COMPENDIU DE FIZICA

pentru admitere·
lln invăţămintul Superior

Prefaţa:
Prof. univ. dr. CRISTIAN CONSTANTINESCU
decanul Facultăţii de Fizică
Universitatea din Bucureşti

00
Editura Ştiinţi,fică
BUCUREŞTI, 1971
 Prefafa

. Experien/a ultimelor 3-4 decenii arata ca descoperirile în domeniu-l fizicii

au o importanJa excepJiona!a pentru umanitate, nu numai pentru, producJia de
bunuri materiale, ci §i pe un plan mai general, social $i chiar politic.
Pentru ilustrare este suficient sa amintim numai cîteva realizari ale fizicii, care
contribuie direct la progresul societit#i : reactorul nuclear $i reac/iile termonucleare
dirijate, cu implicaJii extraordi'nare pentru energetica viiïorului; tranz'istorul #
numeroase alte dispozitive semiconductoare care au revolit/ionat electronica,·
laserul, eu importante aplicaJii în tehnologie, telecomuni'cajii, medici'na etc.
Patrunderea fizicii in cele mai diferite ramuri ale economiei, §ti'in/ei, teJinicii
mdlitare etc., determina o cre$tere di'n ce î1i ce mai accentuata a cererilor de ft"ziâeni
cu înalta calificare in institute de cercetari de diferite specialita/i, laborato.are uzi-
nale, metrologie, laboratoare de analiza sau direct în producJie.
Cre$terea 1iivelului de pregatire în fizica este însa o problema de mare actieali-
tate nu numai pentru fizi'cieni ci $i pentru o categori'e mult ma1: zarga de speciali$ti,
avînd în vedere ca Jizica · este de mare utilitate pentru numeroase speci'aUfli/i teh-
nice ( electronica, electrotehm:ca, energetica, metalurgia, termotelznica etc.), avînd
de asemenea implica/iiîdirecte sau prin domenii de graniJa eu, multe alte discipline
ca chimia, biologia, medicina, geologia §i altele.
Din cele de mai sus rezulta ca, practic, întreg înva/amîntul tehnic, universitar
( de $fiin/ele naturii), inva/amintul medical, militar etc. benefici'aza in cea mai mare
masura de fizica $i se poate prevedea ca în viitor aportul fizicii va cre$te $i mai mult.
Pe de alta parte, in dezvoltarea actuala $ide perspectiva a înva/amintului tehnic
in /ara noastra, pregatirea de fizica joaca. de asemenea un rol important. Este su-
ficient sa amintim $Colile tehnice de electronica $i mai ales cele în domeniul teh-
nicii nucleare pentru care fizica reprez·inta itna d in disciplinele fundamcntale.
1

1n sfîr#t, trebuie subliniat f aptul ca fizica nu. ofera numai un anmmï bagaj
de cuno$tin/e de specialitate, ci însu$irea ei contribuie §i la f ormarea une1'. con-
cepjii materialiste (1,supra fenomenelor naturii # interpretarii lor.
1mbunataJirea pregatirii de fizica la toate nivelele înva/amîntului, contrt'buie
în mod hotarîtor la formarea unor speciali$ti _de înalta calificare #, prin aceasta,
la accelerarea progresului tehnico-$tiinJific în /ara noastra, la dezvoltarea eco-
nomiei na#onale.
Lucrarea · de f aJd constituie o încercare reu#ta de a prezenta în tnod
unitar bazele fi~icii, la un ni'roel corespunzator pregatfrü generale a elevilor de la sec-
Jia· reald a 1iceelor, Jinînd seama, în Hmï generale, de programele analitice res.,.
,J,ecUve. Nivelul° esteînsa superior manitalelor de flzicd de Uceu (prin manualele

5
actuale, dupa parerea sub~emnatului, se siebapreciaza posibilita;ile de asimi-
lare' ale elevilor) în primul rînd prin f olosirea j udicioasa a m1-tematicii(elemente
de calcul diferenJial $i integra/.).
Colectivul de autori este format din fizicieni de la Facultatea de Fizica a
Universita#i din Bucure$ti, care se bucura. de prestigiu în activitatea lor didactica
$i $liin#fica. .
N ecesitatea unei asemenea car# a f ost menJionata în repetate rînduri atît de cadre
dida,.cfice cît # de elevi, fiind impusa de mai multe motive printre care citam :
- fizica esti predata în liceu de-a lungul a 5 ani, unele capitole fiind frag- .
mentate pe diferi/i ani, ceea ce face ca ansamblul cuno$tin/elor de fizica sa nu
f ormeze un sistem închegat. Lipsa acestui sistem este generata # de f aptul ci!, nu
exista o corelare între manualele pentru diferite clase, deoarece $Î colectivele de
autori sînt· de regula diferite,· · ·
- în clas~/.e ,z X!'-a yi a XII-a elevii se întîlnesc cu elemente de matematica
superioara ( calcul diferenJial $Ï integral, geometrie analitica) care nu sînt fo-
losite în tratarea exacta a unor probleme de fizica $i în defin#ia riguroasa a unor
marimi fizice .
.A utorii lucrarii de /a/a au încercat sa vina în ajutorul candidajilor de ·la admitere
în înva/amîntut superior pr.in realizarea unei sinteze a programei de fizica predata
in liceu f acînd însa ùz de imele elemente de matematica superioara. 1n decursul
expunerii sînt prezentate unitaJile de masura din sistemul internaJional, dar, lucru
pozitiv, sînt prezentate $Ï unele unitali tolerate, î_nca folosite curent în .practic.a, ca
de exemplu: cal-putere,. calorie, gauss, electron-volt. Autorii au avut în vedere,
în mod justificat, faptul ca sistemiû S I nu este înca suficient de ·înradacinat
în toate dome?Jiile fizicii: dist-an/ele dintre atomi # alte particule sau dimensiunile
lor liniare sînt inca evaluate în A,· caloria este inca des f olosita ca unitate pentru
cantitatea de caldura, iar ohm· cm pentru, rezistivitatea electrica. ·
Strur;tura carjii este cea clasica ( mecanica, fizica moleculara # caldura, elec-
tricitate # magnetism, optica $Ï fizica atomica), dar conJine $Î o parte separata,
,,Elemente de fizica solidului", parte care prezinta unele f enomene a caror r!,e-
scriere este dispersata în manuale la alte capitole (benzi de energie, semiconduc-
tori, tranzistori, efect fermoelectronic, supraconductibilitate, difracJia radia/iilor X,
laserul). Aici aceste probleme se trateaza în mod unitar # la un nivel superior
celui din manuale. Trebuie apreciata pozitiv introducerea acestui capitol avînd în
vedere ca în prezent fizica solidului reprezinta o ramura distincta a fizicii, de mare
actualitate $liin/ifica $i aplicativa.
Pentru ca lucrarea sa nu repre~inte o simpla reformulare sau reorganizare a
materiei de liceu, Editura a încurajat pe autori sa includa $Ï unele elemente no_i
fa/a de programa de liceu $Ï de admitere, avîndu-se în veàere ca aceasta carte nu
trebuie sa reprezinte un simplu manual, ci sa satisfaca parJial setea ~e cunoa~-
tere a unor elevi mai pasionaJi pentru jizica, sa vina ~i în ajutorul profesorului
de liceu, sa arate în ultima instan/a ca ansamblul de cuno1tin/e însu#t pîna la
acest stadiu nu este închis, ca el face parte dintr-un sisten.z, mai larg, cu implica/ii
$liinfifice $Ï practice deosebit de importante.
V om sublinia în continuare ctteva din ,, noutajile" incluse de autori in lucrare.
care reprezinta aproximativ un sfert din vo-Zumul mflterialului:
- 1n partea de M ecanica menJionam tratarea detaliata a oscila#ilor amorti-
zate $Ï suprapunerea undelor în diferite cazuri, precum $i dinafffica punctului de
masa variabila, eu aplicaJii !a rachete. · ·

6
 - . La Caldura ~i Jizica moleculara se remarca aprofundarea teoriei cinetice
a gazelor, precum ~i introducerea a doi,a capitole consacrate Jenomenelor de
transport *i unor elemente de fizica statistica.
- · 1n partea a treia ( Electricitate, magnetism # elemenle de electronica) sînt
jprezentate unele Jenomene legate de electricitatea atmosferica, deducerea legii lui
Ohm în modelul electronilor liber-i, elemente de geomagnetism, forme de magnetism.
- ln partea a patra (Optica fi spectroscopie) refi'ne aten/ia tratarea deta-
j/,iata a opticii geometrice pornind de la nofiunea de dioptru, dezvol(area spectro-
.scopiei fi aplicaJiile ei.
- 1n partea a cincea ( F izica atomica # nucleara # elemente de mecanicii cuan-
tica) se remarca expunerea riguroasa a model'lflui vectori'al al atomului, o prezentare
mai larga a Jizicii nucleului $i particule/or elementare # în s/în;it, ca ·un
capitol de sine stdtator, o inlroduce1·e în mecanica cuantica, disciplina care std la
baza întregii fizici moderne.
· Consider ca autorii meriïa Jelicitari pentru curajul eu care au abordat aceasta
problema, pentru nivelul $i modul de prezentare judicioase $Ï accesihile pentru
elevi.
Pentru aprofundarea cuno$tin/elor carfea con#ne un numar de aproximativ
90 probleme, eu soluJii §Ï indica#i, imele dintre ele avînd un grad sporit de
àificultafe.
Trebuie menJionat f aptitl ca aceasta carte nu este un manual obligatoriu pentru
examenul de admitere, ci constituie numai un ghid pentru candida/ii la acest examen,
,o încercare de a spori interesul pentm fizica, $tiin/a Jundamentala, eu largi impli-
cajii in numeroase domeniï de activitate, care au Jost aratate mai sus.
Consider ca lucrarea #-a atins scopi,l propus, autorii reu$ind sa rezolve eu deo-
sebit succes o serie de probleme di/icile, legate de con/inut, nivel $i metodica.
Aceastii lucrare de incontestabila valoare se înscrie în mod evident $i eu priori-
tate, pe linia modernizarii înva/am·întului # ea ar putea constitui o baza pentru
elabora,:ea viitoarelor manuale de fiZ'ica.
Avînd în vedere sfera larga de probleme pe care le abordeaza ~i nivelul la care
sînt prezentate, cred ca, în a/ara elevilor Uceelor, lucrarea va servi' unor categorii
-mult mai largi de cititori.
F elicitam cdlduros Editura $tit'n/ifüa pentr'lt includerea în planul sau a pu-
lJ licarii unei lucrari atît de necesare ~i solic·itate.

Prof. univ. dr. CR. CONSTANTlNESCl/

Decanul Facultatii de Fizica a Universitatü din Bucure~ti

7
 Tabla de materii

I. MECANICA ~I ACUSTICA ( de L. BurJaeu §i A. Costescu) . . 19

i. lntroducere . . . . . . . 21
1~ 1. 1'fi~care ~i repa us . . 21
1.2. Elementele mi~carii . . . . 23

2. Cinematica 24

2.1. Obiectul de studiu 24

2.2. Viteza . . . . . 25
2.3. Accelerapa . . . 28
2.4. Ecuapile mi§carii 31
. 2.5. Mi§carea rectilinie 32
2.6. Mi§carea circulara . . . . . . . 40
2. 7. Mi§carea oscilatorie armonica . 46
2.8. Compunerea _mi§carilor oscilatorii 51

3. Dinamica . . . . 59

3.1. Primul principiu al mecanicii : principiul inertiei 59

- 3.2. Principiul al doilea al mecanicii . . . . . . . 60
3.3. Principiul relativitatii mecanice, al lui Galilei 64
3.4. Principiul al treilea al mecanicii . . 68
3.5. Legea conservarii impulsului . . . . . 69
3.6. Foqe de frecare . . . . . . . . . 71
3.7. Momentul forj:ei r ~i momentul cinetic • . . 73
3.8. Greutatea corpurilor . . . . . . . . 76
3.9. Forj:e în mi§carea circulara uniforma 80
3.10. Forj:e elastice. Pendulul matematic 82
3.11. Atractia universala . . . . . . . . 94
3.12. Sisteme neinerj:iale. Forj:e de inerj:ie . 100
3.13. Forj:e de inerj:ie la suprafata Pamîntului ·106
3.14. Dinamica punctului de masa variabila 114
4. Lucrul mecanic ~i energia 121

4.1. Lucrul mecanic . . . . . . 121

4.2. Puterea . . . . . . . . . . 127
4.3. Energia cinetica . . . . . . . . . . . 127
4.4. Energia potentiala . . . . . . . 129-
· 4.5. Legea conservarii energiei mecanice . . . . 132
4.6. Aplicatii ale legii conservarii energiei . . . . 133
4.7. Ciocuiri elastice 9i inelastice. . . . . . . . . . . 137

5. 1\li§carea eorpului rigid . . . 140

5.1. Cinematica corpului rigid . . . . . . . . 140

5.2. Centrul de masa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
5.3. Momentul cinetic 9i momentul de inertie. Legea-conservarii ·mo- · '
mentului cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
5.4. Legea a doua a dinamicii pentru mi 9carea de rotatie 148
5.5. Energia cinetica de rotatie . . . . . . . . . . . 149
5.6. Efectul giroscopic . . . . . . . . . . . . . . . . 150

6. Statiea . . . . . . . 154

6.1. EchiJibrul fof1:elor . . . . . . . . . . . . . . . 154

6.2. Sisteme de forte concurente. Compunerea fortelor. Momentul
fortei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
6.3. Sisteme de forte paralele. Cuplu de forte . . 159
6.4. Centrul de greutate . . . . . . . . . . . . 162
6.5. Echilibrul corpurilor sub actiunea gravita1:iei . . . . . · 164
. .
7. Elemente de e)asticitate §i rezistenta materialeior 168
7.1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . 168
7.2. Tipuri de deformatii. Forte interioare. Efort . 168
.7.3. Legea lui Hooke . . . . . . . . . . . . . · . . 172
7.4. Curba caracteristica . . . . . . . . . . . . . . 174
7.5. Rezistenta admisibila. Coeficientul de siguranta. 177

8. l\la§ini simple . 179

8.1. Introducere 179
8.2. Pîrghii . . . . . . . 179
8.3. Balante . . 182
8.4. Troliul . . 185
8.5. Scripeti . . . . . . . . 187
8.6. Planul înclinat 192
8.7. Pana . . . . . . ... 193
8.8. ~urubu! . . . . . . . . . . . . . 195
8.9. Randamentul ma§inilor simple . . . . 197

10
9. Hi~o §Î aerostatica 199
9.1. Proprietaple generale ale. fluidelor 199
9.2. Presiunea . . . . . . . . . . 200
9.3. Presiunea hidrostatica 201
.9.4. Legea lui Arhimede . . . 203 '
9.5. Plutirea corpurilor . . . . . . 205
9.6. Presiunea atmosferica . . . . 207
9.7. Legea lui Arhimede pentru gaze 210
9.8. Barometre . . . . 211

10. Hidro §Î aerodinamiea 212

10.1. Fluide perfecte . . . . ..... 212
10.2. Cutgerea stationara a fluidului perfect . 212
10.3. Curgerea fluidului real . . . . . 219
. 10.4. Mi~carea corpurilor prin fluide 221
10.5. Energia hidrau.lica . . . . 225
11. Unde elastice 227
11.1. Mi~carea ondulatorie. Propagarea undelor în meqii elastice 227
11.2. Ecuatia undei plane . . . . . . . . 230
11.3. Principiul lui Huygens . . . . . . . . 231
11.4. Reflexia ~i refractia undelor elastice . . . . . . . . 233
11.5. Interferenta undelor . . . . . . 236
11.6. Unde statïonare 237
11.7. Energia undelor . . . . . 240
11.8. Efectul Doppler-Fizeau . 242
12. Acustica . . . . . . . . . . 245
12.1. Producerea !ïi propagarea sunetelor 245
12.2. Calitaple sunetului . . . . . . 247
12.3. Perceperea sunetelor . 249
12.4. Reflexia sunetelorJ . . 252
12.5. I~terferenta sunetelor . 253
12.6. Surse sonore . . . . . . . . . . 254
12.7. Ultrasunetele . . . . . . . . . 258

13. Elemente de mecanica reJathista . . . 263

13.1. Spatiul ~ timpul în mecanica newtonianà . . 263
13.2. Experienta Michelson-Morley . . . . . . 265
13.3. Principiile teoriei relativitàtii restrînse . 268
13.4. Transformarile Lorentz . . . . . . . . . . . 269
· 13.5. Consecintele fizice ale transformarilor Lorentz 272
13.6. Dinamica relativista . . . . . . . . . . 277
13.7. Relatia dintre masa ~i energie 279

Probleme. , 281

11
II. CA.LDUBl ~I FIZICA MOLECULARA
(de V. Florescu !JÎ L. Georgescu) . . . . . 289

1. Bazele experimentale ale teoriei cinetieo-moleculare 291

1.1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
1.2. Legile combinàrii chimice - dovezi ale existen1:ei atomilor ~
moleculelor. Ipoteza lui Avogadro . . . . . . . . . . . . . 291
1.3. Mase moleculare relative. Unitatea atomicà de masa.
Molecula-gram. Numa.rut lui Avogadro . . . . . . . . . . . 292
1.4. Difuzia §Î mi9carea brownianà-dovezi ale mi 9carii moleculare 294
1.5. Foqe intermoleculare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
1.6. Teoria cinetico-moleculara 9i unele proprieta.1:i ale substan1:ei . 298
2. Temperatura. Cantitate de caldura . . . . . . . 300
2.1. Echilibrul termic. Temperatura empirica . . . . 300
2.2. Termometrul cu gaz la volum constant . . . . . . . 303
2.3. Scara absoluta a temperaturii termodinamice . . . . 304
2.4. Temperatura de zero absolut . . . . . . . . 304
2.5. Interpretarea cinetico-moleculara a temperaturii 305
2.6. Lucru mecanic §Î càntitate de caldura . . . . . 306
2. 7. 1\iiasurarea cantita.1:ii de caldura. Caldura specüica . . . . 308
2.8. Principiul echivalen1:ei dintre lucru mecanic ~i caldura 310
2.9. Determinarea echivalentului mecanic al càldurii 312
2.10. Calorimetrie . . . . . . . 314

3 . .Proprietatile termice ale gazelor . 318

3.1. Presiunea gazelor 9i masurarea ei. Tehnica vidului . 318.
3.2. Legile empirice ale gazelor . . . . . . . . . . . . 322
3.3. Termometrul normal cu hidrogen . . . . . . . . . . . . . 326
3.4. Legea gazelor perfecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 328
3.5. Gazul pe~fec~. din punct de vedere, cinetico-molecular. For-
mula pres1um1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
3.6. Energia interna a unui gaz perfect, monoatomic . . . . . . 338
3.7. Transforma.ri cuasistatice ale gazelor. Lucrul mecanic efectuat
într-o transformare cuasistatica a unui gaz . . . . . . . . 339
3.8. Coeficientii termici ai gazelor . . . . 341
3.9. Gaze reale. Ecua1:ia Van der Waals ..... 344

4. Principüle termodinamicü ;345

4.1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
4.2. Enèrgia interna. Principiul întîi al termodinamicii 345
4.3. Aplicarea principiului întîi la gazul perfect . . . . . . . . 348
4.4. Transforma.ri reversibile 9i transforma.ri ireversibile . . . . . 354
4.5. Perpetum mobile de speta a doua. Postulatul lui Kelvin 355
4.6. Ma9ina biterma. Teorema Carnot . . . . 356
4. 7. Ciclul Carnot eu fluid . . . 359
4.8. Temperatura termodinamica 360

12
\

4.9. Legatura dintre temperatura în scara gazului perfect 9i tem-

peratura termodinamica . . . . . . . . . . 362
4.10. Scara internap.onala de temperaturi 363
4.11. Imposibilitatea atingerii lui 0 °K . 365
4.12. Motoare termice . . . . . . . . . . . . . 365

5. Proprietap termice ale lichidelor §Î solidelor. Fenomene de supra-

fata în lichide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
5.1. Caracterizare generala a starilor solida 9i lichida 369
5.2. Dilatarea corpurilor solidè . . . . . . . . . . . . . 370
5.3. Dilatarea lichidelor . . . . . . . . . . . . . . 374
5.4. Alte proprietati termice ale lichidelor 9i solidelor . 376
5.5. Presiunea molecu.lara . . . . . . . . . . 378
· 5.6. Tensiunea superficiala . . . . . . . . . . . . . . . 379
5. 7. Presiunea sub o suprafata curba de lichid . . . . . 382
5.8. Fenomene la contactul lichid-solid. Adeziune 9i capilaritate 384
5.9. Aplicatie: o metoda de determinare a tensiunii superficiale 386

6. Schimbarea stiirii de agregare . . . . 388

6.1. Topirea !jÎ solidificarea . . . 388
' 6.2. Vaporizarea !jÎ condensarea . 392
· 6.3. Punctul triplu ..... 395
6.4. N otiuni de higrometrie . · 395
6.5. Lichefierea gazelor 397

7. Teoria cinetica a gazelor . . . . . 402

7 .1. Echilibru termodinamic ~ echilibru statistic . . . . . 402
_7.2. Distributia molecu.lelor dupa pozitii . . . . 403
7.3. Distributia Maxwell dupa viteze . . . . . . . ... 404
7.4. Legea echipartip.ei energiei. Problema caldurilor specifice . 407
7.5. Drum liber mediu. Fascicule moleculare . . . . . 408
7.6. Fenomene de transport 411
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . 414

III. ELECTRICITATE, MAGNETISl\I

~I ELEMENTE DE ELECTRONICA (de I. Bunget) 419

1. Electrostatica . . . . . . . . . . . . 421
1.1. Notiunea de sarcina electrica . . . 421
1.2. Interactiuni între sarcinile electrice 424
1.3. Cîmpul electric . . . . . . . . . 428

13
 ,-'

1.4. Potenpalul cîmpuluifelectrostatic . . . . . . . . 436

1.5. Mecanisme de electrlzare. Marimi caracteristice 442
1.6. Capacitatea. Condensatorii . . . . . . . . . 450
1.7. Electricitatea atmosfericà . . . . . 458
1.8. Feroelectricitatea ~i piezoelectrièitatea 464

2. Curentul _electric staJionar . . . . . . 468

2.1. N atura curentului electric . . . . 468
2.2. Màrimi ~i notiuni fundamentale . . . . . . 472
2.3. Circuite electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 479
2.4. Procedee practice în tehnica masuratorilor electrice 485
2.5. Efectele curentului electric . . . . . . . . 489
3. Cîmpul magnetic stationar 496
3.1. Descrierea generalà a cîmpului magnetic . . 496
3.2. Fluxul magnetic . . . . . . . . . . . ·. 503
3.3. Circuitul magnetic. Electromagnetii. Aplicatii 506
3.4. Forme de magnetism . . . . 509
4. Electromagnetism . . . . . . . . . . 519
4.1. Foqa Lorentz . . . . . . . . . . . . . . 519
4.2. Foqa electrodinamicà . . . . . . . . . . 520
4.3. Inducµa electromagnetica . . . . . . . . . . . . 522
4.4. Curenti variabili (curentul alternativ ~ curentul pulsant) 532
4.5. Circuite electrice în curent alternativ . . . . . . . . . . . 538
4.6. Generatoare ~i motoare de curent electric alternativ ~i con-
tinuu . . . . . . . . . . .• 542
5. Oscilatii ti unde electromagnetice . . . . 556
5.1. Încarcarea ~i descarcarea condensatorului printr-o rezistenta 556
5.2. Oscilap.i electrice . . . . . . . . . . . . . . 559
6. Elemente de electronicii 563
6.1. Emisia termoelectronicà . . 563
6~2. Tuburi electronice ijÎ aplicatii 565
6.3. Emisia ~i receptia undelor radio 575
6.4. Oscilograful catodic ~i unele aplicatii 580
~.5. Principiul radiolocatiei . . . . 582
Probleme . . . . . . . . ~ ....... . 584
IV. OPTICA. e1 SPECTROSCOPΠ(de D. Ciohotaru) . . 591
1. Introducere . . . 593
2. Opticii geometricii 594
2; 1. Legile fundamentale ale opticii geometrke . . . . . 594
2.2. Reflexia totalà . ·. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 599
2.3. Stigmatism ri,guros ~ aproximativ. Aproximapa lui Gauss . 600

14
\.

2.4. Oglinda plana . . . . . . . . . . . . • • • • • •· • 603

2.5. Oglinzi sferice . . . . . . . . • . • • • • • • · · 605
. 2.6. Lama eu fete plan paratele. Refractii succesive . . . . 612 ·
2. 7. Prlsma optica . . . . . . . . . . . . . . . • • • 614
2.8. tentile . . . . . . . . . . • • • • · · · · · · 617
2.9. Nopuni despre aberatii . . • . 629
2.10. Aparate optice . . . . . . . 635
2.11. Notiuni de fotometrie 651 ·

3. Optica ondulatorie . . . . 660

· 3.1. Natura luminii . . . . 660
3.2. Interferenta luminii . . . . . . . . . . . . . . . . 663
3.3. Difractia luminii . . _. . . . . . . . . . . . . .' . . 673
3.4. Polarizatia luminii. Transversalitatea vectorului luminos 678

4. Opticii fotonici §Ï spectroscopie 684

4.1. Efectul fotoelectric . . . . . 684
4.2. Notiuni de spectroscopie . . 690

Probleme . . . . . . . . 693

V. FIZicA ATOMicA ~I NUCLEARA.

ELEIIENTE DE MECANicA CUANTICA. (de 1\1. Rusu) . . . 699

1. Structura disereta a materiei 701

1. 1. Introducere . . . . . . 701
1.2. Electronul . . . . 701
1.3. Fotonul . . . . 706

2. l\lo dele atomiee 708

2.1. Modelul Thomson 708
2.2. Modelul planetar . . . . . . . 708
2.3. Postulatele lui Bohr 710
2.4. Atomul de hidrogen . . . . . . . . 711
2.5. Excitarea lJÎ ionizarea atomului . . . . 713·
2.6. Radiatia emisà de atomul de hidrogen 717
2.7. Modelul Bohr-Sommerfeld . . . . 719

3. Elemente de mecanica cuantica . . . . . . . 726

·3.1. Unde ~i particule . . . . . . . . ! ••• 726
3.2. Unda asociata. Exp~rienia Davisson §Î Germer 727
3.3. Ecuatia Schrodinger . . . . . . . . . . . 730
3.4. Noua imagine asupra microcosmosului 733
3.5. Rezolvarea ecuatiei Schrodinger 735

15
4~ Atomul de hidrogen in mecaniea euantiça . . . . , . . . .. . . . . 740
· .4.1. Orbitali atomici . • . . . . . . . . . . . . . . . . 740
4.2. Momentul cinetic ~i momentul magnetic al atomului 744
. 4.3. Spinul electronului . . . . . . . ·. . . . .' . . 748
, 4.4. Momentul cinetic total al atomului . . . . . 750

5: Atomul eu mai multi eleetroni. . . . . 752

5.1. Modelul paturilor electronice . . . 752
· · 5.2. Radiajia emisa de atomii multielectronici . . • . . . . . .. 756
. 5.3. Bazele fizice ale sistemului periodic al elementelor 758

6. Fizica nueleului . . . . . . . . . . . . . . .. 762

6.1. Structura nucleului . . . . . . . . . . 762
6.2. Caracteristicile fundamentale ale nucleelor 763
6.3. Forjele nucleare 768
6.4. Modele nucleare ......... . 769
6.5 ..Radioactivitatea . . . . . : . . . . 773
6.6. Reactii nucleare . . . . -. . . . . . 780
6.7. Metode experimentale în fizica nudeara 790
6.8. Particule elementare · 803
Probfome 806

VI. ELElHENTE DE FIZICA SOLIDULUI (de I. Bunget) ....· . 809

1. lntroducere . . . . . 811
2. Structura eristalina . . 813
2.1. Solide cristaline ~i solide necristaline 813
2.2. Defecte structurale . . . . . . . . . . 815
2.3. Legatura chimica ~i structura cristalina 816
2.4. Difracjia radiajiei X . . . . . . . . . . . . . 818
2.5. Oscilajiile particulelor din nodurile retelei cristaline 820
3. Nil'elele de rnergie ale eleetronilor în solide . . . ·. . . . . 823
3.1. Legatura chimica ~i starile de energie ale electronilor 823
3.2. Zonele de energie: metal, semiconductor, izolator 824
3.3. Modelul electronilor liberi . . . . . . . . . 826
3.4. Supraconductibilitatea . . . . . . . . . . . . 829
3.5. Efectul termoelectric la contactul metal-metal 830
4. Semieonductorî 833
4.1. Semiconductori intril!seci ~i semiconductori impurificati . 833
4.2. Efectul fotoelectric în semiconductori . . · . . . . . . . 335
4.3. Efectul de redresare la contactul metal~semiconductor 837
4.4. Jonctiuni p-n ~i aplicajii . . . . 838
4.5. Tranzistorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 842

16
5. Emisia stimulata a luminii (LASER) (de D. Ciobotaru). 845
5.1. Inversiunea populatiilor . . . . . . . . . . . ·. 845
5.2. Emisia spontana ~i emisia indusa . . . . . . . . 849
5.3. Principiul de functionare a laserului . . . . . . . . . 847
5.4. Nivelele energetice ale ionilor paramagnetici în dielectrici 849
5.5. Laserul eu rubin . . . . . . . . . . . . . . . 850
5.6. Laserul cu gaz . . . . . . . . . . . . 853
5.7. Laserul cu semiconductori . . . . . . 855
5.8. Proprietaple radiap.ei laser . . . . 857
5.9. Aplicapi ale emisiei stimulate 858
Probleme . . . . . . . . . . . . .. . 858

ANExA MATEMATICA 861

 1
Mecanici Ji acustici
.-

•. ~-➔----- -----·

------•.
--~--------------------~
 1. lntroducere

1.1. l\H~CARE ~I BEPAUS

În prima parte a catj:ii noastre vom studia cea mai simpla forma de tnϧcare
a materiei, care consta în deplasarea corpurilor (sau ale unor patj:i ale acestora)
în raport eu altele. Acest tip de mi9care poarta numele de mi$care mecanica.
Din viata de toate zilele sîntem eu totii familiarizaµ eu astfel de mi§cari :
mi9carea unui automobil sau a unui avion, mi 9carea unei pietre aruncata de o
pra9tie 9i multe altele. Cititorul, chiar daca de-abia pa9e9te în primu1 an de li-
ceu, 9tie deja ca toate fenomenele din natura nu înseamna altceva decît dife-
rite forme de mi 9care, însa putine dintre ele sînt pur mecanice, adica reducti-
bile la simpla deplasare a unor corpuri sau particule. Daca deplasarea este cea
mai simpla forma de mi9care pe care o întîlnim în natura, totodata ea este 9i
extraordinar de iinportanta datorita faptului ca însote9te toate celelalte feno-
mene fie ele fizice, chimice, sau chiar biologice.
Sa începem acum studiul mi 9carilor mecanice. Pentru început trebuie sa pre-
cizam un lucru extrem de important: cum stabilim daca un obiect se tnϧca
sau este în repaus? Là prima. vedere problema ar parea simpla : într-adevar,
9tim din experienta ca se poate stabili cu u 9urinta, chiar din vedere, daca un
automoqil se deplaseaza sau nu fata de o cladire, un copac etc. Pentru aceasta
e suficient sa observam daca distanta dintre cladire §Ï automobil se schimba
mereu sau nu. Întrebarea ridicata ar avea deci un raspuns simplu : ne fixam un
reper, numit sistem de referinta (de exemplu, o cladire). Daca obiectul Χi schimba
pozitia fata de acest reper el se gase9te în stare de mi9care, iar daca nu 9i-o
schimba, se afla în stare de repaus. in acest fel am definit starea de mi9care
9i starea de repaus în raport eu sistemul de referinta ales. Pentru a vedea ce
consecinte are introducerea sistemului de referinta, sa mai analizam un exemplu.
Sa ne imaginam un mare magazin în care se gase9te o scara rulanta. Un ce-
tatean care vrea sa coboare de la un etaj va pa9i pe o treapta a benzii cobo-
rîtoare, aflîndu-se astfel în repaus în raport cu treapta, dar în mi9care fata de
peretii magazinului. in schimb, daca cineva va .alerga suficient de iute în
sens invers pe scara coborîtoare, va constata, la un moment dat, ca de9i
sare din treapta în treapta, deci e în mi9care fata de scara mobila, de fapt nu se
mi9ca de loc fata de peretii magazinului. Aceasta înseamna ca de fapt starea de
mi~care ,sau de repaus este relativa, deoarece acela9i corp este în mi9care sau în
repaus, dupa cum ne raportam la un sistem de referinta sau la altul.
Apare acum fireasca întrebarea daca putem stabili în mod absolut ca un corp
este în mi 9care sau repaus, daca exista deci în univers un corp absolut nemi9cat
în raport cu care sa putem împarji lumea în corpuri absolut mobile sau absolut

21
 · imoblle. In vechime se credea di un astfel de corp este Pamîntul, apoi s-a
stabilit ca acesta, ca 9i celelalte planete, se rote§te în jurul Soarelui. Astronomii
au dovedit însa ca ~ Soarele se mi 9ca fata de stelele considerate fixe, dar di de-
.fapt 9i acestea se mi9ca unele fata de altele cu viteze colosal de mari. Astfe1,.
sistemul solar se deplaseaza spre constelatia Hercules eu cca. 30 km/s iar
toata galaxia noastra (Calea Lactee) are o mi9care de ansamblu de rotatie.
Astazi este bine stabilit ca nu exista nicaieri în univers un corp absolut imobil,
astfel ca nu putem gasi un sistem de referinta fata de care unele corpuri sînt
absolut în mi§care sau absolut nemi§cate.
Concluzia discutiei anterioare este deci urmatoarea: starea de mi!]care sau
de repaus este relativa deoarece un acela§i corp poate fi în mi§care fata de un
sistem de referinta dar în repaus fata de un altul. În practica este însa întot-
deauna suficient sa stabilim starea de mi9care sati repaus în raport cu un
sistem~~de referinta particular, ales în mod convenabil.
Mi§carile mecanice sînt de mai multe tipuri, prezentînd uneori un
caracter destul de complicat. Astfel, într-un fel decurge mi§carea pietrei
aruncate, mi9carea unui automobil, dar altfel are loc învîrtirea rotilor în jurul
osiilor însotita totodata de deplasarea lor în lungul drumului, mi 9c~rea unei
sfîrleze 9.a.m.d. Pentru a putea studia mi9carile reale le înlocuim eu mi9cari
mai simple, care pot fi studiate mai u 9or (mi9cari doar ale unor parti ale cor--
pului, mi9cari de translatie, mi§cari de rotap.e etc.) §i apoi revenim la mi9cari
mai complicate, cît mai apropiate de cele reale.
Cea mai simpla mi9care pe care o putem concepe este mi9carea unui coIJ>
ale .carui dimensiuni pot fi neglij ate. Pentru aceasta în mecanica se folose9te
notiunea (abstracta) de punct material care este prin definiJie un punct geometric
purtator al întregii substan/e a corpului. în practica, corpuri reale, chiar de di-
mensiuni apreciabile, pot fi considerate ca puncte materiale în funcp.e de
problema pe care vrem s-o rezolvam. Astfel, daca studiei:n mi9carea unui proiec-
til, fa.ra sa ne intereseze, într-o prima aproximatie, influenta rezistentei aeru-
lui §Î a rotatiei proprii în timpul deplasarii, este posibil sa-1 tratam ca pe un
punct material. În mod analog, legile mi9carii planetelor în jurul Soarelui pot.
fi gasite, prin calcul, considerîndu-le puncte materiale. Uneori nu es~e
însa posibil sa facem aceasta simplificare. Astfel mi9carea unei .sfîrleze nu poate-
.fi redusa în nici un fel la cea a unui punct material.
Mecanica este deci acea parte a fizicii care st~cliaza mi9carile mecanice. Ea
este divizata în trei capitole principale: cinematica, dinamica ~ statica.
În cinematica este cuprins studiul diferitelor tipuri de mi§ca.ri mecanice-
fara a lua în considerare cauzele care le produc sau le pot modifica.
• ~inamica se refera la studiul efectelor fortelor care sînt cauzele ce întreµn
sau moclifica mi9ca.rile.
in sfîr§it, statica se ocupa eu studiul echilibrului corpurilor i,i al sistemelor
de corpuri sub actiunea unor foqe care î~i compenseaza reciproc · efectele.
in partea I a caqii von1 prezenta §Ï unele probleme cum ar fi : notiuni de
elasticitate, rezistenta materiàtelor, care, de§i înrudite ~i direct legate de meca-
nica, ies propriu zis clin sfera ei de investigare.

22.
 t .2. ELEMENTELE MiijcAml
În continuare ne vom ocupa de descrierea m19carii unui punct materiat.
Pentru a realiza acest lucru este necesar sa putem preciza, ori de cite ori dorim,
pozitia exacta a corpului mobil (pe scurt mobil), ata9înd corpului, desemnat
ca reper sau sistem de referinta, un sistem de coordonate convenabil ales. De . '
fapt, în capitolul de cinematica vom presupune, în general, cà sistemul de
coordonate este dat (sistem de coordonate rectangular), iar mai tîrziu vom vedea
cum se alege acest sistem.
Vom defini în continuare elementele fundamentale ale mi9càrii :
Traiectoria este locul geometric al pozitiilor succesive pe care le ocupa ·
t>Unctul material în mi9care sau, mai simplu, drumul strabatut de punctul
material. Deoarece acesta este un punct geometric, traiectoria sa este o linie
geometrica. Dupa cum linia este curba sau dreapta, mi9carea este rectilinie
sau curbili1tie. Se folose 9te de asemenea 9i termenul de spajiu (notat de obicei
eu s), care are însa un sens mai restrîns, definind lungimea drumului pareurs
pe traiectorie.
Daca am vorbit de lungime trebuie sa introducem 9i modul de masurare
.a ei. Unitatea de lungi.me este metrul (eu simbolul m). Etalonul metrului,
confec?onat dintr-un aliaj format din platina §Ï iridiu, este pàstrat la Biroul
International de Ma.suri 9i Greutàti (Sèvres-Paris) 9i reprezintà aproximativ
a 40-a milioana parte din lungimea meridianului terestru. Cea de a XI-a Con-
ferinta Generalà de Ma.suri 9i Greutàti a abrogat definitia metrului pe baza
acestui etalon, definindu-1 ca lungimea care cuprinde 1 650 763, 73 lungimi
de unda ale radiatiei portocalii a izotopului Kripton 86, în vid. Metrul definit
astfel este foarte apropiat de vechiul metru 9i este la îndemîna tuturor labora-
toarelor, ne mai fiind necesara compararea continua eu etalonul din Frant a.
În practica se folosesc ca unitati derivate multiplii 9i submultiplii metrului :
kilometrul (km), 1 km = 103 m ; centimetrul (èm), I cm = 10- 2m ; rnilimetrul
(mm), 1 mm = 10- 3 m; micrometrul (µm), 1 µm = 10- 3 mm = 10- 6 m ; âng-
stromul (A), 1 A= I0- 8 cm= 10- 10 m; nanometrul (nm), 1 nm = 10- 9 m etc.
Un alt element fundamental,. necesar pentru caracterizarea mi9carii, este
timpul. De notiunea de timp ne dam seama din experienta personala a fie-
caruia 9i ea este legatà de succesiunea sau simultaneitatea evenimentelor.
In mecanica ne intereseazà durata mi9carii care este masurata prin timpul
:scurs (notat cu t) între momentul plecarii corpului 9i momentul opririi sale.
De asemenea ne poate interesa 9i timpul necesar p~ntru ca mobilul sa par-
curgà drumul dintre doua puncte de pe traiectoria sa. Unitatea de màsura
pentru timp (de fapt ceea ce masuram noi sînt durate sau intervalele de timp)
este secunda (simbol s) care este d.efinità ca intervalul de timp egal eu a 86 400-a
parte a zilei solare medii. ~i în acest caz cea de-a XI-a Conferintif Generala
de Ma.suri 9i Greutati a adoptat o definitie mai precisa ~i anume: secunda este
1
intervalul de timp egal eu din anul tropic la 1 ianuarie 1900.
31556925,975
Prin an tropic se întelege intervalul de timp dintre doua treceri succesive
ale Soarelui (în mi9carea sa aparenta pe ecliptica) prin punctul corespunzator
echinoctiului de prima.vara. Ïn practica. se folosesc ·ca unitati derivate : mi-
nutul (min), 1 min= 60 s; ora (h), 1 h = 60 min; milisecunda (10- 3s);
microsecunda (10- 0s); nanosecunda (I0- 9s); picosecunda (10- 12s) ..

/
 2. Cinematica

2.1. OBIBCTUL DE STUDIU

Problema generala a cinematicii este urmatoarea :

Cunoscînd în orice moment pozitia punctului material fata de sistemul de
coordonate dat, adica ~tiind modul în care coordonatele punctùlui depind de
timp,
· (2.1)
sa se determine traiectoria, viteza ~i accelerapa sa. în paragrafele urmatoare
vom defini. notiunile de viteza §Î acceleratie ~i apoi vom vedea cum se rezolva
problema
. .
enuntata.
.
Reamintim aici ca a da coordonatele ..... .....
x, y,-+ z ale-+ unui
.....
punct M, în limbaj vectorial, revine la a scrie vectorul r, r = xi+ yj + zk,
unde 1, j, k sînt versorii celor trei axe de coordonate (fig. I.2.1). Cunoa~terea
poziµei punctului la orice moment, fata de sistemul de coordonate considerat
fix, revine la cuno~erea depen~entei de timp a funcµei vectoriale :
;. = r(t) = x(t) i + y(t) j + z(t) k.
Vectorul -;. mai este numit §Î vector de pozitie sau raza vectoare.
z

--------"71
.,,,,.,,,.
,,,,/' '
1

1
M(x,y,z) i
1 1
y

/ Fig. 1.2.1

24
 -.. 2.2. VITEZA-

Vom considei"a, pentru început, eazul mai siinplu al mi~carii rectilinii. ·P6zipà
corpului în orice moment·poate fi determinata prin clistanta s, de la punctul N,
Î1i care se afla la momèiitul respeètiv, la un punct O de pe dreapta, ales ca
· origine a mi9èarii (fig. 1~2.2)~ Aeeasta se reduce la a cuno~te pe s ea funcpe
~ti~ . • . 1

s = f(t), (2.2)
unde /(0) = 0,. daca am început sa masuram timpul clin- momentul în.; care
eorpul trece prin punctul O.
Distanta de la O la N poate fi pareursa de. diferite corpuri în- mi§eare mai
iute sau mai îneet, adica aeee~i distanj:a poate fi parctirsa într-un interval
de timp mai lung sau mai· scurt. V iteza este o ma.rime fizica eare earacteri-
zeaza tocmai aeest aspect al mi§ea.rii. Vom spune ca mobilul A are viteza
mai mare decît mobilul B daca în acela~i interval de timp mobilul A a par-
eurs un spaj:iu mai mare decît mobilul B sau daca acel~i spatiu este pareurs
de mobilul A într-un timp mai scurt decît de mobilul B. Viteza este o ma.rime
egala eu spaj:iul (s) pareurs de mobil într-un interval de timp (t) raporlat
la acel interval de timp,
s
V = -• (2.3)
m t
Daca vrem sa calculam viteza eu care mobilul a: pareurs distanj:a clintre
punctele M ~i N (fig. I.2.2), formula (2.3) trebuie transcrisa în mod eores-
punzator. Distanj:a dintre · M 9i N va fi distanta de la punct~ 0 la punetul
N minus distanj:a de la O la M, adica Às = s ....: s 0 (MN = ON - OM). Daca
presupunem ca mobilul a trecut prin punetul M în momentul t 0 , iar prin punc-
tul N în momentul t, intervalul de timp în care a pareurs distanj:a MN va
fi Ât = t - t 0 • În acest cài formula (2.3) devine
Âs s ~ s0
Vm=-=--• .(2.4)
Ât t - t0
y

--::;~7"----=----~~~----... X

Fig. 1.2.2

25
 Sa observam însa ca aceasta definiiie nu ne determina în mod core'ct viteza
. mobilului în fiecare punct al traiectoriei. Îiltr-adevir !jtim din experienia ca
un vehicul nu se mi§ca întotdeauna eu aceea§i viteza. De exemplu, un auto-
. mobil va merge mai repede pe o f}OSea asfaltata libera, dar mai încet cînd va.
trece printr-o localitate fj.a.m.d. Daca împaqim acum spafiul total pareurs.
de automobil la intervalul de timp care s-a scurs, nu vom obtine viteza eu..
carè s-a mi§cat automobilul pe cliferite poqiuni din traseul sau, ci vitezamedie: ·
cu care a strabatut întreg traseul, ad.ici viteza pe care ar fi trebuit s-o aiba.
automobilul pentru a parcurge traseul în acela!ji timp daca s-ar f_i mi~cat tot
timpul la fel de iute (eu aceea§i viteza). ·
În general, daca împaqim distania dintre doua puncte de pe traiectorie
la intervalul de timp în care mobilul a pareurs acea distanta, vom obtine viteza
medie a mobilului între cele doua puncte. Evident ca aèeasta definitie a vitezei
ne da o caracterizare destul de vaga a mi§carii, deoarece marimea vitezei
medii va depinde de alegerea celor doua puncte. Pentm a cuno~te mai precis
mi~carea ar trebui sa :jtim viteza mobilului pe poqiuni ale traiectoriei oricît
de mici dorim (altfel spus, viteza mobilului pe distante parcurse în intervale
de timp oricît de mici dorim). Sa consideram în acest scop spatiul Ils pareurs
într-un interval llt de mobilul care trece în momentul t 0 prin punctul M
(fig.. I.2.2). Raportul Ils ne va da din nou o viteza medie, care însa va fi
Ât
cu atît mai aproape de viteza eu care mobilul a trecut prin punctul M eu.
cît Âs este mai mie. Avem deci
V
· = Âs
- =_ + Ât)
s(t 0_ __ - s(t
...;.._.;_
0) • (2.5)
llt m llt
Daca facem ca llt sa tinda 1a· zero obtinem:
v = lim s(t 0 + ât) - s(t 0) = ds 1 , (2.6)
__At-o. /lt dt l=lo
care se nume~te viteza instantanee (sau pur !jÏ.simplu viteza) mobilului în momen-
tul t 0 în care trece prin· punctul M 0 • Deci viteza pe care o are un mobil
în momentul t 0 .este egala numeric eu derivata spatiului în raport cu timpul~
calculata în momentul t = t 0 • În formulele (2.3.-2.5) am notat viteza cu.
v,n pentru a indica faptul ca aceste formule definesc viteza . medie a mobi- ·
lului spre deosebire de (2.6) care define!jte viteza instantanee.
Pentru a descrie corect mi§carea unui mobil, care în general poate avea
loc în lungul unei traiectorii curbilinii (mi§carea curbilinie), este necesar sa dam.
nu numai valoarea vitezei ci §Î orientarea sa. Aceasta înseamna ca treb_uie-
sa gasim vectorul viteza.
Cu ajutorul lui putem reformula chestiunile discutate mai înainte. În cazut
mi§carii réctilinii, viteza va fi un vector orientat în lungul dreptei pe care se-
• • •:l-'•yt• (.
a • • • I • ' • - ....

deplaseaza mobilul §Î îndreptat în sensul mi!jcarii. Vectorul r(t) care ne da.

pozitia mobilului la orice moment este un vector de directie fixa, a càrui
lungime este s, 1;I = s (fig. I.2.2). Relap.a (2.6) va fi scrisà sub forma vec-
toriala astfel :

(2.7)

26
 Daca presupunem ca teste situat în planul xOy, componentele vectorului;
dupa direcpile axelor de coordonate sînt (vezi relatia (A.35.b)) :

Vz=- dxl
dt. t=lo
, (2.8)

iar marimea vitezei va fi

(2._9)

Sa vedeni cum stau lucrurile în cazul mi§cârii curbilinii. Vom încerca sa

folosim cît mai mult din ceea ce am stabilit pentru mi~carea rectilinie. Pentru
precizarea ideilor sa consideram o traiectorie curbilinie (fig. I.2.3a) în planul
%0y). În momentul t 0 mobilul se gase§te în punctul M O a carui pozipe este
data de vectorul de pozitie -;.(t 0 ). Dupa un interval de timp Ât el a pareurs arcul
11s = M- 0 M ~i se gase~te în punctul M 41 determinat
"'!
+
de vectorul -r(t)= -r(t 0 Ât).
+
Coarda M 0 M o~ientata de la M O la M este data de vectorut~; = ;(t 0 Ât) - r{t1).
Pentru a gasi viteza instantanee trebuie sa luam intervale Ât care tind la zero. In
acest caz atît lungimea arcului cît ~i a coardei tind la zero ~i, dupa cum §tim
de la geometrie, ele se suprapun, avînd, ambele, directia tangentei la curba. Pe
<> portiune foarte mica a traiectoriei putem considera deci mi~carea ca fiind.
rectilinie, viteza mobilului avînd valoarea ·
. ÂS
v= 11 m - •
&-oat

,t'1
X
"
a) b}

Fig. 1.2.3

27
 Ea este orientata în clirectia tangentei la traiectorie în punctul M 0 • Deoarece
atunci cînd Àt ~ 0 coarda M 0M coïncide cu tangenta, expresia vectoriala
a vitezei este (fig. I.2.3b) ·
.... • Àr
- dr.... 1
v=hm-=- (2.10)
~t-o Àt dt ,t=to

Se poate scrie ;(t) §Î sub forma urmatoare :

v(t) = v(t) -; 0 (t), (2.11)

unde ; 0 (t) este versorul vitezei, iar v(t) marimea sa. Relatia (2.11) ne permite
. ....
o clasüicare a mi~carilor : daca versorul v 0 (t) nu depinde de timp (are directie
fixa) mi~carea este rectilinie ; daca v(t) nu depinde de timp, adica în intervale
egale de timp mobilul· parcurge arce de lungime egala, avem cazul mi~carii

V CÎt -
curbilinii uniforme. În cazul mi~carii curbilinii oarecare, variaza în timp atît
~i Vo,
Relaµile (2.8) ~i (2.9) sînt corecte ~i pentru mi§carea curbilinie; mai gene-
ral, în cazul unei traiectorii curbilinii neplane se pot scrie relaµile

-= -+
v v:&i
.... + v,k,
v.yj
- (2. 12)
unde
dx dy c1z (2.13)
V:& = dt , v,, = dt ' V
"
=-,
dt
modulul vitezei fiind dat de
v= Vv; + v~ + v; . (2.14)

Din relatiile scrise anterior rezulta imediat ecuatia dimensionala §Ï unita-

tile de ma.suri. Daca ~otam dimensiunile spatiului ~i timpului cu [s] = L,
(lungime) §Î respectiv [t] = T (timp), atunci dimensiunile vitezei vor fi [v] = ·
= [s]/ [t] = L/T =· LT-1 • În . acest caz unitatea de viteza în S.I. va fi
m/s, în C.G.S. - cm/s, iar ca unita,ti practice - km/s, km/h.

2.3. ACCELERATIA

Am va.zut în paragraful anterior di viteza unui ·mobil nu este în general

aceea~i, ea poate sa aiba valori diferite în diferite puncte de pe trà.iec-
tori~, sau, altfel spus, la momente de timp diferite. AcceleraJia: este marimea
fizica ce caracterizeaza modul în care variaza viteza în timp. Pentru a o
defini ne vom referi tot la cazul simplu al mi§carii rectilinii(fig. I.2.2). Daca
mobilul are viteza v 0 în momentul cînd trece prin punctul M (la momentul
t 0}, iar la momentul t cînd trece prin N are viteza v, vom numi acceleratie

28
raportul dintre variatia vitezei 6-v = v - v 0 în intervalul de timp ât = t - t0
~i acest interval :
ÂV V - V
a = - = - - -0· (2.15)
m ât t - t0
Observînd însa ca nici acceleratia unui mobil nu este întotdeauna aceea~i,
rezulta ca relatia (2.15) define~te doar o acceleratie medie ~i ca pentru a o
defini pentru fiecare punct, trebuie sa procedam ca ~i în cazul vitezei. Vom
defini acceleratia instantanee (sau pur ~i simplu acceleratia) in momentul
t 0 ca fiind derivata vitezei în raport cu timpul, pentru t = t 0 : ·
a= lim âv = lim v(t 0 + ât) - v(t 0 ) = dv 1 . (2 . 16)
At-o 6.t At-o ât dt t=t,
În cazul mi9caril curbilinii, am va.zut. ca viteza ca vector variaza atît in
ma.rime cît ~i in directie. Aceasta înseamna ca 9i acceleratia trebuie definita

-
ca un vector. Pentru a o determina procedam ca 9i mai inainte facînd raportul
dintre variatia vitezei âv 9i intervalul de timp 6.t in care are loc, luînd apoi limita
pentru ât ~ 0 :
; = Hm Â; = lim -;(t 0 + 6.t) - ;(t 0) = d; / . (2.17)
At-:-tO. Ât At-o ât dt 1,-==to
Crt ajutorul relatiei (2.10), (2.17) devine

(2.18)

Expresia · (2.18) ne arata ca acceleratia este data de derivata de ordinul I a

vitezei in raport cu timpul, sau de derivata de ordinul II a vectorului de
pozitie in raport eu timpul. Ca ~i viteza, acceleratia poate fi descompusa dupa
cele trei axe de coordonate:
a= al+ ayj + aJ. (2_.1.9)
îinînd seama de (2.13) componentele acceleratiei sint
dvs d2x dvs dz dv,, d 2yl 2
a=-=-
z dt
a=-=-
dt2 ' Y dt
a=-=-•
dt2 ' z dt dt2
(2.20)

Relatia (2.17) mai poate fi scrisa, introducînd pe (2.11) ~i tinînd seama de

regulile de derivare, în. felul urmator:

-a_- -
dv(t)
- v- 0 (t) + v(t) -a;°-(t),
0
(2.21)
dt dt

adica vectorul acceleratie este descompus în <loi vectori a 1 = dv

- v- 0 91. a 2 =
dt
<lvn
= v - - . Sa. vedem ce semnificaj:ie au aceste componente. Primul termen
dt

29
 y
v(t1-AI)

0 X

8) b)

Fig 1.2.4

reprezinta un vector care este îndreptat în sen~ul lui v0 ,- deci este tot timpul
...
,_
paralel eu vectorul vitezà, adica tangent la traiectorie. Din aceasta cauzà .
~

este numit accelera#e tangenJialèi (a,):

'dv-
a, = - v0• (2.22)
dt

.. ce d.trect·1e are a- , a dica" -d-;;o , t re b ute

P en t ru a· d et ermma . sa. . eva1uam /l.;-
... . 1·1m - 0
•
2
dt . A.i-0 Ât
În fig. I.2.4a am redesenat traiectoria din fig. I.2.3 reprezentînd vectorii viteza ·
:/ versorii respectivi în punctele M O ~i M. Segmentul M 0 N 2 · este paralel eu
-(t + llt)
1.1
.
~i are lungimea unitate a~a ca N 1N 2 este tocmai vectorul /l.v 0 •
~ ' -
Triunghiul M 0N 1N 2 este un triunghi isoscel astfel -ca,. unghiul ~ este egal cu
7t - ~. Cînd·-~, ~ 0 punctul -M se apropie de M 0 , la limita 'ii(t + M) devenind
2 ·-·;/ .. ': ....
,,-,- -~~ --
paralel cu v(f), adicà în aceasta limita M 0 N I devine paralel eu M .,N 2 • Deci
--
cînd /lt -+ 0, ex ~ 0 astfel di la limita ~ = 1t/2. Aceasta înseamna ca vectorul
d-;;o
- - este perpendi euIar pe -v 0 , d.m care cauza.. a- 2 poarta numele de accelera#e
dt
normald (ëi,J:

- = v(f) -d;
a 0
• (2.23)
h dt

30
 . Prin urmare, relatia (2.21) poate fi scrisa astfel:
- a,+
a=- a,.. (2.2~ ')

. ..
Acceleratia tangentiala (~,) caracterizeaza variatia vitezei in manme, iar
acceleratia normala (an) descrie modificarea direcfiei vitezei in timp (fig. I.2.4.b).
Marimea acceleratiei va fi data de

a= Va;+ a;. (2.24)

Jn mi~carea rectilinie acceleratia este data de relat ia (2.22) deoarece viteza

are tot timpul aceea§Î directie. În cazul mi~carii curbilinii uniforme, viteza
variind doar in directie, ;, = 0, acceleratia totala coïncide eu cea norma1a.
• Într-adevar, deoarece marimea vitezei nu variaza în timp, avem ; 2 = v2 =

= constant ~i derivînd obtinem -v -dv

-= 0 sau -v •-a = O. Ultima relatie
dt .
ne ara ta ca în cazul ID.Χcarii curbilinii uniforme accelerafia .este tot timpu1
pcrpendiculara pe viteza (adica ;, = 0).
Din relatia (2.18) rezulta imediat dimensiunile accelerafiei: [a] [v] = =
[t]
-= LT- 2 • Unitatea de accelerafie va fi deci m/s2 , iar în sistemul CGS cm/s2 •

2.4. ECUATIILE l\lI~cARII

În paragrafele anterioare am prezentat definitiile marimilor fundamentale

ale cinematicii. Ne propunem acum sa gasim relatiile dintre aceste marimi
·pentru anumite cazuri particulare de mi~cari. În acest scop, este util sa pre-
zentam o clasificare a mi~carilor, care în general se face dupa traiectorie
i;i respectiv dupa legea de mi§care. Astfel, dupa forma traiectoriei exista mi~-
cari rectilinii daca traiectoria este o linie dreaptà, sau curbilinii daca este o
linie curba.
Dupa legea de mi~care exista mi~cari uniforme dacà dteza mobilului ràmîne
constanta în ma.rime• ~i mi~cari variate daca marimea vitezei nu e constanta
în timp. Cînd viteza cre~te în timp mi~carea este acceleratâ, iar cînd scade
- încetinita. Daca ~i accelerafia este constanta avem de-a face eu o mi~care
uniform accelerata, respectiv imiform încetinitii.
0 categorie aparte a mi!jcarilor variate o formeaza mi$ciirile periodice, adica
acele mi!jcàri care se repeta dupa un interval dat de timp, numit pe,ioadii.
0 clasificare comp]età a mi~carii unui punct material implicà stabilirea clasei
de mi~care atît dupa traiectorie cît ~i dupa legea de mi~care.
· Pentru gasirea legilor de mii;care sa observam ca relatiile din § 2.1 ~i § 2.2
ne permit sà rezolvàm problema inversa. Aceasta înseamna cà atunci cînd
cunoa;;tem modul în care accelerati~ depinde de timp, adicà funcpile a.t(t),

• De multe ori prin mi~care uniforma se înlelege o mi~care în cursul càreia vectorul vite:-ü
este constant, ad:ca o milJcare rectilinie ~i uniforma.

31
ay (t) 9i a,(t), relatiile (2.20) pot fi tratate ca ecuatii diferentiale 9i prin inte-
grare vom obtine

vx(t) = ~~ax(t)dt + ex, vy(t) = ~ ay{t)dt + Cy, v,(t) = ~ a,(t)dt + e 1, (2.25)

iar cînd cunoa9tem dependenta de timp a vitezei, adica functiile vs(t), v,.(t)
~i v.r(t), d.in relatiile (2.13) obtinem dependenta de timp a coordonatelor:

x(t) = ~ V,i(t)dt + e;, y(t) = ~ v,,(t)dt + e;., z(t) = ~ v..(t)dt + e;. (2.26) ·

Constantele ex, -Cy, C. 9i e;, e;,

e~ pot fi determinate cunoscînd valorile marimilor
v.i, vy, v,, 9i respectiv x, y, z la un moment ·oarecare. Altfel spus, cunoa9terea
vectorului acceleratie la orice moment, ; = ;(t), ne permite sa determina~
viteza i(t) 9i respectiv pozitia mobilului ;(t) la orice moment cu condipa
precizarii vitezei 9i pozitiei la un moment oarecare t 0 , adica prin precizarea
conditiilor inijiale : ;(t 0 ) = ; 0 9i ;(t 0 ) = ; 0 •
Relajiile (2.25) ~i (2.26) pot fi scrise condensat sub forma vectoriala :

;(t) = ~ ;ï'(t)dt + C, (2.25')

;°(t) = ~ ;(t)dt + ê 1
, (2.26')

unde prin C9i C' am înteles vectorii constanti de componente (e.i, ey, e,)
~i respectiv (e~, e;., e~).
Pentru mi9carea rectilinie uniforma 9i uniform variata poate fi rezolvata
problema inversa 9i pe o cale mai simpla. În cele ce urmeaza vom prezenta
ambele variante.
În încheierea acestui paragraf indicam procedeul general de aflare a tra-
iectoriei. Folosind (2.26) gasim pozitia mobilului la orice moment de timp
x = x(t), y = y(t) 9i z = z(t) 9i eliminînd ·apoi între acestea variabila t obtinem
o relatie între x, y 9i z adica ecuaj:ia unei curbe care descrie traiectoria.

2.5. MI~CAREA RECTIUNIE

a) l\fi~carea rectilinic uniîorma. Un mobil se mi9ca rectiliniu ~i uniform

daca traiectoria sa este o linie dreapta ~i parcurge spapi egale în intervale
de timp egale. În acest caz, vectorul viteza are în decursul mi9carii acee~i
directie, iar viteza înstantanee coïncide cu viteza medie.
Spaj:iul (s) pareurs în timpul t va fi, conform (2.3),

(2.27)

unde v 0 este viteza mobilului.

32
 Dadi la momentul Ç . t 0 mobilul se gas~te-ta distanta s 0 de punctul ales
·c~ origine,· atunci din (2.4) o~p.nem
s = s0 + fl 0 (t - t 0). (2.28)

Relatia (2.28) trece în relatia (2.27) daca t 0 = 0 §Î- s 0 = O.

:Problema poate fi rezolvata §Î prin integrarea ecuap.ilor (2.13), adica folo-
sind relatiile (2.26). Deoarece traiectoria este o linie dreapta, sa aleg~m, penttu
sfa~.plificare, axa Ox ca directie de nlΧcare a mobilului (fig. T.2.5). Ïn acest
caz v$ = v 0 = constant, v1 = v. = O. Din (2.26) obp.nem at~nci
x(t) -· V 0 t + C;, y(t) = c;, z(t) = c;.
Folosind condip.ile initiale x(t 0) = x 0 , y(t 0 ) = z(t 0 } = 0, obp.nem pentru
constante valorile· C$ = x 0 - v 0t 0 , c; = 0, c; = 0, ~i deci coordonatele mobi-
.tului smt
x(t) = Xo + Vo(t - to); y(t} = 0; z(t) = 0. (2.29}

: Relap.ile ne arata ca mi§carea ar~ toc în lungul ·axei Ox, a§a cum am pre-
supus. Observam ca x reprezinta distanta de la origine 1.a ptinctul în care se

)C

Fig. 1.2.5

•gase§te mobilul la momentul t, adica ceea ce am notat mai înainte cu s §Î

, deci 'formulele (2.28) :;i (2.29) coincid. Daca v 0 este pozitiv mobilul se depar-
teaza de origine. Relatiile .(2.27), (2.28) sau (2.29) sînt riumite_.ecuaJiile mi~- ·
carii,. rectilinïi. . . . . .
·Relatia dintre spatiu 9i timp poate fi reprezentata grafic, luînd pe abscisa ·
timpul iar pe ordonata spatiul (x •sau s). 0 asemenea reprezentare grafica
poarta numele de diagrama a mi~carii. În figura I.2.6 este reprezentata grafic
; : relatia (2.29) (~i cazurile particulare în care x 0 §Î (sau) t 0 sînt zero). Scriind 1 •
1

(2.29) sub forma x - x 0 = v 0 (t - t 0 ), se vede imediat ca aceasta reprezinta

ecuap.a unei drepte care trece prin punctul de abscisa t 0 §Î ordonata x 0 , facînd
. unghiul <X eu axa absciselor, unde
~«=~- ~~~
reprezinta panta dreptei,.' Diagrama mi§carii permite aflarea pozitiei mobilului
la un· moment t luînd ordonata putictului. a carei abscisa este t.
Observap.i: Nu este obligatorie alegerea axei. Ox tn· directia mi§carii. De
. ➔

exemplu daca prestipunem ca vectorul constant v 0 ar fi în planul xOy, adica

am avea v% = Vos :;f v1 = v 01 , din (2.26) obµnem ·
X = x0 + 'l! $(t -· t
0 0) ; y .:._ ~t .+ Vo,,(t - t 0). (2.31)

33
 ....,, . .,,,
'..,r..:...,_

t .....
-r_;!;: ;->·)~J~

·,:.

_ ~ J ..... ) r ,,,... .:-. r; t - ,.... ,,. ,

.f -- ' ·: t
.. 0~, ~:::~ ::.u.;:,. ::..;:, .·: •·; .i=;z_:, ::.r2r;u: t~·::.}·~·~·:.-: ... :__,~::l: __ .,
::Enriiin&~:y:.:.>iJ ~èitii~to.i .s{ -~:: ,:-~.• ·--::. :~:-<:•.·~··=- ··;: ·:.

Y - Yo = vpy. (2.32)
:." X :::..-x~ . Vo~--.
~-- ---.-..3--· --------·-- ··•-- . - --
f -

Aceasta este ecuaµa unei drepte în plànul xOy,~ded traiectoria este clin non
0 dreapta. · . . ; ,, , . : r

b) Mitcarea :rectilinie nniform variatii.· ·un mobil descrie o mi~care recti-

linie unü ... _.· g.:i;tµ::Y.~~t~. g.~~Jr~j§ct~ri-~::~~ ~s~-~ p~ li_itj~. -~~~p~~. 4.~r:Yit~. ~., v~ri~~_-·
c~ ·can:tit~tf.~gal~:ÎD;·_ÏJ;1-ten.r~~sde.:ti.~p, ~g-~eJ•~::1J1_ ac~~t c~z v~cto~J. aç~eler~µ({,
at~. acee~~J. @ecp~: .§1: ll?-~rlt11-~ 1;1!: ;tQtrtimP.µ! mi§~atïi i~~; açc;~ier~ti~ ~µ_st?]lt.~~~~:
coïncide eu cea meclie. · · ·.
."P~ca ~ol?Û~:P.I~:.~~e~r~P.~-:-~o-~PJ~n~~1a;,at~nçi y.i~~-~; pe._R~;1.i.o _v~--~Y:ea
1~:.;,!ll:():1!1-~1?-~~~t.:Y:~~•fi,,~.C?~~~~~rejatf~ {2_.J5).;: :.-_.i·.: -~ ·:·.: .. :: ..:.::. _ : ·::;1 ~::·:~.::i::-

:??,<:>t -::_t : -,:3~~)··~:~~ ~, ~· (\?·'_· ~ '. :-;?\ _ _ ,: ;:;:::;:t Ir:rF

ùncle;.-v/éstê; vHéza.pe ëà~f~ei>U.w rP ,ave~ 1~·-monietitut t __j~~- ~: -·: ,..·:·.·: ~.::. ~ ::·;
J

.. t>fu' rclâtîa '(2.3$) rézûlta''êa' 'îri'ïm~éiië~·rümfqnµ ·yarlat~;vitêza fié~fü:(a.û -

SC8;_d~ direct proporµonal eu timpul, 'daéâ ,i~ §Î ·v~ ·au: acela§Ïseriin §i respêdiv
seitine contrare. o·; :-::: .: ::,)

·L~~}~e.g~~: ,~r.~.C?~~~1:1.~r~~ ;~~~ ~~~-~~l~o ~1PJ- .~p_ati1~FP.~-fF.U!~~:~.e1;.~~i

~ta sa nd
re~nuµt,i_iµ)c~~ ~E~P. . ~:1rs~~ :. ;~-~o ~~ ,~- :y1.l.§~.~ffii: v~~~(;tû.~;.~:
:~_;~~~!

:r~~:
...h.J...~Ji•! ·~ ,.,
i.m:::me.·\:.Ott r lli',
orw--r
:~:ttfu
f
'
~te~·~~-,.,l.1~~tat
,-,e1·$et,
.•..• -(·n
1
lïn1E-~~{fltna.~~fr:l~)1:;a1fct .vrr~
A\ -> ,- --~-, ·,v
·vom.•·a-v-e.a:---~.' .,. ____ ...
1.t!~,r:rr:::•~) rt~-~.
., .. r.· .•• ,:, • .
r::~-:
,. r-,· ..• :r ·1--· ; :;J.",
·---J•
:-:":". •: 7 ~?
•. - -
.,_,,._ •1 • •• ,. :. ·.ro.
,u.:L..,.,._.
r..-;·_r,-~ ~rs
· r r,
· Lr, . .:. ,·., __ -,s .=_i$ 0
'!~'• J
m-JJ,;,(t,....... to).,_
1. ' \ ' · - •• ,. :·,• .,
(2.34) ·

3,4,
 . Înlocuind pe v Clf _~~~r~sia (r.33),.• ·ii~~~ ~e~e are expresia v,,, = Vo +
+ _!_ a 0 • (t - t 0). Irtttodu,cûi~ ·:~ëµm-în---~t?)". •.oopnèm e'cuatia mi§carii itni-
2 I t,h , - \)

form variate: i:1:il.c;J ini 1,l~Bl:Yz .r:,-;::.::,~-~ :::::::;.: : :~~

,,:,)~.~.· s = s.a;f ?J 0 ~ :;·do~+o·½ ~(t- t 0) •
2
(2.36)

Ca :§'Ï :î mr~Èizttl=~mi~ëafü) ~-éttillmlfHinifuffneZ ~foÎ>lëïna'. pôaf-é' :Ji;;rêz-0lvata ~: ;i

.. -ptin integrarea ecuaiiilor ·(2.20) §H~-J.3) ~d,i:ca folosind relatiile (2.25) -~i (2.2<?).
·Alegînd axa Ox în lungul traiectôtîei {a~-d a0 == constant, ay =a.= 0) vom
.~r,~~.:~1?D-,!2~r~e
.,';J, ••
I .....J •• -J-,0 1
"co3:1~l:,ii;
i .. ;,11'-+--•
'1.)
,.~ r•-,·r.-,·~1·, ••J r.-1--'.)-:-'r• --~
;-:,J . • • •
,, . •, ...... \l;JL. .1 ........ 4•1 •• ;J h (;. .• !
;;,-:····~ ',, -······
• • • • • • • - • • . • -:·-·· -

:u.,(~ :=:= 1!0Î1!Y,«o) m:A!1Jl,(~~~p.~ü;:; jl:::~:-::· ~- ::-~d2.~!a)

x(t 0 ) = X 0 ,. y(t 0) = O; z(t 0) = O. (~.37b)
1
i
tiîJ\(2.25) rezulta Vs(t) = a0t C's,'· ·v;-~~.è,, v, = C,, §Î folosind (2.37a)
· se determina constantele C11, C,~ ·c,, obpnîndu-se
::!:z,i'.j~:: fL, ·:;:::·::;~.[: ?.s(#hr îo.,-h!J.o (fr~·:; ~.}t-~f!~==:s:P611'.1·FJ).:;~;.:~::;: >.:.;-:-.:.::(~!~~)
·.,~:1::: 1:2:I:tini Ji:Z:'i~:.- r;-:;·::, ~.': = \ !;1111::;mom .'31 .Ù:)J,f:;.: ~--(k::·.- ,~:;::::,: .•'.,
Sqp[4:0nMelf ~~·pp~~~;_ij~J1.t~tgf~t11 J2,?~):.; sflf~o 1;f'!f~:f:1 ,.~:-2··:7/!!f,f:t~C~,
,:t/$):~ c;, z(t) =_ c~. îinînd ~~,!1~; -~ -~:~:t!_di~~ (2.37 b) rezulta
. 1 .
;>~~- ::::.:: :::<~:3~)
1
·;.~2:; J1r1 ,1::7l(tX., rfî~oT.r1°(tr:7s.M.r?t ·2::ao,~ -1h) :!.··.r:,L·J:H 1
:~

:~JJ'3(.·:7 ;~1:!1.!_r J~:1= r,:•2..r~:;:.)r; .i:.i:1•::"J•_)~,!Jj::r "11-:·~:.;·:~:~ !jl sz.:~ r1!I'~1 1:.1:~~ ~.;·....: :..·~f. ~:::: .-~ . :- . :-,·; --··: .:
Am ·o~~ut. clin_ nou relatiile!:(~~) :-JJf:{2~6~iîpsa., cudûte:~notatii~~ ~:. :-: :.· ·, ··

35
 · În eele diseutate pîna acum. nu am precizat nimic cu privire la semnul
relativ dintre v 0 §Î a 0• Daèa viteza· ere§te cu .timpul în valoare absoluta, adica
v 0 §Î a 0 au aeela~i semn, mi~carea se nume§te u.niform accelerata, iar·daca scad~,
adiea v 0 ;;i a 0 au sem~e contrare, DÙ§carea se nume;;te .unijorm încetinita.
-Este evident ca nu putem avea mi§eare uniform încetinita decît daca viteza
initiale. v0 este diferita de zero (daea mobilul este în repaus nu avem ce încetini),
în timp ce mi§carea uniform aeeelerata poate avea loc ~i în cazul în: care
corpul pleaca din repaus (v 0 = 0). - ·
Alegînd axa Ox în directia""lui Vo, adica
... Vo > 0, §Ï notînd cti ao valoare~
absoluta a acceleraµei, . putem scrie :
'Us= V 0 ± a 0 (t - t 0),. (2.38')
.
X= x0 +. v -(t-:- t ±
0 0)
1
a 0 (t - t 0) 2 , {2;39')
2
unde termenü eu a 0 au semnul (+) în cazul mi;;carii uniform accel~rate ;;i (-)
în cazul mi§earii uniform încetinite. Se pot folosi în continuare relatiile (2.33}
§Î (2.36) respectiv (2.38) §Î (2.39), întelegînd prin a 0 marimea aeeelerafiei eu ;
semnul eorespunzator. _·
Daea vrem sa. determinam: viteza mobilului în mi§care uniform variat.a,
în funetie de spatiul (s - s0) - pareurs, eliminam timpul (t ·- t 0) între relatiile
{2.33) ;;i (2.36) :

s - s0
. (v - v 0)
= v 0 --------- + -1 •
a0
(v -·v
--
0)
2
,
a0 2 a0
de un.de rezulta relatia lui Galilei
v = ,Jv~ + 2a 0 (s - so). (2.40) ·
În partieular pentru v 0 = 0 §Î s0 = 0 expresia este mult simplif~cata:
V·= ,/2a 0s.
Timpul seurs în mi§earea uniform încetinita pîna la oprirea mobilului
(t~1,) este obfinut din (2.38') punînd_ conditia_ v# = 0:

(~.41)

Din· aceea;;i relatie se vede éa acesta este~egal eu timpul n~cesar ca mobilul

sa atinga viteza v 0 daea la momentul t = t 0 avea viteza inip.ala nula.
Spafiul pareurs pîna la_ oprire (x0:,,,) se gase;;te introdueînd (2.41) în (2.39') :
(2.42)
Voin remarea în încheiere ca, §Î în mi§earea unüorm variatl, · nu este
neeesar sa alegem una din axe în lungul traiectoriei, aeeasta din urma poate
fi o dreapta oareeare într-un plan sau în spaµu.

36
 1C) Comp~nerea a doua mi~cari réctilinii. În paràgrafele precedente am
$aout cuno§tinta eu mi9carea simpla a unui mobil. Este posibil însa ca el
si fie foqat sa execute · simultan. do~a mi9cari. Pëntru precizarea ideilor
.$'.a consideram .ca ex~mplu un vapor care traverseaza .un. rîu. Sa presu-
punem ca datorita tractiunii motoarelor el se mi~ca în raport eu apa
êu o viteza uniforma Vvap îndreptata perpendicular pe mat (fig. I.2.7).
Deoarece apa rîului curge într-un anumit sens, vaporul va fi antrenat odata
è:U. apa într-o mi9care paralela eu malul eu viteza Vap4, astfel di viteza vaporului
fâta de mal (daca alegem axele de coordonate c~ în fig. I.2.7) va fi un vector
a~ c9mponente Vap4 9i Vvap; În acest caz ecuatiile de mi9care vor fi date de
·~~lap.ile (2.31) eu Vos= VafxJ, Voy= Vvap §Î daca presupunem ca vaporul a plecat ..
d.in .pimctul O (adica -x 0 = y O =' 0) ecuaµa traiectoriei va fi : •
\
Y Vvap
~=-·
X Vapil

Din aceasta rezulta di atunci cînd.vaporul a atins malul celalalt (y= L) el

5..a
p.eplasat totodata în lungul malului cu distanta

d = Vapa L.
Vvap

Rezulta deci ca ecuatiile (2.31) 9i (2.32). ne descriu mi 9carea obtinuta. prin

compunerea a doua mi9diri rectilinii uniforme ale caror viteze sînt perpen-
diculare între ele.

Fig. 1.2.7 .

t,·
· Atragem atenµa ca ·situatia din~ exemplul nost~ este un caz particular, al·.
unei probleme mai generale care se pune în meçanica, ~ anume : cunoscînd
.mi9carea unui mobil M fata .de un anumit sistem de referinta mobil (S') (în
exemplul nostru sistemul legat de masa de apa), sa se determine mi 9carea
lùi M fata. de un'alt sistem {S}, èonsiderat fix (în exemplu malul}, fiind cunos-
cuta mi9carea:. sistemului de referinta mobil fata de cel fix. Nu vom intra
.ài~ ·în. amanunt · àsupra modului în care sînt. legate marimile care determina
~carea fata de cele doua sisteme, amintind doar cîteva chestiuni de termina-

31 ·
 lQgie_.:rAs.tfel;:~~viteza:~;C,U;;~ar.fi séitnti,ca:1 st~t~~m i;n.9bil S' J~a1 .d~:!P~b ~. s
$_~,·_• ...*~~~~ f,jti~~ _.èl('.lt~~b1~
:· . . . . .·)';'._-:,~.:·_.·-::_·_~ J~··:;_:*-l.
wT _{t~_:-:d~z~l
.: .... ~-·~ .. ~.
~ :nôstpf ·1:pa}}: 'Viteza~ liiiôbUüljtl 1fati
1•::.:~::.:• ."'~"'.·" ;1,-..-r•:;. ~~"tt~,··,•~•·.,:. :~ ~s-~,·~~ :;r7 ;.)a
d~;;~Je~~l ~~!:>it,. :P_it~~ J:d.,ç,,ti_-p~:' vntî9 ~~;~t; iig#i~: y!'~J;Jat; .yI~i~PMi1filû(UJ
. faJ-a dé sisfütiîul ~éb~id~tat~fix:s, ~ifetliP~bs-ol~ii;;:.~·;;:"; j,;-;·;·.)12b i-) :r:•;fjZ,:<:ï
~- - - - -·~-=-v-~~:
;;- ~ ~.,= ... t:~:+,.; :~~ /':: ,.::.:.:_>}>:.:i~:;~: :·:~~:~>:+~X .'.,_:~'.::':"'?~~:
J.r,-v,... , ·.
- ,. ,. ) - , •• ;;) , . . , • _•••• - i ~ , ,
1 1 ,~. ·-•~ _;, •• ,. --~ •• Bq.G
Ls~~i-,- . . :_·:,
:.1:>';)1{12)48.i)
:.:.·:.·::<s·: ;:,S·:,fr, ;;~, ~-:~~?.i.i .;,;,; ,",\::?:·: :L) '.:;:;:..::1 ::; ;:')f1:,:.;._7 ::,:,::-;.iri1 (:-1.tnî B(TS IJ~
Deri.v.încbîtit rapo~ éu. 1hnpub Qbtlnem-:, :celati~:-: di:~tr.~:: ~~~el.~rntjjl~~ 190,tftifNt
_ ~at~:E~ ~a: 0 bseryaµLca- daca ~~te-11:1-~·::S~.:!3e .~mi~ca ._re~tjli11-~µ- ~ d!VH~~m, j ~
d:' ~:;;~~i ~~~~r~~:':a~:oî~~ °(!/- ~;;f~t~ egàl{ çu'/~~ ~e)»i$.:\t;;'~~
d;~) .. . ~~ =, ~--- - :
=&· . ·.-."- '· .
::. Îti gen~ral,,' ëmd èunoa~tem;., vitezA :~-~ /;ac.q~~rat~ :J~9qµu!~k-P~1 4.,~~A-!rfP.tii
perpendiculare între ele, :putenlifofosiirelat,iJ\e ~~J~_J.a J9c~f>JU:tµ.} ,aFey!~ ~:ilgJ"BJ
pentru a gasi x{t) f}Ï y(t}, adica pozitia mobilulù.i în orice moment. Eliminînd
pe t între cele doua relapi, gasim traiectoria. Sa observam ca pentru prob.lema
noastra este suficient sa ~tim di,· -fàj:a ~ de un anumit sistem de coordonate,
➔ . ~-. ➔

~~?Î~U.t ~r~ 1.vit~~~--~-0 --~e ~~_l:?-~'?ne1:1te (J?Q~,-~i ~0,, ~~~ a~cel~!atia a 0 d~ ~ompo~ente
-~o.s.: ~!''a·01 ~· :Nu :n~~1nter~segz.à-'êaùiJ~. pêrl:tr~~caté• -~obi1~1? capata ivafezatI~2i-
0

·ce1erâp.a· Téspêètivar·-:,,: :•.-:- -:i(CT1C ~.rfU; ,:::~,r-;~i-Y( :·::,:,-:.ri.:'l /;u·:-'. r; B~•1:Hmqmo:>

1

În cazu.1 fu care trebuie sa compunem doua miljcari rectilinü. =(p.êtpèpdi~ülfil:Î-e}

uniform accelerate, eu viteza initiala, alegem axel~ de coordonate în lungul
celor doua directii de mi~care. Viteza ~i acceleratia în lungul unei directii vor fi
Vos 9i a 0s, iar în cealalta v 01 9i a 01 ~i folosind (2.25) $i .{2.26) gasim ecuatiile de
mi~care. Nu vom mai efectua calcu.lele, ·mentionînd doar di în cazu.1 general
de compunere a doua--mi9carLrectiliniLuniform ... accelerate, perpendicu.lare,
traiectoria nu mai este rectilinie çi o curba de gradul II.- Pentru ca traiec-
toria obpnuta ca rezultat al celor""idoua· mi~cari sa fie reetilinie trebuie sa
fie satisfacuta conditia v 0~a 01 - v0yao.s = 0, adica viteza 9i acceleratia totala
a mobilu.lui {ca vectori) sa fie coliniare. .
Sa consideram ~i cazul în care êoiiipiïnem o mi9câre ~ectilinie uniforma.
(viteza v 0~) ~i o mi~care rectilinie tiriiform încetinita perpendicu.lara. · pe ea.
{~iteza initiala "o.x §i..acceleratia.a 01' . · .ao): ~o~.atiil~ au ~os_t fa.ente pre~upunînd
ca am ales axa ux :in- lungul ·tlï1-'eej:1et-nmjeam--uµifoF~e-1ar axa Oy m lungul
celeilalte. Presupunînd ca mobilu.1 pleaca là momentul t0 = 0 din punctul
x 0 = 0 ~i y 0 , din (~.25), {2.26) obµnem:in
'l!.s = Vos, 'IJ1 = V0y - aot,
. -. ~ ... -~-- :··.: -:· _:___ : ·-·t2- .
. . ;~;.(: .~,:-. ~ ·_ ~~f~r~_-:--~~~~-:~(fy~.\ -~· ·-2- ~_:· 0

. ~ ' .
~:;i.1 J-,-)1hJ?i_In

38
 '/

,..
,.,:\J

E<: r;n,.. ·:·. 'iÜ<1 ,;rrr U

..... ,,l;r.,-,1n·, ,,t'!f .II ~"O ·., .• :, .
,.~'"'·"~::~ ..~-:~--- •)Î
i::hr :/t Î'J•Jb l,\:L 1,Y'.;Jc-n,e.r- ·:· .-nJrr:Y} ::: Jtrf;.:!IIJ t !·J:", ,_r:-i
1 -"max·.,;~ ,_,;
a,,; t~ :~"'._._,:f
\ 'ru ➔ t•lf'l()'f' '!Î lr1r:,r.l[Tr r,• ,.·,::,;";-r, 'J;.: ·11.f,'.) Ir! tr.it:H;:1n :r !,iU f;.[!~ •,-r_ fiÏï'-; .{\)::
~11Jr;i•;1:~· ~;/ f; ::,;, ,1;.\~~(1'J, ·1;f ~-(1.'lH.~.l - ,gïl) TVi:i
0
'Jt_;" :·ït t_.r:iJ(! nrJ :d::'.) <:\f. ,Lr
,J!i··, 1 rr,H1! ')')r:,1 ::f ·nr~~?-y;-; !:~.81 m•J:t~DOJi!J:_l bnb i;J.lJ~;: "!'!!', ryj{J/, 1:··,·:J:·):)r. 1 r,,

f_,\l::_-:1,; :.,.;,:~·,.1>11:1·,-.;._, i,1;;; Iri~'?JJ.1!œ'it,t)i:as, L)?--; ~'';"lf;';);;: ';';'f:i;r< - : ._!\)·, )~'.·:_:.•,

1

,'- (". - - •_..,,

\ i ~ L&.\.}
•
.,·1 1:,;..~•J·-1nr-'
, ,., · J,_, " .,
, ) , , , ' •_,.,
.,•I;.;,)
~
• .;
-,·, -.,-,,1,i-,·; 1 ' - ') • # •
f"•'f;'! J~'Jfl'Pf;f[l
., -•' • • •
1nrrJ''1ï'J') f:1;:ÎH'J':l If! \) f,'j/r1;:"1"Jt•
• ,. , \ • - " ·• • .I

Valorile ;,,,:. §Ï X mas pot fi obj:inute §Î :îfitr.Lüii1 m'6(Ù îri; •citeÏ 1'êotH:lip.Ù~ fuie~
· sînt mai transparente. Astfel, viteza mobilului în lungul ·axei Oy scade de 1a
~afoî):ea Vo,, pîna la vafoarea v,, (~blif?nrr rèiap.ei 2.44) §Ï dupa un timp t ~ t1
devi~e zero. Pentru t > t1 , aceasta viteza devine negativa deci mi§carea se
va ·efectua în sens i1:1vers. versorului axe! Oy! astfel ca departarea maxima
de Ox este Ymos 0~(;1,--m~ (2.44) rezulta :"--_ t l - - - - - · - · - - .•
. . · ,,( )- "\ t, = ,,., / ~ ;- "'-, (2-49)

~ intr~ducînd_k în ~~~5) ohti} mx,

a gasi pe x,.~rebuie calcu1S:t%mpul 12 dupa
;•Ym..•~ '
àxa 0~, pentm~~e y = O. ~n (2.45) rezt}lta
'- .. /2'
-----··,/ "':j. t2 = 2v oy = 2t1 , (2.50)
l,c.1.
ao _ü

far _Xm11is se calculeaza · folosind rele..~a. .~2148).

39
 ·cazul vo,, = 0 (fig. I.2.8 b). Traiectoria este ·arcul de parabola care~·Pleaca
di1:1 punctul x = 0, y= y 0 ~i taie axa Ox în ·punctul

X,nu ---Voz v~•ao•

(2.51)

in încheierea acestui paragraf mentionam ca în general putem avea com.'..

punerea a doua mi~cari rectilinii care nu sînt perpendiculare între ele. În acest
caz sînt luate proiectiile vectorilor viteza (v:, 7½) ~i acceleratie {~, ; 2) pe doua
directii · perpendiculare 9i coniorm regulilor de adunare a vectorilor se obtin
componentele ·vitezei §Î acceleraJiei rezultante

pe care le folosim î_n relatiile (2.25) §Î (2.26), ca §Î mai înainte.

2.6. l\lI~CAREA CIRCULARA.

U:n mobil executa o mi9care circulara daca traiectoria · sa este o circum-

ferinta. Mi9carea mobilului pe un cerc de raza R este complet cunoscuta
daca 9tim la fiecare moment unghiul la centru ri. = ~MOM O deci funcµa
ri.{t). Prin M am notat punctul în care 'se gase9te mobilul în momentul t,
iar M O este un punct fix pe cerc (fig. I.2.9a). in continuare sa ne amintim
ca mi9carea este cunoscuta cînd cunoa9tem raza veçtoare la orice moment,
adica ;(t).· .Deoarece mi9carea are foc în lungul unei circumferinte,' alegînd
originea O în centrul cercului, marimea razei vectoare este ·aceea9i (constanta) ;
în tot timpul mi9carii, prin urm.are :·
-= -
• • ., 1

r(t) Rr 0 (t), (2.52)

r ,: â} b)
"Fig. 1.2.9

40
unde -r 0 (t)
.
= -r(t)/R
- -+
este versorul clirectiei r(t), iar R este raza circumferintei. .
'Îil. aceasta descriere, ex(t) ·reprezinta unghiul ~escris de raza vectoare în timpul
:~ 'iar legatura între arcul ii'Ji[ §i unghiul la centrù este data de relatia
;-..
$=arc M 0M = Rex, . . (2.53)
unde ex este masurat în radiani iar eu s am notat lungimea drumului -pareurs
-_ de mobil pe traiectorie (spapul).
Daca mi§carea esteY uniform cireulara, mobilul va pareurge arce egale în
intervale de timp egale, adica raza vectoa~e acopera unghiuri egale.
Numim viteza unghiulara unghiul descris de raza veetoare în unitatea de
tinip. Viteza unghiulara se noteaza eu Cù §Ï se masoara în racliàni pe seconda
(rad/s). tn cazul mi§carii circul~re uniforme .av~m

Cù =~= const. sau ex = Cù f. (2.54)·

t
, Este necesar sa introducem înca doua marimi §Î anume perioada rotaµei
(T) §i Jrecven/a·. de rotajie .(v)._ Perioada repre~inta timpul în care mobilul
strabate întreaga circumferinta, aclica raza vectoare acopera un unghi 2TC.
•Frecventa reprezinta numarul de rotapi executate de mobil în unitatea de
timp ~ se masoara în rotatii pe secunda (rot/s). .
Perioada §Î frecventa sînt marimi inverse deoarece mobilul efeetueaza în T
secunde o rotaµe iar într-o secunda v rotaµi, d~ci :
T · ·, == 1~ (2.55)
Deoarece într-un timp egal eu o perioada, t · · T, raza vectoare aeopèra
un unghi ·2TC, folosind (2.54) §Ï (2.55), viteza unghiulara este data de
6> ~ 2TC/T = 2TCV. - (2.56)
Pentru o mi§eare circulara neuniforma, viteza unghiulara va fi definita
-àstfe~: ,
• Il.ex
6> = lim - = dex-
- , (2.57)
~-o llt dt
fiind dependenta de timp. În acest caz se poate defini §Î o ac~elera/ie_ unghiu-
c.>
lara (e:) prin relatia
• ~c.> d<ù
. e = hm - =· - · (2.ESJ -
At-o ll.t dt
· ln eazul mi§carii circ~lare uni,form vari~te aceeleratia unglÏiulara este con-
stanta §Î clin (2.58) §Î (2.57) obtinem · -
6> = Cùo + d (2.59)
§Î
1 .
ex= Cù 0 t + - et 2, (2.60)
2

41
unde w· estè viteza unP'hiulara a mfilajui la momentuit. ~ Q,1~W,e es; -po~itiy
sailWé~itiV1cf11nrii'ffhm~Îrii§~aM~ ~J ' i]MW&tŒ~~Mfü?8:1:t'fiu.~Jffi1:J .Aètfnl~~-
:.r ~xvuéz~I lîntàYtë"ésté ::}ritèz~ tri ;~c~tf iii:bb~Ut ~:~i~gf d.rild~irïfff~ :l-[afb~
1
1

arcult sbibatuttîb ututateà tde tim1wI~<r>lif~m"--cefo11 1d1sèuüi'tt! lrers'ffo;1h~l8lti11

2.2, acesta este un vector orientat d11pa tang~nta la traiectorie, avîrid marimea
,·, r ,·, -- ';\ \ ( \ r. .· 11 r' ,:.-c: '.)"

,· , - , : iri!u ,, rd, ••, r,\ , < ; ,;l ,.,v,~ii~k(,';'.i:;'\!','.,Ji.\~,';/' 'ric1:;:~!"1~ 0

;

ub.dè-:b\s ~ste :.>~raul ~P._.arcurs·1 ad•)rnobU tn_· :timp~toÂtI Fotositi<f rè1é.1ifil~r>(~}Q3) u.

ljÎ (2-~5~) se~0b1pjne atcnlrâs:=:J~à~)= Riilil~, dèifu~de,f-Ji~nd:~éà1~1J)~t-\fë"{~!S6)

:l"ézultru tvdtezaî liniar:a An ;mi9Càtea;; •~hifdrtnf [iî-r-~ulàlJ."a) r~ L \ '._;: ~-. \ : \ ;:, ': i If~_.: ru iJ :;,: • j
1
)

Th::.r )J? :q rrrnrbrn !!! kr~-~-1_:. I~:- ~-) ./) :J~~x

v = lun~· '' .'.ffl~ u..1.,~RCù:;~-~ ~ r21t1N: · · .. ,J, t.I · ~-·(&.ôtl
-~!:;:~i~R "\ ~:Œ_;::',It\\~r: . r;~:yr1
'::•(1,r~:t~
l)J.-.o . 6.t r
îii' ~oncluzie, în cazul mi~dirff cfrd11irèjilluforni~---- viteia liniara este un vector
tangent la circumferinja (fig. I.2.9b), orientat în ~ensul ·~carii, de ~pme
cop.stanta., ~i• -eg9tlro :ai; ;produstcl rlintré~.rniz8!~ èircum---f~n~fei: lji: vitez~ ·tmglqàlài:a.
t:, rDilli! celec discûtate.i pîna -~~àcitm :._rezulta: ÛJ mi9c~ré~:circulâra~ èstê' P.ëifeët Jd~-
tenni~tar cînd cltnqa~tem plattuvîw caretsè ~gase~të téireumféritij;a; : ta:za :{Îéëstëiâ
R, .viteZa! .unghiiûara 6>fi (sn llll8JJ:imeij t:Vitezei1 liitj~fü .-.Jv) ~f 1êeiisctp·1n!3 &\·të•)ést~ ·
parcursa circumferinta (sensul(.~(1,lenrotilp.e)1:i::Sa.1 61:Ssêtvam ;iiis~~ :~a ~atfaCJ êstk
data taza:.1Rv toatéitéelelalier ca1ac1leristirii ipot (fi.1i11dicaW.rèµ .:•~jùfürû.11 ilriér ("àin-
gure marimi, însa vectorialé. B~tru -aceasta) ~introdUcèni! ~itèzâ l tihglifülar¾, '
....
de#nita prin vectorul w (fig. I.~.JOa:) ~eu lJ,rmatoarele caracteristici:
· ·-=
este perpendicular _pe pla!!~l _d.e rotajie ; . _. . _ .. , _ _ __ ,
B '.-.~ . ·e~te)Ol:Î~tât î~:ffi!'!J.S~ 'êre \tnâihtâtë ~l_riµül b~rgh~.1.1: rê?:tinn:se!1-$,irt'-'aji~èa.1rii ,;
- are:Hnarimëa :egala:~è1ttïvft~t!Cutlg1iiu.lara ;cfii..,· .. .' L:'-:'.•î, ,.'\'.;.. trl::, '_r JJ:., i

: ~ 1~~amintindu-ne defini!ia pr.Qdttsu.lt!J.\:.-Y_ectQcial à ·doi vectori, se vede din

figura I.2. lOa ca putem scrie o rela!ie între vectorul yiteza li~ara ljÎ _vect9rul
'rit~z:ij.r)ufighi:J.tlaiia;~uir~cn:.: ;;':':)J:·l J,tfn(.)'trrw•J[! .-:-u;[,1 J:i.; ::::1x~1-11 0 rnJrD'l
-- -+ -+ ➔ • [-1'1 j;.' r:
V=wX~ -~~
Xb ::L ..
1
\Înfr-adevar, aceasta relatie lè,~a=c~;ec;tienstitile vectorilor;: ; §Ï
§Î -marimile lor : . - -
v: precum
- ,·>;· ·:. :::•,\•--,,J·,'~))'·)
' , "·'~-- ·,;r··· 1~r·,~,- :·sin·{:, ·11·
\ :_, ~,:-...,);:., :,tGY( ).; ,'fU bns ,1? i'"Jr; '1:, -~;:i~l-:•r:,::r:;•CJ:°:h
. s:·1<~-,
h:rin u)
fri·ti (2)(iœ)
- . ... r , .... ....
ljÎ.,~um Iri= R, lwl = w, iar .tliïghi..dt_ilin,~e::-6>::-~i r este 1t/2, rezulta v = R<»
aêffêâ relatia (2.61). ::., \l. ·:i<~ .
_.P~IHP-~- -~~çtq:qdaj ~ ~t~,~ J911:~ul~a 1s'5: Pf~nth1:~ J. §~ ]n ~ç~~l;~ ~c-p.Jij.1 îcir-
cularé Jne~ifôifüé; tat-biaiiînea sa ·eàf<~\EÎ~t~.rqe r,~~tfa; (2.57J ~ ~\1[_,tq~ !'ffit~J ~
constanta. · ' · .
·?.in) discutia anterioara, am coftsideràt··=-originea O chiar în ce~trul circum-'
ferintei, adica vectorul de pozitie ; = Sa observam însa ca putem oPd. Ji
luam ca origine un punct oarecf1.re O' de pe dreapta pe care se gase~te
1 ,;1 \'\ ' -+ · ~\3 · ~ _'._ \ "' cc·c ,. -+ ~
vectorul w, (fig. I.2.lOb), adica' v,ectoriir de j:>ozipè r va fi vectorul O'M.

,,.,_
 iu:tqrrnq ai 0:!~'.:~I·':.: .. _i "h!::,.~ ::::lf:•:~- ~::::1: ::r ).:::.;:.··~~:: f.::: f._'fii'JC\ .. ·1
sb ,x.L.rr.rirlgn.u f>~-:t,.s.:.:; :::,r.f;ç,:i::::,-.- .G~s:r: cirr:i:-· j=~~ ;,. ::! ·· ï,:'.:<·i·;
- ,.ï = ·~L

J _,: . .i.- ..... ~ .r: ......~ '- --~ !3:-:: ' .. ..

rtib .:ts:t'.'.lrwq t.::-·1-:,·:\ ,;·/. :? 1
Ï. ~-;s:::r::_:(i r:-i::.· '.::::·.::· -.··
,,.,-,
// ·,,
r i , ·
1 1. · -

;r,~::- -~:~~~ ~ ·.t.

-··
~\.G1 L~·~: · ~_.,
i~ x-L.r; ·-: :. : //.//,. _-:;,,·, ;-: ,:L .. :1-::ï;~:; ·r~ ~r11ri~i:r·
': ~ ~ :·~ -
~ ~.r. . ; ~ /_ ~ t~ ,:, . :. :
J.: ..

Fig. 1.2.10
-t -t \' / ,. 'ï /

Re~~ dintre -;, ru ~i v va fi tot (2.~~:. ln~iadevar din definipa produsului

vectorial, directia ~i sensul vectorului v sînt corèct determinate, iar marimea
~~t,21(~~~~;
~~~ -~~ ~~tt~ '.(~-~f) ~-:
. / '
·
Ld_!:~ttlf.~~ic Jf0(),' _a~':1P. fasa . r1f: :J1~~?~ttf
-t -t -t •
().M :·- ;O!M: 1iin:OO'M-, -adka~:R< _--k~ siib(t.:,.!,l)';i~_ec~.relayiaJ~~63) :·:da·:a~n .n~u
· f!J.~ Rf]>I. ::•:'·,::::; .·: .• . .:• c:•:-:. ,-.~ '•:•:••:•:.~ ;·:; ~••'· ,;·:-.;:;•,·~ [;_'; • I_I •-· 'j_ ·

t~_. 4 c.~!.~rtl!~•c•l\µi:.·v~~~! c~ î~ -~~!f~~e.a;~~!~~-~r;::~~or~~ fard~~~ vit.ez.ei

otc;~~to,t'. 'ttmfu1,_ ~1?~~\ : "~1:t1,a, ,:la-·• ~e ~9clif1~,' ~e~ru pe11tru '7~":ë
'.~.,;; ~i/'.~ t ·: : f .: ; f • · : · ' } " : '.

•.. _, 1
's
r ,-;
"t
>r;!'.~~t· ~:~%;r :' ,' '~;;~::,. '·. '_
-
C,.
- '
,;:
•,:
2.1..r1
• --
l
·-,
•• ,
••
• ·~" :~ .

: .J ,- • •

.: j Uîl ·: C r: r> ·: f,: = . :• . . ;: 1 t.'. i: .. F;.~ ~ .1u·

· lii4.r::r•;_,1 · '.)b ; ~, : · : : , . ., _:_ -~ '·= .,. . :~ : . . ·' ~ i

l,CO,,;.
_ '\ "') -·,
. '"l') -- =Fig.- ,L?,.11
J ·,Ji·•·) --· :;,c • ·' ~:

a ramîne tangenta la circumferinta. Aceasta înseam~a ca vectorul viteza

atµJeste aribstantiîn ,tiIIip:-~dëcira~ i>t~elëlatie~' Sa préSl;lj)Ülle~ ~â ltC·un
mollµlntcoafeoa±e--:·de·tirlip:Imcbilntrse .gase$tle 'în ·:p1.mcfor: Me ~fig~! 1 l¼2~1:t')'.•.::>iji 1
 are viteza -ü;_. Dupa un interval de timp foarte scurt el se gase§te în pun,ctul
M 2 avînd viteza V:.
În a~est -~lmp raza vectoare a· acoperit unghiul. Âœ, de
-t --t -t -t
asemenea foarte mie. Pentru a gasi Âv = v2 - v1 translatam pe v2 în M 1
-t ~ .

9i atunci Â.v = N 1N 2•
Deoarece am definit acceleratia ; = lim Â; ,. p~ntru a gasi marimea sa tr~ ·
. Al-tO Ât ·
-t - '

b me ... -i"apo rtul -IÂvl

. sa. , eva1uam -Ât-·. pent ru. .uAt -~ 0• Deoarece
= N1N2 ....
marimea
' . Ât .
vitezei liniare este c·onstanta (v 2 = v1 = v), se poate construi un cerc de razl
v eu centrul în M 1 , care va trece prin punctele N 1 §Î N 2 ( cercul punctat din
~

~ . -- --
{ig. I.2.11) .. Unghiurile _M20M 1 9i N 2 M 1 N 1 sînt egale (unghiuri eu laturile

perpendiculare) 9i deci unghiul N 2 M 1 N 1 = Âa. Arcul N 1N 2 este egal eu raza

--
cercului (v) înmultita eu unghiul la centru (Il.a}, adica ·arc N 1N 1 = vÂœ §Î
.

cum, pentru Âa foarte mie, arcul N 1 N 2 este egal _eu ~coarda N--
1 N 2 , avem

ÂV VÂrx.
l -·.--=--=Vù>, (2.64 a)
Ât Ât

deoarece, conf~rm (2.54), Â.rx./Ât = Cl) ind.iferent de intervalul de timp conside-

' .
rat. Direcj:ia 9i sensul vectorului acceleraj:ie coincid eu cele ate·:vectorului Âv,
' -
cînd Ât ~ 0, adica punctul M 2 se apropie foarte mult de punctul M 1 • Din
figura I.2.11 se vede ca Ul}-ghiul dintre À-; 9i -;1 este egal eu n:/2 - Âa/2. De-
oarece, cînd M 2 ~ M 1 , bt.« ~ 0, rezulta cala limita Â0Ât · est~ perpendicular
-t . - .
pe v. Deci vectorul a este perpendicular pe vectorul viteza liniara, adica, în ·
cazul mif}carli circulare uniforme, este diferita de zero doar componenta nor- ,
m~la an a acceleratiei. Din (2.64 a) §Î (2.61) rezulta. deci .
. v2 .
a=an=Vw=R(l)2 =-· (2.64)
R

Tot clin coristructia facuta se observa ca a:

este orientat în lungul razei
fiind tot timpul îndreptat spre centru. · Din acest motiv acceleratia ·normala
în mi9carea circu!~u.a se mai nume9te ~i centripeta. 'finînd seama de relatiile
(2.64) 9i (2.52) se poate scrie §Î · relatia vectoriala ·
-t -t -t

~n .= - w2Rro_ = -. ùl2r. (2.65)

Se poate remarca faptu1 ca aceste concluzii rezultau direct din d.iscutia

generala de la sfîr9itu1 paragrafului 2.3. Într-adevar, fiind vorba de o mi§care'

44
 -·-- .. ~~~-- -

în care viteza variaza doar în directie, rezulta ca a, =0 (rel~tia 2.22). În.

acesté conditii
;n
= lim v(t + Ât) - v(t) - -
M-tO Ât .

§Î .· folosind relatia (2.~2), ;n devine :

-:+
an = Al-tO
--
li Ct> X ·r(t + Ât) - Ct> X r(t)
m---------------~ =
Ât .
- -
=·· ....Ct>
-+ .
X hm ----------
At-tO
r(t Ât) - r(t)
Ât
-=
.
-
Ct> X
-
v.

Folosind din :à.ou relatia (2.62), se obtine

-= - - -
an Ct> X (Ct> X ,) (2.66)
sau,· dezvoltînd dublul pr?dus vectorial, rezulta
➔-
-
~n = - ....
W.(<,) ' ,) -
-
f(Ct>. ' Ct>)
-+
=- 'Y,
-
Ct>2,
.........
în care am tinut seama ca .vectorii Ct> §Î 1' sînt perpendiculari. Am obtinut
deci, din_ nou, relatia (2.65). . · ..
Mentïona~ ca daca luam originea ca în figura ·I.2.12, -; nu mai este per-
. pendicular pe : §Î în acest ·caz relatia corecta es:te (2.66) §Î nu (2.65). Aceasta ·
- -+ - -+
provine din faptul ca an= Ct> X (© X Y) reprezinta un vector în lungul razei
. ' -+
circumferintei, în timp ce vectorul (- Ct>2r) are o directie arbitrara care depinde
de alegerea . o~g!p~ O'. . . . . . . . .. ,
. În cazul mi§caru c1rculare neüniforme, pnn denvarea relap.e1 (2.62) .obfmem ._

... · dv -
dw -+
- ..... dr
-
a=-=-·-xr+wx-=
. dt dt dt

r + oo
-+ - -+ -+
= e X· X V, (2.67)

· unde prin; am notat vectorul acceleratie unghiulara, care are aceea~i direcµe
.. ·- . . d.Ct> . . .... -+
ca §Î•ù> §Î are marimea e = -dt (fig. I.2.12) .. Vectorul produs vectotjal e X r
. .
f •

are aceea§Î directïe eu ;: deci reprezinta. acceleraJia tangenJiala, astfél éa ac-

celeratia totala. este .data de·
-+ -+ -+
a= at + a,., (2.68}'
unde
a,-·
-+
e· X r,
1 -· -
(2.68 a)
\

-
an == Ct> -
X v=
-+ -
6l X (w- X -r). (2.68 b)

45
 ._
. : )'] ..
- - - :r:ll = .. {,
,-·::_

,/

.. ,1• ; .. ::: .... __ ·'...

1 ,
,.· ._ -1
h < ;_0; , ,•) = i•ç;

. . . .
{..,-;:ü:../?. :.. ;: :·.:;·: :. :: : - ~ '~-· / :.. ,.
·~ ;

Daca mi9carea circJ~;a --~s;~·;ttlf~~--v~~ia~ii, seama de relaj:iile '\i;î~~

(2:59) ;:' (2~60} ~i ,~. (2:61); -~ {2~~)t :-:precùm _. :~i:.: ·de- . faptid ci:.mirim:ea: ~celerap.ei
tangenj:iale es1;e a, . eR, se mai~ pot scrie urmatàà)rêl,e :; r~àpi :scalaiè : ·. i , ::_,
.. : ._ .. : -:-:.-:• : :. :~: :. I: · ·.~ u:. t, ~ t.Ri(ru~ ;+·etp.;.; :v~=+ iit/V~ '. L·~•:,;: · · ~: r ::. :. (2~69)
~ ~--·--· ;~,~ :·~: :? /îr'J.S:) •::;.-:.s L::.;·,:-_ ;~:;,>-: ::.~ :-:::::::-:' ::: :f '; .,.,

. ,' : : ,' , :':.,~-:r:~~- ~:~;;;:r•~t•) -" ,:~~t±:).! f ".::1tt, ;·;;,~/1i;i°')

Din iioÙ' ~éiiirtu.l ltii â,:ëstëpôzifür siiü.negati~}~upa ctinïîftÎ~c~ïèa: estê:ttmform
accelerata. sau uniform -fncetinita.
1.:.
'·•-• :

2.7. ID~CAREA OSCILATORIB ARMONICA:

~,:,_~
Mi 9carea ùnui mobil se nume9te oscilatorie· daca ·acesta se deplaseaza în ·.
tinip ·:·de _o ·-parte -~-de: altar a~uritij:. punèt:fix•.,:; numit:pozipe~ de·· echilibru~ J~.- èele . 0

~a::~:fe~1:C~î!1fui~t~ê1~~~~riii
Pla .punçtul.fi_~ 0 (fig. I.2.1.3 a) vari~a în timp ..d~pa legea
~~~~~::;~i{ti,.ta 1~~~tt~bgtiÏ
·
-.•~. •~ · .. ~1:-~:-# .·:· .. ·. ·---~~-".:,_~:L: ·,.: . . ~~··~ ..... J-.~~, t-~~-:··:. -:·:,:::·: ::-·:... ·· . :_·~:, ·.:i.~--~-:-·: - ...... ._.
y= A Slll ((l)t + cp); :.~;,: ·,!;:: :, .. ,'.! : I.::(2.11).
ntl~œrea se num~te oscilatorie a,y;miJmèâ. 'Pûnctul fix O se mai nume9te çen-·
tru de oscilaJie. Distanj;a y= OP dintre pozij:ia niobilului la un momenfLéfat
~i. P,Ul!_ctul O se ri.ume9té elongaJië.J~ 9ep8;rtarea maxima de centrul de osci-
laj:ie ON,= ON' = A se 11.um~te awpUti,;din!}_ (fig! I.2.13a). Din (2.71) oh-.
sëmm ca IY 1= A 1a Ull· timp.,,,t pentr-u :care.:, rot+. cp = (2k + 1) 1t/2.
4'6
 N ::-,.,; ·.1. ::·..:: .,·
p

0
. . .. - .
; :1:; .: ~?/.~; _ : \\ ~ -~/~~ t~l-~~;\
.,
r;=-::r,j:,1-.

:. rÎ:rr:·~ t.· ·!; .l,f'. •-,-

;~; t&itru· a;:.gastp~ê~ èalé.:~ëmeµt.ara:'_vitt. a. _:t~~c~e :.a~â..îii.®" ëâtt'~~UçJiitBiie

.aiinôiiicâ' ïie -fôlôsitii' dê ·fap'ttil ·et puté'm:~§t~W' p~tl,~~ lâ~Îë. ~~:,hiµ~~àf~a
-qircularà uniforma. Sa consideram un pun~t fn Wfèâre:;Jcirëütiti· 1uhirornia.:în
_sen& :invers acelor .~easo~eulaj.:: (fig,J;.2r13~. ~~ _:;gxele de- coordonate
P~t ~~.(Jy ,înJt!,ng'}l. ~a nqk çlif!.pi~tfl J?~rp.~~çlicuJari D'Q. si N'JY. :fie P_piçi~rul
1 'N.l ~i..,_½7 m~LI.Jfü j) '< ~ .. - .- ,._, ;0
,, __ ) ~'(••~ ... , ... ;;··-•··~/L•"· Js•--' -1

peqJe1:1~u1~ei: -4~~Gçijn M :p!;il:l:;. ,:,: ,."--~J lF~~~ P[~~s~a:l\~iff

pe axa Oy.;, 9,bs~~re ?-~~ ~=~~~C:1-~~- ratt)ffil§~;J~t:-5~ ~CP:.·s~!.~{fu~!
trl .)::.J..,;_.

.Run:ç~w,~. P.-:~!éç-tµ,!~~)ô~~~~M' 9.SyÏlEttcJ~;. e i iP.l.r~~lf~;.-~r~!~

;' ~:P[Y.fl1iv)~1
p_. ~µti:~g.~V8:~r,·.~,~ R1tw;tw1 .3B~~':1,îge9~Ci1 ,1-:~ !P:-:.~~, lJt;.~~r±-~•
P--WJp,tt;bf:; '.~~ ;4-~~lfl.s~~~a;:P.~fl~ï. -~ J~1~~ êz'Yi ..,;;.J KlfoSJ-~Ji~,- ;~j:1 1
!:\t~~:
-~: ~c-~~AO~JPtf;P.~-:~,:,@; _jfj~~~acl! s~lar J.l'm ~~rl:J-9-.J)1W;1~-F_J._d~e~it :"~ -~~1
el.~~; ~f~~~~drnIJV.-§~~r~~ r~~~~ . 9.5 .) ~rY.Crrr9-È-wf?mf¾: '~~f.a:-• epa .;~r~a.:.~a
. ~fat~~'.g~ P.Q~~F~:fle.:~çy_P:iP.ffl~ (~1g~g~j:i~,~ !1-!r'½~P.1~~~.t pt~, ·v~if~.;,~~tM\€ o
relap.e de tipul (2?!):_ -~in __ ;;.fi[~~- ·...!·2-tl~~-". o_bs_7V7am
/"-., , -:- , .•, , ~.. ·-., '. - , •;••)_ u1-::
ca •.y= OP =
= (!M cos Mf!N = _O_MJ;~}\(.QQ :..§Î Cp.@_ ~ M_O~ w ~t5t" cp, punînd OM = A
obpnem relapa ·(2.71). , · · - :: .-
. rr/f'jteza în .mi~car~a oscilatorie _ar~@i~ o putepi ~b1i~1.e ?P,Î!1~ seanïa."-ëà ·
Vl~e~a CU. care se ~~a punc~ul p. estE:_ e~ara c~ pr~1ect1a vitezei li~are a pun7-
.~~:,~~ ~"?{;=~~ \/,-,,~ , ::;·;~ ' . ~;";'~~i:i~;;rr 'L: ~\ ,};~' -~/ \: ~:\: 'l; ~ ;~~-iJ'.
-ë_Jr~MOrj .. :·:•• qëë r(ool'q.r•:~pj~~,· .c.•- •. • ••.• , •• :. · : : . , . : . ; .•
1

s1r~::.r~::'::- ·~·--~> :: >:· /rr~:;~M·.1:; ~!1·;i;:1.:::: ~~;::s:;(i)l- ,:) I~-{~-~~:~:~~~ ·:_~~ ..:-~~~:1····
Folosfüd a.ct11ri::(2J3:l) !ft1:-èà're subsijrfuim~ ilfü~:aM~rA.r,r :V d~_~ile:.t~:• t1·';) :_!:.-: :.!.:~: :: ~
·-- r, 'I) = 4~ cos (oop cp), +
: ;c~=~_:::::.::: :.;i~'.(2":j2)
h~r~- '.reprez1ntaecuatia vitezer în ~~~ate1I oscilatorie armonica.
AcceleraJia se obtine în mod analog proiectînd acceleraiia_.!!n._cor~spunza-:-
toare ,punctul ui M pe direcp.a -~JÇ~i. Oy_.. /P..ef>~~~e J~ ~- W:i~q~~~~ .- c!~Ê'!l~~ uni-
- ' ! ~
 forma nu av~m decît acceleratie normalà, proiectia ei pe axa Oy este :
ap = - a,,M sin(<a>t + cp}.
Cum an= Roo , obtinem
2

a =- Aoo2 sin(<a>t + cp), (2.73)

care reprezhi~a ecuatia aceleraiiei în mi9carea oscilaforie armonica. Compa-
rînd (2.73) cu (2.71) obp.nem o relatie între accelerap.e ~i elongatie: ·
a= - <a>2y. (2.74)
Aceasta relatie ne permite sa definim mi9carea oscilatorie armonica ca o
mi~care oscilatorie în .care acceleraµa este direct propoqionala eu elongatia
~i orientata spre· pozitia de echilibru. -
. Sa revenim putin la formulele anterioare pentru a discuta marimile ·care
apar în argumentul funcµilor trigonometrice.
îinînd seama de legatura pe care am stabilit-o eu mi~carea circulara uni- ·
· forma, marimea oo se nume§te pulsaJia m#carii oscilatorii sau frecventa cir-
. culara. Argumentul (<a>t + <p) se nume 9te f aza, iar constanta cp - f aza ini/iàla*.
Pentru compararea a doua mi~cari oscilatorii se mai întrebuinteaza §Î ma-
rimea denumita diferenJa de faza sau defazaj. Sa consideram, de exemplu,
doua mi~cari oscilatorii de aceea§i pulsatie, însa_ avînd îazele ·initiale diferite,
<p 1 ~i cp 2 • Diferenta de faza va fi

t.\cp_ = +
(oot <p1 ) - {oot + <p 2) = <p 1 - <p 2 • {2. 75)
Daca {cp 1 - cp 2) > 0, spunem ca prima mi9care este în avans de faza faj:a de a ,
doua, iar daca (cp1 -<p 2) < 0, este în întîrziere de faza. Cînd (cp 1 -cp 2) = 0,
mi9carile sînt în faza, iar cînd (<p 1 -<p 2) = 1t, sînt în opozi#e de faza. .
Relatiile (2.71-2.73) (ca §Î legatura eu mi§carea circulara) ne arata di.
mi~carea oscilatorie armonica este pei:iodica. Perioada mi§carii (pedoada de
oscilaµe) este intervalul de timp T dupa care mi~carea se repeta identic, adica
elongatia, viteza ,§i acceleratia capata aceea~i valoare 9i sens. Altfel spus, ·
perioada: T reprezinta timpul în care ·a fost efectüata o oscilatie completa.
Din relatiile (2.71-2.74) .rezulta cà trebuie satisfa~ute simultan relatiile
sin [<a>(t + T) + cp] = sin (oot + cp),
cos _[<a> (t + T) ·+ <p] = cos (CiJt + q,),
adica
<a>T = 2 1t, (2.76)
deoarece atît sinusul cît §i cosinusul sînt functii · periodice eu perioada 21t.
Aceasta relatie ne arata ca perioada mi 9carii oscilatorii~este egala cu perioada
mi§carii -circulare uniforme a punctului auxiliar M.,
Frecven/a oscilatiei {v) reprezinta numarul de oscilatii complete efectuate
în unitatea de timp. Cu aceastà definitie obtinem acelea§i relatii ca în mi~carea
circularà uniforma : ·
1
V = -T ' et, = ~1t'J.
. (2.77)

, • Reprezintl valoarea. fazei la momentul initia~ t =:= O.

48
 .Frecventa mi§carii oscilatorii se masoara în· hertzi. Un hertz (Hz) reprezinta
frecventa unei oscilaµi eu perioada de o secunda. Ca unitati derivate se fo-
losesc multiplii hertz-ului : ·
1 kHz (kilohertz) = 103 Hz, ,1 ·MHz (megabertz) = 10 6Hz,
1 GHz (gigahertz) = 10 9 ~z,. 1 THz (terahertz) = 1012 Hz.
Este uneori comod sa reprezentam mi§carea oscilatorie cu ajutorul unui
vector rotitor constant (fig. I.2.14). sa· observam ca în loc de a vorbi de
mi§carea punc;tului auxilia(M pe cirumferinta de raza OM = A (fi~. I. 2.13b),
y

__ ____
.,:.. .,------~
y= Asin(wf +'f} .
. . I' • '
/
/·
''
- .. -7-------
/. • 1
Â

y:A.sinf

0 X

Fig, 1.2.14
....
1

putem considera rqtirea în planul xOy a vectorului constar,t A f Je lungime ·

egala eu amplitudinea A ÎL scara aleasa) a carui proiecµe pe axa Uy d1 màtimPa
elongatiei în momentul respectiv. Pentru aceasta vom pre:üputi~ ca vectorul ·.
À se rote§te în sens direct trigonometric eu o viteza ungbiulara constanta .:
. <ü, la momentul initial (t = 0) facînd un ungbi 9 eu axa Ox. In acest caz proiec-
. sà pe axa 0 y
t1a ,~ .. J

y ...:.. A sin (Cs>t + q>)

este tocmai elongaµa data de relatfa (2. 71).
· Expresiile vitezei §Î accelerap.ei în .•mi§carea oscilatorie pot fi obp.nute §Î
direct folosind regulile de derivare ale functiilor trigonometrice, fa.ra a iµai
cqnsidera mi§carea punctului auxiliar pe circumferinta : ·

v = dy
ili
= Àù> cos (Cs>t + cp), 'a = dv =. ·....:. ÀCs>
~ .
2 sin(Cs>t + cp).

Relaµile de mai sus sîn.t identice eu (2.72) §Ï respectiv (2.73).

Pentru a ne da_ seama cum sînt legate între ele variatiile în timp ale .elonga-
tiei, vitezei §Ï acceleratiei mi§carii oscilatorii, în tabela sînt date valorile aces-
tora· (tonform relatiilor 2.71-2.73) ,pentru diferite momente de timp, (din
sfert în sfert de perioa~a) începînd ·eu t =- ~ T.
21t

49

', l ,i ,/
 / '·

;t=t:\ ~~,~,~:n:":.t~'.':: ;~~~::;:},J\;:~,t',~':}~/:~~-~, 3

~~- , .• _.

::;~~.-.: .: _--;_(J •• A-·:>.-: ·::·o ·.:~::::::·::.:.:A-::_ .,·7 o·- :-.:,:::z::~A::/.:..·]·_-r::o ·-;~ .. -.'./~-

>.. '.
V <a>A 0 0 <a>Â 0

a 0 0 0 0

Din tabel rezulta ca· atunci ~d- mobilul .trece_.prin pozij:ia de echilibru (y =
= 0)' viteza sa are valoarea maxima IVmax 1 =-= <ùÀ iar acdeleratia este egala
cu zero. Invers, cînd departarea de punctul de-echilib:tt.:1= este maxima (y=A)
viteza mobilului este nula, în timp ce acceleratia are va1oarea maxima. În
fig. I.2.15 sî1:1t-date ~°tele elongati~,_vitezei.~~acc~l~rat~ei·~n functie d~ ~imp.
În cele d1scutate pma··acum am· pJesupus 1mplic1t ca smt date manmile
<ù, A ~i <p. În general, cînd ·se _cuno~te frecventa (sau perioada oscilatiei) !]Î
conditiile inip.ale (elongatia 9~ vit~a la momenfril-r = 0: Y.o ~i v 0) este posi-
bila determinarea amplitudinii A §Î -~ fazei initiale <p. 1ntr-adevar, luînd
t' = 0 în (2.7It~2.72),_ avem_ ·_;, 0 = A s.~n _.<p, _Vo = _A<ù cos~'--d~ unde rezulta

(2.78)

_!j~,.r~spectÎV ~\ -~ :·,~~·;. ~ ::·':::·_.:'.:;.' _c; '" _:::!'~"G ... I:;".;-::>-: .:;~"..i:-::...:::,·: .. :::<::··

;_r::~·;.:> ~ :· ?'.."'" ?, '. _: ::_:i:/_~_::~~~_:_-J_~_::_~r '<:':,;; \/::;,;.::;; ;/. , ,2ifii

l>:r~:. :·~::~J:, -.. -..............:.--· :,,_:_•_,.;: _ _ ·-•· _::~ ~·:.:s:~:) ~:::.-.~ r!! :.~~~~:".-: ·~'
-:-::-~:)::· ·:::: -:.:~;:Z-.-.!.:: .·: ~ ~ .....• ::'.,, : ::~::::::: .::_ ~:. E:;-_ ~..: 1) ___ ~!::7:::: ~:::::·:-:!·:,~~~: L: ~·)
y, v, a ·_:_0= lf~lça§(wt,.'lii;

_·: .-:- . ::._-c- - ....... --- - __,

- 1 ~ :t/t .:~/ ~ t.; -'~: --~-; \; ~:/:.-=: ~ ~ -:r :_:~ ~-:~; :~ ~; ~ ~ ·~~ ~ ;_ r~~~J~i:J~-j;ff1~1:~ ;X:<!·, }tl. ~
1
;/ \
, ..... . . ',,'.,...,

J!ig. Î~~l!f .. .
 ;-

1
uttùnJte doua relatii ne dau deci amplituclinea §Îtfp.za· initiala în functie de
èlongaµa ~i viteza iniµala. . ·
îinînd· seama de relatiile (2. 71) _9i (2. 72), se poate scrie la orice moment o .
retape de tipul (2. 78) : .. l · . "'\!•

: ,\ ; ~ - - - - - - - ijl- - - - - ~ l
1 . ,...... y2+-=A2 . ..
: \ -.. . œ2 !
...... i

i \\ .,î ' . . ' . . ;

2.8. coMPUNEREA MI$~ ëiLATômi - -r
o~~,
a) Compunerea a doua -~J/lJiri
~ t o :. care ( au loc ·1n Iungul aceleia~i
drepte. În praçtica, întîlnim dé:._multe.. o:fi. si · apa-fa -~~t'e ~n mobil este soli:-
tjtat concomitent ·de mai multe :..~~ri ÔScµ;rii, câre ·pot fi în aceea~i cli-
. : erite .. În acest ê~e. . iri.t~:r~sant !d_e ga~it
rectie sa~ în directfi dif
rezultanta care se obp.ne pnn compunerea ~ ~c;tivelor ·nn9can oscrlatoru.
9cart;:t n:ï
Pentru început-~-studi-a-eompunerea-a-dotl¼~~clrii:&lta.1:orii care au loc
în aceea§i directîe. Cèle doua mi§cad au aceea~i p~erioada iar amplitudinile
§Î fazele sînt diferite. Elonga~~e sîtJt::.4~t,-fde relatiile ·
1 _ • • • • Y1 ,.41 ~~n(~t_ +__<p1)1_ Y~... -~ _4i $i~(~p +. ,P2l~.~ -,-- ~ ~. •c• Jf-~91
- :, ~Ei=~~~~~~--;tni~~~::;;~1:~i;!!Q'~~·-:fi;:?.\ 1 :~~~.-/ .-:;:; ~·:_/_···: ==--~:~ 't:~·i~, ·:·_;~/-r_·f~:~
J,::-::·- ~--~:- _; = Yi~i-\. -~1~tÎ(GS(+··~l,·.:;+1f~:sin;';(6)t ·+·~~):~,:i~;~~\}.,(~!8J,) , • ♦ • -• .. 0-::-.. .. ~ _\ I .., •

Problema gasirii lui y se ~ei(?lV~~ .c'om-0.9--. dac~ folosim reprezentarea mi§carii.

oscilatorii -cu~aiuto;ul •:V.~~~~,µ· ~9tjtor. :-Fi~- V:.~tqpi :Â.1: ~~LÂ~: ~orespunzatorl
cefor .doua·. nii§éarl -oscilatorii component~;;J _çar~ f~c,-ÎR· momèntul: inip.al;.: -~~
ghiurile <p1 §Î respectiv <p 2 eu axa Ox (fig. L2~16). _ Unghiµl dintre cei doi vec-
teri ~va fi. Â<p = <p 2 - -cp 1 --§i ~va: -ranime acela$i ·în- tot tinipul mi§carü· deoarece
·fiï~b~~~~~~~:~i::~~~t~&~~~j~w~t;.i~te,~~~w~--~~~Iltt,1:~;~~~~:~~~~
ç11:.:p;,;oj~çtia.
:-.J>,.-' ~.,: ....
L • .,1. .... J ...
v~çtprµluj
:);.__:l ....
__ ;t.:e~ultaJJ.t: pé_-·a(;ê~ea§Làxa )keasta îiisëawlia_~-se poate
1_r~~J ':).., ... ,,.,.:..!'.'.)~ .__ ...-• • '"':._._._ _ .• , •• io1.-.~ •• r ~--~•..- .,.,~ • .,.,.•,••••-' .. f .~•-: .._ ·.- .... ,.

:f~P.l;~zeµt8ï: ~~f~) rezmtanta:,:CU ·ajùtoruL:vectorului ;~.-.;~al ~ct1:I :suriia~\7'ec-

