Transcarpatică nu intră în aria culturii Komarów, chiar posibilele
influenţe ale acestei culturi în menţionata regiune fiind puse sub semnul
întrebării de chiar cel căruia i se atribuie informaţia cu privire la
descoperirile de la Diakovo (Eduard Balaguri, Szegedi Tanarképzö Föiskola
Tudományos Közleményei, Szeged, 1968, 147). La Diakovo au fost
descoperite, în schimb, importante vestigii Suciu de Sus (Ф. М. Потушняк,
Археологічні знахідки бронзового та залізного віку на Закарпатті, Ужгород,
1958, 9 sqq., pl. 1-18; Eduard Balaguri, A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve
1969, 2, 61 sqq.). Este posibil ca piesele Komarów semnalate de Nicolae
Chidioşan, dacă ele există într-adevăr, să provină dintr-o aşezare a culturii
Suciu de Sus.
Consideraţiile lui Mihai Rotea cu privire la evoluţia şi cronologia
culturii Wietenberg (p. 117-137) vor suscita cele mai serioase controverse,
întrucât părerile exprimate în această direcţie diferă în bună parte de cele
de până acum. Autorul a adoptat sistemul, întrucâtva clasic, de împărţire a
culturii Wietenberg în patru faze, dar a modificat substanţial conţinutul
acestora. O discuţie detaliată a problemelor ridicate ar depăşi cadrul
referatului. Aici îmi exprim doar nelămurirea în legătură cu modul în care
s-a făcut analiza stratigrafiei de la Derşida. Ea a fost publicată exemplar de
autorul săpăturilor, Nicolae Chidioşan, fiind evidenţiate cinci niveluri. Fără
a fi dată o explicaţie plauzibilă pentru modificările operate, la Mihai Rotea
apar şapte niveluri. O separare tipologică din 20 în 20 de centimetri a
materialului descoperit nu este, cred, o justificare pentru o astfel de
reîmpărţire, mai ales că o stratigrafie este un dat obiectiv şi nu o creaţie de
birou.
În capitolul în care sunt analizate originea şi sfârşitul culturii
Wietenberg (p. 138-140) se abordează probleme care provoacă discuţiile
cele mai aprinse pentru oricare dintre culturile preistorice. Mihai Rotea,
fără a da un răspuns pe care să-l considere definitiv, numeşte trei
131
Carol KACSÓ
componente care îi par să fi avut rol determinant în geneza culturii: fondul

local din ultima perioadă a Bronzului timpuriu, influenţele răsăritene din
mediul Monteoru şi influenţele vestice, reprezentate de culturile Hatvan şi
Otomani. Nu mi se pare că poate fi desemnată vreo zonă din vasta arie a
culturii Wietenberg unde toate aceste elemente s-ar fi putut interfera, cred
deci că vor trebui găsite şi alte componente, care au contribuit la formarea
culturii. Tot cercetarea viitoare va da răspunsuri mai exacte în privinţa
sfârşitului culturii, a cauzelor care l-au determinat şi a intervalului
cronologic în care acest proces s-a derulat.
În capitolul final (p. 141-145) sunt prezentate câteva consideraţii
istorice, unele validate de realităţile arheologice, altele teoretice, greu
demonstrabile.
Observaţiile făcute nu vor în nici un fel să scadă meritele unei
lucrări valoroase, ce a abordat o problematică atât de dificilă, cum este cea a
culturii Wietenberg. Întocmirea monografiei a necesitat cunoaşterea directă
sau indirectă a mii de artefacte şi parcurgerea unei literaturi extrem de
bogate, uneori greu accesibile. Consider lucrarea Cultura Wietenberg o
contribuţie importantă la cunoaşterea preistoriei Transilvaniei. Ea este
scrisă într-un stil curat, clar şi vioi. Rezolvările oferite, unele originale, pot
şi trebuie să fie dezbătute. Obligatorie va fi însă şi raportarea la ele. Pentru
întreaga sa activitate ştiinţifică, încununată de remarcabila teză de doctorat
Cultura Wietenberg, domnul Mihai Rotea merită pe deplin să-i fie acordat
titlul de doctor în ştiinţe istorice.
*
Publicarea, chiar cu mare întârziere, a referatului întocmit cu
prilejul susţinerii lucrării de doctorat a lui Mihai Rotea are menirea de a
marca un moment important în cercetarea culturii Wietenberg, cu toate că
ulterior acest moment nu a fost în întregime, prin publicarea monografiei,
valorificat.
Potrivit informaţiei primite de la Mihai Rotea, domnia sa a pregătit
pentru tipar lucrarea încă la începutul anilor 2000 şi a a efectuat o serie de
corecturi şi rectificări, în parte şi pe baza observaţiilor referenţilor
(Alexandru Vulpe, Valeriu Leahu, Carol Kacsó) la teza sa de doctorat.
Această nouă variantă urmează să fie publicată într-un viitor apropiat.
În perioada de mai mult de un deceniu ce a trecut de la prezentarea
monografiei întocmite de Mihai Rotea au fost efectuate numeroase cercetări
ce au vizat cultura Wietenberg, care completează în mod substanţial baza
de date şi informaţii referitoare la ea, şi au fost publicate studii de referinţă
132
privind manifestările sale, dintre care unele confirmă, altele infirmă mai
vechile ipoteze.
Eu însumi am modificat unele dintre concluziile pe care le-am
expus în referat. Mă refer în special la cele ce privesc descoperirile
Wietenberg de la Lăpuş, pe care le consider acum ca provenind într-adevăr
din această localitate, chiar dacă punctul lor exact de descoperire nu a putut
fi stabilit (vezi: Descoperiri Wietenberg la Lăpuş, în: In memoriam Nicolae
Chidioşan, Oradea, 2003, 77-99). Materialele Wietenberg de la Lăpuş certifică
prezenţa culturii în Depresiunea Lăpuşului în Bronzul mijlociu,
comunităţile Suciu de Sus pătrunzând aici de abia la începutul Bronzului
târziu.
Nu mi-am schimbat părerea în ceea ce priveşte cimitirul Wietenberg
de la Dumbrăviţa şi raportul ceramicii de aici faţă de depozitul de la Perişor.
Am adus noi argumente privind diferenţele cronologice dintre cele două
obiective, primul aparţinând fazei Wietenberg III din Bronzul mijlociu, al
doilea depozitelor de tip Uriu-Ópályi din Bronzul târziu. Am constatat,
totodată, că în zona din care provin menţionatele obiective, bazinul
Someşului superior, situaţia din perioada post-Wietenberg III este destul de
complicată, aici fiind prezente manifestări de mixtură, cu elemente
Wietenberg, Cehăluţ, Suciu de Sus şi chiar Lăpuş (vezi Descoperiri de bronzuri
din nordul Transilvaniei [I]. Colecţia Ferenc Floth, Studii şi Cercetări
Maramureşene 2, Baia Mare, 2007, 93 sq.). Recent, din această zonă au fost
publicate materiale dintr-o aşezare ce poate fi atribuită, în principal, culturii
Suciu de Sus (Adrian Socaci, Revista Bistriţei 25, 2011, 35-67).
În comparaţie cu situaţia din 1999, cea de astăzi este, evident, mai
bună în ceea ce priveşte punerea în circuitul ştiinţific a descoperirilor de la
Oarţa de Sus–Ghiile Botii, chiar dacă şi acum există încă cantităţi mari de
artefacte, mai ales de ceramică, inedite. Am publicat inventarul mai multor
gropi de cult împreună cu informaţiile privind contextul din care provin
aceste inventare, dar şi date generale cu privire la sit (vezi Mărturii
Arheologice, Colecţii Muzeale 1, Baia Mare, 2004, 58-63, pl. 16-42; Marmatia
8/1, 2005, 125-128; Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş, Bibliotheca
Marmatia 3, Baia Mare, 2011, vol. 1, 408-414, vol. II, fig. 188-209; Terra
Sebus 5, 2013 [sub tipar]). A fost publicat integral şi materialul osteologic
dintr-una din gropile de cult (Sergiu Haimovici, Marmatia 7/1, 2003, 57-64).
În ultimii ani au fost efectuate săpături de amploare în mai multe
staţiuni Wietenberg şi au fost publicate studii importante în legătură cu
fenomenele caracteristice culturii în discuţie. Semnalez în continuare o
parte a acestora.
133
Carol KACSÓ
În Sălaj, săpături noi ce au vizat cultura Wietenberg s-au desfăşurat

la Şimleu Silvaniei-Cetate, Observator, Pământul lui Bacsadi, str. Bariţiu,
Zalău-Dealul Lupului, Aghireş-Sub Pădure, Recea-Valea Sulduba, Giurtelecu
Şimleului-Coasta lui Damian. Ioan Bejinariu a publicat mai multe studii în
care prezintă rezultatele acestor săpături, dar şi a unora mai vechi
(Consideraţii privind descoperirile culturii Wietenberg din judeţul Sălaj, în Călin
Cosma, Dan Tamba, Aurel Rustoiu [ed.], Studia Archaeologica et Historica
Nicolao Gudea dicata, Bibliotheca Musei Porolissensis IV, Zalău, 2001, 95-117;
Revista Bistriţei XV, 2001, 21-32; Opinions on the Wietenberg type finds from
the Sălaj county, în Carol Kacsó [ed.], Bronzezeitliche Kulturerscheinungen im
karpatischen Raum. Die Beziehungen zu den benachbarten Gebieten.
Ehrensymposium für Al. Vulpe zum 70. Geburtstag. Baia Mare, 10-13 Oktober
2001, Bibliotheca Marmatia 2, Baia Mare, 2003 [prescurtat în continuare
Kacsó, Symposium Baia Mare 2001], 24-68; About the fortified settlements within
the area of the Wietenberg culture, în: Ion Niculiţă, Aurel Zanoci, Mihai Băţ
[ed.], Thracians and Circumpontic World, Proceedings of the Ninth International
Congress of Thracology, Chişinău-Vadul lui Vodă, 6-11 september 2004,
Chişinău, 2004, 77-90; ActaMP XXVI, 2004, 89-109; Săpăturile arheologice de la
Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian (II). Descoperirile culturii Wietenberg, în
Cristian I. Popa, Gabriel T. Rustoiu [ed.], Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu
cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi cercetări arheologice, Alba Iulia, 2005
[prescurtat în continuare Omagiu Andriţoiu], 363-390; Descoperiri din epoca
bronzului şi prima epoca a fierului, în Horia Pop, Ioan Bejinariu, Sanda
Băcueţ-Crişan, Dan Băcueţ-Crişan, Daniel Sana, Zsolt Csók, Şimleu Silvaniei.
Monografie arheologică (I). Istoricul cercetărilor, Cluj-Napoca, 2006, 31-44; Situl
de la Aghireş-„Sub Păşune”, în Dan Băcueţ-Crişan, Sanda Băcueţ-Crişan, Ioan
Bejinariu, Horea Pop, Alexandru V. Matei, Cercetări arheologice preventive pe
traseul şoselei ocolitoare a municipiului Zalău, Bibliotheca Musei Porolissensis
X, [f.a.], 25-45; ActaMP XXXIII, 2011, 71-85). De asemenea, a fost republicată
groapa rituală de la Şimleu Silvaniei-Piaţa Avram Iancu (Mihai Rotea,
Monica Tecar, Dan Tamba, Revista Bistriţei XXI/1, 2007, 63-92).
Au fost efectuate săpături de control şi la Derşida-Dealul lui Balotă în
anii 1999-2000. De aici provine şi o importantă colecţie de artefacte
Wietenberg, descoperite întâmplător de a-lungul timpului cu ocazia
muncilor agricole, care a fost recent integral publicată (Mihai Rotea, Monica
Tecar, Tiberiu Tecar, Revista Bistriţei XXIV, 2010, 9-28).
În vecinătatea vestică a Sălajului se află Bihorul, unde sunt prezente,
de asemenea, vestigii Wietenberg. Dintre acestea, mai nou publicate sunt
cele descoperite în apropiere de Oradea, într-o aşezare în care au mai fost
134
scoase la lumină materiale Otomani şi Cehăluţ (János Emődi, Bronzkori

település a Pece torkolatánál, în János Emődi, Történeti adatok Nagyvárad
múltjából, Nagyvárad, 2000, 69-94). În cultura Wietenberg se găsesc şi
analogiile cele mai apropiate ale sceptrului de os provenit tot dintr-o
aşezare aflată pe teritoriul oraşului Oradea (Gruia T. Fazecaş, Marmatia 8/1,
2005, 71-80).
În Transilvania de Nord-Est au continuat cercetările de suprafaţă,
prilej cu care au fost descoperite noi staţiuni din Bronzul mijlociu la Bozieş,
Budeşti-Fânaţe-Tăuţi, Lechinţa-Fizeş, Matei-Valea lui Trifan, Măluţ, Nimigea
de Sus-Cetate, Posmuş-Cetate, Săsarm etc. şi au fost întreprinse săpături în
aşezările de la Ilişua-Vicinal şi Ţigău-La Dîmburi, unde au fost descoperite şi
complexe Wietenberg (informaţii Corneliu Gaiu).
Acestei culturi îi aparţine şi cimitirul de incineraţie de la Fântânele-
Între Acăţi, care a fost cercetat în 2006 (George G. Marinescu, La nécropole de
cremation de Fântânele „Între Acăţi” (dép. de Bistriţa-Năsăud, Roumanie) datée à
l’Âge du Bronze, în Valeriu Sârbu, Dan Lucian Vaida [ed.], Funerary Practices
of the Bronze and Iron Ages in Central and South-Eastern Europe. Proceedings of
the 9th International Colloquium of Funerary Archaeology. Bistriţa, Romania May
9th-11th, 2008, Cluj-Napoca, 2008, 151-160; este prezentată aici [nota 4] şi o
listă a staţiunilor Wietenberg din judeţul Bistriţa-Năsăud).
O cantitate substanţială de materiale Wietenberg a apărut şi cu
prilejul săpăturilor de salvare de la Dej-Piaţa Alimentară (Florin Gogâltan,
Locuirile din „Piaţa Alimentară”, din preistorie până în evul mediu, în Dan Isac
[coord.], Florin Gogâltan, Livia Călian, Raluca Barb, Flaviu Niţă, Ionuţ
Socol, Contribuţii arheologice la istoria oraşului Dej, Cluj-Napoca, 2008, 26-48).
În conexiune cu cultura Wietenberg sunt menţionate şi exploatările
de sare din zonă (Валерий Каврук, Revista Arheologică S.N. VIII, 1-2,
Chişinău, 16; Anthony Harding, Valerii Kavruk, Explorations in Salt
Archaeology in Carpathian Zone, Archaeolingua, Budapest, 2013, 107 sqq.).
În Transilvania Centrală au fost întreprinse importante cercetări în
aşezări identificate în apropierea oraşului Cluj: la Floreşti-Poligon (József-
Gábor Nagy, The Wietenberg Site from Floreşti-Poligon (Cluj-County). A Study
of Settlement Archaeology, în Sándor Berecki, Rita E. Németh, Botond Rezi
[ed.], Bronze Age Communities in the Carpathian Basin. Proceedings of the
International Colloquium from Târgu Mureş 24-26 October 2008, Bibliotheca
Musei Marisiensis Seria Arcaheologica I, Cluj-Napoca, 2009, 151-182) şi la
Floreşti-Polus Center (Mihai Rotea, Monica Tecar, Szabolcs Nagy, Paul
Pupeză, Tiberiu Tecar, Luminiţa Săsăran, ActaMN 43-44/I, 2006-2007
[2008], 51 sq.).
135
Carol KACSÓ
Au fost publicate şi rezultatele cercetărilor de la Mintiu Gherlei-

Ciuleneşti cu descoperiri Wietenberg III (Mihai Meşter, Gheorghe
Lazarovici, Banatica 15/I, 2000, 191-205) şi Gligoreşti-Holoame, unde au fost
puse în lumină şi materiale Wietenberg târzii (Florin Gogâltan, Ioan Al.
Aldea, Adrian Ursuţiu, Apulum XLI, 2004, 61-101).
Au fost reluate şi continuă şi în prezent săpăturile la Târgu Mureş-
Cetate, unde au apărut noi vestigii Wietenberg, care se alătură celor
descoperite în anii 1960 (acestea din urmă publicate de Mihai Petică, Emese
Apai, Marisia XXVII, 2003, 9-48). Aşezări Wietenberg au fost identificate şi
parţial cercetate la Chiheru de Jos (Sándor Berecki, O aşezare aparţinând
culturii Wietenberg de la Chiheru de Jos (jud. Mureş), în Omagiu Andriţoiu, 423-
437) şi la Ernei-Carieră (Sándor Berecki, László Daróczi-Szabó, Márta
Daróczi-Szabó, Sargetia XXXIII, 2005, 121-130).
La Luduş au fost cercetate o aşezare şi un cimitir de incineraţie
Wietenberg cu peste 30 de morminte, unele având ca inventar şi piese de
metal. Descoperirea este în curs de prelucrare, publicarea sa fiind
prevăzută pentru 2015 (informaţii Sándor Berecki).
Numeroase descoperiri Wietenberg mai vechi sau mai noi au fost
publicate din zona Alba, de la Ciugud-Între Potece, După Grădini, Cisteiu de
Mureş-Valea Poieţii, Lancrăm-Glod, Meteş-Vârful Băii, Miceşti-Cigaş, Rahău-
Dealul Şipotelor/Şipot, Sebeş-Podul Pripocului, Tărtăria-Valea Rea, Unirea-
Kamaradomb, Vinţu de Jos-Deasupra Satului etc. (Gabriel Rustoiu, Buletinul
Cercurilor Studenţeşti Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
[prescurtat în continuare BCS Alba Iulia] 5, 1999, 97 sqq.; Cristian I. Popa,
BCS Alba Iulia 5, 1999, 107-146; Cristian I. Popa, Radu Totoianu,
Patrimonium Apulense I, 2001, 36 sq.; Cristian I. Popa, Nicolae M. Simina,
Cercetări arheologice la Lancrăm „Glod”, Alba Iulia, 2004, 17 sqq.; Ioan
Andriţoiu, Cristian I. Popa, Nicolae M. Simina, ActaMP XXVI, 2004, 148
sqq.; Sándor Berecki, Áldor Csaba Balázs, Acta Siculica 2007, 217-223; Áldor
Csaba Balázs, Sándor Berecki, Brukenthal Acta Musei II. 1, 2007, 63-70;
Teodor Muntean, BCS Alba Iulia 14, 2008, 7-12; Cristian I. Popa, Modificări
culturale la finalul Bronzului timpuriu şi începutul Bronzului mijlociu în
Transilvania, în Cristian I. Popa, Radu Totoianu, Aspecte ale epocii bronzului
în Transilvania (Între vechile şi noile cercetări), Bibliotheca Musei Sabesiensis I,
Sebeş, 2010, 118 sqq.; Tiberiu I. Tecar, Monica V. Tecar, A Unique Cult Object
belonging to the Wietenberg Culture, în Sándor Berecki, Rita E. Németh,
Botond Rezi, Bronze Age Rites and Ritual in the Carpathian Basin. Proceedings
of the International Colloquium from Târgu Mureş 8-10 October 2010,
Bibliotheca Musei Marisiensis Seria Archaeologica IV, Târgu Mureş, 2011
136
[prescurtat în continuare Berecki, Németh, Rezi, Colloquium Târgu Mureş

2010], 77-85; Gabriel Bălan, Radu Ota, Apulum XLIX, 2012, 47 sqq.).
În Transilvania de Sud-Vest se detaşează prin importanţă cercetările
efectuate în Peştera Mare şi în Peştera Cauce din apropiere de localitatea
Cerişor, unde au fost descoperite, între altele, şi numeroase complexe
Wietenberg, inclusiv morminte (Cristian Roman, Dragoş Diaconescu, Sabin
A. Luca, Corviniana 6, 2000, 7-59; Sabin A. Luca, Cristian Roman, Dragoş
Diaconescu, Horia Ciugudean, Georgeta El Susi, Corneliu Beldiman,
Cercetări arheologice în Peştera Cauce, vol. II, Bibliotheca Septemcastrensis V,
Sibiu, 2005, 41-94; Diana-Maria Sztancs, Corneliu Beldiman, Analele
Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” Bucureşti, Seria Istorie, Serie
Nouă 1, nr. 4, 2010, 76-89; Diana-Maria Sztancs, Corneliu Beldiman, Acta
Terrae Septemcastrenis XI, 2012, 121-136), respectiv în Peştera Bulgărelu
din raza localităţii Peştişu Mic, de asemenea cu depuneri Wietenberg
(Cristian C. Roman, Dragoş Diaconescu, Archaeological Research in Ciulpăz-
„Bulgărelu Cave” (Peştişu Mic Village, Hunedoara County), în Studii de Istorie
Veche şi Arheologie. Omagiu Profesorului Sabin Adrian Luca, Bibliotheca
Archaeologica et Historica Corvinensis IV, Hunedoara, 2004 [prescurtat în
continuare Omagiu Luca], 91).
O aşezare Wietenberg a fost identificată la Geoagiu, pe terenul
Campusului Colegiului Profesional „Al. Borza”, de aici fiind recoltate
fragmente ceramice şi un fragment de rotiţă de car decorată (Antoniu Marc,
Eugen Pescaru, Corviniana 13, 2009, 93-102).
Tot din această regiune, şi anume de la Tilişca-Cetate, au fost
publicate descoperirile mai vechi Wietenberg (Tibor-Tamás Daróczi, Acta
Terrae Septemcastrensis X, 2011, 113-140). Urme Wietenberg au fost
evidenţiate şi la Măgura Uroiului, din apropiere de Rapoltu Mare (Adriana
Ardeau, Angelica Bălos, Cumidava XXV, 2002, 69, pl. 18), în mai multe
puncte din raza localităţii Laslea: Daneş-Fântâna Marcului, Floreşti-Bealchez,
Laslea-Jimon, Pe Şes, Uscătorie, La Brazi, Mâlâncran-Faţa Morii, Şteabăr
(Gabriel Rotar, Dragoş Diaconescu, Cristian C. Roman, Brukenthal. Acta
Musei I. 1, 2006, 31-66), precum şi la Călan-Izvor (Sorin Tincu, Cristian C.
Roman, Angustia 12, 2008, 206 sq., pl. IV, 1-5. 7, pl. V, 15).
În cunoaşterea epocii bronzului, un rol important îl au cercetările
efectuate în Transilvania de Sus-Est, unde se află o masivă aglomerare de
obiective Wietenberg (potrivit datelor lui Laura Dietrich,
Interpretationsmodelle unterschiedlicher Verteilungsmuster bronzezezeitlicher
Fundorte in Südostsiebenbürgen, în Svend Hansen, Michael Meyer [ed.],
Parallele Raumkonzepte, Series Topoi 16, 2013, 205, au fost identificate aici
137
Carol KACSÓ
157 astfel de obiective), a căror cercetare a continuat şi în anii 2000. De

asemenea, a continuat publicarea unor descoperiri mai vechi ale culturii.
Dintre staţiunile Wietenberg cercetate menţionez pe cele de la Albiş-
Csíszér kert/Grüdina Csíszér (Zsolt Székely, New Aspects of Wietenberg Culture
from Southeastern Transylvania. The open Settlement from Albiş (Cernat Com.
Covasna District), în Kacsó, Symposium Baia Mare 2001, 469-482; Loránd Zs.
Bordi, Aşezarea preistorică de la Albiş-„Grădina Csíszér” (sat Albiş; com. Cernat;
jud. Covasna, în Valeriu Cavruc [coord.], Noi descoperiri arheologice în sud-
estul Transilvaniei, Covasna, 2003 [prescurtat în continuare Cavruc, Noi
descoperiri], 31-34), Augustin-Tipia Ormenişului (Florea Costea, Augustin –
Tipia Ormenişului, comuna Augustin, judeţul Braşov. Monografie arheologică (I),
Braşov, 2006, 153 sqq., pl. II-VI), Lăzarea-Biserica romano-catolică (Florin
Gogâltan, Lóránt Darvas, Andrea Demjén, A Csíki Székely Múzeum
Évkönyve VII, 2011, 55-69), Olteni-Tag (Dan Buzea, Sat Olteni, com. Bondoc,
Jud. Covasna – „Cariera de nisip”, în Cavruc, Noi descoperiri, 73-77), Păuleni-
Várdomb/Dealul Cetăţii (Valeriu Cavruc, Angustia 5, 2000, 93-102; Valeriu
Cavruc, Mihai Rotea, Angustia 5, 2000, 155-172; Alexandra Comşa,
Angustia 5, 2000, 173-176; Mihai Rotea, ActaMN 37/I, 2000, 21-41; Valeriu
Cavruc, Dan L. Buzea, Angustia 7, 2002, 41-88; Valeriu Cavruc, Păuleni –
Ciomortan (sat Şoimeni/Csíkcsomortán, com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, în
Cavruc, Noi descoperiri, 129-149; Dan Buzea, Obiecte de metal descoperite în
aşezarea preistorică de la Păuleni Ciuc – Ciomortan, în Omagiu Luca, 111-123) şi
Rotbav-La Pârâuţ (Oliver Dietrich, Laura Dietrich, Cumidava XXIX, 2007,
34-45; Laura Dietrich, Oliver Dietrich, Materiale S.N. III, 2007, 89-102;
Laura Dietrich, Die mittlere und späte Bronzezeit und die ältere Eisenzeit in
Südostsiebenbürgen aufgrund der Siedlung von Rotbav, Berlin, 2010 [lucrare
de doctorat]).
Dintre descoperirile Wietenberg mai demult descoperite şi acum
(re)publicate amintesc pe cele de la Bixad–Vágavára (Tibor-Tamás Daróczi,
Zenobia Dobos, Acta Terrae Septemcastrensis VIII, 2009, 181-228; Tibor-
Tamás Daróczi, Zenobia Dobos, Brukenthal. Acta Musei IV. 1, 2009, 57-91),
Malnaş Băii-Füvenyestető (Attila László, Eine Kultstelle der Wietenberg-Kultur
auf der Füvenyestető Anhöhe bei Malnaş Băii (Südostsiebenbürgen) ?, în Berecki,
Németh, Rezi, Colloquium Târgu Mureş 2010, 115-129) şi Racoş-Piatra
Detunată (Florea Costea, Zsolt Székely, Aspects of the Ritual Life of the
Wietenberg Culture. Miniature Religious Shrines from Racoş, Transylvania, în
Berecki, Németh, Rezi, Colloquium Târgu Mureş 2010, 107-113).
Au continuat şi cercetările perieghetice, fiind identificate noi
staţiuni Wietenberg, ca cele de la Săsăuşi-III. Közép és Középső határ şi Turia-
138
Vármegye-Mogyorós (Jozsef Puskás, A Csíki Székely Múzeum Évkönyve

VIII, 2012, 119, 126). De prezenţa Wietenberg se leagă, foarte probabil, şi
ornamentul de frâu descoperit la Mihăileni (Tibor-Tamás Daróczi, Imola
Kelemen, A Csíki Székely Múzeum Évkönyve VII, 2011, 27-32).
Rezultatele celor mai multe dintre săpăturile efectuate în ultimii ani
în staţiuni Wietenberg apar şi în rapoartele anuale publicate în seria
Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Citarea lor aici ar depăşi
cadrul comunicării mele. Precizez că informaţii importante, uneori inedite,
sunt cuprinse şi în diferite repertorii arheologice judeţene publicate recent
(Harghita, Hunedoara, Maramureş, Sălaj, Sibiu).
Au fost publicate şi monografii şi studii care abordează o
problematică mai largă decât cea a culturii Wietenberg, fiind însă descrise,
analizate, ilustrate şi descoperirile şi obiectivele ce îi aparţin. Menţionez
dintre acestea lucrările lui István Bajusz, red. (Téglás István jegyzetei.
Régészeti feljegyzések I, 1-2, Sapientia Könyvek 42, Kolozsvár, 2005), Monica
Voichiţa Bodea (Viaţa spirituală în culturile Wietenberg şi Otomani oglindită în
descoperirile arheologice [lucrare de doctorat], Alba Iulia, 2013), Radu
Băjenaru (SCIVA 54-56, 2003-2005, 323-336), Mária Bondár (Prehistoric
wagon models in the Carpathian Basin (3500-1500 BC), Archaeolingua, Series
minor 32, Budapest, 2012), Nikolaus Boroffka (Bronzezeitliche Wagenmodelle
im Karpatenbecken, în Rad und Wagen. Der Ursprung einer Innovation. Wagen
im Vorderen Orient und Europa, Beiheft der Archäologische Mitteilungen aus
Nordwestdeutschland 40, Mainz am Rhein, 2004, 347-354; Siedlungsmuster
im bronzezeitlichen Siebenbürgen – Am Beispiel des Gebietes um Aiud, jud. Alba,
în Barbara Horejs, Reinhard Jung, Elke Kaiser, Biba Teržan [ed.],
Interpretationsraum Bronzezeit. Bernhard Hänsel von seinem Schülern gewidmet,
UPA 121, Bonn, 2005, 125-142), Valeriu Cavruc (Some References to the
Cultural Situation in Southeast Transylvania in the Middle and Late Bronze Age,
în Carol Kacsó [ed.], Der nordkarpatische Raum in der Bronzezeit. Symposium
Baia Mare 7.-10. Oktober 1998, Bibliotheca Marmatia 1, Baia Mare, 2001
[prescurtat în continuare Kacsó, Symposium Baia Mare 1998], 45-82), Laura
Dietrich (Marisia 30, 2010, 25-40; PZ 85, 2010, 191-206), Oliver Dietrich
(SCIVA 61, 2010, 161-170; Kinderspielzeug oder Kulturobjekte ? Überlegungen
zu anthropomorphen Figuren der Wietenberg- und Tei-Kulturen, în Berecki,
Németh, Rezi, Colloquium Târgu Mureş 2010, 87-106), Laura Dietrich, Oliver
Dietrich (PZ 86, 2011, 67-84), Florin Gogâltan (Ephemeris Napocensis XXII,
2012, 7-56), Antoniu Marc, Sargetia S.N. III (XXXIX), 2012, 91-100; Emil
Moldovan (Apulum XLVI, 2009, 287-342), Ion Motzoi-Chicideanu (Obiceiuri
funerare în epoca bronzului la Dunărea Mijlocie şi Inferioară (vol. I), Bucureşti,
139
Carol KACSÓ
2011, 526-546), Ion Motzoi-Chicideanu, Despina Gugiu (SCIVA 52-53, 2001-

2002, 5-41), Rita E. Németh (Marisia XXXII, 2012, 15-32), Cristian I. Popa
(Thraco-Dacica S.N. II-III [XXV-XXVI], 2010-2011, 39-50), Anca Popescu
(Dacia N.S. XLIII-XLV, 1999-2001, 17-30; SCIVA 57, 2006, 113-128), Mihai
Rotea (Die mittlere Bronzezeit im Karpaten-Donau-Raum (19.-14. Jahrhundert v.
Chr.), în Thraker und Kelten beidseits der Karpaten. Sonderausstellung September
2000 – April 2001, Eberdingen 2000/2001, 22-30, Pagini din preistoria
Transilvaniei. Epoca bronzului, Cluj-Napoca, 2009), Oliver Rusu (Studiul
geografico-istoric al aşezărilor neolitice şi al epocii metalelor din Depresiunea
Transilvaniei (neolitic-actual) [lucrare de doctorat], Cluj-Napoca, 2011),
Cristian Schuster (Transportul terestru în preistorie, cu privire specială la ţinutul
Dunării, Târgovişte, 2007), Cristian F. Schuster, Alexandra Comşa, Traian
Popa (The Archaeology of Fire in the Bronze Age of Romania, Giurgiu, 2001),
Alexandru Vulpe (The Eagean-Anatolian and South-Eastern Europe in the Light
of a Revision of the Bronze Age Chronology, în Kacsó, Symposium Baia Mare
1998, 9-21; Perioada mijlocie a epocii bronzului, în Mircea Petrescu-Dîmboviţa,
Alexandru Vulpe [coord.], Istoria Românilor. Vol. I. Moştenirea timpurilor
îndepărtate, Bucureşti, 2001, 247-272).
140
O ABORDARE A TERMINOLOGIEI PERIOADEI MIJLOCII A
EPOCII BRONZULUI PE TERITORIUL ROMÂNIEI. STUDIU DE
CAZ: COMPLEXUL CULTURAL COSTIŞA-KOMARIV1
Ioan IGNAT
Résumé: Dans cet article, l’auteur essaie d’établir une terminologie unitaire pour
la période moyenne de lʼÂge du Bronze sur le territoire de la Roumanie, en insistant sur les
cultures Costişa et Komariv, avec leurs aspects régionaux Ciomortan et Lunca, composants
d’un complexe culturel, nommé Costişa-Komariv, lié au grand cercle culturel de lʼEurope
de Lʼest, intitulé Trzciniec–Komariv–Sosnica-Costişa.
Mots-clé: Costişa, Komariv, Trzciniec, Sosnica, Lunca, Ciomortan, Bronze
Moyen, terminologie.
Problema terminologiei Epocii Bronzului pe teritoriul României,

mai ales la est de Carpaţi, a fost una care a atras atenţia încă de la
începuturile cercetării acestei perioade. În special în ceea ce priveşte
perioada sa mijlocie, cercetările au fost destul de lacunare şi s-au realizat în
salturi, nici astăzi lucrurile nefiind pe deplin elucidate şi necesitând încă
numeroase eforturi din partea specialiştilor pentru aflarea unor răspunsuri.
Şi în ceea ce priveşte complexul cultural Costişa-Komariv2, părerile au
evoluat de la cercetător la cercetător şi de la un segment cronologic al
cercetării la altul.
De la început trebuie precizat faptul că, în cadrul acestui complex
cultural, au fost incluse mai multe fenomene culturale, care au ocupat o
bună parte din jumătatea de nord a Moldovei şi nord-estul Transilvaniei,
spaţiu în care s-au intersectat influenţe culturale venite din zone diferite ale
1 În momentul identificării culturii Komariv, localitatea eponimă era cuprinsă între

graniţele statului polonez, purtând de numirea de Komarów. În anii ʼ90, zona
ocupată de această cultură şi implicit şi situl eponim au fost incluse între graniţele
statului ucrainean, modificându-se denumirile potrivit normelor lingvistice ale
ultimului stat amintit. Astfel, vechea localitate Komarów a devenit Komariv, Biały
Potok a devenit Biały Potik/Bilyi Potik etc. De aceea, considerăm că în denumirea
culturilor şi a localităţilor ar trebui adoptate normele lingvistice ale statului unde
se află în momentul actual.
2 Putem folosi sintagma de complex cultural Costişa-Komariv, dacă denumim
complexul de la sud spre nord sau Komariv-Costişa, dacă privim harta

descoperirilor de acest tip dinspre nord spre sud, ambele denumiri fiind la fel de
corecte şi referindu-se la acelaşi tip de descoperiri arheologice.
Ioan IGNAT
Europei. Complexul cultural Costişa-Komariv de pe teritoriul României, nu

este unul etanş, fiind strâns legat de marele bloc cultural Trzciniec-
Komariv-Sosnica, situat la nord de spaţiul românesc.
Între culturile şi aspectele culturale componente ale acestui bloc
cultural, dar şi între alte zone culturale învecinate sau chiar mai
îndepărtate, au existat numeroase contacte, care au dus la multe asemănări,
mai ales în ceea ce priveşte domeniul ceramic, dar şi la o serie de deosebiri.
Deşi culturile şi aspectele culturale încadrate în blocul cultural
Trzciniec-Komariv-Sosnica-Costişa au fost identificate şi denumite la date
diferite, cercetările ulterioare au constatat şi nuanţat asemănările dintre ele
şi imaginea de ansamblu asupra realităţilor Epocii Bronzului din spaţiul
analizat s-a conturat tot mai mult.
Vom începe cu o trecere în revistă a culturilor şi aspectelor sau
grupurilor culturale componente ale marelui bloc cultural, aşa cum au fost
ele recunoscute şi denumite.
Încă din 1928 este definită cultura Trzciniec (Antoniewicz 1928, 80 şi
urm.; Kostrzewski 1930, 26 şi urm. – apud Dąbrowski 1975, 39) şi grupul
Biały Potik (Kozłowski 1927, 56-57; 1928, 9 – apud Swieszników 1967, 40-
41). Mai târziu, în 1936, este separată cultura Komariv (Sulimirski 1936, nr.
9; 1939a; 1939b; 1968). Începerea celui de-al doilea război mondial a
împiedicat desfăşurarea de cercetări arheologice, însă terminarea sa a dus
la reluarea lor şi, astfel, în 1957, este identificată cultura Sosnica
(Berezanskaja 1957, 87 şi urm; 1967, 132 şi urm.; Dąbrowski 1975, 39).
Şi pentru spaţiul românesc, noile săpături arheologice au dus la
reliefarea, între 1959-1960, a culturii Costişa (Vulpe 1961, 105-122), iar
cercetările dintre 1956-1967 din aşezarea de la Păuleni au scos la lumină
aşa-numita cultură Ciomortan (Székely 1970a, 71-88).
În 1967, în cadrul culturii Trzciniec se produce o scindare,
materialele acesteia fiind împărţite între două variante, care au luat
denumirea de Trzciniec estic, respectiv Trzciniec vestic (sau Est-Trzciniec şi
Vest-Trzciniec) (prima în Ucraina de nord şi sudul Bielorusiei, a doua în
Polonia centrală şi estică, trecând uşor de cursul inferior al Vistulei spre
sud şi atingând Bugul la est) (Berezanskaja 1967, 207; Dąbrowski 1975, 39,
nota 5, 40-41). În 2005, în spaţiul românesc s-a încercat introducerea
noţiunii de grup cultural Lunca (Munteanu, Dumitroaia 2005, 461-473),
însă, ulterior, majoritatea specialiştilor l-au considerat de tip Komariv
(Dumitroaia 2000, 154-156; Munteanu 2010, 208).
Şi în interiorul acestor culturi şi grupuri culturale au fost identificate
variante regionale. În 1953, V. D. Rybalova distingea cultura Komariv în
142
O ABORDARE A TERMINOLOGIEI
zona Nistrului Superior, Biały Potik în zona Nistrului Mijlociu, Trzciniec în

Volhynia, între Bug şi Słucze, precum şi grupele din estul Polesiei, în
bazinul superior al Bugului şi pe Nipru (Rybalova 1953, 209 şi urm. – apud
Swieszników 1967, 44). În 1959, A. Gardawski separă grupele următoare ale
culturii Trzciniec vestice: Łubna în Polonia Centrală, Opatów între Vistula
şi Pilica, Lublin în Polonia de sud-est şi Mazovia-Podlasie/Masovia-
Podlaskie (Gardawski 1959, 16 şi urm., tab. II - apud Dąbrowski 1975, 41),
împărţire valabilă şi astăzi. Sophia S. Berezanskaja separă în 1967, în
interiorul ramurii estice a culturii Trzciniec (în bazinul inferior al râului
Pripet, dincolo de Niprul Mijlociu (Dąbrowski 1975, 1975, 41), grupurile
Kiev (de-a lungul Niprului, o parte a Polesiei din regiunea Žytomyr şi,
probabil, regiunea Human), Rovno (actualul Rivne, în partea volhyniană a
Polesiei) şi Sosnica, considerat mai recent cultură de sine stătătoare (în
bazinele râurilor Desna şi Seima) (Berezanskaja 1972, 125 şi urm.;
Dąbrowski 1975, 41; Kurylenko, Otroshchenko 1998, 87).
Cultura Komariv a acoperit zona Podoliei şi părţi din Volhynia, în
faza sa finală, specifică Bronzului Târziu, arealul său fiind limitat doar la
bazinul superior al Nistrului. Din această cultură face parte şi grupul Biały
Potik, cunoscut mai ales din descoperiri cu caracter funerar (Swieszników
1967, 39-107; Sulimirski 1968, 97-101, 199; Dąbrowski 1975, 41).
Literatura arheologică ucraineană şi poloneză mai veche vorbea,
încă de prin anii ʼ60, despre un complex cultural, aparţinând perioadei
mijlocii a Epocii Bronzului din sud-estul Europei, care cuprindea teritorii
destul de întinse, în special din Ucraina, Polonia şi Slovacia.
J. Gurba identifica încă din 1968 un complex denumit Trzciniec –
Komariv – Sosnica (Gurba 1968, 292 – apud Dąbrowski 1975, 39, nota 1), idee
preluată şi de J. Dąbrowski în 1975 (Dąbrowski 1975, 39-69) şi de alţii după
aceea (Swieszników 1974, 183-201; Berezanskaja 1985, 428-435), dar fără a
include descoperirile din România şi Republica Moldova (fig. 1).
De la descoperirea sa în anii 1959-1960, cultura Costişa a fost legată
de manifestările de tip Komariv de la nord de ţara noastră, fiind chiar
inclusă, în primele încercări de periodizare, în prima sa etapă (Vulpe 1961,
119; Vulpe, Zamoşteanu 1962, 309-316; Florescu 1970, 51-81).
În 1970, Z. Székely observa asemănări între unele forme de vase şi
decoruri ale „culturii” Ciomortan cu cele ale culturii Costişa, dar insista
asupra faptului că aceasta este o cultură distinctă (Székely 1970, 74).
Ulterior şi alţii au observat aceleaşi asemănări (Székely 1997, 60),
ajungându-se la constatarea că aşa-numita cultură nu este de fapt decât un
143
Ioan IGNAT
grup cultural sau un aspect local al marelui complex (Dumitroaia 2000, 155;
2001b, 22; Cavruc 2001a, 56), deşi unele studii mai vechi considerau
aspectul Ciomortan chiar o fază arhaică a culturii Wietenberg (Chidioşan
1980, 85). În realitate, Ciomortan trebuie considerat un aspect regional
format pe baza contactelor dintre mediile culturale Costişa, Monteoru, Tei
şi Wietenberg, fiind mai apropiat primei culturi menţionate.
Inclusiv descoperirile din nordul Moldovei, au fost considerate, la
început, de tip Monteoru (Nestor et alii 1950, 30-32; 1951, 68-74; 1952, 84-94,
fig. 5; Tudor et alii 1953, 394-436; Petrescu-Dîmboviţa 1953, 446, nr. 9), apoi
de tip Costişa (Vulpe 1961, 116), pentru ca ultimele comparaţii ale
materialului arheologic să ducă la încadrarea în limitele culturale Komariv
(Dumitroaia 2000, 131-132, nr. 14; Munteanu 2001c, 24). Printre primii care
au observat anumite diferenţieri între materialele din nordul Moldovei şi
cele de mai la sud, de tip Costişa, a fost Mircea Ignat, cel care a şi reanalizat
şi reîncadrat cronologic şi cultural o parte din descoperirile din nordul
Moldovei în cultura Komariv (Ignat 1981, 134-136; 2003, 155-166), astfel
încât majoritatea arheologilor sunt de părere că partea nordică a Moldovei,
inclusiv a Republicii Moldova, face parte din arealul de răspândire al
culturii Komariv (Ignat 1981, 134-136; Dergacev, Savva 1985, 64-82;
Dergacev 1986, 147; Ignat 2000, 27-44; 2003, 155-166; Sava 1994, 143-144;
Niculică 2005, 61-68; 2006) (fig. 2).
Ceea ce s-a încercat a se numi grupul Lunca s-a dovedit a fi doar o
pătrundere de comunităţi Komariv în anumite zone cu scopul, cel mai
probabil, de extragere a sării din apa de slatină, existând numeroase
asemănări de materiale, în special ceramice, cu cele din situri din spaţiul de
mai la nord (Dumitroaia 2001b, 22; Munteanu 2010, 208).
Gh. Dumitroaia includea cultura Costişa într-un complex cultural
mai larg, denumit Komarov – Biały Potok – Costişa (care se întindea pe
teritoriile Poloniei de sud-est, Ucrainei de vest, României şi Republicii
Moldova de nord), la care adăuga şi cultura Trzciniec. Se ajunge chiar la
lansarea ideii că siturile din spaţiul românesc sunt variante regionale ale
complexului, sincrone etapei a II-a din evoluţia culturii Komariv
(Dumitroaia 2000, 127-128; 2001b, 13-14, 22). În anul 2001, s-a organizat
chiar şi un colocviu internaţional, dublat de un catalog, care să dezbată
problemele acestei perioade din spaţiul românesc; şi cu această ocazie se
vorbea de un complex unitar Costişa – Komariv – Biały Potok (Cavruc,
Dumitroaia 2001b, 7-8).
În general, aproximativ toate lucrările referitoare la acest subiect
discută despre apartenenţa descoperirilor din Bronzul Mijlociu din
144
jumătatea de nord a Moldovei şi sud-estul Transilvaniei la un complex

unitar de tip Costişa–Komariv.
Totuşi, există şi păreri divergente care infirmă apartenenţa
culturilor Costişa şi Komariv la acelaşi complex cultural, insistându-se
asupra datelor de debut, originilor, decorurilor şi riturilor şi ritualurilor
funerare diferite (Munteanu 2010, 202).
Asemănarea între componentele blocului cultural este dovedită de
anumite origini comune, evoluţie, anumite similarităţi referitoare la ritul şi
ritualul funerar, inventarul metalic, osteologic şi de piatră, forme şi
decoruri ceramice etc., lucru care îngreunează trasarea de graniţe fixe între
ele. Diferenţierile pot fi puse şi pe seama influenţelor şi contactelor cu
zonele învecinate, etapelor diferite de dezvoltare, chiar a evoluţiei locale
proprii. Separarea între culturile menţionate s-a realizat, în special, după
formele şi decorurile ceramice, mai puţin după rit şi ritual funerar sau alte
considerente. Vom trece în revistă o parte dintre aceste caracteristici.
Culturii Trzciniec vestice (fig. 4-5) îi sunt specifice produsele
ceramice cu suprafaţă netedă, mai rar aspră, din pastă cu piatră pisată în
compoziţie. Decorul este prezent, în special, în partea superioară a vaselor,
care posedă o margine mai îngroşată şi cu o tăietură înclinată. Cele mai
frecvente forme sunt: vasele-lalea, castroanele, oalele-sac, vasele globulare,
cupele, urcioarele, paharele etc.; există tipuri şi decoruri ceramice prezente
în toate grupurile culturii (una-două benzi înălţate, linii orizontale incizate,
umflături aplicate, benzi plastice, rânduri de puncte sau gropiţe etc.), iar
altele specifice fiecărui grup în parte. Astfel, grupului Mazovia-Podlasie îi
sunt specifice anumite variante de pahar, decorul realizat din impresiuni cu
şfoara împletită şi fundurile ornamentate. Benzile plastice semisferice şi
unele tipuri de castroane sunt specifice grupului Łubna, chenarele plastice
grupului Opatów, motivul în rozetă grupului Lublin (Dąbrowski 1975, 47;
Górski 1998a, 7-18; Makarowicz 1998a, 19-31; Taras 1998, 32-47).
Ceramica culturii Trzciniec estice conţine (fig. 4-5), pe lângă vase
din pastă mai fină, cu suprafaţă lucioasă, şi categorii ceramice grosiere, cu
suprafaţă foarte aspră şi mult nisip şi piatră pisată în compoziţie. Dintre
formele întâlnite putem enumera: vase-lalea, castroane semisferice şi
coniforme, vase cu profil în S, linguri, spirale etc. În ceea ce priveşte
ornamentaţia, se precizează că există 19 motive identice între culturile
Trzciniec estică, Trzciniec vestică şi Komariv, specific celei dintâi fiind
şirurile de perforaţii sub buză, dublate de umflături mici sub formă de
145
Ioan IGNAT
mânere (Dąbrowski 1975, 58; Górski 1998a, 7-18; Makarowicz 1998a, 19-31;
Taras 1998, 32-47).
Între ceramica culturii Sosnica (fig. 6) şi cea a culturii Trzciniec
estice există numeroase asemănări, de aceea încă nu este pe deplin stabilit
statutul său, fiind considerată fie cultură de sine stătătoare, fie aspect al
celeilalte. Vasele culturii Sosnica diferă doar prin concentraţia amestecului
de piatră pisată, suprafaţa rău lustruită şi tendinţa de a decora întreaga
suprafaţă a recipientelor, inclusiv fundul şi buzele. Ca forme, pot fi
menţionate vase-lalea, mult diferenţiate, vase-sac, castroane semisferice,
site etc., iar în ceea ce priveşte decorul, există 26 de motive comune cu
cultura învecinată (Dąbrowski 1975, 59-62; Kurylenko, Otroshchenko
1998, 87-102).
Culturii Komariv, cu grupul Biały Potik (fig. 7), îi sunt caracteristice
vasele cu silex şi silicolit ars şi pisat în pastă, cu suprafaţa puţin aspră şi
marginile îngroşate şi cu o tăietură înclinată. Formele ceramice se aseamănă
mult celor ale culturii Trzciniec (vase-lalea, vase-sac, vase globulare,
castroane, pahare, cupe etc.), ca şi decorul de altfel (au fost observate
aproximativ 26 de motive decorative identice între culturile Komariv şi
Trzciniec vestic), deosebirile constând în ceea ce priveşte ornamentul
format din romburi haşurate, benzi largi verticale, triunghiuri haşurate etc.
(Swieszników 1967, 55-62; Sulimirski 1968, fig. 26-32; Dąbrowski 1975, 54-55).
Ceramica culturii Costişa (fig. 8) este lucrată din pastă cu nisip,
cioburi, silex sau piatră pisate ca amestec, vasele având suprafeţe lustruite,
în cazul categoriei fine, sau mai aspre, în cazul ceramicii grosiere. Dintre
formele mai des întâlnite se pot aminti vase-lalea, vase globulare, amfore,
amforete, castroane, ceşti etc. Decorurile caracteristice constau din
triunghiuri haşurate, plecând de la umăr, cu vârful în jos, benzi din linii
orizontale, linii scurte verticale, puncte, şiruri de împunsături, brâuri în
relief, striuri etc. (Vulpe 1961, 105-122; 1995a, 163-164; Vulpe, Zamoşteanu
1962, 312-313; Cavruc, Dumitroaia 2001a; Bolohan 2003, 195-206; Bolohan,
Creţu 2004, 55-76).
Despre materialul ceramic al aspectului cultural Ciomortan (fig. 9),
se poate afirma că include trei categorii de vase, după pasta din care au fost
lucrate: fină, cu nisip şi pietricele mărunte în compoziţie, pereţi netezi şi
lustruiţi; grosieră, din pastă cu mai multe impurităţi şi pereţi mai aspri;
semifină, care îmbină caracteristicile celor două deja enunţate. Formele sunt
cele cu care deja ne-am obişnuit: ceşti, castroane, vase-sac, amfore şi
amforete, cupe etc. Ceea ce face distincţia între Ciomortan şi Costişa este
decorul ceramic, care diferă prin câteva aspecte: triunghiuri cu vârful în jos,
146
mai lungi şi mai înguste, cu laturile petrecute şi umplute cu puncte; decorul

striat mult mai frecvent; tehnica împunsăturilor succesive, care pare a imita
decorul şnurat; toarta supraînălţată mai rar întâlnită (Székely 1970a, 72-74;
Székely 1997, 55-58; Cavruc 2002, 89-93).
Decorul ceramicii din depunerile de Epoca Bronzului de la Lunca
(jud. Neamţ) (fig. 10), cu analogii la Cucuieţi (jud. Bacău), Corlăteni (jud.
Botoşani) şi Mihoveni (jud. Suceava) (la care se adaugă şi aşezarea
sezonieră/temporară de la Loeva, Ucraina (Krušelnicka 2002, 99-114)),
constă din triunghiuri umplute cu linii incizate şi cu puncte sau realizate
din împunsături succesive, romburi, linii şi puncte incizate etc., prezente pe
formele de vase cunoscute şi amintite şi la celelalte componente ale
complexului (Dumitroaia 2000, 152; Munteanu, Dumitroaia 2005, 461-473).
El se aseamănă mai mult cu descoperirile de tip Komariv din nordul
Moldovei, de aceea a fost considerat ca aparţinând celui din urmă
(incursiuni în arealul Costişa în scopul obţinerii sării din apa de slatină).
Având în vedere aceste asemănări între componentele culturale,
putem lansa ideea existenţei, la nivel de Bronz Mijlociu, pentru partea de
est a Europei, a unui bloc sau cerc cultural denumit Trzciniec–Komariv–
Sosnica–Costişa (denumit mai pe scurt Trzciniec–Komariv-Costişa), din care
fac parte culturile şi grupurile/aspectele culturale următoare: Costişa,
Ciomortan, Komariv, Lunca (pentru spaţiul românesc), Komariv-Biały
Potik, Sosnica, Est-Trzciniec şi Vest-Trzciniec (cu grupurile lor componente
amintite mai sus) pentru spaţiul de la nord de România. Acest bloc cultural
se întinde pe un spaţiu vast, care cuprinde România (jumătatea de nord a
Moldovei şi sud-estul Transilvaniei), nordul Republicii Moldova, vestul
Ucrainei, sud-estul Poloniei şi părţi din Slovacia şi Bielorusia (fig. 3).
Pentru spaţiul românesc, ar fi mai corectă denumirea de complex
cultural Costişa – Ciomortan – Komariv – Lunca (numit mai uzual Costişa–
Komariv sau Komariv-Costişa), parte componentă a blocului cultural enunţat
mai sus. Din acest complex fac parte culturile şi aspectele culturale Costişa,
Komariv, Ciomortan şi Lunca, plasate geografic în jumătatea de nord a
Moldovei şi sud-estul Transilvaniei, aproximativ pe raza judeţelor
Botoşani, Iaşi, Suceava, Neamţ, Vaslui, Bacău, Harghita şi Covasna.
Deşi există păreri diferite în ceea ce priveşte terminologia Epocii
Bronzului românesc (şi chiar est-european), cu atât mai mult referitor la
problema discutată, suntem de părere că acceptarea denumirilor de bloc
cultural Trzciniec–Komariv–Sosnica–Costişa pentru realităţile culturale din
spaţiul est-european şi, respectiv, de complex cultural Costişa – Ciomortan –
147
Ioan IGNAT
Komariv – Lunca (pentru spaţiul românesc), la nivel de Bronz Mijlociu, sunt

cele mai indicate, având în vedere asemănările dintre materiale, anumite
rituri şi ritualuri, moduri de construcţie a locuinţelor etc. Deşi există şi
numeroase diferenţieri, acestea trebuie puse pe seama etapelor diferite de
dezvoltare, a influenţelor venite atât de la culturile locale anterioare, cât şi
de la cele contemporane, precum şi pe seama evoluţiei locale, zonale.
Considerăm că, în adoptarea unei terminologii unitare şi în plasarea
unor serii de descoperiri într-o anumită entitate culturală, trebuie ţinut cont
nu numai de asemănările căutate până la identitate, ci şi de anumite
elemente de ansamblu, chiar şi de diferenţieri, care dau specificul zonal sau
pot demonstra anumite etape de dezvoltare.
BIBLIOGRAFIE
Antoniewicz W. 1928. Zarys czasów przedhistorycznych i wczesnodziejowych na ziem

Polski. Warszawa.
Berezanskaja S. S. 1957. Pamjatky periodu serednioji bronzy na Desni ta Sejmi.
Arheologija XI, 85-90.
Berezanskaja S. S. 1967a. Tšinecko-komarovskaya kul´tura na severnoj Ukraine.
SA 2, 132-140.
Berezanskaja S. S. 1967b. Osada kultury wschodniotrzcinieckiej nad Dnieprem. Z
Otchłani Wieków: pismo poświęcone pradziejom Polski, Warszawa, XXXIII, 4, 1967, 205-211.
Berezanskaja S. S. 1971. Komariv’ska kul’tura. AURSR, 354-363.
Berezanskaja S. S. 1972. Srednij period bronzovogo veka v Severnoj Ukraine. Kiev.
Berezanskaja S. S. 1982. Severnaja Ukraina v epohu bronzy. Kiev.
Berezanskaja S. S. 1985a. Komariv’skaja kul’tura. AUSSR I, 428-437.
Berezanskaja S. S. 1985b. Vostočnotšineckaja kul’tura. AUSSR I, 437-445.
Berezanskaja S. S. 1994. Kamnedorji baiojie i kamneobrabatvivaiojie proizvodstvo.
Remeslo epohi Eneolita-Bronzy na Ukraine (ed. I. T. Cherniakyv). Kiev, 8-54.
Berezanskaja S. S. 1998. The dating and causes of the disappearance of the
Trzciniec culture in the Ukraine. Kultura i Historia. Lublin.
Bolohan N. 2003. Recent Discoveries belonging to Early/Middle Bronze Age in
Central Moldavia. ArhMold XXVI, 195-206.
Bolohan N. 2010. „All in One”. Issues of Methodology, Paradigms and
Radiocarbon Datings Concerning the Outer Eastern Carpathian Area. Signa
Praehistorica. Studia in honorem magistri Attila László septuagesimo anno (eds. N.
Bolohan, Florica Măţău, F. A. Tencariu). Iaşi, 229-244.
Bolohan N., Creţu C. 2004. Recent Discoveries belonging to Early/Middle Bronze
Age in Central Moldova. TCW I, 55-76.
Bolohan N., Dumitroaia Gh., Munteanu E. 2002. Siliştea, com. Români, jud.
Neamţ. CCAR. Campania 2001, 287-289.
148
Cavruc V. 1997. The Final Stage of Early Bronze Age in South-Eastern

Transylvania. Thraco-Dacica XVIII, 1-2, 97-133.
Cavruc V. 1999. Consideraţii privind situaţia etnoculturală în sud-estul
Transilvaniei în Epoca Bronzului Mijlociu. Angustia 4, 13-41.
Cavruc V. 2000. Noi cercetări la Păuleni. Raport preliminar. Prezentare generală.
Angustia 5, 93-102.
Cavruc V. 2001. Legături între Moldova şi sud-estul Transilvaniei în Bronzul
Mijlociu. Cultura Costişa în contextul Epocii Bronzului din România (coord. V. Cavruc,
Gh. Dumitroaia). Piatra-Neamţ, 55-57.
Cavruc V. 2002. Noi consideraţii privind grupul Ciomortan. Angustia 7, 89-98.
Cavruc V. 2004. Câteva precizări privind perioada timpurie a Epocii Bronzului în
sud-estul Transilvaniei. MemAntiq XXIII, 265-275.
Cavruc V., Buzea D. L. 2002. Noi cercetări privind Epoca Bronzului în aşezarea
Păuleni (Ciomortan). Campaniile din anii 2001-2002. Raport preliminar. Angustia 7,
41-88.
Cavruc V., Buzea D. L. 2003. Şoimeni (Ciomortan), com. Păuleni-Ciuc, jud.
Harghita. CCAR. Campania 2002, 314-316.
Cavruc V., Dumitroaia Gh. (coord.). 2001a. Cultura Costişa în contextul Epocii
Bronzului din România, Piatra-Neamţ.
Cavruc V., Dumitroaia Gh., 2001b. Cuvânt înainte, Cultura Costişa în contextul
Epocii Bronzului din România (coord. V. Cavruc, Gh. Dumitroaia), 7-8.
Chidioşan Nicolae, 1980. Contribuţii la istoria tracilor din nord-vestul României.
Aşezarea Wietenberg de la Derşida, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea.
Czopek S. 2000. Aus den neusten Forschungen űber Die Trzciniec-Kultur in
Südostpolen. „A Turning of Ages”, Jubilee Book Dedicated to Professor Jan Machnik on
His 70th Anniversary (editor Sławomir Kadrow). Kraków, 173-189.
Dąbrowski J. 1972. Powiązania ziem păolskich z terenami wschodnimi w epoce brązu.
Wrocław.
Dąbrowski J., 1975. Trzciniec-Komarów-Sosnica (A Culture Cycle from the Early
and Middle Bronze Age). ArchPol XVI, 39-69.
Dergacev V. 1973. Pameatniki epokhy bronzy. AKM 3, 3-58.
Dergacev V. 1986. Moldavija i sosednie territorii v epokhu bronzy (Analiz i
kharakteristika kul’turnykh grupp). Kišinev.
Dergacev V. 1994a. Arheologia Republicii Moldova. Retrospectivă istorică. Thraco-
Dacica XV, 7-18.
Dergacev V. 1994b. Epoca Bronzului. Perioada timpurie. Thraco-Dacica XV, 1-2, 121-140.
Dergacev V. 1999. Osobennosti kul’turno-istoričeskogo razvitija Karpato-
Podnestrov’ja. Stratum Plus 2, 169-221.
Dergaciov V. 1992. Zorii istoriei. Orânduirea comunei primitive. Istoria Moldovei din
cele mai vechi timpuri până în Epoca Modernă (coord. D. M. Dragnev). Chişinău, 6-26.
Dergaciov V. 1994. Culturi din Epoca Bronzului în Moldova. Chişinău.
149
Ioan IGNAT
Dergaciov V. 2010. Evoluţia comunităţilor patriarhale. Epoca Bronzului., în

Dergaciov V.A. et alii, 2010, 265-312.
Dergacev V. A., Savva E.N. 1985. Raskopki Komarovskih poselenji u. s. Koteala.
AIM (1981), 64-82.
Dergaciov V.A. (redactor ştiinţific), Leviţki Oleg, Stavilă Tudor, Kaşuba Maia,
Jarcuţchi Ion (colegiul de redacţie) 2010. Istoria Moldovei. Epoca preistorică şi antică
(până în sec. V), Academia de Ştiinţe a Moldovei, Insitutul Patrimoniului Cultural,
Centrul Arheologie, Chişinău.
Dumitroaia Gh. 1981. Săpăturile arheologice din judeţul Neamţ (1974-1976).
MemAntiq VI-VIII (1974-1976), 341-346.
Dumitroaia Gh. 1987. La station archéologique de Lunca-Poiana Slatinei. La civilisation
de Cucuteni en contexte européen (editor M. Petrescu-Dîmboviţa). Iaşi, 253-258.
Dumitroaia Gh. 1994. Depunerile neo-eneolitice de la Lunca şi Oglinzi, jud.
Neamţ. MemAntiq XIX, 7-81.
Dumitroaia Gh. 2000. Comunităţi preistorice din nord-estul României. De la cultura
Cucuteni până în Bronzul Mijlociu. BMA VII. Piatra-Neamţ.
Dumitroaia Gh. 2001. Consideraţii asupra culturii Costişa-Komariv de pe teritoriul
Moldovei. Cultura Costişa în contextul Epocii Bronzului din România (coord. V.
Cavruc, Gh. Dumitroaia). Piatra-Neamţ, 13-22.
Florescu M. 1970. Problèmes de la civilisation de Costişa à la lumière du sondage
de Borleşti. Dacia N.S. XIV, 51-81.
Gardawski A. 1959. Plemiona kultury trzcinieckiej w Polsce. Materiały Staroźytne
V, 7-189.
Górski J. 1998a. The Foundations of Trzciniec Culture Taxonomy in Western
Małopolska. BPS 6, 7-18.
Górski J. 1998b. The Question of the Decline of Trzciniec Culture in Western
Małopolska. Trzciniec Culture vs. Lusatian Culture. BPS 6, 115-129.
Górski J. 2007. Chronologia cultury Trzcinieckiej na lessach Niecki Nidziańskiej,
Biblioteka Muzeum Archeologicznego w Krakowie, Tom III, Kraków.
Gurba J. 1968. Z zagadnień kontaktów między kulturami w początkach epoki
brązu na obszarze Europy środkowej. I Międzynarodowy Kongres Archeologii
Słowiańskiej, vol. I. (ed. W. Hensel). Wrocław.
Ignaczak M., Makarowicz P. 1998. The South-Western Borderland of the Trzciniec
Cultural Circle. BPS 6, 74-86.
Ignat M. 1978. Necropola tumulară hallstattiană de la Volovăţ – Dealul Burlei.
Suceava V, 107-140.
Ignat M. 1981. Contribuţii la cunoaşterea Epocii Bronzului şi a Hallstatt-ului
Ignat M. 2000. Metalurgia în Epoca Bronzului şi Fierului din Podişul Sucevei. Suceava.
Ignat M. 2003. Quelques vestiges de l’Âge du Bronze du nord de la Moldavie. SAA
IX, 155-166.
Ignat M. 2006. Necropole tumulare din zona Rădăuţi în cadrul lumii traco-getice (sec.
VII-V a.Chr.). Târgovişte.
150
Klochko V. I. 1998. The Issue of the Eastern Border of the Eastern Trzciniec
Culture (Loboikivka Metallurgy). BPS 6, 48-73.
Kostrzewski J. 1922-1924. Z badań nad osadnictwem wczesnej i środkowej epoki
brązowej na ziemiach polskich. PrzArch II, 161-218.
Kostrzewski J. 1928. Groby eneolityczne z skurczonemi szkieletami w Białym
Potoku: w pow. Czortkowskim. PrzArch III/1, (1925/1927), s. 9-17, 9-17.
Kostrzewski J. 1930. Ceramika typu trzcinieckiego (pasmowa). Z otchłani wieków
V, 26-27.
Kovalyukh N., Skripkin V., Klochko V. I., Lysenko S. 1998. Absolute
(Radiocarbon) Chronology of the Eastern Trzciniec Culture in the Dnieper Basin
(The Malopolovetske Burial Site). BPS 6, 130-140.
Kozłowski L. 1927. Wczesna, starsza i środkowa epoka bronzu w Polsce w świetle
subborealnego optimum klimatyczneho I jego wpływu na etniczne I zaludnienie Polski. Lwów.
Kozłowski L. 1928. Wczesna, starsza i środkowa epoka brązu w Polsce. Lwów.
Krušelnicka L. 2002. O nouă aşezare din Epoca Bronzului Timpuriu în Ucraina
subcarpatică. Angustia 7, 99-114.
Kryvaltsevich M. 1998. The problems of Identification and Origins of „Trzciniec”
in the Prypets Basin. BPS 6, 103-114.
Kurylenko V. Y., Otroshchenko V. V. 1998. The Sosnytsa Culture of the Desna
Area and its Links with Estern Neighbours. BPS 6, 87-102.
Makarovicz P. 1998a. Taxonomic Foundations of the Trzciniec Cultural Circle on
the Lower Vistula. BPS 6, 19-31.
Makarovicz P. 1998b. Absolute Chronology of the Trzciniec Complex in the
Vistula Drainage in the Light of C14 Datings. BPS 6, 141-155.
Munteanu E.-R. 2001a. Alte descoperiri. Cultura Costişa în contextul Epocii Bronzului
din România (coord. V. Cavruc, Gh. Dumitroaia). Piatra Neamţ, 51-54.
Munteanu E.-R. 2001b. Colocviul Carpaţii Răsăriteni în Epoca Bronzului.
Complexul cultural Costişa-Komarov, Piatra-Neamţ-Miercurea Ciuc, 12-15
septembrie 2001. MemAntiq XXII, 561-562.
Munteanu E.-R. 2001c. Sat Corlăteni, com. Corlăteni, jud. Botoşani. Cultura Costişa
în contextul Epocii Bronzului din România (coord. V. Cavruc, Gh. Dumitroaia). Piatra
Neamţ, 24.
Munteanu E.-R. 2001d. Sat Cotârgaci, com. Roma, jud. Botoşani. Cultura Costişa în
contextul Epocii Bronzului din România (coord. V. Cavruc, Gh. Dumitroaia). Piatra-
Neamţ, 30.
Munteanu E.-R. 2001e. Sat Crasnaleuca, com. Coţuşca, jud. Botoşani. Cultura
Costişa în contextul Epocii Bronzului din România (coord. V. Cavruc, Gh. Dumitroaia).
Piatra-Neamţ, 30-31.
Munteanu E.-R. 2001f. Sat Văleni, com. Boteşti, jud. Neamţ. Cultura Costişa în
contextul Epocii Bronzului din România (coord. V. Cavruc, Gh. Dumitroaia). Piatra-
Neamţ, 49-51.
151
Ioan IGNAT
Munteanu E.-R. 2006. Lunca, com. Vânători-Neamţ, jud. Neamţ. Punct: Poiana
Slatinei. Sarea, timpul, omul (red. V. Cavruc, A. Chiricescu). Sfântu Gheorghe, 64-66.
Munteanu E.-R. 2010. Începutul bronzului mijlociu în depresiunile marginale ale
Carpaţilor Orientali, BMA XXIV, Piatra-Neamţ.
Munteanu R., Dumitroaia Gh. 2005. Découvertes de l'Âge du Bronze dans les
Sous-Carpates de la Moldavie. Scripta praehistorica. Miscellanea in honorem
nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata (editori V. Spinei, C. M.
Lazarovici, D. Monah). Iaşi, 461-473.
Munteanu R., Dumitroaia Gh. 2009. Bronze Age Discoveries at Poduri, Bacău
County. In medias res prehistoriae. Miscellanea in honorem annos LVX peragentis
Professoris Dan Monah oblata (ed. George Bodi), Iaşi, 337-349.
Nestor I., Alexandrescu Al., Brătianu A., Comşa E., Perju S., Vieru I. 1950.
Activitatea şantierului de săpături arheologice Iaşi-Botoşani-Dorohoi. SCIV I, 27-32.
Nestor I., Alexandrescu A., Comşa E., Zaharia-Petrescu Eugenia, Zirra Vlad. 1951.
Săpăturile de pe şantierul Valea Jijiei (Iaşi-Botoşani-Dorohoi) în anul 1950. SCIV II,
I, 51-76.
Nestor I. et alii. 1952. Campania de săpături arheologice din anul 1951. Rapoarte
preliminare. SCIV III, 19-119.
Niculică B. P. 2004. Noi date cu privire la toporul de la Darabani-Zamčesco
(Ucraina). Suceava XXIX-XXX (2002-2003), I, 411-418.
Niculică B. P. 2005. Considérations sur la période moyenne de lʼÂge du Bronze
dans le Plateau de Suceava. Le complexe culturel Komarów-Costişa-Biały Potik.
SAA X-XI (2004-2005), 61-68.
Niculică B. P. 2006. Epoca Mijlocie şi Târzie a Bronzului în Podişul Sucevei, teză de
doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, mss.
Niculică B. P. 2010a. Les premiers tumuli de la Bucovine. Les recherches de la fin
du XIXe siècle et le début du XXe siècle de la zone Horodnic de Jos (dép. de
Suceava). SAA XVI, 71-92.
Niculică B. P. 2010b. Primii tumuli ai Bucovinei. Cercetările de la sfârşitul sec. XIX şi
începutul sec. XX din zona Horodnic de Jos (jud. Suceava). Suceava XXXVII, 75-88.
Niculică B. P., Mareş I., Boghian D., Ignătescu S. 2004. Consideraţii preliminare
asupra practicilor funerare din necropola de tip Komariv – Bilyj Potik – Costişa de
la Adâncata-„Imaş” (jud. Suceava). Codrul Cosminului S.N. 10, 131-143.
Niculică B. P., Mareş I., Boghian D., Ignătescu S., 2005. Considérations
préliminaires sur les pratiques funéraires de la nécropole du type Komariv-Bilyj
Potik-Costişa d'Adâncata-„Imaş” (dép. de Suceava). SAA X-XI (2004-2005), 69-86.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1953. Contribuţii la problema sfârşitului Epocii Bronzului
şi începutului Epocii Fierului în Moldova. SCIV IV, 3-4, 443-486.
Petrescu-Dîmboviţa M., Zaharia Eugenia, Boroffka N., Stoica C., Rotea M.
(coord.). 1995. Comori ale Epocii Bronzului din România/Treasures of the Bronze Age in
Romania, Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti.
152
Rybalova V. D. 1953. K voprosu o složenji kult’ur epohi bronzy v lesostepnoj

polose Pravoberejnoj Ukrainy, Doklady UI naucinoj konferencji Instituta arheologji.
Kiev, 9-25.
Sulimirski T. 1936. Cmentarzysko kurhanowe w Komarowie koło Halicza i
kultura komarowska. Sprawozdania Polskiej Akademii Umijetności XLI, nr. 9, 273-277.
Sulimirski T. 1939a. Cmentarzysko kurhanowe w Komarowie koło Halicza i
kultura komarowska. Bulletin de l'Académie Polonaise des Sciences et des Lettres.
Kraków, 172-182.
Sulimirski T. 1939b. Kurhany komarowskie. Złoty szlak, Т. ІV. Stanisławów, 1939, 6.
Sulimirski T. 1968. Corded Ware and Globular Amphorae North-East of the Carpathians.
University of London, The Athlone Press.
Swieszników I. K. 1965. K voprosu o shodstee k različji tšiineckoj i komarovskoj
kul’tur. Novoe v sovetskoj arheologji. MIA 130. Swieszników I. K. 1967. Kultura
Komarówska (Na podstawie materiałów z płn. Podkarpacia I zach. Wołynia).
ArchPolski XII, 1, 39-107.
Swieszników I. K. 1974. Plemena Komaróvskoj Kultury. Staradavne naselenia
Prikarpatie i Voliny. Kiev, 183-201.
Székely Z. 1970a. Cultura Ciomortan. Aluta I, 71-88.
Székely Z. K. 1981. Epoca Bronzului în judeţul Covasna. Aluta 12-13, 13-19.
Székely Z. K. 1992. Culturile Epocii Bronzului din sud-estul Transilvaniei. Marisia
XV-XXII (1985-1992), 29-32.
Székely Z. K. 1997. Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a Epocii Bronzului în
sud-estul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica XXI. Bucureşti.
Székely Z. K. 2004. Interferenţe etnoculturale în Epoca Bronzului Timpuriu din
sud-estul Transilvaniei. TCW I, 47-54.
Taras H. 1998. The Bases for the Taxonomy of the Trzciniec Culture in the
Southern Part of the Area between the Vistula and the Bug Rivers. BPS 6, 32-47.
Tudor D., Vulpe R., Vulpe E., Berlescu N., Bene A., Cazacu P., Belindeanu Z.
1953. Şantierul Corlăteni. SCIV IV, 1-2, 394-436.
Vulpe Al. 1961. K voprosu o periodizacji bronzovogo veka v Moldove. Dacia N.S.
V, 105-122.
Vulpe Al. 1995. Cultura Costişa. Comori ale Epocii Bronzului din România/Treasures of
the Bronze Age in Romania (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, E. Zaharia, N. Boroffka,
C. Stoica, M. Rotea). Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti, 163-166.
Vulpe Al., Zamoşteanu Mihai. 1962. Săpăturile de la Costişa. MCA VIII, 309-316.
153
Ioan IGNAT
Fig. 1. Harta răspândirii complexului Trzciniec–Komariv-Sosnica: 1 – Trzciniec vestic;

