OSCILATOR GENERATOR DE TENSIUNE TRIUNGHIULARA

- EXEMPLU DE PROIECTARE-

Sa se proiecteze un oscilator generator de tensiune triunghiulara, cu urmatoarele

caracteristici:
-Frecventa de oscilatie 200N Hz - 3N KHz;
-Amplitudinea de oscilatie 16/N V;
-Atenuarea tensiunii de iesire in trei trepte decadic;
-Rezistenta minima de sarcina 200NΩ.

Generator de tensiune triunghiulara in banda de frecventa 100 Hz- 10 Khz si

amplitudine 5V.

Exemplu de proiectare

Se considera circuitul din Fig. 1:

Fig. 1 Circuit de generare a semnalului triunghiular.

Pe circuitul din Fig. 1 se pot identifica urmatoarele subcircuite:

-Generator de curent format din: R1, R3, Rv1, D1, D2, Q1 comandat de
tensiunea Vh;
-Generator de curent format din: R2, R4, Rv2, D3, D4, Q2; comandat de
tensiunea Vh;
-Comparator cu histerezis format din: AO, R5, R6;
-Integrator format din: C.

Functionarea comparatorului cu histerezis:

Este data de caracteristica din Fig. 2:

1
 Fig. 2 Caracteristica de histerezis a comparatorului.

Determinarea tensiunilor de comutare a starii Vp1, Vp2 (tensiuni de prag):

Intrucit subcircuitul mentionat functioneaza cu reactie pozitiva cele doua stari
stabile pentru iesirea AO sunt Vh1≈ +V, Vh2 ≈ -V (+ V si -V sunt tensiunile de
alimentare ale circuitului). Comutarea circuitului se realizeza cind tensiunile pe cele
doua intrari ale AO sunt egale. Rezulta:
Vp1= -(- V) x R5/R6
Vp2= -(+V) x R5/R6
Pentru a realiza o amplitudine a oscilatiei la bornele lui C de circa 5V se aleg
Vp1 =+ 5V si Vp2 = -5V. Alegem R5=22K si R6=33K de unde rezulta o tensiune de
alimentare de circa 8V, tensiune acceptabila pentru un generator de tensiune cu
amplitudinea de 5V. Pentru AO se alege o structura care functioneaza acceptabil la
frecventele propuse.

Functionarea generatoarelor de curent

Prin inspectie directa rezulta pentru Vh=Vh1 generatorul de curent superior este
inactiv (deoarece nu se poate polariza direct gruparea D2 si jonctiunea BE a
tranzistorului Q1) si cel inferior activ. Pentru Vh=Vh2 generatorul de curent superior
este activ si cel inferior inactiv (deoarece nu se poate polariza direct gruparea D4 si
jonctiunea BE a tranzistorului Q2). Pentru Vh = Vh2 rezulta:
IC1= (VD1-VEB-VD2)/(R3+Rv1) (1)
Acest curent incarca condensatorul C intr-o semiperioada avind durata:
T/2 = C·ΔU/IC1
unde ΔU este variatia totala a tensiunii la bornele condensatorului (tensiunea virf la virf),
pentru cazul studiat egala cu 10V.
Rezulta formula frecventei de oscilatie a circuitului propus:
f=IC1/(2xΔU C)
Se constata ca, alegind un condensator C de 1uF, rezulta pentru acoperirea
intregii benzi de frecventa o variatie necesara pentru curentul I = 2mA -0.2A ceea ce
este dificil de obtinut. In consecinta banda de frecventa se va imparti in doua decade:
100Hz-1KHz, 1KHz-10 Khz. Pentru acoperirea celor doua decade se vor utiliza
condensatoare de valori diferite, selectabile prin comutatoare. Acestea sunt:
-100Hz-1KHz => C=1uF => IC1 = 2mA -20 mA;
-1kHz-10Khz => C=0,1uF => IC1 = 2mA -20 mA.