toriala a vèét:Orilo:Flfi ~Fi~/ Beoà~eée imglûüi ~n:fii ·vebtcirlf Â;-§i"JA~:intl-' 0 ~è
n;9qj.fica în timp, rezulta _çi_ pa~~lelograi;µ~DA 1 l}!A 2 ra.mine neschimbat în
dE:ctu;~ul mi§carii, rotjnq.u-se doar în. p!a~µl __ ~Oy_ .<::11:. -~C.~~a§J_yitE~z~. ~~g_hi~~a
~~ :~~t~~~~; i?i~~P.. y~~t~~tî~ !il~j/-~-- ~i~~t~ï~;_·y_e~tQ.~~1:.{tiQt~~t~>Q~-~.µ
~~~~~ r~i~~~~ac, ~ ~1::~<:1:: ~~pireaj ~9J?~aj~ i.~~ '.~~: 1<?.t ?- J-~1§~8.il:~..Qs:çil~tQl?-~
:di~;isaµe œ, êfon~af1a y Îlln~ d~tai.~~::Pr:1,~tl~aç~~~~:v~çt9i p~ µ.:~-:~
\
, r ... ~-- . =:.:-- t - , _ . _ -- ~.-= _ --·· -: 1. =-= - t.
· y · A sin(œt:.T:~.:~\- · = :: L :;·:: ::--,•-: ·.-:-~:;::,,)t:8!)
_.. Sa determinam acµm ai:µplitudine~ A §Ï fa~a iniWtla _cp-~ pin figura I. 2.16 re-
zulta imediat ca ; l:'. --:- ;: :- =: ; . : : : ~ ;,. - : _._ - : :·. - l .

7~'~,s :<L:. i~·:2:!1;,~~+;}: : :!~: ~: ,: ,:~•;;: i;~:.r=!;~~~i2:.1i.~ ·

si
 I
y

--------------- - ---.-- ... ---

N

0 p X

Fig. 1.2.16

unde am fa.eut d.in nou apel la faptul ca suma proietj:iilor a doi vectori pe o
· axa este egala eu proiectîa vectorului rezultant pe acee~i axa.,
. . -+ -+ -+ -+
Amplitudinea A, adica lungimea vectorului A, (A = A 1 + A 2), este data
de (vezi fig. I.2.16) : ·
A = Af + Ai+ 2 A 1 A 2 cos ex.
2

-+ -+ .
Deoarece în timp unghiul dintre A 1 §Ï-A 2 nu se schimba, se vede itt?-ediat d.in
figura. ca, ex = .6.cp = <p2 - cpl 9Î deci
A2 = Af + -A~ + 2 A 1 A 2 cos(cp 2 - cp 1 ). (2.84)
Introducînd expresiile lui cp 9i A date de relatiilé (2.83) 9i (2.84) în (2.82), ob-
tinem elon'.gatia mi9carii oscilatorii compuse. .
Din (2.84) rezulta ca amplitud.inea mi9carii rezultante depinde de diferenta
de faza dintre mi~carile componente. Deoarece functia cosinus nu ia valori
decît înt~e + 1 9i -1, amplitudinea are valorile situate între Hmitele
IÀ:1 - A2I ~A_~ A1 + A 2, (2.85)
adica amplitudinea rezultanta nu· ia valori mai mari decît suma amplitudi-
nilor componente §Î nici mai mici decît diferenta lor (am luat diferenta în
modul deoarece prin definitie amplitudinea este o ma.rime pozitiva). Situatiile
extreme se obtin pentru .6.cp = 0, cîn~,
A 2 =Ar+Ai+2A 1 A 2 , A =A 1 +A2 ·
§Ï respectiv pentru .6.cp = 1t, cînd
A 2 = Af + Ai - 2A 1A 2, A = IA1 - A2I."
Din ultima relatie rezulta imediat ca .daca cele doua mi9cari componente au
aceea9i amplitud.ine (A 1 = A 2) §Î au un defazaj .6.cp = 1t (sau un multiplu
impar de 1t) amplitud.inea mi 9carii r'ez~tante este nula, deci ini9carea dispare.

S2
 Mentionam ca relaiiile (2.83) 9i {2.84) se pot obtine 9i pe o alta 'Cale decît ce~
grafica expusa mai înainte. Pentru aéeasta introducem pe y, dat de {2.82), in,
membrul stîng al relaj:iei {2.81) 9i dezvoltam apoi în ambii membrii sinusul
. sumei a doua unghiuri :
A [ sin wt cos cp + cos wt sincp ] =
= A 1 [sin wt cos cp 1 + cos wt sin cp 1 ] .+ A2 [sin wt cos cp 2 + c~s wt, sin cp 2 ]. ,· ·
Relaµa de mai sus este satisfacuta p~tru orice t doar daca coeficieniü
lui sin wt, resp~ctiv cos wt dîn cèi_ doi membri sînt egali între ei, adica
+A + ·A
0

A cos cp = A1 cos cp 1 2 ~oscp 2 , A[sin cp = A 1 sin cp 1 2 sin cp 2 •

Imparj:ind cea de a doua r~aiie la prima; obj:inem retapa (2.83), iar prin
ridicarea la patrat 9i adunînd membru cu membru obµnein {2.84).
. Sa vedem acum ce se .întîmpla fu cazul în care compunem doua oscilaj:ii
de pulsaj:ii diferite {w 1 9i w2). Pentru simplitate voin presupune ca fazele ini-
j:iale sînt acelea9i {cp 1 = cp 2 = cp). Aceasta ipoteza de lucru nu. înseamna.1 o
restrîngere a generalitap.i problemei, deo~rece, în cazul pulsa1:filor diferite,
diferenj:a de faza a oscilaj:iilor componente variaza în timp ·9i putem alege ca
moment inip.al pe acela care corespunde unui defazaj nul. ·tri aceste condi-
tii elongapile :celor doua mi~cari vor fi : 1

y 1 = A1 sin(w 1t + cp), y 2 =. A 2 sin(w 2 t + cp). (2.86) '

Sa presupunem ca w2 > w1 • Din punct de vedere practic este interesant
cazul în care amplitudinile component~ sînt egale· {A 1 = A 2) iar cele doua
=
pulsatii sînt foarte apropiate {w 1 w2). Vom folosi din nou reprezentarea'
grafica. În fig:I.2.17 am figurat cèi doi vectori Â1 ~i  2 ( de lungitne egala)
la un mom'ent t oarecare, prec~m 9i vectorul suma . a carui lungime va fi
A 2 = Af +
At+ 2 À1À2COSrt,
y

0 X

Fig LU7

53

,,.'Ï •;
 Unghiulr~., 1--chntiè rieetorîn :J.::~f kxa 1<9x'· esfe ëgaf cri?'seinis-üriia'ûnghiurilor
cor@pu.nz~lt,8a% ~étotilots-r1f{ ~ ,rë.speçti-v ~i2~iadiôar0i: :;L ;;:,) h!:i '.:f;. rrrd 1 ::

_, :~: -'t';, ,rti! ,\~::l7i~/~rr::·:;'~~,:~r'.tfl'.i:~;~;:!?fti~ ~:i~~~ii/;~(·;,;i~:;1:

:::r;~-:-t. ~l?...-:f. ✓;;:: r.:·:~1:;: :.~J {~·~;!:_,.,~:: ;:,;;..i~S_;f . . . ~· ~ :_i:; ;.= r--:"·} :~i~.:::-J:_,t'"; Jci·r;;; ·)fnit
-· Rëitj)tâ :'<l.~éf i:J~cy~ôtùJ :$ ~e= :füte~te dti:1'.>-:. ~itei~. :àifghiülât~';egaJ}t1 ëhiÙniî?
1 1

su,mà :· pulsâjiilo~: f qsëil~pilQr~ iè9tîipon~rlf~:I i Ltiînd;: âé~ r· praii~fj t ·"\réêfofûfül>

Xpi ~:rit:ôy ii' foi6Jinl~i~Î~tiiÏ?~.s1i:~f
·rezultante:
1

•·· ··
{2.ÎSS,t ~qiti~n/ eWng~il4:/~.,iiii~â~# .J, · ·· '··· .d.J . • • · •-· ·''·;
1
'··
1
•• ,.1 ïï~

,_•·t, ~r~~ ~_:: ·; ::fr:,{~~~~;\; ~::li~b

· :Qbsèf.v.a.fu .:di: îriï;âteéf ciz,::·aînplitudfuea ·nu :iiuifi:af :ca.:1:·aèpindëi;,de' -tirtip,l
i,~j~i':~b:."';;/' ·;. <~~),

ci,· :)Ji.ai JU.~J~l: ~~te /f fµ:nctj~•:P~rtq~ci. f ~riqc;l,i_çi~t~a ~este. :diç~âta :de furtc.ti~
cos·Cù2 .tl ·~:cùm,.p'erioada;. ,;alorii '. absolut~.:.-~a• :c,osinusului estè :~1f;: rezültâ
-:-:-:~
1

1ca perioada
2 . . ' .
variatiei ampÏitÙclinH "(T) éste- . : -· · . :·
..

21t
T=---, (2.90)
Cù2 - Cù1

iar frecventa de variatie a amplitudinii (v) este

• ,- - -· - - · • ., - ·- - - • - •·· · - - • 1

... " ..--, 1 Cù2 · - Cù1 1 ..

'V=-=-=---= V2 - V1- (2.91)

·, ·,· ·-r 21t

=tg-.,
c.>11
-2-,-t+9. + c.>1 )
(

54

:,.;j·
 amplitudinii este foarte ~ca îil comparatie cu frecventa celui de al doilea façj:.Q•:f

· ,çlf~ ~(~.89), v .; ~~~~-v~- ~-:.7-~tG~- aJ1~1_r ~~n-~i:d~~~ :~?c7~~~a~!~~';.1~~nta ca pe o.

V1 +va ( ·u1 ..P-·msJ _~ _ca~e1
.. ·
· · · ·
_mi§care os~latorie _de !!ecv~nta, v
- ...
= .-_-·-.-. p saµe• 6>1
_ .a~-
11 J,-:-- ;.1 i.'. !. • ~ :.:(·_ r;:::·;1.·, .·.. ,.~.-~.::",?.,, ::._ 1.i~!t·,,:;,•r._I'.::! :_-1-e.:2. t)~i.:..:'..:· :;,fi f.,J;,i: :iGW.J
:·: 1

,~-t;. î:-.. -' . ' . · ··: ..... :t ;:; J. ._7~ :;:: i~' ;_~:_r::·.:r! -: ._. j::.s'r .. ,~. ;~-;:::;:•~/::::. ·4:!: !~. ;:Î -~:,,_'._,
y

53
sau

y= A 2 [x cos (cp 2 - cp1) ± ·VA} - x2 sin(cp2 - Cf'1)]. (2.94')

'À1 . ' '
Curba data de ecuatia (2.94) reprezinta,. în general, o elipsa ai carci parametri
-depind de diferenta de faza cp 2 -;-- cp 1 •· Pentrµ a ne da, seama ma1 bine de aceasta
1 dependenta sa consideram cîteva cazuri -particulare.

1) cp 2 - cp 1 = 0 sau cp 2 - cp 1 = ·21t. În acest caz, din (2.94') obtinem ecuatia

unei drepte
A
y=-...!x
À1

adica mi~carea are loc în lungul unei drepte care trece prin origine ~i face eu
axa Ox un unghi a carui tangenta este egala eu A 2 /A 1 {fig.I.2.19 a). Deoarece
departarea mobilului fa~ de origine va fi

V~•+ y• i,/1 '. ~:x = '\}AH A~ sin("'t. h,).

y

7T Jr 3Jt
4· z 4
/J} b) C} d) e}

51T aJT ?Jf 21T

t{
*F) 2
9) h) ,fj
Fig. 1.2.lJ

56
 . .
rezulta ca mobilul efectueaza o mi9care oscilatorle armonica, liniara, de ampli-
tudine YAf + A~ §Î pulsaiie Cl) (egala CU cea a oscilaiiilor componente).
2) cp 2 - cp 1 = 1t. În acest caz obµneril ecuaµa
As
y= - À1 X,
I

care corespunde unei oscilatii armonice liniare în lungul unei drepte ·care face
eu axa Ox un unghi de tangenta (-A 2/ A 1 ), de aceea9i. amplitudine ~ perloada
' c_a în cazul anterior (fig. I. ,2. 19~)

3) 'P• - ,p 1 =; sau 'P• - <p 1 = ~ · Din relaj:ia-(2.94) obpnem expre,.

sia
x" y2
~ +-=1
A? A: 1

ca~e este ecuatia unei elipse de semi~e· A 1 ~i- respectiv A 2 (fig.I.2.19 c 9i g)~
Daqa amplitudinile celor doua oscilatii sîµt egale, A 1 = A 2 = A, atunci
traiectoria va fi un cerc de rnza. A. Situatia eu cp 2 - cp 1 = 1t/2 se· deosebe9te
de cea cu cp 2 - cp 1 = 3~/~ prln sensul· de parcurgere al traiectoriei: .

x = A 1 sin(o>t+ ,pJ, y= A 2 cos ("'t + <p 1 + ; )= ~ A 2 sin(o>t +,p,). ·

. ~

Sa presuputiem acum ca "ta un anumit moment y = 0 ~i x · A 1 ; în momentul

urmator argutnentul sinusului cre9te (deoarece ~ cre9tè) §Î x ra.mine pozitiv,
dar y devine negativ, ceea ce înseamna ca mobilul se mi~ca în sensul acelor
unui ceasornic, Acela9i rationament pentru cp 2 = cp 1 + 31t/2 ne conduce la
concluzia ca mobilul se mi9ca în sens invers acelor de ceasornic (fig. I. 2.19
. )
c91g.
.
. _
, _. _
ε toate celelalte cazùrl (eu cp 2 ~ cp 1 < 21t) obµnem din nou. traiectorli
eliptice., însa axele elipselor respective nu vor mai fi dirijate în lungul celor
doua axe de coordonate. Mi9carea care'.se obtine pentru caz~ CP._2 - cp 1 = Âcp

. I

CAJ2/w,=r2 W2/W1=,2/.J
· Fig. 1.2.20

57
 ~Crëspediv'· :cpt~ ,i~)-?i:...:..~.A'éfi~ -1 \fa:~•:•aVéâ:·:, 1èc-· .fo:,-:fünghl _· ·ùnot-i elipsë: ·:de1
· 9:cele~ .s~miaxe-~:va~diferi.::doa:r printsensul ·.de-~•P."a:Iëu~ere ~1. trai~torieL: ri::nt
figura I.2.19 sînt reprezen~e.: graficdraiectoriile,.obµnute peniru- unele va-
lori ,particulare ale lui cp 2 - cp 1 • , · · ·
Ar trebui acum sa vedem ce se_--întî.inpla,.în,.cazul mai general, cînd ~obilul
este supus la ~oua oscilaµi perpen4i-culare însa de pulsatii neegale. În acest
caz, dupa calcule ceva mai laborioase se obtin traiectorii de o forma mai com-
plicatit :care' Îli: getteràl ~·nu: niai; sînt: ë'Ürbe: Îtichise~: Pëntru: Câ- traiectoria sa. fie·,
o ·curba :îitchisà:.1ftebme.ica::fu2/c.tr/sa fie. i-ap.on:âl:"(co 9/w 1·= 'ri-Jni~ :unde· n2:~i nr.p
sînt numere întregi). Curbele care se obtin füf cia~ul ih- care esté îndepliriita,
aceasta condiµe se numesc figurüe_ J. .i: sajous. În figura t2.20 am reprezen-
tat :traiectoriile petîtru: iCÎtevà rval~ri-=-=Pfl,rtic~are :ale r~portu.J.µi. w~/w1~
Menµonam ca în cazul w2"i» 1 -,: n2/n1 curba fiind descli.isa mobilul nu va
mai trece prin poziµa P prin care a trecut la un moment t. Se poate demonstra
însa, ca dupa un timp suficier,.t de lung el poate trece oricît de aproape'· de
aceasta poziµe. · •: .

'-·' ;

•• -, ' ~ ... 1' ~

- . - ) . . . '. _. .•::Cf
,-r..:. :, -:·,;;.~ .~.;:~\ :♦.:: ~~ •• ~ - == :•:.~ ·-- .:: ;··: .-.:\: !-•~-- . : ;,l J
,, ,-, • r.
: ~> ~ - ' ., ~ -~... • • - ~'
,t·
. :: };,,,
';. .. •___ 1 ;j)

-r : ~~ . ; .

: . :-:,, .. .'.·::
' :
:~~~~~r I .. -~ ·• ~-•.-- , ::, :,.•.•·, .. •._I ~•·✓•~•':. ·\·... ., • 'l!i
- ·'.y:. "L-.·~~~-)~.C.•:;i ·::·:,,·:.\:n ,; :.,~. i ,· · :.~::-~-~::: . [:.: -. -.

. . .
J ~l
r,
-
__ ;,
• ,. --
- ... . ·:·: ~: .·. _.,. ... , -
.,
: ·,..
--
--

:-i.:: ;:.~-~- ;:, ·:·~<:··. ,::-:,- ;::: ~-- ;~ : ' i ~ ·: . ~: . , ..

\

·,·· ,;·_.·_;•::::.::,·:
.. ~!;; . . . ;.J.

·..------·--..._
/ ,," "\
!\ I
1

'- /
·-,.~
/ ,......____
/ \

·, _. ;.,/
1
..
\
___

..
l - - >.,.

w:.~.I .:,:_n

~:.
, ..
r
în raport eu vehiculul, adica principiul inerj:iei este satisfacut în sistem_ul
de referinta. constituit chiar de vehicul. Atunci cînd vehiculul cote9te, sau
opre~te brusc, vom observa ca sfera va parasi starea de repaus în raport eu
mobilul, fa.ra ca aparent sa fi suferit vreo actiune din partea altor corpuri.
În aceasta. situaµe constata.m deci ca., în sistemul de referinta de mai sus,
apar abateri de la prima lege ~ lui Newton. ·.
0 situatie atialoga apare 9i ·daca consideram ca sistem de referinj:a globul
pamîntesç. Efectuînd observaµi a.supra unüi corp ce se mi9di rectiliniu §Ï ,
uniform fata de suprafata Pamîntului, se pot pune în evidenta 9i în aces~ .
caz. aba~eri de la principiul inerj:iei, care se datoresc rotatiei diurne a Pamîn-
tului. Deoarece în inulte cazuri aceste abateri sînt neimportante (devierea
de la traiectoria rectilinie este neglijabila) putem presupune ca principiul
inerj:iei este aproximativ satisfacut în sistemul de referinta constituit de glo-
bul terestru. Datorita faptului ca toate planetele din sistemul nostru solar
efectueaza, ca 9i Pamîntul, mi 9cari de rotaj:ie în jurul unei axe proprii, fa.ra
îndoiala ca ani ajunge la acelea9i rezultate daca am avea posibilitatea sa re-
petam observatille noastre chiar în sistemul de referinj:a constituit de respec-
tivele planete. Nici în sistemul de refèrinj:a _al Soarelui principiul ineqiei nu
este exact satisfacut, deoarece nici Soarele nu este. în repaus, ci are o mi~care
complicata.· in cadrul galaxiei noastre. Ajunge_m astfel la o situaj:ie aparent
paradoxala : prima lege a lui Newton, care nu poate fi obtinuta direct pe cale
experimentala ci rezulta pe baza generalizarii experimentale, nu este de fapt
verificata. exact în nici un, sistem de referinta ! Trebuie îns~ spus de la bun .
început ca aceasta situape . apare nu datorita faptului ca principiul ineqiei
nu ar · fi valabil, ci pentru ca toate corpurile luate ca sisteme de referinj:a
sînt supuse unor ·acj:i:uni din partea altor corpuri, ceea ce conduce la efecte
suplimentare, care nu pot fi evitate. Efectele suplimentare produc abate,;ile
de la implicaµile principiului inerj:iei. Din acest motiv, în loc sa vorbim despre
abateri de la principiul inerµei este mai corect sa vorbim despre abateri de
la implicatille ce decurg numai din principiul inerj:iei. . . 0
Sistemul de referinj:a în raport eu ~are principiul inerj:iei este ~act satis-
fa.cut se nume§te sistem inerJial. · ·
Toate sistemele de referinj:a ce se mi9ca. rectiliniu 9i uniform în raport cu
un sistem inerµal sînt de asemenea sisteme inerj:iale. Un sistem aflat într-o
mi9care accelerata în taport eu un sistem inerj:ial este un sistem neinerj:ial.
Din cele spuse mai înainte rezu_lta di în natura nu exista sisteme inerj:iale .

. 3.2. PRINCIPIUL AL DOILEA AL- l\lECANICII

Daca asupra unui corp se exercita o actiune din partea altor corpuri, acesta
poàte fi scos din starea de repaus sau de mi 9care rectilinie 9i ·uniforma. Spunem
atunci ca starea sa de mi9care a fost schimbata, înj:elegînd prin aéeasta ca
viteza lui s-a modificat, corpul capatînd deci · o acceleraj:ie.
:cauza care modifica starea de repaus sau de mi9care rectilinie 9i uniforma
a unui corp se nume9te for/a. ·
Dèoarece prezenta unei forj:e conduce la aparij:ia ·unei acceleraj:Ü, care este
o ma.rime vectoriala, rezulta ca 9i forj:a trebuie sa fie un vector de acee~i
direcj:ie 9i sens eu acceleraj:ia pe care o produce.

60
 . Sa consideram, spre. exemplu, .un corp în repaus al di.roi centru -de simetrie
se gase9te la o înaltime h deasupra Pamîntului (fig. I.3. la). Lasat sa cada
liber, corpul va începe sa se mi9te accelerat, çeea ce înseamna ca asupra lui
actioneaza o forta pe care o nuroim forta de greutate. .
Pentru determinarea experimcntala a caracteristicilor mi§carii masuram
spatiul s' strabatut de mobil. Vcm constata ca acesta este proporµonal eu
,patratul timpului :
(3.1)
Masurînd apoi viteza v la diferi~e momente de timp,.. vom trage concluzia
ca aèeasta este propoqionala çu inter~alul de timp scurs de la începutul mi§-
carii, adica : .
(3.2)
· Cercetînd ·ecuatiile de mi~care stabilite în capitolul prec~dent, constatam
ca mi§carii uniform acc~lerate îi este proprie o asemenea dependenta de tiinp
a spatiului 9i ·vitezei. Identificînd relafia {3! 1) eu (2.33) 9i {3.2) eu (2.36), trageni
concluzia di C1 este chiar accelei:atia <aj~carii, iar .K1 este }umatate din aceasta.

:~
h
G'
.,.1

â) h)

Fig. 1.3.1

. . Sa çonsideram ac~m ca acela9i ·corp este lasat liber pe ~ plan înclinat eu

un unghi de 30° fata de orizontala (fig. I.3.lb) §Î sa presupunem ca toate
cauzele ce se opun mi~dirii (rezistènta ae_rulw, interacp.unea suprafetelor
ce vin în contact) sînt neglijabile. Înarmîndu-ne din nou eu o rigla ~i un cro- .
nometru, determinam spatiul strabatut .dupa o secundë. de· la începerea mi§-
carii, dupa doua secunde, etc. simultari eu vitezele dupa acelea§i intervale
de timp. Vom gasi .ecuafii de mi§care tot- de tipul mi§carii uniform accele-
. rate, însa cu alte constante C2 §Î K 2 : s = K 2t2 §Ï. respectiv v = C2t. ·
Prin urmare, pe plaiml înclinat vom avea toto mi9care uniform accelerata
dar cu alta acc~lerafie decît în cazul caderii libere. Masurînd vit~zele dupa
o secunda de la începerea· mi§carii, atît îp. cazul caderii libere cît" §Î- în cazul
mi§carii pe planul înclinat, ajungem · sa determinam constantele C1 §Î C2 ,
a:dica acceleratiile celor doua mi 9cari._ Vom gasi pentru experimentul de mai
sus ca C1 = 2C 2, adica acceleratia în caderea libera· este de doua ori mai mare
decît în èazul mi§carii pe planul înclinat cù 30 ° fafa de orizontala. Deoarece
- acela§i corp a cap3:tat acceleratü cliferite, este logic sa presupunem ca mi§-
carea lui s_-a efectuat sub acfiuriea unor foqe diferite care trebuie conside-

61
 -::!"~~~Y.1! ~jît1ffi.~Jlll~rj_; ..ct;1__ cît:§în,t: mai mari accelerap.ile capatatë-.de :<mrp. Dqpa
~1t11m ~L~ .a,n, V.:.Q77flt B 1"1Ul ,-."'do..:.J.: lib · ·, · u1· w:· aèr--oneaza::greu~a
· ,t-~; · ·+ t;ea
f:.,r.:s--r ,. ~-rr
~
-""~~ .__,..a ~-!=.Y..: .. ere, asupra·. corp ·""

Ï.~ g~~JJli~i-:~l~r.aj:ia, ;<;Onst-anta :C1. Sa .evaluam:·-acuin.cate ·este,-fnila

ce, acli.è>neaza asupra .~~J.l.i~~i -.éorp· în lungul planu.luf ,,înclinat. D.esc~pu-
r~lil~gI~ut~tE}a,::G 4upi::4~ua. cotnponertte, · conform. regulilo.r:·de~-ëalcul .!Vécto-
:..itja}dfütf~(-~,J:l1 :~ :reP.'làr~nd~ca componentà ·notmala p:e plan,::G;.:~ G :cos.:39 °
este compensata de rigiditatea suprafetei de sprijin, obsetvatzj.·:cà tamînè·~o
. !lmgur:i componenta _activli. de ValOar~ G, = G. sin 30°, adicli ~ • Aceasta
;,èoni:ponen~ :P~ela -~eu: supr~~1,~: _planultti: .î~priin~" cbrpùlüi · o·:icëefèia;ïe
.:JCir!
2 ~i't1iia~·JrJiJiùi
-=-c-=::1
2
;~~e1~~~+;)'.LU1~e ~ap!t~tè
'
-~i
·d~-c~rp::·- :stnt ·P.....
r~;.:;~i~i{~e
J;'.' - .L ) ' • ' ••• -

'. ~~-, fotj:ele care acp.oneaza asupra ·co1:pului. .

~ _Es!e ...evi1~~t-~-~-s~ ~_qt i1!1:~~n~ .~t
~~W~-'!ct1~e~~l~~ ~~~~-.fo* ~e?t~;
alt_e ___ex.perie~te, jn. c_arf.,~sup:i;~_a_~~luia~i
d.e alJa ~8:tu!a ..d~~rc~~: -~-~-~~}!f~~e,
;iîi1e~~ ,$iJ,/~t~!iiffn~-aF.~è).er~tiil~ :Ço~esp~r.iza~par~- -~~ ;~~ ~~s_t~t~~·'.-c~ --~~~t~~
~rs~ :p11of9:rµoliale·~u ,f<itj:e!e ;c.are le-au ·produs;. V-om·: adm:ife· întotàeauna-- ca
··ft>-l"t~PF ièkit~ 1a1!fifüiifaz~:-'àsupra.." côiptiltû: coti~iderat '·esté ·prôpdqioria.Hi: cü- .-i~èé-
lerap.a pe care o capata corpul respectiv :
F = Ka, .,. .~);\~~ (3.3) ·
llllde K este un fa~toi. ·ae proporp.onalitate caracteristic ':fi~·~-~ corp, care
trebµie precizat~: Ïna~nt~ · d~t ~ face aceasta, sa amintim ca acc~leratia 9i forj:a
sînt marimi vectorial'e, relàfia (3.3) va fi scrisa s~b forma vectoriala :
. ➔ ➔

···.F=Ka .. {3.4)
r .. :...,, ..

Relaµ~-!~--3) µ~ permite.sa._compà.râm între .ele. foqele ce -actio~ asupra

unui corp dat, prin marimea acceleratiei comunicate corpului. de _fiecare forj:a
în parte. :. . ·: 1
'

Experienta ne arata ca daca asupra unui corp acp.oneaza mai multe forj:e,
fiecare în parte produce acela~i efect Jc~iji cînd ar acp.ona singura, adica pro-
duce aceea.!ji acœleratie ca ~i cum celelalte fotj:e nu ar fi prezente. Aceasta
:.afirmàipel deo~ebit d~ inipottanta=;: ~te: ,:cunoscuta ::sub: :"d~~~I :'.~è ·)ptlnci-
:;;pit:tl; suprapun~rib~ectelor: sali. 'q,Hnçipiùl :. superjmzifieï:.~• .~,Sâ (.Ï)resupttil~tn ::éa.
--·--·"tr:·~-,.;, l'""r',.,,: ... , ,, ... 1:·....... : ~t~~·~~..;.,.- --··· .• _.~•·..:-.. ·• ~;.,-:, .. ;..~-~~ rr~·· ·4 .--:-:,:;. ~~! ·~•r~--.·--·~;-~
:~~trf1!1~1trf~~;;a~~ll:~~\;~:~~~~~;r1~::~;·!.~~;··J{y;fa;~B•;:~,1~!1-~~~~1~-
-r~tjil_e31~P.W%te0 Isi<r r:el~ .:· ~nt ::1 fi ;;=J F.-JK~-;<!,2 ~ lf,JK,::. r, ·, ~~ a-;,;3-:-::JFni/K.,::! 1J ::

~- '. J_,-com<iriii?~ègu1µ.~r :~e çoih ~ un~té vèëtôiiala; •-içcelerà.F~ ~~Qtit't ;;, và:.--~i. )1:~1a 7
~c..,;;~•.,;t q·:·J~::1 .~!.;;'.'~:: 1:c"'r:r '::'.•-+.;:;: ·::,~.:,~ .. ~~.~-.:• II7f.!!)::; !•::.:~. !:!(_, / .q;,!!:t -;;;:.•
de re1apa_a.~.ia1.+~as + ::. ;;-,-f:_.am,· care.devine,:r·j-;·•··,·, .·.··> il' ?'-:-nt _·,+:--
[. ! .··: -:::~,'~.;-"". ~::;•):~ /~ Js~:/:_. :~~: .i·\·;~-; :~ -~ ~-~~ ~ :J ~:~.:;~·-'~/'.!·;;;~:' ~. ~ .. '.::!·!~:::·~;;· ;~;~ ~I
:J •..' -: .J.

. . c,.lf1,4l.fs ::.c.~ ,: ~· ii.p,Fm :.. 1 .(F" ·•+➔ rj;·.'·:_r.·

', • ': -:-.; .. ;.~ f· .Ji'·~:),: ~ ·•1··, ·: r; ;. - :~ ... t ~-
;- · ~--~ ::t/·/t 7-=·M=: iiKi:r;'t~:~~---. :ii~ :J:i./:l-~::;~ ·r!';:t:rt\, -~/--i:~;:!·;;~---~--:~. 1

., :i .:.: s~~:::~:.2.:.:.:i.:J ~:;;~:-::~:::::~::<: :~-:.:. ::·:·~·;:.·:: ...·f~] ,~:i::i>.-:1! ~:.::~~::•.! Ïi·:.~~-~--.;~;:: ·~-:-!
. :$µ,II!~ 'F.: :=f';F.i. +: E~ m +. /F,c.n, '::O'/intetpretam: oca Jlind:·: fqJ1a::. rœultanta
j Ù ".. "!
'..â/:sistèmutl.ui-dé:Pf~tiè-J~j :pJ3(.:-'Ff At1.inéf ::J::U'.J': .è:.:ii:."a ._):.: :,:" ~--) :::> 2!.'~

:Ltxt~,t((ia;t~½i.I'.t~·~}. . ' ti~·:i;t_:_),;i_.?:,.:•-.I::~

 i, Jàltim~ relatie:iÏleHirata: ;ci:, :·aé€<ilefap.a:.'totâl~; r;ce 1Se~:o~fin~ cffi; stmià_ ~~~
·torj.~à a:-tuturor-;a,ccelera~iilur 1datë-' &-' .fiëcaitrfü,3iâ~n-pârt'é;:e1rte· ëgàli :iffl :aé~~
lé1:atiaq?etriaré~ ar, pritnifo cœpul1 sub': aôfiunea •-:.unêî9sitï~ffo~Ïegé111ëwsu~·
, 7,:~1!:!:: ::n~futt;,~~~~:~i;;~1t,.~~~f~:~~~;~~;;;~~~!~~
g;n'te~'ià:Jîni -rela.jiia (:3:31~: sa· :œ:. eu :o fü~â-
Pentr.u:. â.tëâsta- -p.tësupunem ·aè1:îort~fü
F i Mh:rmi:i mai /tttulitorüèorpittii .:difetît·ë ~: ,· ~a S}ë '-"-ètètminam;:até!ël~ràtiltê ·1mfü.i.:
m:ate.;_.: D~oai-'erie fâtfà cai-e-: :aètîé>fi~â.z_a·: ~es~e~-·~cè~~iF :diteëtii1e :'·$i i,s~tïs~ê'-Ü~
de'.Pl~ar.e: y.-~;fi _ac~eaji_ J2é11~ü-;~:tla~e· ~:oorptttile; :vot:fi: iâifëât~:iàMà~âf;{:irtl$~~
matlmfre-rr.a:ceèle':ra.~~r: '1:n ge3:1el'al,:: c~n~ta~a~_-: ëa> ,gub~ t-a~tilftlea ~!Jt;iôt·· foi:le-
egale, corpuri difente~cat_Data, a~ce1èra1Jii tle tttiârimi: difenté,1'.{:~âi ✓cie:::nenai-\ta:
dt tgtêèlërati-i1e~ i:tnpriµrateB d~pind.:-:11ti: mimm:; dë' ·foi1êlé kee à,€~éjnéaza: ·:nst:i~ra
C?fPü'rll:ô.:r/d~ ~i::,deriproprl~~til~ flo1f, ~~dtvïdua:1e-, ·ce: si :exp~â; :ptj~: :4iitê~~
diul:: co~stantei; ~ ~: ~ub.· :â(:-µ:tt:D:é-à•-· unef: -f~'J:-1:ë .d~ttr F~ èOrp~:..- -à.te-: :-ô rà;c-€èle~~p.ë~ -
mai mare sati mai nuca/fdupa.r, t:U-m,.-K rè.ste :tnài., _.mie :sati- -11:làt.inîât-é; a-Oicâ)aba~
tete~ de fa:starea; de' ii~pmls ··$-a-tî- ritl~t1arë~ te~tilinië ~:.:unifémiâ e-s'te~ù; è'.tî-t itllai
m~f.ê, :.dU:! dt sé'onstantà î K r:âSfé :tllairilfi.i<1â ~1) invers:J, Î:tP aè-es1;Vsë41S sptulê ?.(iâ. se
mârimeà.ëôn-stant~ K➔ .èsœ~ :o &:nasuta:I fa: ·.frietµei, corpuluL A<feast~;-:maii~ fit~
c-â: tœtisebit :de ~~p~:t~iia arp~;-, 4'entfttl~re~. ·dë'. ·masa, •9i o.Jvb!1ï:~ot~1 âë-:8'.~-üni:
Î~:a~t: ;U -~~~ u-~i~:~ .
= :S.~ .j:~;~:~~:;:-1 -~:-~:·:'~ J~-'. •r·-- -· ~-~~!~<\~~~-
-:i,R~tfil~··{f3;3)J~~·~·f~t4f,d~-1~a~t1m ._,~-:~··;_ '--: .·;: .._..,.~ ... ~-_. ·.: . ),. :.:i~~} •• ,.1.J_ .
.::>:,_:_·-'_,; ;~
. s:;1~.;1?:~ :J;_·t;L, -;:J:. ::; ::;·:c.: :>.t) .~}~;;..:.,1r:.,; "'j1·:!:t~·.. 1 ~- i:::=: : : ~ i;.:ï(,Ji!::r- :r_., .1.,:: r:: :-~,.,i -·

~~t~~;= T\/\;;.:~~=~~:~.?;~'. ·t ~ft•.tt}~ ~: ·)1a1 ;>F;_:~,'_?f!7rt\/~:; \:~X::r,f \/:·~:~~\{~~ ·,

Relatia (3.5) reprezintà de fi~.pt formularea matematica a celui de al doilea 1

! prindpiu al. mec,anicii 'tépoâ:te fi enüiitit astfëf: :.aëceiera/ia imprimata unui

Cf?ffr, •df!, '!n.~! rfq[a; ~~tt",_ di!_~qt_,pJ[~P-<!_~Jiqrflla.~ c,uJorJ!f. J9{~i~C~ion~if cfl.~'Up,1/!,__Cf!r:bu-
lui. :·I).~~ar~c~:.ll!~Jl;l~-:;~§tJ~l.A~~?.- ~s~~~ o: :i;i~sµJ~::~ ~Ae;$~~...s2m~~r,;~~
se mat n1:111?-~te §1 . masa ~~rµ~a. __ · _. . . _. _, . ·
.,. .. ,_-, i"'.1~f ~ t,{it
--- ~ -,;_.,",-,. • • ;,r
•'", t.;,-• • :;f :.- - ... •:- ; ... , -: ' :,.;__:•. / l

O altâ· ~1narlnie fizica impbitantit ·èsteJ veëtoritl impü1s p éaré, ptjp. àefini-
ti~=~~ - :.:. -~·- ::·-: -y::<., ..• ~-~~-:;::.:~ ~;;.'_::::;>::. -·-- ·-'~--, ...... ..--:.,;~- :-.: : .. ,· ,.,~:

~';~;'i'/}:1,/i ~~ .~i~f~,/',':\ \t, ;:c~\;':_': / ;; : ''/;:;:'',/:'. ,~,: •,\\',:[âfJ}'.

.:·i:i~r~ ::1~:.:_<j:::.i-:.
1
[!1 SJ·)~.;-- :~·
;:~~t~:::~E1::~~·:,::.it ·:,~ ...r:~··: :...:~ ~~~ ···:i;'~
1

~~!·-~,.~;;~--r::.2-:::::i:,î·;;;:
unde v este viteza corpului de masa m. , ~Le:;-: :::;~.:::·::.:• ,.~·-T
Prin deriva~ea ):g. rap9rt cu ,tiplpul ~. reh,iJiei {3 . 6) obt~nen;i ·
. .:-( ~tf~-: -~-~a. d;-: '.:'t.-~ =--= ·-:-: ;-:~ .~.r~. ~··· l =.:.: ·.~:• . .:.

dp = _! (mv). ., (3.7)
I J-:TJT.h.il') •·T
' T ~·11
i .1d .... ,.:.·.
~l'J t.'1'(.. .:.df::L .l \ ".. ·1•-·1r
''I)J.,rl.l'):,-Flt1•·1·J t J 1:.l'..L'!J. TJ{tli.'j·,.•.. If?'1' .8.f: ·
' ··-•r1· ~ .& _ _.

Daca m este constante., ~a cum_ se presupune în meca11:ica newtoniana, -ex-

1
~r:r
1lIA;571l~ }\:I~T;J(,:~,:~i:i~),i_:· ;_;j;:~J;~il/!ti'!i~~
.At.tîffd<.;;în::,ve-d~t<4~(3;$)~:-.'é)b'~riëm• =>~ .-~t~::=~-~=-=:-.,~.- -:·,_ .. ·::· ·. ::,,::.-:~:;::, ::;:;;;·::,!:!~; :.-.. :
· '2:; GI;o.::1·:. ~, ·;·:, -:J_;:: ~~~>{!.) ;,--~,: :. ➔~~~~~ t ::- _::_:.~~-~-~,_ /:i:rJ~~J-.; ';,,t:)_:} L~.':· . .,t·J //;:
:::1-;~:r.1in.t:.!_;j :,0 .:ri:;::~:3 :rr: :~ :;.-_ ·""·~·tlP :::..1.·--p--.._,· _.__ ... .,,-:..:; .,~ ... µ--u-~ .. ·-
dt -:-r~, -!J:1 L:;:,.,: -.-,;::i~,:i~ _i:_1 .::..:~ ;;~~1:-;r·:_. ·J.., 9
} w,

'
'/
 adica variaµa în timp a impulsului este întotdeauna produsa de existenta
unei forj:~, iar marimea acesteia este egala eu forj:a care a pi:ovocat-o. Dupa
cum se vede, daêâ masa m este o constanta, relatiile (3.5) §Ï (3.9) sînt perfect
echivalente, fiec·are obtinîndu-se din cealalta. Din acest motiv, al doilea. prin-
cipiu al mecanicii poate fi enuntat ~i conform relaµei (3.9) : for/a este derivata
de ordinul întîi a impulsului în raport eu timpul. Merita de mentionat faptul
ca Newton a formulat al doilea principiu sub o forma echivalenta relatiei (3.9).
Daca masa m a corpului nu este constanta, relaµile (3.5) §Î (3.9) nu mai
sînt echivalente, una dintre ele fiind ·sigur incorecta. Fa.ra a intra în detalii
aici (vezi § 3.15); vom mentiona doar ca refatia (3.9) constituie formularea
matematica corecta a principiului al doilea al, mecanicii.
În cele ce urmeaza vom presupun:e ca masa m a corpului este constanta,
~a ca vom utiliza §Î relatia (3.5) §Î relatia (3.9), dupa cum ne este mai conve-
nabil. În situaµile în care masa variaza, vom mentiona acest lucru în mod ·
explicit §Î vom titiliza în calcule doar ecuaj:ia (3.9). .
Ca unitate de m3,$a în. SI se ia masa unui corp de platina iridiata care se
pastreaza la Biroul Internaµonal de Ma.suri §Î Greutati de la Sèvres, care a
fost numita kilogram (kg). Masa unui volum de 1 dm3 de apa distilata ce are
temperatura de 4 °C are o valoare de aproximativ 1 kg. Unitatea de masa
.în sistemul CGS este gramul (g)'° Prin definitie 1 g = 10- 3 kg. ,
Unitatile de masura pentru masa sînt unitati fundamentale în sistemele
CGS §Ï SI. Cu ajutorul lor sînt definite unitatile de forj:a în cele doua sisteme.
Unitatea de forj:a în sistemul CGS se nume$te dyna (dyn) §Î reprezinta
forta care actionînd asupra masei de 1 g îi imprima o acceleratie de 1 cm/s2 :
1 dyn = 1 g· 1 cm/s2 = 1 g·cm/s2 •
Unitatea de forj:a în ~istemul SI se nume§te newton (N) §Î reprezinta forj:a
care acµonînd ~upra ~asei de 1 kg îi imprima o acceleraµe de 1 m/s2 :
1 N = 1 ~g • ,1 m/s2 = 103 .g • 102 cfu/s2 = 195 g •cm/s2 = 105 dyn.
Se mai folosesc înca unitati ale sistemului tehnic în care se aleg ca marim.i
fund'amentale lungimea (1 m), timpul (1 s) §Î forj:a. Forj:a cu care Pamîntul
atrage un corp cu masa de 1 kg, la nivelul marli ~i latitudinea de 45 °, se·nume§te
kilogram-forj:a (kgf) §Ï se alege ca unitate fundamentala în sistemul tehnic.
Din definitie rezulta
1 kgf= 1 kg · 9,8 -,:n/s2 = 9,8 kg· m/s9 = 9,8 N.

3.3. PRINCIPIUL RELATIVITA'fll MECANICE, AL LUI GALILEI

Pentru ~ caracteriza mi~carea unui corp sîntem obligati sa considerani un

alt corp drept sistem de referinta, fata de care sa raportam mi§carea primu-
lui. Pe linga sisteniul de referinta se introduce un sistem de coordonate, a§a
cum se procedeaza în geometria analitica. Vom considera ca sistemul 9-e coor-
donate este solidar legat de unul clin corpuri. În acest caz, coordonatele tutu-
rot punctelor celuilalt corp vor determina pè_deplin poziµa relativa a acestuia
faj:a de corpul caruia i-am at~at sistemul de coordonate. · ·
Sa consideram un sistem de referinta inerj:ial S §Î un sistem .de coordonate
eu originea în O, solidar legat de el. ,

64
 . Sa p~esupunem aeum ea un al doilea sistem de referinta S' de care este
ata§at sistemul de eoordonate O' x'y'z' se lilΧea reetiliniu §i uniform eu vi-
teza V fata de S~ Pentru simphfiearea discutiei, cele doua sisteme de eoordo-
nate Oxyz §Ï O' x'y'z' se aleg eu axele Oy §Ï Oz paralele între ele, iar direcµa
§Î sensul lui Ox §Ï O'x' se aleg dupa directia §Î sensul vitezei V (fig. I.3.2).
Alegem ea origine a timpului în ambele sisteme (t = t' = 0) momentul în care
0 coincicle CU O'. ·
y y' 1
1
{S) _____ri!_, -
- - - - - ~ Prx;y:OJ
1 fx,y,O}
1
y y'., -V 1
1
c=f>. 1
X,X 1

Fig. 1.3.2
tn experienta noastra un observator din sistemul S êare urmare§te un
anumit fenomen fiziç constata ca acesta se desfa§oara în t secunde. Un alt
observator din S' urmarind acela§i fenomen, masoara o durata de t' s·ecunde.
Ne punem întrebarea daca cele doua intervale de timp sînt sau nu egale, ceea
ce revine la a: §ti daca timpul se scurge în acela.§i mod în cele doua sisteme
de· referinta deoarece scurgerea timpului nu poate 'fi apreciata decît urmarind
evoluµa unui anumit fenomen. Astfel, cînd privim. cadranul unui ceas §Î afir-
mam ca au trecut 5 minute nu facem altceva decît sa urmarim fenomenul
.. deplasa.rii acelor ceasornicului datorita. destinderii unui resort. Ne vom ·ima~
gina o experienja. simpla care sa ile permita co~pararea intervalelor de timp
în eele doua sisteme. . '
. Sa distribuim un numar de ceasu.ri în sist~mul ·s în lungul axei Ox
(fig.I.3~3.a). Sa presupunem ea o data eu sistemul niobil S' un alt ceas trece prin
fata ceasuri19r din S. Potrivim. ceasurile astfel ca la momentul initial toate
ceasurile sa arate aceea§i ora. Comparam apoi eeasul din S' eu cel de-al doilea
ceas din S pe 1înga care trece (fig~ I.3.3b) §Ï nè. convingem ca indicajiile lor
coincid. !
Experienta ne arata deci ca timpul se seurge .la fei în ambele sisteme, adica
t = t'.
Sa eonsideram, pentru simplitate, un punct P din planul O' x'y' a carui
coordonata z' este nula, celelalte doua coordonate fiind x' §Ï y'. Coordonatele
x, y, z ale unui punct, în sistemul S, pot fi scrise în functie de eoordonatele
x', y', z' din sistemul..S'~ Din figura I.,3.2 pot fi deduse imediat _relatiile ur-
matoare:
x = .x'.+ Vt, y'= y', z = z' = 0 (3.10)
deoarece 00' =
.
Vt (la momentul t = 0, 0 §Ï O' coincid) .

65
 ffi V.
rs,--v---~---~-----~~·

iJ)

(S')----------e---------+-X'

(SJ----e---@----E9---+-•
6)

Fig. 1.3.3

Pent~ un punct material P de coordonate x', y,' z' am fi obtinut în mod

analog relapile ' · · .
x = x' + Vt; y= y'; z = z'. (3.11)
Ecuatiile (3.11} reprezinta relapile de transformare a coordonatelor la tre-
cerea de la sistemu1 de referinta S' la sistemul S. Adaugînd acestora ~i rela- .
iïa t == t' obpnem ~a tiumita transformare a lui Galilei, care permite trece-
rea de la un sistem_ de referinia la altul,
x = x' Vt, + = x - vt, x'
y =y', sau y' =y, (3.12}
z = z', z' = z,
t = t' t' = t.
➔ ➔

Sîntem acum în masura sa evaluam vitezele 'lJ :;i v' ale punctului materia
P în cele dou~ sisteme de referinta :

V$
dx
= cit ' v' = dx'
$ dt'
= .!
dt
(x - Vt) = dx -
dt
V =v -
$
V
,

~,
dy , dy' . dy
Vy = dt I
Vy = r dt' = dt = 'O:y, (3.13)
~

, dz'
v. = dz
__:., Vs= -
dt'
= dz
-=V
dt .,
dt
unde am avut în vedere faptul èa V este: constant :;i ca dt' = dt, dy' = dy,
dz' = dz conform transformarii lui Galilei. îinînd- seama ca V este dirij at
în lungul axei Ox, relapile (8.13) pot _fi scrise sub forma vectoriala astfel:
➔ ➔- -- -
Vs, = V$ -
...
V , V:y' = V:y, V•' = V.1, (3.14)

66
 deci
➔
-+
v' =
-+
v~ + v; + v; =Vs+ Vy + v. -
- - -+ -+ -+
V
de unde rezulta:
-+ -+ -+ -+ -+ -+
v' = v - V sau .v]=·v' I
V. (3.15) +
Se vede ca daca în sistemul inerj:ial S punctul material se mi~ca rectili-
-+
niu §Î uniform, cu v constant, rezulta ca §Î în sistemul S' mi~carea punctului
-+ - -+
material va fi de acela§i tip însa cu viteza v' = v - V. Demonstraµa de mai
sus ne permite sa. tragem concluzia ca ·. 'orice sistem ce se mi~ca rectiliniu §Ï
uniform fata de· un anumit sistem inerµal este de asemenea un sistem iner-
µal.

·
Sa vedem âcum ce se întîmpla în sistemul inerµal S' daca punctul ma-
• · · • .. ,.
-
• • ' • · . · -+ dv
tenal se m1 9ca accelerat in s1stemul merj;1al S cµ a= - . Pentru aceasta
-
. M
sa çlerivam relatia (3.15) în' _raport eu timpul :
-+ -+
dv' dt1 -
-=-=a.
dt dt .
.... ....
Dar
· M
termenul - = -
Mnu este altceva decît acceleraµa a' a punctului
-
dt dt'
material în sistemul inerµal s',:
-a:= -
a. (3.16)
Prin urmare, pentru acel~i corp acceleraµile sînt egale în sisteme iner-
tiale diferite. Conform legii a doua a mecanicii rezulta ca sînt egale între ele
§Ï forj:ele care aciioneaza asupra acelui~i corp în cele doua sisteme inerj:iale.
Daca, spre exemplu, .vrem sa imprimam o anumita acceleraµe unui corp ce
se gase§te într-un vehicul, trebuie sa acµonam eu acee~i forj:a, indiferent
ca vehiculul este în repaus sau se mi9ca rectiliniu §Ï tiniform. Deducem de aici
ca nu se poate concepe o experienia mecanica ca1:e sa permita unui observator
situat în interiorul unui sistem inerj:ial sa determine viteza sistemului. Cu aJ,te
cuvinte, prin nici o experienJa mecanica, e/ectuata in interiorul unui sistem iner-
flial, nu se poate pune tn evidenJa starea de repaus sau de mi~care rectilinie #
uniforma a acestuia. Acesta este principiu.1 relativitaiü enuniat de Galilei
sau principiul mecanic al refa.tivitaµi. ·
Sa analizam pe scurt în ce masura este verificat acest principiu pe Pamînt.
La prima vedere, problema aceasta pare absurda fiind evident pentru ori-
cine ca datorita m~carii de rotaiie în jurul axei sale cît ~i mi~carii de revolu- ·
µe în jurul Soarelui, planeta noastra nu çonstituie un sistem inerj:ial. Este
· tot~i posibil sa consideram Pamîntul ca un sistem inertial. Într-adevar, Î!l
mi~carea de rotaiie, viteza liniara a Pamîntului la ecuator este doar de 464 m/s,
iar raza Pamîntului este R = 6370 km; rezulta ca viteza unghiulara <i> =
= V/Rest~ destul de mica (cca· 0,73-10-' rad/s). Din aceasta cauza pentru
un interval de timp nu prea mare (de ordinu.1 minutelor) putem asimila arcul
' -
67
de cerc, dupa care se mi§ca un punct de pe suprafata globului, cu o dreapta,
a§a încît se poate ·considera cu buna aproximape ca respectivul punct se mi§ca
rectiliniu ·§Ï uniform. Mi§carea de revolupe, de§i viteza liniara este ,mult mai
mare decît cea precedenta (v O:l 30 km/s), poate fi aproximata §Ï mai bine
cu, o mi§care rectilinie §Ï uniforma chiar pe durata unei zile terestre deoarece
orbita Pamîntului are o curbura mica în orice punct al sa~ din cauza peri.:
metrului ènorm de, sute de milioane de _km. Pentru un interval de timp .de
ordinul minutelor 'putem considera deci, eu· buna aproximatie, ca Pamîntul
este un sistem inef?al ce se :ini§ca eu viteza uria§a de 30 km/s. Credem ca acum
se întelege afirmapa ca principiul relativitapi mecanice este verificat pe
Pamînt, deoarece nici o fiinta ce se :tpΧca, sau se afla în repaus fata de sol,
nu simte ca în tot acest timp participa la o mi§care cu o viteza de aproape
30 km/s.

3.4. PRINr.JPmL AL TBEILEA AL MECANICII

Al treilea principiu al mecanicii, numit §i principiul ac1:iunii §Î reacµunii,

afirma ca! dace. un corp acµoneaza. eu o anumita fotj:a asupra altui ~orp,
acest~ din urma acponeaza, la rîndul sau, asupra primului eu o fotj:a egala.
§Î de sens contrar. Acpunile dintre corpuri sînt deci întotdeauna reciproce.
Valabilitatea acestui principiu poate fi verificata prin multe experiente. Spre
exemplu, daca un amator de canotaj s-a apropiat prea mult eu barca de ma-
lul unui lac, pentru a se îndeparta el va împinge cu vîsla în mal, ac1:ionînd
deci asupra malului eu o fotj:a.F (fig.I.3.4). Barca va începe sa se mi§te spre larg,
prin urmare, asùpra sistemului....om + barca actioneaza. o fotj:a de reactiune

-- -
dirijata în sens contrar fotj:ei F. Pentru a afirma ca fotj:a de reacpune este
chiar (- F) trebuie sa masuram fotj:a F ·de împingere §i sa determinam acce-
lerapa a pe care o capata sistemul om + barca, cunoscînd masa ma acestuia.
- -
'

Daca facem toate acestea vom constata experimental ca F = - ma. Cum

'

fotj:a aplicata sistemului, care este tocmai fotj:a de reacµune, este egala cu

__
--
-------==- ~
--./"_./_

-------...... ·....
Fig. 1.3.4

6R
 - - .
ma, rezulta ca foqa de reactiune este chiar... (- F) adica a;;a cum afirma prin-
. cipiul al treilea. Este clar ca acceleratia a' pe care o capata malul datorita

....
. -
. foqei ff reprezinta de fapt acceleratia pe care o capata întreg globul terestru
(malul fiind solidar legat de globul pamîntesc) sub actiunea foqei F. Desigur
ca acceleratia a' va fi practic nula pentru ca masa Pamîntului (M) este foarte
- -+ . ➔ .
mare în raport eu masa si.stemului mobil. F =Ma,= - ma, deci
-+
la'I m
-::.-=-, (3.17)
lal M
adica acceleratia primita de Pamînt este de atîteà ori mai mica decît cea a
· sistemului om_ + barca, de cîte ori 'masa Panûntului este mai mare decît cea
. a sistemului.
Daca omul din barca împinge însa CU vîsla în alta barca, atunci evident
ca va observa_ mi;;carea ambelor barci în sensuri opuse. Barcile vor capata
acelea~i acceleratii daca masele celor doua sisteme mobile sînt egale.
Mi~carea vapoarelor i;i a avioanelor eu elice poate fi de asemenea explicata
eu u~urinta: rotirea elicei pune în mi;;care fluidul (apa sau aer); deci se acµo-
,neaza eu o anumita foqa asupra fluidului, acesta, la rîndul sau, reacµoneaza
eu o foqa egala ;;i de sens contrar care se aplica vaporului, respectiv avionu-
lui. Deplasarea unor astfel de aparate eu elice este deci condip.onata de pre-
zenta unui fluid eu care sa interacp.oneze ..

3.5. WGEA CONSERVABII IMPULSULUJ

. - . -
Sa consideram doua corpuri A ;;i B~ de mase m 1 ;;i respectiv m 2 ~i sa notam
~eu F A.B forta eu care acp.oneaza A asupra lui B, iar cu F BA. foqa _eu care actio-
.neaza B asupra lui A (fig. I.3.5). Daca asupra sistemului format din cele 'doua
corpuri nu acµoneaza foqe· exterioare lui, 'spunem ca avem de-a face cu

- -
un sistem mecanic izolat d~ exterior sau eu un sistem mecanic închls. ·

-· + - = o.
Conform principiului _al treilea F A.B . -FBA., deci

-· -
al mecanicii se poa;te scrie :
F A.B

.
F BA.
Notînd•cup~ ~PB impulsurile celor doua corpurr conform
'

·
.
principiului al doilea
(3~ 18)

1 - ➔

FA.B = dPB ~i FBA. = dPA. •· (3.19)

, dt dt

, Fig. 1.3.5 .

69
 _,

Introducînd (3.19) în (3.18) obt,ine~

➔ ➔

dpB + dpA. = 0 sau ~(PB+ PA) · O. (3.20)

dt dt dt

Suma PA_+ PB= p, este tocmai impulsul total al sistemului format din cele
doua corpuri A ~i B. Dèoarece derivata sa în raport eu timpul este nula, rezulta
ca impulsul total al ,zmui sistem mecanic închis este constant în timp, sau, cum se
mai spune, se conserva în timp. Acesta este conµnutul
➔ ➔ ,
legii conservarii impul-
sului. Bineînteles ca ~mpulsurile pA ~i pB ale fiecarui corp în parte se pot modifi-
➔ ➔

ca în timp, suma lor vectoriala PA+ PB trebuie însa sa ra.mina întotdeauna

aceea;;i daca asupra sistemului format din cele doua corpuri nu se exercita forte
exterioare.
Dupa cum se vede din demonstratie, legea conservarii impulsului este o
consecinta directa.a principiului actiunii §Î reactiunii. Din acest motiv toate feno-
menele mecanice care se pot explica eu ajutorul principiului al treilea, pot fi
explicate l]Î prin folosirea legii conservarii impulsului. Astfel, experienta
în care barca se mi§ca spre largul lacului, prin împingerea în mal eu vîsla, poate
fi explicata §Î astfel : înainte de a se actiona eu vîsla, sistemul format din mal +
+ barca + om avea impulsul total nul. mterior subsistemul om _ hardi
➔ ➔ ➔
+
se mi~cit eu viteza ,,-avînd deci impulsul p = mv. Deoarece impulsul total se
! ➔

conserva, el trebuie sa fie zero. Înseamna ca malul va primi un impuls ( -P)

➔ ➔ ➔

diferit de zero, deci malul va capata o vite~a v', a§a încît -P = M v'. Deoarece
l ;, 1 = _m I
lv.f
vt desigur ca 1;;, I este practic zero, adica nu se va obsérva mi~carea
malului.
'Un rationament analog poate fi utilizat pentru a explica în~intarea unei
barci pe suprafata unui lac perfect lini~tit : la momentul initial toate corpu-
rile ce alcatuiesc sistemul izolat om + barca + apa sînt în repaus, deci itp.pulsul
total este zero. ffiterior,· prin actionarea vîslelor este pusa în mi~care o anumita
➔ ➔ ➔

masa. m1 de apa eu o anumita viteza v1 deci apa va capata ·un impuls p1 =

m1 v1 •
Pentru ca impulsul total sa ramîna nul trebuie cà subsistemul barca + om sa
➔

capete un impuls egal §Î de semn ~ontrar, (-P 1 ), deci barca se va mil}ca în sens
contrar maselor de apa puse în·mi;;care.
Reculul armelor de foc poàte fi de asemenea explicat utilizînd legea conser-
varii.impulsului. Initial atît proiectilul cît l]Î arma se gasesc în ,;epaus, deci im-
pulsul total al sistemului arma +proiectil ~ste nul. Dùpa .tragere, proiectilul
de masa m capata o viteza V, adica un impuls m V. Pentru ca impulsul total
·s_a se conserve, adica sa ramîna nul în continuare, arma de masa M se mil}ca
-+.· . ➔

în sens contrar eu o viteza v astfel încît impulsul sau M v sa. compenseze exact
impulsul proiectilului: M; + mV = 0, deci

(3.21)

70
 3.6. FOR'fE DE FRECARE
Mi§carea unui mobil este inflùentata; dupa cum am va.zut, de actiunea foJ1:elor.
în rîndul lor se înscriu §Î foJ1:ele de frecare ce se manifesta la deplasarea mobi-
lului pe o anumita suprafata. În regiunea de contact se exercita acµuni asupra
. mobilului, care se opun mi§carii sale. Foqele care apar ·în regiunea de contact
§Î care se opun mi§carii au fost numite foqe de frecare. Prin urmare foqele de
frecare au întotdeauna un sens opus vitezei corpului. !
Datm;ita faptului c.a foqele de frecare apar întotdeauna cînd un corp se mi§ca, ·
înseamna ca în practica mi§carea rectilinie §i unüorma a acestuia nu se poate
efectua în virtutea inef1:iei,
'
ci doar-+ datorita unei foqe de tractiune egala
'
§Ï de
sens contrar eu foqa de frecare F 1.
Legile frecarii se pot' studia eu ajutorul unui dispozitiv simplu numit
, tribometru (fig. I.3.6). Se pun greutati pe taler pîna cînd.corpul se mi§ca rec- ·
. -+
tiliniu §Î uniform realizîndu-se astfel sit1:1aµa în care foqa de tractiune F da-
1

-+
torita greutaiilor §Î talerului echilibreaza foqa de frecare F 1 :
-+ -+
F 1 = -F.
-+
Cunoscînd foqa de apasare normala F n, care în cazul figurii I.3.6 este chiar
greutatea · corpului, se~ poatè determina raportul
µ, = F1/F,. (3.22)
care poarta numele de coeficient de frecare de. alunecare.

-;:,
f

-
Ff1'·

b)

Fig. 1,3.6

71
 Se repeta experienta de mai·sus a 9ezînd o greutate suplimentara deasupra
corpului. Vom observa ca forta de tractiune F' necesara pentru a echilibra ·
fortà de frecare F} este mai mare decît în cazu.1 precedent, dar raportul IL/=
= FtfF~ nu 5:-a modificat, deci coeficientul de frecare nu depinde de forta de
apasare normala. Tot experienta ne arata ca marimea coeficientului de fre-
~a-re nu depinde nici de marimea suprafetelor ce vin în contact, ci doar de
natura ~i gradul lor de ~lefuire.
Relaµa {3.22) este totu~i numai aproximativa deoarece în realitate coefici..
entul de frecare depinde 9i de viteza relativa dintre suprafete. Într-adevar,
~tim din proprie experienta ca este mai greu sa scoatem un corp din repaus
decît sa-i întretinem ·mi~carea dupa ce a pornit. Aceasta înseamna ca IL/ èste

. 1
0 V

Fig. 1.3.7

mai mare atunci cînd începe ~mi9carea, scazînd ulterior, pe masura ce viteza
cre9te {fig. I.3.7). La viteze mai mari coeficientul de frecare începe însa sa
creasca 9i poate fi considerat ca fiind proportional eu vit ~za de deplas.are, iar
în cazu.1 ca aceasta cr~te ~i mai mult, coeficientul de frecare ajunge sa creasca
~i mai repede, fiind proporµonal eu patratul vitezei.
Deoarece foqele 4e frecare sînt în multe cazuri· daunatoare, în tehnica se
utilizeaza lubrifianµ pentru miC§orarea acestora. Astfel, lagarele m~inilor sînt
gresate eu diferite uleiuri m.inerale care redue coeficientii de frecare dintre
suprafetele ce vin în contact. .
În tabelul I.2 sînt indicate valorile coeficientilor de frecarè pentru cîteva
materiale. ·

TABBLUL I.2

Suprafata 1,1, Suprafaµi µ

1 1

lemn pe lemti 0,36-0,50 fier pe fier 0,30-0,50

lemn pe metal 0,42-0,60 fier pe otel 0,20-0,30

. ....:.l.l,;_

otel pe gheatl 0,014 otet pe otel o,10=-0,20

72
 Din experlenta cotidiana 9tim ca în cazul unei ini~cari de rostogolire, a unei
sfere spre exemplu, forta de freèare este mult mai mica decît în cazul unei mi§-
carl de alunecare, a aceleia§i sfere, în ·~onditii identice. Din acest motiv în teh-
nica: sè utilizeaza rulmenj;ii eu bile care permit realizai:ea unei mi§cari de ros-
togolire în locul uneia de' alunecare.

3.7. MOMENTUL FOR'fEl,~I 1\IOMEN~UL CINETIC

-
,Sa consideram-un punct material, de masa m, ce se gase9te într-un pu net P
-
de raza vectoare r 9i asupra caruia actioneaza o foqa· F (fig. I.3.8). -

Fig. 1.3.8
Prin definipe, momentul foqei F fata de punctul O este d~t de expresia
.:..
5'1, 0 ,
....r X -
F (8.28)
➔ • •
· unde indicele atrujat lui a>1t indica punctul fata de care s-a considerat mo111:entul
foqei. Aceasta ma.rime se va dovedi necesara în sttidiul mi9carii corpului rigid
ca §Ï în numeroase probleme de statica.
1 Marimea. momentului este

1@R.0 1 = rF sin ix (3.24)

- -
mit §Î bratul foqei. Daca r Il F atunci ix = 0 ,§Î @lt0 = O.
, -
unde d = r sin 0t reprezinta distanta de la punctul O pîna la suportul foqei nu-
.... ,

Fie p impulsul punctului material din P. ,Prin definip.e, momentul i mpulsului

,

_sau momentul cinetic al unui punct 1;11aterial în raport eu un punct O _este ex-
primat prin produsul vectorial ·

L0 =-; X p. (3.25)
Derivîn~ în_raport ·eu timpul expresia (3.25) obtinem

d.Lo
-
d-; -p +. r. X -dp =· -V X -p + r X F
= - X
-+ -
=
-+
r
-
X F,
& dt &
73
 .... .... .... ....
deoarece v X p = mvxv = O. Comparînd acum ultima egalitate' cù relatia
(3.23), rezult~
....
d.Lo ....
--
dt
= &m.o. (3.26)

Relaj:ia este valabila pentm orice punct O faj:a de care consideram cele doua·
momente; astfel se poate renunta la indicele O, relaj:ia avînd un caracter general:

cii ....
-=@rr. (3.27)
dt '

aclica variaj:ia în timp a momentului impulsului unui corp este egala cu mo-
mentul fortei care actioneaza asupra ·acestui corp.
Daca asupra ,unui sistem de n puncte materiale, de mase mi, m2, • • • m,., I

acµoneaza sistemul de forte exterioare ~~xt, ~xt, ••• , F:xt (fig. I.3.9), atu~ci mo-
·,, mentul rezultant al sistemului de forte în raport eu punctul O va fi. dat, conform
principiului suprapunerii _efectelor, de suma vectoriala a momentelor fieca-
rei forte în parte, calculate în raport eu acelruji punct O,
-+
mtot·-
o -
-+
r1 X
-+
pext
1
+r -+
2
-+
X pext
2
+
. • • •
+ r n X pext
-+ -+
u -
-
n-+
""'r·
L-1 1 X
-+
pext
j •
. ~l

Pe linga foqele exterioare, aplicate · sistemului de puncte materiale, pot

exista §Î forte de interacpune între punctele materiale ale sistemùlui,
care sînt dirijate dupa clirectiile ce unesc aceste puncte · ~i pe care le
.....
vom numi foqe interioare. Daca notam cu Fï; forta eu care actionea-
za i punctul material m, asupra putictului material m;, atunci fotj:a interi-
. . . n -+
oara totala ce se exercita asupra lui m; din partea celorlalte particule este °EFï;•
i=l
i=l=j

Fig. 1.3.9

74
Condipa i =t= j trebuie impusa deoarece ·punc~ material nu actioneaza asupra ....
sa îns~i. Daca tinem seama 9i de fof1:a exterioara Frt, expresia
... .... n ➔

F; =F;n+BF•J
i=l (3.28)_
i:t=J
. '
reprezinta forj:a totala ce actioneaza asupra lui m; 9i care îi modifica impulsul
conform relatiei ,
dp~ ~--... n ....
- = Fjt + B Fij. (3.29)
dt i=l
i:4:i

Momentul fortei F; în raport cu O va fi dat de:

-+ -+ n__. -+ __. -+ n ➔-

r·J X (Fext
j + "F-·)
L..J ., -- r·1 X pext
j + "'· 'J X '°'F ·
L..J iJ,
i=l ial
i:4:i - i:4:j

iar momentul total va fi atunci ·

~tot
@lto = :B·
n -+
r; X
-+
Fj
xt n(--t
+. j=l
L..J YJ
~--t )=
X L-1 F'i_
~en
@JLo + @Ro
~lnt
, j=l i=l
i=t=i . .

u~de @iigxt este momentul totai al fortelor exterioare iat @Jt.:j1al celor interioare. Se
poate u 9or demonstra ca momentul total al forj:elor interioare este nul. Pentru
aceasta sa __co~~idera~ o p~reche de puncte materiale oarecare (fig. I.3.10) ce ac-
-~- ;1',,._ .... ...
tioneaza unul asupra celuilalt eu foqele F,; 9i respectiv F;,, egale în ma.rime dar
de sens contrar, conform principiului al treilea al mecanicii. ·
Suma momentelor acestor doua forte va fi nula deoarece
- ... ... -+ ... ... ... ...
r, X F,1 + r1 X Pt;= - r, X F,; + 'YJ X
-+ -+
F,1=(r; - r,) X F,; = rs; X F,; =0,
.... - ...

_.
---r_jj
-
-fi

Fig. 1.3.10

75
 -+ -+
Fi_; ~i 1'ïJ avînd aceea~i directie. Cum ·aceasta se întîmpHi pentru oricare din
perechile de punct.e materiale, rezulta ca fotj:ele interioare nu contribuie la
momentul total al fotj:elor ce acponeaza asupra sistemului. ;_Daca punctele
-+ -+ -+
materiale au impulsurile p1 , p2 , ••• , Pn, momentul cinetic total al sistemului
va fi
'\ -+tot - -+ -+ -+ -+ -+
Lo = r1 X Pi -t r2 X P2 + ••• f rn X Pn•
Derivata lui în raportul eu timpul este
-+ -+ ' -+ ' -+ -+
· dÛ,ot -+ . dP1 -+ dP2 -+ dPn ~-+ dp;
- - = r1 X --+r2 X - - + ... +rn X--=LJ'YJ X - -
dt dt , dt dt js:al dt
-+
dr- -+ ' -+ -+
pentru ca -•- x p, = mv, X v; = 0, (i = 1, 2, ... , n).
dt

Folosind expresia (3.29), dLo capata forma

. àt
dL tot
' n n n -+ -+ n n -+ -+
_o_
-+ = E ;; X ( F; + E F,1 = E r; X F; + E E r;
) X F,;.;
dt j ... 1 i=-1 j=l j=-1 i= 1 .
. ~j ~

ultimul termen fiind nul obtinem

-+tot ~
dL 0 Cl1Y ext
--=a,1\,0, .(3.30)
dt
adica variatia în timp a momentului cinetic total este egala eu momentul
total al fotj:elor exterioare.
Daca" cmt.o
~cxt
= 0, atunci-
· altot
_o_=(\. (3.31)
·dt
Deci cînd sistemul este izola~, adica_ asupra lui nu actioneaza foqe exterioare,
momentul sau cinetic se conserva. . ·

3.8. GREUTATEA CORPURILOR

Este un fapt bine cunoscut ca orice corp care nu est_e suaj:inut se m.4;ca
spre Pamînt, aceasta mi~care numindu-se cadere libera. Forta care produce
-+ /
caderea corpului este greutatea G, direcpa sa fiind data de dreapta dupa care
. se efectueaza caderea libera*. Aceasta direcfie, numita verticala locului se poate

• Punctul de· aplicape al foqei de greutate a unui corp se uum~te ceutrul de greutate al
corpului respectiv. · • •- .

7ô

0
 N

$
Fig. 1.3.11

U§or determina eu ajutoru.l firului eu plumb. _Ea este dirijata ·dupa raza Pa-
mîntului. Unghiul « pe care-1 face verticala locului eu verticala unui pu.net de
pe ecuatàr, situat pe acela9i cerc meridian, este ·tocmai latitudinea geografica
a locului respectiv (fig. I.3.11).
Daca se studiaza caderea libera a corpurilor într-un tub în care s-a fa.eut
vid (tubul lui Newton), se ·constata ca toate corpurile capata acee~i viteza
§Ï acceleraµe. Neglijînd decirezistenta aerului, caderea corpurilor nu depinde
de forma, dimensiunile sau natura lor.
"- Acceleràpa pe care o capata corpurile datorita greutaµi lor se num~te acce-
leraµa gravitaµei ~ se noteaz8: eu g, deci G = mg. . , . ·
- Deoarece în caderea libera viteza cr~te destul de rapid, pentru. a înlesni .:.
observapile se folo'sesc dispozitive în care aeceleraµa ce se masoara sa fie sen-
sibil mai mica decît g, marindu-se astfel precizia masuratorii; în plus, o data eu
mic9orarea vitezei se reduce 9i rezistenta opusa de aer la înaintare. tn acest
. scop Galileo Galilei a utilizat planul înclinat (fig. I.3.12), pentrii care compo-.
nenta activa a fo~ei nti este G = mg ci G1 = mg sin «, deci corpul capata o
acceleraµe a = g sin « < g. Masurînd intervalele de timp în care sînt ·straba-
tute diverse- distante, se constata ca mi§carea este uniform accelerata §Î se
determina acceleraµa a = g sin « = gh/l calculîndu-se apoi g = al,/h.
Un· alt dispozitiv de determinare a lui g este ma!jina Atwood care consta din
doua corpuri identice de masa M, suspendate la capetel~ unui fir ce trece peste

Fig. 1.3.12

77
(,<( ·:
_!.,•;
-:.\
,j\~·,. , 1

,
:.::.,..~ - ~------ -- ---

m
M M
I

Fig. 1.3.13

un scripete fix (fig. J.3.13). !n cele ce urmeaza vom-neglija atît frecàrile ce

pot apare în regiunea de contact clintr( fir ~i scripete, cît 9i rezistenta aeru-
lui. Cînd se ata~eaza o greutate suplimentara de masa m, întregul sistem de
masa totala (2M + m) începe sa se mi~te, sub acµunea fotj:ei mg, în lungul
unei rigle gradate. Acceleratia sistemului se obj:ine determinîndu-se timpurile
în car~ sînt parcurse anumite distante; date de rigla gradata. Se constata ca
este vorba tot de o mi9care uniform-accelerata 9i se gàse9te valoarea lui a. Fo- ,
losind legea a doua a lui Newton mg= (m + 2M)a, se gàse~te apoi valoarea
~~ .

Daca un corp cade liber de la înalpmea li, fa.ra viteza iniµala, obfinem timpul
t cît dureaza coborîrea ~i viteza v pe care o are corpul cînd atinge solul : h =
= gt2/2, V = gt.
Eliminînd timpul între aceste doua ecuatii se obtine relatJ.a lui Galilei:
v = ..j2gh. (3.32)
Timpul de cadere de la înalµmea h este

(3.33)

a) Aruncarea pe verticala. Cînd un corp este aruncat pe verticala eu viteza

inij:iala v 0 , acesta se va mi§ca uniform întîrziat, ecuatiile de mi9care fiind
cele deduse în capitolul de cinematica. Dupa t secunde de la aruncare vi-
teza va fi v = v 0 - gt. 1Avînd în vedere ca atunci cînd mobilul atinge înal-
timea maxima h, viteza sa este nula, se gase9te timpul d~ urcarr t,,,c = v 0 /g, iar
înaltimea maxima pîna la care se ridica este
hmu = vef 2g. (3.34)
Dupa ce a ajuns la înalµmea maxima, corpul începe sa cadà liber 9i, d~pa
cum se vede clin relaj:iile (3.32) ~ (3.33), viteza finala eu care corpul ajunge la sol
este egala eu cea· inij:iala, iar timpul de coborîre este egal eu: cel de urcare.

78
 y

Fig. 1.3.14

-
b) Aruncarea sub un unghi dat. Sa consideram acum aruncarea unui proiec-
.
til eu viteza ini1:iala v0 , ce face un unghi (X eu orizontala (fig. I.3.14). Vom
· neglija din nou rezistenta aerului, cotisiderînd ca singura for1:a care ac}Îoneaza

- -
este greutatea. Viteza 1rezultanta a proiectilului la orice moment se va obp.ne
_din compunerea vitezei initiale v 0 eu viteza v dirijata dupa verticala, de sus
în jos, care apare datorita greutatii. Întîlnim deci compunerea unei mi§cari
uniform-încetinite dupa axa Oy (eu viteza iaj.µala v01 = v 0 sin(X §Î ;acceleratia
a 0 = g) eu o lllΧcare uniforma dupa axa_Ox (eu viteza Vos= v 0 cos ci).
Ecua1:iile de mi§care vor fi
x = (v 0 cos ci)t, y = (v 0 sin ci)t - gt2/2~ (3.35) ·
Utilizînd formulele (2.47) ~ (2.50), avem posibilitatea sa obµnem înalµmea
maxima Ymas la care ajunge corpul, distanta maxima Xmax strabatuta ·de acesta
pe orizontala (bataia), timpul de urcare §Î de coborîre :
- v2 sin2 ci
Y max -- ,...._-
0 -g-.-, (3.36)
2
v3 sin2(X
Xmax = -----g
' (3.37)

_ t _ v O sin ci •
(3.38)
tu,c - - cob - ---
g
Timpul total cît dureaza mi§carea va fi :
2v 0 sinci
t = tu,c + tcob = , g • (3.39)

Traiectoria ~carii, care se obl:ine ~or eliminînd timpul din ecuatiile (3.35),
este parabola
' 1 g
y=xtgci - - - - -2 x2• (3.40)
2 vgcos ci

79
 y

Fig. I.3.15
/

c) Aroncarea pe orizontala. În cazul în care corpul este lansat de la înalp.mea

-+
h fata de sol, eu viteza initiala v 0 clirijata dupa orizontala (fig. I.3.15), putem
considera n;tl~carea mobilului ca fiind rezultatul €ompunerii unei mi~cari
rectilinii ~i uniforme q.upa Ox (eu viteza v 0) eu o mi~care uniform-accelerata,
fa.ra viteza inipala, dupa Oy. -
A vînd în v:edere ca la momentul inipal t = 0 mobilul se gase~te în punctul
A (0, h), ecuapile de mi§care vor fi _,,.
X = v0t,
j, = h - gt 2/2. (3.41)
Eliminînd timpul din relatiile de mai sus obtinem ecuapa traiectoriei, care
este parabola

(3.42)

Momentul de timp în care mobilul atlnge solul se obtine punînd conditia

1
y= 0, deci

,. . =V~· (3.43)

iar distanta maxima p_arcursa pe orizontala este

_ y2h
X,nu-,- V 0 _.
g .
(3.44)

3.9. FORTE IN MI$CAREA CIRCULARA UNIFORM.A

Am stabilit în capitolu1 consacrat cinematicii e.xpresia acceleratiei care
apare în mi~carea circulara uniforma ~i am aratat ca aceasta acceleratie este
dirijata dupa raza, catre centru1 cercului, motiv pentru care a fost numita
centripeta :
acp = -va1' = CJl2r,. -
acp
-+
= .- mCJl2r. (3.45)

110
 Fig. 1.3.16

Conform principiului al_~_doilea al mecanicii, aparitia acestei accelera~ se

datore§te unei fo~e, pe carè o vom n~mi centripeta
mv2 .... ....
Fcp = - = '»1,<,)2Y, Fcp = -mCù2Y, (3)16)
1'

de asemenea dirijata dupa directia razei, catre centrul traiectoriei. •

Legea a treia a mec~nicii ne arata ca o data cu fo~a centripeta ce se aplica
mobilului, trebuie sa apara o foJia~ egala ~ de sens contrar eu aceasta, numita _
fo~a centrifuga. Ea se aplica corp~ui .care obliga un alt corp în mi§care sa
·descrie o traiectorle circulara. De exemplu, sa consideram rotapa u.tiui corp •
legat cu o sfoara. Foqa centripeta este aplicata mobilului, iar foqa centrifuga
este aplicata sforii, mîna care pue capatul sforii simte acµunea acestei fo~e
(fig. I.3.16). Aceste foqe apar §Î dispar simultan.
tn cazul unui vagon ce cote§te la o curba, §Înele acponeaza asupra rotilor
' eu o foqa dirijata catre centrul arcului de cerc pe care-1 formeaza §ina, ~ceasta
este deci o fo~a centripeta. La rîndul lor, rople acµoneaza asupra ~elor eu o
foqa egal~ ca ma.rime §Î de sens contra~, care este tocmai fo~a centrifuga.
Deoarece foqa cell:trifuga provoaca solicitarea ~inelor, terasamentul caii ferate
se înclina cu un unghi «. Dupa cum se vede din fig. I.3.17 §Îna nu este solici-

Fig. 1.3.17

81
 · tata cînd componenta G1 a greutatii G a v~gonului, care acµoneaza asupra
9inei, echilibreazi exact forta centrifuga: G1 = F,1,
Gtgœ = mv2 /r deci tgct = v2/rg. (3.47)
1.
/
Relatia (3:47) stabile~te viteza cu care trenul trebuie sa intre în curba pentru o
raza 9i un, unghi_de înclinare a terasamentu.lui date astfel încît ~inele sa nu se
uzeze. Se va vedea u.lterior ca daca relap.a (3.47) este satisfacuta, va~onul are
o stabilitate maxima. ·

3.10. FOR'fE ELASTICE. PENDULUL MATEMATIC

a) Forte elastice ~i oscilatii elastice. Foqele exterioare care actioneaza asupra

unui corp pot sa deplaseze diferitele regiuni ale corpu.lui unele fata de altele;,
provocînd astfel o modificare a formei lui. Aceste modificari au fost numite
deformatii. Datorita deformarii apar forte interne care se exercita. asupra re-
giunilor deplasate ~ care tind sa refaca forma initiala a corpu.lui.. Din acest
motiv, cînd fotj;a exterioara. dispare, fortele~interne tind sa readuca corpul la
vechea sa, forma. ·
În realitate, nici dupa încetarea actiunii exterioare, deformarea nu dispare
complet. Totu~, deoarece pentru. m~te corpuri -întîlnite în natura,, deformarea
ramasa este neimportanta, putem considera eu buna aproximatie ca fortele
interne au readus corpul chiar la vechea sa forma. Acest tip de deformatfi ce pot
dispare complet se numesc deformaJii elastice, iar fortele interne care le înla-
tu!a se numesc Jorle elastice. Ïn sfîr~it, ·proprietatea corpurilor de a se deforma
suh actiunea fotj;elor exterioare ~i de a reveni la vechea lor forma dupa în-
cetarea solicitarilor externe se nume~te elasticitate.
Sa presupunem ca tragem de capatul unui resort care se deplaseaza. astfel
pe distanta y (fig. I.3.18}. Deoarece ne intereseaza 9i directia 9i sensu.1 în care . .
. -+
s-a efectuat deplasarea, vom introduce vectorul y al carui modul este egal eu

1
1

· eohilihru, ~- ~ :
.~ V V V V V VU U U 1 7,, O ·
1 .,.
' J ►,

l'nlindere: ~ !o u u
··~ v v v v v
T-- _
9 ~ e- ky
- .1 1
.a,
. .,,
,-, -;:
~
1

comprli11are. .§1_ ~,
~ vuuvv u vu!
1
-
~=-ky
1 - •
~·

Fig. 1.3.18

82
 Il) Il) C) d)

Fig. 1.3.19
distanta y pîna la poziµa de echilibru §Ï pe care n consideram întotdeauna ca
fiind îndreptat de la pozitia de echilibru spre punctul unde a ajuns capatul
resortului.
-+
Expepenta ne arata ca foqa elastica Fe este proportïonala eu distanta pîna
la pozitia de echilibru,. adica : · . ·
F, = ~ky,
- 1 -
{~.48)
unde constanta
. -+
k-- este pozitiva §Ï . se ilume§te constanta
.
elastica
.
a resortului.
Vèctorul y fiind întotdeauna luat în·sensul deplasarii extremitaµi resortului, j

semnul minus din relatia {3.48) exprima faptul ca foqa elastica se opune, în
toate cazurile, acestei deplasari, incliferent ca resortul este întins sau comprimat.
Sa studiem un tesort elastic care ar~ lungim~a l în · starea nedeformata
{fig. .i.3.19a). De un capat se suspendao bila de masa m; sistemul resort+ bila
astfel format se nume§te pendu.1 elastic. ,
- '-+
Cînd sfera suspendata se afla în repaus {fig. I.3.19b), fotj:a de greutate G = mg
a bilei este echilibrata de fotj:a elastïca ff; a resortului, care apare datorita
-+ ..
alungirii s a acestuia. Alungirea s a resortului, pentru care se realizeaza pozitia
de echilibru a p<:;_ndulului elastic, se stabile§te punînd conditia ca foqa totala
sa fie nu.la:
➔ -+ ......
mg - ks = 0 saµ s = mg/k. {3.49)
Daca actionam dupa verticala ~supra bilei de masa m, pendulul elastic va în-
cepe sa se mi§te în jos :;;i în sus, de o ·parte §Î de alta a poziµei de echilibru.
Cînd bila. se gase§te la distanta y de punctul O de echilibru {pozitia c)~ daca se
neglijeaza" frecarile, ea se va gasi sub actiunea unei fotj:e
-+
F = Fe
-
+G=
. -+ -
-k(s - y)
-+
+ mg,
-
{3.50)

unde fotj:a elastica Fe .este de sens contrar lui G, fiind mai mare decît greuta-
tea în punctele situate sub pozitia de echilibru, dar mai mica decît aceasta în
punctele situate deasupra pozitiei de echilibru.

83

t. .
 !1~-kl , {\ .
T
-------- -----
.. y tF=-ky

Fig. I.3.20
Din (8.49) §Î (8.50) rezulta
- -
F=ky. (8.51a)
· Analog, putem ara.ta ca într-un punct situat la distanta y sub punctul de echi-
libru, acµoneaza o forj:a
-= -
F ~ky. (8.51b)
În ambele situatii F tinde sa aduca.
_. bila în punctul de echilibru. Trebuie re-

-
marcat ca. în relatia (8.51a) prin y înt:elegem ·vectorul dirijat de la extremitatea
resortului spre O, pe cînd în relatia (8.51 b) prin y înt:elegem vectorul
îndreptat de la O spre extremitatea .resortu.lui. Daca. lua.m originea în O §Ï. ex-
prima.m forj;a într-un punct folosind vectorul de poziµe al acelui punct, adica
un vector dirijat de la origine spre punctul respectiv, atunci forj:a ce actioneaza
asupra bilei va fi
-= -
F -ky, (3.52)
indiferent daca bila se va gasi mai sus sau mai j os de O (fig; I.8.20).
Legea a doua a lui Newton ne permite ·sa scriem pentru orice punct re-
l~~·
ma= -ky. - -
,
(3.52 a)
Daca. alegem axa Oy dupa axa resortului, obtinem ma= -ky deoarece toti
vectorii din relaµa (3.52 a) au direcµa axei Oy. Deci ·

a = - -k y. (3.52 b}
m
Dupa cum s-a va.zut la capitolu.1 de cinematica, mi§carea ,în care accele-
raµa este proporj:ionala eu distanta ·ptna la pozip.a de echilibru (ec. 2.74) este
o mi§care oscilatorie, periodica, unde dependenta de timp a lui y este data
de relaµa (2.71).: ·
y(t) = A sin(<,) 0t + cp). (3.58)

84
 Comparînd ~c. (3.52b) eu eç. (2~74), rezulta Cù~ = k/m, deci perioada ip.i§-
carii este

T =~
2 =
Cùo
21t · v- m. .
k
(3.54)

Putem ajunge însa la acelea~i concluzii folosind ecuatia lui Newton (3.52 b) .
. Aceasta metoda este mult mai géneraJa avînd avantajul ca ne penµite sa
descriem mi§carea punctului material ~i în cazul în care luam în- considerare
rezistenta mediului. · . .
· Expresia (3.52b} mai poate fi scrisa sub forma
d 2y k
-+-y= o. (3.55)
dt~ m
Relaµa (3~55) este O ecuatie difeienµala omogena de ordinul al doil~a CU coe-
ficienti _constanti, a carei solutie este· data de ec. (A.56), unde c = Cùft = k/m
în cazul nostru, adica y este de forma (3.53). Marimea Cùo se nume~te pulsatia
proprie a pendulului elastiç.
Faèem conventia ca începem sa masuram timpul din momentul în care
pendulul elastic trece prin pozitia de echilibru, a4ica luam originea timpului
t = 0 cînd y = O. Considerînd ecuaµa -(3.53) pentru aceste valori, obpnem
. A sin cp = 0, care implica cp = 0 ,(daca A --:- 0, atunci y= 0). Soluµa devine
y = A sin Cù 0t, (3.56)
care este ecuatia unei mi~cari oscilatorii armonice. Deci sub actiunea fortei
elastice pendulul elastic executa o mi§care oscilatorie armonica de elongaµe y,
amplitudine A ~i-perioada T = 21t/Cù 0 , deoarece perioada mi§carii este data de
perioada lui sin '!lot; adica ,.
T
·
= 21t v~ . (3.57)

Vom considera acum cazul real cînd asupra pendulului elastic acµoneaza, pe ·
linga forta elàstica (-ky}, o fotj:a de frecare F1 proporµonala eu viteza (F1 =
= -bv), b fiind o constanta _pozitiva deoarèce forj:a de frecare are sensul opus.
vitezei.
Legea a doua a mecanicii c~pata o forma deosebita de cea data de (3.52 a) :
-+ -+ -+
ma_- -ky - bv (3.58)
sau
d2 . d
m -12 + b .1 + ky = 0,
dt dt
deoarece am considerat axa . Oy dupa axa resortului. Avînd în vedere ca
dy . . 2 k u1.. .
v = - . ~ Cùo = -rez ta ecuapa
dt- m

d2y + !!._ dy + Cùa = 0 (3.59)

dt2 m dt ·0 y

85
care este de tipul (A.45) eu 2b' = b/m §i c = rufi. Daca b' 2 > Cù5, atunci solutia
ecuatiei (3.59) este data de rela1:ia (A.48), iar pentru b'2 = Cù6 solutia este data
de ecuatia (A.50) :
y(t) = A 1e-(b'+Vb'1 -oo~l'+A 2 e-(b'-Vb'1-oo!)', b'2 > ru~ (3.60)
y(t) = (A 1 +A 2 t)e-b~t, b'2 ·= ru5. (3.61)
Se remarca imediat cay scade rapid întimp. Se zice ca o astfel de mi§care este
puternic amortizata §Î aperiodica. Dupa un interval de timp infinit (t = + oo),
bila de masa m ajunge în pozi1:ia de echilibru, deci nu mai au loc oscilatii de
o parte §Î de alta a punctului de echilibru. ·
Trebuie re1:inut faptul ca îndeplinirea conditiei b' 2 ~ Cùg care conduce la mi§-
carea puternic amortizata, impune existenta unei forj:e de rezistenta extrem de
m~~. - -
·o situatie foarte des întîlnita în realitate este aceea pentru care b'2 - CJ>ij < O.
Solutia ecuatiei (3.59) este (vezi ec. A.57) .
y(t) = Ae- 6' 1sin(CJ>'t + ~), (3.62)
unde (-b') este partea reala iar Cù' = VCù5 - b' 2 este partea imaginara a
iradacinilor ecua1:iei caracteristice.
· Daca se ia conditia initiala Yo = y(O) == 0, se obtine cp = 0, astfel ca
y(t) = Ae-b't sin Cù't. (3.63)
',
Folosind notatia Ya,m (t) = A sin CJ>'t, care reprezinta elongafia unei oscilatii
armonice ~e perioada T = 21t/Cù 1 , relatia (3.63) devine
y(t) = e-b'tya,m (t). (3.64)
Se poate U§Or demonstra ca valorile luiy(t) care se obtin din T în T secunde
formeaza o progresie geometrica descrescatoare eu ratia e-b'T. Aceasta în-
seamna di elonga1:ia mi§carii scade exponential în timp, adica mi§carea înce-
teaza eu timpul. Într-adevar, la momentul de timp t + T, ecuatia (3.64)
ne furnizeaza valoarea ,. ·
y(t + T) = e-b'(t+T>ya,m (t + T)
1sau
y(t + T) = e-b'I • e-b'Tya,m (t), (3.65)
deoarece, din ddinitia lui T, Yarm (t + T) .:..._ Yar1n (t). În sfîr§it, din (3.65) §Î
(3.64), rezulta
-b'21t
y(_t + T) = e-b' y(t) = e
1 w' y(t),
egalitatea de mai sus fiind satisfacuta -la orice moment de timp.
Sa calculam acum viteza punctul_ui material. Pentru aceasta vom deriva
în raport eu timpul relatia (3.63):

v = dy = Ae-b't (-b' sin CJ>'t + <s>' cos <s>'t).

dt .

86
 Din aceasta expresie se pot gasi momentele 4e timp la care y(t) ~i atinge maxi- _
mele sau minimele relative, avînd în vedere ca la aceste momente viteza
·~e anuleaza. Aceasta conditie conduce la relatia
tg<->'f = <->'/b',
dè unde rezulta
'. <->' <->' '
Slll <->'t = ---:::::===- = - · (R66)
Vb'2 + <->'2 Côo
Sa presupunem ca b' 2 <(. Cô6, deci în expresia lui <->' 2 putem neglija pe . b~
_faia de <-> 0 • O~tinem atunci <->' C:l <-> 0 , .iar din (3.66), sin <->'t = 1, ded:·
i»'tmax = 2k1t + rc/2, tmax = + 1) rc/2<->
(4k 0, ·.

<->'tmin = 2krc + 31t/2, tm,n = (4k + 3) rc/2éll 0•

Maximele ~i minimele relative fotmeaza fiecare în parte cite o progresie

, -b'~
geometrica descrescatàare eu ratia e c.>o. Maximele pot fi reprezentate pe
cu.rba exponenµala y= e-b't în punctele de abscise t = (4k + 1) rc/2<-> 0 , iar
mînimele pe curbay = -e-b'! în punctele de abscise t = (4k + 3) rc/2<-> 0 (vezi
fig. I.3.21). Se vede din figura ca amplitudinile pendulului elastic scad expo-
ilenµal în timp, schimbarile de semn ale.lui y aratînd case executa o mi~care
oscilatorie, de o parte ~i ~ de alta a pozitiei de echilibru. 0 astfel de mi~care,
care se stinge treptat în timp, se zice ca este a:t:nortizata.
Un caz deosebit de interesant apare atunci cînd asupra pendulului elastic
acµoneaza o fort a externa ce vari8:za armonic ~u timp,
' .

F ext = F O cos <->t.

În locul ecuaµei (3.58) vom avea :
-+ -+ -+ -+
ma= -ky - bv + Fexi, (3.67)

Fig. 1.3.21

87

1'
1
 Daca presupunem ca forj:a exterioara este dirijata de-a lungul axei resortului,
atunci toate forj:ele ce apar în ecuatia (3.67) au aceea~i directie, deci

.
ma, = -ky - bv + Fex,-
· Folosind
..
din nou notatia ~~ = k/m, relatia de mai sus, devine .

-çlt2 + -mb -dy

d2y
dt
+ Cl>oJ
.
=
2 F
-m0 cos Cl>t. (3.68)

Nu vom încerca sa rezolvam ecuatia diferentiala (3.68) deoarece acest lucru

necesita un calcul ceva mai complicat. Vom discuta însa_ caracteristicile mi§-
carii èare rezulta în acest caz ~i care desigur nu va mai fi o mi§care amortizata.
Datorita prezentei forj:ei exterioare, punctul material executa o mi§care osci-
latorie armonica. forj:ata (întretinuta), eu perioada ·
T = 21t/Cl> (3.69)
impusa de pul~atia forj:ei Fut•
Prin urmare solutia trebuie sa fie o functie periodic~ de timp
y = A sin (Cl>t + cp) (3.70)
unde amplitudinea A depinde de Cl>, Cl>o §Ï b. Se poate ara.ta ca A· are ·valoarea
maxima atunci cînd Cl> = Cl>o, adica atunci cînd pulsatia fortei externe este
egala eu pulsap.a proprie a pendulului elastic. Fenomenul care consta din
realizarea unei oscilatii cu amplitudinea maxima, datorita _actiunii unei fotj:e
exterioare de aceea~i perioada eu cea a oscilatorului, a fost numit rezonan/a.
În cazul rezonantei se poate ara.ta eu U§Urinta ca o solutie particulara y,u(t)
a ecuatiei (3.68) (eu Cl> = Cl> 0) este
Y,n(t) = A,ez sin Cl> 0 t (3.71) ·
unde A,u este amplitudinea la rezonanta. -Introducînd relatia (3.71) în ecuapa
(3.68) obtinem

A '" ( -Cl>02 sin

•
Cl>ot+ -b Cl>o cos Cl> 0t + Cl>o sin Cl>ot = Fo
2. )
-_ cos Cl> t,
0
. m m
deci ecuap.a este satisfacuta la orice moment de timp pentru
A,u = F 0 /bCl> 0, (3.72)
decï"

Y,e, =
F 0. sin,Cl> 0t. (3.73)
bCl>o
Deoarece oricare din solutiile (3.61)-(3.63) ale ecuatiei omogene tinde la
· zero cînd t ~ · oo, solupa geµerala a ecuatiei neomogene (3.68), de la un
moment de timp, va coïncide cu solupa particulara (3. 73).
Dupa cum se vede clin formula (3. 72), amplitudinea la rezonanta este invers
proporj:ionala eu b, deci este eu atît mai mare eu cît forj:a de rezistenta este
iµai mica. În cazul în care Cl> r= Cl>o, amplitudinea de· asemenea cre§te cînd b
scade, dar dependenta de b este mai complicata decît în cazul rezonantei.

88
 A

. Fig. 1.3.22

În-fig. · I.3.22 se da comportar~a lui A în funcp.e de ru péntru valori diferite

ale parametrului b · (b1 > b2 > b8). . ,
R~atnintim în încheiere, ca oscilatiile care au loc sub acp.unea unei fo~e
perio.Qice exterioare se numesc àscilaJii înt,é#nute sau oscila#i f o,Jate.
b) Pendulul materna.tic. Sistemul. alcatuit dintr:--un punct material de masa
tn. suspendat de un fir inextensibil, fa.ra greutate, de lungime l, se nume§te
pen'dul matematic (fig. I.3.23). · .
N otiunea de pendul matematic este .evident o nop.une idealizata, un, astfel
de sistem nu se întîlne~te în natura. Sa consideram sistemul real format dintr-o
sfera omogena de.,raza ,, suspendata de un fir de lungime l §Î sa vedem în ce
· condip.i î1 putem asimila eu un pendul matematic. Deoarece foqa de greutate
a, sferei este aplica~a în centrul _sferei, distanta de la punctul de suspensie S
·s

0=mi /
Fig. 1.3.23

• 89
pîna la punctul de apliêatie al greutaµi este de fapt (l + r) ~i nu l, cît ar fi
fost în cazul punctului material. Se vede imediat ca se pot neglija dimensi"."
unile sferei daca este îndeplinita condiµa l ~ r. Pentru ca firu1 sa poata fi
considerat practic inextensibil, trebuie ca alungirea sa Âl sa fie mica, a~a
încît Ill ~ l.· În sfîr9it, daca sfera este confectionata' dintr-un material de
densitate mare, a~a încît masa sa sa fie mult mai mare decît cea a. firului,
greutatea firului este neglijabila în raport eu cea a sferei, iar sistemul nostru
poate fi asimilat cu un pendu! matematic. ·
Pendulul matematic este în echilibru àtunci cînd directia firului coïncide

-
cu verticala locului. În acest caz, greutatea Ga punctului material este com-
pensata de forta de reactiune FR care actioneaza întotdeauna în lungul firului,
a9a încît punctul material de masa m, se gase9te în repaus.
Sa presupunem ca am scos pendulul din pozitia de echilibru, directia firului
facînd unghiul ex eu verticala locului. Este evident ca punctul material nu se
poate mi9ca ·decît dupa arcele cercului de raza l, eu central în S.
Componenta Gn = G cos ex a greutapi este compensata în continuare de
reacµunea firului, dar cealalta componenta, G, = G{sin ex, care are directia
tangentei la cerc (adica la traiectorie) ~ este orientata în permanenta catre
poziµa de echilibru, ramîne necompensata. Asupra punctului material va
actiona deci forta tangentiàla G, care îi va imprima o acceleratie a. Pentru
valori ale unghiului ex mai mici de 4° (ex< 1t/45 radiani), se poate aproxima
sin cx prin valoarea arcului ex, exprimata în radiani: sin ex Oil ex. Atunci
G, = Gex = mgex. (3.74)
Notînd eu s lungimea arcului QA, ~ tînînd seama ca s = tex, G, devine
G, = mgs/l. (3.75)
Pentru unghiuri la centru mici, lungimea arcului s poate fi aproximata
prin lungimea coardei OA = y. Obtinem atunci pentru modulul fortei tan-
genµale valoarea
G, = _mgy/l. (3.76)
Daca vrem sa scriem relaµa de· mai sus sub forma vectoriala 9i consideram
- -+ ~ . -+ -+
vectoruly clirijat de la O la A (y= OA), se observa imediat ca vectorii G, 9i y
au sensuri cliferite; avînd în vedere 9i relatia (3.76), rezulta
-+ -+
G, =- mgy/l, (3.77)
adica G, este o foqa elastica de tipul (3.48), unde constanta k este în cazul
nostru mg/l. Mi9carea va fi oscilatorie 9i periodica, eu -y(t) obµnut din retaiia
(3.53), deci .
y(t) = A sin (CJl 0t + cp) (3.78)
unde CJlo = Vg/l deoarece, dupa;cum ~m aratat mai sus, constanta k trebuie
înlocuita prif:1 constanta mg/l. Astfel, perioada este data- de

T = 2~ = 21tVl/g. (3.79)
CJlo

90 •
\

Desigu.r di. la ace!:a§i rezultate am fi ajuns daca am fi considerat ëcuatia

~N~~ .
--+ --+
ma =G, (3.80)
iar prin proiectarea pe directia y
d2y +!.y= O. (3.Sl)
dt2 l 1

'
Se vede ca în acest caz w 02 = g/l (vezi 3.55).
' 1

Dupa cum se observa din (3. 79), perioada pendulului matematic nu depinde,
pentru unghiuri mici, de valoarea amplitudinii. Aceasta proprietate este cunos-
cuta sub numele de legea izocronismului micilor oscilatii, lege descoperita
de Galilei.
Pendulul odata scos din poziµa sa de echilibru, amplitudinea oscilatiilor
sale scade treptat în timp datorita frecarilor !]Î pîna la urma se opre§te.
Aceasta însa nu rezulta din ecuaµa (3.78) care arata ca amplitudinea A nu scade
în timp, mi§carea oscilatorie efectuîndu-se la nesfîr§it, deoarece la ::;tabilirea ,,
ei am neglij at forta de frecare ce apare, atît datorita niediului în care osci-
leaza pendulul, cît ~ frecarilor la punctul de suspensie S. Considerînd o forta
de frecare F1 proportionala c;u viteza* §Î dirijata în sens contrar acesteia·,
F, = - b"il _: --:- b f, se obµtt~, în locul ecna:jiei (3.80), relatia:
. ....
ma
....
= G, + F 1 = -
....
m
g .....
-y - b- •
dy
l dt
' --+
~r~iectînd _pe directia lui y, obtinem
d2.t, d '
. · m _J + b ..Z. + m .!. y = 0,
. dt 2 dt · l ·

d2y + }!__ dy + !_ = 0 (3.82)

d.t2 m dt l y- '
CU wi = g/l, adica o ecuaµe de tipul (3.59). Soluµa ei este data de (3.63):
y(t) = Ae-b'' sin w't {3.83)
eu b' = b/2m §Î w' = ,JCJ>~ - b' 2,
unde acum wJ = ·g/l. Obµnem deci o mi§care oscilatorie, de tipul celei repre-
zentate în fig.I.3.21, ca~e se amortizeaza exponenp.al în timp.
Sa presupunem ca asupra pendulului acµoneaza o forta · externa periodica
F es, = F o coSC»t. În acest caz vom avea oscilatii armonice întreµnute, pentru
CJ> = CJ>o avînd loc fenomenul -de rezonanta eu amplitud.inea data de relaµa
. (3.72).

• Aceasil ipoteza este.~corecta deoarece viteza unui pendul nu este prea mare {vezi ~ § 3.6).

91

,.,.
,·
 Fig. ·1.3.24

Un dispozitiv simplu pentru punerea în evidenj:a a rezonantei este cel din

fig. I.3.24. Greutatea G poate aluneca în · lungul tijei pendulului P 1 , astfel
încît lungimea acestuia, deci ~i perioada lui, pot fi modificate. Scoj:înd din
pozitia de echilibru pendulul P 1 , mi~carea oscilatorie de pulsatie (1) a acestuia
este transmisa, prin intermediul suportului comun L, tuturor celorlalte trei
pendule care. vor începe sa. oscileze eu diferite amplitudini deoarece, fiind de
lungimi diferite, au pulsaj:ii proprii de oscilatie diferite. Se constata ca pendulul
a carei pulsaµe proprie (1) 0 este egala cu 6>, are o amplitudine maxima. Fixînd
greutatea G astfel încît lwigimea lui P 1 sa fie egala cu lungimea pendulului
P 4 , vom constata ca amplitudinea lui P 4 este sensibil mai mare decît a .celor-
lalte doua pendule. Acest lucru se întîmpla ·deoarece pulsaj:ia proprie a lui
P 4 a devenit egala eu cea a foqei exterioare produsa de oscilaµile lui P 1 • Spunem
ca cele doua pendule P 1 ~i P 4 sînt în rezonanj:a. "' •
Efectuînd o experienta analoga eu cea. descrisa anterior, însa cu pendule
de lungime egala ~i mase diferite, ne putem conviilge cu u~urinta ca ampli-
tudinea oscilaµilor nu depin~e de masa pendulelor.
c) Aplicapile pendulului. Cunoa~terea legilor de mi~care care descriu. micile
oscila?i ale pendulului matematic a permis construirea unor dispozitive de
masurare precisa a timpului. ·
Din relaµa (3.79) se obµne lungimea l a unui pendul care bate secunda
într-un loc dat' de pe Pamînt. Spùnem ca un pendul bate. secunda daca doua
treceri consecutive prin acel~ punct (indiferent de sensul de mi~care) se
efectueaza din secunda tn secunà4_._ Aceasta înseamna ca perioada unui astfel
de pendul este T = 2s, deci lungimea. ~a este l = g/1t2• .
Un orologiu are ca parte ptj.ncipala ù.n peridul care bate secund~ oscilînd
în jurul unei axe orizontale. Numa.ml de oscila1:fi ale pendulului, care da
numarul de secunde scurse, se înregistreaza p~ un cadran prin rotirea unor
ac~ fudicatoare. Amplitudi.nea oscilaµilor pendulultti. scos din pozij:ia sa de
echilibru ar scadea treptat în timp datorita .frecarilor. Mi§carea sa este în-
tretinuta de catre un dispozitiv motor care m:i~ca totodata fil acele indicatoare.

92.
 0

.T

.(• p

a) b)
Fig. 1.3.25
La un orolqgiu dispozitivul motor este constituit clintr-o greutate suspendata.
printr-un fir care este înfii~urat pe un ciµndru orizontal cînd orologiul "este
,,întors". Cilindrul poarta. mai multe roti dintate· centrate pe axa sa. Fiecare
dintre acestea are, la rîndul sau, pe âxa. o roata mtilt mai mica care este antre-
nata de roata precedenta, mi§carea motorului fiind astfel transmisa din roata
în roata, de la prima pîna la ultima.
0 rotatie lenta a primei determina o rotaµe rapida a ultimei. Daca ultima
face o rotatie completa într-un minut, rotlle ale caror axe poarta acele ce
indica minutele §Î. orele fac respectiv o rotaµe într-o ora §Î o rotaµe în 12 ore.
Desigur ca mi§carea unei greutaµ în cadere este o mi§care accelerata care nu
poate sa dureze prea mult; or, este indispensabil ca mi§carea rotilor ce poarta
acele i~dicatoare sa fie o mi§care uniform circulara §Î care sa dureze un timp
mai lung, o zi spre exemplu. in' acest scop mi§carea motorului este regulari"'."
zata. cu ajutorul. unui dispozitiy numit regulator.. (fig. I.3.25 a §Î I.3.25 b).
Cînd pendulul P, care bate secunda, oscile~a de la stînga la dreapta, vîrful
Mal ancorei A se apropie de roata dintata §Î patrunde între doi dinp. Roata
-dintata este brusc imobilizata §i.odatacu ea ~ mi§carea greutaµi G. Revenind
de la dreapta la stînga o data cri pendulul, vîrfu1 M al ancorei deblocheaza
roata R'- §Î, sub actiunea grel!_tatii G, aceasta se rote§te u~or. Nu pentru mult.
. timp însa, deoarece vîrful P se apropie la rîndul sau §i, angajîndu-se între doi
dinp, imobilizeaza -din nou roata. Dupa ,,aceea vîrful P se departeaza §.a.m.d.
Daca presupunein ca greutatea G rote§te :pe R dupa cum indica sageple,
de fiecare data unul dintre-dintii roµi este eliberat; el acponeaza simultan asupra
suprafetei m ·a vîrfului M §Ï asupra suprafetei p a vîrfului P. În ace$t mod

93

'.
 se transmit pendulului P, prin intermediul ancorei A §Ï tijei comune T, ·
impulsuri care îi întrej:in ·oscilaj:ia. În acel~i timp sînt acj:ionate §Î rotïle
care poarta acele indicatoare, mi~carea lor pentru intervalul de un minut
fünd fracj:ionata în 60 de mi~cari succesive, sacadate, de p.urata scurta, egala
CU O secunda.
0 alti a.plicaj:ie importanta a pendulului este legata de determinarea
/
precisa a acceleraj:iei gravitaj:iei. Într-un punct de pe Pamînt, de o anumita
latitudine, masuram perioada T ~ unui pendul de lungime l §Î obtinem pe g
din relaj:ia g = 4TC2l/ T. .·
Determinarea experimentala a lui g eu ajutorul unui pendul, în diferite
locuri de pe Pamînt, a arata1: ca aceasta depinde de altitudine ~i în special de
latitudinea geografica, fiind maxima la poli §Î minima la ecuator (tabelul I.3).
TABELUL I.3

0 0° (ecuator) 90° (pol)

~-

g 9,7807 9,8061 9,8311

3.11. ATRACTIA UNIVERSALA

În urma observaj:iilor astronomice, J. Kepler a stabilit în anul 1619 legile

care descriu mi~carea planetelor în jurul Soarelui. Acestea, nnmite ~i legile
/
lui Kepler, sînt ùrmatoarele:
1. Planetele se mi~ca pe elipse ce au Soarele situat într-nnul din focare
(fig. I.3.26 a) ; .
2. Raza vectoare a planetei descrie arii egale în intervale de ·tîmp egale
(legea ariilor) ;
R Patratele perioadelor de revolnj:ie sînt direct proporj:ionale cu cuburile
semiaxelor mari, adica
T2=CR 3 (3.84)
nnde prin perioada de revoluj:ie T se înj:elege timpul în care planeta descrie
o elipsa completa.·
Daca raza vectoare a planetei descrie ariile SAA' ~ SBB' în intervale egale
de timp, conform legii a doua a lui Kepler, aceste arii sînt egale (fig. I.3.26 a).
În cele ce nrmeaza. vom trata Soarele ~i planetele ca ni~te puncte materi-
ale, avînd în vedere· ca dimensinnile lor sînt neglijabile în comparaj:ie eu
distanj:ele ce le separa. / .
În anul 1687 I. Newton a reu~it ~a explice legile mi~carii planetelor presu-
pnnînd ci Soarele exercita o forj:a dè atracj:ie asupra planetelor. Aceasta. forj:a
de atracµe se manif~sta ca o farta centripeta ce obliga fiecare planeta în parte
sa se ~te dupa o cnrba închisa de forma nnei elipse. Newton a demonstrat ·
~ .

ca daca. se ad.mite ca. forj:a de atracj:ie F din partea Soarelui care acj:ioneaza.
asnpra planetei P este proporj:ionala en prodnsul maselor. ac.estora ~ invers
proporj:ionala cu patratul distantei r dintre ele, fiind îndreptata catre Soare.

94
 8

a) s b)
Fig. 1.3.26

dupa directia PS, atunci pot fi explicate cele trei legi ale lui Kepler. S-a pre-
supus deci ca foqa este data de relatia

.F = l{ Msmp , (3.85)
y2

unde M 5 este masa Soarelui, mp masa: planetei, iar ~ o constanta de pro-

portionalitate.
Sa cautam sa_ demonstram l_egile lui Kepler.
➔ ca fiind
F sub forma vectoriala, sa consideram vectorul,,
· Pentru a scrie pe· -
. . ~

îndreptat de la S ·la P 9i sa· avem în vedere ca foqa are directia lui 1' dar
sensul contrar acestuia. Prin urmare · - '

F= ·-,K M 5 mp ; = -K M 5 mp ;.
,,2 ,, rs (3.86)

Momentul acestei forte fata de punctul S este

➔ ... .... . M 5 mp ... ...
@lt.F =r X F = _-K _r X r = O.
r8
Folosind ecuatia (3.27) obµnem

c1L
-=0 (~.87)
dt. '
• . ... .... -+
adica momentul cinetic L = r X p este constant în timp, pastrînd acelea9i
ma.rime, direcµe 9i sens în tot timpul mi9carii. ·
·Sa consideram acum o portiune din traiectorie (fig. I.3.26 b). Aria dS a
triunghiului ha9urat este data de ~odulul vectorului
.... 1.... ....
dS=-1' X dr
2

95

• 1
, ·I
 -+ -+ -+ ➔

unde. dS are direcµa perpendiculara pe planul format de r §Î dr deci dS este

un vector perpendicular pe planul traiectoriei. Împa.rpnd eu dt,

-+ -+ -+ -+ •
dS· 1 r X dr 1 -+ dr 1 -+ -+
- = - ---.= - r X - = - r X 'V
·dt 2 dt 2 dt 2
sau

dS 1 ➔
- = - r X (mp'V) = - r X
-+ 1 ➔ -+
p =--L,
1 ➔
(3.88)
dt 2mp 2mp 2mp

de unde rezulta
-+ l -+
dS=-Ldt. (3.89)
2mp
-+ -+
Egalitatea {3.89) ne arata ca direciia lui dS coincide eu direciia lui L despre
care i;tim ·ca este aceeà~i la orice moment de timp. Aceasta înseamna di. orien~
tarea norIQ.alei la planul ce conpne vectorü r, dr, §Î r
➔ ➔ ➔

+
dr, nu se· modifica
➔

în cursul mi§carü. Rezulta ca orientarea planului care conµne ace§ti vectori

este, de asemenea, mereu aceea§i în tot cursw. mi§carii, traiectoria mi~carii 1
fiind deci o curba ce se gas~te întotdeauna în acela§i plan, altfel spus este
o curba plana. Determinarea formei geometrice a acestei traiectorii plane
necesita calcule mai complicate care arata ca ·traiectoria este fie o elipsa, fie
o parabola, fie o hiperbola, dupa cum viteza inipala a corpului aflat sub acpu-
nea foqei (3.85) este mai mare sau mai mica '(vezi §i § 4.6). !n ~azul planetelor
viteza initial~ corespunde condipilor · de mii;care pe elipse.
. În concluzie, foqa de tipul (3.85) explica
.
prima lege a lui Kepler. ➔

Tot relatia (3.89) ne arata ca în timpul dt raza vectoare r descrie o supra-

faia de ma.rime dS =_!:__dt. Integrînd în raport eu timpul obpnem ma.ri.-
2mp
mea suprafetei descrise în rimpul t :

S = - 1-Lt. (3.90)
2mp

Se vede imediat clin ultima relatie ca în unitatea de timp, indiferent' de pozitia

instantanee a planetei pe traiectorie, raza vectoare a acesteia descrie o supra-
fata de aceea§i ma.rime S/t = L/2mp.
Prin urmare, în intervale de timp egale raza vectoare a planetei descrie
arü egale; am obpnut dèci §Î a doua lege a lui Kepler.

96
 Deoarece demonstrarea legii a treia a lui Kepler este mai dificila din punct
de vedere .matematic, vom simplifica lucrurile presupunînd ca traiectoria
planetei este circulara {aceasta situ~µe corespunde satelitilor artificiali care
se mi§ca pe orbite circulare}. Egalînd forj:a de atracµe eu· forj:a centripeta
obpnem
K mpMs = mpe»s R
RB .
unde am avut în vedere ca distanta de la planeta la Soare este egàla: eu raza
R a cercului. Rezulta de aici relapile :
4 2 4 2
KMs = CJ.>·2R 3 = 7t Ra, deci
P. ·
ra= KM7t Ra.
5

4 2
Notînd constanta 1t cu C, obpnem a treia lege a lui Kepler
KM5
T2 = CR8
deoarece, în mi§carea circulara, distanta de la un punct oarecare de pe circum 7
ferinta pîna la centru este egala cu raza cetcului §i reprezinta. totodata semi-
axa mare a elipsei de excentricitate ·nula. . · ·
Daca: pnem seama de dimensiunile Soarelui §Î planetelor, toata expunerea
....
de mai sus ramîne valabila, prin 'Y mielegînd însa vectorul ce une§te centrul
Soarelui cu centrul planetei. · · '
Dupa cum se remarca din retaiia (3.86}, directia f_orj:ei de atractie trece
întotdeauna prin centrul Soarelui. 0 astfel de forj:a, a carei directie trece printr-un
punct fur, se nume§te / or!d centrala. ·
Pe lînga atracjia Soarelui planeta noastra este supusa ~i atractiei din partea
celorlalte planete din sistemul solar. Dintre toate acestea, cea niai importanta
este însa forj:a de 'atractie FL din partea Lunii, care este totu~i de 127 de ori mai
mica decît atractia sol~a (mai exact F~ = l = 0,0058). Forj:ele de
· Fs 127,415
-+ ...
atracjie F s a Soarelui §Ï Fi.. a Lunii sînt dirijate respectiv dupa direcµile
ce unesc centrul Pamîntului eu centrele celor doua corpuri cer~ti situate la
distantele n §Ï respectiv d {fig. I.3.27).
Forj:a- totala care actioneaza as~pra Pamîntului este
F ~ FS -.+. FL = K Ms mp D
na + K mL'mP
d3
d,
deci, în ~carea sa de revoluµe, Pamîntul are acceleraµa
...
...
F
._ Ms ... · mL ...
a=-=K-n+K -d. · (3.91)
mp na . d3
Conform principiului al treilea al mecanicii, Pamîntul acµoneaza asupra
Soarelui eu o forj:a {-~} §Ï asupra Lwµi eu o forj:a (-FL!• Aceste forj:e,

97
 L

Fig. 1.3.27
1
i
:·,;

care âu punctele de. aplicatie în centrul Soarelui §Ï respectiv în centrul Lunii,

se comporta ca ni§te forte centrifuge.
Newton a generalizat re1apile (3.85) ~i (3.86) considerînd ca între orice
pereche de corpuri din univers se manifesta o forta: de atractie de forma

F =K m1m2 (3.92)
2 '
1'ia

unde m1 §Î m2 sînt masele celor doua corpuri, iar r 12 este distanta ce separa
centrele lor. Constanta K se nume§te constanta atracjiei universale, fiind
· aceea§i pentru toate perechile de corpuri ce se atrag.
Considerînd doua corpuri de mase egale eu unitatea, situate la o distanta
r 12 egala tot eu unitat,ea, obpnem: F = K. Constanta K este astfel numeric
egala eu forta de atracpe dintre doua mase unitare _ce se gasesc la distanta
unitate una fata de cealalta. În sistemul SI valoarea sa masurata este K =
= 6,66·10- 11 N·m2/kg.
Datorita _valorii mici a lui. K, fotj:a d~ atractie dintre doua corpuri de pe
suprafata Pamîntului este mica fiind dificila determinarea ei experimentala.
Atractia Pamîntului este însa importanta datorita masei mari a acestuia.
Farta eu care Pamîntul atrage un corp reprezinta chiar greutatea acelui corp .
. Pentru un corp de masa m situat la suprafata Pamîntului se poate scrie egali- ·
tatea

mgo = KlmmP, (3.93)

. R2
deci acceleratia gravitaµei g O la suprafata Pamîntului este
mp
go= K - . (3.94)
Ra
Masurînd pe g §Ï §tiind ca raza R a Pamîntului este cam de 6 400 km, putem
obtine masa mp a planetei noastre:
gRS
mp = K = 6,-1024 kg.

98
 Cînd corpul de masa. m se ga.se~te la altitudinea (îna.ltimea) h de suprafata
Pa.mîntului; distanJa de la corp la centrul Pamîntului este R +
h, relatia ·
(3.93) devine · ·
K mmp (3.g3 a)
mgh = (R h)2,+
unde g,. reprezinta acceleratia gravitaµei la altitudinea 1,, :
_ K mp Kmp . R2 ( R )2 t_(3.94)
g,. - (R + h)2 J12 (R + h)2 = go R +.h ·
Relatia (3.94) ne arata. ca. acceleratia gravitaµei scade cu altitudinea. Aceas-
ta înseamna. ca greutatea unui corp nu este de fapt constanta, ~a cum eram
, obi~nuiti sa o consideram, ci variaza. cu altitudinea. Totu~i, pelitru corpuri
care cad pe Pa.mînt de la o înaltime h, mult mai mica decît raza Pa.mîntu.lui
R, , putem considera pe g ca fiind constant în tot timpul ca.derii. Într-ade-
. 1 h h
var, termenul - - - °" 1 - - pentru - < 1 (vezi Anexa, -tabelu.l
1 +h/R R R
A.2), deci
2 2
·. l
(1 + (1 - ~) °" 1 - 2 '!!:_ ,
) Oit
h/R R · R
unde am nèglijat din nou termenul în h,2/R2• Introducînd ultima relatie în
(3.94) obtinem
g,. = g0 (1 - 2h/R). (3.94 a)
Folosind ultima formula, sa cal~ulam acceleratia gravitatiei la înalµmea h =
= 1 km avînd în vedere ca R 0:l 6400 km :
g,.,.,.lkm = g 0 (1 - 2/6400) = g0 (1 - 1/3200).
Daca. neglijam pe 1/3200 fata. de 1 nu facem o eroare prea mare, astfel ca.
putem consiçl.era ca gh-!krn0:lg 0 ~i deci acceleratia gravitatiei, ca ~i greutatea·,
sînt practic constante în tot cursul caderii corpului dè la altitudinea de 1 km.
Daca h < R, însa de acela~i ordin de ma.rime, nu mai pot fi neglijati termenii
conµnînd puteri superioare ale lui h/ R, iar daca h > R nu mai este valabil~
dezvoltar ea (vezi 'discupa din A.3, Anexa).
Daca în fiecare punct d.intr-o a~umita. regiune a spatiuJ.ui se exercita. o forta,
spunem ca în acea regiune exista un cîmp .de forj:e. Astfel, forj:a de atractie
a Pa.mîntului se ex:ercita. în fiecare punct din _jurul sau. Spunem atunci ca
Pa.mîntul creeaza un cîmp de forte gravitationale, sau mai pe scurt un cîmp
gravita#onal sau gravific. ·
·nupa. cum am va.zut, toate corpurile din univers exercita. forj:e de atractie ·
asupra celorlalte corpuri. Din acest motiv trebuie sa cop.sideram ca. fiecare •
corp da n~tere unui cîmp gravific într-o anumita regiune a spapului. Putem ·
spune ca. masa fieca.rui corp exprima nu numai proprieta.µle sale inertiale,
dar ~i proprietaple sale gravifice. ·
Asupra unui corp de masa. m ce se ga.se~te în punctul T (fig. I.3.28) actio-
neaza forj:a gravifica F= - Kmpm ;_ Dupa cum se observa din fig. I.3.28,
r8
vectorul; e~te dirijat de là C la T. M:arimea acestei °forte nu depinde numai

99
de masa mp a Pamîntului ce creeaza cîmpul gravific, dar ~ide marimea m a masei
corpului ce se gase 9te în cîmp. Vrem sa introducem o ma.rime care sa carac-
terizeze doar proprietatile cîmpului gravific al Pamîntului, fa.ra sa depinda
de caracteristicile corpurilor ce se afla în acest cîmp. 0 astfel de ma.rime ne-ar
.permite sa comparam între ele diferite cîmpuri gravifice. Pentru aceasta
consideram acj;iunea diverselor cîmpuri asupra unei aceleia~i mase luata drept
masa etalon. Cu cît foqa care acj;ioneaza asupra masei etalon este mai mare,
eu atît cîmpul respectiv este mai intens. Convenj;ional, s-a· luat drept masa
etalon unitatea de masa, adica m == 1 kg în SI §i. m = lg în CGS. Marimea
...r .= -.FJ = - K-
mp ...
r (3.96)
mJ [r8 '

se. nume;;te intensitataa cîmPutui gravific al masei mp ; eu cît acest- vector este
mai mare, eu atît acj;iunea cîmpului asupr~ unei mase este mai puternidL

Fig. 1.3.28

... -
Din definij;ia data se vede ca Î1 are acee~ expresie ca ~i acceleraj;ia gravi-
taj;iei g, semnificatia sa fizica este însa alta: vectorul .r ne da foqa eu care
cîmpul acj;ioneaza asupra unitaj;ii de masa.
În fig. I.3.28 este reprezentata intensitatea cîmpului gravitaj;ional al
· Pamîntului, care are acel~i modul în punctele egal departate de centrul Pa-
mîntului, adica pe suprafata unei sfere eu centrul în ·C.. Din acest :µiotiv se
r
spune ca are simetrie sferica.

3.12. SISTEME NEINER'flALE. FOR'fE DE INERTIE

Dupa cum am aratat în paragraful 3.3, mi9carea rectilinie 9Î ~forma a
unui sistem de referinj;a inerµal nu poate fi pusa în evidenj;a prin nicr o ext?e-
rienj;a mecanica, deoarece, în diferite si~teme inertiale, fenomen~e mecamce

:/.00
se desf~oara analog. Altfel se prezinta însa lucrurile în cazul unui sistem care
se mi~ca accèlerat, adiça al unui sistem neiner/ial.
În continuare, vom prezenta modul în care evolueaza procesele mecanice
în sisteme neinerj:iale, punînd în evidenta felul în care accelerafia sistemului
influenfeaza fenomenele mecanice care au loc în el.
Pentru aceastasa consideram un corp A de masa m care într-un sistem iner-
-+
µal S, are accelerafia a•. Prin urmare, · în sistemul S, asupra corpului acp.o-
... ...
neaza o forj:a F, = mai. Sa vedem acum ce se întîmpla în sistemul propriu
S Â al corpului A, adica în sistemul de referinfa fafa de care corpul A este în
. ... ...
repaus §Î care este, evident, un sistem neinerj:ial care are accelerafia a 0 = a,
fafa .de S,. ... , . .

Accelerafia a a corpului masurâta în sistemul sau propriu de catre un obser-

vator din acest sistem este nula. Daca admitem ca legea a dOUa a mecanicii ·
este valabila într-un sistem neinerj:ial, atunci în sistemul propriu suma for-
telor care acponeaza ~supra corpului este nula, deoarece ; = O. Rezulta ca
în sistemul S~, pe linga forj:a F,, a.pare o forj:a suplimentara FO astfel încît

F, +io = o, (3.97)
deci

(3.98)
-+
Forj:a suplimentara F 0 , care trebuie introdusa în sistemul de referinfa neiner-
p.al pentru ca ~ în acest sistem sa fie îndèplinit principiul al doilea al meca-
nicii, se nume§teforJa de inerJie saufor/a inerJiala. în unele carµ aceasta foqa
este numita forj:a complementara, termenul de forj:a de inerµe fiind folosit
pentru forj:a de reactiune cu care acfioneaza un corp afla~ în repaus cînd asupra
sa se exercita o foqa care-1 scoate din starea de repaus (de exemplu cînd
vrem sa împingem un corp greu, simpm forj:a de reacfiune a acestuia asupra
bratelor. Aceasta foqa este numita de unii autori forta de· inerpe). Desigur
ca întrebuinfarea aceleia~i denumiri ·pentru forj:e diferite stîrne~te confuzü;
în cele ce urm.eaza vom utiliza în mod consecvent termenul de forj:a de iner-
-µe pentru foqa suplimentara (3.98) care apare în sistemul accelerat.
. Pîna acum am considerat çazul particular în care corpul A se afla în repaus
fata de sistemul accelerat, din care cauza acceleratia sistemului accelerat fata
-+ .
de cel inerµal coïncide cu accelerafia a, pe care o are corpul A fafa de S,. Vom
considera, în continuare, un sistem neinerj:ial S 11 _ fafa de care corpul A are
o accelerape; 'diferita de zero, iar S 11 are fata d~ S, o mi~care rectilinie acce-
-+ - .
le~ata de accelerape a 0 diferita de acceleràfia ·ai pè care o are corpul fata de
... = r... + r-"'
S,. Dupa cum se vede din fig. I.3.29, pentru un punct oarecare P se poate
scrie r, O deci
... · d;; d; d;: . ... ...
'IJ; = --=-+-
dt dt
0

dt
= Vo + Va,

, 101
~-.

Fig. 1.3.29

iar acceleratia va fi
..... ..... .....
;;,= !~• = d~•+~•=,i'_+;;. (3.99)

Înmultind eu m obtinem
m-; = m(-;, - ; 0).

Pentru a putea interpreta, conform principiului al doilea al mecanicii, ter-

..... ➔

menµl ma ca fotj:a Fa care acponeaza în sistemul Sa, trebuie sa aiba loc egali-
tatea:
➔ ➔ ➔

Fa =F, +F0 , (3.100)

unde
➔ ➔

F0 =- ma 0 (3.101)
este fotj:a ineqiala care trebuie introdusa în sistemul accelerat S0 pentru a·
. avea îndeplinit principiul al doilea al mecanicii. Se observa ca aceasta foqa
este propoqionala eu acceleratia -;,,, a lui Sa fata de Si, care se mai nume9te 9Î
➔ ➔

acceleratie de transport. Daca a 0 = a, relatia (3.101) coïncide eu (3.98).

În cazul în care sistemul ·ineqial s, nu actioneaza nici o foqa, deci ~ = 0,
relatia (3. 101) devine
-+ -+ ➔

F" = F 0 = - ma 0 (3.102)
adica în Sa asupra corpului actioneaza doar fotj:a inertiala F0 • ·
Sa consideram cîteva cazuri simple pentru a exemplifica cele discutate
mai sus.

102
 Fie un vehicul V care se poate deplasa rectiliniu, îara trepidatii, pe un plan
orizontal ~i fie sfera S de masa m care se poate mi~ca fa.ra frecare pe podeaua
vehiculului (fig. I.3.30a). Sa presupunem ca vehiculul a capatat o accele-
ratie-;o fata de suprafata Pamîntului pe care î1 consideram
.
ca un sistem iner-
-+
tials,. Sfera, nefiind solidar legata de vagon, nu va capata acceleratia a 0 a
acestuia. Din acest motiv, daca vagonul se gasea în repaus înainte de a fi
accelerat, observatorul din S, constata ca dupa accelerarea vagonului sfera
. -+
ramîne pe loc, vagonul mi§cîndu-se cu acceleratia a 0 fata de sfera, din care
cauza distanta dintre aceasta §Î peretele din stînga al vagonului scade în timp
pîna cînd vor veni în contact. Din acel moment peretele vagonului va antrena
sfera în mi~carea accelerata (fig. I.3.30b). Într-adevar, peretele va actiona
-+ -+ -+ -+
eu o forta F asupra sferei imprimîndu-i acceleratia a 0 , deci F ~ ma 0 • La rîn-
dul ei sfera acµoneaza asupra peretelui, conform principiului al treilea al
➔ -+
mecanicii,
-+
eu o forta .egala ca ma.rime §Ï de sens contrar (- F) = - ma 0 = .
= F 0 • Asemanator se vor desfa§ura lucrurile daca sfera §Ï vagonul. s-ar fi
...
mi§cat rectiliniu §Î uniform cu viteza v 0 , înainte de accelerareà vagonului.

B) b) C}

Fig. 1.3.30

Observatorul din S, ar fi constatat ca sfera ΧΠpastreaza viteza -; 0, ramînînd

în urma vagonului a carui viteza devine din ce în ce mai mare. Pîna la urma
sfera va veni în contact eu peretele din stînga, timpul necesar pentru aceasta
va fi bineînteles mai mare decît în exemplul precédent. În continuare, pentru
...
observatorul fix de pe sol, sfera se mi§ca eu acceleratia a 0 • Pentru a întelege
~ mai bine experienta descrisa mai sus, propunem cititorului o experienta simpla
pe care o po.ate efectua fa.ra dificultate: pe o foaie de hîrtie (care joaca rolul
podelei vagonului !) sa; a§eze o guma §i apoi sa traga brusc de un capat al hîr-
tièi. Va constata ca obiectul a§ezat pe~ hîrtie va ramîne practic pe loc. Am
folosit cuvîntul practic deoarece în realitate corpul a§ezat pe hîrtie va fi putin
antrenat de ~carea hîrtiei. În cazul ideal în care nu ar aparea nici un fel
de interactiune la suprafata de contact dintre hîrtie §Î obiect, antrenarea
obiectului ar fi nula, acesta ramînînd în repaus. '
Pîna acuin am comentat ,,impresiil~" observatorului ce se afla în sistemul
inerµal. Sa analizam însa concluziile pe care le-ar trage un observator ce se
afla în interiorul vagonului, în repaus fata de peretii. acestuia. Pentru acesta
peretii vehiculului sînt în repaus din care cauza el considera ca mi§carea re-
lativa dintre sfera! §Ï v agon are loc péntru ca sfera se· mi§ca eu acceleratia ·
...
C- a 0} fata de vagon. El nu-§i poate explica acest lucru decît prin acpunèa

103
 ... ...
unei forj:è ce se aplidi.. sferei, de valoare F O = - ma 0 , care este tocmai fotj:à
de inetj:ie (vezi ecuaµa 3.102). Dupa ce sfera atinge perètele ea ramîne în re-
paus pentru observatorul clin S~, deci în acest sistem acceleraj:ia sferei a de-
...
venit nula. Observatorul clin Sa atribuie acest lucru unei fotj:e F = ma 0 ce
...
...
se aplica sferei clin partea peretelui §i care compenseaza fotj:a inetj:iala F 0 •
Comparînd concluziile celor doi observatori, din S, !]i Sa, remarcam ca dupa·
ce sfera vin~ în contact eu peretele vagonului ambii observatori constata.
... ...
existenta fotj:ei F = ma 0 ce se aplica •sferei. Dar, în timp ce observatorul clin
S, considera fotj:a F-:,
= - F ca fiind aplicata peretelui §i constata ca sfera
... -
se mi!jca accelerat sub actiunea fotj:ei F, observatorul clin S11 considera fotj:a
-
F O = - F ca fiind aplicata sferei, ea compensînd fotj:a F, astfel ca sfera ramîne
în repaus.
Sa presupunem acum ca sfera este legata printr-un resort elastic de peretele
vagonului (fig_. I.3.30c). Observatorul din s, constata clin nou tendinj:a
sferei de a-~i pastra starea de repaus sau de mi~care rectilinie §Î uniforma
anterioara accelerarii vagonului §Î care are drept consecinta o ramînere în
urma. a sferei faj:a ·de vagon. Din aceasta. cauza se produce întinderea resortu-

-
lui ·care duce la aparij:ia unei fotj:e elastice ~- Aceasta fotj:a. este aplicata
sferei comunicîndu-i o acceleràtie a 0 egala eu ceà a vagonului ceea ce deter-
... -
mina corpul sa se mi~te solidar eu vehiculul. Daca asupra sferei actioneaza
fotj:a elastica Fe = ma 0 , conform principiului al treilea, corpul acµoneaza
... -
F O = - Fe = - ma 0 •
-
la rîndul sau asupra resortului eu o fotj:a. egala ca ma.rime §i de sens contrar :
.

- -
Observatorul ce se afla în vagon constata ~i el întinderea resortului deci
concp.ide ca. asupra corpului actioneaza fotj:a elastica Fe== ma 0 • Deoarece
pentru acest_ observator sfera este în repaus, el _este obligat sa considere ca
asupra sferei mai actioneaza o fotj:a F-: = - Po= - ma: car~ este todmai
forta de inertie. Cunoscînd constanta elastica a resortului §i masurîndu-i
-
alungirea, observatorul din S0 are posibilitatea sa gaseasca valoarea fortei
...
elastice Fe, determinînd astfel experimental forta de inertie F O = - Fe.
...
Sa analizam acum aparitia fotj;elor de inertie într-un sistem accelerat ce
se gase!]te în mi!jcare de rota1:ie. Sa considera.m în- acest scop ca. vagonul din
fig.I.3.30a se mi~ca dupa un arc de cerc eu o viteza unghiulara Ct> cohstanta..
Observatorul din S, considera ca mi~carea pe arcul de cerc se efectueaza da-
torita foqei centripete Pep eu care §Îna actioneaza. asupra roj:ilor, care la rîndul
lor actiorieaza asupra !]inei eu o fotj;a Fc1 = - Fcp care este tocmai forta
centrifuga. Asupra sferei nu ~cµoneaza. ~ci o forta., perej:ii vagonului exec1:.ta
fata de sfera o, mi~care eu acceleraj:ia a 0 egal~ eu accelerap.a centripeta ti,;p
.imprimata de Fcp• ·
Pentru observatorul din vagon, ce considera ca toate corpurile solidar
...
legate de vagon sînt în repaus, sfera se mi~di. eu acceleraµa (-a 0) = (-acp).
-
104
 Fig. I.3.31

- -
În sistemul accelerat asupra sferei acj;ioneaza deci foqa de inerµe FO •
r=-ma 0 = - ma,p care se mai nume§te §Î foqa. .centrifuga de inerµe. Atragem
atentia ca foqa centrifuga de inerµe nu are nimic comun cu foqa centrifuga.
propriu-zisi: prima apare în sistemul accelerat S0 §Î se aplici sferei, cea de
. a doua apare în sistemul inerj;ial S, ~i se aplici §inei.
Oricine a calitorit .eu trenul a simtit ci la o cotituri brusca are tendinta
.de a se deplasa într-o parte, spre exteriorul cotiturii. Acest lucru se întîmpla
deoarece cilitorul Χi menj;ine viteza de dinaintea cotiturii, în timp ce vago-
nul capata o acceleratie. În raport cu sistemul de referinfa legat de tren, aceasta
deplasare relativa se explica prin acp.une~ foqei .centrifuge de inerµe.
Si presupunem ca un corp de masa m se mi§ca, fafa de un sistem inerµal
eu originea' în centrul C al Pamîntului, cu viteza liniara v 0• Vom considera
traiectoria sa ca fiind circulara §i situata imediat deasupra ecuatorului teres-
tru, adica la distanfa R, egala cu raza Pamîntului, de centrul C al acestuia
(fig~ I.3.31). Sistemul accelerat Sa, fafa de care corpul este în repaus, are o
açceleraµe centtj.peta a,p = v~/R, dirijata dupa raza R ca~re C (raportata
la sistemul ineqial S.). În sistemul Sa punctul material este supus foqei Ç +
+ (- -+.
unde -F O = - ma,p
-
ma,p),
-
este foqa centrifuga de ineqie care are· ace-
ea§Î direcµe însi sens opus lui G, dirijati tot radial ditre C. P~ntru ca si nu
aibi toc caderea corpului pe Pamînt trebuie îndepliniti concliµa -+G+ (- -
ma,p) =
= 0 sau G= ,;;cp deci mg= mvUR §Î v 0 = VgR = 7,9 km/s. Viteza v 0 =
= 7,9 km/s, necesara corpului pentru a nu cidea pe Pamînt, adica pentru a
deveni un satelit al Pimîntului, este numita prima vitezi cosmica.
Daci satelitul se mi§ca deasupra Pamîntului la o altitudine h, 'pe o orbita
circularë., viteza va trebui së. fie v = -../g.(R + k), unde g• = g0
(R
R• )
+ h2
este acceleraj;ia gravitatiei la înalj;imea Jt. Se obj;ine astfel

V= V~"'l
.
r-rr-,
VR+h
(3.103)

deci viteza care trebuie comunicata unui ·corp pentru ca acesta sa devina
' satelit artüicial este eu atît mai mica cu cît h este mai mare.
Daci viteza satelitului este mai mare decît cea necesara. menj;inerii lui pe o
traiectorie circulara, satelitul se va mi§ca dupa o elipsi care este eu atît mai
alungita eu cît viteza sa este mai mare.

105
 Se demonstreaza ca pentm viteze mai mari :de 11,2 km./s, foqa centrifuga
de inerµe devine suficient de mare pentru a scpate satelitul d.in cîmpul gravi-
tational al Pamîntului, transformîndu-1 într-un satelit artificial al Soarelui,
adica într-o planeta artificiala. Viteza de 11,2 km/s este numita a doua viteza
cosmica. .

3.13. FORTE
, DE INERTIE
', LA- SUPRAFATA PAMÎNTULUI .
Dupa cum am va.zut în § 3.11, Pamîntul executa o mi;,care de revolutie
în jurul Soarelui sub actiunea forj:elor de atractie gravitaµonala ale diverselor
corpuri cer~ti din sistemul nostru solar. Un rol dominant revine, datorita
masei sale mari, Soarelui. De asemenea, trebuie luata în consideratie acj:iunea
Lunii avînd în vedere distanta relativ mica dintre Panûnt §Ï satelitul sau
-+
natural. Am determinat totodata ;,i valoarea acceleratiei a pe care o are Pamîn-
tul datorita mi~carii de revolutie fata de un sistem inerj:ial s, legat de Soare:

;= KMs D + KMLd. (3.104)

ns da
Fie un punct material de masa m ce se gase!]te în repaus fata de Pamînt
într-un punct A (fig. I.3.32a). În sistemul inerj:ial S, al Soarelui, asupra punc-
tului material actioneaza forj;ele gravitationa:1e ale Soarelui, Lunii 9i Pamîntu-
1ui. Rezultanta acestor foqe, în sistemul inerµal, este
F. =
1
KmMs D'
D'S
+ KmML
I d'S
d' + G.
Sa stabilim · acum ce forte constata. un observator aflat pe Pamînt, adica
în sistemul accelerat. Pentru aceasta trebuie si avem în vedere relatia (3.100)
care ne arata ca în sistemul accelerat Sa, al Pamîntului în ·cazul nostru, pe
lînga foqa F, din S, mai a pare forj:a de inerj:ie FO = - :m; 0 • Aici ~ este acce-
leratia luata fata de S, pentru sistemul accelerat în raport eu care punctul
material este în repaus. Daca nu ar exista mi;,carèa de rotatie diurna a Pamîn-
-+
tului în jurul axei polilor, a 0 ar fi dat chiar de relatia (3.104). Datorita rotatiei
diurne este evident ca sistemul accelerat, fata de care punctul material este în
repaus, executa o ntl~care de rotatie în jurul axei polilor eu o acceleraj:ie pe
➔ -+
care o notam eu ac, la care se adauga acceleratia a a mi;,carii de revolutie data
➔

de (3,104). Din acest motiv, acceleraµa a 0 faj:a de S, este

-+ -+ -+ Ms-. 1lfL.... -+
a 0 = a + ac = K - D + K - d + ac. (3.105)
ns da
Rezultanta _forj:elor care se aplica în Sa punctului material este
(3.106)
F = KmMsïj, + KmML"J, + G- KmMsD _ KmML d _ m;.
a D'S d'S ns d3 C

(3.107)

106
 0 b)
Fig. 1.3.32

Termenii care provin din .(-m-; 0 ) ne dan foqele de ineqie ce actioneaza

la suprafata Panûntului.
Dupa cum se vede sînt destul de multe foqe care actioneaza asupra noastra.
Vom grupa termenii într-un mod mai <:_onvenabil

F
-t
"
= n' n) + KmML
KmM5 ( - - -
D'S na -
· (d'S-i' - -dS"J) +G-ma.
-t -

C
(3.108)

107
 Prima pereche de ....termeni exprima. interactia eu Soarele, a doua pereche
interacj:ia eu Luna, G este greutatea corpului, iar ultimul termen exprima influ-
enj:a mi§carli diurne de rotape a Pamîntului.
Vom analiza separat prima paranteza, care descrie forj:a eu care actio- · F1
neaza Soarele ~supra punctului material de la suprafaj:a Pamîntului:

Fs- =KmM
.
(n' n)
D'a na 5 .---. (3.109)

. - -
N otam eu F~ componenta lui F5 dupa direcj:ia CO. Pentru a evita calculele
~

lungi, vom evalua componenta Fs ce acj:i~neaza asupra unui punct material

ce se gase§te în A 1 • Deoarece pentru punctul A 1 vectorul .D' are direcj:ia §Î
-
sensul lui D, ·rezulta ca în acest punct fotj:a F~ are direcj:ia dreptei ce Une§te -
r.entrul Pamîntului. C CU centrul Soarelui 0, adica Fs = F~ în punctul À1.
- -+

Deoarece D' = D - R, obj:inem

(Fs)A. = (Fs)A. =
.
KMsm[ .
·
l
(D - R)2
- _!_],
-ns
sau
(F~)A, = (F~)A. = KMsm [
D2 (1 - R/D) 2
1 - 1] . (3.110)

Avînd în vedere ca R o.! 6-103 km iar D °" 1,5 • 10 8 km, rezulta

R
- O:l 4 · 10-5 ~ 1.
D
'finînd seama de valoarea mica a raportului R/D, avem (1 - R/D)-1 Oil I + __
+ R/D (vezi tabelul A.2), deci
2
R)
1
(1 - R/ D)s O:l
(
1 +D c..! 1 + 2 DR , :(3.111)

unde am neglijat din nou termenul în R 2/D 2• Introducînd în (3.110) rezulta

(Fs)A :;:= (Fs)A = KMsm 2 R =2 KMsmR. (3.112)

1 l n2 D na
Daca pres~punem acu~ di punctul material de masa m se gase~te în A 2,
vom avea D = D + R, 1ar forta care actioneaza în acest punct este .

. (Fs)A. = (F'').4 = KM5 m [ l - _!_] = Klv.lsm[ l _ 1].

+ R) D (1 + ~/D)
1
2 2 2 2
(D D
(3.110 a)
Conform tabelului A.2 avem (1 + R/D)- 0:! 1 - R/D, deci 1

2
1 . ( R R
(1 + R/D)2 c..! 1 - D I Q,l 1- 2 D .

108
 · Folosind aceasta expresie, obtinem
. (FS').i, . (FS);., =- 2 KM;mR . (3.112a)

Semnul minus din expresia de mai sus ne a.rata di în punctul A 2 fotj:a este
dirijata. spre partea opusa Soarelui (vezi fig. I.3.32b).
Într-un punct A oarecare, a carui raza vectoare face unghiul cx1 , eu dreapta
oc, fotj:a Fs are directia ~ sensul dreptei AO. Descompunem aceasta fotj:a dupa
-+
direcµa paralela CU CO=
-+
D- -
9Ï direcµa perpendiculara pe aceasta ~ notam eu F s',
componenta sa dupa CO. Calculul acestei componente se face în principiu la
fel ca §Ï pentru punctel~ À1 §Î Àz. TotU§Î, datorita faptului ca direcµa lui .D'

rezultatul:
-
nu mai coïncide cu cea a lui D, calculul este·ceva mai lung, a§a încît dam direct
· ·

F"
s = 2 KmM
- -5 R cosa.
-.na . 1 (3.113)
1

Punctului A1 îi corespunde cx1 =0, iar lui A2 valoarea cx1 =1t, relatia .(3.113)
trecînd în (3.112), respectiv (3.112a) eu aceste va,Jori ale unghiurilor.
Cînd componenta F~' este pozitiva înseamna ca aceasta are ace1a9i sens cu
ëo, adica este îndreptata spre Soare, iar cînd Fs' este negativa, fotj:a ate sen-·
~
sul contrar lui CO. Semnul componentei ,depinde însa doar de semnul lui cos cx1 , ·
dupa· cum arata relatia (3.113). În consecinta, fotj:~ Fs' este dirijata catre
Soare în toate punctele ce apatj:in emisferei dinspre Soare, (fig. I.3.32a) care
au u~ghiul cx1 cuprins între 0, 9i ït , adica cos cx1 > 0 pentru,toate aceste puncte.
. 2 ' .
· Punctele emisferei din dreapta au însâ a1 cuprins între ~ 9i 1t din care cauza
'
- 2
cos IX1 < 0, adica în aceste puncte fotj:a Fs' este îndreptata în direcpa opusa
Soarelui.
Valoarea absoluta maxima a lui Fs' se obµne pentru cos cx1 = ± 1, ad.ica
. pentru cx1 = 0 respectiv cx1 = 1t, deci în pUiictele A1 , respectiv A 2 • În punctele
- -+ .
As §Î A, componenta Fs', paralela CU CO, se anuleaza.
Din cliscuµa de mai sus rezulta ca punctele materiale de pe emisfera A 8 A 1A 4 .
. (mai apropiata de Soare) au tendinia unei departari de suprafaia Pamîntului,
fiind atrase -spre Soare clin ce în ce mai puternic pe masura ce ne apropiem
de A 1 iar punctele materiale de pe emisfera A 3 A 2A., au de asemenea tendinta
unei departari de suprafata Pamîntului, fiind respinse · de Soare eu atît mai
puternic eu cît ne apropiem mai mult· de A 2 •
Daca în regiunea punctelor A 1 §Ï A 2 exista mase întinse. de apa (mari sau
oceane), atunci nivelul apei se înalta producînd fenomenul mareelor sau cum
se mai spune, fluxul §Ï refluxul. Ridicarea maxi:µia a nivelului apelor (fluxul)
într-un _punct dat de pe Pamînt are loc de doua ori în decurs de 24 de ore: odata
cînd punctul vine în dreptul Soarelui în poziµa A 1 9i a doua oara cînd el vine
în partea opusa. în A 2, far scaderea nivelului (refluxul) are loc tot de 2 ori
îu 24 de ore,· în pozitiile A 8 9i A,.

109
 :, ~ - ~ ~ : , . , ____:__~:----
~-

8)

6/
Fig. 1.3.33
..... -+

Forj:a FL = KmML (.!_d's _!:._)

da
datorita Lunii produce un fenomen ana-
➔
log. Într-adevar, descompunînd aceasta foqa dupa directia CL care une9te
centrul Pamîntului eu centrul Lunii §Ï dupa directia perpendiculara pe aceasta,
obpnem în acel~i mod, pentm valoarea componentei paralele eu linia centre-
lor, expre~a
Ff = 2KmML. !!:._
da
cos ~1 (3.113 a)

care este asemanatoare ecuatiei (3.113). În loc de unghiul «1 ·dintre raza vec-
..... . . ➔ ..... . ➔

toare R a punctului material §Ï CO întervine unghiul ~1 dintre R 9i CL (vezi

fig. I.3.32a). ·
Prin urmare mareele se datoresc atît Lunii. cît 9i Soarelui. Se observa ca
acpunea .combinata a celor doua corpuri cere9ti provoaca mareele cele mai
puternice atunci cînd Soarele, Luna §Î Pariûntul se gasesc pe aceea§i linie.
. ➔ ➔

Cînd Luna se gase9te între O §Î C, (fig. I.3.33a), dreptele CO 9i CL au aceea 9i

directie 9i sens, iar oc 1 = ~1 deci foqa totala are componenta dupa axa centre-
lor egala eu suma celor doua componente corespunzatoare, adica

F, total
,, = F''S + F"L = 2 K 1n R COS OC1
na + -ds .
(Ms
- ML) (3.114)
~

Daca C se gase§te între Soare §Î Luna (fig. I.3.33b), dreptele. orientate CO 9i

➔
CL au aceea§i directie, dar sensurile lor sînt opuse. Sa nu uitam ca din ecuatia
..... . ➔

(3.104) extragem componenta lui Fs dupa CO, iar din (3.113a) componenta
-+ ➔ .
lui F L dupa CL. Pentm a vedea care este acpunea combinata a celor doua

110
forte, trebuie sa consideram ·proiectüle lor pe acela§i segment orientat. Pentru
-+ ~ ~
aceasta trebuie sa proiectam pe Fr. nu pe CL ci pe LC care are aceea§i directie
~. ~ ~ -+ ~

9i acela9i sens eu CO. Deoarece CL = - LC, proiecpa lui FL pe CL va fi dife-

~

rita de cea pe LC doar printr-un semn, deci în loc de (3.113a) vom avea

Ff' = 2 Km.ML R cos

d3
~l· (3.113 b)

Pe linia centrelor OCL va actiona deci fo~a

F,~tal = 2KmMs B..

D?.
cos IX1 - 2 Km ML R3 cos
d
~1-

Avînd în vedere ca ~1 = ït- «x1 , deci cos ~1 =- cos «x1 , vom obtine

F;~,al = 2 KmR cos IX1 (Ms

pa + ML)'
d3
adica aceea9i valoare. ca cea data de ecuaµa (3.109). Cum Luna efectueaza
o rotatie completa în jurul Pamîntului în 28 de zile, rezulta ca în acest interval
de timp au loc doua maree maxime, corespunzator celor doua situatH descrise
mai înainte. ·
Înlocuind pe Ms,' ML, D §Ï' d prin valorile lor, se poate constata di ML=
. . ~

= 2,32 Ms_ Aceasta înseamna ca actiunea Lunii este mai· puternica decît
na

Fig. 1.3.34
cea . a Soarelui, în ciuda faptului ca masa sa este mult mai mie~ decît cea
a _Soarelui, deoarece este mult mai apropiata de Pamînt. Regiunea ha§urata
d.in fig. I.3.34 reprezinta marile §i oceanele terestre ; partea mai bombata
1'

. 111
indica ridicareà mai pronuntata a nivelului apei în vecinatatea punctelor
B1 §Î B 2 de pe dreapta CL.
A mai ramas sa studiem ultimii:doi termeni din relatia (3.109) dintre care
-+ -+ -+ -+
unul este greutatea G = mg, iar celalalt F = - ma este forj:a centrifuga de
ine~e care apare datorita mi§carii de rotatie a Pamîntului (fig. I.3.35).

-
F

Fig. I.3.35

Acceleraµa ti;, care este chiar acceleraµa cèntripeta, este dirijatà de-a lungul
razei r a cercului de latitudinea geografica q>*, catre centrul de rotatie P.
-+
Din acest motiv fo4a F este îndreptata catre exterior, fiind perpendiculara
pe axa polilor ~ are expresia F = mc,:h = fflCJl 2 R cos g>; unde <.t> este viteza
unghiulara a Pamîntului. Se poate ara.ta ca F < G. într-adevar
F 2
tn<.t> R cos q> <.t> R
2
- = ____ . .;_ = -- cos q>
G mg g
~i deoarece <.t> = 21t/T eu T = 24 ore= 86400 s, R ~ 6,36 · 105 m, g =
= 9,831 m-2 , rrzult"'a -F = -
cos- , eci .1.· ~G- •
q>, d . . L"'
s G 289 ~ 289
Fotj:a centrifuga de inetj:ie se însumeaza vectorial eu greutatea Ga corpului
care este îndreptata sprè centrul Pamîntului. Din acest m:otiv, la latitudinea
. -+ , -+
q> nu se masoara de fapt greutatea G ci o greutate ,,aparenta" G", unde in4icele
q, arata ca aceastà greutate aparenta depinde de latitudinea q> :
-+ .... -+
G" = G +F. (3.115)

• Unghiul de latitudine 'P este unghiul pe care-1 face raza Plbnîntului CA = R cu planùl
cercului ecuatorial.

112.
 •
Un observator care încearca sa masoare experimental acceleratia gravitatiei
· g =· G/m, µu are posibilitatea sa-1 masoare pe G, ci doar pe G,, a§a încît el
det~rmina de fapt o acceleratie
(3.116)
Pentru a stabili o formula pentru g, trebuie sa determinam modulul foqei
Gcp, carese obtine aplicînd teorema lui Pitagora triunghiului format de· vec-
torii G, F ~i G,:

G: = G2 + .F2 - 2GF cos cp = G2 l1 - F

2 - cos cp
G
+ -p)
G2
.
2
d
A d A .., F cos-cp, p = ( cos cp ) <
=- 1 poate fi neglijat, deci
A vm m ve ere ca -
G 289 2
G 289

G~ = G (1 - 2 f cos 'Pr "" G ( 1 - f cos 'P) •pentru cii f. cos <p < 1.

Înlocuind raportul F/G prin valoàrea sa, cos cp/289, obp.nem

g, =. g ( 1 - -.1-cos
. 2 cp ) , (3.117)
289 ·
formula care ne da variap.a lui· g, eu latitudinea geografica.
La poli (cp =1t/2) g, coincide cu g, iar'înasuratorile daugp01 =g = 9,831 m/s2 •
La ecuator (cp = 0) g, are valoarea minima gtt: :- 9,831(1- 1/289) = 9,797 m/s2•
Varlap.a cu latitudinea a accelerap.ei gravitaiiei constituie unul clin fenome-
nele mecanice care · pun în evidenta rotatia diurna a Pamîntului în jurul
axei polilor. . ·
Datorita faptului ca Pamîntul nu este o sfera perfecta, fiind turtit la poli,
accelerap.a gravitap.ei la ecuator are în realitate o valoare mai mica : g00=
= 9,780 m/s2• .
Daca se p.ne seama de turtirea la poli a Pamîntului, accelerap.a gravitap.ei
la latitudinea cp nu mai este data ·de (3.117) ci de relap.a

gcp -- c(1 - ---1911-cos m)·

2
T .
(3.117a)

Reamintim ca toate rezultatele de la acest paragraf au fost stabilite în

ipoteza ca punctul material se afla în repaus fata de suprafata Pamîntului.
Daca punctul material are o viteza relativa v, fata de suprafata Pamîntului,
pe 1înga foqele de inerp.e ~escrise, apare înca o foqa de inerp.e, numita / orJa
..... .... ....
Coriolis; data de relap.a F0 = 2mv,. X <.t>. Deoarece stabilirea expresiei de mai
sus necesita calcule relativ lungi, nu vom intra în amanunte. Datorita valorii
mici a lui <.t>, aceasta forta:~nu da efecte importànte decît pentru valori mari
ale lui v,,. Aceste efecte pot fi însa ma.surate, ele constituind noi dovezi ale
mi~carii de rotap.e a Pamîntului.

113
 ,,,1:i' 1''
1

3.14. DINAMICA PUNCTULUI DE MASA. VARIABILA

În paragrafele anterioàre am studiat problema mi~carii unor corpuri a caror

masa ramîne constanta în tot timpul mi~carii. în natura întîlnim însa de
multe ori corpuri de masa variabila. De exemplu, toate vehiculele eu combustibil
(tren, avion, automobil) au o masa. care se mi~oreaza pe masura ce se consuma
combustibilul. Chiar ~i masa Pa.mîntului este variabila, ea crescînd mereu
clin cau.za prafului cosmic ~i a meteoriplor care cad pe el. În aceste cazuri,
9i în multe altele, variatia masei este foarte mica în raport eu masa totala
a corpului ~i ea poate fi neglijata., astfel ca aplicarea ecuapilor discutate în
paragrafele anterioare duce la rezultate corecte. Cu totul alta este situatia
mi~carii vehiculelor cu reactie. ~stfel de aparate consuma o cantitate mare
de combustibil într-un timp scurt, ceea ce duce la o importanta variatie a
masei, de care va trebui sa tinem seama în studiul mi~carii.
În continuare, ne vom ocupa de studiul mi~carii unui punct de masa
variabila în timp.
Fie punctul material M de masa. m ; variatia masei sale se poate face fie
prin alipirea fie prin desprinderea unor particule de punctul M. Sa conside-
ram pe rînd cele doua cazuri.
a) Cazul alipirii. Sa presupunem ca în timpul ll.t se alipe~te de punctul
....
M, care se mi~ca. eu viteza v, particula P, de masa foarte mica ll.m, avînd
initial viteza absoluta ; •. Înainte de alipire sistemul punct material M +
.... .... . ....
particula P avea impulsul Po = mv + l:l.m u. Dupa alipire, masa punctului M
.... ....
a devenit m
.... +.... ll.m, iar viteza sa v
.... +
ll.v, astfel ca impulsul va fi
....
+ +
P1 = (m ll.m)(v ll.v). Neglijînd termenul Âm •ô.v, mie în raport cu ceilalti,
variapa impulsului în timpul ll.t va fi
.... ..... ..... ... ........
- l
ll.p = P1 - Po = mll.v + (v -:- u)ll.m. (3.118)
Împarj:ind aceasta relatie cu ll.t ~i facînd ll.t sa tinda la zero obtinem
-+ -+ '
dp = m dv + (; _ ;) dm . (3.119)
dt dt dt
Conform legii a doua a mecanici.i, derivata impulsului în raport cu timpul,
dp este egala eu rezultanta forj:elor ext,erioare ( § 3.2) care actioneaza
dt' .
asupra sistemului. D~ca. notam eu. ~R = ; - ~ viteza relati-ya a particulei P
fata de punctul M mamte de alipire, relat1a (3.118) devme ·
-+
m-=F,+vR-,
.... dm d; (3.120
)
dt dt
unde F, reprezinta. suma forj:elor exterioare care acponeaza asupra punctului
M de masa variabila.

• Considerlm vitezele luate în raport eu un reper oarecare fix.

114
 b) Cazul desprinderii. Consideram ca în timpul lit masa punctului M
scade de la m la m + Âm (Âm fiind deci negativ), viteza sa modificîndu-se
.... .... .... .... ....
de la v la v....+ Av. Impulsul.... înainte
.... de desprindere
.... este Po= mv, iar dupa
.
desprindere p1 = (m + Âm)(v + Âv) + (..:- Âm)u deoarece particula desprinsa
➔ ~

are·masa -Âm {Âm < 0) §Î viteza u. Obµnem de aici, neglijînd din nou ter-
...
menul ·Âm•Âv, variaµa impulsului: .
... ....
Âp = Pi - Po
-
... = mâv... + Âm(v-· - ...u) = F Ât.
1

Prin împartirea eu Ât, la limita Ât ~ 0 reobtinem ecuatia {3.120). Aceasta

ecuatie se nume§te ecuatia fundamentala a mi§carii punctului de masa varia-
bila §i a fost obtinuta pentru prima oara de I. V. Mescerski.
Din ecuatia {3i 120) se vede , ca am putea considera valabila ecuatia (3.9)
§Î pentru mi§carea punctului de masa variabila daca, la rezultanta fortelor
exterioare, am adauga o forta suplimentara, numita for/a de reac/ie §Î definita
prin
-+ dm... '
FR= 'l}R· dt (3.121)

Este posibil acum sa discutam unele probleme legate de m#carea rachetei:

în interiorul rachetei se gase§te o camera de ardere (A) în care, prin arder~a
combustibilului, se formeaza un jet de gaze care este expulzat printr-un ori-
ficiu {ajutaj) B (fig. I.3.36).
z

-
V

mg
z

gaze
elim1"nàle

Fig. 1.3.36 Fig. 1.3,37

Sa consideram acum cazul particular în care o racheta este aruncata, ver-

tical din punctul Ode la suprafata Pamîntului, eu viteza iniµala v 0 (fig. J.3.37).
La un moment t ea se va afla la distanta z §i -va avea viteza fJ §Î masa m
{m mai mie decît masa initiala m 0 , deoarece prin expulzarea jetului de gaze
masa rachetei scade).

115
,:·l··J ._•,/

1
Ecuapa de mi~care a rachetei noastre va fi ecuatia (3.120) proiectata pe
axa Oz:
dv dm
m-=-mg-vR-, (3.122)
dt dt
unde vR este viteza eu care este expulzat jetul de gaze (viteza relativa a pJrti-
culelor desprinse), pe care o presupunem constanta. În ecu~Jia (3.122) am
pus semnul minus în membru! drept de_oarece proiecpile pe Oz a greutatii rachetei
l}Î a vitezei relative sînt negative. Împarpnd (3.122) eu m l}Î pnînd seama
.. 1 dm d
ca - - = -(ln m) putem scrie
md.t dt.'

dv d
dt= - g - vR dt (ln m),

sau, tinînd seama ca vR este constante. §Î deci poate fi introdusa sub semnul
de derivare, obtinem ecuatia diferentiala
. d . .
-(v
dt
+ vR ln m) = - g.

Integrînd ultima ecuatie obtinem

v + vR ln m = - gt + C.
Constanta de integrare C este detenninata din condipile initiale (la t =, 0
avem r, = v 0 §Ï- m = m 0 ) :

astfel ca expresia finala a vitezei este

V = Vo - gt + 1)R 1n -mo . (3.123)

m
. '
Sa observam ca în deducerea ecuatiei .(3.123) am neglijat actiunea fortelor
de frecare etc., considerînd ca F, este egal eu greutatea rachetei. De asemenea
am presupus g constant del}i, în realitate, acesta variaza eu altitudinea, variatie
care pentru o racheta ce pleaca de la suprafata Pamîntului ~i se departeaza
rapid la distante considerabile (mai mari de 1000 km) poate fi apreciabila.
Spaµul pareurs în timpul t se obpne integrînd d.in nou ecuatia (3.123) :
t

z = v 0t - -1 gt 2 + vR ~-ln\ -~
m dt. (3.124)
2 m
0

116.
 Pentru a gasi contributia ultim~ui termen din (3.124) trebuie sa cunorujtem
modul în. care variaza masa în timp. De exemplu, pentru o variatie exponen- ·
pala a masei, m = m 0e-œ1· cu r,. = const., relapile (3.123) ~ (3.124) devin:
V = V 0 --- gt + rJ.VRt
1 1
z = vot ~ 2gt2 + 2 rJ.'IJRt2.

Îna.ltimea maxima se afla punînd ,conditia de anulare a viteiei

. ~ introducînd pe tm în expres~a lui z obpnem

1 ' V~
hmaz=----
- 2 g - «xvil
Foqa reactiva (conform ecuatiei 3.121) este data=de

F R. = _- dm
dt vR = m 0 r,.vRe
-«, = mr,.vR.

Fiind pozitiva, FR este deci, o foqa de propulsie. Aceasta foqa. este variabila
în timp însa' produce <:> ac~eleratie constanta, deoarece .
F
a = -m = r,.vR = constanta.

tn cazul în care n.eglijam 9i foqa de gravitatie• obtinem relatia

v=
. v0 + vR ln. mo
-m (3.125)

cunoscuta sub .numele de formula lui .îiolkovski sau ecuatia rachetei.

Folosind aceasta formula se poate evalua viteza pe care o capata ·racheta
dupa ce îrttreg combustibilµl a fost consunfat. N otînd cu m' masa rachetei
là. sfîr9itul procesului de ardere, eu m0 masa combustibilului consumat, masa
inipala este evident
m0 = m' + m 0• (3.126)
Din (3.125) se vede ca viteza rachetei atinge valoarea maxima cînd m are
valoarea cea mai mica (m = m') 9i notînd aceasta viteza eu v' obpnem
m .
v' = v0 + vR ln -;
m
= v 0 + vR ln N, (S.127)

• Practic foqa de gravita~e este neglijabili1 pentru pozitll mult deplrtate de orice planeta,
sau, de exemplu, pentru pozitia clintre Plmînt l}i Luni1 in care atrac~a Plmîntului este com-
pensata de atrac~a Lunil.

117

,,•:.·,;,;._,
 ~

r
m
"6
~
i-!!!
Il)
~
-.;;
Q,•
::;-
m
~
Qj

~
:::::: •
Q,
~
·::::-.
~ ~
lb Q)

~
~
.....1
A,

.....
.....
-~
~
-,,,;.
Q)

Fig. 1.3.38

unde N se nume~te raport de masa. Este evident di, în realitate, viteza rachetei
la sfîr§itul arderii ·(perioada activa) este mai mica decît valoarea data de
(3.127) da,torita actiunii fo~elor de greutate, rezistentei aerului etc. Totu§i
valoarea v' data de (3.127) reprezinta un important indice de performanta
al rachetei §Î se nume§te viteza caracteristica. Din (3.127) rezulta ca viteza
caracteristica este propo~ionala c:u viteza de expulzare a gazelor §Ï este
· ~ndependenta de modul în care variaza masa cu timpul,· fiind functie doar de
inasa initiala §i respectiv finala a rachetei. . .
Cititorul a auzit în nenumarate rînduri ca pentru lansarea unui satelit sau
a expeditiilor pe L~na sînt folosite rachete cu mai multe trepte. Cu ajutorul
formulei (3.127) se poate la.muri §Î aceasta problema.
Sa coflsideram lansarea unui satelit de masa ms. În afara masei utile ms,
în general, mai este necesara o masa de circa 2,5 ori mai mare reprezentînd
corpul rachetei, motoare, aparate de dirijat, rezervoare goale etc., astfel ca
m' = ms + 2,5 ms = 3,5 ms. Pentru a transporta masa m' este necesara o
cantitate de combustibil eu o masa de circa 3 ori mai mare (me= 3 m'), adica
m 0 = 4 m' §Ï deci N =4. 'finînd seama ca pentru combustibilii chimici viteza
de expulzare a gazelor este cuprinsa între 2000 §Ï 3000 m/s, vom considera
vR = 2,5 km/s 9i, daca v 0 = 0, din (3.127) obfinem
v' = 2,5 ln 4 °" 3,55 km/s.
9tim însa (vezi § 3.12) ca pentru a lansa un satelit este necesara o viteza egala
cu prima viteza cosmica ,v = 7,9 km/s. Pe de alta parte, trebuie sa tinem
seama ca datorita fo~ei de gravitatie §Î frecarii · cu aerul avem pierderi de

118
viteza pe traiectorie, care sînt evaluate la aproximativ 2,6 km/s. Rezulta
deci ca pentru a lansa un satelit, viteza caracteristica a rachetei ar trebu.i sa
fie v' O:l 10,5 km/s, ad.ica de circa trei ori mai mare ca cea indicata mai sus.
Sa vedem acum ce se întîmpla în cazul rachetei în trepte. 0 astfel de racheta
este compusa clin mai multe rachete legate între ele, numite etaje propulsoare
sau, simplu, etaje (fig. I.3.38). ,Fiecare etaj cantine motoare, instala1:ii, rezer-
voare etc. ~i combustibil. Racheta functioneaza ·în felul urmator : la început
arde combustibilul din· etajul I; imprimînd întregultli ansamblu o viteza v1
dupa care etajul I se desprinde de racheta. În acest moment se aprinde combusti-
bilul din etajul II, aducînd complexul. la viteza v2 dupa care se desprinde 9i
acest etaj. Lucrurile se repeta la ·fel pentru fiecare etaj. .Vom considera ca
pentru fiecare treapta raportul dintre masa utila 9i masa elementelor de con-
struc1:ie este 2,5 (m' =mu+ 2,5mu), iar pentru transportarea masei m' este
necesara o cantitate de combustibil de trei ori mai mare (m 0 = m' 3m' =4m')_ +
deci N = 4. În tabelul I.4 sînt date aceste mase pentru o racheta cu trei trepte:

TABELUL I.4

Treapta n III-n Trcnpta a II-a Treapta I Racheta totala

1

masa utila 1 ms 14 m, 196 m, 1 ms

l}ffl'
masa elementelor de
constructie a rachetei J 2,5 ms 35 ms 490 ms 527,5 ffls

masa combustibilului (m,) 10,5 ms 141 ms 2 058 m, 2 215,5 ms

masa totalA. (m 0) 14 ms 196 m5 . 2 744 ms 2 744 ms

N 4 4 4

Apliclnd succesiv formula lui îiolkovski (3.127) pentru fiecare treapta, pre-
supunînd ca viteza de expulzare a gazelor vR este acee~i pentru toate étajele
propulsoare, obpnem:
V1 = 2,5 ln 4 O::l 3,55 km/s,
v2 = v1 + 2,5 ln 4 °"' 7,15 km/s,
v3 = v11 _+ 2,5 ln 4 0::t 10,70 km/s.
Deci, dupa, ce a acµonat 9i etajul III, obtinem o viteza caracteristica finala -
suficient de mare pentru a plasa satelitul pe orbita. Sa observam ca daca
am considera di nu avem o racheta în trepte, ci o racheta simpla, eu rapoartele
de masa corespunzatoare rachetei totale, at~nci N = 2744/528,5 = 5, 19 ~i deci
v' °=l 2,5 ln 5, 19 C::t. 4, 12 km/s.
Astfel, d~i am construi o racheta eu o masa. de 2744 ori mai mare ca
cea a satelitului pe care vrem sa-1 lansam, viteza caractetistica obµnuta ar
fi mai mica decît jumatate din cea necesara.

119
 Sa observam ca pentru o racheta cu n trepte viteza caracteristica finala
se ob1fae. ca ~i mai înainte,
v1 = vR ln N,
V2 = V1 + vR ln N = 2vR ln N,
.
v,., = nvR ln N,
considerînd din nou acee~i viteza de expulzare vR §Ï acelruji raport de masa
N pentru fiecare treapta. Ultima relap.e ne arata ca, prin marirea lui vR ~i
a numarului de trepte, pot fi realizate rachete eu un raport mai convenabil
între masa utila §Ï masa totala a rachetei. ·
 4. Lucrul- mecanic $i energia

4.1. DEFINIREA LUCBULUI MECANIC

Sa presupunem ca asupra unui
... .
corp C actioneaza, într-un interval de timp
/J..t, o foqa constanta F (fig.I.4.1). Datorita acestei foqe co~put va parcurge
➔

în timpul Ât o distanta s între punctele A ~i B. Deoarece foqa F este apli-.

· cata corpului tot timpul·, se poate spune ca, punctl.11 de aplicatie al foqei s-a
deplasat în acela~i interval de timp tot pe distanta s. in general, directïa
de deplasare nu coïncide eu direcµa foqei care întreµne mi§carea. De exemplu,
un vagonet nu se poate mi9ca decît în lungul ljinelor cînd este tras, cu ajutorul
unui tant, de un om care nu sta între §Îne ci în exteriorul lor. Farta de
tractiune a omului nu va avea aceea§i diiectie cu direcµa deplasarii. Din
acest motiv vom considera deplasarea ca fiind caracterizata 9i prin direcµe
...
9i sens, adica o vom descrie printr-un vector s.
Din aceste exemple se vede ca o aceea§i foqa poate produce efecte mecanice
diferi~e. Apare astfel nec~sitatea de a introduce, pe linga farta lji deplasare
(efectul ei), o ma.rime care sa caracterizeze acµunea fortelor. Aceasta ma.rime
este lucrul mecanic f definit prin relaµa
(4.1)
adica lucrul mecanic f efectuat în timpul Ât este egal eu produsul dintre dis-
tanta s, pe care se deplaseaza punctul de aplicati~ al foqei în acest timp, 9i
componenta Fs a forj:ei pe directia deplasarii.
Avînd în vedere di Fs = F cos a, relatiâ (4.1)
... ... .
poate fi exprlmata prin pro-
dusul. scalar al vectorilor F 9i s :
f = Fs.cos a= Fs.
...... (4.2)
Din relatia (4.2) se vede imediat ca lucrul mecanic este maxim atunci
cînd oc:= 0, adica în cazul în care deplasarea se face dupa directia foqei F .
...

A
. ....
s "
8
Fig. I.4.1

121
 ,•··, ',,

Pentru oc ·' 1t/2 rezulta f = 0, deci foqa F nu efectueaza lucrn mecanic daca
clirectia sa este .perpencliculara pe directia dupa care se poate mi~ca corpul
asupra caruia actioneaza. De exemplu, daca împingem un vagonet dintr-o
parte, perpenclicular pe clirecpa ~inelor, nu vom reu~i sa-1 punem în mi~care,
ci eventual n vom rasturna.
7t
Daèa
2 <a~ 1t, cos a< 0 deci f < O. În aceasta situatie, componenta
Fs este orientata în sens opus deplasarii, cum se întîmpla, de exemplu, în cazul
fortei de freèare F1. Într-adevar, F1 avînd întotdeauna un sens opus mi~carii,
proiectia sa (F1)s pe directia mi~carii este (F1)s = F 1 cos 1t = - F 1, deci lucrul
mecanic f I al fortei de frecare este
f1 =- Fis. (4.3)
Presupunînd ca mi§carea corpului e~te efectul actiunii foqei F, lucrul meca-
nic total fco,p , efectuat de foqele ce actioneaza asupra corpului ~i care repre-
zinta lucrul mecanic primit de corp, este dat de suma dintre lucrul mecanic
➔ ➔

efectuat de F 9i cel efectuat de foqa de frecare F 1 :

fco,p = Fs cos _oc - F1 s (4.4)
sau
+Fis= Fs cos oc.
fco,p (4.4a}
Ultima egalitate ne arata ca. de fapt nu întregul lucru mecanic {Fs cos oc)
efectuat de foqa F este transmis corpului, deoarece o parte (F1s) serve9te
pentru compensarea lucrului mecanic negativ al foqei d~ frecare. Aceasta
înseamna. di de fapt foqa de frecare nu efectueaza. un lucru mecanic pentru ·
deplasarea corpului ci, climpotriva., ·o parte clin lucrul mecanic al fortei F,
numita 9i foqa activa, este folosit pentru deplasarea, atît a corpului cît 9i
a punctului de aplicatie al foqei de frecare, pe clirectia 9i în sensul mi9ca.rii.
Afirmatia aceasta se întelege ~i mai bine daca în relatia (4.4) consideram
oc = 0, adica deplasarea are loc dupa directia lui F: .
fco,p = (F - F 1)s. (4.4b)
➔

Se observa ca, în prezenta foqei de frecare Ft, totul se petrece ca §Ï .cum

forta activa care deplaseaza. corpul este data de diferenta (F - F 1), clin care
cauza, evident, lucrul mecanic transmis corpului este mai mie decît în con-
ditiile absentei fortei de frecare. Pentru a putea deplasa corpul este necesar
deci ca F ~ F t, adica fco,p ~ O.
Foqa FI ca §Î alte forte care se opun deplasarii sînt numite foqe rezistente
sau pasive. .
În general, cînd lucrul mecanic al-unei foqe este negativ, înseamna di foqa
respectiva se opune mi9ca.rii corpului, fiind necesara prezenta a inca unei
foqe care sa efectueze un lucru mecanic pozitiv, cel puµnf egal în ma.rime
cu cel al foqei rezistente.
Lucrul mecanic primit de corp, f, 0 ,p, este numit lucru mecanic util, iar cel
efectuat de foqa activa - lucru mecanic consumat. Prin definitie, raportul

122
 n,

---1,
.
~
s
1
1
1
1
B

6)
Fig. 1.4.2

dintre luerul meeanie util ~i eel eonsumat, notat· eu "I), se nume~te ranàament.
Avînd în vedere relatia {4.4a),

"I)=
fco,p :.
=F COS (X - Fi
. (4.5)
Fs cos ex F cos ex
Daca ex= 0,

(4.5a)

Sa eonsideram un eorp de masa m eare cade liber între doua punete A ~i

B, între eare este o diferenta de îna.lµme hÀB=h.4-h8 , presupusa mica,
pentru a putea eonsidera fotj:a de greutate. Gconstanta {fig. I.4.2a)~ Deoarece
-+ '
G are dirt:;ctia deplasarii s = hÀB, lucrul mecanic efectuat de fotj:a de greutate
G pe parcursul AB, este
:(4.6)
Cînd corpul se deplaseaza pe un plan înclinat ce face unghiul ~ eu orizon- .
Gfac~ un unghi ex = ; - ~ cu vectorul
deplasare
0 va fi
-
1ala, plecînd ,de la aceea~i înaltime h,

s (fig. I.4.2 b). Daea neglijam frecarea, lucrul mecanic de la A la

·
.

~A-o=Gs cos (; - ~) = Gs sin ~-

Dar s sin~= hu= hAo, ~eci
f À-+O = GhAo = mgh.48 = mg(hA . - hB) = f A-+B > O.
-+ ~ -
Avînd în vedere ca G J_ OB, lucrul mecanic al fotj:~ G, cîndcorpul se depla-
seaza de la O fa B, este nul: f 0 ... 8 ~= 0, deci.
(4.7)
. 123
adica lucrul mecanic al foiiei de greutate nu depinde de forma drumului 1
pe care ajunge punctul material din A în _B,· ci doar de diferenta de nivel
dintre capetele A §Ï · B ale acestui druin.
Daca ridicam corpul la înalpmea hA.s, atunci lucrul mecanic al fortei de
greutate G, pe drumul BA, este
fB ...A. = Gh cos 1r = - 'mghAs = - fA....s < 0, (4.8)
adica greufatea se manifesta ca o forj:a de rezistenta, din care cauza corpu1
nu poate fi ridicat, decît daca asupra lui actioneaza o forta F, astfel încît
lucrul mecanic al acesteia sa compenseze pe fG .. Presupunînd dt F actioneaza
chiar dul)a verticala; lucrul mecanic primit de corp va fi
f,a,p = Fh - mgh = Fh - Gh.
Valoarea minima a lui F, capabila sa ridice corpul, corespunde lui fco,p = 0~
adica F = G §Î lucrul mecanic minim al acestei forj:e este mgh.
Din relapa (4.8) rezulta
f A.--+B +. fs--+A. = 0. (4.9)
îinînd seama §Î de (4.7), obtinem
, fA.--+O + fo--+s + fs-+A = 0, (4.10)
adica lucrul mecanic al forj:ei de greutate pe conturul _închis AO +OB+
+ BA = AOBA este nul. Evident, concluzia aceasta ramîne valabila pentru
orice fel de forj:e care ra.min constante în tot cursul mi§carii.
Forj:ele al caror lu cru mecanic '{Je un contur închis este nul se numesc f or/e
conservative. ·
Sa consideram acum cazul cînd fotj:a F nu este constanta, ~i$carea efec-
tuîndu-se însa dupa o dreapta, între doua puncte A ~i B (fig.I.4.3). Fie un
interval ày ce aparfine lui AB, de-a lungul caruia componenta Fy, dupa
directia de deplasare a fotj:ei, poate fi presupusa constanta, deci lucrul
mecanic àf, efectuat pe acest dmm, va fi
àf = Fyày. (4.11)

0 A 8 !
Fig. 1.4.3

Lucrul mecanic total efectuat de ff pe drumul AB se va obj:ine -împarpnd

dmmul AB în elemente Ây suficient de mici, pentm care §tim sa calculam
lucrul mecanic elementar àf §Î adunînd apoi contributiile tuturor portiunilor :
f.,. ...s = Bàf = EF,ày. (4.12)
La limita, cînd numarul intervalelor Ây, în care am împarpt pe AB,· tinde
la infinit, lungimea Ây ~ 0, iar în membrul drept al ecuapei (4.12) obtinem
chiar suma Darboux care define~te integrala dupa y, de la YA la Ys, din F,,:
Ys·
f..t-+B = ) F,,dy. (4.13)
1A

1.24
 ' .
Ca o -aplicatie, sa calculam lucrul mecanic al utlor foqe. mai des întîlnite.
-+ -+
Astfel, în cazul forj:ei elastice Fe = - ky care apare la întinderea unui resoit,
componenta F,, este data de relatia Fy = - ky, deci lucrul mecanic efectuat
de aceasta forj:a va fi
YB
f A-+B = - k \ ydy = -
J
!!_ y 2 B = -
.2. ~
I" !!_ (Y1 - YA) ~ 0,
2 ·
(4.14)
YA ~

deoarece Ys> y.,.. Se vede ca lucrul mecanic al forj:ei elastice esté întotdeauna
negativ, deoarece forta elastica se opune d~partarii de punctul de echilibru O.
Pentru A =0, y A = y 0 = 0 ~i objinem lucrul mecanic al forj:ei elastice la
deplasarea din originea O pîna în B :
'°
.,,,o-+B = .- _ k Ys.2 (4.14 a)
2
k .,
Se vede imediat ca f B-+o = - f-0 ...s = - YË, adidi f 0 -s
2
+ f B-+o = O.

Analog se calculeazà lucrul mecanic efectuat de farta atractiei ·universale

F= - KM m-;_ În fig.I.4.4 am considerat în centrul O masa M care atrage
,a
M
0
1
-
~
(.
~,A dr
1 1 1
8
~

r
.

Fig. 1.4.4

o masa m, situata într-un punct de pè axa 0r, cu o forj:a dirijata în lungul

acestei directii catre O. Vom folosi clin nou relatia (4.13), observînd ca rolul
variabilei y este jucat de variabila r. Prin urmare
f'B

f.A-+B = ~ Frdr• (4.13 a)

"..t

Dar Fr . -KMm,astfel ca f.d-+Bareexpresia

,..2

~,1-s
'
=- KMm (dr,2 =KMm
~ .
.!. ,,. =KMm(..!. - ..!.) <_0,
r ,. r r
8

A B A
(4.15}
À

deoarece rB > r.-t• Rezultatul obj:inut este în concordanta cu faptul ca foeya

de atractie· se opune departarii de O. Din nou fs ....A = - f..t-+B > O.

125
 :Ôaca ra ➔ 00 1 obtinem lucrul mecanic al forj:ei de atractie cînd masa m
se deplaseaza din punctul A pîna la infinit :
1
f..t-.co =- KMm- < O.
1'A,.
(4.16)

Lucrul mecanic pe care-1 face forj:a de atractie pentru a aduce masa m

de la infinit pîna în A va fi
1
f00-+A = - fA-+00 = KMm - > O. (4.16a)
1'A .

În cazul cel mai general, cînd forj:a nu este constanta, iar mi9carea are
loc pe un drum curbiliniu AB (fig. I.4.5), vom considera un arc mie A' B' =
= Âs a carui lungime poate fi aproximata prin lungimea coardei A' B' °"' Âs.
-
......
Il

Fig. 1.4.5

Daca F, este componenta fortei F în lungul tangentei la arcul fl.s, valoarea

lui F, de-a lungul drumului Âs poate fi considerata constanta. Lucrul mecanic
Â.f efectuat pe acest drum este
Âf = F, ÂS.
Împartind pe AB în arce 6.s suficient de mici, obtinem lucrul mecanic efec-
tuat între A 9i B prin adunarea, tuturor . marimilor Âf :
fAs = BF,6.s. (4.17)
Sa consideram acum mi~carea uniforni circulara a unui corp de masa m
sub actiunea unei forte centripete Fcp = - m'!l2R dirijata dupa raza, catre
centrul cercului. Componenta forj:ei dupa directia tangentei este însa nula;
(Fcp), = 0, adica toate marimile Âf sînt nule. Din aceasta cauza f...œ = 0,
pentru orice pereche de puncte A ~i B de pe cercul de raza R.
Conform relapei (4.1), unitatea de lucru mecanic în SI, numita joule (J),
corespunde lucrului mecanic efectuat de o forj:a de 1 N al carei punct de
aplicaµe se deplaseaza eu 1 m în lungul directiei forj:ei: 1 J = 1 N • 1 m = ·
= 1 N•m. .
În sistemul CGS unitatea de lucru mecanic este ergul, 1 erg = 1 dyn · lem.
Relaµa dintre cele doua unitaµ de masura este 1 J = 105 dyn •102 cm=
= 107 erg. -
În sistemul tehnic unitatea de lucru mecanic se num~te kilogram-forj:a-
metru (kgf·m): 1 kgf•m = 1 kgf·l m/s2 = 9,8 N•m/s2 = 9,8 J. ·
126
 4.2. PUTEREA

Desigur ca marimea lucrului mccanic efectuat de o fotj:a depinde de timpul

.cît actioneaza fotj:a, deoarece deplasarea s cre~te eu timpul. Pentru a putea
compara actiunile mecanice ale diferitelor forte va trebui sa, ne referim în
toate cazurile la lucrul mecanic efectuat în acela 9i interval de ·timp,.
Prin definitie, puterea P este egala eu lucrul mecanfr efectuat în unitatea
de timp:
f
P=-. (4.18)
t
Deoarece, în general, în intervale de timp egale se efectueaza lucruri mecanice
~erite, trebuie sa consideram un interval de :timp Ât suficient de mie, în
care se efectueaza lucrul mecanic Âf. Puterea instantanee va fi

. Âf . F Âs F . Âs
P = 11m-= 11m , - = s 11m - .
i:\t-+0. Ât i:\1.-.0 Ât ...~t.-.o· Ât

Rezulta deci ca
(4.19)
ad.ica puterea la fiecare moment de timp este egala eu produsul dintre pro-
. iectia fotj:ei pe directia mi9carii 9i viteza la momentul iespectiv.
Unitatea de putere în SI se nume9te watt (W) 9i corespunde unui lucru ·
mecanic de 1 J efectuat în timp de o secunda : 1 W = 1 J /s. În sistemul
CGS unitatea de putere nu are o denumire anumita, fiind data de raportul
1 erg/s. În practica se mai utilizeaza kilowattul (kW): 1 kW·= 103 W.
0 unitate de masura, pentru energi~, tolerata, este kilowattul-ora (1 kWh)
care reprezinta energia obµntita într-o ora la o putere constanta de 1 kW :
1 kWh= 1 kW· 1 h = 103 W • 3600 s = 3,6·10 6 W·s = 3,6·10 6 J.
În sistemul tehnic, unitatea de putere nu are o denumire speciala, fiind
dat~ de raportul 1 kgf·m/l·s = 9,8 J/s = 9,8 W. 0 alta ·unitate folosita în
tehnica esté calul-putere (CP): 1 CP= 75 kgf•m/s = 736 W.

4.3. ENEB GIA CINETICA

Sa presupunem ca asupra unui corp, considerat ca punct material, acµo-·

neaza o foqa constanta F care modifica viteza corpului conform legilor mi9.:
carii uniform variate. Vom ara.ta ca variaµa vitezei corpului 9i lucrul nîecanic
efectuat de forta F sînt corelate.
-+
Ne alegem acele condiµiinitiale Îil. care
-+
foqaF începe sa actioneze la momentul
t 0 cîn<l viteza punctului material este v 0 , cei doi vectori fiind paraleli. La un
-+ -+
moment ulterior (tJ viteza va fi v1__ 9i va avea aceea9i direcµe eu v 0 , dar alta
valoare. -

127
 Lucrul mecanic efectuat în intervalul (t1 - t0) este
f = Fs = mas, (4.20)

unde s este spaµul strabatut în (t1 - t 0) secunde. Conform ecuatiilor (2.36)

~i (2.38)

deci
. fJ1 - Vo
a=---· (4.21)
t1 - to
Calculînd produsul as, obµnem

as . :. ..,.; ._+ _____;

= (v1 V0Hv1
2
;. . ;. _.;. -_,_____;Vo);.;.,. -1 (V12 - Vo2) •
2,
Avînd în vedere relatia (4.20), rezulta

f = ~ (v~ - Vo2) = mvf - mv~ . (4.22)

2 . 2 2

Ecuaµa (4.22) ne arata ca unui lucru mecanic f =I= 0 îi corespunde o variatie

.., . •• 2
a manmn W 0 = mv
-. care se nume~te energie cinetica. Prin urmare
2
(4.23)
unde W 00 înseamna energia cineti.ca la momentul t 0 (cînd viteza era v 0), iar
Wei la momentul t1 (viteza fiind v1). Lui f > 0, adica unei mi~cari uniform
accelerate, îi corespunde o cre~tere a energiei cineti.ce.
Daca F = 0, deci f = 0, energia cinetica nu se modifica:
mvB 1 mv
-2= -2··

Pentru f < 0, cînd asupra corpului actioneaza o forj:a ce se opune mi~-

carii, energia cineti.ca a corpului poate scadea pîna la zero, ceea ce éores-
punde opririi corpului. Sa presupunem de exemplu ca asupra unui corp, eu
viteza v 0 la momentul t 0 , acµoneaza o forj:a de frecare F1 care duce la o
Dlϧcare uniform-înceti.nita a corpului care avea viteza iniµala v 0 • Cu ajutorul
relapei (4.22) obµnem lucrul ~ecanic al forj:ei de frecare

f =- F,s = m~ - mv! . ·(4.24)

2 2

128
 ~ "\, ',1. ,' '

Se poate calcula distanta s parcursa pîna la oprj.re, punînd conclitia v1 = 0:

(4.25)

aclica valoarea absoluta a lucrului mecanic negativ necesar opririi corpului

este egala cu energia cinetica a acestuia. Din ultima relaµe rezulta

(4.25a)
/

unde a1 este acceleratia constanta imprimata de F1. Relatia (4.25) se poate

obtine §Î direct clin legile mi~carii accelerate, cititoru.1 putîndu-se convinge u~or
de aceasta. ·
Relatia (4.22) a fost obtinuta presupunînd ca asupra corpului actioneaza
0 foqa constanta F. Se poate demonstra ca aceasta relatie ramîne valabila
~i cînij foqa n·1 e~te constanta, iar traiectoria corpului nu este rectilinie. in
acest caz lucrul mecanic f nu va mai fi exprimat însa prin ecuatia (4.20)
ci prin ecuatia (4.17).

4.4. ENERGIA POTEN'flALA

Dupa cum am aratat· în paragraful 4.1, lucrul mecanic efectuat de foqa

gravitafionala, presupusa constants., pentru. deplasari între puncte a caror
înaltimi nu difera mult între ele, nu depinde de forma §Î lungimea dru.mului
ci doar de cliferenta dintre altitudinile punctului final, §Î a celui inipal. Demon-
stratia fa.enta nu corespunde cazului celui_ mai general cînd corpul se mi§ca
între cele doua puncte dupa o curba. Se poate însa ara.ta ca §Î î11; acest caz
lucrul mecanic efectuat depinde doar de extremita,tile drumtilui pe care s-a
deplasat corpul. Mai mult decît atît,• conchtzia · de mai sus ra.mine valabila
·~i în cazul în care pnem seama de variapa foqei gravitationale eu altitucli-
nea, rezultatul putînd fi deci extins ~i pentru. deplasa.ri între puncte cu alti-
tuclini oricît de cliferite. in aceasta situatie, lucrul mecanic efectuat de foqa , 1..
gravitationala. la deplasarea unui corp între punctele A ~i B (fig.I.4.6) este
dat de rela1:ia (4.15) eu r .A = R §Î rB = R + h, incliferent de dru.mut pe care
se mi§ca corpul între cele doua puricte. Astfel, lucrul meèanic efectuat de
foqa de greutate pentru. a deplasa corpul de la B la A este acela~i atît pe
dru.mut (1) în lungul razei Pamîntului cît §Î pe drumul (2) :

.fA➔B
1
= KMm (R + h -
1) = -
R KMm R(R
h ·
+ h) < O.
Deoarece f.A➔B = - .fB.... A, .fA➔B+ .fB➔A = 0, deci lucml mecanic efectuat de
foqa de gravitatie pe curba închisa formata din dru.murile (1) §Î (2) este nul.
Lucrul mecanic efectuat de o foqa exterioara pentm a urca un corp la o
înaltime h este egal eu lucrul mecanic al foqei gravitationale la coborîrea
acelui~i corp.
· In natura exista ~i alte foqe, nu numai cele de greutate, care au proprie-
tatea de a fi conservative, aclica lucrul mecanic al acestor foqe depinde numai

129
 Fig. 1.4.6

de pozipile punctÙlui initial §Î final §Î nu §Î de forma traiectoriei. Astfel de

foqe sînt cele. elastice, a§a încît formulele (4.14) §Ï (4.14a) ramîn valabil~ chiar
daca mi§carea între punttele inipal §Î final se face dupa o curba.
Din cele cliscutate mai sus rezulta ca lucrul mecanic f-..t ➔B efectuat de 0
foqa conservativa, la deplasarea unui corp clin punctul A în punctul B, poate
fi caracterizat prin introducerea unei marimi w,,, numita energie potentiala
1 - a carei variape între punctele A §Î B sa. fie egala chiar CU lucrul mecani~
efectuat:
fA-B = w,,(A) - w,,(B) (4.26)