2 – Trzciniec estic; 3 – Komariv; 4 – Sosnica; 5 – descoperiri ale complexului în alte medii
culturale / La carte de la diffusion du complexe Trzciniec–Komariv-Sosnica: 1 – Trzciniec
Occidental; 2 – Trzciniec Oriental; 3 – Komariv; 4 – Sosnica; 5 – des découvertes du
complexe dans d’autres milieux culturels (apud Dąbrowski 1975, fig. 1).
A B
Fig. 2. A - Harta răspândirii complexului Komariv-Trzciniec (1 – Trzciniec vestic; 2 – Costişa;

3 – Trzciniec estic; 4 - Komariv); B – Descoperiri de tip Komariv (1 – Babino; 2 – Bordughi; 3
– Selişte; 4 – Oselivka; 5 – Komariv; 6 – Romankovcy; 7 – Mahala; 8 – Medveja; 9 – Coteala;
10 – Caracuşani; 11 – Grinăuţi; 12 – Hodorăuţi; 13 – Corpaci; 14 – Dumeni; 15 - Corlăteni) / A
– La carte de la diffusion cu complexe Komariv-Trzciniec (1 – Trzciniec Occidental; 2 –
Costişa; 3 – Trzciniec Oriental; 4 - Komariv); B – Découvertes de type Komariv (apud
Dergacev 1986, fig. 37, 147).
154
Fig. 3. Harta siturilor eponime ale culturilor, grupurilor şi aspectelor culturale componente
ale blocului cultural Trzciniec-Komariv–Sosnica-Costişa / La carte des sites éponymes des
cultures, groupes et aspects culturels composants du cercle culturel Trzciniec-Komariv–
Sosnica-Costişa.
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12
13 14 15 16 17
18 19 20 21
22 23 24 25
26 27 28 29
Fig. 4. Câteva forme şi decoruri ceramice din culturile Trzciniec vestică (grupurile Łubna (1-
6), Mazovia-Podlasie (7-12), Opatów (13-18) şi Lublin (19-23)) şi Trzciniec estică (24-29) /
Quelques formes et décors céramiques des cultures Trzciniec Occidentale (les groupes
Łubna (1-6), Mazovia-Podlasie (7-12), Opatów (13-18) et Lublin (19-23)) et Trzciniec
Orientale (24-29) (apud Dąbrowski 1975, fig. 4-5, 13).
155
Ioan IGNAT
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10
Fig. 5. Câteva decoruri ceramice din cultura Trzciniec / Quelques décors céramiques de la
culture Trzciniec.
1 2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19
20 21
Fig. 6. Câteva forme şi decoruri ceramice din cultura Sosnica / Quelques formes et décors
céramiques de la culture Sosnica (7-8 – apud Dąbrowski 1975, fig. 15; 1-6, 9-14 - apud
Kurylenko, Otroshchenko 1998, fig. 2:1-4, 3:1-4,7, 4:1,4).
156
1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23
24 25
Fig. 7. Câteva forme şi decoruri ceramice ale culturii Komariv / Quelques formes et décors
céramiques de la culture Komariv (1-8 - apud Berezanskaja 1971, fig. 102).
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18
19 20
Fig. 8. Câteva forme şi decoruri ceramice din cultura Costişa / Quelques formes et décors
céramiques de la culture Costişa (4-6 – apud Dumitroaia 2000, fig. 109, 317; 1-3 apud Cavruc,
Dumitroaia 2001a, pl. 21, 22:2, 23:1; 7 – apud Bolohan, Dumitroaia, Munteanu 2002,
pl. 4:1-2,4-5,9).
157
Ioan IGNAT
1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19
20 21 22 23
Fig. 9. Câteva forme şi decoruri ceramice ale aspectului cultural Ciomortan / Quelques
formes et décors céramiques de l’aspect culturel Ciomortan (1,5 – apud Székely 1997, pl.
LXXIX:1, LXXX:7; 2-4,6 – apud Cavruc, Buzea 2003, pl. I:4-6,9).
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19
20 21 22 23
24 25 26 27 28 29
30 31
Fig. 10. Câteva forme şi decoruri ceramice ale aspectului cultural Lunca / Quelques formes et
décors céramiques de l’aspect culturel Lunca (1-19 – apud Dumitroaia 2000, fig. 95-103).
158
RESTAURAREA UNOR PIESE CERAMICE DIN NECROPOLA
TUMULARĂ DE LA HORODNIC DE JOS (JUD. SUCEAVA)
Dan FĂRTĂIŞ
Abstract: In this paper, we describe the phases involved in the restoration of two
ceramic items, discovered in the barrow cemetery of Horodnic de Jos (Suceava co.), during
the archeological excavations of autumn 2012. The restoration of the two finds involved
certain difficulties, due to their poor state of conservation characterizing the items already
upon their discovery. Typologically, we are in front of a one-ear mug and a biconical
amphorette, while in terms of cultural-chronological classification, they probably belong to
the early or middle Bronze Age, aspects which shall be cleared with the occasion of further
excavations in this site.
Keywords: Early / Middle Bronze Age, barrow cemetery, Horodnic de Jos,
Bucovina, pottery restoration.
Bucovina reprezintă o provincie istorică bogată în diverse şi

interesante vestigii arheologice, aparţinând unor epoci istorice diferite.
Dintre toate aceste monumente, tumulii, construcţii funerare aparte, ce
impresionează prin misterul şi sacralitatea lor, au atras atenţia curioşilor,
pasionaţilor, arheologilor amatori, dar, din păcate, şi a braconierilor.
În ţinutul Sucevei, primii tumuli au fost semnalaţi încă de la sfârşitul
Evului Mediu, în unele documente medievale. Mai târziu, în timpul
administraţiei austriece a Bucovinei, autorităţile de la Viena au decis să
intervină prin cercetări arheologice specifice, pentru a afla ce se ascunde sub
movilele repertoriate de către misiunile topografice şi militare. Prin urmare,
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar primele informaţii, schiţe şi
planuri, realizate de Josef von Szombathy, Dionisie Olinescu, Karl A.
Romstorfer sau R. F. Kaindl; aceste date, care ne apar şi astăzi a fi extrem de
valoroase informaţional, au fost publicate în Jahrbuch des Bukowiner Landes
Museums (Cernăuţi), Czernowitzer Zeitung, Czernowitzer Wochenblatt, Gazeta
Bucovinei (Cernăuţi), Revista Politică (Suceava), în prestigioasele reviste
Mittheilungen şi Jahrbuch ale Comisiei Centrale din Viena, în MAGW (Viena).
Mai mult, în dezvoltarea cunoştinţelor din vastul domeniu al
arheologiei, un rol important l-au avut: Universitatea din Cernăuţi,
societăţile arheologice şi muzeele din Siret, Cernăuţi şi Suceava, Comisia
centrală pentru artă şi monumente istorice din Viena (Zentral-Kommission für
Kunst und Historischen Denkmale in Wien), fondată în 1856, care a avut
membri corespondenţi şi conservatori numiţi special pentru Bucovina,
Dan FĂRTĂIŞ
Societăţii de Antropologie din Viena (Anthropologische Gesellschaft in Wien).

Aceste instituţii au sprijinit cercetarea arheologică, prin finanţarea
săpăturilor, în repetate rânduri (Andrieşescu 1936, 168-169; Ignat 1981;
Emandi 1985, 17-36; Niculică 2009, 26-29; Niculică 2010).
În ultimii 10 ani, Muzeul Bucovinei, în colaborare cu Facultatea de
Istorie a Universităţii din Suceava a demarat mai multe campanii de
cercetări arheologice sistematice sau de salvare în tumuli situaţi în
perimetrul administrativ al judeţului Suceava. Au fost investigate astfel
mai multe necropole, cum sunt cele de la: Adâncata-Imaş, Cajvana-Codru şi
Costâna-Imaş, care au permis creionarea unor trăsături generale dar şi
particulare referitoare la ritul şi ritualul funerar practicat de comunităţile
umane vechi, din epoca bronzului. O atenţie specială s-a acordat cercetării
culturii Komariv din Bronzul Mijlociu, cunoscută prin intermediul mai
multor descoperiri funerare mai vechi (necropole şi morminte izolate):
Horodnic de Jos – Vârfu Colnicului şi Brădet (com. Horodnic de Jos) (Ignat
1981, cu bibliografia aferentă sec. XIX), Şerbăneşti (com. Zvoriştea – cutie
de piatră, descoperită în tumul) (Ignat, Popovici 1980) şi de la Hârtop (com.
Hârtop – mormânt plan în cutie de piatră) (Ursulescu, Popovici 1987;
Niculică et alii 2005, 79; Niculică 2006). Recent, în anul 2007, un mormânt
plan, în construcţie de piatră, atribuit culturii Komariv, a fost cercetat la
Suceava (Mareş et alii 2008, 292-293; Mareş 2010).
În toamna anului 2012, o echipă pluridisciplinară a cercetat trei
tumuli de pe Vârfu Colnicului, din marginea nordică a satului Horodnic de
Jos, unde au fost reluate mai vechile săpături arheologice efectuate de Josef
von Szombathy, Raimund F. Kaindl şi Mircea Ignat (Ignat 1981). Movilele de
la Horodnic de Jos sunt amintite în lucrări ştiinţifice şi în presa bucovineană
de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar prima lor „atestare documentară”
datează încă de la sfârşitul secolului XVIII. Într-un document din anul 1786,
erau menţionate movile de hotar din zona Horodnic de Jos, care se pare că
au fost ridicate peste altele mai vechi, în care s-au găsit „cărbuni şi hârburi
foarte vechi” (Ignat 1981, 134, nota 13; Niculică 2010).
Având în vedere importanţa lor, movilele au fost menţionate şi în
lucrarea lui Dionisie Olinescu, intitulată Charta archeologica a Bucovinei,
apărută în 1894 în Buletinul Societăţii Geografice Române (Bucureşti)
(Olinescu 1894a, 69). Un alt studiu al lui D. Olinescu, din acelaşi an, al
revistei menţionate, intitulat Chărţile Bucovinei, includea şi o hartă – Charta
archeologica a Bucovinei, pe care autorul a reuşit, nu fără dificultate, în urma
unei munci asidui, să amplaseze principalele descoperiri arheologice
cunoscute în acea vreme în Bucovina, printre care şi peste 150 de semne
160
RESTAURAREA UNOR PIESE CERAMICE
convenţionale, reprezentând necropole tumulare şi movile izolate, aşadar

un număr deloc de neglijat (Olinescu 1894b).
Fig. 1. Extras din harta lui D. Olinescu (1894b) – amplasarea movilelor de la Horodnic de Jos./
Excerpt of the map drawn by D. Olinescu (1894b) – location of the barrows of Horodnic de Jos.
În anul 2012, arheologii au identificat un sistem constructiv aparte al

tumulilor, semnalat în trecut şi de M. Ignat: movilele au fost realizate dintr-
un sâmbure, un înveliş interior realizat din prundiş de râu şi argilă, peste
care s-a depus un alt strat de pământ, mai fin, cu foarte puţine pietre.
În intervenţia de faţă ne oprim atenţia asupra celor două vase
descoperite în movila notată de arheologi T3 / 2012, o movilă de
dimensiuni apreciabile: 1,40 m înălţime şi 21 m în diametru. Cele două vase
discutate aici au fost găsite in situ, într-o mică alveolare rezervată
intenţionat de constructorii movilei, chiar în centrul acesteia. Tipologic,
avem în faţa noastră două tipuri ceramice diferite: o ceaşcă cu o toartă şi un
vas bitronconic cu gât uşor înălţat şi puţin evazat.
Obiectele au fost aduse în laborator într-o stare precară de
conservare, cu importante depuneri de pământ pe suprafaţa exterioară şi
interioară; interiorul celor două recipiente era format dintr-o umplutură
constituită din pământ amestecat cu cenuşă. Aşa cum am remarcat în
intervenţia efectuată asupra obiectelor provenind din necropola tumulară
de la Adâncata-„Imaş” (bronzul mijlociu), ceramica a fost confecţionată din
lut de calitate inferioară şi a fost foarte slab arsă, explicaţia fiind aceea că
ceramica a deservit exclusiv ritualul funerar, fiind preparată într-un timp
scurt, inducând calitatea inferioară a arderii (Fărtăiş, Niculică 2004). Şi în
cazul pieselor din necropola de la Horodnic lipsa arderii consistente a fost
principala cauză care a dus la pierderea integrităţii pieselor.
161
Dan FĂRTĂIŞ
Astfel, în ceea ce priveşte ceaşca cu o toartă, de mici dimensiuni, sunt

multe fragmente lipsă mai ales din partea superioară. Probabil din cauza
arderii insuficiente şi a acidităţii solului, unele părţi din vas nu s-au mai
păstrat. Problemele cele mai mari au fost reprezentate de procesul de
îndepărtare a depunerilor de sol de pe suprafeţele ceştii.
Cu ajutorul unui pulverizator foarte fin a fost aplicat un amestec de
apă distilată şi alcool etilic în cantităţi foarte mici, pentru a evita emolierea
lutului din care a fost confecţionată ceaşca. Cu un bisturiu foarte ascuţit s-a
îndepărtat stratul subţire, dar foarte bine fixat de pe suprafaţa exterioară a
fragmentelor. Cu ajutorul unui penson moale au fost îndepărtate şi urmele
de sol ce nu au putut fi curăţate în timpul curăţării mecanice. Ulterior,
uscarea fragmentelor s-a făcut lent, la temperatura camerei, pentru a nu
tensiona fragmentele. Pentru a mări parametrii fizico-mecanici ai
fragmentelor s-a optat pentru impregnarea prin pensulare cu o soluţie foarte
fluidă de ceară de albine. Acesta este un material stabil şi foarte des folosit în
cadrul tehnicilor de restaurare a ceramicii preistorice, de multe decenii. După
uscare, fragmentele au fost curăţate şi pe partea interioară a lor, prin aceeaşi
metodă. În interiorul ceştii au fost identificate urme de cenuşă, care au fost
prelevate şi predate arheologului, pentru investigaţii mai ample. După
îndepărtarea totală a depunerilor, s-a aplicat şi pe suprafaţa interioară a
recipientului ceară de albine, foarte fluidă. În urma impregnării totale
fragmentele pot fi manevrate mai uşor fără a exista pericolul ruperii lor.
Etapa următoare a constat în asamblarea fragmentelor cu o soluţie de
aracet E-50 incolor, dar mai fluid. Pentru a oferi o mai mare rezistenţă
obiectului, în partea interioară au fost aplicate fâşii de fibră de sticlă pe
zonele unde s-au îmbinat fragmentele. În momentul uscării, fibra de sticlă şi
aracetul preiau culoarea fragmentelor ceramice şi nu produc un disconfort
cromatic. Astfel, piesa capătă o rezistenţă mai mare şi poate fi manevrată mai
uşor. Pentru completarea zonelor lipsă, a fost executat un negativ din ceară
dentară, pentru a simplifica operaţiunea de redare a formei. Cu ajutorul
acestui negativ, a fost turnat ghips dentar şi pe partea interioară, realizându-
se apoi finisările mecanice cu bisturiul şi hârtie abrazivă.
Ultima etapă a fost aceea de reintegrare cromatică a zonelor
completate. Acest lucru a putut fi realizat cu ajutorul culorilor acrilice
solubile în apă şi a unor pensoane foarte fine. La final, piesa a putut fi
măsurată, dimensiunile ei fiind următoarele:
- diametru bază – 4 cm
- diametru maxim – 8 cm
- diametru gură – 7 cm
162
- înălţime – 7,5 cm
Al doilea obiect adus în laborator este de dimensiuni mai mari faţă de
primul dar şi cu o stare de conservare mult mai precară, el reprezentând o
amforetă bitronconică de dimensiuni reduse. Şi la această piesă tehnica de
confecţionare a ceramicii fost aceeaşi, adică doar lut modelat normal, uscat şi
ars insuficient. Din cauza presiunii solului (a învelişului/mantaua movilei),
dar şi a dimensiunilor mai mari, pereţii au cedat, iar vasul a ajuns în stare
fragmentară; totuşi, de subliniat este faptul că forma lui s-a păstrat datorită
lutului din interiorul său. În momentul aducerii în laborator amforeta era
plină cu pământ cu urme de cenuşă. Interesant este faptul că obiectul şi-a
păstrat forma iniţială, dar complicaţiile au apărut în momentul curăţării.
Pentru emoliere am pulverizat acelaşi amestec de apă distilată şi alcool etilic,
iar cu ajutorul bisturiului şi a unui penson moale am îndepărtat depunerile
de sol de pe partea exterioară. În timpul emolierii, fragmentele s-au desprins
de pe bulgărele de pământ format în interiorul vasului. Fiecare fragment în
parte a fost curăţat, mai întâi pe partea exterioară, după care a fost impregnat
cu ceară de albine foarte fluidă prin pensulare, mărindu-se astfel rezistenţa
fragmentelor la sfărâmare. La finalul etapei de curăţare a fragmentelor, doar
o treime din vas a mai rămas asamblată; noi am preferat acest mod de
restaurare, pentru a face mai uşoară operaţiunea de asamblare, dar şi pentru
a avea o mostră din forma iniţială.
În următoarea etapă am trecut la curăţarea fragmentelor pe partea
interioară. Interesant este faptul că unele fragmente prezintă urme de
ardere, dovadă fiind culoarea neagră şi urme de zgură pietrificate (ardere
reducătoare?). Şi din interiorul acestei piese au fost prelevate probe de sol
pentru investigaţii mai ample. După înlăturarea depunerilor de sol am
efectuat şi pe partea interioară impregnarea, necesară pentru stabilizarea
lutului. Pentru asamblare am folosit aceeaşi soluţie de aracet E-50 diluat. În
zonele de lipire am aplicat benzi de fibră, iar peste acestea, aracet diluat.
Faţă de piesa anterioară, au existat mai multe fragmente lipsă,
provenind de la bază, corp şi buza vasului. Completarea zonelor lipsă s-a
făcut cu ghips dentar. Finisarea zonelor completate s-a făcut cu bisturiul şi
hârtie abrazivă de diferite granulaţii. La final, zonele completate au fost
reintegrate cromatic cu ajutorul culorilor acrilice solubile în apă.
Dimensiunile piesei după restaurare sunt:
- diametru bază – 7 cm
- diametru maxim – 9 cm
- diametru gură – 11 cm
- înălţime – 17 cm
163
Dan FĂRTĂIŞ
După restaurare aceste piese vor îmbogăţi colecţiile de arheologie

ale Muzeului Bucovinei. În ceea ce priveşte încadrarea culturală şi
cronologică a celor două vase, coordonatorul cercetărilor şi-a exprimat
părerea conform căreia se poate vorbi, în acest stadiu al cercetării, despre
perioada timpurie, eventual mijlocie a epocii bronzului, urmând ca
săpăturile viitoare să lămurească aceste aspecte.
BIBLIOGRAFIE
Andrieşescu I. 1936. Cercetări şi descoperiri arheologice în Bucovina. CNA XII,

105, ianuarie-martie, 161-173.
Emandi E.I. 1985. Muzeul de Istorie Suceava. Bucureşti.
Fărtăiş D., Niculică B. P. 2004. Date inedite referitoare la ceramica din necropola
tumulară de tip Costişa – Komarów (sec. XVIII – XVI î.Chr.), de la Adâncata,
judeţul Suceava. ActaMP XXVI, 449-457.
Ignat Mircea 1981. Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului şi a Hallstatt-ului
Ignat M., Popovici D. 1980. Un mormânt în cistă descoperit la Şerbăneşti (com.
Zvoriştea, jud. Suceava). Suceava VI-VII, 657-662.
Mareş I. 2010. Un mormânt în cutie / cistă de piatră, din bronzul mijlociu, cultura
Komariv, descoperit la Suceava – „Câmpul Şanţurilor” – Strada Parcului. Suceava
XXXVII, 45–74.
Mareş I., Niculică B. P., Dolenschi T., Ciurari P., Bedreagă S., Ungureanu C. 2008.
Suceava, jud. Suceava, „Câmpul Şanţurilor”. CCAR, 292-293.
Niculică B. P. 2006. Epoca mijlocie şi târzie a bronzului în Podişul Sucevei. Teză de
doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, mss.
Niculică B. P. 2009. Din istoricul preocupărilor arheologice în Bucovina. Societatea
arheologică română. Suceava.
Niculică B. P. 2010. Les premiers tumuli de la Bucovine. Les recherches de la fin du
XIXe siècle et le debut du XXe siècle de la zone Horodnic de Jos (dép. de Suceava).
SAA XVI, 71-92.
Niculică B. P., Mareş I., Boghian D., Ignătescu S. 2005. Considérations
préliminaires sur les practiques funéraires de la nécropole du type Komariv – Bilyj-
Potik – Costişa, de Adâncata – „Imaş” (dép. de Suceava). SAA X-XI, 69-86.
Olinescu D. 1894a. Charta arheologică a Bucovinei. BSGR, XV, I-II, 64-94.
Olinescu D. 1894b. Chărţile Bucovinei. BSGR XV, III-IV, 3-10.
Ursulescu N., Popovici Dr. 1987. Contribuţii la cunoaşterea ritului funerar din
bronzul mijlociu în nordul Moldovei. SCIVA 38, 1, 72-76.
164
Fig. 1. Horodnic de Jos-ceaşcă / Horodnic de Jos-mug.
Fig. 2. Horodnic de Jos-amforetă / Horodnic de Jos-amphorette.
165
CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND
CENUŞARELE CULTURII NOUA
Mihai WITTENBERGER
Abstract: In this paper, the author presents his hypotheses regarding the
classification and destination / functionality of ashmounds left by the Noua culture
communities (final Bronze), expressing his opinion as for the cult usage thereof (in rituals
pertaining to the economic ash-producing activities: pottery and metallurgy, mainly).
Reinterpreting the date of the undertaken chemical analyses, the author shows that, in the
case of such archeological compounds, one cannot speak of ash but of a mixture named
anorthite [Ca(Al2Si2O8)].
Keywords: Late Bronze Age, Noua Culture, ashmounds, votive depositions,
anorthite.
Lucrarea de faţă încearcă să aducă unele clarificări legate de

cenuşarele culturii Noua, unul din elementele specifice ale acestei culturi
remarcabile de la sfârșitul epocii bronzului, de fapt ultima cultură a epocii
bronzului carpatic. Momentul cred că este oportun pentru prezenta lucrare,
după apariţia lucrării lui Eugen Sava şi Elke Kaiser (Sava, Kaiser 2011) şi
cele a Laurei Dietrich (Dietrich, 2011; 2012), precum şi după publicarea
descoperirilor de la Bolduţ (jud. Cluj) (Wittenberger 2010).
Funcţionalitatea cenuşarelor a mai fost abordată de specialiştii care
s-au ocupat de-a lungul timpului de cultura Noua (I. Nestor, A. C. Florescu,
M. Petrescu-Dîmboviţa, V. Cavruc, M. Neagu, E. Sava, O. Leviţki, L.
Dietrich, M. Wittenberger ș. a.), fără a se ajunge la un numitor comun. În
general au fost acceptate trei funcţionalităţi (sau modalităţi de formare):
1. gropi menajere;
2. urme de construcţie, de locuire;
3. monumente votive (depozite de cenuşă).
De la început, respingem ideea de gropi menajere în culturile
preistorice! Pur şi simplu nu exista noţiunea de gunoi menajer. Există într-
adevăr resturi depuse în gropi, mai mici sau mai mari, dar sunt depuse
ritual, ca ofrande.
În opinia noastră sunt două situaţii în care poate fi vorba de
cenuşare (Wittenberger 2010).
1. Cenuşare ca urme de construcţie.
2. Cenuşare ca depozite votive.
Mihai WITTENBERGER
În prima categorie avem o locuinţă sau mai multe acoperite cu o

lentilă de cenuşă. Există situaţii în care fiecare locuinţă are o pată de
cenuşă, ca la Deuşu (jud Cluj), (Wittenberger 2006), sau o singură lentilă de
cenuşă care acoperă un grup de locuinţe, ca la Cândeşti (jud. Vrancea),
(Florescu 1964). Am explicat această situaţie recent (Wittenberger 2010), fie
ca urmare a unor accidente, fie a incendierilor rituale la părăsirea aşezării,
boli sau alte situaţii, fie ca rezultat al unor confruntări intertribale. Cu
această ocazie, trebuie să subliniez că în cadrul culturii Noua au existat
cenuşare şi nu „cenuşare în ghilimele”, cum folosesc E. Sava şi L. Dietrich
(Sava, Kaiser 2011; Dietrich 2011; 2012).
Modalitatea de formare a cenuşarelor, preluată parţial de la
Gershkovich, 2003, 309-314), de către E. Sava (Sava, Kaiser, 2011) este
totalmente eronată. Autorii pornesc de la ipoteza distrugerii în timp a
construcţiilor din ”chirpici” (lipitura de lut, paie şi eventual bălegar).
Aceste construcţii abandonate se distrug relativ uşor din cauza
intemperiilor, nefiind reparate. În opinia lui E. Sava, în urma acestui proces
apar petele de culoare cenuşie, iar prin suprapuneri repetate s-ar forma
cenuşarele. Cu alte cuvinte, cenuşarele nu reprezintă produsul arderii
construcţiilor, ci o degradare în timp.
Într-adevăr, construcţiile de acest tip sunt în general slabe, având
pereţii din împletitură de nuiele lipite cu lut. Fragmentele de chirpici ars de
la Deuşu (Wittenberger 2006) dovedesc, totuşi, prezenţa unor structuri ceva
mai solide, alcătuite din grinzi de fag cu diametrul de aproximativ 15 cm.
Este posibil ca în regiunile unde pădurile erau mai rare tehnica de
construcţie să fi fost alta, adaptată la resursele locale.
În zona de podiș a Transilvaniei, la Geaca (jud. Cluj), am urmărit o
clădire veche din chirpici – un fost grajd părăsit – cum dispare încet, încet.
La început a căzut acoperişul din paie, „tencuiala” de lut a început să cadă
pe sol de jos în sus, după cum s-a infiltrat apa. După aproximativ patru ani,
din construcţie n-a mai rămas decât urma fundaţiei din piatră şi deasupra o
pată roșiatică (de la lut) şi humus bogat în materiale vegetale. Nici vorbă de
culoare cenuşie! Culoarea cenuşoasă trebuie să provină de la altceva…
Compoziţia chimică stabilită de Kaiser şi Sava este corectă (Sava,
Kaiser, 2011), dar interpretarea este profund eronată. Prezenţa monoxidului
de calciu (CaO), var calcinat (nestins), este o dovadă clară a unei arderi
puternice. Acest produs chimic se poate obţine doar prin arderea
carbonatului de calciu (CaCO3) și calcarului, la temperaturi ridicate: 900-
1300° C. Sursa de proveniență a calciului este tocmai lutul folosit la
construcţii. La aceste temperaturi, argilele, care au o compoziţie chimică
168
CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND CENUŞARELE CULTURII NOUA
apropiată de cenuşă, eliberează anumiţi ioni şi se formează un amestec

numit anortit [Ca(Al2Si2O8)]. Acesta are culoare cenuşie, nu are calităţi de
plastifiere şi este higroscopic. Este principala componentă a cenuș ilor
(Pârvu 1983; Deer, Howie, Zussman, 1992). Cu alte cuvinte, petele de
cenuşă s-au constituit prin arderea aerobă a structurilor de construcţie
formate din lemn, păioase, plante de apă şi argile.
A doua categorie de cenuşare este reprezentată de depunerile votive.
Am identificat trei tipuri, dar este posibil să existe şi altele:
1. tumuli de cenuşă amestecată cu diverse resturi, construiţi direct
pe pământ (Coslogeni) (Neagu, Cavruc 1991);
2. gropi umplute cu cenuşă, Pălatca (Rotea, 1997), Zoltan (Szekely,
1976-1977, 25-36; Cavruc V., Cavruc G., 1997, 157-172; Cavruc 2003), Rotbav
(Dietrich 2011; 2012); este posibil, după autoare, ca deasupra gropii să fi
existat şi un tumul, aplatizat din cauza lucrărilor agricole;
3. depozite de cenuşă, Bolduţ (Wittenberger 2010), construite la
suprafaţa solului pe o structură de lemn foarte solidă.
Toate tipurile de depozite de cenuşă prezintă o trăsătură comună:
au mai multe straturi de depunere, în unele cazuri despărţite de o lutuială
subţire (Coslogeni, Zoltan, Bolduţ) şi de urmele unei structuri de lemn,
probabil acoperiş (Bolduţ, cenuşarul 5) (Wittenberger 2010).
După cum am arătat, în mai multe articole şi prezentări, cenuşa
obţinută în urma unor procese tehnologice de prelucrare a metalului, a
ceramicii sau a altor produse căpăta o conotaţie sacră (Leviticul 2 din
Vechiul Testament). Problematica cenuşii a fost dezbătută pentru prima
oară de M. Eliade (Eliade 1996), care defineşte circuitul cu încărcătură
mitică a cenuşii. În acelaşi timp Leviticul, singurul document scris, păstrat
din epoca bronzului până azi, poate fi considerat un adevărat manual de
ofrande şi sacrificii. Desigur, fiecare populaţie trata diferit ritualurile, dar
putem considera că în general se respectau indicațiile din Levitic. Din
această perspectivă cred că trebuie să privim aceste acumulări de cenuşă ca
un efort imens de a reda „mamei pământ” ceea ce i-a aparţinut.
Pentru a exemplifica mai bine amploarea unor asemenea lucrări, am
încercat, din datele pe care le avem, să calculez volumul de muncă necesar.
La Bolduţ, unde depozitele de cenuşă erau în construcţii de suprafaţă, am
stabilit că în cenuşarul 1, cel mai bine păstrat, au fost peste 220 m3,
distribuiţi pe 5 niveluri de depunere. În cenuşarul 5, volumul a fost de
aproximativ 200m3, tot pe cinci niveluri.
În cazul cenuşarelor în groapă lucrurile sunt şi mai complicate
datorită volumului imens de pământ excavat. Astfel la Pălatca (Rotea, 1997,
169
Mihai WITTENBERGER
13-19; Rotea et alii 2008-2009; Rotea et alii 2011, 13-16), deși nu știm cu
exactitate, încă, volumul gropii cu cenuşă, secţiunea trasată prin ea a avut
o lungime de 10 m, lăţimea de 1,5m şi adîncime de 1,5, fără să se ajungă la
limita gropii.
La Rotbav, lucrurile stau cu totul altfel. Dimensiunile estimate sunt
de 20-30 m cu o adâncime de 1,5 m( Dietrich 2011, 134, abb 1). Dacă
informaţiile primite de la Laura Dietrich sunt corecte, rezultatul… un
volum excavat de 1060 m3. Am folosit ca date schematice raza de 15 m,
adincimea de 1,5m. Am redus forma gropii la un cilindru (după formula  x
R2 x H: 15 x 225 x 1,5 = 1060 m3).
Cenuşarul se întinde pe 706 m2 (cam 1/3 dintr-un teren de fotbal).
Pentru asemenea lucrare trebuia concentrată forţă de muncă extrem de
serioasă având în vedere uneltele pe care le foloseau purtătorii culturii Noua.
Conform normativelor actuale, un săpător manual are o normă pe zi
de 4 m , în funcţie de duritatea terenului. Presupunând că la Rotbav era cel
3
mai moale pământ, ar fi fost nevoie de 264 zile de munca la săpat, fără să
luăm în calcul mutatul pământului. Am dorit să subliniez acest aspect,
pentru a scoate în evidenţă că aceste lucrări erau făcute de o comunitate
numeroasă, provenită din mai multe aşezări şi aveau o motivaţie profundă,
cu siguranţă rituală, religioasă. Foarte probabil în astfel de locuri (posibil
centre tribale) se desfăşurau marile ceremonii dar şi activităţile economice
care produceau cenuşă: olărit şi metalurgie.
Depunerile de ofrande în cenuşare întăresc în opinia noastră cele
spuse mai sus. Vârfurile de săgeţi – Odaia Miciurin (Sava, Kaiser 2011),
ceramica şi uneltele de os – Rotbav, Bolduţ, vetrele de foc – Pălatca şi
Bolduţ, gropile rituale cu depuneri de vase – Pălatca, fac din cenuşare,
după părerea noastră, cel mai important element de cult non-funerar
cunoscut la cultura Noua.
BIBLIOGRAFIE
Cavruc V., Neagu M. 1997. Date noi privind stratigrafia Grădiştei Coș logeni.
Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos XIII-XIV, Călărași, 71-80.
Cavruc V., Cavruc G. 1997. Aşezarea de epoca bronzului de la Zoltan. Angustia II,
157-176.
Cavruc V. 2003. Satul Zoltan, com. Ghidfalău, jud. Covasna, în V. Cavruc (coord.),
Noi descoperiri arheologice în sud-estul Transilvaniei, Covasna, 87-110.
Deer W. A., Howie R. A., Zussman J. 1992. An introduction to the rock-forming
minerals. London.
170
Dietrich L. 2011. „Aschehügel“ der Noua-Kultur als Platze von Arbeit und Fest.
Bronze Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings of the International
Colloquium from Târgu Mureş (eds. S. Berecki, R. Németh, R. Botond). Bibliotheca
Musei Marisiensis, Seria Archaeologica IV. Târgu Mureş, 131-142.
Dietrich L. 2012. Was sind die „Aschehügel“ der Noua-Kultur? Das Beispiel aus
Rotbav (Südostsiebenbürgen). Bronzezeitliche Identitäten und Objekte. Beiträge aus den
Sitzungen der AG Bronzezeit auf der 80.Tagung des West- und Süddeutschen Verbandes
für Altertumsforschung in Nürnberg 2010 und dem 7. Deutschen Archäologiekongress in
Bremen 2011 (eds. I. Heske, B. Horejs). Bonn, 2012, 207-218.
Eliade M. 1996. Făurari şi alchimişti. Bucureşti.
Florescu A.C. 1964. Contribuţii la cunoaşterea culturii Noua. ArhMold II-III, 143-216.
Florescu M., Florescu A. C. 1990. Unele observaţii privind geneza culturii Noua în
zonele de curbură a Carpaţilor Răsăriteni. ArhMold XIII, 49-76.
Gansum T. 2004. The Archaeology of Earth. Current Swedish Archaeology 12, 7-21.
Gershkovich Ya. P. 2003. Farmers and Pastoralists of the Pontic Lowland During
the Late Bronze Age. Prehistoric Steppe Adaptation and the Horse (eds. Marsha
Levine, Colin Renfrew, Katie Boyle). Cambridge: McDonald Institute for
Archaeological Monographs, 307-317.
Lazarovici Gh., Kalmar Z. (Maxim), Meşter M., Piciu T., Radu S., Bindea M. 1997.
Şantierul arheologic Iclod. Campania din 1996. ActaMN 34, 1, 637-667.
Leviţki O., Sava E. N. 1991. Nekotorye aspektu razvitija chozjajstvennych sistem
epochi srednej i pozdenej bronzy v Moldove. In: N. A. Ketraru (ed.),
Chozjajstvennye kompleksy devnich obščestv Moldovy, Chişinău, 46-60.
Morintz S. 1978. Contribuţii arheologice la Istoria tracilor timpurii, I. Bucureşti.
Rotea M. 1997. Cercetări arheologice la Pălatca – Togul lui Mândruşcă. Observaţii
preliminare. Revista Bistriţei X-XI, 13-19.
Rotea M., Wittenberger M., Tecar M., Tecar T. 2008-2009. The Bronze Age
Metallurgy in Transilvania. Craft, Art and Magic. ActaMN 45–46/I (2011), 5-36.
Rotea M., Wittenberger M., Tecar M., Tecar T. 2011. Metalurgia epocii bronzului
în Transilvania: meșteșug, artă și magie. Revista Bistriței, XXV, 9-34.
Sava E., Leviţki O. 1995. Aşezarea culturii Noua de la Petruşeni „La Cigoreanu”
(investigaţii de teren din anul 1991). Cercetări arheologice în aria nord-tracă I (red. M.
Gumă). Bucureşti, 157-188.
Sava E., Kaiser E. 2011. Poselenie s "zol'nikami" u sela Odaja-Michiurin, Respublika
Moldova: arkheologicheskie i estestvennonauchnye issledovanija, Chișinău.
Székely Z. 1976-1977. Contribuţii privind epoca bronzului în sud-estul
Transilvaniei, Aluta, VIII – IX, 25-36.
Wittenberger M. 2001. Deuşu, com. Chinteni, jud. Cluj. Punct. Apreşu de Jos –
Ferma lui Americanu. CCAR 2000: online http://www.cimec.ro/
Arheologie/CronicaCA2001/indici/indici_maine.htm, accesat în data de 15.01.2013.
Wittenberger M. 2006. Cultura Noua în Transilvania. Teză de doctorat, Universitatea
„Al. I. Cuza”, Iaşi, mss.
171
Mihai WITTENBERGER
Wittenberger M. 2008. Economical life in Noua Culture in the Transylvanian Late

Bronze Age. ActaMN 43-44/I, 5-46.
Wittenberger M. 2010. A Special Site of the Noua Culture – Bolduţ, Cluj County.
Signa Praehistorica. Studia in honorem magistri Attila László septuagesimo anno (eds. N.
Bolohan, Florica Măţău, F. A. Tencariu). Iaşi, 265-282.
Wittenberger M., Rotea M. 2010. Conotaţii sexuale în metalurgia bronzului din
Transilvania. Studii de istorie şi arheologie, Omagiu cercetătorului Dr. Eugen
Iaroslavschi (eds. I. Glodariu, G. Gheorghiu), Cluj-Napoca, 45-56.
Wittenberger M., Rotea M. 2011. Aspects of the Bronze Metallurgy in
Transylvania. Bronze Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings of the
International Colloquium from Târgu Mureş (eds. S. Berecki, R. Németh, R. Botond).
Bibliotheca Musei Marisiensis, Seria Archaeologica IV. Târgu Mureş, 261-267.
172
Fig. 1. Fotografie din satelit asupra sitului de la Bolduţ /

Satellite photo of the Bolduț site (a pud Google Earth 2010).
Fig. 2. Bolduţ. Cenușarele nr. 1 – în fundal, nr. 5 si nr. 7 / The ashmounds no. 1 – in
background, no. 5 and no. 7 (foto / photo M. Wittenberger).
173
Mihai WITTENBERGER
Fig. 3. Bolduţ. Cenuşarul nr. 1 cu sistemul de susţinere (gropile stâlpilor, în dreapta) /

The ashmound no. 1 with the sustaining system (the pillar pits, to the right)
(foto / photo M. Wittenberger).
Fig. 4. Secţiune in cenuşarul de la Palatca cu depunerile rituale / Section in the

ashmound with ritual deposits of Palatca (foto / photo M. Rotea).
174
DEPOZITUL DE BRONZURI DE LA OŢELENI – CIMITIRUL
ORTODOX (COM. HOCENI, JUD. VASLUI)
Ciprian-Cătălin LAZANU,
Corina Nicoleta URSACHE
Abstract: In this paper, authors describe the bronze deposit of Oțeleni (com. Hoceni,
Vaslui County), fortuitously found in summer 2010. The conditions of the discovery, the
compositions (six sickles, one of which was destroyed and lost, a spearhead and a fragmentary
knife), the typology of the artifacts (sickles – of the Heleșteni type; lance point – of the
Sabatinovka type, knife – of the Râșești type), considerations as for their laying and the
cultural-chronological classification of the deposit (series Râșești-Băleni, 13th – 12th centuries
BC, Noua culture) are presented by the authors. The repertory of the bronze deposit dated to
the Late Bronze Age in the subregion of the Central Moldavian Plateau is hereby enlarged.
Keywords: Noua culture, Oțeleni-Vaslui, bronze deposits, Râșești-Băleni series,
Central Moldavian Plateau.
I. Introducere. Pe teritoriul judeţului Vaslui au fost găsite, de-a

lungul timpului, numeroase artefacte de bronz, izolate și/sau asociate în
depozite, multe dintre acestea fiind încadrate în epoca bronzului. Unele
dintre aceste descoperiri au făcut obiectul multor studii, generale şi tematice
(Vasiliu 1933, 104-119; Petrescu-Dîmboviţa 1953, 443-481; Dinu, Coman 1964,
471-474; Petrescu-Dîmboviţa 1966, 345-350; Petrescu-Dîmboviţa, Florescu
1971, R31-R39; Udrescu 1973-1974, 17-42; Melinte 1975, 309-313; Petrescu-
Dîmboviţa 1977; Petrescu-Dîmboviţa 1978; Coman 1980; Leskov 1981; Mantu
1987, 191-204; Bader 1991; Leahu 1997, 325-352; Dergačev 2002; Ailincăi,
Lazanu 2004-2006, 28-37; Dergačev, Bočkarev 2006).
Repertoriul artefactelor de bronz din judeţul Vaslui s-a îmbogăţit
recent, prin descoperirea întâmplătoare, în vara anului 2010, a unui depozit
de bronzuri, compus din opt piese, şase seceri, un vârf de lance şi un
fragment de cuțit.
II. Condițiile descoperirii. Depozitul de bronzuri, care face obiectul
lucrării prezente, a fost descoperit în Cimitirul Ortodox din satul Oţeleni
(comuna Hoceni), amplasat la marginea estică a satului eponim, pe o terasă
înaltă aflată în prelungirea Dealului Oţeleni, dispusă între valea Răgoaza şi
valea Recea (pl. 1).
Descoperirea a fost făcută în momentul săpării unei gropi funerare.
Conform informațiilor culese la fața locului, obiectele au apărut la aprox.
40-50 cm adâncime, în colțul nord-estic al gropii (pl. 2). Cei care au făcut
Ciprian-Cătălin LAZANU, Corina Nicoleta URSACHE
descoperirea (muncitorii care au săpat mormântul), ne-au spus că în

peretele gropii actuale se puteau observa urmele groapii protoistorice, în
care au fost depuse obiectele. De asemenea, lucrătorii au afirmat faptul că,
împreună cu obiectele din bronz, au mai apărut fragmente ceramice și foarte
multe oase sfărâmate și arse . Din păcate, acestea au fost pierdute, excepție
făcând doar câteva fragmente ceramice, care au ajuns la Muzeul Județean
Vaslui, împreună cu obiectele de bronz1.
III. Descrierea pieselor depozitului. Din cele opt piese, care
compuneau depozitul, doar șapte au ajuns la muzeu, a opta piesă, o seceră,
a fost tăiată imediat de către descoperitori pentru a vedea metalul din care
a fost confecţionată, iar în momentul în care au observat că nu este metal
nobil, toate fragmentele au fost aruncate. Imediat după distrugerea primei
piese, la următoarea lovitură de cazma, au căzut din peretele gropii celelalte
piese, după cum au declarat muncitorii.
În rândurile următoare vom prezenta pe larg fiecare obiect din
componenţa depozitului.
1. Seceră de bronz, nr. inv. 18670 (pl. 3). Secera are L = 15,2 cm, l
lamei = 2,1 cm, H arcului curburii spatelui = 6,5 cm, greutate = 65 g. Secera
este puternic arcuită, cu cotul curburii lamei spre mâner. Vârful lamei este
rotunjit şi uşor arcuit spre exterior. Spre vârful lamei se observă, pe tăiş,
urme de uzură şi batere. Spatele lamei este îngroşat cu o nervură ce pleacă
de la vârful lamei şi se continuă pe mâner, pe care îl înconjoară, şi se
opreşte în zona ciotului de turnare. Capătul mânerului are mici crăpături şi
este uşor deformat, ca urmare a unei lovituri primite la momentul
descoperirii. Ciotul de turnare este amplasat în zona de contact dintre
mâner şi lamă. Pe mâner sunt două orificii migdalate care aveau rolul de
prindere a secerii. Între cele două orificii se află o mică nervură paralelă cu
cea exterioară. Patina, de un verde închis, se află pe toată suprafaţa secerii.
Piesa a fost turnată într-un tipar monovalv închis, pe arcul exterior al
secerii fiind uşor vizibile urmele bavurii.
lamei = 2,2 cm, H arcului curburii spatelui = 6,7 cm şi greutatea de 65 g.
Secera este puternic arcuită, cu cotul curburii lamei spre mâner. Vârful
1 Obiectele din această descoperire au ajuns în colecţia Muzeului Judeţean „Ştefan

cel Mare” Vaslui cu sprijinul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vaslui şi Direcţiei
pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vaslui. Mulţumim, de asemenea,
profesorului Mihai Ciomaga, de la Şcoala Gimnazială nr. 5 din Vaslui, pentru
informaţiile oferite privind această descoperire.
176
DEPOZITUL DE BRONZURI DE LA OŢELENI
lamei este rotunjit şi cu urme vizibile de uzură şi lovire. Spatele lamei este
îngroşat cu o nervură ce pleacă de la vârful lamei şi se continuă pe mâner,
pe care îl înconjoară, şi se opreşte în zona ciotului de turnare. Ciotul de
turnare este amplasat în zona de contact dintre mâner şi lamă. Pe mâner
sunt două orificii migdalate care aveau rolul de prindere a secerii. Între cele
două orificii se află o mică nervură paralelă cu cea exterioară. În zona de
trecere la tăiş, pe toată lungimea secerii, se poate observa un mic prag. Pe
tăişul lamei se pot observa urme de batere şi uzură. Piesa este acoperită pe
toată suprafaţa de patina nobilă de culoare verde. Piesa a fost turnată într-
un tipar monovalv închis, pe arcul exterior al secerii fiind uşor vizibile
urmele bavurii.
lamei = 2,3 cm, H arcului curburii spatelui = 6,7 cm și greutatea de 65 g.
Secera este puternic arcuită, cu cotul curburii lamei spre mâner, cu vârful
lamei rotunjit şi uşor arcuit spre exterior. Vârful lamei prezintă urme de
batere şi uzură. Spatele lamei este îngroşat cu o nervură ce pleacă de la
vârful lamei şi se continuă pe mâner, pe care îl înconjoară, şi se opreşte în
zona ciotului de turnare. Mânerul, bordat de nervură, prezintă orificii
pentru prindere, între cele două fiind o nervură uşor vizibilă şi care este
paralelă cu cea exterioară. Pe spatele secerii, în zona de contact dintre
mâner şi lamă, se află ciotul de turnare. Pe lamă, în dreptul ciotului de
turnare, se află un nou orificiu rezultat ca urmare a unui viciu de turnare.
Nervura exterioară a mânerului, în dreptul orificiului aflat spre ciotul de
turnare, prezintă o mică întrerupe rezultată de la turnare. Trecerea de la
corpul lamei la tăiş se face printr-un prag uşor vizibil, tăişul lamei, pe toată
lungimea sa, având urme de batere şi uzură. Secera a fost turnată într-un
tipar monovalv închis, pe arcul exterior fiind vizibile urmele bavurii. Secera
este acoperită pe toată suprafaţa de patina nobilă de culoare verde.
4. Seceră din bronz, nr. inv. 18673 (pl. 6). Secera are L =14,7 cm, l
lamei este rotunjit, uşor arcuit spre exterior şi prezintă urme de batere şi
uzură. Spatele lamei este îngroşat cu o nervură ce pleacă de la vârful lamei
şi se continuă pe mâner, pe care îl înconjoară, şi se opreşte în zona ciotului
de turnare. Mânerul, care este bordat de nervură, prezintă două orificii de
prindere. Între cele două orificii se află o nervură paralelă cu cea exterioară.
Ciotul de turnare se află pe spatele secerii în zona de contact dintre mâner
şi lamă. Trecerea de la corpul lamei la tăiş se face printr-un prag uşor
177
vizibil, tăişul lamei, pe toată lungimea sa, având urme de batere şi uzură.
Spre vârful lamei tăişul are o mică ruptură, probabil ca urmare a utilizării
în vechime. Secera a fost turnată într-un tipar monovalv închis, pe arcul
exterior fiind vizibile urmele bavurii. Secera este acoperită pe toată
suprafaţa de patina nobilă de culoare verde.
lamei este rotunjit, uşor arcuit spre exterior şi prezintă urme de batere şi
uzură. Spatele lamei este îngroşat cu o nervură ce pleacă de la vârful lamei
şi se continuă pe mâner, pe care îl înconjoară, şi se opreşte în zona ciotului
de turnare. Mânerul este bordat de nervură şi are două orificii de prindere,
între cele două orificii fiind o mică nervură paralelă cu cea exterioară.
Ciotul de turnare se află pe spatele secerii, în zona de contact dintre mâner
şi lamă. Trecerea de la corpul lamei la tăiş se face printr-un prag uşor
vizibil, tăişul lamei, pe toată lungimea sa, având urme de batere şi uzură şi
numeroase ciobituri ca urmare a utilizării. Secera a fost turnată într-un
tipar monovalv închis, pe arcul exterior fiind vizibile urmele bavurii. Secera
este acoperită pe toată suprafaţa de patina nobilă de culoare verde.
6. Vârf de lance din bronz, nr. inv. 18676 (pl. 8). Are L = 17,8 cm, L
lamei = 8 cm, L tubului = 11,8 cm, l lamei = 2,7 cm, diam. tubului = 1,9 cm şi
90 g greutate. Gura tubului este rotundă, pereţii tubului fiind mai subţiri în
zona de contact a celor două valve de la tiparul în care a fost turnat. Tubul
este lung, conic şi se continuă pe lungimea lamei sub forma unei nervuri ce
se subţiază spre vârful lamei. Pe părţile laterale ale tubului apar nişte
orificii, două pe o parte şi unul pe cealaltă parte, ca urmare a unui viciu de
turnare. De la jumătatea tubului apar, pe părţile laterale, două „aripioare”
care se continuă până la lamă. Lama este scurtă, îngustă şi în formă de
frunză de laur. Lama nu este uniformă, o latură fiind uşor mai curbată
decât cealaltă. Pe lamă, pe latura mai dreaptă, se află, în zona contactului
cu tubul, o gaură care a rezultat cel mai probabil din timpul procesului de
turnare. Vârful lamei este ascuţit, pe tăiş, pe ambele laturi, fiind vizibile
urme de folosire. Piesa prezintă, la nivelul tubului, urme de lovire ce au
avut loc în momentul descoperirii. O lovitură puternică a avut loc la nivelul
tubului, imediat sub lamă, care a avut ca rezultat pocnirea tubului pe
partea opusă şi o uşoară îndoire a tubului. Sub această urmă de lovire mai
sunt uşor vizibile încă patru lovituri care nu au dus la modificarea formei
tubului. O a doua lovitură puternică se observă la nivelul lamei, dar opusă
178
ca faţă loviturii de pe tub, astfel încât a rezultat un profil uşor şerpuit al

piesei. Piesa a fost turnată într-un tipar bivalv, bavura fiind îndepărtată
astfel încât nu mai este vizibilă. Vârful de lance este acoperit, pe toată
lungimea sa, de patina nobilă de culoare verde.
7. Cuţit de bronz, nr. inv. 18675 (pl. 9). Cuţitul, păstrat fragmentar,
are L = 8,7 cm. Lama are L = 4,4 cm, l max. = 2,8 cm, Grosimea la partea
superioară = 0,6 cm. Mânerul are L = 4,3 cm, diam. mânerului în zona
gardei este 0,6x0,9 cm, diam. la capătul tijei este 0,3x0,9 cm. Are o greutate
de 30 g. Mânerul este format dintr-o tijă care se lăţeşte spre zona de contact
cu lama, unde are secţiunea hexagonală. La contactul cu lama prezintă o
gardă formată dintr-o nervură. Această nervură porneşte din partea
inferioară a tijei şi se continuă pe muchia lamei, pe toată lungimea sa.
Această situaţie se observă pe ambele feţe ale cuţitului. Nervura de pe
muchia lamei este mai groasă, ieşind în relief. Această nervură întăreşte
muchia lamei, care este uşor arcuită. Sub nervura muchiei apar alte două
nervuri paralele, dispuse pe ambele feţe ale lamei, care se continuau pe
toată lungimea sa. Lama are tăişul arcuit şi prezintă numeroase urme de
uzură. La momentul descoperirii, cuţitul a fost secţionat, ceea ce a dus la o
uşoară arcuire a piesei. Cealaltă bucată din cuţit nu a fost păstrată, ea fiind
pierdută. Cuţitul a fost turnat într-un tipar bivalv, bavura fiind cu grijă
îndepărtată, astfel încât nu se mai observă deloc. Pe toată suprafaţa piesei
se mai păstrează patina nobilă de culoare verde.
8. Seceră de bronz. A fost prima piesă descoperită de muncitori, pe
care au mărunţit-o pentru a verifica materialul din care a fost confecţionată;
ulterior, toate fragmentele au fost aruncate şi nu au mai putut fi găsite.
IV. Discuţii. Acest depozit completează descoperirile de depozite
de bronzuri, datate la sfârşitul epocii bronzului, din partea sudică a
Podişului Central Moldovenesc şi anume cele de la Moşna (Petrescu-
Dîmboviţa, Florescu 1971, R 38; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 76, pl. 83/10-17),
Duda Epureni (Petrescu-Dîmboviţa 1966, 345-350; Petrescu-Dîmboviţa,
Florescu 1971, R34; Coman 1980, 121-122, XXVI.1; Dergačev, Bočkarev 2006,
298, nr. 1149, pl 84/1149), Ghermăneşti (Petrescu-Dîmboviţa, Florescu 1971,
R35b; Melinte 1975, 309-313; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 75, pl. 81/6-15, 82/1-
3; Coman 1980, 118-119, XXV.4; Dergačev, Bočkarev 2006, 298, nr. 1150-
1152, pl 84/1150-111152), Râşeşti (Vasiliu 1933, 104-119; Petrescu-
Dîmboviţa, Florescu 1971, R39; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 76-77, pl. 85/6;
Coman 1980, 119, XXV.13; Dergačev, Bočkarev 2006, 301-302, nr. 1182, pl
85/1182), Arsura (Leahu 1997, 235-352), Negreşti (Petrescu-Dîmboviţa 1977,
179
76, pl. 84/1-8), Tomeşti (Palade 1976, 233-245; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 76,
pl. 84/1-8), Stuhuleţ (Coman 1980, 68, VIII.13, fig. 115/4), Bozia Nouă (Dinu
1964, 471-475) şi Copăceana (Coman 1980, 139, XXIX.16, fig. 115/3, 116/1).
Descoperirile de depozite, la care se adaugă piesele singulare, ne
pot crea o imagine asupra circulaţiei şi difuzării obiectelor din bronz între
văile Prutului şi Siretului, prin valea Bârladului. Important este, în discuţia
noastră, şi locul în care aceste depozite au apărut. Depozitul de la Oţeleni a
fost depus într-o zonă înaltă, pe o terasă, cu înălţimea cuprinsă între 140-145
m altitudine, dispusă, aşa cum am văzut mai sus, între valea Răgoaza şi
valea Recea şi aflată în prelungirea Dealului Oţeleni. Depozitul apare la o
distanţă de 400 m faţă de pârâul Oţeleni şi 100 m faţă de pârâul Recea.
Depozitul de la Ghermăneşti are o zonă de depunere specială şi
anume pe pantele abrupte sud-estice ale Dealului Bumbeşti (Coman 1980,
118-119, XXV.4), aceeaşi situaţie fiind vizibilă şi în cadrul depozitului de la
Duda-Epureni, care a fost descoperit pe pantele vestice ale Dealului Duda,
pante ce coboară în valea Lohanului (Coman 1980, 121-122, XXVI.1).
Depozitul de la Râşeşti a fost descoperit pe terasa dreaptă a râului
Prut, în apropierea movilei Răbâia (Coman 1980, 119, XXV.12; Vasiliu 1933,
104-105). Pe terasa stângă a pârâului Stuhuleţ este descoperit depozitul de
la Stuhuleţ (Coman 1980, 68, VIII.13, fig. 115/4.), cu menţiunea că acesta a
apărut în cadrul unei aşezări Noua.
Se observă, astfel, predilecţia depunerilor de bronzuri pe pantele
dealurilor ce dau spre văile râurilor, în timp ce depunerea lor în zone de
luncă este mai puţin frecventă. Ar putea constitui un subiect de discuţie, în
cazul bronzurilor descoperite în zonele de luncă, distanţa exactă la care
acestea au fost depuse faţă de ape. Spre exemplu, piesele de la Râşeşti au
fost descoperite la aproximativ 300 m de actualul mal al Prutului. Dar, în
acelaşi timp, trebuie ţinut cont de faptul că toate aceste date sunt nesigure
în condiţiile în care, de-a lungul timpului, unele râuri și-au mutat destul de
des albiile.
Depozitul de la Oţeleni a fost depus într-o zonă înaltă, care este
încadrată de cele două văi cu ape. Din păcate, nu ştim dacă mai sunt şi alte
piese rămase în pământ sau date despre destinația ceramicii și oaselor
descoperite împreună. Deocamdată nu se poate spune care este legătura
directă dintre toate aceste materiale. Putem presupune doar că materialele
ceramice şi oasele calcinate pot proveni de la o urnă de incineraţie, sau pot
fi de la vasul în care au fost depuse obiectele din bronz. Sperăm ca o
viitoare cercetare de salvare să ne aducă mai multe date legate de
180
componenţa acestui depozit şi să putem clarifica, în primul rând, legătura

dintre obiectele din bronz şi celelalte materiale descoperite.
În discuţiile privind dispunerea depozitelor trebuie ţinut cont şi de
eventuala lor legătură cu aşezările din jur. În cazul depozitului de la
Oţeleni cunoaştem existenţa unei aşezări de epoca bronzului în zonă, la
aproximativ 700 m distanţă, aflată la sud-vest de locul în care a apărut
depozitul (Coman 1980, 154, XXXIV.5). Este greu de precizat legătura
directă dintre aşezarea Noua şi depozitul de bronzuri, în condiţiile în care
nici aşezarea şi nici locul de depunere nu au fost cercetate. După cercetările
de salvare de la locul de depunere a depozitului, pe care intenţionăm să le
desfăşurăm în acest an, sperăm să avem mai multe date care să ne permită
o discuţie amplă legată de legătura depozit – aşezarea Noua, depozit –
necropolă (prin oasele calcinate?) şi contextul de depunere.
V. Tipologie şi datare. Cele şapte piese, opt dacă luăm în calcul şi
secera fărâmiţată, ce compun depozitul de la Oţeleni, se încadrează în seria
de bronzuri ce a circulat în Moldova la sfârşitul epocii bronzului2. Cele cinci
seceri aparţin seriei de seceri Heleşteni, seceri cu corpul arcuit, spatele
prevăzut cu o nervură, ce are rolul de a întări lama, cu două orificii pe
mâner, pentru prinderea cozii, turnate în tipar monovalv închis, ciotul de
turnare fiind vizibil pe curbura maximă a lamei (Mitrea 1971, 183-192;
Petrescu-Dîmboviţa 1977, 75; Dergačev V., Bočkarev V., 2006, 286-287). Sunt
27 de descoperiri de astfel de seceri, totalizând un număr de 113 piese, din
care 104 seceri provin din depozite, 5 din aşezări şi 4 sunt descoperiri
izolate. Alături de aceste piese trebuie menţionate cele patru forme de
turnat seceri de tip Heleşteni (Dergačev, Bočkarev 2006, 286).
La est de Carpaţi, secerile de acest tip apar în depozitele de la
Heleşteni (Mitrea 1971, 183-192; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 75, pl. 82/5-6, 10-
11; Dergačev, Bočkarev 2006, 298-299/nr. 1156-1159, pl. 84/1156-1159),
Bălţaţi (Dergačev, Bočkarev 2006, 297/nr. 1144, pl. 83/1144), Ciorani
(Petrescu-Dîmboviţa 1964, 255, fig. 3/8; Petrescu-Dîmboviţa 1978, 48/nr.
1192, taf. 58A/8; Dergačev, Bočkarev 2006, 297/nr. 1147, pl. 83/1147),
Dodeşti (Florescu 1991, 24, fig. 106A/9; Dergačev, Bočkarev 2006, 297/nr.
1148, pl. 84/1148), Duda-Epureni (Petrescu-Dîmboviţa 1966, 345-350;
Petrescu-Dîmboviţa, Florescu 1971, R34; Coman 1980, 121-122, XXVI.1;
Dergačev, Bočkarev 2006, 298, nr. 1149, pl 84/1149), Ghermăneşti (Petrescu-
Dîmboviţa, Florescu 1971, R35b; Melinte 1975, 309-313; Petrescu-Dîmboviţa
2Mulțumim dr. Tiberius Bader (Hochdorf, Germania) și dr. Carol Kacs ó (Baia
Mare, România) pentru indicațiile tipologice și bibliografice.
181
1977, 75, pl. 81/6-15, 82/1-3; Coman 1980, 118-119, XXV.4; Dergačev,
Bočkarev V 2006, 298, nr. 1150-1152, pl 84/1150-111152), Izvorul Dulce
(Petrescu-Dîmboviţa 1978, 49, nr. 1201-1202, taf. 282/1201, 1202; Dergačev,
Bočkarev 2006, 299, nr. 1163-1164, pl. 84/1163, 1164), Râşeşti (Vasiliu 1933,
104-119; Petrescu-Dîmboviţa, Florescu 1971, R39; Petrescu-Dîmboviţa 1977,
76-77, pl. 85/6; Coman 1980, 119, XXV.13; Dergačev, Bočkarev 2006, 301-302,
nr. 1182, pl 85/1182) şi Tomeşti (Petrescu-Dîmboviţa 1977, 76, pl. 84/1-8;
Dergačev, Bočkarev 2006, 300, nr. 1188, pl 86/1188). Doar secera de la
Dodeşti a fost descoperită într-o aşezare a culturii Noua, restul făcând parte
din depozite.
În spaţiul cuprins între Prut şi Nistru acest tip de seceră apare în
depozitele de la Alexăndreni (Dergačev 1975, 10, fig. 2/14/17; Dergačev,
Bočkarev 2006, 291-292/nr. 1081-1084, pl. 80/1081-1084), Grigorăuca
(Dergačev 1975, 26, fig. 9/5; Dergačev, Bočkarev 2006, 298, nr. 1153, pl.
84/1153), Hansca (Dergačev, Bočkarev 2006, 298, nr. 1154-1155, pl. 84/1154-
1155), Hristici (Dergačev 1975, 10, fig. 2/5-7; Dergačev, Bočkarev 2006, 299,
nr. 1160-1162, pl. 84/1160-1164), Chişinău (Dergačev 1975, 31-32, fig. 11/4;
Dergačev, Bočkarev 2006, 299-300, nr. 1165, pl. 84/1165), Lozova (Dergačev,
Bočkarev 2006, 300, nr. 1166-1169, pl. 85/1166-116), Medveja (Dergačev
1975, 24, fig. 9/7; Dergačev, Bočkarev 2006, 300, nr. 1170, pl. 85/1170), Novo-
Trojany (Dergačev, Bočkarev 2006, 300-301, nr. 1171-1179, pl. 85/1171-1179),
Sokirjany (Dergačev 1975, 24, fig. 9/6; Dergačev, Bočkarev 2006, 302, nr.
1183, pl. 85/1183), Stecevka I (Dergačev, Bočkarev 2006, 302, nr. 1186),
Vărvăreuca (Dergačev, Bočkarev 2006, 302, nr. 1189-1192, pl. 86/1189-1192),
Grinăuţi (Dergačev 1969, 88, fig. 1; Dergačev, Bočkarev 2006, 303, nr. 1193-
1194, pl. 86/1193-1194) şi Horodişte (Dergačev 1969, 88, fig. 2; Dergačev,
Bočkarev 2006, 303, nr. 1195-1196, pl. 86/1195-1196).
La est de Nistru, secerile de tip Heleşteni apar în depozitele de la
Antonovka (Dergačev, Bočkarev 2006, 292-296, nr. 1085-1142, pl. 80/1085-
1097, 81/1098-1112, 82/1113-1129, 83/1130-1142), Avraamovka (Chernykh
1976, 32, pl. 13/3; Šarafutdinova 1982, 114, fig. 43/6; Dergačev, Bočkarev 2006,
297, nr. 1143, pl. 83/1143), Becilovo (Dergačev, Bočkarev 2006, 297, nr. 1144,
pl. 83/1144), Bugskoe II (Dergačev, Bočkarev, 2006, 297, nr. 1145, pl. 83/1145),
Rajgorodka (Dergačev, Bočkarev 2006, 301, nr. 1180-1181, pl. 85/1180-1181),
Solonec (Dergačev, Bočkarev 2006, 302, nr. 1184-1185, pl. 86/1184-1185),
Tolstoe (Dergačev, Bočkarev 2006, 302, nr. 1187, pl. 86/1187) şi Voznesenka
(Dergačev, Bočkarev 2006, 303, nr. 1197, pl. 86/1197).
182
Cea mai mare concentrare de piese se observă în regiunea cuprinsă

între Prut și Nistru, în special în partea de nord-est a regiunii amintite.
Secerile de tip Heleșteni apar în contextul descoperirilor încadrate în
cultura Noua.
O problemă deosebită o ridică vârful de lance. Piesa are pe o mare
lungime a tubului două aripioare, care pornesc de la contactul lamei cu
tubul, de o parte și de alta, în zona de întâlnire a celor două forme de
turnare. Aceste aripioare se termină cu un prag. O astfel de situație este
întâlnită la vârfurile de lance de tip Krasny Mayak, specifice culturii
Sabatinovka, cum sunt vârfurile de lance de la Lozovo (Kloshko 1993, 39,
fig. 28/4), Razdolnoye (Kloshko 1993, 39, fig. 28/5), insula Igren (Kloshko
1993, 39, fig. 28/6) și cele două piese din bazinul Niprului (Kloshko 1993, 39,
fig. 28/7,8), tiparele de la Krasny Mayak (Kloshko 1993, 39, fig. 28/2,3),
tiparul de la Ostrovets (Kloshko 1993, 13, fig. 2/4), din aria culturii Noua, și
piesele de la Selishche (Kloshko 1993, 23, fig. 2/6), Grishintsy (Kloshko 1993,
23, fig. 2/12), din aria culturii Sosnitsa. Cea mai vestică descoperire a
vârfurilor de lance de tip Krasny Mayak este cea de la Crasna, din
Transilvania, componentă a unui depozit datat în Ha A1 (Petrescu-
Dîmbovița 1977, 90, pl. 134/4). Aripioarele piesei de la Oțeleni nu reprezintă
extinderi ale lamei pe tub, fiind mai degrabă urmele unui viciu de turnare,
așa cum sunt și micile găuri de pe tub. Lancea de la Oțeleni este de tipul
celor cu tubul lung, conic, lama scurtă în formă de frunză de laur. Astfel de
piese apar la Oleshev – lance cu tubul lung și lama în formă de frunză de
laur, componentă a unui depozit (Kloshko 1993, 13, fig. 2/3), Losovichi –
lancea are lama în formă de frunză de laur și tubul lung și conic, piesa fiind
eronat încadrată în tipul Krasny Mayak, în condițiile în care acesteia îi
lipsesc aripioarele de pe părțile laterale ale tubului (Kloshko 1993, 23, fig.
9/8). Aceste piese apar în contextul culturii Sabatinovka.
Cuțitul are puține analogii, mânerul sub forma unei tije având
asemănări cu cuțitu l component al depozitului de la Băleni (Petrescu-
Dîmbovița 1977, 73, pl. 74/12), diferența dintre cele două piese fiind
nervurile de pe ambele fețe ale lamei, în cazul cuțitului de la Oțeleni.
VI. Concluzii. Prin componența sa, depozitul de la Oțeleni se
încadrează la sfârșitul epocii bronzului, în seria Râșești-Băleni, serie de
bronzuri ce a circulat, cu precădere, în spațiul est -carpatic în secolele XIII-
XII a. Chr. Cele trei tipuri de piese reliefează caracteristicile complexului
cultural Noua-Sabatinovka, prin seceri și cuțit, tipice Noua, și vârful de
lance care vine ca import din orizontul Sabatinovka. Descoperirea de la
183
Oțeleni va putea fi înțeleasă mai bine în momentul în care vor fi disponibile

și datele din cercetarea de teren, care vor ajuta la înţelegerea contextului și
condițiil or de depunere. De asemenea, eventualele analize metalografice
vor putea răspunde întrebării dacă piesele sunt rezultatul unei șarje
comune, lucru puțin probabil în cazul vârfului de lance, care este un
produs de import, dar posibil în cazul secerilor, care au dimensiuni și
greutate aproape identice.
BIBLIOGRAFIE
Ailincăi S. C., Lazanu C. C. 2004-2006. O seceră de bronz descoperită pe teritoriul

localităţii Dăneşti, jud. Vaslui. ActaMM XXV-XXVII, 28-37.
Bader T. 1991. Die Schwerter in Rumänien. PBF IV. 8. Stuttgart.
Chernykh E. N. 1976. Drevnyaya metalloobrabotka na Yugo-Zapade USSR. Moscova.
Bucureşti.
Dergačev V. 1969. K voprosu o metalloobrabotke v epohu bronzy v Pruto-
Dnestrovskom meždureče. Trudy Gosudarstvennyi Istoriko-Kraevedčeskogo Muzeja
Moldavskoi SSR II. Kisinev, 88-90.
Dergačev V. 1975. Bronzovye predmety XIII-VIII vv. do n.e. iz Dnestrovsko-Prutskogo
meždureč’ja. Kišinev.
Dergačev V. 2002. Die äneolitischen und bronzezeitlichen Metallfunde aus Moldavien.
PBF XX. Band 9. Stuttgart.
Dergačev V., Bočkarev V. 2006. Secerile de metal din epoca Bronzului târziu din Europa
de Est. Iaşi.
Dinu M. 1964. Depozitul de obiecte de bronz de la Bozia Noua (raionul Bârlad,
reg. Iaşi). ArhMold II-III, 471-475.
Dinu M., Coman Gh. 1964. Depozitul de obiecte de bronz de la Bozia Nouă
(raionul Bîrlad, reg. Iaşi). ArhMold II-III, 471-474.
Florescu A. C. 1991. Repertoriul culturii Noua-Coșlogeni din România. Aşezări şi
necropole. CCDJ IX, Călărași.
Klochko V. I. 1993. Weapons of the tribes of the northern pontic zone in the 16th-10th
centuries B.C. BPS, vol. 1, Poznan.
Leahu V. 1997. Depozitul de obiecte din bronz descoperit la Arsura. CCDJ 15, 325-
352.
Leskov Al. 1981. Jung- und spätbronzezeitliche Depotfunde im nördlichen
Schwarzmeergebiet I. (Depots mit einheimischen Formen). PBF XX. 5, München.
Melinte Gh. 1975. Depozitul de bronzuri de la Ghermăneşti (jud. Vaslui). ArhMold
VIII, 309-313.
Mantu C.-M. 1987. Descoperiri arheologice la Măluşteni (jud. Vaslui). ArhMold XI,
191-204.
Mitrea I. 1971. Depozitul de bronzuri de la Heleşteni. MemAntiq III, 183-192.
184
Palade V. 1976. Depozitul de obiecte din epoca bronzului de la Tomești, comuna

Pogana (jud. Vaslui). SCIVA 27, 2, 1976, 233-245
Petrescu-Dîmboviţa M. 1953. Contribuţii la problema sfârşitului epocii bronzului şi
începutul epocii fierului în Moldova. SCIVA 4. 3-4, 443-481.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1964. Date noi relative la descoperirile de obiecte de bronz
de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul Hallstatt-ului din Moldova. ArhMold II-
III, 251-272.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1966. Depozitul de obiecte de bronz de la Duda (r. Huşi,
reg. Iaşi). ArhMold IV, 345-350.
Petrescu-Dîmboviţa M., Florescu M. 1971. Dépôts de l’âge du bronze tardif.
Inventaria Archaeologica, fasc. 7, București, 13 drawings.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1977. Depozitele de bronzuri din România. Bucureşti.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1978. Die Sicheln in Rumänien, mit Corpus der jung- und
spätbronzezeitlichen Horte Rumäniens. PBF XVIII.1, München.
Šarafutdinova I. N. 1982. Stepnoje Podneprovije v epohu pozdnej bronzy. Kiev.
Udrescu T. 1973-1974. Descoperiri arheologice în jumătatea sudică a Moldovei cu
privire la cultura Noua. Carpica, VI, 17-42.
Vasiliu C. D. 1933. Movila Răbâia. Contribuţii istorico-arheologice. Bucureşti, 104-119.
185
Planșa 1. Oțeleni. Localizarea descoperirii depozitului de bronzuri /

The bronze deposit discovery location.
186
Planșa 2. Locul de descoperire a depozitului / The deposit discovery place

(foto / photo Ciprian Lazanu, 2011).
187
Planșa 3. Secera de bronz nr. 1. Imagine generală și detalii / Bronze sickle No. 1.
General view and details (foto / photo Ciprian Lazanu, 2011).
188
Planșa 4. Secera de bronz nr. 2. Imagine generală și d etalii / Bronze sickle No. 2.
189
190
191
Planșa 7. Secera de bronz nr. 5. Imagine generală și d etalii / Bronze sickle No. 5.
192
Planșa 8. Vârful de lance de bronz. Imagine generală și detalii / Bronze spearhead.

