ISTORIA CARTII

Cartea tiparita
 Primele suporturi de
scriere asemănătoare celor de
astăzi au fost codexurile.
Inventate în primele secole ale
actualei ere, codexurile erau
reprezentate de un ansamblu de
caiete cusute, pe care se putea
scrie atât pe faţă, cât şi pe spate.
Legendele spun că primul codex
a fost inventat chiar de împăratul
roman Iulius Cezar care a legat
pergamentele în stil acordeon.
Materialul folosit era acelaşi ca la
pergament, piele de oaie, capră Codex
sau viţei, prelucrată. Apariţia
codexului, mult mai uşor de ţinut
în mână decât sulul de
pergament a facilitat lectura.

2 3
 Hârtia sau pasta de hârtie
este invenţia chinezilor. Primele
materialele de bază au fost cânepa,
ţesătura şi bumbacul, toate fiind
amestecate cu apă, tranformate într-o
pastă care era întinsă pe foaie.
În Europa hârtia a ajuns abia
în anii 1100. După apariţia hârtiei,
suportul de scriere a fost manuscrisul.
Faţă de pergament, hârtia era mult mai
ieftină. În timp, pergamentul a ajuns să
fie folosit pentru manuscrisele de lux, iar
hârtia pentru cele obişnuite.
Cărţile erau scrise de copişti,
de regulă membrii ai comunităţii de
călugări, iar munca pe care o
presupunea scrierea unei cărţi însemna
un efort foarte mare.
4 5
”Un manuscris putea fi opera unui
singur copist sau rezultatul muncii
mai multor copişti. Depindea de
mărimea manuscrisului. Unele se
puteau face în câteva zile, altele, în
ani. Pentru un singur copist,
realizarea unui manuscris însemna o
muncă de câteva luni”, spune
profesorul de istorie Radu Marian.
Manuscrisele nu erau
ieftine, din cauza efortului mare pe
care îl presupunea realizarea unei
cărţi sub acest format. În Ţara
Românească, valoarea unei cărţi
manuscris în secolul XV, perioada
din care datează cele mai vechi
mărturii despre folosirea scrierii,
echivala cu valoarea unei moşii .
 Prima formă de tipar
a fost xilogravura, folosită încă
din secolul IX în China. Tehnica
presupunea inscripţionarea
textului pe o placă de lemn cu
ajutorul căreia se făceau
exemplare în serie.
6 7
Germanului Johannes
Gutenberg, inventatorul tiparului cu
litere mobile, i se datorează cărţile
de astăzi. El descoperă o modalitate
de a fabrica fiecare literă în parte şi
să alinieze aceste litere pe rânduri.
Încearcă mai întâi să confecţioneze
litere din lemn, să le alinieze, însă
calitatea tipăririi era execrabilă.
Pentru prima dată, Gutenberg a
folosit în 1440 litere de plumb pe
care le-a asamblat una câte una
pentru a forma cuvinte.
 Prima carte publicată în serie de
către părintele tiparului Gutenberg a
fost Biblia în 1456. Cartea sfântă a
fost tipărită în 48 de exemplare, sub
forma a două volume care aveau
1200 de pagini. Munca de
imprimare a Bibliei la maşina
inventată de Gutenberg a durat
mai bine de doi ani.
Totusi, cea mai veche
carte tipărită este Diamantul Sutra,
un text al Perfecțiunii Înțelepciunii,
găsită în 1907 de arheologul Sir
Marc Aurel Stein într-o peșteră Treptat, imprimerii s-
lânga Dunhuang, în nord-vestul au înfiinţat în multe ţări din
Chinei, la sfârșit scriind că a fost centrul şi vestul Europei,
tipărită la 13 al celei de-a patra luni cărţile s-au înmulţit, ducând la
a celui de-al nouălea an al Xiatong apariţia şi dezvoltarea
(adică la 11 mai 868), cu 587 ani instituţiilor de învăţământ, a
înainte de Biblia lui Gutenberg. bibliotecilor, a academiilor.
Actualmente această carte poate fi
văzută la British Library din Londra.
8 9
 Prima carte imprimată
în România a fost o carte
religioasă în slavonă, în anul 1508
– Liturghierul lui Macarie – care
cuprindea rânduiala Liturghiei,
principala slujbă a bisericii
creştine. Au urmat, în anul 1510,
un „Octoih” – cântările religioase
din fiecare zi a săptămânii şi un Catehismul lutheran de la Sibiu
„Evangheliar”, în anul 1512.

Prima carte imprimată

în limba română, dar cu alfabet
chirilic, a fost Catehismul lutheran
de la Sibiu din anul 1544, care
însă s-a pierdut.

10 11
 Prima tipăritură care s-a păstrat
este Evangheliarul slavo-român a lui Filip
Moldoveanul, realizată la Sibiu, între 1551
şi 1553.
Prima tipăritură română cu litere
latine este culegerea de Cântece religioase
calvine din anul 1560 a episcopului Pavel
Tordasi.

Activitatea tipografică a
luat amploare prin activitatea
Diaconului Coresi, originar din
Târgovişte, editor a peste 30 de titluri –
texte religioase, hagiografice – de
preamărire a vieţii sfinţilor, ori istorice.

Statuia Diaconului
Coresi – Biserica Sf.
Nicolae din Brasov

12