Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BONTEMPELLI Homeopatia e o forma de terapie complementara, care ia in considerare tot omul si nu doar Simptome in parte. Aceasta terapie se bazeasa pe principiul corp, spirit si suflet ca unitate si problemele fizice nu pot fi considerate fara a se lua in considerare si constitutia si semnele personale individuale daca se doreste ca tratamentul sa aiba succes. In contradictie cu medicina clasica (medicina alopatica), unde pacientii cu aceasi boala primesc acelas medicament, in homeopatie medicamentatia depinde de multe factori, ca de exemplu de natrua omului, starea de spirit si stilul de trai al fiecaruia. Aici importanta consta in a avea capacitatea de a intelege si interpreta Simptomele dinainte de a lua substanta, ca disarmonie interioara. Sa se tina aceasta intr-un echilibru curgator in relatia existenta ii da posibilitatea homeopatului sa gaseasca cauzele provocarii tulburarilor, mai ales cand acestea se tot repeta. Aplicarea terapiei homeopatice corespunde cu legea de mai sus a interventiei medicale: Ea nu produce nici o dauna. Multe tulburari de toate zilele se lasa autotratate cu aceasta terapie, cu succes si fara pericol, insa la o inrautatire a Simptomelor ar trebui totusi consultat un medic specialist. Cateva inbolnaviri cronice se pot ameliora homeopatic, dar aici ar trebui de la inceput sa fie consultat un homeopat. Istoria homeopatiei Teoriile si principiile homeopatiei isi au izvorul in medicina traditionala, care s-a intemeiat in Grecia si Roma de mii de ani. In secolul al 5-lea i.Hr medicul grec Hippokrates sustinea ca boala nu e data de zei, ci e o consecinta a anumitor influente naturale, si pacientul trebuie indemnat sa-si activeze autoputerile de vindecare. Teoriile de atunci se bazau pe terapia contrarie, unde se recomanda bolnavilor sa ia substante care produceau simptome opuse. Diareea se trata de exemplu cu un leac care producea constipatie. Hippokrates a desvoltat legea similantei dupa principiul: "Asemeneaul sa fie tratat cu asemenea" Aceasta teorie spune, ca substante care produc la un om sanatos anumite simptome, asemenea simptome se vindeca cu aceasta substanta la un om bolnav.Veratrum album (strigoaia), o substanta eficienta impotriva holerei, produce o curatire a intestinului, care la o dozare inalta duce la o deshidratare puternica - o tulburare care apare si la holera. Intre secolul 1 si 5 d. Hr romanii au obtinut alte progresse in medicina: au adaugat in cartile de medicina alte plante medicinale, au avut grija sa se imbunatateasca igiena si au studiat structuri si functii ale corpului human, chiar si cu restrictii din cauza unor tabuuri sociale, care interziceau obductia(disectia?). Cunostintele medicinale antice au fost luate in cuprinsul lucrari Anatomia si fiziologia de Galen (130 -200 d. Ch.) un medic roman insemnat. El a preluat multe cunostinte ale vechilor greci, printre care si "medicina homorala", a lui Aristotel, invatatura despre cele 4 lichide ale corpului" - singele, mucoasa, fierea galbena si neagra - care trebuie sa fie in echilibru, ca sa se garanteze sanatatea. Dupa decaderea imparatiei Romane au mai avut putine innoiri renumite. Fitologia, influentele religioase si teoriile lui Galen erau baza intelegerii si tratarii bolilor pana in secolul 17. Abia prin medicul si alchimistul elvetian Paracelsus (1493 - 1541) a obtinut medicina noi impulsuri. El a trezit din nou la viata vechile "invataturi grecesti", conceptia ca se poate trage conclusia despre capacitatile de vindecare a unei plante dupa aparitia exterioara a ei - "Signatura" zeiasca. Rodopasca (Chelidonium majus) de exemplu se folosea la inbolnavirea a ficatului si a fierei, deoarece sucul ei galben semana cu fierea. Paracelsus a ajuns la conclusia ca bolile nu proveneau de la puteri tainice, ci din cauza a factorilor din exterior ca alimente stricate si apa. El cerea sa se sprijine autovindecarea corpului si sa se limiteze observatiile asupra cunostintelor profunde a naturii si asupra felului de actionare. In concluzia la teoria lui toate plantele si metalele contineau substante active, care sa fie prescrise