193
Planșa 9. Cuțitul de bronz Imagine generală și detalii / Bronze knife. General view and
details (foto / photo Ciprian Lazanu, 2011).
194
LATE BRONZE AGE METALLIC PENDANTS FROM THE
NORTH-WEST AND THE NORTH OF THE BLACK SEA
Vasile DIACONU
Rezumat: În studiul de față se prezintă tipologia, tehnologia, cronologia și

dinamica pandantivelor cruciforme cu placă triunghiulară şi braţe circulare, descoperite în
așezările ș i depozitele civilizațiilor Bronzului final din spațiul nord -vest și nord-pontic
(Noua, Coslogeni și Sabatinovka). Au fost puse în discuție originea central-europeană
(complexul cultural al câmpurilor cu urne), precum și funcțio nalitatea cultică a acestui tip
de pandantive metalice.
Cuvinte cheie: Bronzul final, pandantivele cruciforme cu placă triunghiulară şi
braţe circulare, depozite, România, Republica Moldova, Ucraina.
Introduction. There are adornments that, in the archaeological

literature, were thoroughly analysed and to which were dedicated even
monographic studies (Petrescu-Dîmboviţa 1998). Others, instead, due to
their scarcity, were considered as common components of the metallic
inventory, without any regard on their evolution, chronology and
functionality. Since for this category of objects an analysis would require a
vast editorial space, we will be focusing our attention only on one type of
artifact that can hold a great chronological and cultural importance in the
mass of bronze objects. Thus, in these pages we present an attempt to
analyse some Late Bronze metallic pendants, found in miscellaneous
archaeological contexts, mainly from the Eastern side of Romania, but also
from the Republic of Moldavia and Ukraine, within the area of Noua-
Sabatinovka-Coslogeni cultural complex, as it was coined in the archaeological
literature (Morintz 1978, 155; Florescu, Florescu 2001, 200).
The artefacts in question, although presented to the public since the
middle of the last century (Żurowski 1949 159, pl. LVII/12), did not profit
from this situation in the form of a complex study. This is the reason for
which we try to approach some typological perspectives, and also a range
of data regarding the dynamics of this artifact category, the contexts from
which they came, the culture that they belong to, as well as different
interpretations.
Typology. In the historiography, the pieces that this article refers to
can be found under different designations, such as pierced plate pendants,

A romanian version of this study was published in Peuce journal, S.N. X, 2012, 21-38.
Vasile DIACONU
pierced anthropomorphic pendants (Petrescu-Dîmboviţa 1977, 73, 77), pendants

with hanger and pierced rhomboidal plate (Dascălu 2007, 128), cruciform pendants
of Băleni type (Dergačev 2002, 155). These terms do not always reflect the
morphological characteristics of the objects. We point out that some
specimens do not have a pierced rhombic shape in the centre, which can lead
to an erroneous taxonomy, if we are to follow the above designations.
In our opinion, the most precise term that can be used to render the
general appearance of the artefacts is that of cruciform pendant with triangular
plate and round arms, whilst the presence or the absence of the central rhombic
perforation can be considered to be only a criterion for defining the
typological variance.
Table 1. Typology of the cruciform pendants with triangular plate and round arms.
We owe the existing classification proposals of these pendants to E.

Černykh1 (1976, 129), N. Chidioşan2 (1977, 63-64, fig. 5), V. Dergačev3 (2002,
155-156). Still, we consider useful the dissemination of an up-to-date draft of
the typologies, which leads to the conclusion that are two main varieties,
plus one singular form that, until the present moment, cannot be considered
to be a variety on its own.
1 According to this author, the discussed pieces form the Y-20 type from the
entirety of the pieces that he analyses.
2 When publishing the hoard from Mişca, N. Chidioşan brought forward numerous
pendants, outspread on a broad geographic area, that were attributed to different

cultural environments. In his classification, the G type includes some of the
specimens that we discuss here.
3 Known as ,,Băleni type pendants”, these objects were divided by V. Dergačev in
two main varieties: A and B.
196
LATE BRONZE AGE METALLIC PENDANTS
The A variety of pendants has as main characteristics the central

rhombic perforation, with a plaque in the lower part, roughly triangular in
shape, with a narrow or broad and curved base.
The following findings can be included in this variety: six specimens
from Băleni (Galaţi County/Romania) (Dragomir 1967a, 89-105, fig. 7/1-8;
Dragomir 1967b, R18c 38-42; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 73, fig. 74/1, 3, 4, 7, 8)
(fig. 1/1-6; fig. 3/3), two specimens from Ulmi (Iaşi County/Romania)
(Florescu 1961, 115-127, fig. 3/1, 4, fig. 4/9, 10; Petrescu-Dîmboviţa 1964, 257-
258, fig. 5/8, 9; Florescu 1967, 83, fig. 11/5, 6; Chirica, Tanasachi 1984, 54;
Florescu 1991, 137, fig. 101/4, 7; Florescu, Florescu 2001, 202, fig. 105; Dascălu
2007, 192, pl. 62/374b.1, 374b.2) (fig. 1/10, 11; fig. 3/1, 2), other two from
Suceava (Suceava County/Romania) (Chiţescu 1975, 254-256; Chiţescu 1976,
103-107, fig. 3/2, 3; Ignat 2000, 51, fig. 16; Niculică 2007, 34) (fig. 1/7-8; fig.
3/4), one from Belceşti (Iaşi County/Romania) (Zaharia et alii 1970, 169-170;
Chirica, Tanasachi 1984, 50, fig. 11/1) (fig. 1/12), one from Ghireni (Botoşani
County/Romania) (Păunescu et alii 1976, 93, nr. XIV; Şadurschi 1989, 173;
Dascălu 2007, 192, pl. 62/26), two specimens from Antonovka/Ingul’
(Nikolaev District/Ukraine) (Symonovič 1966, 130, fig. 2/1, 2; Černykh 1966,
153) (fig. 2/1, 2), one specimen from Roşietici (Floreşti District/Republic of
Moldavia) (Dergačev 1975, 26, fig. 9/10; Dergačev 1986, 168, fig. 48/23;
Černykh 1992, fig. 86/2; Dergačev 2002, 155, pl. 43D) (fig. 2/4), two specimens
from Solonec (Kerson District/Ukraine) (Terenožkin 1964, 204, fig. 2;
Šarafutdinova 1982, fig. 52/1) (fig. 2/13), one specimen from Mălăeşti (Floreşti
District/Republic of Moldavia) (Dergačev 2002, 156, pl. 46B)(fig. 2/3), one
specimen from Petruşeni (Rişcani District/Republic of Moldavia) (Dergačev
2012, 163, fig. 6/5)(fig. 2/7) and one specimen from Coslogeni (Călăraşi
County/Romania) (Neagu 1993, 175, pl. IX/10) (fig. 1/14).
A specimen from Băleni (Galaţi County/Romania) (Dragomir 1967, fig.
7/1; Dragomir 1967b, R18c 43) also belongs to this variety; its distinctive
element is the central pattern, consisting in four rhombic orifices (fig. 1/6). We
can also add that in the Ulmi hoard, apart from the complete specimens
identified here, can be found at least one link with two ingot segments
(Florescu 1961, fig. 3/2), possibly from the upper side of an A variety pendant.
The B variety distinguishes itself through the lack of rhombic
perforation, the lower part having also the shape of a roughly triangular shape
with a curved base, with circular or ovoid arms, as it is also the hold link.
The pendants that can be included in this variant were identified
in settlements and hoards, as it follows: one specimen from Suceava
(Suceava County/Romania) (Chiţescu 1976, fig. 3/4) (fig. 1/9), one
197
Vasile DIACONU
specimen from Mahala (Chernivtsi District/Ukraine) (Smirnova 1969, 15,

fig. 7/I 21; Krušel’nyc’ka 2006, 143, fig. 56/1) (fig. 2/6), one specimen from
Rigmani (Mureş County/Romania) (Roska 1942, 238, fig. 292; Černykh
1976, 129; Šarafutdinova 1987, 78, fig. 5/5) (fig. 1/13), one specimen from
Ostrivec (Ivano-Frankivsk District/Ukraine) (Balaguri 1968, 145, fig. 3/8;
Krušel’nyc’ka 2006, 143, fig. 56/2) (fig. 2/8), one specimen from Deržhiv
(Lviv District/Ukraine) (Żurowski 1949, 159, pl. LVII/12; Krušel’nyc’ka
1976, fig. 4/3; Krušel’nyc’ka 2006, 143, fig. 56/3) (fig. 2/5), and the casting
mould from Verchnjaja Tarasovka II (Dnjepropetrovsk District/Ukraine)
(Berezanskaja et alii 1986, 108, fig. 30/37-38; fig. 33/2, 3) (fig. 2/11).
Alongside the above artifacts, we consider necessary to bring
forward other pieces, such as the triangular base with corner links from the
Băleni hoard, which resembles the Solonec piece (Terenožkin 1964, fig. 2;
Šarafutdinova 1982, fig. 52/1), and also with the casting mould identified at
Verchnjaja Tarasovka II.
In the same category of links used to hang the pendant, the pendant
fragment from the Mândreşti I hoard is included (Dergačev 1975, 13, fig.
3/19; Dergačev 2002, fig. 37/A10). But, in this case, it is impossible to
establish an infallible connection between this pendant and one of those
that are subject to our discussion. More articulate analogies can be found
with jewellery from the Western part of Romania (Kacsó 1995, fig. 1, fig. 2,
fig. 3/31, fig. 6). Among the remarkable pieces there is the needle found at
Roşieticii Vechi4 (Floreşti District/Republic of Moldova) (Meljukova 1961,
31, fig. 12/3; Dergačev 1975, 26, fig. 10/8; Dergačev 1986, 162, fig. 45/5), only
a fragment today, but that is identical with the A variety pendants, except
for its lower part.
We do not know what the genetic connection between these two
types is, but the supposition that this needle was part of a jewellery piece
similar in some manner to the one from the Solonec hoard is acceptable. It
is a known fact that it has been tried to establish some typological
similarities between the needle of Roşieticii Vechi and an analogous piece
of Korno, in the northern Italy (Florescu 1967, 83, nota 75, fig. 11/1;
Šarafutdinova 1987, fig. 5/7), but it is difficult to explain their common
origin, as far as it is known so far.
Discussion. The triangular-base cruciform pendants with ring-like
arms can be found in a somewhat ample space, between Lower Danube and
the Upper Dniester, while to the East, the space has its confines on Dnieper
4 This piece is known in various papers as being from Ghindeşti.
198
River. On a wider scale, this kind of jewellery is divided into two groups: a
greater density was noticed in the territory between the Carpathians and the
middle and upper Dniester, while a different group can be found in the
North of the Black Sea (fig. 4). Even though the spatial dynamics is entwined
with the stage of research, it is mandatory to remember that these two areas
where the vast majority of the pieces were discovered correspond with the
areas where some typical Late Bronze cultures manifested themselves in the
Western and Northern parts of the Black Sea.
In what regards the chorological implications of the typology that we
propose, we notice that the A variety specimens form a Eastern group, whilst
the B variety focuses in the Western area of the space occupied by the
pendants on which we focused on. Nevertheless, it is worthy of attention the
fact that both varieties can be found in just one case, at Suceava, and the
moulding form used to mould the specimens that do not present the central
rhomboidal perforation found at Verchnjaja Tarasovka II is at a great
distance to East, compared with the area where the B variety is concentrated.
From the mapping of the finds, there is another observation that can
be drawn, that is the somewhat isolated presence of some pieces. The
pendant from Rigmani, the only of its kind found in Transylvania, comes in
mind. By its position, it can be considered as being ,,imported” from the
East-Carpathian space. Here we are considering the possible existence of
one or more trade routes for the circulation of the goods, using the
mountain passes, between the two areas. Likewise, the Coslogeni specimen,
on the southern line of the territory onto which these pendants can be
found, belongs to the same category, its provenience being either from
Noua, either from Sabatinovka culture, again as a result of the contacts
between the populations of these cultural entities. From the technological
point of view, the jewellery in question were made out of bronze5, being
forged into what were most likely bi-valves, as it demonstrates the piece
found at Verchnajaja Tarasovka II (fig. 2/11), that presents on the both sides
perforations used for fitting the two components of the molding form. It is
interesting to signal that the above mentioned artifact was used both for the
making of the pendants, and for the making of their clipping braces.
5In the case of Suceava pieces, it is said that they were manufactured out of ,,a
white metal” (Chiţescu 1976, 105), but, although we do not have any
metallographic studies for the cited examples, we can assume that they are also
made out of bronze, with a high coefficient of tin in it.
199
Vasile DIACONU
In this context, we mention also a template fragment, found at

Majaki/Krasnij Majak (Odessa District/Ukraine) (fig. 2/10), most likely used
for the forging of the clipping triangular braces of the pendants also
(Terenožkin 1965, fig. 2/22; Šarafutdinova 1987, 76-77, fig. 4/3, 4; Bočkarev,
Lescov 1980, 17, fig. 7/53b). Although other moulds of this type were
chronicled, their fragmentary state raises some doubts regarding their
possible use in the making of the triangular frames from which the
pendants were suspended.
Discovery Cu Sn Pb Zn Br Ag Sb As Fe Ni Co Mn Au
place
Ulmi6 >96 2,8 0,17 - * <0,01 0,14 Urm * 0,4 * * -
ă
Roşieticii7 >92 6,0 0,8 - 0,003 0,01 0,1 0,18 0,008 0,35 0.012 - 0,001
Vechi
Roşietici8 >97 2,5 0,04 - 0,009 0,06 0,09 0,02 0,1 0,007 0,01 - -
Anto- >86 11,0 1,4 - 0,009 0,025 0,40 0,14 0,18 0,28 0,03 0,001 0,001
novka9
Anto- >87 10 1,2 - 0,008 0,03 0,40 0,13 0,20 0,23 0,037 - 0,001
novka10
Solonec11 >97 1,3 0,08 - 0,002 0,01 0,2 0,35 0,12 0,4 0,007 0,01 -
Ostrivec12 >93 3,5 0,004 - - 0,003 2 0,35 0,3 0,4 0,02 - -
Deržhiv13 >87 11 0,07 - 0,001 0,003 0,15 0,35 0,03 0,7 0,015 - -
Table 2. Metallographic analysis of several pendants (* – unknoun values).
Recently, V. Bočkarev published several pieces that were used as part

of the metallurgic activities, as they served for the moulding of the links that
connected the triangular frames with the pendants (Bočkarev 2010, 172-173,
fig. 5/ 1-3, 10). There is some logic to such interpretation, but it requires
additional proves to confirm it, especially as in this moment there are no
documented connections between the referred mouldings and the pendants
we presented. In the context of the technological discussion, we feel that is
fruitful to mention the results of the metallographic analysis made on some
of the studied artifacts: one conclusion is that the bronze in which they were
6 Petrescu-Dîmboviţa 1977, 78.

7 Dergačev 2002, 224, analysis no. 161.
8 Dergačev 1975, 93, analysis no. 9836
9 Černykh 1976, 153, analysis no. 1929.
10 Černykh 1976, analysis no. 1930.
200
wrought has a high copper content; the tin in it varies between 1,3 % and
11%, whilst other metals are very scarce in quantity.
Regarding the dimensions of these pieces, their height is between 8
and 13 cm, the bottom varies from 2,5 to 4,5 cm in width, while the
thickness is at most 0,4 cm. These data show that, although they share the
same morphologic characteristics, the jewellery here in question were
made, most likely, in different places, and as such we feel that it is not
possible to advance the idea of a centralised production in the present
situation.
The origin of these cruciform pendants with triangular plate is one
of the more obscure subjects. In the archaeological literature there are in
circulation different hypothesis regarding it, but they all lack sufficient
proof for a definite conclusion.
In the next part, we will try to bring forward some points of view
that may contribute to the determination of the origin of the studied
adornments.
An important number of papers concerning the subject adopted the
idea that these items were Central European, the idea being grounded
only by the comparison of morphological details with pendants
originated from the East-Carpathian area, and with certain needles found
in the Northern Italy (Florescu 1967, 83-84), that had a cruciform and ring-
like upper part. Still on the territory of Italy, in Bologna, was identified a
pendant that on its arms has decorations with two avimorphic
representations (Kossack 1954, fig. 12/8), that is very similar with the
specimen from Rigmani. Of course, in the central area of Europe,
alongside those already mentioned, in the environment of the Urnfield
culture, numerous analogies can be identified, both for pendants
(Kossack 1954, fig. 12/4, 5, 9, 10; Ghimbutas 1965, 123, fig. 86/9; Chidioşan
1977, fig. 5/12, 13; Bouzek 1985, fig. 87/2), as well as for their linking
braces (Kossack 1954, fig. 10/2; fig. 15/8; fig. 16/27; Jankovits 2010, fig. 3).
According to the above mentioned considerations, we can observe
that there were common points of view regarding these pendants, which
leaned towards the Western origin of these cruciform pendants with
triangular plate and round arms (Šarafutdinova 1987, 77-78; Uşurelu 2010,
52). Although they can be found in cultural environments with a strong
Eastern component, it is possible to admit, still, that the origin of these
objects would be in the Central-European areas. Alongside of the
morphological resemblances, some clues could be provided by the
territorial spreading of the artifacts. Here we bear in mind that many
201
Vasile DIACONU
pendants were identified on the Eastern frontier of the Carpathian

Mountains, fact that could indicate their penetration from North-West, on
a route parallel with the mountains. We do not exclude the possibility
that these adornments could have reached the regions from the East of
Carpathian Mountains coming from Transylvania, from where they
spread afterwards towards North, South and East.
On the other hand, in the scientific discussion there was also
considered the Eastern origin of these adornments, the main proof being
the analogies with the Eastern parts of Romania (Florescu 1961, 124;
Florescu 1967, 83-85; Chidioşan 1977, 67; Neagu 1993, 175). In a paper that
concerned with the comparative analysis of the Late Bronze metallic
artifacts from the Central Europe and from the area in the North of the
Black Sea, L. A. Novikova observed that there can be found some
common ground, but also some capital differences between these two
spaces. Among the latter, the author indicates the cruciform pendants
with triangular plate and round arms, which can be found only in
deposits from the East of the Carpathian Mountains (Novikova 1976, 30-
43, fig. 1/XIX-XXXII).
Nevertheless, a complex line of reasoning is necessary, in our opinion,
in order to establish the origin of these artifacts. There is another aspect that
should be taken into consideration, beyond the morphological resemblances
between the pendants originating from diverse points on this geographical
space; this second aspect is their dynamics, which can hold a decisive role in
clearing up different aspects regarding the origin and evolution of these
items. Thus, by map plotting all the findings up until now, we can see that
the highest concentration of pendants is between the Carpathian Mountains
and the middle and upper course of Dniester. This area coincides with the
Noua culture’s formation area. A problem is the lack of moulding forms for
these items in the environment of the Noua culture, as well as their presence
only in the Sabatinovka culture environment. Still, these differences can be a
consequence of the present state of research.
Based on the above said, we can admit that the origin of the cruciform
pendants with triangular plate would be in the Central Europe, from where
they spread towards East and they reached into the cultural environments of
the Late Bronze in the North and the North-West of the Black Sea. This is
possible to have determined also a slight change in their morphology.
At last, we consider that a short discussion on the archaeological
contexts in which the metal pendants were discovered would be useful.
202
Out of the total known specimens, the majority was identified in

hoards (17 pendants and a moulding shape), whilst nine other pieces (eight
pendants and a moulding shape) were discovered in settlements. For the
latter it is impossible to enunciate rich observations, except that they appear
in archaeological contexts that are assigned to Coslogeni, Noua and
Sabatinovka cultural environments. But the situation is not similar for the
hoards containing such adornments, and they deserve to be noted.
At the present day, there are known metallic complexes having in their
constitution cruciform pendants with triangular plate and round arms, in the
area between Carpathian Mountains and Prut River, on the upper course of
Dniester River, and in the North of the Black Sea.
We begin with a short presentation on their constitutive elements, in
order to prove the cultural and chronological framing of the specimens
found in these Bronze hoards.
First of all, we mention that the pendants we submit to discussion are
not only specific to large hoards, such is the one of Băleni, but also in
archaeological complexes composed of only two pieces (as is the case of the
one of Deržhiv). At a closer look, we can distinguish a great diversity of
associations between the adornments that are the subject of the present paper
and the rest of the objects that form the hoards. As such, the pendants are
associated with the main metal pieces categories – tools, weapons, other
adornments –, but major quantitative differences are visible from one
situation to another.
For example, in the Băleni hoard (Dragomir 1967a; Dragomir 1967b) we
have all the above categories, but with the predominance of the adornments
(needles, bracelets); besides them, there are a few tools (knives, Ghermăneşti-
type sickles, the Ilişeni variant – after Dergačev, Bočkarev 2006, 260, pl.
71/920, 921), and weapons (Lobojkovka-type daggers, the Băleni variant –
after Dergačev 2002, p. 127).
In the Ulmi hoard (Florescu 1961), beside the two pendants there are
also other pieces of jewellery (links, saltaleoni, beads, one bracelet and one
button), one socketed axe, one sickle, two chisels, one tang knife and one
Eastern dagger.
At Suceava (Chiţescu 1976), beyond the ceramic bowl in which the
pieces were deposited, the contents of the hoard were formed of only
jewellery, among them being two links and two bracelets, one tutuli, one
fragment from a tiara, and several beads made out of bone and amber.
203
Vasile DIACONU
Table 3. Types of objects in hoards containing pendants.
HOARD TYPES OF OBJECTS

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
Suceava
Petruşeni
Băleni
Ulmi
Deržhiv
Solonec
Antonovka
Table 4. Distribution of types of objects in hoards containing pendants

(numbers correspond to those in Table 3).
In the Petruşeni hoard (Dergačev 2012), beside the pendant there are
also other pieces of jewellery (bracelets, buttons, beads), five socketed axes,
one fragmentary sickle, and two spears head.
As concerns the associations of the pendants with other metallic
pieces, for the hoard of Antonovka there are preponderantly Ghermăneşti-
type sickles, Ilişeni variant (Dergačev, Bočkarev 2006, 259-260, pl. 70/906-
910, pl. 71/911-919), Heleşteni-type pieces, with the Heleşteni variant
(Dergačev, Bočkarev 2006, 292-296, pl. 80/1085-1097), Pécs-type sickles,
with the Pécs variant (Dergačev, Bočkarev 2006, 349, pl. 97/1404); but,
alongside them, there is also a sickle originated from the Uralic group,
belonging to the Sosnovaja Maza-type (Dergačev, Bočkarev 2006, 67-76);
other than these, there are different types of socketed axes, bracelets and
also daggers belonging to the Krasnij Majak- and Lobojkovka-types
(Dergačev 2002, 124-127).
204
In the Solonec hoard (Terenožkin 1964), together with the above

mentioned pendants, there were discovered also fragments of sickles of
Ghermăneşti-type (Dergačev, Bočkarev 2006, 276, pl. 79/1067-1070), of
Heleşteni-type, with the Heleşteni variant (Dergačev, Bočkarev 2006, 302,
pl. 86/1184, 1185), daggers of Lobojkovka-type, Băleni variant (Dergačev
2002, 127), a triangular-shaped pendant, a needle with rolled head, and a
bronze button.
Finally, the Deržhiv hoard (Żurowski 1949, 159) does not require an
ample discussion, because it is formed of only two pieces, a cruciform
pendant with triangular plate and round arms, together with a sickle hook.
From the above, we notice that there are some differences concerning
the associations between the pendants we subjected to discussion and other
types of pieces within the metallic complexes.
Thus, in the hoards found between the Carpathian Mountains and
Dniester River, the pendants we discuss can be found mainly in association
with other jewellery, and in a smaller degree with tools and weapons. We
also notice the presence of bracelets and buttons in all four hoards, the
daggers, and the knives can only be found in two situations.
For the area in the North of the Black Sea, the situation is slightly
different, as we find together with the pendants other objects, especially
tools, weapons and parts of harness. The common element in most cases is
the daggers and the sickles; they also have the predominance in terms of
findings.
Closely connected with the above, in order to obtain an image as
complex and as complete as it can be drawn, some cultural considerations
are necessary.
Within the Eastern-Carpathian space, the cruciform pendants with
triangular plate and round arms were attributed to the Noua culture, as
they were identified in hoards and settlements having the characteristics of
this cultural environment. Also, the most of the discoveries from the area
between Prut and Dniester Rivers are related to the same culture, but in
this space there are only findings from settlements. Recently, a new hoard it
was discovered in the Petruşeni village, but it was date in the early
Hallstatt period (Dergačev 2012, 162-170).
In regards to the exemplars found in the North of the Black Sea, they
belong exclusively to the Sabatinovka environment (Dergačev 2002, 157),
and can be found especially in archaeological situations that contain
metallic pieces or moulding shapes.
205
Vasile DIACONU
On the chronological level, as indicated by the dating of the

originating hoards, the majority of the metallic pendants that we presented
belong to the Br D period, although their evolution was hypothesized until
the Ha A1 level (Dergačev 2002, 157; Dergačev 2012, 166-168). In a study
regarding the Sabatinovka culture, I. N. Šarafutdinova dated these objects
in the period between the 13th and the 11th centuries B.C. (Šarafutdinova
1968, fig. 3/41); recently, a more dense framing was generally accepted,
corresponding to the 13th-12th centuries B.C. (Dergačev 2002, 157).
In his study concerning the metallic complexes chronology in the Late
Bronze Age, within the Carpathian-Danube and North-Western Pontic
areas, E. Uşurelu discerned several groups of pieces, some of these groups
containing among others cruciform pendants with triangular plate and
round arms (Uşurelu 2010, 31-32, 37, pl. 2/27, fig. 3/35, pl. 3/30). Such
adornments were included in the Krasnij Majak, Dobrijanka, Râşeşti and
Antonovka groups, which correspond to the second phase, according to the
chronological sketch proposed by the said author (Uşurelu 2010, 56).
According to him, these groups are specific to the Br C2 – Br D sequence
(Uşurelu 2010, 57); therefore the pieces that we discuss here could be
integrated in this temporal segment.
Last, but not least, in this study we also shed new light on some
details that may be helpful in establishing the functionality of these
pendants.
A largely spread opinion is that these items are nothing more than
simple adornments. As pointed out by the piece found in the Solonec
hoard, these pendants were held two by two by triangular aids, which, in
their turn, were held by using an ordinary needle used in clothing. But,
still, we do not have any reason to exlude the possibility of their usage as
decorative objects, for harnasses (Chidioşan 1977, 57), or as amulets. We
admit, based on the identified analogies in the Bronze Age enviroments
from the Central Europe, that the pendants that we communicate here are
components of some complex adornments, that have a great concentration
in the Carpathian Basin (Kacsó 1995; Jankovits 2010, 51-53).
Based on their aspect, these objects can be interpreted as stylised
anthropomorphic silhouettes, most likely linked to the female figure. In this
direction, a proof can be found, alongside the shape of the object, in the
presence of a central perforation, that can be seen as a rhomb; it is well
known the fact that, for the oldest periods of the prehistory, this
geometrical shape was a feminine symbol (Chirica 2004, 113).
206
Following the line of interpretations, we can see that some of the

pieces found in hoards are only partially conserved; therefore, we can even
presume their intentional fragmentation, as part of some votive practices
(Nebelsick 1997, 35-41; Nebelsick 2000, 160-175; Chapman 2000; Ţârlea
2008, 84-89). This strengthens an older opinion according to which such
objects must have had a symbolic underlying layer and a profound
religious significance (Chidioşan 1977, 57, 67-68).
Conclusions. Considering the above enunciated, we can conclude
that the cruciform pendants with triangular plate and round arms are
objects of a special category in the vast metallic ensemble specific to the
Late Bronze from the North and North-Western areas of the Black Sea. We
do not make reference here only to the distinct general aspect, but also and
especially to the significations that they gain by their presence in the bronze
hoards. If we take into consideration the morphological traits and the
territorial dynamics of these artifacts, we can state that they represent
Western elements in Late Bronze cultures in the Eastern part of the
Carpathian Mountains, and even that they may establish the Eastern limit
for the spreading of Central-European influenced jewellery, which is
characteristic for the Urnfield culture.
Although it was possible to sketch some typological, technological,
and even chronological features, the problems that concern particularly the
origin and the functional interpretations of these artifacts remain open.
ACKNOWLEDGEMENTS
I am grateful to the colleagues Eugen Uşurelu, Sorin Cristian Ailincăi, Loredana

Solcan and Adrian Adamescu for informations and references.
BIBLIOGRAPHY
Balaguri E. A. 1968. Poselennja kul’tury Noa bijla s. Ostrivec – Ivano Frankivs’koj

oblasti. Archeologija 21, 135-146.
Berezanskaja S. S., Otrošenko V. V., Čeredničenko N. N., Šarafutdinova I. N.
1986. Kul’tury epochi bronzy na territorii Ukrainy. Kiev.
Bočkarev V. S. 2010. Kult’urogenez i drevnee metalloproizvodstvo vostočnoi evropy.
Sankt-Petersburg.
Bočkarev V. S., Lescov, A. M. 1980. Jung– und spätbronzezeitlichen Gußformen im
nördlichen Schwarzmeergebeit. PBF XIX/1, Stuttgart.
Bouzek J. 1985. The Aegean, Antolia and Europe: cultural interrelations in the second
millennium B.C. Praga.
207
Vasile DIACONU
Chapman, J. 2000. Fragmentation in archaeology. People, places and broken objects in the
prehistory of south-eastern Europe- Londra-New York.
Chirica V. 2004. Teme ale reprezentării ,,Marii Zeiţe” în arta paleolitică şi neolitică.
MemAntiq XXIII, 103-127.
Chirica V., Tanasachi M. 1984. Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi I. Iaşi.
Chidioşan N. 1977. Depozitul de bronzuri de la Mişca. SCIV 28, 1, 55-70.
Chiţescu L. 1975. Cercetări arheologice la Curtea Domnească din Suceava. Cercetări
Arheologice I, 254-256.
Chiţescu L. 1976. Depozitul de obiecte de podoabă din epoca bronzului de la
Suceava. SCIVA 27, 1, 103-107.
Černjakov I. T. 1985. Severo-Zapadnoe Pričernomor’e vo vtorj polovine II tysjačeletija do
n.e. Kiev.
Černykh E. N. 1966. Khimicheskoi haraktersitike metalla Ingul’skogo klada.
SovArch 1, 141-154.
Černykh E. N. 1976. Drevnjaja metalloobrabotka na Jugo-Zapade USSR. Moscova.
Černykh E.N. 1992. Ancient metallurgy in the URSS. Cambridge.
Dascălu L. 2007. Bronzul mijlociu şi târziu în Câmpia Moldovei, Iaşi.
Dergačev V. A. 1975. Bronzovye predmety XIII-VIII vv. do n.e. iz Dnestrovsko-
Prutskogo meždureč’ja. Chişinău.
Dergačev V. A. 1986. Moldovija i sosedinie territorii v epohu bronzy. Chişinău.
Dergačev V. A. 2002. Die äneolithischen und bronzezeitlichen Metallfunde aus
Moldavien. PBF XX/9. Stuttgart.
Dergačev V. A. 2012. Novye komplexy i ediničnye nahodki metalličeskih
predmetov pozdnej bronzy-rannego gall’štatta na territorii Respubliki Moldova.
Revista Arheologică VIII, 1-2, 161-181.
Dergačev V. A., Bočkarev V. 2006. Secerile de metal din epoca bronzului târziu din
Europa de est. Iaşi.
Dragomir I. T. 1967a. Un nou depozit de obiecte de bronz descoperit la Băleni în
sudul Moldovei. Danubius I, 89-105.
Dragomir I. T. 1967b. Le dépôt de L’Age du Bronze Tardif de Băleni. Inventaria
Archaeologica 4.
Florescu M. 1961. Depozitul de obiecte de bronz de la Ulmi-Liteni (r. Hârlău, reg.
Iaşi). ArhMold I, 115-127.
Florescu A. C. 1967. Sur le problème du bronze tardif carpato-danubien et nord-
ouest pontique. Dacia N.S. XI, 59-94.
Florescu A. C. 1991. Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Aşezări şi
necropole. CCDJ I. Călăraşi.
Florescu M., Florescu A. C. 2001. Voce Noua. EAIVR III, M-Q, 199-204.
Ghimbutas M. 1965. Bronze Age Cultures in Central and Eastern Europe. Paris-Haga-
London.
Ignat M. 2000. Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din Podişul
Sucevei. Suceava.
208
Jankovits K. 2010. Die reichen Gehänge in Ungarn. Amurgul mileniului II a. Chr.

în Câmpia Tisei şi Transilvania (ed. L. Marta), StudComSatuMare XXVI/I, 49-62.
Kacsó C. 1995. Der Hortfund von Arpăşel. Bronzefunde aus Rumänien I (Hrsg. T.
Soroceanu). PAS 10, Berlin, 81-130.
Kossack G. 1954. Studien zum Symbolgut der Urnefelder- und Hallstattzeit
Mitteleuropas. Römisch-Germanishe Forschungen 20, Berlin.
Krušel’nyc’ka L. I. 1976. Pivnične Prikarpattja i Zachidna Volin’ za dobi rann’ogo
zaliza. Kiev, 1976.
Krušel’nyc’ka L. I. 2006. Kul’tura Noua na zemleah Ukrainy. Lviv.
Meljukova A. I. 1961. Kul’tury predskifskogo perioda v lesostepnoj Moldavii. MIA
96, 5-52.
Morintz S. 1978. Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii, I, Bucureşti.
Neagu M. 1993. The eastern component of the Coslogeni culture. CCDJ X, 165-191.
Nebelsick L. 1997. Auf Bieghen und Brechen. Ekstatische Elemente
bronzezeitlicher Materialopfer-Ein Deutungsversuch. In: A. Hänsel, B. Hänsel,
Gaben an die Göter-Schätze der Bronzezeit. Berlin, 35-41.
Nebelsick L. 2000. Rent Asunder: Ritual Violence in Late Bronze Age Hoards.
Metals Make the World go Round; The Supply and Circulation of Metals in Bronze Age
Europe. Proceedings of a conference held at the University of Birmingham in June 1997
(ed. C. F. E. Pare). Oxford, 160-175.
Niculică B. P. 2007. Comorile tracilor/Thracian treasures. Catalogue. Suceava.
Novikova L. A. 1976. Zapadnye svyazi severopricernomorskogo očaga
metallobrabotki v epohy pozdney bronzy. SovArch 3, 25-75.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1964. Date noi relativ la descoperirile de obiecte de bronz
de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul Hallstattului din Moldova. ArhMold II-
III, 251-272.
Petrescu-Dîmboviţa. M. 1977. Depozitele de bronzuri din România. Bucureşti.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1998. Der Arm- und Beinschmuck in Rumänien. PBF X/4.
Stuttgart.
Păunescu Al., Chirica V., Şadurschi P. 1976. Repertoriul arheologic al judeţului
Botoşani. Bucureşti.
Roska M. 1942. Erdély régészeti repertoriuma. Thesaurus antiquitatum
Transilvanicarum. Cluj.
Šarafutdinova I. N. 1938. K voprosu Sabatinovskoj kul’ture. SovArch 3, 16-34.
Šarafutdinova I. N. 1982. Stepnoe Podneprov’e v epochu pozdnej bronzy. Kiev.
Šarafutdinova I. N. 1987. Bronzovye ukrašenija Sabatinovskoj kul’tury (k voprosu
o kontaktach). In Mežplemennye svjazi èpochi bronzy na territorii Ukrainy (ed. I. I.
Artemenko). Kiev, 69-86.
Smirnova G. I. 1969. Poselenie Magala – pamjatnik drevnefrakijskoj kul’tury v
Prikarpat’e (vtoraja polovina 13. – seredina 7.v. do n.e.) in Drevnie frakijcy v
Severnom Pričernomor’e. MIA 150, 7-34.
Symonovič E. A. 1966. Ingul’scki klad. SovArch 1, 127-142.
209
Vasile DIACONU
Şadurschi P. 1989. Piese metalice din epoca bronzului descoperite pe teritoriul

judeţului Botoşani. Hierasus VII-VIII, 157-182.
Terenožkin A. I. 1964. Pohovannja epohi bronzy bilja c. Solonets. Archeologija 16,
202-205.
Terenožkin A. I. 1965. Osnovi chronologhii predskifskogo perioda. SovArch 1, 63-
85.
Ţârlea A. 2008. The concept of ,,selective deposition”. Peuce S.N. VI, 63-132.
Uşurelu E. 2010. Cronologia complexelor ce ţin de prelucrarea metalelor în
perioada târzie a epocii bronzului din spaţiul carpato-dunăreano-nord-pontic.
Revista Arheologică VI/1, 24-70.
Zaharia N., Petrescu-Dîmboviţa M., Zaharia Em. 1970. Aşezări din Moldova de la
paleolitic până în secolul al XVIII-lea. Bucureşti.
Żurowski K. 1949. Zabytki brązove z młodszej epoki brązu i wczesnego okresu
żelaza z dorzecza górnego Dniestru. PrzArch 8, 155-284.
210
Fig. 1. Pendants: 1-6, Băleni; 7-9, Suceava; 10-11, Ulmi; 12, Belceşti; 13, Rigmani; 14,
Coslogeni (redraw after Dragomir 1967a; Chiţescu 1976; Florescu 1961; Chirica,
Tanasachi 1984; Roska 1942; Neagu 1993).
211
Vasile DIACONU
Fig. 2. Pendants and moulds: 1-2, Antonovka/Ingul’; 3, Mălăeşti; 4, Roşietici; 5, Deržhiv;

6, Mahala; 7, Petruşeni; 8, Ostrivec; 9, Roşieticii Vechi; 10, Majaki/Krasnij Majak; 11,
Verchnjaja Tarasovka II; 12, Băleni; 13, Solonec (redraw after Černykh 1966;
Šarafutdinova 1987; Żurowski 1949; Dergačev 2002, 2012; Dragomir 1967a).
212
Fig. 3. Pendants: 1, 2, Ulmi; 3, Băleni; 4, Suceava (1, 2, Moldavia Museum Complex;

3, Galaţi History Museum; photo – V. Diaconu, A. Adamescu; 4, after Niculică 2007).
213
214
Vasile DIACONU
Fig. 4. The pendants and the moulds spreading: 1, Antonovka/Ingul’; 2, Băleni; 3, Belceşti; 4, Coslogeni; 5, Deržhiv; 6, Ghireni;
7, Mahala; 8, Majaki/Krasnij Majak; 9, Mălăeşti; 10, Ostrivec; 11, Petruşeni; 12, Rigmani; 13, Roşietici; 14, Roşieticii Vechi;
15, Solonec; 16, Suceava; 17, Ulmi; 18, Verchnjaja Tarasovka II.
UN TOPOR DE LUPTĂ CU DISC ŞI SPIN
DESCOPERIT ÎN MOLDOVA
Attila LÁSZLÓ,
Vicu MERLAN,
Ion SANDU,
Andrei Victor SANDU
Zusammenfassung: Der Beitrag stellt eine Streitaxt mit Nackenscheibe und

Dorn vor, entdeckte im Raum der Gemeinde Răducăneni, Bezirk Iaşi, die vor kurzer Zeit in
die Sammlungen des Munizipalmuseums aus Huşi eingetreten ist (Abb. 1 und 2). Die Axt
gehört gemäss der Klassifizierung von Ion Nestor und Alexandru Vulpe dem Typ B3,
Variante Cehăluţ (Typ D, nach Amália Mozsolics). Äxte dieser Art sind charakteristische
Produkte der Bronzemetallurgie der oberen Theissgegend und des Someş- (Szamos-)
Beckens und sind im allgemeinen in der Periode Bz D datiert, wobei deren Gebrauch sich
bis zur Ha A-Periode hin verlängert. Nackenscheibenäxte kommen in den
aussenkarpatischen Regionen sehr selten vor und gelten als Importwaren oder als örtliche
Nachahmungen. In Anbetracht der unsicheren Fundverhältnisse kann die Bronzeaxt aus
Răducăneni als Einzelfund oder als Einzeldeponierung / Einzeldepot ausgelegt werden. Als
Prestigegegenstand gehörte die Streitaxt mit Nackenscheibe und Dorn der örtlichen
sozialen Elite der Mittelmoldau am Ende der Bronzezeit oder eventuell am Beginn der
Eisenzeit, nämlich in der Zeit der Noua- oder Corlăteni-Chişinău (Kišinev) Kultur.
Schlüsselwörter: Nackenscheibenaxt, Bronzezeit, Moldau, Prestigegegenstand,
Einzelfund, Einzeldeponierung.
Produse caracteristice ale metalurgiei bronzului din spaţiul

intracarpatic, topoarele de bronz cu disc şi spin reprezintă o apariţie rară în
regiunile situate în afara arcului Carpaţilor. În lucrarea de faţă ne
propunem punerea în circulaţia ştiinţifică a unui asemenea topor de bronz,
intrat recent în colecţiile Muzeului Municipal din Huşi (fig. 1-2). Structura
lucrării şi contribuţia autorilor este următoarea: Condiţiile de descoperire (1)
sunt prezentate după datele consemnate de Vicu Merlan, responsabilul
şantierului arheologic Bazga-Cetăţuie (com. Răducăneni, jud. Iaşi), cel care
a recuperat toporul. Descrierea obiectului (2), Tipologia, cronologia, răspândirea
(3) şi Scurtele concluzii cultural-istorice (4) au fost redactate de Attila László,
care a studiat toporul, pus la dispoziţie de V. Merlan, la Seminarul de
Arheologie al Universităţii din Iaşi. Analizele chimice şi observaţiile privind
forma de turnare (5) îi aparţin prof. dr. Ion Sandu (director) şi ing. Andrei
Victor Sandu, de la Laboratorul de investigaţii ştiinţifice şi de conservare a
patrimoniului cultural al Platformei Arheoinvest din cadrul Universităţii
Attila LÁSZLÓ, Vicu MERLAN, Ion SANDU, Andrei Victor SANDU
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Concluziile cultural-istorice vor fi

dezvoltate într-un studiu mai amplu, în limba germană, pregătit de autorul
paragrafelor 2-4 ale prezentei lucrări.
1. Condiţii de descoperire. Toporul a ieşit la iveală în perimetrul
sitului arheologic Bazga – „Cetăţuie” şi a fost recuperat de colectivul care
efectua săpături în cadrul acestui şantier arheologic. Înălţimea numită
„Cetăţuie”, situată la confluenţa pârâurilor Beşlega şi Băzguţa, este
amplasată în partea vestică a fostului sat Bazga, desfiinţat în 1968 şi unificat
cu satul Răducăneni (com. Răducăneni, jud. Iaşi). Localitatea se află la
aproximativ 42 km SE de Iaşi, pe DN 28, ce duce spre oraşul Huşi.
„Cetăţuia” face parte din înălţimile cu poziţie dominantă de la marginea
estică a Podişului Central Moldovenesc, în zona de contact cu Câmpia Jijiei.
Săpăturile arheologice efectuate în anii 2003-2007 au avut un
caracter de salvare, situl fiind grav afectat de alunecări de teren. În cursul
săpăturilor au fost descoperite urme de locuire consistente din trei perioade
distincte. Nivelul de locuire aparţinând culturii Cernjachov-Sântana de
Mureş din perioada migraţiilor, a fost identificat între cca. 0,40 şi 0, 50 m
adâncime faţă de suprafaţa actuală a terenului. Sub acesta urmează un
nivel atribuit culturii getice din a doua epocă a fierului, care suprapune
vestigiile unei aşezări ale culturii eneolitice Cucuteni (faza A), surprinse la
adâncimea de cca. 0,60 m. Atât nivelul eneolitic cât şi cel din epoca La Tène
este bine marcat prin locuinţe şi alte complexe arheologice (despre zona
arheologică Răducăneni şi săpăturile efectuate vezi Chirica, Tanasachi 1985,
334-338, inclusiv harta comunei; Merlan, Salomeia 2005; 2006; 2007; 2008).
Toporul de luptă cu disc şi spin a fost descoperit în timpul
campaniei din anul 2007, la sfârşitul lunii iulie, de un grup de lucrători,
care, într-una din zile, după programul de lucru, s-au întors la şantier şi au
răvăşit pereţii secţiunii a VI-a săpăturii. Cu câteva zile după acest
eveniment regretabil şi după ce au încercat fără succes să vândă obiectul,
lucrătorii în cauză au revenit la muncă şi au predat toporul responsabilului
şantierului, în schimbul unor „atenţii” oferite din partea acestuia. Potrivit
relatărilor lucrătorilor şi încercării de reconstituire a „filmului” descoperirii
de către responsabilul săpăturii, toporul a fost observat de lucrători în
peretele secţiunii VI, la cca. 0,55 m adâncime, în timpul programului de
lucru. Dându-şi seama de valoarea deosebită a obiectului de metal,
lucrătorii au camuflat toporul, iar după program, spre seară, aceştia s-au
întors la locul săpăturii şi au ridicat obiectul cu intenţia de a-l comercializa.
Din curiozitate, descoperitorii au lustruit suprafaţa toporului cu diferite
obiecte, deteriorând patina originală.
216
UN TOPOR DE LUPTĂ CU DISC ŞI SPIN DESCOPERIT ÎN MOLDOVA
Reluând săpăturile, în martorul dintre secţiunile V şi VI, au fost

descoperite câteva fragmente ceramice friabile, de culoare negricioasă (fig.
3), care pot fi atribuite, cu probabilitate, epocii bronzului (cultura Noua ?).
Fragmente ceramice asemănătoare au fost descoperite sporadic şi în anii
anteriori, mai ales în sectorul estic al sitului. După spusele localnicilor, în
anii 1960, au fost descoperite, în această zonă, şi două morminte de
inhumaţie având ca inventar şi obiecte de bronz, pierdute între timp.
Toporul de bronz cu disc şi spin, descoperit la Răducăneni, a intrat în
colecţiile Muzeului Municipal din Huşi, unde este inventariat cu nr. 6775.
2. Descrierea obiectului. Toporul este bine conservat, doar
suprafaţa fiind deteriorată, după descoperire, prin pilire. Patina originală se
păstrează în partea interioară a tubului, pe cele două feţe ale discului şi pe
spin, în unele părţi de pe suprafaţa obiectului observându-se doar în urme.
Urme de uzură se observă pe tăiş şi pe marginea discului, care prezintă
mici ciobituri / urme de lovituri, iar vârful spinului este bont. Toporul are o
formă elegantă, bine proporţionată. Lungimea totală este de 22,50 cm. De la
axul cozii (centrul tubului de înmănuşare), piesa măsoară 7,70 cm până la
vârful spinului şi 14,80 cm până la tăiş, astfel că axul mânerului se află la
1/3, respectiv 2/3 distanţă faţă de extremităţile toporului. Această proporţie
este subliniată şi prin poziţia celor două „aripioare” arcuite, rezultate din
lărgirea corpului piesei în jurul tubului, între bara cefei şi lamă. Tubul de
înmănuşare are lungimea de 4,70 cm, ce corespunde diametrului discului
(4,80 cm). Măsurat în exterior, diametrul tubului este 2,60 cm (împreună cu
marginile îngroşate 3 cm), iar în interior 2,20 cm. Spinul este relativ lung,
având, împreună cu discul, 4 cm. Spinul are o poziţie uşor asimetrică în
sensul că este puţin înclinat spre o parte faţă de axul longitudinal al piesei.
Lama şi bara cefei au secţiunea hexagonală. Lama se lăţeşte şi se subţiază
(se aplatizează) treptat de la tub spre tăiş. Lăţimea maximă a tăişului foarte
uşor arcuit este 3,70 cm. Toporul nu este ornamentat.
Analizele chimice efectuate pe o probă prelevată din partea
inferioară a discului au arătat faptul că aliajul are un conţinut redus de
staniu (1,60 %) faţă de conţinutul de cupru (98,28 %). Rămâne de verificat
dacă sursa de staniu şi siliciu este, într-adevăr, minereul, după cum
consideră autorii analizei (vezi: 5. Analize chimice şi observaţii privind forma
de turnare). Menţionăm, în această privinţă, că în literatura de specialitate
sunt citate şi alte topoare de bronz cu disc şi spin cu un conţinut redus de
staniu. Spre exemplu, dintre cele 12 topoare analizate din componenţa
depozitului de la Domăneşti I, patru exemplare au un conţinut de staniu de
numai până la 2 %, şase între 2,50 şi 5,30 %, iar două piese au 9,80 %,
217
respectiv 14 % (vezi Petrescu-Dîmboviţa 1977, 58). Se pare că topoarele

neornamentate au, în general, un conţinut mai redus de staniu. Un topor
din depozitul de la Kosziderpadlás I a fost turnat chiar din cupru pur (vezi
Vulpe 1970, 75).
3. Tipologia, cronologia, răspândirea. Topoarele de luptă cu disc la
ceafă (Nackenscheibenäxte) au fost studiate în repetate rânduri, pentru
cercetarea românească fiind fundamentale lucrările lui Ion Nestor (1938) şi
Alexandru Vulpe (1970). Potrivit clasificării lor, toporul de la Răducăneni
aparţine tipului B3, varianta Cehăluţ (tipul D, după A. Mozsolics),
caracterizată prin lamă dreaptă, simetric lărgită, disc la ceafă cu spin, tub
de înmănuşare relativ lung, cu marginile îngroşate, lama şi bara cefei
(Nackenstange) având secţiune hexagonală (vezi Vulpe 1970, 82-85, Taf. 27-
31, No. 370-440). Această armă este un obiect caracteristic al depozitelor de
tip Uriu-Ópályi (-Rigsee) din regiunea Tisei superioare şi a bazinului
Someşului, datate, în general, în perioada Bz D şi apar mai rar în depozitele
„orizontului” următor, Cincu-Suseni, din Ha A1 (Vulpe 1970, 88-89; Kacsó
2001, 233-235, 240). Unele descoperiri mai noi, precum cele trei topoare din
componenţa depozitului de la Căuaş, ca şi alte două exemplare descoperite
izolat (în aşezarea Gáva ?) tot la Căuaş, arată, de asemenea, că armele de
acest tip au supravieţuit până în perioada Ha A (Bader 1996, 267, 270, 274,
Abb. 5/1-3; 6/1-2; 14/1-2), respectiv Bronz Târziu 3 (Kacsó 2001, 233).
Apariţia topoarelor de luptă cu disc la ceafă în afara arcului carpatic
este rară. Cele mai timpurii obiecte de acest fel sunt topoarele cu disc la
ceafă de tip A2 (Cajvana) şi B1 (Borleşti, Izvoare, Cajvana), care datează din
Bronzul Mijlociu (vezi Vulpe 1970, 73-74, pl. 23/323-324; Ignat 2000, 31-34,
fig. 6-7). La acestea se mai poate adăuga un topor de tip B1, descoperit mai
recent în aşezarea de la Stecivka II din Ucraina Subcarpatică (Krušel’nic’ka
2006, fig. 54/1).
Dintre tipurile caracteristice Bronzului Târziu, câteva topoare de
luptă cu disc şi spin de tip B2-B3 au ieşit la iveală în regiunile situate la
poalele exterioare ale Carpaţilor Nord-Estici (Ucraina Subcarpatică de
astăzi). Se cunosc, astfel, de mai multă vreme, două exemplare din
componenţa depozitului de la Prelipce / Prelipca (reg. Cernăuţi, Ucraina)
(Vulpe 1970, 58, pl. 89A/4-5; Ignat 2000, 98, fig. 29), iar mai recent au fost
publicate un exemplar şi două fragmente din componenţa depozitului de la
Korovija / Corovia (reg. Cernăuţi, Ucraina) tot din nordul Bucovinei (Il’kiv
2008, 27, fig. 1/1; fig. 1/2-3: două discuri cu spin de la alte două topoare).
Înrudite cu topoarele cu disc şi spin mai sus discutate sunt şi topoarele „cu
ceafă globulară” (Nackenknaufäxte / Kugelknaufäxte), având aceeaşi arie de
218
origine şi poziţie cronologică (vezi Vulpe 1970, 99-100; Bader 1996, 274,
Abb. 18; Kacsó 2001, 270-273).
În regiunile extracarpatice topoarele de luptă „cu ceafă globulară”
sunt, de asemenea, rare: un exemplar face parte din componenţa
depozitului deja menţionat de la Prelipce / Prelipca (Vulpe 1970, 99, pl.
89A/1; Ignat 2000, 98, fig. 29), iar două din depozitul descoperit la Drajna
de Jos, în zona Subcarpaţilor din nord-estul Munteniei (Vulpe 1970, 99, pl.
41/563-564; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 78, pl. 91/1-2). Un al treilea exemplar,
din depozitul de la Drajna de Jos, prezintă particularitatea că are tăişul
spiralat (Vulpe 1970, 99-100. pl. 41/565; Petrescu-Dîmboviţa 1977, 78, pl.
91/3). Un topor (sau sceptru) cu tăişul spiralat face parte şi din depozitul de
la Lozova II (Basarabia) (Dergačev 2002, 37, 165, Taf. 35/19).
În sfârşit, în actuala Ucraina Subcarpatică au mai ieşit la iveală şi
două topoare cu ceafă globulară de tip Larga, unul la Ivanija, iar celălalt
având locul de descoperire necunoscut (Vulpe 1970, 100, n. 2-3).
Descoperirile menţionate din regiunile extracarpatice, ca şi cele din
aria de origine a tipurilor de topoare de bronz cu disc şi spin şi cu ceafa
globulară discutate, sunt încadrate cronologic în perioada Bz D, cu
posibilitatea datării lor până în faza Ha A. Se admite, în general, că
exemplarele descoperite în regiunile extracarpatice sunt „importuri” sau
imitaţii locale ale unor prototipuri intracarpatice (o trecere în revistă a
problemelor de cronologie şi de relaţii culturale: László 2006).
4. Scurte concluzii cultural-istorice. Până la noi precizări cu privire
la contextul descoperirii, toporul de bronz cu disc şi spin de la Răducăneni
trebuie considerat ca descoperire izolată (Einzelfund) sau ca o depunere
singulară (Einzeldeponierung, Einzeldepot; în legătură cu aceste categorii de
descoperiri vezi Bader 1996, 280-281). Apariţia surprinzătoare a acestui
obiect în regiunea central-răsăriteană a Moldovei constituie o dovadă a
legăturilor cu centrele metalurgice intracarpatice, în special cu bazinul
superior al Tisei.
Având în vedere faptul că, în regiunile extracarpatice, cele mai
multe topoare de bronz cu disc la ceafă de origine transilvăneană apar la
poalele exterioare ale Carpaţilor Nord-Estici, regiunea bazinelor superioare
ale Nistrului şi Prutului ar putea reprezenta un centru de redistribuire pentru
tot spaţiul est-carpatic. Se poate presupune că şi toporul de bronz aici
prezentat a fost „importat” prin intermediul acestei regiuni. Relaţiile
interculturale ce stau în spatele circulaţiei unor asemenea bunuri de
prestigiu sunt încă prea puţin cunoscute. Este însă neîndoielnic că toporul
de bronz cu disc şi spin, armă cu valoare de simbol de statut social, a
219
aparţinut elitei locale de la sfârşitul epocii bronzului sau, eventual, de la

începutul perioadei „hallstattiene”, într-o vreme când în Moldova centrală
a vieţuit populaţia culturii Noua şi, apoi, cea a culturii Corlăteni-Chişinău.
5. Analize chimice şi observaţii privind forma de turnare.

