Fizica I ISB

(versiunea 2016)

Crtoaje Cristina si Petrescu Emil

29 martie 2016
2
Cuprins

1 Elemente de mecanic a Newtonian a 9

1.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 M arimi fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.2 Miscarea rectiline uniform variat a . . . . . . . . . . . 12
1.1.3 Miscarea circulara uniform a . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Legile mecanicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Legea I (Principiul inertiei) . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.2 Legea a II-a (Legea fundamental a a mecanicii) . . . . 15
1.2.3 Legea a III-a (Principiul actiunii si reactiunii) . . . . 16
1.3 Dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.1 Impulsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.2 Lucru mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3.3 Puterea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.4 Energia cinetic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.5 Energia potential a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.3.6 Teorema variatiei energiei mecanice . . . . . . . . . . 27
1.3.7 Momentul fortei si momentul cinetic. . . . . . . . . . 28
1.3.8 Cinematica misc arii de rotatie . . . . . . . . . . . . . 29
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

2 Oscilatii si unde 37
2.1 Miscarea oscilatorie armonic a . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Reprezent arile misc
arii oscilatorii . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.2.1 Reprezentarea fazorial a. . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.2.2 Reprezentarea complex a . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.3 Energia oscilatorului armonic . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.4 Pendulul matematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.5 Oscilatii amortizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

3
4

2.6 Oscilatii fortate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

2.6.1 Rezonanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.7 Tipuri de unde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.8 Unde armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.8.1 Unda armonic a unidimensional a . . . . . . . . . . . . 51
2.8.2 Viteza de propagare a undei ntr-o coard a . . . . . . 52
2.9 Ecuatia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.10 Unde tridimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.10.1 Unde plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.10.2 Unde sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.11 Energia asociat a unei unde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

3 Termodinamic a 61
3.1 Notiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.2 Energia intern a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.2.1 Forme ale schimbului de energie . . . . . . . . . . . . 62
3.2.2 C aldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.3 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.3.1 Sc ari de temperatur a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.4 Principiul zero. Ecuatia de stare . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.5 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.6 Aplicatii ale Principiului I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.6.1 Coecientii calorici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.6.2 Transform arile gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . 70
3.6.3 Relatia Robert-Mayer pentru un uid oarecare . . . . 74
3.6.4 Denirea coecientilor termici . . . . . . . . . . . . . 76
3.7 Principiul al II-al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.7.1 Formul ari ale Principiului al II-lea . . . . . . . . . . . 77
3.7.2 Masin a termic a biterma . . . . . . . . . . . . . . . . 78
3.7.3 Ciclul Carnot reversibil . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.7.4 Variatia entropiei n procese ireversibile . . . . . . . . 81
3.7.5 Leg atura dintre ecuatia caloric a de stare si ecuatia
termic a de stare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.8 Functii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.8.1 Energia intern a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.8.2 Energia liber a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
 5

3.8.3 Conditia de echilibru pentru un sistem cu volum con-

stant aat n contact cu un termostat. . . . . . . . . 88
3.8.4 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
3.8.5 Entalpia liber a (potentialul Gibbs) . . . . . . . . . . 89
3.8.6 Entropia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.9 Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.10 Echilibrul de faza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
3.11 Tranzitii de faz
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3.11.1 Izotermele lui Andrews . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3.11.2 Vaporizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.11.3 Diagrame de echilibru . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
3.11.4 Ecuatia Clausius-Clapeyron . . . . . . . . . . . . . . 101
3.12 Principiul al III-lea al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . 103
3.13 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

4 Elemente de zic a statistic

a 109
4.1 Presiunea gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
4.2 Interpretarea moleculara a temperaturii si gradele de libertate 111
4.3 Caldura specic
a a solidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
4.4 Distributia Maxwell dupa viteze ntr-un gaz . . . . . . . . . 116
4.4.1 Deducerea formei functiei de distributie . . . . . . . . 116
4.4.2 Distributia Boltzmann ntr-un cmp de forte omogen 119
4.5 Distributia Maxwell-Boltzmann . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.6 Entropia din punct de vedere microscopic . . . . . . . . . . . 122
4.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

5 Electricitate 125
5.1 Electrostatic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.1 Sarcina electrica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.2 Legea lui Coulomb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.1.3 Cmp electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
5.1.4 Distributii continue de sarcini . . . . . . . . . . . . . 127
5.1.5 Legea lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
5.1.6 Potentialul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.1.7 Suprafete echipotentiale . . . . . . . . . . . . . . . . 134
5.1.8 Leg atur
a dintre cmpul electric si diferenta de potential134
5.1.9 Conductori n echilibru electrostatic . . . . . . . . . . 136
5.1.10 Densitatea de energie a cmpului electric . . . . . . . 138
6

5.2 Dielectrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141

5.2.1 Dipol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.2.2 Dipoli electrici la nivel atomic si molecular . . . . . . 144
5.2.3 Densitate de polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
5.2.4 Modalit ati de polarizare a unui dielectric . . . . . . . 150
5.2.5 Permeabilitatea si susceptibilitatea . . . . . . . . . . 152
5.2.6 Inductia cmpului electric . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.2.7 Densitatea de polarizare n cazul materialelor neomo-
gene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.3 Curentul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
5.3.1 M arimi ce caracterizeaz a curentul electric . . . . . . . 160
5.3.2 Ecuatia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
5.3.3 Teoria clasic a a conductiei n metale . . . . . . . . . 163
5.3.4 Tensiunea electromotoare . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.4 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.4.1 Forta Lorentz. Inductia cmpului magnetic. . . . . . 170
5.4.2 Forta electromagnetic a . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5.4.3 Bucl a de curent n cmp magnetic uniform . . . . . . 176
5.4.4 Leg atura dintre momentul de dipol magnetic si mo-
mentul cinetic al unui electron . . . . . . . . . . . . . 178
5.4.5 Sursele cmpului magnetic. Legea Biot Savart. . . . . 179
5.4.6 Forta de interactie dintre doi conductori paraleli . . . 181
5.4.7 Legea lui Ampre pentru cureti stationari . . . . . . 182
5.4.8 Fluxul cmpului magnetic . . . . . . . . . . . . . . . 184
5.4.9 Legea lui Gauss pentru cmpul magnetic . . . . . . . 186
5.4.10 Curent de deplasare si forma general a a legii lui Ampre186
5.5 Magnetism n medii materiale . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
5.5.1 Momentul magnetic al atomilor . . . . . . . . . . . . 188
5.5.2 Vectorul densitate de magnetizare si vectorul intensi-
tate cmp magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
5.5.3 Clasicarea substantelor magnetice . . . . . . . . . . 190
5.5.4 Feromagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
5.5.5 Paramagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
5.5.6 Diamagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
5.6 Inductia electromagnetic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5.6.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
5.6.2 Legea lui Lentz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
5.6.3 Legea inductiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . 198
 7

5.6.4 T.e.m. indus a ntr-un conductor deplasat n cmp

magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
5.6.5 Autoinductia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
5.6.6 Inductanta unui solenoid . . . . . . . . . . . . . . . . 201
5.6.7 Energia cmpului magnetic . . . . . . . . . . . . . . 202
5.7 Ecuatiile Maxwell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
5.7.1 Legea uxului electric . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
5.7.2 Legea lui Gauss pentru magnetism . . . . . . . . . . 206
5.7.3 Legea inductiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . 207
5.7.4 Legea lui Ampre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
5.7.5 Legile de material . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
5.7.6 Leg ~ . . . . . . . . . . . . .
atura dintre ~j si E . . . . 210
5.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211

6 Optic
a 215
6.1 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
6.1.1 Ecuatia undelor electromagnetice plane . . . . . . . . 216
6.1.2 Energia undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . 220
6.1.3 Presiunea si impulsul radiatiei . . . . . . . . . . . . . 223
6.1.4 Spectrul undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . 224
6.2 Polarizarea luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
6.2.1 Polarizarea luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
6.2.2 Modalit ati de obtinere a luminii polarizate . . . . . . 227
6.3 Reexia si refractia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
6.3.1 Reexia si refractia undelor electromagnetice n cazul
incidentei normale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
6.4 Interferenta luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
6.4.1 Dispozitivul Young . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
6.4.2 Interferenta pe straturi subtiri . . . . . . . . . . . . . 244
6.5 Difractia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
6.5.1 Clasicarea fenomenelor de difractie . . . . . . . . . . 255
6.5.2 Difractie Fresnel. Teoria zonelor Fresnel. . . . . . . . 255
6.5.3 Difractie Fraunhoer . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
6.5.4 Rezolutia unei fante dreptunghiulare si a unei aper-
turi circulare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
6.6 Reteaua de difractie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
6.6.1 Dispersia unghiular a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
6.6.2 Puterea de rezolutie spectral a . . . . . . . . . . . . . 269
8

6.7 Radiatia termic

a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
6.7.1 M arimi fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
6.7.2 Corp negru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
6.7.3 Legile clasice ale radiatiei termice . . . . . . . . . . . 273
6.7.4 Teoria lui Planck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
6.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
Capitolul 1

Elemente de mecanic
a
Newtoniana

1.1 Cinematica punctului material

Studiul misc
arii unui corp se face relativ la un sistem de referint
a (SR).
Un sistem de referint
a const
a din:

1. un sistem de coordonate (de obicei se alege un sistem de coordonate

ortogonal deoarece ecuatiile de miscare se scriu cel mai usor n acesta)
2. un ceasornic pentru m
asurarea timpului.

n principiu se poate alege orice sistem de referint

a, dar practic se alege
sistemul n care fenomenul poate studiat n cel mai simplu mod.
Un corp este un sistem complex. O prim a simplicare este aceea n
care nu se ia n considerare deformarea corpului. n acest caz spunem c a
avem de-a face cu un solid rigid. A doua simplicare se face atunci cnd
dimensiunile corpului nu conteaz a n problema dat a. Atunci se poate lucra
cu notiunea de punct material. Punctul material este caracterizat doar de
masa sa.

1.1.1 M
arimi fundamentale
Traiectoria Se numeste traiectorie curba descris
a de un mobil n timpul
misc
arii sale. Pozitia unui punct pe traiectorie este descris
a cu ajutorul
vectorului de pozitie ~r (Fig. 1.1a).

9
10

Figura 1.1: a) Vectorul de pozitie b) Vectorul deplasare si vectorul vitez

a.

~r = x(t)~ex + y(t)~ey + z(t)~ez (1.1)

Fie vectorul de pozitie ~r1 a corpului la momentul de timp t1 si ~r2 vectorul
de pozitie al aceluiasi corp la momentul de timp t2 . Diferenta vectorial a
~r = ~r2 ~r1 poart a numele de deplasare (Fig. 1.1b).
Viteza Fie ~r1 vectorul de pozitie al particulei la momentul t1 si ~r2 vectorul
de pozitie la momentul t2 = t1 + t2 (Fig. 1.1b). Denim viteza medie ca:

~r
~vm = (1.2)
t
Pentru a caracteriza mai bine comportarea particulei este necesar s
a se
lucreze cu viteza instantanee obtinut
a atunci cnd t ! 0:

~r d~r dx dy dz
~v = lim = = ~ex + ~ey + ~ez (1.3)
t!0 t dt dt dt dt

Cnd t ! 0, P2 se apropie de P1 . Din acest motiv vectorul ~r se

apropie de tangenta la traiectorie n punctul P1 : Rezult
a ca viteza instan-
tanee este tangent
a la traiectorie. Dac a exprim am viteza n functie de
componentele sale pe cele trei axe de coordonate se obtine:

~v = vx~ex + vy~ey + vz~ez (1.4)

 11

Figura 1.2: Acceleratia normal

a si acceleratia tangential
a.

Din relatiile (1.3) si (1.4) se obtin pentru componentele vitezei urma-

toarele expresii:
dx dy dz
vx = ; vy = ; vz = (1.5)
dt dt dt
Acceleratia n cursul misc
arii viteza variaz
a att n m arime (modul) ct
si n directie. Pentru a caracteriza aceast a variatie este necesar s
a denim
o nou a marime. Aceast a m arime poart a numele de acceleratie. Se poate
deni o acceleratie medie:
v
~am = (1.6)
t
si o acceleratie instantanee cnd t ! 0:

v d~v dvx dvy dvz

~a = lim = = ~ex + ~ey + ~ez (1.7)
t!0 t dt dt dt dt

Exprimnd acceleratia n functie de proiectiile sale pe cele trei axe de

coordonate:
~a = ax~ex + ay~ey + az~ez (1.8)

se obtine:

dvx d2 x dvy d2 y dvz d2 z

ax = = 2; ay = = 2; az = = 2
dt dt dt dt dt dt

Acceleratia nu este un vector tangent la traiectorie. n general ea se

poate descompune n dou a componente ~at si ~an (Fig. 1.2).Componenta ~at
poart a numele de acceleratie tangential a si masoar
a variatia n directie a
vectorului vitez a, iar componenta ~an poart a numele de acceleratie normal a
si caracterizeaza variatia n directie a vectorului viteza. Este posibil ca
acceleratia s
a aiba doar una din cele dou a componente.
12

1.1.2 Miscarea rectiline uniform variat

a
Deoarece miscarea este rectilinie, acceleratia are doar componenta tan-
gential
a (~a = ~at ). Aceasta este ndreptat
a n aceeasi directie (nu neaparat
si n acelati sens) ca vectorul vitez
a. Miscarea se studiaz a ntr-un sistem
de coordonate unidimensional, motiv pentru care vom renunta la lucrul cu
vectori, considernd m arimea respectiv
a pozitiva atunci cnd vectorul core-
spunz ator este orientat n sensul pozitiv al axei si negativ a daca vectorul
este orientat n sens opus axei. Atunci:
dv
a= = const: (1.9)
dt
Integrnd: Z Z
dv = adt (1.10)
rezult
a:
v = at + c1 (1.11)
Constanta c1 se determin
a din conditiile initiale. Dac
a la t0 = 0, v = v0
atunci c1 = v0 si:
v = v0 + at (1.12)
Pentru a determina legea de miscare pornim de la denitia vitezei in-
stantanee:
dx
v= (1.13)
dt
de unde:

dx = vdt = (v0 + at)dt (1.14)

Rezult
a: Z
at2
x= (v0 + at)dtx = v0 t + + c2 (1.15)
2
Constanta c2 se determin a lund n considerare pozitia mobilului la mo-
mentul initial x0 : Astfel dac
a la t = 0, x = x0 se obtine c2 = x0 si;
at2
x = x0 + v 0 t + (1.16)
2
Eliminnd timpul ntre relatiile (1.12) si (1.16) se obtine o relatie inde-
pendent a de timp ntre viteza, acceleratie si coordonat
a numita relatia lui
Galilei:
v 2 = v02 + 2a(x x0 ) (1.17)
 13

Figura 1.3: a) Miscarea circular

a uniform
a. b) Deducerea acceleratiei centripete.

1.1.3 Miscarea circular

a uniform
a
Este miscarea care se efectueaz a pe o traiectorie circular a si n care
modulul vectorului vitez a este constant n timp. n acest caz acceleratia nu
are dect componenta normal a.
Putem deni T perioada miscarii care reprezint a timpul n care are loc o
rotatie complet
a si frecventa care reprezint a num arul de rotatii efectuate
n unitatea de timp. Relatia dintre cele dou a marimi este:
1
= (1.18)
T
Deoarece miscarea are loc pe un cerc (Fig. 1.3a), ea poate caracterizata
prin variatia unghiului f acut de vectorul de pozitie cu axa Ox, =
0 . Variatia n unitatea de timp a unghiului , poarta numele de vitez
a
unghiulara:
!= (1.19)
t
care n cazul misc
arii circulare uniforme este constant
a.
Spatiul parcurs poate exprimat n dou a moduri:
s=v t ; s=R = R! t (1.20)
Rezult
a astfel relatia dintre viteza liniar
a si viteza unghiular
a:
v = !R (1.21)
14

Deoarece modulul vitezei este constanta acceleratia are numai compo-

nenta normala. n acest caz ea poart
a denumirea de acceleratie centripet
a
(Fig. 1.3b). Astfel:
~v j ~v j
~a ~an = ; j~an j =
t t
Cnd t ! 0; s ' A1 A2 . Se observ a c
a triunghiul OA1 A2 este aseme-
nea cu triunghiul vitezelor. Rezult
a:
v A1 A2
= (1.22)
v R
Cum A1 A2 = s = v t:
v v t
= (1.23)
v R
si:

v v2
an = = = !2R (1.24)
t R

1.2 Legile mecanicii

1.2.1 Legea I (Principiul inertiei)
Experimental s-a constat c a dac a asupra unui corp aat n stare de
repaus nu se exercit a actiunea altor corpuri, aceast a stare se mentine un
timp nedenit. Dac a se lanseaza pe un plan slefuit o bil a se constat a c
a
traiectoria acesteia este o dreapt a iar n intervale de timp scurte miscarea
este aproape o miscare uniform a, n sensul c a viteza se micsoreaz a foarte
putin. Repetnd experienta pe alte plane se const a c
a cu ct suprafata
planului este mai bine slefuit a, micsorarea vitezei n acelasi interval de timp
este mai mic a. Aceste fapte duc la concluziile urm atoare:
- n punctul de contact dintre bil a si plan apar interactii care se opun
misc
arii;
- dac a interactiile care se opun misc arii ar eliminate atunci miscarea
bilei ar o miscare rectilinie uniform a.
 15

Generaliznd, se poate formula principiul inertiei:

Un corp -si mentine starea de repaus sau de miscare rectilinie si uni-
forma atta timp ct asupra lui nu actioneaza alte corpuri care sa-i modice
aceasta stare.
Principiul nu a putut vericat n mod absolut n practic a, deoarece
nici un corp nu poate izolat complet de actiunea celorlalte corpuri care-l
nconjoar a. Experientele care au dus la aceasta concluzie, au minimizat ct
s-a putut de mult sau au anulat ntr-un fel actiunile exterioare corpului.
Proprietatea unui corp de a-si mentine starea de repaus sau de miscare
rectilinie si uniform
a poarta numele de inertie.
Sistemele de referinta n care este valabil principiul inertiei poarta nu-
mele de sisteme inertiale. Ca o observatie trebuie remarcat c a sistemele de
referint
a legate de Pamnt nu sunt riguros inertiale, datorit
a misc arii aces-
tuia. Abaterile sunt ns a mici, astfel nct aceste sisteme pot fi considerate
ca inertiale.

1.2.2 Legea a II-a (Legea fundamental

a a mecanicii)
n mecanic a se consider a doua feluri de interactiuni dintre doua corpuri:
a) interactiuni n urma c arora viteza unuia din corpuri se modic a (n
marime si directie), adic
a corpul este accelerat.
b) interactiuni n urma c arora corpurile se deformeaz a.
Interactiunile se m asoar
a cu ajutorul unei m arimi numit a fort
a. n con-
tinuare ne vom limita la primului caz.
Experimental s-a constatat c a acceleratia c
ap
atata de un corp este pro-
portional
a cu forta care actioneaza asupra lui.

~a v F~

Atunci legea a doua se formuleaz a astfel:

O forta care actioneaza asupra unui corp i va imprima acestuia o ac-
celeratie direct proportionala cu forta, avnd directia si sensul fortei..

F~
~a =
m
n relatia de mai sus m este un parametru ce caracterizeaza corpul res-
pectiv si poarta numele de masa. Newton a interpretat acest parametru ca
fiind cantitatea de substant
a continut
a ntr-un corp. Deoarece cu ct masa
16

este mai mare acceleratia imprimat a este mai mica, se poate spune c
a masa
unui corp este o m asura a inertiei sale. Din acest motiv masa m poart a
numele de mas a inertial
a.
Legea a doua poate fi exprimat a si n alt mod. Pentru aceasta se
defineste impulsul ca fiind produsul dintre mas a si vitez
a:
p~ = m~v (1.25)
Dac
a se consider
a masa ca fiind o constant
a:
d~v d (m~v ) d~p
F~ = m~a = m = = (1.26)
dt dt dt
Relatia (1.26) reprezint
a o alta forma a legii a II-a a dinamicii. Ea este
valabil
a si n cadrul mecanicii relativiste unde masa este o m arime variabil
a.

1.2.3 Legea a III-a (Principiul actiunii si reactiunii)

Experimental se constat a c
a fortele cu care un corp actioneaz a asupra
altuia determin a instantaneu din partea celui de-al doilea o reactiune asupra
primului. Se g aseste c
a cele doua forte sunt egale dar de sens contrar. Prin
generalizarea acestor fapte s-a obtinut principiul actiunii si reactiunii:
Daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune
~
( F12 ), cel de-al doilea corp va actiona asupra primului cu o forta egala si
de sens contrar numita reactiune ( F~21 ).

F~21 = F~12

1.3 Dinamica
1.3.1 Impulsul
Teorema impulsului pentru un punct material.
Din legea a II-a a mecanicii:
d~p
F~ = ; F~ dt = d~p (1.27)
dt
se obtine: Z Z Z
2 2 t2
p~ = d~p = F~ dt = F~ dt (1.28)
1 1 t1
 17

Figura 1.4: Teorema impulsului pentru un sistem de dou

a puncte materiale.

unde cu 1 am indexat starea initial a de la momentul t1 iar cu 2 am notat

starea nal
a de la momentul t2 :
Dac
a rezultanta fortelor care actioneaz
a asupra punctului material este
nul
a:
p~ = 0 si p~ = const: (1.29)

Aceasta este legea conserv arii impulsului:

Daca rezultanta fortelor care actioneaza asupra unui punct material este
nula, impulsul acestuia ramne constant.

Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale

Pentru simplicare vom considera un sistem format doar din dou a puncte
materiale, rezultatele obtinute ind valabile si pentru un sistem format din
N puncte materiale.
n Fig. 1.4 sunt reprezentate cele dou a corpuri. Cu F~1 si F~2 am notat
fortele externe care actioneaz a asupra celor dou a corpuri. Cu F ~ 21 s-a notat
forta cu care corpul 1 actioneaz a asupra corpului 2 iar cu F ~ 21 s-a notat
forta cu care corpul 2 actioneaz a asupra corpului 1. Conform legii actiunii
si reactiunii cele dou
a forte sunt egale si actioneaza n sensuri opuse, adica:

! !
F 12 = F 21 (1.30)
18

Dac a p~1 si p~2 sunt impulsurile celor dou

a corpuri, se deneste impulsul
total al sistemului ca sum a a impulsurilor particulelor individuale:

P~ = p~1 + p~2 (1.31)

Legea a doua pentru ecare corp n parte se scrie astfel:

~ 12 = d~p1
F~1 + F (1.32)
dt
~ 21 = p2
F~2 + F
d~
(1.33)
dt
Se adun a relatiile (1.32) si (1.33), si se tine cont c ~ 12 + F
a F ~ 21 = 0.
Atunci:
d dP~
F~1 + F~2 = (~p1 + p~2 ) = (1.34)
dt dt
Notnd cu F~e = F~1 + F~2 rezultanta fortelor externe ce actioneaz a asupra
sistemului rezulta:
dP~
F~e = (1.35)
dt
Aceasta este legea impulsului pentru un sistem de puncte materiale:
Derivata n raport cu timpul a impulsului total al unui sistem de particule
este egal cu rezultanta fortelor ce actioneaza asupra sistemului.
Daca rezultanta fortelor externe este nul a, F~e = 0, atunci:

dP~
= 0; P~ = const: (1.36)
dt
Se obtine astfel legea conserv
arii impulsului:
Impulsul unui sistem de puncte materiale se conserva cnd rezultanta
fortelor externe este nula.

1.3.2 Lucru mecanic

a F~ constant
Fie o fort a, care actioneaz
a asupra unui corp si produce o
deplasare a acestuia pe distanta ~r. Se consider a F~ face cu vectorul
a c
deplasare un unghi . Prin denitie lucrul mecanic este egal cu produsul
scalar dintre fort
a si deplasare:

L = F~ ~r = F r cos (1.37)
 19

Se observ
a c
a dac
a = 0 forta si deplasarea au aceeasi directie si:

L=F r (1.38)

iar dac
a = =2 forta este perpendicular
a pe directia deplas
arii, astfel c
a:

L = F r cos =2 = 0 (1.39)

Consider am o particula ce se deplaseaz a de-a lungul axei Ox sub actiunea

unei forte care nu mai este constant a si care variaz
a n functie de pozitia
particulei. n acest caz se deneste un lucru mecanic elementar, adic a lucrul
mecanic efectuat de forta cnd particula sufer a o delasare innitezimal a dx:

L = F dx (1.40)

Lucrul mecanic total se obtine prin sumarea lucrurilor mecanice ele-

mentare: Z x2
L= F dx (1.41)
x1

unde x1 este pozitia initial

a, iar x2 este pozitia nal
a.

Lucrul mecanic al fortei de greutate.

Forta de greutate este forta care actioneaza asupra oric
arui corp aat n
apropiere de suprafata p amntului si este egal
a cu produsul dintre masa si
2
acceleratie gravitational
a g = 9; 8 m/s .

~ = m~g
G (1.42)

Consideram ca deplasarea corpului are loc ntre punctele A si B. Pe

traiectoria (1) (Fig. 1.5a)

L1 = mg(h1 h2 ) = mg (h2 h1 ) (1.43)

Pe acest drum particula se deplaseaz a liber, deoarece asupra ei actioneaz

a
doar forta de greutate. Pe traiectoria (2) particula nu se poate deplasa liber.
Ea este constrns a s
a urmeze aceast a traiectorie si acest lucru nu se poate
realiza dect dac a se actioneaz
a din exterior cu alte forte dect forta de
greutate. Totusi aici intereseaza doar lucrul mecanic al fortei de greutate.
20

Figura 1.5: a) Lucrul mecanic al fortei de greutate. b) Lucrul mecanic al fortei

elastice.

El este egal n acest caz cu suma lucrurilor mecanice efectuate pe portiunile

AC si CB.
L2 = LAC + LCB = mg(AC) cos + mg(CB) cos
2
= mg[AC cos ] = mg(h2 h1 ) = mg (h2 h1 ) (1.44)
Se observa c
a valoarea lucrului mecanic efectuat de forta de greutate nu
depinde de drumul parcurs, ci doar de pozitia initial a si nal
a. O forta al
carei lucru mecanic depinde doar de pozitiile initiala si nala se numeste
forta conservativa, iar regiunea din spatiu n care actioneaza astfel de forte
poarta numele de cmp conservativ.

Lucrul mecanic al fortei elastice

O astfel de fort
a apare cnd un resort este comprimat sau alungit sub
actiunea unei forte externe (Fig. 1.5b)
Experimental se constat a c
a dac
a asupra unui resort, se actioneaza cu
forta F~ , alungirea maxim a a resortului este proportional
a cu deformarea
acestuia. Constanta de proportionalitate se noteaz a cu k si poarta numele
de constant a elastic
a. Astfel:
F = kx (1.45)
Deoarece resortul nu se mai poate deforma, nseamn a c
a n interiorul
resortului actioneaz
a o fort
a egal
a cu externa si de sens contrar cu aceasta.
Aceasta fort
a poart
a numele de forta elastic
a:
Fe = F = kx (1.46)
 21

Lucrul mecanic efectuat de forta elastic

a cnd deferomatia resortului
variaz
a de la valoarea x1 la valoarea x2 :
Z x2
k 2 k 2 k 2
L= kxdx = x2 x21 = x x (1.47)
x1 2 2 2 2 1

Ca si n cazul fortei de greutate, lucrul mecanic depinde doar de pozitia

initial
a si nal
a. Rezult a c
a forta elastic
a este o fort
a conservativ
a.

Lucrul fortei de frecare

Cnd un corp este deplasat pe o suprafat
a plan
a, n sens invers deplas
arii
actioneaz
a forte de frecare Ff = mg, unde cu s-a notat coecientul de
frecare la alunecare. Lucrul mecanic este:

L= mgd (1.48)

unde d este deplasarea. Semnul minus apare deoarece deplasarea se face n

sens invers fortei. Fortele de frecare nu sunt conservative deoarece ntre dou a
puncte exista o innitate de drumuri pe care lucrul mecanic este diferit.
Aplicatie
O molecul a diatomic a const a din doi atomi ntre care se exercit
a forta:

13 7
F = F0 2
r r
unde r este distanta dintre atomi, iar F0 si sunt doi parametri. Pentru
molecula de oxigen F0 = 9; 6 10 11 N si = 3; 5 10 10 m. S a se determine
lucrul mecanic efectuat de aceast
a fort
a, atunci cnd atomii se dep
arteaz
a
de la distanta r1 = 4 10 10 m la r2 = 9 10 10 m.
Solutie:
Z r2 13 7
L= F0 2 dr
r1 r r

" #
12 12 6 6
1 1 1 1 21
L = F0 + = 3; 2 10 J
6 r1 6 r2 7 r2 7 r1
22

1.3.3 Puterea
Puterea reprezint a lucrul mecanic efectuat de sistem n unitatea de timp.
Putere si instantanee
L
P = (1.49)
dt
este raportul dintre lucrul mecanic efectuat de sistem L n timpul dt. n
cazul n care forta si deplasarea sunt pe diretia axei Ox, L = F dx si
L dx
P = =F = Fv (1.50)
dt dt

Puterea automobilelor
Automobilele sunt masini destul de ineciente. Chiar n conditii ideale
mai putin de 15% din energia chimic a a combustibilului se transform a n
energie mecanic a, situatie care este si mai proast a n cazul circulatiei prin
marile orase. Mai multe mecanisme contribuie la pierderea de energie n
automobile:
n jur de 67% din energie este pierdut a n motor, n sistemul de r acire al
automobilului si n sistemul de evacuare. Aproximativ 16% din energie se
pierde prin frecarile dintre mecanismele de transmisie interne ale automo-
bilului, 4% din energie este utilizat a pentru punerea n functiune a diverselor
accesorii, ca pompa de benzin a, sistemul de aer conditionat, sistemul audio.
Asadar numai n jur de 13% din energie este utilizat a pentru propulsia efec-
tiv
a a automobilului, adic a pentru a compensa pierderea de energie datorit a
frec
arii pneurilor si frec
arii cu aerul.
S
a examin am puterea care furnizeaz a forta necesar
a deplasarii unui au-
tomobilul. Consider am pentru coecientul de frecare dintre pneuri si sosea
valoarea = 0; 016: Pentru o masin a cu greutatea de 1450 kg forta de
frecare este aproximativ:
Ff = N mg = 227 N
Pe m asura ce viteza masinii creste, apare o micsorare a fortei de ap
asare
normal a N , ca rezultat al descresterii presiunii aerului ce curge deasupra
masinii.
Forta de rezistent a la naintarea prin aer a automobilului este pro-
portionala cu patratul vitezei:
1
Fa = D Av 2
2
 23

unde D este coecientul de rezistent a la naintare, A este aria sectiunii

masinii, este densitatea aerului. Pentru a realiza o estimare utiliz am
valorile D ' 0; 5, = 1; 20 kg/m3 si A 2 m2 . Marimea fortei totale de
rezistent
a este suma celor dou
a forte:

Ft = Ff + Fa

Puterea necesar
a pentru a mentine automobilul la vitez
a constant
a v
este:
P = Ft v
n Tabelul 1.1 sunt prezentate forta de ap asare normala, forta de frecare,
forta de rezistent
a la naintare prin aer, forta total
a e rezistent
a si puterea
n functie de viteza.

Tabelul 1.1
Fortele de rezistent
a si puterea unui automobil n functie de vitez
a.

v (m/s) N (N) Ff (N) Fa (N) Ft (N) P (kW)

0 14200 0 0 0 0
8,9 14100 226 48 274 2,4
17,9 13900 222 192 414 7,4
26,8 13600 218 431 649 17,4
35,8 13200 211 767 978 35
44,7 12600 202 1199 1400 62,6

1.3.4 Energia cinetic

a
Sa consider
am un corp asupra caruia actioneaz
a mai multe forte a c
aror
rezultant
a este F este orientat
a de-a lungul axei Ox. Lucrul mecanic efec-
tuat cnd corpul este deplasat din pozitia x1 n pozitia x2 este:
Z 2
L= F dx (1.51)
1

Dar:
dv
F = ma = m
dt
24

Atunci:
Z 2 Z 2 Z 2
dv dv 1 1 2
L= m dx = m vdt = mvdv = mv22 mv (1.52)
1 dt 1 dt 1 2 2 1

M
arimea:
1
Ec = mv 2 (1.53)
2
este numit a energia cinetica. Relatia 1.52 reprezint
a teorema variatiei en-
ergiei cinetice pentru un punct material:
Lucrul mecanic efectuat de rezultanta fortelor ce actioneaza asupra unui
punct material este egal cu variatia energiei cinetice a acestuia.
n cazul n care sistemul este format din mai multe puncte materiale en-
ergia cinetic
a total
a este suma energiilor cinetice ale ec
arui punct material:

X
n X
n
1
Ec = Eci = mi vi2 (1.54)
i=1 i=1
2

Si n acest caz variatia energiei cinetice este egal

a cu lucrul mecanic
efectuat de toate fortele ce actioneaz
a asupra sistemului.

1.3.5 Energia potential

a
Pentru a ntelege acest concept vom porni de la exprimarea lucrului
mecanic pentru diverse tipuri de forte conservative. Astfel pentru forta de
greutate:
L = mg(h1 h2 ) = (mgh2 mgh1 ) (1.55)
Pentru forta elastic
a:

kx21 kx22 kx22 kx21

L= = (1.56)
2 2 2 2

Se observ
a c
a n ambele cazuri lucrul mecanic se poate exprima ca minus
variatia unei marimi ce depinde doar de pozitie. Aceast a m arime poart
a
numele de energie potential a. Astfel putem spune ca lucrul mecanic al unei
forte conservative este egal cu minus variatia energiei potentiale:

L= Ep = (Ep2 Ep1 ) (1.57)

 25

Relatia de mai sus poate privita ca o relatie de denitie pentru energia

potential
a. Ca o prim a observatie putem spune c a energia potential
a este
denita pna la o constant
a arbitrara C:

Ep0 = Ep + C (1.58)

Deoarece:

Ep0 = Ep0 2 Ep0 1 = Ep2 + C Ep1 C = Ep2 Ep1 = L (1.59)

aceasta nseamn a c
a se poate alege orice valoare pentru constanta aditiv a.
n general, se alege o anumita pozitie, n care energia potential
a se consider
a
nul
a. Aceast a alegere determina constanta aditiv a. Alegerea se face astfel
nct forma energiei potentiale s
a e ct mai simpl a.
Astfel pentru forta de greutate

Epg = mgh + C (1.60)

se consider
a c
a la suprafata p
amntului (h = 0) energia potential a este nul
a
Ep = 0. Rezult a C = 0 si energia potential
a gravitational
a ia forma:

Epg = mgh (1.61)

Pentru forta elastic

a
kx2
Epe = +C (a.86)
2
se consider
a c
a energia potential
a este nul
a atunci cnd resortul nu este
deformat. Astfel pentru x = 0, Epe = 0: Rezulta C = 0 si:

kx2
Epe = (1.62)
2
Relatia (1.57) considerat a ca relatie de denitie a enegiei potentiale, se
scrie sub form a diferential
a ca:

L= dEp (1.63)

Pentru simplicare vom considera c

a miscarea este unidimensional
a si
se face de-a lungul axei Ox :

L = F dx = dEp (1.64)
26

Rezult
a:
dEp
F = (1.65)
dx
n cazul general:
L = F~ d~r
Cum

F~ = Fx~ex + Fy~ey + Fz~ez si d~r = dx~ex + dy~ey + dz~ez

rezult
a:
L = Fx dx + Fy dy + Fz dz
Deoarece energia potentiala este o m
arime care depinde de pozitia n
care se aa corpul Ep = Ep (x; y; z):
@Ep @Ep @Ep
dEp = dx + dy + dz (1.66)
@x @y @z
Astfel relatia (1.64) se scrie:

@Ep @Ep @Ep

Fx dx + Fy dy + Fz dz = dx dy dz
@x @y @z
si
@Ep @Ep @Ep
Fx = ; Fy = ; Fz =
@x @y @z
Atunci:
@Ep @Ep @Ep
F~ = ~ex ~ey ~ez = rEp (1.67)
@x @y @z
n relatia (1.67) sus simbolul r reprezint
a operatorul nabla:

@ @ @
r= ~ex + ~ey + ~ez (1.68)
@x @y @z
Aplicatie
Energia potential
a a unui sistem format din dou
a particule este:
A
Ep =
r
unde r este distanta dintre ele. S
a se calculeze forta de interactiune.
 27

Solutie:
Pentru determinarea fortei trebuie calculate derivatele partiale ale ener-
giei potentiale
@ A 1 @r
2
= A 2
@x r r @x
p
Cum r = x2 + y 2 + z 2 :

@r x x
=p =
@x x2 + y 2 + z 2 r

rezult
a:
@ A x
= A
@x r2 r3
n acelasi mod se calculeaz
a si celelate dou
a derivate partiale

@ A y @ A z
= A ; = A
@y r2 r3 @z r2 r3

Astfel conform relatiei (1.67):

x y z ~r
F =A 3
~ex + A 3 ~ey + A 3 ~ez = A 3
r r r r

1.3.6 Teorema variatiei energiei mecanice

Se considera un punct material asupra c aruia actioneaz
a al
aturi de fortele
conservative a caror rezultant
a este FC si forte neconservative a c
aror rezul-
tant
a este FN C . Utiliznd teorema variatiei energiei cinetice:

Ec = L = LFC + LFN C (1.69)

unde s-a exprimat separat lucrul mecanic al fortelor conservative LFC si

lucrul mecanic al fortelor neconservative LFN C . Lucrul mecanic al fortelor
conservative se exprim a ca minus variatia energiei potentiale:

LFC = Ep (1.70)

Rezult
a c
a:
Ec = Ep + LFN C
28

si
Ec + Ep = (Ec + EP ) = LFN C (1.71)
Denim energia mecanic
a ca suma dintre energia cinetic
a si potential
a

EM = Ec + Ep (1.72)

Atunci:
EM = EM2 EM1 = LFN C (1.73)
Relatia de mai sus reprezint
a teorema variatiei energiei mecanice:
Lucrul mecanic al fortelor neconservative care actioneaza asupra unui
punct material este egal cu variatia energiei mecanice a punctului material
respectiv.
Daca asupra punctului material actioneaz a numai forte nconservative,
LFN C = 0 si:
EM 2 = EM 1
Aceasta este legea conserv arii energiei mecanice.
ntr-un cmp de forte conservative energia mecanica a punctului mater-
ial ramne constanta n timpul miscarii, avnd loc o transformare a energiei
cinetice n energie potentiala si invers.
Teoremele variatiei energiei cinetice si conserv
arii energiei mecanice sunt
valabile si n cazul sistemelor formate din mai multe puncte materiale n care
fortele interne (dintre particule) sunt conservative.

1.3.7 Momentul fortei si momentul cinetic.

Consideram o forta care actioneaz
a asupra unui punct material. Denim
momentul fortei n raport cu un punct (Fig. 1.6a):

~ = ~r
M F~ (1.74)
Aceeasi denitie se poate aplica si n cazul unei forte F aplicate ntr-un
punct al unui corp care se poate roti n jurul unei axe (Fig.1.6b). Vectorul
~r este perpendicular pe axa considerat a, si pentru simplicare forta F~ este
situat
a ntr-un plan perpendicular pe axa considerat a
Marimea momentului este:

M = rF sin = rd (1.75)
 29

Figura 1.6: a) Momentul unei forte fat

a de un punct. b) Momentul fortei fat
a de
o ax
a

unde d poart
a numele de bratul fortei.

~ = ~r d~p d~p d~r

M F~ = ~r = ~r + p~
dt dt dt
d!r d!r
Termenul p~ dt
este nul deoarece p~ si ~v = dt
sunt vectori paraleli.
Atunci
~
M~ = d (~r p~) = dL (1.76)
dt dt
unde L~ = ~r p~ este momentul cinetic
Relatia 1.76 reprezint
a teorema de variatie a momentului cinetic:
Momentul fortei este egal cu derivata momentului cinetic n raport cu
timpul.
n cazul ca momentul fortei este nul:
dL~
= 0; L ~ = ct (1.77)
dt
Dac
a momentul rezultant al fortelor care actioneaz
a asupra unui corp
este nul, momentul cinetic se conserv
a.

1.3.8 Cinematica misc

arii de rotatie
Energia cinetic
a de rotatie
Sa consider
am un corp rigid (Fig. 1.7) care se roteste n jurul unei axe
cu viteza unghiular
a !. Fiecare portiune din corpul rigid considerat are o
30

Figura 1.7: Miscarea de rotatie a unui corp solid rigir n jurul unei axe.

anumit a energie cinetic

a O mic a portiune din corp cu masa mi , aat a la
distanta ri de axa de rotatie se misc
a pe un cerc de raz
a ri si are viteza
liniar
a vi = !ri .
Energia ei cinetic
a este:
1 1
Eci = mi vi2 = mi ! 2 ri2 (1.78)
2 2
Energia cinetica total
a este suma energiilor cinetice ale portiunilor din
care este constituit corpul.
!
X 1X 1 X 1 X
ER = E ci = mi vi2 = mi ! 2 ri2 = mi ri2 ! 2 (1.79)
i
2 i
2 i
2 i

M
arimea din parantez
a poart
a numele de moment de inertie:
X
I= mi ri2 (1.80)
i

Cu aceast
a notatie rezult
a:
1
ER = I! 2 (1.81)
2
Se observ
a c
a aceat
a relatie este analoag
a cu expresia energiei cinetice
mv 2
a unui corp Ec = 2 . Spre deosebire de masa unui corp, care nu depinde
 31

de pozitia sa, momentul de inertie depinde de axa n jurul careia corpul se

roteste.
Deaorece un corpul nu este compus din mase puctiforme discrete, ci
prezinta o distributie continuu
a a masei, sumarea din relatia (1.80) devine
o integrala Z
I= r2 dm (1.82)

unde integrarea se face pe ntregul corp.

Aplicatie
Sa se calculeze momentul de inertie a unui cilindru cu raz a R si mas a
M si lungimea L fat
a de axa sa.
Solutie:
Elementul de mas a cel mai convenabil este o p atura cilindric
a subtire
innitezimala de raz
a r, grosime dr si lungime L Masa acesteia este dm =
dV = L2 rdr
Z Z Z R
2 2 1
I = r dm = r ( L2 r) dr = 2 L r3 dr = LR4
0 2
Cum densitatea este:
M M
= =
V R2 L
rezult
a:
1
I = M R2
2
Aplicatie
Sa se determine momentul de inertie al unei sfere omogene de mas aM
si raza R n raport cu o ax
a ce trece prin centrul s
au.
Solutie
Consider am c
a axa considerat
a este una din axele de coordonate, iar cen-
trul sistemului de coordonate se aa n centrul sferei Momentele de inertie
n jurul celor trei axe sunt:
Z Z Z
2 2 2 2
Ix = y + z dM ; Iz = x + y dM ; Iy = x2 + z 2 dM

Deoarece toate cele trei axe sunt echivalente rezult

a Ix = Iy = Iz astfel
c
a momentul cinetic n jurul unei este:
Z Z
1 2 2 2 2 2
I = (Ix + Iy + Iz ) = x + y + z dM = r2 dM
3 3 3
32

Figura 1.8: Fort

a care actionea
a asupra unui corp ce se poate roti n jurul unei
axe.

n relatia de mai sus masa dM = 4 r2 dr este masa unei p

aturi sferice
de raz
a r si grosime dr. Atunci
Z
2 R 8
I= 4 r4 dr = R5
3 0 15
Folosind denitia densit
atii:
M 3M
= =
V 4 R3
rezult
a:
2
I = M R2
5

Dinanica rotatiei unui corp solid

Consideram o forta care actioneaza asupra unui corp rigid care se poate
roti n jurul unei axe. Pentru simplicare forta este aleas a ntr-un plan
perpendicular pe axa de rotatie, astfel ca momentul fortei s
a e dup
a directia
acestei axe A1 A2 . n timpul dt punctul P n care forta este aplicat a se va
deplasa cu o distant
a innitezimal a ds de-a lungul unei traiectorii circulare
n timp ce corpul se roteste cu unghiul d . Lucrul mecanic efectuat, notat
aici cu W pentru al deosebi de momentul cinetic notat cu L, de forta F
este
W = F~ d~s = (F sin )rd (1.83)
 33

Deoarece M = F r sin rezult

a:
W = Md (1.84)
Puterea implicat
a n acest proces este:
W d
P = =M = M! (1.85)
dt dt
Expresia (1.85) este analoag a formulei P = F v de la miscarea de translatie.
Aplicam teorema variatie energiei cinetice sub forma diferential a (vari-
atia energiei cinetice a unui corp este egal a cu lucrul mecanic efectuat de
fortele externe):
dEc
= dW (1.86)
dt
Tinnd cont de relatiile (1.81) si (1.84), relatia (1.86) devine:
d 1 2
I! = M! (1.87)
dt 2
Dar cum momentul cinetic este constant, deoarece corpul este rigid si
axa de rotatie x
a:
d 1 2 1 d! 2 d!
I! = I = I! = I!" (1.88)
dt 2 2 dt dt
unde " poart
a numele de acceleratie unghiular
a. Atunci din relatia 1.87 se
obtine:
M = I" (1.89)
Trebuie remarcat c a si m
arimile unghiulare ! si ", pot tratate ca
vectori. Ele au directia axei de rotatie iar sensul lor este dat de regula
burghiului. n cazul general ele au o directia perpendiculara pe planul de
rotatie.

Momentul cinetic si viteza unghiular

a
Consideram situatia prezentat a n Fig. 1.7 n care corpul se misc a n
jurul unei axe. O mic a portiune din corp cu masa mi , aat a la distanta ri
de axa de rotatie se misc
a pe un cerc de raz
a ri si are impulsul pi = mi vi =
mi !ri . Momentul ei cinetic este:
li = ri pi = mi ri vi = !mi ri2 (1.90)
34

doarece impulsul este perpendicular pe raza ri . Momenul cinetic este ori-

entat dupa axa de rotatie, iar sensul sau este dat de regula burghiului.
Momentul cinetic total este suma momentelor cinetice ale ec ari portiuni:
X X
L= li = ! mi ri2 (1.91)
i i
P
Deoarece mi ri2 = I, momentul cinetic fat
a de o ax
a se exprim
a ca:
i

L = I! (1.92)

M arimile momentul fortei, momentul cinetic, viteza unghiular a, accel-

eratia unghiular a an cazul rotatiei unui corp n jurul unei axe sunt dirijate
de-a lungul acestia si nu pot avea dect dou a sensuri. Lund unul din aceste
sensuri pozitiv, cel alat sens negativ, toti cei patru vectori pot tratati alge-
bric si se poate lucra doar cu m arimile lor considerate pozitive sau negative
n functie de orientarea lor.

1.4 Probleme
1.1 Unui puc i se imprima o viteza v = 2 m/s. Coecientul de frecare
la alunecare a pucului cu gheata este = 0; 01. S
a se calculeze distanta pe
2
care pucul se deplaseaz
a (g = 10 m/s ).

1.2 Un corp interplanetar este atras de Soare cu fort

a:

1022
2
F = N
r2
S
a se determine lucrul mecanic efectuat de Soare cnd corpul se apropie
de Soare de la distanta r1 = 3 1011 m la distanta r2 = 2; 5 1011 m.

1.3 Un corp cu masa m = 5 kg este n repaus pe o suprafat a orizontal

a pe
care poate misca f
ar
a frecare. Asupra corpului actioneaz
a o fort
a constant
a
F = 5 N. Sa se determine viteza corpului ce parcurge distanta de 3 m.

1.4 Un corp cu masa m = 5 kg se aa n repaus pe o suprafat a orizontal

a
pe care se poate deplasa sub actiunea unei forte F = 12 N pe distanta d = 10
m. Sa se determine viteza corpului dup a parcurgerea acestei distante, daca
 35

coecientul de frecare la alunecare este = 0; 14 si acceleratia gravitational

a
este g = 9; 8 m/s2 .

1.5 Un corp de mas a m = 2 kg este atasat la un resort cu o constant a

3
elastic
a k = 10 N/m. Resortul este comprimat cu x = 2 cm. Apoi resortul
este eliberat. S
a se calculeze viteza corpului cnd resortul trece prin pozitia
de echilibru (miscarea are loc n plan orizontal, f
ar
a frecare).

1.6 S a se determine lucrul mecanic efectuat de o fort

a care modica
viteza unui corp de mas a m = 5 kg de la valoarea ~v1 = 6~ex 2~ey la ~v2 =
8~ex + 4~ey . Componentele vitezelor sunt exprimate n m/s.

1.7 Un corp cu masa m = 3 kg are viteza

v = (6~ex 2~ey ) m/s

S
a se calculeze energia cinetic
a a corpului.

1.8 O fort
a conservativ
a care actioneaz
a asupra unei particule are ex-
presia

F~ = Ax + Bx2 ~ex
unde A si B sunt constante.
a) S
a se calculeze energia potentiala.
b) S
a se calculeze variatia energiei potentiale cnd pozitia particulei se
modica de la x1 la x2 .

1.9 Energia potential

a a unei particule este:

U (x) = x3 + 2x2 + 3x
S
a se determine forta care actioneaz
a asupra particulei.

1.10 Motorul electric al unui trenulet de juc

arie l accelereaz
a din repaus
la 0,5 m/s n 50 milisecunde. Masa total a a trenuletului este 800 g. S a se
determine viteza medie a acestuia.

1.11 O particula cu masa m = 4 kg se deplaseaz a de-a lungul axei Ox n

3
concordanta cu legea x = t + 2t (x este exprimat n metri iar t n secunde).
a) S
a se determine energia cinetica la momentul t = 5 s.
36

b) Sa se determine acceleratia la momentul t = 5 s.

c) Sa se determine puterea furnizata corpului la t = 5 s.
d) Sa se determine lucrul mecanic efectuat asupra corpului ntre mo-
mentele t = 0 si t = 2 s.

1.12 O masin a cu mas a m = 1500 kg se ciocneste cu un perete. Viteza

initial
a a masinii este ~vi = 20~ex iar n nal ~vf = 2~ex . Dac
a coliziunea are
loc n 0,2 s s
a se determine forta medie exercitat a asupra masinii.

1.13 Un pendul balistic este un aparat pentru m asurarea vitezei unui

proiectil (de exemplu un glont). Acesta const a dintr-un corp de lemn de
masa m2 suspendat de un r. Un glont de masa m1 ntr a n acest bloc si-l
ridic
a la n
altimea h: S
a se determine viteza glontului n functie de h.

1.14 ntr-un reactor nuclear, neutronii sunt produsi cnd un atom sufer a
un proces de sune. Acesti neutroni se deplaseaz a cu 107 m/s si trebuie
ncetiniti pna la 103 m/s nainte de a produce un alt act de siune. Ei
sunt ncetiniti cu ajutorul unui material (lichid sau solid) numit moderator.
S a se arate c
a neutronii pot s a-si piard
a energia prin ciocniri elastice cu
atomii moderatorului. S a se calculeze fractia din energia cinetic
a initial
aa
neutronului pierdut a de acesta prin ciocnire. Consider am ciocnirile elastice
si centrale.