unde Wp(A) §Î Wp(B) reprezinta valorile energiei potentïale în punctele A,
respectiv B. Din punct de vedere matematic relatia (4.26) evidentïaza faptul
ca fA-tB depinde doar de punctele initial §Î final. De altfel, acesta este §Ï
motivul pentru care se introduce notiunea de energie pot.entiala, care nu
poate fi definita decît pentru cîmpurile de foqe conservative.
Din relatia (4.26) rezulta ca pentru f.d...B > 0 avem W,,(A) > W,,(B), adica
energia potenpala în punctul final B este mai mica decît în punctul inipal
A. Spunem Ca energia potenpala a scazut. Daca fA-tB < 0, rezulta Wp(A) <
< W,t,(B) deci, în acest caz, energia potenpala cre§te.
Se observa ca retapa (4.26) ne permite sa determinam numai diferenta
dintre energiile potenµale în punctele A §Î 13. Valoarea propriu-zisa a energiei
potenpale într-un punct clin spapu poate fi determinata doar daca alegem
în mod convenp.onal, ca fiind zero, valoarea energiei potenpale într-un anumit
punct din spaµu.
De exemplu, lucrul mecanic f.4 ....s efectuat de forta :de greutate între punc-
tele A §Î B este dat de retapa (4.6) :
(4.27)

130
 Comparînd eu ecuatia (4.26) se vede ca putem considera
Wp(A) = mgh.4.+ C, · Wp(B) = mghB +C (4.28)
unde C este o constanta ad.itiva arbitrara. Prin urmare, energia potenpala
este definita pîna la o constanta ad.itiva arbitrara. Acest lucru ilustreaza
faptul ca au semnificape fizica doar d.iferentele de energie potenpala.
Punînd hB = 0, ad.ica considerînd punctul B pe ·suprafata Pamîntului, con-
statam ca C reprezinta energia potenpala într-un punct situat pe sol. Ltûnd
în mod convenponal zero energia potentiala pe suprafata Pamîntului, obpnem
C = 0, deci energia potenpala într-un punct oarecare situat la îna.lpmea h
deasupra Pa.mîntului este
Wp = mgh. (4.29)
Daca tinem seama de variatia greutatii eu. altitudinea avem :
f..4-,s = Wp(A) - Wp(B) =- KMm (.!.. -
1A
_!_),
1B

unde am avut în vedere relatia (4.15).

Din ultima relatie rezulta

Wp(A)
KMm
= - -- + C ~i W11 (B) = -KMm
-- + C.
r.4 1B

Semnificatia constantei aditive C rezulta imediat daca consideram unul d.in

puncte, de exemplu B, la infinit (rB = 00) :
Wp(oo) = C,
ad.ica C reprezinta valoarea energiei potenpale la infinit. Alegînd în mod
convenponal W,,(oo) = 0, rezulta C = 0, deci energia potenpala într-un punct
situat la d.istanta r de centrul P~mîntului va fi
W,,(r) = - KMm
--· (4.30)
r
Cu aceasta alege~e a originii energiei po~enp~e, într-un :punct de pe supra-
fata Pamîntului vom avea o valoare d.ifenta de zero
KMm
W,,(R) = -~·
ln fine, d.in relapile (4.14) ~ (4.26) obpnem pentru energia potentiata·~ores-
punzatoare fortei elastice,· valoarea
Wp(A) = : ~+ Ç.
Considerînd energia potentiaJa zero cînd YA = 0, ad.ica în punctul în care
se anuleaza ~i forta elastica, obtinem C = 0 ~i
k 2
Wp(A) = J .4, (4.31)
2
· unde y A este distanta pîna la punctul de ariulare al foqei.

131
 .....
·~· . .
. \

4.5. LEGEA CONSERVlRII ENERGIEI MECANICE

Sa presupunem ca, sub acµunea unor forfe· conservative, un punct material

de masa m, care avea la momentul t 0 _ viteza 'PA §Ï se gasea în punctul A,
ajunge la momentul t1 în punctul B avînd viteza vB.
Folosind relapile (4.23) §Ï (4.26), obpnem
fA-+B = W0 (B) - Wc(A) = W,,(A) - Wp(B), (4.32)
unde W0 (B) = mv'1/2 este energia cinetica in punctul B. în mod analog energia
cinetfoa în punctul A este W0 (A) = mv~/2. Rezulta imediat relatia
Wc(B) + Wp(B) = Wc(A) + W,,(A). (4.33)
Suma àintre energia cinetica §Ï energia potentiala se nume§te energie meca-
' ' nica totala a punctului material, pe .care o vom nota eu W :
w = wc; + w,,. (4.34)
Introducînd în ecuatia (4.33) obtinem
W(B) = W(A). (4.35)
Deoarece egalitatea de mai sus are loc pentru orice pereche de puncte A
~i B, putem afirma ca energia mecanica totala a punctului material, asupra
caruia acJioneaza numai for/e conservative, ramîne constanta în tot timp11l mi$-
~. . \
carii. Cu alte cuvinte, energia mecanica totala a punctului material se conserva
în timp, iar relapa (4.33) reprezinta formularea matematica a legii conservarii
energiei. .
Legea conservarii energiei mecanice este o lege generala care este valabila
nu numai pentru un punct material.". dar ~i pentm sisteme de puncte mate-
riale sau pentm corpuri materiale asupra carora acponeaza doar forte conser-
vative.
Legea conservarii energiei ne arata cë. o scadere a energiei cinetice duce
la o cre~tere a energiei potentiale ~ invers; în acest sens se poate vorbi despre
transformarea reciproci a energiei cinetice în energie potenpalë.. '
Valoarea maxima a energiei potenpale este w,mas ·= W care se realizeaza
·, în punctul în care W 0 = O. Analog, Wcmas = W cînd W1 = O. Relapile acestea
ne a.rata ca în orice punct de pe traiectoria ~cirii sînt îndeplinite condipile
W 0 ~W ~ W 1 ~ W.
Sa vedem ce se întîmpla daca asupra unui corp actioneazë. ~ forte neconser-
vative, cum sînt de exemplu foqele de frecare. Lucrul mecanic total f va
fi dat de suma dintre lucrul me~anic f,cons al foqelor conservative ~i lucrul
mecanic f/'""'0 al fortelor de frecare :
a,cons + a,/reea,o
a,
NA_-+B = NA.-tB o\,Jf-+B •

_
-
a,cons
.lJA ...B
+ a,/reea,o
B •
NJf ...

În membrul drept doar lucrul mecanic al foqelor conservative poate fi

scris ca variapa energiei potenpale. Foqa de frecare nu este o foqa conser-

132
 vativa deoarece lucrul mecanic al acesteia pe o curba închisa, evident, nu
este zero, ceea ce înseamna di depinde de forma drumului. Prin urmare
f.C:~B = Wp(A) - W.,,(B), deci

Wc(B) - Wc(A) = Wp(A) - Wp(B) + f!::1r.

Cum suma Wc + Wp reprezinta energia mecanica totala W a sistemului,
·. obtinem
- W(B) - W(A) = ft!;;e (4.36)
adica, în acest caz, energia mecanica totala nu se conserva, iar variatia sa
este egala cu lucrul mecanic al foqei de frecare. ' !

Deoar~ce f1!;I' < 0, rezulta

W(B) < W(A},
deci foqa de frecare provoaca întotdeauna o mic~orare a energiei mecatiice
totale a sistemului. Faptul ca energia mecanica totala nu se conserva întot-
deauna, nu încalca legea generala a conservarii ~i transformarii ·energiei.
într-adevar, 9tim ca suprafetele în ale caro'r puncte aciioneaza foqele de
frecare, se încalzesc. Dar cre9terea temperaturii corpului corespunde unor
mi9cari de oscilatie mai ample a atomilor 9Î moleculelor din care este format
corpul, astfel încît energia cinetica a acestora a crescut. Prin urmare, càntitatea
eu care a scazut energia mecanica totala a corpului nu se pierde ci se trans-
forma în .energie cinetica. a mi§carii interne a constitueniilor corpului, adica
în caldura. lntîlnim deci un proces de transformare a energiei mecanice în
caldura, adica în energie termica, iar cantitatea de energie transformata este
egala eu lucrul mecanic al fortelor de frecare. Daca prin energie totala vom
întelege acum suma dintre energia mecanica totala ~ energia termica, aceasta
ma.rime desigur se conserva.
Cu aceste consideratii i~im însa din cadrul mecanicii. Pentru a evita acest
lucru, în mecanica nu ne va preocupa niciodata procesul de ridicare a tem-
peraturii corpului sau degajarea de caldura; vom spune pur §Ï simplu ca
datorita foqelor de frecare o parte a energiei mecanice totale este disipata
sub forma de caldura, iar cantitatea disipata este data de tucrnl mecanic al
foqelor de frecare.

4.6. APUCATD ALE LEGil CONSERVARII ENERGIEI

Sa consideram un··corp aruncat, dupa verticala loct:1lui, eu viteza initiala v 0 •

Considerînd în mod convenµonal energia potenµala zero la suprafaia Pamîn-
tului, rezulta di energia mecanica totala W în momentul lansarii este egala
chiar eu energia cinetica mv~/2. Conform legii conservarii energiei rezulta
mv2 mva
W= Wc+ Wp=-0 =-+mgh, (4.37)
2 2
unde v este viteza corpului la înaltimea h. Pentru v = 0 se ob!ine hmu = v~/2g
corespunzator lui W t>mo.s = W = mvf,/2.

133
/ '

t '

â)

~
Fig. 1.4.7

Daca reprezentam grafic energia potenµala W,, = mgh ca funcpe de h,

obtinem o dreapta OB, de panta tg«= mg (fig.I.4.7). Ordonata lui A este
egala eu energi::1- potentiala a corpului aflat la înaltimea h.t, iar segmentul
CA = W - Wp reprezinta energia cinetica la înaltimea h.4. În orice punct
de pe traiectorie este îndeplinita conditia w,., ~ W, adica mgh ~ mvi/2 sau
h, ~ V6/2g = hmas· Rezulta ca toate punctele de pe traiectorle au o valoare
a lui h mai mica, cel mult egala eu cea corespunzatoare punctului B în care
se intersecteaza dreapta W11 = mgh eu dreapta Wp =. W . mv~/2 = constant.
Într-un mod asemanator putem obtine departarea maxima Smas fata de
pozitia de echilibru la care poate ajunge un pendul matematic în cazul micilor
oscilapi (fig.I.4.8). Dupa cum am aratat, componenta tangenpala a greutatii
este G, = - mgs/l care se comporta întocmai ca o forta elastica, de forma
1

G, = - ks eu k = mg/l. Energia potenpala a pendulului aflat la distanta

s de O va fi
W.,.=_!_ks 2 =_!_mgs2.' (4.38)
z- 2 2 l ·

,•: .
. ·.· . ·-·
Fig. 1.4.8

134
 /
/

Fig. 1.4.9

Prin conventie, în punctul O avem W p = 0, deci în acest punct W = W,ma.s =

= mv~/2. Daca viteza pendulului în O este v 0 , avem
W = W + W.,,=
11
mvâ = mv2 + _!_ mg s2 (4.39)
' 2 2 2l,

unde v este viteza la distanfa s de O. Cînd v = 0 se obfine s;r.ax = v~l/g cores-

punzator lui Wpmu = W = mv6/2. - .
Reprezentarea grafica a energiei potentiale, data de relatia (4.38), ne conduce
la o parabole. eu vîrful în origine (fig.I.4.9). Punctele B 9i B', în care W fJ
este maxim, se gasesc la distant a maxima s,ra.t la care poate ajunge corpul
fata de punctul de echilibru O. Ducînd din nou drea pfa Wp = mvU2 care
este paralela. eu axa absciselor 9i care reprezinta energia p_otentiala maxima,
observam ca aceasta intersecteaza parabola chiar în punctele B 9i B', ad.id.
exista doua puncte ale traiectoriei în care energia potenµala este maxima.
Un caz deosebit de interesant este aœla al mi~dirii unui corp de masa m
într-un cîmp de forte gravitaµonale. Am stabilit (ec. 4.30), ca energia poten-
pala într-un punct, situat la distanfa r de masa M care creeaza cîmpul gravi-
tational, este W 11 = - KmM/R < O. Graficul ei este o hiperbola echilaterala
situata sub axa absciselor datorita semnului mi1i~s clin relatia de mai sus.
Folosind Jeg~a conservarü energiei, rézulta
m-;~ mM
W = W, + Wp = W, - 1 rv~ 1 = -- - K . - ·
2 T

Daca presupunem W, < 1W11 1 rezulta W < 0, deci dreapta Wp = W, a

carei intersecµe eu hiperbola ne da punctul B unde energia potenfiala este
maxima, se afla sub axa absciselor (fig. I.4.10). Segmentul CA reprezinta energia
cinetica în punctul A, iar ordonata lui A energia potenfiala care este negativa.
Cum în orice punct de pe tr aiectorie WJ> ~ W, înseamna ca distant a r de
la corp pîna la centrul de forte O nu poate depa9i valoarea rnuu ce corespunde
punctului B în care W = Wpmu = - KmM/rmax•

135
j
 ,·

Fig. 1.4.10

Prin urma_re traiectoria corpului se gase~te într-o regiune finita-a spatiului

în vecinatatea centrului de foqe O. Se poate demonstra ca àceasta traiectorie
este o elipsa. În particµlar, deoarece energia mecanica totala a planetelor este
negativa, acestea se mi~ca în jurul Soarelui dupa elipse.
Daca Wc ~ 1 w,, 1 rezulta W ~ 0, din care cauza conditia Wp <. W este
îndeplinita pentru orice valoare a lui r, inclusiv r = oo. intr-adevar, valoarea
/ '
maxima W p ,mu = 0 ce corespunde lui r = oo verifica conditia W p mas <. W,
egalitatea avînd loc pentru W = 0 cînd W 0 = 1W p 1- Din moment ce r poate
lua valori oricît de mari, înseamna ca · traiectoria nu este conµnuta într-o
regiune finita a spaµului. Se demonstreaza ca pentru W = 0 (Wc = 1W11 1)
traiectoria este o parabola, iar pentru W > 0 (Wc > 1W1 1) este o hiperbola.
-Ambele curbe au ramurile la infinit. · ·
Vom studia ca exemplu cazul unui satelit artificial. Am stabilit în para-
graful 3.13 conditia ca un corp de masa m sa. devina satelit artificial al pla-
netei noastre, pe o orbita circulara în imediata apropiere a Pamîntului: el
trebuie sa fie lansat eu o viteza v 0 = '1iJ?. cw 7,9 km/s pe care am numit-o
prima viteza cosmica. .
Energia totala a' acestui satelit va fi
W= mv~_ KmMp 1

2 R
unde ultimul terme~ este energia potentiala la distanta R de centrul Pamîn-
tului, care reprezinta centrul de foqe. Înlocuind în expresia lui W pe v 0
prin valoarea lui ~i avînd în vedere ca g 0 = KMp, obµnem
. RS
W =-~coR - mcoR = ~ mgoR < O.
2 2

136
 /
. \

Valoarea negativa a energiei mecanice totale este în concordanta eu faptul

ca traiectoria satelitului este finita, fiind un cerc, adica un caz particular de
elipsa.
Cînd corpul este lansat eu o viteza v0 > Vg 0 R astfel încît energia lui totala 'l

sa ra.1:1-îna.. tot negativa, trai~ctoria devine o elipsa <lin ce în ce mai alungita,

pe masura ce v O cre§te.
Conditia w < 0 implica wC < 1· wt> 1, aclica
mv5 KmMp R
2 < R = mgo ,

sau
Vo < V2goR, (4.40)

Prin urmare, pentru Vg0 R ~ v O < "\j2g 0 R traiectoria este o elipsa care
pentru v 0 = '\fg;R. trece într-un cerc de raza R.
Daca viteza de lansare este suficient de mare pentru ca Wc = 1W p 1 9i
W = 0, traiectoria devine o curba infinita (o parabola) §i corpul s-ar îndeparta
definitiv de Pamînt, pîna la infinit, daca nu ar exista §Î Soarel~. în realitate
corpul devine un satelit al Soarelui, aclica ô planeta artificiala. Viteza v 0
pentru care are loc aceasta situatie, se obtine din egalitatea W c = W 11 , aclica
mv2
-·
0
= mg 0 R, de unde
2
(4.41)

Luînd g 0 = 9,81 m/s2 9i R = 6400 km, gasim pentru v 0 valoarea v 0 C::J.

11,2 km/s care se nume§te a doua viteza cosmica.
C::J.
Cînd o nava cosmica revine pe Pamînt din Luna, ea are o viteza ce depa-
§e§te a doua viteza cosmica. Din acest motiv trebuie neaparat ca traiectoria -
sa sa treaca prin imediata apropiere a globului terestru astfel încît rezistenta
aerului sa-i miqoreze viteza sùb a doua viteza cosmica, forta de atractie a
Pamîntului permitînd navei sa ajunga pe Pamînt. În caz contrar, gravitatia
terestra nu este capabila de a mai readuce nava pe Panûnt §Ï aceasta s-ar
pierde în spatiul cosmic devenind pentru totdeauna un satelit artificial al
Soarelui.

4.7. CIOCNffil ELASTICE ~I INELASTICE

Fie doua sfere de mase m 1 §Î m 2 care înainte de a se ciocni au vitezele v:

§Î ; 2 , iar dupa ciocnire au vitezele ;, 9i ~-
... Conform legii conservarii impulsului vom aveâ relatia
-+ -= -+ -
m1v1 m 2v 2 m 1vf m 2v~ (4.42)
unde membrul stîng reprezinta impulsùl total al sistemului alcatuit din cele
doua bile, înainte de ciocnire, iar membrul drept impulsul total dupa ciocnire.

137

• 1
 :,
G
-+

Il>
0 Jt

â)

()

b}
Fig. 1.4.11

Vom presupune, în cele ce urmeaza, ca vitezele v1 , v2, v; !;iÎ v~ sînt orien-

tate în lungut· aceleia~i drepte,· adica au aceea~i d.irectie. Cînd se realizeaza
--- -
acest lucru. spunem di ciocnirile bilelor. sînt centrale. .
Daca presupunem ca bilele se mi~di în acela~i sens înainte de ciocnire
(fig.I.4.lla), proiectiile vitezelor pe directia comuna de mi~care Ox vor fi
ambele pozitive, ad.ica v1 ~i v2 • Daca cele doua bile vin una în întîmpinarea
celeilalte (fig.I.4. llb), proiectiile vitezelor pe directia comuna de mi~care
Ox vor fi de semne contrare: .v1 9Ï respectiv (- v 2 ).
Sa presupunem di bilele se mi 9ca în acela~i sens. ·
Relatia (4.42) se poate scrie atunci sub forma scalara
(4.43)
Presupun_em di. sferele nu interactioneaza între ele decît în momentul ciocnirii,
deci w,, = 0 ~i ·w = WC.
Vom numi ciocniri elastice acele ciocniri în care energia cinetica. se con-
serva, adica energia cinetica totala dupa ciocnire este egala eu energia cine-
ti~a totala înainte de ciocnire :
ffl1V1
2
+ ffl2V2 = ffl1V1 + m;:.v'.!
2 12 '2
• (4.44)
2 2 2 2
· Ecuatiile (4.43) ~i (4.44) reprezinta un sisteri:J. de ecuatii eu doua necunoscute,
v~ ~ ·v~, din care extragem valorile vitezelor finale ce se obpn în urma unei
ciocniri elastice centrale :
(m1 - m2)v1 + 2m 2v2 , = (m 2 - m 1)v 2 + 2mtv
Vl = ----'---~__,.;;..------"--- , V2 1
...a.-..;;;...._.......;;;,;~----'-~ • (4.45)
m1 + m2 . ·- ..J m1 + ms
Daca, în urma procesului de ciocnire, vitezele finale v1~i v~ din ecuatia (4.43)
sînt egale, adicà ambele sfere se rostogolosesc eu acee~ viteza, ciocnirea

138
 ·f

se nume!jte inelastica !JÏ centrala. În aceasta situ~,tie legea conservarii impul-

sului se scrie
m1v1 + m2v2 ,= (m1 + m2)vi (4.46)
de unde rezulta pentru viteza finala expresia

'lJ
,
=
,
'lJ1 =
,
Vz =
m1V1 + m2V2 · (4.47)
ml+ 1n2

Se poate ara.ta u~or ca energia cinetica totala variaza la o ciocnire inelastica.

.., ,. . . . m1Vi m2vi • ..,
Într-adevar, mainte de c1ocmre aveam Wc inilial = - - + -- 1ar dupa
2 2
. . W (m1 + m2) ,2
ClOCDlie cfinal = -------V •
2
Variatia energiei cinetire este
À W, = Wcfinal - W c.inï1,a:. = (m1 + m~h,'2 - lm1v} + m2v; \ .
· 2 . 2 2 J
Înlocuind pe v' eu ajutorul ecuatiei (4.47), obtinem
ÀWe = - m1m2(V1 - V2)2 < O. (4.48)
2(m1 + m 2)
Dupa cum se ·vede, la o ciocnire inelastica a sferelor, are loc o scadere ~ ,
energiei cinetice. Aceasta mic!jorare a lui We se produce deoarece au loc defor-
mari inelastice ale sferelor pentru care trebuie efectuat un lucru mecanic
care finalmente se consuma pentru încalzirea sferelor. Mai corect spus, o
parte a energiei mecanice se transforma în cal.dura, astfel încît energia meca-
nica totala a sistemului format din cele doua sfere, care coïncide eu energia
cinetica totala, scade în urma procesului de ciocnire.
~--~--

5. Mi$carea corpuJui rigid

/

5.1. CINEMATICA CORPULUI RIGID

Definim corpul rigid sau s~lid ca un sistem de puncte materiale pentru

., care clistanta dintre orice pereche de puncte ramîne întotdeauna aceea~i.
A~easta înseamna ca nu pot .avea loc deplasari relative între diferitele parj:i
ce alcatuiesc rigidul, ci doar mi~cari ale întregului ansamblu care nu modifica
distanta dintre punctele sale materiale. Dêsigur, din punct de vedere fizic,
notiunea de rigid constituie o idealizare care ofera însa, în multe cazuri, o
buna aproximare a realitatii.
Cea mai simpla mi~care pe care o poate avea solidul este mi~carea de trans~
' ➔

l_a~e în care toate punctele au aceea~i viteza v,,. Din acest motiv, mi~èarea
. _.,
de translatie lasa neschimbat orice vector AB determinat de doua puncte
~ §Î B ale rigidului (fig.I.5~1).
0 àl:ta mi~care posibila a rigidului este mi~carea de rotaµe în cadruJ careia
tôate punctele solidului descriu cercuri concentrice ale caror centre se gasesc
pe o dreapta perpendicÙlara pe traiectoriile descrise, numita axa de, rotaJie
(fig. I.5.2).

o'

..... -- - ...... _____ ---- ''

,,,
")'
·8

Fig. 1.5.1 Fig, 1.5.2

140
 '. ·.·.

.. -~- .. .

Notînd eu dcp unghiul descris de raza vectoare în timpul dt, viteza unghiu--
lara este
(5.1)

fiind deci acee~i pentru toate punctele rigidului. Viteza unui punct de pe
circumferinta de raza r, este 1.

v = ds = rdcp = CJlY. . (5.2)

dt dt
Viteza unghiulara, ca vector, are directia axei de rotape 00' 9i sensul
d_at de regula burghiului a9a cum a fost emmtat la mi~carea uniform c-irculara.
Q'

Fig. 1.5.3

Sensul vectorilor ;, ; §Î ; fiind cet indicat în fig.I.5.3, se opserva imedia t

ca relatia (5.2) permite scrierea vectoriala · a lui -; sub forma
..... ..... .....
V = CJl X 'Y • . (5.3)
Cea mai simpla mi§care de rotatie este aceea pentru care ;;; este constant
în timp. Daca viteza unghiulara are o directie fixa, dar modulul sau variaza
în tini.p, se define9te acceleratia unghiulara

= -dCJl = -d cp2 •
• ~(J)
2
s = lim - · (5.4)
ÂJ➔ 0 ~t dt dt
.....
Situapa este mai complicata în cazul cînd direcpa vectorului ùl variaza,
adica atunci cînd axa de rotape î9i schimba directia în timp. În acest caz,
la fiecare moment de timp, se vorbe 9te despre rotatia în jurul unei axe
instantanee de rotatie §Ï ne reprezentam mi 9carea rigidului ca fiind compusa
dintr-o succesiune de rotatii de unghiuri foarte mici în jurul unor axe de
rotatie a caror directie se modifica necontenit în timp. ·
În cazul cel mai general, mi9carea rigidului este compusa dintr-o mi§care
de translajie de viteza ;,, 9i una de rotatie de viteza unghiulara ;.

141
 5.2. CENTRUL DE MASl

în absenta unor foqe externe asupra unui punct material de masa m,

-+
ce aparpne rigidului actioneaza doar foqele interne F,; U = 1, 2, ... , N cu
j ~ i) din partea celorlalte puncte materiale ale solidului (fig.I.5.4). Rezul-
• • ...
tanta foqelor interne ce acponeaza asupra punctulw
• •11
,,i
-+inl
este F, = EN F,; = -+

J-1
i=/=j
N -+
: J
=E Fil avînd, în vedere ca Fss = O. Cum numarul N de puncte materiale,
;-1
d~i finit, este imens, foqa Ft' este rezultanta unui numar uria§ de forte.·
Suma tuturor foqelor interioare ce acµoneaza asupra tuturor punctelor
N N N
solidttlui este egala eu
·
E
i=-1
L E F,;.
F~"' = i=l J=l
N N N N
Avînd în vedere relaµa evidenta BE Fi;= E
i=l j=l i=l
E Fii, j=l
obtinem

-+ -+
Deoarece conform principiului actiunü §Î reactiunii F;; = - F1, pentru
orice pereche de in<:1îci ,,i" ~ ,,j",

(5.5)

adica rezultanta tuturor foqelor interne este nula. Acest rezultat constituie
o simplificare deosebit de importanta deoarece ne arata ca mi§carea rigidului
este determinata doar de foqele exterioare aplicate lui.
Sa ne ocupam mai întîi de· cazul mai simplu al mi§carii de translaµe consi-
derînd ca asupra fiecarui punct materi~l m,, actioneaza o fort a extema Fr'.

.}

Fig. 1.5.4

142
 '1 ..
l

Deoarece toate punctele materiale au acee~i viteza ; ~i acceleratie acestor i

doua marimi nu le ata~am indici.
Legea a doua a lui Newton pe~tru fiecare punct material · are forma
a -- F
mÎ ... ....S!"',. + F-~x,
1 • (5.6)
Sumînd dupa toate valorile posibile ale lui ,,i" ~i tinînd seama de (5.5),
rezulta

sau
N N
.a. "'
i..J m, = "'-u,
LJ F, . (5.7)
i= 1 i=l

-+ N -+
Notînd F = E Ft' suma tuturor
, ... 1
forj:elor externe asupra tuturor particu-
.
N
lelor constituente · ale corpului ~i a vînd în vedere ca M =· B
i=l
m, reprezinta
masa totala a rigidului, obtinem relatia
.... -+
Ma=F, (5.8)
care ne permite sa gasim acceleratia mi 9carii de translatie a solidului, data
fiind masa sa totala M ~i forj:a externa ff. Mai mult decît atît, relatia (5.8)
ne arata ca mi~carea de translatie a solidului poate fi privita ca o mi9care
de translape a unui punct material în care este concentrata întreaga masa M
a corpului 9i care se afla sub acpunea unei forj:e egala eu suma vectoriala
· a tuturor fortelor exterioare.
Sa presupunem acum ca mi~ca'rea corpului nu mai este de translatie, a~a
- -+
încît d.iferitele sale puncte au viteze v, ~ acceleratii a, cliferite.
Din acest i:notiv relatia (5.6) devine

(5.6a)
deci în loc de (5.7). vom avea

(5.7a)

= da.ta~ ,
2
Avînd în vedere ca -;.,.. avem

(5.9)

143

. 1
 -~.•; ·-

.··,

Considerînd di masele m, sînt constante în timp, f_orj:a devine

·'
l.
-
F = d2 (
dt2 &i m, r, .
N ... )
(5.10)

Daca definim un vector

(5.11)

relaj:ia\ (5.1,0) devine

...
d2 R
M-=F.
- (5.12)
dt2
...
Punctul al carui vector de pozij:ie este R se nume§te centru de masiî sau
centru de iner#e §Î coïncide eu punctul de aplicaj:ie al rezultantei foqelor de
gravitaj:ie. În cazul particular în care alegem originea sistemului de coor-
donate chiar în centrul de 1;11asa al corpului, vectorul R este nul, de unde
rezulta
(5.13)

...
Din relatia (5.12) rezulta ca centrul de masa
.
al rigidului are aceea§i accele-
d2R ·
raj:ie dt2 ca cea a unui punct material de masa egala eu masa totala a
corpului ce se afla sub acj:iunea unei foqe egale_ cu suma forj:elor externe.
Cum în cazul translapei toate punctele · materiale ·au acee~i acceleraj:ie·,
rezulta ca putem descrie mi~carea întregului rigid considerînd doar mi~carea
centnilui· sau de masa. Aceasta revine de fapt la asimilarea rlgidulù.i, în trans-
laj:ie, eu un punct materi~ de masa egala eu întreaga masa a corpului §Î care
este plasat în centrul de inerpe. De acest lucru ne-am folosit în mod tacit în
capitolul de dinamica atunci cînd am tratat mi§carea de translaj:ie a corpurilor
sub influenj:a diferitelor forj:e (greutate, forj:a elastica etc.) ca §Ï cum am fi
avut de-a face eu puncte materiale.

5.3. MOMENTUL CINETIC ~I ,MOMENTUL DE INERTIE. LEGEA

CONSERVARII MOMENTiJLm CINETIC .

Sa consideram un corp rigid care se rote§te ·uniform în jurul unei axe 00'
a carei direcpe nu variaza în timp. Orice punct material de masa mi, situat
la distanj:a r, de axa de rotape, se mi§ca dupa un cerc de raza r1, situat într-un ..
plan perpendicular pe axa de rotaj:ie, avînd o viteza v, dupa direcj:ia tan.;.
gentei la cerc (fig.I.5.5).

·144
 :_,
',•
\ \

o'

/i

Fig. I.5.5

:Momentul cinetic L,- = r,- p,- = m, r,- -v,

X X al punctului material de masa
. ·'

m,, fiind un vector perpendicular pe planul format de ~ ~i ;,, are directia

- -
lui ro, iar regula burghiului ne arata ca are 9i sensul lui Cù. :Momentul cinetic
total al ·rigidului este, evident,

(5.14)

Deoarece toate punctele materiale se mi 9ca dupa cercuri continute fie în

acela9i plan, fie în· plane paralel.e, · toate momentele cinetice L;, au acee~i
direcµe, deci modulul momentului cinetic total este pur 9i simp)u suma algebrica
à modulelor momentelor cinetice individuale
(5.15)

- -
unde am avut în vedere ca L, = m,r10,, vectorii ri 9i vi fiind perpendiculari
între ei.
îinînd seama di viteza unghiulara este aceea;;i pentru toate punctele,
' aceasta poate fi scoasa în afara semnului de sumare. Înlocuind vi = Cù'fi obtinem
N
L , ro I: m,rl.
i=l
(5.16)

Marimea
(5.17)

145
 '.,' j i

care reprezinta suma produselor dintre masa fiecarui punct material al soli-
dului ~ patratul distantei sale pîna la axa de rotatie se nume§te moment de
inerJie fata de ·axa de rotatie. Se poate stabili acum retapa între L §Ï Ç} :

L = Ç} w sau L
-= ...
Ç} w. (5.18)
Dupa cum am demonstrat anterior ( § 3. 7), derivata in . raport eu timpul
a momentului cinetic total este egala eu momentul rezultant al foq~lor externe.

' -

/J) ô)

Fig. 1.5.6

Deoarece in mi~carea uniform circulara monientul forj:ei externe este nul,

rezulta ca momentµ! cinetic total se conserva in timp. Din acest motiv, modi-
ficarea momentului de inerj:ie provoaca a modificare a vitezei unghiulare,
a~a incît produsul lor ra.mine constant. Daca o persoana sta cu bratele intinse
tinînd in mîini doua greutati de masa M, iar suprafata pe care se sprijina se
...
rote~te fa.ra frecare eu viteza unghiulara ·w1 (fig.I.5.6a), persoana· va avea
un moment L = (}1<»1-
Valoarea momentului_ de ineqie Ç}-1 depinde nu numai de masa omului §Î
a greutaplor dar §Î de distantele de la masele M pina la axa de rotatie. Prin
aducerea bratelor alaturi de corp in timpul rotapei (fig.I.S.6b), 1 semodifica
momentul de inerj:ie deoarece se schimba distributia maselor fata de axa de
rotatie~ Pentru ca distanta fata de axa de rotatie s-a mic§orat, noul moment
de inerj:ie Ç}- 2 va fi mai mie decit Ç}-1 din care cauza omul se va roti mai
repede eu o viteza unghiulara <» 2 data de relatia Ç} 2w 2 = Ç}1ctl 1 , relatie impusa
de conservarea momentului cinetic (fig.I.5.6b).
Dupa cum este u~or de observat, din relatia de definitie (5.17), momentul ·
de inerj:ie depinde §i de pozitia axei de rotape §Î de forma geometrica a corpului.
Nu vom ara.ta în cele ce urmeaza modul de calcul al acestei marimi deosebit
de importante, ci vom da direct valorile lui Ç} pentru cîteva corpuri de
forma geometrica des întîlnita, rezultatele fiind valabile doar daca corpurile
au masa M uniform distribuita {densitatea constanta). tn figurile I.5.7 §Î
I.5.8 sint indicate §Î axele de rotatie fata de care sînt calculate momentele
de inerpe respective. ·

146

/
 ),

t-q---[ ----11>1

Slerlplinâ
7-=f Mll 2,
.. ,
r:F=3MI!,,.
Fig. 1.5.7

- Cunoscînd valoarea htj Çj fata de o axa de rotatie care trece prin central
de masa al corpului, se poate calcula momentul de inertie Çj' fata de orice
axa de rota?e paralela eu prima. Pentm a demonstra aceasta sa consideram
axa x 1 x care trece prin centrul de masa O în care alegem originea §Ï axa x~x'
paralela eu Ox §Ï situata la distanta a de ea. Dupa cum se vede din fig.I.5.9,
➔ ➔ ...2 ➔ ➔ 2 ......
r; + a deci r;2 = r; = (r, - a) = r; + a
-
ri= 2
- 2 ari, prin urmare

sau

(5.19)

Il 1 l 1 l
1 1 1 l 1 1

Ci/lndru plin /ne/t:lltno'ric Ci/ino'ru go/

:ï-=.!.MN~ ;J::1H(Rir2) 'd--=MR 2
2 2

Fig. 1.5.8

147
 ,~·

Fig. 1.5.9

N
îinînd seama de relatia (5.13) •~i de faptul ca B ~i=M,
i=l
()' devine

()' = (I + Ma 2
• (5.20)
Ultima rela?e ne arata ca ()' se obtïne imediat daca se cunoaijte (). De
asemenea ()' > (), ceea ce arata ca rigidul manifesta o inerµe minima fata
de axa de rotaµe c·are trece prin centrul sau de masa. Se observa ca cele
doua valori ale momentului de inerµe corespunzatoare celor doua pozipi
ale axei de rotaµe din. fig. I.5.7, eu a = l/2, verifica ecuatia (5.20).

5.4. LEGEA A DOUA A DINAMICII PENTRU MI$CAREA DE ROTATIE

Sa consideram clin nou miljcarea de_ rota?e a unui rigid în jurul unei axe
- . . -
OO'· de direcµe fixa în timp. De data aceasta vom presupune ca modulul
vitezei ·unghiulare <.ù, deci §Î cel al vitezei tangenµale v1, a punctelor materiale
m, variaza. în timp. Pe linga acceleraµa centripeta, mai apare în aceste ·condiµi
;i
o acc~leratie tangentiala pe ·care o vom presupune constanta în timp -adica

(5.21)

unde e = CJl/t este acceleratia ungliiulara, constanta în timp.

Asupra punctului material de masa m, actioneaza deci o foqa tangentiala
F, = mp, = m,er, care este cauza mi~carii uniform accelerate a •punctului
material. · ·
Aceasta forta tangentiala are fata de punctul O momentul
(5.22)

148
' ......... \' ,.

Modulul momentului total fata de O este

N N
@1t E1 @lt, =
= ic:a e: L m;rt
,-1
deci
@1t = Ç} e:. (5.23)
Din compararea relatiei de mai sus cu egalitatea F, = m,a, rezulta ca
acceleratia unghiulara e este exprimata în functie de momentul @lt al fortei
~i de momen~ul de inertie ÇJ-, în ac~a~i m?d în ~are acceleraµa este legata
de farta F, ~1 masa m; a punctulut matenal. Pnn urmare, daca descrierea
mi~carii de rotatie se face -cu ajutorul acceleraj:iei unghiulare e:, care este
aceea~i pentru toate punctele solidului ~i nu prin acceleratia tangentiala a.
care difera. de la punct la punct, atunci în locul fortei intervine momentuÎ
fortei 8m., iar în locul masei m apare momentul de inertie ÇJ-. Din acest motiv,
relap.a (5.23) poate fi considerata drept expresia celui de-al doilea principiu
al mecanicii pentru mi~carea de rotatie a solidului.
Pentru ca unui moment @lt, bine precizat, îi corespunde o acceleratie unghiu-
lara e: invers proporµonala eu ÇJ-, se poate considera ca momentul de inertie
este o masura a inertiei corpurilor care executa mi~cari de rotatie.
Deoarece momentul de inertie depinde de distanta dintre puilctele mate-
riale ~i axa de rotatie, rezulta di la doua axe de rotatie diferite ·corespund
în general valori diferite ale lui ÇJ-. Cu alte cuvinte, rigidul manifesta pro-
prietati de inertie diferite la rotatiile în jurul unor axe diferite.
În cazul particular în care 8>1t. = 0, se ohtine e: = 0, adica viteza unghiulara
<a> este constanta. Rigidul se va gasi fie în repatts fie în mi~care de rotatie
unghiulara. 0 roata mobila. în jurul unei axe ce trece prin centrul sau de
greutate, s-ar roti un~form la nesfîr9it fa.ra intervenj:ia unei fotj:e dinafara
daca nu ar exista frecarile.

5.5. ENERGIA CINETicA DE ROTA'flE

Un punct material de masa m; al solidului aflat în mi~care de rotatie cu

viteza unghiulara , _. (fig.I.5.9) are energia .cinetica Wc, = m~v, unde vi =
= <»r,, deci
(5.24)

Energia cinetica de rotatie Wc a întregului corp este data de suma energiilor

cinetice ale tuturor punctelor materiale ce alcatuiesc rigidul:

:(5.25)

unde Ç} este momentul de inetj:ie fata de axa de rotatie respectiva. Chiar daca
rotaj:ia nu se efectueaza în jurul uu.ei axe ce trece prin centrul de masa, folo-
sind relatia (5.20) avem posibilitatea sa exprimam energia cinetica cu ajutorul

149 ,r
 1.,.,-~-----=---- momentului de inetj:ie fata de o axa paralela cu axa de rotatie ce trece prin
centrul de masa. Rezulta
1 1 1
+
Wc = 2 (Çjc Ma2)6>2 = 2Ma26>2 2 ÇJ-µ2 +
(5.26)

Oc fiind momentul de_ inertie fata de axa ce trece prin centrul de masa. ·În
acest fel este posibil sa exprimam energia cinetica a corpului cu ajutorul lui
ÇJ-c, indiferent de poziµa axei de rotaj:ie.
Mi~carea de rostogolire, fa.ra frecare, a unui cilindru pe un plan orizontal
-... poate fi imaginata ca o succesiune de rotatii instantanee în jurul fiecarei gene-
ratoare de contact dintre cilind.ru §Î plan, care joaca rolul axelor instantanee
de rotaµe. Direcj:ia axelo! instantanee de rotaj:ie ·nu se modifica în timp,
acestea deplasîndu..:se doar în lungul suprafej:ei pe care are loc rostogolirea
.: .(fig.I.5.10). _
~a instantanee de rotap.e este perpendiculara pe planul figurii §Î trece
prin O' la momentul t §Î prin Of fa t Jlt. + ·

ill----6)
o' 0,,
Fig. 1.5.10

Deoarece distanj:a dintre axa instantariee de rotaµe §Î axa paralela eu ea

ce trece prin centrul de masa 0, ce ·coïncide eu centrul de simetri~ pentru t111
cilindru omogen, este a= R, relaiia (5.26) devine
W' = -i1 MR2 . 2 + -21
6>
11 • <.ù2
'tfu
(5.27)
2
unqe Ç}c = M: pentru cilindrul plin ~i omogen. Rezulta

W = _!_ M R 26>2 + _!_ M R 26>2 = ~ M R 26>2 • (5.28)

C 2 . 4 4
În mod asemanator se obtine energia cinetica a unei sfere ce se rostogole§te:
1 1 ·2 7
W =-MR26>2 +- -MR26>2 =-MR2w2 • (5.29)
e 2 2 5 10

5.6. EFECTUL GffiOSCOPIC

Vom numi giroscop un dise de moment de inetj:ie mare, cc se rot~te rapid

în juru.1 axei sale de simetrie. În fig.I.5.11 este reprezentat un giroscop
ce se rote§te cu viteza unghiu.lara const~nta ; 0 în jurul axei orizontale Oy . .
....
Acestei rotatü îi corespunde un moment cinetic L 0 dirijat tot dupa Oy.

150
•I
 1_'

Sa presupunem--acum ca dorim sa rotim ,giroscopul în jurul axei-0x cu--o

viteza unghiulara Q constanta, mult mai mica decît cea precedenta (0 <( w 0 ).
Sa stabilim ce forie sînt necesare pentru a realiza .aceasta situatie. Sa ne
imaginam în acest scop ca am rotit giroscopul în jurul axei Ox, deci 9i axa
Oy eu un unghi ~0 într-un timp Ât. Din acest motiv directia vitezei unghiu-

y
-F

Fig. 1.5.11

lare 9i a momentului cinetic variaza, acestea devenind ;;1 §Î respectiv L1 • Modu-

lele acestor vectori nus-au modificat însa, deoarece nu are loc decît o modi-
ficare ·a directiei axei de rotaiie care nu conduce la o moclificare a turatiei.
-t -t -t·

Variatia momentului cinetic llL = L 1 - L 0 este un vector orientat dupa

~
axa Oz {fig.I.5.11). Acestei variatii îi corespunde un moment al fortei ~ =
= ÂL/Ât care are aceea9i clirectie ca 9i ÂL, adica directia axei Oz. Marimea
momentului foqei este
(5.30)

unde în triunghiul isoscel ~onstruit eu f 0 ~i f 1 am aproximat lungimea coardei

ÂL prin cea a arcului L 0Â8. Prin urmare pentru a roti giroscopul în jurul
axei Ox, trebuie sa existe un moment 8J1t perpendicular pe planul xOy. Acest
moment poate fi produs de fortele paralele ~ de sens contrar, F ~i {- F), din
fig.I.5.11 :
~ -+ -+ -+ -+
+ (- l)
-t -t

.§JR. = l X F X (- F) = 2l X F. (5.31)
-t -+
Avînd în vedere ca F este perpendiculara pe l, se obtine
@1L=2Fl (5.32)
de unde rezulta modulul F al foqelor ce trebuie aplicate pentru a obtine
rotirea giroscopului în j urul axei Ox :

F = LoD.. (5.33)
2l

151
 Daca tinem seama ~ide relatia (5.18) obtinem

F = Ç}(J)on. (5.34)
2l
Deosebit de interesant este însa faptul ca dfrectiile fotj:elor F ~i (- F) sînt
,, paralele eu axa de rotatie Ox, deci, în absenta rotaj:iei ini1:iule, fotj:ele ar fi
·.- l
rotit corpul în jurul axei Oz. Daca exista însa o mi~care de rotaj:ie în jurul lui
Oy ~i îi aplicam giroscopului un cuplu de fotj:e care tinde sa-1 roteasca în jurul
./'
unei axe perpendiculare pe axa de rotaj:ie, acesta va capata o mi~care de
rotaj:ie suplimentara în jurul unei a treia axe, perpc•ndiculara pe primele
.doua (axa Ox în cazul discutat mai sus). Daca fortele aplicate ar fi fost para-
lele eu axa Oz, adica ar fi existat tendinj:a rotirii corpului în jurul axei Ox, giro-
scopul s-ar fi rotit în jurul celei de-a.treia axe Oz care este perpendiculara pe
primele doua (Ox ~i Oy). Acest fenomen a fost numit efect giroscopic.
Experienj:e simple ne permit sa punem în evidenj:a efectul giroscopic. Pe
un dise ce se poate roti se afla un om în repaus tinînd în mîini o ,roata ce
se rote~te în j~rul axei orlzontale Oy (fig.I.5.12a). Printr-o rotaj:ie de 90°
axul roj:ii este adus pe verticala ca în figura I.5.12b. Vom constata di omul
~i discul turnant se vor roti în sens invers sensului de rotire al rotii. Conform
celor discutate, ~tim acum ca pentru a aduce roata din pozij:ia (a) în pozij:ia
(b) trebuie aplicat cuplul de fotj:e indicat în fig.I.5.11. Acest lucru este rea-
lizat de catre mîinile omului. -Dar legea a treia a lui Newton cere ca asupra
omului sa acµoneze fotj:e egale ~i de sens contrar, a caror direcj:ie va fi deci
paralela eu axa Ox. Cum omul nu se rotea la momentul inij:ial, momentul
forj:elor de reacj:iune, dirljat dupa Oz în jos, provoaca rotirea în sens opus
în jurul verticalei Oz.
i
·1
z

j,"

~)
\

Fig. 1.5.12

152
 /.
~ ~ : ... ,r"

\, ',,.-

______ , __ _
~--
l
- ;-
1
1
'
- -~......
.v
/0'
~,-__ 1
'
'
------- 1
', 1
', 1
', 18
''
0
F~g. 1.5.13

Calitativ, experienj:a de mai sus poate fi explicata ~i mai ~or prln legea
conservarii momentului cinetic. În pozijia (a) sistemul roata om dise + +
are un moment cinetic dat doar de mi~carea roj:ii în jurul lui Oy. Direcpa
momentului cinetic total al sistemului va coiµcide eu axa Oy din care cauza
componenta sa Oz este nula. În pozipa (b) momentul cinetic al roj:ii este dirijat
dupà Oz; pentru casa ramîna nula componenta pe aèeasta axa a momentului
cinetic total trebuie ca omul ~i roata sa înceapa sa se roteasca în sens contrar.
Efectul giroscopic explica ~i mi~carea unui titirez de forma unui con a
carui axa de rotaj:ie 00' face unghiul 0 eu verticala Oz a locului (fig.I.5.13).
Componenta G-2 a greutajii care tinde sa încline mai mult axa titirezului, dato-
rita efectului giroscopic, produce de fapt o rotire a axei 00' în jurul unei axe
-+
paralele cu G2 • Din acest motiv fi~care punct al axei 00' capata o viteza liniara
-; ce este perpendiculara pe planul format de direcj:ia axei supliinentare de
rotajie §Î de 00'. În mi~carea sa, numita mi§care de precesie, 'axa 00' descrie
o suprafaja conica a carei axa de simetrie coïncide eu Oz. Datorita mi~carii
de precesie în jurul axei Oz dupa care acjioneaza foqa de greutate, titirezul
nu se rastoarna.
Efectul giroscopic are numeroase aplicaj:Ü în tehnica. Dintre acestea men-
jionam ghintuirea armelor de foc, care au drept scop imprimarea unei rotaj:ii
rapide proiectilu.lui în jurul axei sale, transformîndu-1 astfel într-un giroscop
de moment cinetic propriu mare. Din aceasta .cauza, momentul forjelor care
apar datorita rezistenj:ei aerului nu produce rastumarea proiectilului ci doar
o precesie a acestuia în jurul direc'j:iei tangentei la traiectorie (dupa care acjio-
neaza foqele de rezistenta).
Efectul giroscopic poate avea o influenja daunatoare asupra motoarelor
care au piese masive, de momc11t de inerj:ie mare, ce se rotesc rapid. De exemplu,
la un viraj scurt în jurul axului vertical al.unui' vapor, asupra axului turbinei
acj:ioneaza un cuplu de forje ce are drept efect o puternica solicitare a lagarelor.
Relatia (5.34) ne da marimea foqelor ce apar în ·acest caz, unde (1) 0 este viteza
unghiulara a turbinei, iar .Q eviteza unghiulara a virajului.
·,.

153
 . r.

6. Statica

6.1. ECBTLTBRUL FORfELOR

~ În capitolul consacrat dinamicii s-a aratat ca daca asupra unui punct mate-
rial acp.oneaza o forta îi imprima acestuia o acceleratie proporj:ionala cu forj:a.
De asemenea s-a aratat ca în cazul.cînd acµoneaza mai multe forj:e, acceleratia
este propof1:ionala cu suma (rezultanta) tuturor forj:elor (Principiul supra-
punerii efectelor, § 3.2). Daca aceasta rezultanta este zero atunci §Ï acceleratia
este nula 9i punctul material î9i pastreaza starea de repaus sau de mi~care
rectilinie 9i uniforma. Cînd este vorba de un corp de dimensiuni finite problema
devine ceva mai complicata. Se poate întîmpla ca 9i în qCest caz, sub actiunea
si1IJ.ultana a mai multor forj:e corp'ul sa nu î9i moqifice starea de mi9care sau
repaus relativ (acceleratiile' tuturor punctelor sale sa fie nule). Vom spune ca
avem de-a face cu un echilibru. al Jor/elor.
Un exemplu,simplu de echilibru al forj:elor ni-1 ofera para9uta. Sub actiunea
greutaµi proprii sistemul om-para§uta cade spre pamînt într-o mi9care care
la începutul caderii este uniform accelerata. Datorita rezistentei aerului apare
însa o forj:a depinzînd de viteza care se opune mi9carii. În acest fel, la un mo-
ment dat aceasta foi-ta compenseaza complet greutatea 9i para9utistul se va
mi§ca uniform spre pamînt, cù o viteza egala eu cea obtinuta. pîna în momentul
în care s-a . realizat echilibrul fortelor•. În exemplul de fata avem de-a face
cu un echilibru dinamic.
Daca a 9ezam un· corp pe un plan înclinat (fig.I.3.16) asupra lui actioneaza
componenta greutaµi în lungul planului F 1 = G sin ix. §Î foqa de frecare F 1 =
=µ1Fn = µ1 G cos ix., adicaF = F 1 -F1=G (sin ix. - µ1 cos ix.). Pentru o anumi-
ta înclinare a planului data de tg ix. = µ1 foi-ta rezultanta este nula (F = 0),
astfel ca avem din nou un echilibru al forj:elor. Spre deosebire de primul
exemplu în care aveam un echilibru esentialmente dinamic, în cel de-al doilea,
corpul se va ~ca uniform sauva fi în repaus dupa cum, atunci cînd î1 a~ezam
pe plan, îi imprimam sau nu o anumita viteza initiala.
În sfîr9it, daca a§ezam, de exemplu, o carte pe o masa aceasta ra.mine în
repaus deoarece foi-ta de greutate {G) este echilibrata (conform legii a III-a
a mecanicii, § 3.4) de forta de reactiune a mesei (FR = - G) care actioneaza
asûpra caqii. În acest caz avem de-a face cu un echilibru static. Construirea
cladirilor de exemplu se bazeaza tocmai pe realizarea echilibrului static dintre

* Daca. nu ar exista fotia de rezistentl atunci un par~utist care a sarit din avion de la
2000 m înaltime s-ar clocni de pamînt eu o viteza de cca 720 km/ora.

154
greutatea fiecarui element de constructie 9i reactiunea suportului pe care
acesta este a 9ezat.
Statica este acea parte a mecanicii care studiaza echilibrul static creat de
fortele exterioare care actioneaza asupra corpurilor. Ea se ocupa eu trans-
formarea sistemelor de forte, aplicate corpului considerat rigid, în sisteme echi-
v~lente 9i de stabilirea conditiilor de echilibru ale acestor sisteme. În capitolul
5 am definit corpul rigid ca un corp care nu se poate deforma sub actiunea
forj:elor . exterioare. Este evident ca în natura nu exista asemenea corpuri,
dar putem considera ca daca fortele care actioneaza asupra lor nu sînt prea
mari, corpul real se comporta ca un corp rigid.

6.2. SISTEME DE FORTE CONCURENTE.

COMPUNEREA FORîELOR. l\lOMENTUL FORTEi
În capitolul consacrat mi9carii corpului rigid am va.zut di daca asupra
acestuia actioneaza doua forj:e egale 9i direct opuse• (fig.I.6.1) în doua puncte
diferite, starea sa de mi9care sau repaus nu este modificata. Astfel de forte
nu au nici un efect asupra solidului 9i deci daca avem un sistem de forte
care actiÔneaza asupra unui corp rigid putem oricînd introduce sau suprima
doua forte egale ~i direct opuse fa.ra ca prin aceasta efectul sistemului de forte
asupra rigidului sa se schimbe. · · ·
Aceasta ne permite sa aratam ca fortele care actioneaza asupra rigidului
sînt for/e alunecatoare, deoarece putem deplasa punctul de aplica#e al forlei
pe suportul sau /ara ca efectul pe care-1 produce asupra rigidului sa se modifice.
(Fortele care actioneaza asupra rigidului pot fi reprezentate deci prin vectori
alunecatori.) .:Pentru aceasta sa consideram ca asupra unui rigid actioneaza

Fig. 1.fU

în punctul A o farta F (fig.I.6.2a). Sa introducem acum în punctul B de pe

suportul lui F doua forte egale 9i opuse F. 9i - f (fig.I.6.2b) care evident nu
modifica efectul fortei aplicate F. Conform propozitiei enuntate mai înainte
putem acum suprima foqele F din punctul A 9i - F-din punctul B (fig.I.6.2c)
fa.ra ca prin aceasta sa modificam efectul. Ori situatia din fig.I.6.2 c
difera din cea din fig.I.6.2a prin faptul ca am deplasat punctul de aplicatie
al foqei, ceea ce justifica afirmatia fa.enta.
• Prin direct opuse înte}egem ca acµoneaza in lungul aceleiWli drepte ~ sînt de sens contrar.

155
 • 1

\.

C)

Fig. 1.6.2

N umim fo,Je concurente un sistëm. de f orje .care actioneaza asupra rigidului

~i au acel~i punct de aplicaJie. Din proprietatea enuntata mai înainte rezulta
însa di pot fi considerate for/e concurente $i forje ale caror suporturi se inter-
·secteaza.
Conform principiului suprapunerii efectelor, daca asupra unui rigid acJio-
neaza mai multe for/e concurente efectul lor este acela$i eu cel al rezultantei lor.
Deoarece forj:ele sînt marimi vectoriale, rezultanta se gase~te dupa regula
adunarii vectorilor:
-+ n -
R = ,L,F,,
... 1
(6.1)
...
unde F, sînt cele n forj:e concurente care acµoneaza asupra rigidului. Reamintim
ca daca foqele acp.oneaza pe acela~i suport, rezultanta va avea aceea~i directie.,.
marimea ei fiinél obp.nuti prin_ ::1.marea algebrica a marimilor foqelor res-

Fig. 1.6.3
pective. În cazul în care suporturile sînt diferite, forj:ele se compun doua cîte
do.na dupa regula paralelogramului, astfel ca (fig.I.6.3) avem
R2 = Ff + F: + 2F1F 2 cos <X, (6.2)
unde · <X este unghiul dintre cele doua Îorj:e F1 ~i F2 •
ln cazul a patru fo~e.,.
... ... ... .
de exemplu, gasim pentru început rezultanta R 1 a foqelor F 1 §Î F 2 (fig.I.6.4).,.
... ... ...
apoi rezultanta R 2 prin compunerea lui R 1 eu F 8 ~i în final rezulfanta gene-

156
1'

C
-:Jt', . . .
I ................................ ....

-R~---- / '
-

/
/
/
~D
. ',
'\
'
'if / ',
/
'
... ---- ----
/ --- E

--- ---
:,;./
/

Fig. 1.6.4

rala R prin compunerea lui R. 2 eu F4 • Aceasta operatie este echivalentà eu

-
construirea directa a conturului poligonal ABCDEA în care latura AB est:!
luatà î~ lungul lui F 1 §Î de lungime egala cu marimea lui F 1 (în unitatile alese). -
latura BC este paralela cu F2 ~i de lungime egala eu F2 . ~.a.m.d. La sfîr9it,
latura AE care închide conturul poligonal va avea directia rezultantei R 9i o
lungime egala cu aceasta.

-
De multe ori ne intereseàza sa rezolvam problema inversa §Î anuine, descom-
punerea unei forte F dupa doua directii date. Se aplica 9i în acest caz tot
regula paralelograiµului.
0 alta ma.rime importanta este momentul for/ei F în raport cu un punct
0, · pe care 1-am definit în § 3.7 ca ·
/ ➔
8>1L = r- -
X F, (6.3)
0

unde ; este vectorul de poziµe fata de O al punctului de aplicatie al fortei

F (vezi fig.I.3.Sa). Pentru un sistem den forte momentul rezuttant în raport
cu punctul O este

(6.4)

Deoarece relatia (6.3) define§te o ma.rime vectoriala, suma din ecuap.a (6.4)
se va face tot dupa regula adunarii vectorilor.
Sa observam ca în timp ce R ra.mine nemodificat oricare ar fi punctul 0,
~

8'1t0 se modifica. într-adevar, dace. efectuam calculul în raport eu punctul

O' momentul rezultant are expresia

157
' \

~, ,

Fig. 1.6.5
-+ -+ -+
Cum r; = 1', - r. (vezi fig.I.6.5}, obpnem:
iR,0 , = E (~ - r) X F, = L,~ X~ - ; X L, ff,
deci:
➔ ➔ -+ -+
@lt0 , = @[0 - , X R. (6.5},
Aceasta relap.e ne arata ca atît marimea cît §Ï direcp.a momentului rezultant
se modifica· daca schimbam punctul fata de care efectuam calculul.
Sa consideram cazul particular reprezentat în figura I.6.5 în care exista o
axa de rotap.e care trece prin punctul 0, perpendiculara pe planul hîrtiei (pla-
nul în carè se gasesc forj:ele}. În acest caz, deoarece toate forj:ele ff, §Ï ve'Ctorii
-+
r, sînt în planul perpendicular pe axa, momentul tuturor forj:elor §Î deci §Î
momentul rezultant sînt orientaµ în lungul axei. Relatia (6.4} devine
8'1t0 = L, e,d,F,, (6.6}
unde d, reprezinta distanta de la punctul O la suportul forj:ei F, (bratul forj:ei},
iar e, este + 1 sau -1 dupa cum forta F, tinde sa roteasca corpul în sens
direct trigonometric sau în sens contrar. . ·
Daca .am socoti ca momentul @[0 este produs de o singura foqa (Fe) aceas-
ta ar putea sa înlocuiasca echivalent toate forj:ele F,, care sînt aplicate
simultan corpului. Exista însa o iminitate de. forj:e situate în planul perpen-
dicular pe axa de rotatie care sa dea acela§i moment 8Jlt0 deoarece putem alege ·
bratul fot1ei (d,) corespunzator marimii fot1ei astfel ca d,F!, = 8'1t0 • Pe de
alta parte, rezultanta forj:elor aplicate este o foqa care trebuie sa produca
acela§i efect ca §Î forj:ele date. Aceasta înseamna ca bratul ei (dR) trebuie
sa aiba o astfel de lungime încît @ll0 = dR •R, de unde rezulta expresia
8'1to · B· e_.d,,F, = dR •R: (6.7)
'
Deci, momentul rezultant al fot1elor ·F, este _egal eu momentul rezultantei
acestor fot1e. Afirmap.a aceasta constituie teorema lui Varignon. Menµonam

158
ca de fapt, teorema se demonstreaza într-un cadru mai larg decît cel al dis-
cutiei noastre, ea fiind valabila indiferent de faptul ca fotj:ele sînt sau nu con-
curente. ,-
.., Daca fo:ta n': este în planul perpendjcular pe axa de rotatie, momentul
sau nu mai este m lungul axei. Descompunem vectorul moment în doua com-
ponente, una în lungul axei• ~i cealalta în planul perpendicular · pe ea. în
timp ce prima componenta duce la rotatia corpului în jurul axei, cea de-a
doua tinde sa deplaseze aceasta axa.

.
6.3. SISTEME DE FORTE PARALELE. CUPLU DE FORTE .
În continuare ne vom ocupa de un sistem de 2 forte paralele, extinderea
la cazul mai multor fotj:e fiind simpla. Sa consideram doua forj:e F1 ~ F2
paralele ~ide acela9i sens (fig.I.6.6). Rezultanta lor va fi paralela §Î de acela9i
sens cu forj:ele date, iar marimea sa va fi egala cu suma modulelor celor doua
forte:
(6.8)
Lucrurile stau ca 9i cînd am considera aceasta situatie ca un caz limita al
compunerii a doua fotj:e concurente atunci cînd unghiul dintre ele este zero
(vezi ecuaµa 6.2).
Pentru determinarea punctului de aplicatie al rezultantei ne folosim de
teorema lui Varignon. Daca alegem punctul O în raport cu 'care calculam
momentul total chiar pe suportul rezultantei, momentul, &m. 0 este nul. Atunci,
conform ecuaµei (6. 7), suma momentelor forj:elor F 1 9i F 2 fata de acest punct
trebuie sa fie zero, adica

Fig. 1.6.6

• Aceàsta se nume§te momentul foqei în raport eu axa respectiva.

159
 ' -'

(în fata celui de al doilea termen am luat semnul minus deoarece F 2 tinde sa
produca rotatia în sens invers trigonometrlc). Din relatia preced~ta rezulta
d1 OA F2
(6.9)
d2 = OB · F1 '
,\

unde am folosit ase~anarea triunghiurilor OAA' ~ OBB'. A§adat, rezultanta

a doua forj:e paralele §Î de acela§i sens are punctul de aplicaµe pe segmentul
de dreapta care une§te punctele de aplicaµe ale celor doua forj:e §Î împarte
acest segment în parj:i invers proporj:ionale eu marimile aces~or forj:e.
Se poate obµne punctul de aplicaµe al rezultantei pe cale grafica astfel :
pe ~upo~ul forj:ei F1 §Ï în sensul sau (fig.I.6.6.b) luam segmentul AC egal
în marii:ne cu Fa iar pe suportul lui Fa însa în sens invers luam segmentul
- ....
BD de lurigime egala cu marimea lui F 1 • Punctul de intersecµe al segmentelor
AB §Î, CD este tocmai punctul de aplièape al rezultaµtei .
.În cazul forj:elor paralele §Î de sens contrar, rezultanta va avea din nou
suportul paralel cu clirectille celor doua forj:e. Marimea ei va fi
R = IF1 - F2l, (6.10)
dar va fi orientata în sensul forj:ei celei mai mari.
· Pentru ~ gasi punctul de aplicaiie al rezultantei recurgem din nou la teorema
lui Varignon, observînd ca de data aceasta punctul de aplicape trebuie sa se
gaseasca în afara segmentului care une§te punctele de aplicaµe ale forj:elor
F 1 §Î F 2, deoarece numai astfel momentele celor doua forj:e pot avea semne
opuse (fig.I.6.7). Rezulta deci relaµà - d1F 1 +
d.;F 2 = 0, de unde ohiinem
condipa
(6.11)

care ne arata, la fel ca în cazul precedent, ca distaniete d~ la punctele de

aplicaiie ale forj:elor sînt invers proporj:ionale eu marimile forj:elor. Constructia
grafica este similara celei precedente.

Fig. 1.6.7

:, 160
 /

Fig. 1.6.8

in cazul unui sistem de mai multe fotj:e paralele procedam fie din aproape
în aproape (compunem doua fotj:e 9i obtinem rezultanta paqiala R 1 ; R 1 este
compusa apoi eu fotj:a a treia, 9.a.m.d.), fie aplicînd direct teorema lui Varignon.
În practica, apare de multe ori necesitatea de a descompune o fotj:a dupa
doua directii paralele eu o fotj:a data (fig.I.6.8). Suma celor doua fotj:e cqm-
ponente trebuie sa fie egala eu fotj:a data, iar suma momentelor fata de punctul
0 de pe suportul fotj:ei trebuie sa fie zero. Avem deci doua ecua1:ii
F1 +F = F
2 , d1F 1 - d,;F 2 = 0,
care ne determina valorile fof1:elor componente:

F1 = d2 F ·, F2 = dl F.
d1 +d 2 : i ,. . . d1 +d 2

Un caz particular de o deosebita importanta î1 reprezinta ansamblul a doua

fof1:e paralele, de sens contrar 9i egale în ma.rime. De§Î rezultanta acestui
sistem este nula, fotj:ele nu sînt în echilibru, corpul c~patînd o mi§care de
rota1:ie. Un astfel de sistem de fotj:e formeaza un cuplu de for/e. Sa consi-
deram un corp (fig.I.6.9) strabatut de o axa de rota1:ie ~i doua fotj:e paralele,
.... ....
egale 9i de sens contrar F ~i - F, care se gasesc în planul perpendicular
pe axa de rotaµe. N otînd eu d1 ~i d 2 distantele de la supoitul celor doua foqe
la axa de rotatie §Ï eu l bratul cuplului (adica distanta dintre suporturile celor
doua foqe), momentul rezultant în raport eu punctul O în care axa intersec-
teaza planul fotj:elor este
@R.0 =d1F + d,;F = (d1 + d2)F = l·F.
8'1t0 se nume9te momentul cuplului 9i dupa cum se vede marimea lui nu depinde
de poziµa axei de rotaµe (pozitia punctului 0) fiind egala eu produsul dint:;:-e
marimea uneia dintre fotj:e ~ bratul cuplului.
Conform teoremei lui Varignon momentul rezultant 8Jlt0 ar trebui sa fie
egal eu momentul rezultantei (d •R). Cum rezultanta este zero puteni inter-
preta aceasta · situatie în sensul ca punctul de aplicatie al rezultantei este
la infinit (d = oo), astfel ca produsul d •R s3: fie finit, diferit de zero 9i egal
CU l·F.

161
 Fig. 1.6.9

Daca în timpul rotaµei forj:ele cuplului Χi pastreaza punctele de aplicatie ~i

directia pe care acµoneaza, momentul cuplului scade datorita mic§orarii bratului
cuplului. Momentul cuplului devine zero §Ï nu avem rotatie în situatia în
care cele doua forj:e ajung sa acjioneze în lungul aceluia~i suport.
0 alta observajie importanta este ca un corp éare nu are o axa fixa de rotajie
Î§Ï alege de la sine o axa, ce trece prin centrul sau de greutate i;i este per-
pendiculara pe planul cuplului.

6.4. CENTRUL DE GREUTATE

Un corp este atras de Pamînt cu o foqa egala eu greutatea sa G = Mg.

Putem însa considera corpul ca fiind format dintr-un numar foarte mare de
puncte materiale•, fieca~e dintre ele fiind atras cu o foqa G,. Toate aceste
forte sînt orientate în lungul verticalei locului §Ï pentru corpurile de dimen..,
siuni · obi§nuite pot fi considerate .practic paralele .. !n acest mod, greutatea
corpului este rezultanta forj:elor paralele G; cu care este atras de Pamînt fie-
care punc~ material. Punctul de aplicatie al acestei rezultante ·este numit
centru de greutate.
Se poate ara.ta atît teoretic cît §Î experimental ca pozijia centrului de greu-·
tate este bine stabilita pentm fiecare corp §Î nu depinde de orientarea lui
în spap.u. Existenja sa ne arata ca forja gravitajiei acp.oneaza asupra unui
corp ca §Ï cutn ar fi aplicata într-un anumit punct cu toate ca fotj:a este un
vector alunecator.
Aceasta afirmaµe poate fi dovedita în felul urmator. Suspendînd corpul
de un fir flexibil (fig.I.6.10) acesta se va întinde §Î va lua directia în care
va fi solicitat de rezultanta forj:elor gravitajionale (greutatea corpului), ceea
ce înseamna di centrul de greutate se gase§te pe dreapta care este în prelun-

• De fapt aceasta revine la lmparprea corpului în elemente de dimensiuni foarte mici, astfel
ca fiecare din acestea sil poati _fi echivalat eu un punct material.

162
 ;
,,

Fig. 1.6.10
girea firului AB. Suspendam acum corpul în alt punct 9i luam dreapta A' B'
în prelungirea firului. Centrul de greutate fiind situat 9i pe o dreapta 9i pe
cealalta, se va gasi deci în punctul de intersectie Cal celor doua drepte. Am de-
terminat astfel experimental pozitia centrului de greutate. Repetînd acum
experienta 9i alegînd alte puncte de suspensie vom constata di prelungirea
firului trece totdeauna prin punctul C.
Centrul de greutate al corpurilor omogene, cu forme geometrice regulate,
care poseda axe sau plane de simetrie, va fi totdeauna situat pe axa, respectiv
pe planul de simetrie. Astfel pentru o sfera omogena pentru care orice dia-
metru constituie o axa de simetrie, centrul de greutate se va gasi în punctul
de intersectie al diametrilor adica în centrul sferei (fig.~.6.1 la). Pentru un
cilindru, centrul de greutate se va gasi în punctul în care axa cilindrului în-
teapa un plan perpendicular pe ea §Ï care împarte înaltimea cilindrului în
doüa (fig.I.6.11 b). 0 bara prismatica dreapta admite plane de simetrie
perpendiculare între ele (fig.I.6.1 lc), centrul de greutate gasindu-se în punctul
de intersectie al acestora.
Pentru corpuri de forma mai complicata este uneori posibila împarprea
acestora. în parti eu forma geometrica regulata ale caror centre de greutate
sînt calculate dupa regulile indicate mai înainte. Centrul de greutate al cor-
pului va fi punctul de aplicatie al rezultantei fortelor paralele care sînt greutatile
fiecarei paqi.
Trebuie observat ca uneori (în general în cazul corpurilor gaurite) centrul
de greutate se gase~te în afara substantei corpului. De exemplu în cazul unei
sfere goale (fig.I.6.1 ld} centrul de greutate se va gasi în centrul comun al
celor doua suprafete sferice care marginesc substanta _corpului.
în sfîr9it menponam ca pozitia centrului de greutate al unui rigid coïncide
cu pozijia centrului sau de masa definit în § 5.2 din capitolul ,,Mi9carea
corpului rigid". -
Astfel vectorul de pozip.e al centrului de gravitape în -raport eu o origine
arbitrar aleasa este
N N

..... Bm,~
,-1 Em,;:
iàal
rG = N
- M
(5.11)
:Bm,
i=l
unde N reprezinta numarul de elemente în care am împarpt corpul dat, m,
9i -;,, masa 9i respectiv vectorul de pozipe al elementului i. · În cazul unui corp
163
 /

é!J) o)

C')
.0 <i)

Fig. 1.6.11

omogen de densitate p, m, este egal cu produsul dintre densitatea p 9i -volumul ·

Vi al elementului respectiv astfel ca (5.11) devine
N N

... Ev,;,
i=l
Ev,~
i=l
rG = N =
Bv,
i=-1
V

unde V este volumul total al corpului. Demonstrarea relapei (5.11) în cadrul

staticii este mai complicata 9i nu va fi prezentata aici.

6.5. ECHILIBRUL CORPURILOR SUD AC'fIUNEA GRAVITATIEI

În acest paragraf ne vom ocupa de conclip.ile în care un corp rigid sta în

echilibru atunci cînd asupra sa actioneaza doar greutatea proprie.
Sa consideram un corp care are o axa de rotaµe orizontala fixa. Asupra
...
'
corpului actioneaza greutatea sa G aplicata în centrul sau de greutate C iar
,.-, ...
asupra axei actioneaza reactiunea FR care este egala 9i de sens contrar cu com-

164
 F,, =-"?,

6)
Fig. 1.6.12

-+ -
ponenta F 1 a lui G în lungul dreptei care trece prin C 9i este perpendiculara
pe axa (fig.I.6.12a). F1 9i FR î~i compenseaza reciproc actiunile, în timp ce
F2 duce la rotirea corpului pîna cînd centrul de greutate C ajunge pe aceea9i
verticala cu 0, sub axa de rotatie, componenta i\devenind nula (fig.I.6.12.b).
în aceasta situatie, cîncl[centrul de greutate este la cea mai midi înaltime
fata de sol permisa de legatura cu axa, spunem ca echilibrul este stabil. Daca
corpul este scos din pozitia de echilibru apare componenta F2 -=;= 0 care readuce
corpul în pozitia de echilibru. .
Cînd centrul de greutate se gase9te pe aceea;;i verticala eu 0, în pozitia cea
mai înalta permisa de legatura eu axa, spunem di echilibrul este instabil: Într-
adeva:ç, în pozitia din fig.I.6.13a greutatea §Î reactiunea în axa de rotatie
se echilibreaza reciproc. În schimb, o deviatie oricît de mica de la aceasta
pozitie face sa apara componenta F2 ~ 0 (fig.I.6.13b) care rote§te corpul în
jurul axei pîna î1 aduce în pozitialde echilibru stabil (fig.I.6.12b).

8) 6)
Fig. 1.6.13

165
 Fig. 1.6.14

Daca axa de rotatie trece prin centrul de greutate, echilibrul este indiferent
deoarece pentru orice pozip.e greutatea ~i reactiunea în axa î~i fac echilibrul
(fig.I.6.14). În acest caz, înaltimea centrului de greutate este aceea§i pentru
orice orientare a corpului.
Amintindu-ne definitia energiei potentiale, observam ca pozitia de echilibru
stabil corespunde situatiei în care energia potentiala a corpului (egala eu cea
a centrului sau de greutate) are valoarea minima permisa de legatura eu axa.
Orice alta orientare se poate obfine numai prin consumarea de lucru mecanic
din afara. în cazul echilibrului instabil energia potentiala este maxima în
timp ce în condip.ile echilibrului indiferent energia potentiala este acéea9i
oricare ar fi orientarea corpului. ·
Sa consideram acum un corp eu o axa de rotatie · verticala (fig.I.6.15).
În acest caz echilibrul este indiferent deoarece greutatea Gfiind perpendiculara
pe planul de rotatie nu ar putea produce decît modificarea pozitie_i axei care
este însa fixa.
În sfîr~it, o ultima situatie. este cea corespunzatoare corpurilor sprijinite
pe un plan orizontal (fig.I.6.16)". Poligonul care se obtine prin unirea punctelor
marginale în care corpul atinge planul, se nume§te baza de sus/inere. Daca
verticala coborîta din centrul ·de greutate al corpului cade în interiorul bazei
de sustinere, corpul se gase9te în echilibru. În acest caz, greutatea ~i reac-
tiunea în planul de sustinere se echilibreaza reciproc. Daca verticala din
centrul de greutate cade în afara bazei de sustinere, greutatea 9i reactiunea
formeaza un cuplu care tinde sa rastoarne corpul. Echilibrul este eu atît mai
stabil eu cît baza de sustinere este mai mare ~i eu cît centrul de greutate
este mai apropiat de ea.
Daca vrem sa rasturnam un corp, la limita de rasturnare central de greutate
ocupa pozitia cea mai înalta hmax (permisa de conditia de sprijinire) astfel
ca el trece prin pozitia de echilibru instabil (fig.I.6.17). Unghiul eu care
trebuie sa rotim corpul pentru a-1 rasturna este eu atît mai mare eu cît baza
de sustinere e mai mare ~i cu cît centrul de greutate este mai aproape de ea,
ceea ce arata di, într-adevar, acestea sînt conditiile unui echilibru mai stabil.

Fig. 1.6.15 Fig. 1.6.16

166
 ,....
Fig. 1.6.17
Pentru a determina gradul de stabilitate al unei constructii în tehnica se
calçuleazà raportul K care este definit ca raportul dintre momentul de stabi-
tate 9i momentul de rastumare :
K = 5'R.s.
8JltR
Se nume9te moment de stabilitate suma momentelor, în raport eu axa de
rasturnare•, ale foqelor care cauta sa stabilizeze constructia, iar moment de
rastumare suma momentelor, în raport eu aceea~i axa, ale foqelor care tind
sa rastoame corpul.
În cazul K > 1 rezultanta sistemului de forte cade în interiorul bazei de
suspnere 9i deci construcjia este sta bila iar pentru K = 1 cade chiar pe
contuiul bazei de sustinere fiind deci la limita echilibrului. În sfîr9it, în cazul
K < 1 rezultanta cazînd în afara bazei de sustinere, constructia se rastoama.
Pentrù s!guranja construcjiei aceasta este dimensionata a 9a încît K > 1,5.

1 1'

Fig. 1.6.18
Ca un exemplu, sa consideram elementul de construcjie prismatic din
fig.I.6.18. Greutatea G9i forja F2 conttjbuie la' stabilizare în timp ce foqa F1
tinde sa rastoame prisma în jurul axei care înteapa hîrtia în punctul A. Rezulta
@lt5 =GD+ F 2d 9i 8'1tR = F 1h 9i deci:

K = GD +F2d.
Fi/i.
* Se nume§te axa de rlsturnare axa în juml careia s-ar roti corpul ln momentul rasturnArii.

167
 7. Elementé de elasticitate $i rezistenfa
materialelor

7.1. INTRODUCERE
..
În capitolele anterioare am considerat corpurile solide ca fiind rigide, care
nu se pot deforma sub actiunea forj:elor ce actioneaza asupra lor. În aceasta
ipoteza am stabilit conditiile în care corpuri1e (sau sistemele de corpuri) pot
sta în echilibru fara a j:ine seama de marimile acestor forj:e. În realitate, na-
tura nu ne pune la dispozitie corpuri perfect rigide, ci corpuri care se defor-
meaza sub acj:iunea fotj;elor;. în cazul cînd deformaj:iile depa~esc anumite
limite, corpurile nu-~i mai pastreaza integritatea, se rup.
. În calculele care se fac pentru proiectarea unor construcj:ii, aparate etc!
trebuie sa se j:ina seama de proprietaj:ile de deformare ale materialelor folo5,ite.
Astfel, nu este suficient sa stabilim condij:iile de echilibru ci trebuie sa m~i
impunem condij:ia ca fortele care acj:ioneaza asupra diferitelor elemente ale
construcj:iei sa nu depa~easca anumite limite, altminteri construcj:ia s-ar rupe.

'

Fig. 1.7.1

Disciplina care introduce în calcule proprietatea corpurilor de· a se deforma,

pentru a determina daca ele rezista acj:iunii fotj;elor, se nume~te rezisten/a
materialelor. Aceasta.se bazeaza printre altele pe teoria elasticitaj:ii, teoria plas-
ticitaj:ii etc. '
Pentru a ne da seama mai bine de importanj:a considerarii deformarii corpu-
rilor sa revenim puj:in la caracterul forj:elor aplicaté. În cap. 6 am aratat ca
acestea pot fi considerate vectori alunecatori (considerînd corpul perfect rigid).
· Aceasta ipoteza nu mai este corecta în studiul rezistenj:ej materialelor. În-
tr-adevar. daca aplicam doua forj:e egale, de sens opus, în doua puncte diferite
ale rigidului, A ~i B (~g.I.7.1), ele vor produce o deformare a corpului în lun-

168
 /

gul directiei AB. Dadi. le deplasam în lungul suportului lor astfel casa fie apli-
cateîn acela~i punct C, ele se vor anula reciproc fa.ra a mai fi aplicate corpului
:;i deformatia nu ar mai exista. Aceasta înseamna ca în rezistenta materialelor
fortele trebuie tratate ca vectori legati (au puncte de aplicatii bine stabilite).

7.2. TIPURI DE DEFORMA'fll. FOR'fE INTERIOARE. EFORT

Din discutia precedenta rezulta ca sub actiunea unor forte exterioare corpu-
rile se deformeaza, î~i schimba forma. Daca dupa încetarea actiunii fortelor de-
formatia dispare complet, avem de-a face cu deformafii elastice, iar în caz contràr
eu deformaJii permanente. Corpurile care deformîndu-se sub actiunea unor
forte exterioare revin la forma initiala dupa încetarea acestor actiuni, se numesc
corpuri elastice. Daca deformatia produsa este prea mare (fortele care solicita
corpul sînt foarte mari) aceasta nu mai dispare la încetarea actiunii fortelor.
Din acest punct de vedere în natura nu exista corpuri perfect elastice. Mentio-
nam de asemenea ca, în general, chiar pentru corpurile elastice, deformatia nu
dispare complet, i nstantaneu, atunci cînd înceteaza actiunea fortelor. De exem-
plu, daca actionam eu o forta în lungul unui tub de cauciuc vom constata ca
acesta s-a alungit. Daca masuram lungimea tubului imediat dupa ce nu-1
mai întindem vom ved.·a di are o lungime înca mai mare decît cea initiala.
El va reveni la lungimef1. mitiala dupa un timp de circa 10 minute.
Cînd asupra unui corp actioneaza forte exterioare care-1 deformeaza, în
interiorul sau apar forte care se opun deformarii. Daca deformarile sînt elastice
aceste forte se numesc for/e elastice. Un exemplu de astfel de forte am întîlnit
în cazul întinderii sau comprimarii unui resort ( § 3.10).
Pentru studiul rezistentei materialelor prezinta o mare importanta for/ele
interioare, care arata actiunea unei parti a corpului asupra celeilalte atunci
cînd corpul este supus actiunii anumitor forte exterioare. Fortele interioare pot •
fi puse în evidenta, prin metoda sectiunilor, în care se presupune case sectio-
neaza corpul în doua parti. Prin aceasta se strica însa echilibrul ~i pentru a-1
reface trebuie introduse anumite forte (interioare), în planul sectiunii.

â) b) c)
Fig. 1.7.2·

În fig.I.7.2 am considerat o bara la capetele careia actioneaza fortele F

~i -F în lungul axului. Daca am sectiona bara dupa linia punctata (fig.I.7.2a)
am obtine cele doua parti (b) ~i (c). Pentru a reface echilibrul, în sectiunea
din portiunea (b) trebuie sa introducem o foqa Fi= -F ~i analog, în sec-
... ... ... ...
tiunea poqiunii (c) o· foqa F; = F. Foqele Fi 9i F; se mai numesc forte în. sec-
#une sau eforturi. Cum foqele initiale F 9Î -F formau un sistem în echilibru
(nu deplasau bara) este clar ca efortul Fi de pe o fata a sectiunii trebuie sa fie

169
egal dar de sens contrar eu cel de pe fata opusa (-.F,) astfel ca refacînd
continuitatea corpului (anulînd sectionarea) eforturile F, 9i
...
F,...
sa dis-
para, corpul ramînînd supus doar foqelor F 9i -F. În exemplul nostru
particular lucrul acesta se vede imediat (F, = -F 9i i
= F). În ge-
neral chiar asupra unei bare poate actiona un sistem de mai multe foqe exterioa-
re care însa sa nu fie toate în lungul axului ei (fig.I.7.3 a). ~i în acest caz,
daca sPctionam bara dupa linia punctata, în sectiune trebuie introdus un

R T

a) h)
Fig. I.7.3

sistem de forte care sa echilibreze foqele F1 9i F2 (pentru poqiunea stînga a

. ... ...
barei), respectiv foqele F 3 ;;i F 4 pentru poqiunea dreapta.a barei. Aceasta este
... .
echivalent eu a considera o foqa R (care este de fapt rezultanta sistemului de
➔
forte în sectiune) 9i un cuplu de moment S)1t. (momentul rezultant al foqelor)
eu punctele de aplicatie în centrul de greutate al sectitJ.nii respective~ Vom numi
... ➔

eforturi marimile R ;;i 8'1L. Acestea pot fi calculate dupa legile staticii, astfel
. . ... -+
di poftiunea de bara, considerata, sa ra.mina în echilibru. Eforturile R 9i @lt,
în cazul general, au directii arbitrare 9i pot fi descompuse într-o componenta
în lungul normalei la planul sectiunii 9i una conj:inutaîn acest plan (fig. I.7.3 b) .
...
Reste descompus în farta normala N la planul sectiunii 9i foqa T continuta
în planul ·sectiunii 9i analog ~ este descompus în momentul normal @rr.n ;;i cel
tangential 8'1L,. Fiecare dintre eforturile N, T, 8m.,, 9i ~, produce un anumit tip
de deformare a barei numita solicitare simpla. Astfel, foqa~ N (fig. I. 7.4 a)
provoaca întinderea sau comprimarea barei (solicitare de întindere sau compre-
siune), dupa cum este îndreptata de la sau spre sectiune. Forta T (fig. I. 7.4 b)
egala ~ide sens contrar eu cea de pe fata cealalta a sectiunii (a celeilalte portiuni
de bara) provoaca taierea barei în lungul acestei sectiuni. Solicitarea se nume~te
taiere sau forfecare, iar foqa T se mai nume9te forta taietoare. Componenta
normala a momen:tului 8>1L,, (fig. I. 7.4. c) provoaca rasucirea barei în jurul axei
sale (solicitare de rasucire sau torsiune) fiind numit de aceea moment de rasu-
cire (sau de torsiune). În sfîr~it, @lt, (fig. I. 7.4 d) provoaca încovoierea barei
(solicitare de încovoiere) 9i de aceea se mai nume~te moment de încovoiere. Ob-

170
 \_.

~ ,,.-

a) b)

CJ d)

Fig. 1.7.4

servam di. secµunea periculoasa este cea ha~urata unde momentul de încovoiere , \ .,
este maxim aJJt, = l·F. ·
În cele ce urmeaza ne vom ocupa de cîteva din cazurile în care apare una din
solicitarile simple enumerate mai sus. Înainte de a trece însa mai departe, sa
-+ ➔
observam ca aplicarea eforturilor R ~i &nt în central de greutate al secµunii este.
o reprezentare c<;mventionala care ne permite sa le calculam marimile fo losind
procedeele staticii. În realitate, forj:ele interioare apar pe toate elementele de
-+ ~
suprafata ale sectiunii respective, astfel ca ·eforturile R ~i @Tt reprezinta de
fapt rezultantele celor distribuite în suprafata sectiunii. Problema de ba za în
rezistenta materialelor consta tcicmai în. determinarea acestor eforturi distri-
➔ ➔
buite atunci cînd sînt cunoscute eforturile concentrate R 9i 8'JL.
Din acest motiv este util sa introducem noµunea de efort unitar. Sa luam în
acest scop un element de suprafata ÂS, suficient de mie, a~a fel încît sa putem
considera efortul uniform distribuit (pe suprafata sa) ~i deci sa putem considera
rezultanta Mi aplicata în centrul de greutate al elementului (fig. I.7.5). Nu-
mim efort unitar f, efortul distribuit aplicat pe unitatea de· suprafata a secti-
unii:
-+ ÂF;
f = ÂS. (7.1)
) -
Aceasta ma.rime se mai nume~te 9i tensiune. Efortul unitar f este descompus în
lungul directiilor mentionate mai înainte obtinînd efortul imitar normal ~i efortul

171
/,
Fig. I.7.5

unitar tangen/ial care se noteaza uzual eu a ~i respectiv T. Fa.ra a intra în

amanunte menjionam doar ca de~i aici am notat efortul unitar Ï ca pe o forja
(vector} el este o ma.rime mai complicata. decît forjele deoarece depinde atît
➔

de forj:a fl.F,. cît ~i de orientarea suprafetei ô.S în raport eu directia· fortei; el

este o ma.rime tensoriala.
În încheierea acestui paragraf menjionam ca nu ne vom preocupa aici de
mecanismul microscopie, adica de legatura dintre structura materialelor §Î
proprietatile lor mecanice, de deformare. Este vorba de studierea doar a unor
aspecte fenomenologice, macroscopice urmînd ca în VI. 2 sa se discute §Ï
unele probleme legate de structura.

7.3. LEGEA Lfil HOOKE

Sa consideram o bara de lungime l 0 !ji secjiune normala S supusa unei so-

licitari de întindere prin aplicarea unei forte F în lungul axului sau. Piesa care
se folose§te pentru încercarile experimentale are forma din fig. I.7.6 §Î se nu-
me;;te epruveta. ·Lungimea l 0 se masoara între reperele A i}i B. Daca marimea
foI1ei F nu depa§e§te o anumita valoare (caracteristica pentru fiecare ma-
terial) deformarea este elastica. În acest domeniu s-a constatat_ experimental di

·-'S·-·

Fig. 1.7.6 .

alungirea fl.l pe care o capata epruveta sub acjiunea forjei ff este proportionala
eu marimea acestei forte §Î eu lungimea initiala 10 ~i invers propotj:ionala eu
aria secjiunii normale S, adica ·
fl.l = __!_ Flo, (7.2)
E S
unde E este un factor de prop9J1:ionalitate care se nume~te modul de elasticitate
sau modulul lui Young. Relajia (7.2) mai poate fi scrisa sub forma
Âl 1 F
-=- - (7.3)
l0 E S

172
\
\

~i este cunoscuta sub numele de legea lui Hooke. Marimea til/l 0 se nume~te
alung~re relativa sau alungire specifica ~i reprezinta alungirea unitatii deîungi-
me a barei, iar F/S reprezinta efortul unitar a. Legea lui Hooke mai poate fi
pusa ~i sub forma .
til
a = E- · (7.3')
lo·
Notînd ES/l 0 = k (care este o constanta pentru o ba;r.a data) obµnem
F = k •til, (7.3")
care conduce imecliat la retapa (3.52) folosita pentru resort. Forta F care tinde
sa readuca bara la lungimea initiala fiind proporµonala eu til ne arata ca fortele
interioare care apar la deformarea elastica a corpurilor sînt Jor/e elastice .
. Mentionam di relàtiile (7.2-7.8) sînt valabile ~i m. cazul solicitarii de compre-
siune. În acest caz F este foqa care acµoneaza în lungul barei pentru comprima-
rea sa, til reprezinta scurtarea barei iar til/l 0 se nume~te scurtare specifica. Mo-
dulul de elasticitate E,- pentru o bara confectionata dintr-un material dat, are
acee~i valoare atît pentru solicitarea de întindere cît !JÎ pentru cea de compre-
siune.
Se constata experimental ca, o data cu alungirea barei, apare o comprimare
în sectiunea transversala, numita contracjie transversala. În cazul solicitarii de
compresiune apare o ma.rire a sectiunii transversale. Contracµa relativa a dia-
metru.lui d 0 al barei este propoqionala cu efortul unitar a (normal la sectiunea
transversala) :
tid µ.
do= E a, (7.4)

µ. fiind numit coeficientul lui Poisson, sau coeficient de contrac#e transversala.

Aceasta înseamna ca daca în urma solicitarii de întindere lungimea barei a
crescut de la 10 la l, fiind data de relatia

l = t0+ Al = 10 ( 1 + !+
diametrul barei s-a mic!]orat de la d 0 lad. Aceasta scadere este obtinuta eu aju-
torul relatiei (7.4) :

d = d0 - Ad = d0 ( 1 - ~ a-) .

Volumul barei înainte de deformare este V O = ~ d~l 0 , iar dupa deformare

4

V= 2:. d 2l =
4
~4 d~ l 0 (1 +_!_a)
E
(t - ~E a) 2
~.
1- 2µ. )
O:lV 0 ( 1+ E a.

173
 /

În scrierea ultimei relap.i am µnut seama di raportul a/E este, în general,

foarte mie deoarece modulul lui Young are (pentru metale mai ales) valori foarte
mari §Ï deci putem neglija puterile mai mari ca unu ale lui a/E. În sfîr§it
volumul mai poate fi scris sub forma
a
V= V O + (1 - 2µ) - V O = V O + ÂV.
E
Aceasta relaµe ne arata ca daca p.= 0,5, deformatia barei are loc fara varia-
tia volumului sau. Masuratori experimentale ale dimensiunilor ba rei au aratat
ca volumul barei cre§te la solicitarea de întindere, ad.ica  V > 0 §Î deci µ <0,5.
Valoarea experimentala a coeficientului lui Poisson µ, este dt' aproximativ
0,3 pentru numeroase metale.
Pentru alungirea barei de la l 0 la l 0 + Âl se efectueaza un lucru mecanic
f = Fm • Âl, unde Fm reprezinta valoarea medie a foqei F care variaza cu ·alun-
girea. Deoarece aceasta v~riatie este liniara, Fm este media aritmetica dintre
valoarea foqei F = 0 pentru Âl = 0 §i respectiv F = ESÂl/l 0 pentru Âl
dat, adica
Fm = 0 + F = ES Âl•.
2 2l 0
Cu aceasta lucrul mecanic de deformare devine
.f =_!_ES Âl2.
2 l0
Acest lucru mecanic, care se cheltuie§te, se înmagazineaza în bara deformata
sub forma energiei potentiale
Wp =_!_ES Âl2.
2 l0

Revenind la notatiile ES/l 0 = k §Î Âl ;:::::: x obtinem Wp = -1 kx2 , expresie

2
care coïncide cu energia potentiala a unui corp supus actiunii unei forte elas-
tice F = kx.

7.4. CURBA CARACTEBISTICA.

Daca reprezentam grafic relatia dintre fotj:a care produce deformarea §Î

alungire, am obtine conform legii lui Hooke (7.2-3) o dreapta avînd panta
egala eu ES /l 0• Experimental se constata însa ca un corp solid se supune legii
lui Hooke numai între anumite limite. Se constata astfel ca daca foqa cu care
·întindem epruveta cre§te foarte mult, deformaµa cre§te; în plus, nu va mai
exista o retape de propoqionalitate între foqa §Î alungire.
În mod obi§nuit nu se face însa reprezentarea grafica pe care am amintit-o,
deoarece forma curbei depinde în acest caz, de dimensiunile epruvetei. 0 curba
independenta. de aceste dimensiuni se obtine luînd pe abscisa alungirea re-
lativa Âl/l0 iar pe ordonata efortul unitar a = F /S. Curba care se obtine în

174
_\ .-·
'\
...
-

\
F
rr=-
8

;r
/1
/ 1
Cr// :
/ 1
/ 1
,,/' 1
/ - 1
07; __________ / _ E 1
7
/... 1
/ 1
/
/

0 fi, A,B, C, D1 E, f,
1• LUr/lo-----..i
Fig. I.7.7

acest caz se nume§te ·curba caracteristica §Ï forma ei tipica este prezentata în

fig. I.7.7. Cîndefortul a cr~te de la zero pînala ap este respectata legealui Hooke
a§a di poqiunea de curba OA este o dreapta; ap poarta numele de limita de
proporJionalitate deoarece pentru O ~a~ ap avem Ill /l 0 - a. Daca efortul
cre~te în continuare apar abateri de la legea lui Hooke însa materialul se com-
porta inca perfect elastic pîna se atinge valoarea ae (corespunzatoare punctului
B) care se nume§te limita de elasticitate. În continuare, alungirèa începe sa creasca
foarte rapid chiar pentru cre§teri mici ale efortului. Punctului C îi corespunde
valoarea ac numita limita de curgere aparenta §Î reprezinta valoarea efortului
dincolo de care alungirea cre§te extrem de rapid chiar daca efortul ramîne
practic constant. Între C §Ï D curba caracteristica are un traseu aproape ori-
zontal (uneori sinuos), porµunea CD fünd numita palier de curgere (zona de
fluiditate). Meniionam ca pentru unele materiale, palierul de curgere este
foarte mie sau practic nu exista. Mai departe curba este din nou crescatoare,
poqiunea DE fünd numita zona de întarire. Valoarea maxim_a a efortului uni-
tar a,, (corespunzatoare punctului E) se nume§te rezistenJa de rupere. În veci-
natatea acestui punct epruveta se subµaza foarte mult, într-un loc al ei aparînd o
gîtuitura §Î apoi se rupe. Dupa aparijia gîtuirii forj:a de întindere se mi§coreaza
~i se obtine portiunea descrescatoare a curbei caracteristice EF. Daca dupa

175
 '

rupere punem cap la cap cele doua bucati ale epruvetei ~i masuràm_ apoi dis-
tanta (l,) dintre reperele A ~i B, obtinem alungirea relativa la~ repere : til,/l 0 =
= (l, - l 0 )/l0 •
Sa mentionam ca potj:iunea descendenta EF este totu§i nefireasca deoa-
rece aceasta ar ara.ta ca ruperea se produce în punctul Fla un efort unitar mai mie
decît cel corespunzator punctului E. Aceasta este o consecinta a faptului di am
• 1. luat în ordonata raportul dintre fotj:a de întindereF §Ï ariainitiala Sa sectiunii
transversale. În realitate, în timpul solicitarii de întindere epruveta se sub-
tiaza §Ï aria sectiunii transversale scade (dupa punctul E, în zona gîtuiturii, ea
scade chiar foarte mult) a§a ca efortul unitar cre9te tot timpul chiar daca dupa
punctul E fotj:a de întindere se mic§oreaza. În fig.I.7.7 cu o linie punctata
este desenata curba caracteristica reala (C,). Curba pe care am discutat-o
(linia plina) se nume~te curba .caracteristica conventionala. Deoarece în apli-
catiile practice materialul se folose 9te doar în regiunea de propotj:ionalitate,
se prefera curba convenfionala pentm stabilirea direia nu sînt necesare §Î masu-
ratori ale sectiunii epruvetei.
A§a cum am mentionat în cazul deformatiilor elastice, corpul revine la forma
. initiala dupa încetarea actiunii fotj:elor. Daca fotj:a de întindere a fost atît de
mare încît efortul a depà§it limita de elasticitate, dupa încetarea actiunii
fotj:ei ra.mine o deformatie remanenta. Spunem ca am produs o deformatie
Plastica. Daca, de exemplu, am aplicat un efort a > a6 ajungînd într-un punct
H (în regiunea deformatiilor plastice ale materialului) prin mic§orarea efortu-
lui a, epruveta nu va reveni în starea initiala dupa curba HCBAO, ci în lungul
dreptei HH 1 , ramînînd o alungire remanenta til/l 0 = OH1 •
În sfîr§it, sa observam ca în fig.I.7.7 am reprezentat o curba caracteristica
în cazul cel mai general. Pentm materiale reale se poate întîmpla ca o potj:iune
/
sau alta sa fie foarte mica sau sa lipseasca complet. Aceasta constatare ne permite
sa facem o clasificare a materialelor. ·
Daca regiunea deformatiilor elastice este mare materialul se nume§te elastic,
iar daca cea a deformaµilor plastice predomina, materialul se nume§te plastic.
De cele mai multe ori ambele regiuni sînt întinse, materialul comportîndu-se
elastic sau plastic în functie de efortul unitar la care e supus_~ Astfel de materiale
se numesc. elasto-plastice. Deoarece majoritatea acestor materiale prezinta ~i o
zona de curgere (fluiditate) înainte de rupere, ele se mai numesc ~i materiale
vîscoase. Aceasta proprietate se nume§te viscozitate §Î o prezinta majoritatea
metalelor, cauciucul etc.
0 alta clasificare se poate face dupa marimea deformatiilor produse înainte
de rupere. Astfel, m~terialele care sufera deformatii mari înainte de mpere se
numesc materiale tenace (de exemplu oteluri de mica rezistenta, cupru, alumi-
niu), iar cele care se deformeaza foarte putin înainte de rupere se numesc fragile
sau casante (de exemplu sticla, betonul, fonta, oteluri de foarte mare rezis-
tenta). -La acestea din urma regiunea de elasticitate este foarte mica iar zona
de fluiditate lipse§te complet.
Aceste proprietati ale materialelor nu sînt absolute ; ele depind în general de
modul de preparare §Î de condipile în care se gase§te corpul : temperatura,
presiune, timpul cît este aplicata fotj:a etc. De exemplu, metalele incandes-
cente devin plastice chiar daca sînt supuse unor eforturi unitare nu prea mari.
Ceea ce întelegem în mod obi§nuit sub numele~de materiale plastice, sînt anu-
mite substante sintetice care la temperaturi · §Î presiuni mari devin plastice

176
\
\\

astfel ca din ele putem matrifa diferite obiecte. La temperaturi normale acestea /
ΧΠpierd plasticitatea §Î. devin foarte rezistente (uneori însa casante) putînd
fi utilizate chiar ca piese de ma§ini, înlocuitori ai metalelor.

7.5. REZISTENTA ADMISIBILA. COEFICIENTUL DE SIGURANTA

Pentru buna funcfionare a unei ma§ini, cunoscînd curba caracteristica a

materialului din care este fa.enta o anumita piesa, trebuie sa stabilim pîna la ce
valoare a efortului unitar aceasta poate sa fie solicitata fa.ra a se rupe sau de-
forma permanent. îinînd însa seama în general de proprietatile mecanice ale
materialelor §Ï _de conditiile de lucru impuse piesei în ansam blul în care este
montata, aceasta este dimensionata astfel încît eforturile unitare care apar în
· ea sa nu depa§easca limita de elasticitate ae §Î eu atît mai mult cea de rupere.
De regula proiectantii au grija ca eforturile unitare, considerate, sa fie mult sub
limita ae deoar~ce, în general, marimea foqelor luata în calcul este aproximativa
§Î se poate întîmpla ca în conditii de functionare aceasta sa fie depa§ita.
În practica sînt stabilite anumite valori maxime admisibile pentru efortu-
rile unitare, numite rezisten/e admisibile (se noteaza cu aa sau 't'a). Aceasta re-
prezinta valoarea conventionala aleasa în calcul pentru efortul unitar maxim
care se poate produce într-o piesa confecµonata dintr-un anumit material
cînd este supusa unei anumite solicitari.
- Rezistentele admisibile sînt legate, de obicei, de una din valorile particulare
de pe curba caracteristica. De exemplu, pentru materiale tenace pentru care se
poate determina limita de curgere, rezistenta admisibila se .ia ca r~!?ortul

iar pentru cele fragile se considera limita de rupere a,,

a,
<Ia =- •
c,
Coeficientii cc §Î c, se numesc coeficien# de siguranfii.. Valorile lor sînt tabelate
in STAS-uri §Î depind de o serie de factori ca omogenitatea materialului, felul
solicitarii, temperatura, durata solicitarii etc.
Pentru a ne da seama. de modul în care se procedeaza, sa consideram de exem-
plu, bar_aîncastrata (fig. I.7.8 a) supusa la solicitarea de întindere sub acµunea
fortei F. Daca vrem sa stabilim ce sectiune (S,uc) trebuie sa aiba bara de lun-
gime l pentru a rezista actiunii foqei F folosim relatiile
F a,
a=-~ Ga= - de unde rezulta S,,ec = F ·
s c, <Ia

Pentru bare de lungimi mari, a§ezate vertical, trebuie sa tinem seama §Î ~e greu-
tatea proprie a barei. Astfel, sectiunea transversala care se gase§te la distanta
x de capatul AA' al barei este solicitata atît de forta F cît §Î de greutatea pro-
prie a poqiunii de bara care se gase§te sub aceasta sectiune. Aceasta greutate

177
 -~,· t

1 ~ .

I ,I

8 B'

•dx
l --- --.
){

, ,
-
A A'

1
F F F

a) b) c)
Fig. 1.7.8

este pgxS daca notam eu p densitatea barei ~i eu g acceleratia gravitatiei.

Efortul unitar as· în sectiunea réspectiva va fi

'. Vz = F +spgxS = Fs + pgx.

.
Se vede di efortùl unitar variaza liniar în lungul barei de la valoarea amin= F/S
(pentru x = 0) la amas = F /S + pgl (pentru x = l). Secj:iunea periculoasa
este deci B B', acolo unde efortul unitar este maxim. Pentru ca bara sa reziste
trebuie sa avem

amu = a a = ..!_ + pgl,

adica S,;" = F
S n,c Ga - pgl.
Observam ca Snec cre~te cu lungimea barei. Se poate întîmpla ca pentru un
anumit l sa. avem aa = pgl ceea ce ar cere S"" = oo~ D~ca bara este foarte
lunga, este posibil sa avem a,,= pgl ~i bara sa se rupa sub actiunea propriei
greutati. Aceasta arata ca bara de sectiune constanta nu da rezultate hune. În
plus, deoarece o asemenea bara este astfel dimensionata încît în secµunea supe-
rioara (8B') sa se atinga rezistenta admisibila, materialul este utilizat neeco-
nomic. Pentru o mai buna utilizare a materialului ~i pentru a evita ruperea
sub propria greutate, se utilizeaza bara de sectiune varia~ila (crescînd de la
secj:iunea AA' spre BB'). Matematic, soluj:ia optima este bara de egala rezis-
tenj:a la întindere (fig. I. 7.8 b) ale carei sectiuni variaza dupa legea exponentiala
F 1x
Snec = - e a •
<1a

0 astfel de bara este însa greu de executat ~ide aceea practic se folose~te bara
a carei secj:iune variaza în salturi din loc în loc, fiind formata din portiuni
de bara cilindrice (fig. I. 7 .8 c).
 8. Ma$ini simple

.-
8.1. INTRODUCERE

Prin ma§ini simple întelegem acele dispozitive mecanice puse în nlΧcare de o

for/a activa F (numita §Ï forj:a de acp.onare sau forj:a motoare) pentru a deplasa
punctul de aplicatie al unei alte forj:e .R care se opune mi~carii, numita /or/a
rezistenta. Aceste dispozitive permit: ·în general o amplificare a forj:elor, adica
sînt construite în a§a fel încît cu ajutorul unei forj:e active date sa învingem o
forj:a rezistenta cît mai mare. Uneori însa foqa activa poate fi egala sau mai
mare chiar decît forj:a rezistenta. Aceasta permite însa obtinerea altor conditii
practice mai avantajo~e cum ar fi de pilda schimbarea directiei forj:ei sau
economisirea deplasarilor. ·
Deoarece sistemul de forj:e care acµoneaza asupra acestor dispozitive trebuie
sa fie în echilibru, pentru studierea lor putem folosi metodele sfaticû-:-~-- ~ - ----:--
Uneori ma§inile simple sînt împarµte în categorii §i anume:
categoria pîrghiilor (pîrghii §Î scripep.);
- categoria planului înclinat (planul înclinat, 9urubul §Î pana).

8.2. PIRGmI

0 bara (sau în general un corp) care se poate roti în jurul unui punct fix 0
. -
-
(numit punct de sprijin), atunci cînd se gase§te sub actiunea unei forte active F
9i a unei forj:e rezistente R, se nume§te pîrghie. Suporturile celor doua forj:e
se gasesc într-un plan perpendicular pe axa de rotatie, care trece prin punctul
de sprijin O, dar care nu intersecteaza aceasta axa (fig. I. 8.1).
Ïn functie de po~itia punctului O !n raport eu forj:ele F 9i R, pîrghiile se
clasifica în urmatoarele trei categorii:

-
a) de ordinul I, cînd punctul de sprijin se gase~te între forj:a activa F §Î
forta rezistenta R ; (fig. 1.8. la)
.

b) de ordinul I( cînd forj:a rezistenta R este aplicata într-un punct care se

gase§te între punctul de sprijin §Î punctul de aplicatie al forj:ei active F (fig.
I.8.lb);
c) de ordinul III, cînd forj:a activa F este aplicata într-un punct care se
gase§te între punctul de sprijin §Î punctul de aplicatie al forj:ei rezistente R

179
 l
a) C')

Fig. 1.8.1

(fig. I.8.lc). De multe ori cînd se vorbe§te de pîrghii se considera doar bare
drepte, punctul de sprijin ~i punctele de aplicatie ale foqelor fiind coliniare,
iar forj:ele - paralele ~i de sens opus. Acest gen de pîrghie constituie însa
cazuri particulare care rezulta imediat din cele generale reprezentate în figura
I.8.1.
Sa dam cîteva exemple de pîrghii uzuale: ranga, balante, foarfecele, cle~tele
de cuie (pîrghii de ordinul I, ultimele doua fiind pîrghii duble), roaba, sparga-
torul de __ nuci (pîrghii de ordinul II), ·pedala tocilarului, penseta, antebratul
(pîrghii de ordinul III). '
Sub- acpunea unei forj:e, pîrghia tinde sa se roteasca în jurul punctului de
sprijin O. Foqa activa F este orientata în a~a fel încît sa se opuna acj:iunii_
➔

imprimate de forj:a rezistenta R. Deoarece rezultanta celor doua forj:e este

echilibrata de reactiunea. din punctul de sprijin 0, pîrghia va fi în .echilibru
1...
atunci cînd momentul de rotatie al forj:ei active fata de punctul de sprijin va
fi egal ~i de sens contrar cu cel al forj:ei rezistente. îinînd seama ca forj:ele
~i punctul de sprijin se gasesc în acelru}i plan, perpendicular pe axa de rotatie,
cele doua momente vor fi orientate perpendicular pe acest plan (în lungul
axei de rotatie) ~i deci conru.pa enun-j;ata mai înainte se reduce la egalitatea
marimilor momentelor. N otînd cu d1 bratul forj:ei active (distanta de la
punctul de sprijin O la supo'rtul foqei active) ~i cu d2 bratul forj:ei rezistente,
obtinem relatia

(8.1)

care reprèzinta conditia de echilibru a pîrghiilor. Di~ fig. I.8.1 se vede di

aceasta conditie este valabila pentru oricare gen de pîrghie. Mentionam ca
aceasta clasificare e pastrata în- mecanica mai mult prin traditie, pentru ca
de fapt teoria momentelor înglobeaza toate cazurile posibile.
Daca d1 > d 2 , pîrghiile sînt pîrghii de foqa., adica eu o anumita forj:a. ac-
tiva putem echilibra o forta rezistenta de atîtea ori mai mare de cite ori este
mai mare bratul forj:ei active (d1) fata de bratul forj:ei rezistente (d2). Aceasta
çondiµe poate fi realizata pentru pîrghiile de ordinul I ~i II.
În cazul d 1 < d 2 ( condij:ie ce poate fi realizata pentru pîrghii de ordinul
I ~ III) foqa activa este mai mare decît cea rezistenta, însa punctul de apli-

180
 lfl, - •

Fig. 1.8.2

catie al fortei active se deplaseaza mai putin decît cet al forj:ei rezistente (se
face deci economie de deplasare). Pentru simplificarea rationamentului sa
consideram pîrghia de ordinul III din figura I.8.2. Din triunghiurile ase-
menea OAA' 9i OBB' rezulta

--=--=--· (8.2)
OB OB'
îinînd seama ca OA = d1 , OB = d 2 , relatia (8.1) devine
R dl AA'
10 (8.3)
F=d2=iB
-~-------
A.ceasta arata ca deplasarea forj:ei active (AA ') este mai mica decît cea a forj:ei
-----
rezistente (BB'), ~i eu atît mai mica eu cît raportul R/F (sau d1 /d2) este mai
mie. !n acest rationament am tinut seama de faptul di, odata ce· s-a realizat
conditia de echilibru, o cre~tere foarte midi a forj:ei active va pune în mi~care
pîrghia. Cu ajutorul pîrghiilor economisim deci fie forta, fie deplasare. Trebuie
subliniat .însa di nu, putem CÎ!jtiga lucru mecanic. Pentru a ara.ta aceasta sa
revenim la pîrghia de ordinul III din fig. I.8.2, considerîrid pozipa OA 'B'
foarte apropiata de OAB. !n acest caz unghiul la centru (<X) format de cele
este foarte mie ~i putem considera foqele . tangente la arcele AA'
doua directii ,.----._
~i respectiv · AB' în orice punct de pe arc. Lucrul mecanic rezistent (produs
-
de foqa rezistenta) va fi deci
,..--....
fR = -R. BB',
iar cel efectuat de forta activa
,---._
fF =F. AA'.
Semnul minus în prima expresie apare datorita faptului ca deplasarea se pro-
,.----._

-
-

duce în sens opus fortei. îinînd seama di unghiul <X este mie, arcele A A' ~i
B B' se confunda eu coardele respective; yom obtine :
,..--.... --
f R BB' R BB'
R ---• - =--• --•
fF F AA' F AA'

181
.-
·- \.-•

R BB'
Folosind relatia (8.3) avem - · - - = 1 9i deci
F AA'

(8.5)

Un raïïonament similar ne duce la aceea9i relatie 9i pentru celelalte categorii

de pîrghii. Aceasta înseamna ca în cazul pîrghiilor, lucrul mecanic se conserva.
Mentionam ca atît condiµa de echilibru (8.1) cît 9i conservarea lucrului
mecanic au fost obtinute în ipoteza lipsei de frecare în punctul de sprijin.

· 8.3. BALANTE

Balantele sînt dispozitive care permit masurarea sau compararea maselor.

Partea principala a unei balante o constituie o pîrghie de ordinul I cu brate
egale sau neegale mentinuta în pozitie orizontala, la echilibru, de doua greu-
tati a9ezate la capete.
Balan/a cu braje egale este formata dintr-o pîrghie de ordinul I care se spri-
jina în mijloc pe un cutit cu muchia în j os C1 (fig .. I.8.3) care sta pe o placa
de otel sau agat. La capetele pîrghiei, pe cutitele C2 9i C3 ~ezate eu muchia,
în sus se sprijina talerele balantei (egale în greutate) pe care se a 9eaza masele
de comparat. Bratele fiind egale, pîrghia se va gasi în echilibru atunci cînd
încarcam cele doua platane eu greutati egale. Un ac indicator fixat de mij-
locul pîrghiei ne arata oscilafiile acesteia de o parte 9i alta a pozitiei de echi-
libru.

Fig. 1.8.3
0 bala11ta trebuie sa fie dotata eu urmatoarele calitati:
a) Stabilitatea care cere ca- la echilibru stabil pîrghia sa stea orizontal.
Aceasta ccnditie nu poate fi îndeplinita decît da~a, prin constructie, centrul
de greutate propriu al pîrghiei se gase9te sub punctul sau de sprijin. Ïn caz
contrar echilibrul este instabil sau indiferent.

l82
 :._ ..
·~ \
\

b) ,Justetea (sau exaetitatea) care cere ca la greutati egale în ambele talere,

pîrghia sa se gaseasca în pozitia orizontala. Pentru aceasta trebuie ca bratele
pîrghiei sa fie egale. (Presupunem evident ca bratele pîrghiei sînt identice
iar talerele au greuta,ti egale.) Conditia nu poate fi îndeplinita riguros 9i de
· fapt se cere sa fie îndeplinita în limita preciziei eu care au fost etalonate gre-
utatile folosite. Verificarea justetei se face prin schimbarea de pe un taler
pe altul a greutatilor echilibrate.
c) Sensibilitatea. 0 balanta este eu atît mai sensibila cu cît greutatea adi-
tionala, a!jezata într-unul din talerele echilibrate, care scoate balanta din
pozitia de echilibru este mai midi. Sensibilitatea unei balante se masoara :'.
prin unghiul fa.eut de pîrghie eu orizontala atunci cînd într-unul din platane
este a!Jezata o greutate aditionala egala eu unitatea. Sa determinam acest
unghi. Notam cu G greutatea pîrghiei, mai precis a sistemului mobil, eu P

/"

G
--
P+p

Fig. 1.8.4
greutatile care î~i fac echilibrul 9i eu p greutatea aditionala. În figura I.8.4
am reprezentat schematic balanta prin pîrghia ·ei (de lungime 2l) 9i punctul
- -
de sprijin O. Cu oc am notat unghiul eu care este rotita pîrghia AOB prin faptul
di în capatul din stînga .este aplicata foqa P + p, iar în dreapta foqa P. - '
Greutatea G este aplicata în centrul de greutate C al balantei. Echilibrul se
va realiza atunci cînd suma momentelor celor trei forte este zero, adica
(P + p) · DO - G•FC' - P·EO = O.
Insa DO = EO = l _COS(X 9Î FC' = d sin(X, deci
(P + p)l cos (X - Gd sin (X - Pl cos (X= 0,
·de unde rezulta /

tg (X= P!:._.
Gd
îinînd seama ca pentru o greutate aclitionala mica deviatia (X va fi mica, avem -
tg (X ~ (X 9i deci obtinem formula care da sensibilitatea absoluta {r1./p) a balan-
tei:
(X l
-=-· (8.6)
p Gd

183
 Mo N

Q
é1)

A 0 B C

b}
Fig. 1.8.5

Aceasta relatie ne arata ca sensibilitatea este eu atît mai mare eu cît lungimea
bratelor pîrghiei este mai mare, eu cît greutatea sistemului mobil este mai
midi ~i eu cît centrul sau de greutate este mai apropiat de punctul de sprijin
(d cît mai mie). Mic9orarea lui d mare~te sensibilitatea balantei însa îngreu-
eaza cîntarirea deoarece bratul balantei oscileaza foarte lent.
Ca o consecinta a faptµlui ca pîrghia a fost considerata perfect ri gida, în
formula (8.6) nu apare greutatea P eu care au fost încarcate talerele. În reali-
tate, prin îndircare pîrghia se deformeaza 9i centrul de greutate coboara mai
mult sub punctul de sprijin astfel ca sensibilitatea scade eu încarcarea. Ea mai
scade ~i pentru di prin marirea încarcarii muchiile cutitelor apasa mai pu-
ternie asupra laca~urilor marind frecarea.
În practica se folosesc doua metode pentru cîntarire : cîntarirea simpla
~i ·cîntarirea dubla. În prima metoda se pune într-un platan corpul de cîntarit,
iar în celalalt greutati etalonate pîna cînd acul indicator ne arata di pîrgliia

184

,:
/
sta în pozitie orizontala. Daca bratele sînt egale, greutatile din platane sînt
egale. Metoda are dezavantajul unor erori sistematice datorita lipsei egali-.
tatii rigftroase a lungimii bratelor care se adauga erorilor de etalonare a gre-
utatilor.
În cîntarirea dubla (sau prin substitutie), se pune corpul într-un platan 9i
greutati în celalalt pîna la echilibrare. Se scoate apoi corpul 9i se reface echi-
librul punînd în locul lui greutati etalonate. Prin aceasta se elimina erorile
proventte din neegalitatea riguroasa a lungimii bratelor.
Înîncheiere mentionam fa.ra aintraîn amanunteînca doua tipuride balante. Ba-
lan/a romana care este toto pîrghie de ordinul I, însa cu brate neegale (fig. I.8.5 a).
La capatul scurt atîrnam corpul de· cîntarit, iar pe bratul lung ·este deplasat
un cursor de greutate P pîna ce pîrghia sta în pozip.e orizontala.
Conditia de echilibru în absenta corpului este
G · CO = P · OM0 •
În cazul în care corpul de greutate Q se gase9te în platan,
Q •·AO +G ·CO= P · (OM 0 + M 0 M).
Folosind prima conditie obtinem
-- AO
M 0M = Q p ·
Marimile AO ~i P fiind constante (prin constructie) rezulta ca distant~-~114:oAf_ _
strabatuta de cursor este propoqionala eu greutatea din platan~. Bratul M 0N
este etalonat punînd în platan greutati cunoscute 9i marcînd pozitiile curso-
rului corespunzatoare fiecarei greutati. Cîntarirea se face a 9ezînd corpul în
platan 9i deplasînd cursorul pîna la realizarea echilibrului, citind apoi direct
masa corespunzatoare diviziunü respective.
BalanJa zecimala, care serve9te la cîntarirea corpurilor mari ~ grele
(fig.!. 8.5 b), se compune din doua pîrghii, AOC 9i FG, sprijinite pe cufite în O 9i
respectiv G 9i o alta pîrghie DE formata de platforma pe care ~ezam corpul
de cîntarit. Pozip.a cutitelor 9i lungimile bratelor sînt astfel calculate încît
cîntarirea sa nu depinda de pozitia corpului pe platforma DE. Folosind din
nou legea momentelor se obtine

(8.7)

Pentru ca o greutate P sa echilibreze. 0 greutate Q de zece ori mai mare este

1

necesar deci ca bratul OA sa. fie de zece ori mai lung decît OB.

8.4. TROUUL

Troliurile sînt ma9ini din categoria pîrghiilor, care servesc la ridicarea greu-
tatilor. Se nume9te troliu un sistem format din doua roti concentrice, soli-
dare, sau o manivela solidara eu un cilindru, avînd aceea9i axa de rotatie, pe
care este înf~urat un cablu de care atîrna sarcina R care trebuie ridicata

185
 ~- .. _ j

l
- F

R
b)

Fig. 1.8.6

(fig. I.8.6). Neglijînd frecarile, momentele vor fi egale la echilibnt ~i relatia

dintre forte §Î brate va fi
D d d
F•-=R•- sau F=R-· (8.8)
2 2 D
Se vede di forj:a activa este amplificata cu factorul D/d însa mîna care învîrte
manivela parcurge un arc de lungime D /d centimetri pentru a înfa 9ura un cen-
timetru. de cablu.
Daca tinem seama de greutatea proprie a cablului 9i notam cu q greutatea
sa pe unitatea de lungime iar cu l lungimea poqiunii de cablu care atîrna,
relatiile devin
F ~ = (R + ql) ; sau F = (R + ql) i· (8.9)

Se observa ca forj:a activa F variaza cu lungimea cablului desfa9urat. Pentru

18(;
a mentine F constant, tamburul troliului are forma tronconica, astfel ca atunci
cînd sarcina R urca §Ï l descre§te, sa creasca d §i deci produsul (R + ql)d sa
ramîna constant (fig. I.8.6c). Un astfel de troliu se nume9te regulator. ·-,.

,/
8.5. SCfilPE'fl
·L
Scripetele este o ma§ina din categoria pîrghiilor, compus dintr-un dise cir-
cular avînd pe muchie un §ant prin care trece un cablu. Axul scripetelui,
care trece prin centrul discului, este sustinut într-o furca terminata eu un cîrlig.
în continuare vom descrie cele doua tipuri de scripeti simpli (fix 9i mobil), • 1
precum §Î cîteva din cele mai importante sisteme de scripeti.
a) Scripetele fix (fig. I.8.7) are furca în sus 9i nu se deplaseaza în timpul
.... ....
lucrului. Rezultanta este echilibrata de reactiunea N în axul scripetelui (-N =
.... ....
=F + R). La echilibru momentele trebuie sa fie egale. Urmarind notatiile
din desen §Î presupunînd ca firul nu aluneca pe §antul scripetelui, conditia
devine ·
D D (8.10)
F - = R - sau F = R.
2 2
în acest caz nu avem economie de foqa, este schimbata însa directia foqei
într-un mod convenabil. Daca µnem seama de frecarile dintre roata scripetelui
§Î axul sau, condi1:ia de echilibru va fi data de relatia
F•D/2 = R·D/2 + µNd/2,

Fig. 1.8.1

187
unde d reprezinta diametrul fusului scripetului, µ coeficientul de frecare;
N este modulul reacpunii axei, egal cu cel al forj:ei normale exercitate asupra
ei:
N = VF2+ R 2 + 2FR cos ex.
.... ....
In ultima relatie ex este unghiul dintre suporturile forj:elor F 9i R. Daca su-
porturile sînt paralele (ex = 0, N = F + R) obtinem :
FD - µFd = RD + µRd
sau
(8.11)

R~zultatele se complica putin daca tïnem seama de faptul ca în realitate

cablul nu este perfect flexibil (are o oarecare rigiditate) §Î în consecinta nu
va sta exact în ;;antul scripetelui. .
b) Scripetele mobil este un scripete al carui ax se deplaseaza. Greutatea
este atîrnata. de furca îndreptata în jos, iar unul din capetele cablului este

b)
Fig. I.8.8

fixat (fig. I.8.8 a). Forta activa F ridica atît scripetele cît 9i greutatea atîr-
nata de el. Forj:a de re~istenta R este compensata, la echilibru, de tensiunea
- -
Ta cablului ~ ..de forj:a activa F. Ecuaµa momentelor în raport cu axa scripe-
telui este -
TD/2 = FD/2 adica T = F. (8.12)

188
 ' '.

Scriind acum conditia ca fortelè f 9i f! sa. echilibreze forta R avem (vezi

fig. I.8.8 b)
Tcos cr. /2 + Fcos a/2 = R,
de unde rezulta

F=--R- (8.13)
2 cos a/2
Cînd fortele sînt paralele, rJ. = 0, ~i (8.13) devine
F=R· (8.14)
2
Aceste relatii ne arata ca în cazul scripetelui mobil putem ridica o greutate
R folosind o forta activa mai mica (F < R). Se observa de asem_enea ca forta
activa are valoarea cea mai redusa în cazul în care are directia verticalei (rî. = 0).
Cînd cablul este perfect întins a= 180° 9i cos a/2 = 0, fiind deci necesara o
forta infinita pentm a echilibra o greutate oricît de mica. Acest lucm are
importanta în constructia funicularelor (fig.I.8.9), aratîndu-ne di nu putem
utiliza un cablu perfect întins deoarece în acest caz tensiunea în cablu ar de-

Fig. 1.8.9

veni infinita 9i 1-ar rupe. Mai mult decît atît, pentru a nu utiliza un cablu
exagerat de gros acesta trebuie lasat suficient de larg.
c) Sisteme_ de seripeti. Se poate obtine o economie mai niare de forta, ca 9i
posibilitatea schimbarii direcfiei în mod convenabil, prin folosirea unor com-
binaµi de scripeti fic9i 9Î mol?ili.
,_.De exemplu, scripetele mobil este de obicei asociat cu unul fix în a9a fel
ca pe linga economia ·de forta sa schimbam §Ï sensu! de actiune al fortei active
(fig. I.8.10).
Sa consideram acum un sistem de n scripeµ mobili 9i unul fix, legati între
ei ca în figura I.8.11, unde am reprezentat doar trei scripeti mobili. Aplicînd
succesiv relatia (8.14) avem
R F1 R F F2 R
F1 = 2' F2 = 2 = 22, a, 2= 2a,

189
 rezultînd în final
~ R
F =Fa=-·
2s
Pentru cazul a n scrir..:ti mobili forj:a F este
F= R_ (8.15)
. 2"
lJeoarece tn expresia fortei active numarul de scripeti n apare la exponent,
acest sistem de scripeti Este denumit uneori palan exponenp.al.

Fig. LS.10 Fig. 1.8.11

d) Palanul este tot un sistem de scripeti, format din doua mufle (care sînt
asociapi dé scripeti montate pe acee~ furca). Scripepi care formeaza o mufla
sînt montati fie pe acela~i ax (daca sînt de acel~i diametru} fie pe axe paralele
fixate în acee~ furca (fig. I.8.12). Una din muflele care formeaza palanul
este fixa iar cealalta mobila. Un cablu continuu este legat la un capat de furca

190
 .,·/

muflei fixe ~i trece succesiv F('Ste scripeti (fig. I.8. 13). La capatul liber 'al
firului act:ioneazà forta activa, far forta rezistenta actioneaza în furca muflei
mobile.
Porta de rezistenta este echilibrata de tensiunile din cablu, adica
R = T1 + F + T + F + Ta+ Fa,
1 2 2

Însa pentru fiecare-scripete din mufla mobila avem

T1 = F 1 , T2 = F 2 §Î Ta= Fa
iar pentru scripetii din mufla fixa,
T1 = F, T2 = F1 §Î Ta= F 2 •

,,.

R
a) b)

Fig. 1.8.12 Fig. 1.8.13 Fig. 1.8.14

191
 Rezulta de aici ca toate tensiunile sînt egale între ele :
F = Ti = F1 = T2 = F2 = T8 = F 8,
astfel ca relap.a dintre R ~i F este
R R
R=6FsauF=-=--·
6 2·3
În general, pentru un palan în care fiecare din cele doua mufle are n scripeti
\" relatia dintre forta activa ~i cea rezistenta devine :

. F = -R . (8.16)
· 2n
În încheiere menj:ionam ca ~i în cazul scripej:ilor se conserva lÙ.crul mecanic.
Pentru exemplificare sa consideram scripetele mobil din figura I.8.14. Se
vede ca daca scripetele s-a deplasat de la A la B pe distanj:a l, adica punctul
de aplicap.e al fortei rezistente s-a deplasat pe distanj:a l, punctul. A al cablu-
lui s-a deplasat în punctul C pe distanj:a 2l, adica forta activa s-a deplasat
pe distanj:a 2l. Neglijînd frecarile, lucrul mecanic rezistent va fi fR = - R •l
iar lucrul mecanic motor va fi fp = F·2l.
Cum F = R/2, rezulta fp = R •l, adica
fp=-fR.
Daca nu tinem seama deci de frecari, lucrul mecanic produs de forta activa
este egal ~i de sens contrar cu cel al fortei rezistente. în cazul în care ·tuam.
în considerare ~i frecarile, lucrul mecanic al fortei active va trebui sa acopere
~i lucrul rezistent al forj:elor de frecare.

8.6. PLANUL INCLINAT

Planul înclinat este o ma~ina simpla care permite economisirea forj:ei la

ridicarea greutatiJ.or.
Sa consideram un corp de greutate R (forta rezistenta) pe un plan care face
unghiul « eu orizontala (fig. I.8.15 a).. Descompunem forta R în componente-
...
le Ri = R sin a ~i R 2 = R cos « dirijate în lungul planului ~i respectiv per-
pendicular pe plan.
... .
...
Forta R 2 este echilibrata de reaé1:iunea N a planului, astfel ca echilibrul
corpului pe planul înclinat este realizat daca
F = Ri = R sina. (8.17)
Daca notam lungimea planului eu l ~i înaltimea sa cu h, obtinem din relatia
(8.17) formula planului înclinat :
h
F = R- . (8.18)
l

192
 . I
!, (

. \,

h ..

• ,,1

'

.9) 6)
Fig. 1.8.15

- Conservarea lucrului mecanic se mentine 9i în acest caz. Într-adevar, pentru

a ridica greutatea R pe verticala la înaltimea h trebuie cheltuit lucrul mecanic
f = R•h, iar pentru a o ridica pe planul înclinat la aceea9i înaltime, f' =
= F •l. Folosind acum (8.18) rezulta imediat f = f'. 0

Sa consideram acum cazul mai general în care forj:a activa face un unghi ~
eu planul înclinat 9i avem ~i frecare (fig. I.8.15 b). Pentru
._. a avea echilibrul
corpului pe planul înclinat trebuie ca forj:a activa F 9i reactiunea planului
N sa echilibreze greutatea R. 9i forj:a de frecare F1,, aclica
i+&=R+ff,,.
Proieètînd aceasta relatie pe o directie în lungul planului 9i pe alta perpendi-
culara pe plan avem ·, ·
F cos ~ = R sin ex + F1, ,
. F sin ~ + N = R cos ex.
îinînd seama ca F 1, = µN, poate fi eliminat N între cele doua relapi:
F cos ~ = R sincx +µ(R cos ex - F sin ~),
de unde rezulta forj:a activa .
F = R sin ex +
µ cos œ • (8.19)
cos~+µ sin~
Daca forj:a activa F este aplicata în lungul planului (~ = 0), relatia devine
F = R(sin œ + ·µ. cos ex) . (8.20)
În cazul în care neglijam frecarile, aceasta trece în relaµa (8.17).

8.7. PANA

Pana este o piesa de îmbinare avînd forma unei prisme triunghiulare care
se introduce între doua piese A 9i B (fig. I.8.16). Ea este întrebuintata la
constructia pieselor, la îmbinare, la spartul lemnelor .etc. Forta activa F

193
 ....-

-
F

'',
'

Fig. 1.8.16

îmJ?i-nge pana în loca~ul ·sau acp.onînd astfel asupra pieselor laterale prin pre-

- -
siunile ~i fotj:ele de frecare. Pana se va gasi în echilibru atunci cînd fotj:ele
de frecare ~i reacp.unile !{1 ~i N 2 clin pereti vor fi echilibrate de fotj:a F, adica -
·ff = &1 + R2 + ff11,. + F21,.
Proiectînd aceasta relatie vectoriala pe directia axului penei, obtinem
F = N 1 sin ff. + N 2 sin ff. + F 1, cos + F 21,.cos
1 iz ff..

Daca pana este simetrica N 1 = N2 = N ~i, cum F 1,. = µN, rezulta reactiunile
în pereti:
F
N=-------- (8.21)
2(sin ff. + µ cos a)
Fotj:a cu care pana împinge lateral una clin piesele A sau B este, de exemplu,
R1 =N cos ff. - F 11,. sin <X • N(cos ff. - µ sin <X)
sau
F = 2R _ +....;._
sin_rt. _ µ_ cos_
<X
(8.22)
1
cos <X - µ sin <X
~i analog pentru cealalta piesa. Cînd pana este scoasa, sensul fortelor de fre-
care se schimba ~i (8.22) devine ·
F = 2 R sin ff. - µ cos <X •
(8.22')
cos (X + µ sin (X

Pentru ca pana sa ra.mina fixata dupa batere, este necesar ca valoarea lui F data
·)
de (8.22') sa fie nula sau negativa adica . . ·
sin ff. - µ cos ff. ~ 0 sau µ ~ tgff..
,.,_-
194
 8.8. ~URUBUL
$urubul face parte din categoria planului înclinat. El este format dintr-un
cilindru drept pe a carui suprafata laterala este sa.pat un 9ant elicoidal. În
capatul superior are un tambur de care poate fi rotit (fig. I.8.17). Pasul
~urubului (notat h) reprezinta distanta eu care înainteaza 9urubul la o rotatie
completa. Daca consideram desfa~urata suprafata laterala a cilindrµlui care
forme~za 1;urubul, se observa imediat{relatia dintre unghiul a (unghiul facut
de taietura filetului eu planul de rotatie al §Urubului) §Î pasul 9urubului. Liniile
AB, B'C, ... reprezinta urma muchiei filetului, iar 21tr este lungimea drept-
unghiului pe care se desfa9oara suprafata laterala a §Urubului de raza. r.
Deci (fig.I.8.17)
h,
tgot=-· (8.23)
21tr
~urubul se în9urubeaza într-o piesa numita piulita care are un gol cilindric
pe suprafata caruia 'este sa.pat un 9ant elicoidal eu acele~ielemente geometrice
ca ale §Urubului. În practica întîlnim cazuri în care fie piulita, fie 9urubul,
sînt mobile.

B
h
C'
D
E

Fig. 1.8.17

Vom considera acum cazul în care piulita este fixa 9i ·§urubul mobil,rezul-
tatele ramînînd valabile §Î în celelalte situapi. !n figura I.8.18 am desenat
schematic elementele §Urubului. Asupra sa actioneaza cuplul motor 811tc =
= F ·D, foqa rezistenta în lungul axei §Urubului R, .iar în lungul filetului sau
în fiecare punct.~de contact Pi eu filetul piulitei, forta de apasare Ni normala
la filet 9i foqa de frecare Fi 1,(Fif, = µ.N,) tangenta la ;}ilet, dirijata în sens
invers deplasarii. Pentru a gasi conditia de echilibru scriem relatia dintre
proiectiile foqelor pe axa 9urubului :
R - EN, cos:ot-·+ E N,
µ. sin a= O.
0 alta relatie o obtinem egalînd marimea lucrului mecanic al fortelor active
(al cuplului motor 8)1t,) efectuat într-o rotatie completa, eu marimea lucrului

195
 ?

Fig. 1.8.18

mecanic produs de forj:ele care se opun mi§carü. În timp ce se efectueaza o

rotape completa §Urubul înainteaza cu pasul h astfel ca vom avea (vezi
fig. I.8.17)
2
2(F •1t D) = Rh + 2:;µN, 1tr .
. cos (X
Sumele E se refera la toate_ punctele filetului. îfuînd acum seania ca µ ~i ex
sînt acelea~i în toate aceste puncte, ca F •D = &m.c §i facînd uz de relatia
(8.23) se poate scrie
R = (cos ex - µ sin ex) B N,,
µr .
@lt, = rR tg ex+ --EN,.
cos (X

Eliminînd acum E N, între aceste doua relatii obpnem

@lL
C
= Rr sin ex + µ cos cx •
(8.24)
COS CX - µ Slll CX

Daca neglijam frecarea, retapa devine

h
@R'.,c = Rr tg ~ = R - · (8.25)
2Jt
La de~urubare se schimba sensul fortelor de frecare ~i (8.24) devine
@IL = Rr sin cx - µ cos cx (8.26)
c cos cx +
µ sin cx

196
 Conditia ca 9urubul .strîns sa nu se desfaca singur (sa ramîna autofixat), in-
diferent de m8.rimea lui R, este ca @lte ~ 0, adicà -- ~

sin <X - µ cos <X~ 0 sau µ ~ tg <X.

8.9. RAND1MENTUL MA~INILOR SIMPLE

· În paragrafele ·anterioare ne-am ocupat în geneial de stabilirea conditiilor

de echilibru static pentru diferitele ma 9ini simple. 0 mica ma.rire a fortei ·ac-
tive fata de valoarea ·de echilibru va pune în mi~care sistemul. Unele din dis-
pozitivele studiate, ca de exemplu pîrghiile din elementele de constructii,
pana, ~uruburile de îmbinare saustrîngere, functioneaza în regim static. Pentru
altele însa, cum ar fi pîrghiile care intra în componenta'. diferitelor ma 9ini, scripe-
tii, planul înclinat, ~uruburile de actionare mecanica (9urubul conduditor de
la strung) etc., este esentiala tocmai considerarea~ deplasarilor produse de
aceste dispozitive.
Pentru majoritatea ma 9inilor simple studiate am aratat di, d_aca nu luam
în considerare frecarile, lucrul mecanic se conserva, adica lucrul mecanic motor
(produs de foqa activa) este egal în ma.rime cu lucrul mecanic rezistent (efec- ' "
tua.t de forta rezistenta). În realitate, lucrul mecanic motor va fi întotdeauna ,- r':
mai mare decît cel rezistent deoarece forta activa trebuie sa învinga, în afara
foqei rezistente, ~i fortele· de frecare care se opun întotdeauna mi 9dirii.
N umim litcru mecanic consumat, fc, lucrul pro<1;us de foqa activa (lucrul
mot or), iar lucri1, mecanic util, fu, lucrul mecanic necesar pentru a învinge
1

fort a rezistenta (pentru învingerea careia am .construit ma~ina). N otam cu

f.p lucrul mecanic necesar pentru a învinge foqele de frecare. Relatia dintre
acestea este
(8.27)
unde
i\ = fF, fu = -
.9i .f.p = - f,F/r •
f,R

N umim randament 'I) al ma~inii, raportul dintre lucrul mecanic util ~i lucrul
mecanic consumat: \

(8.28)

Daca nu avem frecare (cazul ideal) fp = 0 ~i fc = f.u, adica 'Yl = 1. În ca-

zurile reale însa, totdeauna fp ~ 0 ~i deci fc > f 1,, adica 'tJ < 1. Spunem
despre o ma 9ina di are un randament eu atît mai buD: eu cît 'tJ este mai ap-
ropiat de unu, adica eu cît partea din lucrul_ mecanic util cheltuita pentru
învingerea foqelor de frecare este mai mica.
Din (8.27) avem fu =. fc - f-p ~i (8.28) devine

"IJ = 1- fp,
f~
care este în acord eu afirmajia de mai sus. Raportul fp/fc se mai nume9te ~i
coeficient de pierdere.

197
____,, /

/
 Pentru planul înclinat de exemplu, lucrul mecanic util este dat de :
f" = Rh = Rt sin a,
iar lucrul mecanic cons~mat (folosind 8.20) este
0
fc = F·l = R(sin C<. +µcos C<.)l,
de unde rezulta randame_ntt1l
• fu sin a
.lj = - = -------
fc sin a + µ cos C<.
Notînd µ=tg <p

= ~ina cos cp = _ sin cp cos a

11 1
· stn(C<. +
cp) · sin(C<. cp) +
Ultima relatie ne arata ca daca nu avem frecare µ = 0, adica cp = 0 ~i deci
'YJ = 1.
 1,.

9. Hidro- si aerostatica
'

9.1. PBOPRIET.ATILE GENERALE ALE FLUIDELOB

Hidrostatica ~ aerostatica studiaza lichidele i;;i respectiv gazele în starea de

echilibru mecanic.
Vom numi fluid orice corp ale carui parti se pot deplasa cu ui;;urinta unele
fata de altele. Din acest motiv, fluidul ia forma vasului care-1 contine i;;i este
perfect elastic. Un lichid este un fluid foarte putin compresibil în timp ce
gazele sînt fluide compresibile, ocupînd de aceea volumul întregului vas închis
în care se gasesc.
Ca toate corpurile de pelPamînt, lichidele ~i gazele se gasesc sub actiunea
foqelor de gravitatie. Din aceasta cauza suprafata unui lichid în echilibru
este plana 9i orizontala, indiferent de forma vasului, iar în vase comunicante
nivelul lichidului se gase9te în acela9i plan orizontal. Aceasta proprietate a
vaselor comunicante are numeroase aplicatii tehnice, dintre care nientionàm :
- Distribuirea apei în ora 9e. Apa eu care se alimenteaza un ora9 se gase~te
într-un rezervor mai ridicat decît cladirile cele mai înalte.
- Fîntîni arteziene (fig. I.9.1). Daca un strat nisipos AB, permeabil pentru
apa, se gase9te între doua straturi impermeabile, forînd un put care sa stra- --~"-
bata stratul impermeabil superior, se obtine o fîntîna arteziana al carei nivel
ar fi situat în acela;;i plan orizontal cu suprafata A' B'-.daca nu ar exista rezis-
tenta aerului.

o'

A
/

B~ ..,'lt- - ___:::-_-_- - - -_-- -

Fig. 1.9.1
0 caracteristica importanta a fluidelor este densitatea lor. Prin definitie,
masa de· fluid continuta în unitatea de volum, sau masa unitatii de volum,
se nume!jte densitate 9i se noteaza cu p:
p = 1n/V. (9.1)

199
 1 .". . . . .
j .

J,
'' 1

Greutatea unitatii ~e volum de fluid se nume!jte greutate specifica a flui-

dului !jÏ se noteaza cu y. .
Daca volumul V are greutatea G,
G mg
y = V =V . (9.2)

Din relatiile (9.1) ~i (9.2) rezulta

y= pg. (9.3)
Unitaple de masura pentru cele doua marimi. sînt [p ]ces = lg/lcm3 iar
[p]s1 = 1 kg/1 m3 = 10- 3[p]ccs, [r]ccs = 1 dyn/1 cm3 iar [r]s1 = 1 N/1 m3 =
,1'

= l0- 1 [y ]ces,

9.2. PRESIUNEA

Forta care actioneaza perpendicuJar pe unitatea de suprafata, se nume!jte

presiune !jÎ se noteaza cu p: ·
. F
P=-· s (9.4)

În sistemul CGS unitatea de presiune se nume~te barye ~i este egala eu

1 dyn/cm2 ; [P]ccs = 1 dyn/cm2 • Unitatea de masura în SI este [p ]s1 =
= 1 N/m2 = 10 [p ]cGS, În tehnicà ,înca se utilizeaza_ unitatea tolerata (pentru
di ·este practica) numita atmosfera tehnica. Ea este egala eu 9,8 N/cm2 adica
este presiunea exercitata de o forta de 1 kgf (9,8 N), uniform repartizata pe
o suprafata de 1 cm2 : 1 at = 9,8 N/cm2 = 9,8· 104[P]s1 = 9,8· 105 (P]cGS•
Sa consideram un vas eu lichid în forma de U, ramurile laterale avînd dia-
metrele neegale (fig. I.9.2). Vasul este prevazut eu doua pistoane. '
Sa actionam eu o forta F asupra pistonului din stînga provocîndu-i o depla- ·
sare l1 • Deoarece lichidul este practic incompresibil, acesta va împinge pis-
tonul al doilea pe o distanta l 2 , a~a încît volumul sau sa ramîna acela!ji. Aceasta
implica
(9.5)

---- ___ _____ _

- - - - - - -- - - -
..,:__

Fig. 1.9.2

200
 I -

Pe de alta parte,conform legii conservarii energiei, lucrul mecanic cànsumat

pentru deplasarea primului piston trebuie sa fie egal eu lucrul mecanic efec-
tuat de fluid pentru deplasarea celui de _al, doilea : ,1·

F 1l 1 = F 2l 2 • (9.6)
Tinînd seama de relajia (9.4), .p1S 1l 1 = p2S 2l 2, iar apoi de relajia (9.5),
obfinem:
(9.7)
adica presiunea exercitata din exterior pe o porjiurie din suprafaja unui lichid
ce se afla într-un vas închis, se transmitè integral ~i în toate direcjiile, asupra
tuturor suprafejelor perejilor interiori, indiferent de orientarea lor. Aceasta
proprietate deosebit de importanta este cunoscuta sub numele de legea lui
Pascal.
0 aplicajie importanta bazata pe aceasta lege este presa hidraulica, redata
în principiu în fig.I.9.2. Acjionînd de data aceasta asupra pistonului mie
eu o forja F 2 ce transmite în lichid presiunea p2 ::::;: F 2 /S 2 , asupra pistonului
de secjiune mai mare va acjiona forja

F1 = P1S1 = P2S1 =
s
2 F2,
s2
deci

(9.8)
F2 S2

Se objine astfel o forja F 1 de atîtea ori mai mare ca F 2 , de cite ori S1 este
mai mare ca S 2•

. 9.3. PRESIUNEA BIDROSTATIC.A.

Sa consideram un vas cilindric ce cantine un lichid. Asupra unui strat

A' B', de suprafaja S, apasa greutatea G a coloanei de lichid de înaljime h,
cuprinsa între suprafaja libera a lichidului ~i stratul A' B' :

.G = mg = pV.-1A'nn•g = pShg. (9.9)

Stratul A' B' este supus unei presiuni
G .
p =-= pgh (9.10)
s
numita presiune hidrostatica.
Între doua puncte din lichid ce se gasesc la adîncimile lz 1 , respectiv h2,
exista o diferenja de presiune hidrostatica
(9.10 a)

201

. \
 Presiunea hidrostatica nu depinde de forma vasului ci doar de adîncimea
la care se gase§te stratul A' B', avînd deci aceea§i valoare în toate punctele
situate în acela9i plan àrizontal. Într-adevar, presiunea ce se exercita asupra
portiunii 6..S se datore 9te numai coloanei de lichid din volumul abb' a', care
va avea întotdeauna aceea9i greutate G = pô.Shg indiferent de forma vasului,
deci presiunea p = !i_ = pgli este independenta de forma ;asului (fig.I.9.3).
6..S
Deoarece stratul A' B' se gase~te în repaus, înseamna tca pe lînga presiunea
hidrostatica p, dirijata de sus în jos, mai apare o presiune de jos în sus care
o compenseaza.

-~ ~~}[~--~~i=t-8
A' --::-}'~-;--f'
-::::=:::-::!_-_-__-::--::._
-
----
----
-- -
--.--
----
-----------
,t- ---------
_----------

Fig. 1.9.3

Suprafetele solide care se gasesc într-un lichid suporta acelea~i presiuni.

Se poate demonstra experimental ca asupra unui corp aflat într-un lichid
actioneaza o farta din partea lichidului care este normala pe suprafata corpului
indiferent de orientarea acestei suprafete. Existenta foqei implica existenta
unei presiuni normale ce se exercita pe orice suprafata udata de lichid, in-
dependent de orientarea ei. Fundul vasului ce contine un lichid de înaltime h
suporta presiunea hidrostatica a întregii mase de lichid.
Deoarece presiunile se transmit în toate directiile conform principiului
lui Pascal, peretii lateraJi ai vasului sînt supu9i la aceea~i presiune hidrosta-
tica 1., = pgh ca §Î stratul de fluid A' B' ce se gase9te la adîncimea h. Putem
verifica u 9or di forta ce actioneaza nst~pra · peretilor este dirijata normal pe
ace9tia. Prin perforarea vasului se constata, de exemplu, ca directia jetului
este normala la suprafata laterala a vasului, adica lichidul este împins de o
foqa no rmala la perete. / -
0 experienta spectaculoasa se poate efectua eu a 9a-numitul butoi al lui
Pascal din fig. I.9.4. Unui butoi obi9nuit, umplut cu apa pîna sus, i se adap-
teaza un tub subtire de înaltime mare, h. U mplînd complet §Î tubul, presiu-
nea hidrostatica în interiorul butoiului cre9te apreciabil deoarece depinde
doar de h, nu §Î de sectiunea tubului. Conform principiului lui Pascal, peretii
laterali ai butoiului sînt supu§i unor presiuni mari, adica unor foqe mari,
care pot sa distruga butoiul.
Presiunea hidrostatica explica 9i modul în care se repartizeaza, în vase co-
municante, doua lichide de densitati diferite, care nu reactioneaza chimie 9i
care nu se amesteca între ele. Daca în acest sistem se toarna mai întü mercur,

202
 Fig. 1.9.4
acesta va avea acela 9i nivel în ambele .ramuri (fig. I.9.Sa). Turnînd apoi
apa în ramura din stînga constatam ca nivelul mercurului scade în A. datorita
apasarii coloanei de apa 9i urca în B pîna cînd presiunea hidrostatica a
coloanei de mercur echilibreaza presiunea hidrostatica a coloanei de apa
(fig. I.9.Sb). Notînd eu p1 ~i p2 densitatile celor 2 lichide obtinem egalitatea

P1gh1 = p,zgh2, deci hi = P2 , (9.11)

h2 P1
adica denivelarile lichidélor sînt invers propotj:ionale cu densitatile lor.

A 8 A 8

·il)· b)-
Fig. 1.9.5

9.4. LEGEA LUI AilBIMEDE

Pentru a formula legea lui Arhimede sa consideram urmatoarea experi-_

enta : de unul din talerele unei balante este suspendat un cilindru gol A, cu
pereti foarte subtiri, iar sub acesta un cilindru plin A', de volum egal eu pri-

203
 .,1

,\
1,

lt ·

,.

Fig. 1.9.6

mul. Se echilibreaza mai întîi sistemul eu ajutorul unor greutati puse pe cela-
' lalt taler dupa care se introduce cilindrul plin A' într-un vas cu apa
(fig. I. 9.6). Constatam di. balanta se dezechilibreaza, bratul din stînga deplasîn-
du-se în sus. Din acest fapt tragemîmediat concluzia ca asupra lui A' actioneaza
din partea lichidului o fotj:a dirijata pe verticala, de jos în sus, care este numita
for/a arhimedica. Observam experimental di echilibrul balantei poate fi re-
stabilit daca se umple complet cu apa cilindrul gol A. Rezulta di marimea
foqei arhimedice este egala cu greutatea volumului de lichid care încape în
cilindrul gol A. Avînd în vedere egalitatea volumelor celor doi cilindri, re-
zulta ca foqa care împinge cilindrul A' de jos în sus-este egala cu greutatea
volumului d<\ lichid dezlocuit de corpul respectiv. Acesta este continutul legii
lui Arhimede. .

----
Fig. 1.9.7

Pentru a demonstra teoretic legea lui Arhimede sa ne imagmam ca. deli-

mitam mintal un cilindru de lichid în interiorul unui vas, ca în fig. I.9.7. Sa
notam cu S 9i h suprafata bazei 9i respectiv înaltimea cilindrului. Asupra
bazei sale superioare actioneaza fotj:a
F1 = P1S = pgh 1S (9.12)

dirijata de sus în jos. Deoarece greutatea G a lichidului ce se ga.se~te în. ci-

lindrul fictiv este îndreptata în acela 9i sens, ea se aduna eu F~ dînd o rezul-
'
204
 ', 1 •·

\'

tanta Fr+ Gdirijata de sus în jos. Cilindrul de lichid fiind în repaus,

_. înseamni
ca asupra bazei sale inferioare actioneaza de jos în sus o forta F,. al carei mo-
dul satisface egalitatea F 2 = F 1 +
G, sau·
-·
Fs - F 1 = G, (9.13) 4 1.1

adica asupra cilindrului actioneaza o foJta F 2 - F 1 , numita for-ta arhimedica,

dirijata de jos în sus 9i egala cu greutatea G a volumului de lichid care ocupa
cilindrul. Forj:a arhimedica are punctul de aplicatie în centrul de simetrie
al cilindrului de lichid care se mai nume9te din aceasta cauza 9i centru de ,
presiune. ·
Daca mai facem un efort de imaginatie ~i consideram ca am înlocuit ci-
lindrul de lichid printr-un cilindru confecfionat dintr-un material de densitate
p' 9i de greutate G', asupra acestui nou cilindru va acµona aceea9i foJta F 2 - F 1 ,
egala eu greutatea Ga volumului de lichiddezlocuit. Pe baza acestor rationame~te
se poate enunta legea lui Arhimede: itn corp cufundat într-im lichid este împins
de jos în sus eu o for/a egala eu greutatea voluniului de lichid dezlocuit de corp.
Daca p' = p, atunci G' = G 9i corpul cufundat se afla în stare de echilibru
la orice adîncime s-ar afla cufundat în lichid.
Daca p' < p, G' < G deci F 2 - F 1 > G', corpul este adus la suprafata de
forta arhimedidi, mi9cîndu-se t.iniform accelerat. Odata ajuns la suprafata,
o parte a corpului iese afara din lichid astfel încît partea ce ra.mine cufundata
sa dezlocuiasca un volum de lichid a 9a încît forta arhimedica 9i gretitatea
corpului sa-9i faca echilibrul. Aceasta situaµe corespunde plutirii corpului.
Notînd cu V volumul corpului aflat în lichid, greutatea volumului de li-
chid dezlocuit va fi G = pV g, adica foJta arhimedica este
F,4. = F2 - =
p.Vg. :
F1 (9.14)
Pentru p' > p, G' > G deci farta arhimedica Fa - F 1 este mai mica decît
greutatea corpului, care se va mi§ca uniform accelerat pe verticala în jos
pîna va atinge fundul vasului.

9.5. PLUTIREA- CORPURILOR

Pentru tehnica construciiilor navale cuno~terea conditülor care deter-

mina stabilitatea corpurilor plutitoare este de o deosebita importanta. Vom
spune despre un corp plutitor ca este stabil daca ·este capabil sa revina la po-
zitia sa de echilibru dupa ce a fost aplecat într-o parte datorita unor cauze
externe, cum ar fi de exemplu izbiturile laterale ale valurilor provocate de
un vînt puternic.
Sa presupunem ca un corp plutitor are centrul de greutate ~i cel de pre-
siune situate în acela9i punct O' (fig. I.9.8 a) §Î ca asupra partii
_. superioare a
corpului ce se gase 9te deasupra lichidului actioneaza o forta F orizontala care
tinde sa mi9te corpul spre stînga. Datorita rezisten1:ei pe care o opune lichidul
la înaintarea corpului, asupra paftii inferioare a acestuia ac1:ioneaza foJta
- _. ➔
de rezistenta R. Cele doua forte F 9i R tind sa rastoarne corpul înclinîndu-1
cu un unghi IX fata de verticala. În aceasta situa1:ie centrul de presiune P>
adica centrul de greutate al volumului de lichid dezlocuit nu mai coïncide

205
 - l

ô)
- - - 6)
-- -
,--
__ _

C} d)

Fig. 1.9.8

cu centrul de greutate O' al corpului. Într-adevar, O' se va gasi în continuare

pe axa de simetrie a corpului, la aceea~i distanta de vîrful V, în timp ce ·P ajunge
la stînga axei de simetrie a corpului, adica în partea în care a avut loc încli-
narea (fig. I.9.Sb). Fotj:ele FA ~i Gdau na~tere unui cuplu care tinde sa aduca

206
.\
, 1

corpul în pozitia de echilibm, opunîndu-se deci rastuma.rii. Acest cuplu este

eu atît mai mare eu cît distanta d dintre suporturile celor doua forte este mai
mare. La un unghi de înclinare ix dat, aceasta distanta este mai mare daca
O' P este mai mare. A9adar, daca. central de greutate O este de la bun început
sub central de presiune P (fig. I.9.S c) atunci, pentru acela9i unghi de încli-
nare ix (fig. I.9.8 d), distant.a OP în aceasta situatie este mai mare decît O'P
din cazul precedent. Rezulta. ca valoarea cuplului de forte care tinde sa re-
stabileasca echilibrul, este mai mare daca în situatia de echilibru centrul de
greutate este sub central de presiune, adica aceasta stare corespunde ec~i-
librului stabil. Din figurile I.9.Se 9i I.9.8/ se observa ca atunci cînd centrul
de greutate se gase9te deasupra lui P, de 9i centrul de presiune se deplaseaza
în partea în care s-a înclinat corpul, pentru profilul studiat, P este situat
între axa de simetrie 9i suportul lui G. Din acest motiv cuplul fortelor FA. 9Î
G nu mai aduce corpul în pozitia de echilibru ci~ dimpotriva, contribuie la
rasturnarea lui.
Punctul M în care suportul fortei arhimedice intersecteaza axa de si-
metrie a corpului se nume 9te 1netacentru. Starea de echilibru stabil corespunde
situatiei în care metacentrul se gase 9te deasupra centrului de greutate.

r----
~1
Mf

~ li
=---=~ay
, =----=-:-_-:__ 1
l
=-=l
--~1iF
=--
- -

--
-
-- -
,~
- -
.~ - : - =
...
I
.
A
P
Î, _____,
--. 1.,---------
1---=--=
-
----

--
---

----------
----- 1 ____ _
----,- ----
- - - - - - - - ---
B) b}
__, Fig. 1.9.9
Pentru anumite profiluri, cum ar fi cet al ba.rcilor (fig. I.9.9), se poate
realiza însa echilibrul stabil 9i cîµd centrul de greutate se afla deasupra celui
de presiune. Într-adevar, profilul barcilor este astfel ales încît orice înclinare
.sa mareasca mult volumul apei dezlocuite a 9a încît centrul de presiune sa fie
mult deplasat lateral. În aceasta situatie metacentrul M se gase 9te deasupra
centrului de greutate realizîndu-se astfel conditia de echilibru.
Profilul vapoarelor nu permite însa la)nclinare o deplasare atît de mare
a centrului de presiune din care cauza cetitrul de greutate trebuie sa fie situ-
at sub centrul de presiune pentru a avea realizat echilibrul stabil.

9.6. PRESIUNEA ATMOSFERICA

Datorita faptului ca 9i gazele au masa 9i deci greutate, acestea exercita

la rîndul lor o presiune asupra suprafetelor eu care vin în contact.
Amestecul de gaze care constituie atmosfera terestra este retinut de catre
Pamînt datorita atractiei gravitationale. Paturile superioare ale atmosferei
comprima paturile inferioare clin care cauza densitatea cre9te sensibil în apro-
pierea suprafej:ei Pamîntului. Datorita greuta.tii atmosferei, suprafata pla-

207
 -
netei noastre ~ o data eu aceasta toate vietuitoarele de pe Pamînt, suporta
o presiune apreciabila, care a fost numita presiune atmosfe~ca. Aceasta pre-
siune nu poate. fi calculata teoretic pentru ca nu se cunoa~te cu precizie înal-
µmea atmosferei. 0 · experienta simpla efectuata de Toricelli, permite însa
determinarea experimentala a acestei presiuni. Se folose~te în acest scop un
tub de sticla eu un cliametru de 7-8 mm ~ înalt de aproximativ 85 cm, în-
chis la un capat ~i complet umplut eu mercur. Se astupa cu degetul mare
extremitatea libera a tubuhµ care este apoi rastumat într-o cuva eu mercur.

76cm

l)
Fig. 1.9.10
Daca se retrage degetul se constata ca mercuru1 coboara în tub fixîndu-se
la o înaltime de 76 cm deasupra nivelului mercurului din cuva (fig. I.9. IOa).
Daca se înclina: tubul (fig. I.9.lOb), spatiul vidat de deasupra coloanei de
mercur se mic~oreaza, dar diferenta de nivel dintre suprafata mercurului
din tub ~i a celui din vas ra.mine nemodificata.
Deoarece mercurul clin cuva ~i cel din tub sînt în echilibm, înseamna di
presiunea atmosferica Po ce se exercita d~ sus în jos asupra suprafetei mercu-
rului din cuva este echilibrata de presiunea hidrostatica a coloanei de mercur
din tub de 76 cm înaltime. Tubul în care se gase~te coloana de mercur se nu-
me~te tubul barometric sau tubul lui Toricelli.
Presiunea atmosferica depinde puternic de altitudine ~i de temperatura,
ea scade rapid eu altitudinea. Pentru a demonstra acest lucru, sa consideram
o coloana de aer de secµune S §Î înalj:ime suficient de mica dh pentru ca între
bazele acestei coloane densitatea sa poata fi presupusa constanta iar presi-
unea sa varieze eu or_ cantitate dp (fig.I.9.11). Greutatea coloanei de aer

Fig. 1.9.11

208
',ca·· < . \, ,
.\•'
''

este dG = gdm = gS pdh, deci contributia · ta presiune a acestei coloane

va fi
dG
dp = - S =- pgdh, (9.15)

unde semnul minus trebuie introdus deoarece atunci cînd h cre§te (dh > 0)
presiunea p scade (dp < 0).
Daca masa unei moletule gram de gaz este M, iar volumul molar este V,
p = M/V §Î ecuatia (9.15) devine ·
dp =- ~g dh. (9.15 a)

Deoarece, la temperatura T constanta, pV = RT (vezi II ec. 3.23), înlocuind

în (9.15 a) obtinem ·
dp = _Mg dh.
p .RT
Considerînd di la înaltimile h 0 §Î h1 presiunile sînt respectiv Po 9i Pv re- -.1

zulta

adica
. 1
lnP1 - n Po= - -Mg (h1 - ho)
RT
sau

(9.16)
Relatia de mai sus care ne da dependenta presiunii de altitudine este cunos-
cuta sub numele de formula barometrica. ·
Dupa cum se vede din ecuatia (9.16), înaltimea coloanei de mercur echi-
librata de presiunea atmosferica nu are întotdeauna valoarea de 76 cm, aceasta
avînd loc doarla nivelul marli 9i la temperatura de 0°C. La o cre9tere a alti-
tudinii de aproximativ 10 m, coloana de mercur din tub scade cam eu 1 mm.
P:i:esiunea atmosferica care echilibreaza o coloana de mercur de 76 cm este
numita presiune atmosferica normala ~i este luata ca unitate de '. masura.
Aceasta unitate de masura a fost numita atmosfera fizica (atm). Avînd îri
vedere ca densitatea mercurului la O°C este de 13,6 g/cm3 , obtinem relatia
dintre atmosfera fizica ~i unitatea CGS de presiune (dyn/cm 2 ) : 1 atm _:_
= 13,6 g/cm3 • 980 cm/s2 • 76 cm = 1,013 •10 6 g/cm •s2 = 1,013-10 6 dyn/cm2
sau 1 atm= 10,13 N/cm2 = 1,033 kgf/cm2 = 1,033 at. 0 unitate de masura
pentru presiune, întrebuintata îu special în meteorologie, este presiunea
exercitata de o coloana de mercur înalta de 1 mm. Aceasta unitate este nu-
mita torr sau milimetru coloana de mercur (mm Hg) 9i din însa~i definifia
sa rezulta ca 1 atm = 760 mmHg = 760 torr.

209
 /

9.7. LEGEA LUI ARIDllEDE PENTRU GAZE

Deoarece gazele au greutate, legea lui Arhimede se aplica 9i acestora : un

corp cufundat într-un gaz este împins de jos în sus eu o fotj:a egala cu greu-
tatea volumului de gaz dezlocuit.
Avînd în vedere catdensitatea gazelor este mult mai midi decît cea a lichi-
delor, forj:a arhimedica exercitata de gaze este sensibil mai midi decît înlichide.
Totu 9i aceasta forj:a poate fi pusa experimental în evidenta eu ajutorul unui
dispozitiv numit baroscop (fig. I.9.12). Baroscopul se compune dintr-o ba-
lanta la capetele careia sînt suspendate doua sfere S 1 9i S 2 care î9i fac echili.:
bru 9i au volume mult -diferite. Daca se scoate apoi aerul din interiorul clopo-
tului de sticla în care se gase9te baroscopul, constatam ca balanta se inclina
spre sfera mai voluminoasa. Interpretarea acestei experiente este simpla :
balanta a fost în echilibru cît timp sub clopot a existat aer de9i masa sferei
S 1 este mai mare decît a sfe~ei S 2 , deoarece din cauza diferentei dintre volu-
mele de aer dezlocuite de cele doua sfere, fotj:a arhimedica ce acfiona asupra
lui S 1 era mai mare decît cea care acfiona asupra lui S 2 • Dupa ce a fost vi-
data incinta, forj:a arhimedidi care actioneaza asupra ambelor sfere devine
neglijabila, ceea ce are drept efect înclinarea balantei în partea sferei mai grele.

-
s,

I
--
.,,,,.-- ----- ------ .............
.....

Fig. 1.9.12
N otînd cu m1 9i m 2 masele celor doua sfere iar cu V 1 9i V 2 volumele lor, ·
fotj:a totala care acfioneaza ·asupra lui S 1 9i care reprezinta greutatea aparenta
a acesteia în aer va fi
F 1 = m 1g - p V 1g. (9.17)
Analog, asupra sferei S 2 se va exercita forta
F 2 = m2g - PV 2g ' (9.18)
unde p este densitatea aerului. Deoarece initial sferele î9i faceau echilibru,
avem. F 1 = F 2 , adica:
m1 - pV1 = ni 2 - pV 2 ; m 1 - m 2 = p(V1 ...;_ V 2) , (9.19)
aclica diferenta maselor celor doua sfere care î 9i fac echilibru în aer este egala
cu diferenta maselor de aer dezlocuite.

210
 9.8. llARO}IETRE

Barnmetrul este un aparat care masoarâ cu precizie presiunea atmosfericà. I

Cel mai simplu barometru este chiar tubul lui Toricelli.
Pentru ca un barometru cu mercm.· sa indice cu precizie presiunea atmosfe-
ridi este necesar ca' deasupra coloanei de mercur din tub sa nu se gaseasca
urme de gaz sau aer. În caz contrar, gazul închis în tubul barometric va exer-
cita o presiune asupra coloanei de mercur care se adunà cu presiunea hidro-
statica ·a mercurului. Pentru a evita folosirea unei cuve cu mercur se constru-
iesc barometre ca cel din figurà I.9.13. Partea superioara a tubului T este,
·dupa cum am ·spus, vidata. Presiunea hidrostatica a coloauei ~e mercur de
înàljime h echilibreazà presiunea atmosferica. Tubul T este gradat în mili-
metri pentru a se putea citi direct diferenta de ni \'el ·a mercurului între cele
doua :ramuri ale barometrului.

Fig. 1.9.13

Un barometru mai putin precis dar mult mai robust este barometrul me- '
)·

talic sau aneroid (fa.ra aer). El constà dintr-o cutie metalicà, ermetic închisà,
în care se face vid. Un resort împiedica turtirea cutiei de ditre presiunea
atmosferidi. Capacul superior al cutiei este constituit dintr-o membrana me-
talicà subjire ~ flexibila a carei suprafata ondulata se ridica sau coboara în
functie de variatia presiunii atmpsferice. Micile deplasari ale membranei sînt
amplificate ~i transmise, ---printr-un sistem de pîrghii articùlate, la un ac indi-
cator ce se mi~ca pe un cadran gradat. Gradarea cadranului se face compa-
rînd indicajiile barometrului aneroid eu cele ale unui barometru cu mercur.
Aceste barometre sînt robuste, fiind u~or transportabile. Deoarece elastici-
tatea membranei metalice se modificà în timp, gradajiile barometrului ane-
roid trebuie verificate din cînd în cînd.

1/
 , :

JO. Hidro- $i aerodinamica

10.1. FLUIDE PERFECTE

Partea mecanicii care se ocupa de studiul mi 9carii lichidelor !jÎ gazelor

poarta numele de dinamica fluidelor. lfi9carea fluidelor se deosebe9te. radical
de cea a corpurilor rigide prin faptul di diferitele straturi ale aceluia9i fluid
(lichid sau gaz), se pot deplasa unele fata de altele. Întotdeauna la deplasarea
unor straturi fata de altele apar forte de frecarc, motiv pentru care spunem
ca fluidul este vîscos. Gradul de viscozitate difera mult de la lichid la lichid.
În schimb, pentru toate gazele viscozitatea este putin importanta.
Prin experiente sirnple se poate constata ca lichidele sînt foarte putin compre-
sibile ; se obi9nuie9te chiar sa se spuna di lichidele sînt practic incompresibile.
Despre gaze evident nu se poate spune acèst lucru, dimpotriva, volumul ocu-
pat de un gaz poate fi mult modificat. Totu9i, cînd un curent de gaz, care
are o viteza mica în comparatie eu viteza sunetului prin gazul respectiv, se
love 9te de un obstacol, se poate observa ca nu are loc o comprimare a gazului
ci doar o deplasare a particulelor acestuia din fata obstacolului. Daca dimpo-
triva, un corp se mi9ca eu o viteza mai mica decît 340 m/s printr-un gaz pre-
supus în repaus, putem considera din non di gazul nu se comprima ci doar
se deplaseaza din fata corpului. Prin urmare, în anumite situatii, putem pre-
supune ca 9i gazul este practic incompresibil.
Prin definitie, un fluid fa.ra viscozitate 9i perfect incompresibil se nume 9te
fluid p~rfect. Vom cauta sa obtinem mai întîi legile de mi 9care ale fluidelor
perfecte aproximînd astfcl mi 9carea lichidelor de visçozitate mica 9i a gaze-
lor eu viteze reduse, eu mi9carea unui fluid perfect. Dupa aceea, vom discuta
modificarile ce trebuie aduse legilor de mi~care ale fluidului perfect atunci
cînd tinem seàma 9i de ~·iscozitate.

10.2. CURGEREA STATIONARA. A FLUIDULUI PERFECT

Traiectoria descrisa de o particula de fluid se nume9te li nie de curent. Un

manunchi de linii de curent formeaza un tub de curent (fig. I.10.1). Deoare-
ce viteza este tangenta în fiecare pund la traiectorie, rezulta ca viteza ; a
particulei de fluid este tangenta în fiecare punct al liniei de curent. Cunoa~te-
rea liniilor de curent ale unui fluid înseamna a 9adar cunoa9terea directiei
vitezei fluidului în orice punct din spatiu. Prin conventie s-a hotarît ca liniile
de curent sa fie astfel figurate, încît desimea lor sa fie mai mare acolo unde

212
 \. . "
·' ·î.

/
1

Fig.·1.10.1
1'
fluidul are o viteza de curgere mai mare 9i mai mica acolo unde fluidul curge
mai încet.
Liniile de curent 9i configuratia lor în zonele eu viteza de curgere diferita
pot fi puse în evidenta prin presararea unei pulberi fine în fluidul respectiv ;
traiectoria fiecarei particule de pulbere va coïncide eu traiectoria unei parti-
cule de fluid.
Daca viteza fluidului în diferite puncte ale sale ramîne constanta în timp,
spunem ca mi9carea fluidului este stationara sau în regim permanent. În cele
ce urmeaza vom presupune realizata aceasta conditie.
Sa consideram doua sectiuni transversale ~S 1 9i ~S 2 ale tubului de curent.
Deoarece vitezele au componentele perpendiculare pe suprafata laterala a
tubului _de curent nule, rezulta di toate particulele ce se gasesc într-o sectiune
a tubului de çurent, continua sa se mi 9te în interiorul acestuia fa.ra a putea
ie9i din el. De asemenea nid o particula ctintr-un tub de curent învecinat nu·
patrunde în interiorul tubului de curent studiat. Din acest motiv cantitatea
de fluid care trece printr-o sectiune transversala a tubului de curent în uni-
tatea de timp ~;i care se nume9te debit, este o caracteristica importanta a curgerii
fluidului. În cazul stationar debitul este constant în timp.
Cum cantitatea de fluid se'. poate exprima fie prin inter.mediul masei fie
prin volum, se poate defini un debit masic Qm sau un debit volumic Qv dupa
cum urmeaza : .
m V
Qm =-, Qv= - . (10.1)
t t

Utilizînd densitatea fluidului p 9i avînd în vedere di m = pV, relatia dintre

Q,,, ~i Qv este
Qm = pQy. (10.2)
Pentru di într7 o curgere stationara debitut" este constant în oricare secti-
une a conductei ~i peµtru di masa de fluid care intra în fiecare secunda printr-
un capat al tubului de curent trebuie sa fie egala eu cea care iese prin celalalt
capat (legea conserva.rH masei), obtinem
p~S1V1 = p~S2V2 • (10.3)
În stabilirea relatiei de mai sus am mai avùt în vedere di masa de fluid /
ce traverseaza sectiunea ~S 1 într-o secunda, este continuta într-ùn cilindru
de baza D.S 1 9i înaltime h = v1 • 1, unde v1 este viteza particulelor în dreptul
sectiunii ~S 1 . Relatia (10.3) devine
(10.4)

213
 \. I

Ea este numita ecuaJia de cont-inuitate. Prin urmare, viteza curentului de

fluid perfect în dreptul unei secfiuni este invers proporj:ionala cu sectiunea
corespunzatoare.
Daca consideram curgerea unui fluid perfect. printr-o conducta reala, aceasta
constituie chiar un tub de curent. Din ecuatia de continuitate rezulta ca flu-
idul care curge în partea mai îngusta a conductei începe sa curgâ mai repede,
deci el capata o acceleratie; ajungem la concluzia ca asupra fluidului ce intra
într-o parte mai îngusta a tubului actioneaza o forta din partea fluidului ra-
mas în poqiunea mai larga a conductei. Aceasta forj:a ce apare în interiorul
volumului fluidului nu se poate datora decît unor diferente de presiune între
diferitele parti ale fluidului. Deoarece forj:a este dirijata spre partea îngusta
a tubului, rezulta ca presiunea trebuie sa fie mai mare în regiunile mai largi
ale conductei 9i mai mica în regiunile de îngustare ale tubului. Pe lînga aceasta
foqa trebuie sa mai luàm în considerare_ ~i foqele externe care deplaseaza
masa de fluid în lungul conductei, cum ar fi de exemplu forta de greutate în
cazul unei conducte înclinate fata de orizontalà.

Fig. 1.10.2 .

Sa urmarim mi~carea unei mase ô.m de fluid ce se scurge prin tu bul. de cu-
rent din fig. I. 10.2 patrunzînd mai întîi prin sectiunea ~S 1 situata la înalti-
mea h 1 9i ie9ind prin sectiunea ô.S 2 ce se afla la înaltimea h 2 • Fie v 1 viteza
fluidului ~i p 1 ptesiunea în dreptul sectiunii ~5 1 , iar v 2 9i p 2 , viteza !;Î respec-
tiv presiunea în dreptul sectiunii ~S 2 •
Dupa cum am va.zut în paragraful 4.3, variatia energiei cinetice este egala
eu lucrul mecanic f 1.... 2 al fortelor exterioare:
fün
2
·vr = Ît-+2• (10.5)

Cum una dintre fortele externe este greutatea, vom scrie pe f 1.... 2 sub forma
unei sume dintre lucrul mecanic al fortei de greutate, care este ô.m · g(h 1 - lt 2 )

~14
9Î lucrul mecanic f1 .... 2 al tuturor celorlalte fotie externe a diror natura 9i
provenienta nu ne intereseaza aici:
Âm •V~
2
Rezulta
(10.6) f i

unde fi .... 2 este lucrul mecanic al fortelor exterioare (eu exceptia greutatii)
care deplaseaza masa !lm de la sectiunea /l.S 1 pîna la sectiunea /l5 2 •
Sa studiem mai amanuntit deplasarea masei de fluid Âm între sectiunile
/lS 1 9i /lS 2 • Daca notam eu !lV 1 9i /lV 2 volumele ocupate de /),.m în dreptul
primei 9i respectiv celei de a doua sectiuni, incompresibilitatea lichidului
ne permite sa afirmam ca Il V 1 . = Il V 2 , adica
/lS 1 ·Âl1 = !lS 2 -!),.l 2 • (10.7)
N otînd eu /),.t timpul în care masa Âm de fluid este transportata prin ori-
care din cele doua sectiuni, vom avea M 1 = v1!lt 9Ï M 2 = v 2!),.t. '.finînd seama
de incompresibilitatea lichidului, din fig. I.10.2 se observa di transportul
masei b..m de fluid din volumul  V 11 într-un volum egal  V 2 , este echivalent
eu deplasarea întregii pot1:iuni de fluid cuprinse între sectiunile /lS 1 9i /),.$2
într-un volum egal delimitat de sectiunile /lS~ 9i /lS~. Din aceasta ultima ob-
servatie rezulta ca lucrul mecanic f1-2 necesar transportului masei !lm
de la  V 1 la  V 2 este egal eu lucrul mecanic necesar pentru transportul în-
tregii poqiuni de fluid delimifata de ÂS 1 9i Â5 2 în regiunea delimitata de
/lS~ 9i ÂS~. Avînd în vedere ca foqele F1 9i f 2 care actioneaza la bazele coloa-
nei de fluid au sensuri contrare (ca 9i în hidrostatica), vom avea F 1 = p1 ÂS 1
9i F 2 = - p2ÀS 2 unde p1 9i P2 sînt presiunile ce se manifesta în dreptul sectiu-
nilor /lS1 9i /lS 2. Lucrul mecanic fi-2 fiind egal cu suma lucrurilor mecanice
ale celor doua forte F1 9i F2 , se obtine
f~ .... 2 = F 1Âl1 +
F 2b..l 2 = p1llS 1 /ll1 - P2llS 2lll 2 = p1 ÀV1 - p2llV 2 • (10.8)
Introducînd ultima relatie în ecuatia (10.6) rezulta
tun•vi Âm•Vi
2
+ Âmgh 2 =
2
+ !lmgh + p D..T7
1 1 1 - p2ÀV 2 •
îinînd seama di b..m = p V 1 = p V 2 , obtinem relatia
v2 v2
p 2 llV 2 + pgh 2 !),.V2 = p ; ÂV1 + pgh1/lV1
2
+
p1 ÀV1 - p2llV2 ,
din ca re rezulta
v2 v21
+
p ; + pgh 2 P2 = p
2
+ pgh1 + Pi, = constant. (10.9)

Expresia obtinuta mai sus este ecuapa lui Bernoulli. Ea ne arata ca suma
p ~ + pgh +p este constanta în dreptul oricarei sectiuni.

215
 Daca conducta este dispusa orizontal, h1 = lt 2 ~i ec. (10.9) devine
v2 ·v2 .
p 2 -1- P2 = p _!
2 2
+P 1 = constant.
.
(10.10)

Presiunea p pe care ar exercita-o fluidul în toate directiilè daca nu s-ar de-

plasa prin tub se nume 9te presiune statica ~i ~vom nota de acum înainte eu p 1 •
Deoarece suprafata peretilor conductei este paralela eu viteza de curgere a
fluidului deci componenta perpendiculara a vitezei de curgere pe peretii tubului
este nula, presiunea exercitata de .fluid asupra peretilor conductei este egala
chiar eu presiunea statidi.
Marimea pd = pv 2/2 se nume~te presiune dinamica.

éJ/
~)
Fig. 1.10.3

Presiunea statica Ps se masoara eu o sonda de presiune, a 9a cum se vede din

figura I.10.-3a pentru un lichid 9i I.10.3b pentru un gaz. Denivelarea lichi-