Buletin de analiză Nr. 026/05.12.2008.
Tipul analizelor: chimice – SEM-EDX.
Obiectele analizate: Topor de luptă cu disc şi spin (bronz).
Data intrării în laborator: 01.09.2008.
Bruker AXS Microanalysis GmbH, Germany QUANTAX.
SEM model VEGA II LSH (TESCAN Cehia).
Detector EDX tip QUANTAX QX2 (ROENTEC Germania).
S-a prelevat o probă cu dimensiunea de 2 mm, din partea inferioară
a discului.
Compoziţia calculată în funcţie de spectrul EDX
Elementul % masa % atomic % eroare

Cupru 98,28222 98,87803 2,722263
Staniu 1,604494 0,8641 0,083985
Siliciu 0,113284 0,257869 0,035423
100 100
Concluzii. Întrucât concentraţia în staniu şi siliciu este foarte mică,

se poate concluziona că sursa este minereul.
Observaţii privind forma de turnare. Ergonomic, piesa respectă
elementele structurale şi funcţionale redate prin forma lamei. Discul cu
spin prezintă o asimetrie din turnare a spinului. Pintenii laterali sunt
scunzi, neoferind protecţie pentru mâner la despicare. Gaura pentru mâner
s-a obţinut la turnare prin utilizarea unui miez din amestecuri de formare.
De-a lungul manşonului pentru mâner, în dreptul celor doi pinteni, în
exterior, sunt urme ale stratului de separaţie, precum şi în dreptul
muchiilor longitudinale centrale. Un aspect foarte interesant îl reprezintă
cele şase muchii longitudinale foarte bine conservate. Piesa a fost curăţată
cu pila, printr-o intervenţie considerată agresivă. Nu prezintă patină de
vechime, decât urme.
220
BIBLIOGRAFIE
Bader T. 1996. Neue Bronzefunde in Nordwestrumänien. In: Studien zur

Metallindustrie im Karpatenbecken und den benachbarten Regionen. Festschrift für Amália
Mozsolics zum 85. Geburtstag (Hrsg. Tibor Kovács). Budapest, 265-301.
Chirica V., Tanasachi M. 1985. Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, vol. II. Iaşi.
Dergačev V. 2002. Die äneolithischen und bronzezeitlichen Metallfunde aus Moldavien.
PBF XX. 9. Stuttgart.
Ignat M. 2000. Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din Podişul
Sucevei. Suceava.
Il’kiv M. 2008. Novij skarb bronzovih virobiv z Korovii na Bukovini—New Bronze
treasure from Korovia at Bukovyna. Arheologični Studji 3. Kjiv-Černivci, 26-35.
Kacsó C. 2001. Zur chronologischen und kulturellen Stellung des
Hügelgräberfeldes von Lăpuş. In: Der nordkarpatische Raum in der Bronzezeit (Hrsg.
C. Kacsó). Bibliotheca Marmatia 1. Baia Mare, 231-278.
Krušel’nic’ka L. I. 2006. Kulʼtura Noua na zemljah Ukrajni. Lʼviv.
László A. 2006. Über die Beziehungen, die kulturelle und chronologische Lage der
Bronzefunde vom Typ Ópályi-Uriu-Drajna de Jos-Lozova-Pobit Kamăk. In:
Bronzezeitliche Depotfunde – Problem der Interpretation. Materialien der Festkonferenz
für Tivodor Lehoczky zum 175. Geburtstag (ed. J. Kobalʼ). Ushhorod, 5. -6. Oktober
2005. Užgorod, 124-143.
Merlan V., Salomeia P. 2005. Bazga – „Cetăţuie", com. Răducăneni, jud. Iaşi.
CCAR, campania 2004, 289-290.
CCAR, campania 2005, 285-286.
CCAR, campania 2006, 76.
CCAR, campania 2007, 253.
Nestor I. 1938. Die verzierten Streitäxte mit Nackenscheibe aus Westrumänien.
Marburger Studien, 178-192.
Vulpe A. 1970. Die Äxte und Beile in Rumänien, I. PBF IX. 2. München.
221
Fig. 1. Topor de bronz cu disc şi spin. Desen de Aneta Corciova.
222
Fig. 2. Toporul de bronz cu disc şi spin de la Bazga – „Cetăţuie”. Fotografii.
223
Fig. 3. Fragmente ceramice. Desen de Aneta Corciova.
224
DOUĂ OBIECTE DE BRONZ
DESCOPERITE LA ŞCHEIA – „SILIŞTE”
Sorin IGNĂTESCU
Abstract: In this paper, the author presents two bronze objects, an axe and a
knife, discovered during archaeological surveys at Șcheia – „Siliște”, an archaeological site
near the city of Suceava. The typological analysis of the two artefacts and the similar
discoveries from Romania and Ukraine suggests that they belong to the beginning of the
Iron Age, rather then the end of the Bronze Age. An indirect proof can be consider the
presence of iron in the chemical composition of the objects, which points to a local copper
source and excludes the idea that they have been imported.
Keywords: axe, knife, bronze, spectral analysis, Bronze Age, Iron Age.
Situl arheologic de la Şcheia – „Silişte” este unul dintre cele mai

bine cunoscute din judeţul Suceava, datorită bogatelor vestigii arheologice
diseminate în stratigrafie verticală și orizontală și, implicit, distanţei mici
care îl separă de municipiul reşedinţă.
Cercetările sistematice şi de suprafaţă, făcute în cei peste 50 de ani
care au trecut de la descoperirea sa, au determinat identificarea unor
complexe şi materiale arheologice aparţinând unor epoci şi culturi diverse:
neolitic (cultura ceramicii liniare), eneolitic (Precucuteni, Cucuteni), epoca
bronzului (cultura amforelor sferice, cultura Noua), epoca fierului (Hallstatt),
antichitate (cultura carpică, Sântana de Mureş-Cernjachov), Ev Mediu (sec.
XIV-XVI) (Foit 1969; Andronic, Batariuc 1993, 12; Niculică, Ignătescu,
Boghian 1999; Ignătescu 1999; 2003).
După abandonarea vetrei medievale a satului Şcheia, situl a devenit
teren agricol, regim de utilizare valabil şi astăzi în cea mai mare parte. În
anii 1959 şi 1960, raţiuni legate de securitatea circulaţiei feroviare au
determinat dublarea liniei ferate Suceava-Păltinoasa, cu o variantă care
urma să treacă prin situl arheologic (fig. 1-2).
Amenajarea căii ferate a presupus construirea, în zona sitului, a
unui rambleu de cale ferată, cu pământ extras din staţiune. Pământul
necesar a fost săpat cu hârleţul de ţărani şi cărat cu căruţa în zona
rambleului. Cercetările arheologice, efectuate în 1960-1961, în cadrul
şantierului arheologic Suceava, în partea vestică a sitului, au arătat că
nivelurile arheologice erau doar parţial distruse de gropile săpate de ţărani,
porţiuni deranjate alternând cu cele nederanjate sau deranjate parţial (Foit
1969, 23).
Sorin IGNĂTESCU
O altă campanie de investigații arheologice a avut loc în anul 1969,

dar săpăturile au avut loc la răsărit de arealul afectat de distrugerile din
anii anteriori, acolo nivelurile arheologice fiind nederanjate1.
După realizarea rambleului, situl arheologic trebuia să redevină
teren agricol. De aceea, a fost adus pământ rămas în urma activităţilor cu
caracter edilitar din cartierul George Enescu şi descărcat în partea distrusă
a „Siliştii”, pentru a reface planeitatea zonei, precum şi stratul de sol.
Tocmai în această zonă, puternic bulversată în anii 1959-1961, au
fost descoperite, recent, în urma unor cercetări de suprafaţă, două obiecte
de bronz: un topor de tip celt şi vârful unui cuţit. Cercetările au fost
efectuate în anii 2008 şi 2010, de cadre didactice şi studenţi ai Facultăţii de
Istorie şi Geografie, specializările Istorie şi Muzeologie. Toporul a fost găsit
pe data de 10 octombrie 2008, de către studentul Ciprian Axinte, iar vârful
de cuţit pe data de 12 octombrie 2010 de către studentul Marius Biţică.
Primul obiect este un topor-celt, de tipul zis cu plisc, cu o singură
toartă (fig. 3/2; 4/2). Deşi bine conservată, în general, piesa prezintă urmele
unor zgârieturi recente, cauzate probabil de utilaje agricole. La momentul
descoperirii obiectul era acoperit parţial cu o patină verzuie, caracteristică
obiectelor cu un conţinut ridicat de cupru. Partea superioară a găurii este
concavă, profilul longitudinal al acesteia fiind uşor asimetric. Profilul
transversal este hexagonal, tăişul aproape drept. Înălţimea atinge 11,7 cm,
lăţimea în dreptul găurii pentru coadă 5,1 x 3,2 cm, lăţimea tăişului 4 cm,
diametrele găurii pentru coadă 2,2 x 3 cm. Piesa are o greutate de 220,75 g.
Toporul a fost realizat prin turnare într-un tipar bivalv, cu miez
pentru rezervarea găurii. Urmele bavurii se păstrează pe ambele laturi, dar
trebuie să precizăm că aceasta a fost îndepărtată prin şlefuire, în apropierea
tăişului. Pe partea laterală a urechii, toporul prezintă o proeminenţă
vizibilă, care ar putea reprezenta aşa numitul ciot de turnare, locul sau unul
din locurile pe unde a fost turnat metalul în tipar. Probabil tiparul a fost
aşezat pe cant în momentul turnării. După cum am arătat mai sus, piesa
este asimetrică în profil longitudinal, cauza putând fi o imperfecţiune a
tiparului şi, mai puţin probabil, o deformare ulterioară.
Analiza spectrală a arătat că toporul are în compoziție în principal
cupru și staniu, precum și alte elemente, în cantități infime, ce pot fi
considerate impurități. Procentele de circa 90% cupru și 10 % staniu sunt
tipice pentru piesele de bronz și sugerează chiar turnarea dintr-un material
1Informație oferită de Mircea Ignat, membru în colectivul de cercetare, căruia îi

mulțumim și pe această cale.
226
obținut prin topirea unor obiecte mai vechi. Procentul rămas, de 0,115%,
reprezintă elemente nedetectate de aparat sau neintroduse în program.
Printre ele ar putea fi și arsenul2.
Metalul Cu Sn Zn Fe Ni Si Mn Cr S Pb Altele
Procent
89,2 9,44 0,077 0,098 0,451 0,143 0,01 0,002 0,034 0,43 0,115
(%)
Tabelul 1. Analiza spectrală a toporului descoperit la Șcheia – „Silişte” / Spectral analysys of

the axe discovered at Șcheia – „Silişte”.
Celălalt obiect descoperit la Șcheia, este un cuţit fragmentar, din

care se păstrează doar vârful (fig. 3/1; 4/1). Chiar și așa, ne dăm seama că
este vorba despre o piesă cu lama curbată, în formă de seceră, probabil de
tipul cu limbă la mâner. Profilul transversal este triunghiular, vârful a fost
îndoit din vechime. Piesa a fost afectată de zacerea în pământ, tăișul, mai
subțire decât restul piesei, fiind știrbit. Lungimea fragmentului păstrat este
de 6,6 cm, lăţimea de 1,7 cm iar grosimea maximă de 0,3 cm. Fragmentul
cântărește 8,82 g. Date fiind dimensiunile piesei, nu avem la dispoziție
indicii cu privire la turnare sau prelucrarea ulterioară acesteia.
Analiza spectrală arată că obiectul are o compoziție diferită de cea a
toporului, procentul de staniu fiind de aproape 20 %. Ca și în cazul
celeilalte analize, procentul rămas, de circa 0,125 %, poate fi pus pe seama
unor elemente nedetectabile de către echipamentul folosit.
Metalul Cu Sn Zn Fe Ni Si Mn Cr S Pb Altele
Procent
80,1 18,98 0,049 0,005 0,289 0,077 0,006 0,00 0,019 0,35 0,125
(%)
Tabelul 2. Analiza spectrală a cuțitului descoperit la Șcheia – „Silişte” / Spectral analysys of

the knife discovered at Șcheia – „Silişte”.
În ceea ce privește încadrarea cronologică și culturală a pieselor , pot

fi luate în considerare mai multe categorii de informații, printre care
contextul descoperirii, tipologia și compoziția chimică. Din păcate, din
punct de vedere contextual, cele două obiecte sunt descoperiri
întâmplătoare. Chiar dacă au fost găsite în aceeași zonă, apartenența lor la
2Analizele spectrale au fost efectuate în laboratorul „Polyvac” al ROMUPS S.A. din

Suceava de către d-l ing. Narcis Petrescu, căruia îi mulțumim și pe această cale. Am
dori de asemenea să mulțumim domnului muzeograf Bogdan Petru Niculică
(Muzeul Bucovinei, Suceava) pentru că a facilitat realizarea acestora.
227
Sorin IGNĂTESCU
un depozit, oricât de atrăgătoare ar părea, nu poate fi afirmată cu

certitudine. Ar trebui amintit aici că în timpul amenajării rambleului de
cale ferată au mai fost descoperite la Șcheia – „Silişte” o seceră cu buton și
un pandantiv de bronz, atribuite culturii Noua, prin urmare epocii
bronzului (Petrescu-Dîmbovița 1964, 260; Ignat 1981, 138; 2000, 55).
Materialul ceramic aparținând epocii metalelor, descoperit perieghetic și în
cercetările sistematice aparține atât culturii Noua, cât și Hallstatt-ului
timpuriu, nepermițând o încadrare cronologică mai exactă pe această bază.
La toate acestea se adaugă posibilitatea, oricât de puțin probabilă ar părea,
ca piesele să nu aparțină sitului de la Șcheia – „Silişte”, ci să fi fost aduse
din zona cartierului George Enescu, odată cu pământul rezultat în urma
lucrărilor de construcție din a doua jumătate a sec. al XX-lea.
În această situație nu ne rămâne decât să apelăm la tipologie pentru
a încadra cronologic și cultural cele două obiecte. Problema topoarelor cu
plisc din Podișul Sucevei a fost deja dezbătută de Mircea Ignat într -o
lucrare dedicată exclusiv metalurgiei acestei regiuni (2000, 86-87). Ne
raliem concluziilor la care a ajuns domnia sa și, pentru că spațiul ne
permite, vom relua problema în cele ce urmează, cu unele nuanțări.
Astfel, topoarele cu plisc și profil hexagonal apar în Transilvania,
încă la nivelul bronzului târziu, ca de exemplu la Aleșd, Bătarci , Coștiui I,
Crăciunești, Domănești, Fodora, Gheja, Ileanda, Rozavlea, Suciu de Jos I
(Petrescu-Dîmbovița 1977 ), fără să fie prezente în depozite sau așezări cu
încadrare certă în aceeași epocă de l a răsărit de Carpați. Continuă să fie
produse și în Hallstatt -ul timpuriu transilvănean, așa cum arată
descoperirile de la Dipșa, Galoșpetreu, Sfăraș, Valea lui Mihai I (Ibidem) etc.
Totuși, analogiile cele mai apropiate geografic ale celtului de la Șcheia sunt
cele din Moldova, de la Văratec (Ignat 2000, 86) și Prelipca (Ignat 2000, 87).
Referitor la acest din urmă depozit, arătăm că el conţinea cinci piese care, în
mod obişnuit, s-ar putea data în Bronz D (Bronzul târziu), după tipologia
lui Al. Vulpe. Însă, I. Nestor şi M. Ignat arată că el a fost vehiculat la nivelul
cronologic al Hallstatt-ului timpuriu (Gutter 1882, CXII, fig. 13-14; Kaindl
1890, 258; Much 1889, 84, pl. XXXIV/14-15; Romstorfer 1893, 48-49, fig. 1-2;
Olinescu 1894, 78; Kaindl 1896, 13, pl. II, fig. 13-14; Szombathy 1899, 53-54 –
sunt reprezentate câteva bronzuri de la Prelipca; Nestor 1933, 129, pl. 12/7;
Vulpe 1970, 58, nr. 264, pl. 89/A, 1-5; Ignat 2000, 12, 98, fig. 29; Niculică
2009, 32, 36). Ca și cercetătorii mai sus invocaţi, considerăm că aceste piese
pot fi mai degrabă atribuite Hallstatt-ului decât bronzului târziu, având în
vedere că nu există descoperiri sigure de acest tip la un nivel mai timpuriu
de epoca fierului. Părerea lui Mircea Ignat, anume că aceste piese au fost
228
aduse în Moldova prin extinderea arealului culturii Gáva, pare a fi cea mai
apropiată de adevăr.
Situația este similară și în ceea ce privește fragmentul de cuțit,
probabil de tipul cu limbă la mâner, cu lama curbată, care are analogii în
spațiul transilvan la nivel de Hallstatt timpuriu, ca la Gușterița II, Suseni
sau Uioara de Sus (Petrescu-Dîmbovița 1977).
Există însă un argument suplimentar pentru atribuirea celor două
piese Hallstatt-ului și el ține de compoziția chimică a metalului din care au
fost turnate obiectele. Ambele analize spectrale au indicat prezența unei
cantități mici de fier în compoziția chimică a obiectelor, ceea ce nu este
caracteristic pieselor turnate în Transilvania, unde acest element lipsește . În
aceste condiții, probabil că piesele au fost turnate din metal de proveniență
locală, ceea ce exclude posibilitatea ca ele să fie importuri. De aceea, rezultă
și pe această cale că este mai probabil ca aceste artefacte să aparțină
Hallstatt-ului decât bronzului târziu.
BIBLIOGRAFIE
Andronic M., Batariuc P. V. 1993. Contribuţii la cunoaşterea evoluţiei habitatului

uman în zona limitrofă a oraşului Suceava. Suceava. Anuarul Muzeului Judeţean
XVII-XVIII-XIX (1990-1991-1992), 9-24.
Foit G. 1969. Aşezarea dacică de la Siliştea Şcheii (sec. II-III î.e.n.). Studii şi
Materiale. Suceava, 23-36.
Gutter, J. von. 1882. Notize. 71. MittZentKomm VIII. Jahrgang, N.F., CXII.
Ignat M. 1981. Contribuţii la cunoaşterea Epocii Bronzului şi a Hallstatt-ului
Ignat M. 2000. Metalurgia în Epoca Bronzului şi Fierului din Podişul Sucevei. Suceava.
Ignătescu S. 1999. O descoperire Precucuteni în apropierea oraşului Suceava.
Codrul Cosminului S. N. 5 (15), 389-399.
Ignătescu S. 2003. Locuirea liniar-ceramică de la Şcheia-Silişte. Codrul Cosminului 6-
7 (16-17), 3-10.
Kaindl R. F. 1890. Notize. 178. MittZentKomm XVI. Jahrgang, N.F., 258.
Kaindl R. F. 1896. Geschichte der Bukowina. Erster Abschnitt. Von den ältesten Zeiten
bis zu den Anfängen des Fürstenthums Moldau (1342). Czernowitz.
Much M. 1889. Kunsthistorischer Atlas. Herausgegeben von der k. k.
Centralcommission. I. Abtheilung. Sammlung von Abbildungen vorgeschichtlicher
und frühgeschichtlicher Funde aus den Ländern der österreichisch-ungarischen
Monarchie, mit 100 Tafeln. Wien.
Nestor I. 1933. Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien. Sonderabdruck
aus dem 22. BerRGK.
229
Sorin IGNĂTESCU
Niculică B. P. 2009. Din istoricul preocupărilor arheologice în Bucovina. Societatea

arheologică română. Suceava.
Niculică B., Ignătescu S., Boghian D. 1999. Recunoaşteri arheologice în Podişul
Sucevei. Codrul Cosminului S. N. 5, 39-60.
Olinescu D. 1894. Charta archeologica a Bucovinei. BSGR XV, I-II, 64-94.
Petrescu-Dîmbovița M. 1964. Date noi relativ la descoperirile de obiecte de bronz
de la sfârșitul epocii bronzului și începutul Hallstatt-ului din Moldova. ArhMold II-
III, 251-272.
Petrescu-Dîmbovița M. 1977. Depozitele de bronzuri din România. Bucureşti.
Romstorfer K. A. 1893. Aus den „Mittheilungen der k. k. Central-Commission”.
JBLM I, 45-71.
Szombathy J. 1899. Vorgeschichte. In: Die österreichisch-ungarische Monarchie in
Wort und Bild. Bukowina. Wien, 49-56.
Vulpe Al. 1970. Die Äxte und Beile in Rumänien I. PBF 9, 2. München.
230
Fig. 1. Fotografie satelitară a sitului arheologic Șcheia – „Siliște” cu locul descoperirii celor
două obiecte de bronz / Aerial photo of the archaeological site Șcheia – „Siliște”, showing
the place were the bronze objects have been discovered.
Fig. 2. Hartă topografică a sitului arheologic Șcheia – „Siliște” cu indicarea locului

descoperirii obiectelor de bronz / Topographic map of the site Șcheia – „Siliște”, showing the
place were the bronze objects have been discovered.
231
Sorin IGNĂTESCU
Fig. 3. Cuțit (1) și topor (2) din bronz descoperite la Șcheia „Siliște” / Knife (1) and axe (2)
discovered at Șcheia „Siliște”
Fig. 4. Cuțit (1) și topor (2) din bronz descoperite la Șcheia „Siliște” / Knife (1) and axe (2)
discovered at Șcheia „Siliște”.
232
РОЗВІДКИ В ОКОЛИЦЯХ МІСЦЕЗНАХОДЖЕННЯ
МАМАЇВСЬКОГО СКАРБУ БРОНЗОВИХ ВИРОБІВ
(ARCHAEOLOGICAL PROSPECTING IN THE VICINITY OF
MAMAYIVTSI DEPOSIT LOCALIZATION)
Микола ІЛЬКІВ
Abstract: In 1953 in the farmyard of Novosilka village (modern Mamayivtsi) by

random circumstances deposit of bronze ware was found. According to eyewitnesses, there
were more than three dozen ornamented and not ornamented bracelets and one or two
spearheads in a ceramic bowl. The morphology of findings (two bracelets) indicates clearly
the Early Hallstatt period (Ha A). This deposit was hidden in the synchronous settlement,
which was the part of a large accumulation of archeological monuments. The settlements
are mainly concentrated along the left high bank of Paleosovytsya River (second terrace of
Prut River), which in late and final stages of the Bronze Age performed by one of the links
of the Siret-Dniester way.
Keywords: bronze hoard, Early Hallstatt (Ha A), Prut River, bracelets.
Епоха бронзи виступає важливим етапом в історії розвитку

Карпато-Дністровського регіону. Яскраву категорію джерел у вивченні
різних сторін життя населення цього періоду складають скарби,
значення яких особливо зростає за умов їхнього зв’язку з
поселенськими структурами і, відповідно, іншими різновидами
речового матеріалу певної археологічної культури. Більше десятка
скарбів бронзових виробів, які охоплюють значний хронологічний
проміжок (Br D – На В), зафіксовано у межиріччі Верхнього Сірету та
Середнього Дністра (територія сучасної Чернівецької області).
Більшість із них виявлено за випадкових обставин, а подальша доля
багатьох речей невідома.
Одним зі слабко досліджених та у значній мірі втрачених є скарб
із Новосілки (сучасні Мамаївці) Кіцманського р-ну. Він був виявлений у
1953 р. на території господарського двору колгоспу ім. Леніна. За
розповідями очевидців, у глиняній посудині на глибині 0,5 м від сучасної
поверхні знаходилося більше 30 браслетів, зокрема орнаментованих, і два
(?) наконечники списів (Тимощук 1969, с. 27; 1974, с. 112; 1984, с. 116, 144-
145, рис. 19, 9; Археологічні пам’ятки 1982, с. 112).
Зі скарбу із Мамаївців до фондів Чернівецького краєзнавчого
музею потрапило 2 браслети (12379-ІІ-782)*. Обидва вироби круглої
форми із звуженими, розімкнутими, прямо зрізаними кінцями,
круглим профілем та гладкою поверхнею (рис. 1:1-2). Діаметри знахідок

становлять 6,9-7,8 см та 6,8-7,5 см, діаметри стержнів – 0,3-0,6 см та 0,3-0,5
см, вага, відповідно, – 39,40 г та 32,35 г. Тобто, загальна вага комплексу
становила близько півтора кілограма. Аналогічні браслети є типовими
для пізньобронзового віку Карпатського регіону. Вони датуються у
досить широких межах – Br D – На В1 (Petrescu-Dîmboviţa 1998, s. 53-54).
Однак, більшість виробів входили до складу скарбів періодів BrD
(горизонти Опай, Уріу-Доменешті, Крива) та На А1 (горизонти Курд,
Чінку-Сусені, Лази І). Нерідко такі браслети знаходилися у поєднанні з
орнаментованими екземплярами та наконечниками списів (Mozsolics
1973, 1985, 2000; Petrescu-Dîmboviţa 1977; Kobalʼ 2000). До скарбів цього ж
часу входять аналогічні браслети й на Прикарпатті: Витвиця, Самбір,
Велика Кам’янка (Zurowski 1949, s. 240, tabl. ХLIII, 3, 6, 8; Кобаль 1992, с.
30-31). З огляду на те, що під час обстеження місця знахідки скарбу Б.О.
Тимощук виявив рештки жител ранньоголіградської культури
(Тимощук 1974, с. 112), дату скарбу можна обмежити періодом На А
(орієнтовно ХІІ-ХІ ст. до н.е.).
Скарб із Мамаївців був виявлений на північній околиці
населеного пункту на терасоподібному підвищенні в ур. Селище на
лівому березі р. Совиці (Кіцманської) (рис. 5:1). У даній місцевості
відома багатошарова пам’ятка зі старожитностями культур лінійно-
стрічкової кераміки, трипільської, голіградської, лукашівської,
черняхівської, райковецької та давньоруської культур, яка тягнеться
вздовж водяного потоку на відстань близько 500 м смугою завширшки
100 м (Тимощук 1984, с. 144; Каталог 1992, с. 39). Пам’ятка була
виявлена та обстежувалася у 40-70-х роках ХХ ст. Б.О. Тимощуком,
який зібрав характерний матеріал раннього етапу голіградської
культури та зафіксував рештки синхронних наземних глинобитних
будівель каркасно-стовпової конструкції на глибині 0,7-1,0 м від
сучасної поверхні (Тимощук 1952, с. 411; МБЧБ). Більша частина
знахідок була зібрана на південному схилі урочища між двома
господарським дворами колгоспу та в траншеї газопроводу.
Переважають фрагменти кераміки з домішкою в тісті шамоту,
поверхня яких прикрашена чорним лискуванням і канелюрами, а
також розчосами (рис. 3:22-24).
Сусіднє ранньогальштатське поселення розташоване на північний
захід від попередньої пам’ятки на правому березі р. Совиці в ур. Острів
(рис. 5:1). Пам’ятка обстежувалася Б.О. Тимощуком у 50-60-х роках
минулого століття. У силосних траншеях на глибині 0,4-0,6 м було
234
РОЗВІДКИ В ОКОЛИЦЯХ МІСЦЕЗНАХОДЖЕННЯ МАМАЇВСЬКОГО
зафіксовано культурний шар, у якому виявлено шматки обмазки, кістки

тварин і фрагменти кераміки з чорнолискованою або зі згладженою
пучком трави поверхнею (банкоподібні горщики, черпаки з піднятими
ручками, миски із загнутими всередину вінцями, амфороподібні
посудини (рис. 2). У керамічній масі наявна домішка шамоту та помітні
поодинокі зерна кварцу. Розчоси, наявні на поверхні багатьох посудин,
нанесені хоатично. Поодинокі знахідки простежено вздовж річки на 1 км
(Тимощук 1984, с. 145; МБЧБ). Ознайомившись із зібраними
матеріалами, Г.І. Смірнова віднесла поселення до ранньоголіградського
етапу (Старосілля, ур. Острів) (Смирнова 1965, с. 114; 1969, с. 27).
Чергова пам’ятка з ранньогальштатським горизонтом
розташована на північно-східній околиці населеного пункту в ур. За
Птахофабрикою (рис. 5:2). Поселення займає незначне підвищення,
оточене з півночі, півдня та сходу струмками-канавами. Загальна площа
пам’ятки складає близько 15 га. Поселення виявлено та обстежувалося
співробітниками Чернівецької філії «Охоронної археологічної служби
України» в 2008-2011 рр., у результаті чого тут зафіксовано старожитності
трипільської, Ноа, черняхівської, давньоруської культур, а також
ранньогальштатського часу (Ільків, Пивоваров 2010; 2010а; Ільків 2011).
Так, у стінках котлованів по вибору чорнозему зафіксовано рештки двох
заглиблених об’єктів. У першому з них виявлено типові для
старожитностей культури Ноа матеріали: фрагменти керамічного посуду
(рис. 3:1-9), кістяні лощило, наконечник стріли та шпильку (рис. 3:10-12),
кремінний відщеп і кам’яну «ступку» (рис. 3:13-14) тощо. Серед
остеологічно матеріалу виділено рештки бика, свійської та дикої свині,
кози/вівці, тура або зубра, оленя, ведмедя та лисиці**. Схожі знахідки
трапилися й серед підйомного матеріалу (рис. 3:15-21). Крім цього, в
межах котлованів зібрано декілька аморфних злитків кольорового металу
(рис. 1:5-11), а також бронзові ніж з горбинкою на спинці та заклепку
(рис. 1:3-4) (Ільків, Пивоваров 2010а с. 3). Наявність злитків поряд із
заготовкою ливарної форми з об’єкту № 1 засвідчують існування на
поселенні власної бронзоливарної справи.
Цікава стратиграфія зафіксована в об’єкті № 2. У верхній частині
його заповнення виявлено матеріали характерні для раннього періоду
голіградської культури фракійського гальштату. Він представлений
фрагментами кухонного та столового посуду бурого чи оранжевого
забарвлення, в масі якого присутня домішка шамоту, піску чи дрібної
кварцової жорстви. Зовнішня або й обидві поверхні кухонного посуду в
більшості випадків загладжені серією регулярних чи хаотичних розчосів
235
(рис. 4:1,3-4,6-7). На кількох екземплярах присутні виступи-упори (рис.

4:3-4). Фрагменти столових посудин містять домішки дрібнішого розміру
та мають краще загладжену пролисковану поверхню темно-сірого або
чорного кольору, прикрашену інколи канелюрами (рис. 4:2,5). В цьому ж
горизонті трапився кам’яний виріб з гладкою патинізованою поверхнею
та коричневий на зломі, який слугував, очевидно, лощилом (рис. 4:8).
Поодинокі фрагменти кераміки з розчосами трапляються також на орній
поверхні поселення.
Нижче, без помітного стерильного прошарку, залягали знахідки
культури Ноа. Кераміка представлена фрагментами посудин з домішкою
дрібних зерен шамоту та кварцової жорстви, прикрашені в деяких
випадках рядом наколів та розчленованим валиком (рис. 4:9-12). До
старожитностей культури Ноа відноситься також двохплощадковий
крем’яний нуклеус (рис. 4:13). Поряд з керамікою виявлено
остеологічний матеріал, зокрема кістки бика та оленя**. У горизонті з
матеріалами культури Ноа трапилися також 2 фрагменти кераміки
характерної для культури багатоваликової кераміки (рис. 4:14-15). Ззовні
вони сіро-жовтого кольору, зсередини – сірого, на зламі – чорні. На 1
фрагменті простежуються два горизонтальні валики, розчленовані
пальцевими вдавленнями, та прокреслені косі лінії під ними.
Гніздо поселень з ранньогальштатськими матеріалами
локалізується також на північно-західній околиці м. Чернівці, р-н
Рогізна: ур. Острів, Очерет і Мікулівка (Тимощук 1984, с. 112; Каталог
пам’яток 1992, с. 9). Пам’ятки виявив та обстежував у 1960-1970-х роках
Б.О. Тимощук, згодом на них проводили розвідки Л.П. Михайлина,
С.В. Пивоваров та автор (Ільків, Пивоваров 2010, с. 174). Поселення
розміщуються на обох берегах р. Шубранець (Потік) (рис. 5:3).
Знахідки у вигляді шматків обмазки, перепаленого каміння, кісток і
фрагментів кераміки поширюються на площі орієнтовно 200×50 м на
лівому березі та 150×50 м – на правому в ур. Острів. Кераміка
представлена переважно товстостінним посудом з канельованою
чорно- або жовтолискованою чи покритою розчосами поверхнею. В
межах поселень Б.О. Тимощук зафіксував сліди однієї наземної та двох
напівземлянкових споруд і ями. Культурний шар залягає на глибині
0,3-0,6 м. На пам’ятці зафіксовано також старожитності черняхівської,
празької та давньоруської культур.
Поселення з матеріалами раннього етапу голіградської
культури локалізується також на лівому березі р. Задубрівка в ур. Біля
Ставу на площі орієнтовно 200×300 м (рис. 5:4). Пам’ятку виявив та
236
обстежував Б.О. Тимощук у 50-70-х роках ХХ ст. (МБЧБ). Дослідник

зафіксував сліди трьох заглиблених споруд і відкритого вогнища й
зібрав чорнолисковану канельовану кераміку та з розчосами на
поверхні, а також бронзові шпильки, голки і шила. З керамічних форм
виділено миски з пелюсткоподібними краями, амфороподібні
посудини та черпак з ручкою. На території пам’ятки трапляються
також матеріали трипільської та черняхівської культур.
Окремої уваги заслуговує топографія розташування більшості
пам’яток – на невисоких підвищеннях в долині р. Пруту та його лівих
приток. Зокрема гніздо поселень раннього етапу голіградської
культури зосереджується в районі місцезнаходження скарбу (рис. 5:1).
Всі вони тяжіють до берега добре розвинутої в даній місцевості другої
тераси р. Прут з пологою поверхнею та родючим ґрунтом. Варто
зазначити ще один момент: поселення займають берег сучасного та
давнього русла р. Совиці при виході її на першу терасу р. Пруту.
Судячи з геоморфології місцевості, старе русло проходило в давнину
не на південь, а на схід, зливаючись зі струмками Шубранець та
Задубрівка. Очевидно, течія Совиці остаточно змінила свій напрям
уже в ХІХ ст. Так, на карті останньої чверті ХVIII ст. чітко бачимо, що
основне русло проходило на схід вздовж краю другої тераси (рис. 5:І), а
на мапі початку ХХ ст. – вливається в р. Прут уже безпосередньо у с.
Мамаївцях (рис. 5:ІІ). Рештки стариць р. Совиці в східному напрямі
нанесено також на топографічну карту середини ХХ ст. до порушення
природного середовища меліоративною сіткою (рис. 5:ІІІ). На
існування у давнину однієї великої лівої притоки р. Прут в цьому
районі вказують також дані топоніміки: більшість допливів
Заставнівської та Кіцманської Совиць, р. Шубранець та її притоки
місцеве населення називає «Совиця».
Концентрація поселень вздовж Палеосовиці на відстані 2-3 км
одне від одного та місцезнаходження скарбу бронзових виробів
узгоджуються з реконструкцією Сірето-Дністровської ділянки шляху:
Дністер – Совиця/Потічок – Прут – Дереглуй – Сірет (Ільків 2011а).
Мамаївський комплекс з набором однотипових речей та предметами
озброєння теж дозволяє з певною умовністю віднести його до категорії
«торгових» скарбів. Хоча топографія поселенських структур у період
розвинутого гальштату істотно змінилася, однак даний відрізок шляху
не втратив свого значення, що засвідчує попрутська лінія оборони:
городища в Чернівцях (Винна Гора і Шанці), Ревне (Городище і Царина),
Коростовата, Зеленів (?), Рудники.
237
Таким чином, Мамаївський скарб складався з більш ніж трьох

десятків бронзових браслетів та 1-2 наконечників списів, складених у
керамічну посудину. Морфологія знахідок вказує, очевидно, на
ранньогальштатський час (НаА). Скарб був захований на території
синхронного селища, яке входило до складу великого гнізда поселень.
Пам’ятки концентруються переважно вздовж лівого підвищеного
берега Палеосовиці, яка на пізньому та фінальному етапі бронзового
віку виступала однією із ланок Сірето-Дністровської ділянки шляху.
Результати попередніх досліджень засвідчують перспективність
наявного комплексу пам’яток для подальшого вивчення.
Примітки
* Висловлюю щиру вдячність О. П. Затуловській та Н. М. Холодницькій за можливість

працювати з фондовим матеріалом музею.
** Визначення проведено кандидатом історичних наук, докторантом кафедри фізичної
географії Чернівецького національного університету імені Юрія Федьковича Б.Т.
Рідушем.
ЛІТЕРАТУРА
Археологічні пам’ятки Прикарпаття і Волині доби бронзи та раннього

заліза. 1982. К., Наукова думка.
Ільків М.В., Пивоваров С.В. 2010. Розвідки в басейні р. Прут.
Археологічні дослідження в Україні. 2009. Київ-Луцьк, 173-175.
Ільків М., Пивоваров С. 2010а. Нові знахідки давніх бронзових виробів
на території Чернівецької області. Одіссос: Актуальні проблеми історії,
археології та етнології. Одеса, ІІ, 3-4.
Ільків М. 2011. Археологічні розвідки на пам’ятках пізньобронзового
віку на території Чернівецької області у 2009-2010 роках. ПССІАЕ
(PSSIAE), 1(31), 26-39.
Ільків М. 2011а. Сірето-Дністровська ділянка шляху доби пізньої та
фінальної бронзи. Пам’ятки Тустані в контексті освоєння Українських
Карпат у доісторичну добу та в середньовіччі. Львів-Тустань, 21-23.
Каталог пам’яток археології Чернівецької області, взятих під державну
охорону. Чернівці, 1992.
Кобаль Й.В. 1992. Хронологія скарбів пізнього бронзового віку
Прикарпаття. Нові матеріали з археології Прикарпаття і Волині. Львів,
2, 30-32.
238
МБЧБ. Матеріали бронзового часу на Буковині. Науковий архів

Буковинського центру археологічних досліджень.
Смирнова Г.И. 1965. Раннеголиградский комплекс Магалы. КСИА, 105,
109-118.
Смирнова Г.И. 1969. Поселение Магала–памятник древнефракийской
культуры в Прикарпатье (вторая половина ХІІІ–середина VII в. До н.э.).
Древние фракийцы в Северном Причерноморье. М., Наука, 7-34.
Тимощук Б.О. 1952. Розвідка в басейні р. Прут. АП УРСР, ІІІ, 409-416.
Тимощук Б. 1969. Північна Буковина–земля слов’янська. Ужгород,
Карпати.
Тимощук Б.О. 1974. Зустріч з легендою. Ужгород, Карпати.
Тимощук Б.О. 1984. Чернівецька область. Довідник з археології
України: Хмельницька, Чернівецька, Закарпатська області. К., Наукова
думка, 109-171.
Ignat M. 2000. Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din
Podişul Sucevei. Suceava.
Kobalʼ J.V. 2000. Bronzezeitliche Depotfunde aus Transkarpatien (Ukraine). PBF
ХХ, 4.
Mozsolics A. 1973. Bronze- und Goldfunde des Karpatenbeckens.
Depotfundhorizonte von Forro und Opalyi. Budapest.
Mozsolics A. 1985. Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundhorizonte von Aranyos,
Kurd und Gyermely. Budapest.
Mozsolics A. 2000. Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundhorizonte
Hajduboszormeny, Romand und Bukkszentlaszlo. Kiel.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1977. Depozitele de bronzuri din Romania. Bucuresti.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1998. Der Arm- und Beinschmuck in Rumanien. PBF Х, 4.
Zurowski K. 1949. Zabutki brazowe z mlodszey epoki brazu i wczesnego
okresu zelaza z dorzecza gornego Dniestru. PA 25, VIII, 2, 155-247.
239
Рис. 1. Бронзові вироби з Мамаївського скарбу (1-2) та поселення

пізньобронзового віку в ур. За Птахофабрикою (3-11) (за Ільків, Пивоваров 2010а) /
Bronze artefacts of Mamayivtsi deposit (1-2) and Late Bronze Age of Za Ptahofabrikoyu
site (3-11) (after Il’kiv, Pivovarov 2010a).
240
Рис. 2. Кераміка з ранньоголіградського поселення Мамаївці, ур. Острів

(збори Б. О. Тимощука 1952 р.) / Ceramics of Early Holihrady site from Mamayivtsi –
Ostriv (Collections B. O. Tymoshchuk 1952).
241
Рис. 3. Знахідки з поселень Мамаївці, ур. За Птахофабрикою (1-14 – об’єкт № 1; 15-21 –

підйомний матеріал) та ур. Селище (22-24) / The finds from Mamayivtsi-Za Ptahofabrikoyu
site (1-14 – complex № 1; 15-21 – collected materials) and Selishche site (22-24).
242
Рис. 4. Матеріал із заповнення об’єкту № 2 поселення Мамаївці, ур. За

Птахофабрикою (1-8 – верхній горизонт; 9-15 – нижній горизонт) / Filling material
of the complex № 2 from Mamayivtsi-Za Ptahofabrikoyu site (1-8 – upper horizon;
9-15 – lower horizon).
243
244
Рис. 5. Локалізація пам’яток пізньобронзового віку в околицях місцезнаходження Мамаївського скарбу бронзових виробів (1-4) на
картах кінця ХVІІІ ст. (І), початку (ІІ) та середини (ІІІ) ХХ ст./ Figure. 5. Late Bronze Age sites localization around the emplacement of the
Mamayivtsi deposit (1-4), on the maps of the late eighteenth century (I), beginning (II) and middle (III) of the twentieth century.
STANGENKNEBEL IM KONTEXT MIT DEM
HORTFUND VON VETIŞ
Tiberius BADER
Ziel des vorliegenden Beitrags ist es, den bekannten und anerkannten
Bronzezeitforscher Dr. Mircea Ignat, langjähriger Mitarbeiter des Museums
Bukowina, Suceava, Professor an der Universität Suceava, ein immer
hilfsbereiter Freund, anlässlich seines 70. jähriges Jubiläums mit einem Teil aus
der laufenden monographischen Bearbeitung des Hortfundes von Vetiş zu
grüßen und beglückwünschen, sowie die Problematik des Stangenknebeltyps,
der in diesem Fund vertreten ist, zu erörtern. Der Hortfund von Vetiş wurde
in der Fachliteratur schon mehrmals abgebildet aber bis heute nicht
ausführlich bearbeitet und veröffentlicht (Rusu 1963, 195-199, 210 Nr. 16;
Bader 1977, R 70a.b; Bader 1978, 130 Nr. 102 Taf. 87; Petrescu-Dîmboviţa 1977,
146 Taf. 361,16-19, 362,1-12; ders. 1978, 151 Nr. 278 Taf. 267,E,1-16;
Chochorowski 1993, 51.93 Abb. 1,12; 10,5;21,8.10; 37,1-16; Bader 2000, 80 Nr.
53-67; Kemenczei 2005, 138 B 37 Taf. 39,B; 40,A).
Die vier Stangenknebel1 aus dem Hortfund von Vetiş gehören
demselben Stangenknebeltypus an. Die wichtigsten Merkmale dieses Typus
sind: uniplane Einrichtung, der Stangenaufbau ist asymmetrisch, die
Riemenbefestigung folgt an drei gleich großen röhrenförmigen Durchzügen.
Das Material ist stets aus Bronze. Der asymmetrisch aufgebaute Knebel ist an
einem Ende mit einem längeren, gebogenen Fortsatz ohne Absatz, am anderen
Ende mit kurzem Fortsatz versehen. Der obere Fortsatz nimmt etwa ein Drittel
der Gesamtlänge ein, wodurch der Knebel sehr schlank wirkt. Am Ende
beider Fortsätze sitzt je ein vielfältig angefertigtes „Hütchen“, bzw. Knopf.
Weitere Merkmale für diesen Knebeltyp sind die kleinen Tüllen, die
kreisrunden Durchzüge, die am Rand manchmal eine Rippe besitzen. An einer
oder sogar an den beiden Seiten der Röhren sitzt manchmal je eine Warze. In
der Regel ist die gerade Stange rund im Querschnitt. In keinem Fall ist sie
geknickt. Einige Exemplare sind verziert: die Stange durch schräg
eingeschnittene schmale Kerben, sog. Fischgrätenmuster flächendeckend
(Stillfried), auf den Durchzügen und Knöpfen mit eingeritzten Linien (Sarkad),
auf dem Knopf am oberen Fortsatz mit vier eingravierten Kreisen (Batina), auf
den beiden Fortsätzen drei umlaufende Rippen (Skandawa), der obere
Scheibenknopf mit Dreiecken (Żaboři nad Labem) oder die Knöpfe gekerbt
(Barajevo, Rudovci, Šarengrad). Die Gesamtlänge der Exemplare des Typus
Tiberius BADER
beträgt zwischen 11,5 cm (Rudovci) und 19 cm (Medina) cm, als extreme

Werte, durchschnittlich sind sie zwischen 14 und 16 cm lang (Abb. 1)2.
Obwohl in einigen Fällen der Übergang fließend ist, kann man nach
der Form des Abschlussknopfes mehrere Varianten3 (Abb. 2) und nach dem
Vorhandensein oder Fehlen der Rippen und Warzen Untervarianten des Typs
bestimmen:
Variante A – scheiben- oder kugelsegmentförmig; Untervariante a –
mit Rippen an den Durchzügen und mit Warzen (Batina Taf. I,9; II,13; Dalj Taf.
III,25.26; Sopron-Umgebung Taf. VIII,70.71; Ungarn I Taf. IX,76; K. Veszprém
Taf. IX,82); Untervariante b – mit Rippen aber ohne Warzen (Dalj Taf. II,21.22);
Untervariante c – mit Warzen aber ohne Rippen (Balta Verde, Taf. I,4.5; Dalj
Taf. III, 23.24; Żaboři nad Labem Taf. X,87); Untervariante d – ohne Rippen
und Warzen (Füzesabony Taf. V,43.44; Ungarn V Taf. IX,81).
Variante B – halbkugel-/pilzförmig; Untervariante a – mit Rippen an
den Durchzügen und mit Warzen (Pidsadky Taf. VII,56; Šarengrad Taf.
VII,64.65); Untervariante b – mit Rippen aber ohne Warzen („Bács-Bodrog“,
Taf. I,1.2; Barajevo Taf. I,6.7; Batina Taf. I,8; Biharugra Taf. II,15.16; Bologna
Taf.II,19; Dunakömlöd Taf. IV,29-38; Dalj Taf. VII,55; Püspöklele Taf. VII,59;
Rudovci Taf. VII,60.61; Senica Taf. VIII,67.68; Ungarn III Taf. IX,78.79);
Untervariante c – mit Warzen aber ohne Rippen (Medina Taf. VI,52.53;
Ungarn II Taf. IX,77; Ungarn III Taf. IX,80; Szilvásvárad Taf. XI, 90.91);
Untervariante d – ohne Rippen und Warzen (Batina Taf. II,14; Hrtkovci Taf.
VI,51; Dalj Taf. VI,54.55; Předměřice Taf. VII,57.58; Vetiş Taf. X, 83-86).
Variante C – dreiviertelkugelförmig; Untervariante a – mit Rippen an
den Durchzügen und mit Warzen (Blatnica Taf. II, 17.18); Untervariante b –
mit Rippen aber ohne Warzen (Batina Taf. II,10); Untervariante c – mit Warzen
aber ohne Rippen (–); Untervariante d – ohne Rippen und Warzen (–).
Variante D – glockenförmig; Untervariante a – mit Rippen an den
Durchzügen und mit Warzen (Füzesabony Taf. V,47); Untervariante b – mit
Rippen aber ohne Warzen (–); Untervariante c – mit Warzen aber ohne Rippen
(Mezőcsát Taf. XI,88.89); Untervariante d – ohne Rippen und Warzen („Bács-
Bodrog“ Taf. I,3; Skandawa Taf. VIII,69; Stiellfried Taf. VIII,73; Szanda Taf.
VIII,74.75).
Variante E – konisch-kegelförmig; Untervariante a – mit Rippen an den
Durchzügen und mit Warzen (Fügöd Taf. V,39-42; Stillfried Taf. VIII,72);
Untervariante b – mit Rippen aber ohne Warzen (Holihrady Taf. VI,48-50);
Untervariante c – mit Warzen aber ohne Rippen (Dinnyés Taf. III,27.28;
Füzesabony Taf. V,45.46; Santovka Taf. VII,62.63); Untervariante d – ohne
Rippen und Warzen (Batina Taf. II,11.12; Dalj Taf. III,20; Sarkad Taf. VII,66).
246
STANGENKNEBEL IM KONTEXT MIT DEM HORTFUND VON VETIŞ
Katalog der Stangenknebel vom Typ Vetiş

1. „Ehem. Komitat Bács-Bodrog“, Fund I, Bez. Bács-Kiskun, Ungarn, bzw.
Bačka,Vojvodina, Serbien.4 – Im April 1902 erwarb das Römisch Germanische
Zentralmuseum Mainz vom Kunsthändler Fejér aus Budapest einen Fund?
(Inv. Nr. 1711; 1713-1724), der vermutlich im ehemaligen Komitat Bács-
Bodrog, damals Ungarn, zum Vorschein kam.
P. Reinecke lokalisierte den Fund in Kiskőszeg, der auch von den späteren
Forschern wie Hoernes, Wilke, Willvonseder, Harmatta, Kossack usw.
übernommen wurde. Nach der Überprüfung der Inventarbücher des RGZM
hat St. Foltiny festgestellt, dass Kiskőszeg als Fundort in den Büchern
überhaupt nicht vorkommt und es eigentlich um mehrere „Funde“ geht, die
nicht genau lokalisiert werden können. Die Nachforschung von Foltiny wurde
auch von Metzner-Nebelsick (1994) akzeptiert. – Der „Fund“ besteht nach
Foltiny aus folgenden Gegenständen: ein ganzer und ein fragmentarisch
erhaltener Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit schlankem, leicht gebogenem
Körper, der Fortsatz ist nur beim Knopf gebogen, mit pilz- und
halbkugelförmigen Abschlussknöpfen an den Stangenenden, an dem längeren
bzw. am kürzeren Fortsatz zugegossen; die Durchzüge sind mit Rippen
versehen, ohne Warzen. Das ganz erhaltene Exemplar ist stark oxydiert. Das
andere ist am oberen Durchzug gebrochen und hat glänzende hellgrüne
Patina. Die Verhältnisse zwischen Fortsatz und Gesamtlänge beträgt 2:5. L. 15
cm, bzw. (noch) 9 cm (Taf. I,1.2 – nach Metzner-Nebelsick); Scheibenkopf mit
einem durchbrochenen Innenkreuz in Kleeblattform und mit kreuzförmig
gebildeten Ösen; Bronzeperle; Ring mit einer trapezförmigen, mitgegossenen
Öse; Zierknopf, kreuzförmig mit vier Buckeln und Öse. Autopsie 20. 08. 2001.
Römisch-Germanisches Zentralmuseum Mainz Inv. Nr. 0.1711 (im
Inventarbuch steht: „1711 / 2/ Pferdegebisstangen aus Bronze L. 15 u. noch 9
cm Bacs Bodrog“).
Lit.: Reinecke 1907, 42 f. Abb. 5s (links), Fundort: Kiskőszeg; Wilke 1926, 365 f.;
Ebert 1929, 21 Taf. 10c.s; Kossack 1954, 135 Abb. 11s, 162 Karte 5 Nr. 9; Foltiny
1961, 178 Taf. 66,4.5, Fundort: Kom. Bács-Bodrog; Metzner-Nebelsick 1994, 441
(ohne Kat. Nr.); Metzner-Nebelsick 2002, 697 Taf. 117,5.6; Kemenczei 2005, 129
B1 Taf. 9,C,1.2.
2. „Ehem. Komitat Bács-Bodrog“, Fund II, Ungarn/Vojvodina. – Im Jahr 1902
kaufte das Museum für Vor- und Frühgeschichte Berlin von dem Händler Fejér
aus Budapest einen Knebel an. Der vollständig erhaltene Stangenknebel hat am
oberen Ende einen glockenförmigem am unteren Ende einen kalottenförmigen
bzw. halbkugelförmigen Knopf. Die langen Tüllendurchzüge sind ohne Rippen
und Warzen. Das Stück ist unverziert L. 14,7 cm (Taf. I,3 - nach der
247
Tiberius BADER
Originalzeichnung Fr. Stiefel). - Museum für Vor- und Frühgeschichte Berlin

IVd 1124 Ungarn II 36.03 (Fundort: „Com. Bács-Bodrog“).
Lit.: Wilke 1926, 365; Foltiny 1943, 218 ff.; Metzner-Nebelsick 1994, 441, ohne Kat.
Nr.; Metzner-Nebelsick 2002, 697 Taf. 117,1; freundliche Mitt. Frau A. Hänsel,
Brief. 06. 12. 2000. Zeichnung: Frank Stiefel, Museum f. Vor. u. Frühg. Berlin.
3. Balta Verde, Gem. Gogoşu, Bez. Mehedinţi, Klein-Walachei, Rumänien. – In
der Flur „La morminţi“(Bei Gräbern) ein Hügelgräberfeld, Hügelgrab II (Dm.
des Hügels 14,5 x 13 m, H. 1,50 m). Ausgrabungen von D. Berciu, 1932,
Skelettgrab in der Mitte des Hügels mit Steinpackung; fast vollkommen
vergangenes Skelett. Beigaben: zwei fast ganz identische Stangenknebel vom
Typ Vetiş, an beiden Enden mit kugelsegmentförmigen Knöpfen, die
Tüllendurchzüge sind ohne Rippen in der Mitte aber mit starken
zylinderförmigen Warzen. L. 13,3 cm (Taf. I,4.5 – nach Berciu, nachgezeichnet
von G. Tóth); vier durchbrochene Scheiben mit Kreuzmotiv (Riementeiler), mit
Öse; ein V-förmiges Zierstück mit Öse verziert mit zwei Doppelspiralen, drei
einfache Scheibenknöpfe, fünf profilierte kleeblattförmige Knöpfe; ein
kalottenförmiger Knopf; zwei rechteckige Beschläge mit Löchern; - alle aus
Bronze; einschneidiges Hiebmesser mit T - förmigem Griff; zwei
Lanzenspitzen mit Tüllen; Griff mit Knopf; offener Ring; Messerfragment; Öse
aus Eisenband; Röhre mit petschaftförmigem Ende; vier spinnwirtelförmige
Perle und andere Bruchstücke – alle aus Eisen; Scherben von zwei Schüsseln,
einer kleinen Schale und von einem oder zwei Gefäßen. – Nationalmuseum
für Geschichte Rumäniens Bukarest. Inv. Nr. 16 063, 16 064 (Transfer vom
Muzeul Naţional de Antichităţi III 5914, III 5915).
Lit.: Berciu 1934, 165 ff. Abb. 3,a, ders. 1935, 1 ff. Taf. 1a-b; ders. 1939, 159 ff.
Abb. 201; ders./Comşa 1956, 258, 321 ff. Abb. 54; 56,1; Nestor 1934, 115 Abb. 1;
Gallus/Horváth 1939, 29; Guštin 1977, 155 ff. Abb.2,3; Vulpe 1990, 75 Nr. 103
Taf. 56,7.10. – Zusätzliche Information und eine Skizze von G. Trohani
(Nationalmus. Bukarest, 2001).
4. Barajevo, Stadt Belgrad, Serbien. – Vermutlich aus einem Hügelgrab
stammen zwei vollständig erhaltene Stangenknebel vom Typ Vetiş mit
vertikalen Kerbschnitten verzierten etwa halbkugeligen Abschlussknöpfen an
beiden Enden. Die Tüllendurchzüge haben am Rand je eine Rippe und sind mit
weiteren Rippen verziert. Die kurzen Fortsätze sind stark gebogen. L. 14, 9 cm,
14,5 cm (Taf. I,6.7 - nach Originalzeichnung R. Vasić, umgezeichnet von G.
Tóth). Ob die anderen Gegenstände, drei Armringe und drei Stücke
(Anhänger?) zu einem Grab oder zum Hügel gehören ist fraglich. -
Archäologisches Nationalmuseum Belgrad, 1907 erworben. Inv. Nr. 1689, 1694.
248
Lit.: Kanitz 1904, 338; Vasić 1908, 163; Garašanin/Garašanin 1951, 24;
Garašanin 1954, 55. 57; Abb.25; dies. 1954a 80 Taf. 41,6; dies. 1955, 337.346;
Chochorowski 1993, Abb. 2,10.- Zusätzliche Auskünfte von R. Vasić
(Archäologisches Institut Belgrad), Brief 07. 12. 2001; nach seiner Meinung
geht es um einen Einzelfund.
5. Batina/Kiskőszeg, im Donau - Drau - Winkel, Gem. Draž, ehem. Beli
Manastir, ehem. Baranya vm, Bez. Osijek-Baranja, Ostslawonien, heute
Kroatien. – Brandgräberfeld mit Urnen, selten Skelettgräbern auf einer
Erhebung, nördlich vom Ort, die bis an die Donau reicht. Auf dem Plateau
sind auch Siedlungsspuren aus der Kupfer-, Urnenfelder- und Hallstattzeit, es
sind verschiedene Fundgruppen nachgewiesen.
a/ Im Herbst 1901 wurden auf dem Weingut des Bauers János Pálinkás
aus dem Nachbarort Bezdán beim Weinstockbedecken Bronzegegenstände
gefunden („Pálinkás János bezdáni gazda birtokán szőlőtakarás alkalmával
érdekes bronztárgyakat leltek“, Frey 1905, 189). Ob die Bronzen zusammen, in
einer Stelle gefunden wurden oder aus Gräbern oder einer Siedlung stammen
ist nicht erwähnt. Die über hundert Stücke könnten entweder aus einem oder
wahrscheinlich mehreren Gräbern, oder sogar aus einem Hortfund, wie
Kemenczei meint, stammen. Unter keinen Umständen darf man nach den zwei
Bildtafeln von Frey (A und B) zwei selbständige Fundkomplexe annehmen.
In die Sammlung Frey von Sombor/Zombor gelangten sind: fünf Knebel vom
Typ Vetiş, davon: einer mit leicht halbkugelförmigem Knopf am oberen
Fortsatz mit vier gravierten Kreisen verziert und pilzförmigem Knopf am
unteren Ende. Die drei Tüllendurchzüge haben an beiden Enden je eine Rippe.
L. 16,5 cm (Taf. I,8 – nach der Originalzeichnung von Flórián Horváth, 2005);
ein Knebel mit kugelsegmentförmigen Knöpfen an beiden Enden, die
Tüllendurchzüge mit Rippen am Ende und Warzen in der Mitte, L. 13 cm (Taf.
I,9 – nach der Originalzeichnung von Flórián Horváth, 2005); ein Knebel, leicht
beschädigt, das obere Ende leicht gebogen, der dazu gehörende Knopf ist
kugelförmig, der untere leicht deformiert, etwa kugelsegmentförmig, L. 16,6
cm (Taf. II,10 – nach der Originalzeichnung von Flórián Horváth, 2005); zwei
Knebel haben an beiden Enden einen kegelförmigen Kopf, die
Tüllendurchzüge sind ohne Rippen und ohne Warzen. L. 13,6, 14,7 cm (Taf.
II,11.12 – nach Metzner-Nebelsick). Mögliche Beifunde: zwei zweiteilige
Mundstücke, Riementeiler, Armring, Zepter, Pferdchen, Knöpfe,
Radnabenring usw. – Stadtmuseum Sombor Inv. Nr. F. 333; F. 592, neu: 60n; F.
332; F. 334; F. 335.
Lit.: Frey 1905, 189 ff. Abb. A (3 Knebel sind abgebildet) und B; Wilke 1926,
365; Gallus/Horváth 1939, 17 (Hortfund), Taf. 54,2-4; Nađ/Nađ 1964, 13 Taf.
249
Tiberius BADER
6,1-3; 7,1-2; Tasić 1971 Abb. 17, b-d; Kemenczei 1994, 593, 604 Abb. 3,1;
Metzner-Nebelsick 1994a, 15 f. (A und B Fund, weil der ungarische Text von
Frey falsch interpretiert wurde) Abb. 6,1-4 (vier Knebel sind abgebildet);
Metzner-Nebelsick 2002, 640 Taf. 36,1-4; Kemenczei 1999/2000, 237 ff.;
Kemenczei 2005, 136 f. B 30 Taf. 36,1-4.– Zusätzliche Auskünfte von Frau
Ágnes Szekeres, 2005, brieflich und mündlich im Museum Subotica/Szabadka.
b/ Fundgruppe „1904“ im Naturh. Mus. Wien, ehem. Slg. H. Bátor,
Fundstelle Weinberg Sándor Kuzel, unter den Funden 1902-1904 aus der Slg.
Heinrich Bátor in NHM Wien befindet sich auch ein Stangenknebel vom Typ
Vetiş, er ist schlank mit leicht gebogenem Ende, scheibenförmige Knöpfe die
Tüllendurchzüge mit Rippen am Rand und in der Mitte eine Warze. L. 18 cm
(Taf. II,13 – Originalzeichnung Bader, 2008). – NHM Wien Prähist. Abteilung
Inv. Nr. 37814.
Lit.: Hoernes 1917, 40, Abb. 8 (links); Gallus/Horváth 1939, 14.88.122 f. Taf. 8,5;
Foltiny 1961, 177 Anm. 21; Metzner-Nebelsick 2002, 602 Nr. 25 Taf. 8,25;
Kemenczei 2005, 145 C 68 Taf. 52,A,1; Bader 2008, 180 Nr. 54.
c/ Vermutlich, ebenfalls vom Weinberg, als Beifund in einem
Brandgrab, gelangte ein Stangennebel vom Typ Vetiş 1906 in das
Naturhistorische Museum Wien. Er gehört zusammen mit einem Lappenbeil
und Bronzegefäß der älteren Stufe des Gräberfeldes an. Der Knebel, mit
gebogenem Ende hat am oberen und unteren Ende je einen halbkugeligen
Knopf, die Tüllendurchzüge sind ohne Rippen und Warzen. L. 12,8 cm. (Taf.
II,14 – Originalzeichnung Bader, 2008). – NHM Wien Prähist. Abteilung Inv.
Nr. 39924.
Lit.: Metzner-Nebelsick 2002, 611 f. Nr. 7 Taf. 19,7 (falsch angedeutet dass die
Durchzügen buckelverziert sind); Kemenczei 2005, 145 C 68 Taf. 52,A,2; Bader
2008, 181 Nr. 55.
6. Biharugra (ehem. Ugra), Bez. Békés, Ostungarn. – Hortfund 1906,
Fundumstände und Fundverhältnisse sind unbekannt, angeblich in
Kleingarten (Weingarten?) von József Nagy und Mihály Kocsis gefunden. Die
Gegenstände gelangten ins Museum Nagyvárad/Oradea in zwei Gruppen, die
von verschiedenen Personen und zu verschiedenen Zeitpunkten (1906 und
1907) übergeben wurden. Im Jahr 1928 erwarb das Nationalmuseum von
Budapest durch Tausch (Roska) oder Kauf (Gallus/Horváth) einen Teil von
der „Dubletten“, wobei der Antiquitätshändler Mauthner als Vermittlung
auftrat. Höchstwahrscheinlich gehören die zwei Gruppen zu einer
Entdeckung, einem nicht geschlossenen Hortfund.
Die Gruppe von Nagyvárad besteht aus: zwei Knebeln vom Typ Vetiş, mit
gebogenen Enden und pilzförmigen Knöpfen an beiden Enden, die
250
Tüllendurchzüge mit leichten Randrippen. L.15,2; 14,4 cm (Taf. II,15.16 – nach

Kemenczei); vier Knebel mit drei Ösen; zwei Trensen, einer mit D - förmigen,
der andere mit tropfenförmigen Riemenkappen; Dolchscheide;
durchbrochener Riementeiler mit Tierköpfen; zwei flache Knöpfe mit Dorn in
der Mitte; zwei Trensenfragmente; 23 Knöpfe (Gruppe 1906) – fünf Scheiben;
sieben Tüllenbeile; zwei Lanzenspitzen; zwei Perlen; 11 Scheiben/Knöpfe
(Gruppe 1907)5 – Bezierksmuseum Oradea/Nagyvárad, alte Inv. Nr. 1964-2029.
Ins Nationalmuseum Budapest gelangten: zwei gerade Knebel mit Ösen; ein
biplaner Knebel mit zwei Ösen und einem Durchzug, gebogenes Oberteil; ein
Winkelknebel; eine Knopftrense; ein Trensenknebel; ein Streitkolben; acht
Scheiben verschiedener Größe; zwei kleine Knöpfe; ein mit Spiral verzierter
Knopf; eine große verzierte Scheibe; drei Riementeiler, zwei davon
durchbrochen, einer halbkreisförmig verziert mit Doppelspirale; ein
Doppelknopf. - Ungarisches Nationalmuseum Budapest Inv. Nr. 65.1929.1-25.
Lit.: Márton 1908, 54 Anm. 2; Márton 1933, 98.103 Taf. 30,1.2; Roska 1937, 168
Nr. 5; ders. 1938, 8; ders. 1942, 41 f. Nr. 119 Abb. 39,4.5; Gallus/Horváth 1939 18
ff. 50 Taf. 18,8.10; Metzner-Nebelsick 1994, 404 Anm. 61; Kemenczei 1998, 22.77
f. Kat. Nr. 35-41; Kemenczei 2005, 131 f. Taf. 13,C,1.2; Metzner-Nebelsick 2002,
708 f. (die Fundguppe aus dem Mus. Oradea nicht behandelt).
7. Blatnica/Blatnicza, Bez. Martin, ehem. Turóc vm, Slowakei. – Angeblich
Hortfund aus dem alten Wehrgraben, Fundzusammenhänge nicht gesichert,
nach Romsauer ist auch der Fundort nicht sicher. Im angeblichen Hort waren
zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit gebogenem Ende und mit
dreiviertelkugeligen oder pilzförmigen „pacsirtagomba“ Knöpfen, die
Tüllendurchzüge mit Randrippen und in der Mitte mit Warzen. L. 14,6 cm,
14,2 cm (nach Gallus/Horváth); 14,8; 14,9 cm (nach Kemenczei) (Taf. II,17.18 –
Originalzeichnung G. Tóth), vermutliche Beifunde zwei Tüllenbeile. –
Ungarisches Nationalmuseum Budapest, Geschenk von Baron Ferencz Révay,
1876, Inv. Nr. 158.1876.19.20.
Lit.: Hampel 1878, 329; Hampel 1892, 102; Gallus/Horváth 1939, 20 ff. 94 Taf.
26,1.2; Metzner-Nebelsick 2002, 712 Taf. 142, 9.10; Kemenczei 2005, 146 C 72
Taf. 54,A,1.2.
8. Bologna, Piazza San Francesco (ehem. Prato di San Francesco), Italien. –
Hortfund in einem Gefäß, 1877, Inhalt etwa 14.800 meist gebrochene Stücke,
mehr als 1400 kg. – Im Hort Bruchstück eines Knebels vom Typ Vetiş, erhalten
ist der untere Teil des Knebels mit zwei Durchschlägen, lange dünne Röhren
mit Rippen. Der Abschlussknopf ist halbkugelförmig, an der Stange
nachträglich befestigt, bzw. gelötet. Patina dunkelgrün, die Oberfläche stark
oxydiert. L. (noch) etwa 7 cm (Taf. II,19 – Skizze Bader, nachgezeichnet G.
251
Tiberius BADER
Tóth). Autopsie am 13. 04. 2001. Die wichtigsten Artefakte des Hortes: Äxte,
Tüllenbeile, Meißel, Messer, Sicheln, Dolche, Schwerter, Lanzenspitzen,
Pferdegeschirr (Trensen), Armringe, Gürtel, Nadeln, Fibeln, Gefäßfragmente
usw. Die vollständige, monographische Bearbeitung fehlt noch. – Freundliche
Hilfe im Museum von Frau Laura Minarini (Mus. Bologna). – Museo Civico
Archeologico/Stadtmuseum Bologna Inv. Nr. ?
Lit.: Zannoni 1888, Taf. 44,112; Montelius 1895, 336 ff. Taf. 69,17; Harmatta
1948, 109; Kossack 1954, 162; Foltiny 1962, 114 f. Taf. 12,1; Potratz 1966, 20 f.
Abb. 89a; v. Hase 1969, 23 Nr. 121 Taf. 11,121.121a. – Freundl. Mitt. Frau C.
Morigi Govi, Direktorin des Stadtmuseums Bologna, Februar 2000, in
Hochdorf/Enz.
9. Dalj/Dálja, Dállya, Gem. Erdut, ehem. Gem. Osijek, Bez. Osijek-Baranja,
ehem. Verőce vm, Ostslawonien, heute Kroatien.
a/ Weinberg, Urnengräberfeld, Bergung zwischen 1894-1908. Die
Funde wurden in verschiedene Museen zerstreut. – In die Privatsammlung
von K. Darnay von Sümeg (Bez. Zala) sind um 1901 neun Gefäße, meistens
Urnen, drei Schmuckstücke, davon eine Fibel, zwei eiserne Lanzenspitzen und
ein Stangenknebel vom Typ Vetiş, ohne Fundzusammenhang gelangt. Der
Knebel mit gebogenem Ende, hat kegelförmige Endknöpfe, die Durchzüge
ohne Rippen am Ende und ohne Warzen in der Mitte. L. 15,7 (nach R. Müller);
16 cm (nach Metzner-Nebelsick), 16,3 cm (nach Kemenczei) cm (Taf. III,20 –
nach einer Originalzeichnung von R. Müller, nachgezeichnet G. Tóth). – Heute
im Museum Keszthely, Freundl. Mitt. Róbert Müller (Mus. Keszthely), Briefe
am 12. 09. und 12. 11. 2001. – Balatoni Múzeum Keszthely Inv. Nr. 78.2.1 (aus
der Sammlung Darnay).
Lit.: Darnay 1903, 30 ff. Abb. 9 (Darnay erwähnt keinen Flurnamen, wohl
„Busija“ und der Ort Dálja (Dálya) ist falsch im Bez. Baranya lokalisiert);
Hoernes, 1905, 265 Abb. 17,3; Ebert 1908, 295 ff.; Wilke 1925, 343;
Gallus/Horváth 1939, 24 ff., 108 Taf. 55 (Dálya); Metzner-Nebelsick 2002, 659
Taf. 51,1; Kemenczei 2005, 128 f. A 25 Taf. 8, A,3.
b/ Flur „Busija“(Busi), etwa vier km nördlich des Ortes, Weinberg,
Brandgräberfeld, Grabungen V. Hoffillers 1909, 1910, 1911. Die
Keramikbeigaben hat noch der Ausgräber veröffentlicht, die Bronzefunde
darunter vier Stangenknebel vom Typ Vetiş publizierte später Vinski-
Gasparini (es scheint dass zwei davon nicht aus diesem Gräberfeld sondern
aus der Flur Planina stammen, gekauft 1909). Doch befinden sich heute im AM
Zagreb vier Knebel von Typ Vetiş, die aus dem Gräberfeld stammen: zwei aus
dem Grab Nr. 39/1909; nach der gleichen Form und Patina bilden sie ein
Knebelpaar, der Körper ist leicht gebogen, mit großen gewölbten, konischen
252
Scheibenknöpfen an den oberen Fortsätzen, an den unteren Fortsätzen

kleinere, gleichförmige, flache Knöpfe, die langen, dünnen Tüllendurchzüge
haben Rippen am Ende und in der Mitte ohne Warzen, glänzende
dunkelgrüne Patina; L. 15,6; 14,6 cm. - Arch. Mus. Zagreb Inv. Nr. P 7267; P
7268 (Taf. III,21.22 – nach der Originalzeichnung Bader 2001 und Mus.
Zagreb); die zwei anderen Knebel aus dem Grab 10/1911 bilden auch ein Paar,
die Stange leicht gebogen, die große Knöpfe sind flach, gewölbt, leicht konisch,
die kurzen Tüllendurchzüge ohne Rippen, aber mit je einer starken konischen
Warze, mit Hals (etwa Phallusförmig) L. 16,3; 16 cm (Taf. III,23.24 – nach
Originalzeichnung Arch. Mus. Zagreb). – Arch. Mus. Zagreb Nr. Inv. 7526 –
beide Stück haben gleiche Inv. Nr.! – Autopsie am 6. Juli 2001.
Lit.: Hoffiller 1938, 1 f.; Gallus/Horváth 1939, 26; Vinski-Gasparini 1973, 178 f.
213 Taf. 119,14.15; Metzner-Nebelsick 2002, 667 f. Taf. 68,7.8; Kemenczei 2005,
128 f. A 25 Taf. 8,A,6.7; Mihelić 2004, 261 Kat. Nr. 1; Mihelić 2008, 180 Nr. 53.
c/ Flur Planina – Zwei Stangenknebel, die nach Vinski-Gasparini aus
dem Gräberfeld „Busija“ stammen (Taf. 119,14.15), nach dem Inventarbuch
wurden sie aber in der Flur „Planina“ gefunden und 1909 von dem Mus.
Zagreb gekauft. Sie bilden ein Knebelpaar, ein mit gebogener, andere mit
gerader Stange, der obere Fortsatz gebogen, große, flache, leicht konische
Knöpfe, am unteren Fortsatz scheibenförmige, leicht konische Knöpfe, lange,
schlanke Tüllendurchzüge mit Rippen und mit Warzen; die glänzende Patina
leicht oxidiert. L. 17,9; 18,3 cm (Taf. III.25.26 – nach Originalzeichnung Arch.
Mus. Zagreb). – Autopsie am 6. Juli 2001. – Archäologisches Museum Zagreb,
Inv. Nr. 4602; freundl. Mitt. Frau J. Balen (Mus. Zagreb).
Lit.: Metzner-Nebelsick 1994, 440 Nr. 2; Metzner-Nebelsick 2002, 674 Taf.
93,7.8; Kemenczei 2005, 128 f. A 25 Taf. 8,A,4.5.
10. Dinnyés, Bez. Fejér, Dunántúl, Ungarn. – Hortfund, Fundumstände
unbekannt, den Fund hat 1928 das Nationalmuseum von Budapest von dem
Antiquitätenhändler L. Mauthner gekauft. Er besteht aus: zwei Stangenknebel
vom Typ Vetiş, mit gebogenem oberen Fortsätzen, mit kegelförmigen
Knöpfen, ihre Kontur leicht gebogen, die unteren Fortsätze haben auch mehr
oder weniger kegelförmigen Knöpfen, die Tüllendurchzüge ohne Rippen am
Rand aber mit Warzen in der Mitte der Röhre. L. 17,6 cm, 17, 5 cm (nach
Kemenczei), 18,2 cm, 18 cm (nach Metzner-Nebelsick), 17,6 cm, 18 cm (nach
Tóth) (Taf. III, 27.28 – nach Originalzeichnung G. Tóth); ein Winkelknebel vom
Typ Kamyševacha nach Terenožkin; Knopftrense bzw. Mundstück; sieben
Knöpfe mit kreuzförmigen Ösen; zwei Phaleren. – Ungarisches
Nationalmuseum Budapest Inv. Nr. 68.1929.10.11.
253
Tiberius BADER
Lit.: Tompa 1934/35, 108, Taf. 50,2.3; Gallus/Horváth 1939, 16.88 f. Taf. 9,11.12;
Chochorowski 1993, Abb. 39,2.3; Metzner-Nebelsick 2002, 707 Taf. 131,4.5;
Kemenczei 2005, 132 f. B 12 Taf. 18,2.3.
11. Dunakömlőd, Bez. Tolna, Dunántúl, Ungarn. – Hortfund, bei Erdarbeiten
für Terrassierung vor dem zweiten Weltkrieg, vor 1939 gefunden. J. Fleissig,
Budapest, hat die Bronze für seine Sammlung von den Arbeitern geborgen.6
1949 erwarb das Nationalmuseum Budapest den Fund. Er enthielt: zehn
Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit gebogenem oberen Fortsatz und mit
halbkugeligen und pilzförmigen Knöpfen an beiden Enden;
zusammengegossen sind acht, zugegossen zwei Stücke; alle haben am Rand
der Tüllendurchzüge eine Rippe; sie haben nicht die gleiche Länge und Stärke,
aber keine hat Warzen in der Mitte; ihre Längen sind auch nicht gleich,
demzufolge kommen sie nicht aus gleicher Gussform. L. 16,6; 16,7; 16,7; 16,7;
16,7; ;16,8; 16,7; 16,8; 16,3; 15,9 cm (nach Kemenczei); 16,7; 16,6; 16,9; 16,9; 6,9;
6,9; 16,9; 16,7; 16,0; 16,4 cm (nach Metzner-Nebelsick) (Taf. IV, 29-38 – nach
Originalzeichnungen G. Tóth). Weitere Beifunde: Knopftrense bzw.
Mundstück und ein Fragment, drei Eisenlanzenspitzen, zwei Lanzenschuhe,
Riemenverteiler, zwei Knöpfe. – Sammlung Fleissig, Budapest, heute im
Ungarischen Nationalmuseum Budapest Inv. Nr. 59.1949.1-10.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 28 f. 92 Taf. 20,1-10; Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,2;
ders. 2005, 133 B 14 Taf. 19,B,4-7; 20,8-13; Chochorowski 1998, 478 Abb. 2,1-10;
Metzner-Nebelsick 2002, 707 Taf. 129,1-8; 130,1.2.
12. Fügöd, Bez. Borsod-Abaúj-Zemplén, Nordungarn. – Hortfund, 1967, in
einer Tiefe von 60-70 cm beim Graben eines Stallfundaments in einem Gefäß
gefunden. Er besteht aus: vier Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit gebogenen,
oberen Fortsätzen und konischen Knöpfen an beiden Enden, die
Tüllendurchzüge mit Randrippen und mit je drei Warzen in der Mitte. L. 14,6;
14; 14,8; 15,2 cm (nach Kemenczei); 14,8; 15,4; 14,6; 13,8 cm (nach Metzner-
Nebelsick) (Taf.V,39-42 – nach Kemenczei); vier Trensen bzw. Mundstücke,
davon ein Fragment; mehrere Riemenverteiler; ein Ring; ein Knopf; sechs
Phaleren, alle aus Bronze; zwei Trensen; zwei Knebel; Schildfragment, alle aus
Eisen. Nach Kemenczei, handelt es sich um zwei Fundgruppen, zu einer
gehören die Bronzegegenstände zu anderen die Eisentrensen und Knebel bzw.
die Phaleren. – Herman Otto Museum Miskolc Inv. Nr. 68.39.1.2.
Lit.: Kemenczei 1988, 65 ff. Abb. 3,1.2; 4,1.2; Chochorowski 1993, Abb. 2,9; 41,1-
4; Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,4; Kemenczei 2005, 133 B 15 Taf. 21,1-4; Pare
1998 Beilage VI,73; Metzner-Nebelsick 2002, 710 f. Taf. 139,1-4.
13. Füzesabony, Bez. Heves, Ungarn. – Flur Öregdomb, Grabung F. Tompa
1931; früheisenzeitliche Gräber auf dem Areal einer bronzezeitlichen Siedlung.
254
– a/ Grab Nr. 3. Beigaben: zwei bronzene Stangenknebel vom Typ