1.15 Sa se determine marimea momentului cinetic propriu al unei bile

de bowling (M = 6 kg si R = 12 cm) care se roteste cu frecventa de = 10
rot/s.
Capitolul 2

Oscilatii si unde

2.1 Miscarea oscilatorie armonic

a
O miscare care se repet
a n mod regulat la intervale egale de timp se nu-
meste miscare periodica Ca exemplu de misc ari periodice se pot da miscarea
P amntului n jurul Soarelui, miscarea Lunii n jurul P amntului, miscarea
moleculelor ntr-un corp solid n jurul pozitiilor de echilibru, miscarea unui
pendul. Alte exemple de m arimi care variaz a periodic sunt: cmpurile elec-
tric si magnetic ale undelor electromagnetice, curentul alternativ.
Daca o particul
a sufer
a o miscare periodic a astfel nct se misca nainte
si napoi miscare se numeste miscare oscilatorie. Cea mai simpl a miscare
oscilatorie se petrece n cazul n care forta care actioneaz a asupra unui corp
este proportionala cu distanta fat
a de un punct x, numit pozitie de echili-
bru, si este orientat
a c
atre acel punct. O astfel de fort a este fort
a elastic
a,
iar miscarea determinat a de aceasta poart a numele de miscare oscilatorie
armonica.
Un model pentru o astfel de miscare este miscarea unui corp legat de un
resort care se poate deplasa pe o suprafat a orizontal a far
a frecare. Origi-
nea axei pe care are loc miscarea se alege n pozitia n care resortul este
nedeformat. Pentru un corp asupra c aruia actioneaza o fort
a elastica de-a
lungul axei Ox legea a II -a mecanicii se exprim a astfel:

ma = kx (2.1)

sau:
d2 x k
2
+ x=0 (2.2)
dt m
37
38

Notnd cu:
k
! 20 = (2.3)
m
rezult
a:
d2 x
+ ! 20 x = 0 (2.4)
dt2
Relatia (2.4) reprezint
a o ecuatie diferential
a de ordin doi. Solutia aces-
tei ecuatii este:
x(t) = A cos(! 0 t + 0 ) (2.5)
unde A si 0 reprezint a doua constante. M arimea x (t) este elongatia si
reprezint a departarea corpului de pozitia de echilibru la un moment dat, A
este amplitudinea si reprezint a elongatia maxim a, ! 0 este pulsatia miscarii
si ea descrie caracterul periodic al miscarii, ! 0 t + 0 este faza misc arii, iar 0
reprezint a faza initial
a.
Din relatia (2.5) rezulta viteza si acceleratia particulei care oscileaz a:

dx
v= = A! 0 sin(! 0 t + 0) (2.6a)
dt
dv dx2
a= = 2 = ! 20 A cos(! 0 t + 0) (2.7)
dt dt
Tinnd cont de(2.5) si (2.7) rezult
a relatia dintre acceleratie si elongatie:

a= ! 20 x (2.8)

Determinarea constantelor A si 0 se face cunoscnd pozitia si viteza la

momentul initial (t = 0):

dx
x (0) = x0 ; = v0
dt t=0

Astfel
x0 = A cos 0 ; v0 = ! 0 A sin 0 (2.9)
Astfel rezult
a amplitudinea:
s
v2
A= x20 +
! 20
 39

Figura 2.1: Reprezentarea fazorial

a a miscarii oscilatorii.

Determinarea fazei initiale se face din cunoasterea functiilor trigonome-

trice sinus si cosinus din al caror semn se determin a cadranul n care este
situat 0 . Nu este indicat s a se calculeze tangenta acestui unghi, deoarece
functia tangent a este o functie periodic
a cu perioada egal a cu . Astfel 0
se determin a considernd cele dou a relatii de mai jos:
v0 x0
sin 0 = ; cos 0 =
!0A A
Pentru determinarea perioadei T se tine cont c a functia cosinus este o
functie periodic
a cu perioada principal
a egal
a cu 2 .

A cos[! 0 (t + T ) + 0] = A cos[! 0 t + 0 +2 ] (2.10)

Rezult
a:
2
T = (2.11)
!0
Se poate deni frecventa care reprezint a num
arul de oscilatii n uni-
tatea de timp si care este inversa perioadei;
1
= (2.12)
T

2.2 Reprezent
arile misc
arii oscilatorii
2.2.1 Reprezentarea fazorial
a
Miscarea este reprezentat a printr-un vector rotator numit fazor. Elon-
gatia misc
arii reprezint
a proiectia vrfului vectorului pe axa Ox (Fig. 2.1).
40

2.2.2 Reprezentarea complex

a
Miscarea poate reprezentat
a cu ajutorul unui num
ar complex

e = A0 exp i(! 0 t +
x 0) = A0 exp i 0 exp i! 0 t = A exp i! 0 t (2.13)

unde A = A0 exp i 0 poart a numele de amplitudine complex a. Trecerea la

reprezentarea sinusoidal
a (real
a) se face foarte simplu: elongatie este partea
real e, adic
a a lui x a:
x = Re x e (2.14)

2.3 Energia oscilatorului armonic

Energia oscilatorului armonic este format
a din suma energiei cinetice si
potentiale:
E = Ec + Ep (2.15)
Energia cinetic
a este:

mv 2 m
Ec = = A2 ! 20 sin2 (! 0 t + 0) (2.16)
2 2
Energia potential
a este:

kx2 m! 20 A2
Ep = = cos2 (! 0 t + 0) (2.17)
2 2
Rezult
a:
m! 20 A2 kA2
E = Ep + Ec = = (2.18)
2 2
Energia totala a oscilatorului este constant a n timp. Acest lucru este
de asteptat deoarece forta elastic
a este una conservativa.

2.4 Pendulul matematic

Pendul matematic const a dintr-un r inextensibil la capatul c
aruia se
aa un punct material de masa m (Fig. 2.2).
Fortele care actioneaz
a asupra punctului material sunt greutatea si ten-
~
siunea din r T . Componenta tangential a a greutatii determin
a miscarea
 41

Figura 2.2: Pendulul matematic

corpului c
atre pozitia n care = 0: Aplic
am legea a II-a a mecanicii pentru
componenta tangential a a greut
atii:

d2 s
Ft = mg sin = m (2.19)
dt2
Cum s = l rezult
a:
d2 g
2
+ sin = 0 (2.20)
dt l
Pentru cazul n care este foarte mic sin ' , astfel c
a (2.20) devine:

d2 g
2
+ =0 (2.21)
dt l
Rezult a c
a ecuatia de miscare este similar
a cu ecuatia (2.10). Solutia
ecuatiei este (2.21):
= m cos(! 0 t + 0 ) (2.22)
unde: r
g
!0 = (2.23)
l
Astfel perioada misc
arii este:
s
2 l
T = =2 (2.24)
!0 g

si depinde doar de lungimea l a pendulului si de acceleratia gravitational

a.
42

2.5 Oscilatii amortizate

Miscarea oscilatorie armonic a este o miscare ideala, n care asupra cor-
pului actioneaz a doar o fort
a elastic
a. O astfel de miscare poate avea loc
un timp nedenit. n realitate, ns a, al
aturi de forta elastica actioneaza
si forte neconservative, cum ar fortele de rezistenta la naintare (frecare)
care ncetinesc miscarea. n consecint a, energia sistemului scade si miscarea
este una amortizat a. n continuare consider am c a forta de rezistent
a este
proportional a cu marimea vitezei:

R= v

Semnul minus arat a c

a forta are sens invers vitezei. n acest caz legea a
doua se scrie astfel:
ma = kx v (2.25)
dx2 k dx
2
= x (2.26)
dt m m dt
2
dx dx
+ 2 + ! 20 x = 0 (2.27)
dt2 dt
p
unde = 2m poart a numele de coecient de amortizare iar ! 0 = k=m
este pulsatia misc
arii neamortizate.
Pentru rezolvarea ecuatiei diferentiale de ordinul doi omogene (2.27) se
consider
a ecuatia caracteristic
a:

r2 + 2 r + ! 20 = 0 (2.28)

care are solutiile: q

r1; 2 = 2 ! 20 (2.29)
a) > ! 0 si r1 si r2 sunt reale. Solutia ecuatiei n acest caz este:

x = C1 er1 t + C2 er2 t (2.30)

unde C1 si C2 sunt constante. Ele pot determinate din conditiile initiale.

Deoarece r1 < 0 si r2 < 0 rezult
a c
a atunci cnd t ! 1; x ! 0
O astfel de miscare poart
a numele de miscare anarmonica (Fig. 2.3a).
b) = ! 0 : Atunci:
r1 = r2 = (2.31)
 43

Figura 2.3: a) Miscare anarmonic

a. b) Amortizare critic
a.

Solutia ecuatiei diferentiale este:

t
x = (C1 t + C2 )e (2.32)

unde C1 si C2 sunt constante care pot determinate din conditiile initiale.

O astfel de amortizare poart a numele de amortizare critica (Fig. 2.3b).
c) < ! 0 . Ecuatia caracteristic
a are solutii imaginare:
q
r1; 2 = i ! 20 2 (2.33)

Solutia ecuatiei se scrie:

t
x=e [ C1 ei!t + C2 e i!t
(2.34)
p
unde ! = ! 20 2.
i
Tinnd cont de faptul c
ae = cos sin
t
x=e [(C1 + C2 ) cos !t + i(C1 C2 ) sin !t] (2.35)

Deoarece x elongatia este o m

arime real
a alegem:

C1 = a + ib ; C2 = a ib (2.36)

unde a si b sunt m
arimi reale. Se obtine:

t t b
x=e (2a cos !t 2b sin !t) = e 2a cos !t sin !t (2.37)
a
Se noteaz
a:
b
= tg 0 (2.38)
a
44

Figura 2.4: Miscare oscilatorie amortizat

a.

si
2a t
x= e [cos !t cos 0 sin 0 sin !t] (2.39)
cos 0
2a
Utiliznd notatia A0 = cos 0
relatia (2.39) devine:
t
x = A0 e cos(!t + 0) (2.40)
Dac a coecientul de atenuare este mic, caracterul oscilatoriu al misc
arii
se p
astreaza. Miscarea poarta numele de miscare oscilatorie amortizat a
(Fig. 2.4). Amplitudinea acestei misc
arii scade exponential n timp:
t
A = A0 e (2.41)
Miscarea are loc cu pulsatia:
q
! = ! 20 2 < !0 (2.42)

unde ! 0 poart
a numele de pulsatie natural
a a misc
arii oscilatorii.
Miscarea este caracterizat
a de asa numitul decrement logaritmic
x(t) A(t)
= ln = ln = ln e t = T (2.43)
x(t + T ) A(t + T )
Decrementul logaritmic este o m arime adimensional a si caracterizeaz
a de
asemenea gradul de amortizare a oscilatiilor. Cu ajutorul se poate compara
gradul de amortizare a oscilatiilor.
Deoarece miscarea este amortizat a sistemul pierde energie. Pierderea de
energie este egal
a cu lucrul mecanic al fortei de rezistenta.
dE = L= vdx (2.44)
 45

Puterea disipat
a este:

dE dx
P = = v = v2 = 2 mv 2 (2.45)
dt dt
Aplicatie
Un corp se misc a ntr-un cmp potential n care acesta are energia
potential
a V (x) care are valoarea minim a la coordonata x = 0: S a se arate
c
a miscarea particulei n jurul pozitiei de echilibru este una oscilatorie
Solutie:
Deoarece miscarea are loc n jurul pozitiei de echilibru, expresia energiei
potentiale se dezvolt
a n serie Taylor n jurul punctului x = 0 si se retin
doar primiii doi termeni:

dV 1 d2 V
V = V (0) + x+ x2 + :::::
dx x=0 2 dx2 x=0

Cum n x = 0 energia potential

a a corpului este minim
a dV =dx = 0:

1 d2 V
V = V (0) + x2
2 dx2 x=0

Forta care actioneaz

a asupra corpului este:

dV d2 V
F = = x
dx dx2 x=0

Se observa c
a forta care actioneaz
a asupra corpului este una de tip elas-
tic, iar constanta elastica este:

d2 V
k=
dx2 x=0

Aplicatie
O mas a m legata de un resort efectueaz
a o oscilatie cu frecventa de
1 = 1 Hz. Cnd se ataseaza n plus o mas
a m = 0; 6 kg frecventa devine
2 = 0; 6 Hz. S
a se determine masa m:
Solutie:
r r
1 k 1 k
1 = ; 2 =
2 m 2 m+ m
46

Prin mp
artire si ridicare la p
atrat:
2
1 m+ m
=
2 m
Rezult
a:

m
m= 2 = 0; 337 kg
1
2
1

2.6 Oscilatii fortate

n cazul miscarii oscilatorii amortizate, energia sistemului descreste n
timp. Este posibil a compensarea pierderii de energie prin aplicarea unei
forte externe care efectueaz a un lucru mecanic pozitiv. Astfel la orice mo-
ment de timp energia poate transferat a sistemului prin aplicarea unei forte
n sensul miscarii. Amplitudinea, r amne constant a daca energia furnizat a
ntr-o perioada de timp este egal a cu energia mecanic a pierduta n aceeasi
perioad a datorit
a fortelor de rezistente sau frecare. Un exemplu este acela
n care forta exterioar a variaz a periodic F = F0 cos !t unde ! este pulsatia
fortei iar F0 este o constant a.
Ecuatia de miscare pentru un corp asupra c arui actioneaz
a o fort
a elas-
tic
a, o fort
a de rezistenta si o fort
a exterioar
a F este:

dx2 dx
m =F kx (2.46)
dt2 dt
Ecuatia se scrie astfel:

d2 x dx F0 cos !t
2
+2 + ! 20 x = (2.47)
dt dt m
unde 2 = =m si ! 20 = k=m. O astfel de ecuatie este o ecuatie de ordinul
doi neomogen
a si are solutii de forma:

x(t) = x0 (t) + x1 (t) (2.48)

unde x0 (t) este solutia ecuatie omogene dat a de relatia (2.40), care atunci
cnd t este foarte mare tinde c atre 0 si x1 (t) este o solutie particular
a a
 47

ecuatiei omogene. Pentru a obtine o solutie particular

a vom considera o
reprezentare complex
a. Astfel;

F0 cos !t ! F0 ei!t (2.49)

Alegnd xi (t) de forma:

x1 (t) = A cos(!t ) (2.50)

el va reprezentat sub form

a complex
a astfel:

x1 (t) = A cos(!t ) ! Aei(!t )

(2.51)

Ecuatia (2.47) se scrie:

d2 x dx F0 i!t
2
+2 + ! 20 x = e (2.52)
dt dt m
Deoarece:

dx1 dx21
= iA!ei(!t )
si = A! 2 ei(!t )
(2.53)
dt dt2
din ecuatia (2.52) rezult
a:
F0 i F0
[ ! 20 ! 2 + 2 !i]A = e = [cos + i sin ] (2.54)
m m
Pentru ca cele dou
a numere complexe s
a e egale este necesar ca:
F0
! 20 !2 A = cos (2.55a)
m
F0
2 !A = sin (2.56)
m
Se ridic
a la p
atrat relatiile (2.55a) si (2.56) si se adun
a. Se obtine:
2
A2 [ ! 20 !2 + 4 2 ! 2 ] = (F0 =m)2 (2.57)

Atstfel amplitudinea misc

arii este:
F0 =m
A= q (2.58)
2
(! 20 !2) +4 2!2
48

Tangenta unghiului de defazaj dintre forta perturbatoare si elongatie

este:
2 !
tg = 2 (2.59)
!0 !2

Daca
! ! 0 tg ! 0 ! 0 . Aceasta nseamn a c
a la pulsatii
(frecvente) mici elongatia este faz
a cu forta.
! ! !0 tg ! 1 ! 2 . Aceasta nseamna c
a elongatia este
defazat
a n urma fortei cu =2.
!!1 tg < 0 ! . Aceasta nseamn a c
a elongatia si forta
sunt n opozitie de faz
a.

2.6.1 Rezonanta
Rezonanta reprezint
a fenomenul de crestere a amplitudinii pentru anu-
mite valori ale lui !: Pentru determinarea frecventei la care amplitudinea
este maxim a se pune conditia:

dA
=0 (2.60)
d!

de unde rezult
a valoarea pulsatiei de rezonant
a:
q
!R = ! 20 2 2 < !0 (2.61)

La aceast
a valoare a pulsatiei, amplitudinea misc
arii la rezonant
a devine
egal
a cu:
F0 =m
A(! R ) = p 2 (2.62)
2 !0 2

n Fig. 2.5 este reprezentata amplitudinea misc

arii n functie de pulsatia
fortei externe pentru diverse valori ale coecientului de atenuare. Se observ a
c
a pe m asur
a ce valoarea coeentului de atenuare amplitudinea la rezonat a
creste, iar pusatia de rezozant
a se apropie de pulsatia oscilatiei n cazul c
a
nu ar atenuare.
 49

Figura 2.5: a) Amplitudinea unei oscilatii fortate functie de pulsatia fortei pentru
diverse valori ale coecientului de atenuare: 4 < 3 < 2 < 1 .

2.7 Tipuri de unde

Se numesc unde, perturbatiile care se propag a din aproape n aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din pozitia de echilibru a unei par-
ticule care este situat a ntr-un mediu elastic determin a iesirea din pozitia
de echilibru si a particulelor vecine datorit a fortelor elastice ce se exercit a
ntre particulele mediului. n acest mod miscarea se propag a din aproape
n aproape prin intermediul unui cmp de forte elastice.
Prezenta unei unde presupune existenta unei surse care produce pertur-
batia initial
a si a unui mediu n care aceasta sa se propage.
Dup a natura perturbatiei, putem avea diferite feluri de unde:
- unde elastice (undele acustice), care sunt produse de oscilatii de natur a
mecanic a de mic a amplitudine care se propaga n medii elastice;
- unde termice, care apar datorit a diferentelor de temperatur a si carac-
terizeaza fenomenul de propagare a c aldurii;
- unde electromagnetice, care sunt produse de perturbatii de natur a
electromagnetic a.
Pentru primele dou a tipuri de unde este necesar un mediu material, n
timp ce undele electromagnetice se pot propaga si n vid.,
Dup a caracterul perturbatiei, undele pot fi:
50

- scalare, pentru care perturbatia este caracterizat a de o marime scalar a;

- vectoriale, pentru care perturbatia este caracterizat a de o m arime vec-
torial a.
Dup a modul n care apar perturbatiile n raport cu directia de propagare,
undele pot fi:
- transversale, cnd oscilatiile sau deplasarile se efectueaza n plane per-
pendiculare pe directia de propagare;
- longitudinale, cnd oscilatiile sau deplas arile se efectueaz a n directia
de propagare a undelor.(undele acustice).
Un exemplu de unde sunt undele seismice care sunt tridimensionale si se
propag a din punctul de producere de sub suprafata p amntului de-a lungul
unei suri. n acest caz ntlnim ambele tipuri de unde: undele transversale
notate cu P (unde primare) care au viteza de propagare n intervalul 7 km/s
si undele longitudinale notate cu S (unde secundare) care se propag a cu 4
km/s. Prin nregistrarea intervalului de timp ntre momentele de sosire a
celor dou a tipuri de unde la un seismograf, se poate calcula distanta de la
seismograf la punctul de origine al cutremurului. Practic, acest punct se aa
pe o sfer a cu centrul n locul unde se aa seismograful. Pentru a determina
punctul de origine se utilizeaz a mai multe seismografe. Punctul de origine
al cutremurului se aa n punctul de intersectie al sferelor imaginare cu
centrele n locurile unde se aa seismografele.

2.8 Unde armonice

Undele armonice sunt produse de un sistem antrenat ntr-o miscare de
oscilatie armonic
a. Starea de oscilatie se transmite si n celelalte puncte ale
mediului pe care le pune ntr-o miscare oscilatorie armonic a simpla.
Trebuie remarcat c a perturbatiile armonice cu o frecvent a xa reprez-
int
a un caz ideal. Studiul acestor cazuri ideale permite o extrapolare n
cazurile reale, cnd pot sa apar a fenomene periodice nearmonice; acestea
pot fi abordate prin aplicarea unor metode matematice cunoscute (serii sau
integrale Fourier).
S
a consideram o und a tridimesnional a. Se poate duce o suprafat a prin
punctele la care oscilatia a ajuns la un moment dat. Aceast a suprafat
a
se misca aratnd cum se propag a perturbatia. Aceast a suprafat
a poarta
numele de front de und a. Dac a mediul este omogen si izotrop, directia de
propagare este ntodeauna perpendicular a pe frontul de und a.
 51

Figura 2.6: Unda armonica unidimensionala.

Fronturile de und a pot avea divese forme:

- plan n cazul undelor plane, care se propag a pe o singur a directie
perpendicular a pe frontul de und a;
- sferic
a n cazul undelor sferice care se propaga n toate directiile si care
provin de la o sursa punctiform a.
Departe de surs a, fronturile de unda sferic
a au o curbura foarte mic a si
pe o regiune limitat a aceste unde pot privite ca unde plane.

2.8.1 Unda armonic

a unidimensional
a
Ecuatia unde armonice unidemensionale este valabil a si n cazul undei
armonice plane, deoarece aceasta se propag a ntr-o singur
a directie.
Consideram (Fig. 2.6) c
a punctul O care este sursa undei oscileaz a dupa
legea:
u = A cos(!t + ) (2.63)
Considernd c a v este viteza de propagare a undei, un punct P aat la
distanta x ncepe s
a oscileze dupa intervalul de timp:
x
t0 = (2.64)
v
Atunci punctul P oscileaza dup
a legea:
h x i
u(x; t) = A cos !(t )+ (2.65)
v
Deoarece ! = 2 =T

t x
u(x; t) = A cos 2 ( )+ = A [!t kx + ] (2.66)
T

unde = vT poart a iar k = !v poart

a numele de lungime de und a numele
de num
ar de und
a sau modulul vectorului de unda. Lungimea de und a
52

Figura 2.7: Calcularea vitezei de propagare n coard

a

reprezint
a spatiul str
ab
atut de unda ntr-o perioad
a, sau distanta minim
a
dintre doua puncte care oscileaz
a n faz
a.
Unda armonic a este un fenomen periodic n timp cu perioada T :

u(x; t) = u(x; t + T ) (2.67)

si n spatiu cu perioada :

u(x; t) = u(x + ; t) (2.68)

2.8.2 Viteza de propagare a undei ntr-o coard

a
Pentru aceasta vom considera un element din coard a (Fig. 2.7) ntins
a
cu tensiunea T . Elementul de lungime s formeaz a un arc de cerc cu raza
R. ntrun sistem de referint
a care se misc
a cu viteza v a pulsului elementul
de coarda considerat are acceleratia:

v2
a= (2.69)
R
care este determinat
a de forta rezultant
a dintre tensiunile care actioneaza
la capetele elementului considerat din coarda. Aceasta este egal
a cu:

F = 2T sin ' 2T (2.70)

deoarece am considerat elementul s foarte mic, fapt ce face ca si unghiul

s
a e foarte mic. Elementul s are masa:

m = ds = 2 R (2.71)
 53

Figura 2.8: Puls care se propag

a n lungul axei Ox.

unde este densitatea liniar

a a corzii. Tinnd cont de relatiile (2.69) si
(2.71)
v2
F = ma = 2 R (2.72)
R
Comparnd relatiile (2.70) si (2.72), rezult
a:
s
T
v= (2.73)

2.9 Ecuatia undelor

Consider am = 0 si tinnd cont de relatia (2.66) se calculeaz
a derivatele
elongatiei u (x; t):
@ 2u
2
= k 2 A cos(!t kx) (2.74)
@x
@ 2u
= ! 2 A cos(!t kx) (2.75)
@t2
Rezult
a prin combinarea relatiilor (2.74) si (2.75):

@ 2u 1 @ 2u
= (2.76)
@x2 v 2 @t2
Aceasta este ecuatia general
a a undei unidimensionale pe care o con-
sider
am adev arat
a nu numai n cazul undelor armonice. Solutia general
aa
ecuatiei (2.76) este de forma:

u(x; t) = f (x vt) + g(x + vt)

54

unde f (x vt) este unda progresiv a adica unda care se propag a n sensul
axei Ox si g(x + vt) este unda regresiv a, adic
a unda care se propag a n
sens invers axei Ox. Pentru a ar ata c
a f (x vt) este und a progresiva vom
considera un puls care se propag a de-a lungul unei coarde (Fig. 2.8).
El are forma y = f (x) la momentul t = 0: La momentul t vrful pulsului
a ajuns la coordonata vt. Dac a punem conditia ca forma pulsului s a r
amna
neschimbat a atunci y(x; t) = f (x vt): n acest mod am ar atat c
a f (x vt)
reprezinta o perturbatie care se propag a n sensul pozitiv al axei Ox.
Aplicatie
O und a sinusoidal
a este descrisa de

y = 0; 25 sin (0; 3t 40x)

unde x si y sunt exprimate n metri iar timpul t n secunde. S

a se determine
amplitudinea, pulsatia, num arul de und a, lungimea de und a si viteza de
propagare a undei.
Solutie:

A = 0; 25 m; ! = 0; 30 rad/s

2 2 1
T = = = 20; 944 s; k = 40 m
! 0; 3

2 2 3
= = = 0; 157 m; v= = 7; 49 10 m
k 40 T

2.10 Unde tridimensionale

Ecuatia undelor tridimensionale se obtine prin generalizarea ecuatiei
(2.76). n acest caz vom nota elongatia miscarii oscilatiilor executate de
particule n mediu u (din cazul undelor unidimensionale) cu (n cazul
unei unde tridimensionale)

@2 @2 @2 1 @2
+ + = (2.77)
@x2 @y 2 @z 2 v 2 @t2
 55

2.10.1 Unde plane

i!t
Considernd o und
a armonic
a (x; y; z; t) = 1 (x) 2 (y) 3 (z)e , relatia
2.77 devine:
@2 1 @2 @2 !2
2 3+ 1 3+ 1 2 = 1 2 3 (2.78)
@x2 @y 2 @z 2 v2
Se mparte cu 1 2 3 si tinem cont c
a:
!2
= k2 (2.79)
v2
Se obtine:
1 @2 1 1 @2 2 1 @2 3
2
+ 2
+ 2
= k2 (2.80)
1 @x 2 @y 3 @z
Pentru ca aceast
a egalitate s
a e adev
arat
a este necesar ca:
1 @2 1 1 @2 1
2 = k12 2 + k12 = 0
1 @x 1 @x
1 @2 2 1 @2 2
2 = k22 2 + k22 = 0
2 @y 2 @y
1 @2 3 1 @2 3
2 = k32 2 + k32 = 0
3 @z 3 @z

Solutii particulare ale ecuatiilor anterioare sunt:

ik1 x ik2 x ik3 x
1 = A1 e ; 2 = A2 e ; 3 = A3 e
Alegem numai cazul n care apare semnul minus ( ), astfel c
a:
= Aei[!t (k1 x+k2 x+k3 x)]
(2.81)
Am ales cazul cu minus pentru a obtine o unda progresiv
a. Frontul de
und
a la un moment dat de timp este denit astfel:
!t ~k~r = const: sau ~k~r = const: (2.82)
k1 x + k2 x + k3 x = const:
Aceasta este ecuatia unui plan pe care este perpendicular vectorul de
propagare ~k. Astfel n acest caz unda este una plana. Frontul de unda se
deplaseaza perpendicular pe ~k. Se poate deni pentru unda plan
a armonica
vectorul de propagare:
~k
~u = (2.83)
k
56

2.10.2 Unde sferice

Undele sferice sunt determinate de surse punctiforme de perturbatie
aate n medii omogene si izotrope. n acest caz elongatia a unui punct
aat la distanta A de surs a depinde doar de r, adic a = (r; t):n acest
caz este util s
a se scrie ecuatia (2.77) n coordonate sferice.

1 @ @ 1 @ @ 1 @2 1 @2
r= r2 + sin + = (2.84)
r2 @r @r sin @ @ sin2 @'2 v 2 @t2

Deaorece = (r; t) relatia 2.84 devine:

1 @ @ 1 @2
r2 = (2.85)
r2 @r @r v 2 @t2

Se face substitutia:
f (r; t)
(r; t) = (2.86)
r
si rezult
a f (r; t) satisface ecuatia:

@ 2 f (r; t) 1 @ 2 f (r; t)
= (2.87)
@r2 v 2 @t2
O solutie este unda armonic
a progresiv
a:
r
f (r; t) = Cei!(t v
)
(2.88)

astfel c
a:
C i!(t r
)
(r; t) = e v (2.89)
r
Se observ a pentru undele sferice amplitudinea A = Cr scade cu r,
a c
deoarece energia emis
a se distribuie pe suprafete din ce n ce mai mari.

2.11 Energia asociat

a unei unde
Ne vom limita la energia undei care se propaga printr-o coard
a. Undele
transport
a energie cnd se propag a printr-un mediu. S
a consider
am o unda
sinusoidal
a care se propag
a printr-o coard
a. Consider
am un element de masa
 57

dm si lungime dx. Deaorece ecare element execut

a o miscare oscilatorie
armonic a, energia acestui element este:
! 2 A2
dE = dm (2.90)
2
unde dm = dx, ind densitatea liniar
a de mas
a. Astfel:
! 2 A2
dE = dx (2.91)
2
Energia unei portiuni de de lungime din coard a este:
Z
! 2 A2 1 2 2
E= dx = ! A (2.92)
0 2 2
Cnd are loc propagarea undei, ntr-o perioad a, printr-o sectiune a corzii
se trece energia E exprimat
a prin relatia (2.92). Atunci rata medie a trans-
ferului de energie este:
E 1 2 2 1 2 2
P= = ! A = ! Av (2.93)
T 2 T 2
Expresia ratei transferului de energie poate folosit
a si n cazul undelor
sonore. Expresia 2.93 trebuie exprimat a n alt mod. Pentru aceasta se tine
cont c
a densitatea liniar
a de masa se exprima ca;

= S

unde este densitatea, iar S este sectiunea portiunii considerate. Am-

plitudinea undei sonore o vom nota cu smax . Ea reprezint a n acest caz
departarea maxim a la care poate ajunge un mic element din aer fat
a de
pozitia sa de echilibru. Astfel:
1
P= Sv(!smax )2 (2.94)
2
Denim intensitatea I a undei ca energia care trece prin unitatea de arie
n unitatea de timp:
P 1
I= = v(!smax )2 (2.95)
S 2
S
a consideram o surs
a punctiform a care emite unde n toate directiile si
o sfer
a cu raza r centrat
a pe surs
a. Puterea medie P emis a de surs
a trebuie
58

s
a e uniform distribuit a pe aceast
a sfer
a. Atunci intensitatea undei la
distanta r fat
a de surs
a va :

P P
I= = (2.96)
S 4 r2
Astfel pentru undele sferice intensitatea descreste proportional cu p a-
tratul distantei de la surs
a.
n cazul sunetelor, este convenabil s a se utilizeze o scala logaritmic
a,
astfel c
a n locul intensit
atii undei, se deneste nivelul sonor:

I
= 10 lg (2.97)
I0

unde I0 este intensitatea de referint

a si este considerat
a ca pragul de au-
dibilitate I0 = 10 12 W/m2 , iar I este intensitatea undei sonore care se
masoara. Nivelul sonor se m asoara n dB (decibeli). n Tabelul 2.1 de
mai jos sunt prezentate cteva exemple pentru diverse sunete.

Tabel 2.1
Nivelul sonor pentru diverse surse de sunete

Sursa de sunet (dB)

Avion cu reactie 150
Siren
a; concerte rock 120
Motoare puternice 100
Trac intens 80
Aspirator 70
Conversatie normala 50
Soapte 30
Frunze 10
Pragul de audibilitate 0

a si un prag dureros cu intensitatea I = 1 W/m2 . Acest prag sonor

Exist
corespunde unui nivel sonor = 120 dB. Expunerea prelungit a la astfel de
sunete determin a aparitia unei leziuni la nivelul urechii. Este recomandat
s
a nu se realizeze expuneri la sunete al caror nivel sonor este mai mare dect
90 dB
 59

2.12 Probleme
2.1 Un resort orizontal este deformat sub actiunea unei forte F = 8 N
cu 0; 04 m. De cap atul resortului este legata o mas a m = 0; 2 kg si apoi
resortul este l
asat liber. Neglijnd frecarile s
a se determine:
a) constanta elastica a resortului;
b) frecventa de oscilatie;
c) perioada de oscilatie.

2.2 Un autoturism are masa de M = 1300 kg si este sustinut de 4

resorturi. Fiecare resort are constanta elastic a k = 20000 N/m. Dac a n
autoturism sunt trei persoane cu masa de m = 200 kg s a se determine
frecventa vibratiilor cnd autoturismul trece peste o denivelare.

2.3 Un corp oscileaz

a dup
a legea:

x = 4 cos t+ cm
4
a) S
a se determine amplitudinea, pulsatia, perioada si frecventa.
b) S
a se determine viteza n functie de timp.

2.4 Un resort este atasat de tavan. Cnd un corp este atasat de cap
atul
liber acesta se alungeste cu 2 cm. Apoi corpul este scos din pozitia de
echilibru si este l
asat liber. Care este frecventa oscilatiilor ?

2.5 Un obiect legat de un resort oscileaz a cu perioada T = 0; 8 s si

amplitudinea de 10 cm. La momentul t = 0 corpul se aa la x = 5 cm la
dreapta pozitiei de echilibru. Care este pozitia corpului la t = 2 s ?

2.6 S
a se determine frecventa si perioada de oscilatie a unui pendul cu
a g = 9; 8 m/s2 .
lungimea l = 1 m. Se cunoaste acceleratia gravitational

2.7 Ecuatia de miscare a unui particule este:

x = 25 cos 10t cm
unde x este considerat n cm iar timpul n secunde. La ce moment de timp
energia cinetic
a este de dou
a ori mai mare dect energia potential
a.
60

2.8 Un corp legat de un resort orizontal este deplasat cu x = 20 cm din

pozitia de echilibru si apoi l
asat liber. Oscilatiile au o perioad
a egal
a cu
T = 0; 8 s. n ce pozitie viteza corpului este 1 m/s ?
2.9 O und a armonic a care se propaga de-a lungul axei Ox, are ampli-
tudinea de A = 10 cm, lungimea de und a = 30 cm si frecventa = 15 Hz.
Miscarea oscilatorie are loc de-a lungul axei Oy. La x = 0 si t = 0, y = 5
cm.
a) S
a se determine num arul de unda, perioada, pulsatia si viteza de
propagare a undei.
b) S
a se scrie expresia undei.
2.10 S
a se arate c
a functia

y (x; t) = A sin kx cos !t

satisface ecuatiilor undelor.
2.11 O und a transversal
a care este produsa ntr-o coard
a ntins
a are
viteza de propagare v = 5 m/s. Coarda are lungimea de 6 m si masa de
0; 06 kg. Care este tensiunea din coard
a pentru a se produce aceast
a unda?

2.12 O siren a aat a n vrful unui stlp emite sunete uniform n toate
directiile. La distanta d1 = 15 m de siren a intensitatea sunetelor este de
2
0,25 W/m . La ce distant a intensitate acestor devine 0,01 W/m2 ?
a de siren
2.13 O coard a de chitara este f
acut
a din otel a c
arui densitate este
= 7800 kg/m3 , are lungimea de 60 cm si diametrul de 0,5 mm. Frecventa
fundamentala a corzii este = 250 Hz.
a) S
a se determine tensiunea n coard a T.
b) Daca se schimba tensiunea n coarda cu T , sa se calculeze = .
2.14 Dou a puncte A si B de pe suprafata P amntului sunt la aceeasi
longitudine si distantate cu 45 grade n latitudine. Presupunnd c a n punc-
tul A aat n apropiere de suprafata P amntului are loc un cutremur care
creaz
a unde P si unde S. Undele P se propag a n linie dreapt
a cu viteza de
7,8 km/s. Undele S se propag a la suprafata P
amntului n mod analog cu
valurile si au viteza de 4,5 km/s. Cunoscnd c a raza Pamntului de 6370
km, care dintre unde atinge prima punctul B si care este diferenta dintre
momentele n care cele dou a unde ating punctul B?
Capitolul 3

Termodinamic
a

3.1 Notiuni fundamentale

1. Sistemul termodinamic reprezinta o portiune din univers care
cuprinde corpuri si cmpuri si care este delimitata de restul universului
printr-o bariera zica sau imaginara. Restul universului poarta numele de
mediu extern.
Interactiunea dintre sistemul termodinamic si mediul extern se realizeaz a
prin schimb de energie si schimb de mas a.
Pornind de la aceasta, sistemele se pot clasica n sisteme deschise care
pot schimba mas a si energie cu mediul extern si sisteme nchise care nu
schimb a mas a cu mediul extern. Sistemele nchise se mpart n sisteme
izolate, care nu schimb a nici energie cu mediul extern si sisteme neizolate,
care pot schimba energie cu mediul extern.
2. Parametrii de stare sunt marimi ce caracterizeaza starea sistemu-
lui. Relatiile dintre parametrii poarta numele de ecuatii de stare.
Din acest motiv o parte din parametri sunt independenti iar ceilalti sunt
dependenti. Alt a clasicare a parametrilor de stare i mparte n parametrii
intensivi si extensivi.
Parametrii intensivi sunt parametrii care nu depind de extinderea spa-
tial
a a sistemului. Ei caracterizeaz a propriet
atile locale ale sistemului. Ca
exemplu putem da presiunea si temperatura.
Parametrii extensivi sunt parametrii care depind de extinderea spatial a
a sistemului. Ca exemple putem da volumul si masa.
Referitor la st
arile sistemului putem deni stari stationare n care para-

61
62

metri sistemului sunt constanti n timp si stari nestationare n care para-

metri sistemului se modic a n timp. Starile de echilibru sunt starile stationare,
n care nu exist a schimb de mas a sau energie cu mediul extern.
Principiul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge ntotdeauna dupa un timp ntr-o stare de echili-
bru termodinamic si nu poate iesi de la sine din aceasta stare.
3. Transform ari de stare
Dup a natura st arilor intermediare transform arile sunt cvasistatice (st arile
intermediare sunt st ari de echilibru iar procesele sunt lente) si transform ari
necvasistatice (st arile intermediare nu sunt st ari de echilibru).
Dup a posibilitatea de a se realiza procesul invers prin aceeleasi st ari
de echilibru prin care s-a realizat procesul direct, transform arile pot re-
versibile si ireversibile.

3.2 Energia intern

a
Energia interna a unui sistem termodinamic este format a din suma en-
ergiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energi-
ilor potentiale de interactie dintre particulele sistemului si suma energiilor
potentiale ale particulelelor n cmpuri externe.
Energia intern a este o m arime de stare. Din punct de vedere matematic
ea este o diferential
a totala exact
a.

3.2.1 Forme ale schimbului de energie

Lucrul mecanic
Exista doua conventii cu privire la lucrul mecanic. ntr-una, se considera
pozitiv lucrul mecanic efectuat de mediul extern iar fortele considerate sunt
cele cu care mediul extern actioneaz a asupra sistemului. n cealalt a con-
ventie, lucrul mecanic considerat pozitiv este cel efectuat de sistem asupra
mediului extern, iar fortele sunt cele cu care sistemul actioneaz a asupra
mediului extern. n continuare vom folosi a doua conventie.
Lucrul meanic efectuat de fortele de presiune
Se considera un gaz nchis ntr-un recipient cu ajutorul unui piston mobil.
Asupra pistonului mobil actioneaz a din interior o fort
a de presiune egal
a cu
Fp = pS; unde S este sectiunea pisotonului. Considernd c a transformarea
 63

Figura 3.1: Lucrul mecanic al presiunii.

este una cvasistatica, atunci din exterior trebuie s

a actioneze o fort
a egal
a
si de sens contrar cu forta de presiune
Lucrul elemntar efectuat de un sistem se scrie ca:

L = Fp dx = pSdx = pdV (3.1)

Faptul ca se utilizeaza notatia L arat a c

a lucrul mecanic elementar este
o forma diferential
a, dar nu o diferential
a total
a exacta. Cu alte cuvinte
lucrul mecanic nu depinde doar de starea initial a si nal
a, ci si de st
arile
intermediare prin care trece sistemul. Lucrul mecanic este o m arime care
depinde de transformare. Cnd volumul variaz a de la valoarea V1 la valoarea
V2 lucrul mecanic se exprim a ca:
Z V2
L= pdV (3.2)
V1

Lucrul mecanic efectuat la modicarea suprafetei libere a unui ichid

L= dA (3.3)

unde este coecientul de trensiune supercial

a a lichidului, iar dA este
variatia suprafetei libere a lichidului.
Generaliznd putem spune c a:

L = Ai dai (e.5)
i

unde Ai sunt parametrii de fort

a, iar ai sunt parametrii de pozitie (coordo-
nate generalizate).
Aplicatie
Sa se determine lucrul mecanic efectuat ntr-o transformare a unui gaz
ideal de forma p = aV , unde a este o constant a, cnd volumul creste de la
volumul V1 la V2 .
Solutie:
64

Lucrul mecanic elementar este:

L = pdV = aV dV

Rezult
a Z V2 V2
V2 a
L= aV dV = a = V2 V12
V1 2 V1 2 2

3.2.2 C
aldura
Sistem izolat adiabatic. Este sistemul care schimba energie cu mediul
extern doar prin efectuarea de lucru mecanic. n acest caz variatia de energie
este egala cu -L.

U= L (3.4)
Astfel, dac a sistemul efetueaza lucru mecanic asupra mediululi (L > 0)
energia intern a a sistemului scade, iar dac a mediul extern efectueaz a un
lucru mecanic asupra sistemului (L < 0) energia sistemului creste.
n cazul unor transform ari oarecare, relatia U = L nu mai este sat-
isf
acuta. Pentru ca legea conserv arii energiei s
a e satisf
acut
a, este necesar
s
a se introduc a o noua marime, care sa caracterizeze schimbul de c aldura cu
mediul, numit a caldur
a. Atunci cnd se efectueaz a lucrul mecanic are loc o
modicare a parametrilor de pozitie ai sistemului (coordonate generalizate).
n cazul schimbului de c aldur
a variatia energiei sistemului se poate face far
a
modic ari ale parametrilor de pozitie ai sistemului. Cantitatea de c aldura
se notez a cu Q.

3.3 Temperatura
n mod practic asociem temperatura cu senzatiile de cald sau rece. To-
tusi,pentru a ntelege conceptul de temperatur a trebuie introduse conceptele
de contact termic si echilibru termic.
Modul n care este privit contactul termic este acela n care cele dou a
sisteme sunt plasate ntr-un container care le izoleaz a de mediul extern.
ntre sisteme exist a un perete x care permite doar schimbul de caldura ntre
ele (perete diaterm). Se spune c a cele dou
a sisteme sunt n contact termic.
Conform principiului fundamental al termodinamicii, sistemul compus, ind
 65

izolat tinde catre o stare de echilibru. Deoarece parametrii de pozitie r amn

constanti, peretele dintre cele dou a sisteme ind x, sistemele pot schimba
ntre ele doar caldura. Cnd schimbul de c aldura nceteaza sistemele ajung
la echilibru termic.
Proprietatea cea mai important a a echilibrului termic este aceea de
tranzitivitate. Astfel dac a sistemele S1 si S2 puse separat n contact termic
cu un sistem S, sunt n echilibru termic cu acesta, atunci S1 si S2 sunt n
echilibru termic unul cu cel alalt.
Aceast a proprietate permite mp artirea sistemelor termodinamice n clase
de echivalenta. Sistemele dintr-o clasa de echivalent a pot n echilibru unele
cu altele, dar nu pot n echilibru cu sistemele din alt a clasa de echivalent
a.
Rezult a c
a alaturi de parametrii de pozitie (coordonate generalizate),
este nevoie de o alta marime pentru a caracteriza starea sistemului. Aceast a
marime este temperatura (empiric a), si ea caracterizeaza sistemele din punct
de vedere al echilibrului termic. Astfel dou a sisteme aate la aceeasi tem-
peratur a sunt n echilibru termic.

3.3.1 Sc
ari de temperatur
a
Termometrele sunt instrumente utilizate pentru a m asura temperatura
unui sistem. Ele sunt bazate pe faptul c a anumite propriet ati zice se
schimb a cu modicarea temperaturii. Astfel, cnd temperatura se modi-
ca, se schimba volumul unui lichid, dimensiunile unui solid, volumul unui
gaz la presiune constant a, presiunea unui gaz la volum constant, rezistenta
electric
a, culoarea unui obiect, etc.
O scara de temperatur a comun a este scara Celsius n care 0 C cores-
punde punctului de topire al ghetii la presiune normal a si 100 C corespunde
temperaturii de erbere a apei la presiune normal a (1 atm). Cele mai uti-
lizate termometre n domeniile obisnuite de temperatur a sunt: termometrul
cu mercur, care nu poate utilizat sub 30 C deoarece la aceast a temper-
atura mercurul ngheata si termometrul cu alcool, care nu poate utilizat
peste 85 C deoarece la 85 C alcoolul ncepe s a arba.
O scala de temperatur a utilizat
a curent n SUA este scara Fahrenheit.
n aceasta scara punctul de topire al ghetii corespunde la 32 o F, iar punctul
de erbere al apei la 212 o F. Atunci relatia care leag a cele dou a sc
ari de
temperatur a este:
5
t C= ( 32) o F (3.5)
9
66

Unul din termometrele cele mai exacte este termometrul cu gaz la volum
constant. n cazul acestui termometru, m arimea care variaz a cu temper-
atura este presiunea gazului. Studiul acestui tip de termometru duce la
concluzia ca nu pot exista temperaturi mai joase de 273; 15 C: Acest
punct este utilizat ca punct de zero pentru scala temperaturilor absolute si
poart
a numele de zero absolut. Unitatea de m asura n scara temperaturilor
absolute este gradul Kelvin (K) care a fost ales s
a e egal n marime cu un
grad Celsius. Notnd cu T0 = 273; 15 K, temperatura n grade Celsius se
exprima n functie de temperatura absolut
a astfel:

t C = (T T0 ) K (3.6)

Deoarece punctele de topire si erbere ale apei sunt greu de reprodus ca

puncte de referinta, pentru noua scar a s-a ales punctul triplu al apei (punct
n care cele trei faze, lichid
a, solid
a si gazoasa, sunt n echilibru) care se aa
la T = 273; 16 K. Astfel, 1 K este denit ca 1/273,16 din diferenta dintre
temperatura punctului triplu al apei si temperatura de zero absolut.

3.4 Principiul zero. Ecuatia de stare

Acesta se poate enunta astfel:
Temperatura este functie de starea de echilibru a sistemului. O formulare
echivalent a este: Parametrii de forta ai sistemului sunt functii de parametrii
de pozitie (coordonate generalizate) si temperatura.
Matematic principiu zero se scrie astfel:

Ai = Ai (a1 ; a2; ::::an ; T ) i = 1; :::; n (3.7)

Acestea sunt ecuatiile termice de stare. Deoarece starea sistemului este

determinat
a de parametrii de pozitie si temperatur
a, atunci si energia in-
tern
a poate denit
a n functie de acestia.

U = U (a1 ; a2 ; :::an ; T ) (3.8)

Aceast
a ecuatie poart
a numele de ecuatie caloric
a de stare.
Ca exemplu vom considera cazul unui uid:

A = p si a = V (3.9)
 67

Atunci:
p = p(V; T ) este ecuatia termic
a de stare (3.10)
U = U (V; T ) este ecuatia caloric
a de stare (3.11)
Ecuatiile termice si calorice de stare se obtin e experimental e cu
ajutorul zicii statistice. Astfel pentru gazul ideal ecuatia termic
a de stare
este:
pV = RT (3.12)
n care este num arul de moli, R = 8314 J/mol K este constanta universal
a
a gazelor. Num arul de moli se poate exprima functie de masa gazului M
sau N num arul de molecule sau atomi:
M N
= = (3.13)
NA

unde este masa molar a, iar NA = 6; 023 1023 molecule/mol este num
arul
lui Avogadro.
Ecuatia caloric
a de stare a gazului ideal este:

U= C VT (3.14)

unde C V reprezinta c
aldura molar a la volum constant.
Pentru gazul real ecuatia termic
a de stare poart
a numele de ecuatia van
der Waals:
2
a
p + 2 (V b) = RT (3.15)
V
n care a si b sunt constante pozitive si care depind de gazul considerat.
Ecuatia ia n considerare fortele de atractie dintre moleculele gazului,
astfel c
a presiunea gazului ideal este mai mare dect cea a gazului real.
2
a
Acest lucru se realizeaz a prin intermediul termenului 2 : n plus volumul
V
n care se misc a gazul real este mai mic, datorit a volumului propriu al
moleculelor b:

3.5 Principiul I al termodinamicii

Principiu I al termodinamicii reprezint
a legea de conservare a energiei
pentru sistemele termodinamice nchise. Ea leaga variatia energiei interne
68

a sistemului de lucrul mecanic si c

aldura schimbate de acesta cu mediul
extern. Formularea matematica a principiului I este;

U =Q L (3.16)
n cazul unei transform
ari innitezimale:

dU = Q L (3.17)

Notatiile Q si L arat a c
a Q si L sunt forme diferentiale, dar nu sunt
diferentiale totale exacte, precum variatia energiei interne dU . Din punct
de vedere zic energia intern a este o functie de stare, n timp ce c
aldura si
lucrul mecanic sunt m arimi de transformare sau proces, adic a variatia lor
depinde de st arile intermediare prin care trece sistemul.
n cazul unui sistem izolat Q = L = 0. Atunci U = 0 si Ui = Uf :
Energia intern a a unui sistem izolat ramne constant a.
n cazul unui proces ciclic U = 0 si Q = L:
Caldura Q poate exprimat a n diverse moduri, care sunt legate de
modul n care variaz a temperatura sistemului. Exprimarea lui Q se face
cu ajutorul coecientilor calorici. Astfel:

Q = CdT (3.18)

unde C poart a numele de capacitate caloric a a corpului. n general capaci-

tatea caloric a a corpului depinde de modul n care este variat a temperatura
corpului. Se denesc capacit ati calorice la volum constant, la presiune con-
stanta si n alte conditii. Dac
a se consider a un mol din substanta respectiv
a,
capacitatea caloric a C poart a numele de c aldur
a molar
a si o vom nota C ,
astfel ca:
Q = C dT (3.19)
n acelasi mod, se deneste si c
aldura specic
a c, care reprezinta c
aldura
o
necesar
a pentru a schimba temperatura cu 1 C a unit atii de mas
a.

Q = mcdT (3.20)

Relatia U = Q L este adev arat

a cu urm atoarea conventie: Q este
pozitiv
a, dac
a este primit
a de la mediul extern, iar L este pozitiv, dac
a este
efectuat de sistem asupra mediui extern.
Aplicatie
 69

La temperaturi foarte mici c

aldura molar
a a s
arii variaz
a cu temperatura
n concordant
a cu legea lui Debye este:
T3
C=k 3

unde k = 1940 J/mol K si = 281 K. Care este c aldura necesar

a pentru ca
unui mol de sare s
a-i creasc
a temperatura de la T1 = 10 K la T2 = 30 K.
Solutie:
Q = CdT
Z T2 Z T2
T3 k 4
Q = CdT = k 3 dT = 3 T2 T14
T1 T1 4
1940
Q = 304 104 = 17; 487 J
4 2813

3.6 Aplicatii ale Principiului I

3.6.1 Coecientii calorici
n continuare vom considera procese reversibile. Din expresia Principilui
I:
dU = Q L
c
aldura schimbat
a de sistem cu mediul extern se exprim
a ca:
Q = dU + L = dU + pdV (3.21)
n cazul uidelor sistemul poate descris de parametrul de pozitie V si
de temperatura T . Atunci U energia interna este functie de V si T .
U = U (V; T )
Rezult
a prin diferentiere:
@U @U
dU = dT + dV (3.22)
@T V @V T

Indicii V si T arat
a c
a derivatele respective se fac tinnd constant volu-
mul si respectiv temperatura. Rezulta:
@U @U
Q= dT + + p dV (3.23)
@T V @V T
70

Considernd V = const: putem deni capacitatea caloric

a la volum con-
stant:
Q @U
CV = = (3.24)
dT V @T V
Considernd T = const: putem deni c
aldura latent
a:
Q @U
= = +p (3.25)
dV T @V T

Trebuie remarcat ca este mai usor de studiat sistemele n conditii de

presiune constanta. Din acest motiv se deneste o noua functie de stare
numita entalpie:

H = U + pV (3.26)
Se diferentiaz
a si se obtine:

dH = Q pdV + pdV + V dp = Q + V dp (3.27)

Se observ
a c
a la p = const:

Q = dH (3.28)

adic
a variatia entalpiei la presiune constant
a, este egal
a cu c
aldura schim-
bat
a cu mediul extern.