la anumite boli. Pe baza de cunoastere din experienta si mai putin pe cea de alchimie el a demonstrat chimia si mai tirziu medicina farmaceutica si a introdus medicamente noi ca opium, sulful, fierul si arsenul in repertoriul de atunci, in cuprinsul Simptomelor.Ca cercetator a proprietatilor medicinale si chimice a multor substante si ca aprobator a regulei de asemanare a lui Hippokrates "Simila similibus curantur" Asemanarea sa fie tratata prin asemanarea; el devenise persoana cheie in privinta dezvoltarii homeopatiei. Inceputurile homeopatiei In anul 1780 a inceput Samuel Christian Hahnemann (1755- 1843) sa practice medicina ca medic. El a practicat noua ani deziluzionat de metodele dure a medicinei de atunci. In ariticole de ziare si magazine el lauda obiceiurile medicinale din timpurile acelea si in aceslasi timp cerea o imbunatatire a igienei publice, a mediului locuintelor si a alimentatiei, aer proaspat si miscarea fizica. Convingerea si senzatia ca, "umbla in intuneric" in cea ce privea de a avea o baza asigurata in cea ce privea sanatatea si boala, la determinat sa-si abandonese cabinetul medical.Revolutiile si technologizarea industriala a acelui timp a dus cu el si faptul ca sa inceput sa se izoleze substantele active ca atare din plantele medicinale ca,morfina din mac in anul 1803. Asa a inceput Hahnemann in anul 1790 cu o serie de autoexperimentari cu directivele a homeopatiei. El a experimentat cu chinina in doze diferite si rezultatele obtinute le-a scris. Desi nu se inbolnavise de malarie, el obtinea aceleasi simptome. Cu fiecare administrare de chinina se intorceau Simptomele, tineau citeva ore si dispareau indata de intrerupea stimulentul inbolnavitor. Hahnemann a testat chinina si la alte persoane sanatoase. Cei ce se supuneau acestei examinari trebuiau sa renunte la mincaruri intensive codimentate si bauturi stimulante ca alcohol si cafea, deoarece el avea impresia ca cu asta se poate influneta rezultatul. El a repetat testele cu alti ca medicamente, de exemplu cu arsen si matraguna (atropa belladonna) si nota rezultatele pentru fiecare substanta ca "imagine proprie a medicamentului"
Sase ani mai tirziu, dupa examinari numeroase, Hahnemann a extins cercetarea si pe bolnavi. Inainte de administrarea medicamentatiei pacientul era consultat in amanunt si tulburarile erau notate cu exactitate. El alcatuia o dare de seama pentru fiecare caz in parte despre conditiile de trai, si starea generala a sanatatii, mentalitatea despre lumea si alte factori, ce puteau avea efect positiv sau negativ asupra starii de dispozitie. Dupa regula a similaritatii el echilibra pe cit se putea imaginea a tulburari a sanatatii si cea a medicamentului pe care o recomanda. Evolutia si definitia Cu munca lui Hahnemann a creat un cu totul nou concept medical. El la numit "homeopatie" din greaca homeo (asemanarea) si pathos (suferinta). In 1810 el a publicat lucrarea lui principala "Organon a artei de vindecare", si doi ani mai tirziu el a predat homeopatia la universitatea din Leipzig. In timpul vietii lui el a executat 100 de examinari de medicamente si a desvoltat continuu teoria si practica a sistemului. Institutiile medicale l-au atacat pe Hahnemann si teoriile sale, iar el s-a revansat pentru asta fata de medicina academica cu critici stralucite. Pe langa asta el ii mai supara si pe farmacisti ca prescria intodeauna doar o substanta si nici o mixtura talmes-balmes (ce era mai lucrativa). Insa cortegiul triumfal pe care incepuse sa faca homeopatia in al 19 secol in Europa, Asia si in America de nord si sud nu mai putea fi stopat. In SUA sunt considerat de a fi precusori a homeopatiei Dr. Constantin Hering (1800 - 1880) si Dr.James Tyler Kent (1849 - 1916). Cind murise Hahnemann in anul 1843 homeopatia prinsese deja in mult tari ale lumi radacini, cu toata dusmania si neincrederea dintre reprezentantii a medicini academice si a homeopatiei. Intre ani 1860 si 1890 homeopatia era in floare, se deschideau multe clinici si scoli de homeopatie, se examinase multe substante care au exbandat puternic Materia Medica. Printre discipoli lui Hahnemann erau multi medici academici