Vetiş, mit gebogenem, oberen Fortsatz und flachen, kugelsegmentförmigen
Knöpfen, die kurzen Tüllendurchzüge ohne Randrippen und ohne Warzen. L.
14,1 bzw. 13,7 cm (Metzner-Nebelsick, Kemenczei) (Taf. V,43.44 – nach
Originalzeichnung G. Tóth); vier Ringfußknöpfe bzw. Riemenverteiler, V-
förmiger Zierrat, bzw. winkelförmiger Buckelknopf und ein Tongefäß, bzw.
eine Urne mit schräg kannelierter Schulter. – Ungarisches Nationalmuseum
Budapest Inv. Nr. 33.1939.1; 2.1949.8-14.
Lit.: Tompa 1934/35, 96 Taf. 41,11.17; Gallus, Horváth 1939, 85 Taf. 2,1.2; Patek
1982, 28 ff. abb. 17,48.54; Bouzek 1983, 154 Abb. 6,3.4; Chochorovski 1993, Abb.
2,84; Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,3; ders. 1998-1999, 77 Kat. Nr. 25.26; ders.
2005, 125 Nr. A 6 Taf. 2 A,2.3; Metzner-Nebelsick 1998, 366 Abb. 5,1.2; dies.
2002, 709 f. Taf. 138,A, 1.2.
b/ Streufunde auf dem Tell Öregdomb, vor dem zweiten Weltkrieg,
davon ein vollständig erhaltener Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit leicht
konischen Knöpfen an den Stangenenden und ein gleiches Stück ohne Kopf,
die Tüllendurchzüge ohne Randrippen, aber mit Warzen in der Mitte der
Röhren. L. des vollständigen Exemplars 14,5 (nach Gallus/Horváth), 14,8 (nach
Metzner-Nebelsick), 14,7 (nach Kemenczei) cm (Taf V, 45 – nach Kemenczei,
Originalzeichnung von G. Tóth z. Z. nicht auffindbar). Die Länge des
fragmentarischen Knebels 14,5 cm nach Kemenczei, ist falsch, dieses Maß
wurde von Gallus/Horváth für das ganz erhaltene Exemplar gegeben, also
sollte das fragmentarische Stück um einige cm kürzer sein, ca 13 cm (Taf. V, 46
– nach Gallus, Horváth). – Nationalmuseum Budapest (vollständig erh.
Exemplar) Inv. Nr. 37.1931.5; Bürgermeisteramt Füzesabony (Knebel ohne
oberer Knopf), heute verschollen.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 86 Taf. 5,1.2; Metzner-Nebelsick 1998, 368 Abb. 6,12;
dies. 2002, 710.Taf. 138,E,19; Kemenczei 2005, 125 f. Nr A 8 Taf. 2, B,1.2.
c/ Einzelfunde auf dem Tell Öregdomb, 1971, aufgelesen von zwei
Gymnasialschülern auf dem damaligen höchsten Punkt des Hügels, wo nach
ihrer Skizze zwei Hausfundamente und vier Verfärbungen von Gräbern zu
sehen waren: ein Riemenverteiler und ein Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit
halbkugel– bzw. pilzförmigen Köpfen an den Stangenenden, die
Tüllendurchzüge mit Randrippen, beim mittleren Rohr eine Warze, schlecht
gegossen. L. 14,8 (nach Stanczik), 14,7 (nach Kemenczei), 15,1 (nach Metzner-
Nebelsick) cm (Taf.V,47 – nach Metzner-Nebelsick; die Originalzeichnung von
G. Tóth z. Z. nicht auffindbar). – Ungarisches Nationalmuseum Budapest Inv.
Nr. 85.5.2209.
255
Tiberius BADER
Lit.: Stanczik 1978, 98 ff. Abb. 6,1; 7,1; Kemenczei 1989, 65 Abb. 6,3-8, ders. 2005
125 f. Taf. 2,B,3; Metzner-Nebelsick 1998, 368 f. Abb. 6,15 (falsch: während der
Grabungszeit 1976 gefunden); dies. 2002, 710.Taf. 138,D,16 (< „1976“, auf dem
Siedlungshügel, ohne nähere Zuweisung gefunden“>).
14. Goligrady/Голiгради/Holihrady, Kreis/rayon Zališickij, Bez./obl.
Ternopil´s´ka, früher Kr. Zaleszczyki, Podolien, Polen, heute in der Ukraine. –
Hortfund, 1937 auf der Anhöhe „Kowalowa Babka“ gefunden. Inhalt: 3
Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit kegelförmigen Endknöpfen, die
Tüllendurchzüge haben am Rand Rippen, ohne Warzen in der Mitte. L. 16,8 cm
(Taf. VI,48-50 – nach Chochorowski); zwei verzierte Scheiben mit einer
durchgebrochenen Kugel und Öse; 47 Knöpfe mit Öse; 4 kreuzförmige
Riemenverteiler; ein kleiner Knochengegenstand. – Mus. Sevčenko Lvov/Lvív.
Heute in Krakau. Inf. J. Kobál, Brief 28. Januar 2002. – Muzeum Archeologiczne
w Krakowie/Arch. Mus. Krakau Inv. Nr. MAK/9055 (für den ganzen Hort).
Freundl. Mitt. Prof. Wojtek Blajer, Univ. Krakau, E-Mail 26. 09. 2012.
Lit.: Sulimirski 1938, 144 (es wird von J. Pasternak veröffentlicht werden);
Żurowski 1949, 163 Taf. 37,1.2; Kossack 1954 Abb. 29,6.6a; Krušelńic´ka 1985,
97 f. Abb. 28,2; Chochorowski 1993, 198 f. Abb. 42,1-3; Kemenczei 1994, 604
Abb. 3,13; Bandrivs´kij/Kruselńic´ka 2012, 106 Abb. 12,1-3.
15. Hrtkovci („Herkovac“), Hertkovcze/Hertkowze/Herkóca, Bez. Srem, ehem.
Szerém vm, Syrmien, heute Serbien. – Einzelfund, er könnte aber aus der
bekannten Siedlung Gomolava stammen, die sich im selben Ort befindet. –
Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit schlankem Körper, am oberen Fortsatz
leicht gebogen, die Knöpfe halbkugelförmig, die kurzen Tüllendurchzüge
ohne Rippen und ohne Warzen. L. 15 cm (Taf. VI,51 – nach
Originalzeichnung R. Vasić, umgezeichnet G. Tóth). – Freundl. Mitteil. R.
Vasić, Brief 07. 12 2001. – Naturhistorisches Museum Wien Inv. Nr. 45743.
Lit.: Vasić 1990, 170 Taf. 2,3.
16. Medynja/Мединя/Medina, Medyna, Kreis/rayon Galickij, Bez./obl. Ivano-
Frankivs´ka, ehem. Kreis/pow. Kałusz, ehem. obl. Frankivsjka, Bez.
Stanisławów, Galizien, Rotreussen, heute in der Ukraine. – Fundumstände
unbekannt, vor 1910 geborgen. – Zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş, am
oberen Fortsatz stark gebogen mit halbkugeligen Abschlussknöpfen, die
Tüllendurchzüge ohne Rippen am Rand, aber mit kleinen Warzen in der Mitte.
L. 17,3; 17,6 cm (Taf. VI,52.53 – nach Originalzeichnung Mus. Lvív´,
nachgezeichnet G. Tóth). – Früher im Museum Ljubomirski Inv. Nr. I 654/1-2; II
208/1-2, heute Muzeum Narodowego Domu Lvov/Lvív Inv. Nr. 38721; 38722.
Lit.: Antoniewicz 1928, 108.288.317 Taf. 30,7; Sulimirski 1938, 143 Abb. 6;
Żurowski 1949, 167 Taf. 37,3.4; Meljukova 1958, 26 Abb. 5; Illinska/Terenożkin
256
1971, Abb. 8,2; Krušelńic´ka 1985, 97 f. Abb. 28,1; Chochorowski 1993, 279;
Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,12. – Freundl. Mitt. J. Kobál´ (Mus.
Užgorod/Ungvár), Brief. 28. Januar 2002.
17. Dalj/Dálja, Dállya, Gem. Erdut, ehem. Gem. Osijek, Bez. Osijek-Baranja,
ehem. Verőce vm, Eszéki járás, Ostslawonien, heute Kroatien. – Fundstelle:
Daljska Planina, Dályhegy, Dalska-Berg, Hortfund, gefunden 1963, bei der
Materialaufnahme Juli 2004 im Mus. Osijek noch unveröffentlicht. Inhalt des
Fundes: 1.-2. Zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit gebogenem oberen
Fortsatz, bei einem die zwei Knöpfe kegelförmig beim anderen etwa
halbkugelförmig, die Tüllendurchzüge bei einem mit Rippen bei dem anderen
ohne Rippen, beide ohne Warzen. L. 14,2; 16,2 cm (Taf. VI,54.55 – nach der
Zeichnung Sandra Vehabović, Osijek). Mus. Osijek Inv. Nr. 12098.12099; 3.
Zweiteilige Trense mit D-förmigen Ösen Inv. Nr. 12100; 4. Große Phalere mit
Öse Inv. Nr. 12101; 5-7 Drei (sieben nach Metzner-Nebelsick!) Riemenverteiler
Inv. Nr. 12102/a-c; 8-11 Vier flache Knöpfe mit Öse; Inv. Nr. 12103; 12.
Bronzeperle Inv. Nr. 12104; 13. Nadel am Ende mit einer flach gehämmerten
Schleife Inv. Nr. 12105; 14. Schlange (?) Inv. Nr. 12106; 15. Doppelspirale Inv.
Nr. 591. – Mus. Osijek. – Die Stücke wurden nach schwachen Aufnahmen
durch die Vitrine der Dauerausstellung des Museums von C. Metzner-
Nebelsick in ihrer Dissertation abgebildet (2005, 678 Nr. 11-18 Taf. 102,11-17).
Eine Erlaubnis zur Veröffentlichung des Fundes war ihr nicht erteilt worden. –
Freundl. Mitt. Juli 2004 J. Šimek, Mus. Osijek.
18. Pidsadky/ Підсадки/Podsadki, Kreis/rayon Pustomytivs´kij, Bez./obl.
L´vivs´ka, in der Nähe von L´viv/Lwów/Lemberg, ehem. Kreis Lwów –
Galizien, dann Polen, heute in der Ukraine. – Vor dem ersten Weltkrieg
gefunden, ohne Fundumstände, wahrscheinlich Hort- oder Grabfund. –
Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit halbkugeligen Abschlussknöpfen, die
Tüllendurchzüge mit Rippen am Rand und Warzen in der Mitte. L. 12,7 cm
(Taf. VII, 56 – nach Krušelńic´ka). Beifund?: eine Scheibe/Phalere, in der Mitte
eine eingenietete Öse. – Muzeum Lubomirski Lvov/Lvív. Im Zweiten
Weltkrieg verloren gegangen. Inf. J. Kobál, (Mus. Užgorod/Ungvár).
Lit.: Antoniewicz 1928, 316 Taf. 28,4; Sulimirski 1938, 143; Żurowski 1949, 170
Taf. 37,5; Krušelńic´ka 1985, 97 f. Abb. 28,3; Chochorowski 1993, 279 Nr. 5;
Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,8.9; Bandrivskij, Zaharév 1998, 235 Abb. 20,11.
19. Předměřice nad Labem, bei Hradec Králové, Kreis Hradec Králové,
Ostböhmen, Tschechien. – Brandgrab der Platenitzer Kultur, 1921. Inhalt: zwei
gleiche Stangenknebel vom Typ Vetiş, davon ist einer heute fragmentarisch
erhalten, beim unteren Stangenteil, bzw. Fortsatz ist der Knopf abgebrochen;
sonst sind die Knöpfe halbkugelförmig, die Tüllendurchzüge haben keine
257
Tiberius BADER
Randrippen oder Warzen (nach den Zeichnungen und Fotos kann man das
nicht mit Sicherheit beurteilen). L. 18 cm (Taf. VII, 57.58 – nach Werner);
zweiteiliges Mundstück mit Ringen; bronzenes Griffzungenschwert mit
Flügelortband; Zepter. – Museum Hradec Králové/Königgrätz, Inv. Nr. ?
Lit.: Domečka 1923, 339 f. Abb. 159; Werner 1961, 384 ff. Abb. 1,5; Bukowski
1976, 180 Taf.16,1-5; Filip 1969, 1088; Metzner-Nebelsick 1998, 407 Abb. 29,5.6;
Kemenczei 2005, 27 f.35.45.48.55.100.103.
20. Püspöklele/Maroslele, Bez. Csongrád, ehem. Kom. Csanád, Ostungarn. –
Einzelfund? 1908 bei Ausheben einer Grube im Hof des Grundstückes Sándor
Sós im Ortskern gefunden. – Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit gebogenem
oberen Fortsatz und mit halbkugeligem Knopf, der untere Knopf
abgebrochen, die Tüllendurchzüge mit Rippen, ohne Warzen. L. 13,5 cm (Taf.
VII,59 – nach einer Skizze von István Tömörkény, 1908, umgezeichnet von G.
Tóth). – Móra Ferenc Múzeum Szeged, Inventarbuch II (1907-1909), S. 71, g
8.1908 (heute verschollen).
Lit.: Tömörkény 1913, 72; Gyucha 1996, 74 Anm. 26 Abb. 32,3; Kemenczei 2005,
C 12 Taf. 43,G.
21. Rudovci/Rudovatz, Kosmaj, Stadt Belgrad, früher Kreis Orašac, Serbien. –
Hortfund, 1935 von einem Antiquar angekauft, angeblich in „Bukov Potok“
gefunden. Ohne andere Angaben. Er besteht aus: zwei Stangenknebel vom
Typ Vetiş mit halbkugeligen, gekerbten Knöpfen an den beiden oberen,
gebogenen Fortsätzen, Tüllendurchzüge mit Randrippen und ohne Warzen in
der Mitte. Bei einem Stück der untere Fortsatz gebrochen. L. 12,5 cm, 11,5 cm;
(Taf. VII,60.61 – nach der Originalzeichnung R. Vasić, Reinzeichnung von G.
Tóth); Knebel vom Typ VI nach Metzner-Nebelsick; ein Knebelfragment; drei
durchbrochene Riemenverteiler; drei kalottenförmige, konische Knöpfe; zwei
eiserne Tüllenbeile; eiserne Lanzenspitze; zwei Brillenfibeln davon eine mit
Achterschleife; eine zweischleifige Knotenfibel mit sanduhrförmigem Fuß;
Bronzeanhänger; Kettchen; Armring; doppelspiralförmig gedrehte
Drahtstücke; 69 kalottenförmige Bronzeknöpfe; verschiedene Fragmente. –
Autopsie der Funde 2004/2005 im Keltenmuseum Hochdorf anlässlich der
Ausstellung „Silber der Illyrer und Kelten im Zentralbalkan“ aus Serbien. –
Archäologisches Nationalmuseum Belgrad 4459; 4460.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 30; Holste 1951, 11 Taf. 20,26; Garašanin/Garašanin
1951, 39 Taf. 7,e.f; Garašanin 1954a, 37 ff. Nr. 4459.4460 Taf. 26,1.2; dies. 1955
338 f. Abb. 2,2; Garašanin, M. 1973, 456 ff. 642 f. Taf. 96,2; Vasić 1977, 65 Taf.
5,1.2; ders. 1987, 562 Taf. 54,4.5; Kristić 2004, 90 Nr. 20.
22. Santovka/Szántó, Bez. Levice, ehem. Hont vm, Slowakei. – Hortfund
1924/1984. – Inhalt: zwei Stangenknebelfragmente vom Typ Vetiş, erhalten
258
sind bei einem der obere bei dem anderen der untere Körper, die Fortsätze mit
konischen Knöpfen, die Tüllendurchzüge ohne Randrippen, aber in der Mitte
mit Warzen. L (noch) 9, 6 cm, 6,9 cm; (Taf. VII,62.63 – nach Nevizánsky);
Knopftrense; zwei runde, gebrochene Riemenverteiler mit runden Ösen;
Tüllenbeil und ein Messerfragment. – Tekovské Museum Levice/Léva.
Lit.: Nevizánsky 1985, 601 ff. Abb. 1,2.6; Kemenczei 1994, 604 Abb. 3, 10.11;
ders. 2005, 137 B 34 Taf. 35,E,5.6.
23. Šarengrad/Atya, Gem. Ilok, Bez. Vukovar-Srijem, früher Kreis Vinkovci,
ehem. Szerém vm, heute Kroatien. – Hortfund, Flur „Baščinama“, beim
Rigolen des Weinberges 1897 in einem Tongefäß gefunden. Er enthält 91
Bronze- und 6 Eisenstücke: zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş, die Körper
leicht, die Fortsätze stark gebogen, mit halbkugelförmigen und gekerbten
Knöpfen an den oberen Fortsätzen, an den unteren sind die Knöpfe nicht
gekerbt, die Tüllendurchzüge mit Randrippen und in der Mitte mit Warzen.
Die zwei Stücke bilden ein Knebelpaar. Patina dunkelgrün. L. 15,2; 14,4 cm
(Taf. VII,64.65 – nach Originalzeichnung Mus. Zagreb); eiserne Trense; eine
Scheibe mit Öse; eine Scheibe mit Buckeln verziert, ohne Öse; vier Brillenfibeln
mit Achterschleifen; Halsring; vier verzierte Armringe mit D – förmigem
Querschnitt; drei geschlossene Ringe; zwei eiserne Ringe; kleiner Ring; zwei
Spiralen; drei konische Tutuli; fünf Zylinder mit breitem Rahmen; ein
ähnliches Fragment; ein eisernes Tüllenbeil und eine eiserne Lanzenspitze;
zwei offene Armringe; Armringfragment; eiserne Nadel, Bommel; dazu noch
ein Tongefäß. - Archäologisches Museum Zagreb, Nr. Inv. 4425. Autopsie
06.07.2001; freund. Mitt. Frau J. Balen.
Lit.: Brunšmid 1900, 59 ff. Taf. 3,3.5; Vinski 1955, 37 ff. Abb. 26; 27;
Vinski/Vinski Gasparini 1956, 88 Nr. 61; ders./dies. 1962, 270 Taf. 2,22.23;
Vinski-Gasparini 1973, 220 Taf. 130, 10.11; Chochorowski 1993, Abb. 2,11;
Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,7; ders. 2005, 137 B 35 Taf. 37,1.2.
24. Sarkad, Bez. Békés, früher Kom. Bihar, Ostungarn. – Im Ortskern, in der
Flur „Diófás-dűlő“, nicht weit von dem Einzelgehöft/Weiler „Erdei-tanya“,
Fundort Nr. 99 des Fundkatasters, hat ein Hobbyarchäologe seit 1984 teils auf
der Oberfläche, teils mit Suchgerät Funde, darunter Pferdegeschirr und
Bronzegefäßfragmente gesammelt und 1994 dem Mihály Munkácsy Museum
Békéscsaba übergeben. 1995 wurde eine Kontrollgrabung vorgenommen, bei
der sich herausstellte dass die Erosion und die Bodenbearbeitung die
Fundstelle zerstört hatte. Die Ausgräber glauben dass „die Bronzen zu einem
geschlossenem Fund gehört haben und gleichzeitig vergraben worden sind,
vielleicht im Rahmen einer sakralen Zeremonie“. Eine Grube, die Tongefäße
259
Tiberius BADER
und die Spinnwirtel sprechen für Siedlungsfunde, doch könnten die

gleichzeitigen Bronzen auch zu einem Hort zugehören.
Die Bronzefunde: ein Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit großem,
kegelförmigem Scheibenkopf am Ende des oberen Fortsatzs, am Rand mit vier
symmetrisch gesetzten Löchern, die mit geritzten Doppellinien im Halbbogen
umkreist sind. Am unteren Ende hat der Fortsatz einen halbkugelförmigen
Knopf am Ende. Die Tüllendurchzüge sind ohne Warzen in der Mitte und
ohne Rippen am Rand, aber mit umlaufenden tiefen, doppelten Kreislinien
und in der Mitte mit X-Motiven verziert. Die Stange ist unter dem oberen
Durchzug abgebrochen. L. 13,2 cm (Taf. VII,66 – nach Gyucha, umgezeichnet
G. Tóth). – Mögliche Beifunde: etwa 17 Riemenverteiler, Bronzegefäße davon
eine senkrecht gerippte Schüssel und eine Tasse vom Stillfried-Typ,
Bronzearmring u. a. – Munkácsy Mihály Múzeum Békéscsaba Inv. Nr. 95.1.1-
62; 95.25.1-43. Autopsie des Hortfundes im Museum August 2004.
Lit.: Gyucha 1996, 67 f. Abb. 2; Kemenczei 1999/2000, 245 Abb. 3,5; ders. 2005,
140 f. C 16 Taf. 44,B,1.
25. Senica/Szenice, Bez. Senica, ehem. Nyitra vm, Slowakei. – Skelettgrab
2/1942. Beifunde: zwei gleiche Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit
halbkugelförmigen Knöpfen an den Stangenenden, die Tüllendurchzüge mit
Randrippen aber ohne Warzen. L. 14 cm (Taf. VIII,67.68 – Originalzeichnung
Lev Zachar, Mus. Bratislava); Riemenverteiler mit leicht konischer Öse; Knopf
mit vier Buckeln; Ring; zwei Fragmente eines Eisenmessers mit Stiel;
rechteckiger Schleifstein mit durchbohrtem Ende; verziertes Gefäß, Lausitzer –
Kultur. – Archäologisches Institut Nitra; Nationalmuseum Bratislava (die zwei
Knebel, AP 23.155.156).
Lit.: Willvonseder, 1942, 213; Budinsky-Krička 1947, 99 Taf. 29,3; Nevizánsky
1985, 717 Taf. 1,1.2; Chorochowski 1993, Abb. 43,3.4; Romsauer 1999, 173 Abb.
5,6.8; Kemenczei 2005, 129 A 29 Taf. 8,B,7.8.– Zusätzliche Inf. P. Romsauer
(Arch. Inst. Nitra), Brief 14. Januar 2002.
26. Skandawa/Skandau, pow. Kętrzyn, ehem. Kr. Gerdauen, Ostpreußen,
heute Polen. – Depotfund, in einer sumpfigen Wiese gefunden. Inhalt: zwei
Stangenknebel, ähnlich dem Typ von Vetiş, der obere Knopf ist glocken-, der
untere scheibenförmig, auf den beiden Fortsätzen sind drei umlaufende
Rippen. Die Tüllendurchzüge ohne Rippen am Rand und ohne Warzen. L.
etwa 15 cm (Taf. VIII,69 – nach La Baume); drei Tüllenbeile; drei Halsringe;
vier Anhänger, davon ein Radanhänger, der andere scheibenförmig mit einem
Loch in der Mitte. – Ehemal. Preusisches Museum Königsberg/Kaliningrad,
heute verschollen.
260
Lit.: Hollach 1908, 150; La Baume 1927, 274 Taf. 219e; Gaerte 1929, 89 Abb. 62a;
Dąbrowski 1968, 178 Nr. 56 Taf. 20,3 (mit weiterer Literatur); Bukowski 1998,
289 Abb. 132,5.
27. Sopron-Umgebung, Bez. Győr-Moson-Sopron, Ungarn. – Einzelfunde?
1939 von Antiquitätenhändler L. Mauthner erworben. – Zwei Stangenknebel
vom Typ Vetiş, mit flachen scheibenförmigen Knöpfen an den beiden Enden,
die Tüllendurchzüge mit Randrippen und mit Warzen in der Mitte. L. 18,9 cm
(nach Kemenczei); 19,1; 19 cm (nach Metzner-Nebelsick) (Taf. VIII,70.71 – nach
Metzner-Nebelsick). Ob ein Kettenanhänger dazu gehört ist fraglich. – Früher
Sammlung Mauthner Budapest, heute Verbleib unbekannt (nach Kemenczei);
Ashmolean Museum Oxford 1939/57 (nach Metzner-Nebelsick).
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 87 Taf. 6,1.2; Harmatta 1946-1948, 109 Nr. 2; ders.
1953, 42 Nr. 2; Potratz 1966, 206 Abb. 89b; Patek 1993 25 Abb. 12,4.8; Metzner-
Nebelsick 2002, Taf. 143,2.3; Kemenczei 2005, 141 C18 Taf. 47,C,1.2.
28. Stillfried, Bez. Gänserndorf, Niederösterreich, Österreich. – a/ Grab- oder
Hortfund, 1895, Beifunde/Inhalt: ein Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit leicht
gebogenem oberen Fortsatz, mit konischen Knöpfen an den zwei
Stangenenden, die Tüllendurchzüge mit Randrippen und Warzen in der
Mitte. L. 15,4 cm (Taf. VIII,72 – nach Kaus); zwei Knopftrensen; Trense bzw.
Mundstück mit D – förmigen Ringen; vier Knebel mit schaufelförmigen
Stangen und Pferdekopfende; fünf kreuzförmige Ösenknöpfchen; drei
kreuzförmige Ringfußknöpfe; zwei schildförmige, spiralverzierte
Ösenknöpfe/Riemenverteiler; doppelszepterförmiger Ringfußknopf; zwei
Ringfußknöpfe; mittelständiges Lappenbeil; Bruchstücke einer Tasse;
Messerbruchstück. – Museum Wien?
Lit.: Willvonseder 1932, 25 ff. Taf. 1,6; Franz 1933, 132 ff.; Gallus/Horváth 1939,
15 Taf. 71,7; Kossack 1954, Abb. 29,5; Potratz 1966 Taf. 77; Kaus 1988/1989, 247
ff. Taf. 2,4; Pare 1998 Abb. 39,36; Sauter 2000, 18 f. Abb. 2,3.
b/ Grab 6, Brandgrab mit Keramikschüttung, Oberteil des Grabes gestört,
Grabung 1975-76; Männergrab. Die Zaumzeuge wurden in zwei Haufen „auf
die, oder knapp über der Grabsohle“ niedergelegt. Beigaben: Stangenknebel
vom Typ Vetiş, der obere Fortsatz stark gebogen, mit glockenförmigen
Knöpfen an den beiden Stangenenden, die Tüllendurchzüge ohne Randrippen
und ohne Warzen, die Stange durch schräg eingeschnittene schmale Kerben,
sog. Fischgrätenmuster flächendeckend verziert. Verhältnisse Körper und
obere Stangenende etwa 1:4. L. 14,6 cm (Taf. VIII,73 – nach Kaus); Knopftrense;
Trense mit einem Knopf; zwei geknickte Knebel, davon ein Fragment;
Zierblech; zwei Klammern; Randbeschlag; Griffdornmesser; Scheibe; Ringlein;
zweispitzige Nadel; aus Eisen: Messerklingenfragment; vier, davon drei kleine
261
Tiberius BADER
und eine große flachkonische Scheibe; aus Ton Kegelhalsgefäß;

kalottenförmige Schale; Bruchstück von Kegelhalsgefäße, Schalen und Tassen;
Knochenreste von Schaf und Ziege; kalzinierte Knochenfragmente (Mann?). –
Museum Wien Inv. Nr. 6108.
Lit.: Kaus 1984, 27.76 ff.80 Taf. 9,60; Stegmann-Rajtár 1992, 45 f. Abb. 46,5;
Chochorovski 1994, Abb. 38,1.
29. Stodůlky, Stadt Praga, Böhmen,Tschechien. – Unveröffentlicht. Einstufung
des Knebels als Typ Vetiş unsicher. – Nationalmuseum Prag.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 30; Harmatta 1953, 43 Nr. 18; Iessen 1953, 60 Anm. 1;
Chochorowsky 1993, 64 (“Variante Stodůlky. Ein nur aus der Beschreibung
bekannter Knebel mit kleinen, rörchenförmigen Durchzügen und gespaltetem,
längerem, mit <einigen> Bückelchen verziertem Ende. Nach der Meinung A.
A. Iessens (s. oben) kann dieses Exemplar an den Knebel aus dem Gräberfeld
Kamennomostskoe anknüpfen, der von A. I. Terenožkin (1976, Abb. 88,9) zu
den Formen Malaja Cimbalka gerechnet wurde. Die letzte zeichnet sich doch
durch charakteristische Längsprofilierung des längeren und deutlich
erweiterten Endes aus.“ – nach der Übersetzung von W. Blajer).
30. Szanda, Bez. Nógrád, Nordungarn. – Hortfund. Er wurde 1926 auf dem
Hang des Schlossberges, „Várdomb“ (Burghügel) in einer vorgeschichtlichen,
befestigten Siedlung gefunden. Er lag in einem kreisförmig mit Steinen
umstellten Bronzegefäß. Das Gefäß wurde bei der Entdeckung zerstört. Der
Hort enthielt: zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit gebogenem oberen
Fortsatz, und mit glockenförmigen Knöpfen an beiden Stangenenden, die
Tüllendurchzüge haben keine Randrippen und Warzen. Es scheint, dass beide
Stücke in einer Gussform gegossen wurden. Sie bilden ein Knebelpaar. L. 12,4;
12,5 cm (nach Kemenczei); 12,8; 12,7 cm (nach Metzner-Nebelsick) (Taf. VIII,
74.75 – Originalzeichnung G. Tóth). Weitere Beifunde: noch ein Knebelpaar;
zwei Knopftrensen bzw. Mundstücke, bei einer fehlen die Knöpfe, bei der
anderen ist nur ein Knopf erhalten; sechs Scheiben; ein Armring; fünf
Tüllenbeile; eine Armspirale und drei Fragmente einer Bronzetasse. –
Ungarisches Nationalmuseum Budapest, Inv. Nr. 59.1926,13.14.
Lit.: Tompa 1934/1935, 108 Taf. 49,1.2; Gallus/Horváth 1939, 18.89 f. Taf.
10,12.13; Metzner-Nebelsick 1994, Abb. 17a, 1.2; dies. 2002, 708 Taf. 133,1.2;
Kemenczei 1994, 604 Abb. 3,6; ders. 2005, 135 Nr. 23 Taf. 32,4.5;
31. „ehem. Ungarn“ I. – Fundort, Fundumstände unbekannt Einzelstück?
Stangenknebel vom Typ Vetiş. Der ganze, massive Körper und auch der obere
Fortsatz beim Knopf leicht gebogen, große scheibenförmige zugegossene
Knöpfe an den Stangenenden, an den langen Tüllendurchzügen starke
Randrippen und in der Mitte flache, stumpfe Warzen. Patina grau, glänzend,
262
kleine Oxydfläche, der untere Durchzug hat ein Loch noch aus dem Altertum.
Verhältnis zwischen den Fortsatz und Gesamtlänge 1:3. L. 16,3 cm (Taf. IX,76 –
nach Metzner-Nebelsick).– Ehemals im Museum Zürich („Ungarische
Sammlung“) Inv. Nr. 4040c. – Geschenk oder Einkauf durch den Schweizer
Wilhelm Fehr, der in der zweiten Hälfte des 19. Jh. in Budapest lebte. Heute im
Römisch-Germanischen Zentralmuseum Mainz Inv. Nr. O.20960; freundl.
Mitt. Markus Egg. Autopsie 20. August 2001.
Lit.: Hampel 1878, 329 f. Abb. 12; Hampel 1886a, Taf. 61,1; ders. 1886, Taf. 61,1;
Ulrich 1890, 145 f.; Frey 1905, 189; Willvonseder, 1932, 30; Foltiny 1955, 109 Taf.
74,3; Metzner-Nebelsick 1994, 441 Kat. Nr. 29; dies. 2002, Taf. 143,1; Kemenczei
2005, 143 C 49, Taf. 50,2.
32. „ehem. Ungarn“ II. – Fundort, Fundumstände unbekannt. – Am 27 Mai
1902 kaufte das Römisch-Germanisches Zentralmuseum Mainz Funde wieder
von Händler Fejér aus Budapest, die aus dem ehemaligen Komitat Bács-
Bodrog stammen dürften und nach Foltiny angeblich zusammengehören, wie:
Helm, Armspirale, Halsring, Armreifen, Halsringe, Ringe, verschiedene
Scheiben, zweischleifige Bogenfibel. Im Text der Zusammenstellung des
Fundes (S. 178) erwähnt Foltiny keinen Stangenknebel, aber bei der
Typenanalyse (S. 179) spricht er über Trensenknebel auch im Fund „Kom.
Bács-Bodrog II“: Taf. 68, 4a-b“, doch bei der Abbildung des Stückens schreibt
er nur „Fundort unbekannt“ (Taf. 68,4a-b). Das Stück wurde schon früher von
Reinecke abgebildet, und als Fundort Kiskőszeg gegeben (Abb. 5s rechts). Bei
der Überprüfung des Inventarbuches konnte ich folgendes feststellen: diese
Seitenstange ist nicht im „zweiten Fund von Bács-Bodrog“ inventarisiert,
sondern, allein als Einzelstück und wurde vom Händler Fejér früher, schon
am 31 Januar 1902 angekauft. Unter der Rubrik „Fundort“ steht keine Angabe
über den Fundort, weder „Kiskőszeg“ (Reinecke) noch „Bács-Bodrog“
(Foltiny). Die Herkunft des Stückes muss wie Foltiny bei der
Tafelbeschreibung feststellte, als unbekannt gelten. Man könnte als
Herkunftsbezeichnung allenfalls aus dem „ehem. Ungarn“ angeben. –
Vollständig erhaltener Stangenknebel vom Typ Vetiş. Der gerade Körper ist
schlank, der obere Fortsatz stark gebogen. Die beiden Knöpfe am Stangenende
sind halbkugelförmig, mitgegossen, die Tüllendurchzüge ohne Rippen, aber
mit ganz flachen Warzen. Patina hellgrün, die Oberfläche oxydiert. Verhältnis
zwischen Fortsatz und Gesamtlänge 1:3. L. 15,5 cm (Taf.IX,77 – nach
Foltiny/Kemeneczei). Autopsie 20 August 2001.*
– Römisch-Germanisches Zentralmuseum Mainz Inv. Nr. 0.1598.
Lit.: Reinecke 1907, 42 f. Abb. 5s (rechts); Foltiny 1961, 179 Taf. 68, 4a-b;
Kemenczei 2005, 143 C 47 Taf. 49,12.
263
Tiberius BADER
* Nach einer Vereinbarung mit Herrn M. Egg wollte ich damals ursprünglich
die Zeichnungen der Funde aus dem RGZM mit der/m Zeichner/in diesem
Museum durchführen lassen, was aber wegen anderen Verpflichtungen des
Verfassers in den letzten zehn Jahren leider nicht realisiert wurde.
33. „ehem. Ungarn“ III. – Fundort, Fundumstände unbekannt,
Transdanubien, „Umgebung von Keszthely“? Im Jahr 1914 hat das Museum
von Keszthely mit staatlichen Subventionen u. a. auch zwei Knebel gekauft.
Obwohl der Museumsleiter Árpád Csák im Inventarbuch die Fundorte und
die Herkunft in der Rubrik „Jegyzet“ regelmäßig eingeschrieben hat, fehlen
bei diesem Kauf die Hinweise darauf. Möglicherweise liegt die Ursache in den
Kriegswirren. – Zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş, einer davon ist
beschädigt, fehlt der obere Stangenteil, der Fortsatz mit Knopf; der Knopf
beim unteren Fortsatz und beim vollständig erhaltenem Exemplar sind
halbkugelförmig, die Tüllendurchzüge mit Rippen, ohne Warzen. Am Ende
des oberen Fortsatz eine Menge von Eisenoxyd. Das Fragment ist durch Feuer
deformiert. L. 15,2 cm, etwa 11,4 cm (Taf. IX,78.79 – nach Gallus/Horváth). –
Balatoni Múzeum Keszthely Inv. Nr. 5088. Im Zweiten Weltkrieg verschollen.
Freundl. Mitt. Róbert Müller, Direktor des Museums, Brief 21. 11. 2001.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 29.101 Taf. 41,7.8; Metzner-Nebelsick 1994, 441 Kat.
Nr. 30; Kemenczei 2005, 139 C 8 Taf. 43,D,1.2 („Umgebung von Keszthely“).
34. „ehem. Ungarn“ IV. – Fundort, Fundumstände unbekannt, Einzelfund? –
Ein Stangenknebel vom Typ Vetiş, der obere Fortsatz stark gebogen, die zwei
Knöpfe halbkugelförmig, die starken Tüllendurchzüge sind ohne Rippen aber
mit Warzen. L. 12,1 cm (Taf. IX,80 – Originalzeichnung G. Tóth). – Ungarisches
Nationalmuseum Budapest Inv. Nr. 62.1.171. Angaben über die Erwerbung
fehlen.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 24 Taf. 45,6; Metzner-Nebelsick 1994, 441 Kat. Nr.
31; Kemenczei 2005, 142 f. C 46 Taf. 49,11.
35. „ehem. Ungarn“ V. – Fundort, Fundumstände unbekannt, Einzelfund? –
Stangenknebel, mit schlankem Körper, leicht gebogenem oberen Fortsatz und
langen starken Tüllendurchzügen, ohne Rippen und Warzen, die große
Knöpfe sind scheibenförmig. L. 16 cm (Taf. IX,81 – nach Kemenczei).
Ungarisches Nationalmuseum Budapest, erworben vom Antiquitätenhändler
J. Krausz, Inv. Nr. 114.1883.
Lit.: Gallus/Horváth 1939, 13 Taf. 51,3; Metzner-Nebelsick 1994, 441 Kat. Nr.
32; Kemenczei 2005, 143 C 48 Taf. 50,1.
36. „Bez. Veszprém“, Ungarn. – Fundort, Fundumstände unbekannt. –
Stangenknebel mit leicht gebogenem, oberem Fortsatz und mit
scheibenförmigen Knöpfen, die Tüllendurchzüge mit Rippen und in der Mitte
264
mit Warzen. L. 16,7 cm. (Taf. IX,82 – nach Kemenczei).- Mus. Veszprém Inv.
Nr. 55.309.110.
Lit.: Kemenczei 2005, 142 C 34 Taf. 48,P.
37. Vetiş/Vetés, Bez. Satu Mare, Rumänien. – Hortfund, 1961, Inhalt u. a: 4
Stangenknebel, davon einer beschädigt, es fehlt der obere Stangenteil,
gebogene obere Fortsätze, die Durchzüge ohne Rippen und ohne Warzen, die
Knöpfe sind halbkugel– oder pilzförmig, L. 14,1; 14,3; 15, 11,4 (noch) cm (Taf.
X,83-86 – nach Originalzeichnung Bader/Tóth). – Mus. Satu Mare/Sathmar Inv.
Nr. 5305-53067.5314.
Lit.: Bader 1977, R 70b,10-13; ders. 1978, 130 Nr. 102 Taf. 87,10-13; Petrescu-
Dîmboviţa 1977, 146 Taf. 362,6-9; ders. 1978, 151 Nr. 278 Taf. 267,E,10-13;
Chochorowski, J., 1993, 51.93 Abb. 37, 1-4; Bader 2000, 80 Nr. 62-65; Kemenczei
2005, 138 B 37 Taf. 39,B,1-4.
38. Żaboři nad Labem, Bez./okres Kutná Hora, Böhmen, Tschechien. –
Hügelgrab (nach Franz Hortfund). Inhalt: ein Stangenknebel vom Typ Vetiş, mit
großen, flachen, kugelsegmentförmigen Scheibenknöpfen, der obere ist mit
Dreiecken verziert, die Tüllendurchzüge wahrscheinlich ohne Randrippen aber
mit starken, langen zylinderförmigen Warzen in der Mitte. L. ca. 16 cm (Taf.
X,87 – nach Zschille/Forrer); zwei Trensen, Scheibe mit Öse; Knopf mit Öse; mit
zwei Spiralen verzierte, schildförmige Riemenverteiler. – Museum Prag?
Lit.: Smolík 1881, 664 ff. Taf. 28,17; Zschille/Forrer 1893, 13 Taf. 1,21; Richlý
1894, 196 Taf. 51,2; Schránil 1928, 200 Taf. 41,30; Franz 1933, 132 ff.;
Chochorovski 1993, 204; Metzner-Nebelsick 1994, 410 ff.; Pare 1998, 368;
Kemenczei 2005, 36 f. 45.100.103.110.
Nach dem Abschluss dieses Beitrages haben wir Nachrichten über neue Funde
mit Stangenknebeln vom Typ Vetiş im Oktober 2012 in Budapest erhalten:
39. Mezőcsát, Bez. Borsod-Abaúj-Zemplén, Nordostungarn. – Grabfund, auf
dem Gelände des bekannten präskythischen Gräberfeldes von „Hörcsögös“,
zufällig, anlässlich beim Pflügen des Ackerfeldes im September 2010 von János
Nagy gefunden. Der Finder hat am 19. September 2010 das Hermann Ottó
Museum Miskolc über den Fund informiert und am 23. September an Ort und
Stelle die Fundstelle gezeigt und folgende Gegenstände abgegeben: Zwei
Stangenknebel vom Typ Vetiş, ein durchgebohrter Wetzstein,
Keramikfragmente und Menschenknochen. Am 24. September haben die
Mitarbeiter des Museums und der Universität, Fakultät für Vorgeschichte
Miskolc eine Rettungsgrabung durchgeführt und mit einem Metalldetektor
das Gelände untersucht. An der Stelle des Hockergrabes wurden noch zwei
Bronzeknöpfe (mit Detektor) und Reste des Ost-West orientierten Skeletts
eines jungen Mannes, Reste eines Gefäßes und beigelegter Tierknochen eines
265
Tiberius BADER
Schafes in situ gefunden. Das Grab gehört zum präskhytischen Gräberfeld, lag
auf der höchsten Stelle des Hügels, zwischen den nördlichen und südlichen
Gruppen des Gräberfeldes, näher zu der südlichen Gruppe, im Sand, ohne
Grabverfärbung, deswegen wurde das Grab bei den früheren Grabungen
nicht gefunden.
Die zwei Stangenknebel sind nicht ganz gleich, einer ist leicht gebogen, der
andere ist gerade, die Fortsätze haben glockenförmige Knöpfe, die
Durchzügen ohne Rippen aber mit Warzen. L. 12,5, 12,9 cm. – Die Lage der
Stangenknebel im Grab konnte man nicht feststellen (Taf. XI,88.89 – nach einer
Zeichnung von József S. Nagy; Taf. XI, 88a.89b – Fotos von G. Szabó). –
Freundliche Information von Klára Pusztai-Fischl, Univ. Miskolc, E.– Mail 18.
10. 2012. – Ein Beitrag über das Grab wird von Klára P. Fischl und Tamás
Pusztai im Festschrift Gábor Lörinczi zum 60. Geburtstag veröffentlicht.
Lit.: T. Pusztai/K. P. Fischl, Zöld Horizont 5/3 (17), 2010, 1, 5 (die erste
Bekanntmachung der Entdeckung des Grabes); zum Gräberfeld: Grabungen
zwischen 1959 und 1962 von E. Patek und N. Kalicz, 42 Gräber freigelegt, vgl.
Patek 1993, 145 ff. Abb. 16-33 Taf. 3-6.
40. Szilvásvárad, Bez. Heves, Nordungarn. – Hortfund, Fundstelle
Alsónagyverő, in einer Siedlung Sommer 2012 gefunden. Inhalt: zwei
Stangenknebel vom Typ Vetiş, bzw. ein Knebelpaar, mit geradem Körper, der
gebogene obere Teil, der Fortsatz gebrochen, die oberen Endknöpfe sind etwa
pilz- die untere halbkreisförmig, die Durchzüge ohne Rippen aber mit Warzen
(Taf. XI,90.91 – nach Fotos von G. Szabó); Trense, das Mundstück zweiteilig,
der erhaltene Seitenteil mit durchbrochenem Knopf, der andere Seitenteil fehlt;
zehn Knöpfe, drei Riementeiler, zwei nach Foto unbestimmbare (?) Fragmente.
– Unveröffentlicht. – Freundl. Mitt. Gábor Szabó, Archäologisches Institut der
Universität Budapest, E-Mail 15. 10. 2012.
Lit.: Szabó 2012, 2ff. Abb. 3-5.
Typologisch nahestehende Exemplare/Stücke
1. Nikople/Samowitz/Sadomica oder Gigen, Bez. Plewen, Bulgarien. –
Grabfund, vor dem Zweiten Weltkrieg. Beifunde: 1. Trensenknebel,
Mundstück mit lose/zugegossenen zwei Knebeln, die am kürzeren
Stangenende konische zugegossenen Abschlussknöpfe besitzen, sie haben nur
je zwei Röhre mit großen Scheiben und mit Dorn in der Mitte. Beim Anschluss
zum Mundstück sitzt auch je eine große Scheibe mit Dorn. Die Verbindung
zwischen den Knebeln und Mundstück ist auch eigenartig/einmalig, bzw.
besonders gestaltet: auf die Knebel sind zwei Ringe gegossen, denen einer mit
der Außenöse des Mundstückes, der andere mit dem Knopf verbunden ist.
Das Mundstück ist zweiteilig mit runder(ovalen?) Außenöse und verziert mit
266
schrägen Kerbschnitten. Die zwei Fortsätze beider Knebel sind am Ende in

zwei Vogelprotomen ausgebildet. L.19 cm. 2. Trensenknebel, das zweiteilige
Mundstück mit runden/ovalen Außenösen ist mit den zwei Knebeln
zusammengegossen. Die Durchzüge ohne Rippen am Rand aber mit ziemlich
langen Warzen, die Köpfe konisch oder halbkugelförmig ausgebildet. Die
Stangen des Mundstückes sind mit schrägen Kerbschnitten verziert. L. 14,5
cm. 3. Fragment eines Stangenknebels, wie bei der vorigen Trense, rundstabige
Stange, der obere Tüllendurchzug ohne Rippe, aber in der Mitte eine Warze,
auf dem Fortsatz konischer Knopf. L. (noch) ? 4. Ringbündel aus drei Ringen
mit Vogelprotomen-Anhängern. 5 Bommel mit Knauf. – Sammlung
Severeanu, Stadtmuseum Bukarest.
Lit.: Severanu 1936, 14 ff. Abb. 1;2;3 („trouvés auprés de láncienne Ulpia-
Escus“); Venedikov 1957, 154. Abb. 1;2 („Gigen“); Garašanin 1973, 7 Abb. 1;
Venedikov/Gerasimov 1973, 23; Metzner-Nebelsick 1994, 441 („Gigen“);
Tončeva 1980, 107 f. Taf. 44,1.2 („Gigen“); Kemenczei 2005, 44 Anm. Nr. 285,
58, 104 f. („Gigen“).
2. Stillfried, Bez. Gänserndorf, Niederösterreich,Össterreich. – a/ Grab- oder
Hortfund, 1895, vier Stangenknebel mit schaufelförmigen Stangen und
Pferdekopfende, vgl. Kat. Nr. 28.
Fundumstände und Fundverhältnisse
92 Stangenknebel wurden in vermutlich 45 Fundorten bzw.
Fundstellen gefunden, davon in 17 Hortfunden 44 Stück, in 11 Grabstätten
bzw. Gräbern 28 Stück, in 4 Einzelfunden bzw. ohne Fundumstände 16 Stück
(s. Tabelle). Es dominieren die Knebel in Hortfunden, aber relativ viele
stammen aus Grabverhältnissen, aus Brandgräbern, wie von Füzesabony, Dalj,
Batina, Předměřice und aus Skelletgräbern, wie von Balta Verde, Mezőcsát
und Senica, in zwei Gräberfeldern sind die Gräber unter Hügeln, wie von
Balta Verde und Barajevo. In einigen Hortfunden, wie Biharugra, Blatnica,
Dinnyés, Fügöd (4), Rudovci, Santovka, Šarengrad, Szanda, Szilvásvárad,
Vetiş (4) und Gräbern, wie Balta Verde, Barajevo, Füzesabony Gr. 3, Mezőcsát,
Nikople, Předměřice und Senica, kommen die Knebel, paarweise vor. Das
bedeutet dass der/die Beerdigte ein Pferd im Besitz hatte, wo vier Knebel
vorhanden sind, wie in den Hortfunden von Fügöd und Vetiş kann man mit je
zwei Pferden rechnen. Im einzigen Hort, Dunakömlőd wurden zehn Knebel
gefunden, was auf mehrere, bzw. fünf Pferde schließen lässt.
Funktion
Eine Trense, wie bekannt ist, besteht in der Regel aus drei Teilen, dem
Mundstück und den Knebeln, die ein seitliches Herausrutschen des
Mundstückes verhindern sollen und an denen der Kopf befestigt ist. Es gibt
267
Tiberius BADER
zahlreiche Knebelformen, wie Platten-, Scheiben- und Stangenknebel. Im

Rahmen der Stangenknebel gibt es auch verschiedene Formen, Typen und
Varianten, unsere Stangenknebel vom Typ Vetiş sind nur eine davon. Ohne
die Kombination mit einem Mundstück ist ihre Zugehörigkeit zu einer Trense
nicht gesichert. Das Zusammenfügen der zwei Stangenknebel vom Typ Vetiş
und eines Mundstücks, bzw. des Trensenaufbaus folgen wir nach der von
Frau U. L. Dietz ausgearbeiteten Prinzipien, nämlich nach dem β-Prinzip, bei
dem die zwei Knebel und das Mundstück mittels organischer Materialien
durch die drei gleich großen und gleich ausgerichteten Durchzüge (Uniplan)
verbunden sind (Abb. 3). In der Trensenentwicklung wird dieses Prinzip das
α-Prinzip – wobei das Mundstück durch eine vergrößerte Öffnung des
Knebels hindurchgezogen wird – abgelöst.7 Die Schirrung können wir
ebenfalls nach der Rekonstruktion von Frau Dietz vorstellen, bzw. das
Kopfgestell bestand aus einem gespleißten Backenriemen, der in den äußeren
Durchzügen der Knebel saß (Abb. 4)8.
Zeitstellung
Hinweise für die Datierung der Stangenknebel vom Typ Vetiş liefern
einerseits die allgemeine Entwicklung der Stangenknebel, andererseits der
Kontext in dem sie gefunden wurden bzw. ihre Beifunde. Die Autoren, die mit
den chronologischen Fragen sich beschäftigten sind grosso modo mit einer
Zeitspanne im ersten Viertel des 1. Jht. vor Chr. einig. „Trensenknebel dieses
Typs treten im Bereich der mitteleuropäischen Urnenfelderkultur und im
Nordbalkan auf; sie werden in die Späturnenfelderzeit bzw. an den Übergang
von der Späturnenfelder- zur Hallstattzeit datiert. Als jüngste Exemplare sind
die eisernen Trensenknebel von Fügöd, auf Grund der durchbrochenen
Bronzescheiben die Knebel aus Hügelgrab 2 von Balta Verde und aus dem
Depot von Rudovci sowie auf Grund des frühhallstattzeitlichen Schwerts die
Knebel aus der Bestattung von Předměřice zu betrachten.“, schreibt T.
Kemenczei9.
In folgenden möchten wir die chronologische Lage der Stangenknebel
nach ihren Verbreitungszonen unter die Lupe nehmen. Im oberen Dnestr-
Gebiet von den drei Fundorten mit Stangenknebeln vom Typ Vetiş,
Hohlihrady, Medina, Pidsadky kennen wir nur bei dem ersten die
Fundverhältnisse, nämlich es handelt sich um ein Hortfund, mit Beigaben:
zwei verzierten Scheiben mit einer durchgebrochenen Kugel und Öse, 47
Knöpfen mit Öse, 4 kreuzförmigen Riemenverteiler, typisch für die jüngeren
Serie der 3. chronologischen Gruppe, nach Chochorowski (Ha B3 800-700 v.
Chr.)10. Weil der Hortfund ausschließlich Pferdezaumzeug enthielt ist eine
richtige chronologische Einordnung des Fundes schwierig. „Einziger Hinweis
268
auf eine Datierung Holihradys in der erste Hälfte des 8. Jahrhunderts v. Chr.
bzw. in Hortfund-Stufe VI sind die getreppten Phaleren mit durchbrochenem
Kugelaufsatz“ (Analogie: Vințul de Jos, Siebenbürgen)11.
Im Karpatenbecken, bzw. in Ungarn, Slowakei,
Nordwestsiebenbürgen, Kontinentalkroatien, Vojvodina/Vajdaság ist die
chronologische Lage der Stangenknebel vom Typ Vetiş durch mehreren
Hortfunden und Gräbern einigermaßen abgesichert. M. Kaus datierte den
Hortfund von Stillfried, Niederösterreich nach den Parallelen der
Kreuzringfußknöpfe, Ringfußknöpfen, Trensen mit D-Enden und
Zügelhakentrense in die Späturnenfelderzeit, Ha B3, 8 Jh. v. Chr.12 Den
Hortfund von Santovka, Slowakei mit Beifunden: Knopftrense, zwei runde,
gebrochene Riemenverteiler mit runden Ösen, Tüllenbeil und ein
Messerfragment setzte G. Nevizánsky in Ha B3, 8. Jh. v. Chr.13 Eine spätere
Datierung geht an den Pferdegeschirrfund von Fügöd mit Bronze– und
Eisengegenstände bzw. eine ältere und eine jüngere Gruppe, die zweite
Gruppe datierte T. Kemenczei, in das 6. Jh. v. Chr.14 Die Grabfunde mit
Stangenknebeln vom Typ Vetiş kann man auch gut datieren. Das reiche Grab
6, von Stillfried, Niederösterreich datierte M. Kaus durch die Beifunde in Ha
B3, mit der Bemerkung: „… es ist jedoch nicht auszuschließen, dass es sich hier
nicht nur um ein lange gebrauchtes, sondern auch um ein damals schon
veraltetes Stück handelt.“15 Dagegen datierte Chr. Pare das Grab 6 in die frühe
Hallstattzeit (Ha C1a), Stillfried-Podolí-Gruppe III, etwa 800-730/720 v. Chr.16
In Ungarn gehören die Gräber von Füzesabony und Mezőcsát zur Mezőcsát-
Gruppe, die E. Patek und C. Metzner-Nebelsick zur Stufe Ha B3, 8. Jh. v. Chr.
zugeschrieben haben.17 Anlässlich der Erstveröffentlichung des Grabes im
Hügel II von Balta Verde, Oltenien, mit Bronze- und Eisengegenständen
datierte die Funde damals D. Berciu in Reinecke Ha D18.
Und nochmals die Meinung von T. Kemenczei in der Frage der
Datierung der Stangenknebel in das 9. oder in das 8. Jh. v. Chr.: „Man kann die
ganz genauen Analogien der Trensenseitenknebel mit drei tüllenartigen
Öffnungen im Depotfund von Kiskőszeg in mehreren ins 9. Jh. v. Chr.
datierten Bronzefunden finden (so Biharugra, Dunakömlőd, Santovka/Szántó,
Szanda, Vetiş/Vetés) sowie im Depot von Fügöd aus dem 8 Jh. v. Chr. Das
Parallelstück des einen Stangenknebels von Batina befindet sich im
Fundmaterial von Dinnyés, das ins 9. Jh. v. Chr. datiert wurde. Der letztere
Fund enthält auch Winkelknebel, aber die gleichen Seitenknebel befinden sich
in Funden aus dem 8. Jh. (z. B. Frög, Steinkirchen, Stillfried)“19.
Frau C. Metzner-Nebelsick hat sich in mehreren Beiträgen und in Ihrer
Promotionsarbeit mit der chronologischen Fragen der Epoche eingehend
269
Tiberius BADER
beschäftigt. Davon fassen wir ihre Meinungen für die Funde mit
Stangenknebel vom Typ Vetiş kurz zusammen. Noch 1994 schreibt sie: „Die
stark an Müller-Karpes Dreiteilung der Urnenfelderstufe Ha B angelehnte
siebenbürgische Hortfundsequenz hält einer kritischen Überprüfung nicht
Stand. Insbesondere die mit Ha B3 und dem achten Jahrhundert v. Chr.
gleichgesetzte Stufe VI (Şomatin/Vetiş) erweckt wegen der von Rusu als
phasendefinierend angesehenen Kriterien Misstrauen. Sie wird durch das
Auftreten von Pferdegeschirrbronzen, <Gegenständen … östlicher
kimmerischer Herkunft>, definiert, die außer in Vetiş jedoch von keinem
anderen rumänischen Hortfund dieser Zeit überliefert sind.“ Auf der Tabelle
mit den Hortfundstufen der frühen Eisenzeit im Karpatenraum definierte sie
für Stufe V, 9. Jh. v. Chr. Fizeşu-Gherlii, Vetiş (Siebenbürgen), Prügy und
Santovka (Nordostungarn, Ostslowakei), für die Stufe VI, 8 Jh. v. Chr. Fügöd
(Nordostungarn)20. Weiter schreibt sie „Die Depots von Fügöd und Šarengrad,
wie auch die Grabensembles aus Hügel 2 von Balta Verde, belegen das
Fortleben des Knebeltyps I im Hortfundhorizont VI, möglicherweise sind die
gebogene Form im Fall Šarengrad und die Protuberanzen in Fügöd als junge,
hybride Stilentwicklung zu interpretieren.“21 Diese Aussagen wurden auch in
den späteren Beiträgen bestätigt.22 – Eine ausführliche Besprechung der
chronologischen Lage der Hortfunde aus der Späturnenfelderzeit (Ha B2-3),
unsere eigene Meinung werden wir bei der Bearbeitung des ganzen Depots
Vetiş durchführen.
Verbreitungsgebiet
Die Stangenknebel vom Typ Vetiş haben hauptsächlich eine
mitteleuropäische Verbreitung, das Zentrum liegt im Karpatenbecken,
innerhalb der Karpatenbögen. Die Kartierung der Funde zeigt, dass man im
Verbreitungsgebiet mehrere regionale Schwerpunkte feststellen kann (Siehe
Karte). Außer den Karpaten, in Podolien, am Oberen Lauf des Dnestr´ liegt
eine ziemlich isolierte Verbreitungszone, mit den Funden von Holihrady,
Medina und Pidsaki. Der äußerste Fund Richtung Osten ist Hohlirady, östlich
davon in der Ukraine – reich an verschiedenen Stangenknebelfunden – kommt
der Typ nicht mehr vor23. Der äußerste Fundpunkt im Norden ist Skandawa
in Nordpolen (ehem. Ostpreußen), ganz isoliert, völlig unerwartet und sehr
weit von dem eigentlichen Verbreitungsgebiet des Typus. In Richtung Westen
liegen die weitesten Funde in Böhmen im Elbe-Tal, Předměřice nad Labem,
Żaboři nad Labem und Stodulky und weiter völlig isoliert in Norditalien in
Bologna-San Francesco. Die südlichsten Funde liegen südlich von der Donau
in Serbien, Barajevo und Rudovci, sowie in der Kleine Walachei/ bzw.
Oltenien, ebenfalls im Donau-Tal, Balta Verde. Das Hauptverbreitungsgebiet
270
liegt, wie gesagt im Karpatenbecken mit der Fundkonzentration in

Nordostungarn bzw. im Theiß-Hernád-Sajó-Gebiet, die Funde von Fügöd,
Mezőcsát, Füzesabony, Szilvásvárad, Szanda, in Nordost Kroatien bzw.
Nordwest Serbien im Baranja-Syrmien-Raum, die Funde von Dalj, Šarengrad
und Hrtkovci, im östlichen Transdanubien, im Donau-Tal, die Funde von
Dunakömlöd, Dinnyés, sowie vereinzelt in der Westslowakei, die Funde von
Blatnica, Santovka, Senica24. Das zeigt, dass das Entstehungsgebiet des
Knebeltyps vom Typ Vetiş im Karpaten-Donauraum liegt und nicht im
Osteuropa, bzw. in der Ukraine, worauf schon Frau U. Dietz in einem Beitrag
über die mitteleuropäische Trensenentwicklung aufmerksam gemacht hat25.
Nach der statistischen Bearbeitung der späturnenfelderzeitlichen und
früheisenzeitlichen Bronzeknebeltypen im Karpaten-Donau-Raum und in
Mitteleuropa von Frau C. Metzner-Nebelsick, ist der häufigste Typ der von
Vetiş (Typ I), bzw. 30%26.*
* Der Text dieses Beitrages wurde von Frau Dr. Ute L. Dietz lektoriert. Herzlichen Dank dafür.
Anmerkungen
1 In der deutschsprachigen Fachliteratur herrscht heute noch keine einheitliche Terminologie

für die Benennung der Trensenteile. Einerseits wird der Begriff „Trense“ nur für das Stück, das
in das Maul des Pferdes kommt, z.B. „Knopftrense“(Zschille, Forrer 1893, 4-5; Hase 1969, 39-
40), Zügelhakentrense (Kaus 1984, 24 ff.) oder für die vollständige Kombination aus
Mundstück und zwei Knebeln (Hüttel 1981, 1; Dietz 1998, 11 ff.) benutzt. Das Wort
„Mundstück“ passt gut für jene Stücke die aus zwei Stangen und zwei Ösen bestehen, aber
nicht für solche die auch Fortsetzung z. B. einen Haken besitzen, die nicht in das Maul des
Pferdes kommen.
2 Dieser Stangenknebeltyp wurde in der Forschung von S. Gallus und T. Horváth (Gallus,
Horváth 1939, 9 ff.) Typ I-II, von J. Harmatta (Harmatta 1946-1948, 109 ff.; 1953, 42 ff.) Typ I,
von J. A. H. Potratz (Potratz 1939-40, 464; 1966, 196 ff.) Typ I, von G. Kossack (Kossack 1954,
132 ff. 162) Typ Ia, C. Metzner-Nebelsick (Metzner-Nebelsick 1994, 440 f.; dies. 2002, 507 f.)
Typ I-II benannt. – Der „Typ I“ steht nicht am Anfang der typologischen und chronologischen
Entwicklung der Stangenknebel, wie die typologischen Schemen der oben genannten Forscher
vorstellen. Die definierten Typen spiegeln also keine typologische und chronologische
Entwicklung der Stangenknebel wider, sondern sind eine rein willkürliche Gruppierung. Da
mit der Benennung keine Entwicklungslinie oder zeitliche Reihenfolge beschrieben wird, oder
folgen kann, wäre es wünschenswert, die Knebeltypen nicht mit römischen Ziffern oder
Großbuchstaben zu bezeichnen, sondern, die Typen einfach nach den wichtigsten Fundorten
zu benennen. Deswegen möchten wir die oben beschriebenen Stangenknebel einfach nach
dem bekannten und für diese Zeit typischen und wichtigen Fund einfach „Stangenknebel vom
Typ Vetiş“ nennen (ausführlichere Argumentation bei der Bearbeitung des Hortfundes von
Vetiş). Damit folgen wir der Meinung von J. Chochorowski (1993, 62 f.) und T. Kemenczei
(2005, 100 f.), die diesen Knebeltyp auch nach den Hortfunden „Typ Dunakömlőd“ bzw. „ Typ
Füzesabony“ nennen. Wegen der schwierigen Aussprache dieser Ortsnamen für die die
ungarische Sprache nicht kennen, bzw. orthoepiesch und dass die von ihnen bestimmte Typus
271
Tiberius BADER
nicht mit unserem übereinstimmt, verzichten wir auf diese Benennungen und schlagen wir ein
leichteres Wort vor, den Fundortsname des Hortfundes von Vetiş.
Die Variantenbestimmungen von:
J. Chochorowski (1993) hat mehrere Varianten des Typus festgestellt:

Variante Füzesabony, glatter röhrenförmiger Durchzug, manchmal mit Warzen, die Knöpfe
sind scheibenförmig;
Variante Fügöd, die Durchzüge sind am Rand mit Rippen versehen, oft mit Warzen und
scheibenförmigen Knöpfen;
Variante Barajevo, der Unterschied gegenüber den vorangehenden zwei Varianten nur dass
die Knöpfe halbkugelig sind und gekerbt;
Variante Šarengrad, gebogener Körper, halbkugelige Knöpfe, der Obere gekerbt;
Variante Stillfried, mit schaufelförmigen Stangen und Pferdekopfende;
Variante Janjevo, die oberen Enden haben eine flache ruderartige Form;
Variante Legrad, die Stange ist dünn, schlank mit verjüngendem, längerem Ende, kleine, nicht
stark abgetrennte Köpfe, kurze Durchzüge;
Variante Stodůlky, kleine Durchzüge, gespaltete, längere Enden mit Knöpfen;
Variante Svištov, untypisch, das obere Ende gebogen, mit kleinem Knopf, das untere Ende,
abgeschnitten, drei einfache Löcher, ohne Rohr, auf der inneren Seite mit Warzen
(Chochorowski 1993, 62-64 Abb. 3 – nach der Übersetzung von W. Blajer). – Die Varianten
Stillfried, Janjevo, Legrad, Svištov haben wir vom Typ Vetiş abgetrennt, weil sie
formenkundlich nicht zu diesem Typ gehören.
C. Metzner-Nebelsick (1994/2002) stellt 13 Typen für die Stangenknebel, davon Ia-e und IIa
gehören zu dem unseren Typ Vetiş. Sie hat auch mehrere Varianten festgestellt, nämlich:
Typ I: Knebel mit gebogenem Stangenende und drei runden bis ovalen röhrenförmigen
Durchzügen,
Variante a, sowie mit knopfartigem oberen Abschluss (optional: Buckelzier auf den
Durchzügen),
Variante b, mit verbreitertem hütchenförmigem oberen Abschluss und nur schwach
gebogenem Stangenende (optional: Durchzüge mit Kreisbuckeln)
Variante c, mit kegelförmigem oberen hütchenförmigem Abschluss, der auch durchbrochen
sein kann (und knopfverzierten röhrenförmigen Durchzügen),
Variante d, mit flachem bis kegelförmig grossen Knopfabschluss am gebogenen Ende, breitem
Knopf an der Knebelspitze sowie zylindrischen Röhrendurchzügen (mit verbreiterten Enden
und Buckelzier).
Sonderform: Mit verziertem großen Knopf und stark abgesetzten Buckeln auf den
Durchzugröhren,
Variante e, sowohl unteres als auch oberes Stangenende gebogen
Typ II: Stangenknebel aus Bronze oder Eisen mit gebogenem Ende mit Knopfabschluss und
quadratisch verdickten Durchzügen (Dreieckssymbol)
Variante a, mit breitem, kegelförmigem Schlussknopf am gebogenen Stangenende sowie
kalottenförmigem oberem Ende und Kegelbuckel auf den runden oder quadratisch verdickten
Durchzügen (geteiltes Dreieck),
Variante b, quadratisch verdickte Durchlässe, einfacher Knopfabschluss
(Metzner-Nebelsick 2002, 507-509).
272
T. Kemenczei unterscheidet vier Varianten:

Variante A: „Auf den Tüllen sitzen runde Buckel“;
Variante B: „Die Form stimmt mit der Variante A überein, jedoch haben die Tülle keine
Buckel“;
Variante C: „Am oberen Ende der Trensenknebel befindet sich ein großer, flach
kugelsegmentförmiger Knopf, am anderen ein kleinerer Knopf; auf den Tüllen sitzen meist
kleine Buckel.“;
Variante D: „An den Enden de Knebel sitzt oben ein großer konischer Knopf, unten ein kleiner
Knopf oder eine Scheibe“ (Kemenczei 2005, 100).
Unsere Bemerkung zu den drei Variantenteilungen: Sie folgen keinen einheitlichen Kriterien
zur Varianten-Klassifikation, einmal nach der Anwesenheit oder Fehlen der Warzen, andermal
nach der Knopfform oder nach der Verzierung usw.
3 Damit folgen wir der Idee von C. Metzner-Nebelsick: „Für die Unterscheidung einzelner
Varianten ist die Gestaltung der Abschlussknöpfe entscheidend…“ (Metzner-Nebelsick 2005, 217).
4 P. Reinecke hat die „Fundgruppen“ in seiner Eigenschaft als Museumskustode vermutlich
selbst entweder in Mainz oder bei seinen häufigen Reisen, in Budapest vom
Antiquitätshändler J. Fehér aus Budapest gekauft (Die Akten leider fehlen, denn sie wurden
im Zweiten Weltkrieg vernichtet). In den Jahren 1902 und 1903 wurden die Fundstücke
entweder von ihm selbst oder einem Mitarbeiter des Museums inventarisiert. Bei den zwei
Gruppen, einer erworben im April 1902 (der Monatsname wurde korrigiert und der eventuelle
Tag ist fast unlesbar!) und der andere am 27 Mai 1902 von Fejér, wurde klar als Fundstelle
„Bacs Bodrog“ eingetragen (nicht später!). Warum Reinecke nur nach einigen Jahren bei der
Veröffentlichung der Funde den Fundort als Kiskőszeg angegeben hat? Meiner Meinung nach
wurde er, einerseits von den nach Wien (Naturhistorisches Museum) gelangten Funden von
„Kiskőszeg“, anderseits von den Frey-Artikeln aus der Zeitschrift Arch. Ért. 1905 beeinflusst
(„Es kann danach keinem Zweifel unterliegen, dass wir in diesen gleichgearteten Objekten in
Mainz, Wien und anderwärts Teile eines einzigen großen Fundes aus Südwestungarn vor uns
haben... Bronzen, die zu dem großen Funde von Kiskőszeg gehören müssen“). Für Kiskőszeg
als gemeinsamen Fundort würden neben dem gleichen Charakter und der Zeit noch zwei
Umstände sprechen: die Zeitspanne zwischen dem Datum der Entdeckungen von Kiskőszeg
(1901) und Ankaufsdatum (1902-1903) ist gering und aus dieser Zeit kennen wir aus dem
Kom. Bács-Bodrog keine nennenswerte Fundstelle mit ähnlichem Fundcharakter. Andererseits
hat auch Foltiny recht als er betont, dass in den Inventarbüchern des Römisch-Germanischen
Zentralmuseums Mainz Kiskőszeg als Fundort überhaupt nicht vorkommt und er hat richtig
nach diesen Büchern den Fundort in Kom. Bács-Bodrog gesetzt. Neuerdings hat Frau C.
Metzner-Nebelsick nach den gemeinsamen Helmbruchstücken (Schüsselhelm), Nägel in den
Sammlungen Mainz und Wien doch für den Fundort Kiskőszeg gesprochen. Dagegen bleibt
T. Kemenczei bei „Ehem. Kom. Bács-Bodrog.“– Besprechung, Fund und Datenanalyse am 30.
07. 2001 mit Herrn Markus Egg im RGZM Mainz.
5 Die Funde wurden am 30 Juni 2004 in Augenschein genommen (Autopsie) und dabei mit der
Museumsleitung, dem Direktor Aurel Chiriac vereinbart die Funde von Biharugra mit der
Zeichnerin des Museums neu zeichnen zu lassen, was bis heute - obwohl der finanziellen
Ausgleich durchgeführt wurde - aus verschiedenen Gründen nicht geschehen ist.
6 Es ist unverständlich warum C. Metzner-Nebelsick und T. Kemenczei: „Über die
Fundumstände ist nichts Näheres bekannt“ schreiben. S. Gallus schreibt deutlich: „9. Kömlőd.
La trouvaille est gardée dans une collection privée de Budapest. Son lieu de découverte est
authentique parce que le collectionneur lácquérit du trouveur qui lávait découvert au cours
273
Tiberius BADER
de certains travaux de terrassement.“ (Gallus, Horváth 1939, 28 f.); dies. ebd. Taf. 20,
Unterschrift: „Kömlőd Fleissig – gyűjtemény. – Coll. Fleissig.“
7 Dietz 1998, 11-15 Abb. 3; dies. 2006, 157 ff Abb. 1,b.
8 dies. 1998, 15-19 Abb. 5; dies. 2008, 339.
9 Kemenczei 2005, 100.
10 Chochorowski 1993, 191.202.
11 Metzner-Nebelsick 2002, 74 f. Abb. 17.
12 Kaus 1988/89, 255-257.
13 Nevizánsky 1985, 605 f.
14 Kemenczei 1988, 81.
15 Kaus 1984, 27.
16 Pare 1998, 385 ff.388.390.405 Tab. 5.
17 Patek 1982, 28 ff.; dies. 1993, 24. 146 ff.; Metzner-Nebelsick 1998, 381.
18 Berciu 1934, 173.
19 Kemenczei 1999/200, 239 f.
20 Metzner-Nebelsick 1994, 410 Abb. 11b.
21 Ebd. 425.
22 Metzner-Nebelsick 1996, 291-294 Abb. 7; dies. 1998, 361 ff.; 2002, 51 ff. Abb. 11.12.17.
23 Dietz 1998, 39 ff.
24 Die Funde wurden zum ersten Mal von C. Metzner-Nebelsick kartiert, vgl. 1994, 388 Abb. 2;
2002, 216 Abb. 99; Bandrivs´kij/Kruselńic´ka 2012, 109 Abb. 33.