dului <lin manometru ne arata di. presiunea statica Ps este egala eu presiunea
hidrostatica a coloanei de lichid. ·
Din ecuatia lui Bernoulli se observa eu u~urinta ca presiunea statica a flui- '
dului este mai mare în locurile în care viteza este mai midi, adica acolo unde
sectiunea este mai mare. Acest fenomen, numit paradoxul hidrodinamic, poate
fi observat daca în lungul unei conducte de sectiune variabila, numita tub
Venturi, sînt a 9ezate mai multe manometre ca în fig. I. 10.4.
· Daca în conducta strabatuta de fluid se introduce un manometru eu
capatul de jos îndoit în unghi drept a9ezat contra cu_rentului, care se nume~te

--·
-
--
- 1
---
Fig. 1.10.4

216
 ,,,

-------
----
--. -----
---

1
Fig. 1.10.5

tub Pitot, constatam di lichidul se urca mai sus în tubul Pitot decît în sonda
de presiune (fig. I. 10.5). Într-adevar, cînd se realizeaza înaltimea de echilibru
a coloanei de fluid din tub, viteza fluidului în dreptul orificiului este nula, în
caz contrar lichidul ar fi împins ~ai sus în tubul Pitot. Prin urmare presiunea
cij.namica se anuleaza 9i presiunea statica este egala eu cea totala.
Folosind ecuatia Bernoulli în acest caz, obtinem
· vf
P2 = P1 + P2 ) (10.11)
adica în acest mod putem masura presiunea totala p2 ~i presiunea statica p,.
Diferenta p2 - p1 = Vi
reprezinta tocm:ai presiunea dinamica p4 •
p
2
Utilizînd un tub manometric ca cel din fig. I.10.6. avem· posibilitàtea sa
determinam experimental direct presiunea dinamica a unui curent de gaz.

J<'ig. 1.10.6

217
 0

h,
r
--------
--- __. --- ---
--__.,..,.
,--_:-::::_
/~---·

d=-=-- . . Vz
------·-- -- - ..............''
- --

Fig. 1.10.7 Fig. 1.10.8

Cu ajutorul ecuatiei lui Bernoulli putem afla viteza de curgere a unui lichid
printr-un orificiu de diametru d, mie în comparatie eu diametrul D al vasului
(fig. I.10.7). În aceasta situatie nivelul lichidului în vas scade lent în timp, deci
viteza fluidului din vas este midi. Putem atunci considera ca întregul lich_id
din vas formeaza un singur tub de curent caruia îi aplicàm ecuatia (10.9) avînd
în vedere ca atît în dreptul sectiunii de sus cît 9i în dreptul sectiunii orificiului,
presiunea este egala eu presiunea atmosferica Po:
v2 . v2
p ; + pgh2 + P6 - P_!
. 2
+ pgh1 + Po·. (10.12)

Rezulta
(10. 13)

Daca consideràm v1 = 0 9i h = h1 -h 2 , ecuatia (10.13) devine

(10.14)

adica viteza pe care o capata lichidul perfect ce curge de la înaltimea h este

egala. cu viteza ca.patata. de un corp ce cade liber în vid, de la aceea9i înaltime.
-.Pnntre numeroasele aplicatii tehnice ale legii lui Bernoulli mentionam lampa
Bunsen, trompa de apa., injectorul, pulverizatorul etc. Deoarece functionarea
tuturor acestora este 9i simpla 9i asenianatoare vom descrie doar pulverizatorul
(fig. I.10.8}.
Prin tubul orizontal T ce se îngusteaza la capat, circula un curent de aer a
ca.rui viteza se mare 9te la extremitatea îngustata. Presiunea statidi în dreptul
extremitatilor devine mai midi decît presiunea atmosferica din care cauza.
lichidul este .aspirat prin tubul vertical V, fiind antrenat 9i pulverizat de jetul
de aer care vine prin T.

218
 _/ ,_ '
I )

10.3. CURGEREA FLUIDULUI RRi\L

Voiµ trece acum·la studiul curgerii fluidului real adica la fluidul pentru care
deplasarea unor straturi în raport eu altel~ este însotita de aparitia unor forte
de frecare. Aceste forte se manifesta deoarece straturile care se mi~ca mai
rapid antreneaza pe cele mai lente. Acestea din urmâ, la rîndul lor, actioneaza
eu o foqa egala ~i de sens contrar care provoaca frînarea straturilor care se
deplaseaza mai repede. Marimea forj:elor de frecare depinde de variaj:ia vitezei
între doua straturi învecinate, fiind eu atît mai mare eu cît aceasta vàriaj:ie
este mai importanta.
De asemenea, masuratorile ne arata ca în conditii identice foqele de frecare
dintre straturile aceluia~i fluid difera sensibil de la fluid la fluid, adica depind de
natura fluidului. Cu cît forta:deJrecare este mai mare se spune ca fluidul este
mai vîscos. Fluidul perfect este un fluid lipsit de viscozitate. Viscozitatea lichi-
delor este de cîteva sute de ori mai mare decît cea a gazelor 9i este o funcj:ie dé
temperatura. Viscozitatea lichidelor scade o data eu cre9terea temperaturii,
pe cînd cea a gazelor cre~te.
Legea lui Bernoulli nu mai~este valabila pentru fluidele reale deoarece în
deducerea ei, pe baza ecuaj:iei (10.5), nus-a j:inut seama 9i de lucrul mecanic al
foqelor de frecare.
Pentru fluidul real, ecuaj:ia (10.6) se scrie:

unde f 1 este lucrul mecanic al fotj:elor de frecare (f1 < 0). Ecuatia (10.9) se
înlocuie9te deci prin ·

vl
p-
2
+ pg/t,,~ + P2 = p -vf2 + pghl + P1 + -ÂV
f1
• (10.9 a)

Relaj:ia (10.9a) ne arata ca presiunea totala scade în lungul conductei deoa-

rece f 1 < O. Deci -

Daca. un fluid yîscos, de exemplu gli~eri ,a, ::;urge printr-o conducta orizonta!a
(h1 = h 2) de secj:iune constanta (deci v1 = v2), relaj:ia de mai sus devine

219
 .r ., ..

,j

---=
-
- =-----
-
- - - - - - ---
-
11_-
-
----~- -~ ----
-..."--~v.--
-1- - -2 -
--
__
-

Fig. 1.10.9

adica presiunea statica scade în lungul conductei. A9ezînd mai multe sonde de
presiune, · ca în figura I.10.9, putem sa verificam experimental aceasta.
Pentru multe lichide (apa, eter etc.), lucrul mecanic al fortelor de frecare
poate fi neglijat cu o buna aproximatie daca vitezele celor doua straturi care
aluneca unul peste altul, nu difera prea mult. Aceasta se întîmpla la viteze
nu prea mari ale lichidului. Lichidele uleioase, C\tm ar fi glicerina, au forte :
de frecare mari ce nu pot fi neglijate.
Pentru gaze utilizarea formulei lui Bernoulli este de asemenea justificata,.
acestea fiind mai putin vîscoase · decît orice lic~d.
• Da~a viteza fluidului prin conducta nu este mare, straturile de fluid se depla-
seaza ca 9i cum ar aluneca unul peste altul. 0 asemenea curgere se nume~te
laminara ~i corespunde cazului în care fluidelor reale li se poate aplica eu o
buna precizie ecuatia Bernoulli.
La curgerea unui fluid real printr-o conducta, în regiunea de contact dintre
pereµi conductei ~i primele straturi de fluid apar foqe de frecare mai puternice
decît cele dintre straturile de fluid. Din acest motiv viteza straturilor de fluid
scade de 1a mijlocul conductei spre peretii acesteia (fig. I.10.10 a). Pentru
conducte targi (fig. I.10-10 b), frecarea eu peretii nu mai influenteaza viteza
straturilor suficient departate de pereti.

1) /,)
Fig. 1.10.10
 /.' ' 1·
- .·- ,,

Cînd viteza fluidului cre!jte, curgerea acestuia î~i pierde caracterul laminar
deoarece vitezele încep sa aiba componente ~i dupa directia perpendiculara pe
axa conductei. !n fluid apar vîrtejuri din care motiv curgerea se nume~te tur- r
bulenta. ,, .

Trecerea de la curgerea laminara la cea turbulenta este însotita de o cre!jtere

importanta a foqelor de frecare. -~

10.4. MI~CAREA CORPURILOR PRIN FLUIDE

!n loc de a studia mi~carea unui corp, eu viteza ; printr-un fluid, este mai
comod sa consideram situatia perfect echivalenta cînd corpul este în repaus
iar fluidul se mi~ca CU viteza (-v). Totul se petrece ca ~i cum fluidul aflat în
mi~care se izbe~te de obstacolul pe care î1 constituie corpul. Foqa pe care o
exercita fluidul asupra obstacolului reprezinta chiar foqa de rezistenta pe care
o întîmpina corpul în mi!jcarea reala de înaintare prin fluid.
Sa analizam mai întîi, conform celor spuse mai sus, mi~carea printr-un fluid
perfect a unui cilindru de raza r, cu axa perpendiculara pe directia de curgere
a fluidului. tn: fig. I.10.1 la am reprezentat liniile de curent ale fluidului într-o

,)
Fig. 1.16.11

ZZl
,. 1

s~ctiune longitud.inala. În punctele A ~i C viteza fluidului este nula iar în B

!]1D este mai mare decît viteza v a fluidului neperturbat, tubul de curent în-
gustîndu-se. Variatia vitezei fluidului în dreptul lui A este deci Âv = 0 -v =
= -v iar în dreptul lui C, Âv = v - 0 = v. Din aceasta cauzapresiunea sta-
tica este mai mare în A ~i C ~i mai mica în B ~i D.
Avînd -în vedere ca viteza fluidului scade în vecinatatea lui A de la v la
zero, -rezulta di asupra fluidului se exercita o forta d.in partea obstacolului, care
este d.irijata de la dreapta la stînga. Conform principiului acj:iunii ~i reacj:iunii
fluidul acj:ioneaza la rîndul sau eu o foqa egala 9i de sens contrar, ad.ica de la
stînga la dreapta, care pe figura I.10.lla a fost notata eu f. În dreptul lui C
viteza fluidului cre~te de la zero la v, prin urmare forj:a ce acj:ioneaza asupra
fluidului este dirijata de la stînga la dreapta iar cea care acj:ioneaza asupra
. -
corpului conform principiului al treilea este îndreptata de la dreapta la stînga.
Pe figura I.10.1 la aceasta forj:a a fost notata eu (-F) deoarece modulul
sau este egal CU cel al foqei d.in A, daca avem în vedere ca în valoare absoluta
variaj:ia vitezei (deci ~i a impulsului) fluidului este aceea9i atît învecinatatea
lui A cît ~i a lui C. Este evident ca foqele d.in A ~i C î9i ·fac echilibru
din care cauza asupra corpului nu acj:ioneaza nici o foqa dupa d.irecp.a de
curgere a fluidului. .
În punctul-D, datorita scaderii presiunii statice, apare o forj:a F1 care tinde
sa deplaseze cilindrul în regiunea de presiune mai scazuta. Dar aceea~i valoare
scazuta a presiunii se înregistreaza 9i •în dreptul lui B, prin urmare apare o
foqa care datorita simetriei trebuie sa fie egala în modul eu F1 dar care este
d.irijata în sens contrar 9i a fost notata cu (-Fi).
În concluzie, suma tuturor -forj:elor care acj:ioneaza asupra cilindrului din
partea fluidului este egala cu zero, ad.ica un corp simetric în mi~care într-un
fluid nevîscos nu întîmpina nici o rezistenj:a.
·- Daca corpul este însa asimetric, de exemplu o jumatate de cilindru, forj:a
./
F 1 d.in punctul D nu mai este compensata, a pare deci 'o foqa rezultanta perpen-
diculara pe direcj:ia de curgere a fluidului neperturbat (fig. I.10.llb).
La mi9carea unui corp într-un mediu vîscos apare întotdeauna o foqa de
rezistenj:a care se opune înaintarii corpului. Aceasta se datore~te forj:elor de
frecare dintre paturile de fluid ce ·au viteze diferite datorita antrenarii diferite
de catre corp a respectivelor straturi de fluid. Cînd corpul este 9i asimetric,

- -
cum este cazul profilului aripii de avion ~ (fig. I.10.12 a), pe 1înga forj:a lon-

-
gitudinala de rezistenj:a R mai apare o forj:a _transversala ~ numita portan/a,
deoarece forj:a ~ asigura•mi9carea ascensionala a avionului. Pentru ca avionul
sa nu cada, trebuie satisfacuta egalitatea
~ = F cos cp = mg

unde m este masa avionu:lui, iar forj:a F reprezinta rezultanta forj:elor care
acj:ioneaza asupra corpului din 'partea fluidului.
Componenta ·-orizontala R = F sin cp, care reprezinta rezistenj:a la înaintare,
este compensata de forj:a de propulsie. dezvoltata de motoarele avionului. În
acest fel se realizeaza m.i9carea dupa verticala !]Î dupa orizontala. a avionului.

222
 ,./
/'

_\

6)

Fig. 1.10.12

!n realitate, aripa âvionului face în general un ung:hi ex cu duectia de depla-

sare a avionului, numit unghi de atac (fig. I.10.12 b). În cele ce urmeaza vom
aproxima conturul inferior al aripii printr-o dreapta AB ce face unghiul ex
....
CU V.
./

Experienta arata di la vitezc v mari care permit formarea de vîrtejuri, foq:a

➔
F este proportionala eu patratul Yitezei ~i depincle de unghiul de atac dupa
legea
F = Kv 2 sin a, (10.15)
fiind perpendiculara pe dreapta AB, adica cp = a. Constanta K dèpinde de
forma geometrica a profilului de aripa ;;i de mediul în care are loc mi;;carea. Înlo-
cuind pe F în e:x:presiile lui ~ ;;i R, obtinem

~= Kv 2 sincx cos ex= K v2 sin 2et.. , (10.16)

2
R = K v2 sin2 a . (10.17)

Dupa cum se vede din ecuajia (10.16) cînd viteza v pe orizontala data de
motor cre;;te, portanta ~ cre;;te ~i avionul urca. Dimpotriva, aparatul co-
boara cînd viteza scade. Este U§Or de înjeles di un avion are nevoie de o
pista de decolare care sa-i permita sa-;;i ridice viteza, rulînd pe sol, pîna la
valoarea data de egalitatea ~ = mg, cînd începe sa se ridice.
Din relatia (10.16) se mai observa ca portanja este maxima pentru unghiul
de atac ex = 1t/4, cînd sin 2cx = 1. Portanta cre§te deci cînd unghiul de atac
cre§te de la zero pîna la 1r/4, dupa care începe sa scada la o cre~tere ulterioara a
lui rJ.. Sa ~u uitam însa ca acest rezultat î1 objinem doar în urma unei apro-
ximari a conturului aripii. in realitate lucrurile sînt îhult;i__ mai complicate,
dar calitativ, portanta depinde de unghiul rJ. ca în modelul nostru simplificat.
Valoarea maxima a portantei nu se înregistreaza însa pentru et..= 1t/4, adica
din punct de vedere cantitativ nu objinem rezultate precise prin simplificarile
fa.ente.

223,
 _Notînd cu T foqa de tractiune a motorului, cînd f = -R, avionul se
Illl§Ca pe orizontala rectiliniu ~i uniform. Puterea motorului este data de re-
latia (4.19) :
-+-+
P = Tv = Tv (10.18)
deci
P ~ Kv 3 sin2 r1. • (10.19)
Din ultima relatie se observa ca pentru a dubla viteza maxima a unui avion,
este necesar un motor de opt ori mai puternic.
Relatia (10.17) este· 'de fapt o relatie mai generala care da forta de rezis-
tenta pe care o întîmpina un corp ce se mi 9di într-un fluid. Constanta
K depinde de forma geometrica a corpului respectiv §Î este propoqionala cu
sectiunea transversala maxima S a acestuia, dar depinde ~i de densitatea p a
mediului:
K = CSp, (10.20)
unde C este o noua constanta ce. depinde numai de forma geometrica a corpu-
lui §i care se determina experimental într-o instalatie numita tunel aero- _
dinamic.

p.
"'
D
"'
D D

Dt Ill
D
D
-- Il
Ill

Fig. 1.10.13

Dintre diferite corpuri ce au aceea§i sectiune transversala i;naxima S, corpul

care întîmpina o rezistenta minima în acelea§i conditii de mi§care (adica cel ce are C
minim), se zice ca are o forma aerodinamica. În fig. I.10.13. este figurat un
corp de forma aerodinamica. Corpurile pasarilor §i pe§tilor se apropie foarte
mult de aceasta forma. Toate vehiculele ce se mi9ca· rapid prin fluide ( avioane,
automobile de curse, trenuri, vapoare), sînt construite cu profil aerodinamic.
La avioane însa portanta trebuie sa fie suficient de mare, ori aceasta este pro-
poqionala cu C. Din acest motiv gasirea profilului de aripa optim, care la o
/ portanta data ~ sa întîmpine o rezistenta R cît mai mica, necesita o munca
foarte complicata.
Foqa de rezistenta este folosita pentru a încetini caderea unui corp în aer.
Para§uta are forma uîei emisfere ce înainteaza cu concavitatea înainte deoarece
acestei forme îi corespunde o valoare deosebit de mare a constantei C, adica
o foqa de rezistenta mare. Pe ma.sur~ ce viteza corpului aflat în cadere 9i
suspendat de o para9uta cre§te, se mare§te 9i foqa de rezistenta pîna ajunge
sa echilibreze greutatea corpului. !n continuare, are loc o mi§care rectilinie 9i

224
 /

uniforma eu viteza v ce corespunde echilibru.lui celor doua foqe. Putem'determina

aceasta viteza daca utilizamrelatiile (10.17) ~i (10.20) precum ~i faptul di. unghiul
de atac et este egal eu 'lf:/2 în acest ca~: CpSv9 = mg, adica /·

(10.21)

. 10.5. ENERGIA IDDRAULICA

0 sursa naturala ~i ieftina de energie' q constituie energia apei în cadere,

care poate servi la punerea în mi~care a 'un.ei roti, numita roata l hidraulica.
Daca masa m de apa cade de la o înaltime h, lucrul mecanic pe care îl poate
efectua este egal eu variatia energiei poten?al~, adica
~f = mgh, (10.22)
I

unde k este masurat fata de nivelul roµi ·hidraulice.

Puterea va fi
. f mgh
p · t = -t- = Q,,.gh, [(10.23)

unde Qm este debitul masic.

Puterea utila P.,, adica puterea comunicata arborelui rotii hidraulice, este
însa/inai mica. Prin definitie, raportul
Pu P.,
"l}=-=-- (10.24)
p Q,,.gh

se nume~te randament ~i este aproximativ 0,75 pentru roata hidraulica. Din

· punct de vedere tehnic .se urma.re§te ca randamentul sa fie cît mai mare. Din
acest motiv, tehnica contemporana nu se multum~te eu puterea utila obtinuta.
prin simpla cadere a apei. Au fast construite dispozitive perfectionate, numite
. turbine care au un randament mult superior.
0 turbina extrem de des întîlnita, care este actionata de o cadere de apa de
debit mie însa de viteza mare (h mare), este turbina Pelton (fig. I.10.14).
Rotorul acesteia este actionat de un jet de apa. ce iese eu viteza mare d.intr-o
conducta. de secttune variabila ce se îngusteaza treptat~ numita ajutaj. Cupele
rotorului sînt concave, avînd o muchie ascutita. la mijloc care împarte jetul în
doua paqi egale inversîndu-i directia de curgere (fig. I.10.15 a). Din aceasta.
cauza variatia vitezei apei este v - (-v) == 2v. Notînd eu Q,,. debitul masic
ce iese din ajutajul A ~ avînd în vedere ca jetul de apa se împarte în paqi
egale, variatia impulsului fluidului în unitatea de timp este

225
 Fig. 1.10.14

Asupra fluidului actioneaza o forta F =2 Qmv deci asupra cupei C acjioneazà o

forta egala ca ma.rime, dar de sens opus, care o va pune în mi~care. Dacà ·cupa
ar fi avut forma din fig. I.10.15 b, viteza fitiala a jetului, de acela~i debit Qm,
ar fi fost practic nula, adica variatia impulsului fluidului în unitatea de
timp ar fi fost

adica forta care ar fi acponat asul>ra paletei rotorului ar fi fost de doua ori
mai mica decît în primul caz. .

8) 6)
/

Fig. 1.10.15
 11. Unde elastice

11.1. l\fi~CAREA ONDULATORIE. PROPAGAREA UNDELOR 1N MEDII

ELASTICE .
În paragrafele 2.7 ~i 3.10 consacrate mi~carii oscilatorii ne-am ocupat de
studiul oscilatiilor unor corpuri sau particule izolate (ex.: pendul, greutate
atîrnata de un resort). Ce se întîmpla însa cînd parti.cula care efectueaza osci-
latia face parte dintr-un mediu ale canµ particule sînt legate între ele datorita
foqelor interne? !n acest caz mi~carea unei particule (respectiv energia sa)
se poate transmite particulelor care o înconjoara ~i çare încep ~i e:e sa oscileze.
Mi~carea oscilatorie a întregu.lui sistem de particule are un caracter mai compli-
cat ~i prezinta o serie de aspecte diferite de cea a unei particule independente.
Sa consideram, de exemplu, un sistem de pendule grele suspendate prin
vergele rigide de un ax orizontal comun ~i legate între ele prin resorturi
(fig. I.11.1). Dînd un impuls primului pendul astfel ca sa oscileze :într-un plan
perpendicular. pe ax, acesta trage dupa sine al doilea pendu! care începe sa
oscileze, ~i a~a mai departe. Mi~carea unui pendu! nu se transmite însa. instan-
taneu celui vecin ci cu o oarecare întîrziere, astfel ca mi~carea oscilatorie se
transmite din aproape în aproape eu o viteza finita.' Marimea acestei viteze
depinde de masa bilelor ~i de constanta _de elasticitate a resoartelor de le-
gatura ..

Fig. 1.11.1
Mai putem da ~i alte exemple de mi~ca.ri oscilatorii care se propaga printr-un
mediu: valurile concentrice care se formeaza la suprafata· apei în jurul punctului
în care a cazut o piatra, propagarea oscilatiilor în lungul unui tub de cauciuc
flexibil (sau un fir) fixat la un capat prin imprimarea mi~carii oscilatorii la
celalalt capat ..
Un mediu oarecare este constituit din particule între care se exercita anumite
forte de legatura. Daca. acestea sînt de natura elastica mediul se num~te
elastic. ~carea oscilatorie imprimata unor particule ale mediului se propaga

227
din aproape în aproape în toate punctele sale, iar procesul acesta de propagare
a oscilatiei poarta numele de unda. Undele care se propaga în medii elastice
sînt numite unde elastice.
Trebuie observat ca în propagarea mi§carii oscilatorii particulele nu se
deplaseaza între punctele între care s-a propagat oscilaµa ci efectueaza doar
oscilaµi în jurul pozitiilor lor de echilibru. Particulele mediului încep sa osci-
leze eu o frecventa egala eu cea a sursei de ostj.latii, fiind însa în întîrziere de
faza fata de aceasta. intîrzierea este legata de timpul necesar oscilatiei sa se
propage 9i cum viteza de propagare este finita, întîrzierea este eu atît mai
mare eu cît distanta de la, particula la sursa este mai mare. Locul geometric
al punctelor mediului atinse în acela§i moment de oscilatie se nume9te front de
unda. Se mai poate introduce §Î notiunea de supra/a/a defaza egala sausuprafata
de unda. care este locul geometric al punctelor care oscileaza eu aceea 9i faza.
în mediile izotrope, mi§carea oscilatorie se propaga cu aceea9i viteza în toate
directiile §Î atunci frontul de" unda coïncide eu suprafata de unda.
Putem face o clasüicare a ..undelor dupa forma frontului de unda = astfel
daca frontul de unda este o suprafata sferica avem unde sferice, iar daca este
un plan avem unde plane~ Într-un mediu elastic omogen 9i izotrop oscilatiile pro-
duse într-un punct al sau se propaga în mod uniform în toate directiile, astfel
ca fronturile de unda la diferite momente sînt suprafete sferice concentrice
{deci unde sferice). Directia de propagare a undelor (sau a frontului de unda),
normala la aceasta suprafata, se nume9te raz a. Sa observam di, la distant a mare
de sursa undelor raza suprafetei sferice devenind f.oarte mare, curbur~ supra-
fetei este foarte mica §Î putem considera fronturile de unda ca fiind plane para-
lele între ele (unde plane).
În general distingem doua tipuri de unde elastièe = unde longitudinale, dacâ
particulele oscileaza în lungul directiei de propagare 9i unde transversale daca
directia de oscilatie a particulelor este perpendiculara pe directia de propagare
a undei.
În fig. I.11.2 este reprezentat schematic procesul de propagare a unei unde
longitudinale. În momentul t = 0, toate particulele mediului ocupa pozitii
de echilibru 9i presupunem ca sînt egal departate (prima linie din figura).
Imprimam în acest moment particulei idin punctul O o viteza v. Dupa un sfert
de perioada (t = T /4) aceasta particula s-a departat de pozitia de echilibru eu
o distanta egala eu amplitudinea A a mi§carii oscilatorii. in acest moment
viteza sa este nula 9i sub actiune8: foqelor elastice dintre particule, capata o
acceleratie îndreptata spre pozitia de echilibru. În acela 9i moment însa particula
din 0 1 aflata inca în pozitia de echilibru prime9te viteza v (linia a doua din figura).
Dupa o jumatate de perioada, t = T /2, particula O a revenit în pozitia
de echilibru avîrid însa viteza v în sens contrar celei imprimate initial.
În acest moment particula 0 1 are elèmgaµa maxima, iar particula 0 2 aflata inca
în pozitia de echilibru primeijte viteza v (linia a 3-a). Dupa timpul t = 3 T /4
{linia a 4-a) particula O are elongatia -A, particula 0 1 ajunge .din nou în po-
zitia de echilibru, 0 2 are elongaiia maxima (în directia propagarii) iar parti-
cula 0 8 prime9te viteza v. În sfîr§it, dupa o perioada, t = T(linia a 5-a),
particula O a ajuns din nou in pozitia de echilibru avînd-viteza v, 9.a.m.d. Dupa
cum se vede din figura, în cazul undelor elastice· longitudinale au loc apropieri
9i departari succesive ale particulelor una în raport eu alta, astfel ca în mediu
apar regiuni de comprima.ri 9i respectiv dilata.ri. in procesul de propagare a
undei au loc deplasari ale acestor regiuni în directia de propagare.

228
 1a
or. . , .
,1-.
0 •
lq
t 0
I

• • •
lo.
t 2 • • • •
·
i '3 • • • • t*
la
f:: 0

1 A\ 1 1 1 1
ob-=9
1
. ••••o.,~ ,"• • • •o. ~ • • • • ~ • • •. •a ~
/ . 1 \ 21 n
UJJ • ~,
t=.!-
î.
"l"

-vl / 1 ) 17 1 1 T
,,,,,.'7!.
,<' • • • 18 • • tl • • ~ • • • • • • • • o. ♦ t=-
1 1 "11 ~I " ~I t,I ·2

~IJI .• • /• __f.?1L---;' • •~Il • ) ••• •OJ.l ~-"- . . . ·0 l1 ,= ~4-

4
\ 1 / 1 1 / 1 \ 1
-'-..,,,
· ~1.!.• 1 ••
•
t
1
• 1~ 0 • •
1 /
~ < • • D
1 •
\~ ••• 0
1v• f:: T
,
0, V . . 41 41 ~ . l4,
Fig. 1.11.2

!n figura I.11.3 ·este reprezentata schema de propagare a unei unde transver-

sale. in acest caz particula O a capatat la momenfül t = 0 o viteza v în sus, la
momentul t = T/4 ea va avea elongatia maxima ~i particula 0 1 aflata inca
în pozitia de echilibru prime~te viteza v în acela~i sens eu precedenta, ~.a.m.d.
Discutia se poate continua în aceea~i manier'a. ca mai înainte tinînd însa sea-
ma de faptul ca oscilatiile au loc într-o directie perpendiculara pe cea de pro-
pagare. În exemplele mentionate la începutul paragrafului avem de-a face cu unde
transversale. Unde longitudinale pot fi produ$e în aerul dintr-un tub liber
la un capat ~i avînd în celalalt un piston ca~e poate fi mi~cat brusc.

vt ..•--4•.-••--4•._..,,a•f-4'.__••-4•.._••___.,.,.._.,
--....jf~ ; ___,......,.••-4,.__...,l ___,_.,,-411,_.,.,~r-t
; ::Q
o, 11 ~, 4i 4,'
t~--,,Jv
--o--!f,------_.;4½•1---<ll-•1-1--•1-l?z◄~---·-•-•·-•-~.,._...,_,,_..,_.,._~_.,!-/=f
! ! l
1 ~-~~~ 1 1 1
____f+A___.__
---11~~/_,.., . . . . '--.._J-9-v-.-,---•-••-•-a--T...: --a1-1..-.. a-a.--.l-/= Z:,
~ ~ ~ ~ ~ z
1 1 .-0----- -.-....._ 1 1
1 1 _,,,'Y· A ....._..._ - 1
1 _ _ _ _ _ _ _,.._
____ 1 ......-
_ _ _ _ _-+-_ _ _ _ _ _ ....__ _V_.,._.-41,,__.....-_t~g
1

O -A ..,.,,., 1 Ozl ~, 041 4-

~~ 1 1 ~~ ~~ 1
1 1 .,,,,,., ,._
v 1 iJ.?I .,,,,- A '"'-
---------..-------~J--------t-----.......,-t=T
4 -A
OI ........_ .,.,r'/ 1 . 41
....... ______ 4, ..... ...--
Fig. 1.11.3

229

/
 Proprietatile elastice ale mediu.lui favorizeaza propagarea unuia din cele doua
tipuri de unde. Astfel în gaze ~i lichide• nu se pot propaga decît unde lon-
gitudinale, în timp ce în mediile solide se pot propaga atît cele longitudinale
.cît ~i cele transversale.
V iteza de propagare a undelor în med.ii elastice depinde de proprietatile
acestora. Astfel, pentru · undele longitudinale se poate demonstra teoretic
ca viteza v este data . de relatia, cunoscuta sub numéle de formula lui
Newton:

.
V=VE, p
(11.1)

unde E este modulu.l lui Young, iar p densitatea mediului prin care se propagâ.
Pentru undele transversale exista o relatie asemanatoare în care în locul
modulului Young de elasticitate apare modulul de forfecare. Din aceasta cauza.
vitezele de propagare în solide pentru cele doua tipuri· de unde sînt diferite.
Se nume~te lungime de unda (À) distanta pe care se propaga mi~carea oscilatorie
într-o perioada. Am va.zut ca deoarece mi~carea oscilatorie se propaga în
mediu din aproape în aproape, între oscilatiile diferitelor puncte din mediu
apare o diferenta de faza. Punctele mediului care oscileaza în acee~i faza (au
elongatii egale în ma.rime ~i de aceea~i parte a pozitiei de echilibru) se spune ca.
.r
sînt în concordanta de faza. Astfel sînt de exemplu punctele O ~i O4 din figurile
I.11.2 ~i I.11.3 (vezi ultima linie a figurii), distanta dintre ele fiind tocmai
lungimea de unda À. Punctele O ~i 0 2 (sau 0 1 ~i 0 3) care au tot timpul aceea~i
. \
elongatie ~i viteza însa în sensuri opuse, fata de pozitia de echilibru, sînt în
opozitie de faza. Distanta dintre ele este egala eu ).../2. Sa observam ca daca
am fi continuat schema de propagare din aceste figuri considefind propagarea
în continuare a oscilatiei, am fi gasit di punctul .situat la o distanta egala eu
00 4 (À) este din nou în co11cordanta de faza,.~.a.m.d. Putem defini deci lungimea
de unda altfel, ca fiind distanta cea mai mica dintre doua puncte ale· mediului
care oscileaza în concordanta de faza.
Din definitia- lui À rezulta relatia ·dintre lungimea de unda À, perioada T ~i
viteza de propagare v :
À= vT = v/v, (11.2)
unde v este frecventa oscilatiei (T = 1/v).

11._2. ECUATIA UNDEI PL~NE

Pentru a gasi · ècuatia unei unde plane vom considera o unda. care se
propaga în lung·u1 unei drepte (de exemplu un fir), punctul O fiind mentinut în
stare de oscilatie. Daca cunoa~tem departarea de pozitia de echilibru (elon-
gaJia y) a oricarui punct de pe dreapta pe care se propaga unda ~i la orice
moment, mi~carea ondulatorie este perfect determinata. .
Vom alege ca origine a coordonatelor chiar punctul O care constituie central
de oscilatie (sursa). Elongatia sursei este data de relatia (2.71) :
. y = A sin wt, (11.3)
unde A, w ~i t au semnificatiile cunoscute din studiul mi~carii oscilatorii.
• Afirmapa nu se refera la undele de suprafata la lichide, care pot fi ~i transversale (vezl
.ex:emplul eu aruncarea unei pietre pe suprafa~ apei). ·

230

/
 Intr-un punct oarecare P situat pe dreapta·, la <l ·· anta x de O, oscilafüle
vor ajunge la momentul t1 (t1 > 0), dupa ce au pareurs distanta OP, adica
t1 = x/v, (11.4)
unde v este viteza de propagare a undei. Elongatia punctului P va fi
y = A sin ù>(t - t1),
deoarece punctul P a început sa oscileze cu t1 sectinde în ur-ma punctului O.
Ea este egala eu cea pe care a avut-o pu_nctul-0 la momentul f-t 1• Folosind
(11.4hi (1 ~.2) obµnem:
y =. A sin c,, (e - ; ) = A sin 2,r( vt - f) ·. (I 1.5)

Relatia {11.5) reprezinta ecuaJia undei plane care se propaga în direcpa axei
x. Aceasta este valabilà pentru unda plana dèoarece în acest caz, frontul
de undà fiind plan, toate punctele din acest plan au la un moment dat aceeqi
faza (~i deci aceea§Î elongape), determinata doar de distanta de la plan Ja ori-
ginea coordonatelor.
Folosind ecuatia {11.5) putem întelege mai bine semnificatia nopunii de
puncte ale mediului care oscileaza în concordanta sau în opozipe de fazà.
într-adevàr, daca ne fixam atentia asupra unui anumit punct, situat la distanta
x = x 0 , marimea tp = c,:,x 0 /v = 21tx 0 /"J.. reprezintà faza initiala a oscilapilor
acestui punct, elongapa sa fiind data de : y = A sin ((l)t - cp). Pentru un
punct situat la o distanta x = x' = x 0 + "J.., faza va fi tp' = 21tx' /ï.. = 21t +'P
astfel cà între acesta §Î punctul x 0 exista o diferenta de faza Âcp = cp' -<p =
= 21t (elongatia punctului x' va fi egalà eu cea a punctului x 0). Astfel de osci-
la~ sînt în concordanta de fazà. În mod analog, un punct situat la distanta ·
x" = x 0 + "J../2 va avea faza tp" = 1t +
tp, iar diferenta de fazà fata de punctul
x 0 este Âtp = cp" ~ tp = 1t §Î deci cele doua puncte sînt în opozitie de faza~
În încheiere mentionam, fa.ra demonstratie, cà în cazul undei sferice ampli-
tudinea scade invers propoqional eu distanta de la centrul de oscilatie pînà ·ta
punctul din mediu luat în considerare. N otînd aceasta distanta cu r, expresia
elongapei este
y = -A
r
.
Slll (1) l
t-
,
-r \
vJ
= -A
r
.
Slll r) .
27t l' vt - -
À,
(11.6)

· 0 justincare a acestei rela~ va fi data în § 12.2.

11.3. PRINCIPIUL LUI .HUYGENS

Fizicianul §Î astronomul olandez Cristian Huygens a dat în 1690 o metoda

practicà pentru a construi frontul de unda. În acest scop el a formulat în ,, Tra..;
tatul despre luminà" un principiu, care acum îi poartà numele! valabil pentru
propagarea undelor elastice. Conform acesttii -principiu oricare p'Unct al me-
diului, pîna la care a ajuns frontul de unda, poate Ji considerat ca o noua s11,rsa
de oscila/ie- astfel încît propagarea sa continue mai departe. Perioada de oscila-
tie a oricàruia din noile centre de oscilatie este aceea~i cu cea a sursei propriu-
zise (deci a undei care se propagà).

231
 à) j)

Fig. 1.11.4
Acest principiu ne permite sa construim frontul de unda la un anumit mo-
ment daca este cunoscut frontul de unda în momentul precedent. Sa· consideram
de exemplu, unda sferica care se propaga din centrul de oscilatie O (fig. I.11.4 a)
La un moment dat t frontul de unda este suprafata sferica 'I: 1 , de raza ,R1.
Pentru a construi noul front de unda, care se obtine dupa un timp. M, con-
sideram fiecare punct de pe suprafata L 1 ca un nou centru de oscilatii,
independent, 9i construim suprafetele de unde elementare. Acestea sînt suprafe-
tele emisferice de raza r = v •ll.t avînd centrele în sursele secundare de pe .
suprafata L 1 (de exemplu, punctele 4 1 , B 1 , C1 etc). Suprafata I: 2 tangenta la
toate aceste suprafete elementare (numita, în geometrie, înfa!juratoare) este o
suprafata .sferica de raza R 2 = R 1 + r = R 1 + vll.t, constituind frontul de unda
dupa intervalul de timp ll.t fata de momentul anterior t.
. /
Rationamentul este acel~i 9i pentru o unda plana ,(fig. I.11.4 b}, înfa9ura-
toarea suprafetelor elementare fiind din nou un plan. paralel cu cel considerat
la momentul anterior. De fapt nici nu trebuie facuta o discutie separata de-
oarece raza suprafefei, reprezentînd frontul undei sferice, cre~te continuu în
timp ~i dupa un timp suficient de lung o poqiune a acestei suprafete poate
fi considerata ca plana. . .
Discutia anterioara poate fi ilustrata printr-o experienta simpla referitoare
la undele circulare care se formeaza la suprafata unui lichid. Pentru aceasta se
ia o cuva eu apa (sau mercur) împaqita în doua printr-un perete avînd un
orificiu 0 1 de dimensiuni mici în raport cu lungimea de unda À (fig. I.11.5 a).
Într-o jumatate a cuvei producem unde de suprafata cu ajutorul unui ac
vibrator fixat, sa spunem, de bratul unui diapazon. În jurul punctului O,
în care acul atinge suprafata lichidului, se ·formeaza ù.nde circulare care se
propaga pe suprafata pîna la peretele despartitor. Vom observa însa ca ~i în
cea de-a doua jumatate a cuvei apar unde circulare avînd însa centrul. în
orificiul 0 1 , ca ~i cum aici ar fi plasata o sursa de oscilapi de acee~i pe-
rioada cu cea din 0.
În legatura cu aceasta experienta vom mentiona un fenomen important,
caracteristic propagarii undelor, numit difracJie. Acesta consta în ocolirea
de catre unde a obstacolelor de d.imensiuni mai mici sau comparabile eu
lungimea de unda À.

232
 1 f •

I ,

ô) b)
Fig. 1.11.5
În cazul orificiului de dimensiuni mai m1c1 decît lungimea de unda
(fig. I.11.5 a) am va.zut di apare o unda care se propaga pe toata suprafata
jumàtatii clin dreapta a cuvei. Daca în cuva am fi a 9ezat un obstacol de dimen-
siuni mici fata de À, sa spunem ca am fi înfipt un cui, am fi constatat ca
undele se propaga pe întreaga suprafata a cuvei, practic, nederanjate de
prezenta acestui obstacol.
Daca efectuam experienta anterioara practicînd însa în peretele care des-
parte cuva în doua o deschizatura AB de dimensiuni mari în raport eu lungi-
mea de unda (fig. I.11.5 b) vom constata ca în jumatatea -dreapta a cuvei
undele de suprafata nu se propaga.1 practic, decît în interiorul unghiului cu
vîrful în O ~i ale carui laturi trec prin marginile deschizaturii A l]Î B. În mod
analog, daca ~ezam un obstacol de dimensiuni mari în raport eu À, vom
constata ca în spatele acestuia nu exista unde în propagare ; apare fenomenul
de umbrire. Cînd exista deci obstacole de dimensiuni mari în ·raport cu lungi-
mea de unda difractia devine neglijabila.
Fenomenul de difractie prezinta o deosebita importanta în propagarea
undelor luminoase ~i va fi discutat în amanuntime în capitolul de optica on-
dulatorie.

11.4. REFLEXIA ~I REFRACflA UNDELOR ELASTICE/

Cînd undele care se prop_aga într-un mediu ajung la o suprafata care-1

separa de un alt. mediu, are loc un fenomen de -schimbare a directiei de
propagare ~i anume, de întoarcere în primul mediu (reflexia undelor) sau
de trecere în cel de al doilea mediu cu o schimbare a directiei de propagare
(refractia undelor). · · _ ·
Întîlnim o reflexie a undelor 9i în cazul undelor circulare produ se pe
suprafata unui lac: se observa ca dupa ce acestea ating malul apar unde
circulare care s~ propaga de la mal spre ·mijlocul lacului. ·

233
 1 •

Undele care se îndreapta spre suprafata de separare a celor doua medii

se numesc unde incidente, cele care se întorc ~ unde reflectate, iar cele care
trec în cel de al doilea mediu - unde transmise sau refractate.
Legile reflexiei 9i refracµei pot fi explicate eu :ajutorul principiului lui
Huygens în modul urmator:
Fie o unda plana care cade pe o suprafata plana de separare a carei
urma în planul hîrtiei este linia (l'.l) (figura I.11.6). Directia de propagare

Fig. I.11.6

este data de perpendiculara pe frontul de unda (razele M 1M lji N 1N). Cînd

frontul de unda ajunge în pozitia (B), atinge suprafata (l'.l) in punctul M
care devine sursa unor unde sferice care se propaga în acelalji mediu. Dupa
un timp ât -frontul de unda atinge suprafata în N. in acest timp frontul
de unda (B) a pareurs distanta NN', iar frontul undei sferice care a luat
:··_,, na9tere în M este suprafata sferica de raza MM'. Deci în momentul în care
punctul N' începe sa oscileze, unda sferica produsa de M are raza MM' ljÎ
frontul undei reflectate (C) va trece prin punctul N' (unda sferica produsa
aici are raza zero) ljÎ v.a fi tangent la sfera de raza MM'. ·unghiul dintre
directia de propagare a undei incidente !]Î normala la suprafata (l'.l) se nu-
me9te unghi de incidenJa, notat i pe fig. I.11.6, iar unghiul dintre directia de
propagare a undei reflectate ljÎ normala la suprafata - unghi de reflexie,
notat r. Din figura se observa ca
/"-.. /"-..
i=~-NN'M iar r = ~- M'MN'.
/ 2 2
Deoarece propagarea undei incidente !]Î undei reflectate are loc în acela~i
mediu MM'= NN' = v•Ât ljÏ deci triunghiurile dreptunghice M'N'M lJÏ
NN' M care au ipotenuza comuna MN', sînt egale. Aceasta înseamna 'ca
/'-... /"-.. .
unghiurile NN' M !]Î M' MN' sînt egale ljÎ deci
i = r,, (I 1.7)
adica unghiul de reflexie este egal· cu cel de incidenta.

234
 Sa observam ca punctele dintre M ~i N' atinse succesiv de frontul undei
incidente devin ~i ele sursele unor unde sferice, care au fronturile tangente
la M' N' atunci cînd frontal undei incidente ajunge în punctul N-'. Aceasta
este o consecin!a a faptului ca viteza de propagare a tuturor acestor unde
sferice este v.-
Vom menµona aici ca.1 func!ie de raportul dintre densitatea mediuliUÏ în
care se propaga unda ~i cea a mediului pe care se reflecta, fenomenul de
reflexie poate avea loc în doua moduri. Astfel, daca mediul reflectant este
mai dens decît cel în care se propaga unda incidents., reflexia are loc eu schim-
barea sensului elonga1:iei, unda reflectata -avînd faza opusa fata de faza undei
incidente. Deoarece. {vezi discuµa din § 11.i) faza se schimba în cea opusa
la o distan!a egala eu jumatate din lungimea de unda, o astfel de reflexie
cu schimbare de semn a elongaj:iei se mai nume~te ~i reflexie eu pierdere de

(A)

\A',
\
\
1 \
M, \ 1
\
\ 1 \
\ 1·
'f!,1
(t1)

Fig. 1.11.7

>../2. Reflexia pe un mediu mai puj:in dei:ls nu produce schimbarea sensului

elongapei {unda reflectata are aceea;;i faza ca cea incidents.) ;;i spunem
ca avem reflexie fa.ra pierdere de ").../2. Demonstrarea acestor afirmaµi
nu poate fi efectuata doar eu ajutoml principiului lui Huygens, fiind
facuta în cadrùl teoriei èlasticitatii pe baza condiµilor genetale •care trebuie
satisfacute la suprafaj:a de separare a doua medii elastice.
0 constmcµe analoga ne permite sa obiîn.em §Î legea refracµei. în figura
I.11.7 avem acelea§i notaj:ii pentm unda incidents.. Sa vedem ce se întîmpla
cu unda transmisa în cel _de al doilea mediu. În momentul cînd frontul utidei
incidente ajunge în punctul M, acesta devine sursa undelor sferice. Dupa
intervalul de timp Ât necesar· frontului undei incidente sa parcurga distanta
NN' = vÂt, frontul undei sferice, care a luat na;;tere în M ;;i care se propaga
în cel de al doilea mediu, este suprafaj:a emisferica de raza MM' = v' Ât, unde

235
 -
v'(~ v) este viteza undelor în cel de al doilea mediu. îinînd seama cà viteza
de propagare a tuturor undelor în mediul doi este acee~ (v'), frontul UD:dei
refractate în momentul cînd unda incidenta a ajuns în punctul N', va trece
prin N' §Ï va fi tangent la sfera de razà MM'. N otînd eu r unghiul de
refractie (unghiul d.intre directia de propagare a undei refractate 9i normala
/"-. .

la. suprafata de separare a celor doua med.ii) !}Î observînd ca r = MN'M' ~i

~
i = NMN' (unghiuri eu laturile perpendiculare) obtinem
. MM' v'fl.t . . . NN' vfl.t
Slll r = -===- = -====- 91 Slll i = -- = -- •
MN' MN' MN' MN'
Raportul celor doua exp.resii ne da relatia
sin i v
--=-, (11.8)
sin r v'
care reprezinta legea refractiei. Din aceasta relatie ca 9i din constructia facuta
în figura se observa ca unghiul de refracµe este mai mie decît cet de inci-
denta daca v' < v !JÎ este mai inare ~decît cel de incidenta în cazul v' > v.

11.5. INTERFEREN'fA UNDELOR

Într-un mediu se pot propaga uneori, în acel~i timp, mai multe unde
care provin din surse diferite. În acest caz o particula a med.iului, fiind supusa
concomitent actiunii d.iferitelor oscilatii, va efectua !o mi!}care · care va fi
rezultanta, mi!}carilor pe care le-ar efectua sub actiunea separata a fiecareia
d.in undele care se propaga în mediu. Pentru fiecare punct al mediului va
trebui sa efectuam compunerea a doua sau mai multor oscilatii care actio-
neaza. simultan.
Ne 'vom ocupa de cazul foarte important' în care oscilatiile surselor au
frecvente egale !}Î diferenta de faza constanta. Oscilatiile produse de astfel
de surse se numesc coerente, iar fenomenul de suprapunere a doua sau mai
multor unde de aceea!}i frecventa se nume9te interferen/iî.
Un mod de a ohtine surse coerente ar fi urmatorul. În fata unei surse 0
de la care se propagà o unda sferica punem un ecran eu doua orificii puncti-
forme 0 1 9i 0 2 a;;ezate simetric fata de sursa O. Conform principiului lui Huygens
orificiile 0 1 9i 0 2 actioneaza ca surse independente de oscilatii eu aceea9i frec-
venta (ca 9i sursa 0) !jÏ în faza. (deoarece le-am dispus la d.istanta. egala
de 0). în spatiul delimitat de ecran se vor propaga deci doua unde sferice
proven ind de la doua surse coerente.
Sa presupunem ca într-un punct al mediului ajung oscilatii produse de
doua surse coerente 0 1 !JÎ 0 2 care se propaga dupa aceea§i directie. Faza fie-
careia din cele doua oscilatii depinde de d.istanta (x) de la sursa respectiva
pîna la punctul considerat. Elongatiile mi9carii oscilatorii imprimate punc-
tului vor fi, conform (11.5),
y1 = A 1 sin 21t(vt - x 1 /'J...), y2 = A 2 sin 21t(vt - x2 /'J...}, (11.9)

236
unde x1 §i x 2 reprezinta distantele de la sursa 0 1 , respectiv ~0 2 la punctul
considerat, iar A 1 §i A 2 sînt amplitudinile oscilatiilor celor doua sùrse. Fazele
celor doua mi~cari oscilatorii sînt
x.,
<'P2 = 2'Tt~, (11.10)
À

deci dµerenta de faza

(11.11)

depinde de diferenta de drum (diferenta diritre distantele parcurse de cele

doua oscilatii). .
Folosind mai departe ecuatia (11.10) transcriem relatiile (11.9) sub forma
(2.80) §i putem prelua rezultatele calculelor efectuate pentru compunerea a
doua oscilatii paralele. .
În § 2.8 am aratat ca amplitudinea oscilatiei rezultante depinde de dife-
renta d,e faza Âcp dintre oscilaµile componente. Amplitudinea rezultanta A
avea valoarea maxima A = A1 +
A 2 în cazul în care Âcp = ± 2k1t (k=O, I, ... )
§Î minima A = IA 1 - A 2 1 pentru Âcp = ± (2k +
l)1t (k = 0, 1, ... }. ,
Deci conditia pentru ca în punctul considerat amplitudinea sa aiba un
maxim este ·
Âcp = 2'it X1 - X2 = ± 2k1t,
À

adica
(11.12)

Altfel spus, amplitudinea rezultanta va fi maxima în punctele pentru care

diferenta de drum este egala eu zero sau cu un numar întreg de À (numar
par de semiunde}. ·
- Daca diferenta de drum este un numar impar de semiunde,
(11.13)

punctele respective vor corespunde unui minim al amplitudinii. Daca ampli-

tudinile componente sînt egale, mi~carea acestor puncte înceteaza (undele
se ,,sting" reciproc), interferenta avînd un caracter destructiv.

11.6. UNDE STATIONARE

Un caz particular de compunere a undelor il constituie interferenta a doua

unde de amplitudini egale, care se propaga în sensuri contrare, în urma careia
a par unde staJionare.
Undele stationate se produc, în mod obi!]nuit, prin interferenta undei inci-
dente eu cea reflectata. Sa ne ocupam putin de acest fenomen considerînd
cazul incidentei normale. Fie deci o unda plana de amplitudine a care se

23-7
propage. de la sursa O în dire~jia OM, punctul M fiind pe suprafaja reflec-
tàtoare (fig. I.11.8). Într-un punct oarecare N' de pe_ dreapta OM sosesc la
un moment dat doua unde, cea directe. {de la sursa 0) ~i cea reflectata în
punctul M. Elongap.a punctelor N, sub acpunea undei directe, este·

y 1 = a sin 21e ( vt - ~}

unde · x1 este distanja de la sursa laf N (x1 = ON). Daca reflexia are loc fa.ra
pierdere de À/2, elongatia punctului N sub actiunea undei reflectate va fi

Y• = a sin 2n: ( vt - x;}

unde x 2 este distanja de la sursa la punctul_ M ~i înapoi la N (x2 = OM +

+ MN). Elongatia mi~carii rezultante va fi ·

y =y1 +Y•= a sin 2n:(vt- :

1
) + a sin2n:(vt - ~}
adica
y · 2a cos 2n Xi - x 2 sin 2n (vt - Xi+ Xs)·
2À 2À
Din fig. I.11.8 observam· di x 1 - x 2 = 2x, este dublul' distantei de la
punctul de reflexie M la punctuli_N, iar x 1 + x 2 = 2d este dublul distantei
dintre sursa ~i punctul_M.

d
X

Fig. 1.11.8

Relatia precedenta devine

y = 2a cos 2n -x l,
sin 21e vt - -
·- d) · (11.14)
. À À

Ultima relatie ne arata ca toate punctele mediului oscileaza eu frecventa

v a sursei ( factorul sin 2n: ( vt - ~) ) !nsli cu amplitudini care diferli de la
punct la punct (factorul 2a cos 21rx(A). Deoarece amplitudinea este, prin
definitie, o ma.rime pozitiva, avem pentru oscilatia rezultanta

A = l
2a cos 2n: : I· (11.15)

238
 Punctele pentru care amplitudinea este maxima (A = 2a) se numesc ventre
~i corespund valorilor lui x pentru care modulul cosinusului este unu, adica
21tx/À = ± krc sau x = ± kÀ/2, k = (0, 1, 2, ... ). (11.16)
Distanta dintre doua ventre vecine e~te
(11.17)
adica· o semiunda. Punctele pentru care· amplitudinea are valoarea minima
(A = 0) se numesc noduri ~i ·corespund valorilor foi x pentru care cosinusul
este zero, adica · ·
21tx/À =± (2k + l)1t/2 sau x =± (2k + l)À/4, k = (0, 1, 2, ... ). (11.18)
Distanta între doua noduri vecine este tot À/2, iar distanta între un nod
~i ventrul cel mai apropiat este un sfert de unda
(11.19)
Observam ca punctul x = 0 corespunde unui maxim al amplitudinii deci
în cazul reflexiei pe un mediu mai putin dens (fa.ra pierdere de semiunda)
pe suprafata de separare (punctul A) se formeaza un ventru al undei sta-
tionare. .
În cazul reflexiei eu pierderea de semiunda, elongaµa punctului N sub actiu-
nea undei reflectate va fi

Y2 = a sin21t ( vt - x. ~ À/ )
2
(11.20)

'
~i efectuînd compunèrea oscilatiilor obtinem în locu.1 relatiei (11.14), ·expresia

y = 2a sin 21t ; cos 21t ( vt - : )- (11.14')

Punctele mediului oscileaza ~i în acest caz eu frecventa sursei, dar eu ampli-

tudini care difera de la pun,ct la punct, date de relatia

A = 2a Isin 21t ; 1, (11.15')

Deoarece sinusul are maxime ~i minime acolo unde cosinusul are minime
~i respectiv maxime, nodurile undei staµonare vor fi date, in acest caz, de
relatiile (11.16) iar ventrele de relatiile (11.18). Observam ca acum suprafata
reflectatoare corespunde unui nod al undei statiotiare. Acesta ne permite sa
întelegem de ce reflexia pe un mediu mai dens decît cel în care se propaga
unda incidenta se face cu pierdere de semiunda. Daca presupunem de exemplu
ca punctul M se afla pe un perete rigid (suprafata reflectatoare) amplitudinea
rezultanta a acestui punct trebuie sa fie nu.la, adica unda staµonara sa
aiba aici un nod. Aceasta corespunde relatiei (11.15') adica în cazul în
care unda reflectata este data de (11.20). . '
În încheiere, sa observam ca lfaza undelor stationare nu este aceea!ji în
toate punctele mediului ~a cum ar ·rezulta, la prima vedere, considerînd doar
factorii sin 21t(vt - d/À) sau cos 21t(vt - d/À) din expresia elongaµei - rezu.1-

239
 tante. Într-adevar, factorii cos 21tx/À[ clin (11.14), respectiv sin 21rx/À din
(11.14'), care determina amplitudinea, î~i schimba semnul la trecerea prin
nod. Aceasta înseamna di daca într-o parte a nodului elongapa este pozitiva,
în cealalta parte în acela§i moment va fi negativa.

11.7. ENERGIA UNDELOR

Deoarece unda elastica este o propagare a mi~carii, ea se caracterizeaza

§Î printr-un transport de energie. Pentru a gasi aceasta energie vom considera
o unda plana longitudinala care se propaga în lungul axei Ox §Î o poqiune
a me.diului de volum Il V·= lÂS (latura l a paralelipipedului fiind a~ezata
tn lungul directiei de propagare (fig. I.11.9)). Energia acestei portiuni de mediu

Fig. 1.11.9

prin care se propaga unda este data de suma energiei cinetice  We §Î poten-
tiale llW1 • Energia dnetica este
I I 2
llW0 = -Âm Vp = - pÂVvp,
2 2
unde Âm este masa poqiunii de mediu de volum  V, p densitatea mediului
iar v11 viteza particulelor sale. Daca l este suficient de mie, folosind ecuatia
(I~.5) avem

'Op= t= À6l cos "'(t - : )

. §1 deci expresia energiei cinetice devine

dW, = ! pdVA'"'' cos' "'(t - =)· (11.21)

Energia potentiala este tocmai energia deformatiei elastice a corpului de

lungime l ~i suprafata /lS, pe care am dedus-o în § 7.3:

· Alùngirea relativa 6.l este data de dy, u~de dy este deplasarea relativa a
l dx

240
particulelor din mediu care se afla la distanta d.x una de alta. Folosind
din nou (11.5) obtinem

dy
d.x
=- ÀCs> cos
V .
Cs> (t - .!...)
V
.
iar _li W p devine
liWp = _!_2 EliVA 2Cs>2 cos 2
Cs>(t - !__),
2v ·
1 •
. V

îinînd seama de relatia (11.1) avem 1/v 2

= p/E ~i expresia energiei potenpale
mai poate fi scrisa ,
b.Wp =~ pb.VA'"'' cos• "'(t - : )= b.W,. (11.22)

Energia totala liW a elementului de volum li V, reprezentînd energia por-

tiunii de unda cuprinsa în acest element de volum,
b.W = b.W, + b.Wp . pb.VA'"'' cos '"'(t - : ) (11.28)

este proporponala deci eu densitatea mediului, eu patratul amplitudinii ~i

eu patratul frecventei undei.
Vom observa în continuare ca bilantul · energetic în cazul -unei portiuni
de unda este eu totul altul decît în cazul oscilafiei unui punct material izolat.
Pentru punctul izolat, energia totala ramîne constanta, energia cinetica fiind
maxima atunci cînd cea potentiala este minima 9i invers. Relatiile (11.23),
(11.22) ne arata ca energia totala a potj:iunii de mediu nu mai este constanta, .....
energia cin~tica 9i potentiala luînd valorile maxime ~i respectiv minime în
acela9i moment. Aceasta se datore~te faptului di, deoarece fiecare element
al mediului este legat de mediul înconjurator, energia poate sa treaca clintr-o
potj:iune a mediului în alta.
Se mai folose~te 9i notiunea de densitate de energie care este definita ca
energia clin unitatea de volum :
w = liW
- = pA 2Cs>2 cos2 Cs> .x) •
(t - :-- {11.24)
liV • V
Deoarece densitatea de energie, ca 9i energia, este o manme variabila în
timp, este mai util sa folosim valoarea sa meclie într-o perioada ': w
~ = -1 ·pÀ 2Cs>2
w (11.25)
2
deoarece valoarea medie a patratului cosinusului într-o perioada este 1/2*.
Aceasta relatie ne arata ca densitatea medie de energie pe:r;itru un mediu
omogen are. aceea9i valoare indiferent de punctul din mediu considerat. În
realitate, din cauza viscozitatii care exista în orice mediu mecanic, apare
fenomenul de absorbtie în mediu. 0 parte din energia mecanica a mi9carii
T

• cos9 <.t>(t - x/v) = -1 ~ cos11 <.t>(t - x/v) dt = -1 •

T 2
0

241
 oscilatorü se pierde transformîndu-se în alte forme de energie. Din relatia
(11.25) rezulta ca scaderea energiei (mediul fünd omogen, p = const,) înseamna
mic~orarea amplitudinii oscilapilor. Legea de scadere a amplitudinii se poate
deduce presupunînd ca mic~orarea relativa - dA/A a amplitudinii unei
unde care strabate un strat de grosime dx este proporponala eu aceasta
grosime, adica ·
. - d.A/A = xdx
unde pentru un mediu omogen x este o constanta care depinde de natura
mediului. Integrînd aceasta ecuape diferenpala obtinem
lnA=-xx+C
§Ï cum pentru x = 0 amplitudinea trebuie sa fie egala cu cea a oscilatiilor
sursei A 0, rezulta valoarea constantei C, C = ln A 0 • Introducînd valoarea
lui C se obtine
A
ln-= - xx sau (11.26)
Ào

. Relatia (11.26) ne arata di în cazul unui mediu absorbant ecuatia undei

plane nu va mai fi (11.5) ci . ·

(11.27)

Notînd eu w0 densitatea medie de energie pentru x = 0, din (11.25) §Ï

,,
1 {11.26) obtinem
(11.28)

unde k se num~te coeficient de absorbtie.

11.8. EFECTUL DOPPLER~FIZEAU

Dupa cum am aratat în § 11.1, particulele mediului prin care se propaga

unda oscileaza eu aceea§i frecventa ca ~i frecventa proprie a sursei de oscilatii.
Aceasta înseamna ca un aparat {observator) plasat la o distanta oarecare
de sursa înregistreaza. în unitatea de timp acela~i numar de oscilatii eu cel
al sursei. Ce se întîmpla însa daca sursa sau observatorut· se deplaseaza unul
fata de celalalt? În 1842, Doppler a stabilit ca frecventa determinata de
observator se schimba atunci cînd observatorul sau sursa sînt în mi§care.
Acest fenomen a fost studiat §Î de Buys-Ballot în domeniul acusticii, iar de
Fizeau în cazul undelor luminoase. ·
Fenomenul de modificare a frecventei percepute de observator, fata de
'. frecventa proprie a surset în functie de viteza de deplasare a sursei sau obser-
vatorului poarta numele de efect Doppler-Fizeau.
Sa studiem pe rînd diferitele cazuri posibile presupunînd di mi~carea sursei
sau observatorului are loc în lungul dreptei care une~te sursa cu observa-
torul.

242
 în primul rînd sa consideram ca sursa de oscilatii O se mi§ca fata de apa-
ratul A eu viteza constanta u 1 , apropiindu-se de acesta (fig. I.11.lOa). Sa
notam eu t momentul în care în 0 a început o oscilatie care pleaca spre A.
Aceasta ajunge în A la momentul
0A
t1=t+-·,
V

v fiind viteza de propagare a oscilatiilor. 0 a doua oscilatie a sursei începe

în momentul t + T însa se va produce în punctul 0 1 în care a ajuns sursa
între. timp. Acea~ta oscilaµe va sosi în ~A la momentul

t.. = t + T + 0A -l5i51 = t + T + 0A - U1T,

" . - V V

._~- ____ 0 0, ..,

-
~ .i}

0 4, A

b} -
U2

0 o, A, Il

u,
C}
-
U2

Fig. 1.11.10

deoarece distanta 001 a fost parcursa de sursa în timpul T eu viteza u 1 •

Intervalul de timp t2 - t1 între ·sosirea primei ~i a celei de a doua oscilatii
în A este tocm~ perioada aparenta T' observata în A, deci
T V - U1
T 1 = t2--t1 = T- U1- =--T. (11.29)
V V
'.finînd seama de relapile mtr~ frecventa, perioada~ ~i lungime ·de unda mai
putem scrie ' .
V
v' = ---v ).'=V -
. V
U1 À. (11.29')
V- U1

În cazul în care sursa se departeaza de observator, distanta parcursa de a

doua oscilatie este · mai lunga decît cea parcursa de prima, fiind 0 2A =
= 0A + 00 2 = 0A + u 1 T. Revazînd calculele·facute anterior vedem ca putem
folosi formulele (11.29, 11.29') pentm ambele situatii eu condiµa de a lua
u 1 > 0 daca sursa se apropie de observator ~i u 1 < 0 daca se departeaza.
Din (11.29') r~zulta detj ca frecventa perceputa de observator este mai
mare .decît frecventa proprie a sursei daca aceasta se apropie de aparat ~i
mai mica în cazul contrar.
Sa consideram acum cazul în care observatorul A se mi§ca spre sursa 0
eu viteza constanta u 2 (fig. I.11.l0b). Oscilatia care a plecat din O la momen-

243
 \
I

tul 't va ajunge la observatorul A la momentul t1 = t + 0A/v. Cea care a

plecat la momentul t + T va întîlni aparatul q.eplasat în pozitia ,A 1 la momentul
t2 =t+T+OA-ll,_
V

Distanta AA 1 a fost parcursa de aparat tocmai în intervalul de timp t2 - t1

care reprezinta din nou perioada aparenta T' perceputa de observator. Vom
aveadeciAA 1 = (t2 - t1 )u2 = T'uadeunderezulta T'=t 2 -t1 =T- u 2 T'/v sau
T' = V T (11.30)
V+ U2
~i mai departe
'V
,
= V-+
-U2
- V· •
~1
"I.,
/\.
= .V "
. /\. (11.30')
V V+ U2
$i aceste relapi pot fi folosite atît în cazul în care observatorul se apropie
de sursa cît ~i în cazul contrar, eu conventia u 2 > 0 în prima situatie ~i u 2 < 0
în cea de a doua.
în sfîr!]it, sa consideram-:acum cazul general în care sursa O ~i aparatul
A se mi~ca unul spre celalalt eu vitezele u 1 ~i respectiv u 2 (fig. I.11.I0c).
Oscilatia produsa în O la momentul t sose~te la aparat la momentul t1 = t +
+ 0A/v. Oscilatia produsa de momentul t + T va pleca din punctul 0 1 (pîna
la care s-a deplasat suisa în timpul T) ~i va întîlni aparatul în punctul A 1
la momentul
t2 = t+T + DA - oo,_ - n-;:- ·
V
Perioada aparenta T' va fi deci
T' = t2 - t1 = T- 001 - AA l
V V
~i tinînd seama ca 00 1 = u 1 T iar AA 1 = u 2 T' putem scrie
T' = T - u 1 T/v - u 2 T'/v.
Rezultatul final va fi deci ,
T' = V - U1 T (11.31)
~i mai departe
v'=
·v +U 2
v ~i À
1
= V
- 'U 1
À. (11.31')
V - U1 V+ U 2
Conventiile de semne pentru u 1 ~i u 2 vor fi cele date mai înainte. În plus
se vede imediat ca relatiile (11.29) §Î (11.30) sînt cazuri particulare ale rela-
tiilor generale (11.31). .
Daca aparatul se mi~di pe o directie perpendiculara pe dreapta care une~te
sursa eu aparatul (de exemplu pe o circumferinta avînd centrul în punctul
în care se gase~te sursa) frecventa perceputa este aceea§i eu frecventa proprie
a sursei. Aceasta rezulta imediat din faptul ca distanta dintre sursa §Î obser-
vator ra.mine constanta în timp. La aceea§Î concluzie ajungem §Î în ·cazul
în care sursa se mi~ca pe o circumferinta în jurul observatorului. În consecinta,
daca vitezele u 1 §Î u 2 nu sînt îndreptate dupa dreapta care une§te aparatul
eu sursa, în formulele anterioare trebuie introduse componentele lor în lungul
acestei drepte.

244
 12. Acustica

12.1. PRODUCEREA ~I PROPAGAREA SUNETELOR

Vibratiile corpurilor materiale se propaga prin. aer (9i în general prin orice
alt gaz) §Ï ajungînd la ureche produc senzatia auditiva, pe care o numim
sunet. Trebuie sa menµonam însa ca nu toate oscilatiile receptionate de ureche
sînt perceput~ auditiv. Obiectul acusticii il constituie studiul producerii 9i
propagarii sunetelor înglobînd àici nu numai vibratiile auditive ci 9i pe cele
care nu produc senzatie auditiva, cum ar fi ultrasunetele.
Dupa cum am va.zut în capitolul anterior, vibratiile produse într-un punct
al unui mediu elastic se propaga în acel mediu din aproape în aproape sub
forma de unde. În aer (ca_ 9i în orice alt gaz) sau în lichide avem de-a face
eu unde longitudinale. U ndele sonore ~.fiind oscilatii àle mediului, produse
de vibratiile:unor corpuri materiale vor avea proprietatile undelor elastice.
Astfel, dupa cu!11 am aratat, viteza de propagare va fi v = -yïfïp. În cazul
gazelor aceasta relatie devine

V="\ /yRT, (12.1)

V .M
unde .1.lf este masa unui mol de gaz, T - temperatura absoluta, R - con-
stanta gazelor, iar y este raportul dintre caldura specifica a gazului la presi-
unea constanta 9i respectiv la volum constant (y = Cp/Cv)*. Aceasta relatie
numita formula lui Laplace, ne arata ca viteza de propagare a undelor sonore
este proportionala eu radacina patrata a temperaturii T §i nu depinde de pre-
siunea gazului. În realitate în afara de temperatura mai exista 9i alti factori
care influenteaza viteza de propagare a sunetului 9i care nu au fost luati în
considerare în deducerea formulei (11.1). Astfel de factori sînt umiditatea
aerului (viteza e mai mare în aerul umed decît în cel uscat), ionizarea aerului
care duce la cre9terea vitezei, curentii de aer precum 9i intensitatea sunetului.
Deoarece ne intereseaza îndeosebi propagarea sunetelor în aer, nu mai dam
formulele pentru viteza de propagare în alte medii prezentînd un tabel eu
valorile vitezei pentru unèle medii•• (pentru gaze 9i lichide este indicata 9Î
temperatura) :

• Semnificaµa màrimilor · notate aici va fi discutata in II § 4.3 c.

•• &}a cum desigur cititorul ~tie, su.netele fiind vibraµi ale particulelor materiale ale mediului,
nu se pot propaga in vid unde nu existl substanta.

245
 '/

TABELUL I.5

Tcmperatura
Substanta v (m/s) ("C) Substanta "(m/s)

Aer 331,8 0 Aluminiu 5104

Bioxid de carbon1 259 0 Fier 5000

Hidrogen 1261 0 Plumb 1320

Apa curata -1440 15 Lemn de brad 500

Apa de mare 1503 15 Cupru 3600

Cauciuc cca 50

Cînd izvorul sonor (presupus punctiform) este în repaus, undele sonore care
pornesc din acest punct sînt unde sferice, fronturile de unda fiind suprafete
sferice concentrice. În cazul în care sursa sonora se mi9ca (sa presupunem
rectiliniu) centrele suprafetelor sferice se vor gasi pe linia care reprezinta
1

traiectoria sursei. in funcpe de viteza sursei în raport eu viteza de propagare

a sunetului - avem trei situatii :
a) Viteza sursei sonore (u) mai mica deeit viteza (v) a sunetului. Undele
sonore se înconjoara una pe alta fa.ra sa se întretaie, însa nu mai au acela9i
centru, îngramadindu-se în directia în care se mi9di sursa (fig. I.12.la).
Dupa cum se vede_, punctul A spre care se îndreapta izvorul sonor este stra-
batut de un numar mai mare de unde în unitatea de timp (frecventa cre§te
- efectul Doppler-Fizeau). Situatia este inversata pentru punctul B fata
de care izvorul se departeaza ;
b) Viteza sursei sonore (u) este egala eu viteza sunetului (v). Undele sferice
se ating în fiecare moment într-un punct comun 0 6 care este punctul în care
se gase9te sursa în acel moment (fig. I.12.lb). Un observator a§ezat în directia
spre care se mi9ca sq,rsa prime9te deodata toate undele sub forma unui pocnet.
c) Viteza sursei sonore (u) mai mare ea viteza (v) a sunetului. În acest caz
undele sferice se întretaie. Înfa9uratoarea acestor unde este un con eu vîrful

<9} I,) c)

Fig. 1.12.l

246

,,
 in punctul în care se gase§te sursa în momeri.tul respectiv (fig. I.12.lc). Unghiul
<p clintre generatoarea conului (.AÔa) §Î clirecµa de deplasare a sursei (0 10 6)
este dat de relatia
. 0 1A v!l.t v
Slll<p=--=-. =- (12.2)
0106 u!l.t u

(!l.t este timpul în care sursa s-a deplasat de la 0 1 la 0 8 §Î respectiv unda

sonora. excitata. în 0 1 s-a propagat pe clistanta O1 A). Situaµa apare ca §Î
cum sursa sonora. ar trage dupa ea undele sonore. Un observator situat în
partea înspre care înainteaza sursa va primi undele sonore în orcline inversa
. în ra port cu cea în care au fost produse.
Corpurile care se mi§ca cu o viteza m~ mare decît viteza sunetului (super-
sonice) produc, prin comprimarea aerului în clirectia de înaintare, o unda
care nu are caracter perioclic, reprezentînd doar un domeniu _de comprimare
care se propaga cu viteza su~etului. 0 astfel de unda. se nume§te unda de
$OC sau unda balistica. Ele provoaca senzaµa unui §OC puternic. Aceste unde
apar, de exemplu, în cazul mi~carii proiectilelor sau al avioanelor cu reactie.
in încheierea acestui paragraf mentionam ca deoarece undèle sonore sînt
unde elastice, ~i în cazul propaga.rii sunetelor apar fenomenele caracteristice
undelor ca reflexia, refractia, interferenta, clifractia. U nele. clin aceste. feno-
mene, mai ales din punct de vedere al particularitatilor prezentate de sunete,
vor fi cliscutate în paragrafele urma.toare.

12.2. CALITlTILE SUNETULUI

Il .

Sunetele pot. fi caracterizate prin trei calitaµ principale : înaltime, inten-

sitate §Î timbru. '
a) lniiltimea sunetnlui este proprietatea sa de a fi mai profund (grav) sau
mai acut (ascuµt, subµre). Experimental s-a constatat ca. îna.lµmea sunetului
depinde de frecventa oscilatiilor sonore. Astfel urechea apreciaza doua sunete
ca avînd aceea§Î înaltime (sint la unison) daca au acee~i frecventa, iar în
cazul in care au frecvente cliferite este mai înalt (acut) cel care are frecventa
mai mare. Din aceasta cauza înaltimea sunetului se exprima. numeric prin
, frecventa undei sonore.
Sa observam aici ca vibratiile libere ale corpurilor materiale au loc, în
general, eu cliferite pulsatii proprii, spre deosebire de cazul oscilatfilor punc-
tului material în care aveam o singura frecventa de vibraµe determinata de
niasa punctului §Î constanta foqei elastice (oo 0 = Vïifm,, vezi § 3.10). Astfel,
un corp material care vibreaza va produce sunete de cliferite înaltimi, de frec-
vente bine determinate pentru fiecare corp. Sunetul emis de corp care are
. frecventa cea mai mica se nume§te sunet Jundamental, iar cele corespunzatoare
unor frecvente egale eu multiplii întregi ai frecventei sunetului fundamental
se numesc armonice superioare. ·
În natura se întîlnesc foarte rar sunete ,,curate" care sa aiba o frecventa
bine determinata, sunetele naturale fiind de fapt compuse din sunete de dife-
rite frecvente.

247.
 Fig. 1.12.2
b) Intensitatea sau taria sunetului într-un anumit punct din spatiu este
determinata de cantitatea de energie pe care o transporta unda sonora în
unitatea de timp prin unitatea: de suprafata a 9ezata în acel punct, perpen-
dicular pe directia de propagare. Pentru a vedea care sînt marimile de care
depinde intensitatea, sa c9nsideram un paralelipiped de sectiune ÂS, perpen-
dicular pe directia de propagar~ a undei 9Î de lungime vT (fig. I.12.2). Supra-
fata ÂS va fi strabatuta într-o perioada T de energia medie W a uudei sonore
care se gase 9te în paralelipipedul considerat
W = w•ÂS ·vT, (12.3)
uude w este dat de (11.25). Intensitatea va fi deci

I = W -
---=w·v=-pA 2w 2v
1
ÂS•T 2
sau
I = 21t 2 pÀ 2 'J 2V. (12.4)
Se vede di. intensitatea sunetului depinde atît de marimi care caracteri-
zeaza oscilatia sonora (A, 'J) cît 9Î de marimi care caracterizeaza mediul (p, v).
În cazul undei plane amplitudinea oscilatiei nu depinde de distanta de la
izvorul sonor 9i în consecinta intensitatea va fi aceea9i în orice punct. Daca
însa sunetul se propaga prin unde sfer~ce, amplitudinea scade invers propor-
tional eu patratul distantei de la sursa sonora 9i deci 9i intensitatea scade
la fel. Pentru a întelege aceasta sa consideram cantitatea de energie care
strabate într-o perioada o suprafata sferica de raza r, eu centrul în punctul
în care se gase9te sursa sonora. Daca consideram propagarea într-un mediu
omogen, fara ~bsorbtie, aceasta va fi, conform (12.3) 9i (11.25) :
1
W = 41tr 2 · • - Cù2À 2 pvT.
2
Dupa un timp t + T frontul de unda va ajunge la distanta r 1 = r + vt, însa
în timp de o perioada suprafata sferei de raza r 1 t!ebuie sa fie strabatuta de
aceea9i cantitate de energie, presupunînd ca nu exista . absorbtie în mediu.
Deoarece w, p, v 9i T sînt acelea9i în toate punctele mediului, rezulta ca. ampli-
ttidinea trebuie sa scada invers propoqional eu distanta de la sursa sonora,
adica A = A 0 /r unde A O este amplitudinea oscilatiilor sursei. -Pentru unda
sferica putem deci scrie
I = I 0 /r 2 eu I O = 21t2 pÀ~'J2V, (12.4')
adica intensitatea undelor sonore sferice scade invers proportional eu pa-
tratul distantei de la sursa.

248
 ,,.
c) Timbrul. Între sunetele de aceea~i intensitate ~i înaltime emise de ins~ru-
·mente diferite exista o deosebire calitativa pe care o numim timbrul sune-
tului. Aceasta deosebire este legata de faptul ca un corp. material emite în
afara sunetului fundamental 9i o serie de sunete de frecvente superioare, însa
de intensitati mult mai mici decît a celui fundamental. Timbrul este deter-
minat tocmai de aceste sunete superioare care însotesc sunetul fundamental.
Experient a arata ca timbrul sursei sonore depinde de numarul, înalp.mea 9i
intensitatea sunetelor superioare, dar nu depinde de cliferenfa de faza dintre
aceste vibratii. Asupra modului în care apar sunetele superioare 9i legatura
cu timbrul instrumentelor muzicale vom reveni în § 12.6 (surse sonore).

12.3. PERCEPEREA SUNETELOR

Perceperea sunetelor de catre om se realizeaza prin intermediul urechii. De-

scrierea anatomica a urechii 9i mecanismul auditiei pot fi gasite de cititor
în orice manual de anatomie. Aici vom menpona doar ca vibratiile auditive
sînt transmise prin intermediul clifèritelor paqi ale urechii facînd sa vibreze
a~a numitele fibre ale lui Corti. Sub actïunea unui sunet de înalpme {frecventa)
data vibreaza anumite fibre excitînd terminatiile corespunzatoare ale nervu-
lui auditiv care, la rîndul sau, transmite excitatia la creier.
În continuare ne· voni ocupa de conditiile pe care t~ebuie sa le îndepli-
neasca o vibratie acustica pentru a fi pe:rceputa ca sunet, adica sa discutam
· limitele de audibilitate. Se constata ca frecventa sunetelor audibile este cùprinsa
aproximativ• între 16 Hz 9i 20 000 Hz. Aceste limite variaza însa de la per-
soana la persoana 9i în general cu vîrsta. Astfel, la o aceea9i persoana limita
superioara scade cu vîrsta. Vibratiil~ de frecventa mai mica decît 16 Hz
se numesc infrasunete, iar cele de frecventa mai •mare decît 20 000 Hz. se
numesc 1,1,ltrasunete. ·
Se constata de· asemenea ca 9i intensitatea sunetelor audibile este cuprinsa
între atiumite limite 9i anume, aproximativ între 4 •10- 16 W /cm~ 9i
2 -10- 2 W /cm2• Intensitatea minima care excita senzafia auditiva se nume9te
prag de audibilitate. Daca intensitatea sunetelor cre9te foarte mult, în ureche
apare o senzaµe de presiune ~ apoi de durere. Intensitatea maxima peste
care apare aceasta senzatie se nume9te prag tactil sau pragul senza#ei de
. durere. Limitele de intensitate depind de frecventa sunetului. Astfel se con-
stata ca pentm frecvenfe cuprinse între cca 1000 'Hz 9i 3000 Hz urechea
este cea mai sensibila, pragul de audibilitate este cel mai jos atingînd valori
de ordinul 10- 16 W/cm2 • Pentru frecvente mai joase sau mai înalte urechea
este mai putin sensibila, pragul de audibilitate fiind mai ridicat. În fig. I. 12.3
sînt reprezentate schematic pragul de audibilitate 9i pragul senzaµei de durere
(curbele pline). Regiunea dintre cele doua curbe reprezinta suprafata intensi-
tatilor audibile sau suprafata de audibilitate.
Intensitatea senzatiei auditive (intensitatea subiectiva a sunetului) nu
este proP.ortionala .cu intensitatea sunetului fizic pe care am definit-Q mai
înainte. În general, pentm un sunet de o frecventa data senzatia auditiva \. .
cre9te (de la pragul de audibilitate) rapid. eu cr~terea intensitatii 9i apoi cînd
ne apropiem de pragul senzapei de durere intensitatea trebuie sa creasca
foarte mult pentru ca urechea sa perceapa o _cliferenta. De fapt intensitatea
subiectiva a sunetului nu poate fi masurata cantitativ exact. 0 evaluare

249

,I
 \
\, ,·

llaporlul ,VI.

12 5 500 2000 8000 /./z

\ Fig. I.12.3

aproximativa este data de legea psiho-fizica formulata de Weber 9i Fechner.

. Conform acestei legi, diferenj:a dintre senzaj:iile auditive produse de doua
sunete este propoqionala cu logaritmul raportului intensitaj:ilor celor doua
sunete:
S 2 - S 1 = K. log 1 2/11 •
În aceasta reiaj:ie ?, r~prezinta senzaj:ia auditiva (sau nivelul intensitaj:ii
sunetelor) produsa de sunetul de intensitate 1,. De9i ipotezele pe. baza careia
s-a dedus aceasta relaj:ie nu sînt exact satisfacute, ea este foarte importanta
deoarece sistemul de ma.surs. a intensitaplor sonore (scara nivelelor de inten-
sitate a sunetelor) se bazeaza pe aceasta lege.
Daca luam ca nivel. zero (senzaj:ia auditiva S O = 0) pragul de audibilitate
l 0 , l O = 10- 16 W/~m2*, nivelul intensitaj:ii sunetului este dat de relaj:ia
S = K log (1/1 0 ). (12.5)

Daca se ia K = I, unitatea de masura pentru nivelul intensitaj:ii sonore se

nume9te bel. iar daca se ia K = 10, decibel (dbel). Unei intensitaj:i l = 10 l 0
îi corespunde un nivel S = 10 dbel, pentru l = 100 l O avem S = 20 dbel
iar pentru o intensitate apropiata de pragul senzaj:iei de durere l = 1014 l 0
(vezi fig. I.12.3) avem valo~rea S = 140 dbel.
În tabelul I.6 dam nivelele intensitaj:ii sunetelor pentru cîteva sunete obi9-
nuite; valorile intensitaµlor se refera la sunetul · de 1000 Hz.
Pentru a percepe o vibraj:ie ~a sunet, în afara condij:iilor de frecventa i;i
intensitate mai exista 9i o condij:ie de durata .. Astfel, pentru ca un om
obi~nuit sa perceapa bine înalj:imea unui sunet trebuie ca urechea sa sa pri-
measca unde sonore cel puj:in timp de aproxiniativ o sutime de secunda, adica
cet puj:in 5 vibraj:ii pentru un sunet de 500 Hz, 10 vibratii pentru 1000 Hz
etc. :E;ste evident ca dupa mult exercitiu aceasta limita coboara .sensibil ajun-
gînd, de exemplu, ·1a doua vibraj:ii pentru a percepe destul de corect înaltimea
unui sunet între 40 Hz §Î 3000 Hz.

• Valoarea care s-a ales pentru I O corespunde unui nivel putin inferior pragului de audi-
bilitate pentru I 000 Hz.

250
 TABELUL I.6

Sunet Nivelul, decibeli 1 Int..,ltate ,unot, W/crn'

Freamli tul frunzelor 10 10-u

~apte 30 10-13
P~. ruperea hîrtiei 40 10-u
Vorbirea ob~uiti\. 50 10-11
Vorbirea putemica 60 1040
Zgomotul strazü 70 10-9
Zgomot de motor de avion
(3 m depàrtare) 130 10-s

Din punctul de vedere al senzatiei auditive pe care o produc, sunetele pot

fi împaqite în trei clase: sunete muzicale (simple sau compuse), zgomote §Î
pocnete. Se arata experimental ca sunetele muzicale sînt produse de mi§cari
periodice, zgomotele - de mi§càri neregulate, iar pocnetul este rezultatul lovirii
urechii de o variatie brusca 9i scurta a presiunii aerului.
, Pentru a caracteriza diferenta între doua sunete se introduce notiunea
de interval, care reprezinta raportul dintre frecventele celor doua sunete. v1/v ...
Daca acest raport este egal eu raportul anumitor numere întregi avem un
interval muzical. Astf~l, principalele intervale muzicale sînt : unisonul (pentru
v1/v 2 = 1/1), secunda (vif'v 2 = 9/8), terta (v1/v 2 = 5/4), cvarta (v1/v2 = 4/5)
cvinta {vif'v 2 = 3/2), sexta (v 1 /v 2 = 5/3), septima (v 1 /v 2 = 15/8) §Î octava.
(v 1 /v 2 = 2/1). Se mai folosesc §Ï intervalele complementare: secunda minora
(v 1/v 2 = 16/15) §Ï terta minora (v 1/v 2 = 6/5)•.
' Dotta sau mai multe sunete produse simultan, separate prin intervale muzi-
cale, formeaza un acord. Senzatia auditiva pe care o produc poate fi mai
mult sau mai putin placuta. În junctie de aceasta, acordul se nume~te con-
sonant sau disonant. Cele lp.ai consonante acorduri sînt cele de octava, terta
majora ~i cvinta, iar disonante cele de cvarta, sexta, secunda §Î septima.
În general acordul este eu atît mai consonant eu. cît numerele care definesc
raportul v1 /v 2 sînt mai mici. Trei sunete formeaza un acord perfect daca ulti-
mele doua sînt separate de primul (sm1et fundamental) printr-o tetj:a ~i res-
pectiv o cvinta. Avem acord perfect major daca tetj:a este majora (luînd pentru
primul sunet unitatea, rapoartele sînt.; 1, 5/4, 3/2) ~i acordul perfect minor
(1, 6/5, 3/2). · .'
Fa.ra a insista asupra unor amanunte legate de teoria muzicii mai mentio-
nam doar notiunea. de scara m,ztzicala, care reprezinta o serie de sunete separate
prin intervale muzicale. Sunetele din scara muzicala se reproduc periodic
prin serii de. cîte §apte sunete, fiecare serie fiind numita gamii. Cele 9apte
sunete care formeaza o gama se numesc note 9i au denumirile cunoscute :
do, re, mi, fa, sol, la, si. Raportul frecventelor luînd pentru do unitatea este :
note : do re mi fa sol la si do
raportul
frecventelor: 1 9/8 5/4 4/3 3/2 5/3 15/8_' 2
interval
succesiv: 9/8 10/9 16/15 9/8 10/9 9/8 · 16/15
Intervalul 9/8 se nume~te ton major, 10/9-ton niinor, iar 16/15-sentlton major.·
• Secunda ~i teqa ca interval principal se mai numesc èlin aceastl cauzl - majore.

251
 /

Pentru a ne situa într-o anumita gama trebuie precizata frecventa sunetului

corespunzator unei anumite note. De obicei este data frecventa notei la (pentru
obtinerea acesteia se construiesc surse sonore de frecventa fixa cum sînt dia-
pazoanele). De exemplu, sunetul notei la1 dat de cea de a ~asea clapa din
claviatura pianului, de la stînga la dreapta, are frecventa de 440 Hz. Acesta
este luat de obicei ca baza de èomparatie pentru înaltimea sunetelor.

12.4. REFLEXIA SU1\1ETELOR

Ajungînd la suprafata de separare dintre doua medii, unda sonora, ca orice

unda elastica, este partial reflectata, ci alta parte fiind transmisa în cet de
al doilea mediu. În acest fel intensitatea sunetelor reflectate este de obicei
mai mica decît a sunetului incident. Legile reflexiei sunetelor sînt cele dis-
cutate în § 11.4. · ·
Un fenomen natural foarte cunoscut, consecinta a reflexiei sunetului, este
ecoul .. Acesta consta în faptul di producînd un sunet de durata scurta în
fata unui obstacol (perete, deal etc.), în anumite conditii se aude 9i sunetul
reflectat de obstacol. · Pentru ca sunetul reflectat sa fie perceput distinct (ca
ecou) el ·trebuie sa ajunga la ureche dupa ce a încetat perceperea sunetului
initial. ·
Senzatia ~uditiva produsa de sun·etul initial persista în ureche cel putin o
zecime de secunda, astfel ca sunetul reflectat va fi perceput ca ecou doar
daca ajunge la ureche dupa un interval de cel putin 1/10 secunde fata de
primul. Pentru un sunet foarte scurt distanta. pîna la obstacol trebuie sa fie
deci de cel puµn 17 m, deoarece sunetul care are viteza--- în aer de cca
340 m/s va parcurge clistanta de 34 m (sursa - obstacol ~i înapoi) în aproxi-
mativ o zecime de secunda. Pentru sunete articulate clistanta trebuie sa fie
cel putin dubla. Astfel, vorbind în fata unui ·perete reflectator situat la 34 m
distanta, ecoul va repeta \tltima silaba.1 din care cauza se nume~te ecou mono-
silabic. Daca distanta este de 68 m sau 102 m ecoul va fi clisilabic sau tri-
silabic -repetînd ultimele doua, respectiv trei silabe. În cazul a doi pereti
situaµ fata în fata se poate obtine fenomenul de ecou multiplu, produs de
reflexia succesiva pe fiecare din cei doi pereti reflectatori. Se poate aminti
aici castelul · Simonetta de linga Milano unde un euvînt pronuntat înt~e cele
doua aripi ale cladirii este repetat de 40 de ori. Fenomenul de ecou are o serie
de aplicatii importante precum masurarea adîncimii marilor, descoperirea
submarinelor în imersiune sau a unor mari bancuri de pe~te. Adîncimea marii
se determina, de exemplu, masurînd timpul · dupa care sunetul produs pe
un vas la suprafata marli se reîntoarce sub forma de ecou în urma reflexiei
pe fundul marii.
În cazul cînd distanta la peretele reflectator este mai mica decît clistanta
minima pentru producerea, ecoului, sunetul reflectat va sosi înainte de înce-
tarea senzatiei auditive a sunetului direct producînd o prelungire ~i o întarire
a acestuia. Fenomenul poarta numele de reverberaJie. Daèa sunetul reflectat
este perceput aproape concomitent eu cel direct, fenomenul de reverberatie
devfne foarte util deoarece produce o întarire a senzatiei auditive fàra a
.produce ~i, deformarea (clistorsionarea) sunetului direct.
Fenomenul de reflexie a sunetului trebuie luat în consideratie la constructia
încaperilor care cer conditii acustice speciale (sali de curs, de concert, de

252
 \

teatru etc.). Atît fenomenul de ecou cît ~i cel de reYerberatié trebuie elimi-
nate in astfel de încaperi. Pentru aceasta se folosesc mai multe solutii: dra-
perii care absorb puternic sunetele, pereti eu tencuiala zgrunturoasa sau
ornamentatii care în locul reflexiei nete dau o difuzare a sunetului sau sala
este astfel construita încît sunetele reflectate sa nu.se întîlneasdi eu cele directe
· (arcade, pereti înclinati etc.). Trepuie mentionat di acustica arhitectonica
cauta sa îmbine cerinta· eliminarii efectelor daunàtoare ale ecoului ~i reverbe-
ratiei cu cea a folosirii efectului de întarire fa.ra distcrsionarea sunetului.

12.5. INTERFERENîA SUNETELOR

în cazul undelor sonore putem observa u 9or fenomenul de interferenta

discutat în § 11.5. Acesta se poate pune în evidenta eu ajutorul aparatului
imaginat de Quincke. Acesta este campus din doua tuburi în forma de U
intrînd unul în altul ~i care pot enlisa astfel ca lungimea unuia din cele doua
tuburi poate fi variata (fig. I.12.4). Vibratiile sonore prcduse în pîlnia S
ajung la observatorul O pe doua cai. diferite, SAO ~ SBO, interferînd în acest
punct. Daca cele doua tuburi au lungimi diferite, drumul d1 pareurs de sunet
pe calea SAO este diferit de drumul d2 pareurs de sunet pe calea SBO. Dupa
cum am aratat în § 10.5, daca diferenta de drum este egalà eu un numar
par de semiunde, ld 2 - d1 1 = 2k')../2, amplitudinea undei sonore rezultante
este maxima, iar daca diferenta de drum este un numar impar de semiunde,
+
ld2 -d1 l = (2k 1))../2, amplitudinea rezultarita este minima. Aceasta înseamna
ca în primul caz intensitatea sunetului auzit de observatorul O este maxima,
iar în al doilea caz este minima. Mi9cînd deci tubul B în sus 9i în jos sunetul
auzit de O va fi cînd mai tare cînd mai încet.
Acest aparat poate fi folosit pentru determinarea lungimii de unda a sune-
tului emis de sursa S. Masurînd eu ajutorul riglei R deplasarea x a t~bului

s 0

8
Fig. 1.12.4.

253
între doua pozitii succesive pentru care sunetÙl rezultant are intensitatea
maxima, lungimea de unda va fi À = 2x (înmultim cu doi deoarece diferenta
de •drum este dublul deplasarii tubului).
Prin interferenta dintre unda sonora directa ~i unda reflectata. apar unde
stationare. Acest fapt poate fi pus în evidenta cu ajutorul tubului K. U,ndt care
1

permite ~i determinarea vitezei sunetului fie în gazul eu care este umplut

tubul, fie în solidul din care este fa.enta vergeaua. Acest dispozitiv (fig. I.12.5)
este alcatuit-dintr-un tub AB; la capatul A se gase~te pistonul C care poate
varia lungimea camerei închise CD în interiorul careia se afla pulbere fina
de pluta iar la capatul celalalt se gase9te o vergea metalica. DE prinsa la
mijloc în B 9i avînd în Dun dise de diametru mai mie ·decît diametrul inte-
rior al tubului. Prin frecarea vergelei în lung se excita vibratii longitudinale,
producîndu-se o unda stationara cu un nod în locul în car~ este fixata (B)
~i cu ventru la capete. Discul D începe astfel sa oscileze producînd unde sonore

r:i. 1:--:
Fig. t12.5
D B
- E _...J

care se propaga de la D la pistonul C unde se reflecta întorcîndu-se înapoi.

Daca lungimea camerei CD a fost astfel aleasa încît sa cuprinda un numar
1

întreg de semiunde, prin interferenta undei directe cu cea reflectata ia na!jtere

o undâ stationara avînd noduri la capete. Existenta nodurilor 9i ventrelor
undei stationare este pusa în evidenta de pulberea de pluta care fiind spul-
berata din ventre $e acumuleaza în noduri.
Dispozitivul permite determinarea vitezei sunetului fie în bara fie în gazul
din tub. Lungimea l 1 a vergelei este À1 /2 (À1 fiind lungimea de unda a stine-
tului în vergea) adica · ·
l1 = Ài/2 = V1T/2,
unde v1 este viteza sunetului în varga, iar T - perioada oscilatiilor (aceea!ji
în varga ca 9i în gazul din tub). Distanta dintre doua noduri consecutive l2
este À2/2 _(À 2 fiind lungimea de unda a sunetului în gaz) adica :
l2 = À2/2 = V2T/2,
unde Va este viteza sunetului în gaz. Facînd raportul obtinem
l1 À1 V1
(12.6)
-=-=-·
l2 À2 V2
Deoarece l 1 ~i l 2 pot fi ma.surate direct, cunoscînd una din viteze o putem
calcula pe cealalta.

12.6. SURSE SONORE

ôrice corp material care vibreaza poate servi .ca sursa sonora deoarece
produce unde elastice în mediul înconjurator. Ne vom opri pe scurt asupra
mecanismului de producere a sunetelor de catre cîteva tipuri simple de surse

254
sonore în care vibratiile sînt produse pe cale ·mec~nica. Din aceasta categorie ·
fac parte coardele, tuburile sonore, vergile, diapazoanele, membranele ~i
placile.
a) Coarde. Prin coarda întelegem un fir perfect flexibil (care nu opune
nici o rezistenta deformarilor perpendiculare pe lungimea sa) fixat la· ambele
capete. Cînd excitam vibrat~ în aceasta coarda (ciupire, frecare eu arcu$ul),
perturbatia produsa într-un punct se propaga în lungul coardei, ajungînd la
unul din capete este reflectata propagîndu-se în sens contrar, apoi reflectîn-
du-se la celalalt capat, ~.a.m.d: Prin interferenta ia na~tere o unda stationara
avînd noduri în locurile unde- es~e fixata coarda. Condip.a pentru ca sa se
formeze o unda stationara este ca doua unde care interfera (directa ~i reflec-
tata) sa aiba aceea~i faza. Aceasta înseamna ca în lungimea l a coardei este
cuprins un numar întreg de semiunde :
. l = n)../2, (n = 1, 2, ... ).
Altfel spus, o coarda de lungime l nu produce decît sunete avînd lungimea
de undà
À= 2l/n
sau frecventa
vn
'V=-, .- (12.7)
2l
unde v este viteza sunetului în coarda. Frecventa sunetului fundamental
va fi deci v1 = v/21, iar armonicile superioate vor avea frecventele v2 _..:. v/l,
v3 = 3v /2l etc. În fig.- 1.1.2.6 sînt ·reprezentate cîteva din undele stationare
care se pot stabili într-o coarda fixata la capete.

/
/ --- --- - --- ..... ....... .......
(
' ,_ ....... ___.... _.,, ') /

a)

( .,,..--,
........ __
. ,,,:<.....----....
2A/2
__. ...,.,)
h}

( -- --...__,--__
,__ .......
X
JA/2
.....
~ ')
C)

Fig. 1.12.6

255
 \ I f\ I \
\ /
I \ I \
/
X\ I \
I \ I \
I l \ I
\ .I I 1 \ I
\ I l I X
I ><\
I \.
I \
/ l I \
C I

à) h) C} ~} ô) CJ

Fig. 1.12.7 Fig. 1.12.8

În general intensitatea sunetului fundamental este mult mai mare decît

cea a armonicelor superioare. S-a constatat experimental ea. intensitatea
relativa. a armonicelor în raport eu cea a sunetului fundamental ere9te eu
cît punctul de excitare se·afla. mai aproape de un capat al corzii. În plus unele
armonice superioare nu vor mai fi produse, functie de locul de ciupire al
corzii, 9i anume acele armonice pentru eare unda staµonara. a;r trebui sa
aiba. nod în locul de ciupire. Acest lucru se poate întelege daca. tinem seama
ca. în punctul în eare este ciupita, eoarda trebuie sa vibreze 9i deci în acest
punct nu se poate forma un nod._ Astfel daea ciupim coarda la mijloc nu mai
pot apare armonicele pare corespunzatoare lui n = 2, 4, 6, 8 ... (în parti-
cular nu se formeaza unda stationara. n = 2 din. fig. I.12.6b), daca o ciupim
la o treime de capat nu apar armonieele eu n = 3, 6, 9 ...
b) Tuburi sonore. Prin tub sonor întelegem un tub eu pereti rigizi care
produce sunete daca aerul din el este fa.eut sa vibreze. În fig. I.12. 7 9i I.12.8
sînt desenate tuburi sonore simple eu buza (sau eu pana). Acestea sînt compuse
din doua parti : camera de compresiune A 9i tubul de· rezonanta C. În camera
A este suflat aerul printr-un mie tub, fiind apo: silit sa iasa printr-un orificiu
strîmt unde love9te buza ascutita B punînd-o in vibratie. Se produce astfel
un sunet care poate fi auzit ch"ar daca lipse9te tubul de rezonanta. Sunetul
produs de buza este compus, ro . .ul camerei de rezonanta fiind de a întari numai
unele din acestea.
Pentru a întelege mai bine rolul tubulu: de rezouanta sa consideram urma-
.1 toarea experienta. Doua tuburi A 9i B (fig. I.12.9) sînt unite prin tubul de
cauciuc C formînd doua vase comunicante. Ridicînd sau coborînd tubul A
nivelul apei din tubul B coboara sau se ridica astfel ca înaltimea coloanei
de aer din acest tub varlaza. Facînd sa vibreze un diapazon deasupra tubului
B vom constata di pentru anumite înaltimi ale coloanei de aer sunetul dia-
pazonului va fi întarit. Aceasta întarire are loc deoarece unda sonora se reflecta
în extremitatea cealalta a tubului {pe suprafata apei) suprapunîndu-se peste
sunetul direct ~i da na9tere unei unde staµonare. Daca ajunge în faza cu

256
cea de a doua unda p,rodusa de d.iapazon, ele se vor întari, în tub aparînd
unde stationare fo~ate de rezonanta. Deoarece reîi~a se face pe un mediu
mai dens ca aerul (~ anume apa), pe suprafata de reflexie trebuie sa avem
un nod al undei staponare ~i cum în capai;u1 cela.lait unde se produce exci-
tarea vibratiilor trebuie sa avem un ventru, rezulta ca fenomenul de rezonania

A 8

IJ

Fig. 1.12.9

se va produce pentru cazurile în _care îna.ltimea coloanei de • aer este egala

cu un numar impar de ).../4. Daca înaltimea de aer este fixa ~i înlocuim diapa-
o
zonul ·eu s11rsa de sunete comouse, rezonJnta se va-produce numai ·pentru -
acele sunete pentru care este satisfacuta. condipa de rezonania.. În cazul tubu-
rilor sonore rolul sursei de sunete compuse este jucat de buza 'vibratoare•
0 situatie as?mlna.toare apare în cazul unui tub (a ciirui lungime poate
fi variata) liber la ambele capete (deschis). Numai ca. în · acest caz reflexia
facîndu-se pe aerul liber care poate fi considerat ca un mediu mai putin
dens, la ambete~capete trebuie sa avem ventru ~ deci condipa de rezonania
este ca lungimea tubului sa fie egala eu un num!r întreg de ).../2 (vezi § 11.6)·
Din discutia anterioara (cum de altfel s-a ~i dovedit experimental) rezul~a
ca frecventa sunetului produs de vibraiia aerului dintr-un tub sonor depinde
doar de lungimea acestuia. Ea nu va depinde de forma axei tubului, de dia-
metrul tubulu.i sau de materialul dia care sînt confectionati peretii (cel putin
daca s~nt suficient de gro~i pentru a nu fi deformati de vibratiile. aerului) •

257
 ._,1

Un t~b sono, deschis (fig. I.12.7) clin punct d~ vedere al formarii undelor
staµonare se comporta. ca un tub liber la ambele capete. Trebuie deci sà
avem ventre atît la capatul în care avem buza vibratoare ;;i orificiul, cît ;;i la
celalalt capat unde sunetul se reflecta pe aerul liber. Vor fi întarite sunetele
pentru care lungimea l a tubului cuprinde un numar întreg de semiunde :
l = n)../2 cu n = 1, 2, ... Un tub sonor deschis va emite deci sunete de frec-
venta
vn
V=-, (12.8)
• 1
21
unde v este viteza sunetului în aer. lnaltimea sunetului fundamental este
v1 = v/2l iar armonicele superioare vor fi v2 = v/l, v3 = 3v /2l etc.
lntr-un tub sonor închis (fig. I.12.8) -reflexia se face pe un mecliu mai dens
(peretele din capatul de sus al tubului) unde trebuie sa fie un nod iar în capatul
tn care se gase;;te buza C sa fie clin nou un ventru. Acesta se comporta deci
ca un tub închis la un capat ;;i deschis la celalalt (ca în situatia din fig. I.12.9).
Vor fi deci întarite s.unetele pentru care

·. l = (2n + 1))../4 (n = 0, 1, 2, ... ),

astfel. ca un tub sonor închis va emite .deci sunete de frecventa

(2n + l)v
V = -'---------. (12.9)
4l
êe observa ci sunetul fundamental v 0 = v/4l emis de un tub închis are îna.1-
pmea egala eu jumatate din cea data de un tub deschis de aceea;;i lungime.
Mai facem o ultima observatie : la capetele tubului apar anumite perturbatii
care fac ca frecventa sunetului fundamental sa fie mai mica decît cea data
de formulele anterioare. N oi am admis ca la capatul tubului în care se gase;;te
buza apare un ventru în timp ce în realitate, deoarece tubul nu este de fapt
deschis complet (la acest capat vibratia aeruluifiindparpal stînjenita), clistanta
pîna la primul nod este mai mica de )../4. 0 situaµe asema.natoare avem în
cazul tubului deschis ,§i la celalalt capat, produsa. de faptul ca reflexia nu se
face chiar pe planul care trece prin marginile tubului ci ceva mai departe
tn mecliul exterior. În acest fel apare o ma.rire aparenta 6.l a lungimii geo-
metrice a tubului. Pentru un tub deschis cu o sectiune circulara de diametru
d, Helmholtz a aratat ca putem lua 'Ill= 0,41 d. Frecventa sunetului emis
va fi data atunci tot de relatia (11.8) în care în loc de l vom pune l' = l + Â.l.
Caracterul vibrapilor care apar în vergi, diapazoane, membrane _sau plJc'i
este în general mai .complex ceea ce complica mult calculele. De aceea sursele
sonore de acest tip nu vor mai fi descrise.

12.7. ULTRASUNETELE

Dintre vibratiile sonore care ies din limitele de auclibilitate ale urechii ome-
ne;;ti, de un mare interes, clin punct de vedere practic, sînt ultrasunetele, adica
sunetele a caror frecventà este mai mare. de 20 000 Hz.

258
 , \//= 1 '

În~intel Ide a discuta mai în ama.nunp.me proprietatile ultrasunetelor. amin-

tim dtito~ui un fenomen cunoscut din natura : orientarea liliecilor se bazeaza
pe faptul ca ac~tia emit semnale ultrasonore scurte de frecvente între
30-60 kHz. Liliacul în zbor emite în medie cca 30 semnale · pe secunda.
0 partè din acestea sînt receptionate de urechile mari ale liliacului sub
forma de semnale ecou, du.pa un timp eu atît mai scurt eu cît obstacolul
este mai <1.proape. Pe masura apropierii de obstacol liliacul emit~ din ce în ce.
mai multe semnale într-o secunda ajangînd ca de exemplu la un metru de
obstacol s'a. emita. pîna la 60 semnale pe secunda. Aceasta permite liliacului
sa simta precis pozitia sa fata de obstacole. !
Importanta practica a ultrasùnetelor este legata de lungimea de unda miel
a. aêëstôra. Din aceasta cauza, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise ~ se
propaga ca 9i ra;,,;ele de luntlna sub forma de fascicule, spre deosebire de sune-
, tete obi9nùite care se împra9tie în toate directiile. Astfel se constata experi-
mental ca daca. lungimea undei emise este mai mlca decît dimensiunile liniare
ale sursei unda se va propaga în linie dreapta sub forma de fascicul. În afara
de aceasta, datorita lungimii de unda mict, fenomenul de difractie (ocolirea
obstacolelor) nu a pare decît pentru · obstacolele de cÛmensiuni foarte mici
în timp ce sunetele obi9nuite ocolesc practic aproape orice obstacol întnnit
în cale.
_Ultrasunetele sufera reflexia §i refractia la suprafata de separare a doul
medii diferite la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost con-
struite oglinzi concave sau lentile speciale care sà conçentreze î~tr-µn punct
fascicule de ultrasunete. ·
Deoarece intensitatea undelor sonore este propoftionala. eu pa.tratul frec-
ventei (relatia 12.4) _energia transportata de ultrasunete este mult mai màre
decît energia sunetelor de acee~i amplitudine. Pe de alta. parte în cazul
~trasunetelor fenomenu.1 de absorbp.e care apare la propagarea tuturor osci-
latiilor elastice devine foarte important. In paragraful §· 11.7 relap.a (11.28)
am aratat ca. intensitatea undei elastice scade eu distanta de la sursa. dupa
o lege .expQnenp.ala I = I 0e:11', fa.ra a preciza complet de cine depinde coefi-
cientul de absorbtie k. Se poate ara.ta atît teoretic cît §Ï experimental ca
acesta depinde atît de caracteristicile mediului (densitat~, viscozitate, caldura
specifica. etc.) cît §Ï de frecventa undei care se propaga crescînd eu patratul
frecventei. Din aceasta ·cauza practic nu putem obtine propagarea ultra-
sunetelor, de exemplu în aer, la o distant{i mai mare de 1 km. Mai mult,
un ultrasunet de o frecventa de cca 3000 kHz este practic absorbit complet•,
la o d.istanta. de cca 0,6 cm. În lich.ide coeficientul de absorbj:ie este de 2-3
ordine de ma.rime mai mie decît în aer, iar în solide §Ï mài mie, intensitatea
ultrasunetelor fiind mult mai pup.n atenuata.
• Socotim sunetul complet absorbit daca intensitatea sa scade la 0,01 din intensitatea sa
inipala. .

259
 ''
'

Un fe~omen interesant care apare la propagarea ultrasunetelor în lich~de

este fenomenul de cavitaj:ie care consta în aparij:ia unor· bule care se ridica
la suprafaj:a §Î se sparg. Aceasta se explica prin faptul ca dilatarile §Î compri-
~arile extrem de rapide care se succ~ci în lichid duc la aparij:ia unor mari
tensiuni în anumite zo~e care fac sa se ,,rupa" moleculele de lichid. Astfel
iau na~tere bulele care conj:in vaporii §Î gazele dizolvate în lichid. Bulele mici
se contopesc în bule mai mari care ·încep sa vibreze §i apoi se spàrg dîn~
na~tere unor presiuni locale foarte mari care se manifesta sub forma de ~ocuri
hidraulice în volume foarte mici. Deteriorarea paletelor turbinelor §Ï a elicelor
vapoarelor se explica prin fenomenul de cavitatie produs de ultrasunetele
generate de vibra?iJ.e ma§inilor. · .
Înainte de a discuta cîteva din aplicaj:iile practice ale ultrasunetelor sà
vedem cum pot fi produse. Vom trece peste procedeele mecanice (de exemplu
fluier ultrasonor, sau sirena ultraso~ora) §Î termice~ (de exemplu eu ajutorul
vibraj:iilor unui arc electric) deoarece ultrasun~tele produse de acestea au în
genere amplitudini mici ~i sînt mai puj:in importante: practic. Sa analizam
acum puj:in generatorul piezoelectric. Efectul piezoelectric (vezi III § 1.8)
consta în faptul ca supunînd un cristal la deformari de tracj:iu~e sau compri-
mare dupa anumite direcj:ii, pe fej:ele sale apar sarcini electrice egale de semne
contrare c~re Î§Ï schimba rolul daca înlocuim tracj:iunea prin comprimare
§Ï invers. Exista §Ï efectul piezoelectric invers sau electrostricp.unea, pe care
se bazeaza producerea ultrasunetelor, care consta în dilata.ri §Î comprimari
succesive ale cristalului sub actiunea unui cîmp electric alternativ.
Partea esenj:iala a generatorului consta ~intr-o lama piezoelectrica de obicei
de cuarj: pe fej:ele careia sînt aplicate doi electrozi, sub forma unor straturi
subj:iri metalice, legap. la o sursa de tensiune altemativa. Sub acj:iunea cîmpului
electric altemativ lama începe sa vibreze eu o frecvenj:a egala eu cea a tensiunii
. aplicate. Vibraj:iile lamei sînt transmise în mediul înconjurator sub forma
de ultrasunete. Cu astfel de generatori se poate ajunge pîna la frecvenj:e de
cca 150 000 kHz §Î la intensitaj:i ale radiaj:iei ultrasonore de la cîteva .zeci
de wati pe cm2 pîna la cîteva sute de waj:i pe cm2 •
Se pot produce ultrasunete §Ï eu ajutorul efectului magnetostrictiv care
consta în deformarea corpurilor feromagnetice (fier, nichel, cobalt) sub actiu-
nea unui cîmp magnetic. Introducînd o bara dintr-un astfel de material (Ni)
într-un dmp magnetic, paralel eu lungimea ei (produs· de exemplu de o bobina
în care e introdusa bara), aceasta se scurteaza. Cînd cîmpul magnetic variaza
periodic (curentul care strabate bobina este alternativ) bara se va scurta
periodic. În cazul unor frecvente mari ale cîmpului alternativ vibrafiile cape-
telor barei dau na§tere la unde ultrasonore. Pentru a obj:ine amplitudini mari
se aleg dimensîunile barei astfel ca sa avem rezonanta între vibraj:iile elas-
tice proprii §Î frecventa curentului alternativ excitator. Generatorul magne-
tostrictiv este avantajos pentru producerea ultrasunetelor de frecventa
joasa (de la 20-60 kHz) §Î energii considerabile.

260
 1 ..... (' - '

I_.

Datorità frecvenfei mari §Î a energiei mari pe care o transporta, ultra-

sunetele pro duc o serie de efocte fizico-chimice dintre care _menfionam : dis-
trugerea starilor labile de echilibru; încalzirea mediului ; formarea de sisteme
disperse (emulsii §Î suspensii) ·§Î distrugerea de astfel de sisteme (coagula.ri);
influent are a potentialelor electrochimice §Î a pasivitatii metalelor ; voalarea
placilor fotografice ; cre§terea vitezei unor reactii chimice; explozia substant elor
putin stabile (de exemplu icdura[· de azot) etc. ·
Proprietatile ultrasunetelor permit folosirea lor într-o mare varie ta te de
aplicatii practice.
Ultrasunetele produc îndilzirea §Î redistribuirea substantei din celulele
· vii ce~a ce duce la folosirea lor în terapeutica (încalzirea anumitor t esuturi
~i masaje adînci) precum §Î la conservarea alimentelor ·(prin folosirea unor
ultrasunete de frecventa §Î intensitate potrivita care dis~rug microorganismele).
0 alta aplicatie a ultrasunetelor este legata de masurarea adîncimii marilor.
În esent a procedeul este acela§i ca §Î în cazul folosirii sunetelor obi~nuite,
prezentînd însà avantajul fasciculelor dirijate. De asemenea se pot produce
semnale foarte scurte ceea ce mare§te précizia masurarii intervalului de timp
dintre producerea semnalului di!ect §Î înregistrarea celui reflectat.
Ultrasunetele se folosesc în diferite procese tehnologice cum ar fi : spalarea,
curatarea, uscarea sau sudarea unor corpuri §Î de asemènea pentru prelucra-
rea unor piese. În principiu, prelucrarea eu ajuto'rul ultrasunetelor constà / - ,,-

1
• 1

'
·1\
:
în urmatoarele: se intrcduce piesa (sau portiunea de piesa) care trebuie pre- 1'••

lucrata într-un lichid în care se gasesc în suspensie particule de praf abraziv

dur. Sub acpunea unei surse de ultrasunete în lichid apare fenomenul de
cavitatie. Datorità §Ocurilor hidraulice particulele de abraziv · sînt lovite cu
putere de· suprafata piesei smulgînd a~chil·. din aceasta. Pe acest principiu
se bazeaza construirea unor ma§ini-unelte care sa taie filetele §Î dintii pinioa-
nelor fine, care rectifica piese complicate, taie §Ï gauresc placi etc.
Dintre numeroasele aplicatii ale, ultrasunetelor nu vom mai menfiona decît
defectoscopia ultrasonora. Controlul ultrasonor permite stabilirea existenfei
unor defecte 1 (fisuri, goluri) în interiorul unor piese metalice masive. Princi-
palele tipuri de defectoscoape ultrasonore ùtilizeaza transmisia sau reflexia.

Ra

--- __ ., ~2

Fig. 1.12.10
În defectoscopul prin transmisie emitatorul §Î receptorul de ultrasunete
sînt situate de o parte §Î de alta· a piesei de cercetat (fig. I.12.10). Daca între
emitator §Î receptor nu exista nici un defect (de exemplu' între sursa S 1 ,ï
receptorul R 1) semnalul ultrasonor transmis va trece neatenuat producînd

261
 \

o anumita deviatie a ·acu.lui aparatu.lui de îriregistrare (A 1 ). În cazul în care

. întîlne~te u~ gol (D) o parte a semnalu.lni ultrasonor este reflectat pe supra-
fata de separare diµ.tre metal ~i aerul din golul respectiv ~ semnalul este mult
atenuat ceea ce se va observa la. aparatul indicator (A 2). Dispozitivul folosit
practic are o singura pereche emitator-receptor care este plimbata în lungul
piesei de cercetat. Aceasta. metoda are doua inconveniente : în primul rînd
ultrasunetele propagîndu-se prin piesa se reflecta pe fetele opuse ale acesteia
îngreunînd observarea defectelor; ni al doilea rînd acest procedeu nu permite
stabilirea adîncimii la care se gasesc defectele.

'/.

8)
6)
Fig. 1.12.11

Aceste inconveniente sînt în ~uni ma.sur!. eliminate de defectoscoapele

prin reflexie (sau în impu.lsuri). La acestea emitatorul ~i receptoru.1 sînt situate
de aceea~i parte a piesei unu.1 lînga altul (fig. I.12.lla). Ultrasunetele se pro-
paga prin piesa, ajung la fata opusa unde sînt reflectate ~i apoi revin la recep-
tor. Daca în piesa exista un defect, semnalul ultrasonor ~ va reflecta de acesta
~i va ajunge mai devreme la. receptor decît cel reflectat de fata opusa. Emita-
toru.1 genereaza impu.lsuri scurte la intervale lungi constante cate împreuna
eu semnalul reflectat sînt marcate pe ecranul unui oscilograf. În fig. I.12.1 lb
prin 1 ~i 3 am ·indicat locurile unde spotul luminos are devieri ·bru~te care
marcheaza momentele în care a fost emis semnalul ultrasonor ~i respectiv în
care a fost receptat semnalul reflectat de fata opusa.. Prin ·2 am indicat locul
unde este indicata primirea unui semnal reflectat de un defect. Poziµa rela-
tiva a acestuia în raport eu 1 !JÎ 3 ne permite sa determinam adîncimea la
care se gase~te defectul.

\'
•

1·
 .13.. Elemente de mecanicli relativista

. .
13.l. SPATf(JL $1 TDIPUL IN MECANICA NEWTONIANA-

Dupa cum am va.zut în capitolele anterioare, pentru descrierea unui fenomen

mecanic (~i aceasta este situatia pentru orice fenomen fizic), trebuie sa cunoa~-
tem punctul din spatiu ~i momentul de timp la care acesta are loc. Pentru
aceasta am introdus noµunea: d~ sistem de .referinta fata de care raportam
mi§carea mecanica, stabilind totodatl modul de masurare a distantelor §Î
4uratelor. Am fa.eut toate acestea flrl a da însa o definitie a spatiului §Ï
timpului, bazîndu-ne doar pe practica noastra cotidiana.
Am va.zut ca în univers nu existl un corp absolut nemi§cat fata _de care
sa p~tem stabili repausul sau mi§carea absoluta a altor corpuri (§ 1.1). Aceasta
înseamna ca nu exista un sistem de. referinta absolut. Deoarece notiunea de
spatiu este strîns legata de noµunea de sistem de referinta, din acest punct
de vedere nojiunea de spatiu este relativa.
Constatarea practica a succesiunii unor fenomene sau evenimente ne da
posibilitatea sa apreciem scurgerea timpului. De fapt pentru a masura durata
unui fenomen ne servim de alte feuomene cunoscute ca avînd o Il}are regula-
ritate (pulsul omenesc, oscilaµile izocrone ale unui peridul, succesiunea zilei
§Î a noptii etc.).
· Din discutia de mai sus rezulta ~a nu putem considera notiunile de spaµu
§Î de timp rupte de existenta corpurilor materiale §Î a mi§carii lor. Din acest
motiv spatiul §Î timpul sînt · noµuni relative.
- Principiile ~i legile mecanicii clasice 8§8. cum au fost ele formulate de catre
Newton sînt atît de generale încît s-a presupus ca pot fi aplicate tuturor
corpurilor din. univers. Pentru aceasta Newton a trebuit sa postuleze anumite ·
proprietati ale spapului §Î timpului care sa asigure valabilitatea universala
1

a acestor principii. · _
Cînd am discutat principiul inerp.ei (§ _3.1) am aratat ca în nici un sistem de
·referinta legat de corpurile materiale nu sînt exact· satisfacute consecinfele
principiului ineqiei. Din acest.. motiv Newton a considerat d. f:J.Cest principiu
nu poate fi exact valabil decît într-un sistem de referinta care sa existe în ._ )',,

sine independent §Î în afara_ corpurilor materiale. Analog se prezinta situaµa ,li

·,·
§Ï în privinta timpului- a carui scurgere apare în mi§carea inerp.ala (rectilinie
§Ï uniforma). Pe de· alta parte, deoarece în desfa;mrarea oricaror fenomene
fizice intervin neregularitati, introducerea unei ma.suri exacte a timpului nu
se poate realiza pe aceasta baza. În acest mod Newton a ajuns la ideea exis-
tentei unui spatiu absolut §Ï a unui timp absolut pe care le-a definit dupa
cum _urmeazà : ·

263
I,
,,Spajiul absolut, considerat în natura sa fa.ra nici o legatura eu ceva extèrn,
ra.mine totdeauna asem=nea §Î imobil. Spatiul relativ este o mlsura sau o
parte oarecare mobila a celui absolut care se releva simturilor noastre prin
pozitia sa fa ta de corpuri ~i '_de obicei se confunda eu spatiul im::>_bil".
,, Timpul absolut, adevarat ~i matematic în sine ~i dupa natura sa, curge
în mod egal §Ï fa.ra nici o legatura eu ceva extern, §Ï eu un alt nume se
cheama §Ï durata. Timpul relativ, aparent ~i comun, este acea rnhura (precisa.
sau neegala) sensibila ~i externa a oricarei durate deterrninate prin mi~care,
care se folose 1te de obicei în loc de timpul adevarat cum ar fi ora, ziua,
luna, anul".
Dîndu-~i seama ca practic nu exista 1posibilitatea de a lucra eu spatiul §Î
timpul absolut Newton afirma ca noi sîntem constrîn~i sl lucram eu spatiul.
~i timpul relativ ceèa ce, pe de alta parte, ne este de fapt suficient pentru
descrierea completa a fenomenelor fizice. Revazînd discutia anterioara §Î
definitiile date de Newton constatam ca spatiul relativ coïncide cu ceea ce
am numit sistem de referinta, iar timpul relativ este ceea ce se misoara,
de exemplu, cu ajutorul cronometrului. .
Proprietati importante· ale spatiului sînt : . omogenitatea §Î izotropia sa.
Prin omogenitatea spatiului se întelege ca toate p~nctele sale sînt perfect
echivalente, adica, în .a:celea~i conditii, fenomene de acela~i tip au aceea~i
evolutie, în oriëe punct din spatiu. Analog se corisidera. ca timpul este omogen,
întelegînd prin aceasta ca toate momentele de timp sînt echivalente: indi-
ferent de m:>mentul în care sînt realizate conditiile un anumit fenomen se
desfa.Joara identic, din acel moment. Prin izotropia spatiului întelegem ca
toate directiile sînt echivalente sau nici o directie nu este privilegiata.
Exista o strînsa legatura Jntre transformarile lui Galilei ~i aceste proprie- ·
tati. Astfel 'prin faptul ca aceste transforma.ri sînt presupuse valabile pentru
orice punct din spatiu ~i orice moment, fa.ra nici o alta conditie restrictiva,
se• considera implicit omogenitatea spatiului ~i timpului. De asemenea este
implicata ~i izotropia spatiului deoarece formulele de transformare (3.12)
se scriu la fel, indiferent de directia dupa care se mi~ca sistemul S' în raport
eu sistemul S (vom conveni sa alegem axa Ox dupa directia vitezei relative
dintre cele doua sisteme) ~ Este evident ca asimetria primelor trei relatii (3.12)
nu este cauzata de proprietatile spatiului ci de directia vectorului viteza
relativa.
Acelea~i proprietati sînt continute implicit 9i în formula (3.86) care exprima
legea atractiei universale. Într-adeyar forta de atractie nu depinde decît de
distanta relativa dintre cele doua mase actionînd întotde~una dupa directia
care le une~te indiferent de pozitia lor în spatiu.
Înca de la începutut secolulùi trecut s-a impus definitiv teoria ondulatorie
a 1uminii. Propagarea luminii era asimilata cu propagarea unor unde elastice.
Dupa cum se ~tia (vezi ~i § 11), undele elastice reprezinta propagarea din
aproape în aproape a deformarilor elastice ale unui mediu material. În con-
secinta s-a presupus existenta unui suport material !]Î pentru ·undele lumi-
noase, care a fost numit eter. Deoarece lumina se propaga atît în aer, corpuri
materiale, cît §Ï în :vid, trebuie sa consideram ca. eterul umple întreg spatiul.
Astfel, acest eter imobil care urp.ple uniform spatiul ar putea fi identificat eu
spatiul absolut (reprezentînd o materializare a acestuia). Un sistem de refe-
rinta legat de eter ar putea constitui acel sistem fix (absolut) fata de care
sa putem stabili repausul absolut sau mi~carea absoluta a corpurilor. ·.
264 .
 ·'·· ' ,'·' ~{··
i \
1
/

0 serie întreaga de experiente au cautat sa puna în evidenta efectele co11di-

ponate de existenta eterului. Deoarece spapul nu ne permite sa descriem astfel
de experiente retinem doar faptul deosebit de important ca rezultatele dife-
ritelor tipuri de experiente (a caror precizie este în afara oricarei discutii)
nu au putut fi explicate decît atribuind eterultii proprietati total contradic-
torii. Prin aceasta experienta a dovedit de fapt inexistenta eterului.
Infirmarea ipotezei eterului arata ca modelul mecanic al propagarii luminii
· bazat pe legile fondamentale ale mecanicii clasice este inconsistent punînd,
la, urma urmelor, la îndoiala însa~i valabilitatea generala a acestor legi. De
asemenea, inexistenta eterului pune din nou în discutie daca este sau nu
principial posibila punerea în evidenta a mi~carii absolnte fata de spatiul
absolut.

13.2. EXPERŒNTA :l\lICHELSON-MORLEY

Din punct de vedere istoric experienta Michelson-Morley a fost una din

experi~ntele concepute pentru a pune în evidenta proprietatile eterului.
Deoarece, a~a cum am mentionat, ipoteza existentei! eterului a trebuit sa fie
abandonata, sa vedem la ce rezultat ne conduce interpretarea acestei expe-
riente daca ~u mai consideram eteml. .
Schema dispozitivului experimental ,este indicatà în fig. I.13.1. 0 sursa
monocromatica S trimite un fascicul luminos care ajungînd pe oglinda semi-
transparenta O este desfacut în doua fascicule. Primul fascicul (1) este reflectat
în 0, ajunge la 0 1 , de unde este reflectat întorcîndu-se pe acela~i dmm în 0;
o parte a acestuia strabate oglinda semitransparenta 0 ajungînd la luneta L.
Cel de al doilea fascicul (2) trece nedeviat prin 0, ajunge la oglinda 0 2 pe
care se reflecta reîntorcîndu-se în 0; o parte a acestuia. este din nou reflectata
în 0 fiind trimis catre luneta' L. ·
Presupunînd corecte ecuatiile cinematicii newtoniene, · în particular legea
compunerii vitezelor, sa calculam intervalul de timp dintre momentele sosirii
celor doua fascicule la luneta L. Deoarece fasciculele pleaca odata de_la sursa
~i drumurile S0 ~i 0L sînt comune,_ ·diferenta de timp nu poate apare decît
datorita parcurgerii drumurilor diferite 00 10 (pentru fasciculul 1) ~i respectiv
00 20 (pentru fasciculul 2). · Sa consideram situatia din fig. I.13.la în care
bratul 00 1 al aparatului este paralel eu direcpa vitezei v de mi~care a Pa-
mîntului ~i sa calculam timpul t1 neces~r fasciculului If sa parcurga drumul
oop. În tinwul t1 în care lumina ajunge de la oglinda O la oglinda · 0 1 ,
aceasta din urma (împreuna cu întreg aparatul) s-a deplasat eu distanta vt~,
adica lumina a strabatut distanta l - vt~; avînd în vedere ca viteza luminii
este e, aceasta distants. este totodata egala eu et~. Rezulta et~= l -vt;, adica
I l
tl = - - .
c+v
Pentm întoarcerea la O luminii îi trebuie timpul t~'. În acest caz et;'= l +
vt~'
deoarece în acest interval de timp oglinda 0- s-a departat' cu distanta vt?,
de unde
t1,, -
- l
--.
t;-V

265

,·
,,

~- -;---- '

V
a)

V
b)
FÎI• 1.13.1
Totul se petrece ca ~i cum în primul caz viteza relativa a luminii faia de aparat
este c + v iar în cel de al doilea caz c - v. · ·
A~adar timpul t1 este
2lc
t1 = t~ + t~' = c2---
- vs

266
 o;
••••
,,
,:

~--Y
Fic. L13.Z

sau
12l
t-1=----- (13.l)
c 1-v2/c 2
Sa calculam acum timpul t 2 în care este pareurs drumul de la oglinda 0
la 0 2 §Ï înapoi. îinînd seama ca §Î mai înainte de mi§carea aparatului, se vede
din fig. I.13.2 ca dupa un interval de timp t~ lumina se reflecta pe oglinda
0 2 în pozitia 0~. În. acest timp lumina strabate distanta 00~ =. et~, iar aparatul
se deplaseaza pe distanta 00' =. 0 20~ =. v~. Din triunghiul dreptunghic
· 0'00; rezulta .
(ct~) 2 = l 2 + (vt~) 2 ,.
adica
t' _ l l 1
-. 2 - V
c2 - -µ2 =~.'VI-:- v2/c2
Un rationament analog · ne arata ca timpul t~' dupa care lumina reflectata ·
în o; reîntîlne§te oglinda · 0 în pozitia 0" este egal eu t;. Timpul t2 · va fi
1
t2 ·= 2t~ = 2z. (13.2)
c '/ 1-v2 /c2
Comparînd relajiile (13.1) §Î (13.2) se observa ca. t1 - t2 este diferit de zero
~i anume
Ât=t1-t2=- 2l(- - 1-- 1 )
. c 1 - v2/c 2 VI -. v2/c2 1

de unde
l v2
Ât~-. - , (13.3)
C C2

deoarece v (Ol 30 km/s) este mult mai mie decît c•.

/

• Am folosit relaµile (valabile pentru v/c < 1, vezi tabelul A.2) :

1 v• 1 v•
1- v•J,• tM 1 +;. 1P '/1 - v•f,• tM 1 +W.
267
,,_,:
 -
Sa presupunem acum situap.a clin fig. I.13.lb în care bratele 00 1 ~i 00 2
ale aparatului fac acela~i unghi de 45° eu directia de mi~care a Pamîntului.
Este evident ca timpurile dé parcurgere ale drumurilor oop ~i respectiv 00 20
sînt egale între ele deoarece viteza relativa a luminii fata de aparat este aceea~i
pentru ambele fascicule. Ne a~teptam deci ca în aceasta situatie sa nu existe
nici o diferenta de timp între momentele sosirii celor doua fascicule. Evaluînd
numeric membrul drept din (13.3), tinînd seama cal este de ordinul metrului,
întîrzierea dintre çele doua fascicule (6-t) era de a~teptat sa fie de orclinul
',. a 10- 16 ~- Dêsigur ca o asemenea cliferenta de timp nu ar fi putut fi masu-
:rata eu un- cronometru. ·
Sistemul de masurare conceput de Michelson se baza pê fenomenul de
interferenta care, dupa cum se ~tie, ·depinde de defazajul Âq> clintre undele
care interfera. Pentru situatia din fig. I.13. lb cînd cele doua fascicule ajung
--simultan (6-t = 0), ·defazajul dintre ele .este. zero, pe cînd în situatia din
fig. I.13. la unde Ât ~ 0, yom avea un defazaj Âq> ~ 0 între cele doua fasci-
cule èare interfera. Experienta era atît de precisa încît defazajul obtinut
chiar pentru Ât de ordinul 10-16 s ar fi trebuit sa dea o moclificare observabila
fenomenului de interferenta. ·
Experienta a dovedit fa.ra nici un dubiu ca nu apare nici cea mai mica
întîrziere între cele doua fascicule indiferent de orientarea aparatului fata
de direcp.a de mi~care a Pamîntului. Aceasta constituie o indicafie ca legea
de compun~re a vitezelor data 4e cit_iematica newtoniana nu mai este corecta.

[1)3.3. PRINCIPIILE TE ORIEi RELATIVIT.A'fil RESTRîNSE

Dupa cum am mentionat o serie întreaga de experiente efectuate la sfîr-

~itul secolului trecut (clintre care nu am descris decît experienta lui Michelson)
nu au putut fi interpretate pe baza principiilor generale ale mecanicii newto-
niene, evidenpind astfel caracterul limitat al acestora;· A aparut necesitatea
elaborarii unei noi teorii capabila sa explice consecvent noile fapte experimen-
tale acumulate. 1

Acest lucru a fost realizat în 1905' de Albert Einstein care a formulat doua
noi principii generale care stau la baza teoriei relativitatii restrînse.
a) Prineipiul relativitatü. Legile naturii sînt acelea~i în toate sistemele
de referinfa ineqiale.
b) Prineipiul constantei vitezei luminii in vid. În raport eu orice sistem
de referinta inertial viteza luminii în vid are aceea~i valoare.-
Principiile teoriei se refera doar la cazul mai particular al sistemelor de
referinfa inertiale (SRI)*, clin care cauza se nume9te teoria relativitatii restrînse.
Mentionam doar ca Einstein a construit o teorie care se aplica 9i sistemelor
neinert;iale numita teoria relativita#i generale.
Primul principiu constituie de fapt o generalizare a principiului relativitatii
galileiene din mecanica (care se refera doar la legile mecanicii) pentrti toate
fenomenele fizice. El arata ca în condip.i identice un fenomen fizic se des-
fa~oara la fel în SRI diferite. Aceasta înseamna ca prin nici o experienta de
fizica nu poate fi pusa în evidenta mi~carea rectilinie ~i uniforma a unui SRI.

• D~oarece termenul sistem de referintl inertfal. va apare frecvent in discutia noastra vom
intrebuinta pentru acesta notatia SRI.

268
 ., '. '!

Daca pnmul principiu apare sugerat natural de mecanica clasica, cel de

al doilea principiu, în mod evident, intra în contradictie eu aceasta. Într-adevar
daca sursa luminoasa se apropie sau se departeaza de observator eu viteza 'li,
confon;n legii de compunere a vitezelor data de cinematica newtoniana viteza
luminii fata de observator ar trebui sa fie c +" în primul caz §Î respectiv
c - v în al doilea caz. Principiul al doilea al teoriei relativitapî restrînse afirmâ
însaca vitezaluminiifaiadeobservatoresteaceea~iînambele situatü §Î egala eu c.
Sa observam acum ca, daca consideram valabil acest principiu, rezultatele
experientei lui Michelson pot fi ini.ediat explicate. in acest fel al doilea princi
piu poate fi corisiderat ca o generalizare a rezultatelor acestei experiente

13.4. TRANSFORMA.BILE LORENTZ

În capitolul 3 am va.zut ca transformarile lui Galilei (3.12) care dau rela-

tiile dintre poziµa §Î timpul ma.surate în SRI (S') în mi~care §Î respectiv în
SRI (S) considerat fix, exprima matematic principiul relativitatfi mecanice
deoarece lasa neschimbate ecuatiile dina:tnicii. Ar parea plauzibil. sa consi- ·
deram ca. transformarile lui Galilei ne dau, §Î în teoria lui Einstein, relatiile
de trecere de la un SRI la altul, adica exprima matematic !jÎ primul principiu
al teoriei relativitatii restrînse. Problema esenµala este de a vedea daca aceste
transforma.ri nu contrazic principiu.1 constantei vitezei luminii în vid. Pentru
a putea raspunde lâ. aceasta. întrebare sa-analiza.m eu atentie consecintele acestui
principiu. ·
Conform principiului lui. Huygens, radiaµa luminoasa emisa. de o sursa
punctiform~ se propage. sub form:a unei unde sferice, întelegînd prin aceasta '
ca frontul de unda este o suprafaia sferica. de raza R = et unde c este viteza
luminii în vid iar t - timpul necesar 1 ~ sa se propage de la sursa pîna.
la punctul din spaµu atins de frontu.1 de unda. Considerînd sursa în originea
sistemului de coordonate legat de SRI fix '(S) ecuatia ace·stei suprafete este
(vezi A.12) : 1

x2 + y2 + z2 = R2 = c2er1.. (13.4)
În fig. I.13.3 am reprezentat intersectia sferei eu planul xOy al sistemului
y
(S)

....

F,ig. 1.13.3

26!1
 de coordonate ales. Fie acum SRI mobil (S') care se deplaseaza fata de (S}
eu viteza v clirijata în lungul axei x (fig. I.13.4). Presupunem cala momentul
t = t' = 0 originile O ~i 0' ale celor doua sisteme de coordonate coincid. Pentru
un observator care se afla în repaus fata de sistemul (S) frontul undei emise
lat= 0 clin O.va fi dupa t secunde suprafata sferica cu centrul în O (fig. I.13.4a}
de raza et (ecuapa 13.4). Pentru observatorul care se gase~te în repaus fata
de sistemul (S') conform principiului relativita,tii frontul de unda va fi 'tot o
sfera eu centrul în punctul de unde a fost emisa lumina în acest sistem adica
punctul O' (fig. I.13.4b) deoarece acesta coincidea cu O la \momentul emisiei
(t = t' = 0). Conform principiului al doilea al teoriei relativitaµi restrînse
dupa t' secunde raza R' a frontului de unda va fi et' deoarece viteza luminii
în vid nu depinde de mi~carea sistemului de referinta. Prin urmare frontul
de unda în acest sistem este reprezentat de ecuaµa
x'2 + y'z + z'2 = R'2 = e2t'2. (13.5}
Daca transforma.rue Galilei descriu corect clin punct de vedere matematic
principiile teori~ relativitatii restrînse ele trebuie sa transforme ecuatia (13.5}
în (13.4) ~i invers. Aceasta înseamna caprin înlocuirea lui x', y', z' ~i t' conform
relatiilor (3.12) ecuaµa (13.5) sa treaca în ecuatia (13.4) pentru orice punct
din spatiu ~ orice moment de timp. Sa ·efectuam aceasta înlocuire:
(x - vt)2 + y2 + z2 = e2t2
1 1

sau
2xvt + y 2 + z2 = (e 2 - v2)t2.
x2 - (13.6}
Dupa cum se vede imecliat ultima ecuatie nu poate sa coïncida eu (13.4),
pentru orice valoare a lui x, y, z ~i t. .În concluzie, transformarea lui Galilei
. nu ne furnizeaza. clin punct de vedere al teoriei relativitatii _restrînse relatüle
corecte de trecere de la un SRI la altul. Sa încercam sa modificam relatiile-

y .\ Y' H y'
(S) (S'J'1 __
(S): (S),,,___

X. )f' d 'X'

1,
1

a) '

270
 de transformare (3.12) 8.§a încît ecuapa (13.5) sa fie transformata în. (13.4).
Vom admite în continuare ca y' = y, z' = z deoarece în relap.a (13.6) termenii
în y 1 ~ z2 coincid eu cei din (13.4). Comparînd ecuapa (13.6) eu (13.4) apar .
doua neconcoi:dante : în primul rînd coeficientul lui t1 nu mai este c1 iar în
membru! stîng apare termenul sùplimentar (- 2xvt). Acest termen suplimen- -
tar se datore§te faptului ca x' se exprima §Ï prin x §Î prin t. Aceâsta dificul-
tate poate fi eliminata doar daca admitem ca §Î t' se exprima prin X §Î t,
· astfel încît t' 2 sa introduca la rîndul sau un termen proporponal eu produsw·
xt car~ sa compenseze term,enul suplimentar din (13.6). Vom cautat' de forma:
t' =ft -gx,
unde constanta / trebuie s~ fie pozitiva deoarece în orice sistem de referinµ.
evolupa în timp trebuie sa se desfa§oare de la trecut spre viitor. Obs~rvînd
ca t'"' contine §Î termeni în x2 va trebui sa modificam putin §Î expresia lui
x' luînd ·
x' = h(x - vt)
(f, g, h sînt constante care trebuie .determinate). Introducînd în (13.-5) se
obtine
·(h2 - c2g2)x2 - 2(h2v - c2fg)xt + y 1 + z2 = (c 2f2 ---:- v2h1)t2,
care coïncide eu (13.4) pentru orice punct din spatiu §Î orice moment dacl
J,g, h satisfac .ecuapile:
Ji2 _ czg2 = 1, (a)
2
vh - c2.fg = 0, (b) (13.7)
c2j 2 - v1h2 = c1 • (c)
Înmultind _(13.7a) eu v §Î înlocuind pe vh1 în (13.7b) obpnem
c2g(j - vg) = v.
Înmulpnd apoi. (13.7b) eu v §Î înlocuind v2h1 în (13.7c) rezulta
c"f(f - vg) = c9•
Raportul ~timelor doua ecuapi ne da
g/f = v/c1 sau g = vf/c2•
Înlocuind pe g in (13. 7b) rezulta h = /. Din relatfa (13.7c) obiinem atuncl

~
1
f = h=
v
a dica g = -tJ9 • ---;::===•
1 - v /c'lj
2
c VI -
2
v /~
Cu aceste valori pentru constantele /, h §Î ·g obiinem relapile
V
t - -~
, x - vt , , , , c8 (13.8)
x = Vl - vt./ct., y =y,. z = z, t = -V-1---v-s/-ci'

%71

'
 ,..
". ,• ~ -~
: ' . ~ ...
/

cunoscute sub numele de transformarile lui Lorentz. Este evident ca a afirma

ca SRI (S') se mi~ca fafa de SRI (S) eu viteza v este echivalent eu a spune
ca SRI (S) se mi~ca fafa de SRI (S') eu viteza (- v). Deoarece relafiile (13.8)
sînt valabile pentru viteza constanta v oarecare, relap.ile de trecere de la
SRI (S') la SRI (S) se obfin din (13.8) înlocuind pe v prin - v adidi

t' + !!.. x'

+ x'
vt' , , c
X=---;::===,Y=Y,Z=Z,t= _ _ _ .
2
(13.8')
\.
yl - v /c 2 2
.YI - v /c · 2 2

E~presiile (13.8) trec aproximativ în transformarile lui Galilei daca viteza

fi dintre cele doua sisteme de referinfa este mica în raport' eu viteza luminii
(daca vjc ~ 1 putem considera VI
~ v2/c2 O:l 1). Aceasta justifica faptul ca
transformarile lui Galilei conduc la rezultate practic corecte pentru viteze
uzuale, înfelegînd prin aceasta chiar ~i rachetele care se mi~ca eu a doua viteza
cosmica (11,2 km/s) sau Pamîntul în. mi~carea pe ecliptica (30 km/s).

13.5. CONSECINfELE FIZICE ALE TRANSFORM.ARILOR LORENTZ

1

a) Contractïa Iungimilor. Dupa cum se ~tie, masurarea unei distante revine

la a determina de cîte ori o lungime aleasa ca etalon este cuprinsa în acea
distanfa. ·
Sa consideram o rigla, care se afla în repaus fafa de SRI (S'), a~ezata în lungul
axei Ox ~ care are lungimea l0 în acest sistem. N otînd eu x{: ~i x~ punctele în
care se gasesc cele doua capete ale riglei avem l 0 = x~ - x~. Sa vedem acum
care este 1ungimea riglei pe care o masoara un observator situat în S. Pentru
· aceasta trebuie determinata pozifia capetelor riglei în sistemul S la acela~i
moment de timp în acest sistem. Pentru aceasta trebuie sa cunoa§tem simultan
(la momentul t1 = t 2 ) coordonatele capetelor riglei x 1 ~i x 2 • Conform relafii-
lor (13.8) avem .

Scazînd aceste relatii §Î avînd în vedere ca t1 =t 2 obfinem

, , Xz - X1
X2 -
- --;::===
X1 -
VI - v2/c2
Ti.nînd seama ca (x 2 - x1) reprezinta lungimea l a riglei în sistemul S, rezultâ
l = l 0 VI - v2/c2 • _(13.9)
Deoarece Vl - v2/c 2 este mai mie decît unu, rezulta ca pentru observatorul
fata de care rigla se mi§ca eu viteza v, lungimea riglei este mic§orata (l < l 0 ).
Din acest motiv relafia (13.9) reprezinta contracfia lungimilor. Atragem 1

atentia ca daca am considera rigla de lungime l 0 în repaus în S atunci pentru

un observator din S' ea apare de asemenea contractata CU factorul v2 /c 2 • Vl -
272
 .1,···, ~-

/ -

Acest rezultat se obtine printr-un rationament analog plecînd de la relatiil~

(13.8') deoarece se poate . considera de asemenea cà S' se mi§cà eu ·viteza
(- v) fatà de S'.
Mentionàm cà aceasta contractie apare numai dupa ditectia de mi~care·
deoarece în demonstratie am folosit ipoteza · ca rigla · este a§ezatà în lungul1 •
acestei directii. in cazul în care rigla este 8.§ezata perpendicular pe directia,
de mi§care l = l 0 , deoarece, conform relapei (13.8), y' = y §Ï z' = z.
Observàm cà rigla are lungimea mai mare- în sistemul fata de care se afla:
în repaus, denumit sistem propriu. Acestei lungimi i se mai spune lunginze~ .
proprie sau de repaus.
Deoarece contractia Lorentz are loc numai dupa directia de mi§care, un,
corp care are volumul V O ~ sistemul propriu va avea un volum
V= V 0 yl--: v2/c2
în sistemul fafa de care corpul se mi§ca eu viteza v.
Faptul ca distanta dintre doua puncte apare diferita dupa cum este consi--
derata într-un SRI sau altul (în mi§care fata de celàlalt). face necesarà revi-
zuirea conceptiilor newtoniene asupra spatiului. Într-adevar, spapul relativ
ça parte componenta a spatiului aparent nu mai poate fi în nici un fel con-·
fundat cu acesta limitîndu-se astfel realitatea ,fizicà a spatiului absolut. Apare·
clar legatura strînsa î11tre proprietatile spatiului §Î mi§carea corpurilor niateriale.
în afara de aceasta, deoarece, conform principiului relativitatii, prin nici o-
experienta fizicà nu se poate pune în evidenta mi§carea unui SRI fata de
altul (deci nici fata de spapul absolut !) rezulta cà putem folosi mi§ca:i-ea,
sistemelor inef1=iale pentru marcarea succesiva prin mijloace fizice a punctelor·
din spatiu. Aceasta fa.ra doar §Î poa~e limiteaza §Î mai mult notiunea de spati u
absolut.
b) Dilatarea duratelor. Am vazut di distantele spatiale au valori diferite·
în diferite sisteme inef1=iale~ Apare naturalà întrebarea dacà nu cumva §i cu
duratele se întîmplà acela§i lucru. Pentru aceasta sa consideram doua eveni--
mente care au loc în acela§i punct din sistenul (S') la momentele· t~ §Î res-
pectiv t~ fiind despàqite de intervalul de timp Ât 0 = t~ - t~. N otînd eu,
t2 §Ï respectiv t1 momentele corespunzatoare din SRI (S), fata de care (S');
se mi§cà cu viteza v, intervalul de timp masurat în acest sistem va fi Ât =-
= t 2 - t1• .Conform relatiilor (13.8)

·unde x 1 §i x 2 sînt punctele în care se petrec cele doua evenimente pentfü utl'
observator din sistemul (S), la momentele t1 §i respectiv t 2 • .

Scazînd relatiile de mai sus, obtinem

{13.10;
 '/': w
/
Diferenta x 2 - x1 o calculam folosind din nou relaµile (13.8):
, x2 -vt , x - vt
Xa = --=======,
Vl - v2/c2
2

.
X1
1
'Vl -
1
= --:::::::::::::::=::::::::::
v2/c2
,

11nde x~ ~ x~ sînt punctele din (S') în care au loc cele doua evenimente. ·ne-
-oarece am considerat ca aceste evenimente se petrec în acela§i punct clin (S'),
.x~ = x;.Scazînd ultimele doua relapi rezulta
di .., At
. 0 = ___;;;..-......:====----
X2 - X1 - V (t2 - t1)
a ca x 2 - x1 = vu .
Vl - v2/c2
lntroducînd pe x 2 - x1 în ecuatia (13.10), obµnem
. v2 va
Ât - - Ât 1- -2
· c~ c
Ât 0 = --------=---- - --__-_-_-_-_-Ât
Vl - ,J2/c2 Vt - v2/c2
-sau
(13.11}

Din formula (13.11) rezulta faptul ca intervalul de timp Ât dintre cele doua
,evenimente este mai mare în sistemul (S) decît în sistemul (S') (care se mi~ca.
•CU viteza v fata de S) în care evenimentele au loc în acela9i punct.
Desigur nu ne putem 8.§tepta sa putem pune în evidenta. dilatarea duratei
-prin efectuarea unei experiente în sistemele de referinta. în mi~care rectilinie
~i uniforma. fata de Pamînt (automobil, tren, racheta) care ne stau la dispozitie
în mod obi9nuit. Într-adevar în aceste cazuri raportul v/c este mult mai mie
-decît unu 9i deci radicalul Vl - v2/c2 poate fi foarte bine aproximat prin unu.
0 confirmare experimentala a aparut însa. în urma observatiilor efectuate
.asupra timpului de viata al mezonilor µ clin radiatia cosmica., care se mi~ca fata
-de Pamînt cu viteze de aproximativ 0,9998 c. Mezonii µ sînt particule insta-
bile care apar în urma ciocnirilor 9i dezintegrarilor altor particule. Inter-
·valul de timp dintre aparitia 9i disparitia (dezintegrarea) lor se nume9te timp
-de viata 9i poate fi determinat experimental.
Se pot produce mezoni µ 9i în condiµi de laborator. Timpul lor de viata
masurat în sistemul legat de Pamînt este aproximativ 2 •10- 6 s. Deoarece
;ace9ti mezoni au viteze mici fata de viteza luminii putem considera acest
timp de viata ca fiind practic egal eu timpul de viata masurat în sistemul
-propriu al mezonului (sistemul în care acesta este în repaus).
Pe de alta parte se constata ca mezonii din radiaµa cosmica parcurg drumuri
-de pîna la 30 km între producerea 9i dezintegrarea lor. Timpul lor de viata ma.su-
-rat pe Pamînt este':de aproximativ 10- 4 s. Aceasta este o consecinta a faptului.
·ca, în acest caz, timpul de viata masurat pe Pamînt nu mai coïncide eu timpul
-propriu de viata. ln adevar punînd în retapa (13.11}, Ât 0 = 2 · 10- 6 s 9i
·v/c = 0,9998 obµnem Ât = 10-4 S. .
Pentm a da o interpretare mai intuitiva dilatarii duratelor sa ne ima-
:ginam urmatoarea experienta: în sistemul (S), în lungul axei Ox, plasam mai
multe ceasornice la distante egale, presupuse cunoscute. Consideram ca ceasu-
-rile din sistemul (S) sînt sincronizate, adica la orice moment de timp acele

274
 Y'
(S)
➔ v
r
o·

(S)
y
.x•
~

l
·,
~
,j .

r
0
j

a)
, y'
. (S')
-+ V

·o'.,__-4
x·

y
(s)

Fig.I.13.5

lor au acèea~i pozitie. Pentru a sincroniza doua ceasuri situate la distania F

a~ezam acele indicatoare ale primului ceas într-o pozitie cunoscuta, de exempltt.
ora ·o, iar acele celui de al doilea în pozitia corespunzatoare orei (0 l/c). +
În momentul în care pornim primul ceas, trimitem totodata· un semnal luminos-
spre cel de al doilea ceas care-va fi pomit în momentul în care este receptionat
acest semnal. Atunci. cele doua ceasuri vor avea indicatii identice deoarece·
luminii i-a fost necesar timpul t = l/c pentru a strabate distanta dintre cele·
doua· ceasuri. Considetam ca la momentul de timp t~ = t1 = 0 ceasornicul
din (S') se gase~te în dreptul ceasornicului I din .(S), ambele indicînd ora. 0-
(fig. I.13.5 a). Dupa un timp t~ > t~, ceasul din (S') ajunge în dreptul ceasu-:·
lui II. din S (fig. I.13.S- b). Comparînd indicap.ile lor constatam ca ceasul din
(S') a ramas în urma fata de ceasornicele din (S).

275
i - ...
'

În general prin ceasornic nu se întelege neaparat ceasul uzual care. func-

'j;ioneaza prin destinderea unui resort ci orice fenomen a carui evolutie periodica
ne indica curgerea timpului ( § 13.1). Prin urmare experienta descrisa ne arata
,ca pentm observatorul din sistemul (S) fenomenul se desfa.9oara mai rapid
·(timpul curge mai repede) în sistemùl sau propriu, decît în sistemul (S') care
·se mi9ca fata de acesta eu viteza v.
Mentionam ca daca comparam indicatiile unui ceasornic fix din sistemul
,(S), eu mai mult(ceasornice clin (S'), în repaus fata de acesta din urma, sin-
·cronizate dupa acela9i procedeu ca ~i mai înainte, vom constata ca ceasomicul
-din (S) ra.mine în urma fata de ceasornicul din (S'). Rezultatul se poate obµne
printr-un calcul asemanator eu cel anterior, folosind relapile de transformare
(13.8') 9i conditia x 1 = x 2 (ceasornicul din S este Iixat !). Deci, în acest caz,
·pentru observatorul din (S') timpul curge mai repede în sistemul sau propriu
-decît în sistemul (S). ·
Punînd întrebarea care d.intre cei doi observatori are dreptate rezulta o
,contradictie aparenta între punctele de:rvedere ale celor doi observatori cunos-
-cuta sub numele de paradoxul ceasornicelor sau paradoxul gemenilor. De fapt
.aceasta contradictie nu exista deoarece întrebarea pusa nu are sens în teoria
. ·relativitatii. Într-ad~var pentru a putea da un raspuns ar trebui sa avem la
-dispozitie un ceas care sa masoare curgerea timpului absolut indicînd astfel
-care din cei doi observatori are dreptate.
Daca renuntam la conceptul de timp absolut ca reprezentînd o notiune
lipsi ta de continut fizic (nu se bazeaza pe fapte reale), paradoxul dispare deoa-
rece cele doua puncte de vedere nu· pot fi confruntate. Aceasta este o conse-
•cinta a faptului di nu sînt create conditii echivalente de observatii : de fiecare
-data în sistemul propriu al observatorului am distribuit mai multe ceasornice,
pe cînd în sistemul în mi9care fata de observatorul respectiv nu am plasat
decît un singur ceas. Pentm a putea compara efectiv rezultatele ar trebui
·sa realizam conditii echivalente de masura în ambele sisteme. Aceasta ar
însemna sa comparam un ceas dintr-un sistem (S') eu un acela9i ceas din sis-
temul fata de care (S') este în mi9care, adica ceasul din (S') sa treaca de doua
on prin fata aceluia9i ceas din (S). Acest lucm nu se ~oate realiza decît daca
:sistemul (S') parcurge o traiectorie închisa, adica se mi9ca accelerat, ceea ce
inseamna ca ie~im din teoria relativitatii. restrînse (S' nu mai este sistem iner-
iial). În acest caz problema se rezolva în cadrul teoriei relativitaµi generale
·9i rezultatul este: ambii observatori, indiferent de sistemul de referinta în
care se ·gasesc, constata ca timpul curge mai încet în sisteiµ,ul accelerat (S')
decît în sistemul inteqial (S). Acum apare deosebit de clal faptul ca este o
:absurditate sa ne imaginam timpul ca ceva rupt de mi~carea corpurilor mate-
riale, conceptul de timp absolut pierzîndu-!]i orice semnificaµe.
c) Legea relativista de compunere a vitezelor. 11:1 paragraful 3.3 a fost
,dedusa legea clasica de compunere a vitezelor folosind transforma.rue galileiene.
Pentru a gasi legea relativista va trebui sa folosim transforma.rite Lorentz.
Sa consideram un punct material care are coorcl.onatele (x, y, z) în SRI
,(S) ~i respectiv (x', y', z') în SRI (S') care se mi9ca fata de (S) rectiliniu 9i uni-
form, în lungul axei Ox, eu viteza v. Daca presupunem ca punctul material
se m1~ca. "' para1e1 eu axa 0 x el va avea v1teza
. u = -dx "m s1stemu
. 1 (S) , respec-
. , dx',.. dt
-t1v u = - m (S').
dt'

276
 Scriind transformarea Lorentz pentru coordonata x (13.8) la momentele
de timp t ~i respectiv t + dt avem
x' = x - vt , x' + dx' = x + dx - v(t + dt)
Vl - v2/c2 Vl - v2/c2
Scazî_nd prima rel~tie din cea de a doua obtinem
dx' = dx --: vdt .
Vl - v2/c2
Analog se obtine o relatie pentru timp:
V
dt- -dx
2
dt'= C •
(13.13)
VI --:. v2/c2
tinpartind membru eu membru relatia (13.12) la (13.13) rezulta ·
dx
--v
dx' dx - vdt dt
-=---------
dt' V
dt - -dx l - ~ dx
es c2 dt
Avînd în vedere relatiile de definitie ale lui u ~i u', din ultima relatie obtinem
le~~a relativista de compunere a vitezelor paralele:
U-. V
u' = ---
l - UV (13.14)
c2
Se vede imediat ca aceasta relatie satisface principiul constantei vitezei
luminii în vid. !ntr-adevar punînd în {13.14) u = c se obpne u' = c.

13.6. DINAMICA RELATIVISTA

!n paragrafele a~terioare am va.zut ca teoria relati vitatii impune noi con-

ceptii asupra spaj:iului ~i timpului, care mai departe au condus la o mod.ificare
a cinematicii (vezi de exemplu adunarea vitezelor). Deoarece exista o stdnsa
legatura între cinematica ~i d.inamica ne ~teptam ca noua d.inamica relativista
sa prezinte deosebiri faj:a de d.inamica newtoniana. '
Aceasta înseamna ca trebuie sa analizam d.in nou teoria lui Newton pentru
a vedea ce se poate mentine în continuare ~i ce trebuie modificat.
Principiul inertiei, a~a cum a fost formulat de Newton, ra.mine valabil.
Aceasta rezulta. din însu~i mo-dul în care am construit teoria relativitatii,
deoarece ne-am· folosit de principiul inertiei pentru a defini sistemul inertial.
ln al doilea rînd, vom considera în continuare valabila legea conserva.rii
impulsului. · Folosi~d aceasta lege împreuna eu legea de compunere. relati-
vista a vitezelor se demonstreaza (noi nu o vo,m face) ca m~sa unui corp nu

277
 /·,<! ·,· .-·-,,1

mai este o ma.rime independenta de starea de mi§care a acestuia, fiind dependenta

r de viteza v a corpului, dupa legea: .
,\

m(v) = mo , (1_3.15}
, · VI - v2/c 2
unde m 0 este masa pe care o are corpul în sistemul propriu (sistemul fata de
care se afla în repaus). Valoarea m 0 se nume§te masa de repaus, iar m(v) dat
de relapa (13.15), masa de mi~care.
A§adar impulsul p al unui corp care se mi~ca eu viteza v este

p = m(v) •v = --;::=m=o='lJ= (13.16}

VI - v2/c2
Dupa cum se vede din relatia (13.16), spre deosebire de mecanica nerela.;.
tivista, impulsul cre§te eu viteza nu numai datorita factorului v; mai mult>
la viteze apropiate de viteza luminii, cre§terea impulsului se datore§te în special
cre§terii masei.
Legea a II-a a dinamicii a~a· cum de fapt a enunfat-o Newton ramîne în
continuare valabila, ad.ica
➔

➔ dp d ➔
F = - = - (m(v) •v) 1 (13.17}
· dt dt
utide m(v) este dat de relapa (13.15). Sa observam însa ca în teoria relativitatii
-➔

➔ dv ➔
relatia F = m - = ma nu mai este corecta. Într-adevar deoarece masa m
dt
nu mai este constanta, relapa (13.17) nu mai este- echivalenta eu relafia
➔ ➔ .
F = ma a§a cum se întîmpla în mecanica newtoniana ..
Relapa (13.15) §i urmatoarele arata de ce în experienta cotidi9:na nu constatàm
abateri de la mecanica newtoniana ; la viteze mici fata de viteza luminii
VI - v2/c 2 ~ 1 §Î deci masa de mi§care coïncide practic cu cea de repaus.
~i în mecanica relativista masa constituie o masura a inetj:iei deoarece cu cît
masa unui corp este mai mare cu atît este necesara o forta niai mare · pentru
a schimba starea de tD;ϧcare a corpului. Deosebirea fata de mecanica clasica
consta în faptul ca inetj:ia unui corp nu mai este constanta, crescînd pe masura
ce cre§te viteza corpului. Din (13.15) se vede ca daca v se apropie de c, masa
corpului, adica inerj:ia sa tinde la infinit. Aceasta arata di nid un corp mate-
rial nu poate avea o viteza mai mare ca viteza luminii §i nici ma.car nu o
poate atinge deoarece în acest caz inetj:ia sa tinzînd la infinit ar trebui q forjà
infinit de mare care sa o învinga. Rezulta a§adar, ca viteza luminii în vid
o
este viteza limita în univers.
Relatia ( 13.15) ne arata ca nu mai are sens sa consideram masa ca o masura
a cantitatii de materie conjinuta de corp. Daca nu ar fi a~a am ajunge la
concluzia absurda ca un acela§i corp ar avea o anumita ·cantitate de materie
în SRI propriu §Î o alta cantitate de materie într-un SRI faja de care
corpul se mi~ca cu viteza v.
Se §tie ca în cazul particulelor de lumina (fotoni) impulsul p al acestora
este finit. Aceasta înseamna ca trebuie sa consideram masa de repaus a
fotonilor ca fiind.nula deoarece în cazul m 0 ~ 0 facînd v = c în relatia (13.16)

278
am obµne p = moc =
oo. Deoarece am stabilit di. masa nu reprezinta o
0
masura a cantitatü de materie, faptul ca m 0 = 0 pentru fotoni nu indica earac-
terul imaterial al aeestora, cu atît mai mult eu cît eonform principiului eon-
staniei vitezei luminii în vid, fata de oriee SRI ~otonul are viteza c, adica nu
avem de-a face decît eu masa de mi!jeare a sa m(c)•.

13.7. ll&ATJA DINTRE MAS.! ijl ENERGIE

. .
0 alti eonsecinia importanta a variapei masei eu· viteza este legatura eare
apare între inerµa ~i energia unui corp.
Daca v/c ~ l atunci dezvoltînd în serie obµnem

V1 - 1 v /c Oall+--+
1 v 2

2 2
2 c
... 2
(13.18)

!}Î introducînd în (13.15) obiinem

1 m 0v2
m Ol m0 + fflo'IJ2
-- + . . . sau Âm = -2 . - - + ...
2c2 c 2
!jÎ înmultind eu c9

În membrul stîng Âm reprezinta variatia masei corpului cînd viteza sa a

crescut de la zero la v, iar în membru! drept (conform mecanicü newtoniene)
avem energia cinetica a unui eorp de masa m 0 !jÎ viteza v adica tocmai
variatia ÂE a energiei corpului cînd acesta este scos din starea de repaus ~i
aceelerat pîna capata vitezà v. Putem deci scrie ·
ÂE = Âm • c2 • (13.19)
Din aceasta relatie rezulta ca daca un corp . prime!}te energia ÂE dinafarl,
masa sa cre!}te eu cantitatea Âm = ÂE/c2• Trebuie observat ca de!}i relapa
(-13.19) a fost stabilita prin evaluarea variaµei energiei mecanice, ea este ab-
solut generala fiind valabila ind,iferent de natura energiei absorbita sau ce-
data de corp (mecanica, te,;mica, electromagnetica et~.). Daca prin cîntarirea
unui corp înainte !}Î dupa încalzirea sa nu vom observa o cré§tere a masei sale
aceasta se datore!}te faptului ca modificarea este atît de mica încît nu poate
fi observata nici eu cele mai precise cîntare. Spre exemplu, încalzind 1 kg
apa de la 0°C la l00°C enei;gia calorica pe care o pri:i;ne!jte (vezi II. § 2.6)
este 100 kcal = 4, 18 •10' J. împarµnd aceasta eu c2 = 9 •1016 . (m/s) 2 obti- ' (

nem Mn = 4,64 •l0- 9 g, adica masa de 1 kg apa ·prin încalzire cu 100 °C

/ ~

cre!}te cu aproximativ 5 miliardimi de gram. De aceea în calorimetrie se con- ' }

> 0
• Faptul cl m(c) = (conform 13.15) este finit :va fi ad.tat mai tirziu.
0
279

·' I
 sidera ca energia apei a crescut în timp ce masa a ramas nemodificata. Bine-
înteles aceasta nu este riguros adevarat însa este admisibil din .punct de veq.ere
practic. ·
·) Procesele care au loc în reactori constituie o confirmare directa a acestei
formule. Astfel la fisiunea unui gram de uraniu U286 apare un defect de masa
(vezi V§ 6.6), producîndu-se o energie egala_ eu cea care se obtine prin arderea a
20 t de carbune. ·
Relatia (13.19) ne arata totodata ca în teoria relativitatii nu este necesara
postularea separata a legilor de co~servare pentru energie ~i pentru masa
ca în cazul nerelativist. Într-adevar din faptul ca pentru un sistem izolat
de corpuri energia ramîne neschimbata (ÂE = 0) rezulta di nici masa siste-
mului nu se schimba (Âm = 0). În mod obi~nuit se postuleaza legea conserva.rH
energiei care implica automat conservarea masei.
Din aceasta cauza se poate afirma ca energia E conpnuta de un corp de
/ masa m este produsul dintre masa sa ~i c2 :
E=mc2 • (13.20)
Relatia (13.20) se poate deduce în felul urmator: Presupunem ca asupra
corpului de masa m actioneaza o forj;a F pe care, pentru simplitate, o vom
,considera în lungul direcpei (;) dupa care acesta se ~ca. Conform re1atiei
(4.19) variatia energiei în ·unitatea de timp (puterea) este :

p = -dE = F- . -V = F • V.
dt '

Introducînd aici F dat de relatia (13.17) rezulta:

dE d [ m 0v ]
dt = v dt VI - v2/c2 =
1 dv · v2 dv]
= mov [ VI - v2/c2 dt + c2(1 - v2/c2)s/2 dt
sau
dE m 0v dv
-=
dt (1 - v2/c2)3/2 dt ,
adica relapa dintre diferentiale este
. V
dE = m0 -----
(1 _ v2/c2)s/2
dv.

Notînd eu E 0 energia corpului în repaus (pentru v = 0) ~i E 1 energia cores-

punzatoare yitezei oarecare v1 , integrînd ultima relatie între aceste limite
avem

280
 ; : .. 1. 1 .' ·;

sau

E 1- - E 0 -_ ... , moc: - m 0ca = m (v1) c2 - m 0c2. (13.21)

' vl - vUc,.
Observam ca varia1:ia func1:iei m(v) •c2 ne da varia1:ia energiei corpu.lui.
Vom numi deci energie toj:ala a corpului care se mi~di. eu viteza v chiar funcµa
m(v)c2 (relatia 13.20). Termenu.1 E 0 = m 0è2 reprezinta energia totala a corpului
în repaus !JÏ se nume~te energie de repaus. _
Atragem atentia ca relatia (13.21) se poate scrie !jÎ sub forma ÂE = Âm • c2
ceea ce ne arata ca rela1:ia (13.19) este corecta pentru orice viteza a corpu.lui
(mai mica decît c). . ·
Rid.icînd la patrat membru eu membru rela1:ia (13.20) !jÎ folosind (13.15)
avem

E2 =
m~c' · , (13.22)
l-v2 /c1
rid.icînd apoi !ji rela!:ia (13.16) la patrat ~i adunînd ·atît _în membrul stîng cît
~i în membrul d.rept m~ • è' ob1:inem
. . m2v2 c2
P2c2 + m,.c'
0 -
= 1 o 2/2 + m"c'
-V C 0

sau
m,2c'
p2c1 + m~ c' = 0
• · (13.23)
· 1 - v2/c1
Comparînd relatiile (13.22) !jÎ (13.23) rezulta relatia d.intre energie !jÏ impuls :
E" = p c + m~~- 2 2
(13.24)
În cazul fotonilor, m 0 = 0 ~i deci se ob1:ine
E=pc. (13.25)
Masa d~ mi~care a fotonului va fi deci

m(c) ~ p_ = ~2 ..
C C

Dupa cum se !jtie d.in stud.iul: ·efectului fotoelectric (vezi IV § 4.1) energia
unui foton este hv 'Unde h, este constanta lui Planck, iar v frecventa luminii,
adica m(c) = hv/c 2 •.

PROBLEME
.
1. Un corp situat la îna.11:imea h estè lansat eu o viteza initiala v 0 care for-
-
meaza un unghi ex eu orizontala. Sa se calculeze : a) ecua1:ille de mi!jcare ; b)
traiectoria; c) distan1:a xnt4U dintre verticala locului de lansare ~i punctul de

211
 '1 ·,.......

cadere pe sol ; d) sa se discute rezultatele, considerîndu-i. pe ex §Ï k drept para-

m~d .
1
R: a), b) Se folosesc relatïlle generale (2.44)-(2.46) cu a0 = g §1 condiµile iniµale x 0 =0,
y,=h, v~=Vo cos ex §i v 01 =v 0 sin ex. c) Distanta Xma~ se obtfne intersectînd parabola, care repre-
zintl traiectorla, eu dreapta y= 0, de unde
v 0 sin ex+ Vv3 sin• ex+ 2gh
Xma:r = g
Vct.COS ex.
1t
d) Se observl cl pentru h=0 §i ex=
2 se obtfn rezultatele clin cazul arunclrii dupl verticale,

iar pentru h=0 ,i

ex=t=O avem cazul arunclrii de pe sol sub un unghi ex.'
= 0 ·obtfnem aruncarea dupl orlzontall.
h =I= 0 i;i ex
in sfîrl}it, tn cazul
·
2. Sa se calculeze acceleratia gravitationala la suprafafa Soarelui ~i res-
pectiv a Lunii, neglijîndu-se mi§carea de rotatie a acestora. Se va considera
Msoare = 324 439 MP4mlnl, Rsoare = 108 RP4mtnl, MLuntJ = 0,01255 MPilmlnl §Ï
RLun4 = 0,273 RP4mlnl, iar gP4mtnl = 9,81 m/s •
2

R: Csoare = 272,84 m/s1, gLun4 = 1,65 m/s1 •

3. Un corp de masa m = 4 kg este su~pèndat de cîrligul unui dinamometru

care, la rîndul sau, este fixat de tavanul unui ascensor. Care vor fi indicatiile
dinamometrului în urmatoarele situatii: a) ascensorul urca uniform accelerat
cu a 0 = 0,75 m/s2 ; b) ascensorul cade liber (cablul rupt) ; c) ascensorul se
mi§ca uniform. Sa se explice de ce în acest ultim caz ïndicaµa dinamometrului
nu depinde de viteza constanta a ascensorului. Se considera g = 10 m/s2 •
R : tn sistemul neineqial legat de ascensor, asupra corpului actfoneazl pe lingl greutate~
' \
G = mg ~i forta de inertie F 0 =ma 0 (vezi relatfa (3.101)). Conform relatfei (3.100), dinamo-
metrul va indica :
a) F = m(g +
a 0) = 43 N; b) F = 0; c) F = mg = 40 N.
4. 0 drezina cu patru roti, avînd împreuna cu ]?asagerii masa m = 1500 kg,
se mi~ca pe o linie ferata orizontala cu viteza de 72 km/h. Sa se calculeze :
a) foqa minima cu care fiecare sabot de frînare trebuie sa apese asupra rotii
respective pentru a o bloca; b} distanta parcursa prin a.lunecare, cu rotile
blocate, pîna la oprfrea drezinei; c) puterea medie consumata prin frecare. Se
considera g = 10 m/s2, coeficientul de frecare roata-sabot µ 1 = 0,2, iar coefi-
cientul de frecare roata-§ina µ 2 = 0,1.
•R : a) Roata se blocheaza atuncl cînd momentele celor doul forte de frecare sînt egale, adicl ·
G . .
µ 1 Fmin = l't -4 , deci Fmin= 1875 N: b) conform relatfei (4.36) se obtfne d=v~/2 1'aC=200m:
. .
, Vo
c) Pmetl = µ 11 Gv,,. 14 = l't mg- = 15 kW.
2

5. Un pendul bate secunda la ecuator, la nivelul màrii. a) Cite oscilatii

complete face în plus în timp de 24 h la pol fata de ecuator? b) La ce alti-
tudine deasupra polului trebui~ dus pendulul pentru a avea aceea§i perioada
de oscilatie ca la ecuator?
24-3600 ~,-
R: a) Numlrul de oscilatfi complete N = - - - • unde
Tt,ol = y KeelKJJoJ , iar din relatfa
Tpol
(3.117a), eu gpo 1 = _9,831 m/s1, rezulU g~ = 9,781 m/s1 §1 ded . AN= Njol - N,e = 113;
b) h = 16,2752 km.

282
. /

Fig. LP.1

6. Pe un plan înclinat, care formeaza unghiul œ cu orizontala, se gaseljte

un corp de greutate G (fig I.P.1). Corpul este su.sp.nut de un.fir trecut printr-un
s~ripete fix S ljÎ agaiat de un cîrlig C care se afla la clistania l de scripetele fix ljÎ
la aceea~i înaltim~ eu el. La mijlocul d.istantei SC se gaseljte un scripete mobil
de care se suspenda o .greutate P sub aciiunea careia sistemul mobil-~orp se
pune în mfljcare. Considerînd ca coeficientul de frecare clintre corp ljÎ plan
esteµ, sa se gaseasca d.istania h parcursa de P pentru stabilirea echilibrului.
R: Folosim relaµa (4.36) in care variaµa energiei totale a sistemului este W = - Ph +
+ Gd sin œ (energia cinetica este zero atlt la suspendare~ greut!µi P, cit fiÎ în pozitia de echl-
libru, ·ÂWc = 0), iar lucrul mecanlc datorat frecarii f.,t = - (J,Gd cos ex. Dln. teorema lui Pita-
. (' + d)I zs . ..
gora rezult! - - = - + h.1 ~ eliminlnd pe d din cele doua ecuaµi obµnute se g~te
· 2 4 ·
2.PG (µ éos œ + sin œ)
h= -------------- l.
et + sin et)I - ps
4 Ç1 (IL cos
_7. Sa se discute rezulta:tul problemei precedente în functie de valorile rapor-
tului P /G (pentru œ ljÎ µ fixati). Daca. P /G = l' ljÎ œ fixat, care este unghiul
de frecare miniril pentru care corpul se opreljte pe plan?
p
R: Problema are sens pentru valori finlte fiÎ pozitive ale lui h, adica pentru.
G
< 2(µ. cos et +
1-2 sinet
+ sin et) in primul caz, iar in cazul P =G este necesar ca IL >
2 cos et

8. 0 lada cu nisip, de masa M = 5 kg, este sÛspendata cu un cablu for-

mînd un pendul balistic. Sa ·se determine viteza unui glonte de masa. m .=
= 20 g, care, patrunzînd în lada, o rid.ica. la o îna.ltime h = 12,8 cm. Se
·considera g = 10 m/s2•
R : Se scrie conservarea impulsului pentru clocnirea inelastica. glonte-lada ,;i apoi legea conser-
varii energiei pentru pendulul balistic :

v = m+M -
-m- 11y2gh M 11 - .
~ - y2gh = 400
m
m/s.

9. 0 maljina Atwood (fig. I.3.13) are masele identice M = 100 g, masa supli-
mentara fiind m = 10 g. Scripetele are masa M' = 20 ·g. 'finînd seama de

283

/·
 energia cinetica ce revine rotatiei scripetelui, sa se calculeze •acceleratia a