care sau indepartat dupa experienta cu o terapie de medicina academica, ca de exemplu medicul englez Frederick Quin (1799 - 1878) care datorita lui Camphora se vindecasera de Cholera. Dupa ce el il visitasera pe Hahnemann in anul 1829 in Germania a deschis in anul 1849 primul spital homeopatic in Londra. Acolo in timpul epidemiei de colera din 1845 rata de mortalitate era la jumate decit in celalalte spitale. Aceasta informatie era tinuta sub cheie de Board o Health britanic, deoarece exista teama ca sar fi putut sa se inchida un cabinet care sa se exprima impotriva mentineri a adevarului si progres a stiintei. Asta dovedeste ce influenta a avut institutia medicinei academice de pe atunci. Prepararea substantelor homeopatice Medicamentele sunt doar atunci homeopatici cind sunt prescrise dupa regula similaritatii si cind imaginea medicamentului este cit se poate de identica cu imaginea tulburari a pacientului. La alegerea preparatului corect nu se poate renunta la experianta, puterea de judecata si dexteritatea a homeopatului. Substantele se vor prepara in diferite concentratii dupa indrumarile exacte. Potentele Hahnemann a stabilit reguli exacte pentru prepararea a substantelor homeopatice. Cantitatile si metodele de preparare au fost controlate stiintific in mod sever. El a desvoltat unicul proces de "potentare", in care se transfera toata puterea sau potenta a substantei effective pe substanta de suport. Teoria diluarii. Multe leacuri se baseaza pe substante foare active sau toxice. Hahnemann constatase ca in diluari foarte mari ele nu mai produc nici un efect reversibil. Prin asta el a descoperit ca cu cit se va dilua mai mult substanta mama, cu atita era efectul mai patrunsator si cu atita doza necesara era mai mica. La o diluare mare e imposibil, ca la sfirsit sa se mai pastreze si o molecula din substanta mama in substanta purtatoare de informatie. De acea homeopatia e cu totul sigura desi provine de la substante foarte toxice, chiar si pentru copii. Asta e si motivul pentru ce multi medici academici si oameni de stiinta sunt foarte sceptici in cea ce priveste efectul a homeopatici. Potenta recomandata va fi stabilita de homeopatul in functie de factori ca tipul de tulburari, constitutia pacientului si conditiile de viata a pacientului. Homeopatia de regula se produce in asa numita potenta D (scala decimala) si potenta C (scala centesima). La potenta D factorul de diluare e 1:10 (o picatura din tinctura mama se dilueaza cu 9 picaturi de solutie alcohol apa) la potenta C factorul de dilutie e 1:100 (o picatura de tinctura mama se dilueza cu 99 de picaturi de solutie alcohol apa) Leacurile sunt denumite cu numele lor si cu potenta pe care o au de exemplu D6 sau C12, litera indica ce factor de dilutie e iar cifra de cite ori a fost diluat leacul. Diluarea si scuturarea Prepararea unei potentei. Pentru o potenta de D se iau 1 picatura din tinctura mama si 9 picaturi din amestecul de apa alcohol se scutura bine de tot eprubeta in care sa facut dilutia acum rezulta un leac cu potenta D1, intr-o a doua eprubeta se pune din aceasta dilutie de D1 o picatura si se adauga alte 9 picaturi de amestec apa alcohol si acum rezulta leacul cu potenta D2, de aici se ia iar o picatura si se pune in a 3 eprubeta peste care se pun alte 9 picaturi de amestec de apa si alcool, astfel obtinem leacul cu potenta de D3. Procedeul se continua pana ce am ajuns la dilutia dorita in care cifra de dupa litera D sau C arata de cite ori sa diluat in felul deschris tinctura. Cind sa ajuns la dilutia dorita se stropeste cu aceasta solutie lactosa si se fac globulele sau tablete care poarta numele de la substanta de unde provine solutia putatoare de informatie si potenta la care a fost diluata. Tinctura mama se prepara maruntind planta sau substantele de tip animalic ca steaua de mare pe cind alte substante se dizolva in apa sau sunt macinate. Substanta se pune la macerat intr-o solutie de alcool cu apa 90% alcool si 10% apa. Dupa macerare se filtreaza mixtura care se pune intr-o sticla bruna pentru pastrat si e solutia mama pentru pasul urmator potentarea leacului dupa metoda mai sus descrisa.