3.6.2 Transform
arile gazului ideal
Trasformarea izocor
a
Transformarea izocor
a este transformarea n care volumul sistemului
r
amne constant. Lucrul mecanic este nul, deoarece varitia de volum este
nul
a:
L=p V =0 (3.29)
C
aldura schimbat
a de sistem cu mediul extern este:

Q= C V T (3.30)

Atunci din Principiul I rezult

a:

U= C V T (3.31a)
 71

Deoarece U este o m arime de stare, expresia data de relatia 3.31a este

valabil
a pentru orice fel de trasformare suferit a de gazul ideal ntre dou a
st
ari. Astfel energia intern
a a gazului ideal se poate exprima ca:

U= C VT + const: (3.32)

Rezulta c
a energia interna este denit
a pn
a la o constant
a arbitrar
a.
n continuare nsa, constanta o vom considera zero si vom utiliza pentru
energia intern
a a gazului ideal formula:

U= C VT (3.33)

Observatie: Formula (3.33) exprim a variatia energiei interne pentru un

sistem nchis. n cazul unui sistem deschis, atunci cnd num arul de moli si
temperatura variaz a de la valorile 1 ; T1 la valorile 2 ; T2 , variatia energiei
interne se scrie ca:
U = 2 C V T2 1 C V T1 (3.34)
Aplicatie
S
a se determine variatia energiei interne a aerului dintr-o camer a cnd
0 0
temperatura creste de la valoarea t1 = 23 C la t2 = 30 C. Volumul camerei
este V1 = 30 m3 , iar presiunea aerului este p0 = 105 N/m2 .
Solutie
Camera este un sistem deschis si atunci pentru variatia energiei interne
a aerului din aceasta, se va utiliza formula (3.34), unde indicele 1 se refer a
la marimile din starea initial
a iar indicele 2 se refer
a la m
arimile din starea
final
a.
Ecuatia de stare n starea initial
a este:

p0 V = 1 RT1 (3.35)

Ecuatia de stare n starea nal

a este:

p0 V = 2 RT2 (3.36)

deoarece presiunea atmosferic

a nu se schimb
a .Tinnd cont de relatiile (3.35)
si (3.36) rezult
a:
1 T1 = 2 T2

si atunci:
U =0
72

Transformarea izobar
a
Transformarea izobara este transformarea care are loc la presiune con-
stant
a. Deoarece presiunea este constant
a, expresia lucrului mecanic este:
L=p V (3.37)
Cantitatea de c
aldur
a schimbat
a de sistem cu mediul extern este:
Q= C p T (3.38)
unde C p este c
aldura molar
a la volum constant. Variatia energiei intern
a
este:
U= C V T (3.39)
nlocuind aceste relatii n relatia Prinicipiului I (3.16) se obtine:
C V T = C p T p V (3.40)
Tinnd cont de ecuatiile de stare din starea initial
a si nal
a:
pV1 = RT ; pV2 = RT2
se obtine:
p(V2 V1 ) = R(T2 T1 ) = R T
si din relatia (3.40) se obtine relatia Robert-Mayer pentru gazul ideal:
C V =C p R (3.41)

Trasformarea izoterm
a
Trasformarea izoterm a este transformarea care are loc la temperatur a
constant
a. n cazul acestei transform ari T = 0. Atunci U = 0 si
Q = L. Deoarece n cursul transform arii presiunea variaza n functie de
volum, pentru calculul lucrului mecanic se va folosi formula
Z V2
L= pdV (3.42)
V1

Din ecuatia de stare se exprim

a presiunea ca ind p = RT =V . Atunci
lucrul mecanic efectuat de gaz este:
Z V2 Z V2
RT dV V2
L= dV = RT = RT ln (3.43)
V1 V V1 V V1
 73

Trasformarea adibatic
a
Transformarea adiabatic
a este trasformarea n care sistemul nu primeste
si nu cedeaz
a c
aldur
a. Din primul principiu rezult
a c
a:

L= U (3.44)

Desi sistemul nu schimb

a c
aldur a cu exteriorul, temperatura sa se mod-
ic
a astfel: la destindere sistemul efectueaz a lucru mecanic, energia sa
intern
a scade si gazul se r
aceste; la comprimare sistemul primeste lucru
mecanic, energia sa interna creste si gazul se nc
alzeste. Deoarece:

U= C V T (3.45)

L= C V T = C V ( T2 T1 ) (3.46)
Tinnd cont de ecuatiile de stare n starea intial
a p1 V1 = RT1 si n
starea final
a p2 V2 = RT2 din relatia( 3.46) rezult
a:
C V
L= (p2 V2 p1 V1 ) (3.47)
R
Considernd o transformare innitezimal
a:

dL = pdV = dU = C V dT

si tinnd cont de ecuatia termic

a de stare a gazului ideal se obtine:
RT
dV = C V dT
V
dT R dV
= (3.48)
T C V V
Notnd cu = C p =C V exponentul adiabatic si utiliznd relatia lui
Robert-Mayer R = C p C V ecuatia (3.48) devine:

dT C p C V dV dV
= = ( 1) (3.49)
T C V V V

Atunci: Z Z
T2 V2
dT dV
= ( 1)
T1 T V1 V
74

si:
T2 V2
ln = ( 1) ln (3.50)
T1 V1
sau:
1
T2 V1
= (3.51)
T1 V2
Rezult
a:

1 2
T1 V1 = T2 V2 (3.52)

Deoarece st
arile considerate sunt alese arbitrar, nseamn
a c
a n orice
trasformare adiabatica se poate scrie:
1
TV = const: (3.53)

Utiliznd ecuatia termic a de stare se poate scrie ecuatia transform

ari n
variabile (T; p) si (p; V ): Deoarece T = pV =vR din ecuatia 3.53 se obtine:

pV = const: (3.54)

n coordonate T si p ecuatia transform

arii adiabate este:

T p1 = const:

3.6.3 Relatia Robert-Mayer pentru un uid oarecare

Din expresia Principiului I, pentru care lucrul mecanic este determinat
doar de fortele de presiune rezult
a:

Q = dU + pdV

Cum energia intern

a este functie de volum si temperatur
a:

@U @U
dU = dT + dV (3.55)
@T V @V T
 75

Se obtine:
@U @U
Q= dT + + p dV (3.56)
@T V @V T

De aici:
Q @U @U @V
Cp = = + +p (3.57)
dT p @T V @V T @T

si cum capacitatea caloric

a a sistemului la volum constant este:

@U
CV =
@T V

rezult
a relatia Robert-Mayer pentru un uid oarecare:

@U @V
Cp CV = +p (3.58)
@V T @T p

Aplicatie
Un mol de gaz urmeaz
a legea van der Waals:
a
p+ (V b) = RT
V2
iar energia sa intern
a este:
a
U = CT
V
unde V este volumul molar, iar C si a sunt constante, s a se calculeze c
al-
durile molare la volum si presiune constant
a C V si C p .
Solutie:

@U
C V = =C
@T V

Pentru calculul c
aldurii molare la presiune constant
a se utilizeaz
a relatia
Rober-Mayer:
@U
@U @V p+ @V T
C p =C V + p+ = CV + @T
@V T @T p @V p
76

@U a
=
@V T V2
@U RT a a RT
p+ = 2
+ 2 =
@V T V b V V V b
1 a
T = p + 2 (V b)
R V
@T 1 2a 1 a
= 3
(V b) + p+ 2
@V p RV R V
Rezult
a:
R
C p =C V + 2
2a b
1 RT V
1 V

3.6.4 Denirea coecientilor termici

Coecientul de dilatare izobara permite determinarea variatiei volumului
sistemului cnd temperatura variaz a si presiunea este constant
a:

1 @V
= (3.59)
V @T p

dV = V dT
Coecientul de compresibilitate izoterma permite determinarea variatiei
volumului gazului cnd este supus actiunii unei presiuni din exterior la tem-
peratur
a constant
a:
1 @V
KT = (3.60)
V @p T
dV = KT V dp
Semnul minus apare deoarece o crestere a presiunii duce la micsorarea
volumului, si invers (dp > 0 implic
a dV < 0).
Coecientul termic al presiunii permite determinarea variatiei presiunii
sistemului aat la volum constant cnd variaz a temperatura:

1 @p
= (3.61)
p @T V

dp = pdT
 77

ntre cei trei coecienti exist

a relatia:

= pKT

Relatia este importanta pentru determinarea coecientului termic al pre-

siunii al corpurilor solide sau lichide, pentru care este practic imposibil sa
le e mentinut volumul constant la nc alzire.
Considernd presiunea functie de volum si temperatur a p = p (V; T ):

@p @p
dp = dT + dV
@T V @V T

Dar
@p
= p
@T V

@p 1 1
= =
@V T
@V V KT
@p
T
Atunci:
1
dp = pdT dV
V KT
Dac
a p = const:
1
pdT dV = 0
V KT
rezult
a:
@V
= pV KT
@T p

Atunci:
1 @V
= = p KT (3.62)
V @T p

3.7 Principiul al II-al termodinamicii

3.7.1 Formul
ari ale Principiului al II-lea
Primul principiu al termodinamicii introduce o functie de stare numit
a
energie intern
a. Principiul I nu face o deosebire calitativ
a ntre formele
schimbului de energie c
aldur
a si lucru mecanic.
78

Figura 3.2: a) Masin

a termic
a biterm
a. b) Ciclul Carnot

Daca consideram un proces ciclic U = 0 rezult a c

a Q = L: Din punct
de vedere practic ne intereseaz a ca sistemul sa efectueze lucru mecanic,
sau mai precis s a transforme o cantitate de c aldura n lucru mecanic util.
Problema care s-a pus a fost aceea s a se transforme ntreaga cantitate de
c
aldura n lucru mecanic. Pentru aceasta procesul ciclic ar trebui s a e unul
monoterm, adic a sistemul sa e n contact cu o singur a surs
a de c
aldur
a de
la care s
a preia c
aldura si s
a o transforme n lucru mecanic. Carnot a ajuns
la concluzia c a un astfel de proces nu poate avea loc. O formulare care
descrie ntr-un mod general acest rezultat este aceea dat a de Thomson care
spune ca:
ntr-o transformare ciclica monoterma sistemul nu poate ceda lucru mecanic
n exterior. Daca transformarea este si reversibila sistemul primeste lucru
mecanic din exterior.
O formulare echivalent a este cea a lui Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al carui unic rezultat sa e
transferul caldurii de la o sursa cu temperatura data la o sursa cu temper-
atura mai mare.

3.7.2 Masin
a termic
a biterm
a
Avnd n vedere faptul c
a nu se poate crea o masin
a termic
a monoterm
a,
vom considera o masin
a termica biterm
a (Fig. 3.2a)
Considernd o transformare ciclica

Q L=0 (3.63)
 79

Q1 + Q2 L=0 (3.64)
L = Q1 + Q2 = Q1 jQ2 j (3.65)
Numim Q1 c aldura primit
a de la sursa cald
a iar jQ2 j c
aldura cedat
a
sursei reci. Denim randamentul masinii termice ca:

L jQ2 j
= =1 (3.66)
Q1 Q1

3.7.3 Ciclul Carnot reversibil

Ciclul Carnot este ciclul format din dou a izoterme si dou
a adiabate. n
Fig. 3.2b, este prezentat ciclul Carnot efectuat de un gaz ideal.
Caldurile schimbate cu mediul extern pe cele patru transform ari sunt:
Z V2 Z V2
RT1 V2
Q12 = L12 = pdV = dV = RT1 ln >0 (3.67)
V1 V1 V V1

Deoarece Q12 este pozitiv

a, ea este o c
aldur
a primit
a. Pe transformarea
2 - 3:
Q23 = 0 (3.68)
deoarece transformarea este una adiabatic
a.
V4
Q34 = RT2 ln <0 (3.69)
V3
Deoarece Q34 este negativ
a ea este c
aldura cedat
a.

Q41 = 0 (3.70)

deoarece transformarea 4-1 este o transformare adiabatic

a. Rezult
a:

jQ34 j RT2 ln VV34

=1 =1 (3.71)
Q12 RT1 ln VV12

Tinnd cont de ecuatiile transform

arilor adiabatice 2-3 si 4-1
1 1
T1 V2 = T2 V3 (3.72)
1 1
T1 V1 = T2 V4 (3.73)
80

rezult
a:
V3 V1
=
V4 V2
Notnd Q1 Q12 c aldura schimbat a de sistem cu sursa cald
a, si Q2
Q34 caldura schimbat
a de sistem cu sursa rece, randamentul Ciclului Carnot
se scrie:
jQ2 j Q2 T2
=1 =1+ =1 (3.74)
Q1 Q1 T1
Trebuie remarcat c a randamentul ciclului Carnot depinde doar de tempera-
turile izvorului cald si a celui rece. Armatia r
amne adev
arat
a si n cazul c
a
se modic a substanta de lucru. Astfel randamentul ciclului Carnot depinde
numai de temperaturile surselor rece si cald a.
Din relatia (3.74) se obtine c a:

Q1 Q2
+ =0 (3.75)
T1 T2

Fie un sistem care sufer a o transformare ciclica reversibil

a n cursul
c
aruia sistemul schimb a cu cele n termostate de temperaturi Ti (i = 1; :::; n),
cantit
atile de c
aldur
a Qi (i = 1; :::; n): Se poate demonstra, ca si n cazul
ciclului Carnot, ca:
X n
Qi
=0 (3.76)
i=1
Ti

Daca se considera acum c a sistemul sufer

a o transformare ciclica re-
versibil
a n cursul c
areia sistemul schimba c
aldura cu o innitate de ter-
mostate a c aror temperaturi variaz a continuu, atunci egalitatea (3.76) se
scrie:
I
Qrev
=0 (3.77)
T
I
Semnul arat
a c
a avem de-a face cu o integral a pe o curba nchis
a;
indicele rev arat
a c
a parcursul este unul reversibil. Egalitatea (3.77) arata
Q
c
a din punct de vedere matematic m arimea este o diferential
a total
a
T
exact
a. Astfel putem da o form a cantitativ
a Principiului al II-lea al ter-
modinamicii.
 81

Exista o functie de stare S numita entropie, a carei variatie dS, ntr-un

proces reversibil n care sistemul schimba caldura Q cu un termostat aat
la temperatura T, este:

Qrev
dS = (3.78)
T
1
Spunem c a este factor integrant pentru forma diferential a Q: Formele
T
diferentiale care admit factori integranti poarta numele de forme diferentiale
olonome.
De aici rezult a diferenta matematic a ntre lucrul mecanic si c aldur
a.
Forma diferential a L care exprim a lucrul mecanic elementar nu este o form a
diferential
a olonom a.
Egalitatea (3.77) poart a numele de X egalitatea lui Clausius.
Tinnd cont c a Q = T dS si L = Ai dai , relatia (3.17) care reprez-
int
a forma diferential a a Principiului I se scrie:
X
dU = T dS Ai dai (3.79)
Aceasta relatie este ecuatia fundamentala pentru procesele reversibile.
n cazul proceselor adiabatice reversibile Q = 0. Atunci dS = 0 si
S = const.
O alta caracteristica a entropiei este aceea c
a este o m
arime extensiv a.
Entropia a dou a sisteme este egal a cu suma entropiilor sistemelor luate
separat.

3.7.4 Variatia entropiei n procese ireversibile

Pentru a vedea modul n care aceast a marime variaza, vom considera
cazul unui proces ireversibil n care schimbul de c aldur
a cu mediul exterior
este nul.
Pentru aceasta vom considera destinderea adiabatic a n vid (Fig. 3.3).
Gazul ideal se aa n volumul V1 la temperatura T . Volumul V2 este
vidat, iar nvelisul izoleaz
a adiabatic cele doua compartimente. Se deschide
robinetul si gazul p atrunde n compartimentul de volum V2 . n acest proces
ireversibil Q = 0. n plus, L = 0; deoarece trecerea gazului n cel de-al
doilea compartiment se face datorit a agitatiei termice. Atunci U = 0:
Cum U = C V T , este energia intern a a gazului ideal, rezult
a T = 0:
82

Figura 3.3: Destinderea adiabatic

a n vid

Deoarece entropia este functie de stare, nu are important a modul n

care se ajunge la starea nal a. Din acest motiv consider am o transformare
izoterm a de la volumul V1 la volumul V1 + V2 : C aldura schimbat a de sistem
cu mediul este:
V1 + V2
Q = L = RT ln (3.80)
V1
Q V1 + V2
S= = R ln >0 (3.81)
T V1
Rezulta ca variatia entropiei este pozitiva. Astfel ntr-o transformare
ireversibil
a entropia sistemului creste (n lipsa schimbului de caldura).
Din exemplul anterior, putem lega entropia de dezordinea n sistem.
Astfel n starea initiala cnd volumul ocupat de gaz este mic, dezordinea
n sistem este mai mic a dect n starea nal
a, cnd volumul ocupat de gaz
este mai mare.
Astfel, pentru un proces innitezimal ireversibil n care sistemul nu
schimb a c
aldura cu mediul extern:

dS = di S > 0 (3.82)

unde cu indicele i am pus n evidenta caracterul ireversibil al procesului.

Deoarece pentru un sistem izolat variatia entropiei nu poate dect
pozitiv
a, atunci starea de echilibru a unui astfel de sistem se obtine cnd
entropia are valoare maxim a.
Daca sistemul nu este izolat variatia de entropie este datorata si schim-
bului de c
aldur
a cu mediul extern:
Q
de S = (3.83)
T
unde T este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul este
n contact. Astfel, variatie total
a de entropie este:
Q
dS = di S + de S = di S + (3.84)
T
 83

Cum di S > 0
dQ
dS > (3.85)
T
Considernd un proces ciclic ireversibil:
I I
dQ
dS > (3.86)
T
I
Deoarece dS = 0, rezult a ca pentru procese ireversibile:
I
dQ
<0 (3.87)
T
Relatia (3.87) poart
a numele de inegalitatea lui Clausius.
Aplicatie
Presupunem c a m1 = 1 kg de apa la t1 = 0 C este amestecat cu o mas a
de m2 = 3 kg de ap a cu t2 = 100 C. S a se calculeze variatia de entropie a
sistemului. C aldura specic
a a apei este c = 4185 J/kg K.
Solutie:
Din ecuatia calorimetric
a (cantitatea de c
aldura cedat
a de un corp este
egala cu cantitatea de c
aldur
a primita de cel
alalt corp)
m1 c (te t1 ) = m2 c (t2 te )
rezult
a temperatura de echilibru:
m1 t1 + m2 t2 3 100
te = = = 75 C
m1 + m2 4
Deoarece entropia este o m arime de stare presupunem c a cele dou
a mase
de ap
a sufera transform
ari reversibile astfel c
a:
Z Te Z Te
m1 cdT m2 cdT Te Te
S= + = m1 c ln + m2 c ln = 144; 68 J/K
T1 T T2 T T1 T2

3.7.5 Leg
atura dintre ecuatia caloric
a de stare si ecuatia
termic
a de stare
Considernd un proces reversibil, variatia energiei interne a sistemului
este:
dU = Q pdV = T dS pdV (3.88)
84

rezult
a:
dU + pdV
dS = (3.89)
T
Deoarece:
@U @U
dU = dT + dV
@T V @V T
rezult
a:
1 @U 1 @U p
dS = dT + + dV (3.90)
T @T V T @V T T
Atunci:
@S 1 @U
= (3.91)
@T V T @T V

@S 1 @U p
= + (3.92)
@V T T @V T T
Deoarece pentru functii continue si de dou
a ori derivabile, derivatele de
ordin doi comut
a (teorema Schwartz-Clairaut), se poate scrie:

@ 1 @U @ 1 @U p
= + (3.93)
@V T @T V T
@T T @V T T V

1 @ 2U 1 @U 1 @ 2U 1 @p p
= + +
T @V @T T2 @V T T @T @V T @T V T2
@U @p
=T p (3.94)
@V T @T V
O astfel de relatie permite calculul energiei interne a unui sistem dac
a se
cunoaste ecuatia termic a de stare. Ca exemplu vom considera cazul gazului
real a c
arui ecuatie de stare este cea data de relatia van der Waals:
2
a
p+ (V b) = RT (3.95)
V2

Din ecuatia (3.95) presiunea este:

2
RT a
p= 2
(3.96)
V + b V
@p R
= (3.97)
@T T V + b
 85

Astfel tinnd cont de relatiile (3.94), (3.96) si (3.97) se obtine:

2
@U @p a
=T p= 2
(3.98)
@V T @T V V

Atunci
2
@U @U a
dU = dT + dV = C V dT + 2
dV (3.99)
@T V @V T V

Considernd caldura molar a la volum constant a independent

a de tem-
peratur
a prin integrarea relatiei (3.99) se obtine:
2
a
U = U0 + C VT (3.100)
V
Relatia (3.100) arat
a c
a energia intern
a a gazului real este denit
a doar
pn
a la o constanta aditiv
a.

3.8 Functii caracteristice

O modalitate de a studia un sistem termodinamic este aceea prin care se
introduc anumite functii de stare, numite functii caracteristice sau potentiale
termodinamice. O functie caracteristica este o functie de stare din cunoasterea
c
areia se pot determina toate propriet atile sistemului.

3.8.1 Energia intern

a
Ecuatia fundamental
a a termodinamicii:

dU = T dS pdV (3.101)

leaga cinci m arimi: p; V; T; U; S. Starea sistemului pentru un uid este

determinat a de doi parametri, V si T . Rezulta c
a ecuatia fundamental
a
contine nca trei marimi necunoscute. Pentru determinarea acestora mai
este nevoie de nc a doua ecuatii, si anume:
- ecuatia termica de stare p = p(V; T );
- ecuatia caloric
a de stare U = U (V; T ):
86

Trebuie s
a remarc am ca dac
a alegem pentru energia intern
a variabilele
independente S si V este nevoie doar de o singura ecuatie U = U (S; V )
pentru a descrie sistemul. Astfel:

@U @U
dU = dS + dV (3.102)
@S V @V S

Din relatiile (3.101) si (3.102) rezult

a:.

@U @U
T = si p = (3.103)
@S V @V S

n plus dac
a se calculeaz
a derivata a doua se obtine capacitatea caloric
a
si coecientul de compresibilitate adiabatic
a:

@ 2U @T 1 T T
= = @S
= @S
= (3.104)
@S 2 V @S V @T V
T @T V
CV

@ 2U @p 1 1 T 1
= = = = (3.105)
@V 2 S @V S
@V V 1 @V V kS
@p V @p
S S

unde KS = V1 @V @p
este coecientul de compresibilitate adiabatic a.
S
Astfel, din cunoasterea energiei interne a sistemului n functie de entropie
si volum se pot determina ceilalti parametri, precum si diversi coecienti
calorici si termici. Totusi, o astfel de dependenta este una greu de obtinut.
Din acest motiv nu se lucreaz a cu energia interna ca functie caracteristic
a.

3.8.2 Energia liber

a
Energia liber
a se deneste ca:

F =U TS (3.106)

dF = dU T dS SdT = T dS pdV T dS SdT (3.107)

dF = pdV SdT (3.108)
Aceast a relatie sugereaz
a faptul c
a energia liber
a este o functie carac-
teristic
a n V si T :
F = F (V; T ) (3.109)
 87

@F @F
dF = dT + dV (3.110)
@V T @T V
Rezult
a c
a din cunoasterea energiei libere se obtine presiunea si entropia:
@F @F
p= si S = (3.111)
@V T @T V

Ca si n cazul energiei interne, efectund derivatele de ordin doi se pot

calcula capacitatea caloric a la volum constant si coecientul de compresi-
bilitate izoterma:
@ 2F @S
2
=
@T V @T V
Astfel putem exprima capacitatea caloric
a la volum constant:
Q @S @ 2F
CV = =T = T
dT V @T V @T 2 V

O alt
a derivat
a este:
@ 2F @p
=
@V 2 T @V T

Atunci coecientul de compresibilitate izoterm se exprim

a ca:
1 @V 1 1 1
kT = = @p
= @2F
V @p T V @V T
V @V 2 T

n cazul c
a T = const: (proces izoterm ireversibil) lucrul mecanic efec-
tuat de sistem este egal cu minus variatia energiei libere.

dF = pdV = L (3.112)

Aceasta nseamn a c
a atunci cnd sistemul efectueaz
a un lucru mecanic
energia liber
a scade. S
a consider
am un proces ireversibil izoterm:
Q
dS (3.113)
T
Q
Sf Si (3.114)
T
Q T Sf T Si (3.115)
88

U +L T Sf T Si (3.116)
L U +T S = U+ (T S) = (U + T S) (3.117)
L F (3.118)
Lucrul mecanic maxim pe care l efectueaz a un sistem termodinamic
aat n contact cu un termostat este egal cu minus variatia energiei libere.
Acesta este motivul pentru care functia poarta denumirea de energie liber
a.
Variatia ei este legat
a de lucrul mecanic care poate efectuat, sau mai
precis de cantitatea de energie termic
a din sistem care poate transformata
n energie mecanic a (ct din energia dezordonata se poate transforma n
energie ordonat a).

3.8.3 Conditia de echilibru pentru un sistem cu volum

constant aat n contact cu un termostat.
n cazul unui sistem izolat dS 0: Aceasta nseamn a c
a entropia unui
sistem izolat cnd n interiorul lui au loc procese ireversibile creste. Rezult
a
c
a atunci cnd se atinge echilibrul entropia va avea valoarea maxim a. Sa
consideram cazul unui sistem aat la T = ct: si V = ct:

F =U TS (3.119)

U = F + TS (3.120)
dU = dF + T dS + SdT (3.121)
dQ = dF + T dS + SdT pdV (3.122)
Dar:
dQ T dS (3.123)
T dS dF + T dS + SdT pdV (3.124)
dF SdT pdV (3.125)
Se observ
a c
a atunci cnd T = const: si V = const:

dF 0 (3.126)

Aceasta nseamn a, c
a un sistem aat la temperatur
a constanta si volum
constant ajunge la echilibru termodinamic cnd valoarea energiei sale libere
devine minima.
 89

3.8.4 Entalpia
Entalpia se deneste ca:

H = U + pV (3.127)

dH = T dS pdV + V dp + pdV == T dS + V dp (3.128)

Cum H = H(S; p) atunci:

@H @H
dH = dS + dp (3.129)
@S p @p S

Rezult
a:
@H @H
T = si V = (3.130)
@S p @p S

3.8.5 Entalpia liber

a (potentialul Gibbs)
n multe transform ari termodinamice presiunea si temperatura sistemu-
lui nu variaz
a si r
amn egale cu presiunea si temperatura mediului ambiant.
S
a consideram o transformare la temperatur a constant
a si presiunea con-
stanta. Atunci:
L = p [Vf Vi ]
Deoarece transformarea se efectueaz
a la temperatur
a constant
a:

L 6 Fi Ff

Astfel:
pVf pVi 6 Fi Ff
Ff + pVf 6 Fi + pVi
Denim o nou
a functie de stare pe care o not
am cu:

G = F + pV = U pV TS (3.131)

si care poart
a numele de entalpie libera sau potentialul Gibbs. Atunci:

Gf 6 Gi

a
90

Rezult a c
a ntr-o transformare efectuat a la temperatur a constant a si
presiune constant a potentialul Gibbs nu poate s a creasc
a. Prin urmare,
dac
a presiunea si temperatura unui sistem termodinamic sunt mentinute
constante, starea sistemului n care entalpia liber a este minima, este o stare
de echilibru.
Diferentiem relatia (3.131) si se obtine:

dG = T dS pdV + pdV + V dp T dS SdT (3.132)

dG = V dp SdT (3.133)
Deoarece G = G(p; T ):

@G @G
dG = dp + dT (3.134)
@p T @T p

rezult
a:
@G @G
V = si S = (3.135)
@p T @t p

3.8.6 Entropia
Din egalitatea fundamental
a a termodinamicii:

dU = T dS pdV (3.136)

dU + pdV
dS = (3.137)
T
Rezult
a c
a entropie S poate considerat
a o functie caracteristic
a n U
si V adic
a S = S(U; V ). Astfel:

1 @S @S p
= si = (3.138)
T @U V @V U T

3.9 Sisteme deschise

Consideram c a sistemul este deschis. n acest caz, entropia se va exprima
ca ind functie de energia interna, volumul si masa sistemului:

S = S(U; V; M ) (3.139)
 91

@S @S @S
dS = dU + dV + dM (3.140)
@U @V @M
Semnicatia primelor dou
a derivate este dat
a de relatiile (3.138):

@S 1 @S p
= ; = (3.141)
@U T @V T
iar:
@S
= (3.142)
@M T
unde poart
a numele de potential chimic. Astfel:

1 p
dS = dU + dV dM (3.143)
T T T
dU = T dS pdV + dM (3.144)
n cazul cnd S = const: si V = const:

dU = dM (3.145)

Rezult
a c
a n cazul sistemelor deschise cnd sistemul schimb a masa cu
mediul extern, reprezint a energia raportat a la unitatea de masa pe care
sistemul o schimb a cu sistemul extern n conditii de entropie si volum con-
stante.
Trebuie remarcat faptul ca relatia S = S(U; V; M ) contine numai m arimi
extensive. mpartim sistemul n n p arti egale:

U ! U=n; V ! V =n; M ! M=n; S ! S=n

si apoi le unim ntr-un sistem ce contine m p

arti. Atunci:

U ! mU=n; V ! mV =n; M ! mM=n; S ! mS=n:

Astfel:
m m m m
S=S U; V; M
n n n n
Notnd cu k = m=n se obtine:

S(kU; kV; kM ) = kS(U; V; M )

92

Figura 3.4: Doua sisteme termodinamice izolate de exterior care pot schimba
ntre ele mas
a.

Deriv
am aceast
a relatie n raport cu k:
@S @S @S
U+ V + M = S(U; V; M ) (3.146)
@(kU ) @(kV ) @(kM )
Facem k ! 1. Rezult
a:
@S @S @S
S= U+ V + M (3.147)
@U @V @M
1 p
S= U+ V M (3.148)
T T T
Atunci:
U + pV ST G
= = = g(p; T ) (3.149)
M M
Rezulta c
a pentru o substanta pur
a, potentialul chimic este egal cu en-
talpia liber
a a unit
atii de mas
a.

3.10 Echilibrul de faz

a
Pn a n momentul de fat a discutia s-a axat asupra unor sisteme omo-
gene, adic a asupra unor sisteme n care propriet atile sunt aceleasi n diverse
puncte ale sistemului. n continuare ne vom referi la sisteme eterogene.
Aceste sisteme sunt formate din dou a sau mai multe sisteme omogene sau
faze. Prin faza ntelegem orice parte zic distinct a, separat
a de celelalte
parti ale sistemului de o suprafat a bine denit a pe care diverse m arimi
sufer a discontinuit
ati. Un sistem format din dou a faze poarta numele de
sistem bifazic. Ca exemplu de sisteme bifazice se pot mentiona: sistemul
apa - vapori de ap a: Sa consider
am dou a faze care pot schimba mas a ntre
ele (Fig. 3.4). Pentru ntregul sistem izolat de exterior:

U = U1 + U2 ; V = V1 + V2 ; M = M1 + M2 (3.150)
 93

Deoarece sistemul total este izolat de exterior, energia intern

a U , volu-
mul V si masa M sunt constante. Rezulta:

dU1 = dU2 ; dV1 = dV2 ; dM1 = dM2 (3.151)

Entropia sistemulul este suma entropiilor celor dou

a subsisteme:

S = S1 + S2 ; dS = dS1 + dS2 (3.152)

dU1 p1 1 dU2 p2 2
dS = + dV1 dM1 + + dV2 dM2 (3.153)
T1 T1 T1 T2 T2 T2
Cnd sistemul este n echilibru, entropia atinge un maxim si dS = 0.
Tinnd cont de (3.151) se obtine:

1 1 p1 p2 1 2
dS = dU1 + dV1 dM1 = 0 (3.154)
T1 T2 T1 T2 T1 T2

De aici:
1 1
= 0; T1 = T2 (3.155)
T1 T2
Aceasta este conditia de echilibru termic.
p1 p2
= 0; p1 = p2 (3.156)
T1 T2

Aceasta este conditia de echilibru mecanic.

1 2
= 0; 1 = 2 (3.157)
T1 T2
Relatia (3.157) reprezint
a conditia de echilibru chimic.
Deoarece pentru o substanta pur
a potentialul chimic este egal cu entalpia
unit
atii de mas
a rezult
a:

g1 (p; T ) = g2 (p; T ) (3.158)

Egalitatea (3.158) este o curb
a a c
arei proiectie n planul (p; T ) reprezint
a
curba de echilibru a fazelor.
94

3.11 Tranzitii de faz

a
Trecerea dintr-o faz a n alta poart a numele de tranzitie de faza. De
exemplu, n cazul substantelor pure prin tranzitii de faz a putem mentiona
topirea, vaporizarea si sublimarea.
Notiunea de stare de agregare nu coincide ntotdeauna cu cea de faz a.
Astfel numeroase corpuri se g asesc sub diverse forme cristaline care core-
spund acelorasi st ari de agregare. Fenomenul este cunoscut sub numele de
polimorsm. Un exemplu extrem de cunoscut este erul care la temper-
atura T1 = 1183 K trece din structura cristalin a cubica cu volum centrat
n structura cubic a cu fete centrate, iar la T2 = 1663 K trece din nou n
structura cubic a cu volum centrat.
Trecerea de la o faz a la alta se caracterizeaza printr-o discontinuitate a
entropiei. Aceasta determin a existenta unei calduri latente. Aceste trans-
form ari poart
a numele de tranzitii de faza de speta I.
n afara acestui tip de tranzitie exista si un alt tip de tranzitie de faz a
care are loc fara c
aldura latent
a. Ea poart a numele de tranzitie de faza de
speta a II-a.
Ca exemplu de tranzitii de speta I, amintim schimb arile st
arilor de agre-
gare (topire-solidicare, vaporizare-condensare, sublimare-desublimare). Ast-
fel de tranzitii au loc la temperatur a constant a iar caldura schimbat a cu
mediul este de forma:
Q= m (3.159)
unde este c aldura latent
a specic a. n cazul topirii, sublimarii si vapor-
izarii sistemul primeste c
aldur
a, n timp ce n cazul desublim arii, solidicarii
si licheerii sistemul cedeaza c
aldura.

3.11.1 Izotermele lui Andrews

Izotermele Andrews reprezint a izotermele gazului real. Pentru obtinerea
lor se considera un gaz real care se comprim a la temperatur a constanta.
Vom considera ca substant a de lucru bioxidul de carbon. La temperaturi
sc
azute (mai mici de 31,1 C), presiuni sc azute si volume mari comprimare
izoterma urmeaza aproximativ legea Boyle-Mariote. Cresterea presiunii prin
micsorarea volumului se face pn a la o anumita valoare, de la care micso-
rarea volumului n continuare nu mai duce la cresterea presiunii n sistem.
Se constata nceperea lichefierii gazului. Presiunea ramne constant a pna
 95

Figura 3.5: Izoterm

a Andrews

se lichefiaz
a tot gazul. Cnd aceasta s-a petrecut, pentru micsorarea n con-
tinuare a volumului sistemului sunt necesare presiuni foarte mari. ntr-un
punct P de pe palierul AB al izotermei I (Fig.3.5) starea sistemului const a
n existenta a dou a faze, una gazoas a si una lichida aate n echilibru.
Aceasta deoarece fixnd volumul sistemului la valoarea V1 la temper-
atura T1 masa n stare de lichid si gaz nu mai variaz a n timp. Echilibrul
care se realizeaz a este un echilibru dinamic, n sensul c a num arul de mole-
cule de lichid ce trec din lichid n stare de gaz n unitatea de timp este egal
cu num arul de molecule ce trec din stare de gaz n stare de lichid n unitatea
de timp. Gazul aat n echilibrul cu lichidul din care provine reprezint a va-
porii saturati iar presiunea sa este presiunea vaporilor saturati. Presiunea
vaporilor saturati este presiunea maxim a a vaporilor care pot exista la o
anumit a temperatur a. Portiunea orizontal a AB descrie o transformare de
faza.
Prin cresterea temperaturii, lungimea palierelor izotermelor se reduce
pn a cnd ajunge la un punct. Acest punct se numeste punct critic. n
acest punct are loc lichefierea ntregii cantit ati de substanta. Parametrii
sistemului n punctul critic se numesc parametrii critici (temperatur a cri-
tic
a, presiune critica si volum critic). Temperatura critic a si presiunea cri-
tic
a sunt parametrii ce depind doar de substanta considerat a. Volumul
critic depinde si de masa sistemului. Pentru CO2 temperatura critic a este
de tc = 31; 1 C si presiunea critica este 7; 38 MPa. n punctul critic dispare
orice deosebire dintre lichid si vapori. Pe izotermele cu temperaturi mari
t > 31; 1 C nu mai apare fenomenul de lichefiere al lichidului.
96

Figura 3.6: Familie de izoterme Andrews

Trasnd o multime de izoterme n coordonate p V se pot distinge trei

regiuni (Fig3.6):
I - n care substanta este sub form a de lichid;
II - n care starea lichid
a este n echilibru cu vapori saturanti;
III - n care substanta este n stare de gaz.
n a treia regiune cnd T < TC gazul poate fi lichefiat si el poart a
denumirea de vapori. Cnd T > TC , gazul nu mai poate licheat. Atunci
prin gaz vom ntelege acea stare a substantei care nu se poate lichefia,
temperatura ei fiind peste temperatura critic a.
n timpul licheerii gazului sistemul cedeaz a n exterior o cantitate de
c
aldur a numita c
aldura latenta de vaporizare. Acest a c
aldura raportat
a la
unitatea de mas a, reprezinta c
aldura latenta specific
a.

3.11.2 Vaporizarea
Este procesul de trecere a unei substante din starea lichid
a n starea
gazoas
a. Ea depinde de conditiile n care se aa lichidul.

Vaporizarea n vid (n volum limitat)

Experimental, s-a constatat c

a vaporizarea n vid prezint
a urm
atoarele
caracteristici:
- este instantanee
 97

- ea nceteaz a cnd presiunea vaporilor atinge o valoare maxim a care

este egal a cu presiunea vaporilor saturanti la temperatura la care are loc
vaporizarea. Cnd la o anumit a temperatura presiunea vaporilor este mai
mica dect presiunea maxim a (a vaporilor saturanti) se spune ca acesti
vapori sunt nesaturati. Referitor la vaporii saturati presiunea acestora are
urm atoarele propriet ati:
- nu depinde nici de masa fazei lichide nici de masa fazei gazoase;
- la o temperatur a dat a depinde doar de substanta din care au provenit;
- este presiunea maxim a a vaporilor unui lichid la o temperatura data;
- creste cu cresterea temperaturii (presiunea la care se obtin palierele de
pe izotermele lui Andrews creste cu cresterea temperaturii).

Vaporizarea n atmosfera gazoas

a (n volum limitat)
- este lent
a si are loc pn
a ce presiunea partial
a a vaporilor ajunge la
presiunea partial
a a vaporilor saturanti;
-presiunea vaporilor saturanti nu depinde de presiunea atmosferei n care
are loc vaporizarea.

Evaporarea
Este vaporizarea unui lichid prin suprafata sa liber a ntr-o atmosfera ne-
limitata. Vaporizarea lichidului prin suprafata sa face ca imediat deasupra
lichidului s
a se gaseasca vapori amestecati cu aer. Aceasta nu nseamn a
ca presiunea totala creste n spatiul de deasupra lichidului, ci se micsore-
aza presiunea partial
a a aerului. Vaporii migreaz a n sus astfel c
a nu se va
ajunge la o valoare a presiunii partiale a vaporilor deasupra lichidului egal a
cu presiunea vaporilor saturanti. Astfel procesul de evaporare va continua
pna cnd tot lichidul se va transforma n vapori. Pentru a avea loc evapo-
rarea este necesar ca presiunea atmosferic a s
a dep
aseasca valoarea presiunii
vaporilor saturati. n caz contrar, va avea loc o fierbere fortat a. n plus
este necesar ca atmosfera s a nu fie saturata cu vaporii substantei respective.
Viteza de evaporare reprezint a masa de lichid care se evapor a n unitatea
de timp:
(pm p)
v=k S
p0
unde pm este presiunea vaporilor saturanti la temperatura la care are loc
evaporarea, p este presiunea atmosferic
a, S suprafata lichidului iar k un
98

Figura 3.7: Echilibru lichid-gaz

factorul de proportionalitate de ce depinde de vitez

a relativ
a a aerului de
deasupra lichidului.

Fierberea

Fierberea reprezinta vaporizarea n toata masa lichidului. Legile fierberii

sunt:
1. La o presiune dat a deasupra lichidului, fierberea are loc la o temper-
atur
a mereu aceiasi, pentru fiecare lichid, numita temperatur a de fierbere.
2. La temperatura de fierbere presiunea vaporilor saturanti este egal a
cu presiunea ce se exercita deasupra lichidului.

3.11.3 Diagrame de echilibru

Diagrama de echilibru lichid-vapori (vaporizare si condensare)

Graficul presiunii corespunz

atoare echilibrului lichid-vapori n functie
de temperatur a este prezentat n Fig.3.7. El se obtine reprezentnd pre-
siunea palierelor izotermelor lui Andrews n functie de temperatura.
Acest grafic poate fi interpretat ca dependenta presiunii vaporilor n
functie de temperatur a. Mai mult, o astfel de dependent a o putem privi
tinnd cont de legea a doua a fierberii, ca ind dependenta temperaturii
de fierbere de presiune (fierberea are loc cnd presiunea vaporilor saturati
este egala cu presiunea vaporilor de deasupra lichidului).
 99

Figura 3.8: Curbe de echilibru solid -lichid

Echilibrul solid lichid (topirea si solidificarea)

Topirea reprezint a trecerea unui corp din faza solid a n cea lichida, iar
solidificarea procesul invers.
n cazul topirii corpurilor amorfe (care nu au o structur a cristalina), nu
se poate preciza o temperatur a de topire ci numai un anumit interval de
temperatur a pe care are loc trecerea treptat a a corpului din starea lichid a
n cea solida.
Topirea corpurilor solide cu structur a cristalin
a se deosebeste de topirea
corpurilor amorfe. n acest caz:
1 - La o presiune dat a topirea are loc ntotdeauna la aceiasi temperatur a
pentru un corp n stare pur a.
2 - Temperatura r amne constant a n tot timpul topirii. Odat a cu topi-
rea are loc si o variatie a volumului corpului. n general prin topire volumul
corpului creste, astfel nct pentru o astfel de substant a cresterea presiunii
externe duce la o ntrziere a topirii si duce la cresterea temperaturii de
topire. Pentru substantele al c aror volum se micsoreaz a la topire, m arirea
presiunii este favorabil a procesului de topire si temperatura de topire scade
(Fig.3.8).
n timpul topirii unui corp trebuie s a i se furnizeze caldura din exterior,
numit a c
aldur a latent a de topire. Procesele de topire si solidificare fiind
reversibile temperatura de solidificare este aceiasi cu temperatura de topire,
iar c
aldurile latente specifice sunt egale.
Variatia energiei interne a unui corp prin topire este:

4U = Q L=m t p (Vlichid Vsolid ) (3.160)

100

Figura 3.9: Echilibrul solid- gaz.

unde t este c
aldura latent
a specific
a.

Echilibrul solig - gaz (sublimarea si desublimarea)

Trecerea unei substante direct din faza solid a n cea gazoas
a se numeste
sublimare iar procesul invers desublimare. Exemplu de substante care sub-
limeaza sunt iodul, naftalina, apa.
Vaporii aati n echilibru cu faza solid a se numesc tot vapori saturanti
iar presiunea lor se numeste presiune de vapori saturanti. Ca si n cazul
celorlalte transform ari de faza, se poate trasa o curb a de echilibru solid-
vapori. Ea poate fi interpretat a ca fiind modul n care variaz a presiunea
vaporilor saturati proveniti direct din stare solid
a cu temperatura (Fig.3.9).

Punctul triplu
Punctul triplu este punctul de intersectie al curbelor de echilibru vapori-
solid, solid-lichid, lichid-vapori al unei substante. n acest punct cele trei
faze: solida, lichid
a si gazoas a, sunt n echilibru. Punctul triplu al unei sub-
stante e caracterizat de o anumit a temperatur a si presiune. Astfel n cazul
apei temperatura punctului triplu este de tt = 0; 01 C si pt = 4; 6 torr. 1
torr este presiunea care este creat a de o coloana de mercur cu n altimea de 1
mm si este egal a cu 133,3 Pa. 1 atm (atmosfer a) este presiunea creat a de o
coloan a de mercur cu n altimea de 760 mm, adic a o atmosfer a este egala cu
5
760 torr sau 1; 013 10 Pa. Deoarece abaterile mici de la valorile presiunii
si temperaturii punctul triplu conduc la disparitia uneia din faze, punctul
triplu al apei este ales ca reper fix al sc arii temperaturii absolute. Pentru
ap a curbele de echilibru si punctul triplu sunt ar atate n Fig.3.10.
 101

Figura 3.10: Punctul triplu pentru ap

a.

3.11.4 Ecuatia Clausius-Clapeyron

Sa consideram dou
a faze si s
a exprim am conditia de echilibru chimic
dintre acestea:
g1 (p; T ) = g2 (p; T ) (3.161)
Se deriveaza egalitatea n raport cu temperatura si se tine cont c
a pre-
siunea nu este o variabila independent a ci depinde si ea de temperatur a.
Atunci:
@g1 @g1 dp @g2 @g2 dp
+ = + (3.162)
@T p @p T dT @T p @p T dT
Notnd cu
@g
= s (3.163)
@T p
entropia unit
atii de mas
a si
@g
=v (3.164)
@p T
volumul unit
atii de mas
a, rezult
a:
dp dp
s1 + v1 = s2 + v2 (3.165)
dT dT
102

Atunci:
dp s2 s1
= (3.166)
dT v2 v1
Variatia de entropie se calculeaz
a considernd egalitatea fundamentala
a termodinamicii si faptul ca transformarea de faz
a are loc la temperatur
a
constanta: Z 2
q 1!2
s2 s1 = = (3.167)
1 T T
unde 1!2 este c aldura latent
a specic
a necesar
a ca substanta s
a treac
a din
starea 1 n starea 2. Rezult
a;

dp 1 12
= (3.168)
dT T v2 v1

Aplicatie: Variatia presiunii vaporilor saturanti cu temperatura.

Consideram ca faza 1 reprezint
a apa n stare lichid
a iar faza 2 corespunde
st
arii de vapori. Se tine cont c
a v2 v1 (volumul specic al apei n stare
de vapori este mai mare dect cel n stare lichid a). Atunci:

dp 1 12
= (3.169)
dT T v2

unde 12 este caldura latent

a de vaporizare.
Din ecuatia de stare a gazelor:

M
pV2 = RT (3.170)

prin mp
artirea cu M rezult
a si tinnd cont c
a v2 = V2 =M :

1
pv2 = RT (3.171)

rezult
a:
RT
v2 = (3.172)
p
Atunci:
dp 12 p
= (3.173)
dT R T2
 103

12
Notnd cu A = relatia (3.170) devine:
R
dp dT
=A 2 (3.174)
dT T
Integrnd rezult
a:
A
ln p = + const: (3.175)
T
A
p = const: exp (3.176)
T

3.12 Principiul al III-lea al termodinamicii

Principiul al II-lea introduce functia de stare numit
a entropie astfel:

Q
dS = (3.177)
T
Din aceasta denitie entropia este determinata pn a la o constant
a adi-
tiv
a. Aceast a constant a trebuie determinata exact deoarece ea intervine
n numeroase m asur atori experimentale cum ar cele n care se determin a
c
aldurile de reactie.
W. Nernst a studiat o serie de prosese chimice si a constatat c
a pe m
asur
a
ce temperatura scade, variatiile entropiei sunt din ce n ce mai mici. Acest
fapt a condus la urm atoarea constatare:
La temperatura de zero absolut entropia unui corp chimic pur are o val-
oare constanta independenta de variatia altor parametri:.

lim S = S0 (3.178)
T !0

Ulterior, Planck a pornit de la considerente de mecanica statistic

a si
a ar
atat c
a la temperatura de zero absolut S0 are valoarea zero. Astfel,
Planck a enuntat Principiul al III-lea n modul urm
ator:
Cnd temperatura tinde catre zero absolut, entropia unui corp chimic
pur tinde catre zero:
lim S = 0 (3.179)
T !0

Consecinte ale Principiului al III-lea:

104

a) Capacitatilor calorice tind la zero cnd temperatura tinde la zero ab-

solut
Vom discuta acest lucru pentru o capacitate caloric a la volum constant:

Q = CV dT (3.180)

Atunci: Z T
CV dT CV T
dS = si S = (3.181)
T 0 T
Astfel problema calcul arii entropiei se reduce la determinarea depen-
dentei c
aldurilor specice. Din relatiile (3.181), se observ
a c
a pentru T ! 0,
capacitatea caloric a tinde la zero, deoarece n caz contrar integralele ar di-
verge.
b) Coecientilor calorici tind la zero cnd temperatura tinde la zero ab-
solut
Pentru aceasta vom alege ca exemplu coecientul de dilatare izobar:

1 @V
=
V @T p

Deoarece:
@G @G
dG = SdT + V dp = dT + dp (3.182)
@T p @p T

@G @G
S= si V =
@T p @p T

Deoarece: " #
@ @G @ @G
=
@p @T p T @T @p T p

rezult
a:
@S @V
=
@p T @T p

Astfel coecientul coecientul de dilatare izobar se poate exprima:

1 @V 1 @S
= = (3.183)
V @T p V @p T
 105

Cnd T ! 0 coecientul de compresie izobar tinde la zero, deoarece vari-

atia entropiei n apropiere de zero absolut tinde la zero conform Principiului
al III-lea.
Si coecientul termic al presiunii

1 @p
=+ (3.184)
p @T V

tinde la zero cnd T ! 0: Pentru aceasta se tine cont c

a

dF = SdT pdV (3.185)

si:
@p @S
= (3.186)
@T V @V T

Atunci:
1 @S
=+ !0 (3.187)
p @V V

c)Atingerea temperaturii de zero absolut este imposibila.

Consider am un Ciclu Carnot reversibil cu sursa cald a la temperatura
T1 = T si cu sursa rece T1 = 0. Conform egalit
atii lui Clausius:
I
Q
=0 (3.188)
T

si:
S12 + S23 + S34 + S41 = 0
unde procesele 1 - 2 si 4 - 1 sunt izoterme iar procesele 2 - 3 si 3 - 4 sunt
adiabate.
S23 = S34 = 0, deoarece procesele sunt adiabate, S34 = 0 deoarece
entropia este nul
a la T = 0 K. Rezult a:

Q12
S12 = =0 (3.189)
T
Se ajunge la o contradictie deoarece Q12 6= 0. Aceast
a contradictie arat
a
c
a este imposibil de construit un ciclu Carnot cu o izoterm a la temperatur a
nul
a.
106

3.13 Probleme
3.1 O bucat a de metal cu masa m1 = 0; 05 kg cu temperatura egal a cu
t1 = 200 C este introdus a ntr-un calorimetru care contine m2 = 0; 4 kg
de apa care se aa initial la temperatura t2 = 20 C. Temperatura nal a
devine te = 22; 4 C. Sa se determine caldura specic
a a metalului cunoscnd
c
aldura specica a apei ca = 4185 J/kg C.

3.2 S
a se calculeze modicarea entropiei a 250 g de apa nc
alzit
a de la
20 C la 80 C. C aldura specic
a a apei este c = 4185 J/kg C.

3.3 Sa se calculeze lucrul mecanic efectuat de un gaz cnd se destinde

adiabatic din starea initial
a (p1 ; V1 ) n starea nal
a (p2 ; V2 ). Se cunoaste
exponentul adiabatic al gazului .

3.4 Ecuatia Van-der-Waals pentru un gaz este

a 2
p+ (V b) = RT
V2
Sa se determine lucrul mecanic ntr-o transformare izoterm a a gazului
cnd gazul se destinde de la V1 la V2 . Se consider a cazul a = 2 moli de
etan care se destind de la V1 = 2 l la V2 = 6 l, la temperatur
a T = 300 K .
Se cunosc a = 0; 544 Jm3 /mol2 si b = 6; 38 10 5 m3 /mol.

3.5 n apropierea lui 0 K c

aldura molar
a la presiunea constant
a Cp a
unui metal este:
Cp = aT 3 + bT
n cazul unui mol de substant
a, la presiunea p0 = 1 atm constantele a
si b sunt: a = 1; 16 10 5 Jmol 1 K 4 si b = 7; 14 10 4 Jmol 1 K 2 : S
a se
determine variatia entropiei unui mol de de substant
a S cnd temperatura
creste de la valoarea T1 = 1 K la valoarea T2 = 3 K.