2
Din ecuatia (1) rezulta valorile pentru R3 si Rv1, alegind tensiunea VD1=2,7V (DZ 2V7)
si considerind VBE=VD=0.6V. Astfel:
-pentru a obtine un curent IC1=20mA rezulta Rv + R3=75Ω (valoarea minima a
sumei celor doua rezistente). Deci: Rv = 0 iar R3 = 75Ω. Pentru compensarea
dispersiilor tehnologice se prefera o acoperire a benzii peste limita superioara (adica
IC1 putin mai mare decit 20mA) si in consecinta se va alege R3=68Ω (valoare standard).
-pentru a obtine un curent IC1=2mA rezulta Rv + R3 = 750Ω (valoarea maxima a
sumei celor doua rezistente), deci Rv = Rvmax = 675Ω. Pentru a elimina dispersiile
tehnologice se prefera o acoperire a benzii peste limita superioare si in consecinta se
va alege Rv=1kΩ.
De remarcat alegerea configuratiei care stabileste curentul generatorului in
sensul eliminarii driftului termic. Dioda DZ are αz = - 4mV/0C iar celetalte jonctiuni au
α = - 2mV/0C. In consecinta deriva termica a numaratorului ecuatiei (1) este nula.
Considerind si deriva termica a rezistentelor neglijabila in gama de temperaturi uzuale
rezulta o buna stabilitate termica a circuitului.
Alegerea componentelor generatorului inferior se face simetric fata de cel
anterior discutat.
Tranzistoarele se aleg Q1 BC177, si Q2 BC170. Pentru ambele h FE>200 si
Pdmax=300mW. Deoarece Icmax = 100 mA (data de catalog) rezulta ca in cel mai
defavorabil regim de functionare componentele nu se distrug (I C < Icmax , Pd < Pdmax).
Alegerea rezistentelor R1, R2 este dictata de obtinerea prin diodele DZ a unui
curent superior celui de cot , in cazul de fata 5mA. Se aleg R1, R2=470Ω.

Functionarea circuitului.

Se bazeaza pe comanda alternativa a celor doua generatoare de curent de catre

tensiunea Vh (Fig. 1). Pentru Vh=Vh1 este activ generatorul inferior si tensiunea pe
condensatorul C scade liniar pina cind se atinge tensiunea de basculare Vp2. Din acest
moment devine activ generatorul superior si tensiunea pe condensator creste liniar pina
la atingerea tensiunii Vh2, moment in care ciclul se reia.
De remarcat necesitatea construirii unui amplificator de putere care sa poata
prelua semnalul de la bornele condensatorului C fara a modifica curentii de incarcare/
descarcare ai acestuia.

Verificari necesare:

- functionarea tranzistoarelor in RAN sau blocat;

- functionarea nedistructiva a componentelor in orice regim (nedepasirea
limitelor: Pdmax pentru rezistoare si Pdmax, Icmax, Vcemax pentru
tranzistoare);
- neglijabilitatea curentilor de baza ai tranzistoarelor surselor de curent.

Comparatorul
Este axat pe o structura simpla de AO. Contine un etaj de intrare (Q1, Q2) si un
etaj de castig (Q4), polarizate in curent constant cu ajutorul surselor de curent realizate
cu tranzistoarele TEC-J Q3 si Q5. Daca, curentul extras din iesire pentru comanda
surselor de curent din Fig. 1 este mic atunci atacul acestora se poate face direct din
iesirea etajului de castig. Daca este necesar un curent de comanda mai mare atunci in
iesirea comparatorului se poate introduce un etaj repetor care sa preia curentul de
iesire de valori mari, castigul in tensiune al acestui ietaj fiind unitar.

3
 Fig. 3 Comparatorul - schema electrica.

Amplificatorul de putere

Consideram un amplificator (cu schema din fig. 4) care va ataca o sarcina de

50Ω cu o tensiune avind o amplitudine maxima de 8V.