cu care se mi§ca sistemul datorita :'Dasei suplimentare m.
R: Conform (3.25) ~i (5.18), momentul cinetic. total va fi L 101 == 2MvR + mvR +(Je»=
= [ (2M + m)R + ~] v Jv=e»R deoarece firul nu alunecë. pe ~antul scripetelui). Momentul fortei

este llt = mgR §i, conform (;.30), avem dLio,

· dt
= &1t =) (2M + m + R(})a=
1
mg.
1
Momentul de inertie al discului scripetului este Ç} =
2 M'R ,
1 deci
m
• == - - - - -- - g = 0,45 m/s1•
1
·2M+m+-M'
2

/ 10. Un pendu! Maxwell este format dintr-un dise de masa M = 300 · g

§Ïraza R = 20 cm, centrat pe un ax de masa m = 200 g §Î raza r = 2 cm.
Considerînd ca i se. da drumul de la înalfimea h -:- 100 cm deasupra pozifiei
de echilibru, sa se calculeze viteza unghiulara eu care discul ajunge în pozitia
de echilibru.
R : La lnlltfmea 1,, pendulul are W p = (M + m)gh ~i W c -= O. ln dreptul pozipei de echilibru
, 1 1
Wp = Oiji,conform(S.26), Wc= (m + M)r1 e»1 + (Çj,1 + ÇJ,JC&l1.Ampnutseamacë.,datoritë.
2 2
derulirii firelor, axa instantanee de retape coïncide eu o generatoare: a a~lui de raz! r,
1
sistemul fiind compus din axul de moment de inertie ÇJ,1 = - mr' §Î discul de moment
. • 2
1
de inertie ÇJ,1 = MR 2• Scriind legea conservarii energiei se obtfne
2
e» =
V M(2r
4(m+M)gh
--""----___,;,------
1 + R1 ) + 3mr
1 2
Q,,! 40 rads.
/

11. Sa se dimen~ioneze o bara de ofel de lungime l = 100 m §Î densitate

7,85 kg/dm3 , eu a4 = 104 N/cm2 , care are de suport~t o forta de întindere F =

1
,.

s
F F
a b
Fig. I.P.2

284
 '' •\' ,.

.......

c::2 •105 N în urmatoarele condipi (fig. I.P .2) : a) se face de sectiune con-
stanta; b) se face clin 5 porj:iuni ·de lungimi egale. Se ia g = 10 m/s2 •
F
R: Folosind formula Snec = - - - (§ 7.5) avem (vezi §Ï figura) :
aa - pgl
. a) S = 21,704 cm1 ~ greutatea barei va fi G = 1703,76 kg.
b) Se aplica succesiv relaµa începind eu porµunea cea mai de jos a barei ( pentru portiunile-
urmatoare se adauga la numaratorul F greutatea porµunilor de bara aflate dedesubt. Se obtme :
S 1 = 20,319 cm9 , G1 = _319,01 kg, S 1 = 20,E543 cm11 , G1 = 324,09 kg,
Sa = 20,972 cm1 , Ga = 329,26 kg, S, = 21,307 cm9, G, = 334,52 kg,
S 6 = 21,647 cm2 , G6 = 339,86 kg.
Greutatea totala a barei este in acest caz G1 + G1 + G1 + G, + G6 = 1646,74 kg, deci mai
mica declt tn prlmul caz.
12. Sa se gaseasca în ce conditii cîntarirea cu o balanta zecimala nu depinde-
de pozifia corpului pe platforma DE (fig. I.8.5).
R: ln tijele BD, CF ~i în cuµtele E §i G introducem fot1ele §Î reacµunile Q1 , Q8 , Q1 §Î res-
pectiv Q,. Scrlind conditiile de echilibru pentru momentele fata de punctele G, E, D §i res-
pectiv 0, obtmem
E'G DE -d d
Qa = Q, FG ' Qi =Q DE ' Q, = Q DE §Î
·,,
P=OBQ1+0CQ.=JL.[0B+ {oc_E'G - OB)
OA OA DE FG DE
a.].
Concllpa ca rezultatul clntaririi sa nu depindë. de à (distante de la greutatea Q la capiitul I>
al platformei), este
É'G OB OB
- = - = ) P=-Q.
FG OC OA
13; Un om cu masa de 70 kg shstine, cu ajutorul unui fir petrecut peste-
un scripete fix, o greutate R = 300 N (fig. I.P. 3). Presupunînd discul scripetelui
avînd diam~trul D = 30 cm, axul sau d = 4 cm ~i coeficientul de frecare cu axul

Fig. I.P.3

285

•·i,,,i,ôi,
 ·,:·,·

\
fiind µ = 0,2, se. cere : a) forj:a eu care omul apasa asupra solului cînd firul
este în pozitie verticala ~i respectiv, formeaza un unghi de 60 ° eu verticala ;
b) care este distanta minima dintre . talpile omului în cel de-al doilea caz
pentru ca sa nu se rastoarne. Se considera ca firul ~i picioarele omului se afla
în acela~i plan vertical ~i ca firul întîlne~te verticala care trece prin centrul -~-
de greutate al omului la înaltimea h = 1,2 m.
R: a) tn cazul firului vertical folosind relat,ia (8.11) avem F = 316,5 N !Ji forta de apasare
~:., ,

Fa= G-F =369,5 N. În cazul in care firul formeaza un unghi de 60 ° cu verticala, (F -R) 1D 1 :::::a
+
= 11-1d1N 1, cu N 1 =FI+ R 1 ·2RF cos œ. Eliminind pe N rezulta F 314,18 N !Ji deci =
Fa = 528,91 N.
l
b) Scriind momentele de rotat,ie fata de punctul A avem conditia (G - F cos ex) - ~ Fh sinex =)
. . 2
2Fhsin œ
=)l ~ - - - - ~ 1,23m.
G - F cos ex

14. 0 drezina ajunge,_ cu o viteza v 0 = 36 km/h, în vîrful unei pante

avînd o denivelare de 10 cm pe metru liniar. În acest moment opre9te motorul
9i blocheaza rotile. Se cere: a) care _este coeficientul de frecare µ dintre roti
~i 9ine daca drezina coboara panta eu viteza uniforma de 36 km/h; b) folosind
µ gasit mai.înai~te, sa se gaseasca ce denivelare ar trebui sa aiba panta pentru
ca drezina sa se opreasca dupa ce parcurge distanta s = 100 m în lungul
pantei:
. 10 cm
R: a) Not!nd eu ex unghiul de înclinare al pante!, avem tg œ = - - = 0,1, deci
100 cm
IL = tg œ:::::s0,1; b) acceleratia de frinare este a=g(IL cos ex-sin œ) !Ji trebuie sa avem v~ = 2as,
de unde rezulta ·ex O:! 2°52', deci tg ex ôo! 0,05.

15. Care trebu.ie sa fie pasul' unui 9urub cu diametrul d = 10 mm pentru

a nu se desface singur, daca coeficientul de frecare dintre acesta ~i piulita
-este µ = 0,05?
·h
R : Din (8.~6) se obt,ine µ. ~ tg œ, unde tg œ = - , deci h ~ 1tdµ = 1,57 mm.
1td

16. Un corp de masa m == 1 kg parcurge o distanta l = 20 m alunecînd

eu frecare pe un plan înclinat cu ex = 30 ° fata de orizontala. $tiind ca în
punctul B energia cinetica a corpului este jumatate din energia sa potentiala
din A, sa se calcu.leze coeficientul de frecare µ dintre corp ~i planul înclinat,
precum ~i viteza Vs cu care ajunge în B (fig. I.P.4).
Considerînd apoi ca din B corpul cade. într-un bazin eu apa ~i ca densitatea
sa este Pc = 500 kg/m.3, sa se determ.ine pîna la ce adîncim.e se poate cufunda
corpul. Se da1:1 densitatea apei Pa = 1 000 kg/m3 ~i g = 10 m/s2 •
1 1 1
R: Din (4.36) i,i din condit,ia Wc:(B) =
2 Wp(A) rezulta
2 mgh = µ.lG cos œ, deci IL= 2 tgœ =-
= 0,288, iar vs = Vgh= 10 m/s. îinind seama.de forta arhimedica, se serie relatia ma :::::s mg -
- m'g = (Pc - Pa) Vg, deci a== - 10 m/s1 i,i mt,carea este uniform încetinita cu viteza initiall
0 0 ,, = vs sin ex = 5 m/s. Din relat{a v = v 0 -gl=0 se obt,ine timpul l ==v 0 /g scurs pina la oprire.
' 1 .
deci y= v 01 t - - gt• = 1,25 m.
2

286
 A

---- - -
----·-
/

y'
Fig. I.P.4

17. Sa se determine diferenta de masa dintre doua sfere de raze R 1 = 0,2 m

§Î respectiv R 2 = 0, 1 m care, suspendate la capetele unei balante eu brat"e-
egale, stau în echilibru în aer la 0°C. Se da densitatea aerului la 0°C,
Pao, = 1,3 kg/ms.
B: Conform (9.19), m = m1 ~ m1 = 38,22 • 10-s kg = 38,22 g.
18. Fata de sistemu) inertial S o particula ·se mi§ca rectiliniu §Î uniform
eu viteza u. Componentele vitezei sînt us §Î u,,.
Presupunînd ca, fata de un
alt sistem S', sistemul S se mi§ca eu viteza v în lungul axei Ox, sa se gaseasca.
componentele u; §Î u; ale vitezei particulei fata de ·sistemul S'.
B : Alegînd axele de coordonate ale sistemului S' paralele eu cele ale sistemului S, se reproduc:-
calculele care au condus la formula (13.14) EJi se obtfne

u' = Us - " •
X U.ifl
1--
,;I

Pentru componenta u;, perpendiculad. pe ;;: se utilizeaza aceeaEJi metodA. Avtnd !n vedue-
cl dy'= dy E}i d. dt' este dat de (13.13), obtfnem
U' --
dy'- - -
y-df-
Uy -

1-
UfJ
.2,_ .
,;I
v--. 1 - V- .
,.
 11-,
Caldura 1i f izica· molecul·ari

,_ '

\
 (:, ,,..

1~ Bazele e:x;perimentafe ·ale teoriei

cinetico-·moleculare ·
'

1.1. INTRODUCERE
1

Teoria atomista afirma ca. substanta are 0 strubtura granulara :. corpurile

sînt formate clin particule foarte mici - atomii - care se afla în continua
mi~care. Atomii se pot gasi fie izolap. (cazul elementelor), fie as~ciap în formaµ.i
mai complexe - moleculele (cazul substantelor simple ~i al celor compuse).
Moleculele sînt cei mai mici constituenp · .ai unei substante care-i pastreaza
proprietap.1~ • chimice. _ · ' .
· Fizica moderna poseda mijloace de investigare directa a moleculelor ~i carac-
terizeaza o mulecula printr-un numar · de marimi denumite constante molecu-
lare•. Una dintre a.ceste constante este masa moleculei, egala eu suma maselor
atomilor componenp.; celelalte se îm.part în constante geometrice ~i consta•te
energetice. Constantele geometrice caracterizeaza dimensiu.nile §i· forma mole- .
culei, ~ezarea spap.ala. a atomilor, distribup.a sarcinilor electrice în cadrul
moleculei. Ptj.ncipalele ·constante energetice sînt, specttele "de iadiatie pe care
-le poate emite sau absorbi mo1ecula ~i energille (caldurile) de disociere.
Mi.§carea- permanenta ~i d~ordonata a atomilor §i moleculelor d.in interiorul
corpurilor .este denumita. mi~care termica sau agita#e termica. Existenta· ei
se manifesta în ·majoritatea fenomenelor.fizice. Astfel, chia!t" simpla deplasare
a unui corp într-un mediu dat~nu este un fenomen pur mecanic, ea fiind înso-
pta de fenomene · termice.
""Mi~carea. term.ica se bazeaza pe mi~carea mecànica,· însa ~reprezinta o forma
calitativ dfferita de tilΧcare, pentru care comportarea individuala a mole-
culelor este nesemnificativa, determinante fiind proprietatile medii. ale'
ansamblului de molecule. Cuno~tintele despre fenomenele temiice sînt conµn~te
ln cîteva legi particulare, specüice starilor de agregare (de exemplu, pentru
gaze, legea Boyle-Mariotte) ~ în cele trei. principü ale termodinamicil-legi
generale, valabile pentru ~transforma.ri d.iferite ale unor sisteme de naturi
complet d.iferlte.

1.2. LEGILE COMBINlRII QIIMICE- - DOVEZI ALE EXISTEN'fEI

ATOMILOR ijl MOLECULELOR. .IPOTEZA Lm AVOGADRO

Pîna în secolul al XIX-lea, conceppa · at9mista era în buna· parte doar o

ipoteza. La începutul secolului trecut, ea a fost folosita direct de fizicieni ,
§Î chimi~ti pentru în!elegerea unor fapte experimentale. Este vorba în primul

291
,•·
 \

rînd de experiente de chimie al caror rod au fost legea proporJiilor definite ~i

legea proporJiilor multiple. Prima lege evidenpaza faptul ca la formarea unui •·
compus chimie substanfele se combina numai în propot1ii determinate. Legea
propoi-j:iilor multiple {legea lui Dalton, 1803) afirtna ca atunci cînd doua sub-
stanfe se combina în mai multe moduri, o ca;ntitate x dintr-o ·substanfa reac-
tioneàza eu cantitati determinate y 1 , y 2 , Ya din a doua substanta, care se rapor-
teaza între ele ca numere întregi mici. -Aceste legi au putut fi explicate admi-
tînd cala baza reacpilor chimice sta combinarea atomilor. , · .
În relatie directa eu legea lui Dalt~n se afla legea volumelor, valabilà pentru
gaze {Gay-Lussac, 1808): volumele gazelor care intra îµ reactie chimicà ~i
volumele gazelor care rezulti din reactie se 'afüi. intre ele ca rapoarte de nu-
mere întregi (1: 1 sau 1: 2 sau 2: 3 etc.). Teoria atomista a înregistràt un
e~ec în explicarea acestei legi pînà la adoptarea ideilor lui Avogadro conform
carora: . . .
a) substantele sînt formate diJ?, atoini sau molecule• ,
b) volume egale de gaze diferlte, aflate în condipi identice, contin acela~i
numàr de molecule {ipoteza lui Avogadro, 1811).
Pentru ilustrare sa consideram reactia simpla de formare a .acidului clor-
hidric, în care dintr.;.un volum de hidrogen ~i un volum de clor rezulta doua
volume de acid clorhidric. Reacµa, caracterizata deci prin rapoartele de vo-
_lume 1: 2, 1: 2, poate fi înteleasa pe baza ipotezei lui Avogadro, admitînd cà
gazele care intra în reactie sînt biatomice (H 2 + Cl 2 = 2 HCl). . .
Legile reacµilor chimice au putut fi deci explicate în totalitate. de teoria
atomistà, devenind astfel dovezi puternice în sprijinul ei. În plus, pe baza
,
lor a devenit posibila
l
determinarea.
maselor• relative ale• atomilor.

. 1.8. MASE MOLECULARE RELATIVE. UNITATEA ATOMICA. DE MAS.A.

MOLECULA-GRAI\f. NUMA.BOL LUI AVOGADRO

Masele relative ale atomilor ~i moleculelor i;:ct fi ma.surate prin metode chi-
mice ~i fizice... ~rin conventie, fJZ_asa atomicà (molecularà) relativà a unui·
atom (sau a unei molecule) este numàrul care aratà de cite ori masa atotnului
1'espectiv (sau a moleculei respective) este mai mare decît a douasprezecea parte
din masa izotopului 12 al carbonului (1fiC). Ca urmare, masa atomica• !elativà
a-,ïzotopului 12 al carbonului este 12. Masa moleculara relativa a unei substanfe
va fi notata eu, µ.
A douasprezecea parte din masa izotopului 12 al carbonului se nume~te
-zmitate_ atomicà de masa - a.m.u. în notatia intemationalà.. •. Valoarea ei,
exprimata în grame, este :
1 a.m.u. = 1,66 •10- 24g.
Evident, valorile numerice ale maselor inokculare absolute ex.primate în
. a.m.u. coincid eu valorile maselor -mo1eculare relative. Avem deci relatia:
~asa (absoluta) a unei molecule exprinrnta în gran:e = µ. • 1,€6 · 10- 24 (i.2)

• Pina: la Avogadro nu se facea distinc?e ,intre atomi ~ molecule.

•• Pentru mlsurAtori absolute ale maselor atomilor vezi partea a V-a.
••• a.m.u. = atomic mass unit (in limba englezli.).
. .
 . Este avantajos adeseori sa se lucreze· eu cantitati · din substante diferite
care conµn ace18.§i nu~ar de molecule. Îndeplinim acest deziderat daca luam
sub~tantele în cantitaµ ale. caror mase sa fie propoftionale cu masele mole-·
culare .relative. Într-adevar, fie doua substante A §Î B, în cantitati MA. ;;i
M 8 , astfel încît M.4. = [.L.4. • Numa.ru! de atomi cémtinut în fiecare canti-
MB [.LB
tate de substanta este NA. =. MA §Î NB ="!!..B., unde tn.4. §Ï mB sînt masele
, - mA mB .

ab~olute. ale moleculelor din cele doua substante. Avem deci

, . . . . .
NA.
. NB
= (J..tf • ms
[.LB ·m~
§Î~ pe baza relapei (1.2), NA. = NB· În particular, proprietatea a11terio3:ra
este îndepliniti daca din fiecare subst~nta _luam un,, mol (molecula-gram),
adica o cantitate de substa.nJli. a cli.rei masa exprimata în grame es_te 1:umeric
.egalli. eu masa molecularli. relativli. a ei. Daca notam cu @Jt masa unui mol riintr-o
~ubstanta (masa moÇarli.), rezulta ca
cfflt exprimat în. grame ; m~a -~oleculara~ relativa- µ. (1.3)
•Orice cantifate de substanfa poate fi exprimata în moli. Î:htre_ masa ei M
! §Î
numa~ de moli n, conµnut, exista evident r~apa : · ·
M = n@Jt. · (1.4)
Ret~nem deci .ca moleculele-gwm. ale dijeritelor substanJe con:/in acela~i numa,
de molecule. · · ·
.,Cunoscînd vaJoarea m 0 a unitatji ~tomice de masa exprimata în grame.
[m 0 = 1,66!10- 24, conform (l.l)], se poate calcula valoarea numarului 8't
1

de molecule~dintr-un mol. Avem relap~ :

m = &Jt •n.:~sa unei molecule. (1.5)
Daca cele doua· mase din (1.5} le exprimam în grame, atunci pe baza relapilor
( 1.3) §i (1.2) gasim 1 • .

µ. 8)([.L ·1,66 · 10- 24 ~ &Jt =6,02 · 10 23 • (1.6)

Numa.rut 8Jt ·de .niolecule ~ntr-:un mol se -n~me~te _numa,ul lui ·Avogadro
§Î este ~a clin constantele fundamentale ale lumii microscopice. Numàrul
lui Avqgadro are dimensiunea inversului masei, deoarece reprezinta. un numàr
de molecule dintr-o masa anumita de substanta. Unitat~a în care se masoari .
este mot- 1 •. ·

Observam ca (1.6) se poate scrie ~i în · forma. 8Jc. = _!__ , fiind o relafie

. . . m,
directa între valoarea numarului lui Avogadro §Î valoarea .unitatii atoniice
de masa, exprimata în grame. Cunoa§tetea uneia din marimi; da informapi
despre cealalta. . _
Numarul lui Avogadro a fost determinat prin metode foarte diferite, care
au dus la rezultate concordante. Valoarea general acceptata pentru numarul
lui .Avogadro este ·
(1.7)

293·
I

Numa.ml N de molecule dintr-o cantitate formata din n moli de substanta

este N = nJJt.
Molii diferitelor substante ocupa, în general, în condit;ii -date, volume dife-
rite, condit;ionate mai ales de starea de agregare în care se afla substanta.
Volumul ocupat de un mol de substanta se nume~te volum molar. · · ·
Pentru substan/é aflate în stare gazoasa experien/a arata ca volumul molar
este independent de natura substan#ei. îinînd seama 4,e faptul ca moleculele-
. gram. contin acela§_i numar de :molecule, rezulta legea lui Avogadro : volume
egale de gaze diferite, luate în acelea# condifii de presiune # temperatura, con-
Jin acela~i numar de molecule. La temperàtura de 0°C ~i presiunea de 1 atm
(conditii normale) volumul molar al substantelor gazoase are valoarea, ~ =
= 22,4 lf.mol. ln acele~i condiµi, un mol de gheata ocupa doar aproximativ
18 cm3 • Numa.ru! de moleculerdintr-un centimetru euh de gaz în conditii nor-
ma1e se n1:1me~te numarul lui Loschmidt, se noteaza eu _n 0 ~i are valoarea
8)"(, .
n0 = - ~ 2,7 · 1019 molecule/cm3• (1.8)
~

,- t n conditiile date, într-un centimetru, euh de apa se afla aproximativ

3,34 •1022 molecule.
Cunoa~terea numarului lui Avogadro ne permite sa ne facem ·o idee despre
dimensiunile moleculelor.. Un mol de apa (18 g de apa) 1~ 4°C ~i presiune nor-
mala ocupa un volum de 18 cm3• Fiecarei molecule îi revine un volum de
18
6,02· 1023
cms
.
= 3-10- 28 cm3 • Presupunîm', ca molecula oc~pa efectiv
.
acest volum, rezulta di ditµensiunile liniare ale moleculei sînt de ordinul
· ~/ 3 •10-23 cm~ 3 · 10-s cm = 3 A. ,.

1.4. DIFUZIA ~I MI~CAREA BROWNIANA - DOVEZI ALE MISCA.RII

MOLECULARE . . . . .

Difuzia moleculara constituie una din dovezile cele mai simple ale existente
agitat;iei termice. Fenomenul constii în amestecarea, fa.ra interventie din afara,
a unor substante initial separate,' puse apoi în contact. La gaze §i lichide difu-
zia are loc rapid, la contactul a doua solide ea se produce incomparabil mai
lent. În urma difuziei a doua gaze de mase moleculare apropiate, care nu
reacponeaza chimie ~i se afla la aceea§i temperatura, se ajunge la un amestèc
gazo.s omogen. Difuzia moleculara se explica prin întrepatrunderea molecu-
lelor diferitelor substante, datorita agitapei termice. Faptul ca ·amestecarea
gazelor, a lichidelor ~i a solidelor se produce eu vit_eze diferite ne da o idee
despre partictilaritatile agitatiei termice în cadrul celo.r trei stari de agregare.
-Mi~carea browniana. În 1827 Brown a observat la microscop mi§carea
continua §Î foarte vie a unor particule de polen suspendat~ în apa. El s-a con-
vins repede ca aceasta mi§care se produce independent de cauze externe.
Traiectoria unui grâunte de polen este foarte neregulatâ, viteza lui schimbîn-
du-se aproape continuu. ·ne fapt nu se poate urmari traiectoria grauntelui
punct eu punct, ci se poate doar aproxima traiectoria reala eu o traiectorie
în zig-zag, obiinuta prin. mas~rarea pozitillor particulei la ·intervale de timp
egale. Cea mai impo~anta caracteristica a mi~cârii observate de Brown este

294
 universalitatea ei : mî~car~a se întîlne~te la brice fel de particule .de .dime~siuni
suficient de réduse, susP,endaté în gaze sau licbidë. Sub denumirea de mi~care
browniana este cuprinsa mi~carea dezordonata a particulelor de dimensiuni
foarte mici (de ordinul a 10-, - 10- 5 cm) aflate în suspensii li"chide sau gazoase.
N econditionata de factori exteriori, mi~carea browniana este eu atît mai
intensa, cu cît particulele suspendate sînt mai mici ~i eu cît temperatura sus-
pensiei este mai ridicata. . ·· I:· ~:1
Explicarea calitativa a mi~carii browniene a fost data abia la sfîr~itul seco-
lului trecut, iar descrierea cantitativa în 1905, de, catre Einstein. Particulele
suspendate sînt mereu tinta ciocnirilor moleculelor substantei înconjuratoare.
Particula browniana este suficient de mare fata de dimensiunile unei mole-
cule· pentm ca .ea .sa fie ciocnita de un numar foarte mare de molecule. În
·acela~î . timp, particula browniana este destul de mica pentm ca impulsul
total, transmis ei în urma ciocnirilor, sa fie în generat;_ diferit de zero, tradînd
caracterul haotic al ciocnirilor suferite. ,4cest impuls este suficient pentru
a produce deplasari observabile ale particulei · suspendate. Traiectoria parti-·
culei ·browniene este neregulata pentm _ca impulsul primit î~i schimba necon-
tenit în. t~mp· valoarea. ~i orientarea. Mi~carea. particulei browniene este însa
foarte simpla daca o comparam eu· traiectoria unei. molecule.
· Cµ ajutorul · formulelor date· de Einstein pentru descrierea cantitativa a
mi~carii browniene, Perrin a obthiut,· din datele experimentale privind aceasta ·
mi~care, o valoare destul de.corecta pentm numarul lui Avogadro.
Max Born spunea, în leg~tud. eu importan1a teoriei lui Einstein a ·mi§carii browniene: ,,Cred
ca aceste cercetlri ale lui Einstein" au contribuit mai mult ca toate celelalte sl-i convingl pe
fizicieni de caracteru.1 real al atomului fJi al moleculelor, al teoriei cinetice a clldurii fJi de însem-
nltatea ·fundamentall a probabilitiplor în legile naturii"*.

1.5. FOR'fE INTERMOLECULl\RE

între doui m:·olecule (sau între doî atomi), care se afla la o distanta sufi-
cient de mica una de alta, se exeicita forj:e. Nu ne vom referi aici la foqele
de interactiune dintre atomi, c~e conduc la formarea moleculelor, ci la cele care
se exercita între moleculele gata constituite ale unui corp. For/ele de interac-
Jiune dintre molecule se numesc for/e intermoleculare sau for,e V an ·der Waals.
Ele sînt de nattira electrica: între nucleele unei molecule A §Î nucleele unei
al~e molecule B exista foqe de respingere, ca ~ între electronii lor, dar nucleele
moJeculei A §Ï electronii m·oleculei B se atrag, ca ~i eleètroniï:' moleculei A
~i -nucleele moleculei B. Marimea §Î sensul foqei,. de interactiune rezultante
dëpind în primul rîndl· de distanta dintre molecule, însa ele~ pot sa depinda
§Î de orientarea lor relativa. Spatiul din jurul unei molecule în care ea î9i exer-
cita infltienta se nume§te sfera de ac/iune moleculara. Raza acestei sfere, denu-
mita ~i raza de acpune moleculara, este· foarte mica, de ordinul a 10-·7 cm.
Determinarea în detaliu a foqei de interactiune dintre doua molecule este o
problema complexa. La distante mari de molecula. distribufia reala de sarcini
. a ei poate fi cu buna aproximaµe înlocuita eu o distributie fictiva, ·formata
din doua sarcini ~gale, una pozitiva, alta negativa, ·plasate'.- în puncte bine ·
~eterminate ale spatiului, .. numite . respectiv central sarcinilor pozitive §Î
..
· • M. Born ,,Fizica hl conceppa generapei meleu, ~ag.~ 114_:-~•Ed.~ ~tiintificA: 1969. '/
 F·

Fig. ll.1.1

centrul sarcinilor negative. Daca cele ·doua centre nu se afla în acela~i punct,
molecula se nume~te polara, ia:r daca cele doua c~ntre coincid, molecula este
nepolara. Moleculele polare se caracterizeaza prin valoarea momentu.lui lor
1 dipolar. Nttmai aplicarea legilor mecanicii cuantice a fa.eut ·posibil sttidiul
cantitativ _al foqelor Van der Waals. Dintre rezultate menµonam doar pe
acela care afirmiL ca doua molecule nepolare se atrag la distanie ·mari cu · o
forj:a. invers proporj:ionala eu puterea a 7-a a distantei ~ntre ele.
Ne vom rezuma la a da aici ·doar o descriere calitativa a forj:ei dintre doua
molecule nepolare, considerîndu-le punctiforme. În acest caz foqa intermole-
culara va ç.epinde doar <ie marimea distantei r dintre m~lecul~ (foqa centrala.) .
. Dependenta aceasta are aspectul din figura II.1.1. La distante foarte mari
foqa este practic nulà. În intervalul (r 0,00) forj:a este atractivà (negativa)
la r 0 se anuleaza, devenind apoi o foqa de respingere în intervalul (0, r 0).,
Foqa de respingere cr~te .foarte accentuat eu scàderea distaniei dintre mole-
c~e. Forma curbei din figura II. 1. 1. este sugerata de unele date despre com-
portarea substantei, cum ar· fi faptul cà lichidele §i solidele au volum propriu,

Fig. ll.U.

296
 · existenta· fenomenelor, de adeziune la suprafata de contact a doua corpuri,
, compreâbilitatea tot mai mica a corpurilor dincolo de -o .anumita limita.
Cunoscînd j'orj;a de intei-acµune dintre doua molecule, putem deduce energia
lor .potenµala . \ '
,
Ep = _:_. ~ -~~r. (1.9)
CD.

Conform relatiei (1.9), va:l9area energiei potentiale, atunci cînd cele doua mole-
cule se afla la dista~fa infinit de marè una de ·a1ta, este fixata la valoarea O.
ln figura II.1.2 este prezentat graficul energiei potenµale. Pentru distante
r > r O energia potèntiala est~ negativa:, la r == r ci ea trece printr-un minim,
deoarece acesta este punctul în care foqa se anuleaza, pentm r < r O energia
potenµala începe sa creasca anulîndu-se la r == r 1 , devenind apoi pozitiva
~i crescînd foarte repede eu cît _r se· apropie de zero.· în tabelul II. 1 sînt date
valorile lui r O ~i ale energiei potenpale Ej în punctul r 0, pentru cîteva gaze
monoatomice. · . · . .

TABELUL II.1

Gazul

•• r·
He 2,56 1.41

Ne 2,76 4,90

Ar 3,41 16.5

\
Kr 3,66 22,9
'

Xe 3,95 30,3

·nistanta pîna la ~ai~ se pot apropia doua moiecule depinde de viteza lor
relativa. Pentru ,a ara.ta· acest lucm, sa presupunem ca niolecula A este fixata .
în origine, iar molecula B se apropie de ea eu o viteza Vs, care la distante
foarte mari are valoarea " 0 ~ este dirij ata de-a lunguf axei care une§te cele
doua molecule. La distat;tte mari energiaJ potentiala a moleculei B este practic
nula, astf~ încît. energia totala va fi . '
i . m•·B.
Eo=-"o·. Jl.10)
-2
ln figura II.1.2 este trasata dreapta de energie constanta E . E 0 • Deoarece
în c~sul interacpùnii energia. se conserva, la orice co~guraµe avem·
mv m••s
- •B+ Ep = -~o· (1.11)
-2 2·

297 ·
 cunoscînd dependenta· energiei potentiale Ep de distanta dintre molecule,
putem ·urmari. cu ajutorul relaµei (1.11) cum se modifica viteza moleculei B
pe masura apropierii ei de molecula A. Astfel, pîna la' distanj:a .,, == r 0 viteza
C:~!e, scade... apoi.pentru r < r 0 , trece prin valoarea i...nij:ial~ v0 pentru r = r 0
~ se anuleaza la d1stanta r= a, la care Ep = E 0 • Aflata la clistanj:a a cu viteza
nula, sub influenta. unei puternice forte de respingere, molecula B începe sa
se îndeparteze de molecula A, parcurgînd în sens invers mi9carea de apropiere.
Distanta mini1;11a a la ca~e s-au apropiàt molecul~le, determinabila din condij:ia
E1 = E 0 , depmde de v1teza V8 ; Ca urmare, clintr-un proces ca cel descris
(care este o ciocnire elastica) nu putem determina îµ mod strict dimensiunile
moleculei. Ciocnirea elastica a doua molecule decurge altfel decît ciocnirea
a d_?ua bile elastice! din cau~a faptuh~.i ca între molecule. se exercita fotj:e
a caror valoare depmde de distanj:a dintre molecule. ·
Apropierea a doua molecule nu decurge întotdeauna dupa tabloul prezentat.
Îri special la energii mari~ apropierea moleculelor poate fi urmata de modificarea
starii lor interne : excitare, ionizare, disociere. În acest caz se spune ca are
'toc o ciocnire. inela~tica. Procesul de ciocnire descris este idealizat 9i pentru
ca este ignorata existenj:a celorlalte molecule din •jur. În realitate, molecula
B, i~ita clin sfera de atracj:ie a moleculei A, întîlne~te alte molecule ~i inter-
actioneaza eu ele. De asemenea, poate avea loc interacj:iunea simultana a
trei sau mai multe ,p.olecule ; un asemenea . proces este favorizat în condij:ii
de densitate mare .
. Din descrierea·· procesulµi de ciocnire elastica a doua molecule, rezulta ca
doua m·olecule inij:ial departate nu se pot· uni într-un sistem stabil numai sub
· influenj:à foqelor dintre ele. Cele doua molecule ar putea forma un sistem
stabil doar daca ar avea loc o ciocnire tripla,· în care ·o a treia molecula C
ar prelua o parte din euergia moleculei B, facînd-o incapabila sa paraseasca :
vecinatatea poziµei situate la distanj:a r = r O faj:a de molecula A. Dar un
asemenea proces e puj:in probabil. •Moleculele mai complexe care ar putea
apare teoretic din unirea moleculelor inij:iale se numesc molecule V an der Waals.
Ele apar eu prnbabilitate foarte mica ~i sînt foarte instabile.

1.6. TEORIA CIN~ICO-MOLECULARl e1 UNELE PROPRIETA'fl ALE

SUBSTANfEI

Conceptia atomist'a este reflectata în teoria cinetico-mol_eculara. Pornind

de la existenj:a moleculelor ~i a mi~dirii lor :Q.econtenite, teoria cinetico-mole-
culara permite în multe cazuri, un studiu cantitativ al comportarii substanj:ei.
Pe baza teoriei cinetico-moleculare · se pot înj:elege : a) proprietatile specifice
ale substanj:ei în cele trei stari de agregare ; b) semnificaj:ia marimilor caie
caracterizeaza un corp · macroscopic la echilibru (presiunea, energia interna,.
temperatura) ~i c) · semnificatia cantitaj:ii de caldura.
Proprietaj:i specifice- ale gazelor ca lipsa de volum determinat, tendinj:a
de expansiune, compresibilitatea mare pot fi explicate prin faptul ca în interiorul
unui gaz moleculelé .se afla la distante foarte mari în comparatie cu raza de
acj:iune moleculara. La gaze foarte rarefiate, forj:ele intermoleculare joaca
un rot neglijabil în determinarea proprietaj:ilor sistemului ~i este de a~teptat
q comportare independetita de natura gazelor. Aceasta este cu atît mai ·ade-
varat, eu cît temperatura este- mai ridicata. Comportarea gazelor rarefiate

298
 . \'. .'

la temperaturi relativ ridicate este bine redatà de legile gazului perfect, legi
ale unu'.i model de gaz pe care teoria cinetico-molecularà î1 poate aborda din
punct de vedere cantitativ. Sub o anumità temperatu.ra specificà - tempera-
tura critica - prin comprimarea unui gaz se realizeaza · lichefierea sa. În
starea lichidà moleculele se _afla la distante mici unele de altele, încît forj:ele
intermoleculare nu pot fi neglijate. Ca urmare, lichid~le nu -sînt expansibile -
ca gazele, totu~i curg. La lichide, forj:ele i,nterm~leculare nu determip.à deci
pentru molecule o îngràdire puternicà a libertapi de mi§care, ~a cum se în- •
.tîmpla la solide, unde moleculele se mi§ca doar în vecinatatea unor pozitii.
fixe, .denumite· pozitii de echilibru. Situaj;ia' moleculei într-un co_rp solid explicà
de ce el are un volum propriu §Î o forma:· determinata, de· ce el sè deformeaza
·greu. Fot1:ele care unesc moleculele "- unaj._ ï · corp se numesc /o'l;/e de
coeziune. · .
~ Înca în 1738, mult înainte de fundamentarea experimentala a teoriei cinetico-
moleculare, Dan.Î;el Bernoulli a explicat eu ajutorul ei · presiunea gazelor §Î .a ·'
interpretat legea Boyle~Mariotte. Presiunea exertjtat~ de un gaz pe perej;ii
recipientului în care seafla. se datore§te_ ciocnirii lor de catre molecule ~i poate
fi evaluata pe a~easta baza (ve~i § 3.6). Dar presiunea gazului l)U este singura
marime,masurabila la séara macroscopica pe care o putem_ exprima cantitativ
în funcpe de _atribute ale mi§carii moleculare. Cel mai interesant este cazul
temperaturii, care poate fi legata de agitatia termica.
0 ma.rime care caracterizeaza un corp · macroscopic la echilibru (sau un ., .
corp macroscopic izolat) este· energia interna, definita ca suma energiilàr
totale (cinetica+ ·potentiala.)' ale moleculelor care-1 formeaza. .
În cadtul teoriei cinetic_o-moleculare, la evJluarea energiei moleculei s~
µne seama de mΧcarea atomilor în cadi-ul ei, dar se neglijeazà complet energià
1:ID§Carii din interiorul ·atomilor. . ·
Çînd un corp izolat de exterior sufera transforma.ri, energfa sa interna ramîne
constanta. Atunci însa cînd doua corpuri sufera transforma.ri, -influentîndu-se
reciproc, ele schimba energie. Teoria cinetico-moleculara ne ajuta sa întelegem
acest schimb de energie .§Î în spe~ial continutul marimii: de transformare de-
numita cantitate de calilura (vezi § 2.5). ·
.\
 2.. TemperaturiL Cantitate de cii.ldurl:i

2.1. ECHILIBRUL TERMIC. TEMPERATURA EMPffilcl

Obiectul unui stucliu concret de fizica îl constituie totdeauna un numar

lùnitat de· corpuri niacroscopice, care se influenteaza unele pe altele. Corpurile
luate în. consideratie sînt cuprinse sub denumire de sistem, iar restul obiec-
telor înconju.ratoare sub aceea de mecliu exterior sau, pe-scurt, exterior. Sè
spune ca sistemul sufera transformari atunci cînd proprietaple sale macrosco-
pice se moclifica în timp ~i case afla la echilibru atunci cînd aceste proprietati
nu se mai mod.ifica în timp. Un sistem aflat în stare de echilibru este carac-
terizat de valorile pe care le iau lilarimi ca volumUl ~i preSÎUnea, valori care se
obpn prin masuratori.efectuate asupra sistemului. Mari.mile eu ajutorul carora
se caracterizeaza starea de echilibru a sistemului se numesc marimi de stare
sau parametri de ~tare.
lntre parametrii de stare un rol deosebit îl joaca. temperatura. Primele
cuno~tinte despre temperatura le-au dat senzatiile de ,,rece'' ~i ,,cald". S-a
constafat ca : a) Daca punem în contact un corp rece ~ unul .cald, asistam
1~ modüicarea proprietatilor lor, care dureaza pîna la atingetea unei stari
în ·care cele doua corpuri devin la fel de ,,calde". Se spune despre corpurile
care au atins echilibrul în contact unul cu cela.lalt, c~ au aceea~i temperatura
sau ca se afla la echilibru termic. b) Doua corpuri în echilibru termic eu al
treilea sînt în eèhilibru termic între ele. c) Proprieta.tile unui corp_ depind
de. cît este el de ,,cald". Pentru o verüicare a imaginii create despre tempera-
t)lra prin intermecliul simturilor se poate folosi un termoscop (fig. II.2.1) - clis-
pozitiv formatdintr-un mie balon _prelungit eu un tub capilar, care contine
!•--- 1

un lichid oarecare a carui- d.ilatare se observa. Daca se introduce termoscopul

într-un corp la echilibru, se constata ca lichidul din termoscop se ridica sau
coboara., pentru ca dup~ scurt timp sa se fixeze la un anumit nivel. Atunci
. cînd nivelul lichidului din termoscop nu se mai mod.ifica, ansamblul corp +
+ termoscop a atins starea de echilibru termic. Pentru ca termoscopul sa
dea indicapi cît mai semnificative despre corpul studiat, este necesar ca. modi-
ficarea proprietatilor corpului, provocata de introducerea termoscopului, sà
fie minima, de unde necesitatea unor dimensiuni cît mai mici pentru termoscop.
Termoscopul serve~te, mai bine decît simturile, la a confirma egalitatea
temperaturilor a doua corpu.ri. Tot eu ajutorul sau se poate da un sens mai
precis afirmatiei ,, temperaturile a doua corpuri sînt cliferite". _ · .
Vom admite în continuare ca inclicatiile termoscopului se refera la un para-
metru de stare al sistemelor la echilibru, denumit temperatura, despre care
~tim deocamdata ca ia acelea~~ valori pentru doua corpuri aflate în echilibru

300
 termic. A:tingerea echilibrului termic (egalizarea temperaturilor)
· are loc prin schimb de energie -între sisteme.
• Idealizarea _relatiei · sistem-termoscop, în care la,' atingerea
echilibrului proprietatile sistemului se sèhimba foarte putin, iar ale
termoscopului în general mult, •a condus la ·notitit1èa de termostat
(sau stirsa de ca,:ldura). ·Termostatul este U:n sistem. idealizat, ai
dirui parametri de stare nu se, modifica deloc :atunci cînd este pus
.in contact eu· alte sisteme. Pentru ca un sistem:sa aiba o compor-
tare apropiata de a unui termostat:, el trebuie sa fie un rezervor mare
de energie, în a]a fel încît energia pe care el o prim~te sau o
cedeaza corpurilor cu care este pus în,éontact sa fie o fracµune.
·mica din energia sa totala♦- Un exemph.1 simplu de termostat este
dat.În § 6.1.
Odata ·admisa existenia temperaturii ca · parametru de stare,
definit pentru orice sistem la echilibru, se pune problema masu- ·
. rarii temperaturii. Operaiia se executa eu ajutorul termometre- · Fil~ ~.z.i
lor. În principiu, · orice corp ale carui proprieta.p se schimba în
mod vi~ibil; dupa cum este 'el ,,mai cald" sau ,,mai rece", poate servi
drept termom.etru; se· cere doa.r -&,îndeplinirea eondiÇiei de ordonare -a tem-
peraturilor. Simplificat privind lucrurile, aceasta înseamna ca indicatia
-- temperatura corpului ·A este mai_ -mare decît tem.peratura corpului B
trebuie sa corespunda senzatiei noastre : corpul A ·este mai cald decît corpul B.
Conditia de ordonare a temperaturilor se·Jormulèaza. mai general astfel : t..f <
< t8 • Înseamna ca la coritactul unui corp aflat la temperatura tA. cu :un corp
aflat la temperatura t 8 , contact în care se interzice schimbul ~de lucru mecanic,
corpul B cedeaza_ tcaldura corpului A. Ace~sta ·condiµe de ordonare asigura:
proprietatea importanta : eu eît temperatu-ra unui corp este -,nai 'Yidieata, eu
atît energia sa }nterna este mai ridieata - pe care o :admitem fa.ra demo~tratie.
Vom-folosi de mai multe ori aceasta proprietate în raponamentele ce urmeaza. ·
Conform celor de mai sus putem ,deci evilua temperatura unui corp prin
valoarea înaltimii lichidului dintr-un termoscop :aflat în echilibru eu çorput
-respectiv, înaltime masurata fata de un anumit reper fixat arbiti;ar. Din punct
<le vedere practic s-à. procedat la:restrîngerea, prin con'lJenJie,. a arbitrarului ~xis-
tent în masurarea temperaturii, urma.rind. simplificarea problemei. S-a pro-
. cedat astfel: a) S-an-ales doua stari fizice u~or reproductibilè ~i u~or de! iden-..
tificat $i s-au atribuit prin convenµe valori temperaturü acestor doua stari..
Cele doua stari alese definesc inter'lJalul fundamental de temperatu'Yl. b) S-au.
ales· termometre cît mai adecvate düeritelor condipi fizice de lucru ~i. s-a efec:..
tuat ·gradarea lor respectînd condipa privitoare la capetele intervalului funda-
mental. . . . - ..
Starile fizice alese, denumite punete fixe ale searii de temperatu,a, au fost:
.starea în care gheaia pura ~i apa: sînt în echilibru la presiune normala (punctul
de· topire al ghetii la presiù.ne normala) ~i,starea de echilibru între apa pura
~i vaporii ei la presiune normala (punctul de fierbere al apei la presiune nor-
~nala). 11:1, nota#a eentigrada sau Celsius (°C), punctulùi de topire al ghetii
1 se atribtiie valoarea 0°C, iar punctului de fierbere al apei valoarea de 100°C.
A s~ta parte din intervalul fui;idamental se nume~te grad Celsius. in nota#a.
Fahrenheit ·(°F) valorile celor doua puncte fixe sînt respectiv 32°F ~i 21_2°F ~
,4tribuirea de valori temperaturü düeritelè>r stari fizice se poate face eu
diferite tipuri de_ termometre; .Fiecare tip de termometru ~efine~te o seara .

301
 de temperatura proprie, adica un mod anumit de a atribttl valori temperaturii.
Sa notam cu X marimea, specifica tipului de termometru, a carei schimbare
vrem s-o p~~e~ !a baz~ m_asur~ de temperatura (vezi exemple ln continuare :
X po_ate fi malµmea lichidul111 m termometrul eu lichid, presiunea unui gaz
menpnut la volum constant etc.). De obicei atribuirea de valori temperaturii
în. _notapa Celsius se face .. printr-o:. formula simpla :

•.-~~ '

(2.1)

unde X, este valoarea· marimii X la temperatura pe care o masuram, iar X 0

§Ï X{ 00 valorile sale lar punctele fixe alese. Toate scarile centigrade de tem-
peratura dau prin conventïa adoptata indicapi care coincid la punctele fixe,
dar valorile atribuite temperaturii unei alte stari, fizicer difera în general între ele. ·
.Temperatura atribuita eu un termometru de: tip~ oarecare, dupa. un procedeu
arbitrar, ca acel prezentat mai înainte, se nume~te temperatura empirica în
scara· termometrului considerat.
Vom discuta doua exemple:
a) Tèrmomètrul eu mercur. Este cel mai simplµ termometru, utilizat în
condipile niediului înconjurator. Marimeà care se :masoara este lungimea
coloanei de mercur în tubul capilar care continua. rezervorul de mercur.
Temperatura în grade Celsius, în séara termometrului eu mercur, este
dat~ de formula ·

t = 100 l, - la oc, (2.2)

l100 - lo

unde l, ëste valoarea_ lungimii coloanei de mercur la-:•temperatura de ma-

surat, iar l 0 §Ï Zioo valorile ei _ la cele doua puncte fixe. Formula (2.2)
exprima de fapt pr:ocedeul cunoscut de gradare a termometrului : împartirea
intervalului dintre nivelul mercurului la 100 °C §Î nivelul mercurului la 0 °C
în o suta de parti egale. ,
Daca în loc de mercur se folose§te alt lichid §Ï se procedeaza î1;1 acela§ mod
la gradarea .lui, temperatura atribuita de acest termometru unei stari · fizice
date va fi în general diferita de temperatura atribuita ei eu ajutorul termo-
metrului eu. mercur. Totu§i diferentele între valorile atri}?uite de diferitele
termometre eu lichid .în intervalul de temperaturi 0 °C - 100 °C. sînt mici,
nedepa§ind o zecime -de grad. ·
b) Termometrul eu rezistentii · de platina. Rezistenta metalelor pure cre9te
eu temperatura. Temperatura în scara termometnµui.,cu rezistenta de platina,
tp - definita tot prin procedeul indicat : '
t, = 100 R, - Ro °C, (2.3)
· R100 - Ro
unde R,, R 0 ; R 100 reprezinta respectiv valorile rezistentei la temperatura
necunoscuta, la 0 °C §Î la 100 °C .;_ difera de temperatura în scara termometm-
lui eu lichid.

312
 2.2 . .TERMOMETRUL CU GAZ.LA VOLVM CONSTANT

Experienta a r-elevat existenia unui corp · termometric mult mai interesant

decît toate celelalte : un gaz la presiune foarte scazuta. Daca volumul gazului
este menpnut constant, presiunea exercitata de el ia diferite valori, determinate
de temperaturile diferite :-ta care se poate afla gazu.1. În scara termometrului
eu gaz la volum constant, temperatura se âefine§te prin varlapa presiunii,
conform formulei
t ~ .100· P, - Po 0
c, {2.4J
· P100 - Po
uµde p, este ·valoarea presiunii gazului Ja témpèratura d~ masurat, iar Po
~i P1oo valorile ei la punctele fixe.

·iH
·c
~
:
-r h
-- _.1

Fig. D.2.2

Pe principiu.1 simplu descris este construit te,momet1u'!, eu ae, la TJolum con-

stant, al, lui Jolly (fig. II.2.2). Instrumentul consta· dintr-un balon de sticla A
eu capacitatea de aproximativ· 100 cm8, care contine aer uscat ~ care comunica
prlntr-un capilar eu un manometru eu mercur BC. Pe tubttl capilar este mar-
. cata. o diviziune 1D de volum .constant, la ·care trebuie ·menpnut mercurul din
braiu1 B al ~an_?met~tii. Cînd :se reatizèaza aceasta ·cerinia e:cista în gene-:.
ral un decalaJ h mtre mvelul mercurului din cele doua braie B §1. C ale m:ano-
inetrului. :Presiunea gazului, exprimata. îti centimetri {coloana de mercur.
este data de U ~+ h, .unde U este valoarea presiunü atmosferice în condiµile
de lu~ru. Balonul de sticla A este introdus pe rînd într-un vas cu., · apa ~i gheaia
~i _într-un vas eu apa care ~fierbe•, apoi în mediul a carui temperatura vrem s-o
masuram. De· fiecare data se masoara presiunea. gàzului în mediul indicat.
Termometrul Jolly are unele dezavantaje: 1) gazu.1 nu este de fapt menpnut
la volum constant, deoarec.e: sticla din care este fa.eut balonul A se dilata,
2) porpunea de gaz clin tubul capilar nµ. se afla la temperatura de studiat.
• La punctul de fierbere al apei trebuie procedat ~or dfferit, deoarece acesta este destut de
sensibil la_valoarea presiunü externe (vezi § 6.5). ·

303
 Se poate. tine seama în principiu de aceste observapi ~i corecta indicatiile
termometrului, dar acest lucru nu se face u~or eu dispozitivul descris. Termo-
metrul cu gaz la volum constant a fost perfecjionat de Chappuis ·(vezi § 3.3~.
S-a constatat experimental ca daca gazul se afla la presiune scazieta, indi-
-ca#ile termometrului eu gaz la volum · constant sînt aproape t'ndependente de
natura gazului folosit. Aceasta este prop.rietate~ remarcabila a termometrului
eu gaz la volum constant. Astfel. raportul Pioo - Po este aproape acela~ï'
· Po .
·pentru toate gazele ~ aproximativ egal cu 100/273.
Ca remarca de ordin general, sa observam. ca se poate totdeauna trece îu
mod empiric de la temperatura} masurata eu un tip de termome.tru Ja tempe- .
ratura masurata cu alt tip de termometru, comparînd indica1,iile lor în. acelea~i
conditii fizice. În principiu toate ti].:mrile de termometre ar putea fi gradate
dupa indicajiile unui tip anumit, ales prin conventïe ca termometru standard.
De fapt a~a se ~i procedeazl practic (vezi § 4.10).. .

2.3. SCARA ABSOLUT.l A TEMPERATURil TÈRMODINAMICE

Al doilea principiu al termodinamicii (vezi § 4.8) arata case poate introduce

o scara absoluta de temperaturi, adica o scara de temperaturi independentà
de proprietaple vreunui corp. Odata acest fapt cunoscut, problema impor-
tanta a termometriei devine masurarea temperaturilor în scara absolutà.
Tot termodinamica ne arata cum, cunoscînd proprietaµ ale corpului termo-
metric, se poate stabili legatura între valoarea temperaturii termodinamicc
~i c~a a· temperaturii empirice masurata cu. u~ termometru oarecare. Un
termometru construit pe principiul termometrului eu gaz la volum· constant
~i avînd drept corp termometric hidrogenul (vezi § 3.3) are scara cea mai
apropiata de scara absoluta de temperaturi; Indicatiile sale se· pot corecta
~ deduce din ele valoarea temperaturii termodinamice. U zînd de un arbitra r
care exista în definijia temperaturii termodinamke (vezi § 4.8), este posibiJ
ca pentru scara acestei temperaturi sa fie alea·sa notaµa centigraàa. V0m
· nota sistematic eu °C valo.area temperaturii în scara termodinamica absolutà
1n notajia centigrada (în grade Celsius).

2.4. TEMPERATURA DE ZERO ABSOLUT

E~ergia intèma a corpurilor este finita, §i atunci cînd cascade, temperatura,

scade. · în situajia limita în care un corp va fi cedat toata energia s·a, el Ya
fi. ajuns incapabil sa se in.ai raceasca. Temperatura sa,. cea mai joasa imagi-
nabil, se nume§te teinperatuia de zero absolut. De fapt zero absolut nu poak
fi atins niciodata. Valoai;ea temperaturii de zero absolut în scara termodin.1-
mica centigrada este aproximativ - 273, 15 °C.
· Se' utilizeaza adeseori masurarea temperaturilor începînd de la zer"o absoluL
Aceasta poate fi facuta în orice scara de te:i;nperaturi. Daca t ('Ste v~loarea.
temperaturii într;.o scara centigrada oarecare, valoarea ei lab~ masurata începînd
de la zero absolut (temperatura absoluta). este :
tabs = t + 273, 15. (2.5)

304
•I,
 Daca temperatura în scara absoluta .termodin~micà este màsurata începînd
1
de Ja zero abso1ut, valoarea ei T este : - · ·

.T = 6 + 273, 15 , (2.6)
în care 8 este valoarea températurii în scara termoclinamica absolutà in nota~
tia centigradà .. Valo~rea numericà a temperaturii în;. scara termodinamica, ·
masuratà de la zero absolut, este urmatà de simbolul ~K (grade Kelvin). De
:fap~ gradul Kelvin coîncide .ca. ma.rime eu gradul Celsius al scarii termoclina-
mjce; notarea lor diferit_à corespunde celor doùà moduri consacrate de alegere
a punctului zero al scàrii termodinamice. · _ .
în închei~re, atragem atenpa asupra faptului ca adjectivul ,,absolut" apare
în discutia c;lespre temperatura în doua locuri diferite; eu funcpi diferite : o
data el însote~te denumirca scàrii de temperatura introdusà pe baza principiului
a:
. al doilea al termoclinamicii - scara absolutà temperaturii termodinamice. - .
, subliniind independenfa · indicapilor acestei scari de proprietaple vreunei
substante, opunînd-o scarilor empirice care sînt arbitrare ; a doua oara, el
apare tn expresia ,,te1p.peraturà absoluta" §Î se refera la temperatura masurata
într-:-o' scara oarecare, începînd ·de la zero 'absolut. Temperatura în scara ab-
solùta poate fi data atît în grade Celsius cît §Î în grade .Kelvin, temperatura
într-:o scara oarecare poate fi data. in: notape centigrada sau ·ca temperatura'
absolùta prin (2.5). .
Pentru -qnele convenpi mai· noi în problema mas-qrarii temperattirii v·ezi
§ 4.8.-

2.5. INTERPRETAREA CINETICO-MOLECT)LABA A TEMPERATURD

. ~tim· cl energia internl a corpurilor depinde de temperatura lor. E:n ngia inte1d este_ legat
de starea de ~care a moleculefor. In fizic_a statistiϥ se aratl cum se 'poate corela tempe-
ratura de proprietlp globale (statistice) ale ~lrii moleculelor unui corp. F~ca statisticl ne
aratl cl pentru a putea vorbi de teniperatura unui sistem este necesar ca el sl · contfnl un ..
numlr foarte mare de molecule, ~a cum con'tin ·corpurlle de dim.ensiuni macroscopice. Pentru·
a ilustra înteJesw.: clneticp-molecular al tempeiaturi( prezeritlm urmltorul rezultat, valabil hl cazul
gazelor monoatomice perfecte••. .
Pentru doua gaze perfecte monoatomièe .A. iji B, aflate la echilibru hl contact, existl un
atribut bine definit al mil}clrii. moleculare care ia aceeal}i valoare hl cele doua gaze : energia
. . - ,;,,;;••· . . .
clneticl' medie a unui atom e
. .
= -.-·
2
.
Avem deci
'

m.;«v 1
8 B. m 7 ·
--=--·
2
A.
2
. \ (2.7)

Deoarece la echllibru termic temperaturile celor doul," gaze shit. egale, apare fireascâ introdu-
cerea unei scari de temperaturi (ideala), hl care temperatura sil fie defini~ ca o funcµe cres-

• Fizica statisticl e$te un capitol al fizicii, care întreprinde studiul proprietltfior sistemeler
pomind de la analiza str:ucturii lor ij1 a mi§clrii constituentfior lor microscopici. .
•• ln fizica statisticl, prin gaz perfect se in!elege un gaz ale clrui molecule sînt considerate
punctiforme ~ nu interactioneaza intre ele. ; , ·
••• Bara de deasupra cnergiei· e a unui atom este notaJia pentru valoarea ei mijlocle
-~ . 1 N
c = . '· .
-N L e;, unde N este numlrul de atoiµi din gaz, Ei - energiile individuale ale atomilor.
~1 ..
Analog se definel}te vitez~ pltratica medie vu.

305

. f
catoare de vatoarea energiei medii ; a unui atom dintr-un gaz perfect monoatomic. • Fizlca
statistica ne da un 'rezultat ijÏ mai precls declt cet contfnut în (2.7), anume retapa de legiitud.
dintre ; pentru gazul perfect monoatomic !}i temperatura absolutl în scara temperaturli termo-
dinamice : · '· .
mv• 3
-=-kT (2.8)
2 2 ~

k fiinc:I. o constantl universala, numita-constanta lui Boltzmann (v.. § 3.5).

Rezultatul (2.8) este ~deosebit de simplu. Pentru sisteme fizice real~, m~ complicate decît
gazul perfect monoatomic, nu exista o retape atît de sim.pll între te~peratura termodinamica
~ ~carea moleculara. Totu!ji fizica statistica permite în cazul general, al unui sistem fizic oare-
care, coretarea temperaturli termodinamice de proprietl1:{ statistice ale ~carli moleculelor care
formeaza sistemul-macroscopic. ·

2.6. LUCRU .MECANIC_ ~I CANTITATE DE CALDURA

în decursul ·unei transforma.ri un sistem,nu poate fi caracterizat eu ajutorul

parametrilor de stare, deoarece ace~tia nu sînt bine definiti. De exemplu,
în timpul destinderii bru~te a unu.i gaz presiunea are valori diferite în diferi-
tele regiuni ale gazului ~i se schimba în timp, spre deosebire de cazul gazulu.i
. în echilibru cu mediul exterior, la care presiunea este acee~i în toata masa
sa ~i egala cu presiunE:a exterioara. ·
Transforma.rite unui sistem pot fi caracterizate global eu ajutorul unor
marimi denumite marimi de transformare. Principalele marimi de transfor-
mare sînt lucrul mecanic ~i cantitatea de caldura schimbate de sistem eu exteriorul.
Aceste marimi se refera la doua moduri distincte d.e schimb de energie între
sisteme : scliimb de lucru :mecanic .~i schimh de calduta. Faptul ca un -sistem
a efectuat un lucrù. mecanic sau ca exteriorul a efectuat un lucru mecanic,
eu repercusiuni asupra ~sistemulu.i studiat, este relativ u~or de constatat ex-
perimental, prin ·deplasarea punételor de aplicaµi ale unor fo~e èare intra
. în joc _în interacpunea sistem-exterior~ Saluam exemplul unui gaz aflat într-un
cilindru plasat în atmosfera îµconjuratoare ~i sa presupunem ca în starea
initia.la cilind.rul este blocat ~i gaztil se afla în echilibru la o valoare a presiunii
p,. diferita de 'presiunea exterioara p0 • · Daca se deblocheaza . pistonul, gazul
nu se mai afla la echilibru ~i ~pistonul sé va deplasa pîna ce presiunea gazului
va egala presiunea exterioara (pentru simplificare se neglijeaza greutatea
pistonului). Asupra pistonulu.i cili.ndrului (ca ~i asupra peretilor lui), exteriorul
actioneaza tot timpul eu o forta constanta, egala eu produsul dintre presiunea
1

gazului ~f suprafata pistonului. Deoarece la sfîr~itul transformarii pistonul

~i-a modificat pozij:ia ..fata de starea inij:iala, deci punctele ·de aplicape ale
presiunii externe asupra sistemu.lui s-au deplasat, înseam:aa ca s-a produs uli
lucru mecanic în ·_decursul :transformarii. Se spune ca sistemul ~i exteriorul
au schimbat lucru. mecanic, mai precis, daca volumul gazului a crescut se
~pune ca gazul :a :efectuat lucru mecanic ·~i exteriorul _1-a primit, iar daca
\ .
• Scara satisface criterlului de ordonare a temperaturilor.

306
 volumul gazului s-a miC§orat se spune ca ~teriorul a efec-
tuat lucru. ·mecanic §i sistemul 1-a primit.
· Experienta a aratat ca, pentm ca un sistem sa-§i modi-
fice proprietatile· nu este absolut necesar ca el sa schimbe 1

lucm mecanic eu exteriorul. Exemplul cel mai simplu ni-1

furnizeaza cazul a doua corpuri solide, aflàte la tempei;aturi
dîferite, puse în co~tact. Corpurile î~i modifica temperatu-
rile •pîna ce ating, aceea§i temperatura. ln urma transfor-
marii suferite .cele doua sisteme ~i-àu modificat deci energia '
interna. În acest caz, daca diferenta temperaturilor ·iniµale
nu· este prea mare, llucrul mecanic schimbat este neglijabil,. Fig. ~.2.3
volumele solidelor . nemodificîndu-se mult eu temperatura.
Egalarea temperaturilor s-a produs prin alt mecanism decît .schim,bul ·de
. lue~ mecanic : se spune ca sistemele au schimbat caldura, ca. sistemul m~
'· cald a cedat ·catdura sistemului mai rece.
S'chimbuZ. de caldura este _transfer de energie între sisteme, care nu se datore~te
. schimbului de lucru mecan-ic. În general însa, într-o transformare sistemele
1
schimba simultan §Î lucm mecanic §i caldura. .
Lucml mecanic ~i d.lqura fiind marimi de transformare, nu are sens expresia
,,lucru mecanic sau caldura într-o ~tare a sistemului". În limbajul curent
întîlnim totu§i expresia ,,caldura înmagazinata de un corp", care poate induce
în eroare. Caldura nu sè .înmagazineaza, se modifies. doar. energia interna, -
aceasta modificare nefiind sensibila în nici ini fel la modul în care a avut loc :
prin -schimb de lucru mecanic sau pri,n schimb de caldura.
Din punct de vedere. cinetico-molecular schimbul de caldura între sisteme
aflate ~ contact se efectùeaza prin intermediul ciocnirilor dintre moleculele
celor doµa siste~e ~i peretele despartit<?r. De§i în .ciocnirile. individuale--
energia poate fi cedata sau preluata atît de. moleculele dintr-un sistem, cît §Î
de cele· din al doilea sistem, daca s-ar· face bilantul energiilor schimbàte într-un
interval de timp macroscopic (adica de durata·decelabila cu ajutorùl simturilor
noastre), s-ai- constata ca la contactul celor doua corpuri transferul efectiv
'de energie are loc într-un ·singur sens, de la corpul mai cald la cel mai putin
cala - '
. Schimbul de caldura dintre sistem § exterior se face mai repede· sau mai
Î:Q.cet, în functie de proprietaµle peretilor despaqitori. Chiar daca doua corpuri
sînt separate printr-un spaµu vid, ele se pqt influen1 a prin ~ntermediul ·radi-
a tiei electromagnetice.
Tâtu§i, este posibila izolarea aproape perfe~ta a unui corp de mediul în-
conjtirator, qe exemplu. prin introqucere într-un va,s Dewar. Vasul Dewar
(fig. II.2.3) are peretii dubli, spatiul dintre ,ei fiind vidat. Peretii sînt argintaµ
pentru a ~eflecta radiatia electrcmagnetica, împiedicînd ast~el schimbul de
energie între sistem §Ï exterior prin intermediul ei. Înveli9ul ideal care nu
ar permite schimbul de cald:ura între doua corpuri se nume 9te învel'Î$ adia-
batic. ·

301 ·
 2.7. M.!SURAREA CANTITA'fll DE CALDURA. CALDURA SPECIFICA

Faptul ca s~himbul de caldura nu este altceva decît schiinb de energie

între sisteme a fost unanim admis abia ,catre mijlocul secolului trecut, dupa
descoperirea principiului echivalentei lucrului mecanic !jÎ caldurii. Dar masu-
rarea cantita.W de di.19-ura s-:-a fa.eut. în unitati specifice. 9i înainte de 'cunoa~terea
· echivalentei,d.intre lucru mecanic 9i caldura. prin stud.ierea efectelor provocate:
încalzirea corpuril<;>r sau schimbarea starii lor de agregare (fierbere, topire etc).
Vom ara.ta cum a fost posibila masurarea cantitaiü de caldura pe baza
incalzirii corpurilor. Îh secolul al XVIII-lea au fost studiate eu atentie legile
· schimbului de caldura. pentru solide 9i lichide puse în contact. Pentru aceste
corpuri voluniul se modifica destul de pu1:in cu temperatùra, în intervale
mid de temperatura, astfel încît; atingerea echilibrului se face în m:od net
predominant- prin schimb de caldura; Experimental s-a cautat expresia tem-
p.eraturii finale de echitibru t1 pentru doua: corpuri de mase ml ljÎ m2 , aflate
· initial la temperaturi diferite t1. ljÎ t2 • Daca temperaturile t1 ~i t 2 nu d.ifera·
prea mult, situatia nu este complicata. S-a constatat astfel ca unitatea de
masa din fiecare corp are nevoie de o anumita c-antitate de caldura pentru
a-9i ridica temperatura eu . un grad. Ca atare, s-a trecut la caracterizarea
d.iferitelor substante printr-o ma.rime, numita caldura specifica (se.• noteaza
CU c), definita ca fünd cantitatea de caldura necèsara ·unita#i de masa dintr-o
substan/a pentru a-$i ridica_ temperatura eu im grad Celsius. Caldura speci-
fica nu este. o constanta, ea se schimba eu tempe~atura ~i. pentru gaze, ea
depinde sensibil .lji de ,modul în care decurge schimbul de caldura: la volum
constant, la presiune constanta sau altfel (vezi § 4.3c). La temperatura came-
rei caldurile specifice sînt în general constante,. însa la tempera~uri joase ele
scad cu temperatura. Pentru materiale feromagnetice ljÎ aliaje, se constata
o cre~tere accentuat~ ~i brusca a. caldurilor specifice în vecinatatea tempcra-
turilor la care are loc o schimbare a structurii interne.
Cantitatea de caldura necesara unu.i corp de masa m pentru a.-9i ridica
temperatura eu un grad Celsius, se nume~te capacitate calorica a corpulu,i ~i
este data de produsul dintre masa èorpului 9i caldura sa specifica. Pentru
intervale de temperatura ll.t în care _caldura specifica este practic constantâ,
cantifatea de caldura 'riecesara 'pentru ca corpul de m~sa m sa.-9i ·ridice tempe-
ratura cu Ât grade Celsius (Lit> 0) este
Q = mcll.t. (2.9)
La racirea cu ll.t grade Celsius "(fl.t < 0), corpul cedeaza o cantitate de cal.dura
egala eu cea primita la încal~ire. În consecinta, la atingerea echilibrul,u.i înt~e
doua corpuri izolate de exterior, . numai pe calea .schimbului de caldura între
ele, cantitatea de caldura cedata· de .unul este absorbita de cela.lait (un corp
_cedeaza energie cel~ilalt) ~i ~eci exista e~alitatea
ffl1C1(t1 - . t,) = m 2c2 (t1 - t2), (2.10)

unde m1 , m 2 , t1 , t2 ~i t1 au semnificatiile indicate mai sus, iar c1 9i c2 sînt cal-

durite specifice ale celor doua corpuri.
0 asemenea relatie permite în principiu determinarea rap:>rtului caldu-
rilor. specifice ale corp.urilor în domeniul de teµtperaturi î_n care se lucreaza.
(t 1 ~i t2 nu trebuie sa difere mult în~re el~, altminteri e nevoie sa se. tina. seama

308
 1.006

1,00lf

1,002

1,000

o,uuo-·---.-,---,---~------r----.
0 15 25 50 75 . 100
t°C
Fig. D.2.4

in, calcule de dependenia caldm;ilor. specifice de temperatura). Ram.înînd în

sfera cuno~tintelor despre schimbul de· cald\tl'a între corpuri, nu se poate ma-
sura în mod ,,absolut" (ad.ica. în unitap. q.e ·energie) cantitatea de caldura.
Se poate însa. realiza o masurare ~ cantita.p.lor de caldura în )miti1i con-
siderate azi tolerate : caloria ~ multiplu.1 ei kilocaloria. ·
Caloria este cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura imui
gram de apa distilata de la 14;5°C la 15,5°C la presiune nort?Jala•. ~recizarea, ·
în aceasta definiiie, a interval~ui de temperatura. oglinde~e existenta depen-
dentei ca.ldurii specifiçe de témpera~a.. Alegerea apei ca substania standard .
în acest caz se datoreaza ~i faptului ca variatia eu temperatura a caldurii: ei
specifice este foarte mica (fig. ·II.2.4). .
· Reamintind ca schimbul de caldura. este un schimb de energie, putem con-
verti definip.a caloriei în termeni energetici : o calorie este can.titatea de ènergie
necesara pentru a rid.ica teni.peratura unui gr~m de apa distilata de la 14,5°
la 15,5 °C, la presiune normala. · Orice ma.surs. a cantita.pi de caldura în calorii
indica de cite ori energia schimbata, · sub forma de cald~a, într-o transfor-
mare oarecare, este. mai mare, respectiv mai mica, decît energia necesara ·
· încalzirii_ apei de 1~ 14,5 °C la 15,5 °C, la presiunè normale.. Pentru a exprima
· cantitatea dè caldura în unita.µ de energie, trebuie sa ~tim ca 1 cal .= 4,185 J
(vezi § 2.8). · -.
~ . !n lega.tura cu cele discutate pîna acum, observam c~. pentru masurarea
comoda a unei cantitati de cal.dura în calorii putem aranja ca .ea sa _fie 'cedati
apei, producînd încalzirea ei.. Aceasta se realizeaza. în vasele calorimetrice,
vase cu izolare cît mai buna faia de med.iul exterior, umplu.te eu apa. Trebtûe
avut în vedere ca, în afara · de apa, · ~ .calorimetrul participa la schimbul de
caldura, deci .capacitatea lui calorica trebuie cunoscuta ~ luata în considè-.
ratie. Unele ·detalii despre inasurarea cantjtaplor de cal.dura se dau în: § 2.10~
Stud.iul proprietap.lor caldurilor specifice ale corpului este interesant, deoa-
rece comportarea ·ca.ldurilor specüice în çliferite zone de tempera:tura, în spe:,
• ln ultima vreme este utilizata 1ji ,.caloria de. 20°C", dèfinitl analog CU ajutorul lnterva~ '
_tului de temperatura 19,5°C-20,5°C. . · . . .· . ·

.'309

\
1·

cial la temperaturi joase; reflecta ceva clin legile de mi9care ale constituenplor
corpurilor macroscopice (vezi § 5.4). .
Schimb de caldurà eu exteriorul se produce sistematic 9i într-o alta cate-
gorie de piocese fizice : schimbarile de stare de agregare. Experienta aratà
ca în:tr-o asemenea transformare corpurile absorb sau cedeaza caldurà clin
mediul,încwnjuràto~ sau de la o sursa de caldura, fa.ra a-~i modifica temperatura"
pe toata durata respecHvei transformarL Cantitatea de -caldura schimbata
de 1 kg de substanta penti-u a trece clintr-o stare de agregare în alta, se nume9te
caldura latenta specifica de tra:nsformare. Valoarea ei depinde de felul trans-
formarii (topire, vaporizare etc.), de natura substantei care suferà trans-
formarea, de conditiile în care· aceasta are loc. Cùvîntul ,,latent" înseamnà
,,ascurts" ~i se datore~te unei imagini initiale despre schimbarile de stare de
agregare, conform careia. caldura latenta este înmagazinatà de corp. De fapt,
. dildura latenta este folo~ità pentrU a efectua lucrul mecanic neces.ar schim-
barii de stare de agregare · (vezi cap. 6). . . ·
Schimb de caldurà eu exteriorul se p~oduce 9i în timpul unor reactii chimice
(caldurile de reactie). Substantele care ard degajînd caldura se numesc com-
bustibili. Combustibilii solizi ~i lichizi sînt caracterizati prin putere calorica,
adica prin cantitatea de caldura produsa la arderea completà a unitatii de
masa. w
· '

2.8. PRINCIPIUL ECHIVALEN'fEI DINTRE LUCRU MECANIC ~I

clLDURA
Spre sfîr9itul secolului al XVIII-lea 9i înéeputu1 secolului al X.IX-lea pro-
blema caldurii era tratata prin teoria caloricului inde&tructibil. Caldur,~ era
considerata un fluid ~are nu poate fi nid'creat, nici distrb.s 9i care poate circula
de ·la o substanta la alta determinînd egalarea temperaturilor lor.
·Teoria caloricului n-a putut explica fenomenul de încalzire a corpurilor prin
Jrecare~ Incalzirea prin _frecare a fost studiatà eu at~ntie de Rumford (1798), ·
care a ajuns la concluzia ca fenomenul nu poate fi explicat decît admitînd ca.
schimbul de èaldura este schimb ·de energie între corpuri.
Se obi9nuie9te sa se spuna ca într-o experienta de frecare avem de-a face eu
transformarea lucrùlui mecanic în caldura. Sa explica.m sensul acestei. afirmaµi
printr-un exemplu simplu. Consideram o ~oata care se poate mi9ca. în jurul ·
axei sale 9i asupra careia actioneaza un sabot de frînare. Efectuînd lucru me-·
canic clin exterior, putem mentine sistemul în mi9care atîta timp cît dorim.
Ca rezultat, ansamblul roatà-sabot Î9Î riclicà temperatura. Incalzirea sistemul1,1i
s-a fa.eut fa.ra ca acesta sa fi primit caldura, sistemul a primit doar lucru me-
canic ( efectuat de exterior) 9i în urma procesului de frecare energia interna a
sîstemului a crescut, deci i;;i temperatura. Acela!]i efect' 1-am fi putut obtine
punînd sistemul în contact eu un corp eu temperatura mai ridicata decît a sa.
Dupa ce sistemul a fost încàlzit prin frecare, î1 putem pune în _contact eu un
· termostat avînd temperatura initiala a roµi. Roata cedeaza o ~antitate de
caldura termostatului pîna ce ajunge la temperatura acestuia. Privind trans-
formarea totalà se poate afirma ca 1:ucrul mecanic s-a transformat în càldura,
în întelesul ca roata a fost capabila sa cedeze energie sub forma de caldura
termostatului, numai pentru ca în prealabil primise energie sùb forma de
lucru mecanic din exterior.

' 310

. I
 Dadi sistemul roata-sabot 1-am fi mentinut permanent în termostat, .atunci
cele . doua efecte, primirea de lucru mecanic din exte,:ior ;;i ced-area de, cal-
dura termostatului, n-ar mai fi fost separate în timp,· ci ar fi decurs conco- ~
mitent. · . .
Sa notam cu L lucrul mecanic primit de sistem (efectuafde exterior} ;;i. eu Q
cantitatea de caldura cedata termostatului de catre sistem, într-o experienta.
de tipul precedent, de transformar~ a caldurii în lucru mecanic. în experienta
are loc o tr~nsformare integrala a lucrului mecanic în caldura, deoarece la
sfîr;;itul ei. sist~mul se afla _în aceea§i stare ca cea initiala. L se poate,
eva.lua în jouÙ, iar Q î~ cal~rii. Experient~ arata ca ·raportul_ L are o va_;.~
-·. Q
loare constanta J, independenta de orice particularitati ale experientei. ~
portul J se nume;;te echival,ent mecanic al cantita/ii de caldura. Deci pentru
un lucru mecanic L furnizat, cantitatea de caldura cedata în conditiile de-
scrise (eu revenirea· sistemului la starea inipala) are întotdeauna aceea§Î va-
loare bine ·determinatii ·~ .. Se stabile~te astfel o ecbivalenfii între un !ucru
mecanic efectuat ;;i b anumita cantitate de caldura. Constatatea fexpe-
rimentala prezentata sta la . baza , primului principiu al termodinamicii
(vezi § 4.2). · · ·
Valoarea echivalentului.mecanic al cantitapi de caldura este
J = (4,1855 ±-0,0004) _J/cal. (2.11}

Situatia din cazul · experientei de ,,transformare a iucrului mecanic în cal-:-

dura" · se generalizeaza în d~ùa moduri: . .·
a) Daca un ·•sistem sufera o transformare ciclica (adica o transformare (în
urma careia sist'emul revine la starea inipala}, schimbînd eu exterioru.1 canti-
tatea de caldura de ma.rime Q ~ lucru.1 mecanic de ma.rime. L, atunci L = 'j.
' . . . Q
b) Ori de cite ori un sistem poate trece dintr-o stare initiala .data, într-o stare
finala data, pe urmatoarele doua cai : o data schimbînd numai lucru mecanic
de valoare L, al.ta data.'doar ~aldura de valoare Q~ raportul L are valoarea J.
. . Q' ,
Experienta arata déci ~chivalenta între caldu~a ;;i lucru .mecanic. ~ceasta
echivalenta este frapanta în cazul celei de doua afirmapi de mai sus; care
arata ca în anumite -cazuri (depinzînd de sistem}, acela§Î efect asupra siste-
mului î1 putem obpne .fie furnizîndu-i caldµra, fie furnizî11du-i Jucru mecanic.
Luerul mecanic §Î caldura -reprezinta form,e düerite î:il care se poate produce
schimbul de energie între sisteme, ambele conducînd la modüicarea energiei
acestora. · ' · · ,
Echivalenta dintre lucrul mecanic ;;i ·caldura înseamna, de fapt, conservarea
energiei. ln exemplul prezentat, energia cheltuita sub forma de lucru mecanic
pentru învîrtirea rotii nu s-a pierdut,. ci s-a transformat ÎI1 energie interna a
moleculelor ropi. Daca n-am §ti ce s-a întîmplat eu roata, n-am putea spune
d~ca ea §Î-a schimbat starea în urma unui lucru mecanic sau a unei calduri
primite. Aceasta observape scoate în evidenta interesul de a studia relapa
sistem-exterior. Sînt cazuri în care numai ,,privind" în '.exterior putem §ti sub
ce forma a· schimbat sistem~ energia cu ext~rioru.1. ~i mai clar es~e în acest I •

311
 sens exemplul unei transformari ciclice : privind numai sistemul am putea
spune,ca nu ·s-a întîmplat nimic, însa în· exterior se pot vedea de obicei difèritele
efecte produse prin schimb de lucru mecanic sau cë.ldura.
Consideratiile precedente arata inca o data ca n-au sens afirm·atii ca ,,lu-
crul mecanic în starea A", ,,caldura în starea A". Are sens numai ,·,energia ·
starii A", la care este posibil sa se fi ajuns prin schimb de caldura sau de lucru
mecanic cu exteriorul, sau, de obicei,, prin ambele schimburi. 0 data
ajuns în starea A, pentru sistem nu mai are nici o semnificape modul în care
'el ~i-a ,,procurat" energia. _
. Cunoscînd echivalenta 111:cru mecanic-caldura (valoarea lui ']) putem converti
orice cantitate de caldura, masurata în _calorii, în unitap de energie ~i în acest
fel putem da un sens ,,absolut" masuratc;,rilor de cantitate de caldura .§i de
calduri specifice prin metode în care nu se folose§te aceasta echivalenta (metoda
amestecurilor). . ·
Valoarea lui J a fost determinata_pentru prima oara de Joule, la jumatatea
secolului tre,cut, printr-o . celebra experienta care~i poarta numele. *

2.9. DETERMINAREA EQIIVALENTULUI MECANIC AL C.ALDURII

· Echivalentul mecanic al caldurii este independent de natiµa procesului prin

care lucrul mecanic se transforma în caldura. Din aceasta éauza determinatea ,
echivatentului mecanic al caldurii se poate face prin foarte multe metodè.
Prima metoda experimentala pentru determinarea echivalentului mecanic
al caldurii a fost realizata de J. P. Joule (1843). Aceasta.metoda, în principiu,
consta în urmatoarele: într-un vas calorimetric eu apa (fig. II.2.5) se rote§te
un ax prevazut eu palete. De pereµi calorimetrului sînt fixate o alta serie de ·
lamele radiale, care împiedica rotapa apei din calorimetru. Deoarece lichidul
se opune mi§carii paletelor, se cheltuie§te un lucru mecanic L, care duce la
încalzirea apei din. calorimetru. Pentru a învîrti axul cu palete, partea sa su-
perioara este fixata într-un- tambur pe care sînt în§irate în acela§i sens doua
fire, care sînt trecute peste doi scripep. De capetele firelor sînt prinse doua
placide plumb. Doua rigle gradate masoara spatiul pareurs de greutati. ru~
dicînd greutaple §Ï lasîndu-le sa cada liber, ele var învîrti axul · calorimetrului
împreuna -eu paletele luL Se ridica. din nou greutatïle, fa.ra sa se învîrteasca
axul, §Î se da din nou drumul la greutaµ sa cada liber. Se repeta operatia de
un numar de ori, dupa care se cite§te temperatura apei .din calorimetru.
Se calculeaza cantitatea de caldura Q produsa în c~1 orimetru, înmulp.nd
capacitatea calories. a calorimetrului §Î · a apei din calo,rimetril, eu diferenta
de temperatura obpnuta, facîrid în acela§i timp §Î corectiile datorite pierderi-
lor de caldura în ,exterior. . .. .
Lucrui' mecanic datorat caderii de n ori a celor doua greutatii G de la înalpmea
Ji este' egal eu 2nGh. Nu tot acest lucru mecanic se folose 9te la încalzirea apei
din calorimetru. Deoarece greutatïle ating solul eu o viteza v, ele au o energie
cinetica 2 .E._ v2 care se transforma în .ca.ldura în exteriorul calorimetrului §i
2g
deci nu produce o încalzire a apei din el. De aseinenea o parte din lucru mecanic
se pierde pentru învingerea rezisténtelor de frecare de la axele de rotaiie ale
scripetflor, pentru întinderea firclor etc., lucru mecanic pe care n notam eu L,.
îinînd seama de aceste corecpi, lucrul mecanic _efectiv care se transforma in

312
 s
C

Fig. 11.U

catdura· în c~orimetru, la
.
o,cadere-~
.
greutaplor, .es;e 2Gh -
. '
G v2 - Lj. Fa-
g
clnd raportul dintre lucrul mecanic cheltuit §Î cantitatea de caldura produsa,
Joule a obµnut pentru echivalentul mecanic al caldurii valoarea 424,3 kgf• m/kcal.
0 alta metoda pentru dete~narea · echivalentului mecanic al cal.durii a
1
fost, realizàta de fizicianul român C., Miculescti - (1891), care -a obp.n~t
rezulta~e deosebit de precise~ Aparatul lui Miculescu pentru detèrm.inarea .
echivalentului mecanic al caldurii este format. dintr-un suport de lemn 1 (fig.
II.2.6), pe care este fixat motorul electric 2. Suportul de lemn poate sa osci-
leze àvînd drept puncte fixe· cuµtele 3 §Î 4. Daca _motorul este pus în funcpu-
ne, suportul de lemn tinde sa se 'incline în sens in:vers faia de sensul de rotap.ë
, al mo~orului (conform principiuluiacp.unii §Î reacµunii). nt poate fi readus în
poziiia. de echilibru daca se pun greutap. pè platai:iul 5. Motorul este deci pro-
priul sau ~amometru.- Axul mQt9rului este legat de tin: alt ~ ce intra în calo-
rimetrul 7, pe care sînt prinse J1 palete cu trei braie fiecare. Calorimetrul 7
este învelit în trei .cilindri metalici. Un curent continuu de apa circula .între
pefepi calorimetrului §Ï ai primului cilindru protector 8. Pe supottul de lemn .
• 1' /

9 .iO

J \ -- ---~
\
\

Fig. ·112.6

313

\ .·
 ~. _,. '

'- '

1 este fixata o oglinda 9, pe care cade un fascicul luminos de la sursa 10, re-
flectîndu-se pe scara-gradata· 11.
Pentm a determina echivalèntul ·mecanic al caldurii eu aparatul lui Micu-
lescu, se p·rocedeaza astfel : se stabile§te pozitia ·de echilibru a sistemului, prin
fixarea spotului lu.minos pe o anumita diviziune a scarii gradate. Se pune mo-
torul în functiune,_ suportul 1 se înclina §i spotul luininos se deplas_eaza pe
scala. Se pun greutati G pe platan pîna. ce sistemul revine în pozitia initiala.
La echilibm, cuplul rezistiv al forj:elor determinate de rotirea paletelor în apa
este compensat de cuplul exterior, deterni.inat de greutatile G. Lucrul mecanic
consumat este egal eu 2rrnlG, în care ·n este nu.maml de rotatii efectuate de
motor §il - distanta de la cutit la platanul eu greutati. .
Deoarece rotatia paletelor întîmpina o rezistenta din partea .apei, motorul
cheltuie~te un lucru mecanic care se transforma în caldura, încalzind apa diu
calorimetru. Se regleaza debitul de apa care circula între calorimeJrul 7 §Î
vasul cilindric 8, în a§a fel încît acesta sa preia toata ca~titatea de caldura care
se pfoduce în calorimetru. Din acesta cauza curentul de apa se încalze§te,
obtinîndu-se în final o diferenta. de temperatura constanta între punctele de
intrare §Î ie§ire a apei. Daca se colecteaza·apa care circula între cilindri într-un
anumit interval de timp, atunci cantitatea de caldura care este preluata de
curentul de apa (care este egala. eu cantitatèa de ca.ldura produsa în calori-
metru) este egala eu m~{t2 - t1 ), în.care m este masa de apa. colectata, c caldura
· specifica a apei, iar t2 - t1 diferenta de temperatura. a apei de la intrare §Î
· · S e calculeaza"' ec
1e§1re. · hi.v alentul mecamc· a1· ccu.
!-: 1 d uru • J = - 2-
·· di n re1at1a --.
1tnlG
mc(t 2 - t 1)
Miculescu a gasit valoarea de 426,84 kgf• m/kcal.

2.10. CALORIMETRIE

· Calorimetria este acea ramura a~Îizicii care se ocupa eu masurarea· cantitati-

lor de caldura. Aceste masuratori se fac cu scopul de a determina caldurile
specifice ale substantelor, caldurile latente, puterile calorice ale combustbii-
lilor. ·Masura.torile se :fac folo~d dispozitive speciale, numite calorimetre.
Metodele de lucru ale calorimetriei se pot clasifica în doua grupuri : metode
în care, în ·esenta., se masoara o modificare de· tempèratura. (calorimetrie ter-
mometrica) §! metoda în care se masoara masa unei substante de ca.ldura latenta
cunoscutacare-§i schimba integral starea de agregare sub influenta cantitatii de
caldura necunoscute (calorimetria caldurii latente). · '
Descriem aici principiul de functionare al calorimetrului eu· ghea/a Bunsen,
bazat pe calorimetria caldurii latente. Dispozitivul pune în evidenta mic~orarea
de volum a ghetii în urma topirii. Topirea unui gram de gheata dintr-un ames-
tec de apa §i gheata necesita caldura clin. exterior §Î este însotita de o. mic§o-
rare a volumului amestecului de ( -- -
1
0,92
cm8 t) =
0,087 cm8, deoarece den-
sit3:tea apei la 0°C este de aprox_imativ 1 g/cm8 , iar a ghetii de 0,92 g/cm3 •
Calorimetrul Bunsen (fig. II.2.7) este format dintr-o eprubeta A, lipita într-un
cilindru larg de ·sticla. B, care se continua eu un tub de sticla. îndoit în forma:
de U §Î terminat eu un vas capilar orizontal T, calibrat. Tubul în forma de U
§Î partea inferioara a cilindrului B sînt umplute eu mercur. în vasul B, deas.upr~
/

314
 ., ....

\.

.-0-
ë=-ëf-
- o - CL
0-::-- o--
~ --0_.
Q Q_Q - -_c!l-.,..:o
_Q_.
-o-
l.___;_C - Lo
- ·-o-:-D
_-7)
. ~ 0

T'
=-ô
~~
_o

Fig. ll.2.7

mercurului se· afla apa. Tot în interioi-ul vasului B, în jurul eprubetei A, exista
o manta de gheata G; produsa evaporîild rapid eter sau acid carbonic în e-
prµbeta A. Tot aparatul, eu excepµa capilarului, este introdus într-un vas în .
care se afla amestec de apa §Î gheata pure : lucrul nu începe decît dupa ce avem
garantia ca întreg aparatul se afla la 0°C. În eprubeta A se ititroduce puµna.
apa pura §Î se f:!.§teap'ta pîna ce mercurul din vasul capilar se stabilizeaza la o .
anumita diviziune. La introducerea unui corp cald în eprubeta· A, datorita apei'
'prezente acolo, caldura este rapid · condusa spre interiorul dispozitivului. · Ca
urmare, o parte din gheata mantalei G se tope§te, conµnutul vasului B ΧÎ
miC§oreaza astfel volumul, mercurul se ridica în vasul. B, deci coloana de
mercur din· tubul capilar T se retrage. Daca .tubul capilar este- în .prealabil
etalonat, se poate evalua direct din deplasarea mercurului în tubul capilar
cantitatea de caldura cedata de corp. èalorimetrului. Sa presupunem ca tubul
capilar este· divizat inipal în mod arbitrar în paqi egale. Etalonarea se poate
face empiric introducînd în eprubeta o cantitate de apa m 0 , aflata la tempeta-
tura t 0 , §Î observînd m;1.marul n 0 de diviziuni eu care se retrage mercurul Jn
capilar. Deoarece cantitatea de.caldu.ra este în acest caz m 0t 0 , rezulta ca retra~
. gerea cu o diviziune este provocata q.e c.edarea, unei cantitati .de caldura qo
V m~ . .
egala cu - - . Dupa aceea putem masura orice cantitate ·de caldura ce-
no .
data, Q, prin numarul de diviziuni n cu care s-a retras mercurul în cazul studiat:
Q = nq 0 • Caldura specifica necunoscuta · a substantei este data de c =

315

,,
 D D

Fi_g. 11.2.8 ·

= _g_
Mt
, unde M este masa substantei introduse în eprubeta A, iar t este tem-
..
peratura pîna la care a fost încalzita aceasta înainte de intfoducerea în
calorimetru.
Calorimetrul Bunsen a fast folosit pentru determinarea calduril~r specifice
ale unor .substante existente doar în cantitap mici.
.Masuratorile cele mai precise. se fac astazi prin metoda elect,ica. Aceasta se
· bazeaza pe faptul ca. trecerea în timpul -r a unui curent electric de intesi-
tate I, printr-un conductor de rezistenta I?., necesita cheltuirea unei energii
(lucru mecanic) egala cu Rl2-r•. Conductorul prin care trece curentul cedeaza
aceasta energie mediului încon:jurator aflat la o temperatura inferioara lui-,.
sub forma de ca.ldura. Cantitatea de caldura degajata este : · ·

.Q = _!_ Rl2-r cal. (2. 12)

J .
. '
1n limbajul curent spunem ca într-o rezistenta electrica ·are loc transformarea
energiei electrice în energie calorica. Utilizarea metodei electrice prezinta avan-
tajul cunpa~terii precise a cà.ntitaµi de caldura furnizate de curentul electric
. [evaluata eu ajutorul lui (2. 12)]. · . .
.Pentru ilusttare descriem calorimetrul Nernst (fig. II.2.8}, folosit în special
la temperaturi joase. Pentru a mas~ra caldura specifica a unui corp se masoara
• Vezi Ill 2.5.

316
 crè§terea temperaturii acestuia datorita numai caldurii primite de la. curentul
electric. Caldura specifica este data de rèfalia . ·
RJ2'r
c·= JM!lt, (2.13)

M fiind masa ·co'rpului, iar At; cre§terea temp~raturii. ,

· Aparatul se compune dintr-un bloc de argint A, suspendat prin firele F §Î F'
. într-un vas B în care se face vid. ~Prin firele F §Î F' trece .curentul electric.
Vasul B este introdus într-un vas Dewar, D,. umplut eu un lichid mentinut la 0
·temperatura constante.. Cotpu1 de studiat_ este introdus in blocul A. Cr~terea
de temperatura' poatè fi. ma.surate. eu un termocuplu. ·

I
,.
 3.· Proprietii.file termice ale gazelor

3.t.· PRESIUNEA GAZELOR ~I M.ASURAREA El. TEHNICA VIDULUI

Un gaz închis într-o incinta, la echilibru, exercita o apasare (foqa) continua,
constanta §Î ·uniforma asupra 'pereplor incintei. Foqa exercitata normalipe
unitatea de suprafaia a perételui se nume§te j,resiune. Presiunea pe care un
gaz la echilibru o exercita asupra peretilor vasului în care se afla închis este
un paranietru ·de stare al gazului, care poate îi interpretat simplu din punct de
vedere cinetico-molecular. ·Pereµi vasului sînt necontenit imta. ciocnirilor mo-
leculelor de gaz ~i la fiecare ciocnire peretii primesc o cantitate de mi§care (un
impuls). Daca unul din pereiii vasului ar fi mobil ~i în afara sa ar fi vid, atunci
acest perete ar începe sa se deplaseze sub influenta ciocnirilor moleculare.
Aparatele eu ajutorul carora se masoara presiunea gazelor se ilumesc ma•
nometre. Principiul lor de constructie est~ diferit în funcpe de intervalul de
presiune pe care î1 masoara. Nu exista ihanometre. bazate pe un principiu
unie, care sa poata masura întreg domeniul de presiune, deoarece acesta este
extrem de larg, de la 10-12 torr pîna la presiuni de ordinul a 105 atmosfere.
Manometrele folosite pentru masurarea presiunii atmosferice se numesc baro-
metre, iar cele folosite pentru .masurarea presiunilor foarte j oase se numesc
vacuumetre. Manometrele pot fi absolute sau relative,. dupa cum masoara
· valoarea absoluta a presiunii sau valoarea ei în raport eu presiunea atmosfe-
rica.
Pentru masurarea presiunilor cuprinse între valori de ·ordinul torrului pîna
la o atmosfera se folosesc manometre în forma de U, umplute eu lichid. Pentru
presiuni relative mici, ca lichid se folose§te apa, iar pentru masurarea presiunilor
absolute- mercurul, deoarece el are o tensiune de vapori mica la temperatura
camerei.
. Cu ajutorul unui manometru în forma de U, umplut eu mercur {fig. II.3.1),
. presiunea abs0luta se masoara astfel : capatul deschis al manometrului, A, se
pune în legatura eu incinta a ~arei presiune vrem s-o determinam; capatul Bal
mariometrului este închis, iar deasupra mercurului este practic ·vid (în açest
spatiu exista vapori de mercur, dar în cantitate extrem de midi, deoarece ten-
siunea de vapori a mercurului este foarte mica, astfel încît ei pot fi neglijap.).
Presiunea P din incinta se exercita direct §Î asupra coloanei de mercur din bra-
iu1 A al m~nometrului ~ se maso3;ra prin diferenia de înalpme Âh dintre nivelele
.mercurul111 clin cele doua ramun, ·dupa ~formula:

p = pgllii, (3.1)

318

. \
 B

Fig. 11.3.1

în care p este densitatea mercurului, iar-g acceleratià. gravitaµonala din locut

unde se face masuratoarea. Dàca presiunea se exprima în torri, · atui:ici ea este ·
egala eu .diferenta de nivel a mercurului 6.h. ·
Manometrele relàtive au ambele capete deschise, unul din ele se leaga. de
incinta a carèi presiune vre111 s-o determina~, celalalt capat fiind în legatura
eu atmosfera. În figura II.3.2a este prezentat cazul în care presiunea de ma-
surat este :mai.mare decît presiunea atmosferica, iar în figura II.3.2 b, cazul în
care .ea _este mai' mica decît presiunea atmosferica. Presiunea din incinta este
data de retapa : .
p = H ± pgàh, (3.2) 1

semnul plus luîndu-se pentru primul caz, iar ~emnul minus pentru al doilea
caz, H fiind presiunea atmosferica. Dupa un principiu asemanator este construit
§Ï manometrul diferen#al (fig. II.3.3), care masoara diferenta de presiune dintre
cele doua gaze închise în vasele A §Î B. · ·· . ·
Pentru presiuni mari, pîna la. 10' atmosfere, se folosesc mariometre .metalice
(fig. II.3.4). Manometrul metalic este prins prin Îll§Urubare de incintà: în care
masuram presimiea. Gazul din incinta patrunde în tubul elastic 1 §ill deformeaza.
Prin dispozitivul 2, care acponeaza acul indicator 3, este pusa în evidenta de;.

P_-..
_ _ __
' .
P.._..___
H

a) b)
Fig. 11.3.2

811

1.
 j' ;.J ._,I ,;,.

A B

Fig. na.a
formarea mecanica a tubului 1. Cu cît_prèsiunea este mai mare, eu atît este mai
deformat tubul elastic. Manometrul metalic se etaloneaza, astfel încît acul in-
dicato(3 ne arata direct pr~iunea în atmosfere. · .
Teknica 1Jiàului. Prin vid se întelege ·o stare rar.efiata a unui gaz dintr-o in-
cinta, cînd presiunea lui este sub presiunea atmosferica. tn functie de aceasta
presiune. vidut poate fi ·,,eàus, meàiu• sau înaintat (înalt), vidul înalt ajungînd
asta.zi pîna la 10-12 torr ·§Î chiar mai mult. .
/ Metodele de obpnere a vidului ca 9i procedeele de masu~are a presiunilor
joase 9i foarte joase ·sînt cuprinse în teknica 1Jiàului. Ea are o impo~~ deose-
bita, deoarece lampile eu incandescenµ., tuburile electronice, topirea §i purifi-
ficarea unor metale, ca 9i multe alte aplicaµi tehnice 9i 9tiinp.fice se bazeaza ·
pe tehnica vidului. Obp.nerea vidului mediu se realizeaza cu ajutorul pompei
rotàtive (fig. II.3.5). Ea este alcatuita dintr-un cilindru metalic în care se afla
un rotor excentric prevazut cu doua palete metalice, caie împinse de un resort
apasa etan9 pe -suprafata interioara a cilindrului. Cilindrul metalic este în lega-
tura cu incinta care se videaza 9i cu ~eriorul (aerul atmosferic). Atunci cînd
rotorul se în~e, spaµul V limitat de paleta se marejte ~ patrunde în el
gazul din incinta. Ulterior· aceasta cantitate de gaz este comprimata tn- spa-
p.ul 11 §Ï evacuata în exterior. Operatia se repeta pîna l.a evacuarea gazului din.

Fig. D.3~4

320

;"':.
 Fig. 11.3.5

incinta. Pompa rotativa este introdusa în ulei pentru a se mari eta~eitatea.

din care cauza se mai nume§te ~i pompa eu ulei. èu ajutorul pompelorrotative
eu ulei se pot atinge presiuni de ordinul a 10- 4 torr.
Pentru obpnerea unui vid înalt, cuplate eu pompele rotative se folosesc
pompele de difuzie, care pot elimina gazul dintr-o incinta prin antrenarea lui
de catre un curent de'vapori. Un model de pompa de difuzie este prezentat în.
figura II.3.6. Lichidul din balonul l (care poate fi mercur sau ulei) se încalz~
pîna la fierbere. Vaporii respectivi patrund în tubul 2, care este pus în legatura
eu incinta de vidat 3 §Î eu o pompa rotativa eu ulei 4. Gazul din incinta care pa-
trunde prin difuzie în tubul 2 este antrenat de vapori spre partea sa inferioari.
Datorita curentului de apa care înconjoara tubul 2, vaporii se condenseaza §Î
patrund din nou în balon, iar ni.oleculele de gaz sînt aspirate de pompa ro-
tativa. Cu ajutorul pompelor de difuzie se pot obpne presiuni joase pîna la 10- 7
torr, dar numai dupa ce în incinta s-a realizat un vid preliminar de circa 10-9
torr.

Fic. D.3.6

B21
 Presiunile joase, de la 1 torr pîna la 10-1 torr, se pot masura eu ajutorul
manometrului (jojei) M ac-Leod, un manometni absolut care folose9te la eta-
lonarea celorlalte tipuri de manometre. Masurarea presiunii eu ajutorul acestui
manometru se bazeaza pe legea Boyle-Mariotte, care este foarte bine veri-
ficata la presiuni joase.
Un alt tip de manometru, folosit pentru presiuni joase, este vacuumetrul
termic. Modul sau de funcµonare se bazeaza pe faptul ca, la presiuni joase,
conductibilitatea termica a gazelor scade liniar eu presiunea. Vacuumetrul
termic este format dintr-un balon de sticla în care se afla un filament de sîrma
de platina, încalzit electric. Cînd presiunea scade, pierderile de caldura ale
filamentului prin conductibilitate se· mic9oreaza, astfel încît temperatura lui
cre9te, deci cre9te implicit 9i rezistenta lui. Prin masurarea rezistentei firului
de platina se poate masura presiunea dintr-o instalaµe, vacuumetrul termic
fiind etalonat în prealabil cu ajutorul jojei Mac-Leod. El poate masura presi-
uni din domeniul 10-10- 8 torr.
1n fine, un alt aparat pentru masurarea presiunilor foarte_ joase, care are
tin domeniu foarte întins, de la 10- 8 torr pîna la 10-n torr, este manometrul
de ionizare. Funcµonarea lui se bazeaza pe fenomenul de ionizare a ·molecu-
lelor de gaz de catre electronii care se mi9ca foarte repede între doua placi.
Manometrul de ionizare este un tub electronic cu trei electrozi, conectat la
instalatia de vid. Se arata ca pentru presiuni suficient de joase, raportul dintre
curentul ionic 9i cel electronic este direct proporµonal cu presiunea. Masu-
rîndu-se àce§ti doi curenµ prin metode electrice, se pot determina presiunile
joase.

3.2. LEGILE EMPIRICE ALE GAZELOR

Cei trei parametri care caracterizeaza la scarà macroscopica o masa datà
de gaz, aflata in echilibru, sînt presiunea, volumul 9i temperatura. Doar doi
dintre ace9ti parametri sînt independenti : valorile a doi dintre parametri
determina univoc valoarea celui de al treilea. Relaµa care exista între cei
trei parametri ai unei mase de gaz aflate la echilibru se nume9te ecuaJia termiciî
de stare a gazului. Experiente initial fa.ente cu gaze la presiuni de ordinul unei
atmosfere 9i temperaturi situate nu mult în afara domeniului 0°C-100°C
au condus la o serie de observatii referitoare la legatura dintre parametrii
de stare. Numai unele dintre ele sînt adevarate 9i în alte domenii de presiune
~ temperatura. Situapa de studiat se simplificà daca unul din parametri
este mentinut constant 9i se observa corelaµa dintre ceilalµ doi. 1n acest 111.od
deci se studiaza coru.parativ starile gazului care au acee~i temperatura, sau
starile care au acela9i -volum, sau cele avînd aceea§i presiune.
a) LPgèa Boylè-Mariotte. Boyle (1660) a stucliat dependenta de presiune a
volumului unei mase de gaz menµnut la temperatura constants. 9i a constatat
(legea a fost redescoperita mai tîrziu de Mariotte) ca pentru o masa de gaz
data, aflata la temperatura constanta, produsul dintre presiimea gazului fi vo-
lumul ocupat de acesta este constant :
P1V1 = P2V2 = ... = const. (3.3)
Cu p1 , v 11·p 2 , V2 s-au notat valorile presiunii 9i volumului respectiv pentru
doua stari I 9i 2 ale gazului, care au aceea~i temperatura. Continutul legii
Boyle-Mariotte poate fi reprezentat grafic într-o diagrama (p, V} numita

322
 p

Fig. 11.3.7

tliagrama Clapeyron. Se folose§te un sistem de axe carteziene, pe ordonata

luîndu-se · presiunea, iar pe abscisa volumul. Fiecarei stari a gazului îi cores-
punde un punct în acest plan. Conform legii Boyle-Mariotte, staril~ posibile
ale gazului la o temperatura data se plaseaza pe o hiperbola echilatera. Figura
II.3. 7 · prezinta patru hiperbole echilatere corespunzatoare la patru temperaturi
T1 < T 9 · < T 8 < T,. Hiperbolele sînt eu atît mai departate de originea
axelor de coordonate, cu cît temperatura este mai ridicata. Curbele figu-
rate · se numesc izoterme pentru ca punctele fiecarei curbe reprezinta starl
de egala temperatura.
Masuratori mai precise decît ceie inipale, precum ~i extinderea domeniului
de presiuni !jÎ temperaturi explorat au aratat ca legea Boyle-Mariotte nu este
riguros îndeplinita. S-a constatat experimental di :
1) la presiuni foarte j oase legea este îndeplinita de toate gazele; .
- 2) abaterile de la legea Boyle-Mariotte sînt mici daca temperatura la care
se lucreaza este departata de temperatura de lichefiere a gazului ~ daca pre-
siunile nu sînt foarte mari. Pentru ilustrarea influentei presiunii dam tabelul
II.2 în care figureaza valorile produsului pV, pentru diferite gaze, la diferite
presiuni, la temperatura de O°C. Cantitatea de gaz cu care s-a lucrat a fost
determinata în fiecare caz de conditia ca la O°C ~i presiunea de 1 atm volumul
ocupat de gaz sa fie de un litru. Produsul pV este exprlmat în l •atm. Se
vede di pîna la 100 atm abaterile de la legea Boyle-Mariotte sînt foarte mici,
în timp.ce, de exemplu, la 1000 de atm abaterile sînt foarte mari. Gazul care
TABELUL II.2 ·'
/>Y (l•atm)
1> (~tm)
Ha Na Oi Ar

1 1,0000 1,0000 1,0000 1,0000

100 1,0690 0,9941 0,9265 0,9730
200 1,1380 1,0433 0,9140 1,0100
500 1,3565 1,3900 1,1560 1,3400
1000 1,7200 2,0685 1,7355 1,9920

323
 j'

asculti cel mai bine de legea Boyle-Marlotte este hidrogenul. Faptul ca

legea Boyle-MarÏQtte este bine ·:·verificata la presiuni joase (sub 1 atm)
sta la baza unor-metode de masurare a presiunii.
Din punct de vedere cinetico-molecular abaterile de la legea Boyle-Mariotte
sînt lesne de înteles. Se poate ara.ta, în cadrul fizicü statistice, ca un gaz ale
d.rui molecule n-ar interacp.ona; de loc între ele §Ï n-ar avea dimensiuni ar
trebui sa asculte de legea Boyle-Marlotte. Numai în acest caz ar fi posibil
ca volumul ocupat de gaz sa tinda la zero odata eu cre§terea presiunii. Pentm
•• 1 g~ele reale, prin cre§terea presiunii se realizeaza o apropiere a moleculelor.
Datorita fortelor de atractie dintre molecule, care încep sa se manüeste în
urma apropierü lor, trebuie sa existe un domeniu det presiuniP în care gazele
sa se comprime mai mult decît cere legea~: Boyle-Marlotte. Acest fapt este
confirmat de experienfa. 0 prea mare apropiere a moleculelor nu este însa
posibila, deoarece intervin forj:e de respingere (vezi: §1.5), deci la presiuni
mari gazul se comprima mai pupn .decît cere lege~ 'Boyle-Mariotte. în nid
un caz volumul ocupat de gaz nu poate fi redus la zero, deoarece moleculele
au volum proprlu.
Pentni prezentarea comportarii gazelor, atunci cînd unul din parametri
care varlaza este temperatura, este important sa ptecizam eu ce tip de termo-
metru se. màsoara temperatura. Dupa descoperirea posibilitapi de a introduce
o scara absoluta de temperaturi (§ 2.3), problema asupra careia atragem aten-
pa aici nu se mai pune, deoarece toate termometrele eu care se lucreaza în
experiente de precizie sînt gradate în scara temperaturilor termodinamice•.
Dar, deoarece noi nu am definit înca aceasta scara, voni lucra deocamdata
în scara unui termometru eu lichid, care folose§te gradaµa· Celsius, §Î vom
formula legile gazelor eu ajutorul indicapilor lui. De altfel legile gazelor, des-
coperlte înaintea aparlpei termodinamicii, .au fost stabilite eu ajutorul unor
asemenea termometre. J.
b) Legile Charles §i Gay-Lussac Experienta a aratat ca pentru o masa de gaz
menJinuta la acela$i volum la diferite temperaturi, modificarea presiunii gazului
fa/a de valoarea avuta la O°C, raportata la valoarea ei la O°C este~ direct t,,opor-
lionala cu temperatura Ji independenta de natura gazului :
P - Po= ~t, (3.4)
Po
unde p este valoarea presiunii gazului la temperatura t, far Po este valoarea
ei la ô °C. Constanta de propo,f,ionalitate ~ se ·nume$te coeficient de' cre1tere a
presiunii sub TJolum constant. Legea empirica enuntata este cunoscuta sub
numele de lege~ ·lui Charles. Ea èx_prlma legatura dintre presiune §i tempe-
ratura pentru starl caracterlzate prin acela~i volum al gazului.
Legea lui Charles, ca ~i legea Boyle-Mariotte, nu este o lege exacta. Ea este
valabila la presiuni foarte joase, unde pentm toate gazele se gàse§te ~ m::
-=__!__. Comportarea gazelor în alte domenii de presiune, pe intervale limitate
273,15
de temperatura, poate fi încE\,drata aproximativ într-o formula de tipul (3.4).
Coeficientul ~ Χi schimba atunci valoarea odata eu intervalul de tempera-
tura §Î depinde de natura gazului. Dependenta lui ~ de natura gazului ~i mai

• Indicapi asupra modului in care se face aœasta gradare se dau in § 4.9.

324
ales de temperatura este însa destul de slaba (pentru dependenfa de natura
g&zului, vezi coloana doua a tabelului II.3).
Comportarea starilor unei mase de gaz, în care presiunea exercitata de gaz .
are aceea§i valoare, a condus la legea empirica a lui Gay-Lussac : la presiune
tonstanta, cre~terea volumului unei mase de gaz fa/a de valoarea avuta la 0°C,
raporlata la valoarea volumului la O°C, este direct proporJionala cu temperatura
# independenta de natura gaxului
V- Vo= ~t (3.5)
Vo
unde V este valoarea volumului la temperatura t, iar V O este valoarea sa la
0 °C ; .rt. se nume§te coeficient de dilatare sub presiune constanta.
Intre valorile V 1 §Î V 2 ale volumului la doua temperaturi oarecare t 1 §Ï t2
exista relatia (consecinta a lui 3.5)

2 -
+
V - V 1 « ti
1. 1 + «ts.
(3 6)
•
Ca §Ï legile Boyle-Mariotte §Ï Charles, legea Gay-Lussac este foarte bine
verificata la presiuni foarte joase, unde se constata în plus ca « coïncide numeric
eu ~- Pentru presiuni mai mari ·abaterile de la legea lui Gay-Lussac se pot
reda printr-o U§oara dependenfa a lui « de natura gazului §ide temperatura.
ln tabelul II. 3 sînt redate valorile lui ex §Î ~ pentru cîteva gaze.
TABELUL II.3

Gaz u 1 ex • 10' (grd-1)

Hidrogen 86600 86613

Heliu 36582 86601
Azot 36732 36744
Bioxid de carbon 37 414 37262
Aer 36760 36750

1
-jj t

Fig. D.3.B.

325
 V

I
I
I /
I /, V.
1// 0
14"

-;;,1 · 0 t

Fig. 11.3.9
Pentru a reprezenta grafic diferitele stari ale unei mase de gaz, ar fi necesar
un sistem de coordonate eu trei axe : una pentru presiu.ne, una pentru volum
~ alta pentru temperatura. E mai comod însa sa se utilizeze diagrame plane,
în care sînt redate doar valorile a doi dintre cei trei parametri.
Am întîlnit deja diagrama Clapeyron în care au fost reprezentate izoterme-
le. I zocorele, curbe care unesc starl de acel~i volum, se pot reprezenta într-o
diagrama (p,t). Daca un gaz ar asculta rlguros de legea lui Charles, izocorele
sale ar fi ni~te drepte (fig. II.3.8), a caror înclinare ar depinde de marimea
masei de gaz considerate. Izobarele, curbele care unesc stari ·de acee~i pre-
siune, se pot reprezenta într-o diagrama (V,t). Ele sînt de asemenea drepte
daca. legea Gay-Lussac este respectata (fig. II.3.9.). Fiecare izobara din figura
II.3.9 corespunde la o valoare determinata a presiunii. Se observa ca. daca.
legile Charles, respectiv Gay-Lussac sînt respectate, izocorele prelungite sprc
temperaturi joase se îutîlnesc ln acelap pQnct _t = - ~ de pe axa 'absciselor
a diagramei (p,t), iar izobarele în acel~i punct t == - .! de pe axa absciselor
œ
a diagramei (V,t).

3.3. TERMOMETRUL NORMAL CU HIDROGEN

Faptul ca. gazele asculta. de o lege atît de simpla ca legea Charles a d~terminat
Iolosirea lor ca substante termometrice. În § 2.2 a fost descris termometrul
eu gaz la volum constant, la care temperatura era definita prin relatia
t = p - Po -100. (3.7)
P100 - Po
Valabilitatea eu buna aproximaiie a legii Charles garanteaza ca indicatiile ter-
mometrului eu gaz la volum constant nu difera mult de ale termometrelor
eu lichid, cu ajutorul carora s-a studiat c0mportarea gazelor la volum con-

326
 /

stant. Observam ca daca 'gazul utilizat asculta de legea lui Charles, atuncl
.P100- Po= IO0~Po §Î (3.7} se transcrie
t = p - pO • (3.8}
~Po
în 1887 Comisia Internaµonala de masuri §Î greuta,ti a luat ca scara standard
de temperatura (adica scara dupa care se etaloneaza celelalte termometre} -
scara Celsius a termometrului eu gaz la volum constant, în care ca substanta
de lucru se folose§te hidrogenul. Presiunii_-_hidrogenului la .0°C i s-a impus,
prin constructie, valoarea de l000mmHg. Termometrul care satisface aceasta
conditie se nume§te termometru normal eu hidrogen. Alegerea acestui termo-
metru ca termometru standard a fost determinata de consideraµi practice,
clintre care nu mentionam decît faptul ca indicapile ts în scara sa difera foarte
putin de indicatiile 8 ale unui termometru (fictiv) capabil sa reproduca scara
temperaturii termodinamice. Este important de §tiut ca indicatiile termome-
trului cu hidrogen la volum constant, t8 , pot fi corectate ~i cu ajutorul
lor se deduce valoarea lui 6 în fiecare caz. Corecpile sînt foarte mici. Dupa
cum vom ara.ta în § 4.10, eu ajutorul termometrului normal eu hidrogen s-au
dedus eu precizie mare valorile temperaturii termodinamice pentru cîteva
stari fizice (puncte fixe}, care sa acopere un domeniu larg de temperaturi.
Primul termometru standard (fig. II.3.10} a fost construit de Chappuis.
· Hidrogenul este continut într-o incinta 1, confecfionata din platina-iridiu,
care are lungimea de 1, 1 m §Î volumul de 11. El comunica printr-un tub îngust
T eu un manometru. Incinta J este introdusa în mediul a carui temperatura
vrem s-o masuram. Tubul manometric contine reperul de volum constant
r1 • B este un tub barometric care se deplaseaza solidar eu un vernier V de-a
0 B

Fig.. 11.3.10

327

\
 , r .

lungul unei scari gradate G. În ,,vidul barometric" din B exista un al doilea

reper r2, la care trebuie adus mereu mercurul dinB. Pentru a masura presiunea
este mi~cat mai întîi rezervorul R pîna ce mercurul atinge reperul de volum ·
constant r 1 , apoi este mi§cat tubul barometric pîna cînd mercurul din el atinge
reperttl r 2 • Presiunea în gaz (în mm Hg) este data de distanta dintre cele doua
+
repere (H h pe figura). Pentru a deduce t8 se fac corecpi care tin seama de
dilatarea incintei I :}Î de faptttl ca hidrogenul din tubttl de legatura T nu se
atla exact la aceea~i temperatura eu restul hidrogenului.
În cele ce urmeaza vom în~elege prin valoarea temperaturii pe cea data
de un termometru etalonat în conformitate eu termometrul normal eu hi-
drogen. ·

3.4. LEGEA GAZELOR PERFECTE

Comportarea gazelor reale la presiuni scazute §Ï temperaturi relativ ridicate

sugereaza introducerea cazului limita al unui gaz care ar asculta riguros de
legea Boyle-Mariotte §Î legea Gay-Lussac eu IX = _!,_:
273,15
pV = const. pentru stari de aceea~i temperatura. (3.9)
V = V O (1 + œt) pentru sta.ri de acee~i presiune, (3.10)
unde V O este valoarea volumului la O°C, iar t este temperatura masurata în
scara termometrului normal eu hidrogen. Un asemenea gaz ll vom numi ideal
sau perfect. •
Sa demonstram ca pentru un gaz perfect este îndeplinita §Î - legea lui Char-
les eu ~ ~ IX. Consideram o m:asa de gaz perfect la temperatura t 0 = 0 °C, care
la presiunea Po ocupa volumul V O (starea O din fig. II.3.11). Fie starile 1 !}i 2
caracterizate respectiv prin (p 0 , V,t) §Î (p, V 0,t). Prin modul de alegere a lor,
p \
\
,r
\
\
~ftf,,Vo}
'\

''
.J ''
''
_.,_~~--'.ie.!. (po,V)
:otpo,l'o> ........ __
V
Fig. II.3.11

• Observlm cl definipa datl aicl gazului perfect nu este completl, deoarece din legile admise
nu rezultl lntreaga. comportare a gazului, de exemplu nu se poate spune ce valori are ciUdura
specificl a gazului pëntru o transformare oarecare.

328
starile O §Î 1 se -afla pe aceea;;i izobara, starile O §i 2 pe aceea;;i izocora, iar
starile 1 §Î 2 pe aceea;;i izoterma. Se observa cap, V §i t pot fi luap. arbitrari.
Între parametrii celor trei stiri exista relap.i, pentru ci stirile de pe izoterma
§Î cele de pe izobara sînt legate (conform ipotezei) respectiv prin legile Boyle-
Mariotte §Î Gay-Lussac ·
Po V= PVo, V== Vo (1 + cd).
Împai-1:ind cele doua relatii, · obtinem
p = pO {1 + cd), (3.11)

·deci între presiunile starilor O §Î 2 (stari de acela;;i volum, starea Ola tempera-
tura O°C) exista o relaµe care coïncide cu legea Charles.
Pentru un gaz perfect, în scara de temperaturi_ 8: termometrului norma 1 ~"n
hidrogen, sînt îndeplinite deci fa.ra abateri legile Boyle-Mariotte, Gay-tussac
§i Charles, adica
pV= const. pentru stari de aceea;;i temperatura (pe izotemle}
V= V 0 (1 + cxt) pe izobare l ex= _1_ (3.12)
P = Po (1 + cxt) pe izocore J 273,15

Legile scrise se numesc legile gazului pe-rfect.

Gazul perfect supunîndu-se legii f. Charles, orice izocora a sa se reprezintà
într-o diagrama. (P,t) printr-o dreapta care taie axa temperaturilorîn punctul
t = - ..!..
(fig. II.3.8). Asemanator arata o izobara în .diagrama (V,t), de-
ex
oarece gazul asculta de legea Gay-Lussac (fig. II.3.9). În starea de tem-
peratura. t = - .!_
presiunea gazului perfect este nula prin definitie. Aceasta
ex
situatie s-ar putea realiza (teoretic) daca moleculele gazului s-ar opri din mi§-
carea lor (daca ar dispare agitatia termica). S-ar realiza astfel tocmai starea
de zero absolut de care a fost vorba în § 2.4, deoarece energia interna aga-
zului ideal nu poate lua o valoare mai mica decît în starea de imobilitate a
tuturor moleculelor. Este interesant ca din comportarea gazului ideal, care
este inspirata de comportarea gazului real în condifü de rarefiere, rezulta o
valoare pentru temperatura starü de zero absolut în scara termometrului
normal cu hidrogen în foarte buna concordante. eu~datele experimentale :
lzero absolut =- 273, 15 °C. (3.13)
Faptul ca nici o substanta .din natura nu ramîne în stare gazoasa în veci-
natatea lui zero absolut nu este esential pentru discutia precedenta~ deoarece
ea s-a purtat pe un model ideal.
Dupa cum se va vedea, legile gazelor perfecte se exprima mai simplu, daca
se masoara temperatura luînd ca origine temperatura starü de zero absolut.
Se define9te astfel (vezi §i § 3.3) temperatura absoluta în scara termomet-rului
normal ·
T = t + 273,15, (3.14)

329
unde t este temperatura în scara termometrului normal. în continuare, pentru
simplificare, vom numi pe T tempe-ratura absoluta•. Gradul noü scari de tem--
peratura n vom muni grad Kelvin.
- Cu ajutorul temperaturü absolute legea lui Gay-Lussac devine
V = V 0 œT, (3.15)
unde V O ~i V sînt valorile volumului unei mase de gaz mentinute la presiune
constanta la 273, 15 °K §Î respectiv T °K, iar legea Charles devine
P = PoœT, (3.16)
unde Po !}Î p sînt presiunile exercitate de o masa de gaz mentinuta la volum .
constant la 273,15°K §Ï respectiv T°K. Din relatiile (3.15) ~i (3.16) rezulta
o lega.tura simpla între volumele §Î temperaturile a doua stari oarecare aflate
la aceea§i presiune §Ï între presiunile ~i temperaturile a doua stari oarecare
de acelqi volum
V,= Ts pentru stari de acee~i presiune, (3.17)
V1 T1
Pz = Ta pentru stari de acela~i vol~m. (3.18)
P1 Ti
Cunoa!}terea a doua dintre legile gazelor pertecte (a treia decurge clin ele)
ne permite sa aratam ca între parametrii p, V §Î Tai unei stari oarecare a unui
gaz perfect exista o relatie bine determinata. Aceasta relatie este tocmai
ecua#a termica de stare a gazului perfect, pe care o vom deduce în continuare •
.Fie doua stari ale unei aceleia!ji mase de gaz perfect, caracterizate prin valorile
oarecare p1 , V 1 , T 1 ~i Pa, V 2 , T 2 ale parametrilor de stare. În figura II.3.12 aceste
stari sînt reprezentate în diagrama Clapeyron. Ele pot fi unite în mai multe
moduri. Le putem uni de exemplu cu ajutorul izotermei care trece prin 1 !}Ï al
izocorei care trece prin 2. Starea reprezentata prin punctul lor de intersectie

p \
\
'\

'

Fi.i. 11.3.12

• Ne amintim cl. în § 2.4 am notat eu T temperatu.ra absolutl ln scara temperaturllor termo•

dinamice (T = 8 + 273,15). Aici este folositl intentfonat acee~ notatfe T, din motive care
vor fi expuse in § 4.9.

330
o notam eu 2'. Parametrii ei sînt p~, V 2, T 1• Între parametrii starilor
1 §Î 2 §Î cei ai starii intermediare 2' exista relaµile

··.·

(3.19)

adica o relatie între parametrii care caracterizeaza doua stari absolut oarecare
ale aceleiQ§Ï mase de gaz perfect. Relatia precedenta se poate scrie ~i în forma
pV =C,
T
C fiind o constanta pentru o masa de gaz data. Constanta C este proportio-
nala eu masa gazului.
în forma gasita mai sus, ecuatia de star~ a gazelor perfecte a fost dedusa
de Clapeyron.
Observam ca legea Clapeyron putea fi dedusa legînd starile 1 §Î 2 ·prin alte ·
curbe din diagrama Clapeyron; cîteva posibilitati sînt redate în schema de
mai jos:

Lasam pe seama cititorului gasirea altor · posibilita,ti de trecere între starile

1 §Î 2.

331
 I'
• I

Se poate .extrage dependenta de masa din constanta C ~i preciza factorul

ramas, exploatînd înca o proprietate a gazelor ~i anume legea lui Avogadro.
Sa presupunem ca avem de-a face eu un mol de gaz perfect, al carui volum
p'1 .
ll notam eu Cf/. Pentru un mol de gaz perfect ra portul - are o valoare inde-
T
pendenta de natura · gazului. (Atunci cînd vorbim despre ,,natura gazului
ideal" ne imaginam ca ar exista mai multe feluri de gaze perfecte, care se
deosebesc între ele prin felul moleculelor lor, ~a cum în realitate, în anumite
cazuri, gaze de natutj diferite au comporta.ri apropiate de a gaz~ui perfect.)
Raportul p ~ este o constanta lndepenàenta dé natura gazului, deoarece legea lui
T
Avogadro afirma ca moleculele-gram luate în cond.itii identice de temperatura
~i presiune ocupa volume egale. Din experienta se ia atunci urmatoarea, infor-
maiie: valoarea voHtmului molar la Po= 1 atm ~i t = 0°C este de 22,411 ~i
se admite ca atîta ar fj volumul molar al gazului perfect în. condijiile descrise.
Raportul constant pCV defin~te constanta gazelor ~i se noteaza cu R. Valoarea
T
-acestei constante universale a gazelor se deduce clin egalitatea :
R =Po~o (3.20)
To
eu Po== l atm, Of O = ~2,41 l ~i T 0 == 273,15°K. Valoarea constantei R este
R = 8,31]/grd•mol. (3.21)
Se lucreaza uneori eu valoarea constantei R exprimata în 1· atm/grd• mol, sau
în cal/grd •mol,
l•atm
R = 0,082 - - = 1,98 cal/grd •mol. (3.22)
grd•mol
Deci pentru un mol de ·gaz perfect legatura dintre _parametrii de stare este
pV = RT. (3.23)
Deoarece V == nCV (V este volumul unei mase de gaz care contine n moli),
ecuajia de stare pentru o masa oarecare de gaz perfect rezulta imediat:
pV = nRT. (3.24)
Relajia (3.24) se nume~te legea gazelor perfecte. Ea se poate scrie ~i sub forma

(3.25)

unde m este masa gazului, iar 8)JL masa sa moleculara; se mai poate scrie ~i
relajia
p?:Jrt (3.26)
p=-,
RT

unde p _este densitatea gazului (P = ;) •

332
 ,! . ,_ : \

În masura în care doua gaze pot fi considerate gaze perfecte, d.in (3.26)
rezulta ca raportul densitaiilor lor luate în acelea!}i cond.ipi (aceea!}i presiune
!}i temperatura) este egal eu raportul maselor lor moleculare
P1 @ltl
-=-·
P2 @R.2

1
Rela~a precedenta permite masurarea masei molecu.lare relative @Jt a doul
am.
gaze cunoscînd densitaiile lor în condipi identice de presiune ~i temperatura,
eu. condiiia ca ambele gaze sa aiba o comportare foarte apropiata de a unui
gaz perfect.

3.5. GAZUL PERFECT DIN PUNCT DE VEDERE CINETIC0-1\IOLECULAB.

FORMULA PRESWNil

Comportarea gazelor, în special în cond.ipi de rarefiere, se poate întelege pe

baze cinetico-molecu.lare. La gaze, volumul ocupat de molecu.le este foarte mie
în raport eu volumul total al gazului (1 g de apa, care la _100°C ocupa aproximativ
1 cm 3,dupa. trecerea în stare de vapori ocupa un volum de 1600 cm3). Moleculele
în stare gazoasa se afla în medie la distanie mari unele de altele. În condipi
de rarefiere, fof1;ele de atraciie dintre molecule nu se mai manifesta. decît în mica
masura. Faptul ca foriete intermoleculare nu pot sa joace un rot eseniiat la
presiuni mici este confirmat de aproximativa independenta a proprieta.~or
gazelor de natura lor chimica în aceste condipi. Cu cît gradul de rarefiere este
mai ridicat, eu atît comportarea gazelor se apropie mai mult de a gazu.lui perfect.
Se considera atunci ca la scara microscopica. gazul perfect ar corespunde si-
tuaiiei limita a unui gaz format clin molecule care nu interacponeaza între ·
ele !}Ï au dimensiuni neglij abile. Aceasta imagine despre gazul perfect pe care a
vom adopta în continuare ne serve!}te la întelegerea proprietaplor sale la scara
macroscopica. -~ ·
_în gazul pèrfect singurele evenimente care perturba mi!}carea libera a mo-
leculelor sînt ciocnlrile d.intre ele sau eu peretele vasu.lui. Se presupune cl
în aceasta ciocnire moleculele se comporta ca sfere dure perfect elastice. Cioc-
nirea perete-molecula se aproximeaza tot eu o ciocnire elastica. Atunci, în urma
ciocnirii eu peretele, care se afla tot timpul în repaus, are loc doar o schimbare
a d.irec~iei de mi!}care a moleculei.
tn absenta unor cîmpuri exterioare, un gaz are proprietaii omogene, în
particular numa.rul de molecule dintr-un volum de ma.rime data, de d.imensittni
macroscopice, are practic aceea!}i valoare, ori unde ar fi plasat volumul consi-
derat în gaz.
: Pentru un gaz perfect valoarea presiunii exercitate asupra peretelui poate fi
calculata analizînd procesul de ciocnire al molecu.lelor eu peretele. Vom pre-
zenta în detaliu acest calcul. 0 analiza atenta a problemei cere sa iïnem seama
ca într-un gaz la echilibru molecu.lele au diferite viteze, în principiu toate vi-
tezele posibile. Fie N numarul total de molecule d.in gaz. Putem face o clasi-
.... vitezele lor la un moment dat. Notam eu v,., '11 , "•
ficare a moleculelor dupa
componentele vitezei v a unei molecule fata de un sistem fix de axe. Este co-

333
 '
1
1
r----
1

,_ _______ ___..,
vj

Fig. II.3.13

moda introducerea unui ,,spap.u al vitezei", în care fiecarei valori a vectorului

viteza sa-i corespunda un punct. Aceasta se realizeaza considerînd un triedru
..
cartezian pe ale carui axe notam componentele vitezei ~ punînd în corespon-
denfa viteza v cu punctul de coordonate v., v1 , v. (fig. II.3.13). Reprezentînd
în acest mod vitezele tuturor moleculelor, vom obfine N puncte în spaµul
vitezei. Pentru a face clasificarea moleculelor dupa viteze împarp.m spatiul
considerat în volume paralelipipedice drepte, eventual egale, ~i indicam cîte
puncte sînt cuprinse în interiorul unui paralelipiped dat. Fie ÂN... numarul de
r,
molecule care au · componentele vitezei cuprinse respectiv în intervalele
(v.,v. + Âv.), (v1 ,v1 + Âv1), (v,,v, + ÂvJ. Marimile Âv., Âvy, Âv.r reprezinta la-
turile paralelipipedului drept al carui vîrf cet mai apropiat de origine are coor-
donatele (t1.,v,,v.). Evident:
~ÂN_,. = N. (3.27)
-+ fi
V

Cuno~tinfele despre clasificarea moleculelor dupa viteze (distributia dupa

viteze) vor fi eu atît mai precise, eu cît vom utiliza paralelipipede mai mici.
Se admite ca la echilibru termic marimile ÂN... nu se schimba în timp, adica
17
de~i moleculele ~i schimba vitezele îu urma ciocnirilor, deci punctele ata~ate
lor în sp·ap.ul fictiv considerat se mi~ca, numarul de puncte care intra într-un
paralelipiped dat este permanent egal eu numarul de puncte care ies d.in
acest paralelipiped.
Se admite ;;i faptul ca distribuJia de viteze este izotropa, adica ÂN_,.la valoare
V

fixata a marimii vitezei are o valoare independenta de orientarea ei.

334
 LlS

l]----------x
Fig. D.3.14
Ctinoscînd ll.N_,. putem calcula valorile medii ale unor marimi care dep~d
V

de viteza moteculei ca :
~v/l.N_
valoarea meàie a marimii 'lfitezei
. v =-; N •
(3.28)
~v9 /l.N •
valoarea 'Ditezei patratice mdii vâ = -; -;
L.N
Ne înd.reptam acum atentia asupra situatiei din vecinatatea unui perete
al recipientului care închide gazul. Fie un triedru fut de axe, eu axa Ox diri-
jata dupa directia normalei ta perete. Consideram o porpune a peretelui, de
forma dreptunghiulara ~i de arie /l.S (fig. II.3.14). Fie ta momentul t o mole-
...
cula din gaz de viteza v. Pentru casa ciocneasca peretele în intervalul de timp
(t, t +.l1t), molecula trebuie sa se afle în interiorul unui paralelipiped oblic eu
baza /l.S §Ï eu -latura a treia avînd
...
.
marimea v/l.t ~i înclinarea vitezei ei v. Daca -
molecu.la eu viteza 'V se afla. în afara paralelipedului indicat, ea fie ca aj unge
+
la suprafata /l.S mai tîrziu de momentul t ll.t, fie ca ciocne§te peretele în
afara suprafetei considerate /l.S.
-
Molecula eu viteza v ciocn~te peretele venind de pe direciia AM (fig. II.3.15) •
Notam eu v,. componenta vitezei dupa directia normalei la perete. Ciocnirea
.

fiind presupusa elastica, molecula va fi reflectata de perete, adica va pa.rasi

peretele CU O viteza egala ca ma.rime eu cea inipala, dar dirijata dupa O di-
recp.e MA' care formeaza. acel~i unghi eu normala la perete ca §Î MA, §Î
este situata în acel~i plan normal (planul format de MA §Î normala). In urma
ciocnirü a avut loc o variape a impulsului moleculei ale carei componente sînt:
Il.pl& =- -mvs - (+mv..) == -2mv,., ll.p 1 == ll.p, =- O.
- -- - - - - -. :::;
• v ~ 0, ln timp ce v =- 0 datorlU izotropiei dfstributfei dupl viteze.

335
 M
r L1S

01--------~x
Fig. D.3.15

Datorita ciocnirii peretele prim~te un impuls egal, dar de semn contrar

variapei impulsului moleculei. ln unitatea de volum a gazului se gàsesc N
. V
ll.N...0 _ -
molecule ~, dintre ele, - - au viteza în vecinatatea valorii v. Atunci numarul
V
...
de molecule eu viteza tn vecinatatea valorii v din volumul paralelipipedic con-
.

Il. N ....
siderat este egal eu volumul paralelipipedulùi înmulµt eu --" , adica este
V
ll.N-0
'IJ Atfl.S-- ,
~ . V

deoarece înruiimea paralelipipedului este vAt {vezi ·fig.II.3.14).

Impulsul transmis peretelui de moleculele de categoria considerata, în tim.:
pul ll.t, este normal pe · perete ~i are valoarea .
... ll.N-
ll.P.(f,) = 2mv.[v.ll.tll.S]--" •
V
Impulsul transmis în timpul ll.t peretelui de toate moleculele care-1 ciocnesc,
indiferent de vitezalor, este
... 2mll.tÂS •
ÂP" =
...
E ÂPs{v} = - -
V ....
E . 'IJsll.N-,
"
11 (v.►0) o (os> 0)

deoarece contribuie doar moleculele care se îndreapta spre perete {v. > 0).

Forj:a exercitata asupra peretelui este F = ÂP", iar presiunea va fi

Ât

p = ÂP. = 2m1 B v2 ÂN....

ÂtÂS V -; co.1>0> • "•

336
 Mirimea k../
" vs2 ÀN...11 se poate exprima eu ajutorul valorii medii a patra-
...
o (o~O)

tului componentei dupa Ox a vitezei, în forma.!. Nv!, avînd în vedere ca:

2
'lJs =
2 1 -L...t
N -
" fJzL.l
2AN
➔+-
o
1
N ...
2
E
fJsÂN... ;
o

cele doua sume clin egalitatea de mai sus sînt egale între ele, pe baza izotropiei
distribupei de :viteze.
Din acela§i motiv
-'IJ2 = 'Il"
- - l~--,-- l-
fJ2 = _ (TJ2 + v2 + v2) = _ v2
s ,=. 3 s,, 3'
astfel încît
mN-
p =-'IJ2. (3.29)'
3V
Raponamentul precedent a condus la exprimarea presiunii eu ajutorul unor
marimi legate de moleculele gazului §Î mi§carea lor. Daca introducem energia
cinetica medie a unei molecute

(3.30): . i

relatia (3.30) devine

2 N-
p=- -1. (3.31)·
3 V
Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct propor/ionala CU nùmarul de
molecule din unitatea de volum a gazului ~i cu energia cinetica medie a molècuze;
tn gaz.
Comparînd ·(3.31) eu legea gazelor perfecte pV = nRT, rezulta ca nR T e::
= .! Ni. Dar N = nKJt ( arc este numa.rul lui Avogadro) §Î deci i = ~ R T.
3 2~
Constanta R reprezinta constanta lui Boltzmann §Î joaca un rol special în
grc
fizica statistica. Valoarea ei este
k = R8)t = 138-10- 28 J/°K.
I \
(3.32)·.

Avem deci
-
$ = 23 kT. (3.33}

A rezultat o legatura directa între temperatura T §Î energia cinetica medie·

i" a moleculei. Formula gàsita este fundamentala în fizica. Importanfa ei se-
datore§te faptului ca leaga temperatura de mi§carea moleculelor. Rezulta
de aici ca la echilibrul termic a doua gaze perfecte 1 §Î 2, i 1 = i 2•

331
 Se vede ca daca gazele sînt formate clin molecule eu mase diferite m1 §Î m2,
§Î anume m1 > m2, la aceea.§i temperatura T viteza patratica medie a mole-
-culelor din gazul 1 va fi mai mica decît viteza patratica medie a moleculelor
4in gazul 2. Evidentiem forma urmatoar.e de scriere a retaiiei (3.33} :

V= = "'/3RT
'1)2V@it' (3.34}

8'tt fiind masa moleculara a gazului considerat.

Cu ajutoru1 ·constantei k legea gazelor perfecte se poate transcrie
N p
-=-· (3.35)
V kT
. în relatia scrisa numarul de molecule din unitatea de volum de gaz perfect
-este exprimat în functie de presiune !]Î temperatura. Acest numar nu depinde
de natura gazului. Formula scrisa expliciteaza legea Avogadro, despre care
§tim ca a fost luata în consideratie atunci cînd s-a dedus legea gazelor perfecte.

3.6. ENERGIA INTERNA A UNUI GAZ PERFECT, MONOATOMIC

În cazul unui gaz perfect, monoatomic, atomii care-1 compun n-au decît
mi§care de translaµe. Mi§carea moleculelor biatomice este mai complicata :
in afara translaµei moleculei ca un întreg, molecula executa §Î o lDΧcare de
rotape în jurul centrului ei de greutate, iar cei doi atomi din care este formata
oscileaza de-a lungul axei care-i ttne§te (mî§care de vibratie a moleculei).
Nu se iau în consideratie existenta unei structuri a atomtûui însU!]i §Î a unei
-energii a mi§carii din interiorul sau. Ca urmare energia unei molectûe biatomice
rezulta din însumarea energiilor mi§carilor de translatie, rotatie §Î vibratie.
Vom considera aici doar cazul gaztûui monoatomic. Energia interna a
gazului perfect monoatomic este egala eu suma energiilor cinetice ale atomilor,
-deoarece ei sînt presupu§i liberi. Pe baza rezultatelor din paragraful precedent,
noi putem calcula energia medie a gazului perfect monoatomic. Ea se obiine
înmultind numarul N de atomi din gaz eu energia medie (a mi§carii de transla-
tie} a unui atom, data de (3.33).
Daca gaztû este izolat, energia sa interna este o constanta §Î ea coïncide eu
-energia medie a gazului
U = !NkT = -¾nJ?T. (3.36)

·Cu U vom nota în general energia interna a unui sistem.

Formula (3.36} da expresia energiei interne §Î pentru cazul în care gazu.1 se
afla la echilibru termic eu un alt sistem la temperatu.ra T, deoarece daca condi-
1:iile de echilibru sînt îndeplinite înainte de punerea a doua sisteme în
-contact termic (atunci cînd cele doua sisteme sînt izolate), prin punerea lor în
-contact nu constatam la scara macroscopica nici o modificare.
Am gasit deci ca. energia interna a unui gaz perfect monoatomic este direct
propoT/ionala eu temperatura absoluta a gazului ~i eu cantitatea de gàz, âar nu
,depinde nici de volumul ocupat de gaz §i nici de presiune.

338
 Observam ca expresia (3.36) a energiei interne a unui gaz perfect a rezultat
din combinarea cuno~tintelor despre acesta la scara macroscopica (ecuaµa
termica de stare) eu imaginea adoptata despre gaz la scara microscopica. ~tim
ca gazele foarte rarefiate asculta de ecuatia gazelor perfecte. Experimental
s-a constatat (vezi § 4.3) ca energia interna a gazelor foarte rarefiate depinde
doar de temperatura acestora. În acest rezultat vedem o confirmare a imaginü
adoptate pentru gazul perfect la scara microscopica.

3.7. TR,A.NSFORMAIU CUASISTATICE ALE GAZELOR.

LUCRUL MECANIC EFECTUAT INTR-0
TRANSFORMA.RE CUASISTATICA A UNUI GAZ

Într-o transformare oarecare a unui sistem, de la o stare de echilibru la alta,

acesta trece printr-o succesjune de stari intermediare, care nu sînt stari de·
echilibru. În asemenea stari, parametrii de stare nu pot ff definiti. Daca o trans-
formare este efectuata suficient de lent, atunci proprietaple sistemului în
starile intermediare nu difera mult de cele în starile de echilibru. La limita se
poate imagina un proces de transformare atît de lent, încît sistemul sa evolueze
trecînd numai prin stari de echilibru. Un asemenea proces este denumit cuasi-
static. Procesul cuasistatic este un proces ideal.
E~emplu. Starea initfals: gaz !nchis într-un cllindru cu piston pe care se aflë. o greutate G
ln echilibru 1~ temperatura T cu interiorul, unM presiunea este Po• Pr~unea iniµals este
G
Pï =Po+-,
. s
unde S este aria bazei cilindrului. Starea finals: echilibru fars greutate- pe-piston, adi~j_m_re-
_ _ __
siunea finalë. este Pt= Po, acee~ temperatura T.
Trecerea de la starea initfali la starea finals o putem face în doua moduri diferite :
a) Ridicam brusc greutatea de pe piston.
b) Greutatea d( pe piston o reducem treptat de la valoarea G la valoarea zero. '
în primul caz, la rldicarea brusca a greuta1ü gazul nu va mai fi în echilibru, pistonul se
va deplasa brusc spre exteriorul cilindrului, apoi va executa o serie de miljcirl de oscilaµe amo11-
tizate pîni ce se va stabili in noua poziµe de echllibru. ln starile care preced atingerea echili-
'brului, gazul sufera o serie de comprima.ri §i dilatari ; ca urmare, temperatura sa difera de cea.
à ~exteriorului ~ are valori d~osebite in dif~tele regiuni ltl~· gazulttl. Trecereà' ~f'~të• 0 transfor~
mare nes~atica. Trecerea b), prln mic~rarea greuUµi Geu cantitaµ foarte mici, determinil depla-
sarl mici ale pistonului, care perturbà foarte pu1in starea gazului, stiirlle prin care trece acesta.
fiind mereu foarte apropiate de stiri de echilibru. La limita variaµei infinit lente a presiunii,
s-ar realiza un proces cuasistatic.

În cele ce urmeaza vom considera transformari cuasistatice (ideale) ale ga-

zelor. Orice proces cuasistatic poate fi reprezentat printr-o citrba într-o diagrama a
parametrilor de stare. Curba une§te starile de echilibru prin care trece gazul.
Vom ieprezenta de obicei aceste curbe în diagra~a Clapeyron. .
Cele mai simple transforma.ri cuasistatice ale gazelor sînt transformarile-
izoterme, transformarile izobàre, ~i cele izocore, la care se trece prin starit
de aceea~i temperatura, respectiv acee~i presiune §Î acel~i volum.
 Data fiind definitia transforma.rii cuasistatice, curba care reprezinta trans-
i ormarea izoterma în diagrama Clapeyron coïncide eu izoterma care, prin de-
finiiie, se obpne unind starile (de echilibru) de acee~i temperatura ale gazu-
lui.
Lucrul mecanic efectuat înt,-o transformare izobar4. Fie o masa de gaz închis
într-un cilindru eu piston, asupra caruia se exercita din exterior o presiune
-constanta p, care nu este influeniata de transforma.rite suferite de gaz. La echi-
libru presiunea gazelor este egala eu presiunea exterioara (presupunem greu-
tatea pistonu.lui neglijabila). 0 deplasare eu :d.istanta ih a pistonu.lui înseamna
deplasarea punctu.lui de aplicaiie arJoqei externe· F =- ps (S -aria bazei
-cilindrului), ~i corespunde unui lucru mecanic de ma.rime L == pSh=P(V2 -V1),
pentru ca SJ,, reprezinta tocmai diferenia dintre volumu.1 ocupat de gaz în
starea finala 2 ~i volumul ocupat în starea ini~iala 1. Daca prin deplasarea
pistonului se efectueaza o comprimare a gazului, lucrul mecanic este primit de
gaz (are loc cre~terea temperaturü ~i deci a energiei interne). În legatura cu
lucrul meca!lic. schimbat eu exteriorul se face urmatoarea conventie : L > 0
daca sistemu.1 prime~te lucru mecanic ~i L < 0 daca sistemul efectueaza lucru
mecanic. În cazul studiat, la o destindere izobara a sa, gazul trebuie sa efec-
tueze lucru mecanic. În general deci:
L1zobar 1➔2= -p(Vs - V1). (3.37)
Lucrul mecanic într-o transformare oarecare. Vom presupune ca în exterior
presiunea are la orice moment o valoare bine determinata, dar ca ea se schimba
în timp. Pentru a eyalua lucrul mecanic efectuat într-o: transfqrmare cuasi-
statica. oarecare a unui gaz din starea 1 ln starea 2, împartim transformarea
într-o succesiune de transforma.ri între stari foarte apropiate, în a,a fel încît
tn fiecare din ele presiunea exteriorului sa fie practic constanta. În fiecare
etapa se schimba eu exteriorul -un lucru mecanic ll.L, == - p,~ Vi, unde p,
este valoarea presiunii externe în etapa i considerata a transformarü, iar
Il.V, este variatia corespunzatoare a volumului gazului (Il.V,> 0 - cre~tere
de volum, Il.V,.< 0 - scadere de volum). Lucrul mecanic efectuat în întreaga
transformare este
L = -f::ip,llV1•
'
Obtinem o evaluare cu atît m:1.i corecta a lucrului mecanic efectuat, eu cît
numarul de etape în care am împa.r~it transfonnarea este mai mare. La limita
numarului infinit de mare de etape intermediare se obtine
v.
L =- ~pdV. (3.38)

Integrala se efectueaza pe o portiune a ax:ei volumelor din diagrama Clapey-

Ton. Transformarea fiind' presupnsa cuasistatica, presiunea în gaz este egala
tot timpul eu presiunea externi p. Aceasta însa nu este constanta. Marimea
.absoluta ILI a lucrului mecanic schimbat cu exteriorul în transformarea cuasi-
statica. 1 ➔ 2 este numeric egala tocmai eu aria cuprinsa între curba care repre-
zinta. transformarea, axa volumelor 9i doua paralele duse la axa presiunü
prin punctele 1 ~i 2 (fig. II.3.16). În cazul figurat sistemul cedeaza lucru
mecanic ex:teriorului 9i -L coïncide numeric eu aria ha,urata.

340
 , 1 \.

V
Pig. 11.3.16

Relatia (3.38) este adevarata oricare ar fi forma pe care o are volumul gazului
tn starea initiala sau în cursul deformarii. Într-o transformare izocora gazul
nu schimba lucru mecanic eu exteriorul. Relatia (3.38) se aplica nu numai
· gazelor ci ~i lichidelor.
Pentru o masa de gaz perfect care sufera o transformare izoterma, putem
efectua integrala care da lucrul mecanic, deoarece în orice stare intermediara
este satisfacuta ecuatia de stare P = n RT (T este prin ipoteza constant),
V
~i obtinem
v,
r·dV
L1zoterm. = - nRT ' - - ,
.,, V
V1
de unde
L1zoterm =- nRT ln V 2 = + nRT ln P2 , (3.39)
. V1 P1

3.8.' COEFICIEN'fll TERMICI Al GAZELOR

În § 3.2, în legatura eu legile Gay-Lussac ~i Charles, am întllnit coeficien~
« ~i ~ ai gazelor, denumiti respectiv coeficient de dilatare al gazelor sub pre-
siune constanta ~i coeficient de cre~tere a presiunii gazelor sub volum cons-
tmit. Coeficientul « caracterizeaza de fapt modificarea volumului eu temperatura
fata de valoarea avuta la Q°C într-o transformare izobara cuasistatica, deoarece
într-o asemenea transfo~mare relatia de legatura între parametri este tocmai
ecuatia izobara .
V-Vo
«=---·
V 0t
Asemanator se caracterizeaza moclificarea presiunii eu temperatura fata de
valoarea avuta la O°C într-o transformare izocora cuasistatica prin
~ = P - Po.
Pot
341
 Transformarile cuasistatice izobare, izocore §Ï izoterme sînt mai bine carac-
terizate cu ajutorul coeficienfilor termi'ci pe care-i definim riguros în conti-
nuare.
a) Coeficientul de dilatare termieii «' caracterizeaza modul de variatie al
unitaµi de volum a ttnui fluid eu temperatura într-o transformare izobara

Œ' = limo .!_V (6.V)

l'1T ,,
.1T....
, (3.40)

unde  V este variatia de volum corespunzatoare variaµei de temperatura

ll.T. Indicele inferior p marcheaza faptul ca transformarea este izobara. Coe-
ficientul Œ' nu este o constanta, ci este ~i el o funcfie de parametrii de stare
ai gàzului. în fiecare punct al unei transforma.ri cuasistatice este îndeplinita
ecuatia termica de stare, pe care o putem prezenta în forma V= V(p,T)
(volumul exprimat ca functie de presiune §Î temperatura). Raportul din (3.40)
define~te derivata paqiala a volumului în raport cu temperatura•

«' = _!_(ôV) . (3.41)

V ôT ,,
Pentru gazul perfect ecuatia termica de stare prezentata în forma V =
=nRT
- - ne arat"a ca., ( -ôV) =nR
- = -V ~1. d ec1.
p ôT p p T
1
Œ'=-• (3.42)
T

La temperatura de 0°C Œ
1
= Œ = - -1 - altfel Œ' este o funcfic de tem-
273,15
peratura.
b) Coeficientul termic al presiunii, W, caracterizeaza · modul de variatie
al presiunii eu temperatura într-o transformare izocora,

W= lim .!. ( 6.p ) = .!. ap ) ,

- 4T....op 6.T v
l
p ôT v
(3.43)

unde am presupus ecµafia termica de stare scrisa sub forma p = p(T,V-)

0 Pentru funcµi continue de dod variabile f(x, y) se pot defini doua derivate, numite deri•

vate paqiale, obpnute privind pe rînd funcpa f ca depinzind numai de x, y fiind tratat ca o
constantl, ~ ca functïe doar de y, x filnd tratat ca o constantli. Egalitatea

(ôf)
ÔX x-x0
= lim /(x, y)
x....x0
- J(x 0 , y)
X - Xo

defin~te derivata -
~
pentru x = x §1. y
0 oarecare. Analog se defme~e
. ~
;i., • Cînd se calcu•
QX VJ
leaza derlvata parµala in raport eu una din varlabile, se aplica regulile cunoscute de la derivarea
unei functii de o singura varlabila, cealalil variabila fiind considerata o constants~

342
 Pentru gazul perfect p = n_R_T_, (-ap_.) = _n_R · deci
V aT v V '

~'= ! . (3.44)
T
/
La O°C ~' =~= 1
.
273,15
c) Coeficientul de compresibilitate izoterma x caracterizeaza modul de
varitie a volumului cu presiunea în transforma.ri izoterme

x = Hm (- !
AT◄o v àp
àV)r = - .!.v (av)
ap r
(3.45)

unde am considerat V= V(P, T)~

Semnul minus este legat de faptul ca modüicarea presiunü §Î a volumului
nnui fluid decurg în sens contrar (marlrea presiunii atrage mic§orarea volu-
mului §Î invers).
Pentru gazul perfect (av)
= _ nRT = _ !: §Î deci
ap T pz p
)( = -1 . J3.46)
p
Între cei trei coeficienj:i termici exista retaiia_ œ' = P~'x, pe care o putem
verlfica în cazul gazului perfect cu ajutorul expresiilor gasite în acest caz pentru
coeficientii termici.
Dam 9i deducerea generala a relaj:iei. Fie ecuapa termica de stare în forma
V= V(T,p).
Folosim expresia diferenj:ialei unei funcj:ii de doua varlabile*

dV = (av) dT + (av) dp.

iJT 1> ap r
• Fie o functfe continu! de doul varlabile /(JI, y). Atuncl clnd JI se modifie!· eu tu •!ji simul-
tan y cu Ay, functfa / se modifie! eu

A/ =- f(x + /lx, y + /ly) - /(JI, y)

Putem serte A/=- f(x + Ax, y+ Ay) - f(:t, y+ /ly) + f(x, y+ Ay) - f(x, y). Pentru Ax i,i /ly
infinit mlci, Il/este infürlt miel !ji se nume~te diferentfala functfei.f. Constatam cl pentru Ax, lly-+ O
prlmll dol termeni reprezintl diferentiala functfel /, consideratl ca functfe doar de x, y fiind
privit ca o constant!; asemlnltor ultimii dol termeni reprezinta diferentfala functfei /, dacl ea
ar deplnde doar de y, iar x ar fi o constant!. Putem atuncl scrle ·

343.
Ea coreleaza modificarea infinitezimala a volumului eu modificarile infinite-
zimale oarecare ale temperaturii ~i presiunii. Daca transformarea decurge
la volum constant (d V = 0), relatia precedenta se scrie

V) + (aV) (dp ) _ O
(aûT, p ap T dT izocor - •
Dar ( dp)
d T izocor
este tocmai (
aT
ap) , astfel încît lav)
V aT
+ (av) (ap)
p ap aT T V
= o.
Transcriind derivatele parpale eu ajutorul coeficientilor termici deducem
a.'= P~'x. (3.47)

3.9. GAZE REALE. ECUATIA VAN DER WAALS

Pentru gazul foarte rarefiat, între cei trei parametri ai gazului exista o re-
laµe simpla pv = nRT (ecuatia termica de stare a gazului perfect). În con-
diµi oarecare, legatura între parametrii de stare ai unui gaz este mult mai
complicata. Ea poate fi obtinuta studiind comportarea gazului 9i redata prin
cifre (de exemplu într-un tabel eu valorile presiunii · pentru diferitele
valori ale volumului §Î temperaturii), dar este imposibil de redat printr-o
formula unica. in ecuatia de stare a oricarui gaz trebuie sa se reflecte atît
faptul ca moleculele au volum propriu, cît ~i faptul ca între ele se exercita
foqe. Van der Waals, pornind de la un model de gaz în care moleculele au
dimensiuni §Î interactioneaza între ele (se ia o interactie simplificata fata
de cea reala), a ajuns la concluzia ca ecuatia termica de stare a unui ast-
fel de gaz are forma

(p +· 11,2a)
ys (V - nb) = nRT (3.48)

unde a ~i b sînt constante pozitive, care depind de natura gazului. Con-

stanta b este legata de dimensiunile moleculelor, iar constanta a de foqele de
atracµe dintre ele. ·
Comparînd ecuatia Van der Waals eu ecuatia gazelor perfecte se constata
ca la temperatura fixata, cre§terea indefinita a presiunii nu este însotita de sca-
derea spre zero a ·volumului. Volumul gazului nu poate coborî sub valoarea b.
2
T ermen u1 -n a care se a dauga., pres1unu
· ·· se nume§te presiune
· · tenta.
., D a t on·t"a
v2 in

prezentei sale, exista o regiune de presiuni la care gazul mentinut la tempera-

tura constanta se comprima mai mult decît cere legea g'azelor perfecte. Presiu-
nea interna exprima o U§oara opoziµe la tendint a cunoscuta de expansiune a
gazelor. În conditii de rarefiere a gazului, legea Van der Waals se reduce la
legea gazelor perfecte.
Ecuatia Van der Waals, de§i numai aproximativ satisfacuta, este utila de-
oarece serve9te la întelegerea comportarii gazelor în vecinatatea temperaturii
critice §Ï poate descrie într-o anumita masura 9i comportarea lichidelor. La
lichide presiunea interna este foarte mare (vezi § 5.5).

344
 4. Principiile termodinamicii

4.1. INTRODUCERE

Termodinamica studiaza legile generale ale fenomenelor termice, fa.ra a face

apel la descrierea mi~carii termice la scara microscopica. Esenia ei este con-
tin uta în trei legi, descoperite experimental, denumite principiile termodi-
namicii. Primele doua principii se refera la relapa dintre càldura ~i lucrul
mecanic ~i au fost descopérite în prima jumatate a secolului trecut. Principiul al
doilea a fost descoperit în esen1:a în jurul anului 1824 de catre Sadi Carnot,
iar principiul întîi de abia în 1842 de catre Robert Julius Mayer, eu toate ci
enun1:ul principiului întîi este mult mai simplu. Aceasta situatie se explica
prin faptul ca s-a în1:eles relativ greu ca schimbul de caldura este o forma
<le transmitere a energiei. Principiul al treilea a fost descoperit în 1906 de
catre Walter Nernst.
Principiile termodinamicil au consecin1:e practice ~i teoretice de cea mai mare
importania.

4.2. ENERGIA INTERNA. PRINCIPIUL INTII ~ TERMODINAMICII

Fiecare sistem aflat la echilibru poseda o energie bine determinata., denumita

energie interna U. Ea este egala. cu suma energiilor totale, cinetica. ~i poten-
pala., ale constituenplor saï microscopici. Energia interna este o funcµe de
stare a sistemului, adica o funciie de parametrii de stare, pentru ca este bine
determinata. odata. eu ei. Pentru un fluid la care valorile a doi din parametri de
stare p, V, T determina. valoarea celui de ·al treilea, energia interna poate
fi exprimata ca funcpe de oricare doi dintre ei : U = U(V, T) sau U :::a U(p, V)
sau U = U(p, T). Rela1:ia care da dependen1:a energiei interne de para-
metrii de stare independen1:i ai unui sistem se num~te ecuaJia calorica de
.stare. Este extrem de mie numarul cazurilor în care ecuapa calorica de
stare poat~ fi dedusa pornind de la analiza sistemului la scara microscopica,
deoarece fie ~a nu se cunosc în detaliu fof1:ele de interactiune (!ji deci energia
potentiala), fie ca exista dificultati de calcul. De .aceea: ecuatia calorica. de
stare poate fi cunoscuta în general doar pe cale experimentala. Deocamdata
este important sa ~tim doar ci energia interna U este bine definita pentru fie-
care stare a sistemului.•

• Bnergia interna este definitl totdeauna doar plnl la o constant! aditivâ.

345
 La baza formularii principiului întîi stau cuno~tintele despre echivalen/a
lucrului mecanic # a caldurii ( § 2.7), a caror concluzie principala era ca schimbul _
de caldura ~i de lucru mecanic eu exteriorul reprezinta cele doua moduri prin
care se poate modifica energia interna a unui sistem, în urma unor transfor-
ma.ri. Marimilor de transformare Q ~i L li se atribuie un semn conform urma-
toarei convenpi• :
Q > 0 atunci cînd sistemul prime~te caldura din exterior,
Q < O atunci cînd sistemul cedeazà càldura exteriorului,
L > O atunci cînd exteriorul efectu_eazà lucru mecanic (se zice în acest caz
ca sistemul prime~te lucru mecanic din exterior), ·
L < O atunci cînd interiorul efectueaza lucru mecanic (se zice în acest caz ca
sistemul cedeaza lucru mecanic exteriorului).
Afirmaµa principiului echivalentei lucrului mecanic §Î caldurii - raportul
dintre lucrul mecanic ~i caldura schimbate eu exteriorul într-o transformare
ciclica a sistemului are totdeauna aceea~i valoare constanta - se transcrie
în forma
L +JQ = 0, (4.1)
unde Leste masurat în ergi, iar Q în calorii. Este însa mai comod sa se lucreze
eu cantitatea de caldura exprimata tot în jouli §Î atunci (4.1) se scrie
L Q= 0 + (4.2)
§Î se cit~te : suma algebrica a lucrului mecanic ~ caldurii schimbate de un
sistem eu exteriorul, într-o transformare ciclica, este întotdeauna egalà eu
zero. Vom considera de acum încol~ cantitatea de caldura exprimata în jouli.
Avînd în vedere existenta celor doua moduri de schimb de energie între
sistem §Î exterior, principiul întîi exprima tocmai bilantul energetic (conser-
varea energiei) pentru o transformare oarecare a sistemului
(4.3)
adica : variaJia energiei interne a unui sisfem in itrma transformarii din starea
iniJiala 1, în starea finala 2 este egala c1, suma di'ntre cantitatea de caldura Q
fi lucrnl tnecanic L schimbate eu exteriorul in rnrsul transformarii. Confinutul
relatiei (4.8) poate fi formulat într-un mod mai interesant decît cel precedent,
mod pe càre îl vom evidentia în continuare.
Pomind de la o stare inipalà 1, un sistem poate atinge starea finala 2 în
general în mai multe moduri, pe care sà le notam eu A, B, C etc. De exernplu,
în cazul unui fluid stàrile 1 (p 1 , V1 ) §Î 2(p 2 , V2 ) (fig. II. 4.1) pot fi unite efectuînd
düerite transforma.ri (în general o infinitate). Transformarile cuasistatice
pot fi reprezentate prin curbe care unesc punctele 1 §Î 2 în diagrama Cla-
peyron. Exista însà §Î transformari nestatice care duc din starea 1 în starea
2, dar ele nu pot fi reprezentate prin curbe în diagrama Clapeyron; deoarece
in starile lor intermediare parametrii de stare nu sînt toti bine definifi. Daca
se aplica principiul întîi tuturor acestor transformari, membrul stîng al ecuafiei
(4.3) va avea în toate cazurile aceea§Î valoare, pentru ca. este determinat
doar de stàrile initiala ~i finala, ~ deci se obtine §Îrul de egalitati :
LÂ + QÂ = Ls + Qs = Le + Qc. (4.4)
• Se utilizead. f}i conventfi cliferlte de cea de aicl.

346
 p

V
Fig. 11.U
Cantitatile de caldura Q.4, QB, Qc au valori diferite pentru diferitele transfor-
ma.ri considerate, de asemenea LA., LB, Le. Se spune ca lucrul mecanic §Î
cantitatea de caldura sînt marimi dependente de ,,drum", adica marimi ca-
re se schimba în functie de transformarea care duce din starea 1 în starea ·2.
Egalita~e (4.4) permit enuntarea într-un nou mod a principiului întîi al ter-
modinamicii.
Suma dintre lucrul mecanic ~i, caldura schimbate eu exteriorul într-o transformare
oarecare este o marime independenta de felul transformarii, ea Jiind dependenta
doar de starile iniJiala # finala ale ei.
Este interesant acest mod de a enunta principiul întli, deoarece justetea afir-
matiei sale poate fi verificata fa.ra a cunoal}te valoarea diferentei de energie
interna U 2 - U 1 care figureaza. în membru! stîng al relatiei (4.3). Ori la
scara macroscopica tocmai aceasta este situatia : nu se cunoal}te în ·general
energia interna. Experienta confirma fa.ra exceptie enuntul precedent al prin-
dpiului întîi. Odata convin~i de independenta de drum a marimii L + Q,
putem folosi principiul întîi pentru a .masura diferenta energiilor interne a
doua stari ale unui sistem, fa.ra a avea nici o cuno~tinta despre conpnu-
tul acestei energii interne la scara microscopica.
ln cazul unei transformarii ciclice, principiul întîi ne conduce la rezultatul
cunoscut L + Q = O. Relaiia arata ca este imposibila construirea unei ma~ini
care sa se mi~te continuu fa.ra cheltuire de energie din exterior (perpetuum
mobile de speta întli). Într-adevar, orice ma~ina sufera o transformare ciclica.
de durata mai lunga sau mai scurta ~i daca. vrem ca L < 0, adica sis-
temu.1 sa cedeze lucru mecanic în exterior, atunci obligatoriu Q > 0, adici
sistemul trebuie sa primeasca ca.ldura din exterior. Deci fa.ra a primi ener-
gie nici o ma~ina nu poate efectua lucru mecanic.
ln caziel unei transformari aàiabatice (Q = 0) principiu.1 întü da:
. U 2 - U 1 = Ladiabatlc. · ( 4.5}
§Î deci în asemenea transforma.ri, spre deosebire de cazul gene,al, lucrul mecanic
depinde doar de starile initiala lJÏ finala.
In transforma.rite izocore• (L = 0) principiul întü da:
Ua - U1 = Qizoco1 (4.6}
§Ï deci în asemenea transforma.ri, spre deosebire de cazul general, cantitatea
de caldura schimbata eu exteriorul este independenta de transformare. ·
• Defini~a generala a transform~ lzocore: transformarea pentru care in nici una dln etapele
ei nu se schlmbl lucru mecanic cu exteriorul. Aceastl definitie se reduce ln cazul fluidelor la
cea cunoscutl - transformare la volum. constant.

347
 Se pot realiza §Î procese staJionare, adica procese în care sistemul prime~te
ti cedeazà energie în mod continuu, fa.ra ca starea sa interna sa se schimbe. 1n:
acest caz L +
Q c:: 0, ca ~i 1.a transformarea ciclica. Sa dam un exemplu. Fie o
rezistenta electrica scufundata într-un vas eu apa. La trecerea curentului
electric, asupra rezistentei se efectueaza un lucru mecanic care duce la ma.rire a
energiei sale. În limbajul . curent spunem ca are loc încalzirea rezistentei.
Chiar din primele momente ale trecerii curentului se creeaza o diferenta de tem-
peratura între rezistenta §Ï apa §i, ca urmare, rezistenta cedeaza caldura apei.
Atît timp cît temperatura rezistentei cre§te, avem o dovada a faptului di ea
nu se afla în regim staponar : ea prime§te sub forma de lucru mecanic mai
multa energie decît cedeaza sub forma de caldura. Dupa un anumit timp
se constata di temperatura rezistentei nu mai cre§te, ceea ce înseamna cà în orice
interval de timp macroscopicllllterior energia primità este .egala cu energia
cedata (L +Q = 0). În i.:egim stationar putem vorbi de o transformare a lu-
crului mecanic în caldura, ca §Î în cazul transformarilor ciclice. În asemenea
procese se poate verificaî_principiul echivalenfei, deoarece §Î aici raportul între
lucrul mecanic (de natura electrica) primit, masurat în jouli, §i cantitatea de
caldura cedata: apei, masurata în calorii, trebuie sa fie totdeauna acela§i,
egal cu ]. De fapt cele mai precise metode de detérminare a echivalentului
mecanic al caloriei J s-au fa.eut lucrînd în regim staponar. A§a a fost realizata
de exemplu experienta fizicianului romAn Miculescu (1891), care a cônstituit
una dintre cele mai precisetexperiente de determinare a lui J (v. § 2.9).

4.3. APLICAREA PRINCIPIULUI ÎNTlI LA GAZUL PERFECT

a) Ecuatia ealoricii de stare a gozului perfect. Experienfa arata di gazele

care au o comportare apropiata de cea a gazelor perfecte au §Î proprietatea de
a avea energia interna determinata numai de temperatura. Aceasta a doua
proprietate a gazelor perfecte nu decurge din prima, daca operam numai
cu cuno§tintele de la scara macroscopica•. Proprietatea a fost pusà în evi-
denta de Joule. Dispozitivul experimental eu care a lucrat Joule consta dintr-un
vas cu doua compartimente de volume egale, a caror comunicare poate fi
oprita cu ajutorul unui robinet. Vasul este scufundat într-un calorimetru
eu apà {fig. II.4.2). La începutul experienfei compartimentul A este umplut
cu gaz, în timp ce în compartimentul, B 1 este vid. ln calorimetru este scufun-
dat un termometru D a carui indicatie inifiala se înregistreaza. La deschi-
derea robinetului C, gazul trece §Ï în compartimentul B §Î dupa un anumit
timp se atinge o stare de echilibru în care gazul umple omogen cele doua vase.
Se constata ca indicafia termometrului D difera foarte putin de cea inipala.
Se adroite atunci di dacà experienta ar fi condusà eu un gaz perfect, n-ar
exista nici o diferentà de temperatura între starile inipala §Ï finala. Faptul
ca temperatura în calorimetru nu s-a schimbat oglinde;;te ca, pe ansamblul
transformarii suferite, sistemul {gazul +
vasul care-1 confine) n-a schimbat
caldurà cu exteriorul {calorimetrul cu apa). Deoarece nici lucru mecanic nu
s-a schimbat cu exteriorul, aplicînd principiul ~ntîi se ajunge la concluzia ca

• Amintim di, pornind de la un mode} microscopie pentru gazul perfect monoatomic, tn § S.6
a-a gisit o expresie pentru energia inteml. Aici ne referim la giisirea acestei proprieUtf pe cale
experlmentall.

34[,
 .... D

--c
- --- --
A B
- - - - --
---· ______ ,_
---------
----------
Fig. 11.4.2

U 2 == U 1 , adica în starea inipala (gaz numai în compartimentul A) §Î în starea

finala (gaz în ambele compartimente), energia interna a gazului este aceea9i.
Parametrii de stare pentru cele douà stari sînt respectiv (V,t) §Î (2V,t). Ega-
litatea U(V,t) == U(2V,t) arata ci energia interna a gazului perfect este inde-
pendenta de volum, deci
U c:: U(t) pentru un gaz perfect. (4.7)
Relaµa (4. 7) spune mult despre ecuapa calorici de stare a gazului, dar
nu spune totul. Trebuie cunoscuta expresi_a explicita a functiei U(t). ·
b) Definipa termodinamiea a gazului perfect. Seara de temperaturi a gazului
perfect. Ideile de pîna acum, bazate pe experienfe, despre ceea ce ar trebui
sa fie comportarea unui gaz perfect, permit o definipe completa a acestuia,
adici .o definipe pe baza càreia se poate prevedea întreaga lui comportart.
Exista mai multe definipi echivalente pentru gazul perfect. Una dintre ele
este urmitoarea : numim gaz perfect un sistem pentru care :
1) produsul pV are aceea.§Ï valoare ·pentru stari de aceea§Î temperatura
§Ï este o funcpe bine determinata numai de temperaturi•.
2)· energia internat U~ depinde, într-un mod cunoscut, doar de temperatura~
Un studiu termodinamic ·aprofundat aratà ci aceasti definitie este intr-ade-
var comp1età.
Sistemul ideal anterjor definit poate constitui un termometru. Se define9te
temperatu-ra in scara gazului perfect în notape Celsius prin relatia•• :
6 = (P V), - (P V)o •100, (4.8)
(PV)100 - (PV)o
(P V),, (P V)i 00 §Î (P V) 0 fiind valorile produsului p V pe izotermele corespun--
zatoare temperaturilor t, 100 °C 9i 0 °C. Din datele furnizate de studiul expe-
rimental al gazelor eu comportare apropiati de cea a gazelor ideale, pentru
. raportul constant .(P V)ioo - (P V) 0 se ia valoarea lOOcx, unde ex == - .1- •
(P V) o 273, 15
Rezulti
.6 = (PV),-(PV) 0 ~ (4.9)
cx(PV) 0
• Este suficienta. cunoqterea dependentei produsului p V de o temperaturl empirlcl oarecare r
•• Procedeul de definitie a temperaturii este cel cunoscut din § 2.1.

349·
 Folosim notajia 8, pentru temperatura în scara gazului perfect, utilizata
pîna acum pentru temperatura în scara termodinamica, deoarece vom de-
monstra în § 4.9 egalitatea acestor temperaturi. În demonstratia de ter-
modinamica se va vedea necesitatea îndeplinirii ambelor conditii (1) §Ï (2)
pentru realizarea acestei egalitaji. Conditia (1) singura nefiind suficienta,
indicatiile unui termometru construit pe baza formulei (4.8), pornind de
la un gaz care ar îndeplini doar condijia (1), ar fi diferite de cele ale ter-
mometrului eu gaz perfect.
~tt.. Relajia (4.9) se transcrie

(P V), = (p V) 0(1 + cx8)

Introducînd temperatura absoluta în scara termometrului cu gaz perfect

T = 6 + 273,15 = 8 + .!_,
(X

avem
T
pV = (PV)o·- (4.10)
To
eu T O = .!_ , valoarea temperaturii de O°C în notatie absoluta. Dar relajia
(X

(4.10) arata la fel ca legea gazelor perfecte, eu deosebirea ca temperatura T

eare apare este temperaturalabsoluta în scara gazului perfect.
Deoarece temperatura absoluta în scara gazului perfeet (identica eu tempera-
/
tura termodinamiea, vezi § 4.8) se poate masura*, în paragraful eare urmeaza
vom lucra eu temperatura T.
c) Conseeinte ale prineipiului întîi pentru gazul perfeet. Sa eonsideram o
transformare a unui gaz perfect la volum constant V, de la temperatura T 1
la temperatura T 2• Într-o asemenea transformare nu se schimba lueru mecanic
§i conform principiului întîi cantitatea de caldura schimbata eu exteriorul este
Qu.ocor = U(T2) - U(T1)- ' (4.11)
Modul în care sistemul schimba caldura eu exteriorul în transformari