3.6 n motorul unui automobil amestecul de aer si vapori de benzin a

este comprimat n raportul 9:1 (raportul de compresie). Presiunea initial
a
este de 1 atm si 27 C. Dac
a presiunea dupa comprimare este 21,7 atm s a
se g
aseasc
a temperatura amestecului comprimat.

3.7 Un motor preia o cantitate de c aldur a cu Q1 = 2 103 J de

a egal
la rezervorul cald si transfer aldura jQ2 j = 1; 5 103 J.
a rezervorului rece c
 107

a) S
a se calculeze randamentul motorului.
b) Care este lucrul mecanic efectuat ?

3.8 Temperatura sursei calde a unui motor care execut

a un ciclul Carnot
este 400 K. Care este temperatura sursei reci dac
a = 30 %.

3.9 Un solid are c aldura latent

a si temperatura de topire T . S
a se
calculeze variatia entropiei cnd masa m de substant
a se topeste.

3.10 Un mol de gaz urmeaz

a ecuatia van der Waals.
a
p+ (V b) = RT
V2

Dac
a energia intern
a a unui mol este
a
U = CT
V
unde V este volumul molar iar C si a sunt constante s
a se calculeze c
aldurile
molare la volum si presiune constanta CV si Cp .

3.11 Un gram de ap a se vaporizeaz a izobar la presiunea atmosferic a

5 3
p = 1; 013 10 Pa. Volumul apei n stare lichid a este Vl = 1 cm iar
volumul apei n starea de vapori este Vv = 1671 cm3 . S a se g
aseasc
a lucrul
mecanic efectuat n cursul presiunii si variatia energiei interne. Se neglijeaz
a
interactiunea vaporilor cu aerul nconjur ator. Se cunoaste c aldura latent
a
de vaporizare = 2; 26 106 J/kg.

4.14 Heliul lichid are la presiunea de p0 = 1 atm punctul de erbere la

4,2 K iar la presiunea de p = 1 mm de Hg erbe la 1,2 K. S a se determine
c
aldura latent
a de vaporizare a heliului lichid.

3.15 Viteza unei unde longitudinale n gaz este:

s
dp
c=
d

S
a se calculeze:
a) viteza n cazul n care compresia si rareerea gazului sunt izoterme;
108

b) viteza n cazul n care compresia si rareerea gazului sunt adiabate.

3.16 Un sistem are entalpia liber

a de forma:
" #
ap
G (p; T ) = RT ln
(RT )5=2

unde a si R sunt constante. S

a se determine Cp .
Capitolul 4

Elemente de zic
a statistic
a

4.1 Presiunea gazului ideal

Pentru a calcula presiunea pe care un gaz o exercit a asupra peretilor
vasului n care se aa, trebuie considerat un model pentru acesta. Cel mai
simplu model pentru un gaz este acela al gazului ideal:
a) moleculele sunt considerate puncte materiale;
b) moleculele se aa ntr-o miscare permanent a total dezordonat a, mis-
care care se supune legilor mecanicii newtoniene;
c) fortele de interactiune dintre molecule se neglijeaza;
d) moleculele interactioneaz a doar n timpul ciocnilor dintre ele si cu
peretii vasului. Ciocnirile dintre molecule si cu peretii vasului sunt perfect
elastice.
S
a consider am un vas cubic de latur a L n care se aa N molecule de
gaz. Ne vom concentra asupra unei molecule "i" de mas a m a c arei vitez
a
pe directia Ox este vix . Atunci cnd molecula se ciocneste cu peretele
componenta vitezei pe axa Ox se modic a brusc la valoarea vxi (Fig.
4.1). Variatia impulsului moleculei pe directia Ox este:

pxi = mvix mvix = 2mvix (4.1)

Timpul ntre dou

a ciocniri cu acelasi perete este:

2L
t= (4.2)
vix

109
110

Figura 4.1: Ciocnirea unei molecule de gaz cu peretele

Forta medie cu care peretele actioneaz

a asupra moleculei "i" este:
2
pix mvix
Fi = = (4.3)
t L
Conform legii a III-a mecanicii,forta cu care molecula actioneaz
a asupra
peretelui este:
2
mvix
Fpi = Fi = (4.4)
L
Forta total
a cu care moleculele actioneaz a asupra peretelui este suma
fortelor cu care ecare molecul
a actioneaz a asupra peretelui este:
X
N
mv 2 mX 2
N
ix
F = = v (4.5)
i=1
L L i=1 ix

Denim media p
atratului componentei pe axa Ox a vitezei:
X
N
2
vxi
i=1
vx2 = (4.6)
N
Atunci:
m 2
F = N vx (4.7)
L
Dar
v 2 = vx2 + vy2 + vz2 (4.8)
si mediind relatia (4.8) se obtine.

v 2 = vx2 + vy2 + vz2 (4.9)

 111

M arimea v 2 poart
a numele de vitez a p
atratic
a medie. Deoarece nici una
din axele de coordonate nu este privilegiata, mediile componentelor vitezelor
pe cele trei axe sunt egale:
vx2 = vy2 = vz2 (4.10)
Atunci:
v2
vx2 = (4.11)
3
si forta care actioneaz
a asupra peretelui este:
m
F = N v2 (4.12)
3L
Presiunea care actioneaz
a asupra peretelui extern este:

F m 2
2 = n
1 2 2
p= = N v mv = "c (4.13)
S 3L3 3 2 3

Marimea "c = 12 mv 2 reprezint

a energia cinetica a moleculelor. Raportul
N=L3 reprezint a concentratia de molecule n din volumul considerat. Rezulta
c
a presiunea gazului este proportionala cu numarul de molecule din unitatea
de volum si cu energia cinetica medie a moleculelor.
Astfel am legat o marime macroscopic a care este presiunea, de o m
arime
microscopica care este viteza patratic
a medie sau energia cinetica medie.

4.2 Interpretarea molecular a a temperaturii

si gradele de libertate
Considernd ecuatia de stare a gazelor ideale

N
pV = RT = RT (4.14)
NA
Se mp
arte relatia (4.14) prin V si se tinem cont c
a n = N=NA si c
a
23
R=NA = kB = 1; 38 10 J/kmol K. Se obtine:

p = nkB T (4.15)

Prin compararea relatiilor (4.13) si (4.15) rezult

a:
112

1 2 kB T
mv = 3
2 2
Rezultatul arata c
a temperatura este o m asur
a a gradului de agitatie
termica, deoarece m
asura gradului de agitatie termic
a este m
asurat
a prin
energia cinetic
a medie.
Energia unei molecule de gaz monoatomic se poate exprima ca o sum a
de trei termeni:

mvx2 mvy2 mvz2

"= + +
2 2 2
Se observa c
a ecare termen reprezint a un mod n care o molecula de
gaz monoatomic poate stoca energia. Aceste moduri distincte n care se
poate stoca energia poart a numele de grade de libertate. Astfel o molecula
monoatomic a are trei grade de libertate. n cazul general num
arul de grade
de libertate a unui sistem reprezint a num arul minim de parametri necesari
pentru a caracteriza sitemul respectiv. Deoarece nici o directie nu este
privilegiat
a rezult
a c
a:

mvx2 mvy2 mvz2 1

= = = kB T (4.16)
2 2 2 2
Aceasta arat a c
a ecare grad de libertate de translatie este caracterizat
de aceeasi cantitate de energie kT 2
: Acest rezultat poate generalizat. Se
obtine astfel teorema echipartitiei energiei:
Fiecarui grad de libertate i corespunde o energie medie kB T =2.
Cu ajutorul acestei teoreme putem calcula c aldura molara la volum con-
stant a unui gaz.
Vom considera pentru nceput un gaz ideal monoatomic. Energia intern a
a gazului ideal monoatomic este suma energiilor ec arei molecule. Deoarece
ecare molecul a are i = 3 grade de libertate energia interna a unui mol de
gaz ideal este:
kB T 3RT
U = NA 3 = (4.17)
2 2
Deoarece:

U =C VT (4.18)
Rezult
a c
aldura molar
a la volum constant:
 113

Figura 4.2: Misc

arile de rotatie a unei molecule biatomice.

3R
C V = (4.19)
2
n cazul gazelor biatomice este necesar s a se tina cont si de miscarile
proprii ale molecule, cum ar miscarea de rotatie si vibratie. Daca consid-
er
am molecula sub forma unei haltere (cu distanta dintre atomii mult mai
mare dect dimensiunea atomilor) miscarea de rotatie poate avea loc doar
n jurul a dou
a axe de rotatie (energia de rotatie n jurul axei care leag a cei
doi atomi este nula) ca n Fig. ??. Astfel energia datorat a rotatiei este de
forma

L2x L2
"r = + z (4.20)
2Ix 2Iz
unde cu Lx si Lz sunt componentele momentului cinetic pe axele Ox
si Oz, iar Ix si Iz sunt momentele de inertie corespunz atoare. Rotatia n
jurul axei Oy se neglijeaz a deoarece atomii moleculei se consider a puncte
materiale. Rezult a c
a al
aturi de gradele de libertate de translatie mai apar
dou a grade de libertate de rotatie n jurul axelor Ox si Oz astfel ca pentru
acest tip de gaz i = 5 si

kT 5RT
U = NA 5 = (4.21)
2 2
Atunci
5R
C V = (4.22)
2
114

Figura 4.3: Dependenta de temperatur

a a c
aldurii molare la volum constant
pentru hidrogen

n plus este posibil ca cei doi atomi ce formeaz

a moleculele sa se apropie
unul de altul, adic
a s
a vibreze. Energia de vibratie are doi termeni:
1 2 k
"v = prel + x2rel (4.23)
2 2
unde = m1 m2 = (m1 + m2 ) este masa redus a si prel = vrel . Marimile care
au indicele "rel" se refer
a la marimi relative. Pentru acest tip de molecule
i = 7 si
7R
C V = (4.24)
2
Trebuie remarcat ca daca se traseaza o curb a care prezinta c
aldura mo-
lar
a la volum constant n functie de temperatur a se obtine gracul din Fig.
4.3.
Gracul arata ca la temperaturi joase hidrogenul se comport a ca un
gaz monoatomic astfel nct spunem c a gradele de libertate de rotatie sunt
nghetate. La temperaturi foarte mari si gradele de libertate de vibratie
trebuie luate n considerare.

4.3 C
aldura specic
a a solidelor
Caldura specic
a a solidelor descreste rapid cnd temperatura se apropie
de zero absolut. La temperaturi nalte (peste 300 K) valoarea c aldurii mo-
lare este 3R t 25 J/mol K rezultat care poart a numele de legea Dulong-
Petit.
 115

Figura 4.4: Dependenta de temperatur

a a c
aldurii molare la volum constant

Putem exprima c aldura molara a solidelor utiliznd teorema echipartitiei

energiei. Pentru deplasari mici ale unui atom fat a de pozitia de echilibru,
acesta execut
a o miscare simpl
a armonic a. Energia asociata cu miscarea pe
axa Ox este:

1 1
E = mvx2 + kx2 (4.25)
2 2
Expresiile energie asociate misc arilor pe directiile Oy si Oz se scriu n
acelasi fel. Deoarece orice atom arei = 6 grade de libertate conform teoremei
echipartitiei energiei, energia medie a atomilor coprpului solid este:

1
6 kB T = 3kB T (4.26)
2
Atunci energia intern
a a unui mol este:

U = NA 3kB T = 3RT (4.27)

Rezult
a c
aldura molar
a C V = 3R: Acest rezultat poart a numele de
legea Dulong-Petit. Cunoscnd c
aldura molar
a se poate determina c
aldura
specic
a:

C V
cV =

n Tabelul 4.1 este prezentat a o comparatie dintre rezultatele obtinute

cu ajutorul legii Dulong-Petit si cele experimentale. Se observ a o foarte
bun
a concordanta ntre acestea tinnd cont de simplitatea modului folosit.
116

Tabelul 4.1
Caldura specic
a a solidelor
3R
Material cexp (J/kg K) (kg/kmol) ct = (J/kg K)
Al 895 26,9 927
Ag 235 107 233
Cu 395 53,54 465
Ni 400 59,71 417
Pt 120 195 127
Pb 125 207 120
Zn 340 65 381

4.4 Distributia Maxwell dup

a viteze ntr-un
gaz
Presupunem c a ntr-un gaz s-a stabilit o stare de echilibru. n conformi-
tate cu datele experimentale, presupunem c a moleculele gazului se distribuie
n ntreg volumul recipientului cu o densitate constant a. Moleculele asa cum
am mai spus prezint a viteze uniform distribuite n spatiu. Stabilirea misc arii
haotice este conditionat a de existenta interactiilor dintre molecule. Atunci
cnd moleculele se ciocnesc se produce o continu a schimbare a directiilor
de miscare. Rolul ciocnirilor nu se reduce ns a la stabilirea unei distributii
uniforme a vitezelor dup a directii. Pe lng
a modic arile directiei de miscare
moleculele sufer a variatii ale vitezelor n valoare absoluta. Atunci cnd gazul
este nchis ntr-un recipient apare o distributie a vitezelor moleculelor. n
gaz apar molecule cu viteze mai mari, un num ar de molecule cu viteze medii
si un numar de molecule cu viteze mici. Aceast a distributie este stationara
att timp ct nu apare o actiune exterioar a. Problema care se pune este
aceea a determin arii num arului de molecule care au o vitez a dat a. Deoarece
vitezele variaza n mod continuu atunci problema care se pune este aceea a
determin arii num arului de molecule care au o vitez a apropiat a de o valoare
dat a.

4.4.1 Deducerea formei functiei de distributie

Notam cu dN num arul de molecule care au componentele vitezei situate
ntre vx si vx + dvx ; vy + dvy ; vz + dvz : Probabilitatea ca o molecul
a s
a aib
a
 117

componentele vitezelor n intervalul de mai sus este:

dN
dP = = f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dvz (4.28)
N
f (vx ; vy ; vz ) poart
a numele de functia de distributie dup
a viteze. Observam
c
a functia de distributie trebuie sa se sa ndeplineac a conditia de normare:
Z +1 Z +1 Z +1
f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dv = 1 (4.29)
1 1 1

Deoarece vitezele sunt distribuite uniform n toate directiile atunci functia

de distributie depinde doar de modulul vitezei.

f (vx ; vy ; vz ) = f (v) (4.30)

Elementul de volum din spatiul vitezelor este n coordonate sferice:

dvx dvy dvz = v 2 sin dvd d' (4.31)

Daca nu intereseaza distributia dup

a directi a moleculelor putem inte-
gra dup
a si ' si obtinem astfel o nou a functie de distributie F (v) dup
a
modulul vitezei.
Z Z 2
F (v) = sin d d' f (v) v 2 = 4 f (v) v 2
0 0

n demonstratie (care nu este riguroas a) apare n mod clar rolul ciocnir-

ilor si al ipotezei caracterului haotic al misc arii moleculare. S a consideram
procesul de ciocnire a dou a particule care se misc a cu vitezele ~v1 si ~v2 . n
urma ciocnirii vitezele moleculelor variaz a si iau valorile ~v3 si ~v4 . Num arul
de ciocniri de acest fel n unitatea de timp trebuie s a e proportional cu
num arul perechilor de molecule cu vitezele ~v1 si ~v2 , adic a proportional cu
produsul f (~v1 ) f (~v2 ) : S
a consider
am apoi procesul invers adic a ciocnirile
n care vitezele moleculelor variaz a de la ~v3 si ~v4 la ~v1 si ~v2 . Num arul de
ciocniri n acest timp este proportional cu produsul f (~v3 ) f (~v4 ) :
Tinem cont de presupunerea c a ntr-un gaz care se aa ntr-o stare
stationar a c
a num arul de molecule cu valori date ale vitezei nu variaz a da-
torita proceselor de ciocnire se consider a ca num arul de molecule ale c aror
118

viteze variaz
a de la ~v3 si ~v4 la ~v1 si ~v2 este egal cu num
arul de molecule ale
c
aror viteze variaz
a de la ~v1 si ~v2 la ~v3 si ~v4 . Atunci:

f (~v1 ) f (~v2 ) = f (~v3 ) f (~v4 ) (4.32)

Deoarece n procesul de ciocnire are loc conservarea energiei. Probabil-

itatea ca molecula s
a aib
a:

v12 + v22 = v32 + v42 (4.33)

Deoarece functia de distributie nu depinde de directia vitezei relatia

(4.32) poate transcris
a sub forma:

f (v12 )f (v22 ) = f (v32 )f (v42 ) (4.34)

Din relatiile (4.33) si (4.34) rezult

a forma functie f (v):
v2
f (v) = Ae (4.35)

si
v2
F (v) = 4 Av 2 e (4.36)
Determinarea constantelor A si se face pornind de la conditia de nor-
mare:
Z 1
F (v)dv = 1 (4.37)
0
si de faptul c
a viteza p
atratic
a medie este legata de temperatur
a prin relatia:
Z +1
3kB T
2
v = v 2 F (v)dv = (4.38)
0 m
Rezult
a:

m m 3=2
= ; A= (4.39)
2kB T 2 kT
Astfel:

m 3=2 2 mv2
F (v) = 4 v e 2kT (4.40)
2 kT
Rezult
a c
a forma functiei de distributie f (v) este:
 119

Figura 4.5: Distributia Maxwell dup

a viteze

3=2
m mv 2
f (v) = e 2kB T
v2 (4.41)
2 kB T
n Fig. 4.5 este reprezint a viteze unde N = 105
a distributia dup
Pornind de la expresia functiei de distributie se va putea calcula viteza
medie
r
8kT
v= (4.42)
m
si viteza cea mai probabila:
r
2kB T
vp = (4.43)
m

4.4.2 Distributia Boltzmann ntr-un cmp de forte

omogen
Problema care se pune este aceea de a determina modul n care sunt
distribuite moleculele n cmpuri de forte conservative. Ca un exemplu vom
studia distributia moleculelor unui gaz n cmp gravitational (Fig. 4.6.)
S
a consider
am o coloana de gaz cu suprafata S aata ntre coordonatele
z si z + dz: Punem conditia ca aceast a coloana s
a e n repaus. Pentru
aceasta:
Sp(z) = Sp(z + dz) + S gdz (4.44)
120

Figura 4.6: Portiune dintr-un gaz aat n cmp gravitational.

unde = mn este densitatea, m este masa unei molecule si n este concen-

tratia [Link]
a:

p(z + dz) p(z) = dp = gdz = mngdz (4.45)

Din ecuatia de stare:

p = nkT (4.46)
considernd temperatura constant
a

dp = kT dn (4.47)

Astfel din relatiile 4.45 si 4.47 se obtine:

kT dn = mngdz (4.48)
dn mg
= dz (4.49)
n kB T
Integr
am de la z = 0 unde concentratia moleculelor este n = n0 . Atunci:
Z n Z y
dn mg n mgz
=+ dz =) ln =
0 n kB T 0 n0 kB T
mgz
n = n0 e kB T
(4.50)
Astfel num
arul de molecule aate ntre z si z + dz :
mgz
dn s e kB T
dz (4.51)

Atunci probabilitatea ca o molecul

a s
a se g
aseasc
a ntre z si z + dz este:
mgz
dP s e kB T
dz (4.52)
 121

Putem rescrie formula de mai sus tinnd cont c a mgz = Ep este energia
potential
a si c
a dz s dEp . Astfel probabilitatea ca o molecula sa aib
a
energia cuprins a n intervalul dE; Ep + dEp este:
Ep
dP s e kB T
dEp (4.53)

4.5 Distributia Maxwell-Boltzmann

Probabilitatea ca molecula s a se g
aseasc a la o n altime cuprins
a ntre z
si z + dz si s
a aib
a viteza cuprinsa ntre ~v si ~v + d~v se obtine combinnd
rezultatele obtinute la studiul distributie Maxwell si distributiei Boltzmann:
mv 2 +mgz
2
dP = Ae kB T
dvx dvy dvz dz (4.54)

unde A este o constant a.

n continuare vom generaliza concluziile din discutia anterioar
a n cazul
c
a energia stationar
a n care se poate aa sistemul formeaz a un sir discret
E1 ; E2 ; E3 ::; Probabilitatea ca sistemul s
a se ae n starea de energie Ek
este:
Ek
Pk = C exp (4.55)
kB T
Constanta C se determin
a din conditia de normare:

X
n X
n
Ek
Pk = C exp (4.56)
k=1 k=1
kB T

Aplicatie
Atomii pot ocupa dou a nivele discrete a energiei. S a consider
am un
gaz la 2500 C care are dou a nivele energetice separate prin 1,5 eV. Sa se
determine raportul dintre num arul de atomi care ocup a nivelul de energie
mai mare si num
arul de atomic care ocup a nivelul de energie mai mic.
Solutie:
Conform statisticii Boltzmann
n (E2 ) exp [ E2 =kB T ] (E1 E2 ) 3
= = exp = 1; 9 10
n (E1 ) exp [ E1 =kB T ] kB T
122

4.6 Entropia din punct de vedere microscopic

Putem trata entropia din punct de vedere microscopic pornind de la
analiza statistic a a misc
arii moleculare.
n teoria cinetic a molecular a, moleculele sunt reprezentate ca particule
care se misc a haotic. S a presupunem c a initial gazul este n volumul Vi :
Pentru o distributie a gazului n volum exist a un mare num ar de microst ari
echivalente compatibile cu starea macroscopic a data.
Vom calcula num arul de microst ari considernd c a ecare molecul a ocup a
un volum microscopic Vm : Num arul total al locatiilor pe care molecula le
poate ocupa n starea initial a este wi = Vi =Vm :
Num arul wi poate interpretat ca num arul de moduri n care molecula
poate plasat a n volumul Vi : Presupunem c a probabilit atile ca molecula sa
ocupe orice locatie sunt egale. Dac a se adaug a molecule n sistem num arul
de posibilit ati n care moleculele se pot aranja n sistem creste. Astfel
dac a w1 reprezint a num arul de locatii posibile pentru prima molecul a si w2
num arul de locatii pentru a doua molecul a num arul total de moduri n care
se pot plasa cele dou a molecule este w1 w2
Neglijnd probabilitatea (extrem de mic a) ca dou a molecule s a ocupe
acelasi volum, num arul de locatii pe care-l poate ocupa ecare molecul a
este acelasi, num arul de moduri n care N molecule pot ocupa volumul
intial Vi este:
N N
i = (wi ) = (Vi =Vm ) (4.57)
Considernd ca gazul sufera o destindere adiabatic
a n vid pn
a la volu-
mul nal Vf . n acelasi mod, num arul de moduri n care cele N molecule
pot ocupa volumul Vf este:

f = (wf )N = (Vf =Vm )N (4.58)

N
f Vf
= (4.59)
i Vi
Numarul total de moduri n care molecule pot ocupa volumul V reprez-
int
a numarul de microstari ale sistemului care sunt compatibile cu macrostarea
considerat
a. Din relatia (4.59) se obtine:
Logaritmnd si multiplicnd cu constanta Boltzmann se obtine:

f Vf Vf Vf
kB ln = N kB ln = NA kB ln = R ln (4.60)
i Vi Vi Vi
 123

de unde
Vf
kB ln f kB ln i = R ln (4.61)
Vi
Dar n cazul c
a are loc o expansiune a gazului n vid am dedus c
a:
Vf
S = Sf Si = R ln (4.62)
Vi
Rezult
a c
a:
S = kB ln (4.63)
n concluzie cu ct sunt mai multe microst ari, cu att creste entropia
sistemului. Ecuatia (4.63) arat a c
a entropia este o m asur
a a dezordinii
unui sistem. Asa cum am spus st arile microscopice sunt egal probabile.
Deoarece num arul de microst ari compatibile cu o stare dezordonat a este
mult mai mare dect num arul de microst ari compatibile cu o stare mai
ordonat a rezult
a c
a starea dezordonat a este mult mai probabil a.
Aplicatie
Apa erbe la 100 C la nivelul m arii. La ce temperatur a erbe apa pe
un munte la o n altime de 5 km de nivelul m arii. Consider am masa molar a
a aerului = 28; 9 g/mol si c a temperatura mediului ambiant este t = 20
C. Caldura latent a de vaporizare este 2; 26 106 J/kg
Solutie:
Presiunea vaporilor saturanti functie de temperatur a variaz
a dupa legea

pv = k1 exp
RTf
unde Tf este temperatura de erbere iar k1 este o constanta. La nivelul
marii pv = p0 = 1 atm si temperatura de erbere Tf = Tf 0 = 373; 15 K.
Atunci:
p0 = k1 exp
RTf 0
Presiunea atmosferic
a functie de n
altime este:
mgz h gz i
p = p0 exp = p0 exp
kB T RT
Fenomenul de erbere are loc atunci cnd presiunea vaporilor saturanti
la temperatura de erbere este egal
a cu presiunea atmosferic
a:
h gz i
k1 exp = p0 exp
RTf RT
124

Rezult
a:
1 1
T = 1 gz = 1 9;8 5000 = 363; 13 K
Tf
+ T 373;15
+ 2;26 106 293;15

Aceasta corespunde la 90 C:

4.7 Probleme
4.1 O centrifug a este un dispozitiv care este utilizat pentru a separa
particule prin rotirea acesteia cu viteza unghiular
a !: Ea este format
a dintr-
un tub de lungime R care se roteste n plan orizontal n jurul unui capat al
acesteia. S
a se determine densitatea particulelor n interiorul centrifugii.

4.2 Frecventa de rotatie a unei molecule. Molecula de N2 are lungimea

de 0,12 nm. S
a se estimeze frecventa de rotatie a N2 a rotatie la 20 C.

4.3 S
a se determine viteza medie a moleculelor unui gaz ideal aat la
temperatura T .

4.4 Sa se determine viteza ce mai probabil

a a moleculelor unui gaz ideal
aat la temperatura T .
Capitolul 5

Electricitate

5.1 Electrostatic
a
5.1.1 Sarcina electric
a
Sarcina electric
a este o marime scalar
a care m
asoar
a starea de electrizare
a unui corp. Exist a doua tipuri de sarcin
a: una pozitiva (a protonilor) si
una negativa (a electronilor). Unitatea sarcinii electrice este Coulombul
(C). Cea mai mic a cantitate de sarcina este sarcina e = 1; 6 10 19 C.
Sarcina +e este sarcina protonilor iar sarcina e este sarcina electronilor.

5.1.2 Legea lui Coulomb

Legea lui Coulomb este o lege experimental a care arma ca: forta de
interactie dintre doua sarcini punctiforme este de atractie dac a sarcinile
sunt de semne contrare si de respingere dac a sarcinile sunt de acelasi fel;
forta actioneaz
a de-a lungul dreptei ce uneste cele dou a sarcini; marimea
fortei este invers proportional
a cu p atratul distantei dintre sarcini si este
direct proportionala cu produsul sarcinilor. Forma matematic a a legii lui
Coulomb n sistemul de unit ati international SI este:

1 q1 q2 ~r12
F~12 = 2
(5.1)
4 "0 r12 r12

unde "0 = 8; 854 10 12 C2 /N m2 este o constant a numita permitivitatea

~
vidului. ~r12 : Forta F12 reprezint
a forta cu care sarcina q1 actioneaz
a asupra

125
126

Figura 5.1: Forta dintre dou

a sarcini electrice punctiforme de acelasi semn.

sarcinii q2 . n Fig. 5.1 este reprezentat cazul cnd cele dou a sarcini au ace-
lasi semna. Se observ a ca relatia (5.1) pune n evident
a caracterul atractiv
sau repulsiv al fortei. Considernd c a semnele sarcinilor sunt incluse n q1
si q2 , cnd q1 q2 > 0 (adic a ambele sarcini au acelasi semn) F~12 are sensul
vectorului ~r12 si forta este repulsiv a, iar cnd q1 q2 < 0 (sarcinile au semne
~
contrare) F12 are sens contrar lui ~r12 si forta este atractiv a.
Aplicatie
Electronul si protonul atomului de hidrogen se aa la o distant a medie
11
de 5; 3 10 m. S a se determine forta care actioneaz a ntre ei.
Solutie:
19 2
1 e2 9 (1; 6 10 ) 8
F = =9 10 = 8; 2 10 N
4 "0 r2 (5; 3 10 11 )2

unde am tinut cont c

a:
1 N m2
=9 109
4 "0 C2

5.1.3 Cmp electric

Notiunea de cmp se refer a la cazul interactiei cnd dou a corpuri nu
sunt n contact. Astfel asupra unui corp l asat liber deasupra p amntului
actioneaza o fort
a. Spunem c a acel corp se aa n cmpul gravitational al
p
amntului. Dac a un corp cu o sarcina foarte mica si de dimensiuni foarte
mici, numit corp de prob a, este adus n apropierea unor corpuri nc arcate
electric si considerate xe asupra lui actioneaz a o fort
a. Spunem c a n
regiunea n care asupra corpului de prob a actioneaz
a o fort
a exist
a un cmp
 127

Figura 5.2: Vectorul intensitatea cmpului electric

electric. Pentru a caracteriza cmpul electric se deneste intensitatea cm-

pul electric ntr-un punct ca ind:

~
~ =F
E (5.2)
q

unde F~ este forta ce actioneaz

a n punctul respectiv asupra corpului de
proba nc
arcat cu sarcinaq.
Un corp punctiform cu sarcina Q, creaza un cmp electric a c
arui inten-
sitate este (Fig. 5.2):
~
E~ = F = Q ~r (5.3)
q 4 "0 r2 r
si
~ = jQj
jEj (5.4)
4 "r2
Pentru a obtine o reprezentare a cmpului electric, se pot deni liniile
de cmp, ca ind curbele la care n ecare punct vectorul intensitate cmp
electric este tangent. Sensul unei linii de cmp este sensul n care ncepe
s
a se deplaseze o sarcina pozitiv
a pe linia de cmp cnd este l asat a liber
a.
Liniile de cmp electric pornesc de pe sarcinile nc
arcate pozitiv si se termina
pe sarcinile nc
arcate negativ (Fig. 5.3). Ele nu se intersecteaz a deoarece
cmpul este denit n mod univoc ntr-un punct dat.

5.1.4 Distributii continue de sarcini

Adesea distantele dintre sarcinile unui grup de sarcini sunt mult mai
mici dect distanta de la grupul de sarcini la punctul n care trebuie calcu-
lat
a intensitatea cmpului electric. n acest caz sistemul poate modelat
ca un sistem continuu de sarcin a. Pentru a evalua cmpul electric creat
de o distributie continu a de sarcin
a se utilizeaz
a urm
atorul procedeu: se
divizeaza distributia de sarcin
a n elemente mici ecare continnd sarcina
128

Figura 5.3: Linii de cmp electric.

dq. Cmpul produs n P de sarcina dintr-un element va :

~ = 1 dq ~r
dE (5.5)
4 "0 r2 r
Pentru a obtine intensitatea totala se nsumeaz a contributiile aduse de
ecare element. Pentru aceasta se integreaza relatia (5.5) pe tot volumul n
care se aa sarcinile electrice:
Z
~ 1 dq ~r
E= (5.6)
4 "0 r2 r
Dac a not
am cu densitatea de sarcin
a si se tine cont c
a q = dv se
obtine: ZZZ
~ = 1 (~r) ~r
E dv (5.7)
4 "0 r V r2 r

5.1.5 Legea lui Gauss

Fluxul cmpului electric
Fie o suprafat
a S str
ab
atut ~ (Fig 5.4a).
a de un cmp electric uniform E
Fluxul cmpului electric prin suprafata S se deneste ca:

~ n S = ES cos
= E~ (5.8)
 129

Figura 5.4: a) Fluxul cmpului electric b) Fluxul cmpului electric printr-o

suprafat
a elementar
a dS

unde ~n este normala pe suprafata S.

n cazul unui cmp neuniform se mparte aceast a suprafat
a n elemente
mici dS. Considernd unul din aceste elemente, normala pe acest element
~ valoarea intensit
de ~n, (Fig. 5.6b) si E atii cmpului electric pe acesta, uxul
electric elementar este:
~ ndS = (EdS) cos
d = E~ (5.9)

Fluxul total prin suprafata S se obtine prin adunarea uxurilor prin

toate elementele dS. Atunci:
ZZ ZZ
= ~
E~ndS = ~ S
Ed ~ (5.10)
S S

unde vectorul dS~ se deneste ca dS

~ = ~ndS:
S
a consider
am un caz particular si anume o sarcina n centrul unei sfere.
n orice punct al sferei modulul intensit
atii cmpului electric este:
q
E=
4 "0 r2
Fluxul electric elementar printr-o suprafat
a dS este:

d = EdS (5.11)

si: ZZ ZZ
q 2 q
= EdS = E dS = 4 r =
4 "0 r2 "0
130

Figura 5.5: Cmpul electric creat de o distributie liniar

a de sarcin
a

Rezult
a c
a uxul printr-o suprafat
a sferic
a produs de sarcina din centru
este proportional cu sarcina. Aceast a proprietate se poate generaliza si
pentru o suprafat
a nchis
a oarecare anume:
ZZ
= ~ ndS = qint
E~ (5.12)
S "0
unde qint este sarcina din interiorul volumului nchis de suprafata S:
Aplicatie
Se da o distributie liniar
a de sarcin a, a c
arei densitate este (sarcina pe
unitatea de lungine). S a se g
aseasc a expresia intensit atii cmpului electric
la distanta r dac a distributia de sarcin a se g
aseste n vid.
Solutie:
Din considerente de simetrie, E ~ are o directie radial a ca n Fig. 5.5.
Pentru determinarea cmpului electric se utilizeaz a legea lui Gauss. Pentru
aceasta se alege o suprafat a cilindrica a carei axa de simetrie o constituie
distributia liniara de sarcin a. Se observ a c
a uxul cmpului electric este
diferit de zero doar pe suprafat a laterala a suprafetei cilindrice de raza r.
Pe baze uxul cmpului electric este nul deoarece unghiul dintre normal a
si directia cmpului electric este =2. Atunci:
q l
= 2 rlE = =
"o "0
Rezult
a:
E=
2 "o r
 131

Figura 5.6: a) Lucrul mecanic efectuat de cmpul produs o sarcina Q asupra unei
sarcini de prob
a q: b) Deplasarea unei sarcini de-a lungul unei curbe.

Aplicatie
S
a se determine cmpul electric determinat de o sfer a conductoare de
raz
a R nc arcat
a cu sarcina Q n exteriorul acesteia.
Solutie
Pentru un punct situat la distanta r > R consider am o sfer
a concentrica
cu sfera ncarcat
a. Din motive de simetrie cmpul electric este perpendicular
pe suprafata sferei de raz
a r deoarece toate punctele de pe aceasta sfer
a sunt
echivalente. Atunci conform legii lui Gauss:

Q
= E 4 r2 =
"0

Rezult
a:
Q
E= (5.13)
4 "0 r2
Astfel cmpul electric creat de o sfera nc
arcat
a cu sarcina Q, n exte-
riorul ei, este identic cu cel care ar determiant dac a sarcina Q s-ar aa
concentrat a n centru. Cmpul n interiorul sferie este nul. Vom ar ata ca
n interiorul conductoarelor aate n echibru electrostatic (n care nu exist
a
deplasari ordonate de sarcini electrice) cmpul electric este nul.

5.1.6 Potentialul electric

Lucrul mecanic efectuat de cmpul electric.
Pentru simplicare vom considera cmpul creat de o sarcin a electric
aQ
n care se deplaseaz
a o sarcina q de-a lungul unei linii de cmp de la distanta
r1 la distanta r2 > r1 : Presupunem n plus c a cele dou a sarcini au acelasi
132

semn (Fig 5.6a). Lucrul mecanic elementar efectuat de cmp cnd sarcina
este deplasat
a de la r la r + dr este:
Qq
L = F dr = F dr = dr (5.14)
4 "0 r2
Atunci
Zr2
Qq dr Qq 1 1
L= 2
= (5.15)
4 "0 r 4 "0 r1 r2
r1

Relatia (5.15) este valabil

a si n cazul n care deplasarea sarcinii se face
pe un drum oarecare ntre dou a puncte aate la distantele r1 si r2 fat
a de
sarcina Q. Deoarece lucrul mecanic nu depinde de drum, fortele electrosta-
tice sunt forte conservative.
S
a consider am deplasarea sarcinii q ntr-un cmp electric de-a lungul unei
curbe ntre dou a puncte (Fig 5.6b). Deplasarea innitezimal a de-a lungul
~
curbei o vom nota cu dl: Lucrul mecanic elementar efectuat de cmpul
electric este:
L = q Ed~ ~l = qE cos dl (5.16)
Lucrul mecanic total este:
Z2
L12 = q ~ ~l
Ed (5.17)
1

Aceasta integral
a este o integrala curbilinie si cum fortele electrostatice
sunt conservative, valoarea ei nu depinde de drum. Din acest motiv se poate
deni energia potential
a a sarcinii q n cmpul electric E.~

Z2
Ep = Ep2 Ep1 = L12 = q ~ ~l
Ed (5.18)
1
Energia potential a este denita pna la o constant a aditiv
a astfel c
a
semnicatie zic a are doar diferenta ei. Din acest motiv se poate alege o
pozitie de referint
a n care energia potential
a este nul
a. Dac
a se considera
punctul 2 ca punct de referint a (R) Ep2 = 0. Atunci:
ZR
Ep1 = L1R = q ~ ~l
Ed (5.19)
1
 133

Se observ
a c
a m
arimea
ZR
Ep1 L1R ~ ~l
= = Ed
q q
1

este independent a de sarcina q. Aceast a marime poart a numele de potential.

Mai general:
Ep LR
V = = (5.20)
q q
unde LR = L1R este lucrul mecanic efectuat de cmpul electric cnd sarcina
q este deplasata din punctul considerat n punctul de referint a. Relatia de
mai sus poate privit a ca o relatie de denitie pentru potential. Potentialul
unui punct al corpului este egal cu lucrul mecanic efectuat de fortele cm-
pului pentru deplasarea unitatii de sarcina pozitiva din punctul considerat
n punctul de referinta al carui potential se considera egal cu zero.
Ca observatie trebuie sa remarc am c a potentialul este o m
arime cu care
putem caracteriza cmpului electrostatic. Diferenta de potential ntre dou a
puncte 1 si 2 se deneste ca:
Z2
Ep L12 ~ ~l
V = V2 V1 = = = Ed (5.21)
q q
1

Atunci putem exprima lucrul mecanic efectuat de un cmp electric ntre

dou
a puncte n functie de diferenta de potential

L12 = q V = q (V1 V2 )
Ca si n cazul energiei potentiale, doar diferenta de potential are semni-
catie zic a. Unitatea de m asur
a a potentialului si a diferentei de potential
este voltul:
1J
1V
1C
n multe aplicatii practice potentialul P amntului se consider a egal cu
zero.
Diferenta de potential ntr-un cmp determinat de o sarcina punctiforma
Tinnd cont de expresia lucrului mecanic efectuat de cmpul electric al
unei sarcini punctiforme asupra altei sarcini (5.15) rezult a c
a diferenta de
potential dintre dou a puncte este:
134

L Q 1 1
V = V2 V1 = = (5.22)
q 4 "0 r2 r1
Alegnd pozitia de referint
a la innit se pune r1 ! 1 si V1 = 0: Atunci
expresia potentialului determinat de sarcina Q este (renuntnd la indicele
2):
Q
V = (5.23)
4 "0 r

5.1.7 Suprafete echipotentiale

Numim suprafata echipotential
a locul geometric al punctelor cu potential
constant. Rezult a c
a lucrul mecanic la deplasarea unei sarcini pe o suprafat a
echipotential
a este egal cu zero. Liniile de cmp sunt perpendiculare pe
suprafetele echipotentiale.
Pentru a demonstra acest lucru se consider a o suprafat
a echipotential a
pe suprafata careia se deplaseaz a o sarcin a q pe o distanta egala cu dl:
Dac aE~ este intensitatea cmpului electric pe aceast a suprafat
a, forta care
a asupra sarcinii q este F~ = q E
actioneaz ~ si lucrul mecanic se exprim a ca:

L = F dl cos = qEdl cos (5.24)

!
unde este unghiul dintre directia lui E si deplasarea dl. Pe de alt
a parte
lucrul este egal cu zero, deoarece diferenta de potential a celor doua puncte
de pe suprafata echipotential
a este nul a. Atunci

qEdl cos =0
Cum q; E; dl sunt diferite de zero, rezult
a cos = 0 adic a = =2. Astfel in-
tensitatea cmpului electric este perpendicular a pe suprafata echipotential
a.
Deoarece intensitatea cmpului electric este tangent a la liniile de cmp
rezult
a c
a si liniile de cmp sunt perpendiculare pe suprafata echipotential
a.

5.1.8 Leg
atur a dintre cmpul electric si diferenta de
potential
~ si
Pentru a determina relatia dintre intensitatea cmpului electric E
diferenta de potential se consider
a un corp de proba cu sarcina q care
 135

se deplaseaz a n cmpul electric pe distanta d~l: Atunci variatia energiei

potentiale a sarcinii q este:

dEp = L= ~ ~l
q Ed (5.25)

Diferenta de potential este:

dEp ~ ~l
dV = = Ed (5.26)
q

Vom considera cazul unui cmp electrostatic care are numai componenta
a axa Ox: dE = Ex~ex . Deoarece d~l = dx~ex + dy~ey + dz~ez rezult
dup a:

dV = Ex dx

si

dV
Ex =
dx
Dac
a cmpul este uniform Ex = const: si atunci

V = Ex x (5.27)
Relatia (5.27) ia n considerare faptul c a intenstatea cmpului electric
este ndreptat a de valori mari ale potentialului la valori mici ale acestuia.
Daca nu se tine cont de acest lucru si se consider
a difernta de potentia V
o cantitate pozitiva, iar x = d, rezult a c
a

V = Ed (5.28)
unde Ex a fost notat cu E: n relatia (5.28) d este considerat de-a lungul
unei linii de cmp.
n cazul general vom considera c a intensitatea cmpului electric are com-
ponente dup a toate cele trei axe de coordonate:

~ = Ex~ex + Ey~ey + Ezs~ez

E

Se exprim
a lucrul mecanic efectuat de cmpul electric n dou
a moduri:

L = F~ d~l = q Ed
~ ~l = qEx dx + qEy dy + qEz dz (5.29)
136

si
L= qdV = q [V (x + dx; y + dy; z + dz) V (x; y; z)]
@V @V @V
L= q V (x; y; z) + dx + dy + dz V (x; y; z)
@x @y @z
@V @V @V
L= q dx + dy + dz (5.30)
@x @y @z
Comparnd expresiile 5.29 si 5.31, si tinnd cont c
a dx; dy; dz sunt
arbitrare rezult
a:
@V @V @V
Ex = ; Ey = ; Ez =
@x @y @z
Astfel expresia intensit
atii cmpului electric este:

~ = @V @V @V
E ~ex + ~ey + ~ez = grad V = rV (5.31)
@x @y @z

5.1.9 Conductori n echilibru electrostatic

Un conductor este un corp care posed a sarcini (de regul
a electroni) care
se pot misca cvasiliber n interiorul s au. El se aa n echilibru electrostatic
daca sarcina cvasiliber a din interiorul sau nu sufera o miscare ordonata.
n cazul echilibrului electrostatic cmpul electric este egal cu zero n in-
teriorul conductorului iar potentialul este constant.
Pentru a demonstra prima parte a acestei afirmatii se consider a c
a inten-
sitatea cmpului electric n conductori este diferit a de zero. Atunci electronii
liberi vor fi pusi ntr-o miscare ordonat a n sens contrar cmpului, fapt ce
ar nsemna c a nu ne gasim n conditii de echilibru electrostatic asa cum am
presupus. Rezult a c
a n conductori cmpul este nul. Datorit a acestui fapt
conform ecuatiei 5.31 rezult a c
a potentialul este constant n toate punctele
din interiorul conductorului.
Sarcina electrica neta este repartizata n ntregime pe suprafata conduc-
torilor si nu n interiorul lor.
Pentru a ar ata acest lucru imagin am o suprafat a nchis
a S n interiorul
unui conductor pentru care aplic am legea lui Gauss. Deoarece n interiorul
conductorului si deci si pe suprafata S intensitatea cmpul electric este nula:
ZZ
~ S
Ed ~ = 0 = Qint
S "0
 137

Figura 5.7: Cmpul electric la suprafata unui conductor

De aici rezulta ca sarcina Qint din interiorul suprafetei este nul a. Cum
suprafata considerat a poate lua orice form a, aceasta poate fi facuta s
a tinda
spre suprafata conductorului care nchide tot volumul s au. Rezult a ca
sarcina din interiorul unui conductor va fi nul a. Sarcina se distribuie pe
suprafata conductorului.
La suprafata unui conductor n echilibru electrostatic cmpul electric este
orientat ntotdeauna normal la suprafata acestuia, iar suprafata conducto-
riului este o suprafata echipotentiala.
Dac a intensitatea cmpului electric nu este normal a la suprafata conduc-
torului, atunci ar exista o component a tangentiala a cmpului electric. Cum
sarcina este dispus a pe suprafata conductorului rezult a ca aceasta sarcina
ar fi pus a n miscare si conductorul nu ar mai fi n echilibru electrostatic.
Se va calcula n continuare valoarea cmpului electric la suprafata con-
ductorilor cunoscnd densitatea superficial a de sarcin a (sarcina de uni-
tatea de suprafat a). n Fig. 5.7 este reprezentat a o portiune din suprafata
unui conductor pe care densitatea superficial a de sarcin a este + . Se con-
sidera o suprafat a foarte mica sub form a de cilindru cu o baz a aflat
a n
interiorul conductorului iar o alta n afar a. Bazele cilindrului se aleg astfel
nct, pe cea exterioar a conductorului, intensitatea cmpului electric s a e
perpendicular a pe ea. Se aplica legea lui Gauss pentru aceast a suprafat
a si
se observ a c
a numai integrala prin baza situat a n vid aduce o contributie
diferita de zero la fluxul cmpului (n interiorul conductorului E ~ = 0 iar pe
fetele laterale E~ ? ~n). Atunci:
ZZ
~ S~=E S= S
Ed (5.32)
S "0
unde S este sarcina total
a din interiorul suprafetei considerate. Din
(5.32) rezult
a cmpul la suprafata conductorului:
138

E= (5.33)
"0
Aplicatie
S
a se determine potentialul unei sfere conductoare de raz a R nc arcat
a
cu sarcina Q:
Solutie:
Deoarece n interiorul sferei cmpul electric este nul, potentialul tuturor
punctelor sferei este acelasi. Cunoscnd cmpul determinat de sarcina Q
(5.23) si considernd ca la innit potentialul creat de sarcina de pe sfera
este nul, rezult
a:
Z 1 Z 1
Q Q
V = E (r) dr = 2
dr =
R R 4 "0 r 4 "0 R

5.1.10 Densitatea de energie a cmpului electric

Pentru aceasta vom considera un caz particular si anume energia n-
magazinat a ntr-un condensator plan.
Un condensator const a din dou
a conductoare nc arcate cu sarcini elec-
trice egale si de sens contrar. Denim capacitatea unui condensator ca
raportul dintre sarcina de pe armaturi si diferenta de potential dintre ele.
Q
C= (5.34)
V
Unitatea de m
asur
a a capacit
atii este faradul
1C
1F =
1V
Condensatorul plan este format din dou a armaturi plane egale, paralele
aate la o distant
a d una de alta.
Pentru a se calcula diferenta de potential dintre cele dou a arm aturi este
necesar s
a se calculeze cmpul electric creat de un conductor plan innit
nc
arcat astfel nct densitatea de sarcin a are aceiasi valoare n orice punct
al suprafetei.
Din motive de simetrie, cmpul electric E ~ este perpendicular pe suprafat a.
Alegem o suprafat a cilindric
a astfel nct cele doua baze ale sale s a e si-
metrice fat
a de suprafata nc
arcata. Fluxul prin suprafata respectiv a este:
= baze + lateral = 2ES
 139

Figura 5.8: Cmpul creat de o distributie plan

a de sarcini electrice.

deoarece uxul pe suprafata lateral a lateral = 0, E~ ind paralel cu aceasta

adic
a per,pendicular pe normala la suprafat a, iar baze = 2ES.
Dar = q="0 unde q = S este sarcina din interiorul cilindrului.
Rezulta:
E= (5.35)
2"0
Revenind la cazul condensatorului plan se observ a c
a n interior cmpul
este suma cmpurilor create de sarcinile pozitiv a si cea negativa de pe cele
doua armaturi (se neglijeaz
a efectele de margine):

E = E+ + E = + =
2"0 2"0 "0
deoarece cele dou
a cmpuri sunt orientate n acelasi sens. Cum V = Ed:
Q S S
C= = "0 = "0 (5.36)
Ed d d
Presupunem c a la un moment dat condensatorul este nc
arcat cu sarcina
q. Pentru a m ari sarcina de pe condensator cu cantitatea dq trebuie sa se
transfere sarcina dq de pe placa nc
arcat
a negativ pe cea nc
arcata pozitiv.
Lucrul mecanic efectuat (din exterior) este:
q
L = ( V ) dq = dq
C
Dar W energia nmagazinat a n condensator este egal
a cu lucrul mecanic
efectuat la nc
arcarea condensatorului:
Z q
q q2 1
L= dq = = C ( V )2
0 C 2C 2
140

Cum C = "0 Sd ; V = Ed rezult

a:

1
W = "0 E 2 (dS)
2
Cum volumul n care se aa cmpul electric este V = Sd, densitatea de
energie a cmpului electric va :

W 1
w= = "0 E 2 (5.37)
V 2
Aceast a relatie, desi a fost dedus
a pentru un caz particular este valabil
a
pentru orice cmp electric.
Aplicatie
S
a se determine capacitatea unui condensator sferic care const a din dou
a
sfere concentrice de raze R1 si R2 .
Solutie:
Presupunem c a sfera cu raza mai mic a este cea cu raza R1 pe care se
aa sarcina negativ a Q. Cmpul electric ntre cele dou a sfere este:

Q
E = E (Q) + E ( Q) = +0
4 "0 r
unde R1 < r < R2 : Am tinut cont c
a n interiorul sferei nc
arcat
a cu sarcina
Q, cmpul este nul. Diferenta de potential dintre cele dou a sfere este:
Z R2 Z R2
Q dr Q 1 1
V2 V1 = Edr = 2
=
R1 4 "0 R1 r 4 "0 R1 R2

Capacitatea condensatorului este

Q 4 "0 R2 R1
C= =
V2 V1 (R2 R1 )

Aplicatie
Sa se arate c
a energia asociat
a cu o sfer
a conductoare de raz
a R nc
arcat
a
cu sarcina Q este
1 Q2
W =
4 "0 R
Solutie
 141

Figura 5.9: a) Dipol electric b) Calculul potentialului creat de un dipol. Originea

se aa la mijlocul distantei dintre cele dou
a sarcini.

Cnd pe sfer
a se aa sarcina q potentialul sferei este:
q
V =
4 "0 R
Pentru a se aduce o sarcin
a dq pe sfer
a trebuie s
a se efectueze un lucru
mecanic egal cu:
q
L = V dq = dq
4 "0 R
Astfel: Z Q
q 1 Q2
W =L= dq =
0 4 "0 R 8 "0 R

5.2 Dielectrici
5.2.1 Dipol electric
Dipolul electric este un sistem de dou a sarcini de m arimi egale si de
semne contrare aate la o distant
a l una fat
a de cealalt
a (Fig 5.9a).
Denim momentul de dipol
p~ = q~r1 q~r2 = q (~r1 ~r2 ) = q~l (5.38)
142

Potentialul creat de un dipolul electric este egal cu suma potentialelor

create de ecare sarcin a n parte. Se va considera cazul n care punctul
n care se calculeaza potentialul se aa la o distant
a mult mai mare dect
distanta dintre sarcinile dipolului. Se presupune c a sarcinile sunt situate pe
axa Oz. Potentialul n punctul P va fi (Fig. Fig 5.9b):

1 1 1
V = (5.39)
4 "0 r2 r1

unde:
1 l2 l
r22 = r + l2
2
lr cos = r 2
1+ 2 cos
4 4r r
1 l2 l
r12 = r2 + l2 + lr cos = r2 1 + 2 + cos
4 4r r
Deoarece s-a presupus c
ar l atunci:
1
1 1 1 l2 l 2
1 l
= r22 2
= 1+ 2 cos = 1+ cos + :::
r2 r 4r r r 2r
1
1 1 1 l2 l 2
1 l
= r12 2
= 1 + 2 + cos = 1 cos + :::
r1 r 4r r r 2r
Rezult
a:
ql cos
V = (5.40)
4 "0 r2
Se observ
a c
a p~ ~r = p r cos = qlr cos . Relatia (5.40) se poate scrie:

p~ ~r
V = (5.41)
4 "0 r3
 143

Figura 5.10: Efectul cmpului electric asupra unui dipol electric.