25 Dietz 2003, 189 ff.
26 Metzner-Nebelsick 2002, 216 f. Abb. 98.
Precis of the Vetiş type cheekpieces

The aim of this article is to both congratulate Prof. Dr. Mircea Ignat, Suceava University,
Bukowina upon his 70th birthday with parts of a monographic treatise on the Vetiş hoard find,
and to discuss the problem of the bar type cheekpieces which are part of that particular hoard.
The four bar cheekpieces of the Vetiş hoard belong to the same bar type cheekpiece. The most
important criteria of this type are: uniplane cast, asymmetric bar structure, strap fastening
through three equal sized tube-like apertures. The material is always bronze.
The asymmetric cheekpiece features at one end a longer and bent continuation
without any indention. The other end of the continuation is shorter. The latter comprises about
a third of the total length, thus making the cheekpiece look slim. At the end of both
continuations there is a cap each. These caps are of various shapes and sizes. Due to those we
can distinguish several variants of cheekpieces: Variant A – disc shaped, Variant B – half
globule/mushroom shaped, Variant C – bell shaped, Variant D – three quarters globule
shaped, Variant E – cone shaped.
Additional characteristics of this type of cheekpiece are small spouts with round
apertures which are sometimes ribbed on the edges. On one and sometimes even on both sides
of the tube we find a beaded edge. Usually the straight rod has a round diameter. In no case is
the rod bent. Some specimens feature a kind of fir twig pattern and/or the caps are grooved. 92
cheekpieces were found in 45 finding places amongst these 44 cheekpieces were found in 17
hoards and 28 in nine graves. Thirteen of those were found in four single graves the finding
conditions of which are unknown. Generally speaking the cheekpieces are found in hoards but
relatively many were found in cremation burials, too. In several hoards such as Biharugra,
Blatnica, Dalj, Dinnyes, Fügöd ( 4 ), Rudovici, Santovka, Šarengrad, Szanda, Szilvásvárad,
274
Vetiş ( 4 ) and graves such as Balta Verde, Barajevo, Füzesabony, Mezőcsát, Předměřice nad
Labem and Senica cheekpieces exist in pairs which means that the buried person most likely
had a horse. When we find two pairs of cheekpieces such as in the hoards of Fügöd and Vetiş
we can presume two horses. There is the singular hoard of Dunakömlőd where ten
cheekpieces were found. Logically this means five or at least several horses. When wanting to
join the two Vetiş type cheekpieces and one mouthpiece, i. e. reflecting upon a snaffle (re-
)construction we follow the principle set up by Mrs. U. L. Dietz, which is the β-principle, in
which the cheekpieces and the mouthpiece are joined by three ties of organic material, all of
which are equal in size and direction.
In dating the Vetiş type cheekpieces we rely upon the general development of
cheekpieces on the one hand and upon the context in which they were found i. e. other co-
finds. Archaeologists working on chronological problems are grosso modo unanimous in
placing the Vetiş type cheekpieces in the 9th and 8th century BC.*
*Translated by Dr. Michael Geyer, Hemmingen.
LITERATUR
Antoniewicz W. 1928. Archeologja Polski. Warszawa.
Bader T. 1977. R 70a.b Vetiş, Kr. Satu Mare. In: Rusu M., Dörner E., Pintea V., Bader
T., Bronzehortfunde aus Transsilvanien (Hallstatt A2 - B3). Inventaria Achaeologica
Rumänien Heft 10. Bukarest.
Bader T. 1978. Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei – Die Bronzezeit in
Nordwestsiebenbürgen. Bucureşti.
Bader T. 2000. Stangenknebel Vetiş. In: Thraker und Kelten beidseits der Karpaten.
Keltenmuseum Hochdorf/Enz Sonderausstellung vom 14. September 2000 – 29. April
2001, Eberdingen, 80 Kat. Nr. 53-67.
Bader T. 2008. Knebel Batina. In: Dreitausend Jahre Vorgeschichte Meisterwerke der
Metallzeit im kontinentalen Kroatien. Sonderausstellung vom 10. September 2008 bis 8.
März 2009, Eberdingen, 180-181.
Bandrivskij M., Zaharév V. / М. Бандрівський, B. Захар`ев. 1998. Нова энахідка
бронэових однокільчастих вудил в Україні, Записки Львів 235, 504-510.
Bandrivs´kij M., Kruselńic´ka L. / М. Бандрівський, Л. Крушельницька. 2012.
Золоті Михалківські скарби та їх Доля. L´viv.
Berciu D. 1934. Ein hallstättisches Brandgrab aus Balta Verde (Rumänien).
EurSeptAnt 9, 165-174.
Berciu D. 1935. Morminte tumulare în Oltenia (Résumé). Materiale pentru preistoria
Olteniei. Institutul de Arheologie Olteană Memoriul 22. Craiova 1-27.
Berciu D. 1939. Arheologia preistorică a Olteniei. Craiova.
Berciu D., Comşa, E. 1956. Săpăturile arheologice de la Balta Verde şi Gogoşu (1949
şi 1950). Materiale şi cercetări arheologice 2, 252-489.
Bouzek J. 1983. Les cimmériens en Anatolie. In: Modes de contacts et processus de
transformation dans les sociétés anciennes. Collection de l´École Française de Rome 67,
Pise-Rome.
275
Tiberius BADER
Brunšmid J. 1900. Prethistorijski predmeti železnoga doba iz Šarengrada u
srijemskoj županiji. VjesnikArheol Društva 4, 1899/1900, 61-70.
Budinský-Krička V. 1947. Slovenské Dejiny I, Bratislava.
Bukowski Z. 1976. Elementy wschodnie w kulturze łużyckiej u schyłku epoki brązu.
Wroclaw, Warszawa.
Bukowski Z. 1998. Pomorze w epoce brązu w świetle dalekosiężnych kontaktów
wymiennych/Pommern in der Bronzezeit im Lichte der weitreichenden Tauschkontakte. Gdańsk.
Chochorowski J. 1993. Ekspansja kimmeryjska na tereny Europy środkowej – Die
kimmerische Expansion in das mitteleuropäische Gebiet. Krakau.
Chochorowski J. 1998. Die Vekerzug-Kultur und ihre östlichen Beziehungen. In: B.
Hänsel u. J. Machnik (Hrg.), Das Karpatenbecken und die osteuropäische Steppe. PAS 12,
München-Rahden/Westf., 473-491.
Dąbrowski J. 1968. Zabytki metalowe epoki brązu między dolną Wisłą a Niemnem/Metal
artefacts from the Bronze Age found between the lower Vistula and the Niemen. Wrocław-
Warszawa-Kraków.
Darnay K. 1903. A dályai urnatemető. Arch. Ért. 13, 31-37.
Dietz U. L. 1998. Spätbronze- und früheisenzeitliche Trensen im Nordschwarzmeergebiet
und im Nordkaukasus. PBF XVI, 5, Stuttgart.
Dietz U. L. 2003. Horseback Riding: Man´s Acces to Speed? In: M. Levine/C. Renfrew/K.
Boyle (Hrg.), Prehistoric Steppe Adaptation and the Horse. Cambridge, 189-199.
Dietz U. L. 2006. „Cimmerian“ Bridles: Progress in Cavalry Technology? In: S. L.
Olsen, S. Grant, A. M. Choyke, L. Bartosiewicz, Horses and Humans. The Evolution of
Human-Equine Relationships. BAR I. S. 1560, 157-163.
Dietz U. L. 2008. Hohe Schule in der Situlenkunst? In: Durch die Zeiten, Festschrift A.
Jockenhövel. Intern Arch. 28 Studia honoraria 28, 2008, 339-347.
Domečka L. 1923. Předhistorický nález v Přdměřicích. PamArch 23, 339-340.
Ebert M. 1908. Der Goldfund von Dálj. JahrArchInst 9, 259-276.
Ebert M. 1929. Ungarn. In: M. Ebert, Reallexikon der Vorgeschichte 14, 1929, 15-26.
Filip J. 1969. Enzyklopädisches Handbuch zur Ur- und Frühgeschichte Europas 2. Prag.
Foltiny I. 1943. Magyarországi eredetű régészeti leletek a berlini „Staatliches Museum für
Vor- und Frühgeschichte“ gyűjteményében és raktárában. Dolgozatok Szeged, 218-220.
Foltiny I. 1955. Zur Chronologie der Bronzezeit des Karpatenbeckens. Bonn.
Foltiny I. 1961. Über die Fundstelle und Bedeutung der angeblich aus Kiskőszeg
stammenden hallstattzeitlichen Bronzen des Römisch-Germanischen
Zentralmuseums in Mainz. JahrbRGZM 8, 175-189.
Foltiny I. 1962. Zum Problem der Kulturbeziehungen zwischen den mittel- und
südosteuropäischen Reitervölkern und der Bevölkerung Nordostitaliens am Beginn
der Früheisenzeit. MittAnthrGesellsch 92, 112-123.
Franz L. 1933. Zum Depotfund aus Stillfried. WienerPrähZeitschr 20, 132-134.
Frey I. 1905. A kiskőszegi bronzlelet. ArchÉrt 25, 189-191.
Gallus S., Horváth T. 1939. Une peuple cavalier préscythique en Hongrie Trouvailles
archéologiques du premier âge du fer et leurs relations avec lÉurasie. Budapest.
276
Garašanin D. / Гарашанин Д. 1954. Археолошки споменици у Београду и

околини. Godišnjak Muz. Grada Beograda 1, 45-59.
Garašanin D. 1954a. Каталог Метала/Katalog der vorgeschichtlichen Metalle. Beograd.
Garašanin D. / Гарашанин Д. 1955. Студије из металног доба Србије – Études
sur l´âge des metaux en Serbie. Starinar 5-6 1954-335-347.
Garašanin D. / Гарашанин, Д. 1973. Привесци у облику птице у трако-
кимерској групи у Србији – Pendeloques en forme dóiseau dans le groupe thraco-
cimmerien en Serbie. Zbornik Narod. Muz. Beograd 7, 5-11.
Garašanin M., Garašanin D. / Гарашанин, M., Гарашанин, D. 1951. Археолошка
налазишта y Србији – La préhistoire de la Serbie, de la Vojvodina et de la Region Autonome
de Kosovo-Metohija. Beograd.
Gaerte W. 1929. Urgeschichte Ostpreußens. Königsberg.
Guštin M. 1977. Beiträge zu den vorgeschichtlichen Verbindungen zwischen
Slowenien und Basarabi. Apulum 15, 155-168.
Gyucha A. 1996. Kora vaskori leletek Sarkad határában. – Früheisenzeitliche Funde
in der Gemarkung von Sarkad, Békés Megyei Múz. Közl. 16, 67- 127.
Hampel J. 1878. Magyarhoni őskori leletek külföldi gyűjteményekben. ArchÉrt 12, 321-331.
Hampel J. 1886a. Trouvailles de l´âge de bronze en Hongrie. Budapest.
Hampel J. 1886; 1892. A bronzkor emlékei Magyarhonban I; II. Budapest.
Harmatta J. 1946-1948. Le problème cimmérien. ArchÉrt 7-9, 79-132.
Harmatta J. 1953. Kimmer kérdés. Magyar Nemzeti Múzeum. Budapest.
von Hase F.-W. 1969. Die Trensen der Früheisenzeit in Italien. PBF XVI, 1, München.
Hoernes M. 1905. Die Hallstattperiode. Archiv für Anthropologie N. F. 3, 265 ff. (SD 1-49).
Hoernes M. 1917. Prähistorische Miszellen 4. Eine höchst seltene Form von
Bronzebeilen. WienerPrähistZeitschr 4, 38-44.
Hoffiller V. 1938. Corpus Vasorum Antiquorum. Yougoslavie Fasc. 2. Zagreb.
Hollack E. 1908. Erläuterungen zur vorgeschichtlichen Übersichtskarte von
Ostpreußen. Berlin.
Holste F. 1951. Hortfunde Südosteuropas. Marburg/Lahn.
Hüttel H.– G. 1981. Bronzezeitliche Trensen in Mittel- und Osteuropa. PBF XVI, 2.
München.
Iessen A. A. 1953. K voprosu o pamjatnikach VIII-VII vv. do n. è na juge evropejskoj
časti SSSR. SovArch 18, 1953, 49-110
Illins´ka V. A., Terenožkin O. I. / Іллінська B. A., Тереножкін O. I. 1971
Kiммерійський час. In: Aрхеологія Української РСР. Kiev, 8-33.
Kanitz F. 1904. Das Königreich Serbien und das Serbenvolk von der Römerzeit bis
zur Gegenwart I. Leipzig.
Kaus M. 1984. Das Gräberfeld der jüngeren Urnenfelderzeit von Stillfried an der
March Ergebnisse der Ausgrabungen 1975-1977. VÖAUF 16, Wien.
Kaus M. 1988/89. Kimmerische Pferdeschmuck im Karpatenbecken – das Stillfrieder
Depot aus neuer Sicht. MittAnthropolGesell, Wien 118/119, 247-257.
Kemenczei T. 1988. Der Pferdegeschirrfund von Fügöd. ActaArchHung 40, 65-81.
277
Tiberius BADER
Kemenczei T. 1989. Koravaskori sírleletek az Alföldről az őskori gyűjteményben –
Grabfunde der Früheisenzeit von der Tiefebene in der Prähistorischen Sammlung.
FolArch 40, 55-74.
Kemenczei T. 1994. Hungarian Early Iron Age Metal Finds and their Relation to the
Steppes. In: The Archaeology of the Steppes Methods ans Strategies. Napoli, 591-618.
Kemenczei T. 1998-1999. Stangenknebel. In: Schätze aus der Keltenzeit in Ungarn.
Ausstellungskatalog, Keltenmuseum Hochdorf/Enz, Eberdingen.
Kemenczei T. 1999/2000. Zum früheisenzeitlichen Pferdegeschirr in Mitteleuropa.
Acta Arch. Hung. 51, 235-247.
Kemenczei T. 2005. Funde ostkarpatenländischen Typs im Karpatenbecken. PBF 20, 10,
Stuttgart.
Kossack G. 1954. Pferdegeschirr aus Gräbern der älteren Hallstattzeit Bayerns.
JahrbRGZM 1, 1954, 111-177.
Kristić V. 2004. Stangenknebel Rudovci. In: Silber der Illyrer und Kelten im
Zentralbalkan. Sonderausstellung vom 25. 11. 2004 bis 31. 07. 2005, Eberdingen.
Krušelńic´ka L. I / ЛКрушельницька L. И. 1985. Взаємозв´язки населення
Прикарпаття і Волині з племенами Cхидної і Центральної Європи. Kiiv.
La Baume W. 1927. Ostpreußen. Bronzezeit und vorrömische Eisenzeit. In: M. Ebert,
Reallexikon der Vorgeschichte 9, 269-284.
Márton L. 1908. Skytha sírleletek Gyöngyösön. ArchÉrt 28, 37-54.
Márton L. 1933. A korai La Tène-kultura Magyarországon – Die Frühlatènzeit in
Ungarn. Archaeologia Hungarica XI. Budapest.
Meljukova A. I. 1958. Pamjatniki skifskogo vremeni lesostepnogo Srednego
Podnestrovja. MIA 64. Moskau.
Metzner-Nebelsick C. 1994. Die früheisenzeitliche Trensenentwicklung zwischen
Kaukasus und Mitteleuropa. In: Archäologische Untersuchungen zum Übergang von der
Bronze- zur Eisenzeit zwischen Nordsee und Kaukasus. Kolloquium Regensburg 1992.
Regensburger Beitr. Prähist. Arch. 1. Regensburg, 383-447.
Metzner-Nebelsick C. 1994a. Hallstattzeitliche Zentren in Südostpannonien. In:
Chronologische Fragen der Eisenzeit Archäologische Konferenz des Komitates Zala und
Niederösterreichs V. Keszthely. Oktober 1994, Zalai Múzeum 8, 1997, 9-26.
Metzner-Nebelsick, C. 1996. Die Urnenfelder- und Hallstattzeit in Südostpannonien
– eine Region im Spannungsfeld zwischen Osthallstattkreis, karpatenländisch-
balkanischer Eisenzeit und Steppenkultur. In: E. Jerem, A. Lippert (Hrsg.),
Osthallstattkultur. Archaeolinqua 7. Budapest, 283-314.
Metzner-Nebelsick, C. 1998. Abschied von den „Thrako-Kimmeriern“?- Neue
Aspekte der Interaktion zwischen karpatenländischen Kulturgruppen der späten
Bronze- und frühen Eisenzeit mit der osteuropäischen Stepenkoine. In: B. Hänsel u. J.
Machnik (Hrg.), Das Karpatenbecken und die osteuropäische Steppe. PAS 12. München-
Rahden / Westf., 361-422.
Metzner-Nebelsick C. 2002. Der „Thrako-Kimmerische Formenkreis aus der Sicht der
Urnenfelder- und Hallstattzeit im südöstlichen Pannonien. Rahden/Westf.
278
Mihelić S. 2004. Izbor iz groba Dalj-Busija, Erdut. In: D. Balen-Letunić (Hrgb.), Ratnici
na razmeđu istoka i zapada starije željezno doba u kontinentalnoj Hrvatskoj – Warriors at the
crossroads of East and West –Krieger am Scheideweg zwischen Ost und West. Zagreb.
Mihelić S. 2008. Knebel-Paar Dalj-Busija. In: Dreitausend Jahre Vorgeschichte
Meisterwerke der Metallzeit im kontinentalen Kroatien. Sonderausstellung vom 10.
September 2008 bis 8. März 2009. Eberdingen, 180.
Montelius O. 1895. La civilisation primitive en Italie. Stockholm.
Nađ I., Nađ P. 1964. Katalog Arheološke zbirke Dr Imre Frey-a. Sombor.
Nestor I. 1934. Zu den Pferdegeschirrbronzen aus Stillfried a. March, N.-Ö.
WienerPrähistZeitschr 21, 108-130.
Nevizánsky G. 1985. Bronzový depot tzv. Trácko-kimmerského horizontu zo
Santovky – Bronze hoard of the so-called Thraco-Cimmerian horizont from
Santovka. ArchRozhl 37, 601-606.
Pare Chr. 1998. Beiträge zum Übergang von der Bronze- zur Eisenzeit in
Mitteleuropa Teil I: Grundzüge der Chronologie im östlichen Mitteleuropa (11.-8.
Jahrhundert v. Chr.). JahrbRGZM 45, 293-433.
Patek E. 1982. II. The second half of the HB Period (B 2-3) in Eastern Hungary and
Transdanubia. In: D. Gabler, E. Patek and I. Vörös, Studies in the Iron Age of Hungary.
BAR I. S. 144.
Patek E. 1993. Westungarn in der Hallstattzeit. Weinheim.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1977. Depozitele de bronzuri din România – Les dépôts de bronzes
de la Roumanie. Bucureşti.
Petrescu-Dîmboviţa M. 1978. Die Sicheln in Rumänien. PBF XVIII, 1, München.
Potratz J. A. H. 1939-1940. Rez. S. Gallus, T. Horváth, Un peuple cavalier préscythique
en Hongrie. Budapest 1939, PrähistZeitschr 30-31, 463-467.
Potratz J. A. H. 1966. Die Pferdetrensen des alten Orient. Roma.
Reinecke P. 1907. Die Originalaltertümer in den Sammlungen des Römisch-
Germanischen Centralmuseums in Mainz. MainzerZeitschr 2, 40-53.
Richlý H. 1894. Die Bronzezeit in Böhmen. Wien.
Romsauer P. 1999. Zur Frage der Westgrenze der Mezőcsát-Gruppe. In: Archaeology
of the Bronze an Iron Age Proceedings Intern. Arch. Confer. Százhalombatta 1996.
Budapest, 167-176.
Roska M. 1937. Der Bestand der skythischen Altertümer Siebenbürgens.
EurSeptentAnt 11, 167-203.
Roska M. 1938. Über die Herkunft der sog. Hakensicheln. EurSeptentAnt 12, 154-166.
Roska M. 1942. Thesaurus Antiquitatum Transsilvanicarum Tom. I. Praehistorica – Erdély
régészeti repertóriuma I. Őskor, Kolozsvár.
Rusu M. 1963. Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien vom Ende der
Bronzezeit bis in die mittlere Hallstattzeit. Dacia 7, 177-210.
Schranil J. 1928. Die Vorgeschichte Böhmens und Mährens. Berlin/Leipzig.
Severeanu G. 1936. ΧΑΛΙΝΟS thraco-scytiques Collection du Dr. Severeano.
Bucureştii. Rev. Muz. Municip. Bucureşti 2, 13-20.
Smolík J. 1881. Z různých nálezů v Čechách. PamArch 11, 660-666.
279
Tiberius BADER
Stanczik I. 1978. Vorbericht über die Ausgrabung der bronzezeitlichen Tellsiedlung
von Füzesabony-Öregdomb. FolArch 29, 93-102.
Stegmann-Rajtár S. 1992. Spätbronze- und früheisenzeitliche Fundgruppen des
mittleren Donaugebietes. BerRGK 73, 29-179.
Sulimirski, T. 1938. Die thrako-kimmerische Periode in Südostpolen.
WienerPrähZeitschr 25, 129-151.
Szabó G. V. 2012. In search of Late Bronze Age Treasures In: Hungarian Archaeology,
2ff. Abb. 3-5
Tasić N. 1971. The Bosut group of the Basarabi complex and the „Thraco-
Cimmerian“ finds in Yugoslav regions along the Danube and in the central Balkans.
Balcanica 2, 27-67.
Tompa F. 1934/35. 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn 1912-1936. BerRGK
24./.25., 27-127.
Terenožkin A. I. / Тереножкин А. И. 1976. Киммерийцы Kimmerijcy. Kiev 1976.
Tončeva G. 1980. Chronologie du Hallstatt ancien dans la Bulgarie de nord-est. Sofia.
Tömörkény I. 1913. Újabb leletekről a szegedi múzeumban. ArchÉrt N. F. 33, 70-76.
Ulrich V. 1890. Catalog der Sammlungen der antiquarischen Gesellschaft. In: Zürich.
I Theil: Vorrömische Abteilung, Zürich.
Vasić M. 1908. Народни музеј у 1908 год. А. Историско-уметнички одельак,
Годишньак (Godišneak). СAН 22, 1908 (1909), 147-149.
Vasić R. 1990. Необјављени праисторијски предмети из Србије и Војводине у
Бечу и Будимпешти – Unpublished prehistoric objets from Serbia and Vojvodina in
Vienna and Budapest. Glasnik Srpskog Archeološkog Društva/The Journal of the Serbian
Archaeological Society 6, 169-175.
Venedikov I. / Венедиков, И. 1957. Тракийската юзда – Le Mors Thrace. Izvestija
Sofia 21, 153-201.
Venedikov I., Gerasimov T. 1973. Thrakische Kunst. Wien.
Vinski Z. / Вински, З. 1955. „Трачко-кимеријски“ налаз Адашевци у Сријему –
Der „thrako-kimmerische“ Fund von Adaševci in Syrmien. RadVojvMuz 4, 27-42.
Vinski, Z., Vinski Gasparini, K. 1956. Prolegomena k statistici i kronologiji
prethistorijskih ostava u Hrvatskoj i u Vojvođanskom području Srijema –
Proglomena – Zur Statistik und Chronologie der urgeschichtlichen Hortfunde in
Kroatien und im zur Vojvodina gehörenden Gebiete Syrmiens. Opuscula
Archaeologica I, 57-109.
Vinski Z., Vinski-Gasparini K. 1962. O utjecajima istočno-alpske Halštatske kulture
i Balkanske ilirske kulture na Slavonsko-Srijemsko Podunavlje – Die Einwirkungen
der ostalpinen Hallstattkultur und der Balkan-illyrischen Kultur im slawonisch-
syrmischen Donauraum. ArhRadovRaspZagreb 263-293.
Vinski-Gasparini K. 1973. Kultura polja sa žarama u sjevernoj Hrvatskoj – Die
Urnenfelderkultur in Nordkroatien. Zadar.
Vulpe Al. 1990. Die Kurzschwerter, Dolche und Streitmesser der Hallstattzeit in
Rumänien. PBF VI, 9. München.
280
Werner J. 1961. Bronzenes Pferdekopfszepter der Hallstattzeit aus Předmĕři ce bei

Hradec Králové. PamArch 52, 384-389.
Wilke G. 1925. Dálya. In: M. Ebert, ReallexVorgesch 2, 343.
Wilke G. 1926. Kiskőszeg. In: M. Ebert, ReallexVorgesch 6, Berlin, 365-366.
Willvonseder K. 1932. Ein Depotfund aus Stillfried a. March (Niederösterreich).
WienerPrähstZeitschr 19, 25-38.
Willvonseder K. 1942. Rez.: S. Gallus, T. Horváth. Un peuple cavalier préscythique en
Hongrie. Budapest 1939. WienerPrähistZeitschr 29, 212-215.
Zannoni A. 1888. La fonderia di Bologna Scoperta e descritta. Bologna.
Zschille R., Forrer R. 1893. Die Pferdetrense in ihrer Formen-Entwicklung. Berlin.
Żurowski K. 1949. Zabytki brązowe z młodszej epoki brązu i wczesnego okresu
żelaza z dorzecza górnego Dnistru – Objets de bronze du récent âge du bronze et du
premier âge du fer du bassin du haut Dniester. PrzeglArch 8, 155-247.
281
Tiberius BADER
Nr. Fundort Stück Hort- Grab Siedlung Einzel- F.u.

fund fund unb.
1 „Bács-Bodrog“ I 2 +
2 „Bács-Bodrog“II 1 +
3 Balta Verde 2 +
4 Barajevo 2 +
5 Batina a/ 5 +
Batina b/c 2 +
6 Biharugra 2 +
7 Blatnica 2 +
8 Bologna 1 +
9 Dalj 2 7 +
10 Dinnyés 2 +
11 Dunakömlöd 10 +
12 Fügöd 4 +
13 FüzesabonyGr3 2 +
Füzesabony 3 + +
14 Holihrady 3 +
15 Hrtkovci 1 +
16 Medina 2 +
17 Dalj 2 +
18 Pidsaki 1 +
19 Předměřice 2 +
20 Püspöklele 1 +
21 Rudovci 2 +
22 Santovka 2 +
23 Šarengrad 2 +
24 Sarkad 1 +
25 Senica 2 +
26 Skandawa 1 +
27 Sopron-Umgeb. 2 +
28 Stillfried 2 +? +
29 Stodulky 1 +?
30 Szanda 2 +
31 „Ungarn“ 6 ++++++
35
36 Bez. Veszprém 1 +
37 Vetiş 4 +
38 Żaboři 1 +
39 Mezőcsát 2 +
40 Szilvásvárad 2 +
92 17 11 4 13
Tabelle – Fundorte, –umstände und –verhältnisse der Stangenknebel.
282
Abb. 1 Benennung der Knebelteile.
283
Tiberius BADER
Abb. 2 Varianten nach der Form des Abschlussknopfes: Variante A – scheiben- oder
kugelsegmentförmig (Sopron - Umgebung Taf. VIII,70; Dalj Taf. III,25); Variante B –
halbkugel-/pilzförmig (Senica Taf. VIII,67; Rudovci Taf. VIII,60);
Variante C – dreiviertelkugelförmig (Blatnicza Taf. II,17); Variante D – glockenförmig
(„Bács-Bodrog“ Taf. I,3; Szanda Taf. VIII,74); Variante E – konisch-kegelförmig
(Holihrady Taf. VI,48; Dinnyés Taf. III,28). – Untervarianten: a – mit Rippen an den
Durchzügen und mit Warzen (Sopron-Umgebung Taf. VIII,70.71; b – mit Rippen aber
ohne Warzen (Rudovci Taf. VII,60); c – mit Warzen aber ohne Rippen (Dinnyés Taf.
III,28); d – ohne Rippen und Warzen (Szanda Taf. VIII,74).
284
Abb. 3. β-Prinzip des Trensenaufbaus (nach U. Dietz).
Abb. 4. Rekonstruktion des Kopfgestells aus einem gespleißten Backenriemen, der in

den äußeren Durchzügen der Knebel saß (nach U. Dietz).
285
Tiberius BADER
Taf. I – 1.2 „Ehem. Komitat Bács-Bodrog“ Fund I; 3 „Ehem. Komitat Bács-Bodrog“

Fund II; 4.5 Balta Verde; 6.7 Barajevo; 8.9 Batina.
286
Taf. II – 10-14 Batina; 15.16 Biharugra; 17.18 Blatnica; 19 Bologna.
287
Tiberius BADER
Taf. III – 20-26 Dalj; 27.28 Dinyés.
288
Taf. IV – 29-38 Dunakömlőd.
289
Tiberius BADER
Taf. V – 39-42 Fügöd; 43.44 Füzesabony Grab III; 45-47 Füzesabony, Einzelfunde.
290
Taf. VI – 48-50 Holihrady; 51 Hrtkovci; 52.53 Medina; 54.55 Dalj.
291
Tiberius BADER
Taf. VII - 56. Pidsaki; 57.58 Předměřice; 59 Püspöklele/Maroslele; 60.61 Rudovci;

62.63 Santovka; 64.65 Šarengrad; 66 Sarkad.
292
Taf. VIII – 67.68 Senica; 69 Skandawa; 70.71 Sopron-Umgebung; 72.73 Stillfried;

74.75 Szanda.
293
Tiberius BADER
Taf. IX – 76-81 “Ungarn“ I-V; 82 „Bez. Veszprém“.
294
Taf. X – 83-86 Vetiş; 87 Żaboři.
295
Tiberius BADER
Taf. XI – 88.89 (Zeichnungen) Mezőcsát; 88a.89b (Foto) Mezőcsát.

90.91 (Foto), Szilvásvárad.
296
Karte – Verbreitung der Stangenknebel vom Typ Vetiş:

▲ Hortfunde ● Grabfunde ■ Einzelfunde □ Fundorte und Fundverhältnisse unbekannt.
Die Nummer auf der Karte entspricht der Katalognummer.
297
FORTIFIED SETTLEMENTS OF THE 6TH – 3RD CENTURIES BC
IN THE SOUTHERN PART OF THE MIDDLE DNIESTER
Ion NICULIŢĂ, Aurel ZANOCI, Mihail BĂŢ
Rezumat: În prezentul studiu, autorii oferă o sinteză a investigațiilor arheologice

interdisciplinare și a considerațiilor istorice asupra unui număr de opt așezări traco-getice
fortificate (sec. VI-III BC), grupate în cadrul nucleului de la Saharna, foarte probabil un
centru al unei formațiuni politico-militare și administrative , care controla sectorul sudic al
Nistrului mijlociu. Sunt prezentate încercările de reconstituire a fortificațiilor și întregului
sistem de apărare, materialele arheologice autohtone și cele de import (elenistice).
Cuvinte cheie: Saharna Mare, Nistrul Mijlociu, fortificaţii traco-getice, strategie
militară, val, bastion, importuri elenistice.
Among the fortified settlements of the Middle Dniester of particular

interest is a group of eight sites located compactly between the town of
Rezina and the Buciuşca village. Seven settlements (Rezina / Stohnaia I,
Saharna “Revichin”, Saharna Mică, Saharna Mare, Saharna “La Şanţ”,
Saharna “Hulboaca”, Buciuşca) are on the right bank, and one (Ofatinţi) –
on the left. By the location of these fortifications it can be assumed that
they, in addition to defensive purposes, also had the purpose to control the
water and land trade routes along the Dniester.
The Saharna Mare site stands out against the other settlements for
the power of its defensive structures and archeological inventory, so it
probably could serve as a “capital” for the Thraco-Getae communities of
the Middle Dniester area.
In the territory of East Carpathian lands, as a result of
archaeological investigations and excavations there were revealed about
115 fortified (Zanoci 1998, 117-161; Arnăut 2003, 183-279; Haheu 2008, 66-
82; Zanoci 2011, 117-152, map 2) and over 115 unfortified settlements
(Arnăut 2003, 183-279). Mapping of these sits showed that they were
generally concentrated in certain groups consisting of several fortifications
and a large number of open settlements. Currently, the area in question has
about 10 “agglomerations” of this kind (Zanoci 1998, 237, map 1). Usually,
they are concentrated in the river basins (the Dniester, Prut, and Răut, etc.)
or on the border of the forest-steppe and steppe.
Among these “agglomerations” there is of a special interest the
“group” of sites located in the middle reaches of the Dniester and
represented by 28 fortifications and about 54 open settlements (fig. 1). Today
it is the largest agglomeration of settlements not only in the Dniester Basin,

but also in the entire area of spreading of Thraco-Getae communities.
The sites are located on the Dniester, on both the right and the left
banks, between the villages of Vertiujeni (Floreşti District) (47° 59' 36" N and
28° 32' 24" E) and Ţipova (Rezina District) (47° 36' 18" N and 28° 58' 46" E). If on
the left bank the settlements are concentrated in the vicinity of the river, on the
right they are spread over a distance of 18 km to the west of the Dniester.
This “agglomeration” attracts attention by the location of
fortifications. They are divided into “three lines of defense”. The first,
consisting of five fortified sites (Hruşca, Raşcov, Caterinovca, Stroieşti,
Ofatinţi) is situated on the left bank, close to the river. The second is on the
right bank, also close to the water, and is composed of ten fortifications:
Vertiujeni, Japca, Curatura, Rezina/Stohnaia I, Saharna “Revichin”, Saharna
Mică, Saharna Mare, Saharna “La Şanţ”, Saharna “Hulboaca”, and Buciuşca.
The third line of defense, consisting of 13 fortifications (Cunicea, Alcedar,
Glinjeni “La Şanţ”, Ţahnăuţi, Mateuţi etc.), most of which were placed in the
Ciorna and Cogâlnic river basins or basins of other small rivers – tributaries
of the Dniester, was located in a few kilometers from the Dniester.
Among the fortified settlements of the Middle Dniester of particular
interest is a group of eight sites located compactly between the town of
Rezina and the Buciuşca village (fig. 2). Seven settlements (Rezina/Stohnaia
I, Saharna “Revichin”, Saharna Mică, Saharna Mare, Saharna “La Şanţ”,
Saharna “Hulboaca”, and Buciuşca) were built on the right bank, and one
(Ofatinţi) – on the left. The fortifications located on the right bank form
three groups:
1) Rezina/Stohnaia I and Saharna “Revichin” were on the left/north
flank;
2) Saharna “Hulboaca” and Buciuşca were on the right/south flank;
3) In the center, roughly equidistant from the flanks (3,8-4,5 km),
there were located the settlements of Saharna Mică, Saharna Mare,
and Saharna “La Şanţ”.
All the fortifications, except Saharna “Revichin”, were built on the
edge of the canyons leading from the river basin deep into the territory.
The fortified settlement of Ofatinţi was built on the left bank, between the
center and the right flank.
As it is known, an important factor in the location of the fortresses is
a visual communication between them. Thus, the connection of the central
group of settlements with fortifications located on the flanks could be
carried out by means of intermediate points. For example (fig. 2/2),
300
FORTIFIED SETTLEMENTS IN THE SOUTHERN PART OF THE MIDDLE DNIESTER
communication between the right flank fortified settlements (Saharna

“Hulboaca”, Buciuşca) and the fortifications from the center (Saharna Mică,
Saharna Mare, Saharna “La Şanţ”) was made possible through Ofatinţi
located on the opposite bank of the Dniester. The connection between the
left flank (Rezina/Stohnaia I) and the center could take place either in a
straight line, through Saharna “Revichin”, or through a settlement situated
on the left bank of the Dniester, around the perimeter of the Ghidirim
village. But, unfortunately, there are not yet any known remains of
fortifications in the region.
Degree of scrutiny of the abovementioned settlements is different. On
some of them – Saharna Mare (Смирнов 1949, 93-96; Kašuba, Haheu, Leviţki
2000, 76-84; Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2007, 27-62; Niculiţă, Zanoci, Arnăut
2008, 69-150; Niculiţă et alii 2010, 360-371), Saharna Mică (Смирнов 1949a,
195; Kašuba, Haheu, Leviţki 2000, 84-87; Niculiţă, Arnăut, Zanoci 2007, 83-
124; Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 13-50; Niculiţă et alii 2010, 371-374),
Saharna “Revichin” (Смирнов 1949a, 194; Levinschi, Şcipachin, Negură
2000, 87-100; Levinschi 2001, 87-100; Levinschi, Covalenco, Abâzov 2002, 41-
48; Матеевич 2002, 258-260; Levinschi 2004, 64-80) – there have been or are
conducted systematic archaeological survey, on the fortifications of Saharna
“La Şanţ” (Никулицэ, Заноч, Молдован 2004, 92-99; Zanoci, Moldovan
2004, 130-138; Zanoci, Băţ 2008, 253-266; Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 151-
169; Zanoci, Băţ 2011, 116-130) and Ofatinţi (Мелюкова 1954, 59-68;
Мелюкова 1955, 64-67; Лапушнян, Никулицэ, Романовская 1974, 44, 45;
Kašuba, Haheu, Leviţki 2000, 41-48) there were conducted small-scale
excavations, and on the others as Rezina/Stohnaia I, Saharna “Hulboaca” and
Buciuşca (Niculiţă, Zanoci, Băţ 2012, 17-19) – only archaeological
explorations. But, according to available data, by the location and the power
of defensive structures, the main role in this “agglomeration” of sites there
played the fortified settlement of Saharna Mare.
The fortified settlement of Saharna Mare (fig. 3) is situated on a high
rocky promontory of trapezoidal shape, surrounded on three sides by deep
canyons with inaccessible banks. Only from its south side the promontory is
connected with the outside world. The settlement having an area of about 6
ha was reinforced on all sides by means of sophisticated fortifications. They
consisted of the fortress “wall” of 385 m in length, with a moat, overlapping
the promontory from the south-east to north-west (fig. 3; 4/1) and three
semicircular bastions (fig. 3; 5) located in the center and on the flanks. The
fortress “wall” (fig. 4/1, 2) is a construction of 5,6 meters in width made of
timber drainage, located on pre-aligned ancient ground surface, and a frame
301
with a filling. In order the wooden flooring did not get wet, between it and
the ancient surface they put a layer of sand. On the wooden drainage, which
was the floor of defensive structure, at a distance from each other there were
dug pillars strengthened by longitudinal and transverse beams located on
different levels (fig. 4/3). Thus created a wooden frame was filled (fig. 4/2)
with earth, stones (fig. 4/4), sandstone, and clay. In order the structure could
serve as long as possible, building material was rammed in sequence,
according to the engineering methodology (fig. 6/3). In front of the “wall”, on
the outside, about 2 meters away, it was dug a moat; the width of its mouth
now ranges from 16,5 m to 18 m. Excavations have revealed that at the
ancient ground surface the width of the moat at the top was in the range of
15,6 m, width of its bottom – 6,1 m, and the depth – 3,2 m, 2,1 m of which
were dug in the stone base of the promontory.
On this side there were arranged three entrance gates, which now
take the form of disruption (9-11 m wide) in the “wall” of the site. Two of
them were placed at the sides, and the third in the middle. The entrance
gates were protected by three horseshoe-shaped towers, the ends of which
were united with the moat. In front of each of the towers there also was a
moat. Technique and construction materials used for setting bastions were
the same as for the “wall” (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 88-89, and photos
13-26). Thus, access was only possible bypassing bastions on the left1, so
that people entering into the hill fort were in sight of defenders placed on
the “walls” (fig. 6/1, 2).
Recently, due to the analysis of orthophotoplans, the results of geo-
magnetic prospecting and through archaeological research, on the north,
northeast and southeast sides of the Saharna Mare interfluve2 there has
been discovered a new line of defense. It could be traced over a distance of
650 m and is in the form of a rampart, barely visible on the current surface,
which was about 3 m wide at the base and height of about 0,3 to 0,4 m (fig.
3; 7). In the north-east side, at the flanks, there were certified four
semicircular towers (fig. 8). Now they have a diameter of 9-11 m, being
1 Since a shield was carried in the left hand and weapon in the right hand, the
enemy had unprotected right side that made him vulnerable to the hill fort
defenders.
2 In previous publications (Смирнов 1949, 93-96; Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2007, 27-
62; Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 69-150), basing on the fact that currently these
sides represent steep slopes of the interfluve, it was considered that there had not
been necessary to arrange artificial defensive lines.
302
located in such a way as to protect both flanks and the front of the fortress.
The distance between the towers within each group is about 6 m, and
between groups – 34 m.
Through archaeological investigations it was established that in the
construction of both the rampart and bastions the same technique was
used: wooden framework filled with earth and stone. Width of the “wall”
(fig. 7; 8/3) thus created varies within the range from 1,2 to 1,6 m (Niculiţă
et alii 2012, 16-17).
Thus, following the discovery of the defensive line, it can be seen that
the fortification of Saharna Mare was defended with a circular defensive
system arranged according to the requirements of ancient military architecture
(Vitruve II, 1909, Book I, Chapter 5; Vegetius Book IV, 1-3).
For a better defense of the Saharna Great site northeast and
southeast, in the immediate vicinity two other fortifications were built –
Saharna Mică and Saharna “La Şanţ”.
The Saharna Mică fortified settlement lies north-east of Saharna
Mare, on a promontory of about 160 meters in height that have almost
invulnerable steep slopes in the south-west, south and south-east (fig. 9/1-
3). In the north the interior of the fortress with an area of about 4000 m2
(Niculiţă et alii 2012, 15) has been enhanced with a “wall” with a moat that
overlapped the promontory from east to west at a distance of about 146 m.
In front of them it was built one semicircular bastion probably preceded by
a defensive moat. A similar bastion was discovered also on the north-east
side (fig. 9/4, 5); it was designed for supervision of the north and northeast
parts of the fortress.
Sectional study of the “wall” showed that it had a width of about 6
m and consisted of two rows of wooden beams. They, in turn, were
connected with cross beams, forming thus some rectangular boxes, which
were filled with the building material deposited in layers in accordance
with engineering rules known at the time, so as to protect the wood frame
from moisture and keep cohesion of the filling. The “wall” has a berm on
the outside, which stretched from its exterior row to the edge of the fortress
moat at a distance of about 4 m. On the berm there was built a wall of clay
and stone, which was stuck to the outside row of the defensive construction
in order to protect it from fire in case of siege. The adjacent moat was about
5,4 m wide at the top and about 2,4 m – at the bottom; its depth was about 2
m (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 25-28, pl. 1, photo 3).
Archaeological investigations at the “wall” of the central bastion
revealed the same construction technique – two rows of wooden beams
303
were connected with cross beams and the space between them was filled
with soil, gravel and stone (Niculiţă et alii 2010, 374, fig. 14).
But for the building of northeast bastion another construction
technique was used. It had a stone foundation, which presents a
semicircular wall with a total length of 37 m and a width between 5 and 9
m. The remains of the wall represent from two to nine rows (fig. 9/4, 5) of
broken stone (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 25, 169, fig. 2).
Thus, the research of the fortification from Saharna Mică showed that
its defensive structure was virtually identical to that of the Saharna Mare site.
The Saharna “La Şanţ” fortress was located southeast of the site of
Saharna Mare (fig. 10/1) on the high and steep bank of a canyon (Valea
Crac) and consisted of two parts. The first was of irregular polygonal shape
with dimensions 307×254 m (fig. 10/2, 3). On the north and west sides it was
limited by steep slopes of a lowland and in the south and east – by an
artificial defensive system represented by a moat and, probably, “wall” or
palisade of semicircular shape with total length of 458 m. The second part
of the fortress was of semi-oval shape with dimensions of about 17560 m
and was located in the north-east extremity of the first part. Thus, on the
north side the fortress was naturally defended by steep ravine and on the
west, east, and south sides – by an artificial defensive system that currently
takes the form of an elevation with a height of about 1,6 to 1,7 m and a
width of 12-14 m at the bottom.
Investigations conducted in the central part of this defensive line
showed the remains of a structure made of wood, earth and stone (fig. 11).
This is clear by the presence of pits in which there were set wooden stakes,
which formed an ensemble consisting of three rows. For the stability they have
been strengthened at the bottom by beams, which were laid horizontally, as
can be judged from charred wood fragments found at the foundation of the
structure. In the space created earth mixed with stones was rammed in order
to make a vertical wall. Stratigraphic data show that the third row of the stakes
(located inside) had a height less than the rest. Thus, it can be assumed that
there was set up the stair to facilitate access to the defensive wall (Niculiţă,
Zanoci, Arnăut 2008, 151-153, pl. 9, photos 27-30).
At the front of the “wall” at a distance of 2,7 m remains of a ditch
were identified. As a result of archaeological investigations it was
established that the ditch was carved in the natural rock and had a width of
2,2 m. at the top and a depth of 0,5 m from the ancient level of surface.
Small proportions of the ditch do not correspond to the characteristics of a
defensive element, rather they testify of its use for water drainage.
304
From the above it can be concluded that at Saharna “La Şanţ” there
were a small permanently inhabited citadel / acropolis and a place of
refuge, where only sporadic traces of habitation were found. The field
research revealed three civilian settlements in the immediate vicinity of the
“refuge” – Saharna “Budei”, Saharna “Rude”, Saharna “Valea Grimidon”
(fig. 1) – population of which, along with their belongings, could find
refuge in the fortress.
Facilities and equipment of ancient fortified settlements in the Middle
Dniester are of great importance for defining the role of these sites.
In the all archaeologically investigated fortresses there were
revealed the remains of dwelling complexes, hearths, and household pits.
For example, on the site of Saharna Mare there were investigated the
remains of three dwellings, ten hearths, and more than 100 household pits
(Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 102-124, fig. 92-118). On the settlement of
Saharna Mică there were identified four dwellings and about 20 household
pits, which can be attributed to the 6th-3rd centuries BC (Niculiţă, Zanoci,
Arnăut 2008, 28-44, fig. 12-28). Dwellings and household pits were also
examined in the hill forts of Saharna “Revichin” (Levinschi, Şcipachin,
Negură 2000, 87-100, fig. 1), Ofatinţi (Мелюкова 1954, 65; Kašuba, Haheu,
Leviţki 2000, 45-46), and others. Thus, these complexes indicate permanent
residence of population in these fortified settlements. Findings of different
means of production, for example, spindle whorls (Niculiţă, Zanoci, Arnăut
2008, fig. 30, 152-156), crucibles, spoons for pouring melted metal (Niculiţă,
Zanoci, Arnăut 2008, fig. 157/2, 3) etc., suggest the existence of some
production centers on the settlements of the Middle Dniester.
The presence of imported materials in the fortified settlements of
the Middle Dniester is of particular interest. Greek amphorae represent the
most numerous imports. For the present, the largest number of fragments
(about 3% of the total number) of Hellenistic pottery were found in the site
of Saharna Mare (fig. 12; 13/1-10). Here were found fragments of Chios,
Thasos, Heraclean, Chersonesos, Kos, and other amphorae dating back to
the 5th-3rd centuries BC (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 137-140, fig. 143, 144;
Mateevici, Zanoci 2009, 197-203). Less number of fragments of Greek
amphorae was found on other fortifications in the region – Saharna
“Revichin” (Матеевич 2002, 258-260), Saharna Mică (Niculiţă, Zanoci,
Arnăut 2008, 46), Saharna “La Şanţ” (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 161-
162), Ofatinţi (Мелюкова 1954, 67).
Greek pottery is also presented by the fragments of ceremonial vessels
found at the sites of Saharna Mare (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 136-137, fig.
305
142/8-16), Saharna Mică (Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008, 46, fig. 39/10), Saharna
“Revichin” (Levinschi, Şcipachin, Negură 2000, 99, fig. 8/17) etc.
The Greek imports also include bronze mirror (fig. 15/17) found at the
settlement of Saharna Mare (Levinschi 2007, 275-278; Niculiţă et alii, 2011, 202)
and having parallels in the Greek city-colonies (Скуднова 1988, 123).
Objects of import in the settlement of Saharna Mare also include
amber beads (15 pieces; fig. 15/1-16) (Niculiţă et alii 2011, 201), which are
relatively rare in the Thraco-Getae sites.
Imported material found in the sites of the Middle Dniester is the
evidence of their dealings with the Greek city-colonies of the North-
Western Black Sea coast, as well as with more remote areas (Baltic coast).
In this context, it becomes apparent that these towns, in addition to
defensive purposes, were also intended to control water and land trade
routes that pass through the Dniester. This is indicated by the location of
the fortifications on both sides of the river.
The significant amount of material, including silver objects –
bracelets (fig. 14/1, 2), temple rings (fig. 14/4-6) (Niculiţă et alii 2011, 201), as
well as amber beads, bronze mirror etc. discovered in the settlement of
Saharna Mare indicates the presence of a certain category of wealthy
people, that suggests a leading role of this center in the social and political
life of the region.
From the above it can be stated the presence in the 6th-3rd centuries
BC in the southern part of the Middle Dniester region (microzone of
Saharna) of a well organized “political formation”, which had several
fortifications placed in strategic places and defended in accordance with
the ancient military strategy. Among them there are the Saharna Mare
fortress, which represented a commercial, religious, and strategic military
center (Niculiţă, Arnăut 2004, 71), but perhaps also an administrative center
as well, taking into consideration that surrounding fortifications were
much less strengthened and smaller by area.
BIBLIOGRAPHY
Arnăut T. 2000. Aşezarea fortificată „Saharna Mare” – raion Rezina. Istro-Pontica,

Muzeul Tulcean la 50-a aniversare. Tulcea, 93-104.
Arnăut T. 2003. Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. Chişinău.
Haheu V. 2008. Sisteme de fortificaţii traco-getice la est de Carpaţi. Chişinău.
Kašuba M., Haheu V., Leviţki O. 2000. Vestigii traco-getice pe Nistrul Mijlociu.
Bucureşti.
306
Levinschi A. 2001. Date preliminare privind datarea complexelor fortificaţiei getice

„Saharna-La Revichin”. Tyragetia X, 103-116.
Levinschi A. 2004. Fortificaţia getică Saharna – „La Revichin” (cercetările din anii
2000-2002). Cercetări arheologice în Republica Moldova (2000-2003). Chişinău, 64-80.
Levinschi A. 2007. Date preliminare privind începutul de locuire a geţilor pe locul
aşezării fortificate Saharna Mare. Tyragetia s.n. I [XVI], 1, 275-278.
Levinschi A., Covalenco S., Abâzov E. 2002. Fortificaţia getică „Saharna-La
Revichin” – sistemul defensiv. Tyragetia XI, 41-48.
Levinschi A., Şcipachin O., Negură M. 2000. Complexele locative din fortificaţia
getică „Saharna-La Revechin”. Tyragetia IX, 87-100.
Mateevici N., Zanoci A. 2009. Informaţii preliminare privind importurile amforistice
greceşti la cetatea getică Saharna Mare. Studia Archeologiae et Historiae Antiquae.
Doctissimo viro Scientiarum Archeologiae et Historiae Ion Niculiţă, anno septuagesimo
aetatis suae, dedicatur (eds. A. Zanoci, T. Arnăut, M. Băţ). Chişinău, 197-203.
Niculiţă I., Arnăut T. 2004. Cult Constructions in the Balkan-Carpathian-Pontic
Space in the First Milennium B.C. In: Aspects of Spiritual Life in South East Europe
from Prehistory to the Middle Ages (eds. V. Cojocaru, V. Spinei). Iaşi, 71-88.
Niculiţă I., Arnăut T., Nicic A., Corobcean A. 2012. Rezultatele investigaţiilor
arheologice din incinta fortificată de la Saharna Mică (campania 2012). In: Sesiunea
ştiinţifică a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei (11-12 octombrie 2012,
Chişinău). Rezumatele comunicărilor, Сhişinău, 15-16.
Niculiţă I., Arnăut T., Zanoci A. 2004. Cetăţile traco-getice din zona Nistrului
Mijlociu. In: Daco-Geţii. 80 de ani de cercetări arheologice sistematice la cetăţile dacice din
Munţii Orăştiei (eds. A. Pescaru, I. V. Ferencz). Deva, 193-218.
Niculiţă I., Arnăut T., Zanoci A. 2007. Cercetări arheologice la Saharna Mică. In: Studia
in honorem Florea Costea (eds. R. Ştefănescu, I. Bauman, L. Savu). Braşov, 83-124.
Niculiţă I., Zanoci A. 2004. Sistemul defensiv la traco-geţii din regiunea Nistrului
Mijlociu. In: Tracians and circumpontics world. Proceedings of the Ninth International
Congress of Thracology. Chişinău-Vadul lui Vodă, 6-11 september 2004, II. Chişinău, 104-129.
Niculiţă I., Zanoci A., Arnăut T. 2007. Sistemul defensiv al cetăţii din epoca
fierului – Saharna Mare. Tyragetia s.n. I [XVI], 1, 27-62.
Niculiţă I., Zanoci A., Arnăut T. 2008. Habitatul din mileniul I a. Chr. în regiunea
Nistrului Mijlociu (siturile din zona Saharna). Chişinău.
Niculiţă I., Zanoci A., Arnăut T., Băţ M. 2010. Evoluţia sistemului defensiv al
siturilor din zona Saharna în mileniul I a. Chr. In: Tracii şi vecinii lor în antichitate.
Studia in honorem Valerii Sîrbu (eds. I. Cândea). Brăila, 359-393.
Niculiţă I., Zanoci A., Băţ M. 2012. Fortificaţia Buciuşca – cercetări preliminare. In:
Sesiunea ştiinţifică a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei (11-12
octombrie 2012, Chişinău). Rezumatele comunicărilor. Сhişinău, 17 -19.
Niculiţă I., Zanoci A., Băţ M., Matveev S. 2012. Sistemul defensiv al cetăţii traco-
getice Saharna Mare în lumina noilor cercetări arheologice. In: Sesiunea ştiinţifică a
Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei (11-12 octombrie 2012, Chişinău).
Rezumatele comunicărilor. Сhişinău, 16 -17.
307
Niculiţă I., Zanoci A., Matveev S., Băţ M. 2011. Piese de port, podoabă şi de
toaletă din aşezarea traco-getică Saharna Mare. In: Archaeology: making of and
practice. Studies in honor of Mircea Babeş at his 70th anniversary (eds. D Măgureanu, D.
Măndescu, S. Matei). Piteşti, 193-204.
Vegetius 2004. Epitoma rei militaris (recognovit brevique adnotatione critica
instruxit M.D. Reeve). Oxford-New York.
Vitruve II, 1909. De architectura. Libri decem, Tome II, Texte et traduction. Livres I-VI.
Ed. et trad. par Auguste Choisy). Paris.
Zanoci A. 1997. Fortificaţiile geto-dacice din spaţiul extracarpatic în secolele VI-III a.Chr.
Bucureşti.
Zanoci A. 2011. Tipologia şi evoluţia construcţiilor defensive din spaţiul est-
carpatic în sec. XII/XI-III a. Chr. Tyragetia s.n. V [XX], 1, 117-152.
Zanoci A., Băţ M. 2008. Investigaţiile arheologice la aşezarea traco-getică Saharna
„La Şanţ” (campania 2007). Tyragetia s.n. II [XVII], 1, 253-266.
Zanoci, A., Băţ, M. 2011. The fortification Saharna – „La Şanţ”. Cumidava XXXI-
XXIV, 116-130.
Zanoci A., Băţ M. 2011a. Spreading of sites of XIIth/XIth - IIIrd centuries B.C. in the
Middle Dniester basin. Carpatica 40, 15-39.
Zanoci A., Moldovan V. 2004. Getic citadel Saharna-„La Şanţ”. In: Thracians and
Circumpontic World. Proceedings of the Ninth International Congress of Thracology,
Chişinău-Vadul lui Vodă, 6-11 september 2004, II. Chişinău, 130-138.
Лапушнян В. Л., Никулицэ И.Т., Романовская М.А. 1974. Памятники
раннего железного века. Археологическая карта Молдавии, вып. 4, Кишинëв.
Матеевич Н. 2002. Греческая керамика из раскопок гетского городища
«Сахарна-Ла Ревикин» In: Древнейшие общности земледельцев и скотоводов
Северного Причерноморья (V тыс. до н.э. - V в. н.э.). Тирасполь, 258-260.
Мелюкова А. И. 1954. Результаты раскопок на двух поселениях скифского
времени в Молдавии в 1952 г. Краткие сообщения Института истории
материальной культуры, вып. 56. Москва, 59-68.
Мелюкова А. И. 1955. Итоги изучения памятников скифского времени в
Молдавии в 1952-1953 гг. Известия Молдавского филиала АН СССР, №5 (25).
Кишинëв, 51-71.
Никулицэ И., Заноч А., Молдован В. 2004. Фрако-гетское городище Сахарна -
«Ла шанц». Карпатика 31, 92-99.
Скуднова В. М. 1988. Архаический некрополь Ольвии. Ленинград.
Смирнов Г. Д. 1949. Скифское городище и селище «Большая Сахарна». Краткие
сообщения Института истории материальной культуры, вып. 26. Москва, 93-96.
Смирнов Г. Д. 1949a. Итоги археологических исследований в Молдавии в 1946 г.
Ученые записки Института истории, языка и литературы, вып. II. Кишинев, 189-202.
308
Fig. 1. Spreading of Thraco-Getae sites (6th - 3rd centuries BC)

in the Middle Dniester Basin.
309
Fig. 2. Fortified settlements from the microzone of Saharna:

1 – topographic map; 2 – orthophotomap of the area of visibility.
310
Fig. 3. Saharna Mare. 1 – Orthophotomap; 2 – topographic plan.
311
Fig. 4. Saharna Mare. 1 – Remains of the fortress “wall”; 2 – profile of the “wall”;
3 – charred beams of the "wall" structure; 4 – stones from the "wall" structure.
312
Fig. 5. Bastions of Saharna Mare: 1 – central; 2 – southeast; 3 – northeast.
313
Fig. 6. Saharna Mare. 1 – entrance to the fortress through the central bastion;
2 – entrance to the fortress through the southeast bastion; 3 – variant of the fortress
“wall” reconstruction.
314
Fig. 7. Saharna Mare. Remains of the defensive line on the northeast side:
1 – sectional view of the “wall”; 2 – plan and profile of the "wall".
315
Fig. 8. Saharna Mare. Bastions at the northeast flank of the fortress:

1 – orthophotomap; 2 – view from the south; 3 – sectional view of the bastion.
316
Fig. 9. Saharna Mică. 1 – view from the south; 2 – topographic outline;

3 – orthophotomap; 4, 5 – remains of the northeast bastion.
317
Fig. 10. Saharna – “La Şanţ”. 1 – view of the settlement from the north;
2 – orthophotomap; 3 – topographic outline.
318
Fig. 11. Saharna – “La Şanţ”. Remains of the “wall”.
319
Fig. 12. Saharna Mare. Greek pottery.
320
Fig. 13. Greek pottery.

1-10 – Saharna Mare; 11, 12 – Saharna Mică; 13 – Saharna – “La Şanţ”.
321
Fig. 14. Saharna Mare. Adornments.
322
Fig. 15. Saharna Mare. Adornments and toilet articles.
323
IMPACT OF THE HALLSTATTIAN (CARPATHIAN-DANUBE)
CULTURES (HA A–HA C) ON THE CULTURAL-HISTORICAL
PROCESSES OF THE NORTHERN BLACK SEA REGION
Maya KASHUBA, Оleg LEVITSKI
Abstract: The article examines the cultural-historical development during the

Late Bronze Age and the Early Iron Age in the Eastern Carpathians and Northern Black
Sea region. The paper discusses the some of the important problems of this period – the term
“Hallstattian”, with regard to cultures and cultural groups of the Carpathian-Danube
region, and the processes of “Hallstattization”, which widely covered the Eastern
Carpathians and North-West Pontic area in the 12th – 7th/6th centuries BC. The significance
and contributions of the Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures to the cultural-
historical development in the Northern Black Sea region proves to be true in the technology
transfer and cultural genetic processes. The bearers of the Hallstattian (Carpathian-
Danube) cultural traditions have mastered the long ways through the Carpathians and
along the Danube, many of which were under their control and security. There was formed
and supported a network of communications, which provided the trade and exchange
transactions and the stability of raw streams (metals, salt) and the “movement” of finished
products.
Key words: Northern Black Sea region, Hallstatt period, Hallstattian (Carpathian-
Danube) cultures, “Hallstattization”, technology transfer, cultural-historical processes,
communications network.
Introduction. In the western areas of the Northern Black Sea region in

the final period of the Bronze Age and during the Early Iron Age there
existed several cultures and cultural groups, which originated from the
Carpathian Basin and the Danube area. In the mid-twentieth century these
facts were actively discussed in the archaeological academic literature –
then it was, rather, about the influences, and the priorities in the cultural
and historical development of the region still were given to the cultures of
Eastern European origin, especially in the initial period of the Early Iron
Age. The modern level of research allows us to speak with confidence
about the presence in this region of the bearers of Carpathian-Danube
cultures and Hallstattian cultural traditions presented by numerous and
varied fortified and open settlements, cemeteries, fortuitous finds, as well
as imports1. The consequences of this there were the processes of
“Hallstattization”, which widely covered this region in the 12th – 7th/6th
1 In the article the bibliography is given selectively.

centuries BC that distinguished it from other Northern Black Sea territories

(fig. 1–4). Other events were caused by the role that in the final period of
the Bronze Age and in the Early Iron Age there played the bearers of the
Hallstattian (Carpathian-Danube) traditions in the formation, development,
and decline of certain cultural communities in the Northern Black Sea
region (fig. 1–9). This paper will outline the main directions on which we
could reason about a particular contribution of the Hallstattian
(Carpathian-Danube) cultures to the abovementioned processes.
Terminology. The term “Hallstattian” with regard to cultures and
cultural groups of the Carpathian-Danube region is used due to the
tradition of systematization, periodization, and chronology of the final
period of the Bronze Age and the Early Iron Age in this region established
in the Romanian archaeological academic school. Such archaeological
cultures are treated as Hallstattian cultures of the early (12th – 9th centuries
BC), middle (8th century BC), and late (7th / 6th centuries BC) stages of
development (Istoria României 1960, 137 ff., 147–155; Vulpe 1990, 102–104,
Taf. 62; László 2001, 294 ff., fig. 50). In contemporary Moldavian and
Russian-language historiography instead of the originally used term
“cultures of Thracian Hallstatt” there are used the term “Hallstattian
cultures” with the indication of their names (s. Kaşuba, Leviţki 2010, 316–
324; and others). For Russian-language academic environment it is
important to note that in the Romanian and Moldavian literature it has
been repeatedly emphasized that the term “Hallstattization” has nothing to
do with the spread of the Hallstatt culture from Central Europe. This term
has been proposed to emphasize the spread and perception of the specific
cultural traditions by local communities from the Carpathian Basin and the
Danube region, and to the east of them, including the territory of the
Dniester Basin (s. Morintz 1987, 61 ff.; László 2001, 299; Kashuba 2012a; and
others). Accordingly, the use of terminology “early-, middle-, and late-
Hallstattian” cultures, time, etc. refers only to these cultures / cultural
groups, but does not apply to other cultures, neither in the East – in the
Northern Black Sea region, nor in the West – in the south-eastern Alpine
zone and southern Central Europe.
Region. The western regions of the Northern Black Sea region, in
particular the Carpathian-Dniester area is an independent natural
geographic region including the basins of the Dniester, Prut, and Siret
rivers. In the west it is bounded by the Eastern Carpathian Mountains, in
the south – by the north-west coast of the Black Sea, and to the north-east –
by the Podolian Upland. The relationship of natural-geographical and
326
IMPACT OF THE HALLSTATTIAN (CARPATHIAN-DANUBE) CULTURES (HA A–HA C)
historical factors has provided the “Hallstattization”, which in the period

under review constituted the main specificity of these areas.
Among the main natural-geographical factors of the Carpathian-
Dniester area there are the following (s. Dergacev 1999, 169–221): 1) south
location within Europe, which favored its inhabitation since ancient times,
and with the onset of the Holocene – the successful development of
appropriate and productive economy; 2) the total openness to the spaces of
steppe and forest-steppe zones of the South-Eastern Europe, owing to
which the region acted as a bridge between Eastern Europe and
neighboring regions of South-East and Central Europe: in the south and
south-west it was connected to the Middle Danube, the Balkans, and on up
to the East Mediterranean and Alpine zone; a network of intermountain
paths connected it to different areas of the Intra-Carpathian Basin, and
through the upper reaches of the Dniester it was connected with the eastern
regions of Central Europe; 3) the location of the two natural landscape
zones: steppe and forest-steppe, separated by the low Central Moldavian
Plateau; the forest-steppe zone with its fertile soil was more effective for the
development of agriculture, and the steppe zone with its rich grasses – for
livestock; 4) the exceptional richness of the Eastern-Carpathian region in
poly-metallic (particularly copper ore) natural resources, as well as
deposits of salt, the extraction and processing of which stimulated technical
and socio-economic progress, the development of exchange and trade with
distant territories.
Three important cultural and historical factors have kept their
importance in the period under review: South-East European, East
European, and Central European. Priority in the cultural and historical
development of the region, no doubt, had the South-East European factor
caused by the strong impacts of the Mediterranean region and the Near
East. Thanks to it the skills of metal, metal raw materials, and finished
metal products processing were transferred (Dergačev 2002; and others),
and in the period of transition from the Bronze Age to the Early Iron Age
the Carpathian-Dniester region was almost entirely included in the area of
Hallstattian (Carpathian-Danube) cultural communities (Melyukova 1979;
Leviţki 1994a, 159–214; Leviţki 2003; Kashuba 2000, 241–488; Nicic 2008;
Niculiţă et alii 2008; and others). The cultural communities related to the
South-East European traditions were based predominantly on agricultural
economy and evolved by diffusion, gradually developing and adding
(colonizing) new areas to their original habitat.
327
The resettlement of waves of moving cattle breeders and further –

early nomads to the west up to the remote southern areas of Central
Europe was the specific manifestation of the effectiveness of the East
European factor associated with the communities of the steppe regions of
Eastern Europe. The known monuments of the Belozersk, “Cimmerian”,
and Scythian cultures testify about the role of the eastern factor in this
period (Vanchugov 1990; Andrukh 1995; Agulnikov 1996; Bruyako 2005;
Sinika 2007; Kaşuba, Leviţki 2010, 313 ff.; Levițki, Agulnicov 2010, 381–399;
Kaşuba 2010, 399–410; and others). The resettlement of the steppe cattle
breeders was carried out not only by the gradual expansion of their habitat,
but also by short-term deep expansions in the areas of other cultures, which
often leaded to destabilization.
The Central European factor retained its importance that was
provided by sustainable impact on the communities of the Carpathian-
Dniester region, which was extended up to its peripheral and even deep
inland areas. During the period under review just the bearers of
Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures themselves were the
transmitters of these influences (Dergacev 1997; Leviţki 2003; Kašuba 2008,
211 ff. Abb. 18–19; Kashuba 2012a; and others).
Thus, the communities of Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures,
which settled in the region in the 12th – 7th/6th centuries BC, not only
brought their own cultural tradition (alien for the Northern Black Sea
tribes), but also coexisted and interacts with the bearers of several different
cultural traditions – the Central European, Mediterranean, and East
European ones (fig. 1).
Significance and contributions of the Hallstattian (Carpathian-
Danube) cultures to the cultural-historical development can be seen in
several directions:
1. Resources and the production of finished goods. Without going into
detail on the metal production in the period of interest, the problems of
which has an extensive bibliography (s. Bochkarev 2010; Bočkarev, Leskov
1980; Dergacev 1975; Dergacev 2010; Dergacev 2011; Dergačev, Bočkarev
2006; and others), we emphasize the following: bearers of the Hallstatt
cultures of the Carpathian-Danube and Carpathian-Dniester regions
contributed to the fact that in the Northern Black Sea region it was missing
“resource restriction”. In the Late Bronze Age there was powerfully
developed metalwork – a unique fact in areas deprived of its own raw
materials (s. Bochkarev 2002, 45 ff.).
328
In the 16th – 9th centuries BC salt production in the Intra-Carpathian

region was of industrial character. According to V. Cavruc, 80% of 45
radiocarbon dates obtained for the Intra-Carpathian monuments, where
salt was mined, indicate the period of 14th – 9th centuries BC (Cavruc 2011,
42). Salt was destined for the Lower Tisza and Middle Danube regions, and
there was not excluded the Balkan and the Northern Black Sea supply lines.
The “agents” of the early-Hallstattian Gáva-Holihrady-Grănicești culture
penetrated into the North-East Carpathian region and found there salt
deposits (Krushel’nicka 1985, 49; Krushel’nicka 1993, 56 ff.). Salt, being one
of the most important goods of exchange trading, was a guarantee of fixing
the tribes in these areas. Fortified settlements established in North-East
Carpathian region were intended to protect trade and exchange routes,
being a kind of cumulative and trans-shipment points. Salt retains its value
and further on that is convincingly demonstrated by, for example, the
Podolian-Moldavian cultural group of the 7th – 6th centuries BC. The
Cajvana burial ground belonging to this late-Hallstattian cultural group is
located next to the salt spring of Solca-Slatina Mare (fig. 1; 9), where people
from nearby villages mine salt up to now (Kashuba et al. 2010, 28–61).
2. Technology transfer among the bearers of Hallstattian (Carpathian-
Danube) cultures / cultural groups can be seen in several areas:
architectural and house-building techniques, iron processing, ceramic
production, etc. In the architectural and construction techniques we can
note the presence of powerful artificial fortifications on the Early
Hallstattian sites of the Carpathian-Dniester region. Their leading type in
the 12th/11th – 8th centuries BC was a composite wall consisting of earthen
platform with two rows of vertical logs dug into it, the space between them
filled with earth and stones (Zanoci 2011, 117 ff.). This fact may be
important in explaining the transformation of settlement structures in
forest-steppe areas of the right bank Dnieper region in the Early Iron Age,
as well as in addressing the sources of building traditions that are fixed in
the large fortifications of the subsequent Early Scythian time. It was also
noted that under the influence of Hallstattian (Carpathian-Danube) house-
building traditions in the Northern Black Sea region in the Early Iron Age
there appeared the lightweight wood-framed above-ground houses with
clayed walls (fig. 5), and in the Early Scythian time in the barbarian
hinterland – circular (round/roundish) pit-houses (fig. 6).
Investigations carried out in recent years show that the early period of
iron processing in this region is the local (Northern Black Sea)
manifestation of the early-Hallstattian ironworks tradition of the
329
Carpathian-Danube region. The latter, in turn, could be grown on a local

basis (and be “Transylvanian”) or be of Mediterranean origins. In the
Carpathian-Dniester region a stable presence of iron processing is
documented since the end of 11th – the beginning of 10th century BC that
allows us to count the Early Iron Age in this area from the end of 11th
century BC (Kashuba 2011, 53–59).
The Hallstattian (Carpathian-Danube) contribution to the genesis and
evolution of ceramic complexes of the Northern Black Sea cultures,
beginning with the Belozersk culture (s. Leviţki 2003, 51–66; and others), is
especially noticeable in the polished ware (cups and cup-shaped vessels,
bowls, pots, some types of two-handled cups) (fig. 7). The influence of the
Tămăoani-Holercani cultural group and the Cozia-Saharna and Basarabi-
Şoldăneşti cultures is traced in the 11th – 8th centuries BC in the cultures of
the Northern Black Sea region relatively deep – down to the left bank of the
Dnieper River and the Lower Don region. The earliest gray wheel-thrown
pottery, which appeared in the middle of the 7th century BC in the Eastern-
Carpathian region (Levitski, Kashuba 2009, 93–118), could be shipped by
the Pruthian or/and Sirethian ways routes directly through the barbarian
milieu of Eastern Balkans (fig. 9); in this case one of the key-centers in the
transmission of this new technology could be Troy (Kashuba et alii 2010, 28 ff.).
3. Cultural genetic processes. Contributions of the bearers of early-
Hallstattian (Carpathian-Danube) Chişinău-Corlăteni culture and the
Tămăoani-Holercani cultural group are the most indicative (s. Levițki
1994b, 219–256; Levițki 1994c; Nicic 2008; and others). Their migrations to
the east contributed to the introduction of some technological innovations,
for example, new clothing into the Belozersk culture (s. violin bow fibulae –
Kašuba 2008, 211 ff. Abb. 18). This has been provided the flowering phase
(or second stage) in the development of Belozersk culture in the НаА2 –
early НаВ1 periods. We could also note the two local variants of the late
Chernoles culture in the Middle Dniester region, each of which has
developed with the direct involvement of the bearers of two early-
Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures – Gáva-Holihrady-Grănicești
and Cozia-Saharna (Smirnova, Kashuba 1988, 18 ff.; Krushel’nicka 1998).
Around 800 BC, in the southern part of the forest-steppe on the right bank
of the Dnieper, the bearers of the late Saharna culture from the Dniester
Basin and of the Basarabi cultural complex from the Middle Danube region
founded the Zhabotin–Tarasova Gora settlement (fig. 8) that gave here the
subsequent development of the Zhabotin culture (Daragan, Kashuba 2008,
68, fig. 1; Daragan 2011, 733, 760–761; Kashuba 2012a).
330
Archaeological realities of the late-Hallstattian period clearly indicate

that the cultural and historical situation in the Carpathian-Dniester region,
the population of which in the previous stages (early and middle) served as
the conductor of Western innovations into the cultural environment of
steppe and forest-steppe population of the Northern Black Sea region,
changed significantly (fig. 1; 9). The process of destabilization and gradual
cease of unilateral, the Hallstattian (Thracian) control over the region,
which began already in the end of the middle-Hallstattian period
(formation of the “Thracian-Cimmerian” complexes – s. Metzner-Nebelsick
2005, 504–508; the local manifestations – s. Levitski, Kashuba 2011, 239 ff.;
Bruyako 2005, 76 ff.; Bruyako 2009, 52–55), further deepened by the middle
of the 7th century BC at the same time with the appearance of the bearers of
Early Scythian complex in this area. Deep penetration of early Scythians to
the west of the Dniester Basin is certified by the burials made according to
the rite typical for nomads, with their characteristic burial goods, and by
specimens of early Scythian weapons and jewelry (Levitski, Demchenko
1995, 41–53; Bruyako 2005, 149–157; and others; controversy – s. Arnăut
2003; and others). On the territory of spreading of the Basarabi cultural
complex (Basarabi-Şoldăneşti culture in the Dniester Basin) and the late
Gáva-Holihrady-Grăniceşti culture there has formed an entire suite of local
late-Hallstattian cultural groups: Balta Verde and Gogoşu, Bârseşti-Ferigile,
Trestiana, West Podolian / Podolian-Moldavian, etc. (László 1989, 126–128;
Levitski, Kashuba 2010, 91–122; and others), having already limited
potential of impact on the cultural-historical processes in the Northern
Black Sea region.
In conclusion, we can note that submitted review shows a significant
contribution of the Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures / cultural
groups to the cultural-historical development of the Late Bronze Age and
the Early Iron Age in the Northern Black Sea region. Bearers of the
Hallstattian (Carpathian-Danube) cultural traditions have mastered the
long ways through the Carpathians and along the Danube, intermountain
roads and passes, many of which were under their control and security.
Thus, there was formed and supported a network of communications. This
provided the trade and exchange transactions and the stability of raw
streams (metals, salt) and the “movement” of finished products (tools,
weapons and utensils, goods of a prestigious character, etc.). In subsequent
pre-Scythian / Early Scythian time just these already mastered and beaten
important ways were used by the bearers of East European cultural
traditions (early nomads (“Cimmerians”), then early Scythians), who went
331
on long hikes to the west, penetrating into the Intra-Carpathian Basin,

Middle Danube region up to the foot of the Alpine zone and the south of
Central Europe.
BIBLIOGRAPHY
Agulnikov S. 1996. Necropola culturii Belozerka de la Cazaclia. Bibliotheca

Thracologica XIV. București.
Andrukh S. 1995. (=Андрух С. И.). Нижнедунайская Скифия в VI – начале I вв. до
н. э. Запорожье.
Arnăut T. 2003. Vestigii ale sec. VII–III a.Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi.
Chişinău.
Bochkarev V. S. 2002. (=Бочкарёв В. С.). Проблемы интерпретации европейских
кладов металлических изделий эпохи бронзы, 45–54. In: Клады: состав, хронология,
интерпретация: Материалы тематической научной конференции. Санкт-
Петербург, 26–29 ноября 2002 г. Санкт-Петербург.
Bochkarev V. S. 2010. (=Бочкарёв В. С.). Культурогенез и древнее
металлопроизводство Восточной Европы. Санкт-Петербург.
Bočkarev V. S, Leskov A. M. 1980. Jung- und spätbronzezeitliche Gussformen im
nördlichen Schwarzmeergebiet. PBF XIX/1. München.
Bruyako I. V. 2005. (=Бруяко И. В.). Ранние кочевники в Европе (X–V вв. до н.э.).
Кишинев.
Bruyako, I. V. 2009 (=Бруяко И. В.). Киммерийский псалий из окрестностей
городища Картал на Нижнем Дунае, 52–55. In: Эпоха раннего железа. Сборник
научных трудов к 60-летию С. А. Скорого. Киев; Полтава.
Daragan M. N. 2011. (=Дараган М. Н.). Начало раннего железного века в
Днепровской Правобережной Лесостепи. Киев.
Daragan M., Kashuba M. 2008. (=Дараган М., Кашуба М.). Аргументы к
ранней дате основания Жаботинского поселения. Revista Arheologică S.N., vol.
IV, nr. 2, 40–73.
Daragan, M. N., Kashuba M. T. 2011. (=Дараган М. Н., Кашуба М. Т.). Глава 3.
Полевые исследования Жаботинского поселения (1950–1951, 1957–1958, 1972 гг.), 74
– 384. In: М. Н. Дараган, Начало раннего железного века в Днепровской
Правобережной лесостепи. Киев.
Dergacev V. A. 1975. (=Дергачёв В. А.). Бронзовые предметы XIII–VIII вв. до н.э.
из Днестровско-Прутского междуречья. Кишинев.
Dergacev V. A. 1997 (=Дергачёв В. А.). Металлические изделия. К проблеме
генезиса культур раннего гальштата Карпато-Данубио-Нордпонтийского региона.
Кишинэу.
Dergacev V. A. 1999 (=Дергачёв В. А.). Особенности культурно-исторического
развития Карпато-Поднестровья. К проблеме взаимодействия древних обществ
Средней, Юго-Восточной и Восточной Европы. StratumPlus № 2, 169–221.
332
Dergačev V. 2002. Die äneolithischen und bronzezeitlichen Metallfunde aus Moldavien.