cuasistatice poate fi caracterizat eu ajutorul diferitelor capacitap calorice.
Capacitatea calorica molara la volum constant Cv (caldura molara la volum
constant) se define!jte ca raportul dintre cantitatea de caldura infinitesimala
schimbata eu exteriorul la volum constant de un mol de substanta !jÎ modifi-
carea infinitezimala a temperaturii. Deci

Cv = _!_ lim (/lQ) (4.12)

n !lT v
AT.... o

unde !lQ este cantitatea de caldura schimbata de n moli de substanta, iar

/lT-variatia temperaturii. Indieele inferior V indiea faptul ca transformarea
în care se masoara /lQ are loc la volum constant. Formula (4.12) nu define!jte
. la prima vedere derivata unei funcpi, deoarece !lQ este o marime de trans-
0
Aprofundarea acestei probleme dep~~te eu mult cadrul expuneril de fatli.

350
formare §Î nu o functie de stare. Deoarece însa în tr~nsformari izocore ÂQ ==-
= ÂU, se poate exprima Cv eu ajutorul unei derivate:
1 hm
Cv=- . (ÂU)
-
n .D.T~o  T v
1 -
=-
n 18 T v
au) (4.13)-

Limita din relapa precedenta define§te o derivata, deoarece energia interna

este o funcpe de stare. •
!n cazul pe care î1 cliscutam, al ·gazului perfect, U este functie doar de-
temperatura ;;i deci
dU
nCv=-· {4.14}
dT
Experienta arata ca pentru majoritatea gazelor capacitatea calorica la.
volum constant este independenta de temperatura. Vom admite ca aceasta
proprietate o are §Ï gazul perfect. ••
Cunoscînd Cv din experienta, rezulta atunci forma explicita a ecuatiei
calorice. de stare pentru un gaz perfect
U = nCvT U 0, + (4.15)
unde U O este o constanta arbitrara, aceea§i pentru toate starile gazului.
Odata cunoscuta ecuapa calorica de stare, principiul întîi permite sa se
faca o serie de previziuni despre comportarea gazului perfect. Afirmaµile care
urmeaza se refera la transforma.ri cuasistatice ale gazului.
Într-o transforma1'e izoterma, de~ gazul perfect schimba lucru mecanic §i
ca.ldura eu exteriorul, energia sa interna nu se modifica.
(L + Q)1zoterm = 0 (gaz perfect). (4.16)
Folosind expresia lucrului mecanic efectuat de un gaz perfect într-o transfor•
mare izoterma, obpnem
Q1zoterm =- L1zoterm
nRTin Vs, = (4.17)-
Vi
unde V 1 §Ï V! sînt volumele în stàrile initiala §i respectiv finala.
Într-o transformare izocorli L1zocor = 0 §Ï deci
Q1zocor = nCv(T2 - T 1), (4.18)
T 1 ;;i T 2 fiind~ temperaturile în starile inipala §Î finala.
• Definitia data prin relapa (4.12) este aplicabila oridirui sistem. Indicele inferior V din
expresia lui ( ôU
.ôT
Iy este acum absolut necesar. El precizeazl faptul ca luàm ca vnriabile inde-
pendente volumul ~i temperatura ~ exprimAm energia intemA. ca funcpe de ele, calculînd derl-
vata partïalA. dupa temperaturA. Dad. am lua ca variabile independente presiunea ~ tempera-
tura. am exprima energia ~ in functie de ele ~ am calcula derivata parpalA. dupA. temperaturl,
am obpne o alti marime: { - au)
ôT
F (au)
y
-
ôT
··
p
•• Folosind proprietàtfle microscopice ale gazului perfect monoatomic in § 3.6, am gAsit
3 8
V-= - nRT ~ decl Cv c:: - R. Rezultatul calculului e in acord eu experlenta.
2 2

351
 '-.

Într-o transformare izobara, condusa la presiunea p, de la temperatura T 1

la temperatura T 2, se schimba cu exteriorul atît caldura cît 9i lucru mecanic,
far energia interna se modifica 9i ea. Lucrul mecanic efectuat este L1zobar =
= - p(V2 - V1). Din principiul întîi deducem
Qizobar = nCv(T2 - T1)' + P(V2 - V1). (4.19)
Folosind ecua~ia ·termica de stare pentru starile initiala 9i finala, PV 1 = nRT1
9i p V 2 = nRT2, putem exprima Q1zobar în functie doar de diferenta de tem-
. peratura T 2 - T1:
Qwbar = nCv(T2 - T 1) + nR(T2 - T 1) = n(Cv + R)(T2 - T 1). (4.20)
Pentru a caracteriza schimbul de caldura cu exteriorul al unui mol de sub-
stan~a într-o transformare izobara, se define9te capacitate_a calorica molara la
presiune constanta Cp (caldura molara la presiune constanta). Ea este raportul
dintre cantitatea de caldura infinitezimala schimbata la prèsiune constanta
de un mol de substanta 9i modificarea infinitezimala a temperaturii. Avem
Cp = _!_ lim (ÂQ) , (4.21) ·
n Ll.T.... o ÂT p

:unde ÂQ este cantitatea de caldura schimbata de n moli de substanta, iar

ÂT - variatia temperaturii.
Relatia (4.20) arata ca pentru un gaz perfect
Cp =- Cv + R. (4.22)
·Cu alte cuvinte, diferenta dintre caldura molara la presiune constanta 9i cal-
dura molara la volum constant este egala cu constanta R a gazelor. Rela/ia
,(4.22), stabilita de R. ]. Mayer, este o consecinta a primului principiu al
termodinamicii. Daca masuram caldurile molare în cal/mol• grd, iar R în
J /mol •grd, relatia (4.22) devine
J(Cp - Cv) = R. (4.23)
Aceasta relatie a servit la prima determinare (prin calcul) a echivalentului
mecanic al caloriei. .
EcuaJia adiabatei ·pentru un gaz perfect exprima legatura dintre parametrii
,de sta:re într-o transformare cuasistatica, în care nu se produce schimb de
-caldura în nici o etapa. Pentru a deduce ecuatia adiabatei, împarpm trans-
formarea respectiva într-o succesiune de transforma.ri care · leaga stari foarte
apropiate (adica cu valori apropiate ale parametrilor de stare) ale gazului.
Lucrul mecanic efectuat într-o asemenea transformare are expresia ÂL =
= - pÂV, variatia de energie interna este ÂU = nCvÂT, în timp ce /J.Q = O.
Folosind ;;i ecuaj:ia termica de stare, care e satisfacuta în fiecare punct al unei
transforma.ri cuasistatice, principiul întîi furnizeaza egalitatea nCvÂT =
=- nRTô.V, care se poate scrie mai convenabil astfel: ÂT = - R !::,.V.
T Cv V
Egalitatea este evident adevaràta 9i pentru poqiuni infinitezimale
:ale adiabatei, deci se poate scrie
dT R dV
-=-:---
T Cv V

352
Integrarea relatiei precedente ·conduce· la lnT =- R lnV + const. sau
R ~ .

TVcv _const. Daca înlocùim R prin Cp - Cv 9i notam eu y raportul ca.1-

durilor specifice la presiune 9i respectiv la volum constant,
, C
r= _p_, (4.24)
Cv
. rezulta
Tvr- 1 = const. (4.25)
Relatia (4.25) reprezinta ecuaJia adiabatei în variabilele temperatura 9i volum.
Pentru a -obtine ecuatia adiabatei în variabilele (p,V) folosim ecuatia termica
v .
de stare T = -P 9i, deoarece n e~te o constanta pentru o masa de gaz
nR
data, avem
pVY = const (4.26)
În concluzie, de-a lungul unei transforma.ri adiabatice (cuasistatice) aveiµ
pA Vl = pB V};, oricare ar fi .starile intermediare A 9i B. Raportul y se deter-
mina experimental 9i se gasesc pentru gazele monoatomice valori foarte apro-
piate de ~ ,· iar pentru cele biatomice valori apropiate de '!__ •• (Vezi 9i rezultatele
3 5
fizic_ii statistice - cap.7).
· Într-o diagrama Clapeyron adiabata se reprezinta printr-o curba monoton
descrescatoare, care admite ca asimptote axele de coordonate (fig. II.4.3-

V
Fig. 11.4.3

. • Rezultatul experimental de la ~gaze monoatomice este de tntetes prin prisma proprieU.tilor

. . 3 3 5
la scarl JJ1J.croscop1cl. U = - nRT implicînd Cy = - R, pe baza relatfei Mayer rezttlU. Cp = -
2 2 2
5
R ~ deci y =- ·
3

353
 curba reprezentata prin linie plina), ca 9i izoterma. Daca se compara acliabata
§Î izoterma care trec printr-un acela§i punct 0, situaµa este totdeauna cea
·din figura, adica adiabata este mai înclinata decît izoterma, ceea ce se vede ·
comparînd pantele (tangentele) celor doua curbe în punctul comun O :

-dp ) . . = -. p ,. t·1mp ce ( -dp ) . = - -p , 1ar

. . > 1.
ldV adiabatic
y - ,
V
in
dV hoterm~ V
y
,

4.4. TRANSFORMABI REVEBSmILE ~I TRANSFORMABI

IREVERSffllLE
Am clasüicat pîna acum transformarile in· transforma.ri cuasistatice §Ï" trans-
forma.ri nestatice. Principiul.întîi este valabil pentru ambele tipuri de .transfor-
ma.ri. Fie o transformare nestatica a unui sistem dintr-o stare initiala 1 într-o
stare finala 2. Procesele nestatice sînt întotdéauna procese. ireversibile, cu
alte cuvinte nu exista posibilitatea de a realiza revenirea sistemului clin starea
2. in starea 1, cu reproducerea în ordine inversa a modului in care a decurs
transformarea de la 1 la 2. Ceea ce se ·Întîmpla in interiorul sistemului într-o
transformare nestatica este mai greu de urmarit, însa prin modificarile produse
în exterior putem constata ca cele doua treceri 1 ➔ 2 §i 2 ➔ 1, conduse nestatic,
sint întotdeauna diferite. Dam un exemplu simplù : fie un gaz închis într-un
cilindru eu piston ; baza cilindrului o presupunem in contact termic cu un ter-
mostat de temperatura t 0 , în timp ce peretii laterali §i pistonul sînt confectionati
din material izolant termic. Din exterior se exercita asupra gazului presiunea
p 1 • Fie 1 starea initiala de echilibm a gazului, în care presiunea este egala
eu J,_1 , iar temperatura cu t 0 • Se blocheaza pistonul în pozitia de echilibru,
dupa aceea se modifica presiunea exterioara la o valoare p2 > p1 , apoi se
deblocheaza pistonul. Gazul nu mai este acum în echilibru cu exteriorul 9i
va suferi o transformare în urma careia se va atinge starea de echilibru 2, în
care presiunea în gaz este p 2, iar temperatura tot t 0 • În starile care au precedat
echilibrul, gazul a -suferit comprima.ri ~ dilatari succesive (pistonul a oscilat)
§Î, ca urmare, temperatura sa a fost diferita de t 0 ,· avînd în general valori dife-
rite în diferitele poftiuni ale gazului. Expérimental se constata ca în transfor-
marea respectiva gazul a cedat termostatului o cantitate' de caldura de niarime
absoluta Q1 • În 'acela9i timp sistemul a primit· !un 'tucru niecanic L 1 =
=P 2 • l:ll ·S (l:ll este distanta eu care s-a deplasat pistonul, iar S este suprafata
bazei cilindrului). Trecerea 1 ➔ 2 nu poate fi reprodusa fn sens invers prin
nici un m-ijloc. Se poate de exemplu determina revenirea la starea initiala
blocînd pistonul în starea 2 9i readucînd presiunea în exterior la valoarea
iniµala p 1 , dupa care se deblocheijza pistonul. Prin oscilaµi pistonul va reveni
în pozitia din starea 1. În decursul destinderii gazul efectueaza un lucru meca-
nic Ln = p11:llS ~i absoarbe cantitatea de caldura de marime absoluta Qu-
Din. principiul întîi rezulta ca Qu < Q1, deci trecerea 2 ➔ 1 descrisa nu sea-
mana de loc eu transformarea 1 ➔ 2.
Procese reversibile în sensul strict al cuvîntului nu exista în natura. Proce-
. sele apropiate de procese cuasistatice sînt de obicei §Î. procese apropiate de
cele reversibile. Transformarea 1 ➔ 2 din' exemplul precedent poate fi condusa
foart~ lent,· crescînd treptat presiunea exterioara de la valoarea p 1 la valoarea
p 2• Sistemul trece în ·starea 2 prin stari intermediare: învecinate unor stari
de echilibru. La scaderea lenta a presiunii, de la valoarea p2 la valoarea p 1 ,

354
 sistemul revine la starea inij:iala 1· parcurgînd stari aproape identice celor
din prima transformare. La limita variaµei infinit lente a presiunü externe
s-ar putea realiza un proces cuasistatic §Î acesta ar fi §Î reversibil. "ln acest caz
lucrul mecanic primit la trecerea 1 -+ 2 este restituit la trecerea inversa ; de
asemenea cantitatea de caldura de ·ma.rime absoluta egala. eu Q0, cedata la
trecerea 1 -+ 2, este egala eu eea absorpita la .trecerea 2 -+ 1. Aplicarea princi-
piului întü da QII < Qo < Q1- . .· .
Transforma.rue reversibile sînt ·în mod necesar lente, dar nu orice transfor-
mare tenta este o transformare _reversibila. De exemplu procesul de coroziune
a unui metal este un proces lent, dar nu exista mijloc de mod.üicare a coµ.dipilor
externe care sa determine refacerea metalului. 0 eondij:ie a reversibilitaj:ii
o constituie absen,a fenomenelor de frecare # viscozitate, fenomene disipative ·
care se desfi§oara într-un singur sens.
·principiul al doilea 1traseaza o linie de demarcaj:ie neta între transforma.rue
reversibile §Î cele ireversibile.

4.5. PERPETUU~ MOBILE ,DE SP~'fA A DOUA. POSTULATUL Lm

KELVIN ·

Principiul al doilea al .termodinamicii a .fost descoperit în legatura ·cu pro-

blema de mare însemnatate practica a construirü unor motoare termice eu
· randament cît mai ridicat. Orice sistem care efectueaza o transformare ciclica
în eare · schimba caldura ~i lucru niecanic cu exteriorul_ constituie ~ ma#na
termica. Ciclul unei ma~ini termice poate!fi reversibil sau ireversibil. Notînd
:L
cu lucrul mecanic §Ï ·eu Q cantitatea de caldura schimbate cu exteriorul avem
L+Q=Q ~~
I '
În general, m~ina poate fie sa ''furnizeze caldura pe baza unui lucru mecanic
primit din exterior (L > 0, QI'< 0), adica sa transforme lucru mecanic în
caldura, fie sa absoarba ca.ldura din :exterior §i sa eedeze· lucru -mecanic (L <
< 0, Q > 0). În al doilea caz ma~ina termica constituie un motor termic. Moto-
rut termie- transforma caldura în lucru mecanic.
Transformarea lucrului mecanie în ea1dura poate fi realizata eu U§urlnj:a,
în condij:ii diferite. Este posibila, fara difieultaj:i, o transformare integrala a_
lucrului mecanic în catdura. Aceasta înseamna ·ca m~ina preia energie sub
forma de lucru mecanie de la exterior §Î o restituie în întregime sub forma de
caldura. Un corp aflat inij:ial la temperatµra t 0 , înealzit prin frecare §Î pus apoi în
contact· eQ. un termostat de temperatura t 0 , ·revine la starea inij:iali, eedînd
termostatului sub forma de caldura toata energia primita.
Experi_enj:a arata ca se poate realiza un motor numai ,daca transformarea
ciclica satisface anumite condij:ii §Î ca. aceste eondip.i sînt de a~a natura încît ,
nu se poate vorbi niciodata de o transformare integrala a clitdurii în lucru mecanic.
În orice motor termic !exista .o substanj:a. care efectueaza lucru mecanic
pe baza ca.ldurii primite, numita substan/a de lucru (de exemplu apa, în ·ma~i-
nile eu vapori ~i- în turbine, sau aer, în motoàtele eu combustie interna). în
decursul ciclului pareurs substanj:a de lucru · poate sehimba caldura cµ niai
multe surse de ealdura. 0 transformare _în cursul ca.reia un sistem sclîimbë.
ealdura. CU O singura sursa de caldura se nume§te transformare monoterma. 0
· transformare monoterma-cuasistatica. este obligatoriu o transformare izoterma,

355
 '\/

deoarece, prin definitie, într-o asemenea transformare sistemul evolueaza în

echilibru eu exteriorul. Daca transformarea monoterma nu este cuasistatica,
temperatura -sistemului în transformare (în cazul în care aceasta poate fi
definita) difera de temperatura sursei. . ·
0 ma$ina termica care ar transforma- caldura, luata de la o singura sursd,
în l1tcru mecanic se nume~te perpetu1tm mobile de spqa a doua. Experienta a
aratat imposibilitatea realizarii· unei astfel de ma9ini, adica faptul ca :
Intr-o transjormare ciclica monoterma nu este posibila niciodatd transjormarea
caldurii în lucru mecanic. Propoziµa enuntata constituie postulatul lui Kelvin
9i conµne în embrion principiul al doilea al termodinamicii. Pornind de la
postulatul lui Kelvin se poate ajunge pe cale logica la o serie de afirmatii de
o generalitate surprinzatoare•. Deocamdat~, ne marginim la urmatoarele deduc-
µi simple:
- Daca transformarea ciclica monoterma este reversibila, conditia ca
postulatul Kelvin sa fie respectat pentru ambele sensuri de pareurs ale cic-
luluï este ca
= 0}
. Qmonotcrm, clclic, rcversibil'
(4.28)
Lmonoterm, clclic, rcversibil = 0

adica pe ansamblul transformarii este necesar sa;-nu se schimbe nici lucru

mecanic, nici caldura (pe poftiuni intermediarE:' ale transformarii asemenea
schimburi pot avea loc). · . . .. ·
- Daca transformarea ciclica monoterma este ireversibila, pentru ca la
parcurgérea ei în unicul sens posibil sistemul_ sa nu functioneze ca motor, este
necesar ca
Qmonoterm, ciclic, ireversibil < 0)
(4.29)
Lmonoterm, ciclic, ireversibil > 0J

4.6. MA~INA: BITERMA.. TEOREMA ~RNOT

Postulatul Kelvin ne învata ca ·nu se poate construi un motor eu o singura

sursa de caldura. Se poate însa construi un motor eu' doua surse de caldura
1 9i 2. Fie t1 9i t2 temperaturile acestor surse ma.surate éu un termometru oare-
care (temperaturi empirice). Daca t1 > t2 sursa 1 se nume~te sursa calda, iar
1

sursa 2 se nume9te sursa rece. Notam eu L lucrul mecanic furnizat de sistem

exteriorului (L < 0), iar eu Q1 ;,i respectiv Q2 cantitatile de caldura schimbate
de sistem eu cele doua surse: sistemul prime9te caldura de la sursa calda (Q 1 >
> 0) ~i în mod obligatoriu cedeaza sursei reci o parte din caldura primita
(Q2 < O)••, conform principiului întîi,
' .(4.30)

• în expunerea de fatl nu vom aborda principiul al doilea"' în toaU generalitatea sa, nici
macar nu-1 vom enùnta, Prlncipiul poste fi prezentât ca o consecinta logicl a postulatului lui
Kelvin. ln paragrafele care urmeaza ne vor interesa doar implicatïlle postulatului lui Kelvin
pentru problema m~or biterme ~i pentru problema introducerii unei scari. absolute de tem-
peraturl.
•• Omitem aici faptul cl, pe baza postulatului Kelvin, se poate demonstra cà L < 0 implidi.
Q1 '> 0, Q9 < 0 ca singura posibilitate. · • ·

356
Pentm ca o parte. din caldura primita de sistem de la sursa calda este cedata
în mod inevitabil surseifreci, rezulta ca nu avem de-a face cu o tra:nsformare
integrala a caldurii·prim1te în lucru mecanic. 0 transformare integrala a dildurii
în lucru mecanic în urma[unei transformari ciclice nu este posibila niciodata.
· Motorul _biterm (adica eu doua surse de caldura) se caracterizeaza prin
randamentul sau
(4.31)

Pe baza priricipiului întîi

. "Il =_ L = Q1 + Q2 = 1 + Q2 ,
Q1 . Q1 Q1
deci randainentul este întotdeauna subunitar.
0 transformare ciclica biterma reversibila se nume~te ciclu Carnot. În cazul
ciclului Carnot, la parcurgerea într-un anumit sens a ciclului se realizeaza
un motor termic, la parcurgerea lui în sens invers se realizeaza o ma#na frigo-
rifica, adica un sistem care pe baza unui lucru mecanic primit djn exterior
(L > 0), preia cal.dura de la sursa rece (Q 2 > 0) ~i o cedeaza sursei calde
(Q 1 < 0). în ·cazul transfo1marii ciclice biterme ireversibile se poate reaHza -
· fie numai situafia de motor, fie numai cea de ma§ina frigorifica. Ne interesam
în continuare nuinai de motoare. Ele pot fi deci reversibile sau ireversibile.
De fapt motorul. reversibil reprezinta o idealizare.
· Din ptinct de vedere istoric principiul al doilea a rezultat din analiza facto-
rilor de care depinde randamentul unui motor termic în scopul cre~terii valo_rii
sale. Pe vremea lui Carnot motorul termic era cunoscut numai sub ·forma
ma§inii eu ahuri. Carnot a ajuns la. concluzia ca pentru motorul reversibil
randamentul nu depinde decît de temperaturile celor doua surse, în particular
randamentul nu este influent at de felul substant ei de lu crû în ma~ina cu ahuri.
Pe baza postulatului Kelvin s-a putut ara.ta ca : .
- Randamentele a doua motoare biterme reversibile care func/ioneaza între
surse de acelea~i temperaturi t1 §i t2 sînt totdeauna egale. (teQrema Carnot).
- Randamentul unui motor ireversibil este totdeauna mai mü decît · al imui
motor reversibil care Junc#oneaza eu acelea# surse.
Pentru demonstratie se considera doua motoare A ~i B : A rev~rsibil, iar
B reversibil sau nu. Fie Lh QM, Q2A ;;i LB,' QIB, Q2B lucrurile mecanice ;;i cal-
durile schimbate eu cele doua surse de motoarele A §Î respectiv B. Putem rea-
li~a o transformare ciclica mai complexa în care 1·
'
- sistemul 1 sa functioneze ca ril~ina termica. (posibil deoarece A este
motor reversibil) §Ï sa parcurga nA cicluri; · 1

- sistemul B sa functioneze ca motor §Î sa parcurga n B cicluri, numerele

întregi nA §Ï nB iiind astfel alese încît ·
- nAQu + nBQIB = O.
Cu alte cuvinte, aceasta înseamna ca vom alege pe nA ~i nB în a~a fel încît
noua ma~ina - combinata djn sistemele A ~i B în. modul descrjs - sa nu
schimbe efectiv caldura eu sursa calda.
Deoarece ma~ina A functioneaza ca ma~ina frigorifidi, marimile ei de trans-
formare pentru un ciclu s~nt - LA, - Qu ~i - QIB. -

357
 Pe baza principiului întîi exista relatiile
L.4+ Qu + Qu = 0,
Ls + Q1s + Q2B = O.
Ma~ina termica mai complicata, descrisa, schimba cu exteriorul un lucru
mecanic L = -n.4LA. +n8 L8 , cu sursa rece schimba caldura Q2 == - n.4Q2.4 +
+ nsQ 28, iar cu sursa calda nu schimba nimic, prin _constructie.
Ma~ina termica construita functioneaza efectiv cu o singura · sursa de cal-
dura (sursa rece). Atunci, pe baza postulatului ..Kelvin:
1) Daca m~ina construita este reversibila (deci motorul B este reversibil),
L = Q2 = O; .
Q2 = 0 ~ Qu = ns = Qu .
Q2s n,,4 Q1s
Ultima egalitate a fost scrisa pe baza relatiei l(4.30), asigurata prin ipoteza.
Avem
(4.33)

Deci, pe baza definitiei (4.32) a randamentului, am demonstrat egalitatea

randamentelor tuturor motoarelor reversibile care funciioneaza între surse
de acele~i tem.peràturi t1 ~i t2 •
2) Daca ~ina construita este ireversibila, (motorul B este ireversibil)
atunci L > 0, Q2 < 0;

Q2 <0 ~ Qu > ns Q2s = Qu Q2s

ff.4 Q1B

Qu)
(Qu reverslbil
> lQ2B' .
QlB ireversibil
• (4.34)

Inegalitatea (4.34) arata ca

l]irev. < l]rev.• (4.35)

Ran4amentul unui motor termic reversibil nu poate depinde decît de tem-

peraturile celor doua surse. Ca urmare continutul teoremei Carnot pentru
motoare reversibile poate fi enuntat ~i · astfel :
Raportul dintre cantitaJile de caldura Q1 $i Q2 schimbate de un sistem eu
sursa cal,da ~i sursa rece într.-un ciclu Çarnot este o Junc#e universala numai
de temperatu,rile empirice ale celor doua surse :

\
t J(t., tJ. (4.36)

·• In m:anevrarea inegaliUtilor trebuie lucrat eu atentie, deoarece cautiU.µJ.e de caldurA sint

mArimi dotate CU semn.

358
 p

C
0
V
Fig. Il.4.4

4.7.- CICLUL CARNOT CU FLUID

_ Ciclul Carnot consta clin doua transforma.ri izoterme §Î doua transforma.ri

acliabatice, care pot fi reprezentate într-o cliagrama Clapeyron (fig. II.4.4).
El se poate realiza (teoretic) eu ajutorul unui fluid închis într-un vas cilindric,
care parcurge transformarile descrise în continuare. Perep.i laterali ai cilin-
drului §Î pistonul sîn~ confectionati dintr-un) mat~rial bun izolator termic,
în timp ce bazà cilindrului clintr-un material bun conducator de caldura.
$tim ca trebuie sa avem la dispozitie §Î doua surse de caldura de temperaturi
t1 §Î t 2 (t1 > t 2). Fie A starea initiala a fluidului, reprezentata în diagrama
Clapeyron prin punctul A (p,c,V.d), stare · de echilibru realizata în contact · eu
sursa calda, deci de temperatura t1 •
. 1n prima etapa (I) a transformarii se menµne cilindrul în contact termic ,
eu sursa calda (fig. II.4.5), dar prin riclicarea lenta a unor greuta,ti de pe

-~---.

1 izolator izola or
t, 1 t1 lermic 1 t2. fermïc
~ /

1 II III N
A~ 8 ~ C -... D ~ A

Fig. 11.4.5

359
 piston .se realizeaza o destindere izoterma reversibilâ a fluidului, pîna într-o
stare B (p 8 , V 8) ~în care temperatura este evident tot t1.
în a doua 'etapa (II) se izoleaza baza cilindrului 9i se determina destinderea
în continuare a fluidului. Destinderea este acum adiabatica; ea se face eu
scaderea temperaturii fluidului 9i este condusa pîna ce gazul atinge starea
C(Pct V c) de temperatura t2 egala eu a sursei reci.
în a treia etapa (III) fluidul este pus în contact termic eu sursa rece 9Î
comprimat pîna într-o stare D, care se afla pe aceea9i adiabata eu starea ini-
~afü A. .
în ultima etapa (IV) fluidul este din nou izolat 9i comprimat (comprimare
adiabatica) pîna·;,ce atinge starea iniiiala A.
Energia schimbata èu exteriorul în cele patru etape ale ciclului se detaliaza
pe etape astfel: ~ '
· I. Sistemul a primit cantitatea de caldura Q1 = Q1 > 0 de la sursa calda
B

9i a efectuat luc~ul mecanic LI = - ~ p dV < O.

À
C

II. Sistemul a efectuat lucrul mecanic LiI = - ~p dV < O.

B .
III. Sistemul a cedat cantitatea de caldura Qm=Q 2
. D
< 0 9i a primit lucrul
mecanic Lm= - ~p dV > O. ·
C
A

IV. Sistemul a primit lucrul m~canic L 1v = - ~p dV >O..

D
Lucrul mecanic total schimbat eu exteriorul este L = LI + Lu + Lm +
+ L 1v < 0 (sensul descris de parcurgere a ciclului a fost ales tocmai pentru
,' a realiza cazul motorului termic). Marimea lucrului mecanic efectuat este
data de aria, din diagrama Clapeyron marginita de curba închisa ABCDA
(fig. II.4.4). Randamentul se exprima eu ajutorul formulei (4.31).' Motorul
descris fiind reversibil, conform teoremei Carnot randamentul sau 1Jrev depinde
doar de temperaturile celor doua surse. ..
În ciclul de transforma.ri al unui motor real, spre deosebire de cazul ciclului
ideal descris aici, se cheltuie9te. lucru mecanic pentru a învinge diferite forte
de frecare 9i se pierde caldura 9i în mediul î11:conjurator~ izolarea neputîndu-se
realiza perfect. Aceasta, alaturi de faptul ca baza cilindrului nu e în reali-
tate un conductor perfect 9i de faptul ca operatiile nu sînt conduse infinit
lent, face ca orice motor real sa jie un motor ireversibil. · ·

4.8. TEMPERATURA· TERMODINAMICA

Teorema Carnot evidentiaza existenJa unei marÏ'ni care depinde în mod abso-
lut numai de . temperatura : raportul cantitatilor de caldura schimbate, eu sursa
·calda. 9i eu sursa rece, de orice substanta care ar parcurge un ciclu Carnot
Qi = f(t2, tJ. (4.37)
Q2

360
 Functïa / are urmatoarea proprietate fundamentala :

J(t2, ti) = _ f(to, t1) ' (4.38)

J(to, t2)
unde t 0 este o temperatura arbitrara.
Pentru a demonstra proprietatea (4.38) se consided. trei surse de dildur~ notate 0, 1, 2, de
temperaturl respectiv t 0, t1 , t2 • Presupunem pentru discutie. 10 < t11 <t1 • .,
Se considera douà motoare reversibile, A §i B, ca~e functioneazn respectiv cu sursele O, 1 §i
· 0, 2. Motoarele se presupun astfel construit'e incit sa schimbe ~ceea§i cantitate de caldudi. cu sursa
lor .rece comuna, sursa O.. Daca~ voni nota eu Q2 §Î Q1 cantitatile de caldura schimbate de cele
doua motoare eu sursele lor calde, atunci, pe baza teoremei Carnot aplicata fiecarui motor, avem
1 2
Q = /(to, t1) §Ï Q = f(to, ta),
Qo Qo
Se imagineaza o mWJina termica mai complexa, al carei ciclu sa se realizeze prin funcµonarea
primului sistem ca motor, iar a celui de al doilea ca ma~ina frigorifica. MS§~a construita con-
stituie o mQ§ina biterma reversibila, in care efectiv se schimbl cantitaµle de caldura - t;im.
Q2 CU sursele 1 §Î 2, iar CU sursa O nu se schimba caldura, deoarece motorul A îi cedead O can-
'titate de caldurl egala (prin construcµe) cu cea pe care o absoarbe mS§ina frigorifies B. MS§inii
biterme reversibile imaginate i se poate aplica teorema Carnot,

- Ql = f(t2, 11) •
Q2
Comparind aceasta ultima relaµe cu r~zultatul lmpartirfi celor doul relatii anterioare, rezulta
tocmai
/(to, 11)
/(la, 11) = f(to, 12) •

1ntrucît temperatura t 0 este arbitrara, ea poate fi presupusa fixata într-un ·

anumit mod 9i atunci proprietatea enunfata ne: arata ca funcp.a f(t 2, t1 ) se poate
scrie ca un raport de funcµi care depind doar de temperatura empirica a cîte
uneia din surse,
(4.39)

La numarator 9i la numitor apare aceea9i :functie g de argument t1 9i respec-

tiv t2 • Minusul este· pus în evidenta explidt deoarece Q1 ~i Q2 au semn contrar.
Functia g(t) nu este univoc definita de relatia (4·.39), ea poate fi înmultita eu
o constanta arbitrara. ·
Pornind de la una din functiile g(t) posibile se poate defini o scara de
temperaturi T
T = g(t), (4.40)
scara termodinamica a temperaturilor, care este independenta de prop!Ïetaµle
vreunui sistem. Pîna acum am definit univoc doar raportü.1 a doua tempe-
raturi termodinamice
(4.41)

361
 fiind funiizat ·un mijloc teoretic de a determina acest ràport. Pentru a deter--
mina raportul temperaturilor termodinamice T1 ~i T 9 a doua sistem~, este
suficient sa realizam un motor Carnot reversibil avînd ca · surse cele doua
corpuri 9i sa masuram cantitaJile de caldura schimbate de substanta de lucru
cu sursele. Ciclul Carnot astfel descris ar constitui u,n ,,termometru", care se
deosebe9te de toate celelalte prin aceea di. indt'.caJiile sale sînt independente
de natura corpului termometrio. Practic nu se poate masura raportul celor
doua temperaturi în modul descris, însa din·relatia (4.41) temperatura termo--
dinamica se introduce în formulele fizicii eu un rol pe care nu-1 poate sustine
o temperatura empirica oa:recare. Cu ajutorul temperaturii termodinamice,
randamentul motorului Carnot reversibil se scrie
·11 =l-T2. (4.42)
·1rev Tl

pentru a atribui valori temperaturii ·termodinamice ·a unui corp este sufi- ·

cient sa se fixeze, prin conventie, fie valoarea t_empera~~i termodinamice a
unei stari fizice potrivit alese, fie valoarea d1ferente1 dintre temperaturile
termodinamice a doua stari fîzice convenabil ..alese. Pîna în 1954 se impunea
diferentei de temperatura dintre punctul de· fierbere al _apei 9Î punctul de.
topire a ghetii (la presiune normala) valoarea 100: T 100°C - Tooc =; 100°K.
( Gradul scarii termodinamice a temperaturilor este denumit grad Kelvin.)
în aceasta scara de temperaturi rezulta (masurînd temperatura termodina-
mica prin intermediul termometrului normal eu hidrogen - vezi 9i § 4.9)
Tooe = 273, 15 °K. Cu conventia fa.enta, temperatura termodinamica se poate
exprima ~i în notatie centigrada 6:
6(.°C) .. T( °K) - 273, 15. (4.43)
Din 1954 conventia este de a- atribui punctului triplu al apei (vezi § 6.3)
temperatura .termodinamica de 273,16°K. Scara de tempe:raturi introdusa
în acest mod este scara Kelvin.- Valoarea atribuita punctului triplu al apei
a fost astfel aleasa încît în notape Celsius (4.43) temperaturile de_ topire a
ghetii 9i fierbere a apei sa pastreze valorile O 9i 100. ·

4.9. LEGlTURA DINTRE TEMPERATURA IN scARA GAZULUI PER-

FECT ~I TEMPERATURA.TERMODINAMICl ..

Sa aratam acum coincidenta dintre indicatiile unui termometru CU gaz

perfect (termo~etru ideal) 9i_ temperatura termodinamica. Temperatura în
· scara absoluta a gazului perfect· a, fost notata pîna acum cu T, tocmai avînd
în vedere proprietatea pe ~are o demonstram acum. În acest paragraf, pentru
mai multa precizie, vom nota cu T temperatura absoluta în scara gazului
perfect 9i cu T temperatura termodinamica. Pentrit demonstrape se compara
formula generala (4.42) a randamentului unui motor reversibil, ·data pe
baza teoremei Carnot 9i a definitiei temperaturü termodinamice "llrcv = 1 -
- Tz, cu expresia randamentului pentru un ciclu Carnot în care ca substanJa
T1

362
de lu.cru se Jolose~te gazul perfect. PeJ,1.tru un gaz perfect (notatiile din- § 4.7,
de la descrierea ciclului Carnot reversibil),
. V
Q1 = nRT1 ln-2!,
VA
I V •

Q2 = nRT21n_p_•
·-Ve
Între cele patru volume exista o relatie : starile B §i C sînt legate printr-o
transformare adiabatica, deci VBT{.- 1 = V 0 T1- 1 ; de asemenea starile A ·~i D,
deci VATi- 1 = V DT-:-1 • Împarfind aceste doua reiatii, obtinem VB = Ve
V.4 VD
§Ï atunci,
.
din expresiile lui <Jr §Ï Q 2, rezulta Q2 = - T 2 , adica
Q1 · T1
'f}rev = 1-

T1 T1
(4.44)
T2 = T2
Deoarece inclicatiile celor doua termometre coinc:d la unul din punctele fixe,
de exemplu ,la 0°C (ne a~ntim cà la gaze perfecte 'i'o = : ) , rezulta
T = T. (4.45)
Nici termometrul eu gaz perfect §Ï nici cel bazat pe ciclul Carnot (eu aju-
torul caruia am definit temperatura termodinamica) nu exista. Demonstrap~
coincidentei inclicapilor celor doua termometre este însa foarte utila pentru
practica. Termometre cu gaz la presiuni joase se Pot construi. Acestea dau
indicatii destul de apropiate de ale termometrului ideal eu gaz perfect. Mai
mult decît atît: cunoscînd ~omportarea generala a gazului de lucru, exista
posibilitatea sa se corecteze- inclicatiile termometrului cu gaz real §Î sa se
spuna ce ar trebui sa indice un termometru CU gaz perfect într-o aceea§i
situatie fizica data.
1~ paragraful câre urmeaza d~m cîteva detalii despre modul în care se
deter~ina valorile temperaturii termodinamice.

4.10. SC~A INTERNATIONAL.A. DE TEMPERATURI

Cel mai interesant aspect (teoretic ~i practic} al termometriei î1 constituie

modul de convertire a inclicatiilor t ale unui termometru oarecare în valori
ale temperaturii termodinamice T. Termodinamica da o relape generala de
legatura între orice temperatura empirica §i temperatura termodinamica,
relap~ în care intervin marimi caracteristice corpului termometric, ale diror
valori trebuie cunoscut( din experienta eu fo~rte buna precizie.• E abso·ut
• Gisirea _acestei f.ormule dep~§te -cadrul expunerii de fatl.

363
necesar sa se lucreze eu termometre ale caror indicatii sa fie cît mai ~or de
corelat eu valorile temperaturii termodinamice. Un asemenea termometru
este termometrul normal eu ltidrogen (descris în § 3.3), care functioneaza dupa
principiul termometrului eu gaz la volum constant. Termometrul normal eu
hidrogen j oaca un rol special în termometrie. El serve~te la determinarea
precisa a temperaturilor termodinamice pentru o serie de puncte fixe, alese
prin conventie. Valorile temperaturii termodinamice se obp.n prin corectarea
indicatiilor termometrului eu hidrogen definit prin formula (3.8). Aceste
puncte · constituie punctele de reper ale scarii interna#onale de temperatura.
Valorile temperaturii termodinamice (ma.surate în scara Celsius) introdusa
prin (4.43), pentru cîteva din aceste puncte, sînt date în tabelul II.4. Tab~lul
cantine de fapt a~a-numitele puncte standard primare ale scarii. Toate tempe-
raturile sînt determinate la presiune atmosferica normala.
TABELUL II.4

Puncte fixe ale scârii internationale Temperatura

Nr, de temperaturi oc

1 Punctul de fierbere a oxigenului - 182,970

2 Punctul de topire al ghietll 0,000
3 Punctul de fierbere a apei 100,000
4 Punctul de topire al sulfului 444,600
5 Punctul de topire a argintului 960,5
6 Punctul de topire al aurului 1 063,0

Masurarea temperaturii în diferitele intervale dintre punctele fixe se efec-

tueaza eu termometre speciale, denumite termometre etalon.
În intervalul -190 °C - 0 °C se utilizeaza ca termometru etalon termometrul
eu rezisten/a de platina. Valoarea temperaturii (în scara Celsius) se calculeaza
clin valoarea rezistentei electrice în diferitele condij:ii, folosind relatia
R, = R 0 [1 + at + bt2 + ct (t - 3
100) ], (4.46)
în care constantele R 0 , a, b ~i c se determina impunînd temperaturii valo-
rile la punctele de reper _;_ 182,97 °C, 0 °C, + 100 °C !JÎ + ~44,60 °C ale scarii
internationale a temperaturilor (vezi tabelul II.4). ·
În intervalul O°C-660 °C se folos~te tot termometrul cu rezistenj:a de
platina, dar cu o relaj:ie rezistenja-temperatura data într-o -forma mai simpla :
R, (l + at + bt2),
=R 0 (4.47)
în care constantele R 0, a ·~i b se determina folosind punctele fixe 0°C, 100°C
!ji 444,60°C.
În domeniul 660 °C-1063 °C se folose~te termometrul · eu termocuplu platina -
platina-rodiu, cu sudura rece mentinuta la O°C, iar cea calda la temperatura
de masurat. Temperatura rezulta cl.in valoarea tensiunii electromotoare E
a termocuplului, dupa formula :
E = a + bt + ct2• (4.48)'
Pentru a determina -pe a, b !JÎ ·c se folosesc punctele fixe 630,5°C, 960,80°C
~i .1063,0 °C. ,

364
 :

. Mai complicata este masurarea absoluta a temperaturilor ridicate (peste

1000°C) 9i a temperaturilor coborîte (sub -200°C).
, Pentru intervalul 1063 °C-4000 °C se folose 9te ea .termometru etalon piro-
metrul optic. . 1
/

· Pentru temperaturi sub -190 °C se folose 9te. termometrul normal eu gaz,

în eare hid.rogenul este înlocuit eu heliul. Sub -268°C valoarea temperaturii
termodinamice se determina studiind presiunea vaporilor saturanp de, heliu
în echilibru eu faza lichida. La temperaturi foarte joase se poate masura
temperatura ~i pe baza modifiearilor proprietap.lor magnetice ale corpurilor
paramagnetice. ·
. Cu termometrele etalon se lucreaza doar în laboratoare speeiale, a caror menire
este pastrarea punctelor fixe ale scarii internationale de temperatura. Prin
comparaµe direeta eu termometrele etalon se gradeaza alte termometre denu- ·
mite termometre etalon de categoria 1. Prin comparaµe eu aeestea se etaloneaza
termometrele -etalon de categoria 2. Termometrele eu care se luereaza în labo-
ratoare sînt gradate prin eomparatie eu termometrele etalon de categoria 2-a
. ~i sînt supuse din timp în timp controlului. Termometrele de lucru sînt de tip
mai simplu deçît cele :etalon. Pentru intervalul de temperaturi -:-30 °C ... 550 °C ·
se folose 9te termometrul de sticla eu mercur. #

4.11. 11\IPOSffiILITATEA ATINGERII Lm 0°K

Teorema Carnot arata d O°K nu poate fi atins. Sa presupunem ea un "sistem

s-ar afla la temperatura T 2 = 0°K. Sa eonstruim atunci un ciclu Carnot avînd
ca sursa; calda o· sursa _de temperatura oarecare T 1 ;;é. 0 ~i ca sw;sa rece siste-
mul ajuns la 0°K. Fie ·Q1 9i Q2 cantitatile de cal.dura schimbate de sistemul
care parcurge ciclul · Carnot ·eu cele doua· surse. Relatia Q2 = - T 2 , c~re
Q1 Ti
exprima tocmai teorema Carnot, poate fi îndeplinita la T ~ ~ 0 fie daca
Q2 ~ 0, fie daca Q1 ~ oo. Caracterul neobi 9nuit al acestor doua situatii, prin
comparatie cu situatia de la ·orice-temperaturi T 2 ~ 0, arata ca este absurda
presupunerea ca un sistem se afü\ la O°K.

4.12. MOTOARE TERl\llCE

Ma!]inile termice, din punct de vedere tehnic, se împart în doua mari grupe,
ma~ini eu ardere externa 9i ma!]ini eu ardere interna. Diferenta dintte ele
, consta în modul diferit în care are loc arderea combustibilului. Cel mai repre-
zentativ -tip de ma9ina eu ardere externa este ma!]ina eu ahuri (fig. II.4.6).
La ma9ini1e cu ardere interna combustibilul arde chlar în cilindrul eu piston
unde are loc transformarea energiei chimice în energie termica, care la rîndul
sau se transforma în lucru mecanic.
Schematic, o ma!]ina termica lucreaza astfel : într-un cilind.ru -pistonul sau
1 (fig. II.4.6) este legat de un sistem biela-manivela 2, eare transforma ~-
carea de du-te-vino a pistonului într-o mi~caie de rotatie. Cilind.rul eu piston
comuitlca prin intermediul supapelor a 9i b eu sursa de vapori i 3. Vaporii
sînt produ9ï prin încalzirea unui lichid. Cilindrul eu piston mai comunica ~i
eu condensorul 4, p_rin intermediul supapelor c 9i d. în condensor are loc con-

365
 1

Fig. 11.4.6

densarea va:porilor; dupa care ace~tia sînt trimi~i în sistemul de încalzire 3.

Initial, s~nt deschise supapele a ~i d. Vaporii intra în cilindru ~i împing pisto-
nul, producînd un lucru mecanic. Dupa ce pistonul trece de supapa d, vaporii
din corpul cilindrului intra prin aceasta supapa, trec în condensorul 4 ~i de
aici mai departe la sursa de vapori 8: Se închid supapele a ~i d ~i se deschid
supapele b ~i c. Vaporii din 3 intra pnn ~UPapa b, împing pistonul înapoi, pro-
ducînd din nou tin lucru mecanic. Dupa ce~ pistonul trece de supapa c, vaporii
din cilindru intra prin aceasta supapa la condensorul 4. Procesul se poate
repeta în continuare, în mod identic. într-un ciclu ar m~inii termice, caldura
cedata- de vapori Ja trecerea lor, de la sursa de vapori 8 (sursa calda) la con-
densorul 4 (sursa rece), este transformata în lucru mecanic.
Motoarele eu ardere interna~se împart în doua mari clas~: motc.1,re cu explo-
zie~ denumite ~i motoare cu ardere sub volum constant, ~i moto.:ire cu ardere
lenta {motorul Diesel), denumite ~i motoare cu ardere sub pre_siune constanta.
Vom prezenta pe scurt cele doua tipuri de motoare.
M otorul eu explozie folose~te drept combustibil vapori de benzina ameste-
cati cu aer sau oxigen. Prin aprinderea combustibilului, eu ajutorul unei scîntei,
se produce o explozie, în urma careia gazele de ardere la presiuni inalte împing
un piston, efectuînd lucru mecanic. ' · .
p 3

V
Fig. ll.4.7

366
 Etapele, de funciionare ale motorului cu explozie în patru timpi, prezentat
în d.iagrama (p, V) ..din figura II.4.7, sînt urmat.oarele:
AspiraJia·.este timpul I !}Î consta în trecerea amestecului exploziv, care s-a
format în carburator, în cilindrul cu piston la presiunea constants. p (porµunea
A -+ 1 din figura II.4.7). Aspirap.a se realizeaza prin mi!}carea pistonului de la
un capat al cilindrului la celalalt.
Compresia· formeaza timpttl II al ciclului, pistonul din cilindru compri-
mînd acliabatic amestecul exploziv pîna•ta presiunea p 2 (porp.unea 1-+2), cînd
o scînteie produsa de bujie aprinde combustibilul !ji instantaneu se produce
o explozie; temperatura cre~te foart~ mult, pîna la cca 2000°C, iar presiunea
poat_e ajunge pîna la 7 atm (porj:iunea 2 ➔ 3).
. Detenta constituie timpul III, datorita presiunii mari pistonul este împins
~i revine în poziiia inip.ala, producînd un lucru mecanic (rote~te volantul de
care este legat), (poriiunea 3 ➔ 4). Acèst timp asigura energia necesara mi~carii
pistonului pîna la un nou ciclu .
. Evacuarea gazelor este timpul IV ~i ultimul al ciclului, cînd gazele de ardere
sînt evacuate din cilindru izocor prin supapa de evacuare (porj:iunea 4-+ 1),
dupa care se continua evacuarea izocor prin ·mi§carea pistonului pe porj:iu-
nea 1 ➔ A .. Pistonul revenind în pozitia inip.ala a realizat un ciclu. Acesta
se repeta identic, în mod continuu, producîndu-se lucru mecanic. .
Motorul eu explozie, dupa cum se vede din fig. II.4.7, lucreaza dupa un
ciclu format din doua adiabàte §Î ·doua izocore. Randamentul teor~tic al acestui
motor este mai mie decît randamentul unui motor care ar lucra dupa un
ciclu Carnot. . '
Motorul eu ardere lenta s~u motorul Diesel, este asemanator CU motorul
eu explozie, însa el folos~te combustibili mai ieftini, ca motorina s3:u p.teiul,
a vînd un randament mai rid.icat.
Etapele de functionare ale !motorului Diesel sînt urmatoarele : timpul I,
aspiraflia, pistonul aspira izobar aer în cilindru (porj:iunea A ➔ 1 din fig. II.4.8);
timpùl II, compresia, pistonul revine în pozip.a inip.ala ~i comprima adiabatic
aerul pîna la 30-35 atm, temperatura aj:ungînd pîna la cca 800°C (porj:iunea
1-2); timpul III, arderea ~i detenta, începe cu introducerea combustibilului
în cil indru. Deoarece în cilindru temperatura este mai rld.icata decît tem-

V.

Fig. JI.4.8

367
 /
r

peratura de aprindere a combustibilului acesta se aprinde ~i arde, tempera-

7

tura se ridica, pistonul se deplaseaza lent la presiune constanta (portiunea

2-3); Din pozitia 3 înceteaza procesul de ardere §Î pistonul începe sa se depla:.
seze adiabatic, pîna în punctul 4. Pe portiunea de detenta 3 ➔{se)roduce lucru
mecanic. Timpul IV, evacuarea gazelor, începe prin deschiderea supapei de
evacuare, presiunea scade brusc ·în cilindru pîna la presiunea atmosferica
(pozitia 4-+1). Pistonul revine din nou în pozitia initiala §i evacueaza gazele de
ardere care au mai ramas în cilindru (portiunea 1-+A). '
Motorul Die~el lucreaza dupa un ciclu format din doua adiabate, o izocora
§Î o izobara (fig 4.8) §Î are de asemenea un randament mai mie decît un motor
care ar lucra:_dupa}.un ciclu Carnot. , .
Motoarele eu ardere interna, datorita randamentului lor crescut, cît' ~i a
faptului ca sînt simple, se manevreaza u~or §Î au o greutate-redusa, sînt utili-
zate pe scara larga în industrie, în centralele termice, în transport, fiind pre-
ferate motoarelor eu· ardere externa.
 ' '

5. Proprietafi termice ale lichidelor $i solide/or.

Fenomene de suprafafd în lichide

5.1..CARACTEfilZARE GENERAL.A. A ST.ARILOR SOLIDA e1 LICHID.A.

Se numesc corpuri solirf,e, corpurile care au volum ;;i forma proprii. Toate
substantele, cu excepjia heliului, ating, odata cu scaderea temperaturii, starea
solida. Constituenjii elementari ai . unui corp solid s~ afla la distante mici
unii de alj:ii §Î, ca urmare, foftele dintre ei nu pot fi neglijate. Aceste forte
le îngradesc· puternic libertatea de mi9care. ·
Corpurile solide se pot afla fie în stare cristalina, fie în stare amorfa.
Caracteristicile principale ale starii cristaline sînt :
A nizotropia, adica dependenta proprietajilor fizice de direcµe [de exemplu
coeficientul 1iniar .de dilatare termica (vezi § 5.2) 9i indicele de refractie au
valori diferite, în functie de directia din cristal pentru care sînt definite].
Forma geometrica exterioara regulata : corpurile solide eu structura cristalina ·
au feje plane, care formeaza între ele unghiuri bine determinate,' indepen-
dente de dimensiunile cristalului. Ruperea (despicarea) cristalelor se face
eu u 9urinta §Î pre.zinta de asemenea regularitaji.
Punct de topire bine determinat : trecerea cristalelor în stareaJichidj.~rin
încalzire, se face la o temperatura bine determinata 9i în tot timpul topirii'------- 1

temperatura ramîne constanta. ._____ __

În opozitie eu c"Orpurile cristaline, corpurile amorfe se caracterizeaza pri~ :
Izotropie, adica acelea9i proprietaji în toate direcjiile. .
A bsen/a unui punct de topire : trecerea la starea lichida, în urma încalzirii,
are loc aproape ·continuu, solidul devenind din ce în ce mai moale. Procesul
are loc de-a lungul unui interval de temperaturà, în care temperatura cre9te
· continuu, dar într-un ritm lent. Se poate spune ca starea amorfa reprezinta
o stare. intermediara între starea cristalina §Î starea, lichida. · ·
1n natura se reali~eaza uneori cristale izolate numite monocristale. Majori-
tatea corpurilor solide sînt formate însa dintr-o aglomerare de cristale micro--
scopice (structura policristalina•). Toate metalele au o structura policristalina.
Forma geometrica regulata a cristalelor · este determinata de o a9ezare
aproape regulatà a constituenjilor solidului îti interiorul _acestuia. Atomii 0
din cristal se mi9ca în vecinatatea unor pozijii fixe care formeaza o re/ea spa-
#ala. Nodurile rejelei reprezintà pozijii de echilibru pentru atomii din cristal :
dacà toji s-ar afla la un moment dat în noduri, rezultantele fotj:elor care
se· exercita asupra fiecaruia dintre ei ar fi nule. În aceastà stare_de echilibru
* Solidele eu structurl policristalinl nu sînt anizotrope ~i nu au forml regulat§..
** Folosim termenul de .,atom" pentru constituentul de baza al unui solid, delji el poate fi
atom, ion sau molecull.

369
 I
i

./'
(imposibil de atins), energia cristalului ar fi minima. În realitate atomii crista-
lului sînt în continua mi~care (~carea termica), dar aceasta mi~c~re se face
în vecinatatea nodurilor. Cu cre~terea temperaturii atomii se pot îndeparta
tot mai mult de pozi1:iile de echilibru. Cr~terea temperaturii favorizeaza ~i
deplasarea prin cristal a defectelo, sale: noduri neocupate, atomi în spatiul
dintre noduri, atomi straini substantei din care este format solidul. Amanunte
asupra geometriei retelelor cristaline ~i asupra fo~elor de legatura care unesc
atomii din interiorul lor se dau în VI. 2.
Proprietatile specifice starii solide se pot întelege prin prisma structurii
ei. Dam ca exemplu doar comportarea monocristalelor la deformare. Prin
comprimare, în ·urma apropierii atom.ilor cristalului, apar fo~e de· respingere
între ei, eu atît mai puternice eu cît deformarea este mai mare. La alungirea
cristalului, cre~terea distantei . dintre atomi este însopta de aparitia unor
forte de atractie între ei, care determitia opozitia cristalului la actiunea exer-
citata din exterior. \ .
Lichidele au volum propriu, dar n-au forma proprie (curg). Ele iau forma
.vasulni în care sînt puse, dar n-au tendinta de expansiuneJa gazelor, ci ocupa
totdeauna un volum determinat, limitat ·de o suprafata libera aproape ori-
zontala. Existenta unui volum propriu, densitatea mult mai mare decît a gaze-
lor, caracterul lent al difuziei în lichid, viscozitatea mai mare ca a gàzelor,
toate acestea constituie dovezi ale faptului di. moleculele din lichid -se afla
la distante mici unele de altele, mu.lt mai mici decît raza de acpune molecu-
lara, distante la care fortele intermoleculare joaca un rol important. Nu se
cunoa~te inca în detaliu comportarea moleculelor într-un lichid. · Exista însa
dovezi ca lllϧcarea moleculelor nu este complet dezordonata, ca într-un gaz :
experiente de difractie a radiapilor X pe lichide au pus în evidenta existenta
unei ordini locale în lichide, adica a unor zone îu care moleculele executa mi~-
cari relativ ordonate, în jurul unor pozitii fixe. Aceste zone au dimensiuni
mici, de ordinul cîtorva diametre moleculare, ~i nu sînt stabile în timp; ase-
menea regiuni de ~ezare ordonata apar ~i dispar continuu. Deci, în lichide,
forj:ele de atractie dintre molecule ~i exercita influenta, îngradind libertatea
de mi~care a acestora, dar nu re~esc, ca în cazul solidelor, sa le impuna o
configurape spaµala aproape fixa. .
Proprietatile lichidelor se schimba eu conditiile externe, îri. special cu tem-
peratura ~- foarte putin cu presiunea. Exista o temperatura, specifica fiecarei
substante, denumita temperatura critica (vezi § 6. 5), la care trecerea gaz-lichid
se face aproape continuu, odata eu cre~terea presiunii. În apropierea tempe- ·
raturii critice deosebirile _dintre lichide ~i gaze sînt foarte mici, dar la tempe-
raturi mult sub cea critica, proprietatile · lichidelor difera de cele ale gazelor.
În apropierea punctului de sè>lidificare proprietaple lichidelor încep sa se ase-
mene cu cele ale solidelor. Prin· urmare, se poate spune ca starea lichida ocupa
un loc intermediar între starile de agregare gazoasa ~i solida, avînd însa destule
proprietati specifice. În capitblul de fata voni discuta despre lichide ~flate
la temperaturi mult inferioare celei critice.

5.2. DJLATAREA CORPUBILOR SOLIDE

Dilatarea co,purilor este efectul de cre~tere a dimensiunilor lor eu temperatura.
a) Dilatarea liniara. Dilatarèa unor corpuri solide, pentru care una din dimen-
siuni este mult mai mare decît celelalte doua (bare), este mai simpla de studiat

370
deéît dilatarea ~or corpuri de forma oarecare. Fie o bara confecponata dintr-un
material oarecare, a carei lungime la temperatuta t este z; iar la temperatura
t + Âf este l + Âl. Alungirea barei, Âl, este proporj:ionala eu lungimea sa
initiala l. Pentru a caracteriza dilatarea la tempetatura t a materi.alului din
care este fa.enta oara, se define§te coeficientul de dilatare liniara

ot = lim Âl • (5.1)
~-o lÂt

Experienta arata ca ot depinde într-adevar de natura substantei, precum §i

de temperatura. Modificarea coeficientului de dilatare liniara eu temperatura
nu este prea rapida, încît pe intervale limitatc de temperatura el poate fi
considerat constant §Ï aproximat. eu o valoare medie a sa pe intervalul de
t~mperaturà considerat. Astfel, pentru temperaturi t nu prea departate de
0 °C,· folosind definitia (5.1) §Ï admitînd ex independent de temperatura, se poate
scrie relapa
(5.2)
unde l 0 este lungimea barei la O°C, iar / este lungimea ei la temperatura t.
În àpropierea lui 0°C, ex poate fi luat chiar egal eu valoarea coeficientului
de dilatare termica la 0°C; daca însa temperatura este mult departata de
0°C, dependenta lungimii .barei de temperatura. poate fi redata cu foarte
buna aproximape de formula (5.2), în care ot este î~locuit eu valoarea sa.medie
pe intervalul 0°~-t°C.
Cc;,eficientul· ex· are valori destul de mici \1.2 · 10-1 grd-1 pentru 'otel,
1,7 •10-5 grd-1 pentru Cu etc~). Siliciul §Î otelul invar au un coeficient àe
dilatare liniara extrem · de mie (6 •10-7 grd-1 §Ï respectiv· 25 •10- 7 grd-1 ).
Formula (5.2) se poate scrie §Ï în forma· Âl = l 0 at. 0 formula asemanatoarè .
este valabila, pe baza definipei (5.1) §Ï a dependentei slabe a lui ex de tem-
peratura, §Ï în alt domeniu de temperatur.a decît vecinatatea lui O°C:
Âl = lexÂt, (5~3)
unde l este lungimea inipala a bazei, Al ~ alµngirea sa datorita cre§terii
de temperatura Ât, ex - valoarea coeficientului de dilatare termica în inter-
valul de temperaturi considerat.
La solidele anizotrope, valoarea lui ex depinde de directia dupa care a fost
taiata bara din solid.
b) Dilatarea in volum. Corpurile solide de diferite naturi se caracterize.aza
prin ·coeficientul de dilatare în volum
. ÂV
CXy = 11fil -- , (5.4)
Al-+O VÂt
unde ÂV reprezinta modificarea volumultii V, la. o variap.e a temperaturii
de la t la t + Ât. Valoarea sa poate fi obpnuta studiind dilatarea unor corpuri
la care tQate dimensiunile sînt de ace18.§i ordin de marim~. Coeficientul cxv
se schimba putin eu tempei:atur~ ~i, ca urmare, în apropierea lu::. 0°C de
exemplu, se poate scrie .
(5.5}

371
unde V O este valoarea volumu.iui la O°C, iar V este valoarea sa la, tempèra-
ttira t. De fapt coeficientul de dilatare în volum al unui solid este legat direct
éle coeficienµi saï de dilatare liniara. Astfel, pentru un corp izotrop, coeficientul
de dilatare în volu.m este aproximativ de trei ori mai mare decît coeficientul
de dilatare liniara
(5.6)
iar pentru un solid anizotrop
<Xy rv ~l + + CX2 CX3 1 (5.7)
· unde cx1 , cx 2 , cx 3 sînt coeficienp.i de dilatare liniara pentru trei direcµi care
formeaza, doua cite doua, unghiuri de 90 °. Pentru demonstrarea relaµilor
precedènte se considera un euh de latura l 0 la O°C, confecµonat din substanta
de studiat, presupusa ani:wtropa. La temperatura de t °C laturile cubului
devin: 111 = l 0 (1 + cx1t), l 2, = 10 (1 + «2t), l 81 = l 0 (l + cx 8 t), unde <Xi, cx 2, cx 3 .
reprezinta coeficienµi de dilatare liniara dupa cele trei direcµi ale laturilor
cubului; Aceasta înseamna ca, la teinperatura t, cubul a devenit un parale-
tipiped de volu.m V,= V0 (1 + cx1t){l+ ix2t){l +
cx8 t) ~ V 0 [1 + (cx1 + cx 2+cx8 )t];
termenii în t2 ~i t3 se neglijeaza, în raport eu ceilalµ, din cauza valorilor foarte
mici aie coeficientilor de dilatare liniara.
ObservaJie. Un vas gol, confectionat dintr-un material oarecare, se dilata
la fel ca atunci cînd spaµul din interiorul sau ar fi ocupat dè materialul
vasultii.
c} Dilatarea ,i elasticitatea. Alungirefa unei bare poate fi obtinuta nu numai
datorita cre~terii · temperaturii, ci ~i prin tractiunea ei. Sub limita de elasti-
citate perfecta {vezi I}, alungirea unitatii de hingime este proporj:ionala eu
forj:a care acµoneaza pe uajJ~tea de suprafata, coeficientul de proporj:iona-
litate fiind prin definifîe-inversul modulului lui Young E al materialului:
Âl 1 F.
(5.8)
z= es'
unde l este lungimea initiala a barei, Âl - alungirea ei, F - forj:a care se
exercita asupra suprafetei S. În cazul dilatarii term.ice, datorita alungirii
care este egala eu Âl = lrî. Ât, apare o foqa
F ~ SEcxÂt. (5.9)
Pentru simplificarea expunerii sa presupunem ca bara se afla initial la· O°C,
dilatarea avînd loc în vecinatatea acestei temperaturi {Ât = t). O forta egala
eu cea data de (5~9) trebuie aplicata la capetele barei pentru a împiedica con-
tractarea ei la revenirea la O°C. Asemanator, pentru a opri · dilatarea unei
!
bare. trebuie aplicata p orta car~ sa comprime bara, la temperatui::a t, de la
lungimea 10 (1 + oct) pma la lung1mea l 0 , adica

F = SE cxt (5.10)
1 + cxt
Forta necesara pentru a împiedica dilatarea-unei bare are o valoare numerica
destul de mare. ·- ·

372
 r
y

Fig. 11.5.1

d) Aplieatii ale dilatarii. În practica, în numeroase ocazii trebuie tinut seama

de existenja dilatarii. Discutam aici numai problema compensarii pendulului.
Ne referim la cazul pendulului simplu, la care o bobita de dimensiuni neglija-
bile este suspendata la capatul unui fir de masa neglijabila. Perioada com-
pleta T a pendulului simplu este data în·functie de lungimea sa l de formula
T = 21t '"' / !.. ,.g fiind accelerajia gravitàjiei în locul unde se afla pendulul.
Vg . .

La 0°C, T 0 · 2n V; §i presupunem dl mi§cîndu-se en aceastii perioadii

pendulul indica în mod C. orect timpul. La t°C, T

.
= 2n y
1
~=~_i_?_._•·.
~ .
+ «t ~ T t), deci cre§terea relativii a·penoadei pendulu-
'

= T O ,jl O ( 1 +~ ·
lui, datorita dilatarii, este .
T-T 0 at
T0 =-·
2
(5.11)

Peri.tru cà pendulul simplu sa indice corect timpul, independent de tem-

peratura, lungimea sa trebuie sa ramîna constantij.. Pe desenul din figura II.5.1
aceasta distanja l este cea dintre suportul O §Ï punctul fix G. Pentru a o
mentine constanta se folosesc doua bare de lungime x §Î y §Ï coeficienti de
dilatare liniara a1, respectiv r1. 2 { r1. 2 > r1.1). N otam eu l düerenta x - y. Condipa
X
x(l + a t) -
1 y (1 + r1. 2 t) =l
ri. ,
conduce la - = ....! • Lucrînd, de exemplu, eu
y
!·
<X1 '

fier («1 = 1,2-10-• grd- 1) §i alamii (r,;2 = l,8·10-• grd-1 ), rezultii; =

Explicapa cinetico-moleculara a dilatarii este simpla. În cazul unei sub-
stante .cristaline, de exemplu, energia primita prin încalzire determina marirea
amplitudinii de _mi§care a moleculelor _în jurul nodurilor §Î se realizeaza o
cre§tere a distantei dintre p.oduri, deci o cre§tere a dimensiunilor corpului.
La temperaturi tinzînd spre zero absolut, coeficientii de dilatare termica
· tind §Î ei la zero. -

373
 5.3. DILATAREA LICHIDELOR

Dilatarea lichidelor se caracterizeaza eu ajutorul coeficientului de ditatare

· în volum ex, definit prin relatia
ex= lim ÂV, (5.12)
At...oVÂt

unde V este volumul lichidului la temperatura t, iar ÂV este cre~~erea sa

reala datorita cre~terii temperaturii eu Ât. Menµunea ucre~tere reala a volu-
m ului" atrage atentia asupra faptului di atunci cînd ·se masoara dilatarea
unui lichid, trebuie tinut seama ~ de _dilatarea suferita de vasul care-1 confine.
Exista metode de lucru .(de ·exemplu metoda lui Dulong ~i Petit, 1816) care
permit masurarea coeficientului de dilatare, evitînd interventia dilatarii. vasu-
lui în care se aflà lichidul.
_Coeficientul de dilatare ex are valori mult mai mari la lichide decît la solide
TABELUL II.5

I,lchid

'Apa 1,5
Mercur 1,8
Glicerlna 5,3
Acid clorhidric 5,7
Petrol 9,0
~i o variatie mai neregulata eu temperatura. În tabelul II.5 sînt date valo-
-- rile lui ex pentru cîteva lichide, la temperaturi în vecinatatea· temperaturii
camerei.
Pe intervale limitate de temperatura, coeficientul de dilatare ex poate fi
considerat constant' ~i înlocuit eu valoarea sa medie pe domeniul considerat.
in aceste condipi, în vecinatatea lui 0°C dè exemplu, din relapa (5.12) rezulta:
V= V 0(I + cxt), (5.13)
unde ·V O este valoarea volumul1,µ de lichid la 0 °C, V - valoarea sa la tempe-
ratura t, iar ex - valoarea coeficientului de dilatare în vecinatatea lui 0 °C.
Experimental se poate masura întotdeauna un coeficient a de dilatare apa-
renta a lichidului. Menponam relatia aproximativa care exista între coefi-
cientul de dilatare aparenta al unui lichid, coeficientul sau de dilatate ex ~i
coeficientul de dilat~~ în volum exy al materi~ului din care este fa.eut vasul :
ex~ a + exy. (5.14)
0 data eu dilatarea reala a lichidului, independent de ce se întîmpla eu
vasul care-1 conpne, are loc o modificare a densitatii lichidului. Masurarea ei
permite determinarea coeficientului de dilatare termica. La temperaturi t
nu prea departate de 0 °C, modificarea densitatii p cu temperatura se fa~e dupa
formula
· . Po (5.15)
p=I+cxt'
unde p0 este densit~tea lichidului la 0°C.

374
 (

..
· , .. ' .~

capilar
2

A
cspilar

· Fig. 11.5.2
Pentni un interval oarecare de temperatura (nu prea întins), legatura între
valorile densitatü la doua temperaturi t 1 ~i t2 din interval poate fi redata bine
prin formula : ·
(5.16) '-~,<
',.-'/~
' ' 1--·.'-'.;'

unde oc .este valoareà medie a coeficientului de dilatare pe intervalul consi- ·:'. :'.,'
derat. Am presupus t 2 > t1 • . ~ - - ,
Prezentam una clin metodele de masurare a coeficientului de dilatare oc ...:, :.:
al lichidelor, bazata pe stucliul mod.ificarii densitatii lor eu tempera :
- .met_oda picnometru,lui. Picnometrul consta clintr-un v~s___dlindn;c--Â (fig. · 1

II.5.2), 'terminat la capete cu vasele capilare 1 ~i 2 .. Capilarul 1 este închis,

capilarul 2 este deschis ~i pe el este marcat un punct de reper P. Se· cihta-
re~te picnometrùl gol; apoi umplut cu lichid, pîna la reperul P, mai întîi la
temperatura inip.ala de lucru t1 , dupa aceea la o temperatura mai riclicata t2 •
Din aceste masuratori rezulta masa m 0 de li~hid clin picnometru la tempera-
tura t1 ~i masa m de lichid care a ramas în picnometru, pîna la reperul P, la
temperatura t2 • S-a înlaturat deci, înain~ea celei de a treia dntariti, cantitatea
de lichid àm = m 0 - m. Masuratorile efectuate permic èeterminarea coefi-

M"
E: 1,000
~
~ 0,999
'C'b
'??;0,998
c.;
0,99'1

2 4 B 8 10
t (°C)
Fig. 11.5.3

375
cientului de dilatare rx al lichidului, eu .conditia cunoa9terii coeficientului de
dilafare al substanjei din care este confectionat picnometrul, dupa cum aratam
în continuare~ Pentru simplificare fie t 1 = O°C. Avem: m 0 = V 0p 0, V O fiind
volumul vasului (pîna la reper) la O°C, 9i m = V p, unde V este volumul
vasului (pîna la reper) la temperatura t 2 = t, iar p - densitatea lichidului
la aceasta temperatura. Dar V= V 0(1 + exvt), (exv - coeficientul de dilatare
al materialului vasului), iar p0 = p(l +
ext). Rezulta atunci relatia m(l +ext) =
= m 0 ( 1 + «vt), din care poate fi extras coeficientul de dilatare ex cautat :
CX = m0 - m +m
- 0 CXy. (5.17)
. mt m
Coeficientul de dilatare aparent se obpne din (5.17) pentru exv = 0 (adica
neglijînd faptul ca 9i vasul ~i-a schimbat volumul):
m -m
a = 0- - -
mt
Se constata ca exista relajia exacta rx =a+ mo ex 17 , care nu contrazice
m
relatia aproximativa (5.14), întrucît diferenta · dintre m 0 §Î m nu este mare.
Observajie. Apa prezinta o comportare ,,anormala" în variatia densitatii
ei cu temperatura. De la O°C la 3,98°C apa se contracta eu cre9terea tempe-
raturii. La 3,9~ °C densitatea apei are un maxim (fig. II.5.3). ·

5.4. ALTE PROPRIBTlp TERl\llCE ALE LICHIDELOR ~I SOLIDELOR

În § 3.8 am definit ëoeficienjii termici ex', ~' 9i Y. ai unui gaz 9i am _calculat

expresiile lor pentru cazul gazului perfcct. Comportarea lichidelor _poate fi
caracterizata 9i ea eu ajutorul acestor coeficienji. Este de asemenea valabila
relatia (3.47), ex' = p~x, unde ex' este coeficièntul de d~latare termica despre
caré a fost vorba în paragraful precedent 9i pe care îl vom nota ca 9i acolo
CU ex.
Coeficientul de compresibilitate izoterma are la lichide valori mult mai
mici decît la gaze. Astfel, pentru un gaz care asculta de legea Boyle-Mariotte,
s-a aratat ca x coïncide eu inversul presiunii _!_ [rel. (3.46) ]. La p;esiunea atmo-
. p
sferica rezulta pentru x valoarea 10- 7 N /ma, în timp ce x pentru lichide este cam
de 10 000 ori mai mie. Ca urmare, volumul specific al unui lichid este o ma.rime
practic independenta de presiunea externa.
În schimb, cre9terea presiunii la volum constant este mai mare la lichide
decît la gaze. Marimea ( dp) , care este egala eu ~ , datorita relatiei de
dT V X
legatura dintre coeficientii termici, are, de exemplu, pentru mercur valoarea
de aproximativ 4,6 • 10 6 N /m 2 • grd. (""' 45 atm/grd). Se explica astfel de ce
un vas umplut complet eu lichid explodeaza tu u 9urinja la încalzirea lui.
Pentru apa raportul ~ este negativ sub 4 °C 9i pozitiv peste 4 °C, la presiuni
'V
apropiate de cea atnÎosfe:rica.

376
 Cp cal/9rd,mol

6
5
q.
3
2
1·

50 100 150 200·

T°K
Fig. 11.5.4

Pentru lichide ~ste acÇ!esibila experiment~l numai caldura molara la pre-

siunea constanta G11 • Caldura molara la volum constant, Cv, poatè fi doar cal-
culata, cunoscînd alte date despre lichide•. La apa diferenta dintre Gp ~i Gy
este foarte mica. În ~od excepµonal, la 4 °C, Gp = Gy. Tot pentru apa, la
0°C, Gp = 18,1 cal/grd·mol, iar Gv = 18,09 -cal/grd·mol.
- Problema ; cald'?(,rii ~:specifice a solidelor. Ca- 9i la lichide, la solide se poate
masura experimental doar caldura :molara la presiune !constanta Cp. Dulong _ ,-
§Ï Petit (1819) au stabilit o lege empiric~, conform careia, pentru substan1:e · /_.
simple în stare solida, la temperaturi învecinate cu cea a camerei, caldura - / · -
molara :Gp este constanta ~ independenta de temperatura 9i are o_ valoafif
apropiata de 6,4 cal/grd• mol. Exista cîteva elemente, ca Si§i C, ta•càre Gp are
o valoare mai mka la temperatura camerei. La aceste ele_mente Cp variaza
puternic eu tempera.tura 9i la temperaturi ridicate atinge valoarea ~prézisa
de legea lui Dulong ~i Petit. Studiu.1 caldurilor specifice al~ solidelor la tem-
peraturi joase a aratat scaderea caldurii specifice cu. scaderea temperatu.rii;
aceasta ·scadere~este foarte rapida la temperaturi foarte joase, caldurile speci-
fjce anulîndu-se în. vecinatatea lui zero absolut. În · figura II.5.4 ~este ~repre-
zentata curba experimentala a· dependen1:ei c~durii molare a argintului la
presiune constanta, în fup.ctie ,de temperatura absoluta. T.
Mentionam aici ca problema caldurilor specifice a prezentat interes deosebit
la începutul secolulu.i. Fizica statistica prevedea ca, pentru orice corp solid,
Gv are o valoare constanta, egala cu 3R~5,96 cal/grd•mol. Cu ajutorul termo-
dinamicii se poate calcula Cp §i rezulta o valoare foarte apropiata de cea data
de legea experimentala Dulong-Petit (vezi ._,în § 7.4 rezultatele aplicarii legii
echipartiµei energiei) .. Însa fizica statistica nu poate explica în nici un fel
scaderea caldurii specifice a solidelor cu temperatura. Ne referim aici la rezul-
tatele fizicii statistice clasice, care ad.mite aplicabilitatea legilor mecanicii
newtoniene la ·mi§carea moleculelor dintr-un corp macroscopic. La începutul

• Formula de legat~a dintre Cp ~i Cv, ca~e se stabil~te in termoclinamica, araU. ca întotdeauna

Cp> Gy.

377.

'
 secolului al XX-lea, experien!a a impus concluzia di corpurile mici, de dimen-
siuni ljÎ mase atomice, asculta de alte legi de mÎ!;Care decît cele newtoniene.
A. aparut pîna la urma o noua mecanica - mecanica cuantica - pentru
care mecanica cl~sica è un caz particular limita, valabil atunci cînd masele
corpurilor sînt mari. În primii ani ai ~ecolului, cîteva din ideile viitoarei meca-
nici cuantice erau grupate într-o t.eorie semiempirica - teoria cuantelor
(Max Planck, 1900). Einstein ~i Debye, aplicînd teoria cuantelor în problema
caldurilor specifice, au gasit ca la temperaturi foarte j oase cal dura molara
la volum constant tinde spre zero, proporµonal eu puterea a treia a tempera-
turii termodinamice (Cv - T3). Experienta a confirmat previziunile teoriei
cuantelor, 1a solide nemetalice §Î Beparamagnetice. La metale, experienta
arata ca la temperaturi joase Cv = aT8 + bT. Termenul al doilea devine domi-
nant la temperaturi sub 1 ° K. A. Sommerfeld a aratat di termenul liniar în
T se datore§te mi~carii electronilor liberi din metale,· neluati în consideratie
în calculele de pîna la el.
Ife

Trecem acum la discutarea unor fenomene specifice lichidelor - tensiune

superficiala, adeziune, capilaritate - condifionate direct de mi~carea mole-
culelor clin lichide ljÎ de fortele dintre ele, fenomene cuprinse sub denumirea
de fenomene moleculare în lichide.

5.5. PRESIUNEA MOLECULARA

Stratul de la suprafata de separaµe lichid - mediu exterior este surus

unei forte dirijate spr~ interiorul lichidului. Presiuneà corespunz~toare acestei
forte se nume§te presiune interna. Eà se manifesta indirect într-o serie de
\ fenomene fizice. Începem prin a explica existenta presiunii interne la. supra-
fata lichidului. .
Sa consideram un lichid, aflat într-un vas deschis, care vine în contact cu
un mediu gazos (fig. II.5.5). În lichide, distanta dintre molectile este destul
de mica, încît în sfera .de actiune moleculara a uneia dintre ele se afla un numar
de molecule:de ordinul lui lOS. 0 molecula a, aflata în interiorul acestei sfere,
este solicitata aproape uniform în toate directiile de foqe de atractie exercitate
de celelalte molecule ijÎ, ca urmare, forta rezultanta care actioneaza a.supra ei
este practic nula. Însa o molecula b, care se afla chiar la suprafata de sepa-

---=o

-
-@-- _b----c
--
-
-- ·-
- -
.
- - .

-- - - - --
8

Fig.. 11.5.5

378
 - ~ :;. 1
1,;

ratie lichid-gaz, este atrasa rilult mai puternic de. molecu.lele de lichid care se
afla în emisfera inferioara a sferei de acj:iune molecu.lara, decît de cele de
gaz, care se afla în emisfera superioara a acestei sfere, deoarece acestea din
urma sînt în numar mai mie, dat fiind densitatea. redusa ··a gazelor. De ase-
menea, o molecula c, aflata la o· d.istanta de suprafaj:a de separaj:ie 'llgaz-lichid
mai mica decît -ràza sferei de acj:iune molecu.lara, este 9i ea supusa unei forj:e
de atracj:ie spre interiorul lichidului, egala eu <;liferenj:a di11;tre rezultanta for-
j:elor de atractie datorite molecu.lelor de lichid 9i rezultanta forj:elor de atracj:ie
datorite moleculelor de gaz. În concluzie, moleculele aflate în apropierea supra-
fej:ei'lichidului (la o distanta maiJilÏca decît raza sferei de acµune molecu.lara) sînt·
atrase spre interiorul lichidu.lui. Efectul acestei forj:e asupra molecu.lelor din
. stratul superficial se aseamana cu cel al unei. presiuni exterioare (nu permite
împra9tierea moleculelor). Forj:a eu care este atrasa spre interiorul lkhidului
unitatea de suprafaj:a din stratul superficial al lichidu.lui se nume9te presiune
molèculara (presiune interna). ;Fresiunea· interna nu poate fi masurata direct,
dar se apreciaza ca ea ·este foarte mare, de ordinul zecilor de mii de atmosfere.
0 evaluare aproximativa a presiunii intérne se poate face cu ajutoru.1 ecua-
·tiei Van der Waals. A~ menj:io,.,.nat ca ecuaj:ia Van der Wa~ls descrie aproxi-
mativ 9i comportarea starii lichide. Termenul
. . . P' = ~
v2 din (3.48) reda \
tocmai presiunea interna. Cunoscînd din studiul general al comportarii lichi-
dului valoarea constantei a, se poate evalu~ p'. La apa a= 5,47 atm-111/mol,
deci la suprafata unui mol de apa (V = 18 cm3) se exercita • o presiune de · ·
aptoximativ 17000 atm. · · . _
Existênta presiunii interne explica d~ ce lichidele ·sînt atît · de greu compre- ~
si~ile. Presiun~a _exercitata. ~1!- afara asupra u~ui li~hid, ~ scopul co,.mprimarii / ,·"!;'
1111, este de ob1ce1 foarte mica in raport eu pres1unea interna la care sint sup_use---- ·
· permanent moleculele stratului superficial, deci ....este incapabila sa---prôdu.ca
fenomene observabile. ·
Sa observam ca, daca n-ar exista gravitap.a, · sub influenj:a presiunii interne
masele de lichid. ar lua forma sferica.. Gravitaj:ia face ca, la echilibru, supra-
fata libera a unui lichid sa fie aproape plana 9i orizontala.

-5.6. TENSIUNEA. SUPERFICIA.LA_

O ·molecu.la din stratt.il superficial al unui lichid, atrasa spre intèriorul sau
de presiunea moleculara, are o energie potenj:iala m:;ti mare decît o niolecula
din lichid.. Ca urmare, o. cailtitate data de lichid are o energie potenj:iala de
suprafata~ proporj:ionala eu suprafa:ta "sa. Energia aceasta se nume9te energie
superficiala 9i este conj:inuta într-un -strat de la suprafata lichidwui, eu gro-
simea de cîteva diametr~ molecu.lare. Conform cerinj:ei cunoscute de minim
a energiei potentiale, suprafata unui lichid tinde totdeauna 'spre acea forma
care îi confera o arie minima. În consecinta, supra/aJa unui lichid se comporta
ca o ·memb-rana întinsa 9i putem vorbi de forj:a care are tendinj:a de a mi~ora
suprafata unui lichid denumita for/a -de tensiune superficiala. De remarcat
ca 9i în cazu.1 solidelor stratu.1 de la suprafata este supus unei presiuili interne
9i are o energie stiplimentara, dar datorita lipsei de mobilitate a molecu.lelor,
existenta acestei energii ~nu se manüesta pri~tr-o· tensiune_ superficiala.

379
 Fig. 11.5.6

Forj:ele de tensiune· superficiale pot fi puse în evidenfa U§Or ~i. masurate pe

pelicule de lichid (paturi subfiri). În figura II.5.6 este reprezentata o membrana
de lichid prinsa de un cadru dreptunghiular de sîrma, a dirui latura AB este
presupusa mobila. Pentru a menjine pelicula la valoarea inijiala a suprafefei'
sale, trebuie acjionat eu o forja F asupra laturii mobile AB, forja îndrep-
tata spre exteriorul cadrului, în planul acestuia. Pelicula de licbid este margi-
nita de doua suprafeje plane (doua membrane elastice). Forja F echilibreaza
forjele de tensiune superficiala de la ambele suprafeje.
Se constata experimental ca raportul dintre forfa F, eu care trebuie acjionat,
§Ï lungimea 2l, p~ care acjioneaza tensiunea superficiala (/ este lungimea laturii
AB), nu depinde decît de natura lichidului eu care se lucreaza, de temperatura
§Ï eventual de compozijia mediului gazos care înconjoara pelicula. Marimea
F
a=-, (5.18)
2l
constanta specifica lichidului, se nume§te coeficùnt de tensiune superfic1:ala
sau, pe scurt, tensiune superficiala.
Sa dam o definijie mai generala tensiunii superficiale. Consideram supra-
faja libera a unui lichid (fig. II.5.7) §Ï un segment de curba plasat pe aceasta
suprafaja. Toate punctele .suprafejei sînt în echilibru, dar comportare~ de
membrana elastica a suprafejei sugereaza faptul ca, perpendicular pe seg-
mentul considerat, de o parte §Ï de alta a sa, §Î tangenjial la suprafaja,. se
exercita forje, care. se echilibreaza, proporjionale cu lungimea segmentului
considerat.
For/a care acjioneaza pe unitatea de lungime a unui segment de curba oarecare,
considerat pe suprafa/a unui lichid, normal la acest segment *i situata î'n p!anul
tangent la supraja/a, se nume~te coeficient de tensiune superficiala.

Fig. Il.5.7

380
 Coeficientul de trnsiune superficiala poate fi definit 9i cu ajutorul lucrului
mecanic necesar pentru a mari rnprafat a lichidului. În cazul ilustrat în
figura II.5.6, prntru a deplasa latura AB a cadrului (fara a rupe membrana)
pe o .distanta Ax, marind astfel suprafata mrn:bnmei, trebuie deplasat punctul
de aplicatie al fortei de tensiui:e rn:r;erficiala ,în ~ens contrar sensului ei, deci
trebuie efectuat lucrul mecanic · L
D.L = Ftx = 2a1Âx = aÂS, (5.19)
unde ÂS = 2/Âx este cre9terea totalà a rnprafetEi lichidu1ui. Prin efectuarea
acestui lucru mecanic din exterior, energia potentialà a peliculei; a crescut.
La miqorarea suprafetei lichidului eu AS, energia sa potentiala scade eu o
cantitate ÂL= fiÂS. Relatia (5.19) ne arata cà coeficientul de tensiune super-
ficiala poate fi definit 9Î ca fiind egal eu lucrul mecani'c care ar fi necesar pentru
a mari suprafa/a unui lichi'd eu imitate_a de suprafafa. } ~ f 1 :t
Tensiunea superficiala ~e ma~cara în CGS în dyn/cm sau erg/cm2 (1_ dyn/cm =
. = } erg /cm2) , iar
• 1n,. "-'C::I 1n
,. .J..'i,m.
"'-T / .
·Am putea sa ne imaginam cà întreaga pelictila1a fost formata prin întin-
dere, pornind din pozitia în care cadrul AB ating~ latura opusa a cadrului.
Aceastà operatie ar cere un lucru exterior CIS (S ~ suprafata e:xtema totala
a peliculei, egala eu dublul suprafetei cuprinse între laturile cadrului). Atunci
energia potentialà pe unitate de arie ar fi CI ~i aceasta ar fi tocmai energia
superficialà pe unitate de suprafata. Dar lucrurile nu stau chiar a 9a, deoarece
experienta arata ca extind~rea peliculei este însotita de racirea ei 9i pentru
ca pelicula sa ia temperatura mediului acesta îi cedeazà în cursul extindêrii
o cantitate de càldura. Ca urmare, energia superficialà a peliculei este mai
mare decît valoarea CIS. Experienta arata cà coeficientul de tensiune super-·
ficiala scade eu cre~terea temperaturii 9Ï tinde spre zero în apropierea tem-
peraturii critice a lichidului. !n tabelul II.6 sînt date valorile lui CI .pentru
cîteva lichide, la temperatura de: 20°C, în cont~ct eu aer. ·
TABELUL II.6

I.,ichid a• 10' (Nim)

}tfercur 475

Apa 72,7

Glicerina 64

Acetona

Descre9terea tensiunii superficiale eu cre9terea temperaturii este explicabila,

deoarece la temperaturi mai ridicate mole_çulele posedînd o energie cineticà
medie mai ·mare, efectul atractiei moleculare interne: este redus.
Moleculele mediului vecin lichidului, exercitînd o atractie asupra stratului
superficial, determina o scadere a presiu:pii interne 9i a tensiunii superficiale.

381
 De aceea, este necesar ca atunci cînd se dau valorile coeficiéntu.lui de tensiune
·superficiala, sa se indice mediu.l CU care se afla în contact lichidu.l de studiat.
Astfel, tensiunea superficiala a apei în contact cu aer. este de 73 dyn/cm, în
timp ce tensiunea superficiala a apei în contact cu cloroform este de 29 dyn/cm.
O metoda 'de ~determinare a tensiunii superficiale este descrisa în § 5.9. Mu.lte
. fenomene •simple se _datoresc existentei tensiunii superficiale a lichidelo.f.
De exemplu, formarea spumei: o bu.la de aer, care se ridica din interiorul
unui lichid spre suprafata sa, nu reu§e§te sa strabata întotdeauna stratu.1 super-,
ficial, pentru ca bula de aer are tendinta de. a mari suprafata pelicu.lei de
lichid •§i foqele de tensiune superficiala se opun la aceasta. Spuma este con-
stituita tocmai dintr-o aglomerare de bu.le de gaz sub stratu.1 superficial al
lichidu.lui.

5.7. PRESIUNEA SUB O SUPRAFA'f.A. CURBl DE LICHID

/

Sa presupÙ.nem ca, dintr-un motiv oarecare, suprafata libera a unei porµuni

de lichid nu este plana. Suprafata poate fi convexa (fig. II.5.8 a) sau concava
(fig. II.5.8. b). Sa aratam ca, sub o suprafata curba, presiunea este diferita
·de presiunea exercitata la suprafata lichidu.lui din exterior: lichidu.l de sub
1

suprafata convexa sufera 'o presiune suplimentara, iar cel de sub o suprafata
concava o depresiune, ambele datorita tendintei pelicu.lei. superficiale de a
lua forma plana, pentru càre energia superficiala. este minima. Pentru simpli-
ficare, vom discuta numai cazu.l în care suprafata libera. a lichidu.lui este supra-
fata unei calote sferice. Fie R raza sferei '§i r raza bazei calotei considerate
(fig. II. 5.9). Punctu.1 C este· centru.l sferei ·din care face parte calota, iar r =
= R sin <p. Foqele de tensiune superficiala. actioneaza pe conturu.1 bazei
calotei. Fie un punct A de pe acest cerc §Î un segment foarte mie de lungime
ll.l, al acestuia, care contine punctul A. Tensiunea superficiala. în punctu.l A
este situata în planu.1 tangent la suprafata calotei în acel punct §Î este per-
pendiculara pe segmentu.1 ll.l. Fie FJoqa care actioneaza asupra segmentului
de lungime Âl, datorita tensiunii superficiale ll.F = all.l. Aceasta foqa. se
poate descompune într-o componenta. ÂF2 , în lungul razei bazei calotei, ~ o
componenta ÂF1 , normala pe ea. Din însumarea componentelor de tip AF1, de
pe întreg conturu.1 bazeicalotei, rezulta o foqa.Fn, dirijata spre interioru.1 lichi-
dului, normala _la baza calotei ·
.. 21t r a
=· -
2
Fn = 21tras1n <p -. (5.20)
R
· Componentele de tip ÂF2 se compenseaza, rezultanta lor fiind nula. Foqa F n
este o foqa suplimentara fata de cea exterioara. Deo~~ece se exercita pe o supra-

. i) ....
~ bJ
F)a. ll.5.8

382
 .'I''

C
Fi~. 11.5.9

fata de· arie egalà eu 1tr2 (aria bazei calotei), rezulta ca presiunea suplimentara,
conditionata de tensiunea superficiala sub o suprafata convexa ·de lichid,
de forma unei calote sferice, este ,
· 2a
P=-· (5.21)
R
Cu cît este mai mica raza sferei R, deci eu cît este mai curbata membrana
superficiala, eu atît este mai mare presiunea suplimentara p. În cazul suprà-
, fetei plane, caz care\ se obtine clin cel precedent facînd pè R infinit de mate,
presiunea datorita tensiunii superficiale este zero. Reluînd discuµa precedenta
pentru caztll suprafetei concave, gasim aceea§{marime pentru presiunea supli-
mentara, çu deosebirea ca ea. are sens contrar (este o depresiune).
_Sa consideram doua cazuri în care se manifesta presiunea supliment~ra dato-
rita tensiunii superficiale: · ..
1) În interiorul unei picaturi dè lichid de raza R, presiunea este mai mare
decît presiunea p 0 , exercitata din exterior asupra lichidului :
2a
P = Po+ R. (5.22)

Aseinanator, presiunea într-o bula sferica de gaz formata în interiorul unui

lichid este eu 2a/R mai mare decît presiunea în lichidul înconjurator. Pentru
orie'ntare mentionam cà presiunea condip.onatà de te~siunea superficiala
într-o bula de aer sferica, de raza 10- 2 mni, aflata sub suprafata apei, este
de aproximativ 0,06 atm.
4
2) l?resiunea în interiorul ~nui balon de sapun d~ raza R este eu a mai
R
mare decît presiunea în exterior, deoarece exista doua suprafete de separatie

383
 Fig. 11.5.10

aer-lichid, una interna ~i alta externa, care au razele .de marimi practic egale,
grosimea peliculei de sapun fiind foarte mica.
Pe baza exemplelor precedente, se poate explica Uijor experienta urmatoare:
daca la capetele unui tub de:sticla se formeaza pe rînd doua baloane de sapun,
1 ~i 2,!de raze cliferite (fig. II.5.10), ijÎ se lasa apoi"baloanele sa comunice între
ele, balonul mie se va strînge complet, iar cel mare se va mari.

5.8. FENOMENE LA CONTACTUL LICBID-SOLID.

ADEZIUNE ~I CAPILARITATE

Foqele ~e atracpe care se exercita îhtre moleculele a doua corpuri diferite

se numesc fo'f/e de adeziun_e. Ca urmare a existentei lor, atunci cînd un lichid
~i un solid vin în contact,· supraf~tele lor care se întîlnesc se intersecteaza sub
un unghi {determinat. Se numeijte unghi de contact între un lichid ~i un solid, un-
ghiul dintre suprafaj:a solida (presupusa plana) ijÏ planul tangent la suprafaj:a
de lichid, în punctul lor de intersectie, masurat spre interiorul lichidului (fig.
II.5.11 a ~i b). În cazul a, ex< 90°, iar în cazul b, ex> 90°. Cînd ex< 90°, se

sa/id solid
a) b)

Fig. 11.5.11

spune ca lichidul uda solidul. Valoarea lui (X depinde atît de natura lichidului,
cît ijÏ ,de cea a solidului eu care vin în contact ijÎ este influenj:ata într-o oarecare
masura ~ide mediul gazos în car~ se afla ansamblul lor•.
Sa analizam situaµa unui lichid închis într-un vas eu pereti verticali (fig.
II.5.12). Cele doua cazuri,. a ~i b, din fi~ra II.5~12 corespund celor doua cazuri,

* Valoarea lui œ este foarte sensibila la impuritaple pe care le pot contfne suprafetele în
contact.

384
 :.=.::::-_-_
Fc·_-_-_.

él) b)
Fig. 11.5.12

a 9i b, din figura II.5.11, unde suprafata lichidului a fost figurata orizontal.

U nghiul de racordare fiind diferit de zero, suprafata lichidului nu este plana.
Fiind la echilibru, aceasta suprafata este a~ezata perpendicular pe forta
care actioneaza asupra ei, F rezultanta fortelor de adeziune ~i coeziune care
1

solicita moleculele de la suprafata lichidului, în apropierea peretelui. Forta

de adeziune este dirijata dupa normala la perete, iar forta de coeziune spre :.
interiorul lichidului. Ne amintim ca daca suprafata unui lichid este o supra-
fata curba, sub ea se exercita o presiune suplimentara pozitiva sau negativa,
dupa cum suprafata este convexa sau concava. Existenta acestei presiuni,
determinata de tensiunea superficiala, care se poate manifesta în conditiile
existentei adeziunii, conduce la efecte vizibile în cazul tuburilor înguste. Consta-
tam, de exemplu, încalcarea principiului vaselor comunicante (fig. II.5.13).
Fenomenele de urcare sau coborîre a lichidu.lui în tuburile capilare _
(tuburi foarte înguste, eu diametre sub 1 mm) se numesc fenomene de capilari-
tate. Discutam cazul unui tub capilar scufundat într-un lichid care uda peretii

a) bl

Fig. 11.5.13

vasului capilar (fig. II.5.14)~ În acest caz lichidu.1 se va ridica în tubu.1 capilar
pîna la o înaltime h, masurata ca în figura. Fie r raza tubului capilar la nivelu.l
la care se afla meniscul ~i (X unghiu.1 de contact. Pentru simplificare sa presu-
punem di meniscul arelforma unei calote sferice de raza R•. Av~m retapa

• Il lasam pe cititor sii se ·gtndeascii de ce în condip.ile descrise meniscul nu poate fi rlguros

o calota sfericii.

385
 l
h

--- - - - - - - - - . -- --- ·-
•,,.

Fig. 11.5.14 Fig. 11.5.15

...
• de legatura r = R cos oc. La echilibru, presiunea lichidului ridicat în tubul
capilar echilibreaza depresi:11ne~ datorita tensiunii superficiale,
2a
R = pgh, (5.23)

•. . unde p este densitatea lichidului, iar g acceleratia gravitatiei. Deducem

h = 2a cos oc. (5.24)
pgr

Atunci cînd lichidul uda complet vasul (« = 0), lichidul se ridica pîna la înal-
timea h = 2a/pgr; în acest caz meniscul este o emisfera de raza r. Pe baza
formulei (5.24), compararea înaltimilor lichidului urcat în tuburi capilare de
diferite grosimi, confectionate din acela~i material, permite compararea dia-
metrelor lor.
În c~zul în care lichidul nu uda peretii vaselor capilare,. nivelul lichidului
în tubul capilar este mai coborît. decît în vasul în care este scufundat tubul
capilar (fig. II.5.15).
Existenta adeziunii determina ~i comportarea obiectelor foarte mici plasate
pe suprafata unui lichid. Un ac de otel plasat pe suprafata apei o strapunge
9i se scufunda, în timp ce daca·este uns eu o grasime oarecare el poate ramîne
la suprafata. În primul caz « < 90°, în al doilea (X> 90°.

5.9. APLICA'fIE: 0 METOD.A DE DETERMINARE A TENSIUNII

SUPERFICIALE
Se considera un cilindru vertical (suficient de mie) de raza r, înalµme H ~i greutate G. Fie
p densitatea lichidului a clireitensiune superficiali cr vrem s-o determinam, iar a; unghiul de
contact dintre lichid §i materialul din care este ficut cilindrul. Determinarea lui cr se face pe

386
 ./ ( '

- ----
_. - -t=
----2----
=
:Jtr "ss
Fig. 11.5.16 . /

baza cinturirii cilindrului scufundat pe rînd la diferite îniUµmi h (h < H) in lichid (fig. II.5.16).
Dace. .,.se µne seama de forµ. arhimedica ~i de tensiunea superficiala, atunci cînd lichidul este
scufundat pe o portiune h din lichid, diferenta• dintreJgreutatea sa in aer ~i greutatea sa in
lichid (G'). va fi

G - <? = rtr 2hpg ~ 2rrra cos ex. (5.26)

Diferenta G - G' ca f unctie de h se reprezinta printr-o dreapta caie taie axa ordonatelor la
distan{a - 2rrra cos:ex de originii.)i ar(panta rrr 1 pg.JPentru:a determina pe a experimental, trebuie
cunoscut unghiul de contact ex.
 6. Schimbarea starii de agregare
.
_,

În capitolele precedente am studiat proprietatile specifice celor trei stari

de agregare: gazoasa, lichida §Î solida. ·o aceea§i substanta, în functie de
conditiile de presiune §Î temperatura la care se afla, se poate gasi în una sau
alta din cele trei stari de agregare. Trecerea de la o stare de agregare la
alta are anumite particularitaµ, de care ne ocupam în continuare.

6.1. TOPIREA ~I SOLIDIFICAREA

a) Legile topirii. Procesul de trecere a unei substante din starea solida în

starea lichida se nume§te topire, iar procesul invers, solidificare. Topirea unui
corp survine în decursul î~calzirii acestuia. Exista însa cazuri în care prin
încalzire substanta solida trece direct în stare gazoasa. Fenomenul se nume~te
sublimare, iar trecerea inversa desublimare. În alte cazuri, în urma încalzirii
unei substante solide are loc descompunerea ei.
Din punctul de vedere al modului în care are loc topirea, substantele se îm-
part în doua clase :
1. Substante ca apa §Î naftalina, pentru care la presiune data exista o tem-
peratura specifica, deasupra' careia substanta se poate afla doar în stare lichida,
iar dedesubtul ei, doar în stare solida. Aceasta temperatura se nume§te tem-
peratura de topire.
2. Substante ca sticla §Î unel~ aliaje, care, înainte de a deveni lichide, trec
printr-o stare intermediara de înmuiere, stare ce se mentine pe un întreg in-
terval ·de temperatura. ·
A§a cum s-a aratat în capitolul 5, existenta unui. punct de topire este unul
din atributele substantelor cristaline, în opozitie cu substantele amorfe. Ne
vom ocupa aici doar de particularitaple topirii la substante cu temperatura
de topire determinata. Valoarea acestei temperaturi la presiune normalà
se nume§te temperatura normala de topire. în decursul încalzirii unui solid
se constata ca, odata atinsa temperatura de topire (momentul apariµei starii
lichide), cre§terea temperaturii stagneaza pîna la trecerea în stare lichida a
întregii cantitati de solid supusa topirii. Aceasta trecere solid-lichid, de§i la
temperatura constanta, are loc numai daca din exterior se absoarbe caldura
( caldura latenta de topire). Cantitatea de caldura necesara topirii unitatii
de masa dintr-o s'nbstanta aflata la temperatura de topire se nume§te caldura

388
 T

S1-L C
8 1
1
1
1
1
1
1 ,1
1 ··,.

tA tB te to ~

Fig. 11.6.1

latenta specificd de topire ~i se noteaza de obicei eu l,. În SI, unitatea de masura

pentru aceasta ma.rime este J /kg; cal/g este o·unitate tolerata. Daca se urma-
re~te dependenta de timp a temperaturii unui solid, care este încalzit începînd
de la o temperatura inferioara temperaturii de topire, apoi este topit 9i încalzit
în continuare, se ob1:ine o curba ca cea din figura II.6.1. În intervalul de titnp
(t.4,tB), sistemul se afla în stare solida 9i se încalze~te, în intervalul (tB,tc)
sistemul- consta din amestec solid-lichid, cantitatea de lichid crescînd în timp;
dupa momentul de timp te, sistemul ~tudiat consta doar din lichid, a dirui
temperatura cre~te pe masura absorbtiei de dildtua din exterior.
La racirea unei substante lichide, survine solidificarea ei. Temperatura
de solidificare este identica eu tEmperatura de topire. În decursul solidificarii
se degaja o cantitate de dildura (caldura latenta de solidiffrare) egala cu cea
absorbita la topire. Rezulta ca starile reprezentate în graficul din figura II.6.1
pot fi parcurse §Ï în sens invers, începînd cu racirea lichidului.
La temperatura de topire, evolutia amestecului lichid-solid spre una din
starile lichida sau solida estel determinata de faptul ca sistemul prime~te sau
cedeaza dildura. Daca mentinem temperatura constapta, fara a mai .permite
schimb de caldura eu exteriorul, putem face ca amestecul lichid-solid sa nu-~i
mai modifice compozitia. Inseamna: ca la temperatura de topire este posibil
un echilibru între cele doua stari de agregare, lichida §Î solida, ale unei aceleia~;i
substante.
0 substant a îcate fi mentinuta în stare lichida ~i la o temperatura inferioa-
ra temperaturii ei de solidificare, daca racirea lichidului se face eu anumite
precautii : lent, în vase curate, în condifii de imobilitate. Fenomenul se nur:ie~te
supraracire. La cea mai. mica ·perturbare a lichidului supraracit, temperatura
lui cre~te brusc pîna la temperatura de solidificare ~i are loc solidificarea sa.
Faptul ca topirea necesita absorbtie de caldura este u~or de înteles din punèt
de vedere cinetico-molecular : pentru ca moleculele sa parasea~ca starea în
care se gaseau în corpul solid (mi§care doar în jurul unor pozitii fixe), este
necesara învingerea fof1:elor de coeziune, deci energie suplimentara din ex-
terior. La punctul de topire reteaua cristalina este distrusa.

389
·. Temperatura de topire a unei substante depinde de· presiunea externa.
Variatia sa eu presiunea este în general mica. Experimental s-a stabilit ca
valoarea temperaturii de topire a unei substante, care în starea lichida are
un volum specific mai mare decît în starea solida (acesta este cazul majori-
tatii substantelor), cre~te eu cre~terea presiu.nii, pe cînd în ca~ul substantelor
eu volum specüic mai mie în starea lichida decît în starea sohda (apa, fonta,
bismut), scade eu cre~terea presiunii. Acest fapt este firesc, deoarece pentru
a doua categorie de substante, de exemplu, cre~terea presiunii se opune dila-
tarii ~i deci solidificarii. Astfel, punctul de topire al ghetii coboara eu aproxi-
mativ 0,0075°C la cre!jterea presiunii eu o atmosfera; ca urmare, în vid gheata
se tope!jte la + 0,0075 °C. Dilatarea care însote!jte formarea ghetii contribuie la
cre!jterea fertilitatïï solului, deoarece provoaca farîmitarea suplimentara a
acestuia.
AplicaJie: exemplu de termostat. Pe baza legilor topirii, se poate construi
un sistem care sa functioneze în anumite condiµi ca termostat. În § 2.1 am
definit termostatul ca un sistem care nu î~i schimba temperatura în urma
contactului termic eu alte corpuri•. Un recipient care contine apa !JÏ gheata
la echilibru functioneaza în anumite limite ca termostat. Daca un sistem A,
eu temperatura diferita de O°C, este pus în contact termic eu recipientul, între
sistem !]Ï recipient are loc un sehimb de caldura !]Î, ca urmare, .cantitatea de
gheata din recipient se modifica. Vom presupune ca sistemul A este incapabil
sa topeasca toata gheata sau sa provoace înghetarea întregii cantitati de apa ·
din recipient. În aceasta ipoteza, temperatura finala de echilibru sistem +
+ recipient va fi O°C, deci recipientul eu apa ~i gheata are proprietatile unui
termostat. Ipoteza fa.enta limiteaza însa conditiile în care se realizeaza un
termostat prin procedeul descris. Este interesant de observat ca, din cunoa~-
terea cantita,tii de gheata care apare sau dispare în urma contactului termic
eu sistemul A, se poate calcula cantitatea de caldura Q schimbata: Q =
= l,6.M (l, fiind caldura latenta specifica de topire a ghetii).
M etoda de determinare a influen/ei presiuni-i asupra punctului de topire al
cerii••. Ceara se contracta prin solidificare, deci punctul de topire se ridica cu
cre!jterea presiunii. Metoda este datorata lui Bunsen. Aparatul este schitat
în figura II.6.2. Ceara se afla în bratul scurt AB al vasului . M. În portiunea
CD se afla aer, iar în restul vasului mercur. Vasul M se scufunda într-o baie
de apa, a carei temperatura este la alegerea experimentatorului. Cre~terea
temperaturii mercurului, în urma scufundarii în baie,· provoaca dilatarea acestuia
!]Ï, în consecinta, o cre~tere mare a presiunii la care se afla ceara. V aloarea
presiunii se calculeaza pe-baza volumului aerului din poqiunea CD a vasului.
Modificarea presiunii exercitate asupra cerii, la temperatura data a baii,
se poate realiza introducînd mai mult sau mai putin vasul M în baie.
b) Punctul de solidificare al solutillor. Experienta arata ca punctul de
solidificare al unei solutii este mai coborît decît punctul de solidificare al
solventului pur. Prezentam comportarea unei soluµi diluate de iodura de
potasiu (KI) în apa. La O°C solutja este omogena. Daca se race!jte solutia,
se constata ca la o anumita temperatura, care depinde de concentratia ei

.• !n tehnica termostatul este definit ca un dispozitiv ce realizeaza mentinerea constanta a

temperaturii. Cele doua definitii sînt evident stdns legate. \
•• Sub denumirea uzuala de .,ceara" sînt cuprinse de fapt mai multe substante, eu compozi\ie
~i proprieta\i înrudite. Numai unele dintre ele au punct de topire bine determinat.

390
 ',_: ~-~·:,:•,'i,I '.: ',~;.i,ry;~ ~

·.,:':fi
'·/::./

C ;'
-.......__

'....

Fig. 11.6.2

§Ï care se num~te temperat~ra de solidificare a solujiei, în solujie încep sa

apara particule solide, formate din gheata pura. La racirea în ~ontinnare a
sol~tiei, cantitatea de gheata cre9te 9i, evident, cre9te ~i concentrajia solutiei.
Acest. proces se opre§te la temperatnra de -23 °C, la care solujia de iodnra
de potasiu devine saturata, coborîrea în continuare a temperaturii conducînd
la solidificarea întregului sistem. Temperatura la care solujia devine saturata,
în urma racirii, se nume§te temperatura eutectica. Temperatnra eutectica
define§te de fapt o stare în care pot coexista gheata, solutie saturata, iodura
de potasiu solida §Ï vapori de apa. ·
· c) Amestecuri refrigerente. S-a constatat ca amestecarea ghetei cu anumite
substante este insojita de coborîrea temperaturiî snb O°C. Astfel, amestecul
gheata-clorura de calcin, în proportie·3: 4, se race~te pîna la -55 °C. Feno-
menul decurge astfel: ctornra de calcin, care are totdeauna o temperatura
deasupra lui O°C, introdnsa în gheata provoaca topirea nnei anumite canti-
tati din aceasta. în apa aparuta se dizolva o parte din clorura de calcin.
Dizolvarea necesita o cantitate de caldura, care este lnata chiar de la clorura
de calcin §Î sistemnl atinge pe aceasta cale temperatnra de O°C. La 0°C însa,
gheata nu este în echilibru cu solujia de clorura de calcin în apa. Echilibrul
s-ar realiza doar la temperatnra de solidificare a solutiei, temperatura in-
ferioara lui O°C. Tendinta sistemului spre echilibru se realizeaza prin topirea
ghejei, care face posibila dizolvarea în continnare a clorurii de calcin. Caldura
necesara este prelnata clin energia sistemului care se race§te. Procesul continua
în acest mod, pîna la atingerea temperaturii eutectice a solnjiei de CaCl2.

391
 \ ..
,

6.2. VAPORIZAREA ~I CONDENSAREA

V aporizarea este procesul de trecere a unei substante din starea lichida

în starea gazoasa. Procesul invers s~ume~te condensare. Vaporizarea este
influentata de situatia în care se_3faa---tichidul în raport cu mediul înconjurator :
lichid în vid, lichid în .cQntact eu anumite substante gazoase, plasat în
vas închis sau deschis. · _,.,.-
Vaporizarea se realizeaza prin parasirea lichidului de .catre o parte din
môleculele sale. Pentru a para.si masa unui lichid, o molécula trebuie sa
treaca g.incolo de stratul superficial al acestuia, unde trebuie sa învinga atractia
exjsterita din partea .restului lichidului. Acest lucru este posibil doar daca
eriergia cinetica a moleculei este suficient de mare. În lichid moleculele au
viteze diferite. 0 parte dintre ele sînt capabile sa paraseasca lichidul ~i î1 para-
sesc. Simultan unele molecule se reîntorc în jmasa lichidului. Daca numarul
de molecule care parasesc lichidul î1 depa~~te pe al celor care intra în lichid,
are loc vaporizarea lichidului; în caz contrar, are loc condensarea lui.
a) Lichid in contact cu vaporii sai. Fie o cantitate de lichid introdusa
într-un spatiu vid, de exemplu în spatiul ·de deasupra mercurului dintr-un
tub Torricelli (cantitatea de vapori de mercur pe care o cantine acest spatiu
la temperatura camerei!este neglijabila). Sa. presupunem ca tubul barometric
e mentinut tot timpul la temperatura constanta. Daca lichidul introdus nu
este în cantitate prea mare se constata transformarea sa integrala în vapori.
Nivelul mercurului în tubul barometric coboara corespunzatpr presiunii
exercitate de vaporii de lichid formati. Daca se continua introducerea de
lichid în cantitati mici, se constata în continuare disparitia sa, prin vapori-
zare, 9i coborîrea nivelului mercurului. Atîta timp cît este inca posibila vapori-
zarea unei noi cantitati de lichid, se spune ca vaporii existenti în spatiul con-
siderat sînt nesaturan/i. La ·,un moment dat însa, lichidul nou introdus nu se
mai vaporizeaza, ci se a~aza pe suprafata mercurului. Se spune în acest caz
ca spatiul de deasupra lichidului este saturat cu vaporii sai, vaporii în~i~i
se numesc vapori saturan/i, iar presiunea pe care o ex~rcita ei se nume~te
presfanea vaporilo, saturanji. între vaporii saturanti ~i lichidul din care provin
este stabilit un echilibru dinamic: în mod continuu are loc trecerea unor mole-
cule din starea lichida în stare de vapori ~i reîntoarcerea altora din vapori
la lichid, însa numarul celor dintîi este egal eu al celor din urma. Presiunea
vaporilor saturanti la o temperatura data este deci presiunea de echilibru a
u.!z.ui lichid în contact cu vaporii sai la acea temperatura.
S-a studiat experimental comportai:ea vaporilor saturanti §Î s-a ajuns la
concluzia ca valoarea presiunii vaporilor ~aturanJi depinde numai de natura
substan/ei considerate 1i de temperatura. Ca urmare, presiunea vaporilor saturanti
nu depinde de valoarea raportului dintre masa de lichid §Î masa vaporilor
care se afla în echilibru cu lichidul. Astfel, daca se încearca mic~orarea volumului
aflat la dispozitia vaporilor saturanti, se constata ca o parte din vapori se
condenseaza pîna ce presiunea vaporilor rama~i este egala eu presiunea vaporilor
saturanti corespunzatoare temperaturii de lucru. Presiunea vaporilor saturanfi
este deci presiunea maxima pe care o pot exercita vaporii unei substante date,
în contact eu lichidul din care s-au format. Presiunea vaporilor saturanti
O
cre§te eu temperatura. Cre~terea este destul de spectaculara : cîteva cifre
sînt date în tabelul II.7.

392
 '(:.-'
- · .. ·--~~- . -----------' -- -
...

TABELUL II.7

Temperatura p
oc torr ,-'1
,.

-10 1,97 r:,

0 4,58
. 20 17,5
50 92,5
60 149,4
100 760
150 3 580 /
200 11 700

.Daca lichidul nu se afla în întregime la aceea 9i temperatura, presiunea

vaporilor saturanti corespunde temperaturii minime existente în sistem.
Daca echilibrul dintre lichid 9i vaporii saï se stabile9te în prezenta altor
substante gazoase, presiunea vaporilor saturanti ai lichidului studiat nu este
influentata de pre~enta acestor gaze; însa, în general, viteza eu care se stabi-
le9te acest echilibru scade mult. Dalton a constatat valabilitatea aproximativa
a urmatoarei legi (pentru vapori saturanti 9i rtesaturanti) : presiunea exercitata
de un amestec de vapori (sau gaze)·• este egala eu suma presiunilor pe care
le-ar exercita fiecare component al amestecului daca ar ocupa separat întregul
volum al amestecului, la temperatura acestuia.
Proprietatile vaporilor saturanti se explica u 9or, din punct de vedere calitativ,
pe baze cinetico-moleculare : dependenta valorii presiunii vaporilor saturanµ
de natura lichidului se leaga de faptul ca foqele de coezitine, 9i deci 9i energia
necesara strabaterii stratului superficial al lichidului, difera de la lichid la
lichid. 0 data cuir cre9terea temperaturii, cre9te numarul de molecule capabile
sa paraseasca lichidul 9i aceasta determina cre9terea presiunii vaporilor saturanti.
Rezulta de aici 9i faptul ca, deoarece prin vaporizare lichidul este parasit
de o parte din moleculele sale eu cea mai ridicata energie, lichidul se race9te,
în conditii în care el nu prime9te caldura din exterior. Pentru ca vaporizarea
sa aiba loc la temperatura constanta, trebuie ca din exterior sa se furnizeze
caldura lichidului. Aceasta caldura se nume 9te ciildura latenta de vaporizare
9i se noteaza eu lv, Caldura latenta specifica de vaporizare este cantitatea de
caldura necesara pentru vaporizarea izoterma a unitatii de masa dintr-un lichid.
Pe proprietatea lichidelor de a se raci atunci cînd se transforma în vapori,
fa.ra sa primeasca dildura din exterior, se bazeaza o metoda de coborîre a
temperaturii. ' .
Cînd vaporii se condenseaza, datorita atractiei dintre molecule, are loc o
cre9tere a energiei cinetice medii ~i deci a temperaturii lichidului. Daca ·pro-
cesul este condus izoterm se va degaja o cantitate de caldura - caldura latertta
de condensare - egala eu dildura latenta de vaporizare.
b) Fierberea. Se spune ca un lichid fierbe atunci cînd sufera procesul de
vaporizare în toata masa sa. Pentru a realiza fierberea unui lichid este necesara
încalzirea sa. Se constata ca : 1. fierberea are loc la acea temperatura la care

• Pentru distincµa dintre vapori ~i gaze vezi § 6.5.

393
 --· • _·. -•- - - ' ~ . - - . _,. . . . . - ' . · .... """', ' - - - · - .:.,.;._-r,:::::.:__·1--~ . . -J..• - ...

presiunea vaporilor saturanti ai lichidutui respectiv este egala eu presiunea

externa; 2. în tot timpul fierberii temperatura ramîne constanta. Înainte
de a începe fierberea unui lichid, se poate observa existenta unor bute de vapori
în porj:iunile de lichid cele mai apropiate de sursa de caldura. Daca se urmaresc
aceste bu.le, se observa ca ele dispar înainte de a ajunge la suprafata lichidului,
adica are loc condensarea lor în interiorul lichidului. Catdura latenta degajata
prin aceasta condensare contribuie ·la uniformizarea temperaturii în lichid.
Atunci cînd temperatura de fierbere a fost atinsa, nu mai are loc disparitia
bulelor de gaz formate în lichid, ele degajîndu-se la suprafata lichidului.
Aparitia primelor bute de gaz în lichid este posibila datorita prezentei de aer
dizolvat î11 lichid. În j urul bulelor de aer cresc cele de gaz. Absenta din lichid
a aerului dizolvat !jÎ a altor impuritati poate întîrzia fierberea, lichidul putînd
fi încalzit un timp peste temperatura de fierbere (lichid supraîncalzit). Fier-
berea lichidului supraîncalzit are un ·caracter violent. Daca în conditiile ei
se introduc în lichid mici particule solide care contin aer adsorbit•, fierberea
Î!jÏ reia caracterul obi!jnuit. Existenta bulelor cere ca~resiunea vaporilor din
ele, la temperatura data, plus presiunea gazelor straine din ele sa egaleze
presiunea de la éxteriorul bulei (consideram doar bulele suficient de mari,
la care efectele de tensiune superficiala sînt neglijabile). La temperatura de
fierbere, presiunea vaporilor saturanti egalînd-o pe cea e~terna, bulele care
contin !jÎ alte gaze nu mai sînt în echilibru; ele cresc !jÎ o pornesc spre suprafata
apei. Se poate observa ca în locul bulei plecate, în care ramîne o mica porj:iune
din ea, se formeaza o noua buta. În acest fel, procesul de formare a bulelor
continua. .
În practica trebuie sa se tina seama de faptul ca dependenta de presiune, a
punctului de fierbere, este destul de pronuntata. De exemplu, atunci cînd se
face gradarea unui termometru cu mercur, termometrul nu trebuie introdus
în apa care fierbe, ci în vaporii sai, deoarece temperatura lor este cu siguranta
cea de echilibru apa-vapori. Nivelul mercurului în termometru corespunde
temperaturii de echilibru apa-vapori, la presiunea exterioara la care se lu-
creaza, aceasta fiind, în general, diferita de presiunea normala. Aceasta. presiune
exterioara. trebuie masurata. !jÎ în dreptul nivelului mercurului scrisa. tempera-
tura t care corespunde presiunii de lucru, luata din tabele (t < 100 daca p < 1
atm, t > 100 daca p > 1 atm; în vecinatatea presiunii normale, o modificare
a presiunii cu 1 cm Hg provoaca o modificare de acela!ji sens, de aproxi-
mativ 0,4 °C, a punctului de fierbere).
c) Evaporarea. Evaporarea este tot o vaporizare, care are însa loc strict
la suprafata unui lichid, la orice _temperatura (cuprinsa între cea de solidificare
!ji cea de fierbere), daca presiunea vaporilor lichidului considerat în spapul
· de deasupra lichidului este inferioara presiunii vaporilor saturanti ai acestui
lichid !jÎ daca presiunea atmosferica depa!}e!}te aceasta presiune a vaporilor
saturanti (pentru a nu avea loc fierberea). Masa de lichid care se evapora
în unitatea de timp define~te viteza de evaporare. Dalton a stabilit urmatoarea
formula· empirica. pentru viteza de evaporare :
V = K_S-=-(P..;.;.;..m_---=p-=--) (6.1)
H

• Fenomenul de aderare (fixare) a mJleculelor unui ga~. ale unui lichid, sau ale unui corp
dizol\"'at sau în suspensie, la suprafata unui corp solid.

394
 1 .

unde K este o constanta depinzînd de factori externi, S - suprafata libera

a lichidului, H - valoarea presiunii atmosferice, Pm - valoarea presiunii
vaporilor nesaturanti ai lichidului, existenti la suprafata sa.

6.3. PUNCTUL TRIPLU

Sa consideram o diagrama presiune-temperatura 9i sa luam cazul apei

(fig. II.6.3). Fie OM curba care reprezinta presiunea vaporilor saturanti
în functïe de temperatura. Starile de pe aceasta curba sînt stari în care vaporii
9i lichidul se afla în echilibru. Exista situatii în care gheata 9i vaporii de apa
sînt în: echilibru; acestea sînt reprezentate prin curba ON. Curba OP repre-
. zinta starile de echilibru gheata-apa sau, altfel spus, legatura între presiune
9i temperatura pentru punctul de topire al ghetei. Panta curbei OP este nega-
tiva, spre deosebire de a celorlalte curbe, OM 9i ON, deoarece temperatura
de topire a ghet-ei coboara eu cre9terea presiuniiJ în timp ce, de exemplu, pre-
siunea vaporilor saturanti cre9te eu temperatura. Desenul arata intersectarea
celcir trei curbe în punctul O. Punctul O se nume9te punctul triplu al apei 9i
reprezinta o stare unica a acesteia, în care gheata, apa 9i vaporii de apa pot
exista simultan în echilibru. Starea corespunde presiunii de 4,57 mm Hg·
9i tem~~r~turii de O,O~?S °C. Oric_e ~ica abatere de ~a v~l?rile i~dic~te ale
presium1 91 tei;nperatum punctului tnplu conduce la d1spant1a une1a din faze.
Faptul ca punctul triplu este atît de net defrnit a contribuit decisiv la alegerea
sa ca -punct fix al scarii temperaturii absolute. .
în starile din figura II.6.3 cuprinse între curbele OP 9i OM, apa se afla
în stare lichida, în starile dintre curbele ON 9i Op ca gheata, iar sub curbele
ON 9i OM apa exista în stare de vapori.

6.4. NOTIUNI DE IDGROMETRIE

În atmosfera înconjuratoare sînt totdeauna prezenti vapori de apa 9i ei î9i

lasa amprenta asupra multor fenomene din natura. H igrometria se ocupa eu

M
_- -_:_-_-_
~
- - .:•
--Apa- - - -- - - ....:·\
. .....
·..
.
..... - - -· ..·····.·.·
.. ......•.
.. -::·/\:.}
......:.; : .:_.:.~. ~ .: =::
.. .V:.•·.• • Vaporl ::• .
.. •:•·~· ::· :.:·:::·. :•·: •.:.·.. ·
a 0
50
Tempr:~lure ~

Fig. 11.6.3

395
studiul continutului în vapori de apa al atmosferei. Cantitatea de vapori de apa
continuta în unitatea de volum se numeijte umiditate absoluta. Aceasta ma.rime
nu spune prea mult despre starea atmosferei. Mai utila este marimea umidi-
tate relativa, care reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un
volum dat din atmosfera iji masa M de vapori de apa, care ar satura atmosfera
în aceleaiji conditii :
m
U=-· (6.2)
M
Cum vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,

u = t., (6.3)
Ps
p fiind presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti în atmosfera, iar p, -
presiunea vaporilor saturanti la temperatura aertilu.i.
Cantitatea de vapori de apa existenta în aer ar putea satura atmosfera,
daca temperatura ar fi mai scazuta. Temperatura aceasta se nume~te punct
de roua sau de aburire.
Aparat.ele eu ajutortil carora se masoara umiditatea atmosferei se numesc
liigrometre. Exista diferite principii care stau la baza constructiei lor.
Higrometrele chimice se baze~za pe evidentierea absorbtiei vaporilor de apa,
clintr-un volum determinat de apa, de catre anumite substante chimice.
Higrometrele ci, fir de par evidentiaza.Jproprietatea firului de par degresat
de a se lungi atunci cînd absoarbe vapori de apa. .
H igrometrele de condensare determina valoarea punctului de roua. Cunoscînd
punctul de roua, se determina presiunea p a vaporilor de apa existenti în at-
mosfera, deoarece p = p;, unde p~ este valoarea presiunii vaporilor saturanti
la temperatura punctului de roua. Valorile presiunii vaporilor saturanti de apa
la diferite temperaturi sînt marimi tabel~te. · Descriem higrometrul Aluard
(fig. II.6.4) din categoria higrometrelor de condensare. Aparatul se compune

Fig. 11.6.4

396
 >.'

<lin rezervorul metalie 1, în care se introduee, prin pîlnia 2, un liehid eare se eva-
pora u 9or, de obieei eter. În rezervor se afüi-termometrul 3. Fereastra de sticla
4 permite urmarirea nivelului lichidului care se evapora. Rezervorul 1 este
prevazut eu o plaeuta metalica bine lustruita 5, identica eu placuta 6, care
nu este legata de rezervor 9i eare serve9te drept etalon, pentru a putea obser-
va, prin comparatie, momentul dnd placuta 5 se abure9te. Prin tuburile eu ro-
binet 7 ~i 8 se sufla aer, pentru a se mari viteza de evaporare. Se toarna eter
prin pîlnia 2 în rezervorul 1, pîna ce nivelul de eter astupa rezervorul termo-
metrului 3. Se sufla-încet aer prin tubul 7, urmarind eu atentie cele doua pla-
cute identice 5 9i 6 9i se stabile;;te momentul în eare placuta 5 s-a ahurit. Exact
în mom~ntul în care se produce aburirea, se cite;;te temperatura eu ajutorul
termQmetrului 3. Fie aceasta temperatura t 1 • Se lasa sa se încalzeasea rezer-
vorul 1 ;;i se cite9te temperatura lui t 2 , corespunzatoare momentului în care
aburirea dispare de pe placuta 5. Se considera. ca temperatura a punctului
de roua t, media celor doua temperaturi, adicà t,. = ti +t 2
• Teoretic, cele
' 2
doua temperaturi t 1 9i t 2 ar trebui sa fie egale, în practica însa ele variaza
eu 1-2 °C. Se cite;;te din tabele presiunea actuala a vaporilor corespunzatoare
temperaturii de roua t,., precum 9i presiunea vaporilor saturanti corespunza-
toare temperaturii camerei. Aceste doua valori ale presiunii se introduc în
relatia (6.3), determinîndu-se umiditatea relativa a aerului.

6.5. LICHEFIEREA GAZELOR

a) Izotermele bioxidului de carbon. Temperatura critica. În 1869 Andrews

a efectuat experiente devenite clasice, de comprimare izoterma a bioxidului
de carbon. Aparatul eu care s-a lucrat este redat schematic în figura II. 6.5.
Doua tuburi 1 9i 2, calibrate, sînt scufundate în apa. Portiunea AB a tuburilor
este capilara. Tuburile contin dopurile de mercur 3 9i 4. În tubul 1 se afla
C0 2 , iar în tubul 2 aer. În partea inferioara a vasului eu apa se afla doua
pistoane, care prin comprimarea apei comprima 9i gazele din tuburile eapi-
lare. Tubul 2 umplut eu aer serve9te la masurarea presiunii. S-a luerat consi-
derînd aerul ca un gaz perfect. Tubul 2 cu aer este mentinut mereu la temperatu-
ra camerei, în timp ce tubul eu C0 2 se aduce la temperatura dorita. Com- .
primînd C0 2 la o temperatura suficient de joasa (sub 31,1 °C), se obtine
în diagrama (p,V) o izoterma eu aspectul din figura II.6.6. La presiuni joase,
comptimarea C0 2 . urmeaza îndeaproape l~gea Boyle-Mariotte (capatul
dinspre G al porj:iunii GA a izotermei). Cînd C0 2 ajunge în starea A, se ob-
serva aparitia bioxidului de carbon lichid. În timpul lichefierii, volumul ocu-
pat de gazul C0 2 scade, dar presiunea ra.mine constanta (portiunea AB de pe
grafic). Comportarea gazului în prezenta lichidului care se formeaza este cea a
vaporilor saturanti-: presiunea la temperatura constanta este independenta
de volum (altfel spus, este independenta de raportul maselor de liehid ;;i res-
pectiv de gaz, în echilibru). În starea B, în tubul 1 se afla doar C0 2 lichid.
Comprimarea lichidului se face în continuare eu greutate (portiunea BL a
izotermei), dupa cum se ;;tie. Constatam deci caprin comprimarea· izoterma a
C0 2 s-a realizat lichefierea sa.
În figura II.6. 7 sînt reprezentate izotermele C0 2 la diferite temperaturi. Cu
cre9terea temperaturii, se observa mic;;orarea întinderii portiunii orizontale

397

I
 A

1 ca2 2 aer

Fig. 11.6.5

a izotermei. La izoterma corespunzatoare temperaturii de 31,1 °C, portiunea

orizontala este înlocuita printr.:un punct de inflexiune al curbei, în care tan-
genta la curba este paralela cu axa ordonatelor. La aceasta temperatura
de 31,l °C toata masa de C0 2 s-a lichefiat deodata. Starea în care acest pro-
ces a avut loc este unicà între starile bioxidului de carbon ~i se nurne~te
stare critica. Temperatura de 31, 1°C este temperatura critica a C0 2 , iar valoarea
presiunii starii critice se nume~tepr~siune critica.

B A

V
Fig. 11.6.6

398
 /

. QI
100
t
G'::

.....~ 90
~
t
(IJ 8
c::.
-2
"'t 70
~

60

5J

Fig. II.6.7
'\

La temperaturi deasùpra temperaturii critice, comprimarea izoterma a C0 2 ,·

nu mai conduce la .lichefierea sa. Izotermele se aseamana tot mai bine, pe
masura ce temperatura este· mai ridicata, eu izotermele gazului perfèct. Si-
tuatia de la C0 2 se întîlne 9te la orice gaz, valorile critice sînt însa altele.
Temperatura critica este temperatura deasupra ~areia este imposibila liche-
fierea gazului prin comprimare izoterma. Deasupra temperaturii critice sub-
stanta poate exista doar în stare gazoasa.
U nind punctele extreme ale porjfanilor orizontale ale izotermelor de sub
temperatura critica, se obtine o curba (fig. II.6.8) numita ·curba de satura(ie,

,/' C
I
,
I

(J,
I
I

Fig. 11.6.8

399
I

Fig. 11.6.9

care are aproximativ forma unui clopot eu vîrful în punctul critic. Ramura
stînga. a curbei reprezinta. stari în care începe vaporizarea, ramura dreapta
sta.ri în care vaporizarea s-a terminat. Starile de sub curba sînt stari de echi-
libru vapori-lichid.
Existenj:a starii critice permite sa se faca distincµa de d~numire: gaz pentm
stari ale substanj:ei situate deasupra temperaturii critice, vapori pentru stari
ale substanj:ei situate sub temperatura critica. Folosind acestlimbaj, vom spune
ca vaporii :Rot fi transformaµ în lichide prin comprimare izoterma, în timp ce
gazele nu. În timpul lichefierii izoterme, vaporii sînt. saturanj:i.
În starea critica nu exista practic deosebire între lichid ~i vapori: densi-
tatea vaporilor §Î cea a lichidului coincid, caldura latenta de vaporizare este
nula, tensiunea superficiala se anuleaza.. Starea critica a unei substante se
identifica, de exemplu, tocmai prin disparij:ia suprafej:ej de separare dintre
lichid §Î gaz, datorita descre§terii tensiunii superficiale.
Pentru a masura valoarea presiunii critice, Cagnard de la Tour a construit
un aparat ca cel din figura II.6.9, constituit dintr-un tub de sticla umplut eu
mercur de la A 1a B. Deasupra nivelului A se afla lichidul de studiat ~i vaporii
acestuia, deasupra nivelului B se afla aer. Presiunea se calculeaza pe baza
volumului ocupat de masa de aet, aplicînd legea gazelor perfecte.
b) Problema lichefierii gazelor §Ï a obfinerii temperaturilor joase. Majori-
tatea gazelor (între care azotul, aerul, oxigenul, heliul) au o temperatura cri-
tica scazuta. Ca urmare, lichefierea lor necesita. o ra.cire prealabila. Exista di-
ferite metode de coborîre a temperaturü :
- Realizarea unor amestecuri refrigerente (vezi § 6.lc).
- Evaporarea intensiva a unor substanJe - Kamerling Onnes a realizat o
m~toda de ra.cire în trepte, care consta.în principiu în urmatoarele : se lichefiaza
iniµal un gaz, cu temperatura critica nu prea coborîta, de exemplu C0 2 ;
prin evaporarea forj:ata a acestuia se obµne o temperatura scazuta, la c-are
devine posibila lichefierea altui gaz, de exemplu oxigenul. Oxigenul lichefiat
evaporat intensiv, permite obj:inerea unei temperaturi la care este posibila

400

• 1
 ,., 1

licp.efierea aerului. Continuînd în acela~i mod se poate lichefia hidrogenul.

Pe aceasta cale, în 1908, Kamerling Onnes a lichefiat heliul, gazul cu tem-
peratura critica cea mai coborîta.
- Lichefierea gazelor se face pe cale industriala prin metoda detentei, ba-
zata pe proprietatea gazelor de a se ra.ci la destindere brusca. La temperaturi
joase, substantele au proprietati diferite de cele cunoscute la temperatura ca-
merei : cauciucul introdus în azot lichid( - 195°C) î~i pierdel proprietatile
elastice, devenind casant, astfel încît poate fi spart cu ciocanul, valoarea
conductibilitatii electrice a rezistentelor cre~te foarte mult (fenomenul este
cunoscut sub denumirea de supraconductibiUtate), viscozitatea unor lichide
devine neglijabila (fenomenul de suprafluiditate). Aceasta comportare deo-
sebita a substantelor face ca fizica temperaturilor joase sa constituie un ca-
pitol interesant al fizicii moderne.
Cea mai joasa temperatura obtinuta este de ordinul milionimilor de grad
Kelvin, (1).
 7. ·Teoria cinetica a gaze/or

7.1. ECHILIBRU TERMODINAMIC e1 ECHILIBRU STATISTIC

Toate proprietatile macroscopice ale unui sistem sînt determinate de ntl9carea

moleculelor din interiorul sau. Se poate face un studiu al comportarii sistemelor
la scara macroscopica, pornind numai de la cuno~tinJele despr~ el la scara
microscopica: natura componentilor ~i foqele care se exercita între ei. Dis-
ciplina fizicii care întreprinde acest studiu este fizica statistica. La scara mi-
croscopica avem de-a face eu problema a N molecule (N - numarul total de mo-
lecule din corp), care se mi~ca sub influenta foqelor dintre ele, deci eu o pro-
blema de mecanica •. Starea sistemului la scara microscopica se caracterizeaza
printr-un numar uria9 de 6N parametri : pozitiile 9i vitezele acestor particule
la un moment dat. Valorile acestor parametri nu sînt accesibile experien-
tei. De altfel cunoa9terea lor nu ar fi folositoare. La scara màcroscopica sta-
rile de echilibru ale sistemului (le vom numi aici stari de echilibru term·odina-
mic) sînt caracterizate printr-un numar extrem de mie de parametri. Fizica
statistica este interesata de corelatia dintre parametrii macroscopici ~i cei
microscopici. În legatura cu aceasta corelatie este esential sa observam ca
în timp ce la scara macroscopica avem echilibru (valorile parametrilor de
stare sînt constanti în timp), cei 6N parametri microscopici î~i schimba ne-
contenit valoarea, încît unei stari de echilibru termodinamic îi corespund, în
general, o infinitate de stari ale sistemului microscopie, dar evident nu orice
stari. Rezulta ca determinarea proprietatilor macroscopice ale unui sistem nu
o fac valorile individuale ale parametrilor care caracterizeaza mi 9carea mo-
leculelor. Numai anumite atribute globale ale acestei mil]cari au implicatii
asupra starii ~acroscopice. Un exemplu în acest sens am întîlnit în § 3.5, unde
am reu~it sa exprimam presiunea unui gaz perfect prin formula :

pV = ! N mv2 . (7.1)
3 2
Presiunea este direct leg~ta de un atribut global al vitezelor moleculelor : de
·energia cinetica medie. a unei molecule. Confruntînd rezultatul (7 .1) al teoriei

• Adm.item ca moleculele se nlÏ!jca dupa legile mecanicii clasice, ~a cum se face in fizica st~-
tistica clasica. De faptul ca moleculele se ~ca dupil legile mecanicii cuantice se tine seama
in fizica statistid. cuantica. :Multe din rezultatele fizicii statistice clasice · sint însa corecte.

402
 cinetico-moleculare eu legea Boyle-Mariotte s-a obtinut interpretarea cinetico-
moleculara a temperaturii :
- 3:
t= -kT. (7.2)
2
Acestea sînt rezultate fundamentale ale teoriei cinetice a gazelor. În continuare
vom prezenta alte rezultate ale acestei teorii, tot pentru gazul perfect.
Mi~carea moleculelor dintr-un sistem la echilibru termodinamic se deose-
be~te de cea din cazul în care sistemul sufera transformari. Se admite, în cazul
echilibrului termodinamic, ca, de~i fiecare molecula î9i schimba necontenit
poziµa ~i viteza, numà.rul de molecule dintr-un subvolum macroscopic al vo-
lumului gazului este mereu acela9i, de asemenea este mereu acela~i · numa-
rul de molecule care au viteza într-o vecinatate bine determinata a unei
anumite valori ;_ Atunci èînd aceste conditii sînt îndeplinite de sistemul de
molecule în mi9care, se zice ca sistemul se afla într-o stare de echilibru statis-
tic. În conditiile acestui echilibru statistic ne-am plasat atunci cînd am dedus .
formula (7 .1). a presiunii. Valorile parametrilor macroscopici ai sistemului
sînt determinate de anumite atribute ale distributiei dupa pozitii 9i viteze
ale moleculelor.

7.2. DISTRIBU'flA MOLECULELOR DUPA POZITII

Presupunem ca gaztµ de studiat este închis într-un paralelipiped drept, de

volum V. Distribuµa dupa pozitii înseamna clasificarea moleculelor dupa po-
ziµile lor. Pentru a o reda, împaqim paralelipipedul care contine gazul în
paralelipipede mici, egale, de laturi Âx, Il.y, Âz. Volumul fiecarui paralelipiped
este egal eu ll.xll.yll.z = Â V, iar numarul de paralelipipede obtinute este egal
eu V . Fie x, y, z, coordonatele vîrfului celui mai apropiat de ori-
ÂxÂyÂz
gina al unui asemenea paralelipiped. I~formatii despre distributia dupa pozitii
ne dau numerele ÂNs,Y,s de molecule continute în fiecare paralelipiped._E_yi:-
dent -----
L, ll.NS,'1,11 = N.
~,y,::
(7.3)
În (7.3) se însumeaza contributiile tuturor paralelipipedelor indexate eu
ajutorul coordonatelor x, y, z ale vîrfului lor cel mai apropiat de origine.
Raportul ÂNs,•y,s da numarul de molecule pe unitatea de volum în para-
/l. V
· lelipipedul considerat. Daca din cele N molecule, ll.Ns,y~ se afla la momen-
tul t î~ volumul À V, rezulta di ll.N;. 1 •11 este tocmai frecventa relativa de ga-
sire a unei molecule în acest volum. N fiind un numar uria~, ô.Ns,y,:: estepractic
. N
egal eu probabilitatea de gasire a unei molecule în Il.V. Vom·vedea ca, de9i
comportarea individuala a fiecarei molecule nu'l poate fi prevazuta, pro-
babilitatea de gasire a ei într-un volum  V din gaz poate fi calculata. Modul
descris pentru caracterizarea distribuµei dupa pozitii este eu atît mai apro-
piat de realitate, eu cît paralelipipedele considerate sînt mai mici. Daca luam

403
!lx, !ly, !lz infinit mici, atunci ~i !lN va fi infinit mie. Vom nota cu dN
ri.umarul de molecule dintr-un paralelipiped infinit mie de laturi dx, dy, dz.
Distribuµ_a dupa pozip.i este riguros caracterizata prin JuncJia de distribu#e
~(x, y, z), care este prin definitie acea functie de coordonate care înmultita
cu numarul de molecule din elementul de volum dV = dxdydz ~i cu marimea
acestui element de volum, ne da numarul de molecule dN din interiorul lui d V :
dN = N~(x,y,z)dV, :(7.4)•
Prin trecerea la limita !lx, !ly, !lz ~ 0, volumul este impartit într-o infinitate
de paralelipipede elementare.
Pentru gaz perfect la echilibru, în absenta unor forte externe (de exemplu
forta gravitationala), densitatea gazului este peste tot aceea~i. Ca urmare,
!lNz,,, este independent de timp ~i este egal eu volumul Il V înmulj;it eu numa-
rul d~' molecule din unitatea de volum din gaz :
N
flNz,y.z, = V Il V.

Trecînd la limita (Il V-:--+ 0), se obtine:

1
~(x,y,z) =V• (7.5)

~(x, y, z) este independenta de timp (aceasta proprietate o are întotdeauna

la echiHbru), dar ~i de punct.

7.3. DISTRIBU'flA l\lAXWELL DUPA VITEZE

Distribup.a dupa viteze înseamna clasificarea moleculelor dupa viteze.

În § 3.5 am aratat cum se face comod aceasta clasificare în spaj;iul vitezei.
Am notat cu !lN;+ numarul de molecule care au vîrful vectorului viteza într-un
paralelipiped drept, de laturi !lvz, llvy, tlvz ~i cu vîrful cel mai apropiat de ori-
gina de coordonate Vz, v,,, v,. Raportul · !lNï: d~ frecventa relativa pentru ca
. N
o molecula sa aiba vîrful vitezei în interiorul paralelipipedului considerat
~i este foarte apropiata . de probabilitatea acestui eveniment. Marimea
!lN;+ ne da numarul de puncte din unitatea de volum din spaj;iul vitezei,
vecina at ea punct u1m. d e coord onate Vz, Vy, v,. n·1st n'b Uyta
m!lvAvAvt,
A +· d upa
"' v1·teza..,
este riguros caracterizata de functia de distributie g(vz,vy,v,) în spaj;iul
vitezei, care se define~te la fel ca în cazul distributiei dupa pozij;ii prin
relap.a:
dN-;+ = Ng(vz,v,,,v,) dvzdv,,dv,, (7.6)
unde dN;+ este numarul de molecule dintr-un paralelipiped drept infinit mie
din spaj;iul vitezei, de laturi dvz,· dvy·, dv,.
• Definitfa echivalenU pentru functfa de distributfe este urmitoarea :
ANz,y, 1 ,
~(x,y,.r) = AV-+0
lim NAY
/..J,.

Funcpile de distributfe caracterlzead. statistica unor milrlmi care variazi continuu, cum
este cazul aicl, al coordonatelor (x,y,z) ale moleculei.

404
 La echilibru statistic, functia g(vs,v,,v,) este independenta de timp, dar
depinde de viteza. Maxwell a dedus expresia acestei functü pornind de la
doua ipoteze :
1) ipoteza independen/ei legilor de distribuJie a dijeritelor componente ale
vitezei. Aceasta înseamna ca distributia dupa componenta vs a vitezei, de
exemplu, este independenta de valorile pe care le iau v1 9i v1 • Ipoteza se tra-
duce prin formula : . j

g(vs,v,,v1 ) = h(vs)h(v,)h(v 1 ), (7.7)

unde h este o functie de o singura variabila, care apare pe rînd eu argumen-
tele vs,v,,v,.
2) ipoteza izot_ropiei distribufiei dupa viteze. Aceasta înseamna ca distri-
butia dupa viteze nu depinde decît de marimea vitezei :
g(vs,v,,v,) = H(v 2). (7.8)
Tr~buie deci îndeplinità conditia :
H(v 2) = h(vs)h(v,)h(v1 ). (7.9)
Notam h(O) =a (este o constanta). Facînd în (7.9) vy = v, = 0, obtinem
· H(v 2 )
H(v;) = h(vx)a deci h(vs) = _ _
2, s • Procedînd asemanator în raport eu
a2
celelalte componente, (7 .9) devine :

H(v~ + v~ + v;) = a61 H(v;)H(v;)H(v;). (7 ..10)

Solutia unica a acestei ecuatïï este:

H(v2) = ase-av•, (7.11)
eu r1. constanta. Ïn continuare vom ara.ta di rJ. 9i a nu sînt independente. Din
(7.11) rezulta g(vx,v,,,v,) = a3e- av' 9i deci
dN-;+ = Na3e-œv'dvs dv, dvz (7.12)
sau, eu buna aproximatie,
!:l.N:,,-+ = Na e- av• dvs dv, dv
3
1
, (7.13)
eu conditia ca dvs, dv 1 , dv, sa fie suficient de mici.
Vom discuta în continuare numai distribuJia dupa marimea vitezei. Sa cal-
culam numarul de molecule care au marimea vitezei cuprinsa între doua
valori apropiate v, v + Âv. Acest numar î1 vom nota cu f1N0 (deosebirea fata
de notatia precedentà este data de indicele inferior, care acum nu mai poarta
sageatà, fiind vorba de o clasificare dupa marimea vitezei: /lN-;+ ~ dN,,).
Marimea dN0 reprezinta în spaµul vitezèi numarul de puncte cµprins între
doua sfere concen,trice de raze v, v +
dv. Datorita izotropiei distributiei dupa
viteze, punctele continute între aceste sfere sînt uniform q.istribuite 9i, ca
urmare,
(7.14)

405
unde 41tv 2~v .este aproximativ volumul paturii sferice de grosime ~v, consi-
derata anterior, obtinut prin înmultirea suprafetei sferei de raza v eu grosi;.
mea ~v a paturii, presupusa foarte mica. Atunci, pentru ~v infinit mie,
dNv = Na3e- <Xv' 41tv2 dv. (7.15)
Conditia E ~N" = N
V
(numarul t~tal de puricte din spatiul vitezei este egal
eu numarul N de molecule al gazului) se scrie eu ajutorul lui dNv
CO

.\dN, =
()
N. (7.16)

Conditia nu poate fi îndepliuita decît daca a > 0, altfel integrala din stînga
are o valoare infinita. Impunînd aceasta conditie, rezulta :

(7.17)•

Ca urmare,
dN, = 4nN (; f\-.. v2dv. (7.18)

Distributia dupa viteze este acum exprimata cu ajutorul unui singur para-
metru a. Valoarea lui a o vom obtine folosind rezultatul (7.2) - rezultat
combinat al teoriei cin -tice ~;i al unor cuno~tinte despre gazul perfect la scara
· ~croscopid'L Cunoscîr d dNv puteµi calcula v2 :
CO

- 1 \ 3
v2 = N' ~
0
v2 dN" = 2a
- · (7.19) **

Impunînd egalitatea (7.2) m; 2

= : kT, rezulta

1n
ct=-- (7.20)
2kT'
deci
mv'
m )s12-wv 2dv.
dN" = 41tN (- - e (7.21)
21tkT

-
• Pentru calcul trebuie cunoscut di
CO~
e
-ex.~• x= dx = -}
4
y-; - . Pentru efectuarea
a.3
unor cal-
0

CU}e ale caror rezultate sint date in continuare, trebuie cunoscut di

CO

.\
e
-cul
x4 dx
3
=-
8
v-;-- ·
a.5
0
** Calculul îl lasam in seama cititorului.

406
 ..._-

_·/

VpV~ V

Fig. 11.7.1

Formula obtinuta dâ distributia' dupa viteze a moleculelor dintr-un gaz

perfect la echilibru (distributia Maxwell). Descriem depèndenta de viteze con-
tinuta în formula ~e mai sus.
dN
La viteze mici, exponentiala este apropiata de valoarea 1 9i raportul - "
dv
cre!jte eu v La viteze mari, functia tinde spre O. Fu~ctia dN" trece obliga-
2•
• dv
toriu printr-un maxim. Graficul ei este redat în figura II.7.1. Curba de distri-
bupe este asimetrica. N umarul de molecule eu viteze foarte mici sau foartè
mari este destul de mie. Abscisa punctului de maxim al functiunii are valoa-
rea v11 = "' f 2kT~ Marimea v11 se nume9te viteza cea mai probabt'.la. Un calcul
V m
simplu ne da valoarea medie a vitezei:

vm ="' /BkT.
V nm
În fig. II.7.1 sînt indicate pe abscisa punctele de coordonate v,,., Vp 9i Vv 2
•

7.4. LEGEA ECBIPARTl'flEI ENERGIEI. PROBLEMA CALDURILOR

SPECIFICE

Relatia mv2 = ! kT se poate interpreta astfel: fiecarui grad, de libertate

2 2
al moleculei îi revine, în medie, energia ...!.. k T. Acest rezu.ltat constituie legea
2-
echipartiJiei energiei••.

• ~i acest calcul il U!.sam cititorului.

•• Inte rpretarea rezultatului este corecta !JÎ se justüica in fizica statistica.

407
 \

Pe baza formulei percedente, am dedus pentru gazul perfect monoatomic

exprêsia energiei interne, U = : NkT. Daca admitem lege.a echipartipei
energiei pentru un gaz biatomic, unde fiecare molecula are cinci grade de
libertate (daca se neglijeaza mi9carea de vibratie), rezulta pentru energia
interna.
5
Ugaz bintomic = -NkT (7.22)
2

9i de aici o expresie pentru caldura specifica la volum constant Cv = -5 R.

2
Pe baza relatiei Mayer se obtine Cp = -7 R, deci y = -Cp = -7 rezultat
2 Cv - 5
în acord eu experienta.
De asemenea, daca se aplica legea echipartitiei energiei pentru un corp
so]id care are 3N grade ·de libertate, rezulta

Ucorpsolid = 3NkT (7.23)

~i deci C v = 3R. Cum .la solide Cp rv C v, rezulta justüicarea legii empirice a

~'
lui Dulong ~i Petit. Am mentionat în § 5.4 ca legea lui Dulong ~i Petit nu
este valabila la orice témperatura 9i deci acordul · între rezultatul fizic~i sta-
tistice 9i experienj:a nu este complet.

7.5. DRUl\l LIBER MEDIU. FASCICULE MOLECULARE

Moleculele unui gaz, dupa cum am mai aratat, se mi~di. continuu §Î dez-
ordonat. Daca între molecule ·nu se exercita forte .de interactiune, atunci
moleculele interacj:ioneaza numai un timp foarte scurt, cît timp are loc cioc-
nirea dintre ele. Între doua ciocniri, moleculeJe se mi§ca liber, adica uniform
9i rectiliniu. Spatiul pareurs de· o molecula între doua ciocniri se nume~te
drum liber. Drumurile libere ale unei molecule, pentru mai multe. ciocniri
succesive, sînt prezentate în fig. II. 7.2. Aceste drumuri libere i..1 , i.. 2, ••• , i,n
au lungimi diferite. Se define 9te drumul liber mediu I ca suma tuturor dru-
murilor lib7re, . strabatute de o molecula, împaqita la numarul lor.
Daca o molecula are viteza medie ïi ~i drumul liber mediu ~, rezulta ime-
diat di
v (7.24)
À=V"t"=-:-,
- V

--
în care ~ _este timpul mediu dintre
. doua, ciocniri, iar v este numarul mediu
de ciocniri din unitatea de timp. Daca se cunoa9te acest numàr, atunci se
poate determina drumul liber mediu. Pentru a calcula numarul mediu de
ciocniri intermoleculare din unitatea de timp, consideram ca toate mole-
culele sînt fixe, în afara de o singura molecula care are viteza relativa medie

408
 Fig. Il.7.2

ii, fata de celelalte•. Numarul mediu de ciocniri într-o secunda este egal eu
numarul de molecule care sînt ciocnite de molecula mobila (fig. II.7.3), care
strabate într-o secunda spatiul v,. Toate moleculele care se afla într-un cilindru
de volum 1ta2ïi, vor fi ciocnite de molecula mobila care are diametrul a. Daca
notam cu n numarul de molecule clin unitatea de volum, atunci în cilindrul
de diametru a ~i generatoare v, se gasesc 1ta2v,n molecule, numar care este
de fapt egal cu numarul mediu de ciocniri v.
Introducînd valoarea lui v în relatia (7.24), obtinem
-À = -v - · (7.25)
1ta2 v,n

Folosind distributia dupa viteze se poate calcula v, :

v, = ,/2v. (7.26)
Retapa (7.25) se poate scrie sub forma
1
À=---, (7.27)
,/2 1ta2n
care reprezinta / ormula l-ui Maxwell pentru drumuJ. liber mediu al moleculelor

Fig. 11.7.3

unui gaz. Din formula fundamentala a teoriei cinetice se ~tie ca ~ = _p_

~:·: kT
astfel ca în final relatia (7 .27) devine

(7.28)

• ii, înseantna valoarea medie a marlmii vitezei relative a doua molecule. Pentru dod. mole-
culP. 1 ~ 2, de vitezev; ~i v";, viteza relativa este definita prln :

409
-·----
··-,..______
adica àrumaj liber mediu al moleculelor de gaz este direct propoqional eu
temperatura ~i__invers propotj:ional eu presiunea 9i eu patratul diametrului
molecular a. În 'tabelul II.8 sînt date valorile drumului liber mediu, în con-
ditii normale, pentrù ci~erse gaze. Daca temperatura este constanta, ~e _vede
ca drumul liber mediu èste~..i_nvers proporp.onal eu presiunea, =ip- - const.
Cu cît presiunea unui gaz estè··-mJµ mica, cu atît drumul liber mediu va fi
_ mai mare, -astfel ca la presiuni sufièieJ!t de joase, drumul liber mediu poate
avea valori comparabile eu dimensiunile~a~ului în care se afla gazul respec-
tiv. În acest caz, o molecula poate parcurge- tot vasul fa.ra a se ciocni eu
o alta molecula.
TABELUL II.8

Gazul

Heliu 1,798
Hidrogen 1,123
Argon 0,666
Oxigen 0;642
Azot 0,599

Justetea afirmatiilor facute pîna acum despre distributia ~upa viteza mole-
culelor 9i mi9carea lor în interiorul unui gaz a fost confirmata de experiente
eu fascicule moleculare, adica eu molecule care se mi9di pe traiectorii paralele.
Primele experiente eu particule moleculare au fost realizate de Louis Dunoyer
(1911) eu vapori de sodiu. S-a lucrat eu un vas de sticla împatj:it în trei ·
c;ompartitµente de pereti despatj:itori prevazuti. eu fante (fig. II.7.4). În
compartimentul I se afüi sodiu, care prin încalzire se transforma în vapori
de sodiu. În prealabil, presiunea din ~asul de sticla este mic 9orata, pîna la
valoarea pentru care drumul liber mediu al moleculelor de sodiu depa~e9te
dimensiunile vasului. Moleculele de sodiu din compartimentul I trec prin
fanta F 1 9i se raspîndesc în compartimentul II dupa toate directiile. 0 parte
din aceste molecule pot patrunde. 9i în compartimentul III 9i anume, acelea
· a caror directie de deplasare este paralela eu peretii laterali ai vasului. Aceste
molecule se depun pe peretele P, care este racit, formînd un strat vizibil
de metal O. Cu cît fantele F 1 9i F 2 sînt mai mici, eu atît pata O de sodiu
depus va fi mai mica. Experientele eu fascicule moleculare au pus în evi-

. 'Ni,·.:·::

Fig. 11.7.4

410
I
denta faptul ca moleculele se mi~ca în toate directiile, avînd traiectorii recti-
linii, în cazul cînd ele nu se ciocnesc de alte molecule. S-au putut astfel masura,
pentru prima oara, vitezele moleculelor.

7.6. FENOMENE DE . TRANSPORT

a) Introducere. Teoria cinetica a gazelor permite întelegerea calitativa ~i.

uneori, efectuarea unui studiu cantitativ al starilor de neechilibru ale gazelor.
Este relativ u~or de abordat cazul în care abaterea de la starea de echilibru
este foarte midi.. Orice sistem izolat af}at într-o stare de neechilibru tinde
catre o stare de echilibru. Atingere echilibrului se realizeaza de la sine, dato-
rita mi9carii termice ~i ciocnirilor moleculare. Pentru mai multa claritate,
sa consideram exemplul unui gaz oarecare, închis într-un vas, la temperatura T.
Vasul este despaqit în doua compartimente de un ecran care are o fanta
midi., însa de dimensiuni mult mai mari decît drumul liber mediu al mole-
culelor (fig. II.7.5). Într-un compartiment gazul are densitatea Pv iar în
celalalt compartiment, densitatea p2 (p 1 > p2 ). Gazul din vas se afla astfel
într-o stare de neechilibru, deoarece densitatea sa are valori diferite în. cele
doua compartimente. Dupa un anumit interval de timp, sistemul ajunge
într-o stare de echilibru, stare în care densitatea are acee~i valoare în tot
sistemul. Aceasta stare se realizeaza datorita mi9carii termice : în vas ia n~tere
un transport ordonat de molecule, din compartimentul cu densitate mai mare
în compartimentul c.u densitate mai mica, pîna în momentul în care densi-
tatea gazului este peste tot acee~i. Deci t~ecerea sistemului de la o stare
de neechilibru, la o stare de echilibru, se realizeaza în exemplul considerat
prin stabilirea unui transport ordona({de substanta.
În general, se nume9te / enomen de transport fenomenul în care apare un
transport ordonat de substanta, de energie sau de impuls, datorita unei neomo-
genitap. a densitatii, a temperaturii, respectiv a vitezelor moleculare. Feno-
menele de transport au loc atît la gaze, cît 9i la lichide sau solide. Daca
consideram doua puncte în care un parametru, de exemplu densitatea, are
valori diferite, atunci neomogenitatea este caracterizata cantitativ prin dife-
renta dintre densitatile în cele doua puncte, raportata la distanta dintre ele,
a dica" pnn
. manmea
" . Llp
-
Llr
Fenomenele de transport despre care se va vorbi în continuare sînt difuzia,
conductibilitatea termica ~i viscozitatea. Ele corespund celor trei tipuri de
neomogenitate mentionate .

............. ;.• ·.·.::·....... .

:·/::·.":·/_:_:::?
.. . . . . . ··-·- ........ ·.· ... ·.
. ............. . . . . . . . . .
~FY//.i:S_.~L-:·._·-._-:_·. _-
:~-::/{\~sr:·:
............. ·._· -: ~~ •: -: :· :·:
Fig. 11.7.5

411
 b) Difuzia. Daca într-un sistem densitatea are valori diferite în doua regiuni
sau variaza continuu de la un punct la altul, atunci va apare o mi~câre ordo-
nata de substanta, de la regiunea eu densitate mai mare la regiunea eu densi-
tate mai mica. Fenomenul în care se stabile9te un flux de substanfa, provocat
de neomogenitatea densitatii se nume 9te difuzie. Legatura dintre aceste doua
marimi este exprim·ata de legea lui Fick (1855) :
i= - DÂp, (7.29)
· Âr

unde j este fluxul de substanta, adidi masa de gaz care în unitatea de timp
strabate perpendicular o suprafata de ma.rime unitate, Âp/Âr - neomogeni-
tatea densita,tii pe direcfia normalei la suprafata considerata, iar D - un
coeficient de propoqionalitate denumit coeficient de dt'fuzie. 1
Din relatia (7 .29) se vede di coeficieritul de difuzie reprezinta masa de
gaz care strabate în unitate de timp, perpendicular, o suprafata de marime
unitate, sub ,acµu~ea unei diferente de densitate, egala eu unitatea, pe uni-
tatea de lungime. Se poate ara.ta, bazati pe considerente de teorie cinetica,
ca acest coeficient este direct propoqional eu drumul liber mediu ~i eu viteza
medie a moleculelor. Pentru o temperatura data, coeficientul de difuzie D
este invers propoqional .eu presiunea. Semnul minus din (7 .29) arata di fluxul
de substanta circula în sensul descre9terii densitatii, adica în sensul mic 9o-
rarii cauzei care a provocat fluxul respectiv. Cînd densitatea devine peste
tot aceea 9i, se anuleaza 9i fluxul de substanta.
Din (7.29) rezulta dimensiunile lui D: [D] = L2T- 1 • Unitatile pentru coe-
ficientul de difuzie D sînt deci [D]s1=m2 ·s- 1 9i [D]cGs=cm2 •s- 1 •
Cea mai simpla metoda de masurare a coeficientului de difuzie la gaze este
metoda descrisa .de Loschmidt. Dispozitivul experimental este format din
doua tuburi de sticla a 9eiate vertical, care pot comunica între ele, avînd lungi-
mea de 5 m 9i diametrul de 2,6 cm în care se afla gazele de studiat. Gazul
eu densitate mai mare se introduce în tubul de jos, iar gazul eu densitate
Jllai mica se introduce în tubul de sus, pentru a se reduce influenta gravitatiei.
Dupa ce se face legatura între cele doua tuburi, gazele încep sa difuzeze unul
în altul. Dupa un anumit interval de timp, se face analiza chimica a gazelor
aflate într-un tub. Cunoscîndu-se timpul în care a avut loc difuzia, precum
9i geometrià sistemului, se~ poate determina valoarea lui D. Coeficientul de
difuzie la gaze este ·de ordinul de ma.rime I0- 6 m 2/s, iar la licbide de ordi-
nul 10- 9 m2/s.
c) Conductibilitatea termica. Daca temperatura în doua regiuni dintr-un
sistem este diferita sau daca variaza continuu punct cu punct, atunci apare
un flux de caldura de la regiunea cu temperatura mai ridicata catre regiunea
eu temperatura mai scazuta. Fenomenul se nume9te conductibilitate termica.
Relatia dintre fluxul de caldura q 9i diferenta de temperatura ë:,. T care il provoaca
este data de legea lui Fourier (1822}
ÂT
q=-;r.-, (7.30)
Âr
A · t"'a neomogeru·tat ea temperaturu
m care -ÂT reprezm .. d upa... d1rect1a norma1e1.
0
•

Àr
la suprafata prin care este considerat fluxul, iar ;r. este un coeficient de propor-

. 412
 Fii, 11.7.S

tionalit~te numit coeficùnt de conduct-ibiltïaie termica sau conductivitate termica.

Semnul minus din relatia precedenta ne arata ca transportul de caldura are
loc în sensul descre§terii temperaturii. ,. };" ~- ~ ;--· ~ .= ~ ~ .
Din punct de vedere cinetico-molecular, fenomenul de conductibilitate
termica se explica astfel : moleculele care au energie cinetica medie de trans-
latie mai mare, adica cele aflate la o temperatura mai ridicata, patrund în
regiunea în care moleculele au energie medie de translafie mai mica (regiunea
cu temperatura mai scazuta), transmitînd acestor molecule, prin ciocnjri, o
parte din energia lor (fig. II.7.6). ~i moleculele care au o rnergie medie de
translatie mai mica patrund în regiunea în care aceasta energie este mai
mare, preluînd prin ciocniri o parte din aceasta energie. În acest fel, regiunea
mai calda se race§te, în timp cef regiunea mai rece se Jncalze§te.
Unitatïle de masura pentm coeficientul de conductibilitate termica sînt
[x]s1 = J d ~i [x]CGs = erg d.
m • s • gr . cm · s • gr .
Coeficientul de conductibilitate termica pentru aer la O°C are valoarea
x er = 2,41 •I0- 2 J/m•s·grd, iar pentm cupm ><eu= 384,5 J/m•s·grd.
ad) Viscozitatea. Sa consideram un fluid în mi~care, ale carui straturi se
deplaseaza o~donat eu viteze diferite. Dupa un anumit interval de timp vite-
zele straturilor se egalizeaza, fluidul ajungînd într-o stare de echilibru. Din
punct de vedere cinetico-molecular, acest lucm se explica prin trecerea atît
a moleculelor din straturile eu viteza .mai mare în straturile eu viteza mai
mica, marindu-se astfel viteza. de deplasare a celor din urma, cît ~i a mplecu-
lelor din straturile eu viteza mica în straturile cu viteza mai mare, care pro-
voaca mi~orarea vitezei de deplasare a acestora. Ca rezultat global apare
un transport de impuls de la straturile eu viteze mai mari catre straturile
eu viteze :mai mici (fig. II.7.7).
Fenomenul descris se supune unei legi analoge legii lui Fick sau legii lui
Fourier:
Jlv
P= -11-, (7.31)
Jlr
unde P este fluxul de impuls, 6.v/6.r reprezinta neomogenitatea vitezei dupa

Fig. Il.7.7

413
 1

directia data, iar ·11 este un coeficient de propoftionalitate numit coeficient

de frecare interna sau coeficient de viscozitate. Semnul minus din relatia (7:31)
ne arata ca fluxul de impuls P are sensu! descre~terii vitezei.
Variatia de impuls din unitatea de timp de la un strat la altul ne da forta
.
de frecare F care act1011eaza . t.e st rat un,. a d.1ca"" F = Âp
. , "m t re aces Ât .
D eoarece
I 1

fluxul de impul~ P este legat de i~pulsul p prin relatia P = Â~ , rezulta

· Âtus
ca p = Fi ~i introducînd aceasta relatie în (7.31) obtinem:
ÂS
ÂV
F1=-"l)ÂS-, (7.32)
.Âr

expresie cunoscuta sub denumirea de legea lui Newton. Conform acestei legi,
foqa de frecare care ia na~tere între doua straturi care au suprafete egale ·
eu unitatea este propoftionala eu variatia de viteza pe unitatea de lungime.
Unitatea de masura pentru coeficientul de viscozita~e se deduce din (7.32);
N•s dyn•s
deoarece [ll] = [F]TL- 2, avem ['"l)]SI = - ~
2
i ["'l]CGS = - -2 . Unitatea de
m cm
masura în sistemul CGS se nume~te poise ~i are simbolul P.

PROBLEME
1. !ntre doi stîlpi; care se gasesc unul fata de altul la distanta de 100 m,
este întins perfect un cablu de staniu, la temperatura de 80 °C. Pîna la ce
temperatura va trebui sa se raceasca cablul pentru a se rupe, daca limita de
rupere a staniului este a, = 19,6 N/mm2, coeficientul termic de dilatarè a =
= 21·10- 0 grd- 1 , iàr modulul lui Young E = 3·104 N/mm2 • Nu se va lua
în consideratie greutatea proprie a cablului. Se considera di pîna în momentul
rupetji legea lui Hooke î~i pastreaza valabilitatea.
R: t = 48,4°C.
2. La capatul unei sîrme de otel este prins un corp cu masa d~ I kg. Sectiu-
nea sîrmei este de 1 mm2, iar lungimea ei de 6 m. Temperatura initiala a sîr-
mei este de 300 °C. Prinsa de capatul liber sîrma este învîrtita împreuna eu
corpul într-un plan orizontal. Cu ce viteza unghiulara trebuie învîrtita sîrma
.\ eu corpul, la temperatura de 0°C, pentru ca dilatarea elastica datorita foqei
centrifuge sa poata compensa contractarea termica a sîrmei, daca se negli-
jeaza masa sîrmei. Se da aoic1 = 12·10- 8 grd- 1 , E = 22·104 N/mm2 •
R: (J) = 11.4 s-1 .
3. Intervalul de temperatura 100...,..200°C este masurat eu ajutorul unui
termometru cu rezistenta de zinc (R 0 = 100 n la 100°C). Sensibilitatea
termocuplului este de 50 µV/grd, iar coeficientul termic al rezistentei
4,2 · 10- 3 grd- 1 • Cu care din termometre se masoara mai precis intervalul
de temperatura considerat, daca rezistenta se masoara eu o precizie de 0,1 n,
iar tensiunea termoelectromotoare eu o precizie de 0,1 mV?
R : Cu termometrul eu rezistenta.
,,,
414

\.
 \ ..

( ' .

4. Într-un calorimetru cu echivalentul în apa de 0,02 kcal/grd se afla o

bucata de staniu cu masa de 0,02 kg, la temperatura~ de 10°C. Sa se afle ce
curent trebuie sa treaca prin rezistenta unui fierbator pentru ca bucata de
staniu sa se topeasca complet în timp de 5 minute, dadi temperatura de to-
pire a staniului este de 232 °C, rezistenta: fierbatorului de 50 Q, randamentul
sau de 0,9, iar viteza de variajie a temperaturii datorita pierderilor de caldura
0,4 grd/min.
R: I ~ 1,24 A.

5. A§ezat într-un amestec eu ghrnta §Î apa, un te1mometru indica tempera-

tura de -3 °C, iar-într-un amestec de apa care fierbe, eu vaporii eila presiune
normala, indica 101,4 °C. Ce temperatura va indica acest termometru, daca
se introduce în alcool metilic care fierbe, §tiind ca temperatura lui de fierbere
este de 66,9°C?
R: t = 67,7°C.

6. Sa se afle numârul de curse într-un singur sens, pe care trebuie sa le exe-

cute pistonul unei pompe de aer cu volumul de 40 cm3 pentru a umple eu aer
o camera de bicicleta, inijial goala, pîna la o presiune la care suprafata de
contact dintre roata §Î §OSea sa fie de 60 cm2 • Greutatea care se exetcita pe
roata este de 360 N, volumul camerei de 2000 cm3, iar presiunea atmosferica
de 9,81-104 N/m2 • Se neglijeaza _rezistenfa pe care o opur.e anvelopa.
R: 1i ~ 80.

7. poua incinte de volum V1 = 250 cm3 §Ï V2 = 400 cm3 sînt termostatate

la temperatura constanta de 100°C, respectiv la -20°C, §i comunica între
ele printr-un tub eu robinet. În incinta 1 presiunea aerului este de 400 torr,
iar în incinta 2 de 150 torr. Sa se afle masa de aer din fiecare incinta dupa
deschiderea robinetului.
n: ffl1 = 0,68 g; ffls = 1,6 g.
8. Un avion zboara la altitudinea de 10 km. În cabina se menjine o presi-
une constanta egala eu 0,75% din presiunea de la nivelul marii. Sa se deter-
mine: 1. Ce altitudine corespunde presiunii din cabina? 2. Care este raportul
dintre presiunea din interior §Ï cea din exterior, daca se considera tempera-
tura medie a atmosferei egala. eu O°C ? 3. Care este raportul dintre densita-
tea aerului din interior §Ï densitatea aerului din exterior, daca -temperatura
din cabina este de 20 °C, iar temperatura din exterior de - 20 °C ?
n : 1. 2,3 km; 2. 2,62; 3. 2,26.
9. 0 masa. de 28,028 -102 kg bioxid. de c~rbon gaz se afla la temperatura
de 100 °C. Sa se determine : 1. Volumul gazului în cazul în care presiunea
reala calculata din ecuapa lui Van der Waals p,. este egala eu presiunea cal-
culata din ecuapa de stare a gazelor ideale p,. 2. Raportul dintre presiunile
p,/P; în cazurile :. a) V = 2,84 m 3 9i b) V = 4,26 •102 m3 • Sa se comenteze
rezultatele.
R: 1. V= 4,26 m3 ; 2. a) p,/Pi = 19,8; b) p,/P, = 0,99.

10. Un mol de bioxid de carbon prime9te o cantitate de ca.ldura de 414

cal pentru a se destinde de la un volum de 510 cm3 la un volum de 910 cm3 ,

415
 la temperatura constanta. Sa se determine temperatura gazului, daca acesta
se supune ecua1:iei Van der Waals (b = 110 cm3/mol).
R: T = 300°K.
11. Fie un amestec de gaz biatomic eu gaz monoatomic, în proportia
2: 1 în greutate. Raportul maselor molare ale gazelor este egal eu 2.