Descrierea unor leacuri homeopatice ALLIUM CEPA (allium cepa) ceapa de bucatarie
Ceapa lasa sa lacrimeze ochii si irita mucoasa nasului, homeopatic se va folosi la tratarea a tulburarilor care au reactii asemanatoare asupra corpului, ca raceala sau gripa. Allium cepa a fost examinata de Dr. Constantine Hering in anul 1847 Imaginea leacului Melancolie, neliniste si frica fata de durere sunt semnele la pacienti care raspund bine la allium cepa; insa le lipsesc simptome batand la ochi pentru probleme sufletesti. Allium cepa se introduce pentru tratarea tusei si a racelilor, care au guturai care irita pielea si fac rani. Simptomele apar de cele mai multe ori la vreme rece si vint umed. Ele pot sta si in legatura cu alergia la polen mai les cind bolnavul reactioneaza sensibil la mirosul florilor. Leacul aduce si servici bune la tratarea a durerilor nevralgice, care se plimba de la o parte a corpului pe cealalta. Guturai Simptome: guturaiul irita pielea nasului si buza de sus. Es produce asa numitul "nas picurator". Alte Simptome sunt stranutatul continu si un nas infundat, infundatie care se schimba de la o nara la alta sau e doar una afectata. Allium cepa se potriveste chiar bine la gripa, raceli si alergie la polen; pentru tratarea alergiei la polen se mai necesita si alte leacuri. Inbunatatire a starii: aer proaspat Inrautatire a starii: incaperi calde, seara, Inflamatii ale ochilor Simptome: secretie marita cu tendinta de a freca ochi. Ochi sunt rosi, umflati, sensibil la lumina si apare mincarime pe ele. Inbunatatire a stari aer proaspat Inrautatire a stari in incaperi calde, seara, la frecat ochi, tuse Infectii in git si piept Simptome: laringita cu raguseala si dureri de git sau tuse, la care e senzatia ca se rupe laringele. Pacientul are tendinta sa sugrume tusea. Durerea poate sa emane pina la urechi. Simptomele evolueaza in contact cu aer rece sau dupa o raceala, insotita cu o respiratie grea fluierinda. Inbunatatire a stari: aer proaspat Inrautatirea a stari: in incaperi calde, seara Dureri nevralgice Simptome: durere arzanda, intepeninda alternativ a unei parti a corpului cu cealalta parte, afectate sunt fata, capul, gitul si pieptul. Durerea poate sa apar in urechi, cap (in spatele fruntii) sau masele. Allium cepa se administreaza si dupa amputatii cind apar durerile fantoma. Inbunatatire a stari: aer curat Inrautatire a stari: incaperi calde.
Simptome: cap fierbinte, corp rece si surmenaj. Scaunul, vanturile si transpiratia miros a oua clocite, vezica urinara si intestinul se pot goli necontrolat (incontinenta). Arnica e recomandat si cind apare febra sub forma de crise ce se reintorc. Inbunatatirea stari: culcat, capul asezat sub nivelul picioarelor Inrautatirea starii: imprejurare rece, umezeala, atingere. Probleme de piele Simptome: piele tare, uscata cu umflaturi in urma intepaturilor de insecte, bataturi, mici umflaturi dureroase, exeme rosi de piele cu basici ca si furunci la varice. Inbunatatire: culcat, Inrautatire: frig, umezeala, atingere.
Simptome: Probleme de digestie si voma cu greu, diarie insotita de crampe intestinale si greata cu colici. Constipatie, care impiedica o golire totala a intestinului. Abdomenul e incordat si balonat. Exista dorinta pentru stimulanti si mincare codimentata, grasa cu multe calori, chiar daca prin asta se inrautateste situatia. Inbunatatire: caldura, linistea, somnul, presare puternica pe abdomen, seara. Inrautatire; frigul, atingerea, zgomot, surmenaj intelectual, sublimarea sentimentelor, intre orele 3 si 4 de dimineata, substante stimulante, de mincat mincaruri puternic codimentate. Raceala si gripa Simptome: guturai in timpul zilei, mai ales in incaperi calde, insa nas infundat noaptea. Stranutat, dureri de git, tuse uscata care gadila, dureri de cap, ochi lacrimand durand si fiind sensibili sau o gripa cu dureri musculare si frisoane sunt tipice. Inbunatatire: caldura, somn, de a fi singur Inrautatire: vereme rece uscata, atingere zgomot, de dimineata intre orele 3 si 4. Probleme de sanatate la femei Infectie vezicala cu crampe vezicale, necesitate deasa de a urina fara golire totala, menstruatie ce vine prea devreme neregulata cu scurgere abudeneta de sange cu crampe, tendinta de lesin inainte de menstruatie, cu sindrom premenstrual si cu indistpozitie pot fi tratate cu acest leac. In timpul sarcinii amelioreaza nux vomica surmenajul, necesitatea de a merge des la urinat, amorteala in maini, crampe in picioare, constipatia si greata de dimineata. Inbunatatire: prin caldura, dormit, seara, presare pe domeniul afectat, liniste , spalat, compresii calde. Inrautatire. Surmenaj intelectual, atingere, zgomot, substante stimulante, de a minca, mincaruri puternic codimentate.