Dipol plasat n cmp electric extern

Presupunem dipolul ca ind plasat ntr-un cmp electric extern E ~ (Fig.
5.10). Cmpul electric extern este determinat de o alt a distributie de
sarcin
a. Fortele care actioneaz a asupra ecarei sarcini sunt F~ = q E ~ si
~ ~
F = q E. Cele dou a forte formeaz
a un cuplu care are tendinta sa alin-
ieze dipolul paralel cu directia cmpului electric n care se aa. Momentul
cuplului care actioneaz
a asupra dipolului este:
~ = ~l
M F~ = ~l ~ = q ~l
qE ~ = q~l
E ~ = p~
E ~
E (5.42)

Modulul acestui moment este

M = pE sin (5.43)
Se poate determina energia potential a a dipolului n cmpul electric.
Pentru aceasta se observ a c
a lucrul mecanic efectuat de cmpul electric
este egal cu minus variatia energiei potentiale a dipolului.
dEp = L = M d = pE sin d
deoarece momentul cuplului tinde s
a micsoreze unghiul si d < 0. Atunci
Zf Zf
Epf Epi = pE sin d = pE sin d = pE (cos i cos f) (5.44)
i i

Termenul care contine pe i este o constant a care depinde de orientarea

initial
a a dipolului. Este convenabil s
a utiliz
am ca pozitie de referint
a poz-
o
itia n care i = 90 n care alegem Epi = 0: Energia potential a este:
Ep = pE cos = ~
p~E
expresie n care am neglijat indicele f:
144

5.2.2 Dipoli electrici la nivel atomic si molecular

Dipoli electrici indusi n atomi
Atomul este un sistem format dintr-un nucleu n jurul c aruia se rotesc
6
electronii cu viteze de 10 m/s. Deoarece raza atomic a este de aproximativ
10 9 10 10 m, la scar a macroscopica nu poate observat a dect media
acestor miscari. Astfel imaginea zica a unui atom dintr-un dielectric, se
apropie de imaginea dat a de mecanica cuantic a care consider a c
a nucleul
pozitiv este nconjurat de un nor de sarcin a negativa. n general norul este
uniform distribuit n jurul nucleului si centrul sarcinilor negative (deter-
minate de electroni) coincide cel al sarcinilor pozitive (nucleul), astfel c a
momentul de dipol al moleculelor este nul.
Daca atomul este introdus ntr-un cmp electric atunci nucleul este de-
plasat n sensul cmpului n timp ce norul electronic este deplasat n sens
contrar pn a se ajunge din nou ntr-o stare de echilibru stabil. Un astfel de
atom prezint a un moment electric de dipol. Spunem c a atomul este polarizat
iar dipolul astfel format poarta numele de dipol indus. Se demonstreaz a c
a
moemtul de dipol indus este proportional cu intensitatea cmpului electric:
p= E
unde poart a numele de polarizabilitate.
Aplicatie
Un model simplu al atomului de hidrogen este acela n care acesta const a
dintr-un nucleu cu sarcina +e, nconjurat de un nor electronic cu sarcina
e cu raza a = 0; 529 : S a se calculeze polarizabilitatea acestui atom.
Solutie:
n prezenta unui cmp electric, nucleul se va deplasa n sensul cmpului
electric iar norul electronic n sens invers. Distanta dintre nucleu si centrul
sarcinilor negative devine d, astfel c a apare dipolul indus p = ed. Asupra
nucleului actioneaz a forta datorata cmpului electric eE si, n sens contrar,
forta determinat a de norul electronic eEe . La echilibru cele dou a forte sunt
egale. Atunci:
E = Ee
Calculul cmpului electric datorat norului electronic Ee se face cu legea
lui Gauss. Se considera o sfer
a de raza d; cu centrul n centrul sarcinilor
negative. Atunci:
q 3e 4 d3 1
4 d2 Ee = =
"0 4 a3 3 "0
 145

Figura 5.11: Atomul de hidrogen n cmp electric.

1 ed
Ee =
4 "0 a3
Astfel:
p = ed = 4 "0 a3 E
a polarizabilitatea = 4 "0 a3 .
Rezult
n Tabelul 5.1 sunt date polarizabilit
atile ctorva atomi

Tabel 5.1
Polarizabilit
ati

Atom [F m2 ]
H 7; 34 10 41
He 2; 34 10 41
Ne 4; 45 10 41
C 6; 68 10 41
Li 14; 48 10 41
Na 304; 40 10 41
K 378; 40 10 41

Se observa c
a pentru gazele nobile He, Ne, Ar unde atomii sunt puternic
legati de nucleu polarizabilitatea este mica. n cazul elementelor alcaline
unde electronii de valent
a sunt slab legati de nucleu polarizabilitatea este
mai mare.
146

Figura 5.12: Molecula CO2

Dipoli indusi n molecule nepolare

Exist
a molecule unde centrul sarcinilor negative coincide cu centrul sarci-
nilor pozitive. Astfel de molecule poart a numele de molecule nepolare. Ex-
ist
a dou a tipuri de astfel de molecule unele cu simetrie sferic a si altele cu
simetrie mai joas a.
Moleculele cu simetrie sferic a precum CH4 sau BCl3 au un moment de
dipol p~ = E: ~ Trebuie remarcat c a polarizabilitatea lor molecular a nu este
suma polarizabilit atilor atomilor constituenti.
n cazul moleculelor care nu au simetrie sferic a precum CO2 (Fig. 5.12)
polarizabilitatea moleculelor depinde de directia cmpului extern. Pentru
aceast a molecul a jj > ? unde jj si ? se refer a la orientarea cmpului
fat
a de axa lung a a moleculei. Astfel cnd cmpul este aplicat de-a lungul
moleculei va induce un moment de dipol mai mare dect atunci cnd cmpul
este aplicat perpendicular pe aceasta. Acest lucru rezult a din faptul c a
molecula este mai usor deformabil a n lungul axei propri dect ntr-o directie
perpendicular a.

Dipolii moleculelor polare

Exista molecule care datorit a structurii lor chiar n absenta unui cmp
electric exterior poseda un moment electric dipolar, deoarece centrul sarcinilor
pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative. Orice molecul a biatomic
a
format a din atomi de natura diferit
a poseda momente de dipol permanente.
Aceast a proprietate se datoreaza faptului c
a la formarea unor astfel de mole-
cule, ca de exemplu HCl, HBr sau HI, o parte din norul electronic al atom-
ului de hidrogen se transfer a ionilor de clor, brom sau iod. R amne astfel
un exces de sarcini de sarcina pozitiva la extremitatea moleculei ce contine
ionul de hidrogen si un exces de sarcin a negativ a la ceal
alat
a extremitate.
n Tabelul 5.2 sunt prezentate diverse valori pentru dipoli electrici.
Tabelul 5.2
 147

Figura 5.13: Molecula de ap

a

Valori ale dipolilor pentru diverse molecule

Molecul
a p [Cm]
CO 7; 34 10 30
HI 2; 34 10 30
HB2 4; 45 10 30
HCl 17; 8 10 30
NH2 6; 68 10 30
H2 S 14; 48 10 30

Un alt exemplu de molecul a care poseda moment electric permanent este

molecula de apa care are centrul sarcinilor negative n apropierea oxigenului
(5.13). Practic momentul de dipol electric este determinat prin compunerea
celor dou
a momente de dipol O H: El are valoarea
30
p = 6; 2 10 C m

Aplicatii
a) nc alzirea apei n cuptoarele cu microunde.
Cnd functioneaz a, cuptoarele cu microunde genereaz a cmpuri electrice
care variaz a extrem de rapid si fac ca moleculele de ap a s
a intre ntr-o puter-
nic
a miscare de oscilatie datorit a interactiei cmpului electric si momentul
de dipol al moleculei de ap a. Datorita ciocnirilor dintre molecule energia
absorbit a de la cmpul electric se transform a n energie termic a si apa se
nc
alzeste.
b) Sp alatul cu apa si s
apun.
Gr asimile si uleiurile sunt formate din molecule nepolare care nu sunt
atrase de ap a. Apa simpl a nu poate ndep arta aceste molecule. S apunul
contine molecule lungi numite surfactanti. Unul din capetele moleculei este
148

nepolar si celalalt cap at actioneaz

a ca o molecul a polara. Cap atul polar
al surfactantului se leag a de molecula de ap a iar capatul nepolar se poate
atasa moleculelor de gr asime. Astfel de molecule servesc ca leg aturi ntre
moleculele gr asimilor si moleculele de ap a.
Prin introducerea n cmp electric a unui material n care exist a mole-
cule cu momente dipolare permanente sau n care se pot induce momente
dipolare, dipolii vor tinde s a se alinieze paralel cu cmpul electric. Alinierea
ns
a nu va una perfect a din doua motive:
- agitatia termic a se opune alinierii;
- dipolii nsasi vor determina un cmp electric astfel c a asupra ec arui
dipol va actiona un cmp electric extern si unul determinat de dipolii vecini.
Totusi pentru dielectricii omogeni si izotropi putem considera c a dipolii
sunt aliniati paralel cu cmpul electric.
Ca exemple de dielectrici se pot da: sticla, hrtia, ceramica, materialele
plastice. Ele sunt materiale care nu posed a sarcini electrice libere adic
a nu
sunt conductoare. Proprietatea fundamental a a unui dielectric este aceea
c
a n cmpuri electrice materialul se polarizeaz a, adic
a are loc alinierea
dipolilor paralel cu directia intensit atii cmpul electric aplicat.

5.2.3 Densitate de polarizare

Polarizarea unui material dielectric este caracterizata de m arimea nu-
mit
a densitate de polarizare care reprezinta momentul de dipol al unit atii
de volum: P
p~i
P~ = lim (5.45)
V !0 V
P
unde p~i reprezint a suma momentelor de dipol care exist a n volumul V .
n cazul unui dielectric omogen format dintr-un singur tip de molecule
polare cu momentul de dipol p~ care se orienteaz
a paralel cu cmpul extern,
densitatea de polarizare are expresia:

P~ = n~p (5.46)

unde n este concentratia de dipoli din unitatea de volum.

Densitatea de polarizare a unui material omogen

Fie un dielectric omogen aat n cmp electric n care datorit
a orient
arii
dipolilor electrici apare o densitate de polarizare P:
 149

Figura 5.14: Material dielectric uniform polarizat.

Consider
am din acest dielectric o portiune de grosime d avnd suprafata
dxdy (Fig. 5.14). Deoarece dielectricul este omogen si izotrop directia vec-
torului de polarizare coincide cu directia cmpului electric. Un element de
volum a carui n
altime este dz i se poate asocia un moment de dipol egal
cu:
P dv = P dxdydz (5.47)
Potentialul creat de acest element de volum
P dxdydz cos
dV =
4 "0 r2
Deoarece dr = dz cos , dS = dxdy rezult a:
Z2
r
P dS dr
V = 2
(5.48)
4 "0 r r2
r1

P dS 1 1 Pd Pd
V = 2
= (5.49)
4 "0 r r1 r2 4 "0 r2 4 "0 r1
Relatia este echivalenta cu expresia potentialului creat de dou a sarcini
punctiforme egale si de sens contrar avnd valoarea P dS. Rezult a ca o
plac
a dielectrica introdusa ntr-un cmp electric care determin a aparitia
unei polariz
ari, poate nlocuit
a cu dou a distributii de sarcini cu densitatile
superciale 1 = +P si 2 = P pe cele dou a fete ale pl
acii.
Observatie: Daca vectorul P~ nu este normal pe suprafata dielectricului
densitatea de sarcina de pe suprafata dielectricului este egala cu componenta
normala a polarizarii
150

5.2.4 Modalit
ati de polarizare a unui dielectric
Polarizare electronic
a
Se manifest a la dielectrici formati din molecule sau atomi simetrici n
care centrul sarcinilor pozitive coincide cu centrul sarcinilor negative. Asa
cum am spus n prezenta unui cmp electric are loc o deplasare relativ a
a centrului sarcinilor negative fat
a de nucleu, astfel nct ntreg ansamblul
atomic se manifest a ca un dipol. Aceast a deplasare nu depinde de agitatie
termica, deoarece n acest caz avem de-a face cu procese la nivel atomic.
Astfel densitatea de polarizare este:
P = n eE (5.50)
unde e este polarizabilitatea electronic
a iar n este concentratia de atomi.

Polarizarea orientational
a
Este prezent a n dielectricii constituiti din molecule nesimetrice (mole-
cule polare) n care centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor
negative. Astfel de molecule prezint a un moment dipolar permanent da-
torit
a separarii sarcinilor de semn contrar. n prezenta unui cmp elec-
tric dipolii tind sa se orienteze n directia acestuia. n acest caz energia
potential
a a unui dipol de moment p~ n cmpul electric E ~ este:

Ep = ~ =
p~E pE cos (5.51)
unde este unghiul f acut de dipol cu cmpul electric.
Pentru a determina densitatea de polarizare a materialului trebuie s a se
calculeze media proiectiei momentului de dipol pe directia cmpului elec-
tric care va considerata ca axa Oz. Componentele momentului de dipol
pe directie perpendiculara a cmpului electric au valori arbitrare si sunt
orientate aleatoriu. Media acestora este nul a.
Vom considera c a distributia directiilor momentelor de dipol este o dis-
tributie Boltzmann. Probabilitatea ca directia momentului de dipol s a e
~
n interiorul unghiului solid d = sin d d' din jurul directiei este:
pE cos
dP = Ce kB T
sin d d'
Constanta C se obtine din conditia de normare
Z Z 2
pE cos
C e kB T sin d d' = 1
0 0
 151

Atunci pE cos
e
sin d d'
kB T
dP = R pE cos R2
0
e sin d 0 d'
kB T

Valoarea medie a proiectiei momentului dipolar pe directia cmpului

electric este:
Z R pE cos R2
e kB T
cos sin d d'
pz = p cos dP =p < cos >= p 0 R pE cos R2
0
(5.52)
0
e kB T
sin d 0
d'
Notnd cu
pE
x = cos ; a =
kB T
se obtine: R +1
1
xeax dx
pz = p R +1 (5.53)
1
eax dx
Cele dou
a integrale se calculeaz
a astfel:
Z +1 1
ax 1 ax ea e a 2 ea e a
2
e dx = e = = = sha
1 a 1 a a 2 a
unde sha este sinusul hiperbolic
Z +1 Z +1
ax d d 2 2cha 2sha
ae dx = eax dx = sha =
1 da 1 da a a a2
Atunci:
2cha 2sha
a a2 1
pz = p 2 = p coth a = pL (a)
a
sha a
unde cha este cosinus hiperbolic iar coth a este cotangenta hiperbolica.
L(a) poart a numele de functie Langevin (Fig. 5.15). Atunci densitatea
de polarizare este:
pE
P = npz = npL
kB T
n cazul unor cmpuri slabe cnd pE kB T si a 1: Atunci relatia
a eax = 1 + ax, devine:
(5.53), tinnd cont c
R +1
x(1 + ax)dx a
pz = p R 1+1 =p
(1 + ax)dx 3
1
152

Figura 5.15: Functia Langevin.

Rezult
a:
a pE p2
P = np = np =n E (5.54)
3 3kB T 3kB T
Daca exprimam densitatea de polarizare sub forma P = n E polariz-
abilitatea (orientational
a) este:

p2
= (5.55)
3kB T

5.2.5 Permeabilitatea si susceptibilitatea

Consideram un condensator plan a c arui capacitate este C0 (Fig. 5.16).
Daca n interiorul consensatorului se introduce un dielectric capacitatea
acestuia se modica la valoarea C. Raportul dintre C si C0 poart a numele
de permitivitate relativ
a a dielectricului:

"r = C=C0 (5.56)

Permitivitatea relativ
a este o m arime specic a materialului dielectric
respectiv.
Introducerea materialului dielectric n cmpul electric l polarizeaza si
apare o sarcin
a supercial
a la suprafata dielectricului cu densitatea super-
cial
a p . Consider
am o suprafat
a pe care aplic am legea lui Gauss:

1
ES = ( p) S (5.57)
"0
unde este densitatea de sarcina pe arm
aturile condensatorului. Deoarece
densitatea de sarcin
a care apare pe suprafata dielectricului este egal
a cu
 153

Figura 5.16: Plac

a de dielectric introdus
a n interiorul unui condensator plan

densitatea de polarizare din (5.57) rezult

a;

= "0 E + p = "0 E + P (5.58)

Atunci

Q S ("0 E + P ) S P "0 S P
C= = = = 1+ = 1+ C0 (5.59)
U Ed Ed "0 E d "0 E

Rezult
a c
a:
P
"r = 1 + (5.60)
"0 E
De aici:
P = ("r 1) "0 E (5.61)

Denim susceptibilitatea electric

a ca:

e = "r 1 (5.62)

Astfel densitatea de polarizare se poate scrie ca:

P = e "0 E (5.63)
154

5.2.6 Inductia cmpului electric

Sarcina de pe arm
aturile consensatorului este:

Q = S = ("0 E + P ) S (5.64)

Atunci:
Q
= "0 E + P (5.65)
S
Marimea din partea dreapt
a poart
a numele de inductie a cmpului elec-
tric:
D = "0 E + P (5.66)
~ si P~ sunt vectori si D
Deoarece E ~ este un vector:

~ = "0 E
D ~ + P~ (5.67)

~ = "0 E
D ~ + ("r ~ = "r "0 E
1) "0 E ~ (5.68)

5.2.7 Densitatea de polarizare n cazul materialelor

neomogene
Al aturi de consideratiile f
acute pn a acum asupra polariz arii uniforme
este important s a se considere si cazul n care polarizarea nu este uniform a.
Acest lucru se datoreaz a neuniformit atii dielectricului sau a variatiei inten-
sit
atii cmpului electric n functie de pozitia din interiorul dielectricului.
Pentru a putea determina polarizarea trebuie s a tinem cont c a n afara
sarcinilor induse la suprafata dielectricului apar sarcini induse n interiorul
acestuia.
Fie un cub n interiorul unui dielectric neutru cu volumul x y z (Fig.
5.17). Cubul este mic la scar a macroscopic a dar sucient de mare la scar a
microscopic a pentru a contine sucient de multi atomi. Dac a aplic am un
cmp electric acesta se polarizeaz a.
Presupunem pentru simplicare c a polarizarea n interiorul cubului este
diferita de zero pe directia Ox, c a este dependent a de x si independent a
de y si z. O consecint
a a polariz arii este deplasarea sarcinilor cmpul elec-
tric. Atunci sarcinile de pe fetele cubului perpendiculare pe axa Ox sunt
(x) y z = P (x) z y si (x + x) z y = P (z + z) z y, deoarece
 155

Figura 5.17: Portiune dintr-un dielectric neomogen aat

a n cmp electric

densit
atile superciale de sarcina sunt egale cu densit
atile de polarizare.
Aceste sarcini determin a o sarcin
a net
a:
@Px
qp = [P (x + x) Px (x)] y z = x y z
@x
Generaliznd n cazul c ~ este arbitrar
a directia cmpului E a, putem
arma c a exista contributii similare pentru toate componentele lui P~ pe
directiile Oy si Oz astfel c
a sarcina totala q a cubului este:
@Px @Py @Pz
qp = + + x y z
@x @y @z
Atunci densitatea sarcinilor de polarizare este:
q @Px @Py @Pz
p = = + + = div P~ = rP~ (5.69)
x y z @x @y @z
Aplicatie
O sarcin a Q pozitiv a este distribuit
a uniform n interiorul unei sfere de
raz
a R: Sa se determine cmpul electric n interiorul sferei. S a se exprime
rezultatul si n functie de densitatea volumic a de sarcina :
Solutie:
Consider am o sfer a de raza r n interiorul sferei de raz
a R concentrica
cu aceasta. Sarcina din interiorul sferei de raz a r este q. Utiliz
am legea lui
Gauss: ZZ
~ ndS = q
E~
"0
156

Figura 5.18: Sfere nc

arcate care se intersecteaz
a.

Din considerente de simetrie directia cmpului electric are directia razei

sferei. Atunci:
q
4 r2 E =
"0
Tinnd cont c
a q = v = Qv=V unde v este volumul sferei de raz
a r, iar
V este volumul sferei de raz
a R, se obtine

q Q v Q r3 Q r
E= 2
= 2
= 2 3
=
4 "0 r 4 "0 r V 4 "0 r R 4 "0 R3

Deoarece Q = V cu V = 4 R3 =3 intensitatea cmpului electric se mai

exprim
a ca:
V r r
E= =
4 "0 R3 3"0
Vectorial aceast
a relatie se scrie astfel:

~ =
E ~r
3"0

Aplicatie
Care este cmpul electric ntr-o cavitate format a prin intersectia a dou
a
sfere ncarcate cu densitatile de sarcina si uniform distribuite n volu-
mul lor. Distanta dintre centrele celor dou a sfere este a:
Solutie:
Tintnd cont de rezultatele din problema anterioar a cmpurile create de
cele dou a sfere nc
arcate n punctul P (Fig. 5.18) sunt:

~1 =
E ~r1 si ~2 =
E ~r2
3"0 3"0
 157

Figura 5.19: Calculul polariz

arii unei sfere polarizate uniform.

Astfel n punctul P cmpul electric total este:

~ =E
E ~1 + E
~2 = ~r1 ~r2 = ~a
3"0 3"0 3"0
Aplicatie
S
a se gaseasca cmpul electric produs n interiorul unei sfere de raz aR
uniform polarizat a, cu densitatea de polarizare P~ :
Solutie:
Consider am ca exista doua sfere nc arcate uniform, o sfera ncarcat
a
pozitiv si o sfera ncarcat
a negativ suprapuse. Dac a cele dou a sfere se
suprapun perfect sarcinile se anuleaz a si nu exist
a polarizare, deoarece nu
exist
a momente electrice.
Daca deplas am putin cele dou a sfere (Fig. 5.19), cu exceptia capetelor
celor dou a sfere se formeaza o multime de dipoli. Notnd cu N num arul de
sarcini (dipoli) n unitatea de volum, cu d deplasarea si cu q m arimea unei
sarcini individuale, densitatea de polarizare este:
P~ = N p~ = N q d~ = d~
Dar cum, conform cu rezultatul obtinut n aplicatia anterioar
a:
~ =
E d~
3"0
deoarece d~ este vectorul de la centrul sarcinilor negative la centrul sarcinilor
pozitive. Rezulta:
~
~ = P
E
3"0
158

Figura 5.20: Cavitate n interiorul unui dielectric uniform polarizat.

Aplicatie
Sa se determine cmpul electric din centrul unei sfere goale de raza r,
a ntr-un material dielectric polarizat avnd densitatea de polarizare P~ .
aat
Solutie:
Consider am sfera din interiorul dielectricului ca n Fig. 5.20 si o dreapt
a
care trece prin centrul sferei paralele cu P~ . Densitatea de sarcin a de pe
suprafat
a interioar
a a sferei depinde de polarizare prin relatia

= P cos
Pe un inelul de raz
a r sin si de l
atime rd se g
aseste sarcina dq

dq = dS = P cos (2 r sin ) rd

Considernd dou a sarcini egale diametral opuse pe inelul considerat in-

tenstatea cmpului electric rezultant n centrul sferei este orientat dup ao
a cu P~ care trece prin acest punct. Astfel intensitatea cm-
directie paralel
pului creat de sarcina de pe tot inelul n centrul sferei este paralel cu P~ si
are valoarea:
 159

dq dS P cos2 sin d
dEp = 2
cos = cos =
4 "0 r 4 "0 r2 2"0
Integrnd Z
P cos2 sin d P
Ep = =
0 2"0 3"0
Rezult
a:
~
~ = P
E
3"0
Aplicatie
S
a se determine relatia dintre polarizabilitatea si permitivitatea rela-
tiv
a "r .n cazul unui dielectric omogen, ale carui molecule nepolare capat
a n
~
cmp electric un momentul de dipol indus p~ = E. Se cunoaste N num arul
de molecule din unitatea de volum a dielectricului.
Solutie
Se consider a ca ecare molecul a a dielectricului se aa n centrul unei
cavit
ati sferice din interiorul acestuia. Ea se aa sub actiunea unui cmp
electric local care este este suma dintre cmpul electric extern si cmpul
datorat polariz arii dielectricului.
~ ~
~ local = E
E ~ +E ~ + P =E
~d = E ~ + "0 e E = 1 + e E
~
3"0 3"0 3
Densitatea de polarizare este

P~ = N p~ = N E
~ local

Atunci:
"0 ~ =N
eE 1+ e ~
E
3
Rezult
a:
"0 e
=
N 1+ 3
e

Cum:
e = "r 1
Atunci:
3"0 ("r 1)
=
N ("r + 2)
Acest
a relatie poart
a numele de formula Clausius - Mossotti.
160

Figura 5.21: Deplasarea sarcinilor electrice prin suprafata S

5.3 Curentul electric

Prin curent electric se ntelege deplasarea dirijat a a sarcinilor electrice
sub actiunea unui cmp electric. De exemplu n cazul unui metal aat la
o temperatur a diferit
a de 0 K, electronii de conductie sunt ntr-o continu a
stare de agitatie termica. Prin aplicarea unui cmp electric, peste miscarea
de agitatie termica se suprapune o miscare dirijat a n sens invers cmpului
electric.
Un mediu care contine purt atori cvasiliberi capabili s
a se deplaseze sub
actiunea unui cmp electric poart a numele de conductor.
Un mediu fara purtatori de sarcini capabile sa se deplaseze sub actiunea
unui cmp electric poart a numele de izolator.

5.3.1 M
arimi ce caracterizeaz
a curentul electric
Pentru a deni curentul mai precis presupunem c a sarcinile se misc
a
perpendicular pe o suprafat
a de arie S (Fig. 5.21).
Curentul reprezint
a sarcina net
a care traverseaza aria S n unitatea de
timp. Dac a n intervalul de timp t prin suprafata S trece sarcina Q
intensitatea medie a curentului care trece este:
Q
Im = (5.70)
t
Dac a n intervale de timp egale prin suprafata S trec cantit
ati diferite de
sarcini, este necesar sa se deneasca intensitatea instantanee a curentului.
Pentru aceasta se face ca intervalul de timp t s a tinda la zero:

Q dQ
I = lim = (5.71)
t!0 t dt
 161

n sistemul international de unitati (SI) intensitatea curentului este o

m
arime zica fundamental a iar unitatea sa de m asur
a este Amperul (A)

1A = 1C/1s (5.72)

Relatia (5.72) nu este o relatie de denitie pentru Amper. Relatia de

mai sus poate utilizat a mai degrab a pentru denirea unit atii de sarcin
a
care este coulombul.
Sarcinile care pot trece prin suprafata S pot pozitive sau negative. n
mod conventional se consider a c
a sensul de curgere al curentului este acelasi
cu sensul n care s-ar deplasa sarcinile electrice pozitive n interiorul con-
ductorului. Astfel cnd se discut a despre curent ntr-un metal (de exemplu
cupru) directia de deplasare a curentului este opus a directiei de deplasare a
electronilor.
Densitatea de curent
Consider am un conductor omogen si izotrop n care concentratia purt a-
torilor de sarcina q este n si care se deplaseaz a cu viteza medie ~v pe directia
cmpului, numit a viteza de drift. Dac a sarcinile sunt pozitive viteza de
drift este orientata n sensul intensit atii cmpului, iar dac a sarcinile sunt
negative viteza este orientat a n sens contrar. n intervalul de timp t, toti
purtatorii de sarcina din cilindrul cu aria bazei S si n altime v t vor trece
prin sectiunea S din dreapta (Fig. 5.21). Deoarece num arul de purt atori de
sarcina din cilindru este:
N = nSv t (5.73)
sarcina care trece prin aria bazei este Q = N q = nSvq t: Atunci intensi-
tatea curentului este:
Q
I= = nvqS (5.74)
t
Densitatea de curent se deneste ca ind sarcina ce trece n unitatea de
timp prin unitatea de suprafata:

I
j= = nqv (5.75)
S
Deoarece viteza este o m arime vectorial
a, rezult
a c
a si densitatea de
curent este o m
arime vectorial
a:

~j = nq~v
162

Acest rezultat poate generalizat, n cazul c

a n materialul respectiv
exist
a mai multe tipuri de purtatori de sarcin
a cu concentratiile ni ; viteze
de drift ~vi si sarcinile qi :
X X
~j = ~ji = ni qi~vi (5.76)
i

Daca conductorul este neomogen concentratia purt atorilor de sarcin a

depinde de pozitie n = n(x; y; z) astfel c
a si densitatea de curent este diferit a
de la punct la punct. Rezult a c ~ ~
a densitatea de curent j = j(x; y; z) este
o marime care caracterizeaz a local curentul electric. n acest caz pentru a
determina intensitatea curentului printr-o suprafat a S, mpartim suprafata
S ntr-o multime de suprafete elementare dS. Dac a directia densitatii de
curent nu este perpendicular a pe suprafata dS, la intensitatea curentului
contribuie doar componenta normal a pe suprafata dS a densit ati de curent.
Atunci curentul dI care trece prin suprafata elementar a dS este:

~
dI = ~j~ndS = ~jdS (5.77)

Pentru determinarea curentului total ce trece prin suprafata S se inte-

grez
a relatia (5.77) pe ntreaga suprafat
a considerat
a:
ZZ ZZ
I= dI = ~
~jdS (5.78)
S S

5.3.2 Ecuatia de continuitate

Fie o suprafata nchisa S n interiorul unui conductor care cuprinde
volumul V . Normala la suprafata
Z Z nchisa ind ndreptata ntotdeauna nspre
exteriorul acesteia, integrala ~ reprezint
~jdS a sarcina care iese n unitatea
S
de timp din volumul V prin S. Conform legii conserv arii sarcinii, sarcina
electrica care iese din volumul V n unitatea de timp este egal a cu minus
variatia sarcinii n unitatea de timp d din acest volum. Rezulta:
ZZ
~ = dQ
~jdS (5.79)
dt
S
 163

Dac
a se exprim
a Q n functie de densitatea de sarcin
a din volumul V
ZZZ
Q= dv (5.80)
V

atunci ZZ ZZZ
~+
~jdS d
dv = 0 (5.81)
dt
S V
Relatia poart
a numele de ecuatia de continuitate si reprezint
a legea de
conservare a sarcinii electrice.

5.3.3 Teoria clasic

a a conductiei n metale
Teoria a fost elaborat a n anul 1900 de Drude si a fost perfectionat a
de Lorentz n anul 1910. Teoria se bazeaz a pe ipoteza existentei gazului
electronic n metale adic a a existentei unor electroni cvasiliberi n interiorul
acestora. Prin electroni cvasiliberi, se nteleg electronii de valent a care nu
sunt legati de nici un atom al retelei cristaline si care se pot deplasa n
interiorul metalului pe distante relativ mari.
Conform acestei teorii n absenta cmpului electric electronii se misc a
haotic n toate directiile care este analoag a cu miscarea de agitatie termic aa
moleculelor unui gaz. Cnd se aplic a un cmp electric electronii sunt supusi
unei forte care le imprim a o miscare directionat a pe directia cmpului, mis-
care care sse suprapune peste miscarea lor haotic a. n miscarea lor electronii
sufera ciocniri cu ionii retelei cristaline care la rndul lor execut a misc
ari
oscilatorii. Dup a ecare ciocnire electronii si pierd "memoria", adic a viteza
c
ap atata prin accelerare n cmp electric revine la zero. Astfel dac a timpul
mediu dintre dou a ciocniri este , viteza c apatata de electron nainte de
ciocnire este:
eE
v=a = (5.82)
me
unde cu me se noteaz a asa numita mas a efectiv a a electronului. Notiunea
de mas a efectiva este introdus a deoarece electronul sub actiunea cmpu-
lui electric E se misc a nu n spatiu liber, ci n cmpul retelei cristaline a
metalului. Astfel electronii se misc a n interiorul metalelor cu o de vitez a
de drift egal a cu viteza medie pe care o cap ata ntre dou a ciocniri cu ionii
retelei cristaline:
v eE
vd = = (5.83)
2 2me
164

Atunci densitatea de curent se exprim

a ca:

ne2
j = nevd = E (5.84)
2me
Rezult
a ca densitatea de curent este proportional
a cu E. O astfel de
dependent
a se numeste ohmic
a:

j= E (5.85)

Relatia (5.85) se poate scrie vetorial:

~
~j = E (5.86)

unde poart a numele de conductivitate. Comparnd relatiile (5.84) si

(5.86) rezult a:
ne2
=
2me
Relatia ~j = E ~ este valabila pentru un mare num ar de materiale inclusiv
semiconductori. Dac a n cazul metalelor variatia lui este foarte mic a
n functie de temperatur a, n cazul semiconductorilor aceast a variatie este
important a, datorita variatiei concentratiei purt
atorilor de sarcini n functie
de temperatur a.
 165

Legea lui Ohm

S
a consideram un conductor de lungime l si sectiune S la cap
atul c
aruia
se aplic
a o diferent
a de potential egal
a cu U: Cmpul electric n interiorul
conductorul este:
U
E=
l
Acest cmp determim
a aparitia unei densit
ati de curent egal
a cu:

j= E (5.87)

Deoarece j = I=S si E = U=l relatia (5.87) se poate scrie ca:

I U
= (5.88)
S l
de unde:
l
U= I = RI (5.89)
S
M
arimea R poart
a numele de rezistent
a:

l
R= (5.90)
S

Rezistenta se m
asoar
a n Ohmi ( ) :

1V
1 =
1A
Inversa conductivit
atii poart
a numele de rezistivitate:

1
= (5.91)

Pentru metale rezistivitatea depinde de temperatur

a dup
a legea:

= 0 (1 + t) (5.92)

unde 0 este rezistivitatea la 0 C si este coecientul de variatie cu tem-

peratura al rezistivit
atii. n Tabelul 5.3 sunt prezentate o serie de valori ale
lui 0 si :
166

Tabelul 5.3
Valori ale rezistivit
atii si a coecientului de variatie a rezistivit
atii cu
temperatura

Material [ m] C 1
Argint 1; 59 10 8 3; 8 10 3
Cupru 1; 7 10 8 3; 9 10 3
Aur 2; 44 10 8 3; 4 10 3
Aluminiu 2; 82 10 8 3; 9 10 3
Tungsten 5; 6 10 8 4; 5 10 3
Fier 10 10 8 5; 0 10 3
Platin
a 11 10 8 3; 92 10 3
Plumb 11 10 8 3; 9 10 3
Carbon 3500 10 8 0; 5 10 3

5.3.4 Tensiunea electromotoare

Pentru mentinerea unui curent electric ntr-un circuit este necesar ca
purt atorii de sarcin a s
a e actionati de forte care s
a le asigure deplasarea
pe o durat a de timp sucient de mare.
Sarcinile electrice transfer a n mod continuu si ireversibil energia lor
atomilor din nodurile retelei cristaline prin efect Joule. Aceasta nseamn a
c
a pe lng a fortele de natura electrostatica asupra sarcinilor actioneaza si
forte de natur a neelectrostatica numite forte imprimate.
Ele iau nastere n anumite puncte ale circuitului n care se g asesc surse
de tensiune electromotoare (pile electrice, acumulatoare care transform a
energia liber a prin diferite reactii chimice n energie electrica).
Fortele imprimate determin a un cmp electric numit cmp electric im-
primat
~
E~ i = Fi (5.93)
q
Cmpul electric total este suma dintre cmpul electric imprimat si cm-
pul electrostatic. Lucrul mecanic efectuat asupra unei sarcini care se de-
plaseaz
a din punctul 1 n punctul 2 este:

Z2 Z2
L12 = q0 ~ ~l + q0
Ed ~ i d~l
E (5.94)
1 1
 167

L12 = q0 (V1 V2 ) + q0 E12

unde cu E12 am notat tensiunea electromotoare
Z2
E12 = ~ i d~l
E (5.95)
1

Denim c
aderea de tensiune ntre punctele 1 si 2:
L12
U12 = = (V1 V2 ) + E12 (5.96)
q
Se observa ca dac
a tensiunea electromotoare este nul a, c
aderea de ten-
siune este egal
a cu diferenta de potential. Pentru un circuit nchis
I I
~ ~
L = q Edl + q E ~ i d~l (5.97)

Dar pentru un cmp electrostatic:

I
~ ~l = 0
Ed (5.98)

Rezulta c
a tensiunea electromotoare pe un circuit reprezint a raportul
dintre lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa sarcina q prin circuit si acea
sarcin
a: I
L ~ i d~l
E= = E (5.99)
q
Astfel tensiunea electromotoare ce actioneaza ntr-un circuit este egala
cu lucrul mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcin a pe ntregul
circuit.
Aplicatie
Un curent electric are expresia:

I = 100 sin 120 t Amperi

unde t este exprimat n secunde. S a se calculeze sarcina ce trece printr-o

sectiune a conductorului n timpul t1 = 1=240 s.
Solutie:
Z t1 Z t1
100
Q= Idt = 100 (sin 120 t) dt = cos 120 tjt01 = 0; 265 C
0 0 120
168

Aplicatie
S
a se determine sarcina de pe un condensator cu capacitatea C care
se descarc a pe o rezistent
a R n functie de timp. Initial condensatorul
este nc
arcat cu sarcina Q: Care este intensitatea curentului care trece prin
rezistor.
Solutie:
La un moment de timp dat tensiunea de pe condensator este:
q
U=
C
Curentul care trece prin rezistenta R este:
U q
I= =
R RC
Cum
dq
I=
dt
deoarece variatia sarcinii pe condensator este negativ
a, rezult
a ecuatia difer-
ential
a: Z q Z t
dq q dq dt
= si =
dt RC Q q 0 RC
Atunci:
t
q = Q exp
RC
Produsul RC poart
a numele de constanta de timp a circuitului.

5.4 Magnetism
Constatarea proprietatilor magnetice a fost facut
a nca din antichitate,
numele de magnet provenind de la numele unei regiuni din Asia Mic a Mag-
nesiaunde se g aseau roci cu astfel de proprietati.
n 1269 un francez Piere de Maricourt a g asit c
a directiile unor ace
lnga un magnet sferic natural formeaz a linii care nconjoar a sfera si trec
prin doua puncte diametral opuse. Punctele respective au fost numite polii
magnetului. Experientele ulterioare au ar atat ca indiferent de forma lor
magnetii au doi poli: nord (N) si sud (S) care exercita forte asupra polilor
altui magnet. Astfel interactiile N-N si S-S sunt de respingere n timp
 169

ce interactiile N-S sunt ntotdeauna de atractie. Polii au primit numele

datorit a modului n care un magnet (de exemplu o busol a) se comport a n
prezenta cmpului magnetic terestru. Dac a un ac magnetic este suspendat
de centrul s au si se poate misca liber n plan orizontal, el se va roti pn a ce
polul sau nord se va pozitiona c atre polul nord geograc si polul sau sud se
va pozitiona c atre sudul geograc. Trebuie remarcat c a polul nord geograc
din punct de vedere magnetic este un pol sud iar polul sud geograc este
din punct de vedere magnetic un pol nord.
n 1600 William Gilbert a realizat o serie de experiente noi cu o varietate
de materiale. Utiliznd faptul c a magnetii se pozitioneaz a ntr-o directie
preferentiala, el a sugerat c a P
amntul este un magnet urias.
n 1750 experimentele realizate cu o balant a de torsiune au ar atat ca
fortele care se exercit a ntre polii unor magneti sunt invers proportionale cu
p atratul distantei dintre polii care interactioneaz a. Desi fortele ntre acesti
poli sunt similare cu cele dintre sarcinile electrice cu privire la modul n
care variaz a cu distanta, un singur pol magnetic nu a putut izolat asa
cum sarcinile pozitive si cele negative pot izolate. Astfel dac a se taie un
magnet de-a lungul unui plan perpendicular pe axa ce uneste cei doi poli se
obtin doi magneti.
n anul 1820 Hans Christian ersted a g asit o leg
atura ntre electricitate
si magnetism. El a descoperit c a daca se aduce un ac magnetic n apropiera
unui conductor prin care trece un curent electric, asupra acului magnetic se
va exercita o fort a. La putin timp de la descoperirea lui ersted, Ampre
a ar atat ca ntre doi conductori str abatuti de curent electric se exercit a
forte de atractie sau de respingere n functie de sensul curentilor. Ele nu au
aceiasi natur a ca si fortele care se exercita ntre sarcinile electrice. Dac a se
introduce o plac a metalic a ntre cei doi conductori forta de interactie dintre
ei nu se modic a. S-a presupus c a o astfel de forta are aceiasi natur a ca si
forta care se exercit a ntre un conductor parcurs de curent electric si un ac
magnetic.
Pentru a g asi o corespondent a ntre un ac magnetic si un conductor
strabatut de un curent electric, Ampre a presupus c a acul magnetic contine
un num ar foarte mare de curenti microscopici (care formeaz a mici bucle de
curent) pe care i-a denumit curenti moleculari.
Ulterior Maxwell a armat c a astfel de forte se exercit
a ntre orice sarcini
electrice n miscare. Aceste forte pot atribuite existentei n jurul sarcinilor
n miscare a unui cmp numit cmp magnetic. n consecint a putem arma
ca sursele cmpului magnetic sunt sarcinile electrice n miscare.
170

Figura 5.22: a) Liniile de cmp ale unui magnet. b) Directia fortei Lorentz fat
a
de directiile vitezei si cmpului magnetic

5.4.1 Forta Lorentz. Inductia cmpului magnetic.

Cmpul magnetic poate descris cu ajutorul unui vector B ~ numit in-
~
ductie a cmpului magnetic. Directia lui B este directia n care se pozi-
tioneaza un ac magnetic n punctul respectiv. Ca si n cazul cmpului
electric vom putea deni liniile de cmp magnetic ca ind curbele la care
vectorul B ~ este tangent n ecare punct. n Fig. 5.22a sunt reprezentate
liniile de cmp ale unui magnet n form a de bar
a. Experimental ele se pot
trasa cu ajutorul unei busole.
Pentru denirea inductiei cmpului magnetic se utilizeaz a forta Lorentz
f~l care este forta care actioneaz
a asupra unei particule ce se deplaseaza n
cmp magnetic cu viteza ~v (Fig. 5.22b). Experimental s-a demonstrat c a:

f~l = q ~v ~
B (5.100)

Relatia (5.100) poate privit

a ca o relatie de denitie pentru inductia
cmpului magnetic. n Fig (2.3b) sunt prezentate directia si sensul fortei
Lorentz pentru o sarcina pozitiv
a. Marimea fortei Lorentz este:

fl = qvB sin (5.101)

Deoarece forta Lorentz este perpendiculara pe vitez

a ea este perpendic-
ulara si pe deplasare. Astfel lucrul mecanic efectuat de forta Lorentz este
nul. Atunci conform teoremei variatiei energiei cinetice rezult a c
a variatia
energiei cinetice a unei particule ncarcate n cmp magnetic este nul a. n
cmp magnetic poate varia doar directia vitezei unei particule nc arcate nu
si m
arimea sa.
 171

Figura 5.23: Miscarea elicoidal

a a unei sarcini care intr
a sub un unghi diferit de
=2 ntr-un cmp magnetic.

Din relatia 5.101 rezult

a c
a unitatea de m
asur
a pentru B care poart
a
numele de Tesla este
N N
T= =
C m/s A m

O unitate tolerat
a este gaussul (G):

1T = 104 G

Aplicatie
S
a se determine ce fel de miscare executa o particul
a de masa m nc
arcat a
cu sarcina q care intr a cu viteza ~v sub un unghi ntr-un cmp magnetic
uniform de inductie B.~
Solutie:
Se descompune viteza ~v n dou a componente astfel : ~v? dup a o directie
perpendicular ~
a pe directia vectorului B si ~vk dup a directia vectorului B~
(Fig. 5.23 ). Atunci ~v? determin a o miscare circular
a a particulei deoarece
tot timpul forta Lorentz este perpendicular a pe viteza. Deoarece f~l ? B ~
~
si ~v? ? B forta Lotentz si viteza se aa n acelasi plan. Rezult a c
a forta
Lorentz este o forta de tip centripet:

2
mv?
qv? B =
R
172

Din aceast
a relatie rezult
a raza misc
arii circulare:
mv? mv sin
R= =
qB qB
Componenta ~vk determin a o miscare uniforma a particulei n lungul
~ deoarece aceast
directiei lui B a component a nu determin
a aparitia unei
forte Lorentz:
f~l = qvk B sin 0 = 0
Prin suprapunerea misc arii uniforme si a misc
arii circulare se obtine n
acest caz o miscare elicoidala.
O caracteristica a acestei misc ari este pasul elicei care reprezint a de-
~
plasarea particulei n lungul directiei lui B n cursul unei perioade (n
timpul cnd se execut a o rotatie complet a).
2 R 2 mv
p = vk T = vk = cos
v? qB
Aplicatie
Printr-o placa metalica conductoare paralelipipedica trece un curent I.
Curentul trece perpendicular printr-o sectiune de laturi b si d. Placa se aa
ntr-un cmp magnetic uniform de inductie B paralel cu fetele pl acii aate
la distanta d una de alta. S a se determine diferenta de potential dintre
aceste fete. Se cunoaste concentratia de electroni n din unitatea de volum
a metalului din care este realizata placa.
Solutie
Viteza de drift a electronilor este n sens invers sensului de curgere al
!
curentului. Deoarece electronii se misc
a n cmpul magnetic B; asupra lor
va actiona o fort
a Lorentz
fl = evB
al c
arei sens este ar
atat n Fig. 5.24. Atunci fata D se va nc
arca cu sarcin
a
!
negativa iar fata A cu sarcin a pozitiv a. Apare un cmp electric E care face
ca asupra purt atorilor de sarcin a sa actioneze si o fort
a electric
a FE = eE
care este n sens contrar fortei Lorentz. Pe m asura ce ncarcarea fetelor A si
D creste, creste si valoarea fortei electrice. Particulele nu vor mai deviate
atunci cnd forta electric a echilibreaz a forta Lorentz.

eE = evB
 173

Figura 5.24: Fortele care actioneaz

a asupra unor sarcini electrice ce trec printr-un
conductor aat n cmp magnetic.

Rezult
a:
E = vB
Daca distanta dintre fetele A si D este d, diferenta de potential dintre
acestea devine:
VA VD = Ed = vBd
Tinnd cont de expresia intensit
atii curentului electric

I = neSv

unde n este concentratia de electroni, e este sarcina electronului, S este

sectiunea si v este viteza de drift a particulelor, rezult
a viteza de drift a
sarcinilor electrice:
I I
v= =
neS nedb

Atunci
I IB
VA VD = Bd =
nedb neb
Trebuie remarcat c a diferenta de potential variaza invers proportional
cu concentratia de sarcini electice. Din acest motiv pentru punerea an
evident
a a acestui efect, numit efect Hall, este bine s
a e utilizat un material
semiconductor care are o concentratie mic a de purtatori de sarcini.
174

Figura 5.25: Modul n care apare forta electromagnetic

a care actioneaz
a asupra
unui conductor plasat n cmp magnetic.

5.4.2 Forta electromagnetic

a
Daca asupra unei particule se exercita o fort
a atunci cnd aceasta se
deplaseaza n cmp magnetic, este de asteptat ca asupra unui conductor
prin care trece un curent aat n cmp magnetic s a se exercite o fort
a (Fig.
5.25). Sa consider am o portiune de conductor prin care trece un curent
I = neSv aat a n cmp magnetic. Asupra ec arei sarcini (n cazul nostru
electroni) actioneaza o fort
a Lorentz.

f~l = e ~v ~
B (5.102)

n portiunea de conductor considerat

a num
arul de purt
atori de sarcini
este:
N = nSl
unde n este concentratia de electroni liberi, S este sectiunea conductorului
si l lungimea conductorului. Atunci forta total a care actioneaz
a asupra
portiunii de conductor este

F~ = N f~l = nlSe ~v ~
B (5.103)

Vom introduce n loc de ~v vectorul ~l care are modulul egal cu lungimea

portiuni de conductor si sensul vitezei. Putem scrie l~v = v~l:
Atunci
F~ = nvSe ~l B ~ (5.104)

F~ = I ~l ~
B (5.105)
 175

Figura 5.26: Conductor de form

a oarecare n cmp magnetic uniform

Sa consider
am un conductor avnd o form a oarecare ntr-un cmp mag-
netic uniform (Fig. 5.26).
Forta care actioneaz
a asupra portiunii d~s este

dF~ = I d~s ~
B (5.106)

unde dF~ este perpendicular pe planul hrtiei, nspre cititor. Ecuatia poate
considerata ca o ecuatie alternativ
a pentru denirea cmpului magnetic
~
B. Forta total
a care se exercita asupra conductorului este:
Z b
F~ = I d~s ~
B (5.107)
a

unde a si b reprezint
a capetele conductorului.
Consider am cazul cnd conductorul formeaza o curb
a nchis
a si este
plasat ntr-un cmp magnetic uniform. Atunci
I I
! ~ =I ~
F =I d~s B d~s B (5.108)

Dar:
I
d~s = 0 (5.109)

a F~ = 0. Putem concluziona c
Rezult a forta electromagnetic
a care
actioneaz
a asupra oric
arei bucle de curent aata ntr-un cmp magnetic
uniform este nul
a.
176

Figura 5.27: a) Bucl a dreptunghiular a n cmp magnetic uniform. b) Forte ce

actioneaza asupra unei bucle de curent aat a n cmp magnetic cnd directia in-
ductiei cmpului magnetic este perpendicular a pe directia normalei la suprafata
buclei. c) Forte ce actioneaza asupra unei bucle de curent aat a n cmp mag-
netic cnd directia inductie cmpului magnetic face un unghi oarecare cu directia
normalei la suprafata buclei

5.4.3 Bucl
a de curent n cmp magnetic uniform
Sa consideram o bucl
a de curent de forma dreptunghiular a ntr-un cmp
magnetic uniform ca n Fig. 5.27a.
Asupra laturilor 1 si 3 nu actioneaza nici o fort
a deoarece conductorii
respectiv sunt paraleli cu liniile cmpului magnetic.
Fortele electromagnetice actioneaz
a asupra laturilor 2 si 4 deoarece aces-
tea sunt orientate perpendicular pe cmp. Valorile acestor forte sunt:

F2 = F4 = IaB (5.110)

Directiile lui F2 si F4 sunt aratate n Fig. 5.27b. Fortele sunt egale

paralele si actioneaza n sensuri contrare. Ele formeaz
a un cuplu de forte
care are tendinta s
a roteasca bucla n jurul axei d: Momentul cuplului fat
a
de aceasta axa este:
b b b b
M = F2 + F4 = IaB + IaB (5.111)
2 2 2 2
M = IaB = ISB (5.112)
 177

Cnd bucla este rotit a cmpul magnetic si normala fac un unghi de <
o
90 ca n Fig 5.27c. Fortele F2 si F4 actioneaz
a pe aceiasi directie n sensuri
opuse si rezultanta lor este nul
a. Momentul cuplului care actioneaz a asupra
buclei este:
b b b b
M = F2 sin + F4 sin = IaB sin + IaB sin = ISB sin (5.113)
2 2 2 2
unde S = ab: Generaliznd, momentul care actioneaz
a asupra unei bucle de
curent este:

M = IS ~n ~ =I S
B ~ ~ = IS
B ~ ~
B (5.114)

~ = S~n, iar ~n este normal

unde S a pe suprafata buclei. Putem scrie
M ~ poart
arimea I S a numele de moment magnetic de dipol:

m ~
~ = IS (5.115)

Atunci momentul fortei care actioneaz

a asupra buclei se poate scrie ca:
~ =m
M ~ ~
B (5.116)

Acest moment tinde s a alinieze bucla perpendicular pe cmpul magnetic

Putem deni o energie potential a a buclei de curent n cmpul magnetic
extern. Pentru aceasta trebuie calculat lucrul mecanic pe care l efectueaz
a
cmpul asupra buclei cnd o roteste cu un unghi.