Amestecul, al carui volum ini1:ial este de 1 1, este încalzit izobar la pre-
siunea de 10 N/cm2 , pîna la o temperatura absoluta finala egala eu dublul
temperaturii absolute ini1:ial~. Sa se afle caldura absorbita de amestec în
aceasta transformare.
R: Q = 72 cal.

12. Într-un balon sferic eu diametrul de 10 cm se afla molecule de aer.

Începînd cu ce valoare a concentraj:iei moleculelor, ciocnirile dintre acestea
devin foarte pupn pro habile? Ce presiune corespunde acestei concentratii, dacà
temperatura este l7°C? Care este densitatea corespunzatoare? Masa molara
a aerului este de 28,9 kg/mol, iar cilametrul molecular a= 3 A.
R: n = 2,5• 1019 m-a; p = 0,75, 10-, torr; p = 1,2, 10~ 8 kg/m8 •

13. Un tub capilar este cufundat în pozij:ie verticala într-un vas eu apa.
Capa.tu! superior al tubului este închis. Pentru ca nivelul lichidului din tub
sa coïncida eu nivelul din vas, tubul treb~e sa fie introdus în vas cu 1,3 %
din lungimea lui. Sa~se determine raza tubului capilar, daca presiunea atmo-
/
sferica este de 751 torr, tensiunea superficiala a apei de 72 •10- 3 N/m, iar
unghiul de udare 0 = O.
R: r = 0,12 mm.

14. Sa se determine adîncimea unui lac daca o bula de aer cu diametrul

de 1 mm, care se formeaza pe fundul lacului, ajunsa la suprafa1:a î9i mare9te
diametrul de doua ori. Se neglijeaza varia1:iile de temperatura ale apei din
lac. Presiunea aerului atmosferic este .de 760 torr.
R: h = 74~58 m.
15. Sa se calculeze viscozitatea unui gaz care umple spatiul dintre doi
cilindri coaxiali de raze 5 cm 9i respectiv 5,2 cm 9i înalti de 25 cm. Cilindrul
exterior se rote9te eu 360 rot/min, iar cilindrul interior este mentinut fix eu
ajutorul un~i forte tangen~iale de· 1,38 · 10- 3 N~
R: 71 = l,S.10-5 N•s/m3 •

16. 0 cantitate de 10 grame de oxigen se afla la o presiune de 3 atm, la tem-

peratura de 10°C. Dupa dilatarea oxigenului la presiune constanta, gazul
ocupa un volum de 10 1. Sa se determine : 1. cantitatea de caldura cedata
oxigenului; 2. energia interna a oxigenului, înainte 9i dupa încalzire.
R: 1. Q = 1940 cal. 2. Ui = 1,8, 103 J, Uf = 7,8, 108 J.

17. 0 cantitate de 2 grame de azot se afla la o presiune de 2 atm 9i la tem-

peratura de 27°C. Dupa ce gazul se dilata izobar ocupa un vohtm de 8,2 1.
Sa se determine cantitatea de caldura cedata gazului pentru a se dilata, va-
riatia de energie interna, precum 9i .lucrul mecanic efectuat de gaz prin dilatare.
R: Q = 1250 cal, U = 892,8 cal, L = 357,2 cal.

41~
 18. Pentru comprimarea izobara a 0,082 m3 de oxigen, se consuma un lucru
mecanic de 8310 J. Apoi sistemul se dilata izoterm la temperatura de 27°C.
Sa se determine presiunea finala a oxigenului, daca lucrul mecanic de compri-
mare este egal eu lucrul mecanic de destindere izoterma, în cond.itii normale
volumul oxigenului fiind de 0,224 m3•
R: p = 2,87 atm.
19. Sa se calculeze randamentul unei mrujini care lucreaza dupa un ciclu
format <;lin doua izobare (p, 2p) ~i doua izocore (V,2V), daca substania de
lucru este 1:1n gaz perfect. ·
Cp-Cv
R:11= .....;;....__
Cy +2Cp

/
 . r. >... . . - •

Ill
Electricitate, magnetism
Ji elemente de electronica

f '
1

.-;;1
)·:

\'
 '

/. Electrostatica

.
1.1. NOTIUNEA DE SARCIN.A. ELECTRIC.A.
-
a) Natura electricitatii. Mirajul electricita,tii a stîrnit imaginatia oameni-
lor îndi din antichitate, clin vremea lui Thales dinlMilet (640-548 î.e.n.) cînd
s-a observat ca unele corpuri (chihlimbarul, de pilda) dupa ce sînt frecate
eu anumite materiale (stofa, blana de pisica etc.) pot sa atraga alte corpuri
mai u§oare (firicele de par, bucatele de pergament etc.). Istoria fizicii ne arata
ca, în ciuda eforturilor depuse de numerQ§Î oameni de §tiinta, progresele în
domeniul explicarii naturii electricitatü s-au lasat a§teptate timp îndelungat.
Ele au devenit mai vizibile spre sfîr§itul secoluluij al XVIII-lea §Î începutul
secolului al XIX-lea, cînd au fost întreprinse experiente, din ce în ce mai nu-.
meroase, mai ingenioase, iar apoi, prin dezvo_ltarea unei teorii a electricitatü
elaborata pe baza unui aparat matematic din ce în ce mai complex. Teoria
electricitatii macroscopice a fost elaborata abia dupaf conturarea mecanicii
§Î descoperirea ~alculului diferential §Î integral §Î poate fi socotita încheiata
în cursul secolului al XIX4ea. Clarificarea naturii electricitatii, a agentului
microscopie purtator de sarcina electrica, a devenit o realitate la sfîr§itul
acestui secol, odata eu semnarea actului de DQ§tere a fizicii atomice. De§i
avem de-a face cti o mare întîrziere în timp, vom renunta la expunerea strict
istorica utilizînd, acolo unde este cazul, cuceririle fizicii moderne pentru a
facilita întelegerea unor fenomene descoperite cu mult înaintea fondarii acesteia.
Revenind la problemele legate de natura electricitatii, trebuie sa reamintim
faptul ca actiunile mecanice între corpuri se manifesta fie direct, prin cioc-
nire, fie la distante., prin intermediul atractiei universale între corpuri. Foqa
newtoniana care descrie interactiunea între corpuri este doar o farta de atrac-
µe. Ea exprima matematic legea atracµei universale. Din acest punct de ve-
dere, actiunile mecanice care se exercita între corpurile electrizate poseda
o particularitate distincta: doua corpuri încarcate eu acela§i tip de electrici-
tate se resping. Cu alte cuvinte, actiunile mecanice prin · care se manifesta un
coJJ> electrizat pot fi nu numai de atractie ci §Î de respingere.
in limitele unor conceptii naïve (secolul al XVII-lea), -se admitea exis-
tenta a doua fluide, unul pozitiv §Î altul negativ, care ar conferi corpului
electrizat tipul de sarcina. Mai tîrziu, Benjamin Franklin a presupus ca electri-
zarea corpurilor este efectul prezentei sau absentei unui singur fluid. Ciudata
ipoteza, dar §i mai ciudate erau precizarile : prezenta unui exces de fluid pe
un corp, fata de starea normala, confera cqrpului o electricitate negativa
(ebonita, de exemplu), iar absenta lui indica o încarcare eu sarcina electrica
pozitiva. Deci se mi§ca numai: un fluid - fluidul negativ.

421
 Forj:ele de interaciiune dintre corpurile electrizate sînt dependente de
cantitatea de fluid clistribuita. pe corpuri. Din punct de vedere macroscopic,
sarcina electrica. a fost divizata., pur ~i simplu, în pozitiv4 ~i negativa, în mod
arbitrar. În plus, Franklin a presupus ca., de fapt, fluidul negativ este com-
pus din particule (sic !) încarcate, indicînd astfel, în mod corect, modul de
electrizare a sticlei ~i ebonitei, cu 100 de ani înaintea descoperirii electronului.
Ajun~i la acest punct, vom respecta principiul enuniat în lega.tura. cu folo-
sirea unor date din fizica moderna. Dupa cum se ~tie, atomul a fost ~i este
reprezentat ca cea mai mica parte dintr-un element, care-i mai pastreaza
caracteristicile chimice. S-a ajuns la aceasta imagine înca de la Democrit
considerîndu-se ca. un element chimie nu poate fi fragmentat la infinit. În
mod similar, se poate concepe ca. o cantitate de electricitate, respectiv o sar-
cina electrica. macroscopica nu poate fi divizata oricît de mult ·vrem ; exista
~i aici o sarcina. elementara, care sa mai pastreze caracteristicile sarcinii macro-
scopice. Pentru fluidul negativ, introdus de Franklin, sarcina elementara
este cea a electronului, notata cu (-e), e > O. În felul acesta, sarcina nega-
tiva a unui corp (q _) este reprezentata printr-un numar întreg de sarcini.
electronice: q_ = -Ne. În mod ne~teptat aparea faptul ca ~i sarcina pozi-
tiva macroscopica are aceea~i unitate masura, adica este tot u~ multiplu de e:
q+ = N'e. -
În lumina teoriei structurii atomului, edificiul lui ·este axat pe existenia
unei parii centrale grele, încarcata pozitiv - nucleul, în juru.l caruia se mi~ca
electroni, la diferite distanie. Atomul apare neutru deoarece numarul de
electroni este egal cu numarul de sarcit;tl pozitive din nucleu. Daca va fi smuls
un electron (poate fi plasat pe un alt corp), atomul ramîne eu o sarcina pozi-
tiva necompensata ~i deci este încarcat cu +e. Ipoteza lui Franklin a capa-
tat à.stfel o consistenta logica : daca vor· fi smul~i 2, 3, ... , n electroni (de
pilda prin frecare), un corp se încarca cu -2e, -3e, - ... , -ne sarcini ne-
gative. Se poate spune ca sarcina 'macroscopica poseda propriet_atea de aditi-
vitate, care are justificarea în rationamentul expus mai sus. Aceasta mai în-
seamna ca întotdeauna numarul de sarcini luate de pe un corp trebuie sa fie
egal eu numarul celor transferate pe un alt corp, sau pe un sistem de corpuri.
Electronul î~i poarta sarcina electrica pretutindeni. Nu i se poate tua f Deci
sarcina electrica nu poate fi distrusa. Aceasta concluzie sta la baza legii con-
ser11arii sarcinii, care se poate enunta astfel :
1ntr-un sistem închis, suma algebrica a sarcinilor electrice ramîne totdeaùna
consta1t,ta.
În continuare, vom semnala înca doua particularitati ale sarcinilor elemen-
tare. De~i sarcina pozitiva elementara, care se gase~te în nucleu (protonul),
sau în stare libera, este egala în valoare absoluta eu cea ~ electronului (ep = e,),
masele celor doua particule difera mult între ele (mp::::::: 1840 m6 ). Cea de-a
doua particularitate este legata de faptul ca nu au fost înca descoperite sar-
cini egale cu fractiuni de e, sau cu un numar neîntreg, de~i teoreticienii au
introdus ipotetic ~i particule cu sarcini fractionare de e (quark-uri), darne-
descoperite înca.
În concluzile, corpurile încarcate negativ poseda un exces de electroni
fata de numarul protonilor continuµ în nucleele substantei, iar cele înca.rcate
pozitiv prezinta un deficit de electroni, adica un numar de protoni necompen-
sati.

422
 Din punctul de vedere al capacitap.i de mi§care exista sarcini libere §Î sarcini
legate. Primele se pot mi§ca pe spapi limitate în solide, lichide §Î gaze. Daca
numaml de sarcini libere este constant, independent de temperatura, sub-
stanta este conàucatoare. Aceasta este situatia; metalelor §Î a majoritaµi ali-
ajelor lor, în care electronii sînt sarcini libere, sau. a electroliµlor, în care ionii
pozitivi §Î negativi sînt sarcini libere. Corpurile în care sarcinile electrice sînt
legate sînt numite izolatori, sau didectrici. ~i ei se prezinta în toate starile
de agregare. În izolatori, sarcinile sînt legate la nivelul atomului (gazele inerte),
al moleculei covalente (de tipul H 2, 0 2 etc.) sau al moleculei ionice (de tipul
Na+Cl-). în ultimul caz exista o distribupe spapala de sarcini pozitive §Î
negative plasate într-o retea cristalina. Din acest punct de vedere, semicon-
ductorii sînt substante în care numarul de sarcini libere nu este constant,
el depinde de temperatura în felul urmator: la 0 °K totiielectronii sînt legati,
dàr odata eu cre~terea temperaturii o parte din electroni sînt mpti din lega-
turile de valenta formate între atomii solidului respectiv, devenind liberi, astfel
încît numarul lor cre§te.
b) Distribufia sarcinilor electrfoe. Din clasüicarea expusa mai sus se poate
conchide imediat ca èXista o diferenµere §Î între modul de plasare al sarcini-
lor electrice în conductorii §Î izolatorii solizi, · electrizati. În primul caz sar-
cina electronica în exces se va distribui pe toata suprafata, în timp ce în izo-
latori nu se va împra§tia, va ramîne localizata §Î se înmagazineaza în adîn-
cime (în volum).
De ce se dispune sarcina negativa în exces pe suprafata metalelor? Iata
o întrebare interesanta. Raspunsul este legat de faptul di metalele în stare
normala fiind neutre sarcina totala a ionilor pozitivi fixati în nodurile
retelei cristaline este egala cu sarcina electronilor liberi. Depunerea unui
exces de sarcina electronica, ar face sa apara forte de repulsie între electroni,
forte dirijate din interior spre exterior, ceea ce duce la expulzarea lor spre
suprafaja. '
Modul diferit de depozitare a electricitatii a relevaf necesitatea descrierii
distributiilor de sarcina. Se folose§te în primul rînd nofiunea de sarcina puncti-
forma, Q = ±Ne, eu N = 1, 2, ... ·. Aceastà notiune constituie o ideali-
zare a realitatü, caci electronii În§i~i au un volum propriu, dar dimensiunile
lor sînt incoinparabil .mai n:rici decît ale corpurilor macroscopice (raza elec-
tronului este ~ 10- 18 cm). Sint utilizate apoi densitafile de sarcina pentru
a descrie matematic cantitatea de electricitate pe unitatea de volum, de su-
prafata, de lungime. Astfel sînt definite. urmatoarele densitati:
1) Densitatea de sarcina tn flolum (p.,) este cantitatea de electricitate pe uni-
tatea de volum :

p, = -Âq , sau, mat• exact, p, c::

1·rm -Âq = .-dq . (1~1)
ÂV AV-o ÂV dV

Dupa cum se vede, definiµa lui p, este similara eu definitia densita1ii cqrpu-
rilor ( p = Âm) . Dace. avem de-a face cu o distributie uniforma, .atunci sarcina
ÂV
totale. este Q = p,V.

423
 2) Densitatea superficiala reprezinta cantitatea de electricitate pe unitatea
de suprafata :

ae
!lQ
=- , sau, mat. nguros,
. . . llQ
a = 11m - = -dQ , 6 (1.2)
llS .1.s.... o llS dS
astfel ca în cazul unei distributii uniforme pe osuprafata, sarcina totala este
Q = a6 S.
1

3) În sfîr~it, definim în mod analog o densitate liniara (unidimensionala)

de sarcina:
llQ . llQ dQ
~e = u
Al I sau ~e = .6.l-+o
hm - = - .
Ill dl
(1.3)

Sa observam ca daca vrem sa calculam sarcina totala a unei distributii

n
de n sarcini punctiforme~ trebuie sa efectuam ·suma algebrica a lor : Q = E q,.
i=-1
Pentru o distributie continua va trebui sa sumam sarcinile din fiecare ele-
ment de volum, respectiv de suprafata, sau de lungime: dQ = p6 dV (dQ =
= a0dS, dQ = ~edl). Sumarea aceasta se face prin integrare, iar pentru cele
trei cazuri, simbolurile lor sînt reprezentate astfel:

Qvo1 = ~~~ PedV,

Numarul de ~imboluri ~ arata numarul de variabile independente. Legatura

între integralele de acest tip ~i cele cunoscute este destul de complicata, ast-
fel încît toate relatiilè care vor fi scrise în continuare se vor referi la distri-
butii discrete de sarcini.
Legea conservarii sarcinii electrice poate fi exprimata acum sub forma cea
mai generala, astfel :

Qpunctif + Qvol + Qsup + Qun = COllSt., (1.4)

sau explicitat,

t
, ... 1
q, + ~~~ Ped V + ~~ a dS + ~ ~o dl = const.
0
(1.4')

1.2. INTERAC'fIUNI INTRE_,SARCINILE ELECTRICE

a) Forja coulombiana. lnca din rîndurile anterioare s-a desprins ideea exis-
tentei interactiunilor între sarcinile electrice, interactiuni ce se manifesta
printr-o actiune mecanica. ~e ace:a ~i expr;sia l?r _trebui~ sa ti1?-a d: natur:1
fortei. Într-adevar, a~a se ~1 expnma: doua sarcim electrice q1 ~1, q2 interacJi-
oneaza reciproc (se atrag, sau se resping) eu o for/a a carei valoare absoluta F
este proporJionala cu prodttsul sarcinilor ~i invers proporJionala eu patratul

424
 ,_,1;,:

Conducloare

Fig. IU.1.1

distanfei dintre elè (r12 = r), iar direc/ia ei de acjiune coh:c:de eu linia ce 'ltne$te
cele doira sarcini.
(1.5)

Egalitatea se scrie eu ajutorul unei constante de proportionalitate care depinde

de mcdiul în care sînt plasate sarcinile: F = const. q1q2 • Aceasta este legea
r2
interactiunii electrostatice sau legea lui Coulomb. Verificarea experimentala
se poate face eu ajutorul balantei d~ torsiune a lui Coulcmb (fig. III.1.1.), pla-
sata într-un clopot în care este vid de obicei, pentru a înlàtura efectul pertur-
bator al curenfilor de aer. În interior sînt montate în echilibru doua sfere /
mici, de greutate egala, una fiind conductoare (A) 9i alta, izolatoare (B).
Sferele sînt legate la capetele unei tije conductoare, care este suspendata de un
buton eu o sîrma, printr-o trecere practicata în sticla. În partea inferioara exista
o alta sferà conductoare (C) pe cercul de razà (d/2), care este pusà în legàturà
eu exteriorul printr-o tijà metalica rigidà. Dacà A 9i C sînt neutre, tija AB
se gase 9te într-o pozifie de echilibru. Dacà încàrcàm sferele A 9i C eu sarcinile
electrice presupuse cunoscute, q.A. 9i respèctiv q0 , de semn contrar, datorita
foqei de atractie F Ac, tija AB se rote9te eu un unghi (~) pînà cînd m omen-
tul forfei elastice (moment de torsiune sau rasucire) care apare în sîrma de
suspensie datorità torsiunii, egaleazà momentul forfei electrice (FAc·d/2).

425
 µ ----4
q,, --- ~
Fi,
CJ,2

~---------f-L
.

~-------~--t--f
1~-r r,a ==..t:.
,,
i
Fi1. IU.1.2

Se ~tie ca momentul de torsiune M,, este proporj:ional eu unghi 11 r1., M, :::::::1

= Cr1., C fiind constanta de torsiune a firului, astfel ca forj:a electrostati~a

are expresia :
2
F~ =-Cr1.. (1.6)
d
Constanta C se obtine printr-o etalonare prealabila a balantei, supunînd-o
actiunii unei forte exterioare cunoscute, tangenta la cercul de raia d/2.
Sa revenim acum la expresia fortei lui Coulomb. Deoarece forj:a este o ma-
rime vectoriala, o vom scrie folosind versorul directiei ; .dupa care este diri-
.... ....
jata (fig. III.1.2) : r0 = r/r.
Deoarece trebuie respectat principiul al treilea al mecanicii, eu privire la
caracterul reciproc al interactiunilor între doua corpuri, este necesara o pre-
cizare eu privire la sensul forj:ei coulombiene. Vom nota, în acest scop, eu
.... ....
Fii, forta eu care interactioneaza
. .... sarcina
.... j asupra sarcinii i, iar eu F;. - ac-
tiunea reciproca, astfel încît F,1 = - FJl. Pentru cazul concret <lin fig. III.1.2,
forj:ele atractive sînt scrise sub forma: ·

(1.7)
.... .... q q ....
F 21 =- F 12 =- k ...!...!r.
rs
În general vorbind, sarcina q1 atrage (sau respinge) sarcin~ q8 eu aceea~i
forj:a eu care sarcina q8 atrage (sau respinge) sarcina q1 •
În cazul fortelor repulsive, desenate în aceea~i figura, expresiile celer doua
forte se schimba între ele. Formulele (1.7) pot fi transcrise ~i pentru cazul
în care am fixa directia lui ;; _în sens invers. Esential ramîne faptul cë. dace.

426
forta este atractiva, ea este dirijata de la o sarcina spre cealalta, iar daca
este repulsiva, este clirijata în sens invers.
b) Sisteme de unitati. Se define9te sistemul CGS electrostatic ca fiind
sistemul de unita,ti în care constanta din expre~ia foqei are valoarea 1 (k = 1)
cînd sarcinile sînt în vid :

F~~ = qlq2 (1.8)

r(cm) 2
In sistemul CGS, sarcina electrica poate fi definita eu ajutorul man-
milor mecanice. Ecuatia dimensionala pentru sarcina poate fi extrasa u~or :
(1.9)
de unde rezulta definitia pentru unitatea de sarcina electrostatica în acest
sistem - stat-coulombul (SC), sau franklinul:
¼
1 SC = (1 dyn) · l cm. (1.9')
Se poate preciza aceasta relatie în felul urmator : un stat-coulomb (jranklin)
este marimea acelei sarcini care plasata în vid la distanJa de 1 cm de o sarând
egala eu ea în valoare absoluta, interacJioneaza reciproc eu o for/ri de o · dyna.
Interactiunea electrostatica este influentata de mediul în care sînt plasate-
sarcinile (apa, ulei, smoala etc.). S-a constatat experimental ca foqa de inter-
actiune într-un mediu este mai mica decît foqa exercitata în vid :

(1.10),

e, poartà numele .de permitivitfl,te electrica relativa (constanta dielectridi) a.

mediului respectiv 9i ne arata de cîte ori este mai mare forta de interactiune
electrostaticà exercitata în vid în raport eu interactiunea exercitata într-un
mediu oarecare : e, = F~~) / F~diu). Aceasta · modificare reflecta faptul ca
interactiunea electrostatica are loc prin intermediul unui suport material,
prin intermediul a ,,ceva" care este afectat de prezenta substantelor.
În sistemul international (SI) de unitati, ales ca sistem de baza, constanta
de proportionalitate nu mai este adimensionala, ea ajuta la stabilirea lega-
turii între cele doua sisteme de unitati. Foqa lui Coulomb se scrie acum:

F1~id} = k q1(C) q2(C) = _1_ qlq'I. . (1.11}

r(m) 2 41te0 r 2
1
Unitatea de sarcina electrica în SI este coulombul (C): 1 C = 3.109 SC. Va-
loarea _lui k se gase~te efectuînd trecerea de la (1.8) la (1. 11)
- 1(SC) 2 ' 9-1 10-1 s C2 1 ·
1 dyn = - -2 = 10-1 N = k - -4 - 2- => k = - =-9-10 9 N•m2/C2 • (1.12)
1 cm . . 10~ m 41teo
1
În (1. 11) s-a folosit pentru k forma - - , care este caracteristidi sistem ului
41tEo

427
 international. Prin analogie eu (1.10), e0 este denumit permitivitatea vidului
1
~i are valoarea - - · 10- 9C2/N •m2 • Dimensiunile lui e0 sînt:
361r
[e:0 ] = [q]2[rJ-2[F]-1 = M-1L-aT2Q2.
Produsul e: = e:0 e:, poarta numele de permitivitatea electrica absoluta a m_ecliului,
iar forta coulombiana are expresia : .

F~~ediu) = -._1_ qlq2 ·. (1.11')

1f'!
41re: y2

1.3. CÎl\lPUL ELECTRIC

a) Generalitati. Descrierea matematica a interactiunilor electrostatice a

implicat introducerea inarimii sarcinii electrice prin intermediul unor marimi
mecanice. Fenomenul însu~i este influentat de mediul în care sînt plasate
sarcinile, de aceea se poate trage concluzia ca el se exercita efectiv printr-o
forma a materiei, o forma care nu mai este perceputa direct de shnturile noastre.
Cu alte cuvinte, o sarcina electrica ~i exercita actiunile electrostatice asupra
altor sarcini situate în spatiut înconjurator prin interrnediut unei stari a ma-
teriei, numita cîmp electric. Sintetizînd, se poate .da urmatoarea definitie :
Cîmpul electric este o forma de existenJa a materiei, prin intermediul careia
sarcinile electrice interac/ioneaza între ele. El exista independent de existenta
int~ractiunii, ca o consecinta a 'e:xistentei sarcinilor.
Deoarece sarcinile de ma.rime diferita interactioneaza niai puternic sau mai
slab, ~i cîmpul electric creat de ele trebuie sa reflecte aceasta catitate. Pentru
a caracteriza acest aspect al lui s-a introdus intensitatea cîmpului electric (E).
Prin defini#e, intensitatea cîmpului electric este egala eu for/a exercitata de un
cîmp electric as-upra unei sarcini etalon egala eu, 1mitatea. Este necesar sa pre-
cizam ca definitia admitè o ideatizare 9i ·anume, aceea ca sarcina etalon nu
modifica configuratia cîmpului electric. Expresia lui E 9i ecuatia dimensio-
nala sînt respecti v
F .k Q
E=-=--, (1.13)
q e:, y2

(1.13')

Din (1.13) rezulta ca daca. doua sarcini sînt diferite ~i intensitatile cî11.1pului
create de ele sînt diferite:

Unitatile de masura pentru intensitatea cîmpului electric sînt:

dyn N
[E]ccs = --, [E]s1 = - ·
SC(fr) . C

428
\·

1
Alte unitati practice vor fi indicate ulterior.
Ca~§i foqa, intensitatea cîmpului electric este un vector :

Ë = !!__ !l-;3 , . (1.13")

e:, r
- ➔
unde r este orientat de la sarcina spre punctul în care dorim sa.-1 aflam pe E.
b) Linia de cîmp ~i principiul snperpoziJiei. Am considerat pîna acum cazul
static al interacµunilor între sarcini. Daca vom mentine ,,fixata" sarcina
care genereaza cîmpul §Î vom lasa libera sarcina sonda, aceasta din urma se
va mi9ca pe anumite traiectorii. Aceste traiectorii" constituie liniile cîmpului
electric, iar sensul care li se acorda a fost fixat prin convenµe ca fiind acela
în care s-ar mi§ca sarcina pozitiva egala cu unitatea. În re_alitate, marimea
sarcinii sonda contribuie la perturbarea cîmpului. Corecta ar fi investigarea
eu o sarcina-sonda infinitezimala, adica atunci cînd ar fi îndeplinita relatia .:
E=limll.F =d.F
Aq--tO !:::,.q dq
În experiente trebuie alesè deci sarcini sonda cît mai mici eu putinta.
Din conventia aleasa rezulta ,imecliat de ce liniile de cîmp ale sarcinilor
punctiforme sînt radiale, îndreptate spre sarcina generatoare daca este nega-
tiva, sau dirijateldinspre ea cînd are semnul pozitiv. 'finînd seama de toate
acestea, pot fi trasate grafic §Î liniile ansamblului de doua sarcini de acela§i
semn, sau de semn contrar,. de ma.rime egala, sau neegala. În fig. III.1.3
sînt prezentate liniile de cîmp pentru doua sarcini de sei;nn opus, egale (a)
§Î respectiv, neegale (b). .
Pentru studierea formei liniilor de cîmp indicam cititorului urmatoarea
experienta. Se presara polen într-un pahar ce contine un lichid dielectric,
de pilda apa distilata. Cu ajutorul a doua pensete de plastic sînt introduse
doua sîrme metalice rigide de care sînt suspendate doua bile egale, sau ne-
egale. Se încarca pe rînd bilele, în diverse moduri §Î se va vedea cum particu-
lele fine de polen se dispun dupa anumite traiectorii obp.nîndu-se astfel o
vizualizare ~ liniilor de cîmp. . .
Liniile de cîmp sînt descrise ·de ecuatii caracteristice geometriei analitice.
Dupa cum s-a aratat §Î în capitolul consacrat mecanicii, cînd exista o mi§-
care a unui mobil pe o traiectorie, sub acpunea unei forj:e, aceasta din urma
este dirijata dupa tangenta la traiectorie §Î are sensul mi§carii cînd accele-
ratia este pozitiva. În cazttl concret al cîmpului electric, vectorul Ë este di-
rij at dupa tangenta la linia de cîmp (fig. III.1.4). Pentru a gasi ecuaµa liniei
de cîmp vom pleca de la scrierea formata a afirmatiei precedente, adica :
➔ ➔

E .:_ Et, (1.14)

unde E este marimea intensitatii cîmpului, iar t este versorul tangentei.-

În cazul unei curbe generale, versorul 7 ΧΠschimba orientarea de la punct la

- -
punct, de aceea vom transcrie retapa (1.14) sub forma düerenpala, pentru a
caràcteriza faptul ca §Ï variatia lui E va urmari variaµa lui t:
(1.14')

429
'1 •''

lJ)

\
b)

Fig. m.1.3

unde C1 poate sl fie diferit de E. Daca avem în vedere o mi§care într-un plan,
atunci relaµa (1.14'} poate fi proiectati pe doua direcp.i perpendiculare
(O.x ~i Oy), finînd seama de componentele vectorului dt (d.x, dy) :
d.E. = C1 d.x, d.E1 = C1dy. (1.15)
Din aceste ecuap.i se poate extrage ecuafia liniei, daci se cuno~te dependenj:a
lui Ë de .x §i y. .
Cîmpul electric se supune principiului superpozitiei (aditivitatea actiunilor}
in sensu1 ca daca exista în spatiu~un ansamblu de sarcini electrice punctüorme
91, q2, ... , q,., atunci intensitatea cîmpului rezultant este egala cu suma
mtensitaµlor ëîmpurilor individuale. Daci tinem seama de faptul ci foqa cu

43V.
 Fig.m.u

care interacp.oneaza ans;lmblul d2 sarcini asupra unei sonde eu sarcina q este

d~ta de relap.a : •
.... ,. .... n k q,.... ,. . .
F = E F, =
, ... 1
qE -e:,
...s ,., =
,-1 71
E,, qL
,-1 ·

rezulta expresia cîmpului rezultant :

. . _p n ....
E = ~=E E,. (1.16)
q , ... 1

c) Cîmpul electric ln zona virfurilor. Numeroase experienie au aratat ca în

regiunea vîrfurilor corpurilor conductoare electrizate exista o mare concentra-
p.e de linii de cîmp, ca ele sînt deci sediul unor cîmpuri electrice foarte in-
tense. 0 explicape riguroasa. este greu de prezentat în paginile de fat~, dar
acest fenomen ar fi înteles daca facem o analogie (este drept, ·destul de forj:ata)
c~ actiunea legiJ curgerii stap.onare a unui lichid printr-un tub ce prezirtta
unele gîtuiturl. 1n zona acestora, viteza curentului este mai mare în raport eu
porµunile eu diametru mare. În cazul vîrfurilor, prezenta sarcinilor electrice în
porµunile ascu1:ite creeaza o densitate de sarcini, superficiala, mai mare decît
in porp.unile netede, deci ~i un cîmp electric mai intens. Datorlta acestor cîm-

Fig. m.LS

431
 . I

Fig. 111.1.6
puri electrice puternice pot fi smul9i electroni clin moleculele aerului înconjurator
9i prin vîrfuri se produce o scurgere de electricitate ; pe un vîrf vin sau pleaca
electronii dupa cum este încarcat pozitiv, respectiv, negativ. Pe aeest principiu
poate.fi construita o mori9ea (fig. III.1.5) dintr-un brat metalie eu doua eapete
ascutite, ce se poate roti în jurul unui suport izolator. Sa îneaream lama me-
talica, de exemplu, eu electricitate pozitiva. Din cauza cîmpului puternic
la capete, electronii smul9i din moleculele aerului se lîndreapta spre mori9ca,
o lovesc ~i se depun pe ea. Prin lovire, se trarisfera acesteia cantitatea de mi 9-
care cî~tigata pe spatiul pareurs de la aparitia lor ~i pîna la depunere, ast-
fel ca mori 9ca începe sa se roteasca.
d) Dipolul electric. Pentru a exemplifica modul de aplicare al principiului
superpozitiei vom introduce notiunea de dipol electric, care este un ansamblu
de doua sarcini electrice punctiforme, egale, darde semn contrar (q ~i -q)
situate la o distanta mica (l) una de alta (fig. III.1.6).
Sa calculam intensitatea cîmpului electric într-un punct M (ÊM) situat la
distanta mare în comparatie eu l. Conform principiului superpozitiei, cîmpul va

(r-;- - -_r...
fi dat de:
... ... - n k
EM = E1 +E = 2 -q -
e:,. r1
2)
8
ra
•

Daea introducem urmatoarele notatïï :'

;;'. = r'. -;. = ; - Ï ~i rf = r• ( l +~ - ~ cos 8) o, r• ( l - ~ cos O)
în care s-a neg!ijat termenul ( !:) deoarece l < r, expresia inten.sitatii cîmp-
ului eleetric devine :
_,
EMrv-q- ------
k [-;
---
; - Ï ]
- 2l 11• . (1.17)
e, r• r" ( l - -;- cos 8J

432
În ·continuare, folosim dezvoltarea în serie a fracti~i ce contine funcpa cos 6~
imitîndu-ne la primii doi termeni · ,
· 1 3l .
2l )''• ~ 1 + -;- cos 6 (vez1 p. 863)
( 1 - -;- . cos 6

astfel di ËM capata urmatoarea expresie:

-
EMe::t.
k [-
-q- ; --
e: , ,a ra
l(
(_- 1 +-cos
3l 0)] ~
. r

(1.17')

În (1.17') s-a folosit:

-♦ -

ql co.s e = p cos a'= P·r cos e = P·r ,

r r
în care p se nume 9te momentul dipolului, definit prin analogie eu momentul
. ~

·unui cuplu (M = Fd). Momentul dipolului este un vector avînd sensul lui l
dirijat de la sarcina negativa spre cea pozitiva. [Pentru deducerea relapiei
(1.17')-afostneglijat 9i termenul llcos 0/r4]. ·
În calcule· se folose 9te notiunea de dipol punctiform care reprezinta o idea..:
lizare a cazului real în care_ l ➔ 0, iar q -► oo, astfel încî~ sa existe un p =;= 0
(p = lim ql). Pentru acest caz al dipolului punctiform, cînd sarcinile î9i pierd
l ➔O
q~co
individualitatea, formula (1.17') este exacta.
e) Flnxnl electrie. • C:uacterizarea deosebirilor între valorile intensitatii
cîmpului generat de diverse sarcini este reflectata de o marime care descrie
densitatea liniilor de cîmp în diferite puncte ale spafiului. Daca în calea lor este
pusa o suprafata unitate, cîmpul va fi eu atît mai puternic cu cît este mai
mare numarul de linii care o strabat. N oµunea noua introdusa astfel se nume§te
flux electric (<I>) §Ï este definita ca fiind numarul de linii de cîmp (N) care stra-
bat o suprafata (S) dispusa perpendicular pe directia cîmpului electric (Ê):
N= <I> =ES.
Sa introducem q.CUm notiunea de suprafata orientata, data de sensul versoru-
lui normalei; (fig. III.1.7a) S = s;;. Chld Ë are acela9i sens eu;;,, fluxul este
pozitiv, iar cînd cei doi vectori sîn~ dirijati în sens opus, fluxul are semnul minus.
Cînd suprafata este înclinata fata de directia cîmpului astfel ca între ; .§i
Ë exista unghiul a (fig. III.1.7), atunci fluxul este calculat fie eu ajutorul proiec- ,
tiei suprafetei pe planul perpendicular pe Ë (S J. = S cos IX) fie cu proiectia lui
Ë pe directia~ normalei 'la plan (En= Ê·;;, =Ecos a):
<I> = ESJ. = ES cos 1X = <I>ma.z cos ex= E,. S = Ê; S = ES. (1.19)

433
 Se observa deci di fluxul este definit
prin produsul scalar dintre intensitatea
cîmpului §Î suprafata orientata. În cazul în
care suprafata nu este plana (fig. III.1.8),
aceasta este descompusa în suprafete
elementare ÂS/= ÂS;_ avînd nortIJ.alele
-+
n,, iastfel ca fluxul prin toata suprafata
se scrie: ·
<I> = ~ Â<l>, =
i
E E,., ÂS.
i
(1.20)

Sa evaluam ·acum fluxul unei sarcini

punctüorme q print.r-o suprafaµ. sferica
de raza r, eu centrul în punctul unde
a) se afla sarcina. Deoarece Ë este radial lJÎ
are aceealji valoare în to~te punctele
suprafetei iar normala în orice punct al
unei suprafete sferice · are tot direcpa
razei:
<I> = ES = E 41tr2 =
1 .. --
ên,,,,=E·n=Ecosa . q L.... k
..
1 n ,,,"' = -k -41tr2 =·rr= 41tq. · (1.21)
e:, ,a te:,
Daca sarcina se afla în vid, §Î lucram în
SI, :~<I>:d = q/e,,. Relatia scrisa. presu-
puri.e distribupa uniforma a sarcinii, iar
cîmpul poseda o simetrie sferica, ad.ici
E,. este constant în orice punct al su-
prafetei. Formula dedusa este un caz par"
ticular al teoremei lui Gauss, care demon-
streaza ca fluxul intensitatii cîmpului
b) prinJr-o suprafata închisa este egal eu
marimea sarcinii electrice din interiorul
7
F'ig. III.1. ei, înmultita eu .!!.... 41t. În virtutea aces-
e:,
·tei teoreme, fluxul total printr-o suprafata închisa nu depinde de forma
·suprafetei. Sa calculam acum intensitatea cîmpului creat la distanta r de
-centrul unei sfere conductoare de ~aza R, încarcata eu sarcina q §Î aflata în
vid (fig. III.1.9). Deoarece distribupa sarcinii este uniforma, intensitatea
-cîmpului pe sfere concentrice eu sfera conductoare are aceea§i ma.rime. Din
·teorema lui Gauss, obpnem pentru r > R :

tf>·= !l = E41tr2 => E;}d = _l_ J_. (1.22)

eo 41te:o ,a
Expresia ne arata un rezultat, care ar fi obpnut daca toata sarcina ar fi .
-concentrata în centru. Daca,. < R, fluxul este zero, deoarece sarcina este

434
 . \

--
E

Fig. 111.1.8

_situatà în exteriorul suprafetei, deci ~i cîmpul electric este nul : E 1nt .....:. O.
Am obp.nut astfel o consecinta foarte importanta ~i anume faptul cà în in-
teriorul unei sfere conductoare înçarcate, cîmptil electric este nul. Dependenia
lui E de distanta de la centrul sferei este redatà în fig. III. l.9. Aceasta depen-

1 ·

' ;t'

r
h).

Fig. 111.1.9

435,
 denta, pentru r > R este analoga celei obtinute pentru intensitatea cîmpului'
creat de o sarcina punctiforma. Faptul ca în interior intensitatea cîmpului
este nula sugereaza impresia ca sfera ar actiona ca un ecran pentru interiorul
ei. În realitate, intensitatea nula înseamna potential constant. Pentru a actiona
ca un ecran (,,cu9ca" Faraday), sfera trebuie pusa la ,,pamînt" pentru a nu
se acumula sarcini pe suprafata ei. ·

· 1.4. POTENTIALUL CîMPULUI ELECTROSTATIC

a) Definitia potentialului." Dupa cum am va.zut, o sarcina sonda (q), se

poate ·. mi9ca în cîmpul creat de o alta sarcina (Q). Daca dorim sa îndepartam
sonda de sarcina Q, atunci cînd sarcinile àu acel~i semn, cîmpul exercita un
lucru mecanic, deci î9i mic9oreaza energia totala, iar daca au semne contrarii,
lucrul mecanic este consumat din _exterior pentru învingerea fortei de atrac-
tie exercitata prin: interm_ediul cîmpului.
Sa consideram o situatie de tipul celei din fig. III.1.10 în care sarcina Q
este fixata, iar sarciila q este deplasata. pe distanta âr = r 2 - r 1 • Lucrul
mecanic consumat se poate scrie ca în mecanica, dar forta nefiind constanta
[F1 = F(r1 ) =t= F(r2) = F 2 ], se utilizeaza o foqa medie (Fm). Deoarece foqa
lui Coulomb nu variaza propoqional eu distanta, ci invers proportional eu
patratul ei, se utilizeaza media geometrica :

(1.23)
\
. ---astfel -Ca-lucrul mecanic f12 devine:

de unde rezulta :

f12 = !!__ Q (..!.. _ }_) • (1.24)

q _e:, r1 r2
--Atunci cînd punctul P 2 este situat la infinit, lucrul mecanic pentru deplasa-
rea unitati de sarcina devine:
f1rt.1 _.!:._ Q _ V (1.25)
- - 1•
q e:, r1

(a) (q) P, p2

• 1 1
r,---~-.. . .,. .. 1 - L f ~

Fig. 111,1.10
'
436
V 1 poarta. numele de poten/ial al cîmpului electrostatic crèat de sarcina Q în
punctul P 1 (r1) ~i este egal cu lucrul mecanic consumat pentru a deplasa
sarcina electrica pozitiva egala eu unitatea, din acel punct la infinit.
Denumirea de potential este justificata de faptul ca deoarece cîmpul electric
poate face aceasta deplasare, el dispune de posibilitatea de a efectua un lucru
mecanic, conform definitiei energiei potentiale.
Aceea~i formula se poate deduce pomind ~i de la expresia diferentiala a
lucrului mecanic pentru deplasarea .rectilinie, în lungul . unt:i directii care
trece prin sarcina care genereaza cîmpul :
. "• kQq '• dr k 1 l
df=Fdr => f 12 =~Fdr=-~ 2 =--Qq(---)·
e:, ,, r e:,
,, r1 1'2

Expresia lui V 1 în sistemul SI este data de :

Vs1 = _1_ .!L ·eu [V] = [f] = Ml/2Lt/2r-1. (1.26)

41te: r [q] .
Unitatile de masura sînt: în CGS - stat-voltul, oare reprezinta potentialul
într-un punct, atunci cînd se consuma un lucru mecanic de un erg pentru a
· deplasa din acel punct la infinit, o sarcina de un stat-coulomb (tsv = 1 erg) ;
· 1 SC
.în sistemul SI unitatea este voltul, care reprezinta potentialul atunci cînd
se consuma un lucru mecanic de 1 joule pentru a deplasa sarcina de 1 cou-
lomb din acel punct la infinit : ·

lV=- =-SV.
1J 1
lC 300
Este interesant de retinut ca unitatea din SI estè mai mica decît cea din
sistemul CGS .
. 0 alta consecinta poate fi extrasa din definitia potentialului, ~i anume, rua-
nmea lucrului mecanic consumat pentru a deplasa o sarcina q între doua
puncte caracterizate de potentialele V 1 ~i V 2 este egala eu :
f12 = q(V1 -Y2) = qÂV = qU, (1.27) 1 c'
·ï·~
în care  V define~te diferenta de potential dintre cele doua puncte ale cîm- 1
pului, sau tensiunea electrica. Daca f = 0, înseamna ca V 1 = V 2 • Deci pentru
deplasarea sarcinii între aceste doua puncte, lucrul mecanic este zero. 0 astfel
de situatie poate fi comparata eu echilibrul instabil din mecanica al unei
sfere puse pe o suprafata plana. Daca am presupune tin caz ideal, în care nu
avem frecare, atunci pentru mentinerea vitezei constante pe .suprafata
plana nu am cheltui lucru'mecanic, indiferent de traiectoria pe care s-ar mi~ca.
Revenind la cazul nostru, vom defini locul geometric al traiectoriilor pentru
care potentialul este constant supra/a/a echipoten#ala. Va oferim doua exemple
de suprafate echipotentiale, pe care dv. le puteti desena eu u;;urinta:
a) pentru cîmpul creat de o sarcina. punctiforma, descris de linii radiale, su-
prafetele echipotentiale sînt sfere concentrice ; b) pentru cîmpul creat de
un plan infinit, încarcat uniform, ale carui linii sînt perpendiculare pe plan,
suprafetele echipotentiale stnt plane paralele eu planul încarcat.

437
 b) Deducerea cimpului din potential. Din compararea formulelor:

E(r) = !!... g_ ~i V(r) = !!... g_,

e, r 2 . e, r
· rezulta legatura dimensio~ala între E ~i V :

E = V ~i [E] = [V] L- 1 , (1.28)

r
de unde unitate a utilizata mai frecvent pentm cîmp: voltul pe metru (Vfm).
Deseori este utilizata o unitate hibrida, voltul pe centimetru (V/cm).
Relatia (1.28) este corecta pentru sarcini punctiforme. Daca exista un cimp
a carui intensitate este constante. ~i dirijata dupa o direct:ie (de exemplu
dupa Ox), atunci legatura dintre V ~i E este

V=Ex. (1.28')
Legatura dintre V ~i E poate fi scrisa ~i sub forma

E(r) = - -k
e,
Q- d(1)
-
dr r
=> ·
E(r) = - -dV •
dr
(1.29)

De~i (1.29) a fost dedusa pentru o sarcina punctiforma, se poate ara.ta di ea

ramîne valabila pentru orice distributie de sarcini ca,;e admite un potential
ce nu depinde de coordonatele x, y, z în mod independent, ci doar de distanta
de la un punct ales ca origine, pîna la punctul în care se face calculul, adica
V
de r = x2 + y 2 + z2 • Plecînd tot de la acest caz particular, putem scrie
....
relatia dintre E ~i V, într-o forma. mai generala, val~bila ~i în cazul în care V
depinde de fiecare din variabile în mod independent. Pentru aceasta, vom scrie
vectorul Ë în coordonate carteziene :

Ê = E) + E,,] + E.k CU E ='\JE;+ E~ + E~. (1.30)

Pentru simplificare, vom lucra în vid, folosind sistemul SI. Vom scrie
la început proiectiile Es, E,,, E. eu ajutorul cosinu~ilor directori (fig. III.1.11):
A A A
cos oc = cos (Ê, Ox), cos ~ = cos (Ê, Oy), cos y = cos (Ê,Oz) :

Es= Ecos
. Qx\
ex= E -X = -1- - -
r 41te0 r2 r

E, = E cos ~ = _I_ g_2 2'... (1.31)

1 Q z 1
41te0 r r 1
E =Ecos-y=---
, . 41tEo r2 1

438
 ~ • 4 - . :· .•.. __ .-

y / y

Fig. 111.1.11

îinînd seama ca V(r) = g_, iar r = '\Jx2 + y 2 + z2, se obtin proiectiile intensi-
1'
tatii cîmpului prin derivare, avînd grija ca la derivata în raport cu o va-
riabila, celelalte sa fie meniinute constante, simbolul de derivare fiind luat. !...
ax
,
a,
- a.
ay âz
av
Es=--, E, =--,,Es= - - ,
av av (1.32)
ax ôy ôz
iar inte~sitate~ cîmpului are expresia :
- (av- av-
E=- - i + - j + - k = - grad V. av-) (1.32') .
ÔX ÔJ ÔZ
5e poate ara.ta ca. r~latiile de mai sus sînt valabile ~i în cazul cel
mai ·general, cînd distHbutia de sarcina. admite un poteniial care depinde
explicit de fiecare din cele trei coordonate. Daca poteniialul distri-
butiei de sarcini depinde de o singura. variabila., de exemplu de x, atunci
-av = -av = O ~1. E- = - -ôV--ti = ~ -.dV
- 7i. E xpres1a
. rez ultat"'a ne m
. dicc1. re duce-
!(

ay .. ôz ôx dx .
rea gradientului la derivata dupa o directie. ·
Legatura dintre E ~i V, stabilita prin (1.29) respectiv (1.32') ne arata în ce
mod cîmpul deriva din potenJial. . ·
0 alta caracteristica esentiala a cîmpului electric o constituie acJiunea sa
conservativa. Pentru a facilita întelegerea ei sa revenim la mi~carea sarcinii
q în cîmpul sarcinii Q, între punctele P 1 (1'J .~i Pn(r,.), dar urm.înd o curba ab-

439
 ' 1

Fig. 111.1.12

soiut arbitrara (fig. III.1.12), trecînd prin punctele P 2, P 3 , ••• , P,._ 2 , Pn_ 1 ,
foarte apropiate, astfel ca lucrul mecanic pentru a deplasa sarcina q de la P 1
la P "' f 1 ,. este o suma a lucrurilor mecanice efectuate între punctele P 1 P 2 ,
P 2 P 3 , ••• , adica:
f1n = f12 + f23 + ••• + fn-1,n = q[V1 - V2 + V2 - Vs+".•.+
+ · ·· + Vn-i - V,.]= q(V V,.),·
1 -

deci

I n-1
+ Un-1,n = E
i-=-1
ui,i+l•

Expresia scrisa ne arata doua lucruri. În primul rînd, diferenta de potential

între. doua puncte ale cîmpului poate fi scrisa ca o suma de diferente de
potential între punctele succesive situate pe o curba arbitrara. in al doilea
rînd, ea nu depinde decît de pozitia capetelor, pozitia intiala (r;) ~i finala
(r1). Deci
(1.33)

Atunci cînd cele doua pozitii coincid, adidi sarcina a pareurs o traiectorie
f.,
închisa, _!_
q
= 0, pentru ca V;= V1 .
.
Deci, daca este parcursa o curba închisa, lucrul mecanic total este zero.
Aceasta reprezinta actiunea conservativa a cîmpului, în sensul di, pe un
astfel de drum închis, lucrul mecanic total fiind zero, enetgia consumata din
exterior pentru a deplasa sarcina împotriva fortelor cîmpului este egala eu
energia eliberata atunci cînd fortele cîmpulul efectueaza lucru mecanic.
c) Principiul superpozitiei este folosit în calculul potentialului cîmpului
creat de o distributie de sarcini. Discutia noastra se va limita la un an-
samblu de sarcini punctiforme q1 , ••• , q,., plasate la distantele r 1 , r 2 , ••• , r"
de punctul în care calculam potentialul rezultat. Potentialul poate fi cal-
culat tinînd seama de faptul ca sarcina unitate se va gasi sub aétiunea
independenta a forj:elor electrostatice exercitate prin intermediul cîmpu-
rilor create de q1 , q2 , ••• , qn, se va gasi, deci, sub actiunea unui cîmp rezultant

440
 1.- 2a ~
1 1
1..-a~ 1
- 4 __ 4 __ _._+ __ -o---1- .
.+ ..
Fig. III.1.13

n
Ë =· LJ Ë,.
; .... 1
Daca potentialul cîmpului creat de sarcina q, este V,, atunci po-
tentialul cîmpului rezultant este

Se ohtine astfel poteniialul rezultant, ca fiind suma potentialelor cîmpurilor

generate de· cele n sarcini, ca ~i cum acestea ar fi independente una de alta.
Principiul superpozitiei. ilustrat aici, serve~te la calcularea energiei de
coeziune a cristalelor ionice, cum ar fi cele de tipul Na+Cl-. În reteaua
cristalina, fiecare ion este ,,cufundat" în cîmpul electric creat de ceilalti (N-1)
ioni. Energia de legatura a unui ion este egala eu sarcina lui înmu.ltita eu po-
tentialul cîmpului electric creat de restul ionilor. Acesta este poten/ialul Ma-
delung. Ne putem forma o idee despre metodica de calcul prin evaluarea po-
tentialu.lui cîmpului electric creat de un lant infinit de ioni de doua tipuri de
sarcina, + q ~i respectiv - q, egal distantati eu distanta a (fig. III.1.13).
Potentialul. calculat, într-un punct. eu un ion negativ al lantu.lui ales ca ori-
gine, este dat de :

V(O) = 2 ;,\ ! ~ ia + ia - ·'·- i1 + 2i : 1 · · ·) -

= 2!: !1.. (1 - _!_ + _!_ - .•. - ~ + l 1 - .. ·)

· e, a 2 3 2i 2i +
(cifra 2 apare din considerarea interactiunii ionului, luat ca origine, eu perechi-
le de ioni vecini). ·
Se poate ara.ta ca, în cazul în care numarul i de ioni din lanti§or este
suficient de mare, expresia dintre paranteze poate fi aproximata prin ln 2,
, de unde rezulta ca
k q .
V(O) O:l - · - 2 tn·2. (1.34)
e, a

Acest caz constituie o simplificare, deoarece sumele ce trebuie efectuate pentru

retelele cristaline în spatiu.l eu trei dimensiuni sînt foarte complicate §Î de aceea
se utilizeaza metode speciale de calcul.

441
 î

1.5. MEéANISME DE ELECTRIZABE. MARIMI CARACTERISTICE

a) lletode experimentale. Antichitatea cuno9tea doar doua moduri de elec-
trizare: 1) electrizarea prin frecare descrisa de Thales clin'Milet (sec. VII. î.e.n.)
~ care a determinat construirea primei m~irii de electrizare de ca.tre Otto von
Guericke (sec. XVII e.n.); 2) vechii hind~ cuno9teau proprietatea de elec-
/ trizare a unor cristale (ca turmalina) în urma încalzirii, azi 4enumita piro-
electricitate, stucliata ulterior 9i de A.C. Becquerel. Dupa secolul al XVIII-lea
au mai fost gasite 9i alte moduri de electrizare: 3} electrizarea prin contact;
4) electrizarea . prin influenta ; 5) electrizarea norilor (proces extrem de
complex). ·
· Au fost descoperite ulterior §Ï alte mecanisme de obtinere a electricitatii,
pe care le prezentam : 1) pila Volta (1800) ; 2) termoelectricitatea (Seebeck
- 1821); 3) inductia electromagnetica (Faraday - 1831); 4) pile fotovoltaice
(A. C. Becquerel - 1839) ; 5) piezoelectricitatea'ê (Jacques 9i Pierre Curie
- 1880) ; 6) razele catodice, (Hittorf - 1869} ; 7) emisia termoelectrica, des-
coperita de Edison (1884); 8) fotoelectricitatea (H. Hertz - 1887); 9) ra-
dioactivitatea (emisia ~. Pierre 9i Marie Curie - 1898); 10) emisia electronica
ln urma unor reactii chimice violente (F. Haber - 1909).
Ne vom referi; în continuare, numai la electrizarea prin frecare, contact 9i
influenta. Prin frecarea a doua substante, este posibil ca electronii de valenta
ai atomilor unei substante sa fie ruptf din llegaturile lor 9i _sa
treaca pe cealalta. Nu este prea U§0r de stabilit mecanismul intim care are lo~
la frecare, deoarece este greu de crezut ca o simpla activitate mecanica ar
duce la ionizare. Este posibil sa avem de-a face mai degraba eu o ionizare
termica produsa de caldura ce se degaja; prin frecare. Nu trebuie neglijat însa:
~f tipul substantelor care intra în joc : unele au o: afinitate mai mare
pentru electroni, altele au o afinitate mai mica. Este evident ca cele clin
prima categorie vor accepta o parte clin electronii cedaµ de cele clin catego-
ria a doua 9i corpurile se vor încarca în mod egal eu aceea 9i cantitate de elec-·
tricitate. ·
Sînt de retinut unele proprietati §Î observatii referitoare la producerea
electricitaµi prin frecare: 1) cînd se freaca doi dielectrici, corpul cu constant3:
·dielectrica mai mare se încarca cu electricitate pozitiva ; 2) metalele nu se elec-
trizeaza ci preiau o parte din ·electricitatea dielectricilor de care s-au frecat;
pot fi reµnute sarcinile daca sînt terminati cu izolatori ; 3) nici fenomenul
de ionizare, nici cel de emisie termoelectronica (prin încalzire), nici emisia
la rece, nu explica corect 9i complet electrizarea prin frecare; 4) este un fe- ·
nomen superficial (de suprafata); 5) la frecare, electrizarea cre9te cu cre9terea
suprafetei lor specifice; de aceea pulberile se electrizeaza foarte u 9or, la
fel ca 9i peliculele. În urma acestor constata.ri pare plauzibila ipoteza ca la
frecare se rup o serie de atomi de pe un corp §Î trec pe altul. În acest
proces, atomii pot trece fie în stare neutra, fie încarcatiï pozitiv. Acest lucru
nu înseamna di daca suprafetele sînt mai rugoase se;, electrizeaza mai bine.
Totul este sa treaca cu o sarcina electrica neta. Iata cuin un fenomen cunoscut
de atîta vreme nu este_ clarificat pe deplin nici astazi 1
Electrizarea prin contact are loc la contactul a doi sau mai multi conduc-·
tori aflati la potenµale diferite ; unii dintre ei pot chiar sa fie neutri
înaintea contactului. Trebuie precizat ca trecerea sarcinilor la contactul a
doua corpuri are loc numai atunci cînd potenp.alele sînt difèrite §i ca aceastl

442
 ,
~ = V'2

[o uQ
v, "2 =O

<P \1/
o, fl2::0 Q'
1 I a2
I

cr1= 0.,' r IJ.2'

t----1- - - - -

- - ---
------
a) b)
Fig. m.t.14

trecere continua pîna cînd se egaleaza cele doua potentiale. _ln momentu.l egala-
rii, nu mai poate fi efectuat un lucru mecanic §Î deplasarea globala de sarcina
înceteaza. Electrizarea prin contact poate fi înteleasa mai bine daca se compara
starea celor doua corpuri, unul încarcat la început, §Ï celalalt neutru (V~
= 0; Q = 0), cu doua vase, unul avînd apa, celalalt fiind gol, care comu-
nica printr-un robinet montat pe linia de legatura (fig. III.1.14 a). Starea
electrica a corpurilor dupa contac't este comparata eu pozitia apei dupa des-
chiderea robinetului (fig. III.1.14 b).
· În sfîr§it, electrizarea prin influenta. are loc la apropierea unui corp încarcat
(C) de unu.l neutru. La capatu.l corpu.lui neutru, mai apropiat de cel electrizat,
va apare electricitate de semn opus, iar la capatu.l mai departat, va apare elec-
tricitate de acela§Î semn §Ï în aceea~i cantitate cu cea acumu.lata la prima- ex-
tremitate. Electrizarea prin influenta prezinta însa. o deosebire în functie
de corpul studiat. Daca este vorba d~ un conductor, de pilda, o sfera me-
talica, atunci are loc o deplasare de eleètroni (vezi, de exemplu, fig. III. 1.15a)
spre o extremitate, ramînînd necompensati un numar egal de ioni pozitivi
la extremitatea opusa. Cînd· se atinge sfera cu degetul, sau se leaga la pamînt,
se scurg sarcinile de acela§Î semn cu cea a corpului încarcat (C) daca semnul
este negativ, dar vin electroni din ,,pamînt" daca semnul este pozitiv §Ï
sfera ramîne încarcata, chiar dupa îndepartarea corpului care a produs influen-
fa. În cazul clielectricului, electrizarea are loc din aproape in aproape prin
fenomenul de polarizare. Deoarece nu exista sarcini libere, atunci va apare în.
fata lui C un strat de sarcini de semn opus, apoi unul de acela§i semn,,§.a.m.d.
pîna là extremitatea opusa. ~i aici, cele doua extremitati vor fi electrizate, ca

443
. •'.

~1
1
+
+
+
+
+
+
~

+
.f.
+
+
+
+
+
+-

a) b)

Fig. 111.1.15

în cazul sferei conductoare, dar nu printr-o acumulare de sarcini, ci printr-o

,,stratificare" a lor. Mecanismul posibil de ,,stratificare" a sarcinilor electrice
va fi discutat mai jos. Sa repetam însa experienta precedenta, de punere
. la pamînt. Nu se mai întîmpla nimic: sarcinile fiind legate, nu se pot scurge
la pamînt, astfel di, dupa îndepartarea corpului C, sfera dielectrica revine
la starea neutra (fig. III.l.15b).
Exista trei mecanisme de baza prin care se poate polariza un dielectric :
a) polarizarea electronica; b) polarizarea ionica; c) polarizarea orienta-
tionala (sau dipolara).
. Polarizarea electronica se manifesta în special la dielectricii formati din mo-
lecule simetrice, dar, mai ales este o caracteristica a atomilor ~i ionilor în care
centrul sarcinilor pozitive coïncide cu. centrul sarcinilor negative (fig. III.1.16 a).
Apare naturala aceasta coincidenta, deoarece norul de electroni din

444
 a)

1 . I 1 1

-tt:~•-4-1--# -~
i i i
. b)

C)

Fig. 111,1.16.

jurul nucleului are centrul sau în nucleu. În prezenta unui cîmp electric are
loc o deplasare relativa a centrului sarcinilor negative fata de nucleu, astfel
ca întregul edificiu atomic (sau ionic) se manifesta. ca un dipol electric. Po-
larizarea electronica. nu depinde de agitaµa termica, deoarece avem de-a
face eu mi§carilîn interiorul atomului.
Polarizarea ionica a.pare prin deplasarea ionilor din poziiiile lor de echilibru.
Ilustrarea acestui tip de polarizare este reflectata. de starea unui la.nti~or for-
mat din doua tipuri. de ioni (fig. III.1.16 b). Daca. dielectricul este lichid
s_au gaz, poate avea loc chiar ~ o separare a ionilor spre cele doua extremita.p..
Polarizarea orientaJionala (sau dipolàra.) este prezenta. în dielectricii consti-
tuip. din molecule nesimetrice (molecule polare) în care centrul sarcinilor po:..
zitive nu mai coïncide eu cel al sarcinilor negative. Un exemplu foarte eloc-
vent ni-1 ofera. oxidul de carbon (CO ~ C!+ = 0 2 -} în care moleculele po-
seda. un moment dipolar permanent, da~orita. separarii celor doua sarcini,
egale ~ide semn contrar. Din cauza. agitaµei termice, moleculele dipolare sînt
orientate haotic. În prezenta unui cîmp electric (fig. III.1.16 c) ele tind sa se
alinieze ~ direcp.a acestuia.

445

. ,,
 0

Ultimele doua tipuri de polarizare sînt afectate de agitatia termica, astfel

ca efectul de orientare al dipolilor datorita cîmpului electric ar fi maxim
la 0°K, ad.ica atunci cînd înceteaza mi~carea de oscilatie în jurul pozitiilor de
echilibru, dipolii elementari fiind perfect aliniap. _
Din rîndurile de mai sus se poate vedea ca dipolul electric introdus mai îna-
inte j oaca un rol fundamental în înfelegerea proceselor de polarizare. De aceea,
este necesar sa introducem trei noi elemente în descrierea dipolului. Am cal-
culat deja marimea intensitatii cîmpului într-un punct arbitrar. Vom calcula
în continuare, potenpalul unui dipol într-un punct oarecare situat la o dis-
tanta , ► l.
Tinînd seama de notatiile din fig. III.1.6 ~i de notatüle ~ aproximaµile in-
. 1 tro'duse la calculul cîmpului unui dipol, . potentialul are expresia :
1: (1 1
VM=-. q - - - ) ·
4'ztee r1 r2
În continuare, vom µne s~ama de_ relatiile folosite în deducerea retaiiei
(1.17),

r1 = r, - r22 Oil r 2l· 1 ·- 2l

; cos a) ,
astfel ca

r 1r 2 °' r 2
, r 2 O::! r ( 1 - 2l
; cos 8 )½ r(1 -
O::! ;l cos 8) ; -

eu acesta VM devine

VM = _q_
4-zteo .,
!:...
--
=p ·1•
rs
(135)

Într-un. punct pe axul dipolului, potentialul devine (cos 8 = ±1)

VM = =F _l_p_.
4TCEo y2
-\.
Un alt element legat de comportarea dipolului într-un cîmp e:xtern î1 con-
.-stituie aparitia unui cuplu de foqe. În fig. III.1.17 sînt reprezentate schematic
·doua poziµi ale unui dipol electric într-un cîmp uniform de intensitate Ë
creat între doua plane conductoare a caror suprafata este foarte mare. Daca
dipolul are axa înclinata cu un unghi fata de direcpa cîmpului, atunci el este
supus unui cuplu de foqe : 1.F+ 1~ 1F -1 = 1 .F\
Momentul cuplului pentru
o orientare arbitrara a dipolului (pozitia din mijlocul figurii III.1.17) este
-dat de:
&m. = F ·d = qEl sin (X = P ·E sin et, (1.36)
-sau sub forma vectoriala :
➔ = -l X F
aJlt - = -l -
X (qE) = p
- XE.
- (1.36')

-446
 ,',' .. ~,

+·

Fig. 111.1.17

ln sfîr~it, ultima ma.rime legata de comportarea dipolului este energia dipolu-

lui într-un cîmp electric. Am ales pentru evaluarea ei, cazul cel mai simplu,
atunci cînd axa· dipolului este paralela eu direcµa cîmpului. Fie Ox aceasta
directie. Energia ei se obtine prin însumarea, energiei celor doua sarcini aflate·
în puncte diferite eu potenp.alele V(x) ~i V(x + l):
W = W_ + W+ = -qV(x) + qV(x + l). (1.S7)·
Daca ne situam în cazul x > l, dezvoltam în serie. pe V(x + l) în jurul va-.
lorii.l = 0
dV
V(x+l)O:l V(x) + - l
dx
Folosind (1.32') rezulta
dV .
W O:l ql - = - pE. (1.37')·
/ dx
Ultima egalitate reprezinta o expresie banala pentru cazul particular
discutat, forma corecta pentru cazul general fiind data de :
.... ....
W= -P ·E. (1.37"),
b) Cîmpul in interiorul dieleetricilor. Calcularea cîmpului în interiorul die-
lectricilor constituie una dintre cele mai dificile,probleme. În ce consta. dificul-
tatea? Pentru a clarifica întrebarea ·sa ne fixam atenp.a asupra unei substant;e·
' ....
dielectrice introdusa într-un cîmp electric uniform E 0 creat între doua 'supra-
fete plane încarcate (fig. III.1.18). Apare evident de la bun început ca în in-
. teriorul dielectricului polarizat, cîmpul electric và poseda o intensitate
. diferita de Ê O :
.... .... ....
E = E 0 + Epot, (1.38),
unde Epo1 reprezinta contribup.a datorita polarizarii dielectricului. Pentru a.
·ma.sura pe Ë trebuie introdusa o sonda în interiorul dielectricului, într-o cavi- ·
tate.

/ 447
 fa --,------..------------

1 ~~
+ + ' + + + + +
Fig. Ill.1.18

Cîmpul masurat depinde de forma cavitatii datorita sarcinilor de pola-

.... .... .... ....
rizare care apar pe suprafata ei : Ecav = E + 8E; 8E masoara contri-
butia acestor sarcini care se suprapune peste valoarea cîmpului real. Sa ne
imaginam o cavitate cilindrica de raza mica în raport eu lungimea, plasata
în lungulcîmpului (fig. III.l.18a). Deoarece suprafata bazelor este foarte mica,
se poate neglija contributia sarcinilor de pe ele, de aceea 8Ê = 0, astfel ca
Êcav = Ë, adica este masurata intensitatea reala a cîmpului în dielectric.
Fie acum o cavitate de forma ,unui dise de suprafata foarte mare în ·raport
eu înaltimea, plasat perpendicular pè direcµa cîmpului (fig. III.1.18 b). În
acest caz, cîmpul din interiorul cavitatii este afectat de sarcinile de pe baza
' ' ' ... ...
cavitaµi, astfel di Eœv =/= E. Se vede, deci, ca valoarea corecta a cîmpului în
·interlor este data de cavitatea cilindrica de mài sus. Cîmpul Épd mai este numit
~i cîmp de .depolarizare, deoarece acµoneaza în sens invers cîmpului exterior.
Acest cîmp poate fi exprimat în functie de momentul dipolar al substantei.
ln acest scop se ·introduce notiunea de intensitate de polarizare a mediului, P,
ca fiind momentul dipolar al unitaµi de volum. Momentul total al substa~tei
este obpnut din însumarea tuturor momentelor P;:
-. . Ei.
P=y, Pmax
- =v·
Np
(1.39)

Valoarea maxima a lÙi P,(Pmax), se obtine atunci cînd dip0lii sînt perfect aliniati,
în care N este numarul de dipoli din volumul V. Valoarea cîmpului Êpo1 este
....
proportionala eu. P ~ îndreptata în sens opus (fig. III.1.18):

= -N/P,
Êpol,
unde NE este, o constanta numerica numita Jactor de
depolarizare a carui ma.-
rime depinde de forma dielectricului. Astfel, pentru un dielectric cilindric,
subµre ~i lung:NE = 0, iar pentru unul sferic este _.!_. ln acest din urma caz~
3e0
cîmpul în interiorul unui dielectric va fi :
.... .... 1 ....
Ester!= Eo - - P.
3ec,

448
iar pentru un dielectric sub forma de dise, cà,suprafata mare 9i grosime mica,
·- -+ 1 --~
Edisc = Eo --P.
e
Dupa cum se vede, primul :termen din (1.38) descrie cîmpul creat de sarclnile
-+
libere, de pe planele conductoare încarcate, iar Epo1 descrie cîmpul creat de \
sarcinile legate din interiorul dielectricului. · j j 1 ·

0 alta notiune folosita în electrostatica este inducJia electrica (D) ,

definita astfel : ·
-+ -+ -+ -+
D = ei,E + P_= eE. (1.40)
Se va vedea mai jos ca ea reprezinta contribuµa sarcinilor libere .la cîmpul
totar rezultant. Din datele experimentale s-a constatat ca polarizarea este
-+ -+
proporj:ionala eu intensitatea rezul.tanta a cîmpului electric: P = e0 -xoE, unde
x reprezinta susceptibilitatea electrica a materialului, astfel ca legatura eu s
(permitivitatea electrica sau constanta dielectrica) este data de:
e = e0(1 + X.,) = e,e0 """') e, = i' + Xe (1.41)
În sistemul CGS relatiile de mai sus devin :
... ... ... ... ... -+
· D=E+41tP=e,E, P=-,fi ➔ e,=1+41t-x.o,

astfel di pentru vid (x., = 0) e, = 1 9i deci ..B = Ë.

Pentru a întelege ~ai bine semnificatia inductiei D vom apela la
...
experienta în care montam un condensator plan, avînd aer între placi, la o
baterie de tensiune V. Condensatorul se încarca (fig. III.1.19), pîna cînd între
placa 9i bornele bateriei nu mai exista nici o diferenta de potentiat. Între placi
...
exista un cîmp de intensitate E. Sa. introducem acum o lamela dielectrica între
placi (fig. III.1.20). Datorita polarizarii acesteia eu sarcini de sens contrar
celor de pe placile metalice se creeaza un cîmp electric de sens contrar sarcinilor
acumulate. Pentru a mentine o diferenta de potential nula între fiecare placa 9i .1
borna respectiva a bateriei, trebuie sa. se scurga un numar de sarcini egal eu
sarcinile de polarizare (fig. III.1.20) astfel ca intensitatea cîmpului creat ·de sar-
cinile de pe placile condensatorului este diferita de Ê: .D = e,Ë.

-
E

î + + +

Fig. 111.1.19 Fig. 111.1.20

449
 Cele doua marimi introduse; Ë ~i D, pot fil ma.surate separat, daca vom
utiliza cavitaµle de forma cilindrical ~i respectiv de f dise (fig. III.1.18},
deoarece în prima sarcinile de pe suprafaja cavitap.i nu influenteaza cîm-
pul electric, iar în cea de-a doua cîmpul acestor sarcini anuleaza cîmpul
sarcinilor cle pe suprafaja dielectricului. ·
J
1.6. CAPACITATEA. CONDENSATORII
. a} Sisteme de eorpuri electrizate. Din experienta simpla à electrizarii prin
influenta am va.zut ca starea electrica a unui corp este afectata de prezenta
altor corpuri ca ~i de legatura lui eu pamîntul. Dar fenomenul nu este chiar atît
de simplu, cum ar parea la prima vedere. Sa revenim pe scurt la experienta de
electrizare. a unei sfere conductoare sub influenj:a unui conductor îndirca_t ne-
gativ. Daca legam sfera la pamînt, sarcinile negative separate la extremita-
tea. opusa conductorului negativ se scurg §Ï sfera devine pozitiva. La rîndul ei,.
aceasta sarcina influenfeaza star.ea de electrizare a conductorului inducînd în
acesta o electrizare prin influenja ~.a.m.d. Este evident ca procesul acesta al
influentei reciproce ajunge la un echilibru. Este important de repnut deci fap-
tul ca influenja electrica nu estei dirijata într-un sens, ci ea este reci-
proca, mutuala.
Pornind de la aceasta constatare sa analizam comportarea a (n - l} conduc-
tori aflap. în prezenja unui alt conductor (1), încarcat electric. Sa presupunem
ca .primul conductor este încarcat la potentialulf .V1 = V, iar ceilalti sînt legafi
la pamînt, deci au potentiale nule: V2 = V8 = .... = Vn = 0 (fig. III. 1.21).
Cei (n - 1) conductori se.încarca sub influenta primului pîna cînd poseda o
sarcina proporponala eu potenp.alul V 1 :
Q,. = C11 V11 k = 2, 3, ... , n. (1.42)
Se constata experimental di ace§ti coeficienti nu depind de marimea lui V1
ci doar de forma ~i pozip.a relativa a conductorilor.
Daca încarcam acum conductorul (2) la potentialul V2 = V, iar ceilaiti,.
inclusiv (l} sînt legap. la pamînt, sarcinile'lor vorLfi proporponale eu V2 :
Q,. = C11 V2, k = 1, 3, •.. , n. (1.42')

Fig. m.1.21

450
Continuam experimentul pîna cînd va fi încarcat conductorul (i) la potentialul
V, = V; obµnînd atunci sarcinile :.
Q,, = c,,,V,, k = 1, 2, ... , i - 1, i + 1, .... , n. (1.42")
' .
în cazul general, cînd conductorü n~ mai sînt legati la pamînt, sarcina Q,.
de pe fiecare conductor k este :
n
Q,, ~ c,.,v,,
= ,-1 k = 1, 2, ... , n. (1.43)

Coeficientii C11 , (k =f= i) sînt numiti coeficienJi de influenJa iar C;; sînt coeficienJi,
de capacitate. Primii coeficienti exprima starea de încarcare sub influenia
altor corpuri, iar ultimii, exprima sarcina în funcµe de pote:à.jialul propriu
atunci cînd toate corpurile diil jur sînt la potentialul nul (legate la pamînt).
Coeficientii introdu9i mai sus au urmatoarele proprietati :
Cu > 0, Cii = Cij , Cij ( i =f= j) < 0, BC
j
ij ~ o.
Prima relatie este evidenta deoarece semnul lui V este dat de semnul sar-
cinii. întelegere8: relatiei se~unde, pentru care exista o demonstratie rigu-_
roasa, poate fi u 9urata de aplicarea principiului actiunii 9i reactiunii în sens ge-
neral, nu numai în sens mecanicist. Relatia C;i (i =/= j) < 0 exprima faptul ca
sarcina de influenta pe un conductor legat la pamînt are semnul çontrar sar-
cinii care produce influenta. În sfîr9it, ultima relatie ne arata ca sarcina totala
de influenta (de pe toti conductorii) este mai mica, sau cel mult egala cu cea
care genereaza influenta. ·
Exista (n) ecuatii de tipul (1.43). Ele pot•fi rezolvate pentru a obtine poten-
tialele •în functie de marimea sarcinilor :
n
vi = L
k=l
sih Qk, i = 1, 2, ... , n. (1.44)

Coeficientii Su, poarta numele de elastan/e 9i de asemenea, Sil,= Ski•

b) , Capaeitatea unui conductor. Conde~satorii. Dupa cum am aratat mai sus,
daca toate corpurile, care înconjoara un ait corp (i), sînt puse la pamînt, atunci
sarcina ce se înmagazineaza pe (i) este proportionala cu potentialul la care este
încarcat: Q, = CuVi. Daca acest corp este complet izolat, atunci relatia de-
vine:
Q = C · V, (1.45)
unde coeficientul C difera de Cii• Marimea C este numitâ capacitate electrica 9i
este definita prin raportul dîntre sarcina înmagazinata· pe un corp 9i potentia-
lul la care se afla acesta. Ecuatia dimensionala:

[C] - - _ V'•
[Q] - M½ T- 1 - L
__;__ (1.46)
- [V] - M½L½T- 1 - '

ne arafi ca acest coeficient are dime1:1siunea unei lungimi.

Pentru a introduce unitatile de cap~citate este util sa scriem capacitatea
condensatorului sferic. Condensatorul reprezinta, în general, un ansamblu de

451
 \1

corpuri, eu o anumita geometrie §Ï qezare "spaµala, pe care se înmagazineazë.

· electricitate. În cazul particular de mai sus, este vorba de o sfera conductoare
de razë. R. Capacitatea condensatorului sferic, încarcat eu sarcina Q §Î aflat
ntr-un mediu· de_ co ttstanta e,, este egala eu : ,
,. C s c<mediu)
C(medlu)
sr = ~
Q
= ke, R , 1ar
.
in G , · CGS .= e,R. (1.47)

7,ïf
Unitatea electrostatica CGS de capacitate este centimetrul, sau stat-faradul
(SF) §i ea reprezinta capacitatea unei sfere conductoare eu raza de 1 cm, izo-
lata §Î aflata în vid. În SI,. unitatea de capacitate este faradul, care este
de{init de relatia :
lC
1 F=-=9·1011 SF
IV '
adica este capacitatea unui conductor izolat, încarcat eu un coulomb de elec-
tricitate sub un potenpal de 1 volt. Deoarece faradul este o unitate enorma,
în practica · sînt folosiµ submultiplii acestuia (lµF = 10- 6F, 1 nF = 10- 9 F,
1 pF = 10- 12 F). - _ ·
Energia înmagazinata într-un condensator poate fî calculata pe baza unui
raponament fizic, fie pe cale pur matematicaf prin integrare. În primul caz,
pornim de la starea initiala a unui condensator neîncarcat (Q i = 0) legat la un
dispozitiv de încarcare la potenµalul U, astfel ca în starea finala va avea
sarcina Q1 = Q. -Se poate spune ca sarcina medie deplasata în timpul încar-
clirii sub acµunea potentialului de închcare este Qm = Q, ! Q, = ; , deci
energia înmagazinata (W):este:
QU CU 2 Q2
W = QmU = 2 = T = 2C . (1.48)

Relaµa aceasta mai poate fi dedusa plecînd de la dW = V dQ. Cum dQ = Cd V,

energia totale. se obpne prin integrare:
u
·W
·
= ) CVdV cu2 ·
= __ (1.48')
• 2
0

Limitele de i:ntegrare au fost stabilite µnînd seama de variap.a potentialului

condènsatorului în timpul încarcarii_.
Un alt tip de condensator, des utilizat, este condensatorul plan, format din
doua suprafete metalice plane (armaturi), dispuse paralel. între armaturi poate
sa fie aer sau un alt dielectric. Pentru a calcula expresia capacitatii lui V!)m
începe eu evaluarea cîmpului electriè în cazul unui plan infinit, încarcat
uniform, eu densitatea superficiala a e· În aceste condipi liniile de cîmp sînt ·
perpendiculare pe plan. Pentru a calcula cîmpuf folosim· o; constructie aju-.
tatoare construind un mie cilindru petpendicula; pe plan•, eu bazele S1 §Î 52
(fig. IIL 1.22) egale ea arie eu S. îinînd seama ea liniile de cîmp sînt paralele

452
 /

(q

!si t'g

tt s t
...u 1

--
~u

:J
"4-

I
eu axul cilindrului, fluxul prin suprafata cilindrului este dat doar de· liniile
ce trec prin baze :
cl> = cl>1 +
cl>2 = E(S 1 +
S 2) = 2SE. (1.49)
Pentru a aplica teorema lui Gauss, în sistemul SI, · cl> = q/e !ji trebuie
calculata sarcina q din · interi~rul cilindrului : ·
q = a,S =) cl> = q/e = a,S/e ::a) E = aef2e, (1.50)
de unde rezulta ca intensitatea cîmpului, în vecinatatea planului depinde numai
de densitatea superficiala de sarcina.
Sa construim acum un condensator ipotetic eu doua plane încaz:cate pozitiv,
respectiv negativ (fig. III.1.22 b). Se poate vedea U!jor ca între plane intensi-
tatea totala a cîmpului (Eïnt) este data de suma intensitatilor cîmpurilor create
de fiecar<plan în parte, iar în exterior este data de d.iferenta lor :
(1.51)
Este clar ca daca trecem de la cazul ipotetic la un condensator rea~, expresia
intensitapi cîmpului este valabila numai pentru regiunea centrala dintre placi,
deoarece la margini exista o dispersie a liniilor de cîmp, acestea nu mai sînt
p~rpendiculare pe placi. Deducerea capàcitatü condensatorului plan este vala-.
~ila deci numai pentru regiunea eu cîmp uniform. Fie S aria acestei regiuni pe
care este înmagazinata sarcina Q. Intensitatea cîmpului este data de '

E=--·
I Q (1.52)
.e S

Neglijînd în continuare efectele de margine, E poate fi exprimat în functie de

tensiunea dintre placi U !jÎ ·distanta d: E ~ ~ astfel. ca din egalitatea

~' = ~ ~ rezu.lta expresia capacita~ii unui _condensator plan· în sistemul SI:

Csx = e0 e,S = eS ,
d d
Capacitatea acestui condensator în CGS este dat~ de formula :

c~>·= !l= ~\ c~~>= 1:.~. (1.53)

U 4nd 4nd
care este obtinuta prin împartirea eu {4m: 0), factor ce apare · din exprimarea
tensiunii în acest sistem; s reprezinta constan~a dielectrica abs9luta a mediului
dintre placile condensatorului.
c) Grnparea eondensatorilor. Produciia condensatorilor este standardizata,
în sensul ca sînt omologate nuniai anumite valori. Ïn montajele electronice este
însa nevoie de valori de cele mai multe ori d.iferite de valorile standard. De aceea
se utilizeaza metoda gruparii mai multor condensatori, la distante suficient
de mari pentru a nu fi influentata marimea capacitatil lor.
G,uparea tn serie. se realizeaza prin legarea unui !jir de condensatori ca în fig.
III.1.23a, în care armatura unuia este în contact eu cea a vecinului !j~a.m.d.,

454
 m

·tS1a A 1:
u,
u
fl :9
~c:o..
~
n
.... ,__, ______ _
i
-
-

. 11- a2
u --..i

8)
il 1J -
b)
C)
Fig. ID.1.23

iar armaturile exterioare ale gruparii sînt legate la o sursa de tensiune care
furnizeaza circuitului tensiunea la borne U. Deoarece electrizarea placilor din
interiorul gruparii are loc prin influents., sarcinile de pe armaturile conden-
satorilor sînt egale între ele, în valoare absoluta, dar vor fi' düerite düerenfele
de potential pentru ca nu sînt egale capacitatile. Pentru bateria de doi conden-
satori din fig. III.1.23a pot:fi scrise relaµile: ·
Q1 = Q2 = Q ~ C1U1 = C2U2
Uu = U1 + U2 = U= Q(l.+..!..)
C C 1
=2_ ·
2 C

Rezulta de aici capacitatea echivalenta pentru gruparea în serie :

_!_=.!..+.!... (1.54)
C C1 C2
tn cazul general, cînd sînt grupap în serie n condensatori diferiti, capacitatea
echivalenta~se~obpn(u~or :
1 n 1
-=E-·
C ,... 1 C,
(1.54')

Gruparea în paralel este realizata prin iegarea tuturor armaturilor la doua

puncte în care se aplica ~i tensiunea sursei (fig. III.1.23b). înl acest caz, dife-
rentele de potenpal pe fiecare condensator sînt egale, deoarece inegalitatea
ar atrage o scurgere de sarcini pe una dintre ramuri între pùnctele A §Î B. în
acest c,az putem scrie relaµile :

UAB= U= U1 = U2 = Qi = Qa,
C1 C2
Q = Q1 + Qs = U(C1 + C2) = UC.

455
 Capacitatea echivalenta a bateriei de condensatori grupati în paralel este
astfel egala eu suma capacitatilor .lor :
C = C1 C 2 , + (1.55)·
sau în eazul general, an condensatori, relatia devine:
~ :n
c 'Ec,.
i=l
(1.55')

Gruparea mixta este reprezentata schematiè în fig. III. l.23 c ~i este formata
din n linii legate în paralel, p~ fiecare ~ir, condensatorii fiind legati în serie.
Capacitatea liniei j eu m1 condensatori este data de
1 fflj 1 ·
Cj (UDie) = ,B
.. 1
cCJ1
•
'

iar capacitate~ totala se ob~in= prin însum:1.rea contribu.~iilor tuturor liniilor :

Ctot . t
j=l
Cjllnle) = t. } '· mJ 1
(1.56)
1-1 E
i==-1
c<1>
i
.
Un caz particùlar este cel al gruparii de condensatorï' identici, de capacitate
C, avînd pe fiecare linie àcela~i numar de condensatori (m1 = m 2 = i • • • = m).
Capacitatea echivalenta a unei astfel de grupa.ri este egala eu == ....! C.Ctot
m
Tipuri de coniensatori. Clasificarea condensatorilor constituie o actiune
utila avînd menirea sa u?ureze. identificarea lor dupa anumite caracteristici:
forma, dimensiune, 1tipul de dielectric folosit, variabilitate etc.
Astfel, am întllnit dej a eondensatorii plan !}Ï sferie. Dupa forma sînt sepa-
rati ~i cei cilindrici (butelia de Leyda, de exemplu). ~Dupa dimensiuni, con-
densatorii sînt masivi !}Ï fmicrominiaturiza# ,- în functie de tipul de d.ielectrlc
folosit exista eondensatori eu aer, eu hîrtie, eu ceramica sau chimici ; în sfîr!}it,
ultimul criteriu ne ofera distinctia întreicondensatorul fix !}Î cel variabil.
În general, un condensator este caracterizat de marimea capacitatii, ten-
siµnea optima de lueru, de gabaritul sau. Capacitati mari se obtin, de pilda,
în cazul condensatorului plan prin utilizarea unei geometrii adecvate (S mare
~id mie), dar !}Î prin utilizarea unor dielectrici cu permitivitate mare. Nu orice
dielectric cu e mare este !}i cel mai potrivit ! A!}a, de exemplu, apa are constanta
e = 81 !}Ï totu~i eu greu ne-am imagina condensatori cu ... apa, d.in cauza
domeniului restrîns de temperatura în care apa î~i pastreaza starea de agre-
gare. Exista, de altfel, materiale cum ,ar fi titanatu.1 de bariu (BaTiO3). a
caror constanta dielectrica relativa este mai mare de 1000.
Tensiunea optima de lucru este legata de faptul ca dielectricii nu pot suporta
efectu.1 cîmpurilor electrice oricît de intense. De la anumite valori ale inten-
sitatii cîmpului electric are loc strapungerea ~dielectricului care se manifesta
prin trecerea brusca a curentului electric. Un exemplu de strapungere ni-1
ofera stratele de aer dintre armaturile unui condensator plan, sau dintre
doua sfere metalice mari (eclatori sferici) legate la o ma~ina electrostatica.
O data eu cre!}terea tensiunii între eclatoare, cre~te intensitatea curen-

456
 I

l/
1 .

I TenstUnea de
1
jsfrlipungere
V
Fig. 111.1.24

tului• foarte slab,· produsi de mi§carea sarcinilor electrice care pot exista în
aer; în absenta lor curentul este nul. Lao valoare anumita a tensiunii, numita
tensïune de strapungere, are loc o scurgere masiva de sarcini electrice, deci o
cre§tere rapida a intensitatii curentului electric (fig.III.1.24). Aceasta cre§tere
rapida este produsa de sarcinile din· aer care apar fie' prin ionizari produse de ra-
diatia ultravioleta a Soarelui, sau prin smulgerea de pe eclatoare sub actiunea
cîmpurilor electrice puternice. Sarcinile astfel produse, mai precis electronii, pot
CΧtiga energie prin accelerarea în cîmpuri ~i ei la rîndul lor pot ioniza alte
molecule, creîndu-se astfel în lungul traiectoriei lor o avalan§a. ~i în dielec-
tricii solizi pot sa apara astfel de scurgeri masive de sarcini de la anumite
valori ale intensitatii cîmpurilor electrice, dar strapungerea lor este însotita
de o distrugere a retelei cristaline. Mecanismele de strapungere a dielectricilor
solizi nu· mai sînt la fel de simple ca cele din gaze.
Ultima caracteristica a condensatorilor - gabaritul - are implicaJii nu numai
asupra capacitatii, ci §Î a pretului de cost ~i functionalitatii aparatelor elec-
tronice. În ultimii 5-6 ani a fost pusa la punct o tehnica de fabricatie a unor
condensatori din ce· în ce mai mici, a~a-numitii condensatori miniatieriza/i
§Î microminiaturizaJi. În~ rîndul ultimilor sînt înscri~i condensatorii de tip
MOM (metal-oxid-metal).
Un sistem de- acest gen este obtinut într-o incinta vidatà (fig. III. I.25a)
unde este evaporat un metal dintr-o barcuta metalica greu fuzibila (wolfram,
tantal) prin încalzire eu un curent electric. Mètalul este depus pe un suport
dielectric (de exemplu, placute de sticla) dupa ce atomii trec printr-o masca
metalica prevazuta eu orificii adecvate. Stratul metalic este oxidat apoi
la suprafata, oxidul respectiv jucînd rolul de dielectric. În ultima etapa va
fi evaporat un alt strat metalic, obtinîndu-se astfel un condensator în minia-
tura. (0 sectiune printr-un sistem MOM este indicata în fig. III.l.25b.) Unul ·
dintre sistemele cele mai utilizate este Al-Al 2 0 3-Al. Exista, desigur, §Î posibi-
litatea utilizarii de metale diferite, ca de exemplu în sistemul Al-A1 20 3-Au.
Un asemenea condensator, care ar avea suprafata de 1 cm2, ~i grosimea stra-
tului de oxid de 1000 A, are o capacitate de 0,4 µF pentru un e:, = 5. Deoarece
cîmpul de strapungere este[de ordinul (10 5 - 106) :5!__, rezulta ca el nu poate
· cm
* Intensitatea curentului este definitll. in capitolul III.2 ca fiind cantitatea de electrlcitate
ce se scurge in unitatea de timp~prlntr-o secµune.

457
 Clopol de
.sficls

8)

l l l~IIIIÏll l~IIIII
b)

Fig. lll.1.25

lucra decît pîna_la o.l 10 V. Exista unele materiale cum ar fi bioxidul de titan
(Ti0 2) sau titanatul de plumb (PbTi0 8) care rezista pîna 1~ o, 30 V. Este
evident ca acest tip de condensatori este util în instrumentele tranzistorizate,
care lucreaza, în general, la tensiuni mici.

1.7. ELECTRICITATEA ATMOSFERicl

De~i omul s-a întîlnit CU electricitatea atmosferica înca din cele mai vechi
timpuri, explicarea ei a întîrziat mult, foarte mult în raport chiar eu fizica
atomica. Întîrzierea este explicata pe de o parte de inaccesibilitatea aborda.ru
cercetarilor eu posibilitaj:i modeste, iar pe de alta parte, de fluctuatiile extrem
de variate ale fenomenelor, de la un moment la altul, de la o zona geografica

458
la a1ta, fluctuatii deperdente de altitudine etc. Mijloacele de investigare a
electricitapi atmosferice sînt extrem de diverse ~i ele au evoluat extrem de
mult. În ordine istorica aceste mijloace pôt fi clasificate astfel.: observatie
vizuala, sondaj e prin .baloane meteorologice, înregistrare fotografica, folo-
sirea rachetelor .sonda, à sateliµlor §i, în sfîr§it, a rachetelor interplanetare.
Se vede decï' ca puµne tari pot dispune astazi de cônditii perfectionate de
studiu a atniosferei folosind rachetele §i satelitii, de aceea §Ï etectricitatea
atmosferical a fost studiata în functie de mijloacete afectate.
Poate sa para ciudat~ includerea acestui capitol; la electrostatica. Într-
adevar, de§i avem de-a face mai degraba eu fenomene legate de mi~carea
sarcinilor electrice, prezentam aici electricitatea atmosferica pentru ca la
scara umana, fenomenele care: se deruleaza la nivelul globului sînt asemanatoare
eu· cele ·puse în evidenta în laboratorul de electrostatica : descarcarea conden-
satorilor, ionizarea produsa de vîrfuri, electrizarea prin influenta etc.
În rîndurile care urmeaza ne vom referi pe scurt la trei aspecte: a) electricitatea
noriloi" §Ï unele fenomene adiacente; b) cîmpul aeroelectric §Ï c) centurile de
radiaµe. ·_
a) Electrieitatea norilor. Se poate afirma fa.ra a gre§i mult ca întemeie-
torul cercetarii sistematice a etectricitaµi norilor, mai bine zis a fenomenelor
adfacente, a fost Franklin. El a elaborat metode speciale de studiere a des-
dircarilor produse în timpul furtunilor, a precautiunilor ce trebuie luate
pentru a evita accidentele §Ï, ceea ce este mai important, este inventatorul
paratrasnetului. Electricitatea norilor a fost cunoscuta în special prin doua
fenomene : fulgerul §Î trasnetul. Se afirma deseori ca fulgerul este o descarcare
electrica între doi nori încarcati eu sarcini de semn opus, afirmatie incorecta
în general. De altfet, acést tucru poate fi stabilit §Î de dumneavoastra daca
veti urmari eu atentie fulgerele în timput furtunilor ; în general ele se de-
clan§eaza pe directia verticala sau oblica §Î mai rar pe directie orizontala.
Observaµile au aratat ca fulgerul apare ca o descarcare între partea superioara
§Î cea. inferioara ale aceluia§i nor, sau între doi nori diferiti situaµ la înalti~i
diferite. Fulgerul poate sa fie §Î orizontat, dar numai în interiorul acetuia§i
rior, între regiuni eu densita,ti de sarcina: diferita. Studiul distributiei sarcinilor \
în nori a aratat ca în generat ace§tia sînt neutri în ·ansamblu, dar sînt polari- \

zati.' Exista trei tipuri de nori polarizati: nori polar-pozitivi (fig. III.1.26a),
potar-negativi (fig. III.1.26b) §i nori tripolari (fig. III.1.26c). Primii sînt cei
mai raspînditi, urmati de cei de-al treilea tip. Nu este înca. pe_ deplin .clar,
de ce, în mod obi§nuit, norul este polar-pozitiv. · · ·
Cum are toc fulgerul? Se ,poate intui U§0I di diferenia de potential favora-
bila unei descarcari electrice este plasata între partea. superioara; §Î cea in-
ferioara a norutui astfel di futgerut nu este altceva decît o descarcare electrica
într-un nor între cele doua extremitati încarcate diferit. , ·, -
Cel de-al doilea fenomen mentionat- trasnetul - este: tot o descarcare·· elec-
trica ce are loc între partea inferioara a unui nor §Î pamînt. Dar trasnetul
nu poate sa apara pentru orice fel de nori, el apare numai pentru norii cei
mai ·apropiati de· Pamînt, norii care produc aversele de ploaie. De ce nu pot
genera trasnete §i norii mai îndepartati? Exista mai multe explicatii, care
cumulate furnizeaza o explica1:ie completa. Este vorba în primul~rînd de faptul
ca Pamîntul este încarcat negativ( 1) ~i deci nu s-ar produce o descarcare între
baza negativa a norului §Î solul încarcat eu acela~i tip de electricitate. În
prezen1:a nortilui are toc însa o electrizare prin influenta a zoneï terestre situata

459
 C7:J
- - --
·+ + +·
--

~ + +++++
b)

c}

Fig. ID.1.26

sub el. Sarcina pozitiva pe: care o capata Pamîntul este însa cu atît mai
mica eu cît nori~ sînt situati la îna!fime ~ai ma~e, ceea ce explica de ce fenonienul
este produs mat frecvent de nont de Joasa altitudine .
.Sa examinam __ma} ama_nuntit mecanismul de producere a trasnetului. Se
~tte la ora actuala ~a ploa1a ~ste în g~~eral ,,pozitiva". O explicatie a acestui
fenomen este 1:gata de electnzarea p1cat~rilor prin frecare cu ·stratele atmo-
sferice, astfel ca P~ ~ol sose~te un transport de sarcina pozitiva, · ceea ce face
ca norul sa nu mat fie neutru (se. negativizeaza) , deci poate sa apara o dife-
renta de potential între baza lui inferioara ~i Pamîntul polarizat pozitiv, creîndu-
se astfel un cîmp electric a carui intensitate este mai puternica în regiunea .
vîrfurilor (fig. III. t.i7). Între vîrfuri ~i baza norului exista ._un schimb per-
manent de sarcini, dàr cînd intensitatea cîmpului electric.depa~e§te o anumita
limita are loc strapungerea aerului producîndu-se o descarcare electrica între
vîrf ~i baza norului. Acesta este tipul de tra.snet cet mai raspîndit. Pe un teren
neted 9i omul poate juca rolul de ,, vîrf". În plus, orice obiect metalic aflat
asupra lui ~•favorizeaza trasnetul. .
Exista ~i un trasnet însotit de scurgerea inversa de sarcini atunci cînd
avem de-a face cu un nor tripolar (fig. III.1.27 b). Acest caz este însa mai
putin frecvent. Pozitivarea unor regiuni din baza norilor nu poate fi explicata.
decît prin plecarea unor particule înca.rcate negativ, ceeà. .ce se întîmpla .
în timpul grindinilor sau al ninsorii. Nu vom discuta aici problema diférentei
de încarcare a precipitatiilor lichide ~i solide, ~dar realitatea lor nu este asta.zi
contestata §Î ea explica existenta celor doua tipuri de tr~nete.
Vom prezenta în continuare o clasificare a formelor de descarcare a electri-
citatii acumufat~ (în !nori: a) desca.rcare între nori (scîntei lungi de circa

460
\ ·.' ' / :·
·i

+ + + + +
+ +
+ + + + +
+

++-
++ +
+++
j

c)

+ + + +1'"
Fig. Ill.1.27

15 km); b) descàrcarea in interiorul norului, de sus in jos (desce~dentà) în-

sotita de o iluminare a norilor; c) ·descarcare în interiorul norilor, de jos în sus
(ascendenta), greu vizibilà de pe Pamint; d) trasnet liniar, spre Pamînt, ,
sub forma de scînteie, care este însa de forma contorsionata, analoga semnului
.~atentie, înalta tensiune" (~); e) tràsnet globular ,care ~pare ca o sferà in-
candescenta; f) trasnet perlat (succesiune de ,,perle" luminoase); g) trasnet
racheta (punct lum.inos care înainteaza rapid 9i lasa în urma o trena lumi-
noasa ca o cometa). Dintre acestea mentionam trasnetu.1 globu.lar ca fiind
o sfera stralucitoare cu durata de viata relativ ridicata. Apare nea!]teptat
în locuri diferite, poate ,,intra" 9i în casa în mod misterios. Marturiile diferip.lor
observatori sînt la fel de diferite ca 9i ipotezele asupra naturii lui.
Mai menp.onam aici trasnetul indirect, care poate lovi un om sau un alt
obiect de~i descarcarea a avut loc între baza noru.lui 9i un alt punct de pe
Pamînt (fig. III.1.27c). Explicatia lui este legata de faptu.1 ca: obiectu.1 situat
la o oarecare distanta de punctul lovit este 9i el electrizat prin influenta !JÏ
electricîtatea suplimentara sosita prin Pamînt serve9te la neutralizarea par-
th;lla a sarcinii înmagazinata în el.
Credem ca ar fi interesant de retinut unele date suplimentare asupra acestoi:
fenomene. Astfel, un fulger este un fenomen discontinuu care se deru.leaza
într-un numar variabil de etape (fig. III.1.28). În faza incipienta (a, b, c
eu - ) descarcarea ,,cauta" drumu.1 cel mai convenabil prin ionizarea aeru.lui
_;;i crearea unui ,,culoar" bun conductor. În ·aceasta etapa luminozitatea este
foarte slab~. La _sfîr9itul etapei c_ (notapa +) se dezvolta faza principala care
este foarte luJI11noasa.

461
 b C . d
Nor -
~

~
- - - -- -
-_ _-..;.

Pa"mi'nl +♦
-
f- -
•
+ + + + ++++-t- ++++

D Timpul

Fig. m.t.28

Diferenfa de potenpal între cele doua extremitap. ale ..norului .... este ~ de .
10 8 -10 9 V ( 1), iar sarcina medie care se scurge în timpul descarcarii este de
aproximativ 20 C. · · · ··
Energia care se degaja este de circa 101° J, iar timpul în care· se epuizeaza
fenomenul este de 6-24 (J.S. Intensitatea curentului electric în zona fulgerului.
atinge valori maxime de peste:200:000 de amperi, media situîndu-se la 20 000 A.
b) Paratrisnetul este .o constructie care ajutà la~ protecpa cladirilor împo-
triva trasnetelor, ferindu-le de incendii (fig. III.1.29) §i se prezinta sub forma
unor _vergete· metalice monta~e pe diverse construcpi înalte. Paratrasnetul
este lègat la pamînt printr-o sînp.a groasa. Daca trece pe deasupra lui un nor
CU baza liêgativa, paratrasnetul s~ electrizeaza prin influenta avînd capatul
pozitiv (fig. III.l.29a). Datorita cîmpului electric intens din zona vîrfurilor,
sarcinile de la baza norilor sînt atrase, se scurg spre vîrf §Î apoi prih paratras-
net sprè Pamînt. Se evita ~stfel §ocul violent al loviturii. Cînd norii au o regiune

r----
h
(c)

1 1 1
~ 0,75h·--•""IG1a---1,5h---1.
Fig. 111.1.29

462
\.

pozitiva la baza, fenomenul este inversat (fig. III.1.29b), sarcinile negative

se scurg de pe paratrasnet spre nor. Procesele astfel expuse sînt mai rare pentru
ca ar trebui sa fie nori de joasa altitudine. în mod normal paratrasnetul
canalizeaza trasnetul spre Pamînt. Zona protejata. este o funcµe de înalµmea
h a paratrasnetului (fig. III.1.29c). . ··
c) Cimpul aeroelectric. Am insistat mai mult asupra · electricita1:ii norilor
pentru ca fenomenele respective, necontrolate inca de om, continua sa aiba
acµune destructiva materiala §Î psihologica. Exista însa §t alte aspecte ale
atmosferei, insesizabile, dar a caror prezenia afecteaza. atît telecomunica1:iile
cît §Î starea psihica a oamenilor. Cîmpul aeroelectric este unul 'dintre acestea,
dar incomplet investigat. Este vorba de existenta unui cîmp electric în jurul
Pam.întului, dirijat de sus în jos, astfel ca Pamîntul apare încarcat electric
negativ în permanenia. Intensitatea hti variaza neregulat eu altitudinea,
dar are §Î variapi diurne regulate: este minim la ora 4 §Î:maxim1a ora 19 dupa
meridianul Greenwich. Existenia lui, fluctuaime·'ca §Î descrierea detaliata
au fa.eut obiectul multor cercetari. Printre· modelele elaborate s-a impus
vreme de peste 30 de ani cet elaborat de C.T.R. Wilson "care a tratat ac~st
cîmp în limitele condensatorului sferic. Deoarece exista un aport continuu de
ioni pozitivi spre Pamînt, menµnerea intensita1:ii cîmpului ·aeroelectric la
acela§i nivel nu este înca pe deplin înteleasa. Wilson însu§i a presupus ca ·are
loc §Ï un transfer de ·sarcini 'negative spre Pamînt, din baza negativa a norilor.
în ultimii ani, prof. Alexandru Grigoriu a emis o noua ipoteza pentru a explica
menµnerea acestui cîmp, ipoteza axata pe presupunerea evaporarii apei sub
foi::ma de molecule •încarcate• pozitiv. Ideea este foarte interesanta deoarece
pe baza ei au fost interpretate variatiile diurne ale cîmpului aeroelectric în
felul urmator: s-a calculat durata medie de expunere la Soare a uscatului §i
a oceanelor §Î s-a 1:inut seama de perioada optima de evaporare, în limitele
direia, apa, care se încalze§te'lllai greu, se evapora dupa niult timp de la rasa-
ritul Soarelui, spre deosebire de uscat, care se încalze§te mai U§or §Î deci evapo-
rarea va începe mai devreme. Statistica efectuata.· de dînsul, la scara globului,
furnizeaza. rezultate surprinzator de acceptabile. Sînt necesare desigur experi~
ente numeroase, în ~diverse puncte, diferentiate ca latitudine, longitudine §Î
altitudine, pentru a certüica valabilitatea uneia sau alteia dintre ipoteze.
d) Centurile de radiatii :sau centurile van Allen, au constituit una dintre
veritabilele surprize :oferite de· sateliti §Î. de rachetele sonda. S-a aflat astfel
ca Pamîntul este încorsetat de zone de particule încarcate, care se rotes·c în
jurul lui. Perturbarea acestor zone constituie una din sursele perturbatoare
ale rad.iocomunicatiilor. În esenta., exista doua· centuri de radiatii (fig. IILl.,30):
a) Centura .I-a, numita 9i centura · protonica, este formata d.in protoni
(nuclee de hidrogen) ~i se întinde aproximativ între 500 9i 6000 km altitudine.
Ea se prezinta (vezi sectiunea V) sub forma a doua calote putin asimetrice,
dispuse deasupra punctelor vest 9i est. Asimetria este legata de faptul ca axa
. polilor magnetici este deplasata fata de axa polilor geografici; b) Centura a
II-a este centura electronica, pl3:sata între 8000 ~i ,60 000 km. {fig. III.1.30).
Perturbatiile acestei centuri sînt produse în special prin captarea electronilor
din ,,vîntul" solar.
Punem punct aici acestei expuneri, mai lunga în raport eu precedentele,
dar scurta. în raport cu varietatea fenomenelor prin care speram ca. am atras
atentia titierilor ·no§tri cititori asupra fabuloasei bogaµi de aspecte eviden-
tiate de electricitatea atmosferica.

463
 (
t
/

\ Cenlura
pro"lonicà

1... 60,.'or)Okm l~l~S~~~

1 j 8000 km Cenlura
l ,. oOOO;) • 1 elecfronica
1 1 I• fll
1 l ~,,-
1 l I IS00km
Fig. IU.1.30

1.8. FEROELECTBICITATEA $1 PŒZOELECTRICITATEA

a) Feroeleetricitatea este o proprietate extrem de interesanta, pe care o
poseda unele substante, dintre care cel mai cunoscut este titanatul de bariu
(BaTi0 3). Aceasta proprietate consta în existenja unei polarizari spontane,
în interiorul unor cristale, în absenja cîmpului electric exterior. Dacà ne ima-
-+
ginam un ansamblu de dipoli electrici orientati, pentru E = 0, avem imaginea
unui aranjament feroelectric. Feroelectricitatea a fost descoperità în 1921 de
Valasek pe sarea Rochelle, care a fost preparatà prima data în secolul al XVII-lea
de doctorul de la. Seignette ca ... laxativ. De aceea în Europa, aceasta ordine
spontana este numita §Ï seignettoelectricitate. Denumirea de feroelectricitate
i-a fost atribuita prin analogie eu feromagnetismul, care este proprietatea
unor metale §i aliaje de a avea ordine magnetica spontana.
Cîmpul electric joaca un rol aparte în aceste materiale deoarece în absenta
lui substanja nu ne apare polarizata spontan, adica nu poseda un capat pozitiv ~
iar celalalt negativ. Fizicienii au demonstrat teoretic ~i experimental di
ordinea feroelectrica exista permanent, în anumitè materiale, pe regiuni
mici numite domenii feroelectrice, dar acestea sînt orientate astfel încît, în
ansamblu, substanfa nu ne apare polarizata. 0 ilustrare schematica a modelu-
lui expus este prezentata în fig. III.1.31 a în care sînt desenate domenii fero-
electrice în care vectorul polarizarii are orienta.ri antiparalele. Daca se aplica
un.cîmp electric extern intens (> 5 · 103 V/cm) substanta ne apare polarizata
în întregime (fig. III.1.31b). Trebuie mentionat di, în general, ordinea fero-
electricl este stabila numai pîna la o anumita temp~ratura (temperatura de
tranzitie), ·caracteristica fiecarei substanje. Peste aceasta temperatura ordinea

464
 f r lp l'
-I I I I I I --- ---
--,--
'
1

~)

0
I I I I I I ----'f-
- - - - - - - ~ ._,_. _ _

_ 1_.,......, - - - - - - - - -

b)
Fig. 111.1.31

dispare §Î substanta se comporta ca un dielectric format din dipoli dezordona~1.

Menfionam aici ca exista feroelectrici fara temperatura de tranzitie, deoarece
temperatura de[topire este suficient de scazuta pentru ca materialul sa se to-
peasca înaintea dispariµei ordinii feroelectrice. . .
Teoretic, este:' posibiL ca prin reducerea dimensiunilor unui !er?_electn~ la
forma de ac, sa nu mai posede o structura de domenii §Î deci sa fie ~olanzat
în absenta cîmpului extern, sa ne apara deci ca un dipol macroscop1c. Daca
plasam UD; colectiv de ace polarizate într-o ra§ina topita (sau.. un material
plastic topit) §Î le supunem actiunü unui cîmp electric extern, acele se vor
orienta. Prin racirea topiturii în cîmp electric, întreaga masa rezultanta
va fi polarizata electric ramînînd în aceasta stare §Î dupa înlaturarea cîmpului.
Produsul obtinut este un electret asemanator celui fabricat prima data în Ja-
ponia de Eguchi în 1922. Dar electreµ pot fi obfinuti nu numai pe aceasta

465
 Be
a-E5
'
~3
'0 -
1

n -~-
~.
0,
H ..

~j

a)

e·
1 .

~~,
el ·t>
+
ftf ffTensûme mecanicà'
bJ

cale ci ~Ldin alte materiale, une~e fün.d ~i la îndemîna dumneavoastra: plexi-

glas, ceara de albine, asfalt etc.
- b) Piezoelectri~itatea §Î electrostricthinea. S-a observat ca unete·materiale
supuse deforma1:iei elastice, comprimare satt alungire, se electrizeaza într-un
sens ~i respectiv, în sens invers. Aceasta este efectul piezoelectrio. El a fost
descoperit pe toate substan1:ele feroelectric_e, dar ~i pe unele neferoelectrice,
cum ar fi, de pilda, cuarj:ul. Prima. explicatie a fost elàborata de lordul
Kelvin. Ea poate fi înteleasa daca facem apel la o constructie simpla
(fig. III.1.32a) în care reteaua cristalina este formata din molecule triunghiu-
lare de tipul AB 8 în sensul di fiecare ion de tip A pozitiv, de pilda A3 + este
înconjurat de trei ioni mo1:1ovalenti riegativi· de tip iB {B-) •. Daca supunem
cristalul unei tensiuni mecanice, o comprimare de exèmplu {fig. III.1.32 b), se
d.eformeaza aranjamentul ionilor ~i substanta se polarizeaza. Dupa _înlatu-.
rarea tensiunii, în cazul deformaµei elastice, disparel~iiPolarizarea odata eu
deformatia.
Fenomenul invers, _numit electrostricJiune, consta îil apariµa unei deformatü
mecanice în prezenta unui cîmp electric. Daca acest cîmp va fi aplicat ~iîntre-
rupt în mod regulat, atunci ~i substanta se va deforma ~i va reveni la starea
normala., urma.rind la frecv:ente mici pulsaµile cîmpului ~electric. Modul cel

466
 /'

mai convenabil de studiere a electrostricp.unii î1 constituie confecp.onarea

unui condensator prln depunerea de strate metalice (argint, aur) subfirl, pe care
se aplica un cîmp electric altemativ astfel încît lamela:cristalina va executa
oscilapi mecanice eu aceea§i frecvenfa. A§a s-a nascut generatorul de ultra-
sunete a carui frecvenfa de lucru §Ï amplitudine a" oscilap.ilor sînt controlate
prln intermediul frecventei ~ intensitap.i cîmpului electric aplicat din exterior. \
. Dar; despre ultrasunete §Ï aplicap.ile lor ap. învafat deja, a§a încît ne vom
. opri_ aici l _ . . ·

------------ --------......-.
' ____, l - •· ·.._:: ~

,\
 ··,

.2. Curentu/. electric stafionar

.
,;

2.1. NATURA CUBENTULm ELECTRIC

\

Definitia curentului. Purtitorü de curent. În capitolul precedent ne-am

fixat àtenµa asupra modului de descriere . a interacµunilor între sarcinile
electrice · imobile, a fenomenelor de electrizare §Î modului de distribuire a
electricitaµi, fa.ra a distinge elementul il.ou care apare prin punerea în mi§care
a electricitaµi. Electricitatea se mi~ca atunci cînd ·1egam, de exemplu, un
conductor încarcat- de altul neutru pîna cînd se egaleaza potentialele celor
doua corpuri. Punerea în evidenta à mi~carii sarcinilor electrice se poate ara.ta
eu ajutorul electroscopului, care: este un aparat simplu (fig. III.2.la), format
dintr-o tij a metalica terminata cu .doua foite metalice foarte subtirl, confec-
µonate de obicei din· aur. Atunci cînd vergeaua metalica este pusa în contact
eu un conductor încarcat, foitele se resping (fig. III.2.lb), unghiul dintre
ele fiind proportional eu cantitatea de electricitate înmagazinata prin scurgerea
pe electràscop.
Prin legarea electroscopului la un conductor neutru se observa cum unghiul
dintre foite se mic~oreaza ceea ce ne arata o scurgere de sarcini de pe electro-
scop (fig. III 2. lc). Atunci cînd diferenta de potenµal dintre cele doua corpuri
a devenit nula, curgerea de sarcina înceteaza. 0 sarcina electrica se poate însa
mi!}ca nu numai într-un conductor ci §Î în spatiul liber, prin aer sau vid, daca
este sub actiunea cîmpului electric creat de o alta sarcina electridL Genera-
lizînd, se poate spune ca un colectiv de sarcini electrice plasat într-un cîmp
electric se mi~ca între doua regiuni daca între ele exista o diferenta de potential.
Prin definitie, sarcinile electrice aflate în mi~care constituie un curent electric.
Pîna la acest punct am legat mi~carea sarcinilor sub actiunea unui cîmp elec-
tric, dar ele se pot mi~ca !jÎ sub actiunea altor factori, cum ar fi, de exemplu,
diferenta de concentratie; sau 'diferenta de temperatura între doua regiuni
ale unui conductor. Mi!}carea sub acpunea cîmpului electric constituie un
curent de conducfie, iar în ultimele cazuri avem de-a face cu un curent de difuzie
!}Î respectiv un curent termoelectric. Difuzia :apare atunci cînd într-o regiune
a unui conductor (sau semiconductor) au aparut într-un mod oarecare un numar
de sarcini electrice în plus fata de regiunile vecine ~i reprezinta tendinta de
. egalizare a concentratiei lor. Curentul termoelectric este toto difuzie de sarcini
din regiunile mai calde ale unui conductor (sau semiconductor) în regiunile
mai reci pentru ca odata eu transportul de sarcina are loc un· transport de
energie cinetica, deci mi~carea reflecta tendinta de egalizare a temperaturilor.
Definitia curentului electric nu este legata. nici de ·mediul prin care are loc
mi!}carea, ea c~re doar existenta_ sarcinilor electrice libere numite !jÎ purtatori

468
 fo/fe
meial/ce

/3 < ri
b) C)

Fig. 111.2.1
1

de curent, precum §Î a unui factor care. sa produca aceasta. mi;;care. În cele

ce urmeaza ne vom referi în special la mi;;carea sub acj:iunea cîmpului electric.
Cît timp persista curentu1;electric? Cum procedam ca sa.-1 menµnem? Iata
doua întrebari cheie. Prima dintre ele_ este legata. de faptul ca daca am aplica
un cîmp electric exterior unui ansamblu de ~sarcini libere (de exemplu, electroni)
distribuite întîm.plator într-un volum limitat (fig. -III.2.2), sarcinile s-ar
mi9ca spre un capat al domeniului ·.pîna. se stabile;;te un echilibru. Cu alte
cuvinte, curentt;û electric ar avea un caracter tranzitoriu, adica. ar exista în
interv.ale scurte de timp. Din aplicaj:iile practice ~tim însa ca exista cu~enj:i
electrici a caror durata poate fi foarte lunga (ore, zile chiar). Pentru ca sarci-
nile sa circule un timp îndelungat trebuie .lichidata acumularea lor de la un
capat al volumului. Se poate realiza ·acest lucru prin legarea celor doua zone
(fig~ III.2.2b) prin exterior cu ajutorul unei sîrme conductoare, astfel ca
diferenj:a de potenj:ial între capetele sîrmei ·ajuta la mi;;carea sarcinilor negative
în sens invers, prin exterior. Cînd ajung la capatul opus al domeniului sînt
puse din n011 în mi~care sub acµunea cîmpului, astfel ca pe circuitul volum
,eu sarcini -- cc;mductor exterior .se stabile9te un curent electric continuu.
Sensu! lui es~e ales în mod convenj:ional ca fiind sensul de mi;;care a sarcinilor
•pozitive. Pentru a-1 menj:foe avem nevoie, în primul rînd, de un rezervor
de sarcini, iar în al~doilea rînd, de un cîmp electric aplicat din exterior. Este
dar di pentru deplasarea sarcinilor se consuma energie, care se obj:ine pe seama
lucrului mecanic efectuat de cîmpul electric exterior. Menj:inerea cîmpului
electric exterior necesita un consum de energie (mecanica, termica, chimica,
1uminoasa) din afara sistemului respectînd astfel principiul conservarii ener-
giei. În felul acesta trebuie create izvoare . (surse) de curent numite §Î gene-
-ratoare de curent.
Purtatori de curent pot fi electronii ( curent electronic) 9i ionii ( curent ionic)
î~ funcj:ie de mediul prin care se mi9ca. În solide curentul este, în esenj:a,
electronic. Exemplul cel mai cunoscut î1 constituie metalele în care purtatori
sînt electronii de valenj:a. În modelul elaborat de Drude ~i Lorentz la începutul

469
 000
e e. e e
0 0
e· e 0
.... a)
E.+O

b)

Fig. ID.2.2

secolului nostru,· metalul era conceput ca o retea de ioni pozitivi ,,cufundata"

într-un gaz de. electroni tiberi, conceput ca- un gaz perfect. În felul acesta,.
într-un metal de valenta Z, exista: Z8Jt electroni liberi;pe molecula-gram.
, În ~ectrolip., curentul este dat de ionii pozitivi §Î negativi care apar prin
disociap.a electrolitica. De pilda, într-o solup.e apoasa de NaGl purtatori de
curent vor fi ionii Na+ §Î CI-. ·,,
În gaze, curentul electric este determinat în general de mi~carea electro-
nilor ~i ionilor pozitivi care~apar în urma proceselor de ionizare; Daca gazele
sînt formate. din molecµle ·ionice, de tipul H+ Cl-, acestea pot fi disociate
sub acp.unea · radiap.ilor astfel ca printre purtatorii de curent se numara ~i
ionii negativi. · .
0 ~op.une folosita în mod curent este cÔncentraJia purtatorilor (n), care
este data de numarul de purtatori pe unitatea de volum. Concentratia poate
n z:,
sa fie constants. ca în metale ( = fi fünd volumul molai:) sau variabilli
în functie de o serie de parametri. Astfel, în electroliµ depinde de concentratia
substantei disociate, iar în semiconductori este funcpe de temperatura : la
0°K, n = 0, dar cre~te odata eu ridicarea temperaturii. Despre mecanismul
respectiv vom vorbi în parte a consacrata fizicii solidului (VI). ·

470
 Fig. ID.2.3

b) Surse de eurent. Se folose 9te de obicei notiunea de sursa de tensiune

pentru a ara.ta ca izvorul respectiv serve9te la mentinerea cîmpului exterior,
-care va pune · în mi9care sarcinile unui rezervor. Vom utiliza expresia clin
titlu pentru ca unui observator extern totul îi apare ca 9i cum izvorul ar
-genera curent. Majoritatea izvoarelor vor fi :descrise pe. scurt urmînd ca ex-
plicatii suplimentare asupra unora sa fie dezvoltate în alte capitole.
Sursele chimice sînt primele izvoare folosite din punct de vedere istoric,
exemplul tipic fiindpila lui Volta, formata.:clintr-o placa de~cupru 9i una de zinc
scufundate în apa acidu.lata (fig. III.2.3). Dupa cum se 9tie, daca legam
prin exterior cele doua pla.ci, se constata aparitia unui curent electric. Con-
statarea poate fi fa.cuta indirect prin montarea unui electroscop ale carui
foite sînt deviate în urma încarcarii. Aparitia curentului este legata de
viteza de dizolvare diferita. a celor doua metale. tn cazul de fata, numaru.1
de ioni de zinc ce trec în solutie în unitatea 'de timp:este mai mare decît numa-
rul de ioni de cupru. Pentru a reactiona eu 'raclicalul acid, metalul se ~dizolva
sub forma de ioni pozitivi lasînd pe electrozi cîte doi electroni:
nCu ➔ nCu2+ + 2ne, n'Zn :➔ n'Zn2+- + 2n'e.
Deoarece viteza de dizolvare este 'diferita, n' > n, sarcina înmagazinata pe
-electrodul de zinc este mai mare decît :cea de· pe cupru, astfel ca primul
a pare în~arcat negativ fata _de cupru 9i deci prin legarea lor exterioara se stabi-
1e9te un curent electric. .
Sursele termice sînt izvoare care folosesc energia termica. Între doua placi
·metalice, între care exista vid, aer, sau alt 'dielectric, nu trece curentul electric.
Prin încalzirea unei placi se poate închide circuitul deoarece apar purtatori
de curent prin emisie din metalu.1 încalzit. Fenomenul respectiv este numit

471
 emisie termoelectronica, sau termoionica· în · functie de natura emisiei. Alte
surse de acest tip sînt sursele termoelectrice bazate pe apariµa unei diferente
de potential în metale §Î semiconductori în prezenta unei diferente de tem- '
peratura. . .
. Sursele optice se bazeaza pe emisia de electroni din materiale sub acµunea
luminii, adica prin efect fotoelectric, care va fi analizat în IV §Î VI.

2~2. MARIMI $1 NOTJ:UNI FUNDAMENTALE

a) Intensitatea curentului. Daca vom face o analogie între curentul elec-
tric §Ï curgerea unui fluid, apare atunci necesara introducerea unei marimi
care sa descrie viteza de scurgere a sarcinilor electrice, analoga debitului.
Aceasta ma.rime este intensitatea notata eu I §Ï este definita prin cantitateà de
electricitate ce trece în unitatea de timp printr-o supra/aJa data:
I = ÂQ, sau I = lim ÂQ = dQ • (2.1)
Ât ~➔ 00 Ât . . dt

Unitatea de masura în SI este amperul §Î reprezinta intensitatea:curentului

produs la trecerea unui coulomb printr-o suprafata data,· în timp de o se-
cunda : 1 A = 1 C/s = 3 • 10 9 u.CGSes. Ecuaµa dimensionala pentru I în
sistemul SI este :
[I] = I.
. Intensitatea curentului este masurata cu ampermetrul montat în serie în
circuit ca în fig. III.2.4., astfel încît tot curentul sa treaca prin el. 0 calitate
esentiala a unui instrument. de masura, pe lînga p,;ecizie, este aceea de a nu
modifica valorile marimilor de masurat prin introducerea lor în circuit.· În
consecinta, un ampermetru va trebui sa consume o cantitate mica din energia
curentului electric.
Intensitatea astfel introdusa, define§te mi§carea globala prin suprafata
indicata (S). Uneori însa este necesàr sa cunoa§tem valorile intensitatii în
diferite puncte ale suprafefei folosindu-se în acest scop n9tiunea de densitate
de curent (j} ca fiind intensitatea pè unitatea de arie, sau cantitatea de elec-
tricitate ce se scurge în unitatea de timp (Â.0 prin unita~ea de suprafata pla-
sata perpendicular pe direcµa curentului (ÂS) ·: .
. j = lim Âl = dl . (2.2)
~s.L.-,o ÂS J. dS

Consuma for
A

I lr--------....:41-------J
+ -
Fig. 111.2.4

472
 /
/
/.

Fig. ID.2.5

Densitatea de curent este un vector care are sensul mi§carii sarcinilor

.... .... ....
-pozitive (j = jn), descris de versorul n, al normalei la suprafata ÂSJ..' ales în
sensul de curgere a curentului. Se poate da ~or o legatura între densitatea
-de curent ~i densitatea sarcinii de volum daca scriem cantitatea de electri-
•dtate âQ care se scurge prin suprafata ÂS .l eu viteza v în timpul Ât:
ÂQ = p. ÂV = p.ÂSJ. vÂt,
-de unde rezulta :
. li ÂQ
J - m ------ -
-
p4V, (2.3a)
\

l:lSJ. Ât
unde v este viteza medie de deplasare alsarcinilor. Relatia vectoriala are
forma:
.... ....
j = P."· (2.3b)
0 alta expresie utila este legata de concentratia purtatorilor n. Ea este
-0bpnuta tinînd seama ca :
l:lQ ZNe~
... =ne
p, = - · = - - => j=nev, (2.4)
ÂV V
unde Neste numarul de ioni metalici din volumul V, care au Z electroni de
valenta, iar v este viteza medie în lungul nnei directii de mi~care.
b) Curenti stafionari. Vom recurge din nou la analogia dintre curentul
.electric ~i curgerea unui fluid. Curgerea staiionara a fluidelor este d~inita ,
prin debitul constant, a~ca prin pSv = const., p f~d densitatea lui.
Curent~ stajionar sau continuu este definit prin intensitatea constanta în timp,
oricît de mare ar fi acesta din urma. Pentru a vedea ce consecinie decurg
din aceasta definiµe, sa examinam cazul unu.i conductor de secpune variabila
(fig. III.2.5) prin care circula un curent electric. În volumul delimitat de
suprafata· laterala a conductorulu.i §Ï de cele doua suprafete se mi~ca sarcinile
astfel ca ÂQ1 sarcini intra prin S 1 §Î l:lQ 2 sarcini ies prin S 2 • Daca nu exista surse
de curent în acest volum §Ï nici centre care sa capteze purtatori, atunci ÂQ 1 :::;::
= ÂQ 2, adica, în virtutea legii conservarii sarcinii, c;;i.ntitatea de electrici~ate
care intra prin S 1 in unitatea de timp, iese prin S 2 într-un interval egal de
timp. Rezulta deci ca J 1 = J 2, deci intensitatea curentulu.i stationar este
aceea~i în orice sectiune a conductorulu.i.

_473
 V

I,
l

+
Fig. Ill.2.6

0 alta consecinta a definipei curentului staµonar este legata. de nopunea

de linie de curent definita prin~curba la care este tangent în orice punct vec-
torul densitate de curent, definita deci de traiectoriile pe c·are se mi§ca sarci--
nile pozitive. Deoarece curentul este stationar, ar trebui sa ne imaginam
ni§te rezervoare de curent inepuizabile. Cum aceasta conditie este irealiza-
bila, pentru a ayea curenµ staµonari este necesar ca liniile de· curent sa fie
~chise. Aceasta înseamna ca atunci cînd curentul este întrepnut, de exemplu,
de o sursa chimica, liniile de curent se închid prin intermediul sursei .
... ·c) Tensinnea electrica §Î tensiunea electromotoare (TEM). În capitolul 1
a fost introdusa difèrenta de potential între doua puncte (V1 - V2 ) care este-
numeric egala eu lucrul mecanic necesar pentru a deplasa o sarcina pozitiva egala
eu unitatea între punctele respective. Aceasta notiune se mentine §Î în descrierea
çurentilor, numai ca este numita tensiune (U), sau cadere · de tensiune între
doua puncte ale circuitului. Unitaple de masura sînt identice eu cele definite
anterior pentru potential. Tensiunea între doua puncte ale circuitului sau la
bornele unui consumator se masoara CU voltmetrul, care se monteaza în cir-
cuit ca în fig. III.2.6. · Pentru a nu perturba curentul, voltmetrul este astfet
construit încît curentul deviat prin el sa fie foarte slab.
0 notiune de oîmportanta, deosebita pentru electricitate este tensiunea electro)
motoare (TEM), notata eu $. Ea este numeric egala eu energia· (lucrul ·mecanic--
consumata pentru a deplasa prin tot circuitul o sarcina pozitiva, egala eu uni-
tatea. Daca sarcina este deplasata prin circuitul exterior sutsei, atunci lucrut
mecanic consumat pentru deplasarea sarcinii pozitive unitate de la o borna
la alta este numeric egal eu tensiunea la borne (Ub), iar lucrul mecanic cheltuit
pentru a deplasa ace_ea§i ·sarcina prin intèriorul sursei este egal eu tensiunea
interioàra U,. Deci I va fi :
(2.5)
d) Rezistenta electricà. Legea lui [ Ohm. Experienta ;ne arata. ca daca.
aplicam tensiuni diferite (U1 , U 2, ••• ) la capetele unui conductor, intensitaple-
curentïlor vor fi diferite, I 1 , I 2 , ••• , dar proporjionale cu tensiunea aplicata :
I ~ U, constanta de p_ropoqionalitate fiind notata. cu 1/R,
1 (2.6)
1 = - U.
R

474
 Marimea R, astfel introdusa, poarta numele de rezistenja electrica ~i reprezinta
o rezistenta opusa .trecerii curentului electric prin substante. Relapa (2.6)
reprezinta legea lui Ohm pentru 9 poqiune de circuit. :/ . ·.-_
Se poate scrie u~or legea lui Ohm pentru întreg circuitul daca pnem seama
. -ca sarcinile se mi~ca atît prin circuitul exterior de rezistenta, R cît ~ prin in- ,
teriorul sursei de rezistenta r : - ·
ub = IR, u, = Ir => 1 = ~ . (2.6')
R+r
Pentru a determina factorii de care depinde )ezistenta electrica pot fi într~-
prinse urmatoarele experiente: 1) aplicarea acelei~i tensiuni la capetele unor
~onductori cu geometrie_' identica (lungime ~i secpune egala), dar din materiale
diferite ne arata ca rezistenta electrica depinde de natura substantelor;· ~i 2) ,
pentru aceea~i substanta rezistenta depinde de geometria conductorului, fi-
ind propoqionala cu lungimea l ~i invers propoqionala eu sectiunea S. Sinteti-
zînd aceste. observatii s-a putut scrie formula rezistentei electrice:
, l .
R = p -·,
,S ~(2.7)

în care p este' o caracteristica a fiecarui material, numita rezistivitate. Ea

ne arata faptul di la lungimi ~i sectiuni egale, substante diferite prezinta
rezistente diferite. Inversul rezistivitatii poarta numele de conductivi~ate
electriciJ sau· coeficient de conàuctibilitate electriciJ ( a = : ) . Dimensiunile re~
tentei electrice în SI sînt :

[ R] = [U] . L2MT- 3I- 2 .

[I] ,
iar unitatea de ma.su.ra în SI este ohmul (!l). Un ohm masoara rezistenta
între doua puncte ale unui circuit daca trece un curent de 1 amper sub o ten-
siune de 1 volt.: 1 Q = 1 V/ 1 A. Rezistivitatea este masurata în SI în !l • m,
dar în multe lucrari se mai folose~te o unitate tolerata (!l •cm).
Vom prezenta, în continuare, o alta. expresie a legii lui Ohm pornind de la
d~nipa ,densitatfi de curent pentru un circuit omogen -~i izotrop :
j = !_ =
S
U
pl
= aE, sau j= /ff. (2.8)

Relatia (2.8) constituie legea lui Ohm pentru densitatea de curent, numita
_uneori ~i legea lui Ohm sub forma ;locala.
0 alta nopune importanta rezulta din compararea relapei (2.8) eu (2.3)
~i (2.4):

p.fi = aE """) a = ne ; = neµ, (2.9)

unde µ = v reprezinta mobilitatea purlatorilo,, este data de viteza lor medie

. E
pe unitatea de intensitate a cîmpului electric, fiind astfel o caracteristica a ·
-substanteJ.or, ca ~ a.

475
 ~
...f
~_____
0T ~~0 -.-0 0idt:ala
Tra,"ectorte 0_.,
0 é é \,
0· 0 0 0
0 0 0 © 0 0 0 lr=0°Kl
0 0 0 0 0 0·0
a)

...{ '
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0· 0
0 ©
✓
e, - - -IN0°KI
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0:·0
~
Fig. 111.2.7

Prin definirea mobilita.1:ii am u~urat trecerea la discutarea naturii fizice

a rezisteniei electrice. Deoarece . rezistivitatea este invers propo~ionala . ~u
mobilitatea, ea poate fi legata de influenta mediului asupra mi~carii accelerate
a purtatorilor. Daca ne-am imagina un purtator plasat în viq., atunci acesta
s-ar mi~ca ,nestingherit. Daca însa. Purtatorul s-ar mi~ca ·într-un gaz, atunci
ar suferi numeroase ciocniri ~ viteza lui medie de deplasare in: lungul liniilor
de cîmp ar fi diminuata. Este normal sa ne imaginam acum ca numarul de
ciocniri va fi ~i mai mare în lichide, unde densitatea este mai ridicata ~i deci
probabilitatea de ciocnire eu particulele lichidului este crescuta.
Apare de neînteles, la prlina vedere, de ce un electron nu s-ar· mi~ca nestin-
gherit într-o retea cristalina în care exista ordine întrucît atomii sîntfo~ap
sa ocupe anumite poziµi de echilibru. Într-adevar, electronii au la dispoziµe
,,canalele" clintre ionii pozitivi (fig. III.2.7a) în ·interiorul carora sufera ac-
1:ïunea atractiva simetrica din partea ionilor din pozipile cristaline §Î deci
nu ar avea loc ciocniri. Aceasta ar fi situaµa la 0°K (fig. III.2.7a) unde

476
ionii clin nodurile refelei àr fi imobili. La -temperatutir diferite _de O°K, clin
cauza agitatiei termice, ionii executa mi 9cari de oscilafie în jurul ·poziµilor
de echilibm din care cauza nici atracµa exercitata asuprat electronului nu mai
este simetrica aparînd astfel posibilitatea devierii _electronului de la direcµa
cîmpului electric (fig. III.2.7b). Deoarece agitajia termica este mai puternica
la temperaturi mai ridicate, cre9te §Ï amplitudinea de oscilaµe, deci §Ï proba-
bilitatea de ciocnire a electronului eu ionii din nodurile rejelei. Din aceasta
cauza rezistivitatea unui metal cre§te odata eu cre9terea temperaturii. Ex-
perienja ne arata ca aceasta cre9tere este aproximativ liniara:
p = Po(l + <Xpt),
Po fiind. rezistivitatêa la O°C, iarcep - coeficientul termic al rezistivitajii.
. Pentm deducerea legii lui Ohm vom folosi modelul electronilor liberi, propus
de Dmde 9i Lorentz, în limitele camia, toti electronii de valenja ai_ unui metal
se mi9~a liber, comportarea lor fiind asemanatoare eu mi9carea haotica a
moleculelor unui ·gaz perfect : în absenta unui cîmp electric, numarul de elec-
troni care se mi~ca într-un sens este .egal eu numarulf celor care se mi§ca în
sens contrat. Sa· presupunem ca urmàrim numai o direcfie de mi9care pe
' ....
care o identificam eu direcµa cîmpului electric aplicat dupa axa x, E(E, 0, 0).
Densitatea de curent pe aceasta direcµe depinde de viteza_ medie :
js = nev:r:. (2.10)
Din e~uapa -de mi9care a unui electron:
eE
m,a =F = eE => a=-·- ,
m.
deducem expre~ia vitezei tinînd seama ca intensitatea cîmpului~ este constanta :
eE
Vs= v 0 + at = V 0 +.-t, (2.11)
m,
unde v 0 reprezinta viteza în absenta cîmpului. Vitezal· medie va fi objinuta
ca raportul între suma vitezelor pe un numar mare de intervale de timp §i
numarul acestor fatervale. În primul rînd, în absenta cîmpului media lui v 0
este nula {ïi O = 0) deoarece electronul se mi9ca eu· egala probabilitate atît
într-un sens al axei x cît 9i în sens invers, deci daca într-un interval de timp
se va mi~ca într-un sens, în-alt interval_se poate mi9ca în sens invers. Schim-
barea de sens are loc datorita ciocnirilor. Timpul mediu clintre doua ciocniri
se nume9te timp de relaxare ('t') 9i a fost introdus prin analogie eu· mi§carea
moleculelor în gaze. Cu aceste D(?jiuni, (2.11) devine :
_ = 'llo_ + -eE-1 =
V:,;
Ee
---'t', (2.11')
m11 m.
deoarece am luat ~edia prin sumarea despre care am amintit mai înainte,
n

E'•
i=l ·
l ==--='t'.
n

417
Densitatea de curent devine :
. ne2E-r
Js= --=aE, (2.12)
md
de unde rezulta .exprèsia conêiuctibilit~µi mediului :
ne2-r
a=--· (2.13)
md
Folosind (2.12), legea lui Ohm este obiinuta imediat : .

1 = jsS = aES = a~ (El) = U .

l R
Pentru a calcula pe j nu am folosit decît conceptul de electroni care se mi9ca
haotic, sufera ciocniri, iar sub actiunea unui cîmp electric capata o mi9care
de ansamblu de deplasare {sau de drüt). Timpul de relaxare în metale este
de ordinul 10- 14 - 10- 15 s la temperatura camerei. .
e) Rezistoare. Rezistoarele sînt dispozitive folosite în• circuitele electrice
pentru a regla valoarea. intensitatii curentului. Distingen:i doua tipuri mari
de rezistoare: a) fixe, b)'variabile. Rezistoarele fixe sînt confecµonate din
anumite materiale, care într-o geometrie data prezinta o anumita valoare a
rezistentei. Exista trei clase principale de astfel de rezistoare : chimice, eu vid
~i strat subJire. Rezistoarele chimice,· cele mai raspîndite as~azi în tehnica
radio, sînt confection~te din m_ateriale ceramice ce contin pulberè metalica
dispersata uniform sau din ·ceramica eu pelicula de cai:bon. Ele sînt stabile
pe un domeniu relativ îngust de temperatura (100-200°C), dar acopera un
-domeniu larg, de la cîµva ohmi pîna la 1070. .
Rezistoarele cu aer la presiune scazuta se. prezinta sub forma unor tuburi
de sticla sau cuart, eu doi electrozi la capete 9i în care exista aer la diferite presi-
uni. Rezistenta electrica a unll:Î astfel _de dispozitiv este functie atît de presiune
cît 9i de geo- metria tubului (lungime 9i secµune). Pe aceasta baza au fost confec-
µonate rezistoare de 101° - 1011 !l. Rezistoarele confecµonate eu strate subtiri ·
metalice, de grosimi ce ating pîna la 50- 100 A, ofera posibilitatea mic9orarii
gabaritului circuitelor electronice, deoarece stratele subµri metalice îhdepli-
·nesc atît funcpe de rezistor cît 9i de legatura între diferitele elemente ale circu-
itului. Sa luam, de pilda, un metal ·eu rezistivitate de 10-s .n • cm. Un strat
subµre, lung de 1 cm, lat de 1 mm 9i gros de 100 A (= 10- 6 cm) ar avea o
rezistenta de 100 n. La prima vedere s-ar parea cape aceasta cale am putea
-0btine doar rezistente mici. În realitate, fizicienii au descoperit cape masura
.ce scade grosimea stratelor, de la aprqximativ 1 micron (104 A), rezistivitatea
începe sa creasca odata eu mic9orarea grosimü, astfel ca dependenta rezistentei
l
,:le dimensiuni nu mai asculta de legea · simplii p ; )- În acest fel, stratele
subµri poseda rezistivitap de 10, 100, sau:chiar 1000 de ori mai mari decît
materialele masive. Rezistoarele de acest tip se obpn prin evaporarea metalelor
în vid, peste care se,depune un strat izolator protector, ~ sînt folosite în cir-
-cuitele microminiaturizate.
În cadrul rezistoarelor variabile distingem mai multe tipuri: eu geometrie
variabila, fotorezisten/e, termistori.

478
 Rezistoarele eu geometrie variabila sînt confecp.onate astfel încît sa se
introduca în circuit conductoare ·cliferite ca lungime · §Î secp.une. Cele mai
reprezentative rezistoare de acest tip sînt reostatul (ct;t cursor, sau eu mani-
vela), cutia de rezistente (eu fi§e s~u eu butoane), potenp.ometrul. Acesta
din urma este folosit în mod curent în electronica §Î serve§te atît ca rezistenta
variabila cît §Î ca divizor de tensiune (va fi çlescris în paragraful consacrat
unor procedee practice).
Fotorezisten/ele, a§a cum arata de altfel §Î titlul, sînt rezistoare sensibile
la actiunea luminii, iar termistorul este confecp.onat din materiale semiconduc-
toare a caror rezistenta electrica scade puternic odata eu cre§terea tempera-
turii.
înaintea încheierii acestor detalii trebuie menJionat faptul di. exista trei
modele grafice d( notare a rezistorului : ·

--"v'v-, -rin_r-L, -c:]-.

2.3. cmCUITE ELECTRICE

a) Legile lui Kirchhoff. Legile, sau teoremele lui( Kirèhhoff se refera la cir- . i
cuite (retele) electrice, care oricît de complicate ar fi sînt formate din inter-
sectii ale conductorilor numite noduri §i[din ochiuri care sînt circuite închise.
Legea 1-a a lui Kirchhoff se refera la noduri §Î anume : daca prin convenp.e
luam eu semnul (+) curentii care intra într-un nod,. iaJJ eu_ semn opus pe
• · ' ~rJ ri n 4
·cei care ies, atunci suma algebrica a curenJilor într-un nod este ~uià:,~)I,.=0.
, ·. ,· lr.-1J
Daca presupuneni ca din cei n curenti, n' intra în nod (Ir), ia(lrestul 1es din
nod (Jr) atunci legea spune ca. suma curentilor care vin este egala eu suma
curentilor care pleaca:
n' n
L, Ir= J-+ = :E li; = J+-. (2.14)
k-==l k=n'+l

Aceasta lege este o con~ecinta a legii conservarii sarcinilor, deoarece cantitatea

de electricitate care intra în nod trebuie sa fie egalJ eu cea care iese din nod.
0 analogie intuitiva poate fi urmarita în figura III.2.8. în care curenpi sînt
asimilati, pentru un circuit simplu eu doua~ noduri §Ï~ doualramuri, eu o curgere
stap.onara a unui lichid printr-un ansamblu similar de conducte. Trebuie
precizat însa ca legea este valabila numatdaca,,,_în nod, nu exista o sursa de
curent.

q.2
b)
Fig. m.2.s
479
 I fl

0
__/_0
·FI,
...,_ _ 14-

- ~lfr--_-----L.....~-
e,=é R7 ê2, ~ 2ê
r, :;::r r2 =2r
Fig. m.2.9

Legea a II-a a lui Kirchhoff se refera la ochiuri §Ï anume: suma algebrica

a caderilor de tensiune pe un ochi de retea este egala cu suma tensiunilor
electromotoare ale surselor montate pe acesta :
m n
L I1RJ = Ei,.
f= 1 ,-1
(2.15)

Pentru a scrie corect relaµile, trebuie ales un sens de parcurgere : caderile

de tensiune corespunzatoare curenplor de acest sens se iau pozitive, iar cele
corespunzatoare curenplor de sens contrar sînt luate èu semn negativ. La fel
se procedeaza eu tensiunile electromotoare ale surselor. Pentru a exemplifica
aplicarea acestôr legi sa n~ referim la c_ircuitul din fig. III.2.9, care are doua
ochiurl:
I(R 1 + R 2 + R 7 + 3r) + I 8 R 8 = &2 - $1 =$ pent~ ochiu.1 A.
I,('!1-, + R 6 + R 8) - I 8 R 8 = 0 pentru ochiul B,
pentru nodul C.
b) Gruparea rezistoarelor. Gruparea în serie se compune dintr-:un numar de
· rezistoare (R1, R 2 , ••• , R,.), legate unul dupa altul (fig. III.2.10) închizînd
circuitul unei baterii de tensiune electromotoare 8 §Ï rezistenta interna r.
Pentru a gasi rezisten~ unui rezistor echiv_alent (R), aclica a unui rezistor
prin care sa circule un curent eu aceea§i intensitate I cînd este montat
la bornele bateriei, aplicam legea a II-a a lui Kirchhoff §Ï obpnem relapile:

1 = I(R + r) = U + U,, (2.16)

n n n
u = Eu, =EIR1 = IER,.
. Jr:a1 jr::tl J-1
(2.17)

ComParînd (2.17), eu (2.16) obpnem rezis~enia echivalenta. a èircuitului serie,

ca fiind suma rezistenietor : .

(2.18)

480
 \ ~ .. f
•

J◄ u
1 1
1 ~
t . 1 11
1 u, U2 1 Un 1
······
,
A 8 A
fi, fl2 Rn
r-r-,
1 1
·- - 11 +
I
e r-r-,(
_ _ _ _ _.....
1_-1 11~+:-"--_...,
1 / __

e
b)

Fig. m.2.10

Gruparea ln paralel (sau derivape) se obj:ine prin legarea tuturor rezistoarelor

între doua puncte A ~i B, astfel ca, pentru a gasi rezistenta echivalenta R,
aplicam prima lege a lui Kirchhoff ~i obpnem:
n U
I = EI; = - , (2.19)
J=l R
iar din legea a doua, aplicata fiecarui ochi, rezulta:
11'!?-1 - I2R2=0, I2R2 - IaRa = 0, ... , In-1Rn-1- InRn = 0
(2.20)
lnRn + Ir = i = U + U 1•

Tensiunea de-a lungul fiecarei ramuri este egala eu U,

. I 1 R1 = I 2 R 2 = ... = I,.R,. = U . (2.21)
. .
. Introducînd valorile. curenµJ.or
/
(1 = !!_)
1 R1
în relapa (2.19) obtinem :

nt · 1 1 n 1
1- u"2:,·- = U-. => - = '):-, .(2.22) •I

J=l R1 R R f={ R,
adica inversul rezistentei echivalente a circuitului derivape este egala eu suma
inverselor rezistentelor.
Circuite particulare. Exista doua tipuri de circuite particulare importante
pentru transportul energiei electrice ~ anume, circuitul "stea" ~i circuitul
..
"triunghi". între aceste doua circuite se pot stabili relap.i astfel încît daca
cuno~tem elementele unuia sîntem în stare cJ calculam elementele celuilalt

481
 .Fit. UI.2.11

etnd circuitele slnt echivalente. Doua èircuite sînt echivalente daca la aceea~i
tensiune la borne circula în exterior curenp de intensitate egala. Pentru
exemplificare (fig. III.2.11) sa presupunem ca sînt cunoscute elementele circui-
tului ,,triunghi" (R1 , R 1 §i R 8 ) §Î vrem sa calculam rezistentele unui circuit
,,stea" (R~, R;, R~), echivalent cu primul. Echivalenta cere ca între fiecare
doua puncte ~ezistentele sa fie egale. De exemplu,. p_entru punctele A ~ .B :

(2.23)

P entru aceste puncte, (RAB)stea = R 'i + R's • (RAB)tr -_ -Ra(R1 + R2) d d

- - - - - - , e un e
R 1 +,R 2 +Rs
rezulta o retape de tipul :
Ra(R1 +-R2)
R~ + R~ R1+R2+Rs
(2.24)

!n mod analog sînt obµn~te relaµile ~ pentru celelalte perechii de puncte :

R'1 + R'8 = L~1(Rs + Ra) R'1 •+··· R'3 = R 2 (R1 + R 3) • (2.24')

R1 + R 2 + R 3 ' - 'R1 + R2 + Ra
Cele trei rezistente R1, R~ ~ R; pot fi ~or obfinute :

R 1' == ----------
R 2R 8
' 'R'
R 1R 8
= -------------, R' _ ' R 1R 2
a - ------------ (2.24"}
R1 + R 2 + R 8 '· · 1 R + R + Ra
1 2 R 1 + R 1 + Ra

c) Gruparea generatoarelor. Gruparea generatoarelor are §Î ea implicatii

deosebit de importante în practica electrotehnicienilor pe:htru formarea bate-
riilor de acumulatori, sau a surselor de curent. Alegerea unui tip de grupare
este functie de scopul urmarit : curent mare, sau surse cu rezistenta interna
mica. .. -
Grupa,ea în serie se obtinè prin 1egarea mai multor generatoare eu _tensiunile
electromotoare (11, &2, ••• , i,.), astfel încît borna pozitiva a unuia sa fie unita

482
. ~. \

ê,r

fi
a)
Ochiul
{n)

R
b)
Fi&. W.2.12

eu œa negativi a urmatorului ~.a.m.d. (fig. III.2. 12·a). Aplicînd a doua lege

a lui Kirchhoff obpnem :

(2.25),

Daca generatoarele sînt identice (11 == 19 = ... = S,. = 1, '1 = 1'a == •••
=
= r,. r), atunci intensitatea curentului este data de:
nS
l=--- (2.25').
R+nr
Pentru a gri,pa in para/,el (fig. III.2.12 b) mai multe generatoare, este necesar :~
ca ele sa fie identice deoarece ar debita éurent unul celttilalt datorita d.ife-
reniei de tensiune electromotoare. De aceea pentru cele n generatoare, · gru- .
pate astfel încît bornele de un tip sa fie legate la acel~ punct, tensiunea electro-
motoare a bateriei între bornele AB este : SAB == S. Acest lucru se poate de-
monstra folosind legea a II-a a lui Kirchhoff pentru toate ochiurile :
ochiul (1) i 1r - i 2r == S - 8 =O ... , deci i 1 = i 1 = ... = i,. == i ~i atunci,
pentru ochiul (n) exista relapa:
m+~=~ ~~
Din ultima relatie obpnem pe I daca pnem seama ca i = 1/n:
S ni
l=------- (2.27)
R +
.!_ nR +,
n
Relaµa (2.27) mai poate fi obtinuta ljÎ pe alti cale : se considera o sursa echi-
valenta de tensiune a fi rezistenta data de gruparea paralela a rezistenietor

483
 ,.
" .. '

.
+

(Tai'efurà)

L.J
- +
Fig. W.2.13

interne ("1o• = : ), astfel dl legea l~f Ohm aplicata întregului circuit ne fur•
nizeaza aceea~ expresie. ·
Examinînd relapile (2.25') §Ï (2.27) pentru Y < R, curentul furnizat de
gruparea în serie este mai intens, dar caderea de tensiune în interiorul sursei
este mai mare. Daca r = R, atunci folosirea uneia sau alteia dintre variante
nu constituie decît o problema. de comoditate. ·
d) Generatorul Thévenin §i generatorul Norton. Generatorul de tensiune
(Thévenin) G.U. înaintea prezentarii unor.... detalii precizam\ (le [la început
di este vorba de doua montaje diferite în care o sursa de tensiune poate ali-
menta un circuit exterior ( o rezistenta. de sarcina). Sa consideram în acest
scop, un circuit mai complicat (fig. III.2.13) în care facem o ta.ietura. Cape-
tete ramase libere, indiferent de forma §Ï complexitatea circuitului, consti-
tuie doua borne, numite ,,dipol activ", iar diferenta de potenpal între ele est~
numita tensiune in gol ( Ugot). Dipolul este echivalent cu un generator fictiv
de tensiune (G) {Ugo1 = 1) ~i o rezistenta R8 (fig. III.2.14a) legata în serie
eu el. Sub aceasta reprezentare dipolul constituie un generator Thévenin ~i

Rg

8) b)

484
el serve~te la ali~entarea unei rezistenfe de sarcina mica, R,, montata între
aceste borne.
Generatorul de curent (Norton) G.I. este reprezentat în fig. III.2.14b, cînd
în dipol rezistenta R, este montata în paralel, iar curentul care trecea prin
conductor, înainte de taieturà, se num.e§te curent de scurtcircuit (Ise)• În
aceast caz, generatorul serve§te la alimentarea unei rezistente de sarcina mare,
R,(mare).
Se poate aràta ca cele doua regimuri de lucru sînt echivalente. Vom pleca
de la parametrii celor doua tipuri de generatoare :
G.U. G.I.
Tensiunea în gol U,= S U1 = IR,
Curentul de scurtcircuit l=~ I,c = I.
R,
La acelea§i borne însa tensiunile în gol §Î curenfii de scurtcircuit sînt egali,
ceea ce arata ca IR,= S.

2.4. PROCEDEE PRACTICE IN TEBNICA l\rl.ASURATORILOR ELECTRICE

a) ·Protejarea instrumentcJor de masura. Uneori instrumentele pe care le
avem la îndemîna nu pot masura curenµ §Ï tensiuni decît pîna la anumite
valori, de aceea trebuie prevazute masuri atît pentru protejarea lor cît §Î
pentru extensia domeniilor de lucru.
$unlul ampermetrului constituie o rezistenta, în general mica, montata în
paralel cu. instrumentul, astfel încît prin el curentul maxim care trece sa fie
egal cu cel pe care-1 suporta, adica atunci cînd acul ·deviaza pe toata scala
(la) (fig. III.2.15a). Deoarece ampermetrul este montat în serie pe circuit,
rezistenfa lui Ra trebuie sa fie foarte mica pentru ca pe el sà se consume o
energie cît mai mica, rèspectiv, pentru ca tensiunea care cade pe el sa fie cît
mai midi. Din relaµile :
I = la + I,, Rs1, = R,la, (2.28)
obtinem rezistenta §ttntului pentru ca ampermetrul sa masoare curenti mai
mari decît la. Pentru cazul particular, I = nl11 (eu n = 10, 102, 108), atunci
Rs =~ (R,= R 11 /9; R 11 /99; R 11 /999). Pentru cazurile înscrise în paranteza
n-1 . ·
am ilustrat schematic un aranjament experimental în fig. III.2.15a.
Rezisten/a adi/ionala a voltmetritlui este montata în serie eu el, atunci cînd
tensiunea de masurat este· mai mare decît valoarea maxima pe care o suporta
(U > U,J. Dupa ctim se vede, voltmetrul fiind montat in paralel, preia de pe
receptor o parte din curent (I 11). Pentru ca perturbatia circuitului sa fie cît
mai mica (lv mie) trebuie ca rezistenta voltmetrului Rv sa fie foarte mare. in
general vorbind, rezistenta voltmetrelor este mult mai mare decît cea a amper-
metrelor. Aplicînd legile lui Kirchhoff circuitului din fig. III.2.15b obtinem

U = Ua+ Ur,,. la= u" = UV=> R,.= U- UV Ro. (2.29)

Ra Rv Uv

485
 • l

12_
V

a)
\ Fig. ID. z.~
A,tunci cînd dorim sa extindem domeniul de masura ~a fel încît U / UO •= • .
(n == 10, lOS, 103, ... ), rezistenta acliµonala are valoarea R 0 = R 0 (n - 1),
adi~a este mai mare decît rezistenta voltmetrului de 9 ori, de 99 ori !j.a.m.d.
b) Hasurarea rezistentelor. Masurarea precisl a rezistentelor prezinta o
deosebita importanta în studiul proprietaplor electrice ale corpului solid
(metale, semiconductori, izolatori) dar problematica ridicata .de cercetare nu
este identica eu cea ridicata de necesi~tea ·controlului rapid al rezistentelor
din schemele electronice. De aceea au fost puse la punct diverse procedee,

I
- +
b)

~ '1..,_,___,_
a)
Fig. ID.2.16

486
 '1

diferentiate din acest punct de vedere, ad.ici unele mai expeditive, .dar mai
putin precise, iar altele care comportà masuritori: de finete mai ridicata.
M etoda comparativa consti în a compara curenpïr màsurap în circuitul unei
surse eu caracteristici cunoscùte (S §i ,) cînd introducem succesiv rezistenta
- necunoscuta (R.) ~i o rezistenfl etalon (R.). Cînd avem: montatà' rezistenfa
etalon, intensitatea este datà de I, == • iar pentru Rs- I • = S
· R, + r, R. + r
astfel ci din raportul curentilor obpnem :

~ = Rs + r ;:::;:: Rs (r < R., RJ, (2.30)

1. R, + r ,R,
aproximapa fiind corecta atunci cînd rezistenfa interna este mult mai micà
decît cea externe.. Metoda este buna cînd rezistenfa interna. a ampermetrului
poate fi ~i ea neglijata în raport eu. R. ~ R,.
Un procedeu de comparatie, eu precizie sporità î1 constituie puntea Wheat-
stone ~i varlanta ei, puntea cufir. Puntea Wheatstone este reprezentatà schema-
tic în fig. III.2.16a ~i este formata. din patru brafe, doua avînd rezistentele fixe
~i cunoscute, altul fiind varlabil (în varianta desenatà, acest rol este jucat
de R). Pe linia centralà este montat .un instrument sensibil la curenti foarte
mici (galvanometrul Geu rezistenta RG), eu a carui constructie ne vom întîlni
mai tîrziu. Prin variapa rezistentei R trebuie realizata condipa caprin galva-
notnetru sa nu treaca nici un curent (metoda de ,,zero"), ceea ce implicà I' ==
-= I" . .
Aplicînd legile lui Kirchhoff i;:entru acest caz, obfinem relapile :
1 = ls + 12 = 11-+ IR, l~s c:: l2R2, l1R1 c:: JRR, (2.31)
I. = 11, l 'I, = I R1
de unde, prin efectuarea unor operap.i de eliminare a intensitafilor curenfilor
se obfine raportul:
R. = R1Ria_\ (2.32)
R .
În puntea eu fir (fig. III.2.16b) se monteazà pe lînga rezistenfa necurioscuta
o rezistenfifi:xa etalonata (R6) , iar în locul a-doua brafe se prinde un fir, de
secµune rigurcs constantà, pe o scara gradatà, eu o lungjme bine d<:termina-
tà. Pe sîrma poate enlisa un contact ce împarte firt1l în raportul 11/1 2, pîna
cînd prin g~lvanometrul G nu trece nici un curent. Aplicînd clin nou legile
lui Kirchhoff obµnem : · ·

I,R, = l' ( p ~) §i I,R, = l' (p i )• (2.33)

astfel ca rezistenta necu11oscutà este data de:

R =R ~- (2.33')
• 4 l1
Puntea eu fir are avantajul simplitàµi, dar posedi §Î dezavantaje legate
de fragilitate §Î deteriorarea firului (corodare, oxidare ètc.).

4_87
..
r"

l
êfr)
- +
g)
' - +
b)

Fig. m.2.17

M etoda tensiune-curent consta în a masura atît tensiunea cît 91curentul astfel

ca clin legea lui Ohm este evaluat~ rezistenia. La prima vedere pare simplu,
dar instrumentele de masura nu sînt ideale astfel ca trebuie sa tinem seama
de rezisteniete lor -interne.Exista doua variante diferenpate prin modul de
dispunere al aparatelor : a) voltmetrul masoara tensiunea pe rezistenta necu-
noscuta (fig. III.2.17a); dar atunci o parte clin curent (/0 ) trece prin voltmetru;
b) ampermetrul masoara curentul care trece prin rezistenta (fig. III.2.17b),
dar voltmetrul masoara caderea de tensiune atît pe rezistenta, cît ~i pe amper-
metru. în varianta (a) sînt valabile relatiile:
.· .!.
(2.34)

Daca nu· mai este respectata strict relatia ~- ► R., atunci Ra este ·dat de
relatia:
Rs = U = - U = UR 0 • {2:35)
l" (I - U/R0 ) IR.-. U
În varianta (b) )ste masurat corect curentul (I. = l'), dar tensiunea de pé
reziste~ta este : ·

U, = U - u. = U - l'R• =} R, = U ~,l'R., (2.36).

din care poate fi obµnut aproximativ Rs, daca. _R0 < Rs, adica R 11 ~ U/1'.
c) Divizorul de tensiune (poten#ometrul). În practica. sînt utilizate montaje
care sa permita divizarea tensiunii, numite montaje potentiometrice. Ca
potentiometru poate fi utilizat un reostat eu cursor, astfel încît sursa sa debi-
teze pe toata rezistenta lui, tensiunea U (fig. III.2.18a, linia plina), iar valoarea
necesara sa fie culeasa între un capat ~i cursor. Atunci cînd bornele A !}i B
sînt libere (în gol), tensiunea (UJgot este obpnuta din compararea relapilor:
R1 = kR 9i (U1 )go1 = IR 1 = IkR = kU
adica:
(2.37)

488
 . ' .

t Rez,.rtenli
1
i œ ca·rbÜne
J4 IJ
I

- 6)
+
b)

Fil.-lII.2.18

Fracthmea culeasa între A §Î B este proporp.onafü cu R 1 /R. Pentru mer- .

sul în sarcina, tensiunea culeasa de pe R 1 se aplica pe o rezistenta R,
(fig. III.2~t8a) cu Hnia punctata care face ca UAB =t:= (U1 )got• Di;n analiza
circuitului rèspectiv se poate deduce valoarea lui UAB :

(2.38)

Se· observa di pentru R,-+ oo, UAB-+ (U1)got•

Potentiometrele clin montajele electronice, cuuoscute desigur de mulµ
dintre dumneavoastra, sînt construite tot pe principiul reostatului, dar
de dimensiuni mai mici. Schematic (fig. "III.2.18b) ele sînt construite dintr-o
r~zistenta din carbune granulat, presat, pe care se poate roti o lamela metalica
astfel ca rezisteil,1:a introdusa între un capat §i ac:est cursor este functie de
lungimea arcului de cerc respectht. Se poate folosi. de asemenea o rezistenta
confectionata dil}.tr-un numar mare de spire.

·2.5. EFECTELE CURENTULUI ELECTBIC

a) Efectul Joule. Sub aceasta denumire este cunoscuta transformarea

energiei electrice în energie termica. Pentru a întelege mai bine acest lucru
sa plec~m de la faptul ca atunci cînd stabilim un contact între doua borne ale
unei surse, curentul electric se stabile§te practic instantaneu. Se §tie însa ca
electronii au o viteza de deplasare, de ansamblu, mica (fata de viteza luminii),
de 105 - 10 6 cm/s, astfel ca, de fapt nu ei transporta energia cîmpului, ci
se consuma lucru· mecanic pentru deplasarea lor prin conductor, deoarece
cîmpul electi:ic exista în spatiul din jurul conductorului, indiferent daca am
închis sau nu circuitul. Cîmpul electric pune însa în mi9care purtatorii §Î le
întrefine mi~carea prin învingerea .rezistentei care se opune înaintarii lor.
Aceasta energie consumata se transforma în energie termica, care, la ~ndul

489
, ·

,,,

ei, are ca efect ridicarea temperatu.rii materialului respectiv (efectul Joule).

Marimea cantitaµi ·de caldu.ra trebuie legata de lucrul mecanic efectuat de
cîmp pentru deplasarea sarcinilor, deci de caderea de tensiune. Cu alte cuvinte,.
pentru o poqiune de.circuit, energia transformata este legata de energia consu-
mata pentru a transporta sarcina q între doua puncte avînd diferenj:a depo-
tenp.al U:
W = qU = Ult, (2.39)
iar puterea respectiva are expresia: P = UI. Unitatile. de masura sînt iden-
ticé eu cele din mecanica. Daca. acesta. energie se transforma în caldura, atunci
plecînd de la principiul echivalen1:ei între cele doua mari.mi (W = JQ), obj:inem:
Q(cal) = 0,24 U(V) • J(A) • t(s),
sau
- us
Q(J) = Ult = - t= RJ2t. (2.40)
R
Daca tinem seama ca pentru a transporta sarcina q pe întreg circuitul, energia ,
necesara este Slt, atunci randamentul circuitului pe care cade tensiunea U
este dat de:
U R
"t}=-=--· (2.41)
& R+r
Relatia este dedusa plecînd de la definipa randamentului (raportul dintre
lucrul mecanic util ~i cel consumat) pnînd seama ca lucrul mecanic util este
efectitat pentru deplasarea sarcinilor. prin circuitul exterior. Cu alte cuvinte,
eficienta este eu atît mai mare eu cît rezistenta su.rsei este mai mica 9i teoretic
pentru r ➔ 0, "11 ➔ 1.
Un exemplu de pierderi de energie prin efect Joule sînt cele de pe rej:elele
electrice dintre generator !}Î consumator, pierderi care sînt propor1:ionale eu
lungimea l a liniei [W - • = 2p ! I• I) • Este evident cil pentru a le mi~ora
trebuie folosij:i conductori cît mai gro~. ·
Studiul cantitativ al efectului Joule poale fi întreprins eu ajutorul calori-
metrului în care se introduce un conductor de rezistenia cunoscuta. Masurînd
intensitatea curentului, timpul de observaiie ~i variapa temperatu.rii !J.T,
eu ajutorul capacita~ calorice globale a calorimetrului (me), se stabile!jte
egalitatea (m:>dificînd, pe rînd, rezistenia, intensitatea !}Ï timpul):
J mcâ T. = Rl2t. (2.42)
Cîteva observatii sînt necesare. Pentru ca rezultatnl sà fie corect ar trebui
ca rezistenj:a electrica sa nu se modifice eu temperatura, · astfel ca R sa. fie
considerat practic constant. De aceea, trebuie lucrat eu varia~ nu prea mari
de temperatura. Sa presupunem însa ca R are un coeficient termic al rezis-
ten1:ei relativ mare, sau ca !J.T este suficient de mare. Pentru a obtine rezul-
tate corecte, vom folosi o rezistenta medie, care pentru un metal este U!jor
de calculat în functie de rezistentele la temperatura initiala t1 (R 1) ~i finala. t2 (R 2):

R., = R, ~ R, = Ro ( 1 + ~ t, ~ 1•) • (2.43)

490
astfel ca (2.42) devine :
u2
]me ÂT = t +t t. (2.42')
R0 lt +«Y)
În scrierea relafiei (2.42') am fa.eut deja alte doua presupuneri: una ca dimen-
siunile conductorului nu se modüica prea mult, iar a doua, ca tensiunea
la borne ramâne aproximativ constanta.
Aplica(iile efectului Joule sînt diverse'. În ansamblu, ele sînt legate de con-
fectionarea becurilor eu incandescent!, a aparatelor de încalzit, a cuptoarelor
electrice, a sigurantei fuzibile §Î a instrumentelor de masura. Deoarece acestea
sînt în general cunoscute nu vom insista asupra detaliilor de constructie. Este
interesant, dupa parerea noastra, sa mentionam un aspect al folosirii instru-
mentelor de masurat, care ar funcpona pe baza dilatarii unui conductor neoxi-
dabil la trecerea curentului electric. Cum dilatarea relativll (~) este propor-
p.onaJa eu cantitatea de caldura degajata, deci eu energia curentului consu-
mata, se poate stabili o etalonare între Âl ~i 12 • Dificultatea functionarii
l
corecte a unui astfel de instrument este legata de. faptul ca mediul în care
este plasat ar trebui sa aiba aceea§i temperatura, deoarece la acela 9i curent,
viteza schimbului de caldura eu exteriorul este functie de tîmperatura acestuia:
se face mai U§or la temperaturi mai joase §Î mai greu la temperaturi mai
ridicate..În felul acesta, temperatura conductorului ar fi diferita ~ deci ~
dilatarea diferita, ceea ce ar face ca valorile pe care le arata instrumentul
sa fie functie de temperatura mediului. Practica a impus de aceea alte instru-
mente, bazate pe alte principii fizice.
b) Efecte chimice. Dintre efectele chimice, cele mai importante sînt cele
legate de înmagazinarea curentului electric (acumulatoarele) ~ electroliza solu-
pilor §i topiturilor.
Acumulatoarele servesc la pastrarea unei cantitati de electricitate, mai bine
zis a unei cantitaµ de energie, introdusa în urma unui prcces de încarcare,
iar apoi la furnizarea ei sub forma unui curent continuu în procesul de des-
càrcare. În esentà, un acumulator este format din doi electrozi scufundaµ ·
într-o solutie. Dupa tipul electrozilor exista acumulatoare eu placi de plumb,
fero-nichel, argint, în fiecare avînd loc reacµi chimice diferite la încarcare,
de cele din procesul descarcarii. Înaintea descrierii lor pentru primul tip, sînt
necesare unele precizari eu privire la acumulatoare. În primul rînd un acu-
mulator nu trebuie folosit decît pîna la o tensiune limita, altfel se deterloreaza.
• În al doilea rînd, trebuie manevrat eu atenpe atît în timpul lucrului cît §Î
la încarcare. Scurtcircuitarea bornelor atrage dupa sine debitarea unui curent
foarte intens, care duce rapid la descarcare. La încàrcare, bornele acumula-
torului sînt conectate la un generator de curent continuu la bornele de acela§Ï
semn. Pentru ca acumulatorul sa nu furnizeze el curent în generator este necesar
ca tensiunea la bomele generatorului sa fie mai mare decît cea a acumulato-
rului. În timpul încarcarii, odatà eu cre§terea tensiunii acumulatorului (Uac)
scade intensitatea curentului de încarcare dat de relatia Irnc = Ug -:; Uac,
ttnde U8 este tensiunea generatorului, iar R este rezistenta totalà a circuitului.

491
 . Sa ·trecem la prezentarea rapida a unui actimulator eu plumb. Un acumu-
lator apt pentru încarcare are doua placi de plumb scufundate într-o solutie
de acid sulfuric. Prin disociaµe electrolitica., H 2SO, trece în 2H~ §Î so~-.
Cînd legam placile la bornele unui generator atunci ionii H + se îndreapta
spre catod, -unde are loc reactia:
2H + +2e
~ H2 t , (2.44)
formîndu-se hidrogen care se degaja. Anionul se neutralizeaza §Î el la anod
prin cedarea sarcinii, astfel ca au loc relaµile:
so:--+ SO, + 2e
SO, + H 0-+ H SO, + O.
2 2 (2.45)
Oxigenul duce la formarea de Pb0 2 la anod, iar concentratia acidului sulfuric
cre§te.
Dupa cum se vede, nu se înmagazineaza electricitate, ci trecerea curentului
electric favorizeaza o anumita reacpe chimica, în urma careia avem de fapt
doi electrozi diferiti ; unul de plumb §Î altul de plumb eu un strat de Pb0 2 •
La descarcare, sînt legate bomele între ele printr-o rezistenta 1>rin care trece
un curent de la anod la catod, iar prin acumulator trece altul în sens invers,
P:odus de mi§carea ionilor ce apar în urmatoarele reaciii chimice:
H 2S0, -+ 2H+ + so;-
+2e
2H+ ~ 2H; Pb0 2 + 2H ~ H 0 + PbO,
2 (2.46)
(la anod)
adica hidrogenul se neutralizeaza la anod prin captarea unui electron, pozi-
tivîndu-1 pe acesta. Mai departe, interactia acidului sulfuric cu PbO conduce
la formarea d~ sulfat de plumb :
PbO +H 2 SO, +? PbSO, + H 0. 2 (2.47)
Pe de alta parte, anionul SOJ- face acela§Î lucru prin depunerea sarcinii la
catod, formînd deci tot PbSO,. Se vede astfel ca sarcina electronidi lasata
de anionul so:;--1a catod, ajunge la anod. prin circuitul exterior, furnizînd
curentul de descarcare.
ln continuare, acest sulfat interactioneaza eu hidrogenul:
(2.48)
iar la placa pozitiva se reface Pb0 2 • Dupa cum se vede, ciclul de reactii este
destul de complicat de§i sînt prezentat~ numai cele principale.
Electroliza constituie mi;;carea dirijata a ionilor într-un electrolit, sub actiu-
. nea unui cîmp electric. Fenomenul are loc prin aplicarea unei tensiuni între
doi electrozi scufundaµ într-un electrolit (solutie a unui acid, baza sau sare).
Conform teoriei d.i_sociatiei ·electrolitice, elaborata de S. Aarhenius, moleculele .
acestor substante se disociaza. în anioni (A"-) §Î cationi (C"'+), în general
n ~ m. De exemplu, clorura de sodiu în apa se d.isociaza astfel :.NaCl ~Na+ +
+ Cl-. Dar aceea§i conformatie o prezinta §Î topiturile sarurilor. Este clar
acum ca sub actiunea unui cîmp electric se vor mi9ca ioni ;;i nu electroni,
adica. vom avea de-a face eu un curent ionic. ln general, anionii, dupa ce

492

·'
 • ';,

• 1

1·

t
1 • 1
1
1
1
l
. .
:S>" 1
" \1 ' ....... __
~ 11
V,'-..._ -----,
:'.::)"'"'"'. .._ ......... -- --- - - -!

/nchlderea t
Pt ci'rcu,"lufui
8) b)
Fig. ID.2.19

lasa sarcina _la anod se degaj a sub forma de gaze (oxigen; halogeni), sau formeaza
eu apa acidul respectiv (sulfuric, clorhidric etc.). În schimb, cationii, cu excep-
tia hidrogenului, sînt metale care se depun pe catod sub forma unui strat
( argint, cupru, aluminitt etc.). . -
Electroliza are toc fie eu anod solubil, fie insolubil. În primul caz, anionul
reactioneaza cu materialul anodului ~i formeaz~ sarea. respectiva. Sa lua.m,
de exemplu, o baie electrolitica de sulfat de nichet:· (NiS0 4) ➔ Ni2 + + SOJ-.
Cationul se depune pe catod (Ni1 + ~ Ni), iar anionul dizolvà un atom de '
nichet, care-i lasa electronii de valenta : Ni ➔ Ni2 + + 2e ; Ni2 + + sor- ➔
-+ NiS04 ~i se reface astfel sulfatul de nichet. Daca nu folosim anod solubil,
dupa un timp îndelungat solupa devine tot mai concentrata în acid. Procesele
care au loc în timpul electrolizei eu anod solubil constau deci pe de o parte
în transportul de substanta de la anod la catod, iar pe de alta parte, acest
transport este însotit de trecerea curentului electric ~ este de tip ionic în
solutie, iar prin circuitul exterior este electronic. Daca tinem seama de expre-
sia ·densitapi de curent atunci cînd avem de-a face cu doua tipuri de ioni,
de sarcini q+ §Î q_ eu concentratiile n+ §Î 11,_ §Î mobilitatile u+ ~i u_, obp.-
nem pentru densitatea curentul~ ionic jionic expresia: .
(2.49)
unde a reprezinta. conductibilitatea electrolitu.lui respectiv. Ma.surarea ei 1
ridica. unele probleme delicate pentru experimentatori, dintre care cea mai
importanta este polarizarea electrozilor §Î de aici aparij:ia unei tensiuni noi,
numita tensiune contraelectromotoare. Vom prezenta, în cele ce urmeaza, în
ce consta aceasta. d.ificultate. Procesu.1 implica. folosirea unor electrozi care
nu interacj:ioneaza cu soluj:ia, de exemplu, platina. Dar sa prezenta.m ·mai
întîi faptele experimentale, adica, ce curent va înregistra un instrument la
închiderea circuitului dfn fig. III.2.19a, a carui tensiune este reglabila eu aju-
torul unui potentiometru. · Se va observa la închiderea circuitului aparitia

493
•
 brusca a unui curent, dar care scade apoi la o valoare ·stationara. În schimb,
1a întrerupere, va fi înregistrat un curent de sens invers ce se stinge în timp
(fig. III.2:19b)~ Valoarea stap.onara a curentului în perioada închiderii este·
eu atît mai mare eu cît tensiunea aplicatà pe electrozi este mai mare. În
mod normal ar trebui ca valoarea curentului stabilit în urma închiderii cir-
2
cuitului s~ ramîna constanti deoarece cationii ··(de exemplu 2H+ + c, H 2)
ar capta atîµa electroni la catod cîµ ar ceda amonii (de exemplu; soi-.-.
.-. SO, + 2e-) circulaµa fiind asigurata prin circuitul exterior de cliferenta
de potenµal merip.nuta de sursa. In realitate, mobil tatea ionilor este diferiti
pentru cà ~i masa ~i sarcina lor ·difera, ceea ce atrage .dupa sine depunerea
inegala a unor cantitaµ de electricitate la cei doi electrozi ~ deci încarcarea
unora eu un tip de sarcinë. fata de celalalt. Scoaterea bateriei · din circuit,
prin comutarea contactului de pe borna A pe borna B va' duce la stabilirea,
'. pentru un timp, a unui curent de sens contrar, ca ~ cum ar fi produs de
o tensiune contraelectromotoare. . .
Legile electrolizei, descoperite de Faraday, pun în,evidenta legatura între
cantitatea de substantif depusa la catod, tipul ei precum ~ cantitatea de
electricitate care a trecut prin circuit. PYima lege a elect,olizei, stabilita experi-
mental exprima faptul ca masa depusi la catod este proporp.onala eu intensi-
