Iatrochimia&Iatromecanica

Iatrochimia proclama identitatea dintre procesele biologice si combinatiile chimice pe care cercetatorii le urmareau in retortele din laboratoarele lor. Abia odata cu Paracelsus (1493-1541) alchimia s-a despartit definitiv in doua directii : una a sarlatanilor care ducea la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu minti clare si ascutite care prin munca perseverenta , pusa in slujba adevarului care duce la progres. Medicul si alchimistul elvetian Paracelsus in lucrarea sa Opus pararuirum fundamenteaza iatrochimia si enunta cele trei esente pure :Mercur-sulf-sare-unde sulful este principiul combustibilitatii caci arde total fara sa lase cenusa. Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca si astazi sulful se foloseste la tratarea scabiei si a altor afectiuni dermatologice. Paracelsus enunta definitia iatrochimiei- stiinta utilizarii chimiei in medicina. El considera ca starea de boala este provocata de lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca acestea sa fie redate organismului . Tot lui i se datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase preparate anorganice cum ar fi preparatele mercuriale in tratamentul sifilisului in locul unor extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de principiu activ care a determinat imbogatirea terapeuticii cu numeroase substante organice. Ca profesor la Basel, Paracelsus a iniiat curentul iatrochimic. El credea c toate corpurile organice sunt alctuite din mercur, sare i sulf i lega bolile de lipsa ori excesul acestor elemente. Principiul care st la baza iatrochimiei este deci chimia pus n slujba medicinei i este reprezentativ pentru chimia farmaceutic. A introdus chimia in terapeutica. Paracelsus a preconizat cura de ape minerale, a recomandat opiul in combinatie cu mercurul, sulful, fierul , arsenicul , sulfatul de cupru si potasiu in asa numitul specificum purgans paracelsi a popularizat tincturile si extractele alcoolice. O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente toxice, erau pe punct de a compromite ideile sale. Unul dintre cercettori care a introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost Johann Baptist van Helmont (1577-1644). A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a devenit un aprtor al iatrochimiei. n lucrarea ndreptar pentru prepararea medicamentelor s-a preocupat de problema mecanismului de aciune a medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a comparat greutatea urinei cu cea a apei si a determinat densitatea. A artat c sucul gastric are caracter acid i a explicat apariia unor boli prin creterea cantitii i a recomandat n unele boli de stomac ageni alcalini. A fcut numeroase experiene cu lichide biologice din corpul uman. Prin aceste ncercri timide a pus bazele fiziologiei chimice. Datorit ideii c anumite corpuri se conserv n diferite transformri, chimic se nfiripeaz noiunea de element, Van Helmont fiind ntemeietorul chimiei pneumatice.

El credea ca toata materia poate fi in final redusa la apa. A pus bazele conceptiei conform ca boala reprezinta o entitate distincta cu o existanta parazitara in organism. In urma unor experimente Van Helmont a ajuns la concluzia ca fermentii ( enzimele ) reprezinta o componenta fundamentala a tuturor mecanismele fiziologice. Considera ca febra reprezinta o reactie a organismului la dezechilibrul celor 4 umori de asemenea el era impotriva folosirii sangerarii si a purgativelor respingand rolul lor in restabilirea echilibrului umorilor.Folosea in terapeutica in special produse de natura chimica.

Iatromecanica ( iatrofizica ) considera ca organismul uman este un mecanism care functioneaza in virtutea acelorasi principii matematice si legi fizice care domina si lumea anorganica. Organele din corpul uman nu sunt decat replici perfectionate ale intrumentelor si aparatelor folosite in mod current: inima este o pompa, arterele niste tevi, plamanii niste foale, oasele parghii si dintii foarfece. Pentru majoritatea iatromecanistilor fenomenele biologice esentiale se petrec la nivelul substantei solide si nu la cel al lichidelor din organism. Conceptia solidista inlocuieste astfel conceptia umoralista care domina de multe secole. Sanctorius-( 1561- 1636) reprezentant al curentului mecanicist a construit termometre si a redat studii importante in domeniul fiziologiei metabolismului.A determinat modificarile greutatii corporale in urmele ingerarii de alimente , excretie si perspiratie. A reprezentat o abordare noua a proceselor fiziologice. a observat c greutatea organismului uman se modific nencetat. El a construit un cntar mare si asezat ore n sir pe acest cntar si urmrea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin ndeprtarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g n 24 ore. Pe cale pulmonar se evapor 150-500 g ap zilnic, iar prin piele si mai mult.Giovanni Alfonso Borelli ( 1608 1679 ) cel mai de seama reprezentant al iatromecanistilor . A incercat sa aplice principiile mecanice in domeniul medicinei efectuand remarcabile studii asupra muschilor , masurand forta de contractie si precizand deosebirea dintre musculatura voluntara si cea autonoma.Giorgio Baglivi ( 1669 1707 ) era supranumit Hipocrate al Italiei. considerat extremist in dom. Iatromecanicii , a incercat sa realizeze asocieri intre fiecare organ si o anumita masinarie.