PBF XX/9. Stuttgart.
Dergacev V. A. 2010. (=Дергачёв В. А.). Топоры-кельты поздней бронзы Карпато-
Подунавья. Вып. 1. Одноушковые кельты с арковидными фасками. Кишинэу.
Dergacev V. A. 2011. (=Дергачёв В. А.). Топоры-кельты поздней бронзы Карпато-
Подунавья. Вып. 2. Кельты и серпы Нижнего Подунавья. Кишинэу.
Dergačev V., Bočkarev V. 2006. Secerele de metal din epoca bronzului târziu din Europa
de Est. Iaşi.
Cavruc V. 2011 (=Каврук В.). Олово и соль в Карпатском бассейне в бронзовом
веке (Часть первая). Revista Arheologică S.N., vol. VII, nr. 1–2, 5–46.
Istoria României 1960. Istoria României. I. Comuna primitivă. Sclavagismul. Perioada
de trecere la feudalism (C. Daicoviciu red.). București.
Kashuba M. T. 2000. (=Кашуба М. Т.). Раннее железо в лесостепи между
Днестром и Сиретом (культура Козия-Сахарна). StratumPlus № 3, 241–488.
Kašuba M. 2008. Die ältesten Fibeln im Nordpontus. Versuch einer Typologie der
einfachen Violinbogenfibeln im südlichen Mittel-, Süd- und Südosteuropa. Eurasia
Antiqua Bd. 14, 193–231.
Kaşuba M. 2010. Primă epocă a fierului (sec. XII–VIII/VII î. Hr.). Începuturile relaţiilor
de clasă. Cultura cimmerienilor, 399–410. In: Istoria Moldovei. Epoca preistorică şi antică
(până în sec. V). Chişinău.
Kashuba M. T. 2011 (=Кашуба М. Т.). Днестровско-Прутское междуречье как
локальный центр перехода к раннему железному веку в Северном Причерноморье,
53–59. In: Переход от эпохи бронзы к эпохе железа в Северной Евразии. Материалы
Круглого стола. Санкт-Петербург, 23–24 июня 2011 года. Санкт-Петербург.
Kashuba M. T. 2012a (=Кашуба М. Т.). О гальштатте и Гальштатте в Северном
Причерноморье – современное состояние исследований. Археологические
Вести № 18 (Санкт-Петербург), 232–252.
Kashuba M. T. 2012b (=Кашуба М. Т.). Сравнительное исследование
домостроительства гальштаттских культур Восточного Прикарпатья (XII–
VIII/VII вв. до н.э.). Российский Археологический Ежегодник № 2 (Санкт-
Петербург), 433–472.
Kaşuba M., Leviţki O. 2010. Primă epocă a fierului (sec. XII–VIII/VII î. Hr.).
Începuturile relaţiilor de clasă. Consideraţii generale, 313–329. In: Istoria Moldovei. Epoca
preistorică şi antică (până în sec. V). Chişinău.
Kashuba M., Levitski O. 2012. The Hallstatt house-building techniques of the
Carpathian-Danube region and the emergence of circular pit-houses in the Early Scythian
period in North-West Pontic, 547–556. In: Peregrinationes archaeologicae in Asia et
Europa Joanni Chochorowski dedicatae. Kraków.
Kaşuba М., Zanoci A. 2010. Locuinţele comunităţilor hallstattiene din spaţiul est-
carpatic în secolele XII–VIII a.Chr. (tradiţii, deosebiri culturale şi perspectivele
cercetării comparative). Tyragetia S.N., vol. IV[XIX], nr. 1, 49–102.
Kashuba M., Daragan M., Levitski O. 2010. (=Кашуба М., Дараган М.,
Левицкий О.). Технологические новшества раннего железного века:
333
перспективы изучения ранней гончарной сероглиняной керамики Восточного

Прикарпатья. Revista Arheologică S.N., vol. V, nr. 2 (Chişinău), 28–61.
Krushel’nicka L. I. 1985. (=Крушельницька Л. I.). Взаємозв’язки населення
Прикарпаття i Волині з племенами Східної i Центральної Європи (рубіж бронзи i
заліза). Київ.
Krushel’nicka L. I. 1993. (=Крушельницька Л. I.). Нові пам’ятки культури
Гава-Голiгради, 56–122. In: Пам’ятки гальштатського періоду в межирiччi Вісли,
Дністра i Прип’яти. Київ.
Krushel’nicka L. 1998. (=Крушельницька Л.). Чорнолicька культура Середнього
Придністров’я (за матеріалами непоротiвськоï групи пам’яток) . Львів.
László A. 1989. Les groupes régionaux anciens du Hallstatt à l’est des Carpathes. La
Moldavie aux XII–VII siècles av. n.è., 111–129. In: La civilisation de Hallstatt, bilan d’une
rencontre. Liège (Études et Recherches Archéologiques de l’Université de Liège 36).
László A. 2001. Prima epocă a fierului, 294–353. In: Istoria românilor. Vol. I: Moştenirea
timpurilor îndepărtate (M. Petrescu-Dîmboviţa, Al. Vulpe coordinators). Bucureşti.
Leviţki O. 1994a. Culturile din epoca Hallstatului timpuriu şi mijlociu. Thraco-
Dacica XV, nr. 1-2, 159–214.
Leviţki O. 1994b. Grupul Holercani-Hansca. Aspectul pruto-nistrean al
complexului hallstattian timpuriu, cu ceramică incizata, 219–256. In: Relations
Thraco-Ilyro-Hellenques. Bucureşti.
Leviţki O. 1994c. Cultura hallstattului canelat la Răsărit de Carpaţi. Bibliotheca
Thracologica VII. Bucureşti.
Leviţki O. 2003. Lumea tracică şi masivul cultural nord-pontic în perioada hallstattiană
timpurie (secolele XII–X î. e. n.). Bibliotheca Thracologica XL. Bucureşti.
Leviţki O., Agulnicov S. 2010. Primă epocă a fierului (sec. XII–VIII/VII î. Hr.).
Începuturile relaţiilor de clasă. Cultura Belozerka, 381–399. In: Istoria Moldovei. Epoca
preistorică şi antică (până în sec. V). Chişinău.
Levitski O. G., Demcenko T. I. 1995. (=Левицкий О. Г., Демченко Т. И.).
Памятники скифской архаики на территории Молдовы, 41–53. In: Древности
Северного Причерноморья и Крыма, вып. V. Запорожье.
Levitski O., Kashuba M. 2009. Early Grey Wheel-Made Ware from East-Carpathian
Region (on the Basis of Finds from Trinca–Izvorul lui Luca Settlement), 93–118. In: Pontic
Grey Wares. International Conference Bucarest-Constantza, September 30th –
October 3rd 2008. Constanţa (Pontica XLII, Supplementum I).
Levitski O., Kashuba M. 2010. Special marks of the social status in burials of the middle
7th – 6th centuries BC in the light of emergence of early Scythian warriors in the Eastern
Carpathian region (Based on materials from cemetery of Trinca-Drumul Feteştilor), 91-122.
In: The weaponry and the combat or parade gear – marks of the prestige and social status in
the tombs of the Bronze and Iron Ages. Proceeding of the 12th International Colloquium
of Funerary Archaeology. Brăila, 22nd – 24th October 2010. Brăila (Istros XVI).
Levitski O. G, Kashuba M. T. 2011 (=Левицкий О. Г., Кашуба М. Т.). Курганы
у с. Котюжень на юге Среднего Поднестровья и проблема «фрако-
334
киммерийских» древностей (опыт изучения «пустых» погребений).

Археологические Вести № 17 (Санкт-Петербург), 239–258.
Melyukova A. I. 1979 (Мелюкова А. И.). Скифия и фракийский мир. Москва.
Metzner-Nebelsick C. 2005. Thrako-kimmerischer Formenkreis, 504–508. In:
Reallexikon der Germanischen Altertumskunde Bd. 30. Berlin; New York.
Morintz S. 1987. Noi date şi probleme privind perioadele hallstattiană timpurie şi
mijlocie în zona istro-pontică (Cercetările de la Babadag). Thraco-Dacica VIII, nr. 1-
2, 39–71.
Mozsolics A. 1985. Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundhorizonte von Aranyos, Kurd
und Gyermely. Budapest.
Mozsolics A. 2000. Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundhorizonte Hajdúböszörmény,
Románd und Bükkszentlászló. PAS 17. Kiel.
Nicic A. 2008. Interferenţe cultural-cronologice în nord-vestul Pontului Euxin la finele
mil. II – începutul mil. I. a. Chr. Bibl. „Tyragetia” XV Chişinău.
Niculiţă I., Zanoci A., Arnăut T. 2008. Habitatul din mileniul I a.Chr. în regiunea
Nistrului Mijlociu (siturile din zona Saharna). Bibl. „Tyragetia” XVIII. Chişinău.
Sinika V. S. 2007. (=Синика В. С.). Погребальные памятники скифской культуры
конца VII – начала III в. до н.э. на территории Днестро-Прутско-Дунайских
степей. Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата
исторических наук. Москва.
Smirnova G. I., Kashuba M. T. 1988. (=Смирнова Г. И., Кашуба М. Т.). О двух
локальных группах культуры позднего Чернолесья на Среднем Днестре.
Археологический сборник Государственного Эрмитажа вып. 29 (Ленинград), 18–28.
Vanchugov V. P. 1990. (=Ванчугов В. П.). Белозерские памятники в Северо-
Западном Причерноморье. Киев.
Vulpe A. 1990. Die Kurzschwerte, Dolche und Streitmesser der Hallstattzeit in
Rumänien. PBF VI/9. München.
Zanoci A. 2011. Tipologia şi evoluţia construcţiilor defensive din spaţiul est-
carpatic în secolele XII/XI–III a. Chr. Tyragetia S.N. vol. V [XX], nr. 1, 117–152.
335
336
Fig. 1. Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures of the Northern Black Sea region of the Late Bronze Age and the Early Iron Age in the
system of synchronous antiquities of the Carpathians, South-Eastern and Central Europe. Notes: 1) the horizons of the hoards of bronze
objects are given after Mozsolics 1985; Mozsolics 2000; Petrescu-Dîmboviţa 1977; Dergacev 2010; Dergacev 2011; 2) the lower chronological
limit of the Chişinău-Corlăteni culture needs clarification.
Fig. 2. Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures during the HaA–HaB1 periods in the

Carpathians, South-Eastern Europe and Northern Black Sea region. Key:
a – monuments of the Gáva-Holihrady-Grănicești culture; b – monuments of the
Chişinău-Corlăteni; c – monuments of the Tămăoani-Holercani cultural group;
d – monuments of the Belozersk culture in the Dniester region.
337
Fig. 3. Hallstattian (Carpathian-Danube) cultures during the HaB period in the South-
Eastern Europe and Northern Black Sea region.
Key: a – monuments of the Cozia-Saharna culture; b – imports and imitations of the
Cozia-Saharna culture in the Northern Black Sea region.
338
Fig. 4. Hallstattian (Carpathian-Danube) Basarabi cultural complex during the HaC

period in the Carpathians, South-Eastern Europe and Northern Black Sea region.
Key: a – monuments of the Basarabi cultural complex; b – imports and imitations of the
Basarabi cultural complex and Basarabi-Șoldănești culture in the Northern Black Sea
region; c – monuments of the “Cimmerian” culture in the Dniester region.
339
Fig. 5. Reconstructions of lightweight above-ground houses with clayed walls of the

Chişinău-Corlăteni (1), Cozia-Saharna (2) and Basarabi-Şoldăneşti (3) cultures:
1 – Trinca-Izvorul lui Luca; 2 – Alcedar III; 3 – Şoldăneşti I
(after Kashuba 2012b; Kașuba, Zanoci 2010).
340
Fig. 6. A) Distribution of round/roundish deepened dwellings from the X–VI centuries

BC in the Middle Danube, Transylvania, Southern Carpathians, Lower Danube and
North-West Pontic regions (key: a – Greek colonies, b – sites from pre-colonial period, c
– colonies and chorea settlements, d – barbarian settlements of the colonial period);
B) Round/roundish pit-houses from the НаВ–НаС periods in Southern Carpathians,
Transylvania, Eastern Carpathians (forest-steppe), Middle Southern Bug regions and
the right bank of Dnepr (forest-steppe): 1 – Piscu–Cimitirul Vechi; 2–3 – Insula Banului;
4 – Ernut–Râtul Morii; 5, 7–8 – Dolinyany; 6 – Selishte; 9 – Perebykovcy–Peredust’e; 10
– Măşcăuţi–Livada Boierului; 11 – Saharna Mică; 12–14 – Nemirovo; 15 – Zhabotin–
Tarasova Gora (after Kashuba, Levitski 2012).
341
Fig. 7. Development of the form of the shallow cups with raised handle in Transylvania,
Eastern Carpathian region and on the Middle Danube during the BrD–HaC1a periods:
1 – Gelej, Kanális-dűlő; 2 – Peştera Izbîndiş; 3 – Debrecen-Nyulas; 4 – Rakamaz;
5 – Aroktő; 6 – Hejőkürt; 7–9 – Tiszakeszi-Tatárdomb; 10–11 – Teleac; 12–13 – Tilişca;
14 – Băiţa; 15 – Grăniceşti; 16 – Girska; 17 – Myshkovcy; 18–19 – Vajuga-Pesak;
20 – Beška-Kalakaca; 21 – Gornea-Căuniţa de Sus; 22 – Valea Timişului-Rovina
(after Levitski, Kashuba 2011).
342
Fig. 8. Imports and imitations of the Hallstattian (Carpathian-Danube) Basarabi

cultural complex on the Zhabotin–Tarasova Gora settlement on the right bank of the
Dnieper: 1, 3, 5 – Sector 2; 2, 4 – Sector 14
(after Daragan, Kashuba 2008; Daragan, Kashuba 2011).
343
Fig. 9. Eastern Carpathian region, Carpathian Basin and adjoining territories in the
Late-Hallstattian / Early Scythian period. Key: a) burial monuments of various cultural
groups; b) early grey wheel-thrown pottery from the 7th to 6th centuries BC; c) early
grey wheel-thrown pottery from the 6th (5th?) century BC; d) resources of natural salt
and salt production (archaeological monuments with material of the Late Bronze Age
and Early Iron Age); e) early Scythian types of arrowheads 7 th – 6th centuries BC in the
Carpathian Basin, the North-Eastern Carpathian region and the Minor Carpathians
(after Kashuba et alii 2010).
344
OBIECTE DE CUPRU ŞI BRONZ
DESCOPERITE ÎN PODIŞUL SUCEVEI
Bogdan Petru NICULICĂ, Mugur ANDRONIC
Abstract: The collections of the Museum of Bucovina have enlarged by the

incorporation of various pre- and protohistoric items, which entered the museum patrimony
either by purchase or following their discovery within the field or systematic archeological
researches. Among such items, those made of copper and bronze have particularly drawn
the attention, their importance being due to the heritage value as defined by the uniqueness
of the artifacts, and by the cultural-historical implications, which characterize them. In this
paper, authors present these items to the scientific community in the form of a repertory,
accompanied by the related historical discussions.
Keywords: Suceava Plateau, copper and bronze artifacts, Eneolithic, Bronze Age,
Early Hallstatt, Gáva-Holihrady, Grăniceşti cultural group.
În ultimii ani, mai multe obiecte de cupru şi de bronz au fost

descoperite pe cuprinsul Podişului Sucevei, între râul Siret şi Carpaţii
Orientali, mai precis în limitele administrative ale judeţului Suceava. Unele
dintre aceste piese sunt inedite, altele au fost menţionate sumar, fără
detalieri, în diverse lucrări ştiinţifice, care nu vizau în mod direct probleme
specifice metalurgiei pre- şi protoistorice. De aceea, prezentarea şi
discutarea, în cadrul de faţă, a acestor descoperiri, făcută într-un mod
unitar, prezintă interes din punctul de vedere al ordonării şi cuantificării
unor descoperiri arheologice cu o relevanţă aparte, care vor fi incluse în
viitorul Repertoriul Arheologic al Judeţului Suceava. În acelaşi timp, ne
interesează legătura care poate fi stabilită între diversele tipuri de obiecte şi
mediile culturale în cadrul cărora au fost vehiculate; avem în vedere faptul
că în spaţiul nord-est carpatic, o regiune geografică cu complexe valenţe
istorice, se întâlnesc interesante mixturi etno-culturale, precum şi produse
metalurgice de mare interes.
Lista descoperirilor:
1. Antoceni, Sălişte, com. Forăşti, jud. Suceava. În timpul săpăturilor
arheologice din toamna anului 2009, în nivelul arheologic aparţinând fazei
Cucuteni A, a fost descoperit un fragment provenind de la un vârf de
cupru. Piesa este puternic oxidată. Dimensiuni: L = 27 mm; diametrul = 3 x
2 mm. Colecţiile Muzeului Bucovinei, Suceava.
Bibliografie: Andronic, Niculică, Ignătescu 2010, 327-328.
2. Bălineşti, com. Grămeşti, jud. Suceava (fig. 2). Celt, descoperit

întâmplător pe teritoriul satului Bălineşti, în malul drept al râului Siret.
Piesa a fost curăţată probabil de către descoperitor, astfel încât patina
nobilă verzuie abia mai este vizibilă. Sub gură, celtul prezintă trei nervuri
orizontale. Tăişul este uşor arcuit şi prezintă urme de utilizare. Dimensiuni:
L = 102 mm; l în zona mediană = 34 mm; l tăiş = 51 mm; diametrul gurii = 46
mm x 31 mm. Greutatea = 200 gr. Colecţiile Muzeului Bucovinei, Suceava.
Piesă inedită.
3. Costâna, com. Todireşti, jud. Suceava (fig. 5). Spadă de bronz, de
tipul cu mânerul plin (Vollgriffschwert), descoperită întâmplător în iarna
anului 2010 în albia râului Suceava. Din cauza faptului că descoperitorul a
polizat puternic lama cu un utilaj electric, patina nobilă, de culoare verzuie,
mai este vizibilă doar pe mici porţiuni. Lama este puternic afectată din
vechime, profilul longitudinal indicând lovituri care au produs pe alocuri
îndoiri ale lamei. De asemenea, loviturile au alterat şi integritatea tăişului,
pe care se observă adâncituri de formă rectangulară, datorate contactului
cu un obiect dur (bronz ?). Niturile de pe gardă au dimensiuni mai mari
decât cele de pe mâner. Interesantă este prezenţa, înaintea gărzii, a unei
porţiuni de tip ricasso (care nu a fost ascuţită în vechime), specifică, în
general, spadelor de tipul cu mânerul plin (Vollgriffschwert). Dimensiuni: L
= 638 mm; l în zona mediană = 40 mm; l în apropierea vârfului = 21 mm; l la
gardă = 47 mm; l mâner = 18 mm la bază (la gardă), respectiv 20 mm la
capăt; L ricasso = 3,1 cm. Grosimea în zona mediană = 6,8 mm; grosimea în
apropierea vârfului = 3,4 mm; grosimea la gardă = 7,5 mm; grosimea
mânerului = 2 mm; grosimea la contactul gardă-mâner = 6,4 mm; grosimea
la terminarea porţiunii ricasso (înspre lamă) = 7 mm. Diametrele găurilor
niturilor de pe gardă = 5 x 6 mm; diametrele găurilor niturilor pe mâner = 4
mm. Greutatea = 570 gr. Colecţiile Muzeului Bucovinei Suceava.
Bibliografie: Niculică 2012, 237-253.
4. Oniceni, com. Forăşti, jud. Suceava (fig. 1). Topor-ciocan de
cupru, aparţinând tipului Vidra, descoperit întâmplător pe teritoriul satului
Oniceni. Piesa a fost menţionată relativ recent de M. Andronic în Istoria
Bucovinei (vol. I), fără analiza compoziţională. Rezultatele analizei spectrale,
recent efectuată1 indică un procent de peste 99 % cupru. Toporul a fost
turnat într-un tipar închis (prin metoda à cire perdue); pe suprafaţa sa se
observă mai multe defecte survenite în timpul procesului de turnare –
1Mulţumim şi pe această cale d-lui ing. Narcis Petrescu (Laboratorul Polyvac

Suceava), pentru amabilitatea de a efectua aceste analize.
346
OBIECTE DE CUPRU ŞI BRONZ DESCOPERITE ÎN PODIŞUL SUCEVEI
goluri de turnare (sufluri), care dau un aspect oarecum poros suprafeţei.

Urme uşoare de utilizare se pot observa deopotrivă pe tăiş şi pe muchie
(ceafă). Dimensiuni: L = 170 mm; l max. = 42 mm; l tăiş = 37 mm; l muchie =
27 mm; diametrul orificiului = 32 mm. Greutatea = 840 g. Colecţia
particulară Constantin Dascălu, Forăşti.
Bibliografie: Andronic 2008, 75-76, fig. 3.
5. Solca, jud. Suceava (fig. 4/A-B). Topor de cupru de tip Darabani,
descoperit întâmplător într-o zonă împădurită, în timpul unor lucrări de
exploatare forestieră, pe pantele unui deal înalt, situat pe malul stâng al
pârâului Solcuţa. Secţiunea în zona mediană este hexagonală. Analiza
spectrală a indicat un procent de 99,80% cupru. Turnarea s-a efectuat într-
un tipar bivalv. Suprafaţa este acoperită de patină nobilă, de culoare
verzuie, pe ea fiind vizibile mai multe sufluri şi fisuri în zona manşonului
pentru fixarea cozii; tăişul este afectat în urma utilizării. Dimensiuni: L =
140 mm; l max. = 54 mm; l tăiş = 53 mm; diametrul gurii= 28 mm; greutate =
695 gr. Colecţiile Muzeului Bucovinei, Suceava.
Bibliografie: Andronic 2008, 133-134, pl. 10/3.
6. Todireşti, La Nuci, com. Todireşti, jud. Suceava (fig. 3). Dăltiţă de
bronz, descoperită în timpul săpăturilor arheologice din anul 1988, conduse
de dr. M. Andronic (Muzeul Judeţean Suceava); este acoperită cu patină
nobilă, verzuie. Provine din groapa G 7, aparţinând locuirii Gáva-
Holihrady, grupul cultural Grăniceşti (Ha A-Ha B). Piesa este uşor îndoită
în treimea superioară, capătul este drept; a fost realizată dintr-o bară de
bronz, transformată ulterior în daltă de mici dimensiuni. Secţiunea variază
de la oval-circulară la rectangulară. Dimensiuni: L = 120 mm; grosime = 5 x
6 mm. Greutate = 10 g. Colecţiile Muzeului Bucovinei, Suceava.
7. Vicovu de Jos, Dealul Leahului, com. Vicovu de Jos, jud. Suceava.
Celt de tip transilvănean, bine păstrat, cu patină nobilă de culoare verzuie
pe suprafaţă. Gura este uşor evazată, urechiuşa bine conservată, iar tăişul
prezintă urme de utilizare. A fost descoperit în anul 1955 în timpul
extragerii lutului din marginea dealului. Dimensiuni: L = 98 mm; l în zona
mediană = 30 mm; l tăiş = 40 mm; diametrul gurii = 30 x 35 mm. Greutatea =
180 gr. Colecţiile Muzeului Etnografic, Rădăuţi. Piesă inedită.
Condiţiile de descoperire şi contextele culturale. În urmă cu 12 ani,
arheologul Mircea Ignat publica o pertinentă sinteză privind metalurgia
bronzului din epoca bronzului şi Hallstattul timpuriu din Podişul Sucevei
(Ignat 2000). Autorul a repertoriat obiectele existente la acea dată,
discutându-le în contextul lor cultural-cronologic. Plecând de la
respectivele consideraţii, care ne uşurează astăzi o serie de concluzii,
347
precum şi înţelegerea anumitor realităţi istorice, încercăm o discuţie

sintetică, sumară, asupra poziţiei cronologice şi culturale a pieselor
enumerate mai sus.
Mai întâi, trebuie să facem câteva precizări legate de contextul
descoperirii. Astfel, doar pentru piesele de la Antoceni, Costâna, Solca,
Todireşti şi Vicovu de Jos deţinem date sigure privind locul descoperirii.
Dintre acestea, doar piesele de la Antoceni şi Todireşti au avut şansa de a fi
descoperite în timpul săpăturilor arheologice sistematice, celelalte cinci
reprezentând descoperiri întâmplătoare.
Din lotul de piese prezentat aici, doar două aparţin eneoliticului şi
anume culturii Cucuteni. Vârful de cupru de la Antoceni descoperit în
timpul săpăturilor arheologice din toamna anului 2009 este legat de locuirea
Cucuteni A, care în acest punct arheologic este deosebit de consistentă. Din
cauza fragmentării este destul de dificil de stabilit tipul de obiect şi destinaţia
sa (împungător ?).
În ceea ce priveşte toporul de tip Vidra de la Oniceni, menţionăm că
acest tip de obiect poate fi atribuit cu siguranţă din punct de vedere
cronologic etapelor Cucuteni A2 şi A3, însă există păreri care îl asociază cu
începutul fazei Cucuteni A3 (Ştefan 2008, 79-88). Pe teritoriul ţării noastre
există 12 asemenea obiecte (Andronic 2008, 75).
Perioada mijlocie a epocii bronzului este, nu doar în Podişul Sucevei,
ci în întreg spaţiul est carpatic, una caracterizată de lipsa unor cercetări de
amploare şi de o sinteză de dată mai recentă. Cultura Komariv, a cărei
prezenţă a fost semnalată pentru prima dată în ţara noastră de arheologul
Mircea Ignat în studiul său de referinţă din 1981 – publicat în prestigioasa
revistă Thraco-Dacica II/1981 – pe baza săpăturilor proprii de la Horodnic
de Jos, jud. Suceava (Ignat 1981, 134-136) este reprezentată prin toporul de
tip Darabani de la Solca. Piesa, confecţionată din cupru, constituie cea mai
vestică apariţie a unei asemenea piese în spaţiul est-carpatic. Mai mult,
obiectul a fost descoperit la ca. 800 m altitudine, pe panta vestică a unui
deal înalt, pe stânga pârâului Solcuţa. Această descoperire se află în
imediata vecinătate a unei aşezări de tip Komariv, descoperită relativ
recent la Solca – Stadion (Boghian et alii 2004, 151).
În ceea ce priveşte aşezarea de epoca bronzului de la Solca, suntem
de părere că apropierea de zona montană bogată în resurse, cunoscute în
perimetrul Solca (Ursulescu 1977, 307-317; Ursulescu 1996, 489-497;
Boghian et alii 2004, 148-149; Andronic 2008, 68) au favorizat această locuire
umană. Este posibil ca toporul să fi fost depus intenţionat, ca practică
348
votivă, în locul amintit, caz în care am putea vorbi despre o depunere de o

singură piesă (Einzelstückdeponierung), pe panta unei înălţimi2.
Un singur obiect aparţine perioadei târzii a epocii bronzului, şi
anume culturii Noua. Celtul de la Vicovu de Jos a fost descoperit pe
suprafaţa unei întinse aşezări datând de la începutul epocii bronzului
(Niculică 2006, 36; Niculică 2007, 23) de unde provin şi materiale ceramice
caracteristice culturii Noua; tot aici au apărut sporadic şi fragmente
ceramice aparţinând orizontului cu ceramică neagră şi canelată3. În Podişul
Sucevei se cunosc mai multe celturi de acest tip, ele fiind repertoriate şi
discutate de M. Ignat (Ignat 2000, passim).
Ultimele trei piese din repertoriul nostru se încadrează cronologic în
Ha A – Ha B. Astfel, celtul de la Bălineşti se înscrie în grupa produselor
metalurgice ale grupului cultural Grăniceşti, la care s-au referit A. László
(László 1994) şi M. Ignat (Ignat 1993; Ignat 2000). Caracteristicile sale
morfologice, dimensiunile şi decorul indică încadrarea piesei în rândul
celturilor datate în Ha A – Ha B. La nord-vest de Bălineşti sunt cunoscute
unele celturi cu nervuri orizontale sub gură şi decor unghiular, descoperite
în apropierea fortificaţiei din Gáva-Holihrady de la Siret-Dealul Ruina
(Ignat 1993; Ignat 2000, passim), precum şi în depozitul de la Prisăcăreni
(regiunea Cernăuţi, Ucraina) (Niculică 2013).
Spada de la Costâna a fost descoperită în albia râului Suceava, ea
aflându-se în mod sigur în poziţie secundară; credem că apariţia spadei
este rezultatul inundaţiilor puternice din vara anului 2010. În legătură cu
acest aspect, spada de la Costâna reprezintă probabil o depunere votivă de
un singur obiect (Einzelstückdeponierung), însă nu poate fi considerată ca
aparţinând mediului umed, deşi a fost recuperată din apele râului Suceava;
în opinia noastră, spada a fost mişcată din poziţia ei iniţială, care a fost,
probabil, terasa de luncă a râului Suceava.
În sfârşit, dăltiţa de bronz de la Todireşti, descoperită într-o groapă cu
materiale ceramice aparţinând culturii Gáva-Holihrady constituie una din
piesele importante care îmbogăţesc repertoriul pieselor de bronz din cadrul
grupului cultural Grăniceşti, în cadrul căruia asemenea piese sunt încă o
raritate. Conform inventarului ceramic asociat – decor canelat, pastă neagră
lustruită – apreciem că respectivul complex, deci şi dăltiţa aparţin unei faze
timpurii a existenţei grupului Grăniceşti din Podişul Sucevei.
2 Pentru discuţii privind locurile de depunere ale bronzurilor vezi Soroceanu 2005.
3 Cercetări de suprafaţă B. P. Niculică, 2005, 2012.
349
O atenţie aparte trebuie acordată descoperirilor care aparţin Ha A –

Ha B, orizontului cu ceramică neagră şi canelată, reprezentat în regiunea
noastră de cultura Gáva-Holihrady. Luând în considerare cercetările de teren
din ultimele două-trei decenii, realizate de arheologii suceveni, se constată
faptul că pentru spaţiul temporal alocat culturii Gáva-Holihrady şi implicit
grupului cultural Grăniceşti se poate vorbi despre existenţa mai multor
fortificaţii: Preuteşti – Cetate, Siret – Dealul Ruina, Vârvata – Cetăţuie, com.
Pârteştii de Jos (Ursulescu, Andronic, Hău 1988; Ignat 1993; Ursulescu,
Popovici 1997, 51-65; Andronic 1997; Ignat 2000; László 1994; Niculică 2011).
Şi în regiunea Cernăuţi, din Ucraina sunt cunoscute multe fortificaţii, la care
s-au referit Ju. Maleev (Maleev 1987) sau, mai recent, A. Zanoci (Zanoci 2011).
Spre exemplu, în bazinul râului Soloneţ sunt cunoscute numeroase
aşezări de tip Gáva-Holihrady, menţionate de M. Andronic în lucrarea sa
monografică din 1997, cărora li se adaugă fortificaţia de la Vârvata, com.
Pârteştii de Jos (Andronic 1997, 59). Toate acestea pot fi legate de
exploatarea sării din regiunea Cacica-Solca dar şi de unele căi de
comunicaţie transcarpatice, care, la vremea respectivă, făceau joncţiunea
între centrul Podişului Sucevei, valea râului Suceava şi valea Siretului şi
spaţiul transilvănean. Alte fortificaţii, precum cele de la Siret – Dealul Ruina
sau Preuteşti – Cetate jucau un rol important, reprezentând probabil
expresia unor centre politice, militare şi economice regionale, ale căror
caracteristici şi identităţi rămân a fi descoperite în viitor.
BIBLIOGRAFIE
Andronic M. 1997. Evoluţia habitatului uman în bazinul hidrografic Soloneţ din paleolitic până
la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Iaşi.
Andronic M. 2008. Istoria Bucovinei. I. De la începuturi până la epoca cuceririi romane a Daciei.
Suceava.
Andronic M., Niculică B. P., Ignătescu S. 2010. Antoceni, com. Forăşti, jud. Suceava,
„Sălişte”. CCAR, campania 2009, 327-328.
Boghian D., Ursulescu N., Catană C., Romanescu Gh., Ignat M., Mareş I., Cotiugă V.,
Niculică B. P., Ignătescu S. 2004. Unele consideraţii privind identificarea şi repertorierea
resurselor utile din zona montană a judeţului Suceava utilizate în preistorie şi istorie.
Codrul Cosminului S.N. 8-9, (2002-2003), 135-159.
Ignat M. 1978. Necropola hallstattiană de la Volovăţ-„Dealul Burlei”. Suceava V, 107-140.
Ignat M. 1981. Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului şi a Hallstatt-ului timpuriu în
judeţul Suceava. Thraco-Dacica II, 133-146.
Ignat M. 1993. Noi descoperiri de piese de bronz în zona Sucevei. Suceava XX, 375-378.
Ignat M. 2000. Metalurgia în epoca bronzului şi prima epocă a fierului din Podişul Sucevei.
Suceava.
350
László A. 1994. Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi. Culturile Gáva-Holihrady şi

Corlăteni-Chişinău pe teritoriul Moldovei. Bucureşti.
Maleev N. Ju. 1987. Gal’statskie gorodišča v zapadnoj Podolii i Prikarpat’e. In:
Mežplemennye svjazi epochi bronzy na territorii Ukrainy. Kiev, 86-101.
Niculică B. P. 2006. Epoca mijlocie şi târzie a bronzului în Podişul Sucevei, teză de doctorat.
Iaşi.
Niculică B. P. 2007. Observations concernant le début de l'Âge du Bronze sur le territoire
du département de Suceava. Codrul Cosminului S.N. 13, 13-47.
Niculică B. P. 2011. Aşezarea de tip Gáva-Holihrady (grupul Grăniceşti), de la Vârvata –
„Cetăţuie”, judeţul Suceava. Nauka i osvita: krok y majbutne. Cernăuţi-Vijniţa-Ceremuş,
388-398.
Niculică B. P. 2012. The bronze sword of Costâna (Todireşti commune, Suceava county).
In: The Gáva culture in the Tisa Plain and Transylvania / Die Gáva-Kultur in der Theiβebene
und Siebenburgen. Symposium Satu Mare 17-18 June / Juni 2011 (ed. Liviu Marta). Satu
Mare. Studii şi comunicări, XXVIII/I, 237-253.
Niculică B. P. 2013. O descoperire de bronzuri uitată: depozitul de la Prisăcăreni (nordul
Bucovinei). ArhMold XXXVI, sub tipar.
Soroceanu T. 1995. Die Fundumstände bronzezeitlicher deponierungen – Ein Beitrag zur
Hortdeutung beiderseits der Karpaten. In: Bronzefunde aus Rumänien I (ed. T. Soroceanu).
PAS 10, Berlin, 15-80.
Ştefan Cr. E. 2008. Some observations on the Vidra type axes. The social significance of
copper in the Chalcolithic. Studii de Preistorie 5, 79-88.
Ursulescu N., Andronic M., Hău Fl. 1988. Contribuţii la cunoaşterea aşezărilor de pe
teritoriul Siretului înainte de constituirea oraşului medieval. Suceava XIII-XIV, 85-101.
Ursulescu N., Popovici D. 1997. Considérations historiques concernant les fortifications
hallstattiennes anciennes à l’est des Carpates. In: Premier Âge du Fer aux bouches du Danube
et dans les régions autour de la Mer Noire. Actes du Colloque International Septembre 1993 (ed.
G. Simion). Tulcea, 51-65.
Zanoci A. 2011. Tipologia şi evoluţia construcţiilor defensive din spaţiul est-carpatic în
secolele XII/XI-III a. Chr. Tyragetia S.N. 5, 1, 117-152.
351
Fig. 1. Toporul de cupru de la Oniceni, jud. Suceava /

Copper axe of Oniceni, Suceava County.
Fig. 2. Celt descoperit la Bălineşti, Fig. 3. Daltă descoperită la Todireşti,

jud. Suceava / Celt axe discovered at jud. Suceava / Chisel discovered at
Bălineşti, Suceava County. Todireşti, Suceava County.
352
Fig. 4. 1 – locul descoperirii toporului de cupru de la Solca. 2 – desen /

1. - place of discovery of the copper axe of Solca. 2. Drawing of the item.
353
Fig. 5. Spada de la Costâna, jud. Suceava / Sword of Costâna, Suceava County.
354
LES VASES AVEC ANSES ZOOMORPHES DE L’ESPACE
DE LA MOLDAVIE. UN NOUVEL EXEMPLAIRE
DÉCOUVERT DANS LE BASSIN DE LA RIVIÈRE DE BÂRLAD
George Dan HÂNCEANU
Résumé. Dans les années 1990 on a trouvé, par hasard, à l’occasion des fouilles
effectuées dans la cour du citoyen D. Ioniţă un vase avec une anse zoomorphe. À un mètre
de profondeur on a découvert une tasse près des fragments d’un grand pot utilisé
probablement pour déposer l’eau ou les provisions (fragments perdus pendant le temps). Le
récipient gardé à peu près entier (à l’exception d’un petit fragment ébréché dans la région
de la bouche) a une forme bitronconique avec la lèvre arrondie à l’extérieur, le cou long et
un ventre bombé qui aboutit en une base circulaire. L’anse de type zoomorphe est fixée du
cou et du ventre et présente un petit ours très bien stylisé. Ce qui est intéressant à
mentionner c’est le fait que le vase travaillé à la roue, en pâte fine a une couleur grisâtre. Le
lieu de la découverte, Dumeşti – Vaslui se trouve dans la région du bassin de la rivière de
Bârlad. Autrement dit c’est le premier vase grisâtre d’influence sarmate qu’on a trouvé
dans la région de la Moldavie; ce fait apporte de nouvelles informations sur la variété de
récipients attribués aux sarmates. D’ailleurs, à l’occasion des recherches personnelles de
surface de 2008 on a trouvé des fragments céramiques qui attestent l’existence d’un
établissement dace dans la région; ce sont les membres de cette communauté qu’on avait
utilisé aussi ce type de vase. En ce contexte on ne peut pas parler d’une découverte isolée, le
bassin de la rivière de Bârlad étant une région préférée par les communautés daces, chose
démontrée par la présence de nombreuses établissements et nécropoles attribuées aux II-
IIIème siècle ap. J. C.
Mots clef: établissements, nécropoles, daces libres, urnes avec des anses
zoomorphes, influence sarmate, le bassin de la rivière de Bârlad, II – IIIème siècles ap. J. C.
Les recherches archéologiques déroulées sur le territoire de la

Moldavie surtout en commençant de la deuxième moitié du XX-ème siècle
ont révélé l’existence d’un nombre impressionnant de nécropoles
appartenant aux Daces des II-IIIème siècles, appelés dans la littérature de
spécialité, Daces libres. Ces nécropoles, parfois avec un grand nombre de
squelettes – c’est le cas de la nécropole de Văleni, dép. de Neamţ (Ioniţă,
Ursachi 1988, 175; les recherches archéologiques des années 1960 ont permis
la découverte de plus de 600 tombes) – contenaient aussi des tombes
d’inhumation que des tombes d’incinération.
Parmi les vases utilisés comme urnes d’incinération, de types divers,
classifiés dans des publications et articles d’archéologie (on a choisi de la
multitude des matériaux Vulpe 1953, 449/fig. 357 – les premiers cinq types;
454/fig. 359 – le type 6; Ioniţă, Ursachi 1988, 165/fig. 63 – les types 1, 5; 166/fig.
64 – les types 2, 3, 4, 6) on a aussi rencontré les vases avec des anses
zoomorphes (qui représentent surtout des ours) que la plupart des spécialistes
considèrent d’être de tradition sarmate tout comme d’autres objets de
l’inventaire des nécropoles; c’est le cas des clochettes, des pendentifs en forme
de petit chaudron, les pendentifs d’épée et les miroirs avec tamga.
Les urnes avec des anses zoomorphes sont peu nombreuses et
peuvent être identifiées dans des nécropoles daces d’époque romaine tout
comme à Poieneşti – dép. de Vaslui (Vulpe 1953, 373-374 – T.211/fig. 240-
241; 399 – T.295/fig. 305; Bichir 1973, 354-355, 358-pl. CXXXVIII/1,
CXXXIX/2, CXLII/4), Bărboasa-Gălăneşti – dép. de Bacău (Bichir 1973, 356 –
M.F. et T.217-pl. CXL/1-9; Căpitanu 1975a, 81 – T.181-fig. 6/1, 84 – T.217-fig.
6/3; Căpitanu 1975b, 302-fig. 8/a-b; 304-fig. 10/2; Bichir 1976, 296, fig. 6/1) et
à Moldoveni (Dealul Gabăra) – dép. de Neamţ (Antonescu 1961, 452 –
T.16/fig. 4; Bichir 1973, 355-pl. CXXXIX/1; Bichir 1976, 294-fig. 4/1). Pour
tenir compte aussi des exemplaires plus anciennes on peut y ajouter les
vases en bronze ou en argile qui n’étaient pas utilisés comme urnes
(d’influence scythe ou sarmate), mais qui présentent des anses zoomorphes,
tout comme les chaudrons en bronze scythes (VI-ème – V-ème siècles av.
J.C.) de Scorţaru – dép. de Brăila (Pârvan 1982, 11-13, fig.1), Iacobeni-
Dângeni – dép. de Botoşani (Raţă 1966, 351-353, fig.1; Zaharia N., Petrescu-
Dîmboviţa, Zaharia Em. 1970, 247-nr.142a, 506-pl. CXXX/10, 581-pl.
CCV/13); ces pièces prévues de quatre anses présentent le même animal, la
gazelle. L’exemplaire découvert à Calu (aujourd’hui Piatra-Şoimului), dép.
de Neamţ, attribué aux Sarmates et daté au II-ème siècle ap. J.C. se
distingue du point de vue typologique des deux autres exemplaires
susnommés (Vulpe 1941, 59-fig. 42; 62). Du milieu sarmate vient aussi
l’anse provenant de l’établissement des Daces libres de Pânceşti, dép. de
Neamţ (Ursachi 2000, 95, 109-pl. XVII/1) qui représente un ours avec la tête
tournée; la pièce fait partie d’un récipient céramique de couleur rougeâtre.
On doit remarquer le fait que les cinq exemplaires de vases urnes
(deux provenant de Poieneşti – T.211 (pl. I/1) et un autre exemplaire
fragmentaire – T. 295; deux à Bărboasa – T.217 – nr. inv. 6110 (pl. II/1-2) et
T.181 – nr. inv. 6121 (pl. III/1-2) et juste un exemplaire de Gabăra – T.16 –
nr. inv. 22 (pl. I/2) sont approximativement identiques du point de vue de
la pâte (généralement pâte fine), de la modalité de fabrication (à la roue du
potier), de la forme (tronconiques avec le corps fortement bombé et la
bouche tirée vers l’intérieur), couleur (rougeâtre/rouge brique, rarement
rouge), positionnement des anses (deux paires situées sur les épaules
356
LES VASES AVEC ANSES ZOOMORPHES DE L’ESPACE DE LA MOLDAVIE
accentués des vases) et la représentation animalière (d’habitude de petits

ours). Les urnes ont la base circulaire et la bouche large (le diamètre de la
bouche est double par rapport à celui de la base); la bouche recouvert d’un
grand couvercle ou d’un vase qui passe pour couvercle (écuelle, terrine,
vase à fruits). Par rapport aux autres vases urnes, ces récipients ont la
bouche simple, sans autres éléments (seuils, rainures) pour faciliter le
rangement du couvercle.
Le sujet concernant la typologie de ces urnes est très intéressant et
attractif pour les spécialistes non seulement pour la beauté des récipients
mais aussi pour les implications que ces objets ont sur les complexes daces
surtout dans le contexte funéraire. Les découvertes témoignent des
relations des Daces avec les Sarmates mais aussi de l’influence de ces tribus
sur les communautés locales.
Cet article ne veut pas reprendre une série d’informations sur les bien
connus artefacts funéraires ou d’établir une typologie des urnes sarmates; au
contraire il se propose d’attirer l’attention sur un nouveau type de vase qui
s’individualise par rapport aux autres parmi ses caractéristiques. L’analyse
comparative soutient avec des arguments forts cette idée.
Bien qu’on parle d’une découverte fortuite dans la cour de la famille
Ioniţă, le vase est très bien conservé (à l’exception d’un petit fragment
ébréché dans la région de la bouche – pl. IV/1-2) et évocateur en ce qui
concerne la forme, la couleur et le décor. Découvert dans les années 1990
dans la localité Dumeşti (dép. de Vaslui), dans le point Pe Dealul Beciului
(II). În Grop (a voire carte), le vase fut donne à l’ingénieur forestier S.
Ştefănescu (donation de l’élève Angela Simona Ioniţă; Ştefănescu 1993-
1998, 168, note 101), amateur d’archéologie (digne successeur de Gh.
Coman) qui a identifié et vérifié, par recherches de surface, un nombre
d’environ 120 points (Lefter, Ştefănescu, Văcaru 2006, 43) y compris les
points antérieurement connus.
On pense que le récipient provient d’un établissement dace,
d’époque romaine, et pas d’une nécropole. Jusqu’à ce moment-là on n’avait
effectué aucun sondage archéologique (dans la région) mais j’ai
personnellement vérifié le lieu et j’en ai amassé des fragments céramiques
(lèvres et bases provenant des vases-sac travaillées à main mais aussi des
lèvres travaillées à la roue, couleur grisâtre – (pl. VII) qu’on peut attribués
aux Daces libres en tenant compte de leurs caractéristiques. Par conséquent
on refuse de considérer le vase comme une simple découverte isolée.
J’ai eu la possibilité d’acquérir ces informations et d’analyser ce vase
à l’occasion d’une visite chez monsieur S. Ştefănescu (lequel on doit
357
remercier pour son amabilité et coopération) – visite à l’occasion de laquelle

j’ai aussi étudié d’autres matériaux du début du Moyen Âge qui m’étaient
nécessaires pour achever mon ouvrage de doctorat. On doit aussi préciser
que monsieur S. Ştefănescu a signalé d’autres points archéologiques aux
spécialistes (D. Gh. Teodor, R. Maxim-Alaiba) qui ultérieurement ont fait
des fouilles dans la région (à Valea Mare – Dumeşti, les sondages des
années 1986-1987, matériel inédit, a voire Teodor 1997, 162, nr. 721). En ce
qui concerne le vase, ses informations ont été confirmées par les résultats
de la recherche dans le lieu indiqué (en avril 2008); il s’agit de la présence
de la céramique fragmentaire dans cette zone (pl. VII).
La collection privée comprend aussi d’autres objets intéressants
provenant d’époques différentes (Préhistoire, Antiquité, Moyen Âge); on
peut énumérer les vases céramiques, les haches en silex, les haches de type
celte, les monnaies antiques et médiévales, les fusaïoles, les objets en fer
(couteaux, briquets, pointes de flèches et de lances), les objets en os
(boutons, amulettes, perles en verre, perçoirs), les objets en pierre (moulins,
queux) qui vont être donnés au Musée Départemental „Ştefan cel Mare” de
Vaslui. D’ailleurs, monsieur S. Ştefănescu a rendu publiques ses
préoccupations, ses idées et par conséquent ses découvertes par l’entremise
des articles publiés dans la revue scientifique de l’institution de culture
susnommée (Ştefănescu 1993-1998, 155-248; Idem 1999-2000, 340-356; Idem
2001-2003a, 546-547; Idem 2001-2003b, 550-551).
Le vase avec anse zoomorphe, qu’on a identifié par hasard dans sa
collection, c’est une tasse similaire par forme aux récipients spécifiques aux
Daces libres à l’exception de l’anse. L’objet a des dimensions moyennes et a
été travaillé à la roue du potier en pâte fine, couleur grisâtre. Le vase,
bitronconique, a la bouche droite (un peu ébréchée) avec la lèvre arrondie à
l’extérieur, le cou long et un ventre bombé qui aboutit en une base
circulaire. L’anse de type zoomorphe est fixée du cou et du ventre et
présente un petit ours très bien stylisé (pl. VI). Celui-ci est représenté cabré
avec les membres supérieurs ayant les doigts dispersés, fixés de la lèvre du
récipient et les membres inferieures dans la même position mais fixés du
ventre du vase. La représentation de l’animal avec une tête de dimensions
réduites, les oreilles unies et le museau court avec les narines ouvertes
conduit à l’idée qu’il se trouve en position d’attaque. A cette idée conduit
aussi la modalité d’illustrer la bouche de l’animal qui est entrebâillée,
préparée à mordre (pl. IV/1-2, V/1-2). La représentation de l’animal est tout
à fait différente des autres exemplaires qui apparaissent généralement
calmes. Une autre différence marquante c’est la couleur du vase – grisâtre;
358
c’est pour la première fois qu’on rencontre cette couleur sur un vase
sarmate en Moldavie. Ces observations nous obligent d’étendre la gamme
de connaissance des types de vases sarmates; ainsi jusqu’à ce moment-là
tous les exemplaires connus étaient rouge-brique/rougeâtres ou rouges,
mais à partir de maintenant on devrait prendre en discussion aussi
l’existence des exemplaires grisâtres du même type.
Les dimensions du récipient sont: hauteur – 15cm, diamètre de la
bouche – 8cm et diamètre de la base – 5,5cm; dimensions de l’anse:
longueur du corps – 6cm et longueur du corps/des membres – 2/4cm et la
distance entre la bouche du vase et la bouche de l’animal est de 2,5 cm.
La tasse fut découverte par hasard à l’occasion des fouilles
effectuées dans la cour du citoyen D. Ioniţă, à environ 1 m de profondeur,
ensemble avec un grand pot de provisions (ou pour garder l’eau), brisé
dont les fragments ont été perdus pendant le temps (Ştefănescu 1993-1998,
168). La région dans laquelle fut trouvé le récipient se trouve le long de la
rivière Bârlad. Dans la même région on a aussi identifié, conformément à
l’auteur, des fragments provenant des vases daces, romaines, sarmates et
gothiques (?) (Ştefănescu 1993-1998, 168), les derniers probablement
spécifiques pour la culture Sântana de Mureş. Conformément aux preuves
archéologiques on est dans la présence d’un établissement avec des niveaux
superposés des II – IVème siècles (Ştefănescu 1993-1998, 168).
Bien que l’artéfact ne soit pas inédit, étant signalé par S. Ştefănescu
(Ştefănescu 1993-1998, 168, 244 – pl. 10/611; Lefter, Ştefănescu, Văcaru 2006,
45-46, 88/61 – il est considéré carpe, d’influence sarmate; aux planches il est
attribué de manière erronée au IVème siècle et l’animal est considéré un
chien et pas un ours) personne ne lui a accordé l’importance adéquate.
Autrement dit, le vase qui dans un autre contexte pourrait passer pour
urne d’incinération attire l’attention non seulement par l’anse zoomorphe
mais aussi par sa couleur – grisâtre, différente par rapport aux autres urnes
sarmates (rouge-brique, rougeâtre ou rouge). Cette preuve étend le spectre
des vases sarmates non seulement du point de vue typologique mais aussi
par le critère chromatique.
On a mentionné qu’après avoir vérifié le lieu de la découverte de la
tasse dans le jardin du citoyen D. Ioniţă on a trouvé plusieurs fragments
céramiques (on remercie pour les dessins le muséographe D. Spătariu du
Musée d’Histoire Roman) spécifiques aux Daces libres. On va présenter
brièvement ces preuves de l’existence d’un établissement des II-IIIème
siècles dans la zone respective:
359
a) Céramique modelée à main d’une pate avec des micro graviers

en composition, grossière, couleur jaunâtre-rougeâtre (trois fragments) et
rougeâtre (un fragment) – (pl. VII). Les fragments (deux lèvres et deux
bases) appartiennent à des vases-sac avec la lèvre élargie, légèrement
épaisse et arrondie et les bases plates, légèrement épaisses (pl. VIII/1-4).
b) Céramique travaillée à la roue du potier en pâte fine, couleur
seulement grisâtre. Les trois fragments (deux lèvres et une base)
représentent des types différentes de récipients; ainsi c’est le cas d’un vase
de type urne ou d’une tasse (duquel on a gardé seulement une partie de la
base circulaire), une petite amphore (la lèvre arrondie et épaisse de type
anneau) et un vase à fruits ou de provisions (une partie de la lèvre élargie
vers l’extérieur) – (pl. VII; VIII/5-7). À cause des dimensions réduites on ne
pourrait pas se prononcer exactement sur deux fragments et c’est pour cette
raison qu’on a choisi de garder les deux possibilités pour les vases.
c) Céramique d’importation travaillée à la roue en pâte avec
beaucoup de sable en composition, aspect rugueux, couleur jaunâtre-
blanchâtre (pl. VII). Les fragments (deux lèvres) viennent des deux
amphores romaines (pl. VIII/8-9).
Toutes les types céramiques (locales mais aussi d’importation),
antérieurement décrites, sont spécifiques pour les Daces libres et peuvent
être identifiés dans les sites archéologiques spécifiques pour cette
population. On considéré qu’il n’est pas nécessaire d’insister sur eux parce
qu’ils sont très bien connus dans la littérature de spécialité.
On a réservé pour la fin de l’article quelques observations
concernant l’appartenance ethnique et la chronologie du vase céramique.
Même si du point de vue ethnique on ne doute pas de l’origine sarmate de
l’objet, la découverte dans un espace avec des fragments spécifiques pour
les II-IIIème siècles nous suggère l’utilisation par les membres d’une
communauté dace, d’époque romaine. En ce qui concerne la datation du
récipient on choisit une chronologie réduite quoique ce type de vase-urne
soit encadré grosso modo dans la période mentionnée. Ainsi par l’association
avec les fragments d’amphores romaines spécifiques au type a1, la variante
tardive (conformément à la typologie proposée par Gh. Bichir, voire Bichir
1973, 90-91) on croit que la tasse avec anse zoomorphe pourrait être utilisée
dans le même intervalle dans lequel ont circulé les vases d’importation – la
deuxième moitié du IIème siècle et surtout la première moitié du IIIème
siècle. D’ailleurs, la région du bassin hydrographique de la rivière de
Bârlad contient d’autres découvertes appartenant aux Daces libres (deux
nécropoles dans la région de Dumeşti, voire Ioniţă 2001, 235, 245/fig. 1)
360
chose qui indique la préférence de ces tribus pour cette zone géographique.
Un grand nombre de ces preuves archéologiques indiquent le voisinage et
les relations pacifiques d’entre les communautés locales mais aussi d’entre
les autochtones et les enclaves établies temporairement dans la région.
BIBLIOGRAPHIE
Antonescu I. 1961. Săpăturile arheologice de la Gabăra. Materiale VII, 449-459.