Z 2
Z2
L= Md = mB sin d = mB(cos 2 cos 1) (5.117)
1
1

S-a ales d deoarece n cursul rotirii unghiul scade si d < 0. Deoarece

Ep = L = mB (cos 2 cos 1) (5.118)

Rezult
a:
Ep = ISB cos + const: (5.119)
Consider
am c
a atunci cnd = =2; Ep = 0, rezult
a:

Ep = mB cos = m
~B~ (5.120)
178

Aplicatie
Fie un corp cilindric gol de lungime L avnd razele R1 si R2 (R1 < R2 )
nc
arcat cu densitatea volumic a de sarcina . S a se determine momentul
magnetic, daca cilindrul se roteste cu viteza unghiulara ! n jurul axei.
Solutie:
Considernd o portiune din aat a la distanta r de grosime dr. Sarcina
din aceasta portiune de material este:

dq = (2 Lrdr)

Curentul echivalent datorat rotatiei acestei sarcini este:

dq !dq
dI = = = !L rdr
T 2
Momentul magnetic determinat de acest curent este:

dm = r2 dI = L! r3 dr
Z R2
1
m = L! r3 dr = L! R24 R14
R1 4

5.4.4 Leg
atura dintre momentul de dipol magnetic si
momentul cinetic al unui electron
S
a consideram un electron aat pe o orbita circular
a, perioada de rotatie
ind T . Miscarea electronului este echivalent
a cu un curent
e e! ev
I= = = (5.121)
T 2 2 r
Semnul minus apare deoarece sarcina electronului este negativ
a.
ev evr evrme
m = SI = r2 = =
2 r 2 2me
unde me este masa electronului. Cum momentul cinetic orbital este:

L = me vr

rezult
a relatia dintre momentul magnetic de dipol si momentul cinetic
e
m= L= L (5.122)
2me
 179

Figura 5.28: Cmpul magnetic creat de o portiune de conductor de lungime dl

prin care trece un curent cu intensitatea I.

Vectorial relatia (5.122) se scrie ca:

e ~ ~
m
~ = L= L (5.123)
2me
Marimea = e=2me poart
a numele de raport giromagnetic orbital al
electronului.

5.4.5 Sursele cmpului magnetic. Legea Biot Savart.

La putin timp dup a ce ersted a descoperit c a acul unei busole este
deviat de un conductor prin care trece un curent, Jean Bapiste Biot (1774-
1862) si Felix Savart au realizat experimente cantitative pentru determinarea
fortei exercitate de un curent asupra unui magnet. Pornind de la rezultatele
experimentale obtinute, Biot si Savart au ajuns la o expresie matematic a
~ ~
pentru cmpul magnetic dB datorat unui element de lungime dl din conduc-
tor strab
atut de curentul I ntr-un punct P situat la distanta r de elementul
considerat (Fig. 5.28).
Vectorul dB ~ este perpendicular pe d~l si pe vectorul de pozitie ~r. Ex-
perimental s-a constata c a m ~ este invers proportional
arimea lui dB a cu r2 ,
proportional a cu lungimea segmentului d~l, cu intensitatea curentului I si
cu sin unde este unghiul dintre ~r si d~l:

~ = d~l ~r
0I
dB (5.124)
4 r3
unde 0 =4 10 7 Tm/A este o constanta numit
a permeabilitatea vidului.
180

Figura 5.29: a) Cmpul magnetic produs de un curent liniar. b) Cmpul magnetic

produs de un curent circular

Pentru calculul cmpului magnetic total trebuie nsumate toate con-

tributiile elementare:
Z
~ = 0I d~l ~r
B (5.125)
4 r3
Exemple:
1) Calculul cmpului magnetic produs de un curent liniar (Fig. 5.29a)
Din relatia (5.124) rezult
a:

0I
dl sin
dB =
4 r2
Pentru a calcula pe B vom nota:

'=
2
si tinem cont c
a ' variaz
a de la =2 la =2. Deoarece l = Rtg' rezult
a:

R
dl = d'
cos2 '

Cum:
R
r=
cos '
 181

Figura 5.30: Conductoare paralele parcurse de curenti electrici.

atunci
0I Rd' cos2 ' 0I cos 'd'
dB = cos ' =
4 cos2 ' R2 4 R
Z=2 =2
0I cos 'd' I 1 0I
B= = 0 sin ' = (5.126)
4 R 4 R =2 2 R
=2

Astfel rezult
a c
a liniile cmpului magnetic sunt cercuri concentrice n
jurul conductorului.
2) Calculul cmpului magnetic produs pe o spir a circular
a n centrul ei
(Fig. 5.29b)
Folosind legea Biot Savart rezult
a c
a o portiune de lungime dl din spira
determina un cmp magnetic dB
I dl
dB = 0 2 (5.127)
4 r
I
I dl I2 r I
B= 0 2
= 0 2
= 0
4 r 4 r 2r

5.4.6 Forta de interactie dintre doi conductori paraleli

S
a consider
am doi conductori, lungi, drepte paralele aate la o distant
a
a unul fat
a de cel
alalt (Fig. 5.30).
Conductorul 2 prin care trece curentul I2 creeaza cmpul magnetic B ~2
~
n locul unde se aa primul conductor. Directia lui B2 este perpendicular a
pe conductorul 1, asa cum este prezentat n Fig. 5.30. Atunci forta care
actioneaz
a asupra primului conductor este:
F1 = I1 lB2
182

unde:
I2
B2 = 0
2a
Rezult
a:
I1 I2 l
F1 = 0 (5.128)
2a
Conform legii actiunii si reactiunii forta F1 care actioneaz
a asupra primu-
lui conductor este egal a si de sens contrar cu F2 care actioneaz a asupra celui
de-al doilea conductor.
Trebuie observat c a dac a curentii care trec prin cele doua conductoare au
acelasi sens, conductoarele se atrag. Dac a curentii sunt n sensuri contrare
conductoarele se resping. Pornind de la relatia 5.128 se poate exprima forta
pe unitatea de lungime:
F I1 I2
= 0
l 2a
Pornind de la aceast a expresie se poate deni Amperul
Amperul este intensitatea curentului care trece prin doua conductoare
paralele innit de lungi aate la distanta de 1 m unul de altul care determina
o forta pe unitatea de lungime 2 10 7 N/m:

5.4.7 Legea lui Ampre pentru cureti stationari

S
a consider
am un conductor rectiliniu innit str
ab
atut de curentul stationar
I. Consideram o linie a cmpului magnetic, care pentru un curent rectilinu
este un cerc de raz
a r ntr-un plan perpendicular pe planul conductorului.
Centrul cercului este punctul nIcare conductorul intersecteaz a planul con-
sidetat. Se evalueaza integrala Bd~ ~l numit ~ de-a
a circulatia vectorului B
liniei de cmp magnetic. Pentru aceasta se tine cont c
a inductia cmpului
magnetic produs de curentul I la distanta r este dat a de relatia (5.126).
Rezult a: I I I
~ ~l = Bdl = B dl = 0 I 2 r = 0 I
Bd (5.129)
2 r
Desi rezultatul a fost determinat pentru cazul particular al unui con-
ductor liniar, rezultatul este valabil pentru orice curb
a nchis
a str
ab atut
a
de un curent I. Relatia a fost stabilit
a pentru cazul unui curent stationar.
Legea lui Ampre descrie aparitia cmpului magnetic datorit a unui curent
continuu.
 183

Daca se tine cont c

a intensitatea I a curentului se poate exprima functie
de densitatea de curent pe o suprafat a S care se sprijin
a pe curba C pe care
se calculeaz ~ rezult
a circulatia vectorului B a:
I ZZ
~ ~l =
Bd 0I = 0
~
~jdS (5.130)
C
S

Aplicatie
S
a se determine cmpul magnetic n interiorul si exteriorul unui cilindru
de raza R prin care circul
a un curent de densitate j stiind c
a liniile de cmp
sunt cercuri concentrice n plane perpendiculare pe axa cilindrului.
Solutie:
a) Pentru calculul cmpului magnetic n interiorul cilindrului se aplic a
legea lui Ampere pe un contur circular cu centrul pe axa cilindrului aat
ntr-un plan perpendicular pe cilindru de raza r < R.
I ZZ
~ ~l =
Bd 0
~
~jdS
C S

unde S este suprafata care sprijin

a pe conturul C. Rezult
a

2 rB = 0j r2

de unde
0 jr
B=
2
b) Pentru calculul cmpului magnetic n exteriorul cilindrului se aplic a
legea lui Ampere pe un contur cu centrul pe axa cilindrului r > R: Se obtine:

2 rB = 0j R2

de unde
2
0 jR
B=
2r
Aplicatie
S
a se determine cmpul magnetic de unui solenoid care const
a din n
spire pe unitatea de lungime aate pe un cilindru de raz
a R:
184

Figura 5.31: Solenoid str

ab
atut de curent electric.

Solutie
Presupunem solenoidul ca ind ideal. Pentru acest tip de solenoid cm-
pul magnetic n exterior este nul. n interiorul solenoidului cmpul este unul
uniform, liniile de cmp ind paralele cu axa acestuia. Consider am curba
C aleasa ca n Fig. 5.31
Aplicam pe aceasta curba legea lui Ampre.
I
~ ~l = Bl =
Bd 0N I
(1)

unde N reprezint a numarul de spire pe distanta l: n general se consider

a
N num arul de spire al ntregului solenoid si l lungimea acestuia. Rezulta
c
a interiorul solenoidului inductia cmpului magnetic este:

NI
B= 0
l

5.4.8 Fluxul cmpului magnetic

Fluxul cmpului magnetic este denit n acelasi mod n care este denit
ca si uxul cmpului electric. Fluxul cmpului magnetic printr-o suprafat
a
elementar a dS se deneste ca:

~ ndS = Bd
d = B~ ~ S~

Pentru ntreaga suprafat

a:
 185

Figura 5.32: Cadru aat n apropierea unui curent liniar.

ZZ
= ~ ndS
B~ (5.131)
S
Dac
a cmpul magnetic este uniform si suprafata este plan
a:

= BS cos (5.132)

unde este unghiul dintre normala la suprafata si directia inductiei mag-

netice. Unitatea de m
asur
a a uxului se numeste Weber (Wb):

Wb = T m2 (5.133)

Aplicatie
S
a se determine uxul cmpului magnetic produs de un curent liniar
printr-o suprafat
a dreptunghiular
a ca n Fig. 5.32.
Solutie:
Cmpul magnetic la distanta r de curent este
I
B= 0
2 r
Fluxul magnetic elementar printr-un dreptunghi cu laturile b si dr aat
la distanta r de curent este:
0 Ib
d = Bbdr = dr
2 r
186

Atunci Z a
0 Ib dr 0 Ib a
= = ln
c 2 r 2 c

5.4.9 Legea lui Gauss pentru cmpul magnetic

Cnd s-a stabilit Legea lui Gauss pentru un cmp electric a rezultat
c
a uxul cmpului electric printr-o suprafat a nchis
a este proportional cu
sarcina din interiorul ei. n cazul ca sarcina total
a este nul
a rezulta c
a si
uxul total este nul.
Deoarece n cazul cmpului magnetic nu exist a sarcini magnetice, prin
analogie cu situatia cmpului electric rezult
a ca uxul cmpului magnetic
prin orice suprafat
a nchis
a este nul.
I
~ ndS = 0
B~ (5.134)

5.4.10 Curent de deplasare si forma general

a a legii
lui Ampre
Sarcinile electrice n miscare produc cmpul magnetic. Pentru un curent
continuu care este
I produs de un cmp electric constant n timp legea lui Am-
pre are forma Bd ~ ~l = I unde integrala este considerat
0 a se efectueaz
a
C
pe o curb a nchisa C care nconjoar a curentul, iar curentul I este curentul
ce trece printr-o suprafat a care se sprijina pe curba C
Trebuie remarcat c a Legea lui Ampre scris a n aceast
a form
a este vala-
bil
a numai n cazul cmpului electric constant n timp. Maxwell a observat
aceasta limitare si a modicat Legea lui Ampre pentru a include cmpurile
electrice variabile n timp.
Putem ntelege acest lucru considernd un condensator care se ncarc a
cu sarcina electrica ca n Fig. 5.33. Cnd curentul de conductie este prezent,
sarcina arm aturii pozitive se schimb a, dar ntre placile condensatorului nu
exist
a nici un fel de curent de conductie.
S
a consider am dou a suprafete S1 si S2 ca n Fig. 5.33 m arginite de
aceeasi curba nchisa P . Aplica legea lui Ampere sub forma dat a de relatia
(5.130) n dou a situatii:
 187

Figura 5.33: Determinarea legii lui Ampere n cazul general

I
Cnd curba P se consider
a c
a nconjoar
a suprafata S1 , ~ ~l =
Bd 0I ,
I
iar cnd curba P se consider
a nconjoarat
a de suprafata S2 ; ~ ~l = 0.
Bd
Rezulta o situatie contradictorie datorat a discontinuit
atii curentului.
Maxwell a rezolvat problema prin postularea unui nou termen care este
ad
augat n membrul drept al ecuatiei 5.130 si care poart
a numele de curent
de deplasare:
ZZ ZZ ~
d E d ~ ndS = @E ~
Id = "0 = "0 E~ dS (5.135)
dt dt @t

unde integrala se face pe suprafata care se sprijin

a pe curba care ncojoar
a
curentul de conductie considerat.
Cnd condensatorul se ncarc a sau se descarc a cmpul electric variabil
este echivalent cu un curent numit curent de deplasare. Cu acest nou termen
forma generala a legii lui Ampere devine:
I
~ ~l = d E
Bd 0 (I + Id ) = 0I + 0 "0 (5.136)
dt

sau
I ZZ ~ ZZ ~
~ ~l = @E @D
Bd 0I + 0 "0 ~ndS = 0I + 0 ~ndS (5.137)
@t @t

~ = "0 E
unde D ~ este inductia cmpului electric.
188

5.5 Magnetism n medii materiale

5.5.1 Momentul magnetic al atomilor
Am aratat c
a pentru un electron care se deplaseaz
a pe o orbit
a circular
a,
momentul magnetic orbital al electronului poate scris sub forma:
e ~
m
~L= L
2me
Comform mecanicii cuantice momentul cinetic orbital poate lua doar
p
~ = ~ l (l + 1) unde l = 0; 1; 2; ::: poart
valorile discrete L a numele de
num ar cuantic orbital, iar ~ = h=2 ; unde h = 6; 63 10 34 Js este constanta
lui Planck. Rezult a c
a si momentul magnetic asociat misc arii orbitale este
cuanticat:
e~ p
mL = l (l + 1) l = 0; 1; 2; ::: (5.138)
2me
Desi orice substant
a contine electroni cele mai multe substante nu sunt
magnetice deoarece momentul magnetic al unui electron este anulat de mo-
mentul magnetic al altui electron care se roteste n directie opus a. Rezulta
este ca momentul magnetic produs de miscarea orbital a este ori zero ori
foarte mic.
n plus un electron (ca si protonii si alte particule) au un moment cinetic
propriu numit spin. ntr-o reprezentare clasic a momentul propriu provine
din miscarea de rotatie a particulei n jurul axei sale. M arimea spinului
unui electron este: p
S = ~ s (s + 1) (5.139)
unde s poart
a num
ar cuantic de spin si pentru electroni are valoarea 1=2.
Momentul magnetic caracteristic asociat cu spinul electronului este:
e~ p
mS = 2 s (s + 1) (5.140)
2me
Se observ
a c
a momentul magnetic asociat misc arii orbitale si momen-
tul magnetic determinat de spinul electronului sunt exprimate cu ajutorul
marimii
e~
0 = = 9; 27 10 24 Am2 (5.141)
2me
care poart
a numele de magneton Bohr.
 189

n atomi care contin mai multi electroni acestia se mperecheaz

a doi cte
doi cu spini opusi; astfel momentul datorat spinului se anuleaz a. Oricum
atomii care contin un num ar impar de electroni au cel putin un electron
nemperecheat si exist
a un moment magnetic de spin. Momentul magnetic
total este suma dintre momentele magnetice de spin si orbital.
n Tabelul 5.4 de mai jos sunt prezentate momentele magnetice ale c-
torva atomi

Tabelul 5.4
Momente magnetice a unor atomi

Atomi (A m2 )
24
H 9; 27 10
He 0
Ne 0
Ca3+ 19; 8 10 24

Nucleul atomilor are de asemenea un moment magnetic asociat, deter-

minat de constituentii s ai (protonii si neutronii). Oricum momentele mag-
netice ale protonului si neutronului sunt mult mai mici dect ale electronului
astfel c
a ntr-o prim
a aproximatie momentul magnetic asociat nucleului se
neglijeaza.

5.5.2 Vectorul densitate de magnetizare si vectorul

intensitate cmp magnetic
Starea de magnetizare a unei substante este descris a de vectorul densi-
tate de magnetizare M ~ care este denit ca momentul magnetic al unit atii
de volum.
Asa cum este de asteptat inductia total
a a cmpului magnetic B~ ntr-un
cmp dintr-o substant ~
a depinde de cmpul magnetic B0 produs de curentii
liberi (care trec prin conductor) si de magnetizarea substantei.
Se considera o regiune umplut a cu substanta magnetic
a n care cmpul
~
magnetic B0 este produs de curentii care trec prin conductoare si B ~ m este
cmpul produs de substant a magnetic a:

~ =B
B ~0 + B
~m
190

Vom ncerca sa determin ~ m si densitatea de magneti-

am o relatie ntre B
~ . Pentru aceasta consider
zare M am c
aB ~ m este determinat mai degrab a de
un solenoid dect de o substant
a magnetic a.
N N SI
Bm = 0 I= 0 (5.142)
l lS
unde N este num arul de spire, l este lungimea iar S este sectiunea solenoidu-
lui. Observ
am c a la num ar
ator N (SI) reprezint a momentul magnetic m ~ al
solenoidului, iar numitorul lS = V este volumul acestuia.
Atunci Bm poate exprimat ca:
m
Bm = 0 = 0M (5.143)
V
Astfel cnd o substant
a este plasat
a n cmp magnetic, inductia total
a
a cmpului magnetic n acea substanta se exprim
a ca:
~ =B
B ~0 + ~
0M (5.144)

Cnd se analizeaz a cmpurile magnetice datorate magnetiz arii este con-

venabil s a se introduc
a o m
arime numita intensitatea cmpului magnetic H ~
n interiorul substantei. Ea este determinata doar de curenti de conductie
si este denita ca:
~
~ = B0
H (5.145)
0

deoarece inductia magnetic aB ~ 0 este produs

a doar de curentii de conductie.
Atunci relatia (5.144) se scrie ca:

B= 0 (H
~ +M
~) (5.146)

Unitatea de m
asur
a a intensit
atii cmpului magnetic H este A/m.

5.5.3 Clasicarea substantelor magnetice

Substantele magnetice pot clasicate n trei categorii: substante fer-
omagnetice, substante paramagnetice si diamagnetice. Substantele para-
magnetice si feromagnetice sunt constituite din atomi care au momentele
magnetice permanente. Materialele diamagnetice sunt materiale ale c aror
atomi nu prezint a momente magnetice permanente. n cazul substantelor
diamagnetice momentele magnetice sunt induse de cmpul magnetic.
 191

Pentru substantele paramagnetice si diamagnetice omogne si izotrope

densitatea de magnetizare este proportional
a cu intensitatea cmpului mag-
!
netic H :
M~ = H ~ (5.147)
unde este un factor adimensional numit susceptibilitate magnetic a rela-
tiv ~
a. Pentru substantele paramagnetice > 0 si M este n acelasi sens cu
~
H. Pentru substantele diamagnetice < 0 si M ~ are sensul opus lui H.
~
Inductia cmpului magnetic n aceste substante este:
~ =
B 0 (1
~ =
+ )H ~
0 rH (5.148)

unde r este o constant a care poarta numele de permeabilitate magnetic

a
relativ
a si este legat
a de susceptibilitatea magnetic
a prin relatia:

r = (1 + ) (5.149)

Se poate deni si o permeabilitate absolut

a prin relatia

= 0 (1 + )

Pentru substantele paramagnetice > 0 iar pentru cele diamagnetice

< 0 : Pentru substantele paramagnetice si diamagnetice susceptibilitatea
magnetic a este foarte mic a (de ordinul 10 6 10 4 ), astfel c a practic
' 0 pentru aceste substante. Pentru substantele feromagnetice poate
de mii de ori mai mare dect 0 :
Relatia simpla (5.147) dintre H ~ si M
~ nu este valabila pentru substantele
feromagnetice. Se g aseste c
a pentru acest tip de substante M ~ nu mai este
o functie liniar ~
a de H. Mai mult densitatea de magnetizare M ~ depinde nu
numai de intensitatea cmpului magnetic H ~ ci si de starile anterioare prin
care trece substanta, adic a de istoria ei. Acest lucru este valabil si pentru
inductia cmpului magnetic din substantele feromagnetice, deoarece aceaste
este legata de densitatea de magnetizare prin relatia B ~ =B ~ 0 + 0M ~.
n Tabelul 5.5 sunt prezentate cteva susceptibilit ati pentru substante
paramagnetice si diamagnetice.
192

Tabel 5.5
Susceptibilit
ati magnetice pentru substante paramagnetice si diamagnetice

Substante paramagnetice Substante diamagnetice

Aluminiu 2,3 10 5 Bismut 1,66 10 5
Calciu 1,9 10 5 Cupru 9,8 10 5
Crom 2,7 10 5 Diamant 2,2 10 5
Litiu 2,1 10 5 Aur 3,6 10 5
5
Magneziu 1,2 10 Plumb 1,7 10 5
Niobiu 2,6 10 4 Mercur 2,9 10 5
Oxigen 2,1 10 6 Azot 5 10 5
4
Platina 2,9 10 Argint 2,6 10 5
Tungsten 6,8 10 5 Siliciu 4,2 10 5

5.5.4 Feromagnetism
Un mic num ar de substante pot prezenta o magnetizare permanent a. Ele
sunt substantele feromagnetice. Aceste substante contin momente magnet-
ice permanente care au tendinta s a se alinieze n cmpuri magnetice. Odat a
momentele magnetice aliniate, substanta r amne magnetizat a dupa ce cm-
pul extern este anulat. Acest fapt se datoreaz a faptului c
a ntre momentele
magnetice vecine exist a o cuplare puternic a ce poate explicata cu ajutorul
mecanicii cuantice.
Toate substantele feromagnetice sunt formate din microdomenii n care
momentele magnetice sunt aliniate. Aceste domenii au volume cuprinse n
intervalul 10 12 10 8 m3 si contin n jur de 1017 1021 atomi. Frontierele
dintre diversele domenii cu orient ari diferite ale magnetiz arii sunt numite
pereti. ntr-o proba nemagnetic a momentele magnetice ale microdomeni-
ilor sunt orientate aleatoriu astfel c a momentul magnetic total este nul.
Cnd proba este plasat a ntr-un cmp magnetic extern de intensitate H ~ di-
mensiunile domeniilor magnetice ale c aror momente sunt paralele cu H ~ si
cresc volumul rezultnd astfel o prob a magnetizat a. Cnd cmpul magnetic
devine foarte puternic domeniile n care momentele nu sunt aliniate devin
foarte mici. Cnd cmpul magnetic este anulat proba r amne cu o magne-
tizare n sensul cmpului initial. La temperaturi obisnuite, agitatia termic a
nu este sucient de puternic a pentru a distruge orientarea momentelor mag-
netice.
 193

Figura 5.34: Curba de histerezis

Daca se masoar
a B n functie de H se observ a c
a atunci cnd H creste,
inductia cmpului magnetic ajunge la o valoare de saturatie. Cnd H scade
la zero (punctul b) inductia magnetic a nu ajunge la zero. Valoarea poart a
numele de inductie magnetic a remanent a. Dac ~ se schimb
a sensul lui H a,
momentele magnetice se reorienteaz a pna ce proba devine nemagnetizat a
~
cnd B = 0: Valoarea intensit atii cmpului magnetic la care inductia mag-
netic
aB ~ aajung din nou la zero poart a numele de intensitate a cmpului
magnetic coercitiv. O crestere n sens invers determin a o magnetizare n
sens invers ajungnd n punctul de saturatie. O comportare similar a se
petrece cnd H se reduce din nou. n acest caz curba urmeaz a drumul
d; e; f: Daca H creste sucient de mult se ajunge din nou n punctul de
saturatie a. Efectul poarta numele de histerezis si arata c
a magnetizarea
substantelor feromagnetice depinde de istoria substantei si de intensitatea
cmpului magnetic.
Curba nchis a reprezentat
a n Fig. 5.34 se numeste curba de histerezis.
Curba de magnetizare este important a din alt punct de vedere: aria n-
chis
a de curba de magnetizare reprezint a energia necesar
a pentru realizarea
ciclului histerezis.
Cnd temperatura unei substante feromagnetice creste si dep aseste o
anumit a temperatura numit a temperatur a Curie substanta si pierde mag-
netizarea permanent a si devine paramagnetic a. Sub temperatura Curie mo-
mentele magnetice sunt aliniate si substanta este feromagnetic a. Deasupra
acestei temperaturi agitatia termica este sucient de puternica sa determine
o orientare haotic
a a momentelor magnetice.
194

Figura 5.35: Orientarea momentelor magnetice n cmp extern n cazul unei

substante paragnetice.

5.5.5 Paramagnetism
Substantele paramagnetice au susceptibilitatea magnetic a mic
a si pozi-
tiv
a > 0, ind determinat a de prezenta atomilor si a ionilor care poseda
un moment magnetic. Aceste momente interactioneaz a slab unele cu al-
tele si sunt orientate haotic n lipsa unui cmp extern. Cnd o substant a
paramagnetic a este plasat
a ntr-un cmp magnetic extern, momentele mag-
netice tind s a se alinieze cu cmpul magnetic (Fig. 5.35). Acest proces
este n competitie cu procesul de agitatie termic a care se opune alinierii
momentelor magnetice.
Pierre Curie (1859-1906) a g asit experimental ca densitatea de magne-
tizarea substantelor paramagnetice este proportional a cu cmpul magnetic
aplicat si invers proportionala cu temperatura absolut a:
H
M =C (5.150)
T
unde C este o constnata. Aceast
a lege poart
a numele de Legea Curie iar
C este constanta Curie.

5.5.6 Diamagnetism
Cnd un cmp magnetic extern este aplicat unei substante diamagnetice,
apare un moment mangetic slab n directie opus a cmpului magnetic aplicat.
Desi diamagnetismul este prezent n toate materialele, efectele sunt mult mai
mici dect acelea determinate de paramagnetism si feromagnetism.
Pentru a ntelege diamagnetismul s a consider am doi electroni care se
nvrtesc n jurul nucleului n directii opuse. Deoarece momentele magnetice
ale celor doi electroni sunt egale n m arime si opuse n directie ele se anuleaz
a
reciproc.
 195

Figura 5.36: Metode de obtinere a fenomenului de inductie electromagentic

a

Cnd un cmp extern este aplicat asupra electronilor actioneaz a o fort

a
~
Lorentz q~v B: Aceasta se adauga fortei coulombiene si creste viteza orbitala
a electronului al c
arui moment magnetic este antiparalel cu cmpul si scade
viteza electronului al c
arui moment magnetic este paralel cu cmpul. Ca
rezultat al compunerii celor dou
a momente magnetice rezult a un moment
magnetic invers cmpului magnetic aplicat.

5.6 Inductia electromagnetic

a
5.6.1 Introducere
Fenomenul de inductie electromagnetic a a fost descoperit de Faraday
n 1831 si el const
a n faptul ca variatia uxului inductiei magnetice prin
suprafata unui circuit electric determina aparitia un curent electric prin acel
circuit. Acest curent se numeste curent de inductie.
Pornind de faptul c a uxul cmpului magnetic are expresia:

= BS cos (5.151)

exist
a mai multe moduri de a crea un ux magnetic variabil (Fig.5.36).
1. Existenta unui cmp magnetic variabil. Aceasta se realizeaz a prin
apropierea unui magnet permanent de circuitul considerat. Apropierea mag-
netului face ca inductia cmpului magnetic s
a creasc
a pe suprafata circuit-
!
ului. Daca magnetul este oprit B r amne constant, uxul magnetic r amne
constant si curentul prin circuit se anuleaz a.
2. Varierea suprafetei circuitului ntr-un cmp magnetic constant. Aceasta
se poate realiza prin deplasarea unei bare mobile AB pe dou a conductoare
paralele xe legate printr-o rezistent a aa ntr-un cmp magnetic.
196

Figura 5.37: Liniile cmpului electric ntr-o regiune cu un cmp magnetic variabil

3. Varierea unghiului dintre ~n si B. ~ Aceasta se poate realiza prin

rotirea unei spire ntr-un cmp magnetic n jurul unui ax perpendicular pe
B.
4. Un ux magnetic variabil se obtine si atunci cnd exist a combinatii
ale celor trei cazuri prezentate anterior.
Trebuie remarcat ns a c
a aparitia fenomenului de inductie electromag-
netic
a nu este neap arat legat
a de existenta circuitului:
n cazul general fenomenul de inductie electromagnetica se poate deni
ca ind fenomenul de aparitie a unui cmp electric cu liniile nchise n
regiunile din spatiu unde exista un cmp magnetic variabil.
!
Liniile cmpului electric indus sunt n plane perpendiculare pe B. Fie
un inel introdus ntr-un cmp magnetic variabil astfel ca acesta s
a contin
ao
~ Linia de cmp este reprezentat
linie a cmpului electric indus E. a punctat
n Fig.5.37. Se consider a o portiune dl foarte mic
a din acest conductor.
!
Deoarece n interiorul s
au exist
a un cmp electric E sarcinile din interiorul
acestuia vor puse n miscare. Lucrul mecanic efectuat de cmpul indus
pentru a deplasa sarcina q pe lungimea dl este:

L = F dl = qEdl (5.152)

Denim tensiunea electromotoare (t.e.m) indus

a pe portiunea dl ca ind:

L
dE = = Edl (5.153)
q

Mai general relatia (5.153) se scrie ca:

~ ~l
dE = Ed (5.154)
 197

Figura 5.38: Legea lui Lentz

Pe ntregul conductor tensiunea electromotoare indus a va o sum a a

tensiunilor electromotoare induse pe ecare portiune de circuit. Rezult a ca
ntr-un circuit a c
arui suprafat
a este constanta si n care apare fenomenul
de inductie tensiunea electromotoare indus a este distribuita de-a lungul n-
tregului circuit.

5.6.2 Legea lui Lentz

ntr-un circuit nchis t. e. m indusa si curentul indus au un astfel
de sens ca variatia uxului magnetic indus sa se opuna variatiei uxului
magnetic inductor.
Legea lui Lentz se refer a la curentii indusi, ceea ce nseamn a c
a ea se
aplic
a numai la circuite nchise. Dac a circuitul este deschis putem rationa n
functie de ce s-ar ntmpla dac a circuitul ar nchis. Vom exemplica legea
lui Lentz n cazul unui magnet ce se apropie de o spir a x
a (Fig. 5.38a).
Deoarece magnetul se apropie de spir a, s
a zicem cu polul nord inductia
cmpului magnetic inductor creste.
Atunci:
~
inductor = Binductor ~
nS = Binductor S (5.155)

Cum B ~ inductor creste rezult

a c
a inductor creste n sens negativ. Pentru
a se opune unei astfel de variatii a uxului magnetic inductor, uxul mag-
netic indus trebuie s a creasc a n sens pozitiv, adic a indus > 0 de unde
rezult
a c ~
a Bindus trebuie s a e n acelasi sens cu ~n. Curentul va circula prin
spir
a n sens trigonometric.
198

n cazul circuitelor nchise pentru care suprafata nu variaz a, putem real-

iza rationamentul lund n consideratie numai vectorul inductie magnetic a.
n cazul de mai sus B ~ indus trebuie sa se opun a variatiei lui B ~ inductor . Aceasta
se realizeaz a dacaB ~ indus este n sens contrar lui B ~ inductor .
n mod asem an
ator putem judeca situatia cnd un magnet se dep arteaza
de o spir a x a, polul sud al magnetului ind ndreptat spre spir a (Fig .5.38b)
B~ inductor este ndreptat nspre polul sud al magnetului si el scade cnd mag-
netul se ndep arteaza de spir a. Atunci B ~ indus trebuie s a se opun a acestei
variatii si el va n sensul lui B ~ inductor .

5.6.3 Legea inductiei electromagnetice

Aparitia tensiunii electromotoare induse E ntr-un circuit este datorat a
variatiei unui ux magnetic prin acesta. Faraday a ajuns la concluzia c a
tensiunea electromotoare indus a E este proportional
a cu viteza de variatie
a uxului prin circuitul respectiv:

d
E= (5.156)
dt
Semnul minus ia n considerare legea lui Lentz. Dar
ZZ
= ~ S
Bd ~
S

Atunci: ZZ ZZ
d ~
@B
E= ~ S
Bd ~= ~
dS (5.157)
dt @t
S S

Tensiunea electromotoare pentru circuit se obtine din relatia (5.154):

I
E = Ed ~ ~l (5.158)

Dinrelatiile (5.157) si (5.158) se obtine:

I ZZ ~
~ ~l = @B ~
Ed dS (5.159)
@t
S
 199

Cmpul electric produs datorit a fenomenului de inductie electromag-

netica nu este asociat unor sarcini electrice ci variatiei cmpului magnetic.
Desi ambele tipuri de cmpuri electrice determin a forte asupra sarcinilor
electrice, ele totusi se deosebesc. Astfel liniile cmpului datorat sarcinilor
sunt deschise n timp ce liniile cmpului electric indus sunt nchise. n cazul
cmpului electric produs de sarcini diferenta de potential dintre doua punct
este: Z 2
V2 V1 = ~ ~l
Ed
1

Dac a punctele 1 si 2 coincid V2 = V1 integrala se realizeaz

a pe o curb
a
nchis
a. Rezult
a conditia ca acest cmp s a e unul conservativ:
I
~ ~l = 0
Ed

I
n cazul cmpului electric datorat variatiei cmpului magnetic, ~ ~l 6=
Ed
0: Un astfel de cmp nu mai este unul conservativ si nu se mai poate deni
un potential.

5.6.4 T.e.m. indus

a ntr-un conductor deplasat n
cmp magnetic
Consider am cazul n care conductorul este deplasat perpendicular pe
liniile cmpului magnetic. Cnd conductorul se deplaseaz a cu viteza v, el
m atura suprafata dS = lvdt unde l este lungimea conductorului respectiv.
Fluxul magnetic m aturat este:

d = BdS = Blvdt (5.160)

Atunci t.e.m. indus

a este, f
ara a tine cont de sensul ei:

d
jEj = = Blv (5.161)
dt
Sensul t. e. m. poate stabilit cu ajutorul regulii minii drepte: Se
aseaz ~ s
a mna n lungul conductorului, astfel ca vectorul B a intre n palm
a,
iar degetul mare s
a e n sensul vitezei de deplasare a conductorului. Cele-
lalte patru degete vor indica sensul t. e. m. induse.
200

Figura 5.39: Curentul ntr-un circuit cu rezistent

a dup
a nchiderea comutatorului

Pentru un conductor rectiliniu perpendicular pe liniile de cmp, deplasat

cu o vitez
a ~v perpendicular
a pe conductor si care face un unghi cu vectorul
inductie magnetic ~
a B tensiunea electromotoare indus a are expresia:

E = Blv sin (5.162)

5.6.5 Autoinductia
Autoinductia este fenomenul de inductie electromagnetica produs ntr-un
circuit datorita variatiei intensitatii curentului prin acel circuit.
Pentru punerea n evident a a fenomenului de autoinductie se pot realiza
o serie de experiente. Astfel prin nchiderea comutatorului K din circuitul
din Fig.5.39 intensitatea curentului ajunge practic instantaneu la valoarea:
E
I= (5.163)
R
n cazul ca n serie cu rezistenta R se pune un solenoid ideal (Fig. 5.40)
se constat a ca intensitatea curentului creste lent pn a la valoarea E=R.
n acest caz prin nchiderea comutatorului, curentul avnd o tendint a de
crestere prin bobin a, determin a un ux magnetic variabil care are ca efect
aparitia unei t.e.m. induse. Aceast a t.e.m. indus
a conform Legii lui Lentz
trebuie sa aiba un astfel de sens nct s a se opun
a variatiei uxului mag-
netic inductor, deci si a curentului din circuit. Ea poart a numele de t.e.m.
autoindus a si aparitia ei determina o ncetinire a cresteri a curentului n
circuit.
n cazul unui circuit parcurs de un curent de intensitate I inductia
cmpului magnetic produs B este proportional cu I: Cum uxul cmpu-
lui magnetic este proportional cu B rezult a c
a uxul magnetic propriu prin
 201

Figura 5.40: Curentul ntr-un circuit cu rezistent

a si bobin
a dup
a nchiderea
comutatorului

suprafata unui circuit este direct proportional cu intensitatea curentului I

din acel circuit
= LI (5.164)
Marimea L se numeste inductanta circuitului si se masoar
a n Henry
(H=Wb/m2 ). Inductanta circuitului este o caracteristic a a ec
arui circuit,
ea depinde de forma geometric a a circuitului precum si de mediul aat n
interiorul circuitului.
Legea autoinductiei se determin
a pornind de la legea inductiei
d d(LI) dI
E= = = L (5.165)
dt dt dt
Rezult a c
a t.e.m. autoindus a este proportional
a cu viteza de variatie a
intensit
atii curentului electric prin circuit.

5.6.6 Inductanta unui solenoid

Fluxul magnetic ce str
abate un solenoid de lungime l cu sectiunea S si
num
arul de spire N str
ab
atut de curentul I este = N BS: Deoarece
NI
B= 0 r (5.166)
l
rezult
a
N 2S
= 0 r I (5.167)
l
Comparnd cu = LI rezult
a c
a
N 2S
L= 0 r (5.168)
l
unde r este permeabilitatea relativ
a a miezului solenoidului.
202

Figura 5.41: Circuit cu bobin

a si bec

5.6.7 Energia cmpului magnetic

Se consider a circuitul din Fig.5.41 realiziat astfel ca atunci cnd comu-
tatorul K este nchis becul s a nu lumineze. Cnd se deschide comutatorul
K se constat a, c
a pentru un scurt timp becul lumineaz a. Aceasta o putem
explica prin faptul ca energia cmpului magnetic al solenoidului se trans-
forma n energie electric
a. Deschiderea comutatorului K determin a aparitia
unei tensiuni electromotoare autoinduse:
I (0 I) LI
E= L = L =+ (5.169)
t t t
unde I este intensitatea curentului prin solenoid nainte de deschiderea
comutatorului K. Energia electric a transferat a W circuitului dup a de-
conectarea sursei, cnd datorita aparitiei t. e. m. autodinduse prin circuitul
format din bec si solenoid trece sarcina q este:
W =E q (5.170)
Cum prin solenoid intensitatea curentului scade n t de la valoarea I
la valoarea 0, intensitatea medie a curentului este
I +0 I
Im = = (5.171)
2 2
Atunci
I
q = Im t = t (5.172)
2
Energia cmpului magnetic este egal
a cu cea transferat
a circuitului:
LI 2
W =E q= (5.173)
2
 203

Figura 5.42: Spir

a circular
a n cmp magnetic uniform.

Considernd c a nu exista nici un miez n interiorul solenoidului ( r = 1),

relatia (5.173) se scrie tinnd cont de (5.168) astfel:

N 2 SI 2 Sl NI NI HB
W = 0 r = 0 =V
2l 2 l l 2
unde V este volumul ocupat de cmpul magnetic. Astfel densitatea de
energie a cmpului magnetic este

W HB
w= = (5.174)
V 2
Desi expresia densitatii de energie a cmpului magnetic a fost dedus a
ntr-un caz particular, ea este valabil a pentru orice cmp magnetic.
Aplicatie
O spir a circular
a se aa ntr-un cmp magnetic uniform (Fig. 5.42).
Daca inductia cmpului magnetic se modic a n timp, care este cmpul
electric indus (Fig. 5.42)
Solutie: I
~ ~l = d
Ed
dt
d dB
2 rE = r2 B = r2
dt dt
r dB
E=
2 dt
Aplicatie
Sa se determine tensiunea electromotoare indus a ntr-o spir
a de arie S
care se roteste cu vitez
a unghiular
a constant
a n jurul unui ax perpendicular
~
pe vectorul inductie cmp magnetic B al unui cmp uniform.
204

Solutie:
Aceasta constituie o metod a de producere a curentului alternativ. Fluxul
magnetic ce str
abate spira la un moment dat este
~ nS = BS cos
= B~
!
unde = 0 + !t si 0 reprezint ~
a unghiul dintre normala n si vectorul B
la nceputul misc
arii.
= BS cos (!t + 0)

Atunci:
d
e= = BS! sin (!t + 0) = Emax sin (!t + 0)
dt
Aplicatie
ntr-o regiune din spatiu exist
a un cmp magnetic uniform paralel cu
axa Oz. M arimea lui variaz
a n timp astfel:
B = B0 sin !t
S
a se determine intensitatea cmpului electric indus.
Solutie:
Pentru a calcula cmpul electric vom alege un contur de raz a r ntr-un
plan perpendicular pe axa Oz. Se aplica legea inductiei electromagnetice:
I
~ ~l = d
Ed
dt
unde este uxul magnetic prin suprafata S = r2 . Dar:
I
~ ~l = 2 rE
Ed

si
= BS = r2 B0 sin !t
Atunci din legea inductiei rezult
a:
2 rE = r2 B0 ! cos !t
Intensitatea cmpului electric este:
1
E= rB0 ! cos !t
2
 205

5.7 Ecuatiile Maxwell

Ecuatiile Maxwell reprezinta formularea matematic a a principalelor pos-
tulate ale electrodinamicii clasice. Ele sunt un sistem complet de ecuatii n
sensul ca determin a univoc cmpul electromagnetic. Ele sunt valabile n
anumite situatii, si anume atunci cnd corpurile materiale sunt imobile iar
constantele de material " , , nu depind de timp sau de intensitatea cm-
purilor. Se face abstractie de prezenta unor materiale ce prezint
a momente
electice si magnetice dipolare permanente. Nu se ia n considerare depen-
denta constantelor de material de temperatur a. Aceste ecuatii se exprim a
sub forma unor legi generale precum si a unor legi de material.

5.7.1 Legea uxului electric

m vid legea lui Gauss pentru cmp electric se scrie ca
ZZ ZZZ
~ ~ 1
EdS = dv (5.175)
S "0 V

unde dv este elementul de volum, iar S este o suprafat a nchis

a care n-
conjoar
a volumul V . Integrala de suprafat
a se poate transforma n una de
volum: ZZ ZZZ
~ ~
EdS = ~
rEdv (5.176)
S V

unde r este operatorul divergent

a si:

~ = @Ex @Ey @Ez

rE + + (5.177)
@x @y @z

Rezult
a c
a: ZZZ ZZZ
~ = 1
rEdv dv (5.178)
V "0 V

si:
~ =
rE (5.179)
"0
n mediile materiale densitatea total a de sarcin
a este suma dintre den-
sitatea sarcinilor libere l si densitatea sarcinilor de polarizare p :

= l + p (5.180)
206

Astfel:
+ p
l 1
~ =
rE = = rP~ (5.181)
"0 "0 "0
deoarece relatia dintre densitatea de polarizare si densitatea sarcinilor de
polarizare este:
rP~ = p (5.182)
Din relatia (5.181) se obtine:

~ + rP~ = r "0 E
"0 r E ~ + P~ = l (5.183)

~ = "0 E
Deoarece inductia cmpului electric D ~ + P~ , rezult
a1:
~ =
rD l (5.184)

Aceasta este forma diferential

a a legii lui Gauss pentru medii materiale.
Forma integrala a acestei legii este:
ZZ ZZZ
~ ~
DdS = l dV (5.185)
S V

unde suprafata S este o suprafat a nchis

a care nconjoara volumul V .
Relatiile (5.184) si (5.185) arat
a c
a inductia cmpului electric este deter-
minata de sarcinile libere, relatia (5.182) arat a c
a densitatea de polarizare
este determinat a de sarcinile legate, iar relatiile (5.175) si (5.179) arata
c
a intensitatea cmpului electric este determinat a de totalitatea sarcinilor
(libere si legate)

5.7.2 Legea lui Gauss pentru magnetism

Deoarece cmpul magnetic nu este produs de sarcini magnetice, uxul
inductei cmpului magnetic printr-o suprafat
a nchis
a este nul
ZZ
~ S
Bd ~=0 (5.186)
S

unde S este o suprafat

a nchis
a. Integrala de suprafat
a poate transformata
ntr-o integral
a de volum, astfel ca
ZZ ZZZ
~ S
Bd ~= rB~ =0 (5.187)
S
 207

Rezult
a astfel forma local
a a legii lui Gauss pentru cmpul magnetic:

~ =0
rB (5.188)

Ecuatiile de mai sus sunt o consecint

a a faptului c
a liniile de cmp sunt
nchise.

5.7.3 Legea inductiei electromagnetice

Legea inductie magnetice sub forma integral
a este
I ZZ
~ ~ d ~ S~
Edl = Bd (5.189)
C dt S

unde S este o suprafata care se spijin

a pe curba nchis
a C: Integrala cur-
bilinie poate transformat
a ntr-una pe suprafat
a:
I ZZ
~ ~
Edl = r E ~ dS~ (5.190)
C S

Atunci
ZZ ZZ ZZ ~
~ dS
~= d ~ S~= @B ~
r E Bd dS (5.191)
S dt S S @t

Rezult
a astfel form
a diferential
a a acestei legi:

~
@B
r ~ =
E (5.192)
@t
unde operatorul r este operatorul rotor si:

~ex ~ey ~ez

r ~ =
E @ @ @
(5.193)
@x @y @z
Ex Ey Ez

Relatiile (5.189) si (5.192) arat

a ca un cmp magnetic variabil n timp
produce un cmp electric ale c arui linii de cmp sunt nchise. Acest cmp
electric este unul imprimat si nu deriv a dintr-un potential.
208

5.7.4 Legea lui Ampre

n vid forma general
a a legii lui Ampre este:
I ZZ ~
~ ~l = @D ~
Bd 0I + 0 dS (5.194)
C S @t

~ =
Dar n vid B ~
0 H. Se obtine astfel o form
a mai general
a a legii lui
Ampre:
I ZZ ~
~ ~l = I + @D ~
Hd dS (5.195)
C S @t
Dar cum: I ZZ
~ ~l =
Hd r ~ dS
H ~
C S

si ZZ
I= ~
jdS
S

relatia 5.195 devine:

~
r
H~ = ~j + @ D (5.196)
@t
Relatia 5.196 arat
a c
a exist
a doua surse ale cmpului magnetic: curentii
si cmpurile electrice variabile n timp.

5.7.5 Legile de material

Experimental se constat a existenta unor relatii ntre P~ si E
~ ,H
~ si M
~ si
~ Ele sunt determinate de starea mediului.
ntre ~j si E.

atura dintre P~ si E
Leg ~

n general densitatea de polarizare P~ este o sum

a format
a din doi ter-
meni:
P~ = P~p + P~t (5.197)

Termenul P~p este polarizarea permanent a si este independent

a de exis-
tenta cmpului electric (se poate obtine o polarizare permanent a tensionnd
pe o anumita directie un cristal piezoelectric).
 209

Termenul P~t poarta numele de polarizare temporal

a si este determinat
de actiunea cmpului electric.

P~t = P~t E
~ (5.198)

Astfel n mediile anizotrope dar liniare:

e e e
P x = "0 xx Ex + xy Ey + xz Ez
e e e
Py = " 0 yx Ex + yy Ey + yz Ez (5.199)
e e e
Pz = " 0 zx Ex + zy Ey + zz Ez

M arimile eij unde i ; j = x ; y ; z sunt componentele unui tensor sime-

tric, denumit tensorul susceptibilit atii electrice. Exist
a un anumit sistem de
referint
a n care tensorul respectiv are diferite de zero doar componentele
pe diagonal a. Relatiile (5.199) se pot scrie condensat:

P~t = "0 ~
eE (5.200)

ntr-un mediu omogen si izotrop m

arimea tensorial
a e devine un scalar
e:
P~ = "o ~
eE (5.201)
n cazul n care nu exist a polarizare permanent a pentru mediile ani-
zotrope liniare, inductia cmpului electric se scrie c
a:

~ = "0 E
D ~ + P~ = "0 E
~ + "0 ~
eE = "0 1 + e ~ = "0 "E
E ~ (5.202)

unde
"=1+ e (5.203)
este tensorul permitivitatii relative a mediului respectiv.
n cazul mediilor izotrope f ara polarizare permanenta

~ = "0 E
D ~ + P~ = "0 (1 + ~ = "0 "E
e) E
~ (5.204)

iar permitivitatea relativ

a este un scalar:

"=1+ e (5.205)
210

~
atura dintre H si M
Leg
Densitatea de magnetizare a unui material este dat
a de suma a doi
termeni:
M~ =M ~p +M~t (5.206)
unde M ~ p este magnetizarea permanent a, independent a de cmpul magnetic
~
si Mt magnetizarea temporal a, dependent a de cmpul magnetic. Corpurile
feromagnetice prezint a magnetizare permanent a. Magnetizarea temporala
se ntlneste la toate corpurile si n general are o valoare foarte mic
a:
~t = M
M ~
~t H (5.207)

n mediile anizotrope liniare f

ar
a magnetizare permanent
a:
~ =M
M ~t = ~
mH (5.208)

unde m este tensorul permeabilit atii magnetice. n cazul mediilor izotrope

liniare tensorul degenereaz
a ntr-un scalar:
~ =
M mH
~

n cazul mediilor anizotrope f

ar
a magnetizare permanent
a inductia cm-
pului magnetic este:
~ =
B 0
~ +M
H ~ = 0 1+ m ~ =
H ~
0 rH (5.209)

unde este tensorul permeabilit atii relative.

n mediile izotrope liniare cei doi tensori devin scalari:
~ =
B 0
~ +M
H ~ = 0 (1 + m) H
~ = ~
0 rH (5.210)

5.7.6 Leg ~
atura dintre ~j si E
n mediile anizotrope si liniare leg ~ este dat
atura dintre vectorii ~j si E a
de legea lui Ohm a carei form a generala este:
~j = ~ +E
E ~i (5.211)

unde este tensorul conductivit atii, iar E~ i este intensitatea cmpurilor

electrice de origine neelectrostatic
a. E~ i se numeste cmp electric imprimat.
 211

5.8 Probleme
5.1 Trei sarcini punctiforme pozitive sunt situate pe axa Ox. Sarcina
q1 = 20 C este situat a la coordonata x1 = 3 m iar sarcina q2 = 10 C se
aa n origine. Unde trebuie situata o sarcin
a q3 astfel nct asupra acesteia
forta care actioneaz
a asupra ei s
a e nul
a.

5.2 Sa se determine cmpul electric creat de un dipol care const

a din
dou
a sarcini q si q aate la distanta 2a: pe axa dipolului.

5.3 Un inel de raza R este ncarcat uniform cu o sarcina pozitiv

a Q:
S
a se calculeze cmpul electric ntr-un punct aat la distanta x de centrul
inelului perpendicular pe planul acestuia.

5.4 Un inel de raza R este nc

arcat uniform cu o sarcin
a pozitiv
a Q: Sa
se determine potentialul creat de sarcina ntr-un punct aat la distanta x
de centrul inelului perpendicular pe planul acestuia.

5.5 Un disc de raza R este nc

arcat uniform cu sarcina Q cu densitatea
de sarcina : S
a se determine potentialul si cmpul electric creat de sarcin
a
ntr-un punct aat la distanta x de centrul discului perpendicular pe planul
acestuia.

5.6 Sa se determine potentialul si cmpul electric creat de un dipol cu

sarinile q si q aate la distanta a una de alta la distanta x de centrul
dipolului pe directia axei care leag
a cele dou
a sarcini.

5.7 O bar a de lungime l situat

a de-a lungul axei Ox cu unul din capete
n origine este nc
arcat
a uniform cu sarcina electric
a pozitiv
a cu densitatea
liniar
a : S a se determine potentialul ntr-un punct situat pe axa Oy la
coordonata a pozitiv a pe aceasta ax
a.