Fig. 4 Comparatorul - schema electrica.

Subcircuitele principale din fig. 4 sunt:

-R1, R2 divizor de tensiune necesar pentru o eventuala atenuare a tensiunii de

intrare. Daca intotdeauna Vout > Vin acest circuit poate lipsi.
Q6, Q7, generatoare de curent.
Q8, R8, D1, D2, R8 generator de curent.
Q1, Q2 etaj de intrare.
Q3 etaj de cistig.
Q4, Q5 tranzistor Darlington de iesire.
R6 rezistenta de protectie a tranzistorului Q5.

Din datele de proiectare rezulta curentul maxim prin sarcina:

8V/50Ω=160mA

4
 In consecinta se alege valoarea curentului de colector prin tranzistoarele Q5,Q8
usor mai ridicata pentru a preveni blocarea acestora, Ic5=Ic8=180mA. Rezulta valoarea
rezistentei R7 = (2VD- VBE)/Ic8 =3.3Ω.
Pentru a putea suporta curentul discutat se aleg Q5=BD237, Q8=BD238.
Alegerea rezistentei R6 se face astfel incit in regim de scurtcircuit la iesire
curentul prin Q5 sa se limiteze la o valoare sub 2A (curentul maxim al BD237), iar in
regim normal de functionare acesta rezistenta sa aiba o influenta neglijabila.
Considerind o tensiune de alimentare de V = 10 V si o limitare la circa 1.5A
rezulta R6=6.25Ω. In consecinta alegem R6 =6.8Ω valoare (standard) care ne
garanteaza functionarea in limitele de siguranta ale tranzistorului.
Alegerea lui R8 se face astfel incit curentul prin D1, D2 sa fie cu aproximativ un
ordin de marime superior curentului de baza al tr. Q8 (IB8 ≈ 4mA). Deci :

R8= (V-2VD)/(I0*IB8)=220Ω

Diodele se aleg D1, D2 1N4001 (diode de mica putere cu Si avand IFMax = 1A).

Pentru Q1, Q2, Q6, Q7 se aleg tranzistoarele BF256 (Idss =10mA si V T=-2V).
Rezulta ID6= ID7=10mA.
Pentru a forta curenti egali prin Q1,Q2 se alege R3=120Ω.
Aceasta implica ID1= VBE/R3 =5mA.
Pentru tranzistorul Q3 din etajul de cistig ridicat (emitor comun) se alege un
tranzistor BC177C avind βF > 380 pentru a determina obtinerea unei transmisii pe bucla
(T) ridicate .
Amplificarea in tensiune a circuitului (vezi. CURS DCE (II) Cap. Amplificatoare
cu reactie negativa ) este data de relatia:
Av ≈ R5/R4
Pentru amplificatoare din aceasta clasa nu se recomanda valori ale cistigului mai
mari de 5 unitati.
Rezistentele R1 si R2 constituie un divizor de tensiune cu ajutorul carora se pot
face ajustari ale cistigului sau atenuari controlate.
Valoarea acestor rezistente se alege in gama 100KΩ ... 100MΩ pentru a nu
scadea inutil valoarea impedantei de intrare in circuit.

Verificari necesare
- toate componentele functioneaza in RAN (bipolare) respectiv saturat (TEC-j);
- functionare nedistructiva a componentelor (vezi mai sus);
- transmisia pe bucla a amplificatorului incarcat sa fie T=af >1000;
- impedanta de intrare Zi>100KΩ;
- impedanta de iesire Zo< 1Ω.

NOTA:
1) Dimensionarile elementelor din schemele alese de student vor fi justificate
prin calcul. Elementele de circuit pasive vor avea valori standard iar parametrii de
interes ai dispozitivelor active vor fi date de catalog.
2) Verificarile cerute in textul de mai sus vor fi, de asemenea, argumentate prin
calcul.