produsi vegetali, animali, microbieni (elemente chimice si acizi, baze sau sruri ale lor, produsi de excretie si secretie, preparate din diverse organe, culturi sau secretii microbiene).
Se pot distinge trei abordri distincte n acest domeniu: 1. tehnica de tratament unicist, 2. tehnica pluralist 3. tehnica complexist. Unicismul prescrie un singur remediu ce va fi administrat n una sau mai multe prize. Rspunsul terapeutic vine ns mai ncet, pentru c nu ntotdeauna este usor de gsit remediul care s se potriveasc cel mai bine bolnavului, care si poate pierde din aceast cauz ncrederea n terapie. n cazul n care acest remediu este gsit, reactia este rapid iar vindecarea survine de-a dreptul spectaculos. Pluralismul alterneaz diferite remedii considerate complementare pentru a acoperi ansamblul simptomelor unui pacient. Practicienii prefer s nu prescrie mai mult de trei remedii simultan si evit s asocieze dou remedii de acelasi tip (de exemplu dou remedii de origine vegetal). Complexismul const n amestecarea remediilor ntr-un singur preparat. O alt tehnic des folosit n homeopatie este drenajul. Cnd un aparat de eliminare al organismului (rinichi, ficat) functioneaz ineficient sau este blocat, cnd un sistem glandular sau tisular este deficient sau cnd un tratament bine ales sau administrat nu d rezultatele asteptate (uneori producndu-se chiar o agravare),este necesar s se stimuleze organele de eliminare cu ajutorul unor remedii cu tropisme organice sau afinitti fiziologice cunoscute. Aceast tehnic poart numele de drenaj. Astfel se deschid cile ce vor permite toxinelor puse n circulatie de ctre remediile homeopate s fie eliminate prin emonctoriile corespunztoare fiecrui organ. Se aplic astfel unul dintre principiile de baz ale homeopatiei si anume vindecarea dinspre profunzime ctre suprafat. Exist mai multe categorii de bolnavi care necesit un tratament de drenaj, cum ar fi: cei care urmeaz un tratament alopat de mai mult timp; cei care au urmat un tratament cu corticosteroizi sau au hepatopatii cronice sau toxico-medicamentoase; persoanele care sufer de alergii de diverse etiologii sau alergii medicamentoase; cei care sufer de intoxicatii profesionale; cei care sufer de afectiuni ce trdeaz o ncetinire a digestiei: hipotonii, ptoze viscerale, spasticitate, scderea fluxului de umori digestive (bila, enzime pancreatice si intestinale, suc gastric). Desi nu este acceptat de toti homeopatii drept o necesitate terapeutic, practica a confirmat c drenajul homeopatic constituie un adjuvant terapeutic deosebit de util. Indiferent de folosirea uneia sau alteia dintre metode, n cursul vindecrii homeopatice revenirea snttii urmeaz un tipar previzibil, cunoscut sub denumirea de " Legile lui Hering". Astfel: - simptomele tind s progreseze dinspre zonele profunde ale organsimului ctre suprafat; - simptomele au tendinta de a se muta spre prtile inferioare ale organsimului, pe msur ce prtile superioare se vindec; - simptomele vechi, ale unor boli suprimate anterior sau vindecate incomplet, pot s reapar n ordine invers aparitiei initiale; - simptomele tind s se mute de la organe sau siteme mai importante la unele mai putin importante. Agravarea initial a simptomelor care are loc uneori, nu trebuie s ngrijoreze, ea reflectnd actiunea efectiv a mecanismelor de aprare ale organismului n lupta lor cu factorii nocivi care au determinat starea de boal. Vindecarea este complet cnd apare refacerea total a functiilor vitale normale, exprimat prin functionarea optim a sferelor mental, emotional si fizic ale pacientului.