5.8 Potentialul ntr-o regiune a spatiului este

V (x; y; z) = 5x 3x2 + 2yz 2

unde potentialul este considerat n volti iar x; y si z n metri. S
a se determine
cmpul electric n punctul (1, 0, 2).
212

5.9 Moleculele de ap a momentul de dipol p = 6; 3 10 30 Cm. O prob a

21
de ap
a ce contine N = 10 molecule care au dipoli orientati n sensul unui
cmp de intensitate E = 2; 5 105 N/C (V/m). Care este lucrul mecanic
pentru a orienta dipoli perpendicular pe cmp.

5.10 O sarcin a q pozitiv a este distribuit

a uniform n interiorul unei
sfere dielectrice omogene cu permitivitatea ". Se cere intensitatea cmpului
electric n interiorul si n afara sferei.

5.11 Cnd o diferent a de 100 V este aplicat a armaturilor unui plan

paralel, acestea se ncarc
a cu o sarcina supercial
a cu densitatea egal
a cu
2
30 nC/cm : S a se determine distanta dintre arm
aturi. Se cunoaste "0 =
12
8; 854 10 F/m.

5.12 Un condensator plan const a din doua arm aturi S = 10 cm2 , sepa-
rate la distanta de 2 mm n aer. Cele dou a arm aturi se aa la o diferent
a
de potential U = 10 V.
a) Sa se calculeze cmpul electric dintre arm aturi.
b) Sa se determine densitatea supercial a de sarcina.
c) Sa se calculeze capacitatea condensatorului.
d) Sa se ae sarcina de pe ecare arm atura.

5.13 O sfera conductoare de raz a a nc

arcat
a cu sarcina Q este nvelit a
ntr-un strat dielectric cu permitivitatea relativ
a "r ; astfel nct raza sferei
astfel construit
a este b. S
a se determine potentialul la care se aa sfera.

5.14 O sfer
a dielectric
a cu permitivitatea relativ
a ", aat
a ntr-un cmp
~
electric uniform E. Sa se determine polarizarea acestei sferei.

5.15 Un cablu coaxial de 50 m este format dintr-un conductor cu di-

ametrul de 2,5 mm si are o sarcin a Q = 8 nC. Conductorul care nconjoar a
rul are 7,5 mm si are o sarcina Q = 8 nC. S a se calculeze:
a) Capacitatea cablului
b) Diferenta de potential dintre cele dou
a conductoarea cablului coaxial

5.16 Un consensator cu capacitate de 3 F este conectat la o diferent

a
de potential de 12 V. Care este energia stocat
a n condensator.

5.17 Arm aturile unui condensator plan paralel aate n aer sunt separate
prin distanta d = 1; 00 mm. Care este densitatea de energie a cmpului
 213

electric dintre arm aturile condensatorului, dac

a acesta este nc
arcat la o
diferent
a de potential U = 500 V.

5.18 Un conductor de cupru are sectiuena S = 3 10 6 m2 . Dac a prin

conductor trece un curent de 10 A, care este viteza de drift a electronilor?
Densitatea cuprului este = 8950 kg/m3 . Se consider a c
a ecare atom
contribuie cu un electron la electonii de conductie. Masa molar
a a cuprului
este = 29 kg/kmol.

5.19 O srm a de cupru are diametru d = 1 mm. Prin acest conductor

trece un curent I = 1; 8 A. Densitatea de electroni liberi este n = 8; 5 1028
electroni/m3 . S
a se g aseasc
a:
a) densitatea de curent;
b) viteza de drift.

5.20 ntr-un atom Bohr electronul are o traiectorie circular

a cu raza
11 6
r = 5; 29 10 m cu vieza v = 2; 19 10 m/s. Care este curentul efectiv
asociat cu aceasta miscare.

5.21 Un cablu coaxial de lungime l este format dintr-un conductor cu

diametrul a si altul coaxial cu diametrul b: ntre cele dou
a conductoare exista
un material plastic cu rezistivitatea : S a se calculeze rezistenta radial
aa
cablului.

5.22 Un condensator cu capacitatea C este cuplat cu ajutorul unui co-

mutator ntr-un circuit care const a dintr-o surs
a de tensiune electromotoare
E si rezistenta R: S
a se determine modul n care variaza intensitatea curen-
tului de ncarcare a condensatorului functie de timp.

5.23 Presupunem c a un curent care trece printr-un conductor descreste

exponential dup
a ecuatia

t
I (t) = I0 exp

S
a se determine sarcina ce trece printr-o sectiune a conductorului n
intervalele de timp (0; 6 ) si (0; 60 ).

5.24 O bucat
a de material de forma paralelipipedica se extinde de la
z = a la z = +a. Prin ea trece un curent a c
arei densitate este
214

~j = j~ex
S
a se determine cmpul magnetic functie de z:

5.25 S
a se determine cmpul magnetic n interiorul unei bobine toroidale.
O bobin a toroidal
a este un solenoid de lungime nit a curbat n forma de
tor. Se cunoaste N (num arul de spire) si curentul I care trece prin bobin
a.

5.26 Sa se determine cmpul magnetic pe axa unui inel de raz a R;

str
ab
atut de curentul I, la distanta x de centrul inelului, perpendicular pe
planul n care se aa inelul.

5.27 n circuitul exterior al unei surse cu t.e.m. E sunt legate n se-

rie un rezistor cu rezistenta R si o bobin a cu inductanta L: Rezistorul si
bobina se conecteaz a n cirucuit prin intermediul unui comutator, care in-
tial este deschis. Cu variaz
a intesitatea curentului n circuit dup
a nchiderea
comutatorului?

5.28 O bar a conductoare OE se roteste n jurul axei AB cu viteza

unghiulara constant a ! pe un conductor perfect circular de raz
a R. Bara
intersecteaz
a liniile unui cmp magnetic uniform de inductie B perpendic-
ulare pe suprafata inelului conductor. S
a se determine tensiunea ce poate
masurata ntre punctele C si F .
Capitolul 6

Optic
a

6.1 Unde electromagnetice

Existenta undelor electromagnetice a fost pus a n evident a prima dat a
de c atre Rudolf Hertz (1857-1894) n anul 1887. El a g asit c
a viteza de
propagare a undelor electromagnetice este aceeasi cu viteza luminii. Hertz
a aratat printr-o serie de experimente polarizarea undelor electromagnetice
precum si existenta fenomenelor de interferent a si de difractie. A devenit
astfel clar ca undele electromagnetice sunt similare undelor luminoase, de
care difer a prin lungimea de und a.
Spre deosebire de undele mecanice, undele electromagnetice nu au nevoie
de un suport material pentru a se propaga. Obtinerea ecuatiilor de propa-
gare se face pornind de la ecuatiile Maxwell care scrise n spatiul vid, unde
nu exist a sarcini electrice si curenti datorati deplasarii sarcinilor. n plus se
tine cont ca:
~ = 0H
B ~ (6.1)
si
~ = "0 E
D ~ (6.2)
Atunci ecuatiile Maxwell n vid scrise sub form
a integral
a iau forma:
I
~ S
Ed ~=0 (6.3)
S
I
~ S
Bd ~=0 (6.4)
S

215
216

Figura 6.1: Unda electromagnetic a ce se propag a n sensul axei Ox cu viteza c:

~
Intensitatea cmpului electric E este orientat
a de directia axei Oy iar intensitatea
cmpului magnetic B ~ este orientata pe directia axei Oz.

n relatiile (6.3) si (6.4) S este o suprafat

a nchisa.
I ZZ
~ ~ d ~ S~
Edl = Bd (6.5)
C dt S
I ZZ
~ ~l = 0 "0 d
Bd ~ S
Ed ~ (6.6)
C dt S
n relatiile (6.5) si (6.6) de mai sus C este o curb
a nchis
a pe care se
sprijin
a suprafata S care n acest caz nu mai este o suprafat
a nchis
a.

6.1.1 Ecuatia undelor electromagnetice plane

Pentru simplicare se consider a c
a unda electromagnetic a se propag a pe
directia Ox. Mai mult se va presupune c a intensitatea cmpului electric este
orientat a de-a lungul axei Oy iar inductia cmpului magnetic n directia
a axei Oz. Aceast a presupunere are ca suport rezultatele experimentale
obtinute de Hertz asupra undelor electromagnetice. O astfel de und a poarta
numele de und a plan
a liniar polarizat
a Fig. 6.1.
Consider am un contur dreptunghiular de latur a l siHlungine dx n planul
xOy si vom evalua circulatia vectroului E ~ pe o curb a C Ed ~ ~l si uxul cm-
ZZ
pului magnetic pe o suprafat
a care se spijin
a pe curba C, ~ ~l, adic
Bd a
S
vom evalua m arimile care intervin n ecuatia (6.5). Pentru aceasta vom
considera curba C ca ind conturul unui dreptunghi de laturi dx si l aat n
planul xOy (Fig. 6.2). Suprafata S este suprafata din planul xOy marginit
a
de conturul considerat.
 217

Figura 6.2: Contur dreptunghiular in planul xOy pe care se aplic

a legea inductiei
electromagnetice si contur dreptunghiular n planul zOx n care se aplica legea
lui Ampre.

Atunci I
~ ~l = E(x + dx; t)l
Ed E(x; t)l (6.7)
C

Am considerat sensul de parcurs al conturului ca ind cel trigonometric.

~ ~l = 0 deoarece E
Pe laturile de lungime dx, Ed ~ si d~l sunt perpendiculare.
Cum:
@E
E(x + dx; t) = E(x; t) + dx (6.8)
@x
rezult
a: I
~ ~l = @E ldx
Ed (6.9)
C @x
Fluxul cmpului magnetic prin suprafata S este:
ZZ
~ S
Bd ~ = Bldx (6.10)
S

si ZZ
d ~ S~ = @B ldx
Bd (6.11)
dt S @t
Tinnd cont de relatiile (6.9) si (6.11) relatia (6.5) devine:

@E @B
= (6.12)
@x @t
218
H RR
n mod similar evaluam m ~ ~l si d
arimile C Bd ~ S
Ed ~ din ecuatia (1.7)
dt S
n jurul unui contur dreptunghiular situat n planul zOx (Fig. 6.2).
Atunci:
I
~ ~l = B(x; t)l B(x + dx; t)l = l @B dx
Bd (6.13)
C @x
iar
ZZ
d ~ S~ = @E ldx
Ed (6.14)
dt S @t
Atunci ecuatia (6.6) devine:
@B @E
= 0 "0 (6.15)
@x @t
Derivnd relatia (6.12) n raport cu x se obtine:
@ 2E @ @B @ @B
= = (6.16)
@x2 @x @t @t @x
@B
nlocuind n aceast
a ecuatie expresia lui @x
din relatia (6.15) se obtine:
@ 2E @ 2E
= 0 "0 (6.17)
@x2 @t2
n mod analog se obtine o ecuatie similar
a pentru inductia cmpului
magnetic:

@ 2B @ 2B
= "
0 0 (6.18)
@x2 @t2
Ecuatiile (6.17) si (6.18) au aceeasi form a ca si ecuatia undelor. Asadar
viteza de propagare a undelor electromagnetice este:
1
c= p (6.19)
"0 0

Deoarece 0 = 4 10 7 N/A2 si "0 = 8; 8549 10 12 F/m, se g aseste

8
c = 2; 99792 10 m/s.
Cele mai simple solutii pentru ecuatiile (6.17) si (6.18) sunt ecuatiile
undelor armonice plane:
E = Em cos(!t kx) (6.20)
 219

si
B = Bm cos(!t kx) (6.21)
unde Em si Bm reprezint a valorile maxime ale intensit
atii cmpului electric
si inductiei cmpului magnetic, ! = 2 estepulsatia iar k = 2 = este
modulul vectorului de und a.
Din ecuatiile (6.20) si (6.21) rezult
a:
@E
= kEm sin(!t kx) (6.22)
@x
@B
= !Bm sin(!t kx) (6.23)
@t
Tinnd cont de (6.22) si (6.23) din (??) rezult
a:

kEm sin(!t kx) = !Bm (!t kx) (6.24)

si
E Em !
= = =c (6.25)
B Bm k
Relatia 6.25 se poate rescrie n termenii de intensitate a cmpului elec-
tric E si intensitate a cmpului magnetic H. Cum c = p"10 si B = 0 H
0
rezult
a: r
E 0
= (6.26)
H "0
Consideratii asem
anatoare se pot face atunci cnd unda electromagnet-
ic
a se propaga printr-un mediu material omogen si izotrop caracterizat de
permitivitatea relativa "r si permeabilitatea magnetic
a relativ
a r . Atunci
n expresia vitezei undelor electromagnetice vom nlocui pe "0 cu " = "r "0
(permitivitatea absolut a a mediului) si pe 0 cu = r 0 : Astfel ntr-un
mediu material omogen si izotrop
1 1 c
v=p =p p =p (6.27)
" "r r "0 0 "r r
p
Marimea n = "r r poart a numele de indice de refractie al mediului.
n acest caz relatia 6.26 se scrie:
r
E
= (6.28)
H "
220

Figura 6.3: Reprezentarea schematic

a a unei unde plane.

E 1
= p =v (6.29)
B "
n cazul general (al unei unde electromagnetice plane care se propag a
ntr-o directie caracterizata de vectorul de propagare ~u, vectorul de unda
~ ~ ~
este k = k~u, iar relatia dintre E si H devine:
r
~ =
E ~u H~ (6.30)
"

~ ~u si H
Astfel E; ~ sau (B)
~ formeaz a un triedru drept. O reprezentare a
unei unde plane este dat
a n Fig. (6.3).

6.1.2 Energia undelor electromagnetice

O proprietate extrem de important a a undelor electromagnetice este
aceea c a ele transport
a energie si impuls. Pentru a caracteriza energia
dintr-o regiune a spatiului unde exista o und
a electromagnetic
a vom con-
sidera densitatea de energie a componentei electrice a cmpului si pe cea a
componentei magnetice a cmpului. Astfel densitatea de energie a cmpului
electric este:
1
w E = "0 E 2 (6.31)
2
si n cazul cmpului magnetic:
1
wM = B2 (6.32)
2 0
 221

Mention
am ca cele dou
a expresii sunt considerate pentru cmpul elec-
tromagnetic n vid. Densitatea total
a de energie este:
1 1 2
w = w E + w M = "0 E 2 + B (6.33)
2 2 0

Dac
a se tine cont de relatia dintre E si B din ecuatia ?? rezult
a
E p
B= = "0 0E (6.34)
c
Atunci:
1 1
wM = B 2 = "0 E 2 = w E (6.35)
2 0 2
Astfel energia undei electromagnetice este mp
artit
a n mod egal ntre
componenta electric
a si cea magnetic
a. Rezult
a:
1
w = "0 E 2 = B2 (6.36)
0

Dar E si B sunt m
arimi care variaza extrem de rapid n timp si din acest
motiv este mai indicat s
a se lucreze cu media temporala pe care o vom nota
cu h::i:
hwi = "0 E 2 (6.37)
Se consider
a o und
a este una armonic
a plan
a:

ZT 2
2 1 2 2 Em
E = Em cos t kx dt = (6.38)
T T 2
0

Astfel
2
Em
hwi = "0 (6.39)
2
Daca se considera un cilindru cu arie A si lungime c t Fig. 6.4 a c arui
axa este n directia de propagare a undei atunci baza din dreapta este
str
abatut
a n intervalul t de energia care se gaseste n cilindru la momentul
de timp t.
W = hwi Sc t (6.40)
222

Figura 6.4: Propagarea energiei.

Denim intensitatea undei I ca ind energia ce strabate unitatea de arie

perpendicular
a pe directia de propagare n unitatea de timp.

W
I= = c hwi (6.41)
A t
c"0 2
I = hcwi = c"0 E 2 = c"0 E 2 = E (6.42)
2 m
p
Dar cum c = 1= "0 0
r 2
1 "0 2 Em
I= Em = (6.43)
2 0 2c 0
ntr-un mediu material caracterizat de permitivitatea absolut
a " si .
r
1 " 2
I= Em (6.44)
2

Pornind de la aceast ~ numit vec-

a expresie putem introduce un vector S
torul Poyting care este legat de curgerea de energie a cmpului electric
printr-o suprafat
a:
~= 1 E
S ~ B ~ (6.45)
0
sau:
~=E
S ~ ~
H (6.46)
Ultima denitie o vom considera ca cea mai general
a. Obtinem:

BE ~
= S (6.47)
0
 223

Cum
BE E2 hE 2 i E2
= = = m (6.48)
0 c 0 c 0 2c 0
Astfel intensitatea undei I este egal
a cu media temporal
a a vectorului
Poynting:
D E 2
I= S ~ = BE = Em (6.49)
0 2c 0

Astfel media n timp a modulului vectorului Poynting reprezint

a energia
care trece prin unitatea de suprafat
a n unitatea de timp.

6.1.3 Presiunea si impulsul radiatiei

n 1619 Johannes Kepler a considerat c a presiunea luminii care actioneaza
asupra cozii cometelor, determin a ndep artare de Soare a acestora. Acest
argument a fost unul n favoarea teoriei corpusculare. Cnd unda este ab-
sorbit
a, este absorbit si impulsul corespunz ator si pe suprafata respectiv
a se
exercit
a o presiune. Presupunem c a unda electromagnetic a trimite normal
pe o suprafata energia W n intervalul de timp t: Maxwell a ar atat ca
dac
a aceast a energie este absorbit a complet pe suprafat a ea va transmite
un impuls egal cu:
W
p= (6.50)
c
Presiunea P este denit a ca forta pe unitatea de suprafat a:

F 1 dp
P = = (6.51)
A A dt

n relatia (6.51) am notat suprafata egal

a cu A.

1 d W 1 dW
P = = (6.52)
A dt c Ac dt

Dar cum energia medie care cade pe unitatea de supratat

a n unitatea
de timp este intensitatea undei:

1 dW D E
~
= S (6.53)
A dt
224

Astfel presiunea radiatiei este:

D E
~
S
P = (6.54)
c
Daca suprafata este perfect reect
atoare si incidenta este normal
a atunci
impulsul transmis suprafetei este de dou
a ori mai mare dect n cazul n care
unda este absorbita pe suprafata:
2W
p= (6.55)
c
iar presiunea exercitat
a pe suprafat
a este:
D E
2 S ~
P = (6.56)
c

6.1.4 Spectrul undelor electromagnetice

Undele radio (104 m 0; 3 m) sunt rezultatul acceler arii sarcinii prin
re conductoare (antene). De exemplu un curent alternativ cu frecventa de
50 Hz care trece prin liniile de transmisie a energiei electrice genereaz ao
und a electromagnetic a cu = 6 103 km. Teoretic nu exist a limita pentru
aceste unde. Frecventele cele mai mici ale acestei benzi sunt utilizate n
emisiile radio si TV.
Microunde (0; 3 m 10 4 m). Sunt generate de dispozitive electronice.
Au frecventele cuprinse ntre 109 Hz si 3 1011 Hz. Radiatiile capabile s a
penetreze atmosfera P amntului au lungimile de und a cuprinse ntre 30 cm
si 1 cm. Sunt foarte importante n comunicatiile cu vehiculele extraterestre.
Ele sunt utilizate n cazul sistemelor radar si pentru studiul propriet atilor
atomilor si moleculelor.
Radiatiile infrarosii (10 3 m 7 10 7 m). Aceste unde sunt emise
de moleculele aate la temperatura camerei si sunt usor absorbite de cele
mai multe obiecte. Ca orice creatur a cu snge cald si omul emite radiatii in-
frarosii cu frecventele cuprinse ntre 3000 nm si 10000 nm. Undele infrarosii
au aplicatii n terapie, fotograi n infrarosu.
Lumina reprezint a cele mai familiare unde electromagnetice si acea
parte din spectrul undelor electromagnetice care poate detectat a de ochiul
uman. Lungimile de und a corespund diferitelor culori ( = 7 10 7 m pen-
tru rosu, pn a la = 4 10 7 m pentru violet). Sensibilitatea ochiului uman
 225

depinde de lungimea de und a, avnd un maxim pentru = 5; 5 10 7 m

care corespunde culorii verzi.
Radiatiile ultraviolete ( = 4 10 7 m - = 6 10 10 m). Cea
mai important a sursa de unde ultraviolete este Soarele. Lotiunile de plaj a
sunt absorbante pentru ultraviolete si transparente pentru lumin a. Cea mai
mare parte a radiatiei ultraviolete este absorbit a n stratul de ozon.1 .
Radiatia X ( = 10 8 m:::: = 10 12 m). O metod a practica de
obtinere a radiatiilor X este aceea de a accelera electronii si de a-i orienta
catre tintele realizate din diferite materiale. Razele X sunt utilizate n medi-
cina si n studiul cristalelor deoarece lungimile de und a sunt comparabile
cu distantele dintre atomi.
Radiatia este emis a de nuclee radioactive (60 Co, 137 Cs) si n diverse
reactii nucleare. Radiatiile au lungimi de und a cuprinse ntre 10 10 si
10 14 m sau chiar si mai mici. Aceste radiatii sunt puternic peneterante n
tesuturile vii n care produc leziuni importante. Singura protectie fat a de
acest tip de radiatii sunt ecranele de plumb sau uraniu s ar
acit.

6.2 Polarizarea luminii

6.2.1 Polarizarea luminii
Lumina polarizat
a si liniar polarizat
a
n cazul unei unde transversale vibratia este perpendicular a pe directia
de propagare a undei. De exemplu dac a directia de propagare a axei este Ox,
E~ este perpendicular pe aceasta adic a se aa n planul yOz . Dac a directia
de vibratie r
amne paralela cu o anumit a directie din spatiu spunem c a
lumina este liniar polarizat
a. Ecuatia undei polarizate care se propag a de-a
lungul axei Oy si pentru care vectorul intensitate cmp electric E ~ oscileaza
de-a lungul axei Oy este:
~ = E~ey cos(!t
E kx) (6.57)

~ este paralel se numeste directie de polarizare.

Directia cu care vectorul E
Adesea o und a polarizat
a este descris
a cu ajutorul planului de polarizare.
1
Stratul superior al atmosferei este numit stratosfer a. Patura de ozon transform a
radiatia ultraviolet
a cu energie mare n radiatie infrarosie cu energie joas
a care nc
alzeste
atmosfera.
226

Figura 6.5: a) Lumina nepolarizata. b) Lumin

a partial polarizat
a

Acest plan este determinat de E ~ si de directia de propagare ~k. Un fascicul

de lumin a consta dintr-un mare num ar de unde emise de atomii sursei de
lumin a. Fiecare atom produce o und a care este caracterizat a de o anumit a
orientare pentru intensitatea cmpului electric. Dac a directia de propagare
a acestor unde este Ox toate directiile de vibratie vor n planul yOz. Unda
electromagnetic a rezultant a reprezint a o suprapunere de unde cu diferite
directii de oscilatie. O astfel de und a este o und a nepolarizata (Fig. 6.5a).
Dac a undele oscileaz a dupa toate directiile dar dac a exist
a o directie
preferential
a dup ~
a care E are o amplitudine maxim a, lumina se numeste
lumin a partial polarizata (Fig. 6.5b).

Lumin
a eliptic polarizat
a (circular polarizat
a)
O alta situatie este aceea a luminii polarizate eliptic. O astfel de situ-
atie se obtine prin compunerea a dou a unde armonice plane care au aceeasi
frecventa, se propag a pe aceeasi directie si oscileaz
a pe directii perpendicu-
lare:
~ 1 = E01~ey cos(!t kx) = Ey~ey
E (6.58)
~ 2 = E02~ez cos(!t
E kx ') = Ez~ez (6.59)
Atunci:
Ey
E01
= cos(!t kx)
Ez
E02
= cos(!t kx ')
sau
Ey
= cos(!t kx) cos + sin(!t kz) sin '
E02
Ey
p
E02
= cos(!t kx) cos + 1 cos2 (!t kz) sin '
 227

Obtinem astfel:
r
2
Ey Ey Ey
E02
= E01
cos ' + 1 E01
sin '
r
2
Ez Ey Ey
E02 E01
cos ' = 1 E01
sin '

Ridicnd la patrat si adunnd cele dou

a relatii:
Ey2 Ez2 2Ey Ez
2
+ 2
cos ' = sin 2' (6.60)
E01 E02 E01 E02
Aceasta este ecuatia unei elipse. S
a consider
am cteva cazuri particulare
a) ' = 2 . Atunci:
Ey2 Ez2
2
+ 2
=1 (6.61)
E01 E02
Aceasta este o elips ~ avnd loc
a cu axele Oy si Oz, rotatia vectorului E
n sens trigonometric. Din punct de vedere zic aceasta nseamn a c
a rotatia
are loc n sens trigonometric pe masura ce unda se propaga 6.6.
b) ' = 2 si E01 = E02 = E0

Ey2 + Ez2 = E02 (6.62)

Unda este polarizat

a circular.
c) ' = 0 sau
2
Ey Ez
=0 (6.63)
E01 E02
E02
Ez =
Ey (6.64)
E01
Und
a este una liniar polarizat
a (Fig. 6.6)

6.2.2 Modalit
ati de obtinere a luminii polarizate
Polarizare prin absorbtie selectiv
a
n sens larg termenul de dicroism se refer
a la absorbtia selectiv
a a uneia
din componentele vectorului E ~ din fasciculul de lumin
a incident.
Sa consider
am o unda electromagnetica nepolarizat
a incident a pe o retea
din re metalice (Fig.6.7)
228

Figura 6.6: Unde polarizate eliptic si liniar

Figura 6.7: Reteaua de srme paralele actioneaz

a ca un polarizor pentru undele
electromagnetice.

Cmpul electric al unei unde electromagnetice poate descompus n

dou a componenente ortogonale una de-a lungul relor si cealalt a perpen-
dicular a pe re. Componenta dup a directia relor (paralel a cu axa Oz)
va determina miscarea electronilor din srm a de-a lungul acestora adic a va
aparea un curent n reteaua de re. Energia cmpului electromagnetic da-
torat a acestei componente va transferat a relor care se vor nc alzi. n plus
va ap area o und a electromagnetic a ce se va propaga n sens opus propag arii
initiale. Aceasta und a care apare ca und a reectata tinde s a anuleze unda
incident a. Astfel dincolo de retea unda electromagnetic a nu mai posed a
component a paralela cu Oz.
Din contra pe directia Oy electronii nu sunt liberi s
a se deplaseze deoarece
srmele sunt foarte subtiri. Din acest motiv componenta dup a Oy a cm-
pului electromagnetic nu este absorbit a. Ipoteza poate conrmat a cu
ajutorul microundelor si al unei retele formate din re conductoare chiar
dac a pare extrem de greu o astfel de retea a fost construit a de G.R. Bird s
2
M Parish Jr (2160 re pe mm) .
Exista materiale care prezint a proprietatea de dicroism datorit a struc-
turii lor cristaline. Un astfel de material este turmalina (silicat de bariu).
Pentru o astfel de substant a exista o anumit a directie cunoscuta ca axa
2
The wire grid as a near-infrared polarizer in J Opt. Soc Am 50, 886 (1960)
 229

Figura 6.8: Comportarea unei unde luminoase care trece printr-un cristal de
turmalin
a

optic a care este determinat a de structura optic a a substantei (6.8). Com-

ponenta cmpului electric al undei luminoase care este perpendicular a pe
axa optic a este puternic absorbit a. Cu ct grosimea cristalului este mai
mare cu att absorbtia este mai puternic a. Astfel o lam a cu fetele paralele
cu axa optic a constituie un polarizor liniar.
Totusi utilizarea cristalelor de turmalin a pentru obtinerea luminii liniar
polarizate nu este practic a deoarece cristalele din aceast a substanta sunt
mici iar procesul de absorbtie este dependent de lungimea de und a.
n anul 1938 Lamb a inventat folia polarizoare de tip H care este utilizat a
ca polarizor si n zilele noastre.
Ea nu mai contine cristale discrete ci molecule alungite care joac a rolul
retelei de re. Pentru obtinerea acesteia se utilizeaz a o folie de alcool po-
livinilic care se nc alzeste si este ntinsa dup a o anumit a directie pentru
alinierea moleculelor. Folia este introdus a ntr-o solutie de iod. Iodul im-
pregneaz a plasticul iar moleculele se plaseaz a la capatul moleculelor de al-
cool polivinilic pe care le uneste n lanturi. Electronii de conductie ai iodului
se pot deplasa n lungul acestor lanturi, ei jucnd rolul electronilor de con-
ductie din reteaua de re. Componenta cmpului electric paralel a cu aceste
lanturi actioneaza puternic asupra electronilor ea ind puternic absorbit a.
n folia de tip H elementele care produc dicroismul sunt moleculele astfel
ca nu apar probleme datorate mpr astierii luminii. Folia de tip H este un
polarizor efectiv pentru ntreg spectrul vizibil cu o ecient a mai mare n
regiunea albastr a.
Un astfel de dispozitiv pe care cade lumina natural a si din care iese
lumina polarizat a se numeste polarizor.
230

Figura 6.9: Legea lui Malus

Legea lui Malus

n gura 2.7 este reprezentat un fascicul de lumina nepolarizata care cade
pe un polarizor. Lumina care trece prin primul polarizor cade pe un altul
numit analizor a c arui axa face cu axa de transmisie a primului polarizor
un unghi (6.9).
Daca amplitudinea cmpului electric transmis prin primul polarizor este
E0 numai componenta E0 cos paralel a cu axa celui de-al doilea polarizor va
trece prin acesta. Astfel intensitatea undei care trece prin al doilea polarizor
va

I( ) = E02 cos2 (6.65)

Intensitatea maxim
a a luminii ce ajunge n nal pe detector se obtine
cnd = 0: Atunci I(0) = E02 ; astfel c
a ecuatia de mai sus se scrie ca

I( ) = I0 cos2 (6.66)
si este cunoscut
a sub denumirea de legea lui Mallus.

Polarizarea prin reexie

Cnd fasciculul de lumin a nepolarizata este reectat pe o suprafat a,
lumina reectat a este complet polarizat a sau partial polarizat
a n functie
de unghiul de incidenta. Dac a unghiul de incident
a = 0 , lumina reectat a
este nepolarizat a. Pentru celelalte unghiuri de incidenta lumina reectat a
este partial polarizat
a si pentru un anumit unghi este total polarizat a.
 231

Figura 6.10: Polarizarea prin reexie

Presupunem c a un fascicul este incident pe o suprafat a ca n Fig. 6.10.

Fiecare vector poate descompus ntr-o component a paralela cu suprafata
si alta perpendicular a pe prima si pe directia de propagare (aat a n planul
de incident a).
Componenta paralel a cu suprafata care este perpendicular a pe planul de
incident a se reect a mai puternic dect cealalt a component a. Se obtine o
und a reectat a partial polarizat
a. Mai mult si lumina refractat a este partial
polarizat a. Experimental se constat a ca la o anumita valoare a unghiului de
incident a (numit unghi Brewster) lumina devine total polarizat a tg iB = nn12 :
Polarizarea prin reexie este un fenomen comun. Lumina reectat a pe
ap a, sticl
a si z
apada este partial polarizat a. Daca suprafata este orizontal a,
vectorul cmp electric reectat are o component a orizontala puternic a.

Polarizarea prin dubl

a refractie
Solidele pot clasicate n functie de structura lor intern a. Astfel cnd
atomii sunt aranjati ntr-o structur a ordonata solidul este un cristal (ex Na
Cl). Solidele n care atomii sunt distribuiti aleator poart a numele de solide
amorfe. Cnd lumina traverseaz a un solid amorf ea are aceeasi vitez a n
toate directiile. Aceasta nseamn a c
a un material amorf este caracterizat de
un singur indice de refractie. n anumit materiale cristaline precum calcitul
sau cuartul viteza luminii nu este aceeasi n toate directiile. Astfel de mate-
riale sunt caracterizate de doi indici de refractie si se numesc birefringente.
La intrarea n calcit lumina nepolarizat a se mparte n dou a raze po-
larizate care traverseaz a cristalul cu viteze diferite (6.10). Cele dou a raze
sunt polarizate pe directii perpendiculare. Una din raze se numeste ordi-
nara si este caracterizat
a de indicele de referactie no care are aceeasi valoare
n toate directiile (daca plas
am o surs a punctiform a n interiorul cristalului
232

Figura 6.11: Polarizarea prin dubla refractie. Raza ordinar

a si extraordinar
a care
apar dupa trecerea unei raze de lumina printr-un cristal.

frontul de und a este sferic).

Cea de-a doua raz a este numit a raza extraordinara, traverseaza cristalul
cu viteza dependent de directia de propagare, este caracterizat a de indicele
de refractie ne care variaza cu directia. Considernd din nou sursa punc-
tiforma n interiorul cristalului datorit a faptului ca dup a diverse directii
lumina se propag a cu viteze diferite, frontul de und a al undei extraordinare
este unul eliptic.
Din gura de mai sus se observ a ca de-a lungul unei anumite directii
numit a axa optic
a principal a cele doua raze se propag a cu aceeasi vitez
a si
n0 = ne : Diferenta maxim a ntre vitezele celor doua raze este maxim a ntr-
o directie perpendicular a pe axa optic a. Astfel pentru calcit n0 = 1; 658
pentru = 589; 3 iar ne variaz a ntre 1,658 de-a lungul axei optice pn a
la 1,486 perpendicular pe aceasta. n Tabelul 6.1 sunt prezentati indici de
refractie pentru cteva cristale care prezint a dubl
a refractie.

Tabelul 6.1
Indicii de refractie pentru cristale care prezint
a dubl
a refractie
Cristal n0 ne n0 =ne
calcit 1,658 1,486 1,116
cuart 1,544 1,553 0,994
azotat de sodiu 1,587 1,336 1,118
sulfat de sodiu 1,565 1,515 1,013
clorur a de zinc 1,687 1,713 0,985

Daca lumina cade dup a o directie perpendiculara pe axa optica raza de

lumin
a nu se desparte n dou a desi cele dou
a raze de lumina exist
a. Ele se
propag
a pe aceiasi directie dar cu viteze diferite.
 233

Cel mai simplu mod de a pune n evidenta dubla reexie este acela de a
pune un cristal peste o foie pe care este scris ceva. Prin cristal se observ
a
dou
a imagini.

Polarizare prin mpr

astiere
Fenomenul de absorbtie a luminii si reiradiere este numit mpr astiere.
mprastierea luminii poate demonstrat a prin trecerea luminii printr-o cuv a
cu apa n care sunt introduse mici cantit ati de lapte praf. Particulele de
lapte absorb lumina si o reemit f acnd fasciculul luminos vizibil.
Putem ntelege polarizarea prin mpr astiere dac
a privim moleculele ca
o anten a dipolar a care emite unde cu un maxim de intensitate pe directia
perpendicular a pe anten a si avnd vectorul E ~ paralel cu antena. n Fig.
?? este prezentat un fascicul de lumin a nepolarizata care se propag a de-a
lungul axei Oz. Cmpul electric are componente pe ambele directii Oy si
Ox. Aceste componente accelereaz a electronii materialului mpr astietor pe
cele dou a directii. Oscilatiile n directia Ox produc lumin a care se propag a
pe directia Oy cu E ~ paralel cu Ox. Oscilatiile n directia Oy produc lumin a
care se propag ~
a pe directia Ox cu E paralel cu Oy.

Activitatea optic
a
Multe din aplicatiile luminii polarizate implic a materiale care prezinta
activitate optica. Un material este optic activ dac a roteste planul de po-
larizare al luminii car trece prin material. Montajul utilizat este prezentat
n Fig. ?? de mai jos.
Pentru determinarea unghiului de rotatie se roteste analizorul pn a cnd
intensitatea detectata devine maxim a. Un material optic activ este solutia
de zahar n ap
a. Daca rotirea axei de polarizare se face c
atre dreapta spunem
234

Figura 6.12: Reexia si refractia luminii

c
a substanta este dextrogir
a iar daca rotirea se face c
atre stnga substanta
este levogir
a.

= ct d (6.67)
unde este lungimea de und a a radiatiei utilizate, este densitatea
substantei optic active iar d este distanta parcursa de lumina n substant
a.
Moleculele asimetrice sunt cele care determin a activitatea optic
a a unui
material. De exemplu anumite proteine sunt optic active datorit a formei
lor spiralate. Alte materiale precum sticla si plasticul devin optic active
sub presiune. Cristalele lichide si schimb a activitatea prin aplicarea unui
potential ntre pl
acile n care se aa cristalul.

6.3 Reexia si refractia luminii

n cadrul opticii geometrice care implic a studiul propag arii luminii se
face presupunerea ca lumina traverseaza un mediu omogen de-a lungul unor
drepte (numite raze de lumin a) care si schimba directia la suprafata de
separare dintre doua medii. Pentru a ntelege aceasta aproximare observ am
c
a razele unei unde sunt liniile perpendiculare pe suprafata de und a.
La suprafata de separare a dou a medii transparente o parte din raza
incident
a se reect
a iar o parte se refract a (Fig. 6.12). n cazul reexiei,
 235

Figura 6.13: Propagarea undelor electromagnetice la suprafata de separare a dou

a
medii la incident
a normal
a.

unghiul format de raza reectat a cu normala este egal cu unghiul format de

raza incident
a cu normala.
n cazul refractiei este adev
arat
a relatia:

n1 sin 1 = n2 sin 2 (6.68)

6.3.1 Reexia si refractia undelor electromagnetice n

cazul incidentei normale
Sa consideram dou a medii neconductoare si nemagnetice care sunt cara-
terizate de permitivit atile relative "1 si "2 . Aceasta nseamn a c
a indicii de
p p
refractie a celor doua medii sunt n1 = "1 si n2 = "2 :
Presupunem c a unda provine din mediul 1 si cade perpendicular pe
suprafata de separare dintre mediile 1 si 2 (Fig. 6.13).
Unda incident a este caracterizat a de vectorii E ~ si H,
~ unda reectat a de
~ ~
vectorii E1 si H1 iar unda refractat ~ ~
a de vectorii E2 si H2 :
Se demonstreaz a c
a undele reectat a si refractata au aceeasi frecventa
ca si unda incident a. Ecuatiile celor trei unde (incident a, reectata si re-
236

fractat
a) sunt:
r r
z "1 "0 "0
E = E00 exp i! t ;H = E = n1 E (6.69)
v1 0 0
r r
z "1 "0 "0
E1 = E10 exp i! t ; H1 = E = n1 E1 (6.70)
v1 0 0
r r
z "2 "0 "0
E2 = E20 exp i! t ; H2 = E 2 = n2 E2 (6.71)
v1 0 0

Conditiile la limit
a pentru cmpurile electrice si magnetice pentru z = 0
determin
a relatiile ntre amplitudinile undelor incident
a, reectat
a si refrac-
tat
a:
E00 + E10 = E20 (6.72)
H00 H10 = H20 (6.73)
Tinnd cont de relatiile dintre intensitatea cmpului electric si intensi-
tatea cmpului magnetic obtinem

E00 + E10 = E20 (6.74)

n1 E00 n1 E10 = n2 E20 (6.75)

Rezult
a c
a:
n1
E20 = 2 E00 (6.76)
n1 + n2
n1 n2
E10 = E00 (6.77)
n1 + n2
Denim coecientii de reexie r si de transmisie t astfel:
E10 n1 n2
r= = (6.78)
E00 n1 + n2
E20 2n1
t= = (6.79)
E00 n1 + n2
Daca n1 > n2 remarc am E10 > 0. Aceasta nseamn a c a E1 > E0
oscileaz
a n faz
a.
Daca n1 < n2 remarc am E10 < 0. Aceasta nseamn a c a E1 > E0
oscileaz
a n opozitie de faz
a. Aceasta este echivalent
a cu o modicare a
fazei undei reectate egala cu sau cu o pierdere sau un cstig de =2:
 237

Semnul lui E20 coincide totdeauna cu semnul lui E00 , aceasta semnicnd
c
a ntotdeauna unda transmis a este n faz
a cu unda incident a. Denim n
continuare factorul de reexie si transmisie.
Factorul de reexie reprezint a raportul dintre uxul mediu de energie
din unda reectata si uxul mediu de energie din unda incident a:

hS1 i E2
R= = 10
2
(6.80)
hS0 i E00

Factorul de transmisie reprezinta raportul dintre uxul mediu de energie

din unda transmisa si uxul mediu de energie din unda incidenta.
p 2
hS2 i hE2 H2 i "2 hE2 i n2 E20
T = = =p = 2
(6.81)
hS0 i hEHi "1 hE1 i n1 E00

Atunci
2
n1 n2 4n1 n2
R= ; T = (6.82)
n1 + n2 (n1 + n2 )2
Se veric
a egalitatea
R+T =1 (6.83)
Egalitatea este o consecint
a a legii conserv
arii energiei n sensul c
a n
lipsa absorbtiei energia incident
a se mparte n energia din unda reectat a
si unda refractata.
S
a estimam factorul de reexie si pe cel de transmisie pentru lumina
ce cade din aer pe sticl a. Cum n1 = 1 si n2 = 1; 5 se obtine R = 0; 04 si
T = 0; 96: Astfel sticla obisnuita reecta numai o mic a parte din lumina
care cade pe ea majoritatea ind transmis a.

6.4 Interferenta luminii

Doua unde luminoase interfer a dac
a intensitatea undei rezultate prin
suprapunerea lor nu este egal
a cu suma intensit
atilor ec
arei unde n parte.

I 6= I1 + I2 (6.84)
238

Vom considera n continuare conditiile n care poate avea loc interfer-

enta. Not
am cu E~ 1 si E
~ 2 intensit
atile cmpului electric ale celor dou
a unde
care se suprapun
E~ =E ~1 + E
~2 (6.85)
Pentru simplicare se consider
a c
a intensitatea undei rezultate este egal
a
cu media temporala a p
atratului intensit ~
atii cmpului electric E:
D E 2 D E D E D ED E
I= E =~ 2 ~
E1 + E2~ ~ 2
= E1 + E2 + 2 E ~ 2 ~1 E ~2 (6.86)
D! ! E
I = I1 + I2 + 2 E 1 E 2 (6.87)
D E
Termenul 2 E ~ 1E~ 2 poart a numele de termen de interferent a. Pentru
a avea loc interferenta este necesar ca acest termen s a e diferit de zero.
Pentru ca a ceast a conditie s a e ndeplinit
a , n primul rnd este necesar
(dar nu sucient) E ~ 1 nu trebuie sa e perpendicular pe E ~ 2 . Vom consid-
era ~ 1 este paralel cu E ~ 2 . Conditia
D n E continuare, pentru simplicare, c aE
~ 1E
E ~ 2 6= 0 este andeplinit a atunci cnd:
a) ! 1 = ! 2 : Aceasta nseamn a c
a undele care interfera au aceeasi frecventa.
b) ntre cele dou a unde diferenta de faz a trebuie s a e constant a n
timp.
Undele care ndeplinesc aceste conditii se numesc unde coerente.
n cazul a dou a surse ordinare de lumin a plasate una lng a alta nu se
observ a nici un fenomen de interferent a deoarece undele luminoase sunt
emise independent. Undele luminoase provenite de la cele dou a surse nu
pastreaza n timp o diferent a de faza constanta. Mai mult fazele undelor
luminoase emise de o surs a de lumin a se schimb a aleatoriu la intervale de
timp de ordinul nanosecundelor. Astfel de surse se numesc necoerente.
Interferenta a dou a unde monocromatice. Consider am dou a surse de
lumin a monocromatic a coerente (Fig.??) fara s
a ne punem nc a problema
sau modul n care se realizeaz a acest lucru, S1 si S2 care oscileaz a n acest
mod:
E10 = E10 cos !t (6.88)
E20 = E20 cos !t (6.89)
n punctul P intensit
atile celor dou
a unde care interfer
a sunt:
h r1 i h !r1 i
E1 = E10 cos ! t = E10 cos !t (6.90)
v v
 239

h r1 i h !r2 i
E2 = E20 cos ! t = E20 cos !t (6.91)
v v
Compunerea celor dou
a unde se va face fazorial (Fig.??) Rezult
a:

E02 = E10
2 2
+ E20 2
+ 2E10 2
E20 cos('1 '2 ) (6.92)

unde defazajul dintre cele dou

a unde este:
! (r2 r1 ) 2 n
' = '1 '2 = = (r2 r1 ) (6.93)
v cT
2 n
'= (r2 r1 ) (6.94)
Denim g = r2 r1 , diferenta de drum geometric dintre cele dou
a unde.
M
arimea
= n (r2 r1 ) (6.95)
poarta numele de diferenta de drum optic. Rezult a astfel relatia dintre
diferenta de faz
a a undelor care interfer
a si diferenta de drum optic.
2
'= (6.96)

a I = E02 ; I1 = E10
Tinnd cont c 2 2
si I2 = E20 rezult
a c
a n punctul P
intensitatea undei luminoase este:
p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos ' (6.97)

Intensitatea undei rezultante este maxim

a cnd

cos ' = 1 (6.98)

240

adic
a
' = 2m ; m = num
ar ntreg (6.99)
Atunci
2
= 2m (6.100)

Rezult
a conditia ca dou
a unde s
a interfere constructiv

=m (6.101)

Valoarea maxim
a este:
p p p 2
IM = I1 + I2 + 2 I1 I2 = I1 + I2 (6.102)

Intensitatea ia valoarea minim

a cnd

cos ' = 1 (6.103)

adic
a
' = (2m + 1) ; m = num
ar ntreg (6.104)
Atunci
2
= (2m + 1) (6.105)

Rezult
a
= (2m + 1) (6.106)
2
Valoarea minim
a
p p p 2
IM = I1 + I2 2 I1 I2 = I1 I2 (6.107)

n cazul n care intensitatea celor dou a unde care interfer

a I1 = I2 = I0
intensitatea n punctele n care este minim a devine nula.
Obtinerea undelor coerente poate realizat a n doua moduri:
a) prin divizarea frontului de und a. Acest mod se realizeaza cu ajutorul
dispozitivelor interferentiale: dispozitivul Young, oglinzile Fresnel, biprisma
Fresnel, oglinda Lloyd.
b) prin divizarea amplitudinii: aceasta are loc n cazul interferentei pe
lame subtiri.
 241

Figura 6.14: Dispozitivul Young

6.4.1 Dispozitivul Young

Dispozitivul Young este prezentat n Fig. 3.120. El const a dintr-un
ecran n care sunt practicate dou a fante F1 si F2 si pe care cade o unda
luminoas a plana. Aceasta se obtine cu ajutorul unei lentile convergente n
focarul careia se pune o surs
a punctiform a. Conform principiului Huygens
ecare dintre cele doua fante devine surs a de unde secundare, care provin
din acelasi front de unda primar. Undele astfel obtinute se suprapun si
interfer
a pe un ecran aat la distanta D de planul fantelor.
n cazul dispozitivului Young distanta dintre fante 2l este de ordinul ze-
cilor de mm, D de ordinul decimetrilor iar x cel mult de ordinul milimetrilor.
n F1 F10 P
r12 = D2 + (x l)2 (6.108)
Iar n F2 F20 P
r22 = D2 + (x + l)2 (6.109)
Din sc
aderea celor dou
a relatiilor 6.108 si 6.109 rezult
a:

r12 r22 = 4xl (6.110)

4xl 2xl
(r2 r1 ) (r2 + r1 ) = = (6.111)
2D D
Daca dispozitivul Young se aa n aer sau n vid, diferenta de drum
optic coincide cu diferenta de drum geometric (r2 r1 ) : Avnd n vedere
ordinele de m arime ale lui x si 2l se poate consider
a c
a r2 + r1 = 2D: Astfel
diferenta de drum optic este:

2xl
0 = (6.112)
D
242

Pentru a determina pozitiile maximelor pe ecran punem conditia ca:

0 =m (6.113)
2xl
=m (6.114)
D
si
D
xm = m (6.115)
2l
Pentru determinarea punctelor n care intensitatea este minim
a se pune
conditia
0 = (2m + 1) =2 (6.116)
D
xm = (2m + 1) (6.117)
4l
Denim interfranja ca ind distanta dintre dou
a maxime consecutive
D
i = xm+1 xm = (6.118)
2l
Aplicatie: n practic a, studiul fenomenului de interfernt a nu se re-
alizeaza utiliznd surse luminoase monocromatice. S a se determine relatia
dintre , l
argimea spectral
a a radiatiei folosite si ordinul de inteferent
ak
la care gura de interferenta nu se mai observ a.
Solutie
Figura de interferenta nu se mai observ a cnd maximul de ordin k al
radiatiei cu lungimea de und a + cade peste maximul de ordin k + 1
al radiatiei cu lungimea de und a , adic a:

= k( + ) = (k + 1)

Atunci:
=
k
Aplicatie: ntr-o experient a cu oglinzi Lloyd (Fig. 6.15), o und a lu-
minoas a care provine direct de la surs a interfera direct cu unda reectat a
de oglinda O. Franjele de interferent a se obtin pe ecranul E perpendicular
pe planul oglinzii. Distanta dintre surs a si ecran este d, iar interfranja este
i. Dac a distanta dintre surs
a si oglinda se modic a cu h, interfranja se
mareste de ori. S a se determine lungimea de und a a luminii folosite.
 243

Figura 6.15: Oglinda Lloyd

Solutie
Putem considera c a interferenta pe ecranul E este datorat a undelor ce
0
provin de la sursa S si de la imaginea lui S n oglinda O, S . Distanta dintre
cele doua surse, una real a (S) si cealalt
a virtuala (S 0 ) este 2h. Interfranja
este:
2 h
i=
d
Cnd sursa se dep arteaz a, noua interfranj a este:

2 (h h)
i =
d
De aici rezult
a:
i( 1)d
=
2 h
Aplicatie: n Fig. 6.16 este prezentat a experienta de interferent
a cu
oglinzi Fresnel. Unghiul dintre cele dou a oglinzi este = 120 , distanta
dintre muchia comun a a oglinzilor si ecran este b = 130 cm. Lungimea de
unda a luminii este = 0:55 m. S a se determine interfranja si num arul de
maxime ce se obtin pe ecran.
Solutie
Sursele care furnizeaza lumin
a coerent a sunt imaginile sursei S n oglinzi.
Se observ a sursa S si imaginile ei S 0 si S" se aa pe un cerc de raz
a c a r.
Distanta dintre planul surselor si ecran este:

D = b + r sin
244

Figura 6.16: Oglinzile Fresnel

Distanta dintre surse S 0 S" = 2r . Atunci:

D D (b + r sin )
i = = =
S 0 S" 2r 2r
(b + r)
i ' = 1; 1 mm
2r
Lungimea l pe care se obtine interferenta este:

l = 2b = 8; 3 mm

Astfel, num
arul de maxime este: N

l 2b 2r 4br 2
= +1= +1= +1=9
i (b + r) (b + r)

6.4.2 Interferenta pe straturi subtiri

Fie o und a luminoasa cu amplitudinea egal a cu unitatea care cade pe o
lam a cu fetele plan paralele sub un unghi de incident a foarte mic n raport
cu normala (Fig.6.17). Indicele de refractie al mediului pe care cade lumina
este n0 iar indicele de refractie al mediului din care vine lumina este n:
Coecientii de reexie si transmisie pe fata 1 sunt conform relatiilor 6.78
si 6.79:
 245

Figura 6.17: Amplitudinile undelor "reectate" si transmise

n n0 2n
r1 = ; t1 = (6.119)
n0 + n n0 + n
Pentru fata 2 acesti coecienti sunt:
n0 n 2n0
r2 = ; t2 = (6.120)
n0 + n n0 + n
2n0
t2 = (6.121)
n0 + n
Se observ
a c
a r2 = r1 fapt ce duce la concluzia c a la una din suprafetele
de separare una din undele reectate si modic a faza cu =2: Din acest
motiv n locul lui r1 si r2 se va utiliza r = jr1 j = jr2 j :
Pentru sticla aat a n aer n0 = 1 si n = 1; 5: Consider am amplitudinea
undei incidente egala cu unitatea. Atunci amplitudiniele undelor care revin
n primul mediu (undele reectate) sunt:
r = 0; 2
t1 t2 r = 0; 192
t1 t2 r3 = 0; 0076
t1 t2 r5 = 0; 0003
Amplitudinile undelor transmise sunt:
r = 0; 96
t1 t2 r = 0; 038
t1 t2 r3 = 0; 005
t1 t2 r5 = 0; 00006
246

Rezulta c
a n cazul luminii treectate ne putem limita la studiul in-
terferentei primelor doua unde reectate. Franjele de interferent
a obtinute
prin interferenta undelor reectate sunt contrastante. n cazul interferentei
prin transmisie, deoarece amplitudinea undelor difer a mult una de alta,
franjele sunt foarte putin contrastante. Pentru sticl
a argintat
a r = 0; 95 si
t1 t2 = 0; 01:Atunci amplitudinile undelor reectate sunt:

r = 0; 95
t1 t2 r = 0; 0095
t1 t2 r3 = 0; 0086
t1 t2 r5 = 0; 0077

Amplitudinile undelor transmise sunt:

r = 0; 01
t1 t2 r = 0; 0095
t1 t2 r3 = 0; 0081
t1 t2 r5 = 0; 0073

n aceast a situatie amplitudinile undelor transmise sunt aproximativ

egale si franjele obtinute prin interferenta acestora sunt cele mai contrastante.
Franjele datorate undelor reectate sunt putin contrastante.