Bichir Gh. 1973. Cultura carpică. Bucureşti.
Bichir Gh. 1976. Les Daces libres de l'époque romaine à la lumière des données
archéologiques. Thraco-Dacica I, 287-307.
Căpitanu V. 1975a. Necropola daco-carpică de incineraţie din secolul al III-lea de la
Gălăneşti-Bărboasa, comuna Onceşti, judeţul Bacău. Carpica VII, 63-91 (+ 26 fig.
nepaginate).
Căpitanu V. 1975b. Contribuţii la cunoaşterea populaţiei autohtone în sec. II – III
în judeţul Bacău. Muzeul Naţional II, 293-334.
Ioniţă I. 2001. O necropolă aparţinând dacilor liberi la Dumeştii Vechi (com.
Dumeşti, jud. Vaslui). L. Cornea, M. Drecin, B. Ştefănescu, A. Chiriac, I. Crişan (eds.),
Adevărul omeneşte posibil pentru rânduirea binelui. Volum omagial Sever Dumitraşcu.
Oradea, 235-247.
Ioniţă I., Ursachi V. 1988. Văleni. O mare necropolă a dacilor liberi. Iaşi.
Lefter L. V., Ştefănescu S., Văcaru S. 2006. Dumeştii Vasluiului. Iaşi.
Pârvan V. 1982. Getica. O protoistorie a Daciei (ediţie îngrijită de R. Florescu). Bucureşti.
Raţă S. 1966. Cazanul scitic de bronz din secolele VI-V de la Iacobeni-Dîngeni (r.
Săveni, reg. Suceava). ArhMold IV, 351-353.
Ştefănescu. S. 1993-1998. Cercetări arheologice şi istorice în zona mediană a
bazinului superior al râului Bârlad. ActaMM XV-XX/1, 155-248.
Ştefănescu S. 1999-2000. Cercetări arheologice şi istorice în zona mediană a
bazinului superior al râului Bârlad (partea a II-a). ActaMM XXI, 340-356.
Ştefănescu S. 2001-2003a. Cercetări arheologice şi istorice în zona mediană a
bazinului superior al râului Bârlad (partea a III-a). ActaMM XXII-XXIV/II, 546-547.
Ştefănescu S. 2001-2003b. Cercetări arheologice şi istorice în zona mediană a
bazinului superior al râului Bârlad (partea a IV-a). ActaMM XXII-XXIV/II, 550-551.
Teodor D. Gh. 1997. Descoperiri arheologice şi numismatice la est de Carpaţi în secolele
V-XI d.H. (Contribuţii la continuitatea daco-romană şi veche românească). Bucureşti.
Ursachi V. 2000. Aşezarea dacică de la Pânceşti, com. Poienari, jud. Neamţ. Carpica
XXIX, 83-112.
Vulpe R. 1941. Les fouilles de Calu. Dacia VII-VIII, 13-68.
Vulpe R. 1953. Săpăturile de la Poieneşti din 1949. Materiale I, 213-506.
Zaharia N., Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia Em. 1970. Aşezări din Moldova. De la
361
362
Carte de la commune Dumeşti – Vaslui (d’après Ioniţă 2001): 1, la nécropole de Dumeştii Vechi (le point
Pe Islaz); 2, la nécropole de Dumeştii Vechi (le point La Troiţă); 3, le lieu de la découverte de la tasse avec
anse zoomorphe (le point Dealul Beciului II).
Pl. I. 1, vase-urne avec anses zoomorphes découvert dans le site de Poieneşti –

Vaslui (T.211); 2, vase-urne avec anses zoomorphes découvert dans la nécropole de
Moldoveni (Dealul Gabăra) – Neamţ (T.16 – nr. inv. 22).
363
Pl. II. 1, 2, vase-urne avec anses zoomorphes (image générale et détail) découvert
dans la nécropole de Bărboasa – Bacău (T.217– nr.inv. 6110).
364
Pl. III. 1, 2, vase-urne avec anses zoomorphes (image générale et détail) découvert
dans la nécropole de Bărboasa – Bacău (T.181– nr.inv. 6121).
365
Pl. IV. 1, 2, tasse avec anse zoomorphe de Dumeşti – Vaslui (images du latéral).
366
Pl. V. 1, 2, tasse avec anse zoomorphe de Dumeşti – Vaslui

(images frontales et du derrière).
367
Pl. VI. Tasse travaillée à la roue, en pâte fine, couleur grisâtre. Le vase este
bitronconique avec la lèvre droite, arrondie, base annulaire et prévue d’une anse
zoomorphe (Dumeşti – jud. Vaslui). II–IIIème siècles ap. J. C.
368
Pl. VII. Fragments céramiques découverts en 2008, dans la région de la tasse avec
anse zoomorphe (découverte pendant les années 1990).
369
Pl. VIII. Céramique découverte pendant les recherches de surface de 2008: 1-4, fragments
provenant de vases-sac (lèvres évasées, épaisses, légèrement arrondies et bases plates)
modelés à main, en pate grossière, avec des micrograviers en composition, couleurs
rougeâtre (1) et jaunâtre-rougeâtre (2-4); 5, lèvre provenant d’un vase à fruits / vase de
provisions évasée, plate à l’extérieur, travaillée à la roue en pâte fine, couleur grisâtre;
6, lèvre provenant d’une petite amphore évasée, épaisse et légèrement arrondie, forme
annulaire, travaillée a la roue en pate fine, couleur grisâtre; 7, base d’une tasse / vase-urne
légèrement creusée, travaillée à la roue en pâte fine, couleur grisâtre; 8, 9, lèvres provenant
d’amphores romaines, modelées à la roue en pâte rugueux avec beaucoup de sable en
composition, couleur jaunâtre-blanchâtre. II–IIIème siècles ap. J. C.
370
THE CHRISTIAN RURAL COMMUNITY OF THE 5TH – 7TH
CENTURIES OF DAVIDENI – NEAMŢ
Ioan MITREA
Rezumat: Dintre siturile arheologice în care s-au descoperit obiecte având

semnificaţii creştine, din secolele V-VII, face parte şi aşezarea de la Davideni, jud.
Neamţ. În situl arheologic de la Davideni – Neamţ, prin cercetări de amploare, a
fost descoperită cea mai mare aşezare rurală, din secolele V-VII, din spaţiul est-
carpatic al României, cuprinzând 74 de locuinţe, cu cele mai numeroase şi diverse
obiecte creştine, dintre care unele sunt unicat. Toate aceste descoperiri dovedesc că
ne aflăm în faţa unei comunităţi săteşti, din secolele V–VII, încreştinate în masă.
Cuvinte cheie: Davideni, paleocreştinism, creştinism, cruciuliţă,
Christos, sec. V-VII.
The intensification of archeological researchers in the eastern-

Carpathian space of Romania and on a wider plan within the entire
eastern-Carpathian territory of old Dacia, during the last five – six decades,
regarding the knowledge of the history of the first Christian millennium
generally and of the 5th – 7th century period in particular, which we refer to
below, considerably enriched the documentary base and made possible the
publication of numerous scientific works.
If we consider exclusively the 5th – 7th century period our research is
focused on, mention should be made of the fact that there were published
not only archeological excavation reports, so necessary as “documentation
databases”, but also wider volumes, such as monographs of archeological
sites (Teodor 1984; Mitrea 2001), synthesis works regarding certain regions
of the eastern-Dacian space (Mitrea 1980; Corman 1998; Andronic 2005;
Postică 2007; Hânceanu 2011), or works regarding as a whole the eastern-
Carpathian regions (Teodor 1978; 1981) and even a wider space (Teodor
1988; Curta 2001).
Among multiple aspects regarding the history of the communities
in the eastern-Dacian space, during the 5th – 7th centuries, those regarding
the evolution and generalization of Christianity were also researched. This
concern with the evolution of Christianity in the space and time we refer to
became more prevalent after 1989, when the communist censorship
disappeared, which during the totalitarian regime often denied references
to archeological finds with Christian characteristics, and eliminated them
Ioan MITREA
from the specialized publications. This is how many of them remained

unpublished and a first systematic work of the archeological finds
regarding the evolution of Christianity east of the Carpathians, from the
origins until the 14th century, was published only after the fall of
communism (Teodor 1991).
We shall not focus below on the beginnings of Christianity east of
the Carpathians. We shall only mention that the first proof of the presence
of a Christian symbol in the Carpathian – Dniestrean space is dated to the
first century of the Christian era. In the Dacian fortress of Brad (the ancient
Zargidava) there was discovered, in the last Dacian level of the site, dated
to the 1st century and the beginning of the 2nd century AD, a lid shard
showing the representation of a fish, interpreted as a Christian symbol
(Ursachi, 2000, 345-350). If this hypothesis is confirmed by other finds, it
would mean that the east-Carpathian space of old Dacia was part of the
primary area of the evolution of Christianity.
Of course that throughout time, that is during the centuries that
followed the birth of Christianity, the number of Christian items or of
items with Christian meaning increased also on the east-Carpathian
territory (Teodor 1991, 73-90). In this process the communities in the
considered space as well as those from many other regions, received with
positive consequences, the measures taken by Constantine The Great
during the 4th century AD or by Justinianus I, during the 6th. In the current
phase of researches, there are numerous arguments sustaining the
statement that “during the 5 th – 6th centuries takes place the generalization
of Christianity throughout the Carpathian – Danubean – Pontic space”
(Zugravu, 1997, 359-446), space which obviously integrates the Carpathian
– Dniestrean territory.
One of the most convincing archeological arguments, regarding the
evolution of Christianity in the space and time we refer to, is represented
by the signaling of rural communities mostly Christianized until mid-6th
century AD. The 5th – 7th century rural community of Davideni-Neamţ is
representative, being in fact the most important such community known
so far, given the number, variety and meaning of the archeological items
discovered therein.
The site of Davideni, Ţibucani commune, Neamţ co. (fig. 1 – map) is
situated on the 12 – 15 m terrace on the right bank of River Moldova, at the
point “La izvoare – Spieşti“, located about 2 km north of Davideni village.
Among the 22 archeological research campaigns, undertaken
during the period 1970 – 1979 and 1986 – 1997, mention should be made of
372
THE CHRISTIAN RURAL COMMUNITY OF THE 5TH – 7TH CENTURIES OF DAVIDENI
a large site which revealed 74 dwellings dated to the 5th – 7th centuries,
with a series of domestic annexes and only a single dwelling, marked L62 ,
dated to the 8th century AD. The wide archeological researches undertaken
at Davideni led to the discovery of the largest 5th – 7th century site of the
east-Carpathian space of Romania, known so far, with a rich and varied
inventory (Mitrea 2001).
Within the discoveries of Davideni – Neamţ an important place is
the one of Christian items and of items of Christian meanings not only as
number but especially as variety and significance.
The presentation of the Christian items and of items with Christian
symbols provides an image of the degree of Christianization of the 5th – 7th
rural community of Davideni – Neamţ.
The first item with a Christian sign was discovered in this site
during the second systematic archeological research campaign of
Davideni, in 1971. Under the collapsed stone of the oven of dwelling L3,
near its opening, in fact on the floor, there was found a ceramic fragment
(fig. 1/3) which represents the mouth of a rather carefully hand-made jar,
of a good grayish paste, with a cross on the shoulder, with perpendicular
equal arms, incised in the raw paste, before firing the vessel (Mitrea 1979,
154; 2001, 40).
It was in the same settlement of Davideni that two other fragments
with impressed crosses were found. In the pit of dwelling L42, uncovered in
1990, a small potsherd was found (fig.1/4) resulting from a hand-made
vessel, probably from the shoulder hereof, with a décor consisting in two
incised lines, forming an “X”. It is possible that this was a Christian sign,
similar to the cross of St. Andrei (Mitrea 2001, 85). The inventory of
dwelling L57, found in 1993, also contained a potsherd (fig. 1/2) resulting
from the shoulder of a hand-made jar pot, with the rim broken in the old
times, but which, taking into account the profile line, was outturned,
having impressed, before firing, a cross with equal arms, perpendicular to
each other. Similar vessels, with crosses impressed usually on the
shoulder, were discovered in numerous sites in Moldavia, dated to the 5th –
7th centuries, most of them dated to the 6th century (Teodor 1978, 27-28;
1984, 59; Mitrea 1979, 154; 2001, 199).
Among the most important items of the site of Davideni, mention
should be made of a bronze cross, of de Malta type, discovered in the 1975
research campaign. The item (fig. 2/2) was found in dwelling L16, close to
the northwestern wall of the oven, between the collapsed stones, at the
level of the floor, in the earth mixed with ash and coal. Only three arms of
373
Ioan MITREA
the cross were preserved, the fourth, the one with the ear for hanging,
being broken in old times. The item is made of cast bronze with the arms
slightly tightened towards the ends. As ornament, in the middle of the
cross, there is a prominence, where a semi-precious or even a precious
stone was embedded. The sides of the arms was ornamented with a line of
pseudo-grains, forming a frame. The width of the preserved arms of the
small cross is of 3 cm, its weight being of 4.70 g (Mitrea 1979, 152; 2001,
147-148). Having several analogies in the Pontic and north-Danubean
space, the small cross of Davideni was dated to the first half of the 6th
century AD (Mitrea 2001, 149). Taking into account the fact that in the site
of Davideni a mold for casting crosses was also found, the item presented
above could be the result of a local or traveling craftsman’s activity, within
the site we refer to (Mitrea 2000, 31).
The specified mold, made of a marl, was preserved as a fragment
(fig. 1/5) discovered in trench I, excavated in 1970, in the archeological
layer dated to the 5th – 7th centuries, near a fibula of Romano-Byzantine
type, characteristic to the end of the 5th century and the first half of the 6th
century (Mitrea 1979, 150; 2001, 137-138).
On the mold fragment of Davideni, one can notice the models of
small ornamental accessories, and also the arm of a small cross, similar to
the one found in the site and described above. A mold for casting crosses
was found in the site of Botoşana – Suceava being dated to the 6th – 7th
centuries (Teodor 1984, 57; 99, fig. 20/1; 100, fig. 21/a-c). We date the mold
of Davideni to the end of the 5th and the first half of the 6th century. As one
can notice already, most Christian items or those with Christian marks that
we presented above, are dated to the 6th century and especially the first
half of this century (Mitrea 2000, 27-38).
Among the bone finds of, we should also mention a comb found in
trench LXXXI, in one of the “lenses” of grayish lumpy soil, belonging to
the 5th – 7th century settlement. It is a small comb, with semi-circular handle
and only one row of teeth (fig. 2/1). It was made of a single bone plate, it is
ornamented with incised concentric circles (“dove or fish eyes?”), laid in
rows, most of them united to each other to slightly incised lines. A cross
with equal arms is placed in the middle of the handle, which is made of the
same plate as the comb itself. The comb is 4.7 cm long and 5.4 cm high
(Mitrea 2001, 130). The presented item is a miniature comb which belongs
to the category of the items with Paleo-Christian marks, being dated to the
5th – 6th centuries (Mitrea, 2001, 147).
374
Together with a bronze cross, among the cult items found in the site
of Davideni, we should mention a tea spoon used for serving the Holy
Eucharist. It was found in the filling earth of dwelling L52. It was cast in
bronze, and had the length of 9.5 cm and the dipper with numerous
perforations (fig. 2/4). The arm of the tea spoon was ornamented on a face
with a line and on the back with two lines made of small incised circles
with a point in the middle (eye? of a dove or a fish) (Mitrea 2001, 94, 148).
Although we have certain analogies only in the 4th – 5th centuries, the item
of Davideni is dated to a period which contained the end of the 5th century
and the first half of the 6th century, taking into account the totality of the
inventory discovered in L52 (Mitrea 2001, 148).
Among the eight Romano-Byzantine fibulas found in the site of
Davideni (Mitrea 2001, 137-143) one is particularly important regarding
the Christianity of the 5th – 7th century community of this place. We refer to
the fifth fibula discovered in the settlement, in the filling earth, close to the
floor, in dwelling L51. The item belongs to the Romano-Byzantine type of
fibulas, fully cast in bronze (fig. 2/3). The needle of the fibula was not
found. The bow and most of the foot are well preserved. The end of the
foot is slightly damaged. The lower part of the bow, up to the level of the
bar uniting the clip support to the curved part, is ornamented with
horizontal nervures (Mitrea 2001, 139-140). This fibula belongs to the 2nd
variant II – 1a, of bronze-cast Romano-Byzantine fibulas, with numerous
analogies in the Carpathian – Danubian – Pontic space (Teodor 1988, 203-
204; 215-218 – illustration).
This fibula is unique for the space of old Dacia, due to the image of
a human face with a halo, achieved by an incision on the arc, within a
rectangular framework formed of granular dots, suggesting a small
“metope” or the frame of a miniature portrait, with the role of pointing out
the face with the halo, and also of separating the sacred from the profane.
ON the human face with a halo, the composing anatomic parts are
represented in detail, respectively the eyes, nose, mouth and probably the
“beard” (fig. 2/3,5; fig. 3). Mention should be made that all these anatomic
details were achieved within a very small space on the mold in which the
Romano-Byzantine fibula was cast. If the entire item measures 4.8 cm, the
frame in which the human face with a halo was drawn has the dimensions
of 0.5 x 0.7 cm, and the human face only 0.3 x 0.5 cm. The artist craftsman
who achieved the mold in which the fibula was cast proved to be
particularly gifted. The space with the granular frame in which the human
face with a halo was drawn, is delimited by two registers containing
375
Ioan MITREA
ornamental motifs created also by casting and representing concentric circles,

probably symbolizing the “dove /fish eye”, symbolic Christian elements.
The first certitude is that we are in front of a Saint’s portrait, as
indicated by the presence of the halo. Probably such an image was also
found on a fibula found south the Carpathians (Popescu 1945, 500-508).
For the human face with a halo, we have two analogies south the Danube,
in the area of the Byzantine Empire. On a potsherd of an imported north-
African vessel, dated to the 6th century, discovered at Dyrrachium, there is
the portrait of a personage with haloed head (Christos) being accompanied
by a cross incised to the left of the portrait (Hoti 1996, 174; 180, fig. 1). On a
flat fibula dated to the 6th century, found at Odarci (Dobrič), in Bulgaria,
there appears a human head with a halo (Christ?), delimited by four birds
(Haralambieva 1998, 364, fig. 4). It is possible that the four concentric
circles, placed around the haloed face, on the fibula of Davideni, symbolize
also four birds (doves?) as in the case of the fibula of Odarci. It is
important that the haloed human face on the fibula of Davideni is present
both on the potsherd found at Dyrrachium, and on the fibula of Odarci. It
should be pointed that all three finds with a haloed human face (Christ’s
face?) are dated to the 6th century (Mitrea 2001, 141).
The Byzantine iconography of the time of Justinianus I (527-565) is
rich in representations of Christ’s face. In certain cases Christ’s face was
represented beardless. Still, Christ’s portraits representing a bearded
Christ are rather frequent. So is the case of a church built by Justinianus I,
at Mount Sinai, towards mid-6th century, in a beautiful mosaic, containing
the bearded portrait of Christ (Delvoye 1976, 139).
Taking into account the specified analogies, we consider as very
probable, the presence of Christ’s face on the Romano-Byzantine fibula of
Davideni. In this case, we would have at Davideni-Neamţ the oldest
representation of Christ’s face on the north-Danubian territory of Romania
(Mitrea 2001, 142; 2001a, 61-64; 2002, 142-143). In old Slavonic ikona (of the
Greek Eikon) means face (image), then we can admit that on the fibula of
Davideni we have the oldest miniature icon displaying Christ’s face, on the
north-Danubian territory (Mitrea 2001, 200; 2001a, 63).
The presence of the important Christian community of Davideni,
proven through the high number of Christian items or items with
Christian symbols, reaching a mass Christianization towards mid-6th
century, should not surprise anyone. This is the time when the imperial
missionary activity acquires, under Justinianus I, an unprecedented
amplitude, when “north-Danubian Christian Latin speakers must have
376
been veritable anonymous apostles among the pagans they lived with“
(Zugravu 1997, 411). It is very probable that during the time of Justinianus
I, the Byzantine Empire provided politico-military protection also to the
east-Carpathian regions of old Dacia (Mitrea 1980, 113), fact that favored
the dissemination and even the generalization of Christianity in these
regions, as proven by the creation of important Christian communities
(Mitrea 1995-1996, 227-231; 2012, 64-196). The phenomenon of the
dissemination and generalization of Christianity did not take place at the
same time throughout the entire east-Dacian space, but it gradually
imposed from south to north and from the Carpathians towards the
Dniester (Mitrea 1980, 28; 2002, 29-30; 2012, 96).
Taking into account the Christian finds of Davideni, one of which
some are particularly important, the presence down there of an important
Christian community during the 6th century, we can state this was one of
the “apostolic” centers (Zugravu 1997, 418), maybe the strongest one in the
east-Carpathian space (Mitrea 2001, 201). Apart from the religious role, the
rural community of Davideni also fulfilled other roles. During the 6th
century, this probably was the center of an important rural community, a
“folk romania“ (Iorga 1924, 36) of the Middle Siret area, core of a future
valley knezate.
BIBLIOGRAPHY
Andronic M. 2005. Teritoriul nord-est carpatic în a doua jumătate a mileniului creştin.

Suceava.
Corman I. 1998. Contribuţii la istoria spaţiului pruto-nistrean în epoca evului mediu
timpuriu (sec. V-VII d. Chr.). Chişinău.
Curta Fl. 2001. The making of the slavs: history and archaeology of the Lower Danube
Region, c. 500-700. Cambridge University Press.
Delvoye C. 1976. Arta bizantină I. Bucureşti.
Haralambieva A. 1998. Darstellungen christlicher Symbole. Inschriften und
Heilingen auf Trachtzubehör des 4.-7. Jhs. aus heutigem Bulgarien. Radovi XIII.
Medunarodnog Kongresa za starokrščansku arheologiju. Split-Poreč (25.9. – 1.10. 1994).
Vol. 3. Vatican / Split = Acta XIII Congressus internationalis archaeologiae Christianae
(eds. N. Cambi, E. Marin), Split-Poreč, III, Citta del Vaticano-Split, 358-367.
Hânceanu G. D. 2011. Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (sec.
VI-XI). Iaşi.
Hoti A. 1996. Të dhena arkeologjike për krishterimin e kershëm në Dyrrah (shek
IV-VII). Iliria 1-2, 172-180.
377
Ioan MITREA
Iorga N. 1924. La „Roumanie” danubienne et les barbares au VI-e siècle. Revue
bellge de philologie et d’histoire III, 32-38.
Mitrea I. 1979. Elemente şi influenţe bizantine în regiunea subcarpatică a
Moldovei, în secolele VI-IX. SCIVA III, 2, 145-162.
Mitrea I. 1980. Regiunea centrală a Moldovei dintre Carpaţi şi Siret în secolele VI-
IX e.n. Carpica XII, 55-190.
Mitrea I. 1995-1996. Comunităţi creştine din secolele V-VII în regiunea
subcarpatică a Moldovei. Pontica XXXVIII-XXXIX, 227-231.
Mitrea I. 2000. Secolul al VI-lea în istoria creştinismului la est de Carpaţi. Date
arheologice şi concluzii istorice. Carpica XXIX, 27-38.
Mitrea I. 2001. Comunităţi săteşti la est de Carpaţi în epoca migraţiilor. Aşezarea de la
Davideni din secolele V-VIII. Piatra-Neamţ.
Mitrea I. 2001 a. Cel mai vechi portret al lui Hristos din spaţiul est-carpatic al
vechii Dacii. Mousaios VI, 61-64.
Mitrea I. 2002. Romanitate şi creştinism în secolele V-VI în lumea satelor din
spaţiul carpato-nistrean. Zargidava I, 17-44.
Mitrea I. 2012. Din arheologia şi istoria Moldovei în primul mileniu creştin. Bacău.
Nestor I. 1964. Les donnèes archèologiques et le problème de la formation du
peuple roumaine. RRH III, 3, 383-423.
Popescu D. 1945. Fibeln aus dem Nationalmuseum für Altertümer in Bucureşti.
Dacia IX-X, 500-508.
Postică Gh. 2007. Civilizaţia medievală timpurie din spaţiul pruto-nistrean (secolele V-
XIII). Bucureşti.
Teodor D. Gh. 1978. Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n. Iaşi.
Teodor D. Gh. 1981. Romanitatea carpato-dunăreană şi Bizanţul în veacurile V-XI. Iaşi.
Teodor D. Gh. 1984. Civilizaţia romanică la est de Carpaţi în secolele V-VII. Aşezarea de
la Botoşana-Suceava. Bucureşti.
Teodor D. Gh. 1988. Consideraţii privind fibulele romano-bizantine din secolele V-VII
e.n. în spaţiul carpato-dunăreano-pontic. ArhMold XII, 197-223.
Teodor D. Gh. 1991. Creştinismul la est de Carpaţi. De la origini şi până în secolul al
XIV-lea. Iaşi.
Ursachi V. 2000. Un nouveau motif décoratif sur la poterie dace peinte. SAA VII,
345-350.
Zugravu N. 1997. Geneza creştinismului popular al românilor. Bucureşti.
378
Fig. 1. Map of Romania with the location of the archeological site of Davideni (1);
potsherds of vessels with impressed crosses (2-4) and stone mold for casting crosses (5).
379
Ioan MITREA
Fig. 2. Davideni: bone comb (1), bronze cross (2), Romano-Byzantine fibula (3) and
detail (5), bronze tea spoon for the Holy Eucharist (4).
380
Fig. 3. Davideni: fragment of Romano-Byzantine fibula with the representation of Christ’s

portrait (?), photo and drawing (increased about 10X).
381
UNIVERSUL MITOLOGIC AL DOBÂNDIRII ŞI AMENAJĂRII
SPAŢIULUI DE LOCUIRE ÎN AREALUL ANTROPOGEOGRAFIC
BUCOVINEAN. CUTUME ŞI REALITĂŢI ETNOISTORICE ALE
VETRELOR DE LOCUIRE DIN SOCIETATEA TRADIŢIONALĂ
Mihai CAMILAR
Abstract: In this paper, the author undertakes an ethno-historical incursion into

the practices of foundation and arrangement of the inhabited space of the Bucovinean areal.
A series of practices with cult value, pertaining to the foundation of villages by eponymous
heroes are hereby evoked (location of the pillar, sacrifices, sanctification of the location,
ritual hunting, delimiting of the hearth areal – through the launching of arrows, throwing
the rod or the sickle, distance run by a chosen personage, drawing the sacred furrower,
establishing and perpetrating the frontier signs etc.), and through the interpretation of
medieval historic sources east of the Carpathians, especially those regarding the Bucovinean
territory, anthropogeographic features of the foundation and becoming of the rural
settlements in the northwestern side of Moldavia (region known under the name of
Bucovina) could be identified.
Keywords: Bucovina, ethnohistory, village, foundation, habitation space, rituals.
Alegerea spaţiului de locuire în vederea constituirii unei aşezări

umane a suscitat, încă din vremuri ancestrale o atenţie şi un interes aparte,
precum şi încununarea unui efort suprem, aspect ce a avut drept rezultantă o
locuire statornică pe întreg spaţiul avut în studiu. Dobândirea unui spaţiu de
locuire nu a fost ceva întâmplător, fără de importanţă, practicile şi riturile
săvârşite cu această ocazie ocupau un loc aparte în sistemul datinilor şi
credinţelor acumulate de comunităţile societăţii tradiţionale. Avându-se în
vedere că alegerea şi obţinerea unui teritoriu (spaţiu) de locuire nu era ceva
obişnuit, de cele mai multe ori acest aspect petrecându-se o singură dată în
viaţa comunităţii, riturile săvârşite cu această ocazie erau dintre cele cărora li
se acordau o atenţie aparte, acestea fiind de obicei unice.
În spaţiul românesc şi implicit în cel bucovinean, întemeierea
aşezărilor a constituit multă vreme un eveniment important ce presupunea
îndeplinirea unor ritualuri menite să ofere vetrei de locuire un caracter
durabil şi chiar fast, să se obţină consacrarea teritoriului pentru viitoarele
generaţii de locuitori. De fapt, actele ritualice săvârşite la întemeierea unei
aşezări umane aveau scopul de a integra viitorul spaţiu locuibil în Univers,
acesta devenind un fel de „centru al pământului” („buricul pământului”, în
limbajul popular), protejat de divinităţile timpului respectiv, practicile
Mihai CAMILAR
ritualice fiind săvârşite şi pentru protejarea aşezării respective de forţele

malefice ce planau în atmosferă.
Momentul alegerii, dar mai ales cel al integrării şi consacrării locului
pentru o aşezare devenea şi un reper de celebrare existenţială atât în plan
vertical, cât şi orizontal, vatra aşezării devenind un veritabil sanctuar
domestic, care, în relaţie cu toate vetrele caselor constituia o structură sacrală
al cărei punct de convergenţă era situat în altarul bisericii (după apariţia
creştinismului ca religie), edificiu plasat chiar în plin centrul aşezării.
Practicile săvârşite la întemeierea aşezării sunt considerate ca
aparţinând unui „mit cosmic”, practici ce presupuneau că „nimic nu poate
dura până nu are suflet sau dacă nu este însufleţit” (Eliade 1943, 22; Eliade
1980, 178). Din păcate, documentele referitoare la dobândirea terenului şi
întemeierea aşezărilor sunt extrem de rare, drept pentru care se apelează la
oralitate, la mit şi legende, acestea fiind singurele surse de sprijin privind
mare parte din antropologia locuirii, în special pentru epocile mai
îndepărtate. Chiar dacă aceste informaţii sunt puţine, privite ca sistem, totuşi
ele pot contura unele definiri şi interpretări.
În comunităţile arhaice nimic nu se făcea la întâmplare, fiecare
început era marcat prin practici ritualice, totul fiind precis şi bine gândit
pentru ca să aibă un rezultat benefic, riturile făcându-se în anumite momente
ale anului, ale anotimpurilor, lunilor sau chiar ale zilei. Este de înţeles că şi în
societatea preistorică, la alegerea vetrelor de locuire se luau în considerare
anumite aspecte fizico-geografice: geomorfologia locului, sursa de apă,
curenţii atmosferici, eventuala suprafaţă cultivabilă, suprafaţa de pădure,
dacă locul respectiv era ferit sau adăpostit din calea eventualilor năvălitori
etc. La acestea se mai adaugă şi aspectele legate de credinţele vremii: locul
ales trebuia să fie curat, să nu fi fost dominat de anumite forţe sau
reprezentări malefice, să nu fi fost locul pe care s-au derulat bătălii
sângeroase, să nu fi fost în stăpânirea nălucilor sau uriaşilor, să nu fi fost loc
blestemat. Era credinţa că, fie că se lua un teritoriu locuit altădată sau spaţiul
se defrişa (fiind astfel locuit pentru prima oară), preluarea rituală şi
stăpânirea trebuiau, oricum, să recreeze cosmogonia. Niciodată nu se lua în
stăpânire un teritoriu decât creându-l din nou, adică consacrându-l (Eliade
1992, 31). Legat de sursa de apă, amintim că purtătorii culturilor neolitice şi
de mai apoi, preferau să se aşeze numai de-a lungul văilor, foarte aproape de
sursa de apă (Ursulescu 1974, 23), populaţiile aparţinătoare culturii Cucuteni
preferau să-şi dureze aşezări pe locuri ceva mai înalte (pe holmuri), dar destul
de aproape şi de sursa acviferă, aşezările lor fiind bine şi precis conturate,
spaţiul fiind fortificat natural şi antropic.
384
UNIVERSUL MITOLOGIC AL DOBÂNDIRII ŞI AMENAJĂRII SPAŢIULUI DE LOCUIRE
De modul în care era ales locul depindeau viitorul aşezării respective,

liniştea şi tihna oamenilor, viaţa şi prosperitatea, fertilitatea pământului,
fecunditatea animalelor, bogăţia recoltelor, deci încă de la început se poate
percepe o relaţie aşezare – om – moşia aşezării – mediul ambiant. Şi în satele
noastre de mai târziu se practicau anumite ritualuri la întemeiere aşezărilor
şi locuinţelor, rituri ce amintesc de vremurile ancestrale, când întemeierea
aşezării presupunea respectarea cu stricteţe a cutumelor ce aparţineau
modului de viaţă respectiv. Oamenii căutau indicii speciale pentru plasarea
viitoarei vetre a aşezării, de multe ori, animalele domestice erau folosite la
alegerea locului respectiv. Încă de la început, oamenii căutau să asigure
locului un caracter sacru prin practicile de consacrare. Mircea Eliade arăta că
„dorinţa de a se situa în sacru, era aceea de a se situa într-o realitate obiectivă,
căci numai sacrul este real în comunitatea tradiţională, el reprezentând
putere şi sursa de viaţă” (Eliade 1965, 27).
La întemeierea unei aşezări pot fi depistate mai multe faze: alegerea
locului, practicile de dobândire şi de consacrare, ridicarea adăposturilor
(locuinţelor), marcarea căilor de acces, ridicarea edificiilor religioase,
împărţirea (repartizarea) spaţiului cultivabil (intravilan şi extravilan) etc.
Privind satul ca unitatea de bază a vieţii într-o societate tradiţională, trebuie
să percepem că alegerii locului îi revenea rolul cel mai important, un
adevărat nucleu polarizator (Stahl 1958-1960). Pentru dobândirea locului
unei viitoare aşezări se ofereau ritualic fel de fel de ofrande pentru eventualii
predecesori (caz în care acest aspect era cunoscut) sau pentru îmbunarea
forţelor nevăzute care ar fi dominat sau încă dominau locul respectiv. Tot la
întemeierea unei aşezări, în mijlocul viitoarei vetre se planta un stâlp, ca un
fel de arbore cosmic, aceasta echivalând cu situarea în centrul Cosmosului,
fiind punctul fix de iradiere a relaţiilor aşezării cu lumea celestă (Ghinoiu
1979, 199). Nu se ştie precis, dar este de presupus că înfigerea stâlpului era
asociată în culturile preistorice cu jertfe umane şi mai apoi cu cele animale,
pentru că numai aşa se recreau şi se perpetuau nişte arhetipuri primordiale.
Orice aşezare nouă reprezenta un univers pe care şi-l crea omul, imitând
chiar creaţia zeilor, deci cosmogonia, şi că, precum creaţia era plasată în
centrul lumii, tot aşa şi aşezarea, prin plantarea stâlpului, era situată în
centrul Universului.
Revenind la problematica stâlpului iniţial, arătăm că din acel loc se
trăgea cu săgeţile în mai multe direcţii, iar prin unirea punctelor în care se
înfigeau săgeţile, se obţinea conturul viitoarei vetre, pe care se structurau
radial locuinţele (Avram 1999, 422). Uneori, perimetrul vetrei era obţinut
prin distanţa parcursă de un tânăr voinic ce pleca de la stâlpul plantat cu un
385
Mihai CAMILAR
sac de pământ în spate. Apoi se ara circular cu un plug tras de patru sau opt
boi, de preferinţă negri, iar dacă erau numai doi, aceştia trebuiau să fie
gemeni, astfel se delimita vatra satului (Avram 1999, 422; Fochi 1976, 137).
După apariţia creştinismului, chiar în centrul spaţiului astfel dobândit se
ridica biserica, locaş de cult, de rugăciune, reculegere, de ceremonii, de
adăpost în caz de primejdie, punct de referinţă pentru ordinea morală şi
spirituală a comunităţii respective. De fapt responsabilitatea întemeierii unei
aşezări plana de obicei asupra unui individ, ce era desemnat de comunitatea
respectivă, cel care în cele din urmă obţinea puterea de decizie numai după
consultarea oracolelor (Finley 1974, 49) (în Antichitate la alte popoare), dar,
în spaţiul carpatic, obiceiul oracolelor nu a fost practicat. La noi, opera de
întemeiere revenea unuia sau mai multor persoane (de obicei trei), denumiţi
eroi eponimi (Stahl 1944). De multe ori, alegerea locului era lăsată în seama
viselor sau era pusă în cumpănă de o vânătoare rituală, centrul aşezării fiind
fixat pe locul unde a fost ucis animalul sălbatic1 . În cazul înfiinţării unor
aşezări mai mici (cătune), mai era şi obiceiul aruncării ciomagului sau a unei
securi de la un punct fix (marcat tot de un stâlp), aspect întâlnit pe tot
parcursul Evului Mediu şi la delimitarea prisăcilor, în documentele istorice
precizându-se: „cât poate să arunce un om ciomagul în toate părţile”, sau „cât
poate un voinic să azvârle cu toporul în toate părţile, cum este obiceiul din
moşi strămoşi” (Bogdan 1913, 25; Ghibănescu, XXII, 1929, 70). Deci, acest
obicei, al aruncării unui obiect, consemnat în documentele medievale, era
destul de vechi, din moment ce se specifica „… cum este obiceiul din moşi-
strămoşi” (Bogdan 1913, 25).
Părăsirea sau mutarea vechilor vetre de locuire, din cauza unor
calamităţi naturale sau a anumitor împrejurări istorice, precum şi înfiinţarea
vetrelor pe acelaşi teritoriu, prin revenire sau dobândire pe cale juridică
(aspect întâlnit în cazul săliştilor), presupunea desigur reluarea practicilor de
consacrare. În acest caz, prestigiul aşa-zişilor întemeietori iniţiali se degrada.
Dacă aşezarea nu-şi avea o viaţă tihnită, fiind bântuită de epidemii, afectată
de inundaţii puternice sau altele de acest gen, toate erau puse pe seama
întemeietorilor, binele era obţinut în acest caz numai prin anularea cultului
moşilor şi strămoşilor întemeietori, procedându-se la o nouă întemeiere.
Aşezarea (satul) tradiţională nu era doar o unitate geografică, socială, sau
economică, ci şi una cosmică, un spaţiu structurat în jurul unui axis mundi
fundamental, loc consacrat prin vechi rituri comunitare sau chiar un sanctuar
1A se vedea uciderea bourului de către descălecătorul Dragoş, locul respectiv

numindu-se Boureni, după o legendă locală.
386
în care uranicul se interferează cu chtonicul. Locuirea se instituia într-o

structură existenţială ce integra modele exemplare determinante pentru cele
mai multe activităţi umane (Bernea 1985, 33), totul imolat unui fond moral,
care astăzi nu mai este sesizabil.
Satul astfel format era integrat unui cosmos, iar mai apoi unui
creştinism de factură populară sacralizat de o reţea densă de repere
simbolice, care leagă imanenţa de transcendenţă. În centrul oricărei aşezări
trona biserica cu turlele spre cer, edificiu sfânt, care se leagă în structuri
convergente cu alte elemente etnografice sacre: troiţele, fântânile săpate spre
pomenirea înaintaşilor etc. Până şi porţile şi stâlpii caselor, precum şi alte
componente constructive din locuinţe, poartă însemne simbolice cu rang de
sacralitate spirituală: funia răsucită, rozeta, morişca, capul de cal, crucea
înscrisă, păsările stilizate de pe coama acoperişului. Tot spre cosmos, spre
transcendenţă, trimite şi poziţia şi alcătuirea cimitirului, acesta fiind plasat de
obicei în jurul bisericii sau pe un loc mai înalt, ca semn al relaţiei
complementare între viaţă-moarte-înviere. În marginea locuită a aşezării
începe ţarina (moşia satului), cu toate atributele ei de sacralitate conferite de
elementele etnografice cultice (cruci, semne de hotar, fântâni, troiţe, schituri,
locuri sfinte, izvoare binefăcătoare), precum şi de riturile periodice de
fertilitate, de invocare a ploii sau culminând cu „ieşirea în ţarină” a preotului
cu prosesia şi enoriaşii, în anumite zile din an. Chiar şi pădurea era sacră, în
societatea tradiţională exista chiar şi o mitologie a pădurii, pădurea având
viaţă, copacii fiind consideraţi vii, ei, „poartă suflet sub coajă” (spunea
Eminescu), iar pe sub brazi se făceau spovedanii, care erau mai bune decât
cele făcute la preot, deci şi brazii erau sacri. Cum în societatea tradiţională
carpatică nu exista o separaţie netă între sacru şi profan, tot aşa în locuirea
arhaică nu exista o graniţă între cer-pământ şi subpământ.
Vatra satului era punctul central al locuirii, în care omul trăia în chip
poetic, de la vatra aşezării, sensul s-a extins către vatra casei şi mai departe la
vatra strămoşească, în înţelesul de patrie. Dar, în limbajul actual marcat şi el
de desacralizarea existenţei, în loc de vatra satului apare intravilanul, iar în
loc de lăsarea „la vatră” este liberarea. Cele trei elemente ale unei aşezări
arhaice (cerul-pământul, subpământul), sunt unite printr-o osie a lumii, trasată
printr-un centru absolut şi reprezentat de un munte sacru, o troiţă, un arbore
sfânt, o clopotniţă, cruce, altarul bisericii, cu toate conotaţiile lor topografice,
mitice şi rituale. În concepţia unor cercetători români, spaţiul de locuire este
privit în mod divers. Astfel, Lucian Blaga îl considera ca o matrice stilistică,
un spaţiu mioritic (Blaga 1969, 124), la Ernest Bernea apare spaţiul identic cu
locuirea (Bernea 1985, 22), la alţii, spaţiul este o înşiruire a mai multor locuri
387
Mihai CAMILAR
(Vetişanu 1989, 176), locul fiind astfel o componentă a spaţiului, pentru ca

Romulus Vulcănescu să-l privească ca ceva sacralizat prin opera demiurgilor
(Vulcănescu 1970, 16). Avându-se în vedere determinarea celor mai adecvate
corespondente între raporturile stabilitate-adaptabilitate, unitate-continuitate,
populaţie-natură, permanenţa spaţială şi temporală, ne propunem să
prezentăm un fel de bilanţ arheologic al locuirii în acest spaţiu determinat
istoric – Bucovina, precum şi unul teritorial geografic al generaţiilor de
aşezări. În sensul acesta, prezentarea cadrului demografic cantitativ al zonei
în studiu, prin siturile depistate sau cercetate se încadrează organic şi unitar
în spaţiul antropogeografic de etnogeneză carpatică, devenind necesară şi
obligatorie în cazul de faţă.Precizăm de la început că Bucovina a făcut parte
integrantă din Moldova, iar pentru înţelegerea realităţilor de mai apoi (când,
după ocupaţia austriacă din 1775, partea de nord a Moldovei va fi cunoscută
oficial sub denumirea de Bucovina), vom aborda aspectele antropogeografice,
etnoistorice, într-o evoluţie firească, din cele mai vechi timpuri, cu unele
detalii pentru Evul Mediu şi de mai târziu (sec. XVIII-XIX).
Astfel, pentru epoca paleolitică, sunt reprezentative aici doar cinci
puncte arheologice, pentru neolitic numărul acestora ajungând la 32 de
aşezări, iar pentru epoca bronzului sunt atestate arheologic 10 puncte de
locuire (Monoranu, Emandi 1979, 8). Pentru perioadele Hallstatt şi La Tène,
remarcăm 19 aşezări pentru ca pentru epocile corespunzătoare secolelor II-III,
III-V şi VI-XVIII să fie depistat 34 de aşezări (Monoranu, Emandi 1979, 8).
Aici se remarcă în mod deosebit pentru secolele VI-VII, cele două aşezări de
la Udeşti şi Botoşana, care dovedesc o locuire continuă din paleolitic şi până
în epoca modernă, aşezări care au dat numele de cultura Botoşana-Udeşti
(pentru secolele VI-VII), cultură materială consacrată deja şi intrată în
circuitul de specialitate. Pentru secolele IX-XV, realitatea locuirii a fost
surprinsă atât prin depistarea vetrelor de locuire pe cale arheologică, cât şi
prin creşterea numărului aşezărilor menţionate documentar. Pentru secolele
IX-XIII şi prima jumătate a secolului al XIV-lea sunt cunoscute 55 de aşezări.
În cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi în secolul următor este
înregistrat un număr de 144 de locuiri, mare parte dintre acestea beneficiind
şi de o atestare documentară (Monoranu, Emandi 1979, 9). Dacă ar fi luate în
calcul şi urmele sporadice de ceramică depistată în urma unor cercetări de
suprafaţă, atunci numărul aşezărilor ar fi mai mare: 231 numai pentru
secolul al XV-lea (Monoranu, Emandi 1979, 9; Monoranu, Emandi 1979-1980,
79-80), dintre care 55 menţionate documentar după 1495.
Vorbind despre antropologia locuirii pe întreaga durată a Evului
Mediu şi de mai târziu (din timpul ocupaţiei austriece), se pot surprinde mai
388
multe moduri de înfiinţare a aşezărilor: prin ocuparea unui teritoriu de către

populaţia locală în urma unei libere alegeri, împământenirea iniţială de către
domnie, prin descălecare de peste munţi, roirea prin extensie, „înmugurire”,
diviziunea satelor, colonizări. Toate rezultatele cercetărilor arheologice
întreprinse în studiul satului medieval conduc către acelaşi răspuns, anume
că vatra satului ocupă punctul optim central de interferenţă şi convergenţă
antropogeografică, atât în hotarul său, cât şi în contextul relaţiei permanente
cu moşia sa, precum şi a componentelor majore teritoriale ale acesteia.
Locuirea succesivă a teritoriului bucovinean, realitate ce a contribuit
din plin la transformarea zonei puternic împădurite, semnifică atât repartiţia
populaţiei, cât şi formele sale de organizare în teritoriu. În acest sens, aceste
structuri pot exprima un proces succesiv de ocupare a teritoriului, favorabil
amplasării vetrelor de aşezări, a locuirii pe numite forme de relief şi de
sedentarizarea a populaţiei. Analizată doar din perspectiva poziţiei
geografice, reţeaua vechilor vetre de locuire se înşiruie de-a lungul văilor sau
este concentrată în zonele depresionare, Baia, Liteni, Rădăuţi,precum şi în
jurul oraşelor Suceava, Baia, Siret, sau chiar în zona de vărsare a râurilor
Suceava, Şomuz, în Siret. Cartând aşezările înfiinţate între secolele IX-XV, se
constată o distribuire a lor pe văi şi arii de contact (luncă, terasă) şi o mai
mică prezenţă pe interfluvii. De asemenea, s-au constatat şi aspecte cu
caracter restrictiv în evoluţia aşezărilor, cum ar fi colmatarea în urma unor
inundaţii, alunecările de teren, epidemiile, distrugerile prin incendiere în
urma unor invazii străine, lucru ce a dus la părăsirea vetrei de locuire şi
deplasarea spre alte zone.
Un aspect local al spaţiului antropogeografic bucovinean este cel
legat de atributele oferite de văi în amplasarea aşezărilor, mai ales când aici
au funcţionat aşa zisele „cnezate de vale” (Matei, Emandi, Monoranu 1982,
14), anterioare secolului al XIV-lea, din care se vor fi dezvoltat ulterior
structurile teritoriale ce au stat la baza formei de organizare superioară a
statului medieval Moldova. Cu toate diferenţierile de ecologie naturală a
văilor din zonă, procesul umanizării prin locuire a îmbrăcat în multe
domenii forme identice sub aspectul amenajării vetrei şi folosirii terenului,
atât cel intravilan, cât şi cel extravilan. Pentru Evul Mediu, se impune o
trăsătură comună dominantă în peisajul local, manifestându-se o vădită
tendinţă de aliniere la contactul luncilor (văilor), cu terasele sau cu
interfluviile. Organizarea socio-politică din perioada medievală trebuie pusă
în ecuaţie cu vremurile precedente, precum şi cu factorii naturali şi istorici
care au favorizat şi activat o viaţă economică în cadrul grupelor de aşezări.
389
Mihai CAMILAR
Fără a fi imaginate aşezările de la începutul Evului Mediu ca unele cu

caracter închis, grupările respective s-au constituit cu timpul şi au dobândit o
viaţă economică şi culturală identică, tocmai pentru că într-o perioadă în care
căile de comunicaţie erau mai puţin lesnicioase, factorii naturali locali au fost
cei care au limitat grupuri de sate la un mod identic de exprimare a unităţii
de limbă, de viaţă materială şi spirituală, tradiţii, ce constituie drept bază în
conturarea viitoarelor zone etnografice de mai târziu: Suceava, Humor,
Câmpulung, Dorna, Rădăuţi, Siret, Fălticeni. Rolul pe care l-au avut văile
râurilor Suceava, Moldova, Bistriţa, Moldoviţa, Umor, Suceviţa, Suha, Dorna,
în facilitarea alegerii locurilor pentru durarea aşezărilor şi a unei locuiri
durabile, a dus la realizarea unui contact destul de timpuriu şi permanent al
locuitorilor de aici, cu zone culturale mai apropiate sau mai îndepărtate.
Fixarea, schimbarea formei, structurii şi mărimii vetrelor de locuirea fost
rezultatul nu numai al adaptării omului la condiţiile locale de mediu, ci, mai
ales, a transformării treptate a acestuia (mediul local), a umanizării
ţinuturilor „pustii”, creând progresiv în timp, posibilitatea de evoluţie a
formelor de aşezări până în zilele noastre. Acţiunea antropică a fost
condiţionată la rândul ei şi de factorii istorici, de perfecţionarea uneltelor de
muncă, de diversificarea acestora şi chiar de legislaţia vremii.
Aşezarea rurală medievală şi de mai târziu trebuie privită prin prisma
prezenţei şi intercondiţionării unor componente teritoriale şi sociale, care
definesc sistemul complexului rural respectiv. Astfel, trebuie avută în vedere
vatra satului ca loc în care s-a format şi a evoluat comunitatea rurală locală,
locul în care se aflau locuinţele şi construcţiile gospodăreşti, precum şi ţarina
sau moşia satului, ca spaţiu în care s-a extins mereu vatra şi în care populaţia
şi-a desfăşurat activitatea de bază, necesară obţinerii produselor pentru
existenţă. Trebuie de arătat că între vatra şi moşia unui sat a fost o permanentă
relaţie, vatra acţionând mereu în spaţiul moşiei (Camilar 2000, 81-108). Punctul
de plecare în reconstituirea cadrului antropogeografic al locuirii în teritoriul
bucovinean l-au constituit informaţiile de ordin arheologic, documentar sau
topografic (DIR, A, Moldova; Costăchescu 1931; Bogdan 1913; Balan 1933-
1943; Werenka 1895; Gramadă 1996). Pentru Evul Mediu este specifică în
dinamica internă a locuirii (a evoluţiei vetrelor de locuire), o dezvoltare lentă
în limitele hotarului vetrei satelor, a „roirii satelor”, în cadrul aceluiaşi hotar,
precum şi o locuire temporară în moşia satului, impusă de creşterea
animalelor (în special în zona montană), sau pentru obţinerea de noi terenuri
prin curături, lăzuire etc. (fâneţe, păşuni, teren arabil sau chiar pentru
locuire).
390
Studiind structura vetrelor de locuire începând cu perioada

medievală, atât cât ne permit sursele arheologice, se constată că pentru
secolele XIV-XV, locuinţele erau răsfirate în spaţiul vetrei aşezării, pe o rază
de aproximativ 400-500 m (Emandi 1979, 336; Olteanu 1979, 291). Dacă
pentru partea estică a Bucovinei (zona de podiş şi valea Sucevei) se
aproximează un număr mai mare de aşezări pentru întreaga perioadă
medievală (Emandi 1979, 268-297), numărul acestora este cu mult mai mic
pentru zona montană (Polek 1897, 13), la care se adaugă şi aşezările de tip
sălaş (DIR, A, Moldova, 336). Deci, coroborând rezultatele cercetărilor
arheologice cu atestările documentare ale aşezărilor, se remarcă o densitate
de locuire mai mare în zona estică a teritoriului bucovinean la începutul
perioadei medievale şi o extindere lentă, dar continuă către partea de nord-
vest, în special pentru secolele XVII-XVIII (Emandi 1979, 386). O dată cu
creşterea numerică a populaţiei pe baza sporului natural şi mai puţin sau
chiar deloc al colonizării de populaţie străină, începe în mod firesc şi un
proces de locuire lentă, de ocupare a teritoriului dinspre răsărit către apus.
Multe sate beneficiază de o documentare certă în ceea ce priveşte
începutul locuirii, alteori ulterioară începutului înfiinţării lor, iar lipsa
documentelor pentru altele este suplinită de oralitate, de legende sau de fel
de fel de întâmplări, care s-au derulat în timp, acestea rămânând puncte de
sprijin inatacabile privind începutul locuirii respective. Uneori, înfiinţarea
satelor este pusă pe seama unor personaje eponime, chiar şi domnitorii
vremii sunt invocaţi de tradiţie sau chiar de documente ca fiind întemeietorii
acestor aşezări. De multe ori, folosindu-se sinonimia dintre numele satului şi
cel al familiilor mai vechi, care sunt grupate pe criterii de rudenie în aşa
numitele coturi, cuturi sau fundături, se consideră că strămoşii lor au fost
primii locuitori2. În Evul Mediu timpuriu, vetrele satelor erau alcătuite din
locuinţe de suprafaţă şi semibordeie, grupate în crânguri, în cadrul vetrei
putând fi întâlnite două-trei asemenea grupări, fiecare crâng având în jur de
patru-şapte case (Zaharia, Petrescu-Dîmboviţa, Zaharia 1970, 123-138),
răsfirate pe 200-300m, pentru ca în secolul al XV-lea să se întâlnească vetre
răsfirate pe suprafeţe mai mari (Emandi 1979, 386), când, deja, satele încep a
se extinde în moşia lor.
Pentru trasarea căilor de comunicaţie, în special în zonele montane, se
foloseau animalele de tracţiune (caii). Pe spinarea unui cal se punea o
2În unele sate apar denumirile părţilor din aşezare cum ar fi: Brezeni, Căpreni
(Udeşti), Catargeni (Capu Codrului), Gheţeni, Bocani (Botoşana), Catrinari, Chifani
(Păltinoasa), Buliceni, Călineşti (Rusca), Lingoceni (Horodnic de Sus) etc.
391
Mihai CAMILAR
greutate mare şi animalul era mânat din spate într-o anumită direcţie, locul
ales de către cal în drumul său era marcat cu ţăruşi, după care se trasa un
drum. Această metodă de marcare a drumurilor era specifică mai ales pentru
aşezările situate pe terasele înalte sau de pe platourile montane, aspect
întâlnit şi la populaţia huţulă venită în Bucovina ceva mai târziu (sec. XVIII)
şi care s-a aşezat numai în zona montană a acestei provincii româneşti. De
fapt, huţulii şi-au marcat astfel căile de acces şi către fâneţele de pe înălţimi
până destul de târziu.
Din documentele medievale referitoare la înfiinţarea aşezărilor, aflăm
că suprafaţa destinată în acest scop era proporţională cu puterea de muncă a
comunităţii respective, incluzându-se astfel şi spaţiul moşiei. În limbajul
vechilor urice apare frecvent formula: „… iar hotarul acelui pustiu să fie cât
va fi de ajuns pentru un sat” (Costăchescu 1931, 24), sau „… şi hotarul satului
aceluia… să fie cât va putea să stăpânească din destul” (DIR, A, Moldova, 11).
De multe ori se lua în considerare raportul dintre populaţie şi mărimea
hotarului, specificându-se „cât va putea să trăiască din plin 20 de case” (DIR,
A, Moldova, 349; Ciurea 1977, 128). În anul 1502, Ştefan cel Mare dăruieşte o
sălişte (teritoriu locuit cândva şi apoi părăsit), ca să se întemeieze un sat,
făcându-se precizarea că „… hotarul acelui pustiu să fie cât va putea fi de
ajuns la un sat de 20 de case” (DIR, A, Moldova, I, 5). În alte documente
întâlnim şi danii pentru întemeierea unor sate mai mari: „… ca să se aşeze cât
vor putea hrăni 30 de case îndeajuns” (DIR, A, Moldova, II, 147). Uneori,
apar şi danii sub forma „… iar hotarul acelui sat să fie cu toate hotarele vechi,
pe unde au fost din veac” (DRH, A, Moldova, I, 58), ceea ce confirmă
existenţa acelei aşezări cu mulţi ani în urmă. Deci, în Evul Mediu, media
caselor dintr-o aşezare rurală era aproximativ de 20 de case. Folosind ca
indice demografic cifra cinci, echivalentă cu numărul membrilor unei familii,
putem destul de uşor să aproximăm cifra medie a populaţiei unui sat,
precum şi a populaţiei întregului teritoriu (pe baza numărului localităţilor
atestate).
Considerată un act de creaţie, un nou început de viaţă, înfiinţarea de
noi aşezări s-a manifestat în mod diferit de la o subzonă la alta, în funcţie de
poziţia geografică, starea socială a locuitorilor, precum şi de tradiţia locală.
Un loc aparte l-au avut înfiinţările de sate prin roiri pastorale, când, roirile se
făceau fie în hotarul satului matcă, prin aşezarea locuitorilor pe margini sau
prin ieşirea din hotarul sătesc înfiinţând vetre în locuri noi, ceva mai izolate
prin poieni, rarişti, prin locuri lăzuite, curături şi chiar pe platourile mai
înalte. Motivul acestor roiri era cel dictat de ocupaţia de bază (păşunatul şi
implicit creşterea animalelor), când se căutau locuri mai bune pentru păşuni
392
şi fâneţe. Acest mod de întemeiere de noi aşezări se întâlneşte în special

începând din secolul al XVIII-lea, fenomenul fiind atestat şi în documente,
când mănăstirile reclamau domniei violarea vechilor lor proprietăţi de către
noii veniţi, fără o aprobare. Un document din iulie 1756 este grăitor pentru
un asemenea caz, într-un document emis de către voievodul Constantin
Racoviţă arătându-se că „Îţi facem ştire că s-au jăluit domniei mele rugătorul
nostru Gheorghe igumenul şi cu tot soborul de la mănăstirea Moldoviţa,
zicând precum nişte oameni: Vasile Negură şi Lupul Checheriţă şi cu alţii de
ai lor şi-au făcut descălecarea de şedzut unde niciodată n-au fost vatră de sat
sau sălişte în mijlocul ţărinii, care pricinuiesc mare stricăciune moşiei
mănăstirii” (Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVII-lea, II, 329).
Pe lângă cazurile de întemeiere de aşezări prin roiri pastorale pe
teritorii străine fără a avea dreptul de proprietate, mai întâlnim şi sate roite
din vatra veche pe pământul devenit deja în proprietatea lor. Putem cita
câteva aşezări precum: Botuş (Fundul Moldovei), Măgura, Lucina, Păltiniş,
Gemenea, Ciumarna, Coşna, Poiana Negrii, Şarul Dornei (Cojocaru 2000, 65;
Someşan 1938, 10-64). În cazul înfiinţării acestor tipuri de aşezări nu prea se
parcurgeau toate etapele riturilor de întemeiere, de multe ori noul sat nu
avea nici un fel de act de înfiinţare. Stăpânirea devălmaşă a unui teritoriu a
favorizat în timp un proces de extindere treptată a vetrei în detrimentul
moşiei satului, aceasta facilitând şi apariţia mai multor vetre noi pe hotarul
aceleiaşi comunităţi rurale, avându-se în vedere zicerea „de a avea lărgime”.
Tinerii căsătoriţi părăseau vechea vatră şi îşi duru gospodării într-o altă parte,
ajungându-se astfel la „roirea prin alipire sau înmugurire”. Formarea noilor
vetre de locuire prin „roiri” de orice fel a dus la denumirile de „Sus şi de Jos”
(Vicovul de Sus-Vicovul de Jos, Pârteştii de Sus-Pârteştii de Jos, Pleşeştii de
Sus-Pleşeştii de Jos), sau de „vechi şi noi” (Frătăuţii Vechi-Frătăuţii Noi,
Pătrăuţii Vechi-Pătrăuţii Noi).
Un loc aparte al locuirii din Bucovina l-a constituit venirea aici a
bejenarilor ardeleni, plecaţi din locurile natale din cauza asupririi de tot felul,
dar mai ales a persecuţiilor religioase (cei mai mulţi imigrând în preajma
răscoalei din 1784). Ardelenii veniţi din Bucovina în mai multe valuri s-au
stabilit în 52 de localităţi (Nistor 1925-1926). La această infuzie demografică s-
au mai adăugat şi colonizările programate de către stăpânirea austriacă,
colonizându-se o populaţie de etnie germană, slovacă, poloneză, ungurească
sau ruteană, mulţi dintre cei veniţi aici fiind buni meseriaşi sau specialişti în
diverse domenii (minerit, forestier, bancar, administrativ, edilitar) (Iacobescu
1993, 161-174).
393
Mihai CAMILAR
Dacă veniţii menţionaţi mai sus nu au înfiinţat aşezări noi, huţulii

care s-au aşezat în Bucovina începând din secolul al XVII-lea nu au preferat
să locuiască împreună cu românii, ei ocupând partea liberă nelocuită a
ţinutului (partea montană de nord-vest, înfiinţând aşezări noi: Moldova
Suliţa, Izvoarele Sucevei, Brodinele, Ulma, Nisipitul, Argel, Bobeica, Cruhla,
Priciuca, Salaş), precum şi foarte multe cătune care în timp au devenit (parte
dintre ele), adevărate sate (Nistor 1915; Nistor 1934; Mihăilescu 1923, 79-81).
Desigur că practicile şi doctrinele consemnate în acest studiu sunt în
mare parte comune întregului areal carpatic românesc, legislaţia din
perioada medievală fiind mult asemănătoare cu cea din celelalte ţări
româneşti. Oricum, toate aceste practici, devenite cutume, însumate, credem,
suntem convinşi că valorează mult mai mult decât mii de documente scrise,
privind vechimea şi continuitatea etnicităţii noastre pe aceste locuri.
BIBLIOGRAFIE
*** Documente privind istoria României, A, Moldova, veacul XIV-XVII (1384-1625).

Bucureşti. 1951-1957.
*** Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, I. București . 1975.
*** Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVII-lea, II, Moldova. Bucureşti. 1966.
*** Istoria României. Bucureşti. 1960.
M. Constantinescu 1969 (coord.). Istoria României. Compendiu. Bucureşti.
Avram V. 1999. Creştinismul cosmic – o paradigmă pierdută ? Mit şi ortodoxie în tradiţia
românească. Sibiu.
Balan T. 1933-1943. Documente bucovinene, I-VI. Cernăuţi.
Bernea E. 1985. Cadre ale gândirii populare româneşti. Bucureşti.
Blaga L. 1969. Trilogia culturii. Bucureşti.
Bogdan I. 1913. Documentele lui Ştefan cel Mare, I-II. Bucureşti.
Camilar M. 2000. Unele realităţi etnoistorice, antropogeografice şi etnografice în
relaţiile tradiţionale dintre vatra şi moşia satului bucovinean. Făt-Frumos II, 2, 81-108.
Ciurea D. 1977. Evoluţia aşezărilor şi a populaţiei rurale din Moldova în sec. XVII-
XVIII. Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” XIV, 123-155.
Cojocaru N. 2000. Fenomenul de întemeiere a aşezărilor pastorale în Bucovina. Făt-
Frumos II, 2, 63-66.
Costăchescu M. 1931. Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I. Iaşi.
Costăchescu M. 1932. Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II. Iaşi.
Eliade M. 1943. Comentarii la legenda Meşterului Manole. Bucureşti.
Eliade M. 1965. Le sacre et le profane. Paris.
Eliade M. 1980. De la Zalmoxis la Gengis-Han. Bucureşti.
Eliade M. 1992. Sacrul şi profanul. Bucureşti.
Emandi E. I. 1979. Consideraţii istorico-geografice asupra aşezărilor medievale din
depresiunea piemontană Rădăuţi. SCIVA 30, 3.
394
E. I. Emandi 1979a. Consideraţii geografice privind dinamica aşezărilor dispărute

din nordul Moldovei în Evul Mediu (sec. XIV-XVIII). Hierasus I, Botoşani, 377-392.
Finley M. I. 1974. Vechii greci. Bucureşti.
Fochi A. 1976. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bucureşti.
Ghibănescu Gh. 1929. Surete şi izvoade. Documente slavo-române între 1412-1722, vol.
XXII, Iaşi.
Ghinoiu I. 1979. Fenomenul de întemeiere a aşezărilor. Revista de Etnografie şi Folclor
24, 2, 197-198.
Gramadă N. 1996. Toponimia minoră a Bucovinei, I-II. Iaşi.
Iacobescu M. 1993. Din istoria Bucovinei. De la administraţia militară la autonomia
provincială I. Bucureşti.
Matei M. D., Emandi E. I., Monoranu O. 1982. Habitatul medieval rural din bazinul
superior al Şomuzului Mare şi al Moldovei. Suceava.
Mihăilescu V. 1923. Infiltrația ruteană în nordul Moldovei, Buletinul Societăţii Regale
de Geografie XLII, p. 71-82.
Monoranu O., Emandi E. I. 1979. Consideraţii asupra hărţii arheologice a judeţului
Suceava. Atlasul Etnografic al României 6 (ed. Boris Zderciuc), 8-9.
Monoranu O., Emandi E. I. 1979-1980. Aspecte ale economiei agricole în aşezările
din Podişul Sucevei (sec. XIV-XVI). Suceava VI-VII, 77-98.
Nistor I. 1915. Românii şi rutenii în Bucovina. Bucureşti.
Nistor I. 1925-1926. Bejenarii ardeleni în Bucovina. Codrul Cosminului 2-3, 443-563.
Nistor I. 1934. Problema ucraineană în lumina istoriei. Cernăuţi.
Olteanu Şt. 1979. Structuri politico-teritoriale româneşti în spaţiul carpato-
danubiano-pontic în sec. VIII-XI. Revista de Istorie, 2, p. 291-305.
Polek J. 1897. Topographische Beschreibung der Bukowina mit militärischen
Anmerkungen von Major Friedrich von Mieg. JBLM 5 (1897) 3-38.
Someşan L. 1938. Viaţa umană în regiunea Munţilor Căliman. Lucrările Institutului de
Geografie al Universităţii din Cluj VI, Cluj, p. 1-64.
Stahl H. H. 1944. Ipoteza sociologică greşită a „eroului eponim”, fondator de sate,
Craiova (Extras din Sociologie românească V, 1-6, 1943).
Stahl H. H. 1960. Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti. Bucureşti.
Ursulescu N. 1974. Curs de istorie veche a României. Suceava.
Vetişanu V. 1989. Deschideri filosofice în cultura tradiţională. Bucureşti.
Vulcănescu R. 1970. Etnologie juridică. Bucureşti.
Werenka D. 1895. Topographie der Bukowina zur Zeit ihner Erwerbung durch Oesterreich
(1774-1789) nach Acten aus folgenden Archiven k.u.k. Kriegsministerium, dessen
Kartenarchiv, k.k. Ministerium für Cultus und Unterricht. Czernowitz.
Zaharia N., Petrescu-Dîmboviţa M., Zaharia Em. 1970. Aşezări din Moldova de la
395
ANEXE
Student al prestigioasei universităţi „Al. I. Cuza” din Iaşi,
în anul III de studii, alături de fostul coleg de liceu, Eugen Loievschi.
Pe şantierul arheologic de la Barboşi, 1963. De la dreapta la stânga:

prof. dr. Nicolae Gostar, I. T. Dragomir-director al Muzeului din Galaţi,
Magda Diaconu-studentă, Şeiva Sanie-cercetător.
398
Într-o zi călduroasă de vară, la Păcuiul lui Soare, 1972.
399
Pe dealurile împânzite de tumuli ale Volovăţului.
La Rotunda, în timpul uneia dintre necesarele şedinţele de „educare a

maselor”, avându-l drept companion pe distinsul profesor şi critic literar,
Nicolae Cârlan, coleg şi prieten (în dreapta).
400
În compania unor colegi dragi: prof. Ioan V. Cocuz şi dr. Dragomir N.
Popovici (ultimul din dreapta).
La studiu, în biroul din Muzeul Judeţean Suceava, martie 1982.
401
Alături de d-l Janoş Horvath, în fruntea unei delegaţii sovietice, la Cetatea
de Scaun a Sucevei, 7 iunie 1984.
O închinare… Muzei Clio!, noiembrie 1985, Botoşani.
402
În curtea interioară a Muzeului de Istorie Suceava, alături de regretatul
arheolog sucevean Emil I. Emandi şi antropologul Nicolae Miriţoiu.
După 1990, în expoziţia permanentă a muzeului siretean, alături de

directorul instituţiei, prof. Pavel Blaj, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu,
primarul Siretului, Petru Fasolă şi prof. Dan Emilian Petrovici.
403
Lângă ruinele Callatis-ului, în practica studenţească din iulie 1993.
Pe şantierul arheologic Siret – Dealul Ruina, în 1994, cu studenţii anului I –

Muzeografie şi anului II – Istorie-limbă străină.
404
La pupitrul Amfiteatrului Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava,
în cadrul cursului festiv al anului V, la 23 mai 1997.
În vizită la ruinele de la Orheiul Vechi, septembrie 2004.
405
La schitul de la Butuceni, septembrie 2004.
Discutând probleme ştiinţifice, la Muzeul Bucovinei, noiembrie 2011. În

primul rând: Elena Artimon, Mihai Lazăr, Mihai Iacobescu, I. Ichim. În
rândurile din spate: Vasile Schipor, Viorica Zgutta, Cristina Pînzariu.
406
DATE DESPRE AUTORI / CONTRIBUTORS DATA
Andrei ASĂNDULESEI
Researcher PhD “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Department of Science,
Arheoinvest Platform (Iaşi County); andrei.asandulesei@yahoo.com
Tiberius BADER
PhD hab. Hemmingen, Germany; tib.bader@web.de

PhD Cluj-Napoca, (Cluj County); ioanabadocan@yahoo.com
Mihail BĂŢ
Assistant Professor PhD State University of Moldova, Chişinău, Republic of Moldova;
mb_usm@yahoo.com
Dumitru BOGHIAN
Associate Professor PhD “Ştefan cel Mare” University of Suceava, Faculty of History and
Geography (Suceava County); dumitrub@atlas.usv.ro
Mihai CAMILAR
Museographer Gura Humorului Museum (Suceava County)
Vasile DIACONU
Museographer PhD Student Târgu Neamț Museum (Neamț County);
diavas_n82@yahoo.com
Teacher PhD “Ion Neculce” High School, Târgu Frumos (Iași County) ;
eneasergiu2002@yahoo.com
Dan FĂRTĂIŞ
Expert restorer, Bucovina Museum (Suceava County)

Museographer PhD, Roman Museum (Neamț County) ; georgehanceanu@yahoo.com
Ioan IGNAT
Teacher PhD Lozna School (Botoșani County); ignat_ioan_1981@yahoo.com
Sorin IGNĂTESCU
Lecturer PhD “Ştefan cel Mare” University of Suceava, Faculty of History and Geography
(Suceava County); sorinig@atlas.usv.ro
Mikola IL’KIV
PhD Student, „Yuriy Fedkovych” Chernivtsi National University, Ukraine;
ilkiv_chnu@ukr.net
Carol KACSÓ
Researcher PhD Baia Mare (Maramureş County); carolkacso@yahoo.de
Maya KASHUBA
Senior Researcher PhD Institute for History of Material Culture, Russian Academy of
Sciences, Sankt Petersburg, Russia; mirra-k@yandex.ru
407
Attila LÁSZLÓ
Professor PhD “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi; arch_atticus@yahoo.com
Ciprian-Cătălin LAZANU
Museographer PhD Student “Ştefan cel Mare” Vaslui County Museum;
lazcipcata@hotmail.com
Oleg LEVITSKI
Senior Researcher PhD hab. Center of Archaeology, Institute of Cultural Heritage, Academy
of Sciences of Moldova, Chişinău, Republic of Moldova; levitkioleg_ipc@yahoo.com
Vicu MERLAN
Teacher PhD Creţeşti-Huși (Vaslui County) ; isaiia2002@yahoo.fr
Ioan MITREA
Researcher PhD Bacău (Bacău County); lacramioaraist@yahoo.com
Bogdan Petru NICULICĂ

Museographer PhD Bucovina Museum, Suceava (Suceava County); niculicab@yahoo.com
Ion NICULIŢĂ
Professor Emeritus PhD State University of Moldova, Chişinău; azanoci@gmail.com

PhD National History Museum of Romania, Bucharest; mirel_d_n_p@yahoo.com
Ion SANDU
Professor PhD “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Arheoinvest Platform;
sandu_i03@yahoo.com
Andrei Victor SANDU

Assistant Professor PhD; ”Gh. Asachi” Technical University of Iași; sav@tuiasi.ro
Felix-Adrian TENCARIU
Research Assistant PhD, Post-doc “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Department of
Science, Arheoinvest Platform; adifex@gmail.com
Stanislav ȚERNA
PhD Student Associate Editor Stratum Plus Journal ”High Anthropological School
University”, Chișinău , Republic of Moldova; ternastas@mail.ru
Corina Nicoleta URSACHE

PhD Archaeologist, Department of Culture Vaslui County; contact@mail.vaslui.djc.ro
Nicolae URSULESCU
Professor Emeritus PhD “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi; n.ursulescu@gmail.com
Mihai WITTENBERGER
Museographer PhD “History National Museum of Transylvania”, Cluj-Napoca;
mihaiw@yahoo.com
Aurel ZANOCI
Associate Professor PhD State University of Moldova, Chişinău; azanoci@gmail.com
408
Tipografia
SC ROF IMP SRL
Suceava
Str. Mărăşeşti Nr. 7A
tel. 0230-532 299
tel./fax. 0230-523 476
mobil: 0745 392 984
0745 585 954
email: rofimpsrl @yahoo.com
SEMPER FIDELIS
SEMPER FIDELIS. IN HONOREM MAGISTRI MIRCEA IGNAT

IN HONOREM MAGISTRI MIRCEA IGNAT
ISBN: 978-606-654-070-4 Editura Istros a Muzeului Brăilei

Suceava, 2013

Semper Fidelis. in Honorem Magistri Mirc PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Semper Fidelis. in Honorem Magistri Mirc PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SEMPER FIDELIS

SEMPER FIDELIS. IN HONOREM MAGISTRI MIRCEA IGNAT

ISBN: 978-606-654-070-4 Editura Istros a Muzeului Brăilei

Bogdan Petru Niculică

Editura Istros a Muzeului Brăilei

Această lucrare a fost finanţată prin amabilitatea unor sponsori,

DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ VASLUI

ing. Cătălin Ioan Nechifor

Coperta 1: cetăţuia Gáva-Holihrady de la Vârvata, jud. Suceava

Revizia textelor în engleză şi franceză: dr. Coralia Costaş

Autorilor le revine întreaga responsabilitate asupra conţinutului ştiinţific al

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Niculică, Bogdan Petru (ed.)

TABULA GRATULATORIA ………………………………….……………. 13

BOGDAN PETRU NICULICĂ, DUMITRU BOGHIAN

BOGDAN PETRU NICULICĂ, DUMITRU BOGHIAN

DRAGOMIR NICOLAE POPOVICI

ANDREI ASĂNDULESEI, FELIX-ADRIAN TENCARIU,

IOANA MONICA BĂDOCAN

CIPRIAN-CĂTĂLIN LAZANU, CORINA NICOLETA URSACHE

ATTILA LÁSZLÓ, VICU MERLAN,

ION NICULIŢĂ, AUREL ZANOCI, MIHAIL BĂŢ

MAYA KASHUBA, ОLEG LEVITSKI

GEORGE DAN HÂNCEANU

ANEXE ………………………………………………..……………….………. 397

DATE DESPRE AUTORI / CONTRIBUTORS DATA ……………...…... 407

Acta Arch. Hung. – Acta Archaeologica Academiae Scientiarium Hungaricae,

Sorin Cristian AILINCĂI (Tulcea)

Bogdan Petru NICULICĂ, Dumitru BOGHIAN

Incursiunea în biografia unui om este o adevărată aventură pe căile

investigarea izvoarelor tăcute, reprezentate de vestigiile arheologice,

recente de la Adâncata (2006), Costâna (2011-2012) şi Horodnic de Jos

rămăsese din fostul Institut Pedagogic de 3 ani (1963-1984) – Mircea Ignat a

 repertorierea şi analiza descoperirilor de bronzuri din epoca

Diaconu și mulți alții. Acesta este Profesorul, Arheologul, Omul Mircea

FELICISSIMAM LONGAMQUE VITAM!

II. Activitatea profesională:

III. Funcţii deţinute:

A. CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE TEREN

A.1. Participări pe şantiere arheologice în perioada studiilor universitare:

A.2. Şantiere în cadrul cursurilor post-universitare:

A.3. Şantiere arheologice în calitate de responsabil (în ordine alfabetică), din

A.4. Şantiere arheologice în calitate de membru în colectiv:

24. Mereşti – „Cetăţuie” – aşezare getică fortificată sec. V-IV a.Chr. – în

B. VOLUME PUBLICATE SAU ÎN CURS DE APARIŢIE

B.1. Cărţi de specialitate:

B.2. Cursuri universitare:

C. STUDII, ARTICOLE, NOTE, RAPOARTE, RECENZII, LUCRĂRI DE

C.1. Lucrări în volume colective:

C.2. Studii în reviste de specialitate:

16. Necropola tumulară hallstattiană de la Volovăţ – Dealul Burlei, „Suceva”, V,

38. Contribuţii la cunoaşterea culturii tumulilor carpatici. Tumulul I din

C.3. Studii în colaborare:

C.4. Rapoarte de cercetare arheologică:

89. Câteva consideraţii privind o colecţie de biografii ale împăraţilor romani,

C.6. Articole de popularizare a ştiinţei:

113. Dimitrie Onciul – cuvântare la mormântul istoricului, „Gazeta de Herţa”,

C.7. Referinţe critice:

D. PARTICIPĂRI ÎN COMISII DE DOCTORAT (SELECTIV)

1. Comisia la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi la teza d-lui Vicu Merlan,

Je souhaite souligner, en ce moment anniversaire, en quelques mots,

ap. J.-C., il a dévoilé également des vestiges d’un habitat néolithique de la

apporté une contribution notable, en prouvant, par les fouilles de Boroaia,