Diferenta de drum n cazul unei lame cu fete plan paralele

Culorile baloanelor de s apun, ale peliculelor de ulei de pe suprafata apei
sau ale altor pelicule subtiri sunt rezultatul interferentei luminii.
S
a consider am cazul unei lame subtiri pentru care se poate considera c a
la interferent
a (prin reexie) contribuie doar dou a unde (Fig. 6.18). Acesta
este cazul unui coecient de refractie mic si al unui coecient de reexie
mare.
Pentru razele (1) si (2), diferenta de drum optic este

= n (AB + BC) (AD =2) (6.122)

2l
=n AC sin i + (6.123)
cos r 2
2ne
= 2etg r(n sin r) + (6.124)
cos r 2
 247

Figura 6.18: Diferenta de drum dintre undele reectate care interfer

a.

1 sin2 r
= 2en + (6.125)
cos r cos r 2

= 2en cos r + (6.126)

2
La incident
a normal
a i ! 0; r ! 0 si

= 2en + =2 (6.127)
Diferenta de drum dintre razele transmise se calculeaz
a n mod analog
cu precizarea c
a n acest caz nu avem o pierdere de =2 la reexie.

= 2en cos r (6.128)

Strat antireex
Pentru a micsora pierderile de energie din uxul incident pe suprafetele
transparente cum ar lentilele obiectivelor fotograce, aceste suprafete sunt
supuse unor tratamente specice.
Consider am o und a cu amplitudinea E0 care cade pe o suprafat a sub
incident
a apropiat
a de cea normal a. Pentru a nu avea o intensitatea mare
a razelor reectate este necesar ca interferenta razelor reectate sa e una
distructiva. Pentru aceasta este necesar ca amplitudinea undelor reectate
(primele dou a unde) s
a e aproximativ egal a iar diferenta de drum optic s
a
e egal
a cu un num ar impar de semilungimi de und a.
248

Figura 6.19: Stratul antireex

Situatia este prezentat

a n Fig. 6.19
Coecientii de reexie si transmisie sunt:
2n0 n0 n
t1 = n+n0
; r1 = n0 +n
2n n ns
t2 = n+ns
; r2 = n+ns

a) Pentru ca amplitudinea primelor dou

a unde s
a e egal
a este necesar
ca:
r1 = r2 t1 t2 (6.129)
Cum materialul antireex este unul transparent este necesar ca t1 t2 = 1
si rezult
a:
r1 = r2 (6.130)
p
Se obtine n = n0 ns
Daca lumina vine din aer pe sticla n0 = 1 si ns = 1; 5. Rezulta n = 1; 22:
Materiale care s a aib
a indicii de refractie att de mici nu exist
a. Materialele
care au un indice de refractie apropiat de aceast a valoare sunt orura de
magneziu MgF2 (n = 1:35) si criolita AlF3 3NoF (n = 1:36).
b) Punem conditia ca diferenta de drum optic ntre razele care interfer a
sa e egala cu un num ar impar de semilungimi de und a.

= 2ne (6.131)
deoarece n ambele puncte de reexie avem pierderi de =2:Atunci:

= 2ne = (2m + 1) (6.132)

2
unde m este un num
ar ntreg. Astfel:

e= (2m + 1) (6.133)
4n
 249

Din conditia m = 0: Rezult

a:

e= (6.134)
4n
Aceast a conditie se considera pentru lumina verde la care ochiul are sen-
sibilitate maxim a ( = 550 nm) : Obtinem pentru stratul antireex grosimea
e = 0; 12 m. Deoarece pentru celelalte radiatii interferenta nu este total
distructiva, apar reexe bleu sau violet. Prin aceast a tehnic
a reexia se
poate reduce pn a la 1%.
Ca observatie la cele discutate anterior trebuie s a remarcam ca interfer-
enta are loc la innit pentru a putea observa franjele respective este necesar a
o lentil
a care s a adune franjele n planul focal
Aplicatie: Un fascicul de lumin a alb
a paralel cade pe o lam a cu fete
plan-paralele din mic a (n = 1; 33) sub unghiul de incident
a i = 52 . Pentru
ce grosime a lamei lumina reectat a va prezenta un maxim pe culoarea
galben a ( = 600 m).
Aplicatie
Diferenta de drum dintre razele care interfer a este:

= 2nd cos r +
2
Dar, conform legii Snell-Dscartes:

sin i = n sin r

rezult
a r
sin2 i
cos r = 1
n2
Atunci: p
= 2d n2 sin2 i + =2
Conditia ca radiatia cu lungimea de und
a s
a prezinte un maxim este:

=k k = 1; 2; 3; :::

Astfel p
2d n2 sin2 i + =2 = k
si punnd k = 1
d = 140 nm
250

Figura 6.20: a) Pana optic

a. b) Interfranja n cazul penei optice.

Aplicatie: S a se determine grosimea minima a unei pelicule cu indicele

de refractie n = 1; 33 pentru care lumina cu = 0; 64 m va prezenta un
maxim prin reexie. Unghiul de incidenta este egal cu 30o .
Solutie
Utilizam formula obtinut
a n problema precedenta n care punem k = 1:

d= p = 0; 13 m
4 n2 sin2 i
Franje de egal
a grosime

Pana optic
a
Pana optic a este format
a din dou a suprafete plane care fac ntre ele un
unghi mic si care delimiteaza un mediu optic cu indicele de refractie n (Fig.
6.20a)
Fie n indicele de refractie al penei n aer, SA raza incident a si razele
coerente (1) si (2). Acestea par a proveni dintr-un plan care trece prin O.
Acesta este planul de localizare al franjelor provenite de la razele paralele
cu SA. n cazul incidentei normale pe fata superioar a planul de localizare
al franjelor devine foarte apropiat de aceasta suprafat
a. Spunem c a franjele
sunt localizate pe lam a. La incident
a normala B este foarte apropiat de A
iar diferenta de drum este:

= 2nd + (6.135)
2
 251

unde d este grosimea penei n acel loc.

Fie dm grosimea lamei la care se obtine maximul de ordin m si dm+1
grosimea lamei la care se obtine maximul de ordinul m + 1: Atunci:

2ndm + =m (6.136)
2

2ndm+1 + = (m + 1) (6.137)
2
Prin sc
aderea celor dou
a relatii obtinem:

2n(dm+1 dm ) = (6.138)

Din Fig.6.20b se observ

a c
a interfranja se poate scrie astfel

dm+1 dm 1
i = I1 I2 = = (6.139)
sin 2n sin
cnd este mic
i= ' (6.140)
2 sin
Aplicatie (Inelele lui Newton): Pe dispozitivul format dintr-o lam a
cu fete plan-paralele pe care se aa o lentil
a plan-convex
a de raza R = 2; 4
m, cu indicele de refractie n = 4=3, se trimite un fascicul paralel de lumina
perpendicular pe acesta, cu lumgimea de und a = 600 nm. Care este raza
celui de-al 19-lea inel luminos.

Solutie
Diferenta de drum dintre razele (1) si (2) (vezi Fig. 1.11) este:

= 2e
2
unde e ' II1 si se determin
a cu ajutorul teoremei n altimii din 4A1 A2 I.
A2 este punctul diametral opus punctului A1 , fat
a de centrul de curbur
aO
al p
artii convexe.
II 02 = I 0 A1 I 0 A2
Notnd prin:
r = A1 I1 = I 0 I
252

Figura 6.21: Inelele lui Newton

atunci:
r2 = (2R e)e ' 2Re

Rezult
a c
a:
r2
e=
2R
Conditia de maxim este:
=k

si
rk2
=k
R 2
unde rk este raza inelului luminos de ordin k:
s
1
rk = k+ R
2

Deoarece inelele se num ar

a de la inelul cu k = 0, atunci al k lea inel
luminos este inelul luminos de ordin k 1:
s
1
rk 1 = k R = 5; 15 mm
2
 253

Figura 6.22: a) Difractia luminii pe o fant

a b) Difractia luminii pe un obstacol
de dimensiuni reduse.

6.5 Difractia luminii

Difractia unei unde nseamn a ocolirea de catre aceasta a unui obstacol
si patrunderea ei n regiunile de umbr a geometric a. Consider am situatia
din Fig.?? n care lumina produs a de sursa punctiform a S care trece prin
diafragma D; ajunge pe ecranul E.
n conformitate cu optica geometric a lumina trebuie s a ajung a doar n
regiunea P1 P2 restul ecranului ind ocupat de umbra geometric a. Regiunea
luminoas a P1 P2 ar trebui s
a aib
a marginile nete. Se observ a totusi c
a lumina
p atrunde si n regiunile de umbr a geometrica la marginea conturului umbrei
formndu-se franje luminoase.
Problema a fost partial rezolvat a de Huygens care a considerat c a ecare
punct al frontului de und a la un moment dat devine surs a secundar a de
oscilatie. Sursele secundare sunt surse de unde sferice. La un moment
ulterior noul front de und a este dat de nfasur
atoarea fronturilor de und a
secundare. Tinnd cont de acest principiu se poate ntelege usor de ce lumina
p atrunde n regiunile de umbr a geometrica (Fig.??) si de ce ocoleste practic
obstacolele mici (cu dimensiuni comparabile cu lungimea de und a)
Totusi luarea n consideratie doar a principiului Huygens nu permite ex-
plicarea n detaliu a fenomenelor respective. Nu este elucidat a distributia
intensit atii undelor n zona de difractie. Deoarece intensitatea luminoas a
este proportional a cu p
atratul amplitudinii vectorului intensitate cmp elec-
tric, problema se reduce la determinarea amplitudinii undelor n zona de
254

difractie.
Pentru a rezolva aceast a problema Fresnel a completat principiul lui
Huygens dndu-i o form a matematic a rezultnd astfel principiul Huygens-
Fresnel.
nconjur am sursa S de oscilatie cu o suprafat a si vom considera o per-
turbatie care se manifest a n punctul P din exteriorul acestei suprafete.
Perturbatia va o rezultant a a actiunii tuturor undelor secundare emise
de ecare element de suprafata d : Deoarece oscilatiile secundare provin de
la aceeasi sursa, ele sunt coerente. Amplitudinea perturbatiei care ajunge
n punctul P datorat a suprafetei d este proportional a cu d si invers pro-
portional a cu diferenta de drum de la P la d : Unda elementar a nu este
emisa cu aceeasi amplitudine dup a toate directiile: dup a directia normalei
P N la d va avea valoarea maxim a si va sc
adea la zero dup a directia 2
:
Introducerea coecientului exprim a absenta undelor ce s-ar propaga n sens
opus.
Daca admitem c a sursa S oscileaz a dupa legea

E = E0 exp ( i! 0 t) (6.141)

n punctul P oscilatia va :
E
exp (ikr0 ) exp ( i! 0 t) (6.142)
r0

n punctul B perturbatia determinat

a de elementul de suprafata d are
amplitudinea
E0 eikr
dE = f ( ) eikr0 d (6.143)
r0 r
 255

Figura 6.23: Difractia Fresnel

6.5.1 Clasicarea fenomenelor de difractie

Cele mai frecvente fenomene de difractie se obtin cu ajutorul unui ecran
opac cu apertur a de form a arbitrara. Undele secundare care provin din
diversele p arti ale aperturii dau nastere unei imagini de difractie care este
prinsa pe un ecran de observatie. Fenomenele de difractie se pot clasica
astfel n dou a mari clase:
a) Fenomene n care sursa si ecranul de observatie se aa la distant a
nita fat
a de obstacolul care produce difractia poart a numele de difractie
Fresnel. n acest caz nu se poate neglija curbura suprafetei de und a a
undelor ce ating obstacolul respectiv.
b) Fenomenele n care sursa de lumin a si ecranul pe care se observ
a gura
de difractie se g asesc la o distant
a innita fat
a de apertura care provoac a
difractia, poart a numele de difractie Fraunhoer. Ea este difractia suferit a
de undele plane. Pentru a obtine difractia Fraunhoer se plaseaz a sursa de
lumin a n focarul unei lentile convergente si se observ a imaginea de difractie
n planul focal al altei lentile convergente.

6.5.2 Difractie Fresnel. Teoria zonelor Fresnel.

F ie o surs
a S care emite o und a sferic
a. Difractia undei sferice printr-o
fant
a circular
a practicat
a n ecranul E are loc conform Fig. 6.23
Se mparte suprafata frontului de und a prin intersectia frontului de und
a
cu sfere cu centrul n P si cu razele:
256

r0 , r0 + , r0 + 2 , ..., r0 + n
2 2 2
Pe suprafata frontului de und a se formeaz a sectoare sferice. Aceste sec-
toare reprezinta zonele Fresnel. Unda n punctul P este determinat a de
suprapunerea undelor provenite de la ecare zon a Fresnel. Datorit a mod-
ului cum sunt construite zonele Fresnel, undele provenite de la dou a zone
adiacente sunt defazate cu astfel c a interferenta datorat a acestor unde
este una destructiv a. Mai mult se demonstreaz a ca ariile zonelor Fresnel
sunt egale cu:
r0 R
S= (6.144)
R + r0
unde este lungimea de und a a radiatiei care sufer
a fenomenul de difractie.
Atunci calculul amplitudinii intensit atii cmpului electric care ajunge n
punctul P se face astfel:
E = E1 E2 + E3 E4 + ::: (6.145)
unde Ei este amplitudinea determinata de zona Fresnel i. Amplitudinile Ei
sunt cu att mai mici cu ct i este mai mare.
Regrup am termenii:
E1 E1 E3 E3 E5
E= + E2 + + E4 + + ::: (6.146)
2 2 2 2 2
Realiz
am o astfel de grupare deoarece:
Ek 1 Ek+1
Ek + '0 (6.147)
2 2
Rezultatul sumei 6.146 depinde astfel de num
arul de zone Fresnel. Dac
a
n este impar atunci:
E1 E1 E3 En 1 En+1 En
E= + E2 + + ::: En + + (6.148)
2 2 2 2 2 2
E1 En
Eimpar = + (6.149)
2 2
si daca n este par atunci
E1 E1 E3 En 1 En+1 En 1
E= + E2 + + ::: En + + En
2 2 2 2 2 2
(6.150)
 257

Pentru n sucient de mare

En ' En 1

Atunci
E1 En
Epar = (6.151)
2 2
Astfel
E1 En
E= (6.152)
2 2
unde semnul + corespunde lui n impar si semnul corespunde lui n par.
Daca numarul de zone Fresnel este foarte mare atunci ! 2 si En !
0:Atunci
E1
E= (6.153)
2
si
I1
I0 = (6.154)
4
unde I1 este intensitatea determinat a de prima zon a Fresnel si I0 este in-
tensitatea total
a.
Daca se acoper
a toate zonele Fresnel cu exceptia primei zone

E = E1 (6.155)

si
I = E12 = 4I0 (6.156)
adic
a apare o iluminare de patru ori mai intens a n punctul de observatie
dect n cazul ca ar actiona ntreaga und a.
Daca num arul de zone Fresnel este mic gradul de iluminare n punctul
P este determinat de paritatea lui n. Dac a n este impar n P se obtine un
E1 En
maxim deoarece E = 2 + 2 iar dac a n este par n P se obtine un minim
deoarece E = E21 E2n
Aplicatie: O surs a luminoasa punctual a care emite lumina cu lungimea
de und a = 0; 5 m, este situat a la distanta a = 1; 2 m n fata unei di-
afragme ce prezint a o deschidere circular
a de raz a r = 1 mm. S a se g
aseasc
a
distanta b care separa diafragma de punctul de observatie corespunz atoare
unui num ar impar de zone Fresnel.

Solutie
258

n Fig. 1.12 este prezentata situatia din problem

a, unde S este sursa iar
P este punctul se observatie. Se observ a ca:

R = a+h'a
r = b h'b

Suprafata unei zone Fresnel este:

r R ab
S= '
(R + r) (a + b)

Suprafata deschiderii este r2 . Atunci, num

arul de zone Fresnel este:

r2 r2 (a + b)
n= =
S ab
Rezult
a:
r2 a
b= = 1; 5 m
(na r2 )

6.5.3 Difractie Fraunhoer

n instrumentele optice se utilizeaza de cele mai multe ori fascicule de
raze paralele. Trecerea acestor fascicule prin deschideri dreptunghiulare sau
circulare este nsotit
a de fenomene de difractie.
 259

Figura 6.24: a) Difractia pe o fant

a dreptunghiular
a b) Calculul cmpului elecric
nr-un punct determinat de undele difractate pe o fant a dreptunghiular
a.

a) Difractia pe o fant
a dreptunghiular
a.

n Fig. 6.24a se prezint a schema unui dispozitiv de observare a difractiei

undelor plane. Undele emise de sursa S sunt transformate de lentila L1 ntr-
o und a plan
a si dau o imagine de difractie pe un ecran aat n planul focal
al lentilei L2:
Aplicarea principiului Huygens-Fresnel n acest caz este foarte simpl a.
Admitem c a suprafata se confund a cu planul ecranului si cuprinde aper-
tura considerat a. n cazul cel mai simplu, adic a al incidentei normale a undei
pe suprafata ecranului, diferenta de drum optic dintre undele care provin
din diverse portiuni ale fantei este determinat a de unghiul ' de difractie.
Calculul intensit atii sistemului de franje de difractie se rezum a la calculul
interferentei undelor emise de sursele elementare care sunt coerente.
Sa consider am o und a plan
a care cade pe o fant a de l
atime b practicat a
n ecranul opac. Diviz am fanta ntr-un num ar mare de zone cu l atimea x
ecare. Fiecare astfel de zon a se comport a ca o surs a de radiatii coerente
si contribuie la cmpul electric total cu E: Putem calcula cmpul electric
total prin nsumarea tuturor contributiilor zonelor. Intensitatea luminoas a
se poate determina usor stiind c a ea este proportional a cu p atratul inten-
sitatii cmpului [Link] emise sub unghiul de dou a zone adiacente
sunt defazate cu:
2
= x sin (6.157)
260

Pentru nsumare vom utiliza metoda fazorial

a cnd =0

E0 = N E (6.158)

unde N este num arul de zone.

n cazul c
a 6= 0 sumarea fazorial
a se realizeaz
a conform gurii urm
a-
!
toare unde amplitutinea rezultant a este data de segmentul ON : Diferenta
de faza total
a va :
2 2 a
=N =N x sin = sin (6.159)

Dac
a numarul de zone este foarte mare lantul de fazori se transform
a
ntr-un arc de cerc a carui raz
a este egal
a cu R. Trebuie remarcat c a
lungimea arcului de cerc reprezint
a chiar E0 (cnd = 0).

E0 = R (6.160)

Intensitatea cmpului electric obtinut

a datorit
a tuturor undelor difrac-
tate sub unghiul este
E = 2R sin (6.161)
2
Rezult
a astfel
sin 2
E = E0 (6.162)
2
a
Not
am cu u = 2
= sin si se obtine:
sin u
E = E0 (6.163)
u
Ridicnd la p
atrat obtinem:

sin2 u
I = I0 2 (6.164)
u
unde I este intensitatea determinat a de undele difractate sub un unghi
oarecare iar I0 este intensitatea determinat a de undele difractate sub unghiul
= 0:
Din acest rezultat se observ a c
a minimele se obtin atunci cnd u = m
m 6= 0 deoarece cnd u ! 0 si ! 0 si I ! I0 : Rezult a:
a
sin = m si sin min =m (6.165)
a
 261

Figura 6.25: Rezolvarea ecuatiei tgu = u

Maximele de interferent
a se obtin cnd:
dI
=0 (6.166)
du
Rezult
a astfel egalitatea
tg u = u (6.167)
Ecuatia este una transcedental
a a c
arei rezolvare se poate face si numeric
dar si grac conform Fig.6.25
Se observa ca maximele secundare se obtin cnd u = =2; 3 =2; u =
5 =2; u = 7 =2. n general

u = (2p + 1) =2; p 1 (6.168)

atunci

b sin ' = (2p + 1) (6.169)

a 2

sin ' (2p + 1) (6.170)

2b
n Fig. 6.26 este prezentat a intensitatea functie u. Se observa c
a
intensit
atile maximelor de oridn 1 si 2 sunt mult mai mici.
262

Figura 6.26: Distributia intensit

atii n cazul difractiei pe o fant
a

I1 47 I2 17
= ; = (6.171)
I0 1000 I0 1000

Astfel majoritatea uxului luminos este concentrat

a n intervalul denit
de

sin = (6.172)
b
adica pe maximul de ordinul zero. Doar 5% din uxul incident se reg aseste
pe maximul de ordinul nti si aproximativ 2% pe maximul de ordinul al
doilea.
Aplicatie: S a se determine semil argimea a maximului central de
difractie Fraunhofer pe o singur a fant
a de l
argime b = 0; 5 mm pe care cade
lumina cu = 0; 5 m. Semil argimea este unghiul dintre doua puncte de pe
gura unde intensitatea este jum atate din cea din centrul gurii de difractie.
Solutie
Distributia intensit
atii luminoase date de o fanta este:

sin2 u
I = Io
u2
unde
b
u= sin '

cu b l
argimea fantei iar ' este directia dup
a care se calculeaz
a intensitatea.
 263

Punem conditia:
Io sin2 u
I= = Io 2
2 u
de unde se obtine ecuatia:
2 sin2 u = u2
Ecuatia este una transcendental a iar solutia ei se obtine numeric si este
egala cu u = 1; 39 Atunci:
u
sin ' =
b
iar semil
argimea este:
u
= 2 arcsin = 0; 44 10 3 rad = 45"
b

6.5.4 Rezolutia unei fante dreptunghiulare si a unei

aperturi circulare.
Posibilitatea sistemelor optice de a distinge dou
a obiecte (puncte) foarte
apropiate este limitat a din cauza naturii ondulatorii a luminii. Pentru a o
ntelege s
a consider am situatia a dou
a surse de lumina necoerente S1 si S2
(care pot de exemplu 2 stele).
Deoarece sursele S1 si S2 sunt necoerente pe ecran se vor observa dou a
puncte luminoase (imagini). Prin urmare vom obtine dou a guri de difractie
datorate ec arei surse.
Daca sursele S1 si S2 sunt sucient de dep
artate cele dou
a maxime prin-
cipale nu se suprapun iar imaginile sunt distincte (Fig. ??a , b). Dac a
sursele sunt apropiate cele dou a maxime se suprapun.
Practic imaginile sunt rezolvate dac a maximul uneia dintre surse se
situeaza pe primul minim al cele de-a doua surse (Fig. ??b). Acest lu-
cru se petrece atunci cnd:

sin = (6.173)
a
Relatia permite calculul celui mai mic unghi pentru care imaginile sunt
distincte. Deoarece n general n a rezult a:

min = (6.174)
a
264

Figura 6.27: a) Imaginile sunt rezolvate dac a maximul uneia dintre surse se
situeaza ntr-un minim al celeilalte surse b) Sursele S1 si S2 sucient de de-
partate determina imagini diferite pe ecranul de observatie.

Multe sisteme utilizeaza mai degrab

a fante circulare dect fante drep-
tunghiulare. n acest caz d
a unghiul minim de rezolutie este:

min = 1; 22 (6.175)
D
unde D este diametrul fantei.

6.6 Reteaua de difractie

O retea de difractie (Fig. 6.28a) este un dispozitiv extrem de util pentru
analiza surselor luminoase. Ea const a dintr-un num ar foarte mare de fante
rectilinii paralele la distante egale una de alta. Se pot construi retele de
reexie prin trasarea unor zgrieturi cu diamantul pe o oglinda metalica.
n cazul unei retele de transmisie spatiile dintre tr as
aturi joac a rolul
fantelor. Cu tehnologia actual a se pot realiza retele cu 5000 tr asaturi /cm,
2
adica cu o constant a a retelei egala cu d = 105000
= 2 10 6 m.
Tratarea elementar a a retelei de difractie se face considernd c a ecare
fanta este o surs
a secundar a de unde lumina pleac a n toate directiile. Difer-
enta de drum dintre dou a raze este:

= d sin ' (6.176)

 265

Conditia de a obtinere a maximelor este:

= d sin ' = m (6.177)

sin ' = m m = 0; 1; [Link] (6.178)

d
Cnd m = 0 atunci ' = 0 si se obtine maximul central.
Pentru studiul distributiei de amplitudine vom proceda astfel: Ampli-
tudinea unei unde difractate de o singura fant
a dup
a directia este
sin u
E = E0 (6.179)
u
unde
u= b sin (6.180)
Pentru undele difractate sub = 0, E = E0 : Daca se iau n considerare
toate undele difractate sub unghiul = 0 amplitudinea rezultanta este:

Er0 = N E0 (6.181)

Intensitatea dup
a aceast
a directie este:

Ir0 = N 2 E02 (6.182)

unde E0 este amplitudinea data de o singur

a fanta pe directia = 0:
n cazul c
a 6= 0 se realizeaza constructia Fresnel. Diferenta de faz
a
dintre undele emise de dou
a fante al
aturate este (Fig. 6.28b):
2 d sin
'= (6.183)

Pentru a nsuma undele provenite de la cele N fante utiliz

am constructia
Fresnel prezentat
a n Fig. 6.29. Amplitudinea undei rezultante este egal
a cu
!
lungimea vectorului ON . Vom nota cu Er amplitudinea undei rezultante:
N '
Er = 2R sin (6.184)
2
n plus intensitatea unei unde difractate de o singur
a fant
a sub unghiul
este:
'
E = 2R sin (6.185)
2
266

Figura 6.28: a) Reteaua de difractie b) Diferenta de drum dintre dou

a raze
succesive n cazul unei retele de difractie.

Figura 6.29: nsumarea undelor provenite de la cele N fante.

mp
artind relatiile de mai sus obtinem:

sin N 2 '
Er = E '
(6.186)
sin 2

sin u sin N 2 '

Er = N E0 (6.187)
u N sin 2'
Not
am cu m
arimea
' d sin
= = (6.188)
2
Atunci
( ) sin u sin N
ER = N E 0 (6.189)
u sin
 267

Intensitatea radiatiei difractat

a dup
a aceast
a directie este:
2
sin u sin2 N
IR ( ) = I0 (6.190)
u N 2 sin2
Cnd ! 0; u ! 0 si
sin2 N
!1 (6.191)
N 2 sin2
astfel c
a IR (0) = Ir0
2
Factorul sinu u caracterizeaz a variatia intensit
atii luminoase difractate
sin N 2
de ecare fant a. Factorul sin tine cont de interferenta fasciculelor
2
determinate de toate fantele. Astfel sinu u moduleaz a amplitudinea. Asa
cum s-a ar atat anterior cnd d sin ' = m cu m = num ar ntreg se obtine
un maxim de difractie. Astfel
sin
= d =m (6.192)

Remarc
a c
a limita
2 2
sin N sin N
L = lim = lim = N2 (6.193)
!m sin !m sin
Atunci
2
2sin u
(I0 )max = N I0 (6.194)
u
Se observ a c
a atunci cnd lumina este difractat a prin N fante, intensi-
2
tatea luminoas a creste nu de N ori ci de N ori. Aceste maxime poart a
numele de maxime principale.
ntre doua maxime principale apar N 1 minime nule corespunz atoare
valorilor sin N = 0 si sin 6= 0: ntre aceste maxime ar trebui s a existe N 2
maxime secundare a c aror intensitate luminoasa este neglijabil
a n raport cu
cea a maximelor principale. Pentru a pune n evident a mai usor conditiile
de formare a acestora vom scrie n ordine cresc atoare valorile N : 0; ;
2 ; ::: (N 1) ; N ; (N + 1) ; :::; (2N 1) ; 2N
Valorile subliniate sunt cele pentru care sin N = 0 si sin = 0: Pentru
celelalte valori sin 6= 0: Cu ct N devine mai mare maximele sunt separate
de distante mai mari. n Fig.6.30 este reprezentat a intensitatea n functie
de unghiul de difractie.
268

Figura 6.30: Intensitatea n functie de unghiul de difractie n cazul difractiei pe

o retea cu patru fante.

6.6.1 Dispersia unghiular

a

d'
D= (6.195)
d
d' reprezint
a variatia unghiului de difractie pentru care se obtine din nou
un maxim de difractie de ordin m atunci cnd lungimea de und a variaza cu
d : Astfel:

d sin ' = m (6.196)

d sin (' + d') = m ( + d ) (6.197)

d [sin ' cos d' + cos ' sin d'] = m + md (6.198)

d sin ' + d (cos ') d' = m + m d (6.199)

d' m
D= = (6.200)
d dcos'
 269

6.6.2 Puterea de rezolutie spectral

a
Una din problemele care se pune n cazul unei retele de difractie este
aceea de a determina diferenta dintre lungimile de unda a dou
a radiatii
monocromatice care sa determine dou
a maxime separate. Pentru o retea de
difractie:
= (6.201)
Nm
unde este lungimea de unda, N este num arul de fante ale retelei si m este
ordinul maxim:
1+ 2
= (6.202)
2
Denim puterea de rezolutie ca ind:

R= (6.203)

unde = 1 2: Dac
a tinem cont de relatia anterioar
a

R= = Nm

R=N m (6.204)
Se observa ca puterea creste cu ordinul de difractie.
Aplicatie: Fie o retea de difractie de lungime L = 4 cm avnd n = 500
fante/mm iluminat a n domeniul verde al spectrului cu o radiatie cu = 560
nm. Sa se determine:
a. puterea de rezolutie n spectrul de ordinul 2
b. diferenta n spectrul de ordin 2
c. dispersia unghiular a a retelei n spectrul de ordin 2
Solutie
a.
R= = mN = mnL = 4 104

b.
= = 1; 4 nm
R
c.
d'
D=
d
270

Din conditia de maxim:

1
sin ' = m
n
obtinem prin diferentiere:
1
cos 'd' = md
n
Atunci:
mn sin ' 1
D= = = q
cos ' cos ' 1
2 1
sin '

Deoarece sin ' = nm , dispersia unghiular a devine:

nm
D=p = 1; 2 106
2 2 2
1 nm
Aplilcatie: O retea de difractie are 104 linii echidistante pe 2; 54 cm
si este iluminata la incident
a normal a cu lumina galben a dintr-o lampa
cu vapori de sodiu. Aceast a lumina contine doua linii foarte apropiate de
lungimi de und a = 589 nm si = 589; 59 nm (dubletul de sodiu).
a. care este unghiul pentru care apare maximul de prim ordin al acestor
lungimi de und a?
b. care este diferenta unghiular
a dintre maximele de ordin I ale acestor
linii?
Solutie
a. Conditia pentru obtinerea maximului de ordin I este:
l sin =
unde l = N=L este constanta retelei. Rezult a:
L
= arcsin = 13o 200
N
b. Pornim de la denitia dispersiei:
d
D
d
si n locul diferentialelor d si d vom utiliza valorile nite (care sunt foarte
mici) si .Atunci:
tg
D= =
Rezult
a:
tg 4
= = 2; 4 0 rad = 49; 5"
 271

6.7 Radiatia termic

a
Experienta arat a ca orice corp ncalzit emite radiatii termice (simtite
sub form a de caldura). Aceast a emisie apare la orice temperatur a mai
mare de 0 K, ea ind continu a pe toate lungimile de und a. Procesele care
determin a o astfel de emisie sunt procese de neechilibru. Dac a emisia are
loc n conditii de echilibru adic a energia emis a de corp n acelasi interval
de timp temperatura se mentine constant a, radiatia termic
a poart
a numele
de radiatie termic a de echilibru. La temperaturi joase (sub 500 C) cea
mai mare parte a radiatiei este concentrat a pe lungimile de und a infrarosii
(radiatii care dau senzatia de caldura), iar la temperaturi mai mari (peste
500 C) o parte tot mai mare a energiei este emis a n domeniul lungimilor de
unda din domeniul vizibil (corpurile devin incandescente). Radiatia termic a
emisa de Soare a c arui suprafat
a are o temperatur a de aproximativ 6000 K,
acopera toate domeniile lungimilor de und a.

6.7.1 M
arimi fundamentale
1. Fluxul energetic se deneste ca energia radiat
a de un corp n
unitatea de timp.
dE
= (6.205)
dt
2. Puterea de emisie R(T ) este raportul dintre uxul energetic emis
de unitatea de suprafat
a adic
a:

d
R(T ) = (6.206)
dS
3. Puterea spectral a de emisie este r (T );si reprezint
a partea din
puterea de emisie determinat a de radiatia cu lungimea de und
a cuprins
a n
intervalul ( ; + d ) si d : Atunci

dR (T )
r (T ) = (6.207)
d
astfel c
a puterea de emisie este:
Z 1
R(T ) = r (T )d (6.208)
0
272

4. Densitatea volumic a a cmpului electromagnetic w se deneste ca

raportul dintre energia W a cmpului electromagnetic aata n volumul dV
si acel volum la temperatura T .
dW
w= (6.209)
dV
5. Densitatea spectral a de energie este raportul dintre partea din
densitatea volumic a de energie determinat
a de radiatiile cu lungimea de
und
a cuprinsa n intervalul ( ; + d ) dw si d :
dW (T )
= (6.210)
d
n cazul unei incinte ai c arei pereti sunt mentinuti la temperatura T
ntre r (T ) si (T ) exist
a relatia
4r (T )
(T ) = (6.211)
c
unde c este viteza luminii. Aceeasi relatie se obtine ntre puterea de emisie
si densitatea de energie. Astfel:
Z 1 Z
4 1
(T )d = r (T )d (6.212)
0 c 0
4
W (T ) = R(T ) (6.213)
c
6. Coecientul de absorbtie a (T ) este denit ca fractia din energia
incident
a pe suprafata unui corp care este absorbit
a
Ea ( ; T )
a (T ) = (6.214)
E( ; T )

6.7.2 Corp negru

Corpul negru este denit ca ind corpul care absoarbe toat
a energia care
cade pe suprafata sa. Pentru un astfel de corp:

a (T ) = 1 (6.215)

n natur
a nu exista corpuri perfect negre. C arbunele si platina au
un coecient de absorbtie apropiat de unitate, ntr-un domeniu limitat de
 273

frecvente, dar n regiunea infrarosie acest coecient este mult mai mic dect
unitatea.
Un dispozitiv ale c arui propriet ati sunt apropiate de cele ale corpului
negru este o cavitate mentinut a la o temperatur a constant a n care este
practicat un mic oriciu. Acest oriciu se comport a ca un corp negru.
Justicarea este c a orice radiatie incident a din afara oriciul va trece prin
el si va suferi n interiorul cavit
atii reexii multiple n interiorul acesteia. La
ecare reexie o parte din energia radiat a va absorbit
a astfel nct aproape
toat a energia este absorbit a. Dispozitivul are un coecient de absorbtie egal
cu unitatea. Radiatia termic a absorbit a sau emisa de corpul negru poart a
numele de radiatie a corpului negru.

6.7.3 Legile clasice ale radiatiei termice

Legea lui Kircho
Raportul dintre puterea spectral a de emisie r (T ) si coecientul de ab-
sorbtie este acelasi pentru toate corpurile aate la aceeasi temperatur a si
este egal cu puterea spectral a de emisie a corpului negru f (T ) care este o
functie doar de temperatur a si lungimea de und a :
r (T )
f = (6.216)
a (T )
Pentru corpul negru a (T ) = 1 si r (T ) = f (T ) care este o functie
universal
a.

Legea Stefan Boltzman

Puterea de emisie este proportional
a cu puterea a 4-a a temperaturii
absolute
R(T ) = T 4 (6.217)
Coecientul de proportionalitate poart
a numele de constanta Stefan-
Boltzmann si are valoarea

= 5; 67 10 8
Wm 2 K 4
(6.218)

Aplicatie: O bil a cu diametrul d se aa ntr-un recipient vidat ai c

arui
pereti sunt mentinuti la temperatura apropiat a de zero absolut. Temper-
atura initial
a a bilei este To . Dac
a se asimileaza suprafata bilei cu un corp
274

negru, se cere timpul n care temperatura scade de n ori. Se consider a c

a
bila este confectionat
a dintr-un material de densitate si c
adur
a specic
a c.

Solutie
Puterea de emisie a unui corp negru este:
1 d"
R(T ) = = T4
S dt
unde " este energia intern
a a bilei, iar este constanta Stefan-Bolzmann.
2
Tinnd cont c
a S = d , energia emis a n unitatea de timp este:
d"
= T 4 d2
dt

Dar, energia intern a a bilei poate exprimat

a n functie de c
adura sa
specic
a prin relatia:
3
4 d
" = mcT = cT
3 2

Daca vom deriva ultima relatie n raport cu timpul si vom tine cont de
expresia energiei emise n unitatea de timp, se obtine:
3
4 d dT
cT = T 4 d2
3 2 dt
Rezult
a ecuatia diferential
a:
d c dT
dt =
6 T4
care prin integrare
Z t Z To =n
d c dT
dt =
0 6 To T4
conduce la:
(n3 1) d c
t=
18ct3o
 275

Figura 6.31: Dispozitiv experimental pentru calcularea puterii spectrale de emisie

Figura 6.32: Legea lui Wien

Legea lui Wien

Densitatea spectral
a de energie este legat
a de puterea spectral
a de emisie
prin relatia:
(T ) = 4r (T )=c (6.219)
Aceasta nseamn a ca (T ) si r (T ) reprezentate n functie de au
aceeasi form
a. Pentru corpul negru obtinerea lui r (T ) se poate face cu
dispozitivul din Fig. 6.31 n felul urm
ator:
Prisma are rolul de a descompune n radiatiile componente undele elec-
tromagnetice provenite de la corpul negru. Prin deplasarea colimatorului
pe detector vor cadea toate componentele radiatiei emise de corpul negru,
astfel c
a se poate nregistra ecare regiune a spectrului. Rezultatele sunt
prezentate n Fig. 6.32.
Wien a demonstrat f acnd uz de considerente termodinamice si de teoria
electromagnetica a luminii c
a densitatea spectral
a de energie are forma:

3 c4
(T ) = F( ;T) sau (T ) = 5F( ;T) (6.220)

unde F ( ; T ) sau F ( ; T ) sunt functii a c

aror form
a nu poate g
asit
a pe
baz
a de considerente termodinamice.
276

Leg
atura dintre cele dou a forme se poate demonstra pornind de la ex-
presia densit
atii de energie pentru un interval de frecvente d corespunz
ator
intervalului de lungime de und ad

(T )d = (T )d (6.221)
Semnul minus apare deoarece atunci cnd d > 0; d < 0; adic a atunci
cnd frecventa de und
a creste, lungimea de und
a scade. Astfel:
d
(T ) = (T ) (6.222)
d
Dar
c d c
= ; = 2 (6.223)
d
Astfel:
c c4
(T ) = (T ) 2 = 5F( ;T) (6.224)
O consecint
a a acestei relatii este legea deplas arii a lui Wien: lungimea
de unda corespunz atoare maximului densit atii spectrale de energie este in-
vers proportional
a cu temperatura absolut a.
Pentru a demonstra aceasta lege se pune conditia de maxim d d (T ) = 0:
Se introduce o nou a variabil
a = T si se obtine:
(T ) 5c4 c4 dF ( ) d
= 6 F( ) + 5 =0 (6.225)
d d d
Rezult
a:
dF ( )
5F ( ) =0 (6.226)
d
Exista o anumit a valoare a lui ; care satisface ecuatia de mai sus si
face ca (T ) s a e maxim a. Notam aceasta valoare a lui cu b: Deoarece
functia F ( ) nu este cunoscuta valoarea constantei b a fost determinat
a pe
2
cale experimental a. S-a obtinut b = 0; 289 10 mK: Atunci:

mT =b (6.227)
unde m este lungimea de und a la care densitatea spectral
a si atinge max-
imul. Relatia arat
a c
a are loc deplasarea maximului densit atii c
atre lungimi
de unda mai mici cnd temperatura creste. Aceasta explic a de ce un corp
cap
ata culori din ce n ce mai deschise pe m asur
a ce este nc alzit mai put-
ernic.
 277

Figura 6.33: Densitatea spectral

a de energie. Comparatie ntre curba experimen-
tal
a si curba Rayleigh Jeans

Legea lui Rayleigh

Legea a fost dedus a din consideratii clasice. Rayleigh a pornit de la
ideea ca n interiorul unei incinte ai carei pereti sunt mentinuti la temper-
atura constanta cmpul electromagnetic poate descompus ntr-o multime
de unde stationare. O und a stationar
a poarta numele de mod de vibratie.
n cadrul zicii clasice se demonstreaz a ca ec
arui mod de vibratie i core-
spunde o energie medie < " > kb T si ea se compune din energiile medii ale
cmpului electric si magnetic ecare egal a cu kB T =2:
Astfel calculul energiei cmpului electromagnetic pentru un domeniu
de frecvente ; + d se reduce la determinarea num arului modurilor de
vibratie dN din acest interval de frecvente. Exprimnd aceast a energie

kB T dN = V (T )d (6.228)

se poate determina
kB T dN
(T ) = : (6.229)
V d
Rezult
a:
2 2
8 3 8 3
(T ) = kB T = = F (6.230)
c3 c3 T

Totusi formula nu este corect a deoarece nu corespunde cu rezultatele

experimentale dect n domeniul temperaturilor nalte (Fig. 6.33).
Deoarece formula duce la o concluzie care este n contradictie agrant
a
cu experienta, situatia a fost numit
a catastrofa ultraviolet
a.
278

Trebuie remarcat c a n 1896 Wien a propus o formul a care este n con-

cordant
a cu datele experimentale pentru frecvente mari.

3 C2
(T ) = a exp (6.231)
T

6.7.4 Teoria lui Planck

Planck a considerat c
a formula Rayleigh Jeans este partial corect
a. Ast-
fel:
2
8
(T ) = <"> (6.232)
c3
Diferenta fat
a de rationamentul clasic a fost dat a de modul n care
Planck a calculat energia medie < " >. Pentru aceasta Planck a pornit
de la ideea ca emisia si absorbtia undelor electromagnetice de frecventa
nu se mai face n mod continuu ci n asa fel nct energia undelor emise si
absorbite este un multiplu ntreg al unei cantit ati de energie a c
arei m
arime
este proportionala cu frecventa radiatiei.

"=h (6.233)

unde h = 6; 623 10 34 Js este o constant a universal

a, numita constanta
lui Planck.
Pentru calculul energiei medii a unui mod de vibratie vom considera c a
nh
probabilitatea ca energia acestuia s
a e nh este proportional
a cu exp kB T
conform legii de distributie Boltzmann. Astfel energia medie a unui mod
de oscilatie este:
P1
nh exp ( nh )
n=0
< " >= P 1 (6.234)
exp ( nh )
n=0
1
unde = kB T
: Din ecuatia 6.234 se observ
a c
a putem scrie:
" #
d X
1
< " >= ln exp ( nh ) (6.235)
d n=0

d 1 h exp( h )
< " >= ln = (6.236)
d 1 exp ( h ) 1 exp ( h )
 279

adic
a
h
< " >= (6.237)
exp [h =kB T ] 1
Atunci 6.232 devine
2
8 h
(T ) = (6.238)
c3 exp [h =kB T ] 1
R 1 Relatia este n concordant a cu legea lui Wien iar rezultatul integralei
0
( ; T )d este nit.
Legile radiatiei corpului negru furnizeaz a metode de m asurare a tem-
peraturii corpurilor incandescente. Ansamblul de metode de m asur
a a tem-
peraturilor bazat pe dependenta dintre temperatur a si puterea spectral a
de emisie poart a numele de pirometrie optic a. Metodele sunt n principal
utilizate pentru corpurile ale c aror temperaturi sunt mai mari de 2000 K.
Astfel pe baza legii lui Wien a fost determinat a temperatura la suprafata
Soarelui. Dup a efectuarea cercetarilor asupra absorbtiei luminii n aer se
ajunge la concluzia c a puterea spectral a de emisie are maximul la lungimea
de und a m = 4700 : Acest maxim corespunde unei temperaturi de 6150
C, astfel ca aceasta este temperatura la suprafata Soarelui. Trebuie remar-
cat n plus c a dupa parcurgerea atmosferei spectrul solar permite un maxim
la lungimea = 5500 lungimea de und a la care sensibilitatea spectral aa
ochiului este maxim a.
Aplicatie: S a se arate c
a pentru valori mici ale lui !=T formula lui
Planck se reduce la formula lui Rayleight-Jeans, iar pentru valori mari ale
lui !=T la formula lui Wien.
Solutie
Utilizam formula lui Planck pentru densitatea spectral a a energiei elec-
tromagnetice:
!3
! (T ) = c 1 c !=T
e2 1
unde c1 si c2 sunt constante.

a. Pentru valori mici ale lui !=T dezvolt am exponentiala exp c2 !=T n
serie Taylor:
!
ec2 !=T ' 1 + c2 + :::::
T
ceea ce conduce la urm atoarea expresie pentru formula Planck:
!3
! (T ) ' c 1 = c! 2 T
1 + c2 !=T 1
280

b. Pentru valori mari ale lui !=T vom avea:

ec2 !=T 1

si densitatea spectral
a devine:

! (T ) ' c1 ! 3 e c2 !=T

Aplicatie: Sa se arate c
a formula lui Rayleight-Jeans nu este compati-
bil
a cu legea Stefan-Bolzmann.

Solutie
Densitatea w a energiei electromagnetice pentru ntreg spectrul este:
Z 1
w= ! (T )d!
0

unde
! (T ) = c! 2 T
Se obtine: Z 1
w= c! 2 T d! = 1
0
ceea ce ne arat
a c
a formula lui Rayleight-Jeans nu este compatibil
a cu legea
Stefan-Bolzmann w = T 4 .

6.8 Probleme
6.1.O und a electromagnetic a plana care are frecventa = 16 Hz se
propaga n vid dupa directia axei Oz si are amplitudinea intensit
atii cm-
pului electric Ex = 2 V/m.
a. S a se determine amplitudinea, viteza de faz a, lungimea de und a si
vectorul de unda.
b. S a se determine amplitudinea si directia de oscilatie a intensitatii
cmpului magnetic.

6.2. Vectorul intensitate a cmpului electric al unei unde electromag-

netice plane este:
p
E~ =E ~ o exp i[9; 42 1014 t ( 12x + 2y) 107 ] V/m
3
 281

S
a se determine:
a. directia dup a care oscileaz
a intensitatea cmpului electric
b. directia de propagare a undei
c. marimea amplitudinii intensit atii cmpului electric
d. lungimea de und a
e. pulsatia si frecventa undei
f. viteza de propagare

6.3. Un laser emite n ultraviolet pulsuri de 2 ns cu diametrul de 2; 5

mm. Fiecare puls are energia de 6 J.
a. S
a se determine lungimea n spatiu a pulsului emis de laser
b. S
a se determine densitatea de energie emisa de laser

6.4. O und a electromagnetic a plan

a cade la incident
a normal a pe o lama
cu fete plan-paralele de grosime d Substanta din care este confectionata lama
este nemagnetic a ( r = 1), iar permitivitatea electric a relativa descreste
dupa legea:
"r (x) = "1 e 2ax
S
a se determine timpul total n care unda str
abate lama cu fete plan-
paralele.

6.5. O und a electromagnetic

a plan a se propag
a n vid astfel nct cm-
pul electric are expresia:
~ =E
E ~ o ei(!t ~k~r)

ntr-un sistem de coordonate Oxyz cu versorii ~ex , ~ey si ~ez . Vectorul de und
a
si amplitudinea undei au expresiile:

~k = 3~ex + 4~ez m 1

~ o = 2~ey V/m
E

a. S
a se determine directia de propagare a undei si lungimea de und
a
b. S
a se determine intensitatea cmpul magnetic H
c. S
a se determine intensitatea undei

6.6. Dou a unde coerente plane au directiile de propagare ce fac ntre ele
un unghi foarte mic, c aznd aproape normal pe un ecran. S a se determine
distanta dintre dou
a maxime vecine pe ecran (interfranja).
282

6.7. Una din fantele dispozitivului Young este acoperit a cu un strat de

mic
a cu indicele de refractie n = 1; 58. n punctul central de pe ecran se
g
aseste a 7 a franj a luminoasa. Care este grosimea lamei dac
a lungimea
de und a a luminii folosite este = 5500

6.8 O pelicula de ap
a (n = 1; 3) aata n aer are grosimea d = 3200 .
Daca lama este iluminat
a la incident
a normala, care va culoarea predom-
inant
a n lumina reectat
a?

6.9. O diafragm a cu deschiderea circulara de raz

a a, variabila, este
plasat
a ntre o surs a luminoasa si un ecran. Distantele de la diafragm a
la surs
a si respectiv ecran sunt a = 1 m si respectiv b = 1; 25 m. S a se
determine lungimea de und a a luminii pentru care se obtine un maxim de
intensitate n centrul imaginii de difractie, pentru o raz a r1 = 1 mm a
deschiderii, iar urmatorul maxim se obtine pentru o raza r2 = 1; 5 mm.

6.10. O retea de difractie are 104 linii echidistante pe 2; 54 cm si este

iluminata la incident
a normala cu lumin a galben a dintr-o lamp
a cu vapori
de sodiu. Aceast a lumin a contine doua linii foarte apropiate de lungimi de
und a = 589 nm si = 589; 59 nm (dubletul de sodiu).
a. care este unghiul pentru care apare maximul de prim ordin al acestor
lungimi de und a?
b. care este diferenta unghiular a dintre maximele de ordin I ale acestor
linii?

6.11. O retea de difractie cu lungimea L = 5 cm, cu constanta n = 500

linii/mm este iluminat a paralel de lumina cu lungimea de und a = 0; 5
m. Se cere:
a. ordinul maxim de difractie
b. unghiurile de difractie pentru primele dou
a maxime
c. dispersia unghiulara n primele doua maxime
d. puterea de rezolutie pentru maximul de ordin 1

6.12 Cte linii trebuie s

a aibe o retea pentru a rezolva dubletul sodiului
( 1 = 589 nm si 2 = 589; 59 nm) pentru ordinul al treilea.

6.13 S
a se arate c
a pentru un unghi de incident a egal cu unghiul Brew-
ster, unghiul dintre raza reectat
a si cea refractat
a este =2.
 283

6.14 Un fascicul de lumin a natural a cade pe o suprafat

a de sticl
a cu
o
n = 1:5 sub un unghi de incidenta egal cu 45 . S
a se determine, cu ajutorul
formulelor lui Fresnel, gradul de polarizare al luminii reectate.
I? III
P = = 0; 78
III + I?
6.15 Se consider
a dou
a surse (corp negru) de radiatie termic
a. Una din
ele are temperatura T1 = 2500 K. S a se determine temperatura celeilalte
surse daca lungimea de unda corespunzatoare maximului puterii de emisie
este cu = 0; 5 m mai mare ca lungimea de und a corespunz atoare max-
imului sursei primare. Se cunoaste constanta lui Wien A = 0; 2898 10 2
mK.
AT1
T2 = = 1750o C
A + T1 +

6.16 Sa se calculeze lungimea de und

a corespunz
atoare intensit
atii maxime
din spectrul unui corp negru, stiind c
a puterea de emisie a acestuia este
R = 5; 67 W/cm2 . Se cunoaste constanta Wien A = 0; 2898 10 2 mK.

A 8
m = = 2; 89 10 m
T

6.17 Dac
a se r
aceste un corp negru, atunci lungimea de und a corespun-
z
atoare maximului densit atii spectrale energetice (T ) se deplaseaza cu
3000 . Se cere s
a se determine cu cte grade a sc azut temperatura corpu-
lui dac
a temperatura initiala a fost 1800o C. Se cunoaste constanta Wien
A = 0; 2898 10 2 mK.

T = 366 K