tatea curentului pres~pus constant ~i eu timpul cît este închis circuitul,
adicë. este proporµonall eu cantitatea de electricitate depusë. pe electrod :
m = Kit= KQ. (2.50)
A doua lege a elect,olizei stabile~te natura lui K (echivalentul electrochimic
ln funcp.e de tipul de cation :

K = -1 -,
A
(2.51)
F n
unde A este un. atom-gram, n - valenta, iar (1/F) este o constanta, F
fiind numit numand lui Faraday. Privite prin prisma stI1:tcturii corpusculare
a substantei, legile stabilite de Faraday capata o justificare imediata. ln
primul rînd, aceastà leglturà este stabilita prin numarul de ioni N care se
'f
depun, masa fiind data de : .
. A .
m = m tN =
6 -N,
&rt
1ar Q = Nne, (2.52)

adidi
!!!:_ = !l_ --> m = ~ .Q = _!_ A Q. (2.50')
A ne 8f[ne ·F n

În aceasta felap.e F este dat de F = 8JT. e. Cu alte cuvinte, F reprezinta sa~cina.

transportati de un atom-gram dintr-o substanfa monovalenta (n == 1, m = A)
~ are valoarea de aproximativ 96 500 C. Marimea sarcinii elementare poate
fi calculata pe aceasta cale (e = 1,6·10- 19 C == 4,8·I0- 10 sC)~
Aplica#ile electrolizei sînt numeroase ~ sînt infil:trate în domenii mult dife-
rite între ele. Vom cita cîteva exemple :
- Galvanoplastia consta în acoperir~a unor obiêcte metalice cu strate
subµri (aur, argint, nichet, crom), rezistente la ·acp.uni corozive; ·

494
 - Galvanostegia este tehnica reproducerii sculpturilor prin confecponarea
de mulaje din materiale plastice (ceari, gumi) care sînt impregnate .eu un
strat de grafit pentru a le face conductoare;
- Purificarea elementelor (rafinarea electrica) permite obpnerea unor ele-
mente foarte pure (Cu, Ag, Pt, Zn etc.) prin transferul metalului respectiv
de pe anodul ce conpne unele impuritap pe catodul confecponat dintr--o
lama, sau fir foarte pur. Puritatea cuprului poate ajunge pîni la 99,99% ;
- Electroliza metalelor topite are toc pe saruri topite, cum ar fi cele de
magneziu sau beriliu; topitura jucînd rolul electrolitului ;
- Electrometal,urgia este o tehnica de o importania extraordinara în. obpne-
rea unor metale foarte pure, între care troneaza aluminiul. Materia de bazi
ln acest caz este alumina, adica praful de oxid de aluminiu (Al1 O8 ), obpnut
din bauxiti, dar care contil~e diferite impuritaii. îûûnd seama de influenia
adausului de impuritap asupra temperaturii de topire a unui corp, se. adaugi
aluminei florura de catclu (CaF1), amestecul astfel format fiind topit într-un
vas (cuva electrolitica) eu perep acoperip eu praf de carbune sau grafit (cat<ri
dut), în care sînt introdu~i anozii confecp.onap. tot clin carbon. În urma topirli,
atuminiul prezent ca ion (A13 +) se neutralizeaza pe catod ~ se depune pe
fundul vasului sub forma topita, de unde este extras din timp în timp.
 3. Cîmpul magnetic stafionar

8.1. DESCRIEREA GENERALA A CIMPULUI MAGNETIC

Ambiµa oricarui autbr al unui capitol de electromagnetism de a prezenta
un model de redactare se frînge atunci cînd ajunge la introducerea magnetis-
mului, mai precis a cîmpului magnetic. Ne obi§nuisem cu acumulatea de
sarcini electrice de doua tipuri, separabile §Î acumulabile prin diverse mijloace,
inclusiv mecanice §Î deodata avem de-a face eu o alta caracteristica
a unor substante, între care magnetita este reprezentantul antic, care inter-
acµoneaza între ele, dar descrierea acestei interacµuni a impus jntroducerea
unui alt tip de cîmp, diferit de cel electrostatic.
a) Magnetii permanenti. Unele substante, _numite magneti permanenji,
prezente sub diverse forme (bare, potcoave etc.) se atrag sau se resping fa.ra
ca aceasta interacµune sa fie de nature. electrica. Astfel, o bara _de magnetita
plasata linga un electroscop încarcat (sau descarcat) nu-i modifica starea
electrica. Aceea§i bara nici nu atrage nici nu respinge o bagheta de sticla
electrizata. În schimb, doua bare de magnetita se atrag, sau se resping între
ele daca sînt a§ezate una linga alta în functie de pozitia relativa. Aspec-
tul macroscopic al acestei interactiuni nu difera de cet electric. Cele doua bare
pot fi identice ca dimensiuni. Nici capetele nu difera ca aspect. Dar nici o bara
dielectrica polarizata nu are capete diferite din punct de vedere macroscopic
§Ï totu§i doi electrozi de aceasta forma se pot atrage sau respinge în. functie
de ppzijia relativa a capetelor. Aceasta analogie, pur formàla, a condus la
deosebirea capetelor barei magnetice; polul nord §Î polul sud, bara îns8.§i
formînd, în virtutea aceleia~i analogii un ,,dipol magnetic". 0 deosebire esen-
tiala aparea eu stringenta : polii magnetici nu pot fi separati. Daca ne-am
închipui capatul unui dipol electric fixat {de exemplu sarcina +), atunci sar- ·
cina de la celalalt cap poate fi îndepartata. Un pol al unui magn~t nu poate
fi separat ; experienta arata ca prin· taierea magnetului se formeaza alti doi
magneti, care sînt identici daca taierea are loc pe ,,linia mediana", în timp
ce un .dipol electrlc poate fi ,,rup:t" printr-o astfel de operatie.
Cà §Î în electrostatica, însa, aceste substante interactioneaza. între ele fa.ra
sa intre în contact, fie ca între ele este vid, sau un alt material. Aceasta
observaµe a condus la conceptul de cîmp magnetic ca fiind o stare de existen/a
a materiei, prin intermediul carda magneJii interacJioneaza între ei. Nu ~tim
deocamdata nimic despre natura magnetismului substantei noastre.
Sa încercam sa stabilim unele caracteristici ale cîmpului magnetic pornind
tot de la magnetii permanenti, folosind însa uneïe analogii cu descrierea
cîmpului electric. Am caracterizat cîmpul electric prin forta eu care interac-

496
 +a N s s N
N '\
I 1
\

-9- I
I 1
1
~~ .
1... ,,

+q \
t\
1

1 t
I
tN\ t I
1 /
\..
/ .,
-a. -~ÏY/

/+ + +

i-+
/ ~N \

2
~
... ...

~-;
-.. ti

a.) b)

Fig. 111.3.1

tioneaza asupra unei. sarcini pozitive, aleasa ca unitate.· De data- aceasta nu'.
_se mai poate lua un astfel de criteriu deoarece nu avem o ,,sarcina" magnetica.
În schimb este posibil sa comparam acpunea unui cîmp electric asupra unui
dipol electric cu actiunea unui cîmp magnetic asupra unui dipol magnetic
(fig. III.3.1). Experienta arata ca a~a cum clipolii electrici se dispun dupa.
tangentele la liniile de cîmp, tot a;;;a §Ï dipolii magnetici (în cazul nostru bara
sau acul magnetic) se dispun pe tangentele la ni§te curbe similare celor pre-·
cedente (fig. III.3.lb) pe care le vom numi linii ale cîmpului magnetic. În
partea inferioara a desenului am comparat actiunea unui cîmp electric uni-·_
. form · asupra dipolului electric atunci cînd el nu. este în pozitia de echilibru.
. - ...
(2), actiurie care duce la aparitia unui cuplu. de foqe descris. de mometittil 8'1t,
eu cea exercitata de un cîmp magnetic asupra dipolului magnetic plasat în
pozitia (1). Daca tinem seama de legatura între momentul dipolar electric-
- ➔ ➔ ➔ -
(P) §Î intensitatea cîmpului electric E (@Tt= p x E) se pot introduce doua
notiuni analoge~- eu acestea pentru magnetism: intensitatea cîmpului magnetic-
_. . . ....
H §Î momentul dipolului magnetic (sau mcmentul magnetic m), astfel ca momen-
tul cuplului sa fie dat de :
(3.1)

497
 '- .

.A§a cum defineam prin convenpe sensul cîmpului etectrlc d.irijat de la ( +)

çre (-}, sensul cîmpului magnetic este luat clin spre polul nord spre polul sud.
Continuînd analogia eu cazul etectrostatic, definim energia· de interacpune
magnetostatica (Wm) între dipolul magnetic ~i cîmpul magnetic :
w,. = - .. .
m • H, analog CU
.
w" = - p · E.
-- (3.2)
0 alta deosebire esenpala între ÏÎ ~i Ë consta în faptul ca liniile cîmpului
-etectric sînt deschise pentru ca acesta este creat de sarcini care pot fi sepa-
·rate, în timp ce liniile cîmpului magnetjc sînt închise pentru ca polii magnetici
nu pot fi separap.. - ·
b) lnDuenta mediului. Sa ne închipuim ca daca este posibila o analogie
. -+
-eu electrostatica, momentul cuplului eu care interacponeaza cîmpul H asupra
-dipolului trepuie sa fie afectat de prezenta substantetor, ceea ce se ~i observa
-în realitate. ~a, de pilda, în etectrostatica fo~a de interacpune era dimi-
,nuata într-un mediu fata de vid :
p(mediu) 1 -+ Ê(vid)
· =- ➔ @rr,(mediu) = -p X _ _ . (3.3)
p(vid) e, . e,
Sa introducem între polii potcoavei magnetice diferite substante în care
.plasam dipolul magnetic (apa, mercur, topitura dintr-o sare a unui metal
din grupa fierului: sulfat de fier, de nichet etc.). Experienta arata într-adevar,
-ca interacpunea este diferita. fata de vid, astfel ca momentul cuplului în
mediu este. crescut fata de vid :
&m,(medlu) _ ... -+ ...
@lt(vid) = r,
"·
~
!,. &,Jt(mediu) = m X ", H(vid)
r
(3.4)

,constanta .µ,, numita. permeabilitate magnetica relativa, este o caracteristica

.a materialuttti resp~ctiv fata de vid. Formal, retapa - (3.4} ar putea fi
. . -
transcrisa într-o forma similara eu (3.1}:
- -
=mx
.
(3.1')
-
&m,fmediu) B(mediu),

·în care B<medtu), numit inducJia magnetica joaca rolul intensita.tii cîmpului
magnetic într-o substanta. Subliniem ca aceasta este definitia .corecta a
·momentului cuplului. Dar _notiunea de inductie a fost generalizata intro-
•ducîndu-se ~ pentru vid :

_obtinînd mai departe:

-
B(vid) = µoH
·
- (3.5)

B(mediu)=µ,.B(vld) = µ,µ 0.H = µ.H, (3.6) .

,unde µ 0 reprezinta permeabil#atea vidului, µ, - permèabilitatea relativl, iar
:f.L pe cea absoluta. În functie de sistemul de unitaµ ales, µ 0 are diverse valori
(vezi analogia eu e 0): în sistemul CGS etectromagnetic (CGSem) µ 0 = 1, astfel
ca
➔ -(vid)' -
Bcos = H, iar în SI, µ 0 =I= 1, astf~ ca BsI =I= H.
-(vid)

Influenta mediului asupra interacpunilor magnetostatice seamana eu cea

din etectrostatica introdusa prin intermediul polarizarii mediului. Procesul
·similar de aici poarta numete de magnetizare ~i va fi analizat în .detaliu.

498
 •

a) b) c)

Fig. W.3.2

c) Cîmpnl magnetic al curentilor statïonari. Tocmai cînd se parea ca între-

magnetism §Î electricitate nu exista nici o legatura, Oersted a demonstrat-
experimental ca în jurul curenplor electrici exista un cîmp magnetic care-
poate fi pus în evidenta :Qrin actiunea pe care o exercita asupra unui ac mag-·
netic (dipol magnetic). În jurul unui conductor liniar prin care trece un,
curent de intensitate J' acul magnetic se a§azii, în plane perpendiculare pe ·
linia conductorului, tangent 1a~ cercuri concentrice avînd centrul în punc-
tul în care condt:ctorul intersecteaza planul (fig. III.8.2a). Sensul cîmpu-
lui magnetic poate fi gasit folosind ,,regula burghiului" (fig. III.8.2a)
in virtutea careia facem sa înainteze burghiul în sensul curentului, sensul·
de rotape indiclndsensul cîmpului magnetic (N-S). Daca am pune acul în
alta pozip~ (de exemplu, paralel eu conductorul, sau în lungul razei cercului)·
apare un cuplu de forte care(. tinde sa-1 aduca în pozitia de echilibru, adica
în planul perpendiculari pe conductor §Î pe direcpa tangentei la un cerc. Se·
poate astfel conchide ca în jurul unui curent electric apare un cîmp mag-
netic care are acele~i efecte mecanice asupra unui dipol magnetic ca ~ cel
generat de un magnet permanent.' 0 prima observafie se impune atenfiei
noastre : sarcinile electrice. în mi§care pot genera un cîmp magnetic. Acest.
fapt atesta imediat §Î existenfa unei legaturi între magnetism §Î electricitate,
pe care o vedEm doar la scara macroscopica. BxPerienfele în care am masura·
marimea momentului cuplului atunci cînd acttl magnetic este fixat în acela§i·
loc, dar este modificat curentul, sau este fixat curentul, dar este plasat acul
la diverse distante (d) de axa conductorului arata ca :

B = µ.K 1 -I , H=K1
I
-_ , (8.7),
d d

499·
 . .
adica este proporµonal cu intensitatea curentului §Î invers propoqional cu
<listanta, constanta de proporj:ionalitate K fiind data de sistemul de umtaµ ales.
Curentul circular reprezinta o idealizare a curentului unei bucle de raza. r
(fig. III.3.2b). Daca sînt luate mici porj:iuni simetrice de pe conductorul
drcular, pe care le vom considera liniare, atunci examinînd liniile de cîmp ale lor
se remarca faptul ca în centrul buclei, liniile cîmpului magnet~c au acela§i sens,
iar în exterior sînt de sens contrar. În felul acesta ne imaginam ca acest curent
genereaza U+J. cîmp magnetic, care are cea mai mare intensitate în centru.
Cîmpul magnetic pe axul buclei poate fi gasit aplicînd din nou regula bur-
ghiului, dar într-o varianta moclificata: este rotit burghiul în sensul curentului,
iar sènsul de înaintare ne ofera_sensul cîmpului magnetic (fig. III.3.2b). Faptul
ca. H este dirijat în centrul spirei pe direcj:ia perpendicularei la planul ei,
-se poate înj:elege_ din compunerea a doua cîmpuri H' §Î H" create de cele
doua elemente de curent (1) §Î (2) într-un punct oarecare. Un experiment
-similar de investigare a intensitaj:ii cîmpului creat _de acest curent ne ara-
ta ca ea este proporµonala cu intensitatea curentului §Î invers propoqio-
nala cu raza buclei :
I I
B=µK2-, H=K2-, K2~K1. (3.8)
r r
Pentru a obpne un cîmp mai puternic se folose§te un numar N de bucle,
·puse una peste alta, objinîndu-se un multiplicator, al carui cîmp este
I
H = N K 2 - , unde r,. este raza medie.
rm
Dupa modul cum ies liniile de cîmp din planul buclei, curentul circular
-se comporta din punct de vedere magnetic, ca o JoiJa magnetica, o suprafaj:a.
a ei fiind polul nord, iar cealalta polul sud. .·:,i ·
Curentul solenoidal se obj:ine prin înfà§urarea unui conductor izolat pe un suport
izolator: astfel încît sa po~ede forma unei spirale, avînd însa ~pirele __in con:
.. tact (fig. III.3.2c). Expenenj:a ne arata di un curent de aceasta forma creaza
~i el un cîmp magnetic, care este uniform în interior, dar ale carui !i~i sî~t
-dispersate la capete, fiind asemanator prin aceasta cu o bara ·magnetic~. Ev1-
-denperea configuraj:iei liniilor de cîmp se face pe cale experimentala tot cu
ajutorul acului magnetic-sonda, dar poate fi înj:eleasa acum din compunerea
-cîmpurilor poqiunilor simetrice ale spirelor (fig. III.3.2c). În ansamblu, polu}
nord al acestui magnet este indicat cu ajutorul unei reguli empirice : se ~az~
palma dreapta pe solenoid astfel ca prin vîrful degetelor sa circule curentul ;
-degetul mare, plasat în lungul solenoidului, indica nordul. Din investigarE:a
-experimentala a interacj:iunii mecanice eu acela§i dipol magnetic, s-a gas1t
legatura între intensitatea cîmpului màgnetic pe axa unui solenoid (foarte
lung în raport eu grosimea pentru a neglija efectele de dispersie de la capete),
intensitatea curentului, numarul de spire N ~i lungimea solenoidului l : .
NI
H = K3 - = K 3nl, B = µK3nl, (3.9)
l
·în care n = N reprezinta numarul de spire pe unitatea de lungime.
. l
d) lnteraetiunea eurentilor eu cîmpul magnetie. ln paginile- precedente
.am pus în evidenta cîmpul magnetic creat de curenj:i prin interactiunea eu
',

.500
 ,, ' ' . ... (·

b)

___N_;;_s___
s C)
&)
Fig. 111.3.3

un dipol magnetic. Simplificînd, am zice ca avem de-a face eu interactiunea

între . .un curent ~i un magnet. De fapt este vorba de interactiune care are
loc prin intermediul unei stari fizice comune - cîmpul magnetic. Dar a~a
. eu~ un ac magnetic este deviat în vecinatatea unui curent, tot a~a ~i un
conductor prin care circula un curent sufera actiunea unui ~cîmp magnetic.
Experienta, devenita clasica, consta în plasarea unui conductor între polii
unui magnet-potcoava, perpendicular pe directia liniilor de cîmp (fig. III.3.3a).
Atunci cînd se închide circuitul, permitînd trecerea unui curent de intensitate
I, conductorul este deviat pe directia perpendiculara pe liniile de cîmp ~i pe
linia curentului. Forta de interactiuµe poarta numele de for/a electromagnetica
(F em) ~i împreuna cu inductia magnetica (B) ~i intensitatea curentului (/)
formeaza un triedru drept. Interactiunea nu presupune însa neaparat plasarea
conductorului perp~ndicular pe liniile cîmpului, ci poate sa fie înclinat fata
de ele eu un unghi (X. Experienta ne arata ca forta de interactiune este maxima
cînd conductorul este plasat perpendicular ((X= 90°, F = KHil) ~i nula,
cînd este paralel cu directia cîmpului. ((X = 0, F = 0). Pusa sub o forma vec-
toriala, forta de interactiun~ are expresia: ·
- - ... K ... -
F=KllxH=-llxB.- (3.10)
µ
Sensul ei poate fi gasit fie eu regula burghiului (sensul înaintarii atunci cînd
Ï se· rote~te spre Ê cu unghiul cel mai mie), fie cu regula mîinii stîngi a lui
Flemming : daca intra cîmpul în palma, iar. curentul iese prin degete, atunci
degetul mare indica sensul fortei electromagnetice.
0 .explicatie intuitiva a sensului fortei electromagnetice a fost data de
Faraday luînd în considerap.e suprapunerea liniilor cîmpului în care se afla
curentul eu cele create de el însu§i. În figura III.3.3b sînt desenate separat
liniile unui cîmp magnetic uniform împreuna eu cele ale cîmpului creat
de un curent ce iese din planul foii, perpendicular pe directia cîmpului exterior.
Prin compunere, se ob~erva ca într-o parte a curentului exista o densitate
mai mare de linii de cîmp (fig. III.3.3 c), care exercita o. ,,presiune" asupra
conductorului prin care trece curentul. În felul acesta, cîmpul magnetic î~i mani-
festa prezenta printr-o actiune mecanica. . ·

501'
 . .
·1.

e) UnitaJi de masura pentru H fi B. Sistemul CGS electromagnetic (CGSan)

este caracterizat de unitap.le cunoscute pentm LMT, dar conpne §Ï o unitate
pentm intensitatea curentului diferita de amper, numita ab-amperul (abA)
sau biotu/. (Bi): 1 abA(Bi) = 10 A. Ciudafenia acestei legaturi are o anumita
explicape daca facem o analogie eu ... viteza luminii în vid (c = 3 -1010 ·cm/s).
Aceasta analogie nu este foqata deoarece, a§a cum am vazut, la închiderea
unui circuit curentul se stabile§te practic instantaneu, sau un ac magnetic
,,simte" aparifia cîmpului magnetic tot atît de repede. De fapt{ acfiunea
curentului, prin intermediul cîmpului, nu se propagà instantaneu, ci .a§a cum
au aràtat cerceta.rile teoretice §Ï e:xperimentale, viteza aceasta de propagare
este egala cu viteza luininii în mediul respectiv. Cum intensitatea curentului
este la urma urmelor o ,,viteza" de curgere a sarcinilor, atunci se poate gasi
legatura de mai sus astfel: . .
l abA = 3 · 101° SC = 10 C = I abC = 10 A (3.11)
s s s ,
unde un abC este aQ-coulombul, prefixul ab stabilind apartenenfa la un sistem
qa zis ,,absolut" de unitàp. Intensitatea cîmpului magnetic H este masuratà
în oe,stezi (Oe), definit prin foqa electromagnetica, luînd constanta K = 1 :
F em (dyn) = H(Oe) J(abA) Z(cm). : '- (3.12)-
Un oersted reprezinta intensitatea unui cîmp magnetic care acfioneazà cu
o foqa de o dyna asupra unui conductor de 1 cm, prin care trece un curent
de 1abA, plasat perpendicular pe direcpa Hniilor de cîmp.
Pentru inducpa magneticà B se folose§te gaussul (Gs):
---= -· - -=:--_·. :--: .. - - ~.....··- • • - - -.... · - - . -
B<vid) = p. 0H, p. 0 c::: 1 -=) B<vfd)(Gs) = H(Oe) a::) l Gs = 1 Oe. ·(3.13)
Deci, în CGSem, 1 Gs ~ l Oe.
În sistemul CGSan, constantele K 1 , K 2 §Î K 8 , introduse anterior, sînt deter-
. minate experimentat•_, astfel cà intensitatea cîmpului creat de curentii sta-
ponari este datà de: · ·

HliDfar .(Oe) = 2 I (abA) = B(Gs}, K 1 (CGS) = 2 (3.7')

d(cm)
Hc1rcu1ar (Oe) = 2~ l(abA) = B(Gs), K 2 (CGS} = 21t (3.8')
,(cm)
Hf!/Otenoüi (Oe) = 41t NJ(abA) = B(Gs), K 8 (CGS) = 41t~ (3.9')
l (cm)
Sistemul ititernaJional (SI) estè caracterizat pentru LMT de sistemul MKS,
pentru curent de amper, iar pentru H §Î B sînt introduse unitaj:ile amper-
-spirli pe metru ( ! )~. respectiv tesla (T), dupà cum urmeazii :

Intensitatea cîmpului de l ~
este obµnuta._ în centrul unei spire circulare,
m
eu diametrul de I m, cînd este stra.batuta de un curent de l amper.
• De fapt. teoria aratë. cl este suficienta cunoafjterea uneia dintre constante, celelalte
rezultînd clin calcul.

502
 _,,,-;

pornind de la relaµa (3.8), obpnem valoarea constantei K 2 în SI astfel:

Hc1rcu1ar (~) = 2K2 J(A) ; pentru 2r= lm, I = 1A, H = lA (3.14)

· m ~ m
. . 1
de unde rezulta Ka (SI) =- .
-2
Legatura între Oe ~ A/m apare imediat daca vom compara relatia (3.8~)
CU Hœcutar (~) = I(A) :
m 2r(m)
1
1A = 2n 10-
abA . 41t 10-a Oe. (3.15)
m 50cm
Se observa acum foarte ~or ca. trecerea de la exprimarea lui H în CGSem
la sistemul SI se efectueaza prin împarµrea expresiei din CGScm eu 4n, astfel
ca formulele (3.7'-3.9') devin:

H11n. (.!.)
m
= I(A) ;
21td {m) m
= l(A) ; H9'Jt.
Hdrc. (~)
2r(m) m
= NJ(A) .
l(m)
(f=.)
Unitatea pentru inductia magnetica, tesla (T), este definita. prin interme-
di ul foqei •electromagnetice :
Fem(N) = B(T) J(A) l(m). (3.16)
~nductia magnetica de 1 tesla caracterlzeaza acel cîmp care acµoneaza eu
o fo~a de 1 N asupra unui conductor de 1 m, prin care circula un curent de
1 A daca. este plasat perpendicular pe directia liniilor de cîmp. ·
Legatura între tesla ~i gauss se obµne prin compararea formulelor ce dau
pe Fem în cele doua sisteme :
· 1 dyn= 1 Gs•labA•lcm= 10 Gs·A•cm => 1 Gs = l dyn ,
10 A•l cm
(3.17)
1N = 1 T• 1 A· 1 ni ➔ 1 T = lOS dyn = 104 Gs.
1 A· 10 cm
9

Aceasta relatie permite calculul permitivitaµi vidului (!,Lo) care în SI este

diferita de 1.
Trecînd de la Gs la T ~i de la Oe la A/m, prin intermediul foqei electro-
magnetice, obtinem :
1 dyn = 1 Oe· 1 abA· 1 cm, trece în
1 4
IO- 5 N = µ 0
47tlo-s •. m,
('.!.)
.10 A· 10- 2 m => µ 0 = 1t Tm (
101 A
N) (3 18)
sau AB . .

3.2. FLUXUL .l\lAGNETIC

Acest capitol trateaza pe linga unele probleme specifice magnetismului
substantelor ~i unele notiuni mai generale, neintroduse în rîndurile precedente
pentru a nu fragmenta legatura între cîmpul magnetic al magnetilor perma-
nenti §Î cîmpul creat de curenµi stationari.

503
 •

-
n

fJ) b}
Fig. 111.3.4

Urmînd analogia eu electrostatica, Jluxul magnetic (<I>m) reprezinta prin

dejin#ie numarul de linii ale cîmpului magnetic care trec printr-o supra/a/a
a~ezata perpendicular pe direc#a lor (fig. III.3.4a). Daca suprafata este încli-
nata fats. de clirectia verticalei, atunci trebuie proiectata pe planul perpen-
dicular (fig. III.3.4b): S J. = S cos ex. Din definitie nu rezulta explicit ce ma.rime
folosim, H sau B. Ne vom referi la fluxul lui B, deoarece ne va fi util ulte-
rior :

<I>m = BS.l. = BS cos ex= <I>omCOS

... - ......
ex= B-S = S·B•n, ' (3.19)
unde ; este versorul normalei la suprafata. În cazul _în care cadrul executa
o mi§care circulara uniforma, atunci_ ex = rut, iar fluxul _magnetic depinde de
timp: · ·
<1>,,,(t} = <I>om cos rut. (3.20)
În sistemul CGSem fluxul este masurat în maxwelli (Mx) :
<I>,,,(Mx) = B (Gs) · S (cm2), (3.21)
1 Mx -reprezentînd fluxul unui cîmp de 1 Gs printr-o suprafata de 1 cm2,
a§ezata perpendicular pe direcpa sa. În sistemul SI, unitatea este weberul
(Wb):
<I>m(Wb) = B(T) ·S(m2), (3.22)
definit ca fluxul unui cîmp de un tesla printr-o suprafata de lm , plasata
2

în acela§Î mod. Legatura clintre cele doua unitaji este imediata:

1 Wb= I T·l m 2 = ms Gs·cm2 = ms Mx
Vom calcula fluxul pentru unele cazuri particulare. Definim, 'în prealabil,
notiunea de cîmp. magnetic uniform, ca fiind acel cîmp pentru care liniile
sale sînt drepte paralele, iar numarul celor care strabat un element de
suprafata (orcicît de mie vrem), situat perpendicular pe· direcµa lor, este
acela§Î, indiferent de pozijia suprafefei, ceea ce înseamna ca B poate fi
definit fi~ integral (Bi), fie difere?tial (Bd) :
B-= <I>,,. • à<I> d<I>
B,=hm-=-, (3.23)
• s AS-tO àS dS

504
 . ,'
''i

Fig. 111.3.5

cele doua expresii coincizînd :

(3.24)

Schematic, un cîmp uniform este reprezentat prin linii de cîmp paralele

între ele (fig. III.3.4). ,
Fluxul cîmpului unui solenoid, prn suprafata marginita. de toate spirele, ·
este dat de expresia:

N 21S
<I>m = µHNS = µKs - -
-!
= LI, (3.25)

unde am neglijat din non efectele de margine. În formula (3.25) coeficientul de

proporj:ionalitate L poarta. numele de inàuctan/a sau coeficient de selfinàucJie. În
sistemul SI unitatea de masura. pentru Leste henry-ut {H) ~ reprezinta induc-
tanta unei bobine al carei flux magnetic este de 1 weber daca prin ea circula
un curent de 1 amper: <I>m(Wb) = L(H) · J{A)'. Din definitîa lui L se vede ca
în vi4 acest coeficient depinde exclusiv de geometria bobinei: Lvid(H) =
2 2
= µ 0 N S(m ) , de unde rezulta faptul ca µ 0 poate fi exprimat !}Î în {H/m), care
l{m)
· este unitatea folosita în mod obi9nuit.
• Coeficientul de selfindnctie_ reprezinta însa numai un caz particular, acela
al unui solenoid izolat. Sa presupunem însa ca avem solenoizi neidentici, eu
curenti de intensita.µ diferite (fig. III.3.5). Este clar ca fluxul printr-un sole-
noid va fi dat nu numai de cîmpul propriu, dar 9i de cîmpul creat de celalalt
solenoid. Daca µnem seama ca. 9i în spaµul din afara solenoidului intensitatea
cîmpului este diferita de zero, atunci fluxul prin fiecare solenoid va fi dat de·:

(3.26)

505
 Coeficien-µi Lu.~ L 21 descriu contribuµa unui solenoid la fluxul prin celfilalt,
de aceea sînt numij:i coeficienJi de ·inducJie mutua/,a, iar coeficienµi L 11 §i LH
descriu fluxul cîmpului propriu, adici cel creat de curentul care strabate
spirele sale de aceea poarta numele de coeficient de autoinducJie.

3.3. CIRCUITUL MAGNETIC. ELECTROMAGNETII. APLICATil

Inducpa magnetica (B = p.H == 11-rp.oH) exprima influenta mediului asupra

~pul111 magnetic, concretizata în factorul P.r (permitivitatea relativa). Din
acest punct de vedere, exista substanj:e eu µr mie, de ordinul unitaj:ilor,
cum ar fi metalele obi§nuite, dar exista altele, feromagneticéle, a diror permi-
tivitate poate si fie mai mare de 108. În rîndul lor sînt înscrise unele metale
din grupa fierului (fier, nichel, cobalt), precum ~i o gama larga.· de aliaje ale
lor (Fe-Ni, Fe-Si, Fe-Co, Fe-Al-Co-Ni etc.). Introducerèa unei substante fero-
magnetice într-un solenoid, prin care trece un curent electric duce la înta-
rirea intensitaj:ii cîmpului magnetic creat de acesta. Este posibil ca în absenj:a
curentului electric, bara feromagnetici si nu fie un magnet permanent ~i
sa devina numai în prezenj:a lui. Acest proces se nume§te magnetizarea sub-
stan/ei. Daca înlaturam cîmpul magnetic creat de bobina, substanj:a ramîne
fie într-o stare eu o magnetizare reziduala, sau remanenta, fie revine la starea
inij:iala, adici se demagnetizeaza. Ansamblul solenoid eu substanj:a feromag-
netica formeaza un electromagnet.
Circuitul magnetic este analog circuitului electric în sensu! formal al închi-
derii liniilor cîmpului magnetic. La un solenoid simplu, liniile cîmpului magnetic
se închid prin aerul din interior §i din exterior; daca în exterior exista o bucata
de fier, atunci o parte a liniilor se închid prin fier, iar alta prin aer (fig. III.3.6a) ;
ln sfî!§it dacà în locul solenoidului avem un circuit toroïdal, eu miez feromag-
netic, atunci, practiè toate liniile se închid prin miez (fig. UI.3.6b). Fluxul
magnetic nu are ,,scapari". În timp ce într-un circuit electric era închis
curentul electric, într-un circuit magnetic este închis cîmpul magnetic. A§a
cum în cazul curentului, pentru o tensiune data, intensitatea lui este invers
proporponalà •eu lungimea §i eu secµunea conductorului, este de a~teptat
ca în cazul circuitelor magnetice, numarul de linii de cîmp ,,captat" sa depinda
de sectiunea -~i lungimea · lui. Pentru a scri~ legea unui circuit magnetic sa
ne reamintim de legatura între intensitatea cîmpului electric ~i potenj:ial.
Daca circuitul electric are o forma mai complicata, atunci el poate fi descompus
în porpuni ·8l1 , astfel încît potenj:ialul total sa fie suma potenj:ialelor acestor
poqiuni: V= U1 + U2 + ... + U,. = E 18l1 + E 28l2 +,En8l".Daça am efec-·
tua sumarea pe un circuit circular, atunci am obj:ine, pentru cîmpul a carui·
intensitare este bngentà la cerc §Ï de ma.rime constanta, relaj:ia : E2nr = i,·
adica am obtine tensiunea electromotoare. Aceasta .adunare de produse E8l,
pentru un circuit închis, reprezinta ·energia cheltuita pentru a deplasa sar-
cina pozitiv egala eu unitatea, §Î mai poartà numele de circulaJ-ia intensita-
pi cîmpului.
n
ln mod analog se define§te §Ï o circulape a cîmpului magnetic E H IY,, care,
,-1
I
506
 b)
a)
Fig. 111.3.6

pentru un miez magnetic toroïdal (în care se închid liniile , cîmpuluî mag-
netic), devine :
(3.27)

unde N este numarul total de spire. Circulapa lui H, în cazul nostru un cerc,
ne furnizeaza o ma.rime analoga lui $ ~i de aceea a fost denumitl tensiU1U
magnetomotoare (TMM) ~i are dimensiunile unui curent :
$rn(SI) = N •J(A). (3.28)
Se poate stabili acum lega.tura dintre fluxul magnetic prin secpunea torului,
§i &,. pentru un tor de lungime l = 211:r (r - raza medie a torului):
<I>m =SB= SK 8 µ NI=~. (3.29)
l Rm

unde Rm = .!.. !:_ ·este un coeficient de propo~ionalitate, numit reluctanJI

µ. s
!ji care joaca rolul rezistentei electrice. Se observa o asemanare extraordinari
în ceea ce priv~te dependenta de lungimra ~i secpunea circuitului magnetic,
locul rezistivitatii fünd jucat de 1/µ.
Unita.ple de masura pentru Rnt sînt (A/Wb) sau (H-1). •
· Este interesant de remarcat faptul ca în limitele analogiei stabilite pot fi
aplicate circuitelor magnetice legile lui Ohm atît pentru circuite serie cît §Î
pentru circuite derivatie. Un circuit serie poate fi format, de exemplu, dintr-un

507
:~

Bobine

Jug

fig. IU.3.7

inel feromagnetic întrerupt de un strat de aer (întrefier), astfel ci pentru cir-

. cuitul fier-întrefier, reluctanta este data de :

Rm = Rpe + Raer -• /.pe + laer ·= }_ ( lpe + laer). {3.30)

µpe Spe µaer Sacr µo µ,,PeSPe Saer
Un exemplu de circuit serie foarte important este cel al electromagne!ilor.
Ac~tia-.au fost descoperiti de A,ago §Ï studiaµ de Henry §Ï Weiss. Cel mai
simplu electromagnet este un solenoid eu o bara magnetica, dar liniile se
închid prin aer, ~i deci reluctanfa mare duce la o dispersare mare a liniilor
de cîmp. Pentru a realiza cîmpuri puternice se folose~te electromagnetul eu
,,potcoava" magnetica, avînd bobine de magnetizare montate pe ambele brate.
Un electromagnet de tip Weiss are douà bobine de magnetizare plasate -pe
doua miezuri cilincJrice mobile ~ legate între ele printr-un jug lat, magnetic

CK -------
~------------------
--------,
Mlez magnefic
Inscrtplori.r J..
r;::.=4:::;;;~:=;;:="" ..-/' tl r,_ le

----~ @.

t, t,A
t2
l. ___.__.__.,___.~
E·-
l
0 □ 01.~ . t
a)
Fig. lll.3.8

508
 ' '

•,

(fig. III.3. 7). La capatul miezurilor cilindrice sînt montate doua piese polare.-
de obicei din fier Armco, cu permeabilitate foarte mare.
Apli~apile electromagne?J.or sînt extrem de numeroase §Î numai simpla
lor enumerare nu face decît sa sublinieze aceasta afirmatie : telegraful, maca- ' '
ralele pentru transportul pieselor grele de fier, difuzorul electrodinamic,
soneria, releul electromagnetic, aparate pentru ma.suratori electrice (am-
permetre ~ voltmetre) etc. Dintre acestea vom prezenta sumar doar tele- -
graful §Î aparatele de ma.sura, dinamul §i motoarele urmînd sa fie descrise
utterior.
în telegrafia eu fir, sînt transmise de la emitator pulsuri de curent continuu,
de durata mai scurta sau mai lunga, eu ajutorul unui întrerupator (fig. III.3.Sa).
La receptie, curentul care trece prin bobina unui electromagilet atrage bratul
unui inscriptor care bate ,,punct", respectiv ,,linie" (fig. III. 3.Bb), în funcµe ' ..
de durata pulsului .de curent. În felul acesta literele unui cuvînt sînt trans--
mise sub forma de combinatii de linii §i puncte ale alfabetului Morse.
A paratele pentru ma.suri electrice au fost introduse în III.2. Principiul de
funcµonare consta în interacpunearelectromagnetica dintre ctirentul de ma.su-
rat ~ un cîmp magnetic. Experimental pot fi realizate doua variante. Într-o
varianta curentµ! trece printr-o bobina mobila care se poate mi§ca în cîmpul
magnetic generat de un magnet permanent, iar în cealalta magnetul este
mobil §Ï se poàte mi§ca în bobina fixa. Aparatele din prima grupa sînt nµmite
aparate eu cadru mobil. Pentru a întelege m~dul de funcponare, sa examina.m .

,.

,.

' ,
~

a)
ô)
Fig. 111.3.9

509
interactiunea dintre un curent de intensitate 1, ce trece printr-un cadru de
-sîrma, ~i un cîmp magnetic unüorm, perpendicular pe linia mediana a cadru-
1ui, în jurul careia se poate roti (fig. III.3.9). Cadrul este prins solidar de un
fir elastic. Cîmpul este perpendicular pe laturile de lungime l 2, astfel ca
asupra lor vor acpona doul fo~e egale, dar de sens contrar, Bll2 , efectul lor
fiind nul în cazul unui cadru rigid. Ïn schimb, asupra laturilor de lungime 11 ,
acponeaza doua fo~e, egale ca ma.rime (F = F' == Bll1 sin ex), dar nesituate
pe acee~i directie, astfel încît ele formeaza un cuplu, care rote~te cadrul
pîna cînd momentul rezistent al firului devine egal cu momentul fo~ei
-electromagnetice. Un ac indicator, legat solidar de cadru (fig. III.3.9b), va
indica pe un cadran, intensitatea curentului. Instmmentul funcponeazà ca ,
ampermetru cînd este montat în serie ~i pentm a avea o càdere de tensiune
mica pe el trebuie ca rezistenta lui interna sa fie mica. Aparatul funcponeazà
-ca voltmetru cînd este montat în 'paralel la bornele consumatorului. ·Deoarece
-càderea de tensiune pe voltmetm (10 • R 0 ) este egala eu cea de la bornele
-consumatorului, pentru a o ma.sura cît mai precis pe prima este necesar _ca
10 sa. fie cît mai mie, de aceea rezistenta voltmetrului trebuie sa fie mult mai
mare decît cea a consumatorului.

3.4. FORME DE MAGNETISM

a) ·susceptibilitatea magneticii. inca din vremea genialului Faraday s-a
va.dit cà magnetismul este o proprietate generala a substantelor, dar nu sub
forma aceasta puternica, directa a magnep1or permanenp. Spre deosebire
de metalele ~i aliajele feromagnetice, exista alte substante care se magn~ti-
zeaza greu, unele în sensul cîmpului aplicat, altele în sens contrar. Pentru a
-caracteriza aceste fenomene este util sa folosim nopunea de magnetizare (M),
care reprezinta momentul magnetic · al unitatii de volum. Se arata, experi-
mental ca exista o relatie :de propoftionalitate între M ~i H:
(3.31)
X"' fiind denumit susceptibilitate magnetica. Pe de alta parte, daca o substanta
... - -
se magnetizeaza. într-un cîmp extem, am va.zut ca intensitatea lui (H) este
modificata. (B = (LH). Legatura vectotjala. între B, H ~ M în sistemul Sl este

- - -
data de relapa : -
-
B = tJ.o(H + M) = ELo(l~ + X,.)H => µ., = 1 + Xm. (3.32)
Cu alte cuvinte, inductia va fi eu atît mai mare eu cît X,,, va fi mai mare, adica
cu-cît se va magnetiza mai u~or materialul. Procesul de magnetizare ar putea
fi imaginat în felul urmator: în fiecare substanta exista un' ansamblu de dipoli
magnetici elementari, care tind sa se alinieze într-un cîmp magnetic extern.
Unele metode de studiu al magnetizàrii corpurilor neferomagnetice se bazeaza
pe interacpunea între :iun moment magnetic ~i un cîmp magnetic neuniform
(metoda Faraday). Dupa cum se ~tie, la un· magnet în forma de bara, pul-
berea magnetica se îngramade~te mai mult spre capete, acolo unde densi-
tatea de linil de cîmp este mai mare. Dacà am investiga acest fapt cu ajutorul
unui ac magnetic pe care 1-am ,,plimba" în jurul barei magnetice am con-
stata acela~i lucru, ca. forj:ele de interactiune sînt mai puternice pe ma.sura.
ce ne apropiem de poli, venind dinspre zona neutrà. Pe acest principiu, ne

510
 ,·

a)

b)
Fig. 111.3._10

imaginam ci daca suspendam o substan1:a de bratul unei balante ·analitice·

§i o plasam în zona neunüorma a clmpului magnetic creat de doi poli tronconici,. ..
atunci cî~d substan1:a se magnetizeaza, momentul ei magneti~ interactioneaza.
eu cîmpul ~ dezechilibreaza balan1:a (fig. III.3.lOa). Ea poate fi readusa·
~ ~c!?ll~~• misurînd astf:J farta d~ interacµune magnetica.. Studiul magn:
tizaru bchidelor se face mtr-o vananta (metoda Gouy) (fig. III.3. lOb) m.
care lichidul este pus într-un tub în forma dé U, avînd ·una clin ramuri pla-
sata între polü electromagnetului. Cînd se· aplica un cîmp magnetic, nivelele
nu mai sînt egale ~ denivelarea este citita cu un instrument de precizie.
Corpurile magnetizate sînt atrase sau respinse în funcµe de semnul lui
x•. Del;ii pare straniu, exista însa substan1:e care se magnetizeaza în sens invers
cîmpùlui aplicat, numite substante diamagnetice (X!< 0). Cu alte cuyinte/' În·
interiç,rul lor, intensitatea cîmpului magnetic este mai mica decît în aer.
0 alta caracteristica a lor o constituie faptul ca proprietaJile magnetice nu
stnt influèntate de temperatura, deci X~ este independent de T. Exemple de
substante diamagnetice: cuaqul (SiO 2), sarea de bucatarie (NaCl), argintul
§i cuprul sub forma me'talica.
0 alta clasa mare de substante sînt acelea care se magnetizeaza slab în ••
cîmpuri externe, în sensu1 lor, iar susceptibilitatea magnetica depinde de
temperatura. Ele sînt ·numite substante paramagnetice (X!:. > 0) eu :
,, . C
'Xm = -, (3.33)
T
unde C este o constanta. Formula (3.33) numita ~ formula -lui Curie ne arata
ca pentru. T ~ 0°K, Xt-+ oo, adicà, la 0°K, am realiza magnetizarea corpului
ln cîmpuri foarte mici, a càror intensitate tinde la zero. Agitaµa termica se
opune deci orientarii dipolilor ansamblului.

5H
 Fig. 111.3.11

În sfîr~t, o alta clasa de substante o constituie substantele f eromagnetice,

-care se magnetizeaza foarte ~or în cîmpuri magnetice de intensitate redusa
(X~ ► 0). Feromagneticele poseda înca doua caracteristici particulare : ·a) mag-
netizarea lor constituie un proces ireversibil, în care se atinge o saturap.e {M.)
(vezi fig. III.3.11) ~i b) magnetizarea la saturaµe depinde de temperatura
-devenind zero peste o anumita limita, numita temperatura Curie (Tc)
(fig. III.3.12). Peste aceasta temperatura, corpul se comporta ca un para-
magnet. ·
Bucla din fig. III.3.11, numita ciclÙ de histerezis se obp.ne plecînd din starea
-demagnetizata prin cre~terea cîmpului magnetic {curba 1). La revenire, pentru
H = 0, con>ul pastreaza o parte din magnetizare, numita magnetizare rema- ·
nenta. Magnetizarea devine zero la o anumita valoare a intensitap.i cîmpului
..aplicat în sens invers, numita cîmp coercitiv. De aici încolo, procesul se repe~a.

l •

Feroms9nefism

Fig. ID.3.12

.512
 ;r

Fig. ID.3.13

P:roba poate fi readusa în starea demagnetizata, fie prin taierea cîmpului

atunci cînd. am atins He, fie prin inversa.ri repetate ale cîmpului !JÎ scaderea
continua a intensitatii hti la valoarea zero. Trebuie sa mentionam ca pe lînga
metalele ~i aliajele feromagnetice, o comportare similara are §Î magnetita
(Fe 3 O4), dar care nu este un feromagnet ci ferimagnet. Despre specificul ei
însa vom vorbi mai tîrziu.
b) Natura magnetismului atomie. În descrierea fenomenologica a magne-
. tismului am folosit în mod frecvent notiunea de moment magnetic deoarece ·
experienta ne indic~ faptul ca polii magnetici nu pot fi separati. Am va.zut
însa ca este posibil sa generam cîmpuri magnetice eu ajutorul curentilor electrici.
Din ace~sta cauza, sa încercam sa calculam momentul magnetic al unui ,,mag-
net" de acest tip. Vom folosi ca auxiliar fig. III.3.13 în care este reprezentata
interactiunea dintre un cîmp magnetic uniform în spatiu a carui intensitate
este H, cu un curent electric ce circula printr-un cadru dreptunghiular de
laturi a ~i b. Geometria desenului este a~a fel aleasa încît foqele electro-
magnetice care actioneaza asupra laturilor BC 9i DA sa. fie pe aceea~i directie
încît efectul lor este anulat de rigiditateà. cadrului.
Fortele (F7 ~i - FJ formeaza un cuplu al carui moment (&m.) este egal eu: . '
1 _\,:./,_

= F 1b sin ex = µ 0 Halb sin ex = µ. 0 Hm sin ex, (3.34)

\
j)Jt,

unde am notat cti m prodL1sul I ab = I S, S fiind suprafata cadrului. Daca vom

lucra în CGS ~i în vid (µ 0 = 1), atunci momentul mecanic scris vectorial,
~ = m x H, seal!lana cu formula (3.1), astfel ca putem spune ca produsul
-+ - - .

IS joaca rol de moment m:1.ga;!tic 9i este echivalent unui ,,magnet bidimen-

sional", nu mit ~i / o#a magnetica. Sensul normalei la cadru va fi sensu! nord-sud
al unei bare magnetice. Introdus în felul acesta, momentul magnetic are
dimensi une a curent X .supra/a/a.
Folosind rezultatul de ml.Ï sus, Ampère a propus la începutul veacului trecut
o ipoteza extrem de îndrazneaj:a. pentru a explica magnetismul substantelor
~i anum;! di în interiorul lor ar exista o multime de ,,curenti moleculari' ',

. 513
 H=O

a) b)
Fig. Ill.3.14

fiecare dintre ei generînd un cîmp magnetic dezordonat (fig. III.3.14a). Un.

alt cîmp din exterior nu ar face altceva decît sa .ordoneze ace§ti magneti ele-
mentari (fig. III.3.14b). La peste 100 de ani de la formularea ipotezei lui
Ampère, fizica atomica avea sa-i ofere o confirmare stralucita: electronii
care se mi§ca ·în jurul nucleelor pot fi asemanati eu ni§te curenti electrici
elementari. Mi§carea electronilor pe orbita genereaza un cîmp magnetic,
curentul respectiv avînd un moment magnetic, numit orbital §Ï care nu poate
fi afectat de agitapa termica. Spre deosebire însa de ipoteza lui Ampère, în
care momentele magnetice al acestor ,,curenti" ar fi orientate paralel sub
~c1:iunea unui cîmp exterior, teoria arata §Ï experienta confirma ca, de fapt,
curentii orbitali sînt raspunzatori de diamagnetism. În felul acesta se explica·
astazi faptul gasit de Faraday ca toate substantele poseda diamagnetism,
dar acesta poate fi acoperit de celelalte forme de magnetism. Paramagnetismul
poate fi explicat prin introducerea magnetismului de spin*. La prima vedere,
un electron aflat într-o mi§care de rotatie în jurul axei sale ar fi echivalent
eu un curent microscopie, care ar fi ra.spunzator de momentul magnetic de
spin. La o analiza mai a tenta, supozitia aceasta cade din doua motive : 1) au
moment magnetic de spin §i neutronii, care sînt particule neutre ; 2) daca
se calculeaza viteza periferica a unui electron, corespunzatoare momentului
magnetic determinat experimental, se obtine o valoare mai mare ca ...
viteza luminii, dar acest fapt contrazice teoria relativitatü. Nu ne ra.mine
deci decît sa semnalam existenta unui moment magnetic propriu al electro-
nului, legat de o mi§care interna, pe care nu o putem descrie printr-un analog
'1 . macroscopic.
Datorita celor doua varietaµ de magnetism, un atom, sau ion poate sa posede
· un moment magnetic, adica întregul edificiu se comporta ca ..un magnet ele-
mentar care se poate orienta sub acµunea unui cîmp magnetic extern. Aceasta
orientare, care este legata de orientarea atomului ca un într~g poate fi pertur-
bata de agitatia termica.
c) Forme de magnetism ordonat. Pentru a explica de ce feromagneticele
se magnetizeaza U§or, Weiss (1905) a presupus ca în aceste substante momen-
tele magnetice ale atomilor sînt aliniate pa_ralel pe regiuni finite, numite

• Spin reprezintl o mi§care de titirez.

514
 Fig. 111.3.15
àomenii de magnetizare spontana (fig. III.3.15), dar care nu sînt orientate,
astfel ca în ansamblu, substan/a nu apare magnetizata. Zonele de tranzij:ie
de la un domeniu la altul poarta numele de perqi. în prezenj:a unui cîmp
magnetic H perej:ii încep sa se mi~te dezvoltîndu-se domeniile eu magneti-
zarea în lungul cîmpului. Cînd proba era demagnetizata, perep.i sînt fixati
în anumite pozitii de echilibru din care sînt sco§Î de la o anumita valoare
a intensitaj:ii cîmpului aplicat. Dupa înlaturarea cîmpului, perep.i tind sa
revina la pozij:iil~. inij:iale, dar unii dintre ei ramîn captaj:i în alte pozij:ii,
astfel ca proba ra mînè eu o màgnetizare reti::Lanenta. Pentru a fi readu§i toj:i
perej:ii la pozij:ia inij:iala tre buie aplicat un cîmp în sens contrar, astfel ca
la o anumita valoare (He) proba redevine nemagnetizata. tn felul acesta s-a
putut da o explicaj:ie dclului de histerezis. Trebuie sa menj:ionam ca atît
orientarea paralela a momentelor magnetice, cît §i existenj:a domeniilor §Î
peretilor sînt astazi fapte confirmate pe cale ex.perimentala.
Daca feromagnetismul apare ca un aranjament paralel de momente mag-
netice (fig. III.3.16a), ordinea lor antiparalela duce la antiferomagnetism
(fig. III.3.16b). Într-un antiferomagnet, de§i exista ordine, momentul mag-
netic global este zero. Un cîmp magnetic exterior tinde sa roteasca momentele
· a§ezate nefavorabil fata de direcj:ia sa, însa acestei acj:iuni i se opun forj:ele
de ordon are, a caror natura nu va fi discutata aici. Printre substanj:ele anti-
feroma gnetice se numara o serie de compn§i ai fierului, cobaltului, nichelului,
cum ar fr oxizii (FeO, CoO, NiO), halogenurile etc.

8) J -J J J M=4-m

b) J -ml J -l M=O

c) m,1 -m2f ~! -m2 + M= 2 ( m 1 m7)

Fig. 111.3.16

515
 F erimagnetismul nu este altceva decît un antüeromagnetism n~compensat
(fig. III.3.16c), în sensul ca de§i avem momente magnetice antiparalele,
deoarece nu sînt egale, proba are un moment magnetic diferit de zero. Aceasta
ordine magnetica presupune existenta unui numar neegal de atomi (sau ioni) .
care sa aiba momentele magnetice dirijate în ,,sus" sau în ,,jos". În magnetita
· (Fe8 0 4 ) de exemplu, cei trei ioni de fier au momentele orientate astfel :
(Fea+)l (Fe2 +)t (Fe3 +)r oi-,
deci un ion are momentul într-un sens, iar ceilalt1 doi, în sens opus ~i de
aceea magnetita aparea ca un feromagnet cînd de fapt ea este . . . un feri-
magnet. De aici provine §Î denumirea de ferite data unor substante. Astfel,
magnetita esie feritul de . . . fier, dar · prin înlocuirea unui ion de fier eu
un alt ion, de exemplu cu cobalt, nichet, cupru etc. obtinem feritul de cobalt,
de nichet etc. Explicarea ferimagnetismului a fost prezentata de abia în 1946
de L. Nèel, descoperire pentm care a ~rimit premiul Nobel în 1970.

Fig. 111.3.17

Elemente de geomagnetism. Existenta unui cîmp :rµagnetic terestru a fost

stabilita la sfîr§itul secolului al XVI-lea de catre Gilbert (1600) · prin magne-
tizarea unor sîrme de fier. ln felul acesta, Pamîntul a aparut· ca un mare
magnet, dar ai cami poli magnetici sînt plasap într-o succesiune. inversa fata
de polii geografici pentm ca orientarea polului nord al acului indica de fapt
existenta unui pol magnetic sud în acel loc. 0 alta caracteristica este legata
de faptul di axa polilor magnetici este înclinata fata de axa polilor geografici
eu aproximativ 12° (fig. III.3.17). in figura III.3.17 este desenata topografia
liniilor cîmpului magnetic terestru. Pentru descrierea cîmpului este introdusa
o descompunere dupa urmatoarele directii (fig. III.3.18a) : directia verticalei
locului, dirijata spre centrul Pamîntului (componenta normala Hn) §Ï doua
direcµi legate de coordonatele geografice, una fiind dirijata dupa meridianul
geografic (axa Ox), iar alta dupa paralela din acel punct (axa Oy) (vezi
fig. III.3.18b). De fapt· se lucreaza cu rezultanta componentelor de pe ultimele

516
 a)_

...
Hfl
l
zt
b)
Fig. 111.3.18

doua directii, care este situata în planul tangent la suprafata Pamîntului

~i de aceea este numita componenta orizontala (H 0). Unghiul pe care-1 face
vectorul cîmpuluif magnetic terestru eu planul orizontal se nume~te înclinaJie
(1), iar cel dintre componenta orizontala §Î planul meridianului geografic
este numit declinaJie (D). · .
Cîmpul ~agnetic terestru · are cîteva prc prietati ciudate ; este vorba de
variaJiile cîmpului, .care constau în modificarea caracteristicilor lui (marimea
componentelor, de exemplu), din loc în loc, de la ·ora la ora, sau chiar de
la un an la altul. Aceste variatii['sînt, în mare, de doua tipuri : varia/ii periodice
~i întîmplatoare. Variatiile în timp depind însa ;;i de pozitia punctului de
observatie de pe glob în sensul c~ pe lînga regularitaJile efectuate pe supra-
fata globului, eu o simetrie în jurul axei magnetice, exista §Î anomalii legate
de neomogenitatïle subsolului. Modul de distributie a rocifor §Î grosimea
scoartei influenteaza marimea cîmpului magnetic. Studiul acestor anomalii
poate oferi indicatü pretioase asupra elementelor magnetice din subsol, con-
stituind astazi un instrument de cercetare în geologie.

517
 Variatiile în timp sî~t urmatoarele : diurne, lunare, anuale §Î seculare,
numite astfel dupa periodicitatea lor. Daca primele trei pot fi legate de cauze
externe (pozip.a Pamîntului fata de Luna, de Soare §Ï de alte planete), ultimul
tip este legat de fenomene necunoscute înca §Ï asociate probabil naturii magne-
tismu.lui terestru. În cadrul acestor variatii seculare, a caror perioada este
probabil de sute de ani, este de remarcat un alt fenomen surprinzator: modi-
ficarea pozitiei axei magnetice:§i deplasarea anomaliilor magnetice spre vest
cu circa 0,2° pe an. Fizicienii au descoperit, pe o cale foarte ingenioasa, di în
decursul mileniilor, axa magnetica a Pamîntului §i-a schimbat de cîteva ori
sensul chiar, fenomen numit inversiunea polilor magnetici ( 1). Fenomenul
a fost intuit prin descoperirea faptului ca în strate geologice de ,,vîrste" dife-
rite, magnetizarea ·rocilor are diverse orienta.ri fata de sensul cîmpului mag-
netic actual, în unele dintre ele fiind dirij ata în sens invers. ~i daca se pre-
supune ca. odata cu racirea Pamîntului, substantele magnetice, trecînd sub
punctul Curie, ramîneau eu magnetizarea fixata în sensul cîmpului clin acea
epoca, avem de-a face eu o ,,memorare" a sensului cîip.pului magnetic în
decursul veacurilor. Depunerile de pejfundul lacurilor §Ï marilor ofera. §Ï ele
asemenea informatii, dar §Î mai interesant este faptul ca. §Ï cara.mizile construc-
tiilor de-a lungul veacurilor ,,pastreaza" amintiri asupra sensului cîmpului
magnetic.
A9a cum am spus mai înainte, pe lînga variati.ile periodice exista 9i variatii
întîmplatoare, numite 9i perturba/ii, iar cînd sînt mai intense - furtuni mag-
netice. Ele sînt provocate de neregularita,1:ile produse în activitatea Soarelui.
Acest tip de variatii provoaca perturbatii în radio- 9i telecomunicatii. În
timpul furtunilor solare sînt emise fluxuri puternice de particule încarcate,
de ambele sarcini, în numar egal. Cînd ajung în vecinatatea Pamîntului, sub ·
actiunea cîmpului sau magnetic, particulele prezinta o téndinta de separare
spre cele doua emisfere, generîndu-se astfel curentii electrici la scara cosmica~
al caror cîmp magnetic modifica pe cel terestru : într-o emisfera cre9te, iar
în cealalta sëade.
Cauzele externe, cum ar fi pozitia Lunii, sau a Soarelui sînt cele care pro-
voaca 9i aparip.a variap.ilor de durata mai scurta. Pentru explicarea lor s-a
presupus ca în jurul Pamîntului exista în permanenta un proces de ionizare
produs de· radiatia ultravioleta, care vine de la Soare, proces, care evident
este mai puternic în portiunea luminata, adica ziua. Pozitia mai apropiata,
sau mai departata a Lunii 9i Soarelui provoaca deplasari ale acestor sarcini,
analog mareelor oceanelor, fiind numite chiar maree atmosferice. Aceste maree
sînt generato~re de curenti electrici atmosferici, care produc variatiile respective.
N eexplicate ra.min însa variatiile seculare, care p.n direct de natura magne-
tismului terestru, necunoscuta înca. Se poate însa preciza ceva, ca un rol
esential în generarea acestui cîmp î1 are nucleul Pamintului, partea sa centrala
aflata într-un fel de stare lichida. Zicem, într-un fel pentru ca, pe de o parte
fa temperatura aceea de aproximatiy 12 000 °C toate elementele sînt topite,
iar, pe de alta parte, la presiuni atît de mari particulele constituente nu se
mai pot mi9ca a9a de U§Or ca într-un lichid normal. Ei bine, acest nucleu
lichid, ra.mine în urma rotatiei Pamîntului în jurul axei sale, avînd deci o
viteza unghiu.lara mai mica. Aceasta diferenta de viteza ar explica tocmai
deplasarea spre vest a anomaliilor magnetice. Pentru explicarea naturii cîmpu-
lui terestru au fost propuse multe ipoteze, teorii, dar nici una dintre ele nu
ofera o explicap.e satisfacatoare fenomenelor indicate.

~18
 4. Electromagnetism

Sub aceasta denumire generala vom · include un numar de fenomene care

se refera la legatura dintre· cîmpul electric ~i cîmpul magnetic : forj:a Lorentz,
·forj:a electrodinamica, inductia electromagnetica etc. ·

4.1. FORîA LORENTZ

A~tiunea unui cîmp electric (Ê) asupra unei particule care are sarcina q
-+ -+

- -
este descrisa de forj:a electrostatica Fe= qE, iar actiutiea unui cîmp mag-
netic (B) este descrisa de forj:a electromagnetica Fm, care poate fi dedusa
din interactiunea unui cîmp magnetic eu. un curent. îinînd seama de faptul
di un ansamblu de N particule identice, încarcate, în mi~care, sînt echiva-
lente cu un curent ( I =N !} atunci forj:a (F,.) care acjloneazli asupra unei
particule în mi§care este egala în SI eu :
- ... -+
.... F I(l X B) q - ... ... ....
Fm = - = --"------- = -(l X B) = q(v X B), (4.1)
.N N t
in care Ï
t
=; reprezinta viteza particulei, iar l este lungimea traiectoriei
parcursa în timpul t. Se vede de aici ca actiunea cîmpului magnetic nu · este
legata de existenta conductorului, ci doar de existenta curentului.
Daca n-ar fi cîmpul magnetic, electronul, de exemplu, ~i-ar urma traiectoria
rectilinie (fig. III.4.1) (linia punctata.). Daça tinem seama de actiunea lui
- . -+ ➔
Fm, atunci mi~carea lui trebuie sa fie astfel încît Fm _L v în fiecare moment.
Daca ; este constant, atunci, cum el trebuie sa fie vector tangent la traiectorie ~
cum Fm este ~i el constant (.B este constant) traiectoria este un cerc (vezi
-+ -
sectiunea V). Deoarece F,,. J_ v, rezulta ca forj:a electromagnetica nu executa
un lucru mecanic ~i deci particula nu este accelerata în cîmp magnetic. Par- -
' l

Fig. Ill.4.1

ticulele încarcate se pot gasi însa sub actiunea simultana a cîmpului electric
~i cîmpului magnetic, forta rezultanta fiind numita forJa Lortmtz:
.....
FL
-
= q(E + V..... X -
B). (4.2)

De data aceasta, actiunea lui Ë imprima o accelera1:ie particulei, ceea ce

face ca traiectoria sa nu mai fie un cerc. Folosirea foqei electromagnetice
în studiul particulelor elementare va fi prezentata în sectiunea a V-a.

4.2. FORTA ELECTRODINAMICA

Se constata experimental ca doi curenti electrici paraleli se atrag daca

sînt de acela~i sens, dar se resping daca sînt de sens contrar, forta de inter-
acµune fiind numita forÇa electrodinamica. Se poate remarca un aspect esen-
1:ial: de~i conductorii prin care trec curentii sînt neutri din punct de vedere
electric, între ei apare o foqa. cînd sarcinile sînt puse în mi~care. Cu
alte euvinte, a vem de-a face cu o interactiune de tip non care are loc prin
intermediul cîmpului magnetic generat de curenti. Pe de alta parte, acest
lucru · ne arata ca sarcinile electrice genereaza cîmp magnetic numai daca.
sînt în mi~care. Mi~carea unei sarcini electrice este însotita însa ~i de o mod.i-
ficare în spatiu §i ·în timp a intensitatii cîmpului electric deoarece sarcina
~i ,,poarta" cu ea cîmpu.1 electric generat prin însa~i natura ei. Daca vom
,,privi" deci dintr-un punct o sarcina electrica, în repaus fata de noi, ca obser-
vatori, aparatele n,oastre vor indica numai un cîmp electric, a carui intensitate
este constanta în timp. Cînd sarcina electrica se deplaseaza în raport cu punc-
tu.1 de observatie, noi ,,vedem" un curent ~i aparatele înregistreaza aparitia
unui cîmp magnetic. în acela~i timp, odata. cu deplasarea sarcinii electrice,
intensitatea cîmpu.lui electric se_modifica în timp. Ajungem deci la concluzia,
extrem de importanta, ca un cîmp magnetic poate sa fie generat numai de
sarcini în mi~care, sau atunci cînd intensitatea cîmpului electric este variabila
în timp într-o regiune din soatiu.

520

\
 Forta .electrodinamica poate fi calcu-
lata considerînd doi curenti paraleli, de
intensita,ti diferite (I1 §Î I 2) care circula
prin doi conductori de aceea§i lun-
J ,:
gime l, situati la distanfa d unul de
altul (fig. III.4.2a).
Fiecare curent (Ji) se.... gase9te în cîm-
pul magnetic creat de celalalt (BJ); iar
fiecare poqiune elementara de lungime Âl
a sa va ,,simti" efectul numai al liniilor
de cîmp create de elementul paralel eu
el, situat pe directia perpendiculara, de- a>·
oarece liniile de cîmp. create de alte
elemente nu intersecteaza elementul co-
respunzator. Expresia foqei cu care in-
teractioneaza curentul 1 asupra curen-
tului 2 (F12} este data de:

(4.3)
~-~ ~

Cu aceasta expresie se poate întelegé

definitia amperului adoptata fo SI: a:m-
perul este intensitatea unui curent elec-
tric constant, care, menµnut în doi con-·
ductori paraleli, rectilinii, de lungime
infinita 9i de secµune circulara negli-
j abila, ·a9ezaµ în vid la o distanta de
1 metru unul de altul, ar produce între
aceljtia, pe o lungime de 1 metru, o foqa 11
egala CU 2. 10-1 newtoni.
ConformTprincipiului actiunii 9i reacti-

- -
unii, ·cele doua foqe trebuie sa fie. egale
~i de sens contrar : F 12 = - F 21 • Aceasta
consecinta este U§Or · de verificat urma-
rind fig. III.4.2b. Sensul · foqelor de
interactiune poate fi înteles folosind
aceea9i idee a lui Faraday privind ,,pre-
siunea" liniilor de cîmp. Pentru a o ilus- b}
tra prezentam în fig. III.4.2c schema li-
niilor de cîmp pentru doi curenti paraleli,
de sens contrar, în care se remarca o
aglomerare a liniilor în spatiul dintre
curenti.
Analizînd, comparativ, interactiunea
electrostatica eu cea electrodinamica,
se poate stabili o concluzie deosebit
de importantà. Presupunem ca avem C)
de-a face cu curenti ·de electroni. Foqa
de interactiune electrostatica între doi Fig. 111.4.2

521
 ·'

electroni situaµ pe cele doua circuite cînd sînt la distanta d, este data de :
1 e2
lu=--,·
4ne: d2
iar foqa electrodinamica pe electron este:
.I~ = Feà = B1eV2 =~ I1eV2=_1:_ e2t11tl2.
N N 21td N 21td
Se vede astfel ca raportul les, ·care trebuie sa ·fie adimensional, este propor-
l eà .
1
µonal cu de unde rezulta ecuatia dime~ionala:

[.~] = [v]•,

· 4.3. INDUC'flA ELECTBOMAGNETICA

a) lntroducere. Unsprezece ani a cautat Faraday (între 1820 ~i 1831) sa
descopere producerea curentului electric sub actiunea cîmpului magnetic.
Totul parea. atît de simplu, dar toate experientele erau sortite e~ecului pentru
ca se raµona astfel: din moment ce apare un cîmp magnetic în jurul unui
curent electric, de ce nu apare ~i un curent electric ~într-un conductor plasat
într-un cîmp magnetic? !ntr-adevar, cîmpul magnetic apare în jurul unui
curent electric, dar acesta este întrepnut printr-un consum de energie din
exterior. in cazul în care plasa.m în repaus un conductor într-un cîmp mag-
netic, nu se consuma energie, deci nu poate sa apara un curent electric.
Experienta cruciala a lui Faraday, care prefigura transformatorul de mai
tîrziu a fost efectuata în felul urmator: pe un cilindru de lemn (fig. III.4.3a)
a înfa~urat doua bobine, una legata la un galvanometru (B 1 ) §Î alta la o baterie
(B 2). in mod nea~teptat, în bobina B 1 aparea un curent numai atunci cînd
întrerupatorul K stabilea sau întrerupea curentul prin B 2 • Semnalul aparut
în B 1 era slab, dar disparea chiar daca prin B 2 circula curentul, deci exista
un cîmp magnetic ale carui linii treceau §Ï prin B 1 • 0 alta observatie: curentul
înregisttat în B 1 avea un sens la închiderea circuitul~i, dar î~i schimba sensul

'" /ne/ feromsgnelic

Fig. 111.4.3

522
 - 1_,
-·-~--

la întreruperea curentului. 0 analiza atenta a curentului din B 11 numit curent

indus, a aratat ca la închiderea circuitului, cîn4 se stabil~te un cîmp mag-
netic, sensul · curentului indus este astfel, încît cîmpul magnetic creat de el
are ·sens invers cîmpului generat de B 2 • Dimpotriva, la întreruperea curen-
tului, deci cînd cîmpul magnetic dispare, sensul curentului indus este astfel,
încît cîmpul creat de el are acela§i sens cu cel care dispare. Fenomenul
astfel descoperit de Faraday a primit numele de inducJie electromagneticii.
Sa presupunem di bobinele sînt înfa§urate pe un inel feromagnetic
(fig. III.4.3b}. În acelea§Î conditii experimentale, curentul indus este mai
mare decît în cazul precedent de µ,. ori.
, Tot experienta a mai aratat înca pa tru factori care afecteaza fenomenul :
curentul indus este proporj:ional cu numarul N de spire din bobina- B 2 , cu sec-
tiunea lor/ S, cu intensitatea cîmpului magnetic produs de B 1 , µH, §i, în sfîr§it,
este invers proporj:ional cu intervalul de timp (àt} în care are lo~ modificarea
intensitaµi curentului magnetic. Sintetizînd, experientele lui Faraday ara.tau
ca un curent indus apare numai la variatia în timp a intensitaµi cîmpului
magnetic; dar ca el nu este proporj:ional pur §i simplu doar cu variatia inten-
sitaµi acestuia, ci cu variatia fluxului magnetic (à<ll). Mai precis, intensitatea
curentului indus este proportionala cu viteza de variaµe a fluxului magnetic
( ~). îùûnd seama de faptul ca aparipa unui curent, electric este legata de
existenta unei tensiuni electromotoare, în cazul de fata tensiunea electro-
motoare indusa (&,), Farad8:Y a stabilit legea:
i à<I> /l(NHS}
•-Tt= µ,.µo Ât · (4.4)

Sa ne oprim mai mult asupra modului de producere a tensiunii induse.

Dupa cum se §tie, nu este nevoie sa modificam pe ·H prin stabilirea. §i între-
ruperea curentului. Se poate realiza acest lucru fie introducînd §i scotînd o
bobina prin care circula un curent, într-una legata la un galvanometru, fie
introducînd §Ï scotînd o bara magnetica în aceea§i bobina. În ambele expe-
riente, variatia fluxului este realizata prin variatia intensitatii cîmpului niag -
netic:
ilH
, . - .,7\TS -
$ tA-4T àt
• (4.4')

Experienta poate fi realizata însa 9i în alt mod. Sa consideram un circuit ca

cel din fig. III.4.4a în care o latura de luti.gime l este mobila. Daca ea. este
deplasata perpendicular pe direcµa liniilor de cîmp, atunci se poate pune în
evidenta un curent indus. De data aceasta, intensitatea cîmpului a ramas
c onstanta, dar s-a modificat sectiunea eu àS
àS
s.-µH--
' àt
. Reunind toate datele '=xpuse pîna acum, rezulta di daca exista o variatie
a fluxului unui cîmp magnetic (flux inductor}, într-un conductor poate sa
apara un curent de inductie al carui sens este a§a fel, încît tinde sa se opuna
cauzei care 1-a generat. Aceasta este legea lui Lenz, în virtutea careia formula
(4.4) devine:
à<ll • à<I> · d<I>
tJ. = - 1C1
61 , sau 1, = - 1CI},~ Tt = - 1CI dt , (4.5)

523
• 1

I
 - - ~ ---·---
' '

unde I C I reprezinta o constanta

numerica legata de sistemul de
unitaj:i:
$.(V) = _ Â<l>(Wb) sau
• . Ât(s) '

&-(V) = - 10-s Â<l>(Mx) . (4.5')

s • Ât~)
b} Nàtura ~i sensul tensiunii

;h
eleetromotoare induse. Pentru a în-
j:elege mecanismul de producere a
\ 1
tensiunii induse 9i pentru· a de-
I monstra ca într-adevar relaj:ia este
v
'\
-.J
corecta, vom face apel la doua
experienj:e. Prima dintre ele se re-
fera la mi§carea unui conductor.
liniar într-un cînip magnetic con-
a)
b)
é - -
stant §Î uniform (fig. III.4.4b).
.
D~ca v J_ H, atunci variaj:ia fluxu-
lui este maxima:
8
.Â<I> 'lÂx
J&,I = -.- = µH- = Blv, (4.6)
l Ât Ât

în care v reprezinta viteza de depla-

v
sare a conductorului. Daca însa ;Il H,
atunc1• -Â<I> = 0. t n t r-o poz1t1e
· · m-
·
Ât
termediara, cînd ; face unghiul ex
0 cu B, tensiunea ~ndusa este data
de: l$,I = Blv sin ex.
v -----..[' Pentru a gasi sensul curentului
indus avem la îndemîna o interpre-
tare macroscopica. Ea se bazeaza
pe principiul acj:iunii §Î reacj:iùnii :
daca scoatem conductorul din re-
pa'.us 9i-1 punem în mi§care, sa pre- ·
~- ~supunem perpendicular 1;>e direcj:ia ·
d)
liniilor de cîmp, atunci ,,el" tinde
sa reacj:ionezè cu o forj:a egala 9i de
sens contrar. Daca apare un curent
de inducj:ie, atunci sensul lui tre-
buie sa fie astfel, încît forj:a elec-
tromagnetica dintre el §Î cîmpul
magnetic sa echilibreze forj:a ex-
e) terioara, deci sa se opuna mi§carii.
Fig. lll.4.4 îinînd seama de sensul foqei elec-

524
\

tromagnetice ~i al intensitatii cîmpului se poate stabili u9or sensul cu-

rentului indus (fig. III.4.4c). Sa urmarim acum interpretarea microscopica
tinînd seama de existenta electronilor liberi într-un metal (fig. III.4.4d).
Odata eu mi9carea conductorului sînt antrenati 9i electronii a caror mi9care
este echivalenta eu un curent l' dirijat în sens invers vitezei. Forj:a electromag-
netica F~n dintre acest curent ~i cîmpul magnetic extern dirijeaza electronii
spre un capat al conductorului. Mi~carea lor în lungul conductorului este echi-
valenta eu un curent de sens opus - citrentul de induc/ie I,. Dupa cum se vede,
cele doua moduri de interpretare nu ~e contrazic, ci se sustin reciproc.
Urmari~d modul de a9ezare în spatiu a vectorilo~ ;~i B, se poate gasi sensul
lui 11 în cazul general cu ajutorul regulii mîinii drepte a lui -Flemming
(fig. III.4.4e)
Sa revenim la mi~carea conductorului perpendicular pe directia liniilor de
cîmp. Trebuie cheltuit lucru mecanic pentru învingerea forj:ei electromagnetice
(Bll) dirijata în sens invers deplasarii
L = Fextàx = -Bllâx = -BlâS = -Il::a.4'.
Pe de alta parte, pentru respectarea principiului conservarii energiei, acesta
este egal tocmai eu lucrul necesar deplasarii sarcinii totale l::a.Q prin tot circuitul,
adica:

Am reobtinut astfel, pentru acest caz -particular, formula (4.5).

c) Masurarea cîmpului magnetie eu ajutorul induetiei electromagnetice.
Vom exemplifica metoda prin examinarea cîmpului pe axul unui solenoid
(fig. III.4.5), pe care-1 legam la sursa de tensiune prin intermediul unui în-
trerupator, astfel fa.eut, încît prin trecerea lui dintr-o pozij:ie în alta, curentul ~i
deci 9i cîmpul magnetic sa fie inversat de la (B) la (-B). În interiorul solenoi-
dului plasa.m o bobina sonda, eu N spire, de suprafata S. Sa presupunem ca cir-
cuitul solenoidului este închis avînd întrerupatorul în pozitia (1). Atunci cînd vom
inversa curentul prin trecerea de pe pozip.a (1) la pozij:ia (2), fluxul variaza de
la valoarea (<I>m) la (-<l>.,,), astfel încît cantitatea deelectricitate produsa este da-
ta de:
-~m

Q= j
. = r' (- -d<I>) =
idt
•I R
2 4'mfR = -2NS B.
R
(4.ï)
q)m

Deoarece deviatia ( 8) pe care o indicij. instrumentul este proporµonala eu

Q, 8 = CQ, atunci cunoscînd constanta C, se poate calcula ~or intensitatea
" utUt:
c1mp . B = -R- -3 •
. 2NS C
d) Galvanometrul. Am mentionat deseori în paginile precedente folosirea
unui instrument foarte sensibil la cureti slabi - galvanometrul. L-am menj:io-
nat, de asemenea, în experienj:ele de inductie electromagnetica cînd la variaiii
bru~te de flux magnetic se înregistrau curenj:i de scurta durata, eu alte cuvinte

525
 +

lomli
rnetalicâ

C:
Fig. llU.5

erau înregistrate cantitati de electricitate (âQ) care se scurgeau rapid. În acest

din urma caz, apàratul poarta numele de galvanometru balistic.
Cel mai raspîndit tip este galvanometrul eu cadru mobil, studiat mai ales
de Deprez §Î d' Arsonval. Schema de principiu a unui asemenea galvanometru
este indicata în fig. III.4.6. Se vede ca este campus dintr-un cadru mobil
format din N spire de secµune S, bobinate pe un miez cilindric de fier §Î dintr-un
magnet permanent eu doua piese polaré care asigura un cîmp intens §Ï destul
de uniform distribuit în spaµu. Cadrul este suspendat de un fir subtire de argint
sau de bronz fosforos prin care intra §Î iese curentul. Cînd trece curentul prin
cadru, datorita foqei electromagnetice ia na§tere un cuplu de forj:e al carui
moment este :
8J1L = µNHIS. (4.8)
Datorita acestui cuplu, eadrul se rote!]te eu un unghi a. ~a fel încît cuplul
nascut din torsiunea firului sa aiba acela~i mo;ment eu cel de sus. Cum momen-
tul .de torsiune este proporµonal eu unghiul de rotaµe, obµnem ·:
Cix = µNHIS = I<I>mu•
Pentru a ,,amplüica" deviatiile, se trimite lumina pe o oglinda legata so-
.lidar de fir ~i razele reflectate cad pe o rigla gradata. Atunci cînd oglinda eu
firul se rote§te eu unghiul a., raza reflectata se rote§te eu 2ix, iar arcul de cerc
descris de raza reflectata este egal eu 2ocd, unde d este distanta dîntre ·oglinda §Î
locul de pe rigla unde cade raza reflectata.

526
\ '\.1.\l.
\

Sursà de lumina

Fig. 111.4.6

e) Generalizarea legii lui Faraday. Pentru întelegerea generalizarii legii in-

ductiei electromagnetice, vom porni de la o experien1:a mintala în care. avem
de-a face eu spiradin fig. III.4.7, de care apropiem sau departam periodic bara
magnetica. Urmarinçl acul galvanometrului, acesta va indica la apropierea
barei un curent într-un sens, iar la departare, un curent de sens contrar. Aceasta
înseamna ca electronii din spira executa o mi!jcare oscilatorie în jurul cîmpului
magnetic. Dar daca ar lipsi conductorul, pur ~i simplu ne-am imagina ca avem
un electron în repaus. Cum nu am legat aparij:ia curentului de existenta con-
ductorului ci de existenta sarcinilor libere, atunci este firesc sa ne imaginam ca
electronul ar executa aceea9i mi!jcare oscilatorie în jurul cîmpului, iar acesta
î9i modifica intensitatea în modul aratat mai sus. Dar, ~carea electronului
din repaus pîna la o viteza oarecare ~i apoi frînarea lui ~i schimbarea vitezeiîn sens
contrar nu poate fi dictata decît de existen1:a unui cîmp electric a carui inten-
sitate sa creasca într-un sens, apoi sa devina zero, sa creasca în sens contrar etc.
Acest cîmp electric este generat de variaiiile de intensitate ale cîmpului mag-
netic, indicate mai sus. $i daca n-ar fi prezent electronul, ar ra.mine tot~i

527
 Fig. 111.4.7

cîmpul electric creat pe aceasta _cale. Cum electronul ,,sonda" sta în repaus
cînd cîmpul magnetic nu se moclifica, rezulta ca aparitia acestui cîmp elec-tric
este legata numai de variatia în timp a intensitatü cîmpului magnetic în po-
zitia în care se afla sonda noastra. "Aceasta este ~i generalizarea legii lui Faraday,
enuntata teoretic de Maxwell, în sensul ca în jurul unui cîmp magnetic, a carui
intensitatate variaza în tim.p, ·apare un cîmp electric, care exista numai atunci
cînd exista variatia. Aceasta ge!}eralizare are consecinte extraorclinare, deoarece
rezulta ca daca producem variatü în timp ale lui B, poate sa apara un cîmp
electric variabil chiar ~i în vid. N outatea ideü consta în faptul ca un cîmp
electrlc nu mai este legat deci direct de prezenta unor sarcini electrice libere.
f) lnduciia mutuala ~i autoindnetïa. în capitolul III.3 am calculat fluxùt
magnetic p~tr-o bobina plasata în cîmpul creat de o alti bobina, introducînd
coeficlenp.i de inductie" mutuala. 0 operape similara poate ii efectuata prin
studierea tensiunii electromotoare induse într-o bobina sub influenta variaµilor
intensitaµi cîmpului magnetic, produse de variapile intensitatfi curentului în ·
bobina alaturati. Sa reluam experlenta lui Faraday (fig. III.4.3a). ln mome n-
tul stabilirii curentului, în bobina inductoare (B 2) are loc o cre~tere a fluxului
magnetic care se transmite ~i în bobina B 1• Conform legü lui Lenz, în aceasta
-apare un curent indus al carui CUD:P magnetic cre~te, dar în sens contrar celui
clin bobina inductoare. Fie 1 2 intensitatea curentului clin bobina inductoare
~i <1> 1 - fluxul în bobina B 1 , produs çle cîmpul creat de 1 2 : <1>1 = MuJ2 • Prin
variatia lui <1>1 apare o tensiune în circuit, 11 data de :

d<l>1 dJ 2
i1 = -- - = -M12--· (4.9)
dt dt

.52R
Daca am inversa rolurile, adica am trece prin bobina B 1 curentul 11 atunci
datorita variatiei fluxului în bobina B 2 (<I>2 = M 21J1) apare tensiunea 19 :

$2 = -M21 dil ' (4.10)

dt

Atît experienta cît §Î calculele arata di M 12 = M 21 = M, daca bobinele sînt

a§ezate la o distanta mica una de alta. Coeficientul :M este denumit coef'icient
de induc/ie mutuala: M = = <I>i . Din definitia lui M (M = -S /dl/dt),
<1>
2

11 12
rezulta ca unitatea de masura, henr;1 (H) este marimea acelui coeficient pentru
èare la o variaµe a curentului, într-o bobina, eu 1 amper pe secunda, apare prin
inductie în bobina cuplata o tensiune de 1 volt.
Sa vedem ce influenta au variatiile de curent în bobina prin care trece. Sa
departam cele doua bobine B 1 §Î B 2 • Daca vom închide §i deschide circu.itul
uneia dintre ele, atunci vom avea variatiile de flux în bobinele respective care
trebuie sa duca la aparitia unei tensiuni. Astfel :

l.1 =- d<l>1 = -Li dl1 iar $2 = - d<l>2 = -L2 dl2, (4.11)

dt dt ' dt dt
coeficientii L 1 ~i L 2 sînt coeficienti de autoinductie (selfinductie) 9i au acelea9i
unitati ca 9i coeficientii de inductie mutuala. La stabilirea curentului, cînd
cre9te I, i are semn opus tensiunii exterioare. Dimpotriva, la întrerupere, cînd
I scade, $ ΧΠschimba sensul, pentru a se opune disparitiei curentului. Feno-
menul de aparitie a unei tensiuni induse chiar în bobinele prin care trece un
curent electric datorita fluctuatiilor acestuia este numit autoinduc/ie. El poate
fi pus în evidenta printr-o experienta simplificata (fig. III.4.8) în care pe doua
ramuri ale unui circuit sînt montate doua becuri, dar pe una exista un rezistor,
iar pe cealalta un, rezistor 9i o bobina, astfel încît în regim stationar curentii sînt
de intensitate egala (J), becurile avînd aceea9i stralucire. Cînd întrerupem
circuitul, se constata ca becul de pe ramura bobinei mai lumineaza un timp,
în raport cu celal.alt, din ce în ce mai slab, pîna se stinge, în timp ce la
închiderea circuitului, curentul prin el se stabile9te mai greu, luminînd mai
slab la început. Aceasta situaµe poate fi înteleasa acum destul de bine prin
intermediul fenonienului de autoinducµe. Energia care a fost consumata
la închiderea circuitului, pentm stabilirea curentului, a fost înmagazinata
în cîmpul magnetic care este creat de bobina. Consumul acesta de energie
se deosebe§te de cel realizat în.efectul Joule. Laîntrerupereacurentului, energia.
înmagazinata este eliberata în. circuit fumizînd ,,coada" curentului la închi-
dere.
F e 1 intensitatea curentului atinsa dupa un timp îndelungat, cînd la cape-
tele circuitului este aplicata o diferenta de potential U: I = U/R. În in-
tervalul scurt de timp ce urmeaza închiderii, intensitatea curentului este o
functie de timp i(t) 9i este data de:
U - d<I>
i(t) = u- $L(t) = dt (4.12)
R R

529
 . _./
/

fl L

R'

2I
_ _ _ _+-'li--____/ ______ __J

Fig. ID.4.8

deoarece tensiunea autoindusa iL(t) are sens opus celei aplicate. Rezulta deci
ca tensiunea aplicata· supline9te atît pierderile de ener gie prin efect .. Joüîe
(iR), cît 9i cele înmagazinate în cîmpul magnetic care se stabile9te în jurul
bobinei:
U = i(t) R + L di(t) => U =î +L di . (4.13)
dt R R.dt

Se observa ca (L/R) are dimensiuhea unui timp, de aceea se ~i noteaza astfel:

L/R = T, T fiind numit constanta de timp. Ecuatia (4.13) devine:

1-i=Tdi_ (4.14)
dt

0,6321

0,3881

Fig. 111.4.9

530
Expresia obpnuta poate fi integrata u~or pentru intervalul [0, t] în care inten-
sitatea curentului a crescut de la Olai :
i I

~ - ) dt
) I-i-. T
=> -ln /
t
-i)1•0· =-, (4.15)
T
·-0 0
de unde rezulta relatia :
i(t) = J(l - e- 1/T).
(4;16)
Se vede astfel ca relatia (4.16) respecta condi1füe problemei la t = 0, i = 0,
iar lat= oo, i = I. Dependenta lui ide timp este redata în fig. III.4.9 în care • 1

curba (1) tinde asimptotic catre dreapta orizontala i = I. Remarcam acum

semnificatia lui T: dupa ce s-a scurs intervalul de timp t =' T, cùrentul produs
de tensiunea autoindusa a scazut de e ori, adica, j_ = 1 - _!_ . 0,632. Cu cît T
I e
este mai mare, deci rezistenta R montata în serie eu bobina este mai mica,
eu atît mai greu se stabileijte valoarea constanta a curentului. Daca am avea
o bobina ,,ideala", fa.ra rezistenta chimica, atunci T = oo ~ deci curentul nu
ar putea trece prin bobina ( !).
11
Sa urmarim acum ,,evolutia intensitatii curentului la întreruperea ten-
siunii (U = 0). În acest caz (4.13) devine :
' i
_ R i = di -=). _ ( dt =\ di , (4.17)
L dt JT 'fi
deoarece dupa scurgerea intervalului de timp t, intensitatea curentului scade
de la I la i. Prin integrarea expresiei (4.17) obtinem dependentalui i de t:
_.!_ =lnil' =) i(t)=Ie_,,r, (4.iS)
T I

adica la t = 0, i = I, la t = oo, i = 0, iar la t = T, .!:... = _!_ = 0,368. Aceas-

J e
'
ta dependenta poate fi rita tot în, fig .. III.4.9, curba (2).
În sfîr§it este posibil sa calculam energia înmagazinata în cîmpul magnetic
pornind de la relapile (4. 13) Puterea dezvolta~a de sursa este §Î ea o functie
de timp:
1

Ui = Ri 2 + iL dtdi= P1 + PL, (4.19)

unde P 1 reprezinta puterea pierduta prin efect Joule, iar PL cea înmagazi-
nata de cîmpul magnetic. îinînd seama de definitia puterii, obpnem energia
înmagazinata în cîmpul magnetic (WL) prin integrare :
I i

WL = \ PLdt . 'iLdi = _.!._ Li2• (4.20)

.)
. 0
•J
•
2

Remarcaj:i. aseminarea eu energia cineticii a unei particùle (. !mv') 1

531
 4.4. CURENTI VARIABILI (CURENTUL ALTERNATIV ~I CURENTUL
PULSANT)

a) lntroducere. Generarea tensiunii electromotoare prin inductie electro-

magnetica folosind variatia suprafetei prin care trec liniile cîmpului magn~tic
a intrat în practica industriala. Cel mai simplu circuit care permite variatia
fluxului magnetic în acest fel î1 constituie spira dreptunghiulara montata între
polii unui magnet (permanent sau electromagnet). Aceasta spira este rotita
eu o frecventa v în jurul unui ax care este perpendicular pe liniile cîmpului
§Ï paralel eu laturile mari ale spirei. Prin rotirea spirei, fluxul magnetic de-
pinde de timp: · ·
<I> = BS cos œ = <I>m cos 6lt, (4.21)

onde <I>m este fluxul maxim, (X este unghiul între normala la cadru §Î dirèctia
liniilor de cîmp, Cl> este viteza unghiulara, iar S = L l. Folosind legea lui Fara-
day, tensiunea indusa este data de relatia:

~, (t) = - -d<I> = Cl>

<I>m Slll
. Cl>t = e
<9,n
•
Slll CJlt. (4.22)
dt .

Se observa ca în timp ce flux:ul este ;iJ,axim atunci cînd cadrul este per-
pendicular pe directia liniilor de cîmp (œ = 0), tensiunea indusa este zero, în
schimb atunci cînd spira este paralela eu liniile de cîmp ((X= 1t/2), tensiunea
este maxima. Din punctul de vedere al variatiei fluxului, acest ,,defazaj"
între flux §i tensiunea indusa poate fi înteles daca tinem seama ca în unitatea
de timp, variaµa cea mai puternica a fluxului este înregistrata în pozitia eu
(X= 1t/2, cînd la o rotatie infiilitezimala fluxul sare brusc de la zero la o· va-
loare diferita de zero, în timp ce pentru rotatii efectuate în jurul pozitiei (X=O, ·
fluxul variaza putin de la valoarea maxima. Prin aplicarea regulii mîinii
drepte gasim U§Or sensul curentilor indu§i: ei sînt diferiti de zero în ramurile
de lungime L (fig. III.4.10 a §i b), dar sînt nuli în ramurile de lungime l,
care sînt situate în planele paralele eu liniile de cîmp. Din acest motiv, ra-
murile inactive trebuie sa. aiba o lungime cît mai mica. Nu este pennisa.' însa
o reducere la diménsiuni oricît de mitj deoarece apare un factor pe care il
puteti deduce U§Or : foqa electrodinamica repulsiva între ramurile în care
circula curentul indus, ·care în cazurile practice are o intensitate enorma (este
mai mare de 1000 A).
A§a ·cum am prezentat modul de producere a tensiunii electromotoare,
curentul indus circula în circuit închis. De aceea el trebuie ,,scos" din cir-
cuitul spirei. Pentru · început ne putem imagina doua variante în care spira
prezinta doua terminatii spre · doua borne exterioare, printr-·un ,,colector".
Dupa modul de constructie al colectorului, în circuitul exterior reprezentat
de rezistenta R vom înregistra un curent alternativ (fig. III.4.lOa) sau un
· curent pulsant (fig. III.4.lOb). Curentul alternativ întretinut de o ten-
siune alternativa este introdus în circuitul exterior prin colectorul format din
doua inele, astfel ca fiecare ramura a spirei este tot timpul în contact eu un
singur inel. În schimb, curentul pulsànt este obtinut prin constructïa colec-
torului din doua jumatati de inel, astfel ca fiecare ramura schimba semiinelul

532
 R

,,

,,

\ I «•ut
' '
'--~,
\

b)

Fig. 111.4.10

atunci cînd trece dintr-o pozitie în alta, ceea ce face ca la bornele colectorului
tensiunea sa-~i pastreze ·semnul.
Daca am avea doua spire care fac unghiul diedru «, atunci tensiunile induse
( în ele sînt defazate :
$ 1 = $m sin wt, $ 2 = $m sin(wt + «).

533
În cazul unui rotor format din n spire, atunci unghiul diedru între doua spire
. este -27t .•
succes1ve §1 t ens1u
. ni1e au f orma:
n

Este evident ca în circuitul exterior, tensiunea rezultanta obtinuta prin în-

sumarea celor ,,n" tensiuni, va fi tot o functie periodica de timp, dar eu o
amplitudine proprie · ~i o faza cp
$ex = &\,. ext sin {6lt + cp}. (4.23)
b) Marimi instantanee §Î marimi eîective în curent alternativ. Dependenta
temporala a tensiunii electromotoare induse ne arata ca ~i intensitatea curen-
tului din circuitul exterior trebuie sa fie dependenta de t. Functia 1(t) poate
fi obtinuta folosind legea lui Ohm pentru întregul _circuit:

I(t) = ~ = Imsinwt, CU lm=~' (4.24)

R+r . R+r

unde R reprezinta rezistenta circuitului exterior, r reprezinta rezistenta in-

terna a generatorului, respectiv, rezistenta spirei, iar J m este intensitatea maxima.
i(t), I(t), ca §Î puterea P(t) =$mlmsin2 CJlt reprezinta valorile instantanee ale celor
trei marimi. În practica nu se poate lucra cu ele; ne trebuie ni~te valori medii
analoge vitezei medii din mecanica. Introducerea lor nu este arbitrara. Sa
urmarim în acest scop un bec cu incandescenta pe care îl montam odata în
circuitu1 unei surse de curent continuu §Ï apoi în circuitul unei surse de curent
alternativ. in primul rînd constatam ca becul alimentat în curent alternativ,
la o frecventa mai mare de 10 Hz nu ,,pîlpîie", deoarece inerti,a termica_ este
suficient de mare ca atunci cînd curentul este zero, filamentul sa ra.mina sufi-
cient de cald.
Un al doilea fenomen pe care 1-am constata ar fi legat de stralucirea becului.
Daca intensitatea curentului continuu este egala cu intensitatea maxima a
curentului alternativ, atunci stralucirea becului este mai puternica la alimen-
tarea în curent continuu fata de alimentarea in curent alternativ. Acest lucru
este U§Or de înteles daca tinem seama ca energia disipata în timpul cît trece
curentul nu este constanta. in fig. III.4.11 este indicata aceasta situatie,
prin arille ha§urate fiind reprezentata energia consumata în curent altemativ,
iar prin dreptunghiul marcat - energia în curent continuu.
Energia consu~ata într-o semiperioada este obµnuta cu ajutorul puterii:
T/2 T/2 T/2

Wo➔T/2 = \ Pdt = Umlm \ sin CJltdt2

= Umlm _!_ \ (1 - COS 26lt}dt =
J
0
,)
0
2 .)
0

(4.25)

534
 ',''·1

U,,/m 1

I T l
2
Fig 111.4.11

T/2

S-a µtlut seama di roT = 2n:,_ astfet di ,) cos .26lt dt= O. Và.lorile efective
0 .
sînt introduse astfel : intensitatea 9i tensiunea efectiva (I ef 9i Uet) sînt marimile
unui curent continuu care ar degaja acee~i caldura Jou1e pe acee~i rezistenta R:

(4.26)

c) Masuratori in eurent alternativ. Pentru studiul curentilor alternativi

sîht utilizate ampermetre 9i voltmetre bazate pe forta electrodinamica. Schema
de principiu a· unui astfel de instrument, redata în fig. IU.4.12, contine doua
bobine dreptunghiulare montate pe doua cadre, unul fix 9i altul mobil, axele
lor avînd între ele un unghi de 90°. Cadrul mobil este tinut în pozitia aceasta
de un resort, sau de un fir elastic. Pentru a face o masuratoare se trece ace-
la9i curent prin ambele cadre, astfel ca cel mobil se va gasi sub actiunea cîm-

Csdru
i,,.,,,mahil

-~ V
i:--
Csdru
fix

L
Fig. 111.4.12

535
 -,

e= ém sin c.:,f

8)

b)
Fig. 111.4.13

pului magnetic produs de cadrul fix ~i va fi supus unui cuplu de fotj:ecare-1

vor roti eu. un unghi C'l pîna cînd momentul cuplului este egal eu momentul de
torsiune al spiralei. Cum curenpi càre circula prin cele doua cadre au acee~i
intensitate, rezulta ca fotj:a electrodinamica ~i deci 9i momentul cuplµlui este
propotj:ional eu J2. Printr-o etalonare prealabila se poate citi intensitatea
direct pe o scara pe- care se mi9ca vîrful unui ac indicator legat solidar eu
cadrul mobil.
. d) lHoduri de reprezentare a caraeteristicilor eurentului alternativ. Repre-
zentarea vectoriala. Am va.zut ca prin rotirea spirei dreptunghiulare în cîmp
magnetic ia na 9tere o tensiune electromotoare periodica ($=Sm sin eo t), _care
"m t retme
+· un curen t pnn. t r-o rez1s +"' R , "m f aza"' cu tensmnea:
. t enta · l = -S =.
- R
= lm sin eot. Pe de altâ parte, dupa cum vom vedea mai depar-
te, daca în circuit avem bobine sau capacita,ti, curentul prin circuitul
exterior poate sa aiba un defazaj în raport cu tensiunea $, adica sa avem
l = lm sin(eot +
cp). În reprezentarea prin fazori, vîrful vectorului care re-
prezinta. tensiunea se rote 9te pe un cerc de raza lm, cu aceea9i viteza unghiu-
lara ca 9i vectorul care reprezinta intensitatea lm, între ei ramînînd constant
în timp unghiul cp (fig. III.4.13). Este evident atunci ca nici tensiunea la bor-
nele rezistentei UR, în aceste condip.i nu mai este în faza cu &. De aceea se
poate folosi în mod comod reprezentarea vectoriala, în care fiecarei tensiuni
îi asociem un vector de ma.rime egala cu tensiunea. Toti vectorii care reprezinta
tensiunile ce ne intereseàza, în cazul nostru i ~i UR sînt reprezentati în acel~i
plan, avînd acee~i origine, dar între ei exista unghiul de defazaj cp. Unul
dintre vectori este fixat în lungul axei x, iar c~lalti sînt înclinafi fafa de
aceasta axa (fig. III.4.13). Cu aceasta reprezentare putem gasi u 9or intensi-
tatea curentului rezultant ca 9i faza rezultanta atunci cînd mai multe ten-
siuni electromotoare [$1 = &1m sin {eot +
cp 1 ), $ 2 = $ 2m sin (eot +·cp 2), ••• ,] ali-
menteaza aceea 9i rezistenta R (11 = lm sin (eot +cp 1), ••• ). _

536
 R,23
\
\
\
\
\
........ \
'-..... ........ \

---
R12 .... Jn-f)·n I

Fig. 111.4.14

Tensiunea rezultanta UR · IR se obtine prin însumarea vectoriala a mai

-,1
multor vectori concurenti (fig. III.4.14), calculînd, de exemplu, rezultantele
R12, R 123 ••• , ~i, în sfîr;-it, rezultanta finala .R12 ••• ,._ 1 ,.. Înfig. III.4.14 am nume-
rotat vectorii în ordinea cresditoare. a fazelor (cp 1 < cp 2 < ... < cp,._ 1 < cpn)·
Reprezentarea prin numere complexe. Sa presupunem ca .avem o tensiune
defazata eu un unghi cp, U = Um sin (rut+ cp) (fig. III.4.15a). În reprezen-
tarea numerelor complexe, vîrful vectorului de ma.rime U ar indica un punct
din pla nul complex descris de ·numarul :
Z =X+ iy, (4.27)

y
,V

a)
b)
Fig. IIU.15

537
de modul
·lz 1= Vx2 + y 2 ~i tg cp =l .
X

Putem introduce în mod analog o tensiune ,,complexa": uc = Us+ iU,,,

astfel ca Iuc1 = 1 U 1, iar tg cp = U" . Aceasta reprezentare este deosebit
u~
de utila în descrierea circuitelor în curent alternativ.

_4.5. CIRCUI~ ELECTRICE IN CURENT ALTERNATIV

a) Circuite eu rezistoare, condensatori §Î bobine. Sa aplicam acum
la bornele circuitului electric o tensiune alternativa U = Um sin rut. Daca
în circuit exista numai o rezistenja ohmica, atunci intensitatea curen-
tului este în · faza cu tensiunea : JR = U
R = I m sin rut.
.
Sa aplicam aceea§i tensiune la bornele unui condensator de capacitate C.
Atunci cînd tensiunea trece printr-o alternanja (o bucla a sinusoidei), con-
densatorul se încarca pe partea · crescatoare, încarcarea încetînd odata cu
atingerea maximului. Odata eu scaderea tensiunii aplicate, condensatorul
începe sa se descarce ~i prin circuit trece un curent a carui intensitate este
data de scurgerea în timp a sarcinilor acumulate pe armaturile condensa-
torului:
I = dQ = CdU = CUmd(sin rut) = ruCU cos CiJt. (4.28)
dt dt dt "'
Daca scriem valoarea maxima sub forma legii lui Ohm,

lm= ~m =) Xe· 1/ruC, (4.29)

C

observam un curent care rezulta prin descarcarea condensatorului, defazat

,,înainte" faja de tensiune cu n/2 (cos rut = sin (rut +
n/2)), iar pe de alta
parte 'condensatorul opune un fel de ,,rezistenja" trecerii curentului, numita
reactan/a capacitiva.
În sfîr§it, ultimul element pe care îl montam separat este o bobina ideala
de inductanja L. Datorita variajiilor tensiunii aplicate, deci a curentului care
circula, a pare o tensiune de autoinducpe ( i. =- L ~) care se opune celei
aplicate. Daca nu avem pierderi prin efect Joule, tensiunea autoindusa este
egala cu cea aplicata, deoarece · tensiunea totala este nula pe bobina :

U,,, sin rut - L dl= o => clI = (U"'sinrut)dt, (4.30)

dt L ·
de unde, prin integrare, objinem :

I = - U"' cos rut

ruL
+ C.
538

\
_-_:,r: -

Cum 1 = 0 la t = 0, constanta de integrare este egala eu C = Um. Deci, în

. CJlL
cazul general :
I = + -sm 1C) +-·
U m • ( CJl t - - U,,. (4.31)
XL · 2 XL
Pe lînga partea dependenta de timp, curentul are ~i o componenta continua.
Daca bobina n-ar fi ideala, deci ar avea o rezisten1:a ohmica diferita de zero,
aceasta componenta se stinge prin efect Joule. Presupunînd chiar ca bobina
este ideala~ aceasta componenta dispare prin efect Joule produs pe restul
circuitului exterior, care oricum are o rezistenta diferita de zero din cauza
conductorilor de legatura. În mod analog, aplicam legea lui Ohm pentru va-
loarea maxima a intensita.1:ii: bobina opune §Î ea o rezisten1:a la trecerea cu-
rentului, numita reactanfa inductiva (XL= CJlL). Se observa ca în cazul bobi-
nei ideale curentul. rRmîne în ,, urma" tensiunii eu ( ; }
b) Circuite serie (RC), (RL) §Î (RLC)~ În rea!itate nici condensatorii §i nici
bobinele nu sînt ideale: conq.ensatorii prezinta scurgeri de sarcina, iar bo-
binele au rezisten1:a ohmica data de rezisten1:a conductorului din care sînt
confectionate. Vom examina, de aceea, pentru început, circuitele care pe
lînga elementele neohmice (C §Î L) au montate cîte un rezistor (R).
În reprezentarea vectoriala, plasam tensiunea la bornele rezistentei UR =
= IR în lungul axei x, astfel ca tensiunea la bornele condensatorului (Uc =
= IXe) este dirijata în sensul negativ al axei y (fig. 4.15b), iar UL = IXL
în sens pozitiv. Folosind diagramele tensiunilor, se pot' calcula U§or impedan-
tele* ~i tangenta unghiului de defazaj pentru circuitele (RC), (RL) ~i (RLC)
(vezi tabelul · 1) :

TABELUL 1
' z tg q,
Circuit
1

1
RC VR•+-1-
CJ>IICI
- - (i;>c <0)
RCJ>C
1 ~

CJ>L
RL VR• + CJ>ILI - {'PL> 0)
R
CJ>L - 1/CJ>C
RLC VR• + (CJ>L - 1/CJ>C)1
R

Pentru circuitul (RLC), daca CJlL > _!__ , q, > 0, iar cînd CJlL < J__ q, < O.
· CJlC 6lC
0 situa1:ie interesanta o prezinta cazul q, = 0, adica U L = Uc, ceea ce
înseamna ca de§i exista cele doua elemente defazante, impedanta este redusa
• Impedanta unui circuit care contfne, pe linga rezistorl, f}i bobine sau (!}!) condensatorl, repre-
zint! eoeficlentul de proporttonalitate între U f}i I: U = IZ.

539
 A
A
,,-,, l.
f

,vlj
t
IL
C C •..-U
L
J R Ic♦
8 B

a) b)

Fig. DI.4.16

la rezistenta ohmica pura. Din conditia U L = Uc rezulta frecventa la eare

defazajul este nul:
1 1
'V=-=----,.=-· (4.32)
T 21t '\}LC
Aceasta relatie corespunde rezonantei tensiunilor, adica tensiunea este în faza
eu curentul.
,c) Circuite derivatie. între doua puncte A §Ï B aplicam o tensiune alter-
nativa U = Um sin CJlt, puncte la care sînt legate §Î doua ramuri ale unui
circuit derivatie. Pentru început vom lua R = 0 (fig. III.4.16a). Folosind
reprezentarea vectoriala ~i tinînd seama di. pentru cele doua ramuri tensi-
unea este aceea§i, curentul rezultant este:
1
l=lL-lc=U(---CiJC}=-U/Z, Z= l
CJlL _!_ - CiJC (4.33)
CiJL
1
Curentul are intensitate nula cînd Z = oo, adica pentru - - = CiJC => T =
CJlL
= 21r '\{Le. Am reobj:imit relafia de rezonanta. Deoarece curenpi în cele d~ua
elemente au sensuri opuse, intensitatea globala este nula. Deci, la o anumita
frecventa, un astfel de circuit împiedica trecerea curentului, de aceea este
numit cirçuit àop. Dependenta lui Z §Î I de CJl este prezentata în fig. III.4.17 a.
Pentru CJl ~ 0, Z ~ 0, dar prin valori negative, iar pentru Cù ~ oo, Z ~ 0 +
prin valori pozitive. În ambele cazuri, curentul este însa pozitiv.
Funcpa prezinta o singularitate pentru CJl = CJlo = "\ / 1 , cînd la Z = oo>
V LC
I = O. La rezonanta, deci cînd CJl = CJlo, nu mai circula curent prin circuitul

540
 a) bJ

exterior, dar circula prin circuitul derivatie, deoarece IL :;i le au sensuri

contrarii.
Cazul. R =f:. 0 (fig. III.4.16b) este reprezentat de diagrama dinfig. III.4.17b.
Curentul IL nu mai este în opozitie de faza eu I c; 1L este obµnut
din tensiunea U aplicata între punctele A ~i B ~i din impedanta parµala a
circuitului (RL).
La rezonanfa trebuie ca intensitaµle curentilor pe cele doua ramuri sa fie
egale:
.
I L sin I sin cpL C
cpL = c => VR2 + oo2L2 = oo . (4.34)

Pe de alta parte, din defazajul ramurii (RL) deducem relatille:

ooL . ooL
tg cpL = - , Slll cpL = -;::==== (4.35)
R VR2 + 6l2_L2

CllL
Egalînd cele doua expresii care dau pe sin mL,
T
obtinem
.t
-R2- -(,)2
-L-2+ = c
CJ) , .

de unde rezulta :
(,)2 = _1_ - R2 = (,)2(1
0
- R2C) CU (,)2
O
= _1_. (4.36)
LC L2 L LC
Intensitatea curentului în faza eu tensiunea este data de proiecµa pe ori-
zontala a lui IL,

(4.37)

541
finînd seama de expresia cosinusului (cos q>L = R ) obtinem pentru
yR2 + ro2L2 .
I expresia:
UR U ro2L 2
l=-----
+
R2 ro2L2
=> Z=-=R+-,
I R
(4.37')

sau, folosind expresia lui ro2, impedanta circuitului derivatie, la rezonanta,

· l"a : Z = - L ·
· f carte s1mp
are o expres1e
. CR

Se observa cll lal ~) mare ne aflatn departe. de conclip~ de rezonantii.

4.6. GENERATOARE $1 MOTOARE DE CURENT ELECTRIC ALTERNA-

TIV $1 CONTINUU .

a) Generatorul de eurent alternativ (altematorul). Curentul alternativ

studiat pîna Îlt' acest moment era generat de o spira dreptunghiulara care se
rotea într-un cîmp magnetic uniform. El era cules de la doua inele prin inter-
meditû a doua perii. Acest colector prezinta însa neajunsuri legate de produ-
cerea curenµIor de intensitate mare, dnd la colector pot sa apara scîntei.
Pe de alta parte, dupa un timp îndelungat de functionare, periile se uzeaza.
De aceea, în tehnica este folosit generatorul de curent altemativ, pe scurt,
alternatorul, în care pe functia de stator este indusul, iar pe post de rotor este
inductorul, adica miezul magnetic care genereaza cîmpul -(fig. III.4.18a).
Daca în cazul indusului-rotor fluxul este modificat prin taierea suprafetei,
de data aceasta el este modificat prin rotirea cîmpului magnetic. Bobinele

a)
Fig. m.us

542
 LJ
b)

a)
Fig. Ill.4.19

inductorului sînt alimentate <lin exterior de la un generator de curent con-

tinuu prin intermediul a doua perii. El este format de obicei dintr-o coroana ·
cu mai multe perechi de poli. Indusul formeaza un cadru circular în jurul
inductorului ;;i este confectionat din tole feromagnetice pentru a mic;;ora
efectul curentilor Foucault. !n acest cadru circular exista sapate canale în
I

care se afla îngropa µ conductori care se leaga între ei a~a fel încît curenpi
generati în fiecare conductor sa se. adune (fig. III.4.18b). La sfîr;;it ramîn
doua capete libere care constituie bornele de livrare în circuitul exterior. Cu-
rentul produs de un asemenea gerierator este numit curent monojazat. În mo-
dul descris mai sus, energia electrica apare în urma unui consum de energie
mecanica produsa de o cadere de apa, sau de o turbina eu vapori. Deoarece
nu toata energia mecanica consumata este transformata. în energie electrica,
se define;;te un randament al generatorului, ca fiind raportul dintre puterea
electrica furnizata (Pez) ~i puterea mecanica consumata (Pmc). Pierderi de
energie au loc prin frecari, prin efect Joule în bobinajele indusului, sau prin
curenµ Foucault. .
b) Curentii polifazati. Un inconvenient pe care-1 prezinta' generatoarele
de curent monofazat este legat de interactiunea dintre curentul indus ;;i cîm-.
pul magnetic creat de inductor. Datorita acestei interactiuni, de cîte orï cu-
rentul indus trece prin maxim, ma;;i;na care antreneaza rotorul este supusa
unor zguduiri. Pen tru a mic;;ora acest efect sînt utilizaµ curentil polifazaµ,
care se obµn într-un indus format din mai multe circuite, astfel ca între cu-
renµi din doua circu ite succesive exista un defazaj constant. Fie n spire drept-
unghiulare între planele carora exista unghiul ~ . în fig. III.4.19 a este pre-
. ' n

543
 zentat schematic cazul a trei spire. Montajul prezentat .este echivalent eu cel
al unui tambur cilindric, pe suprafata laterala a lui fiind sapate canale în care
sînt îngropati conductorii (2n conductori pentru cele n spire). Se· vede ca în
conductorul A', de exemplu, avem un curent nul. Dupa o rotatie de 60°,
1;) = <,> ~ , prin acee~i pozij:ie de minim a curentului trece conductorut' C.
in felul acesta, curentii în ramurile situate în lungul tamburului sînt descri9i
de expresiile :

11 = 1,,. sin (J)t, 1 2

_1
= lm sin(rot l~),
n
... ,1~ = 1,,. sin_3(rot+ (n-1) ~1-
J n
(4.38)

Valorile curenplor pot fi reprezentate în diagrame vectoriale (fig. III.4.19 b)

prin vectori ..de :ma.rime I ale caror vîrfuri sînt dispuse pe un cerc, între ei
existînd unghiul œ = ~.
Se observa ca daca avem un numar par de ramur~
n
plasate pe generatoarea cilindrului, exista cîte doi curenti de sens contrar,
între care exista un unghi de 180 °. Daca vom lega între ele cele doua ramuri
în planul bazei cilindrului (A cu A', B cu B'), adica vom reveni la spira drept-
unghiulara, în circuitul exterior vom avea de fapt trei curenti alternativi
defazap. eu 120°: ·

I,, =l,. ~in <,>t, 18 =1,. sin (<,>t + ~"'), 10 =1,. sin (<,>t + ~1t) ·
Acest curent este curentul trifazat a carui reprezentare schematica este in-
.dicata în fig. III.4.20, în care în locul indicilor A, B, C s-a folosit notatia
cifrica.
c) Curentul trifazat. Pentru obµnerea curentului trifazat se poate folosi
generatoru.1 cu indusul-stator format din trei bobine dispuse la 120 ° una
de alta, iar inductorul-rotor. este confectionat dintr-o pereche de poli.
Sa presupunem ca cei trei curenti ar intra toti într-o borna ~i s-ar întoarce
prin alta. Curentul total este nul. Acest lucru se vede fie din fig. III.4.20, fie din
efectuarea unor operatii algebrice de sumare: 1 1 + 1 1 + 1 8 = I,,. [sin rot+
+ sin rot cos 120° + cos (J)t sin 120° + sin (J)t cos 240° + cos rot sin 240°] = O.
Este necesar, ~adar, ca cei trei curenti sa fie trimi~i separat pe circuitul
extedor. Sînt utilizate în acest scop doua montaje.

Fig. m.4.20

544

►
 A

~ .. ------ ....... -----.

c___.....,_________________,

8)

Fig. 111.4.21

Montajul în stea· sau în Y (fig. III.4.21a) consta din trei conductori · pe

care circula cei trei curenti de la cele trei circuite ale generatorului la c9nsu-
matorii grupati tot pe trei circuite. Conductorul de revenire la sursa este unie ·
:;i daca intensita,tile maxime nu difera, iar defazajul nu a fost modificat dupa
trecerea prin consumator, atunci intensitatea pe cet de al patrulea conductor
este zero. De aceea el poarta ~i numele de conductot nul. Pentru aceasta tre-
buie ca retelele consumatorilor sa fie echilibrate, astfel, încît valorile maxime
sa nu difere între ele. Tensiunile ma.surate între un conductor ~i cel de nul
(sau între punctele AO, BO ~i CO) sînt tensiunile fazelor (U1), iar cele ma.su-
' rate între doi conductori 1aterali (între AB, BC sau CD) sînt tensiunile între
faze (U.,). Tensiunile U1 s~t defazate între ele eu 120°:

sin("'',+ 4;}
2
U,,.0 = U,. sin "''• U80 . U., sin("''+ ;} Uco = U.,

9i vor fi dispuse pe diagrama vectorilor în acela9i mod ca §Î curen!ii (fig. IIIA.20).

Tensiunea între doua faze U if, de exemplu, UAB (fig. III.4.20) este egala eu
dublul proiec?ei ~nui _vector. pe direcpa vectorului.dife!~nja U.œ :

U..œ ... · 2 pr.U.do = 2pr. UBo = 2 Uco cos 60°= vau.do•

Deci tensiunea între faze este de VS ori mai mare decît tensiunea unei faze.
Daca între o faza 9i nul avem 120 V, atunci între doua faze, tensiunea este
120 V3 ~ 220 V, iar daca între o faza 9i nul este 220 V, atunci între doua
faze avem 380 V.
Montajul în triunghi sau în  (delta) consta din legarea circuitelor gene-
ratorului §Î cele ale consumatorilor în triunghiJl (fig. III. 4.21b). De data
aceasta, curkntü pe linie (11 , 12, 13 ) pot fi calculati în functie de curenjii din
circuitele generatorului (1~, J~, 1;): 11 = J~ - 1~; 12 = 1~ - 1;; 13 = 1; - 1~,
iar din diagrama curenplor rezulta ca un curent pe linie, 1, este de '\/3 ori mai
mare decît un curent l' qintr-un circuit. al generatorului (1 = 1/31'). În
acest montaj ten~iunile maxime între doua. vîrfuri ale triunghiului. genera-
torului,. sau consumatorului, sînt acelea 9i pentru toate perechile de vîrfuri.
d) Pnterea· ln curent alternativ. Puterea în curent alternativ· are o expre-
sie cliferita de cea evaluata în curent continuu. Am vazut di dadi circuitul
este format numai din rezistenje ohmice, atunci puterea este egala cu U J 1d =
= Uml,,,/2. Cînd însa circuitul con?De §Ï elemente reactive, atunci puterea
consumata prin efect Joule este data de caderea de tensiune pe rezistenta,

UR= u cos <p = (Um cos cpfsin CJlt. (4.39)

1n acest caz, produsul UJm/2 poarte numele de putere aparenta (Pa), iar pu-
terea disipata pe rezist~nja este numiti reala {Prea1) §Ï este exprimata de ca-
derea de tensiune p~ rezistenja: . .

P rca1 - - cos.cp = p "cos cp..

= 1,,.U,. (4.40)
2

Factorul cos <p poarta nuniele de / acto, de· pute,e §i arata ce fràctiune este
disipata. prin efect Joule. Cealalti parte a·putérii descrisa de caderea de ten-
siune pe elementele · reactive (U,,. sin• cp sin c.>t) este. numita ,pute,e reactiva
(Preacuv) §i este egala cù: · •. ·
. . u.1~ .... , P ... ·.
P ~tiv = -2-~ cp = "sm <p• (4Al)

.546
 Fig. 111.4.22

e) Transformatorul este un aparat care prime'!}te curent electric sub o in•

tensitate lp'!}Ï tensiune Up într-un circuit primar f;Î ne reda un curent de acee~i
putete, dar de intensitate ls f;Î tensiune Us printr-un circuit secundar
(fig. III.4.22). Cele doua circuite sînt de fapt doua bobine eu numar diferit de
spire (Np :;i respectiv N.), înfaf}urate pe ,un cadru feromagnetic, care consti-
tuie un circuit magnetic. Cu· alte euvinte, daca aplicam o tensiune alterna-
tiva Up la bornele drcùitului · prim:1.r, atunci la bornele circuitului secundar
va aparea o tensiune indusa Us:·

u = - d<l>s = - M ~Is = - N del>;' (4.42)

s dt dt s dt
\
M fiind coeficientul de inductie mutuala, iar <1>; fluxul printr-o spira a secun-
darului. În çele ce urmeaza vom parcurge o alta cale presupunînd ca fluxul
magnetic prin cirèuitul magnetic este unie, <I>, prin variatiile caruia apar în
primar f;Ï · în secundar tensiuni foduse:

d<I>
IS
s
= -N-•
s dt
(4.43)

În circuitul primarului cu rezistenta Rp, ~P se opune tensiunii aplicate:

.d<I>
N p dt
R .
.U p - = ptp, (4.44)

În schimb, în circuitul secundarului, pe lînga. rezistenta lui proprie R., mai

exista :;i rezistenta circuitului exterior Res, deci tensiunea indusa ~, trebuie
sa compenseze caderea de tensiune pe ambele rezistente :

&. =- N, d<I>
dt
= ·I,(R, + Ra) = I,R, + U,. (4.45)

547
 \

·naca vom alege astfel ae materiale încît sa neglijam pierderile prin efect
Joule în bobinajele transformatotului, adica vom neglija lpRp §Ï l 1 R 1 , atunci
obtinem:
(4.46)

Rezulta deci ca raportul tensiunilor la bornele celor doua circuite este propor-
tional cu raportul numarului de spire, numit ~i raport de transformare. Din
conditia ca puterea electrica sa fie acee~i (Pp= P,) rezulta:
u,, 1
- = -1 = - ·
• Np
(4.46')
U1 lp N1

Este evident ca aceasta condij:ie s~ar aplica unui transformator ,,ideal", în

care bobinajele circuitelor nu ar avea i-ezistenj:a. 1n cazw real, puterea redata
(P1 ) este mai mica decît cea receptionata, astfel ca se define~te un randament
al transformatorului: "I) = P 1 /Pp, . . , ·
În desenul nostru am figurat un cadru masiv. În realitate se folose~te ·u4
•ansamblu de lamele (tole), strînse una linga alta, pentru a evita încalzirea
prin curenj:i Foucault .. Apare însa un inconvenient j:inînd seama ca între
doua tole curentii indu§i. au sensuri opuse, deci se resping. Aceasta face ca
lamelele transformatorului sa vibreze (,,zumzetul" transformatorului). Pentru
a evita deterioarea, este necesara strîngerea lamelelor.
Un alt mod de a mic§ota efectul curenfilor turbionari il constituie folo-
sirea miezuril9r magnetice eu rezistenj:a electrica mare. Materialele folosite- .
în acest scop sînt feritele, care poseda, pe linga permeabilitate mare, §Î o rezis-
tivitate electrica ce întrece chiar valoarea de 10a Ü •cm, adica de 1010 ori
mai mare decît a metalelor.
Transformatorul are multe aplicatii, dintre care mentiçmam rolul jucat-
în transportul energiei electrice §Î în alimentarea tuburilor electronice. În
centralele electrice de astazi functioneaza generatoare de curent eu puterî
uria~e, unele proiecte vizeaza construirea de generatoare eu putere de 1 milion
de kW. Daca energia electrica ar fi transportata rnb tensiunea de consum a.
retelelor (220 V), atunci puterea disipata pe liniile de tram:port ar fi enorma :-
p 2 .
P = ( ~) Rume,
. Up
unde Pg este puterea fumizata de generator, Up - tensiunea primarului,.
iar Runie este rezistenta liniei de transport. Daca însa transportam energia
sub tensiune înalta (U1 > U p) §Î intensitate mica, atunci pierderile de ener-.
gie pe linie prin efect Joule vor fi miqorate. Sa presupunem ca Us este de
220 000 V (U1 /Up = 103). Pierderile în acest caz sînt de 1 milion de ori mai re9use.
J) 1\lotoar~ de curent alternatiY. Cîmpul magnetic rotitor ~i motorul sincron.
Sa presupunem ca alimentam ·eu curent trifazat trei bobine dispuse pe un
cerc, la 120° una de à.lta (fig. III.4.23). Daca montam un ac magnetic în cen-
trul cadrului, vom constata di acesta se rote~te atunci cînd prin bobine trece-
curentul. Zicem ca acul magnetic se afla sub actiunea unui dmp magnetie:

548
 3-----===..,_=-===---------1----------.. . . -
/
2-------------,-----1~----;--
1---------------,'-------+------t--
o----+-------~,----------+-------t--

I,

, Fig. Ill.4.23

rotitor. Aparitia lui poate fi înteleasa daca tinem seama de diagrama curen-
tilor (fig. III.4.20). Daca printr-o bobina circula un curent maxim de la o
faza, de exemplu, curentul I 1 , atunci prin celelalte doua, curen~ I 2 ~i I 3 au ·
sensùri opuse, astfel ca liniile cîmpului magnetic create de cele trei bobine
au configuratia din fig. III.4.23, §Ï dau un cîmp rezultant H. Cînd maxi-
mul curentului trece de la faza 1 la faza 2, atunci §Î vectorul cîmpului rezul-
tant s-a rotit eu 120 °. În felul acesta în timpul unei perioade cîmpul magne-
tic rezultant se rote§te eu aceea§i frecventa. Daca nu am avea .frecari, acul
magnetic s-ar roti cu frecventa cîmpului rotitor. Intensitatea cîmpului este
propoftionala eu intensitatea curentilor, B, = CI, = CIm sin ((t)t + <p,) = -
2
= _B,. sin (6>t+q,1): B 1 =Cl,. sin 6>1, B 2 = CI,. sin (6lt + ;), B 8 =Cl., sin (6>t +
+ 41t)·
3 .
Pentru a calcula intensitatea clmpului rezultant vom aduna proiec~e celor
trei cîmpuri, odata pe direcpa axei x luata pe axul bobinei 1 (Bz = B1s +
549
 +Bas+ Ba") ~i apoi pe o axa perpendicu.lara (axa y) obtinînd pe B1 =
= B1y + B 2, + Ba, : .
. '. 21t . . 41t 1 . ' '•
Bs = B 1 + .B 2 cos - + Ba cos - = B1 - - {B 2 + Ba) =
c 3 3 2

=. .. Cl>t -
Cl• [ Slll Cl>
21t) + Slll· (c.>t. + 41t)]
l Slll· ( t ·+ S . =
2 3
... ~ -.
3 t = -3 B m Slll
. c.>t,
.
= - CIm Slll
. Cl>
2 ,, 2

B1 = B 2 cos (-7t - - 21t} + ·B 8 cos (7t

- - - 41t) = -va (B - Ba) =
· 2 3 2 3 2. 2
', ..

Deci cîmpul rezultant B are valoarea : .

B = VB!+ B:= ~B,,,, (4.47)

' \. 2
care, dupa cum se vede, este constanta în timp, ceea ce corespunde descrierii
calita tive prezentata mai înainte.
Pe principiul prezentat mai sus este construit motorul sincron. Ca rotor
este folosit un electromagnet alimentat din exterior. Se poate obpne un motor
sincron daca plecam de la un generator trifazat, alimentînd bobinele statoru-
lui în curent trifazat ~i ·punînd în mi~care rotorul datorita interactiunü electro-
magnetice eu cîmpu.1 rotitor. Daca solicitarea mecanica nu întrece o anumita
limita, atunci viteza lui de rotatie unghiulara este egala eu ce,a a cîmpu.lui
rotitor, de unde ~i numele de motor sincron. Un aspect deosebit, care apare
la motoare, în general, ü constituie ,,reacpunea" rotoru.lui fata de stator, atunci
cînd este pus în mi~care. Datorita rotatiei sale se va induce în bobinele sta-
torului o tensiune, numita contraelectromotoare datorita faptului ca este de
sens contrar tensiunii de alimentare.
M otor·ul asincron. Spre deosebire de motoru.1 descris mai sus, în motorul
~sincron rotorul are o frecventa de rotatie mai mica decît frecventa cîmpului
rotitor. El are o raspîndire mai mare, deoarece rotoru.1 nu mai este confectio-
nat dintr-un electromagnet alimentat din exterior, ci este format din doua
coroane metalice, paralele între ele, unite prin conductori gro~i (,,cu~ca de
veverita."). Acest ,,tambur" cilindric, care seamana eu o colivie este plasat
sub acpunea unui cîmp magnetic rotitor {fig. III.4.24). Montaju.l unui motor
asincron este redat în fig. III.4.24 pentru un rotor eu doi conductori. Cele
trei bobine alimentate în curent trifazat au un capat legat la un inel metalic,
legat la r:îndul lui la conductorul de nul. Planu.l inelu.lui, în care este situat
cîmpul rotitor este perpendicular pe conductorii rotorului. Sa presupunem

.'i50
 3 -------------------------r--
2 - - - - - - - -...... -----------+--
1 ---,.......-----1-------------+--
o ---..-----~------11------+--

Fig. m.4.24

di sensul de rotatie al cîmpului este cel al acelor unui ceasornic, iar viteza
lui liniara este -;; ~i frecventa vs. În timpulf mi~dirii, cîmpul taie conductorii,
deci are_ loc o variatie de flux magnetic .. îiiûnd seama de faptul ca în mod
relativ fenomenul ar fi identic daca ar sta pe loc cîmpul ~i s-ar roti. conduc-
torli CU. viteza _-;,, deci în sens invers acelor unui ceasornic, se poate gasi sen-
sul curentilor indu~i. Între curentii indu§Î §Î cîmpul rotitor ia na§tere o foqa
electromagnetica, astfel încît cele doua ramuri ·sînt supuse unui cuplu care
antreneaza rotorul în sensul cîmpului rotitor. Deci este posibila rotirea ,,tam-.
burului" fara a fi nevoie de un electromagnet. Sa vedem de ce frecvenja lui
de rotaµe nu este egala cu cea a cîmpului rotitor. Daca frecvenjele ar fi egale,
atunci cîmpul nu armai taia. conductorii. Cînd rotorul este in repaus ~i intro-
ducem curentul trifazat, ia na§tere brtisc un curent de inducµe, care va da
na~tere unui cuplu violent de~ pornire. Pe masurà ce cre~te viteza lui unghiu-
lara, scade viteza de variatie a fluxuluij- magnetic, care depinde de diferenta
dintre frecventele de rotape ale cîmpului ~i rotorului, dar scade §Î intensitatea
curentului. În felul acesta scade forja electrcmagneticà, deci scade viteza
unghlulara, ceea ce duce lafo cre§tere a diferenjei între frecvenjele de rotaµe,
deci din noulla o cre§tere a vitezei de variaµe a fluxului §.a.m.d. Acest proces
antagonist. cond,uce la o stare în care viteza· de rotaµe ramîn~ cQn~tanta.
g) Generatorul de eurent eontinuu. _Curentul pulsant era obpnut prin ro-
tirea terminaµilor celor_ doua ramuri ale spirei în interiorul a doua semi-
inele. În practica, ramurile sînt lipite de semiinele §Î de pe ·acestea curentul

651
 aJ

_l_ /.,.- ....... , ,,,,,,.--,

,, \ I \

T T t
8 2\ .
' \
' , ...._ ___
. / /

b)
Fig. 111.4.25

·este cules cu · ajutorul a doua petji. Daca avem o· singura spira, intensitàtea
poate fi descrisa prin iµodulul sinusului :
I
T = 1,,. !sin 6>tj.
Curentul pulsant nu se apropie de condipa de curent continuu. Sa presu•
punem · în!jë. ca avem doua spire, f~rmînd un unghi diedru de 90 ° li)
(fig. III.4.25a). De data aceasta, colectorul este fragmentat în patru arce de cerc.

552
În felul acesta, dupa o jumatate de perioada, cînd curentul I 1 = J m !sin Cùtj
est~ llul, curentul din spira a ·doua devine maxim ( J 2 = I
J m sin ( <»t + %) I•
deci, în loc sa avem pe o perioada doua ,bucle ale sinu$u1ui, avem patru
(fig. III.4.25b), curentul rezultant fiind obtinut prin însumarea curentilor celor
patru ramuri. În fig. III.4.25b, curentul rezultant (linia punctata) are patru
· maximè într-o perioada §Î este tot pulsant, dar fata de o valoare constanta I m·
Astfel, curentul rezultant este descris în cazul a patru conductorii de funcfia:
I(t) = lm + I:n Isin (2Cùt) 1, (4.48)
'
Daca exista 2n raniuri, colectorul trebuie sa fie format din 2n arce de cerc.
Curentul total este descris de o funcfie de tipul :
I(t) = lm + 1:n Isin (nCùt) 1,
undè partea pulsanta, avînd o frecventa mare, poate fi aproximata ca o parte
continua. Un astfel de generator se nume§te dinam. Cînd curentul de alimen-
tare a inductorului este furnizat de o sursa exterioara, avem de-a face eu un
dinam eu excitafie exterioara, iar daca înfa;mràrile inductorului sînt alimen-
t~te din curentul produs de el, avem de-a face eu un dinam w autoexcita#e.
Autoexcitatia poate firealizata în trei moduri: e:xcitatie în serie (fig. III.4.26a),
în paralel _(fig. III.4.26b) §Ï mixta (fig. UI.4.26c). În fig. III.4.26 sînt fi-
gurate indusul de rezistenta r, inductorul de rezistenta r' §Ï circuitul exte-
rior de rezistenta R.
În excitatia în serie tot curentul. I trece atît prin inductor, cît §Ï prin rezis-
tenta exterioara R. Deci tensiunea la borne U va fi data de:
U = $ - I(r) = I(R + r'),
unde I este tensiunea electromotoare indusa.

J R

a)

C)

Fig. III.4.26

553
,,

ln excitatia în paralel, prin inductor trece numai o parte din· curentul pro-
dus (J,). Ecuatiile sînt: . ·
. I = I, + 1 6
+ +
, I,r' = l 6 R !jÎ S = I [, r' R ] ·
. · r' R
În primo). montaj, curentul este mare prin inductor ~ se magnetizeaza puter-
nic miezurile. Dar de la o an11:mita va\oare a intensitatii curentului, se .poate
atinge ·saturatia !}Ï deci o cre~tere ulterio~ra a curentului ar produce doar
pierderi Joule, deci ar trebui ca la pornire dinamul sa fie autoexcitat în se-
rie pentru a atinge rapid saturatia miezurilor, iar apoi sa se treaca pe o exci-
tatie în paralel. Pentru a înlatura. acest inconvenient, este folosita. excitatia
mixta. în care inductorul are doua înf~urari, una alimentata în s~rie, iar
alta în paralel.
h) Motorul de· curent continuo. Acest tip de motor functioneaza pe prin-
cipiul reversibilitatfi generatorului, adica prin introducerea în rotor a unui
curent electric aplicînd o tensiune din exterior ( U) ; rotorul începe sa se ro-
teasca datorita cuplului fortelor electromagnetice, care actioneaza asupra
fiecarei perechi de ramuri. Este interesant de remarcat faptul ca daca. apli-
cam tensiunea la bornele motorului, ca sa avem aceea!}i polaritate ca în ca-
zul cînd functiona ca generator, rotorul se rote!}te în sens invers ca în cazul
genera torului (fig. III.4.27). ·
Daca presupunem d. inductorul este alimentat separat, atunci în circuitul
rotorului putem înregistra doi curenp, unul atunci cînd rotorul este imobil
(la pornire), Ip, !}Î un curent atunci cînd rotorul se afla tîn mi!}care, dar nu an-
treneaza o alta ma!}ina (mersul în gol), -I,; lp este dat de:
u
r,,=--.
r+ R

a) b).

Fig. IIl.4.27
0

554
La mersul în gol apare te~si~~e~.. contraelectromotoare (E!1>), .~~~el ça ./,
are expresia : /
U - E~c>
I, = r + R, .
În realitate, chiar la mersul în gol, rotorul are de învins fredirile la axul de -
rotatie i;i rezistenta aerului. Cu alte cuvinte, viteza lui va fi liniitata de aceste
foqe pasive .
. La mersul in sarcina, viteza este mic§orata i;i mai mult, deoarece momen-
tul. foqelor electromagnetice trebuie sa învinga cuplul rezistent. În acest caz,
scaderea vitezei, care este însotita .de scaderea tensiunii Ec, este însotïta de o
crei;tere a intensita.W curentului ( J > 11 ), deci de o cre§tere a puterii Joule
clisipQ.ta pe rezistenta.' rotorului. · ·· · · · · • · · · ·•
A§a cum am aratat, la pomire vom avea un curent mai intens fata, de mer-
sut în sarcina, de aceea este necesara montarea unui reostat de pornire care
sa limiteze acest curent. Randamentul motorului efite dat de raportul între
puterea mecanica fumizata §Î puterea electrica consumata (U1). Puterea
furnizata este egala eu puterea consumata, din care trebuie scazuta puterea
Joule disipata pe rezistente (r + R)J2. Deci expre~i~ randamentului este
urmatoarea :
UI ~ (r + R)l 2 Ec
1l = · . UI = U'
in care s-a tinut seaina ca· U = Ec + (r + R)I. Se observa deci . ca randa-
mentul este exprimat indirect, prin intermediul tensiunii contraelectromo-
toare.

/
 .•

•5. Osci/afi{ $Î unde electromagnetice

5.1. îNclBCAREA ~I DESCABCAREA CONDENSATOBULUI

PRINTR-0 BEZISTENTA

in paginile precedente am studiat comportarea condensatorului în curent

alternativ, aratînd ca în cazul ideal el introduce un defazaj al curentului fata de
tensiune eu un unghi'rc/2, iar în prezenta unei rezistente R, montata în serie, de-
fazajul cp este mai redus (cp <rc/2). Sa studiem mai detaliat procesul de încarcare-
descarcare eu ajutorul unui montaj simplu (fig. III.5.1) -în care un comutator
special ne permite trecere_a de pe bornele bateriei de încarcare, pe bornele prin care
condensatorul este legat direct pe rezistenta R. Sa: plecam de la starea în
care condensatorul este descarcat, deci sarcina lui, q, ~i tensiunea la bornele
sale, U0 , _sînt nule. Atunci cînd stabilim brusc contactul eu sursa, se stabi-
le~te brusc un curent. Pe masura ce electronii se acumuleaza pe placile conden-
satorului, apare o d#erenta de potential între placile sale, U0 , care are sens
contrar tensiunii la borne ~i care deci se- opune trecerii curentului. Intensi-
tatea i scade treptat, pîna dnd diferenta de potential de la bornele condensa-
toi-ului este egala eu diferenta (U - UR) ~i deci curentul este stopat Pe ma-
sura ce scade intensitatea curentului, scade caderea de tensiune pe R, decj,
cre~te tensiunea pe placile condensatorului. La sfîr~itul operatiei de înca.rcare,
cînd nu mai trece curent, UR = 0 ~i deci Uc = U. in acest moment este în-
magazinata sarcina Q = CU. in cazul alimentarii în curent continua, acest
regim de încarcare are un caracter tranzitoriu. Pornind de la conditia expri-
mata mai sus, obtinem relatia:
(U-iR)=Uc=!L. (5.1)
C
îinînd seama ca sarcina q este acumulata. în timp prin curgerea curentului,
atunci intensitatea lui este i = dq/d.t, astfel ca relatia (5.1) devine:
U = .!l + Rdq => dq = +~. (5.2)
C ·dt . CU - q RC
Produsul (RC = -rc) are dimensiunea timpului. Integrînd pentru intervalul
de ~imp (0, t}! în care sarciha pe condensator cre~te de la O la q, obtinem suc-
ces1v expresule:

=) - ln (CU - q) l'l =.!:_,

O -rF

556
1 • \

1 1
~ Uc~
1 1
1 1
• I C 1

~-

lamele mefsllce

Fig. 111.5.1

de unde rezulta valoarea sarcinii q dupa timpul t :

= Q(l -e-t/Tc).
q (5.3)
Pentru t = 0, q = 0, iar la t-= oo, q = Q. Dependenta
lui q de timp este re-
data în fig. III.5.2. (curba 1). Se vede u~or ca valoarea maxima Q=CU
este atinsa asimptotic; 't'c ne arata timpul dupa care sarcina q a ajuns la va-
loarea ( 1 -,---- : ) ""'0,63 din ~ea maxima. Pentru a vedea èum se modific1i
inten~itatea curentului în timpul încarcarii~ folosim relatia (5.3) :
. dq Q -t/-: U -1/T
'(5.4)
t=-=-:-e c_=-e '·
dt 't'c , R

curbs 1
---·----r-- - - - - - - - - - - - - - -
.. 1 lnctircsre
1
1
1
O.ft3fl

0,37Q

Descsrcsre
~=CR t
· Fig. 111.5.2

551
 Deci pentru t =-= 0, i = U (valoarea maxima), de la care scade as imptotic
R
Ja zero pentnt t _,. oo.
Pentru a studia descarcarea, trecem: comutatorùl din fig. III.5.1 de pe
poziµa (1) p~. poziµa (2). Sarcinile· negative de pe o armat~ra se scurg prin
rezistenta R pentru a anihila sar~e de pe cealalta armatura. Cum tensi-
unea externa este nula, (5.1) devine:
dq. c1r··
iR = - .!L => - = - - . (5.5)
C '1 -rc

Dupa scurgerea a t secunde, sarcina pe armaturi scade de la valoarea maxima

Q = CU la valoarea q: ·

a càrei dependenta de timp Este ilustratà in fig~ III.5.2b (èurba 2): la t c: 0,

q == o,: iar pentru t ➔ cr, q ➔ 0~ Dupa -rc secunde, sarcina de pe conden-
sator ajunge la a)?roximativ o treime din valoare: maxima ( ~ Q · 0,37Q).
Dupa cum se vede,· produsul CR, numit ~ constanta de timp a circuitùlui,
\. arata cît de rapid se încarca sau se descarca un condensator. Viteza de des-
èàrcare este invers propoqionala eu rezistenfa R, astfel ca în cazul ideal
(R = 0) descarcarea s-ar produce instantaneu. Pentru a ne da seama de
ordinul de marime al lui -r,, sa luàm unele valori uzuale: pentru R = 1CO .Q
§Ï C = 1 pF, 't'c = 10- 6 s, iar pentru C = 1 µF, -r, = 10- 3 s. ~e poate rctn~rca
deci ca intervalele de timp în care are loc descarcarea sînt extnm de scurte~
Intensitatea curentului de desdircare variaza în mod ast:manàtor eu cea a
curen,tu1tu. d e ,.mca_rcare
... (.i = -dq = -. -u e - t/T,. ) . d ar curent u I c1rcu
. l"'a . 1n
A

dt .R .
sens invers. ·
Prin încarcare se î-nmagazineazà in condensator o
cantitate de energie
. egalà eu cea furnizata de bateria de încarcare:

dW
. = Ucdq = !L
C dq,

de unde rezulta :
Q
1
W=.:..... s.qdq=-=-CU
QB 1 2• (5.7)
. C 0 .
2C 2

Rel~tia (5.7) este identica eu cea dedusà în (III.1).

558
 Fig.. m.s.a

5.2. OSCILATII ELECTRICE

a) Deseircarea printr-o bobina ideala. Sa legam, în locul rezisteniei R din

fig. III.5.1, o bobina ideala~de inductania L (fig. III.5.3). în momentul inipal,
tensiune;J la bomele condensatorului este maxima (Um), dar, fiind aplicata
brusc pe bobina, genereaza în aceasta o tensiune de autoinductie (UIA) care· 1'

se opune trecerii curentului de des~arcare. Odata eu cre~terea lui i, scade

Uc, scade. tensiunea autoindusa UL, §Ï, cînd în condensator cîmpul electric
are intensitate nulli, întreaga energie ( !cuJ.) esteJurnizatli bobinei. Cnren-
f
-+-
f
,._

Ucm
EJ
t

1
1
1
1 cu,2 1 12 1 2
2 'C
W= 2 Cllc +2 Li
/

559
 tul fiind maxim ~i cîmpul magnetic are o intensitate maxima. Dar, inteusi-
tatea curentului începe sa scada ~i din nou intra în joc autoinductia care
furnizeaza o tensiune ce tinde sa se opuna disparijiei curentului. Acest fapt
1'·.
face ~a de pe placa încarcata negativ în etapa anterioara, acum neutra, sa
plece în continuare electronii, devenind astfel· pozitiva. Scurgerea aceasta
de sarcini duce la cre~terea tensiunii între· placile . condensatorului, dar în
sens contrar etapei inijia,e ~i reduce intensitatea cure~tului. Din uou
revine fn condensator energia electrica. Are loc astfel un ,,joc" al energiei
între cîmpul electric ~i cîmpul magnetic. Acest balans al energiei, ilustrat
în fig. III.5.4, are loc atunci cînd se realizeaza ,,rezonanta" între cele
doua tensiuni, cînd reactanjele sînt egale. În acest caz, energia totala
ramîne constanta :
1 2 1· 2 1 2 1 .
W= -CUc,,,=-Llm =-CUc +-Li2 = const. (5.8)
2 2 2 2
Relatia (5.8) este similara expr~siei care descrie legea conservarii · ~i trans-
forrnarii energiei unui resort : · ·
1
W ::;:. -2 kv
J
2
+ -21 mv 2
= const.,

în care _.!_ Li2 joaca. rolul energiei cinetke deoarece descrie sarcinile în rni~care,
2
iar_!_ èu~ joaca rolul energiei potentiale deoarece descrie sarcinile acumulate.
2 .
. Rezulta deci. ca la. desdircarea condensatorului printr-o bobina, tensiunea
la bornele lui nu se mai reduce asirnptotic la zero, ci oscileaza periodiç, neamor-
tizat, CU O frecventll datll de relatia lui ThomSon: V= vrc
2ït LC
Sa vedem ce se întîmpla daca bobina nu este ideala, adica are o rezistenta ohmi-
ca R. Rationamente fizice simple ne permit sa spunem ca ~i aici vor exista osci-
latii de tensiune, dar ele vor fi amortizate, deoarece în fiecare perioada este
pierduta o parte clin energia eléctrica prin efect Joul~ pe rezistenja ~-· Dadi

[RC _...,....... -
.
-
I
-..r· Ile_ -

' I \ l
\ I \ f I r,uc
.1
t
1
\ 1 / \ I \ I
_ u __ I I
\ \ / \ I
_j..L _ _'\.L _ _ v_ ---

Fig. IIl.5.5

560
 o sa ,,co~binàm"'' ·tendinta de descàrcare aperiodicà prin rezistenta R· (curba 2
din fig. III.5.2) eu tendinta de deseàrcarep~riodicà (fig. III.5.4), atunci inten-
sitatea curentului prin circuit va fi o functie de timp, periodica ;;i amorti-
zatà (fig. III.5.5). La' prima vedere, ,,combinatia" celor doua curbe descrie
fa.ra cusur tendinta de amortizare, dar, la o analiza mai atentà, se vede cà
nu este vorba de o suprapunere mecanica. Sa ne reamintim ca daca constanta
de timp -rc tinde la zero (R ➔ 0), descàrcarea tinde sa se faca într-un timp
infinit scurt, ceea ce ar duce la o amortizare puternicà a oscilatiilor. Or, dacà
R _ ➔ 0, amortizarea este mai slabà, deoarece autoinductia este eu atît mai
puternicà eu cît variatiile intensitajii curentului sînt mai rapide.
În circuitul RLC, conform legii conservarii energiei, scaderea energiei to-
tale pe· bobina ;;i condensator, în unitatea de timp, este egalà eu puterea
· disipata de rezistenta :
d(WL+Wc) =P·
dt
1 -=> !dt (_!_Li
2
+ 1-2 eu~)= -
2
Ri2
'
deci
~
dt
(Li 2 ) + ~ l!f_) + 2Ri2 =0
. dt C '
(5.9)

Li di+ q dq + JIR=0 => di+ iR + q ·= O. (5.9')

dt C dt ' dt L LC
În continuare, se poate obtine variatia în timp a sarcini1 pe àrmàturile con-
densatorului : •
d2q + li_ dq + ...!L = O. (5.10)
dt 2 L dt CL
Ecuatia (5.10) seamana perfect eu ecuajia dèdusa pentru elongajia · oscila-
torului amortizat (I.3) în eare :
a2q .. R dq b . t'ar q 2
- ➔ y, -- ➔ -y, CL- ➔ CùoY,
dt 2 L dt m·
a!ja încît dependenta de timp a sarcinii .electrice este descrisa de o functie
de tipul:
q(t) = A e-~''sin Cù't, b' = ~, Cù' = '\JCù~ - 1;·, (5.11)
2L
care reprezinta o descarcare periodica în timp, amortizatà de factorul e - 6''.
b) Cireuite oseilante euplate. Este posibil sa produèem oscilatii ale curen-
tului (oscilaJii electrice) într-un circuit, sub influenta oscilatiilor produse în
alt circuit (rezonanta electrica). Fenomenul acesta este identie eu rezonanta
a doua pendule care au aceea~i perioadà proprie. Pentru a U!]Ura transmiterea
oscilatiilor sînt alaturate doua circuite oscilante. Cînd vom avea variatii de
flux prin bobina unui circuit, va apare un curent în bobina eeluilalt (fig. III.5.6)
deoarece o parte din liniile cîmpului magnetic trec prin ea. Condijia de rezo-
nanta cere ca frecventele lor sa fie egale, adicà C1 L 1 = C2L 2 • Daca frecventele
nu sînt egale, atunci se poate face ,,acordarea" lor folosind într-unul din
ele un condensator variabil.

561
 . I

l1 l2
Fig. IU.5.6

c) Cîmpul eleetromagnetic•. Transmiterea rezonanta a oscilaµilor electrice

dintr-un circuit, în care sînt generate, în altul de receptie, constituie baza radio-
tehnicii. Dar fenomenul ne arata §Ï altceva, aparent!surprinzator, ca este posi-
bil un transfer de energie prin spatiul liber. Acest transfer se poate face §Î
în vid. Se pune întrebarea, cum are loc transmisia energiei prin spatiu? Are ,
loc prin intermediul cîmpului magnetic~ ~a cum apare din cuplajul între
bobine, sau prin intermediul cîmpului electric? De fapt nu se .transmite o
energie magnetica.sau una electrica, ci o energie electromq,gnetica. Acest raspuns
a fost elaborat de Maxwell prin generalizarea legii lui Faraday §Ï a expre-
siilor care descriu cîmpul magnetic creat de curenj:i. Aratînd ca ori de cîte
ori exista un cîmp magnetic variabil îil timp, în jurul lui este generat un
cîmp electric §Î invers, Maxwell a introdus notiunea 'de cîmp electromagnetic,
ca o realitate fizica, ca o entitate ce con!ine doua laturi: cîmpul electric §Î
cîmpul magnetic. Cele doua laturi nu. pot fi separate decît în fenomenè sta-
tice. ln fenomene dinamice, cele doua cîmpuri se afla în strînsa legatura,
se genereaza reciproc. 0 alta caract.eristica o constituie faptul ca el nu este
legat de o pozitie ci se propaga în spatiu. Pentru a demonstra aceasta afir-
maj:ie sa ne imaginam o experienta în care cele doua circuite cuplate din
fig. III.5.6 sînt plasate la diferltè distante unul de altul. Oscilaj:iil~ produse în
(L 2C2)· sînt interceptate de (L 1 C1). la diverse intervale de timp în functie de
distanta, astfel ca. viteza de propagare a cîmpului electromagnetic ar fi finita
§Î masurabila.. Cîmpul electromagnetic se propaga sub forma de unde, numite '
unde electromagnetice, iar viteza de propagare este egala eu • . . 'IJiteza luminii.
Aceasta viteza a fost gasita prin calcul de Maxwell §i în plus, el a aratat ca
, exista o strînsa legatura între viteza de propagare §Î caracteristicile electrice
§Î magnetice ale unui mediu :

v , .. ~ , astfel ca în vid .. ~ = 3·19 8 m/s = c.

\. veµ veo(Lo
Extraordinara'previziune a lui Maxwell â. condus la ipoteza ca lumina· este
de natura. electromagnetica., Îti felul acesta au fost explicate o serie de feno-
mene (interferenta, difractia etc.), caracteristice opticii ondulatorii. Pe de
alta parte, a fost data o · justificare indicelui absolut de refractie al unui

mediu ( n = :) 'iÎ, în plus, s-a gasit a fi egal eu ce1 calculat: n= ,Js,fL,.

• 0 discutfe mai detaliati a proprietl~or cimpului electromagnetic este redata in IV~ 3.

562
 /,

6. Elemente de electronica

6.1. EMISIA TEiiMOELECTRONICA

a) Curentul eleetric ln gaze. Î,;i conditii normale de presiune §Ï tempera-

tura,' un gaz se prezinta ca un dielectrk i:erf€ct. Daca în gaz reu~im, printr-un
mijloc oarecare, sa generam purtatori de sarcina, atunci î~tre doi .electrozi
metalici aflati în acel gaz §Ï legati la o tensiune constante. se poate stabili
un curent electric. Generarea de purtatori într-un gaz se poate face pe mai
multe cai: a) ionizare sub actiunea ·unui agent exterior; b) ionizare prin
.ciocnire cu particulele electrice accel~r.ate existente în gaz; c) emisie electro-
nidi din' electrozi. în toate cazurilè, intensitatea curentului depinde de diferiti
parametri: presiunea gazului, terisiunea aplicata electrozilor, distanta dintre
ei etc. · ·
Ionizarea sub acjiunea unui agent extern este §Î ea prcdusa în diverse mo~uri,
în functie de natura acestuia : particula elemrntara eu ma.sa de repaus dife-
rita de zero (electroni, protoni), sati radiajii electrcmagnetice (füminoase,
X~ gamma). in primul caz, particulele ionizeaza atomii, sau moleculele din
gaz prin ciocnire, iar în al dQilea caz, prln efect fotoelectric. Cazul b) se refera
la un mecanism intern d.e ionizare, sub acjiunea electronilor deja existenji~
care sînt acceleraji în cîmpul electric dintre cet doi electrozi. Electronii rezul-
tati din prima ciocnire sufera o noua accelerare pîna capata energia necesara
ionizarii altor atcmi Eau ·molecule neutre ~.a.m .d. Prcce~ul astfel descris con-
duce la aparitia un•eï ,,avalan~e" de electroni, de unde ~i numele de icnizare
în a·valan~ii. Prntru ca un electrcn sa i:cata icniza prin ciccnire alti atcmi
sau molecule, el ·trebuie sa poata cî~tiga rnergia necesara, numita rnergie
· de ionizare, prin accelerare în cîmpul electric E. in acest sens, èste necesar.
ca drunzul lui liber mediu, -)., sa. fie mai mare decît distanta d necesara acu-
mularii de energie cinetica: Wc = eEd = W1on1z. (d < i,.). Diti acest mptiv,
o ionizare în avalan§a nu poate avea loc decît în gaze rarefiate ionizate, tmde
À este mare. Stabilirea curentului electric prin gaze rarefiate ionizate poarta
n~mele de descarcare electrica. La anumite valori ale presiunii ea devine
luminescenta, deoarece ciocnirile electronilor çu particulele neutre, sau
încarcate conduc -~i. la excita.ri ale atomilor, care în urma dezexcitarii emit
lumina. Daca am scadea presiunea gazului tot mai mult, atunci, sub o anu-
mita limita, descarcarea luminescenta clispare, §Ï anume · de la acea limita
la care dmmul liber mediu este mai mare decît clistanta dintre electrozi,
deci cînd în acest spaµu nu mai au loc ciocriiri. Numa.rut de perechi de
ioni generate în primul caz, este proporµonal eu numarul de particule ele-
mentare care· strabat gazul în unitatea de timp ~i pe unitatea de suprafata,

563
 I

aJ h)

Fig. 111.6.1

~epinzînd totodata !;Î de energia particulelor. În cazul ionizarii prin efect

fotoelectric, numaml de sarcini generate în unitatea de timp va fi proporp.o-
nal eu numarul de fotoni incidenti pe unitatea de suprafata.
În ionizarea prin ciocniri eu electroni accelerati, se poate calcula numarul
de perechi electrçm"7ion aparute, în functïe de distanta parcursa -în lungui
liniilor cîmpului electric. Fie n 0 concentratia de electroni în punctul x = 0
dintr-un tub în ca:re avem un gaz rarefiat, electroni aparuti prin ioni-
zare sub actïunea unor . agenti externi (fig. III.6.1). Prin accelerare în
cîmpul electric dintre electrozi, electronii se mi!jca în lungul directiei x
~i sufera ciocniri eu atomii sau moleculele gazului. Fie n concentratïa de
electroni care intra la clistanta x în spatiul ha~urat extins eu dx· în lungul
axei, iar dn numarul de electroni secundari generati prin ciocniri. Numitntl
dn este proporp.onal eu numarul de electroni care intra. ~i eu spatiul dx
de-a lungul caruia are loc ionizarea : ·
· (6.1)
Prin integrare gasim numarul total de· electroni la clistanta x fata de origine :

(6.2).

Relatia (6~2) ne arata ca la x = 0, n = n 0 , iar pe:ntru x -J- oo, n ~ oo, aclic~

are loc o· ionizare în avalan~a; CT este o constanta numita constanta lui
Townsend.·
Sarcinile generate în spatiul rarefiat, care se mi~ca ordonat spre cei doi
electrozi, vor asigura închiderea circuitului electric, deci se va stabili un
curent electric. Acest curent va depinde de cliferenta de potential aplicata
· electrozilor, dar, clin cauza proceselor complicate de generare a ionilor, legea
lui Ohm nu mai ra.mine valabila. De aceea,-pentru a descrie comportarea într-un
circuit electric a acestui tub de descarcare, este nevoie sa cunoa~tem depen-
denta curentului de tensiunea aplicata, care poarta numele de caracteristica
tensi'lme-curent.
 Cu ajutorul dispozitivului din fig. III.6. la se poate studia caracteristica
tensiune-curent a gazului, care este o curba ce reprezinta intensitatea curen-
tului în functie de tensiunea dintre electrozi. Forma ei generala se prezinta
ca în fig. III.6. lb.
O alta sursa importanta de sarcini libere o constituie emisia termoelectronica,
care apare ·la încalzirea unui metal. Electronii liberi, cu cea mai mare energie
dnetica, pot ie9i din metale prin încalzire. Numa.ru! de termoelectroni depinde
puternic de temperatura. S-a stabilit experimental 9i teoretic ca intensitatea
curentului termoelectronic este data .de relatia Richardson-Dushman:
We
I = AT2e - TT (6.3)
\'
unde A este o constanta, W., energia de extractie (vezi efectul fotoelectric),
iar k constanta lui Boltzmann. Se observa deci, ca interisitatea curentului
te:c:moelectronic cre9te aproape exponential cu cre9terea temperaturii.

6.2. TUBURI ELE(;TRONICE ~I APUCA'fll

a) Dioda. Dioda este cel mai simplu tub electronic în care este utilizata
emisia termoelectronica pentru a închide circuitul prin vid. Ea este confec-
tionata dintr-un balon de sticla în care exista un izvor de termoelectroni
catodul) 9i un colector legat la polul pozitiv al unei baterii ( anodul sau
placa). Catodtil poate fi confectionat fie sub forma unui filament .de tungsten
încalzit cu ajutorul curentului furnizat de o baterie (încalzire directa), fie
dintr-un strat emisiv depus pe un cilindru de nichet care îmhraca filamentul
(fig. III.6.2a). în acest ultim, caz, dioda functioneaza cu · încalzire indirecta,
tensiunea de încalzire fiind furnizata fie de o sursa de curent continuu, fie
de una •de curent alternativ. În fig. III.6.2 sînt redate schematic un catod
eu încalzire indirecta, o dioda cu încalzire indirecta, cu cele patru legaturi
9i schema de alimentare (fig. III.6.2c). Anodul A se prezinta sub forma unui
dlindru metalic plasat în jurul catodului. În tub este vid suficient de înalt pentru
· · ca drumul liber mediu sa fie· mai mare decît distanta C -A 9i astfel sa evite
ciocnirea termoelectronilor eu molecule de ~er. În cazul diodei se pot delimib

8) b) c)
Fig. 111.6.2

565
. t

/· ,

(/)
----r--:i----ra >~
-:--or---+----~ >7i
--...---+---1----r,

Fig. IIL6.3

doua circuite :· eircuitul. de filament, c~inpus din sursa de curent pentru fila-
ment, Ut, rezistenta variabila 'I_?.-§i filamentul/ §Î circuitul anodic coinpus din ba-
teria anodica Ba, potenµometrul P, miliampermetrul mA, ·anodul a §Î catodul c.
_ Cînd în circuitul anodic se aplica. o tensiune eu polul. pozitiv la placa, în
circuitul exterior se stabil~te un curent numit curent anodic ( curent de placa)
daca filamentul este încalzit. .
Studiul diodei presupune (ca -~i la descarcarile în gaze) gasirea dependentei
intensitapi curentului anodic la de tensiunea Ua aplicata între catod §Ï .anod,
motiv pentru care atît alimentarea anodului ~ît §Ï încalzirea catodului pot fi
variate prin intermediul potentiometrului P §Î rezistorului R. Caracteristica
tensiune-curent a unei diode arata .ca în fig. III.6.3 §Ï ea prezinta, pentru o
anumita tensiune de alimentare a filamentului, trei porµuni: poqiunea ini-
µala, neliniara, care poate avea o ,,coada" §Î în regiunea unor tensiuni mici
negative, regiunea liniara în care avem o relatie ,,ohmica" între I a §Î U 0
§Î ultima porp.une, zona de saturaJie, în care intensitatea curentului ra.mine
practic constanta. Regiunea inipala, care poatE; sa se situeze chiar în partea
negativa a tensiunii anodice, corespttnde situatiei în care pot sa ajunga pe
placa electroni chiàr cînd tensiunea pe aceasta este zero, sau chiar Jl§Or_ ~ega-
tiva, deç,arece în ~orul de electroni din jurul catodului exista unii c·are au
o vit~za · (deci energie cinetica) suficientà pentrtt a învi:hge repulsia electro-
statica exercitata de anodul negativ. Regiunea liniara corespunde situatiei
în care numarul de electroni smul§i din norul de termoelectroni §Î dirij at spre
anod este proporponal eu tensiunea aplicata.
ln sfîr~t, regiunea de saturape corespunde situatiei în care s-a ajuns la
o asemenea valoare a intensitapi cîmpului între catod ~ anod, încît toti
electronii emi§i în unitatea de timp sînt colectati de anod, sarcina spatiala
din jurul lui C fiind astfel lichidata. Pentru a obµne o cr~tere a valorii curen-
tului de saturape, trebuie m,arita· tensiunea de inca.faire a filamentului, deci

566

\
 ',• 1
_\

/
/

,,
\

Fig. 111.6.4

temperatura T a _catodului, ceea ce va duce, conform relaµei Richatdson-

Dushman, la o cre~tere a densitatii curentului termoelectronic.
Modul de funcµonare al diodei ne indica imediat ·posibilitatea transformarii
-curentului alternativ în curent pulsant, adica utilizarea diodei ca redresor.
Daca vom avea o singura dioda alimentata în circuitul ei anodic eu o ten-
siune alternativa, atunci ea va ,,la.sa" sa treaca curent numai în altemanta
în care placa este pozitiva. În cealalta alternanta. curentul va fi nul. Se
obtine astfel un curent pulsant. Într-o astfel de situatie s-ar pierde jumatate
'din energia electrica. Pentru ca eficienta sa fie maxima, deci · pentru a redresa
~i cea de-a doua alternanta, se monteaza doua diode într-un circuit, în ~a
fel încît pe placile lor sa fie aplicata. o tensiune altemativa luata de pe_ secun-
darul unui transformator. (fig. III.6.4a). Tot de la acest transformator luam
~i tensiunile necesare încalzirii filamentelor. Tensiunea redresata o ,,culegem"
de pe o rezistenta montata în circuitul celor doua placi, numita ~i reziste~ta.
de sarcina (R.). În aéeste condiµi sînt redresate ambele alternante, dar folosim
doua diode. Pentru simplificarea ~i ieftinirea montajului, se folose~te o _dioda
dubla (fig. III.6.4b), un tub în care exista un singur catod ~i doua placi (doi
anozi). · ·
Tensiunea redresata ~ste ,,culeasa." întt:e catod ~ mijlocul secundarului ce
alimenteaza -placile. Pentru a întetege. acest lue~ sa urma.rim mersul ~ctro-
nilor ~ d.iod~ _(1) (fig. III.6.4a). Atunci cînd conduce, anodul fiind la un
potent1al poz1tiv, curentul etectronic · parcurge drumul C - anod -:- o parte
~n înfa~urarea secundarului ~i trece apoi în.1cir~ui.tul exterlor: A;_tu~ci _cînd
dioda (2) c~nduce, curentul electrOJlÎc parcurge ~1 el ~ p~e _di~ înf~1;1!:re~
s~cundaruhu. Pentru ca cele doua {pulsuri redresate sa fie _1dentic~ (ad.ica ~a
aiba aceea§i amplitud.ine) în cazul d.iodelor identice, trebu1e ca ~1 drumurile
parcurse în secundarul transformatorului sa fie identice. Iata de ce punctul
de ,,culegere'·' a tensiunii este plasat la mijlocul secundarului.
Un att element introdus în circuitul anodic al unei dioq.e duble (fig. III.6.4b)
e~te. condensatorul (C) montat în paralel eu R,. Care este rolul lui? -Fa.ra el,
dioda ne-ar da un curent pulsant. Cu ajutorul lui C, curentul este mai .,,nete-.

567
--
curenful sHernaffr

0 t
Fig. IIl.6.5

zit" ·(,,filtrat") prin: mic~orarea pulsaµilor. Aceasta netezire este posibila daca
p.nem seama ca într-o pulsap.e condensatorul se încarca, iar cînd tensiunea
scade, el se descarca mai lent, astfel ca intensitatea curentului anodic arata
aproximativ ca în fig. III.6.5 curba inferioarà, care se obp.ne daca tïnem
seama de mersul curentului de încarcare-descàrcare a . condensatorului (/c)
reprezen.tat prin linia punctata de pe curba medianà din fig. III.6.5 ..
b) Trioda ~i parametrü ei. Trioda, sau tubul eu trei electrozi, are plasat
un al treilea electrod, grila, între placa §i catod, care se prezinta sub forma
unei sit.e. În schema diodei din fig. III.6.2b, grila este o sita cilindrica pla-
satà între cilindrul catodic §Î cel anodic. Sita nefiind deasa, introducerea ei
nu împiedica mersul electronilor, dar le poate infJuenta viteza aplicînd un poten-
tiaJ pe ea. Astfel se poate exercita un control mai eficace asupra curentului
anodic, grila fiind mai aproape de catod. în acest fel, apare un circuit supli- .
mentar fata de cet existent la diodà, circuitul de grila. Pentru o temperaturà
fixa a catodului, poate fi studiata dependenta curentului anodic I a de tensiunea
pe grila U,, eu ajutorul _unui montaj de tipul celui din fig. III.6.6a. Pentru
diferite valori ale tensiunii anodice U4 se obµn diferite curbe / 4 (U6)
(fig. III.6.6b). În fig. III.6.6a bateria de grilà B 6 este legata la catod prin inter-·
mediul unei prize mediane. Aceasta legatura permite ca grila sa fie negativà
sau pozitivà în raport eu catodul, în funçtie de pozip.a cursOJ;ului potentio-
metrului P 2 • În aceea§Î figura am introdus instrumentele de màsurà precum
~i o rezistenta de sarcina, în circuitul anodului, la bornele careia este culeasa
o tensiune U,. Pentru o tensiune U a fixata, caracteristica tensiune-curent
a unei triode poate fi mieteasa U§Or, daca p.nem seama de cea a diodei. Trioda
funcp.oneazà §i eu grila negativa, pînà la anumite valori ale tensiunii la care
intensitatea cîmpului electric atractiv al anodului, în dreptul catodului, este
mai mare sau ·cet mult egalà ·eu intensitatea cîmpului repulsiv al grilei. Cînd

568
 a) b)
Fig. Ill.6.6
acesta din urma este dominant, trioda se blocheaza. Cînd tensiunea anodica
este suficient de mare, se poate atinge ·saturatia chiar în regim negativ a
grilei. Trebuie mentiônata însa o diferenta esentiala. Grila negativa are actiune
de frînare asupra electronilor pe spatiul C - G, dar devine un factor de acce-
lerare pe spatiul G - A, actiunile grilei pozitive fiind inverse. Un dezavantaj
,esential al grilei pozitive î1 prezinta curentul de grila, care apare prin captarea
de electroni din .drumul lor, daca are un potential pozitiv fata de catod.
Acest curent poate provoca perturbatii în functionarea tubului !]i de aceea
de obicei se folosesc montaje electronice cu grila negativata fata de catod.
IIPentru caracterizarea triodelor, în tabele, pe linga tensiunea de încalzire
a filamentulu.i, sînt date !]i unele valori ale parametrilor triodei : panta S,
f actorul de amplificare µ # rezisten/a interna R,.
Panta S arata cît de abrupta este portiunea liniara a caracteristicii ~i este
4,efinita prin intermediul coeficientului unghiular al unei drepte pentru
U" = const.: (Âl ) .
S=-"-1, ~~
(ÂUg)
unde ÂJ" r~prezinta variatia curentului anodic cînd tensiunea pe grila s-a
modificat cu  Ug·
F actorul de• amplificare este definit pentru I" = const. ~i arata care ar fi
variatia ÂU" a tensiunii anodice care ar produce o variatie de curent Âl11
echivalenta eu cea produsa de o variatie ÂU, indicata anterior. Pe desenul
din fig. III. 6.6b s-ar obtine acela~i (Âl") daca am trece de la o tensiune anodica
U aù corespunzatoare punctului B, la una u;, corespunzatoare punctului
C: U"1 - U~ = ÂU11 • Raportul µ = ÂU"
define!]te factorul de amplificare
ÂUg .
~i ne arata indirect cît de mari sînt variatiile tensiunii ce pot fi ,,culese"
pe o rezistenta de sarcina. R8 , daca apar variaµi ale tensiunii pe grila. · într-ade-
var, cum u, = .IaR,, obtïnem U!jO!:
ÂU, = R,Âl" = R,S ÂU1 = R, -sµ ll.U
11 • (6.5}

Deci  U, este proporponal cu  U" §Î prin urmare !]Î eu  U:·

569
 RezistenJa internd caracterizeaza tubul clin punctul de vedere al compor-
tarü lui ca un rezistor ~i este definit printr-o telape analoga legii lui Ohm:
.· ll.U .
R-= __a_ (6.6)'
• Â.[
a

, Un punct de pe caracteristica tensiune-curent reprezinta unpunct àe June-·

Jiona,-e. Rèlapa (6.6) defµi~te o rezisten/a àinamica pentru · ca este egala eu
raportul variapilor tensiunii §Î curentului anoclic, în timp ce ·1egea lui Ohm
defin~te rezistenJa statica prin raportul clintre tensiune ~ • .curentul anodic
corespunzator unui punct de funcponare.
~e din fi g. III .6.6 b, R
Î n condi,f-,i.;, ual - u~ = ual.- uo2
,=---- = ...
4 ntre ce1·
J.
. (ll.lah (ll.I,.h
trei parametri se poate stabili ~or relaµa :
µ=SR,, -(6.7)
care ne arata ca se poate obµne o~ amplificare cu atît mai mare cu cît_ rezis•
ten1:a interna §Î panta sînt mai mari. 0 cre§tere a amplificarii atrage însa
dupa sine o scadere a intensitapi ; curentului anoclic. .
în practica, tensiunile anoclice sînt de ordinul a 100-300 V, tensiunile
negative pe grila merg de la zero la -50 V, iar curen1:ii de saturaµe ating
cîteva zeci de miliamperi. Rezisten1:a interna atinge valori de zeci de k!l,
iar factorul de- amplificare variaza între 10 ~i 100.
·c) Trio da ca amplificator de tensiune. _Pentru a în1:elege funcµonarea triodei
ca amplificator sa montam în. circuitul ~ei. negative un circuit oscilant
cu condensatorul variabil, pe care-1 putemi acorda cu cliferit~ circuite osci-
lante cuplate (fig. III.6.7a). La rezonan1:a, sînt induse oscilaµi in circuitul {L 2C2) .
care, suprapunîndu-se peste tensiunea U, a grilei, vor produce oscilaµi ale ei
eu frecven1:a v: U,(t} = U, + Um sin wt (fig. III.6.7b). Acestor variaµi,,pentru
Ua ..:... constant, le vor corespunde variatii ale curentului anodic între limitele

·la .

8) '1)

Fig. 111.6.7

S10
 (I" + .[,,.).
~i ..(10 ..-:- I ,,.) , care YQ~ _p_r9voca la rîµ.dul lor oscilatü ale tensiunil
,,culese" pe rezistenta de sar~na între _limitele (U. + u:n). Variatiile ÂU, =
= 2u:,. sînt ampJjfi~ate .fata dP. cel~ .ale tensiunü pe grila '6rl{, ~ 2p,,,. __
Pentru ca o trioda sa funct~onezè. ca ~ll}.Pl.i~cator, putictu.r de fÙncµonare
este în poqiunea:·Hniara•, ,eu grila neg~tivia,:,~~el p1asat inéît ,y~~tiile lui
I ~ sa. fie simetrice. Pentrti a .cre~te • amplificarea, ne; putem glndi .·sa. folosim
inca o trioda pe ·grila caféiâ. sa intre semnalul amplifica,t de prima. Am obfinut
astfel un amplificator cu do~a etaje. Teoretic, coeficientul de amplificare
total_ ar fi dat de raportul dintre varîatiile tensiunii anodice pe··::tubul secund
(6.Uab §Ï- variatiile tensiunii ,.~ grilei primului tub:
'
~
'
(6.Üa)2'-·~' (âU~) 1 . (Li U~)~ ... - .
µ = --= - - . . = ll.1. fJ.2• (6.8)
(6. U,)1 (6.U,)1 (6.U,)2
Relatia a fost dedusa în ipoteza ca întreaga vâ.riatie (6.U41) 1 a fost trans-
misa tubului secund: (6.U,) 2 = (6.Ua)i,· ceea ce constituie evident o ideali-
zare. Prin montarea mai multor etaje pot fi obtinuti factori de amplificare
mai mari de 103• Constructia ,,amplificatorului''' discutat este însa. prea greoaie
§Î neeconomica deoarece. <;:<?ntine multe baterii §Î st1;rse de àlimentare a fila-
mentelor (fig. III.6.Sa). De aceéa, in practica. se folose§te un numar minim
, de baterii de alimentare. În primul rînd, vom renunta la batèriile anod.ice §i
de grila folosind o tensiune obtinuta prin tedresarea tensiunii data de secun-
darul unui transformator, cu o dubla. dioda. Am obµnut astfel înalta tensiune.
(IT)-, necesara pozitiva.rii anozilor. ,În montajele electronice toate punctele
de âlimentare eu polarizare negativa sînt legate la un conductor comun, numit
· ,,masa" instiumentului, cele pozitive fiind legate la un alt conductor. încal-
zirea filamentelor se face prin lega_rea lor la o înfa§urare a secundarului
transformatorului, care da o tensiune mica (6,3 V este tensiunea standard
pentru majoritatea tuburilor).
Cum realizam negativarea grilei? Se folose~te un montaj ingenios în care
este utilizata caderea de tensiune pe o rez~stenta, produsa de curentul anodic.
Fie o rezistenta R montata în circuitul anod-catod (fig. III.6.Sb). La bornele
ei se masoara. o cadere de tensiune laR, ceea ce înseamna. ca pentru a avea
o curgere de electroni între cele doua capete trebuie ca cel legat la anod
sa fie mai negativ decît cel legat la catod. Daca vom lega deci grila la
punctul de intrare a curentului anod.ic în rezistenta R, atunci ea se va afla
la un potenµal negativ fata. de catod. Aceasta. concluzie iese mai direct în
evidenta folosind legea a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul catod-anod-
baterie anodica - R - catod: suma caderilor de tensiune pe tub ~i pe
R este egala cu tensiunea la bornele bàteriei anod.ice. Aceasta ne arata di
pe rezistenta R curentul trece spre _anod, deci capa.tul respectiv este negativ
în raport eu catodul. În fig. III.6.Sb este montat ~i un condensator C în paralel
eu rezistenta R. Rolul lui iese în evidenta .,daca. tinein seama de oscilatiile
curentului anod.ic în timpul amplifica.rii, oscilatii care ar provoca oscilatii
ale tensiunii grilei. Condeasatorul are deci misiunea de a atenua aceste osci-
latii, deci de a menµne tensiunea de grila la o valoare constanta.. Ansamblul

• Amplificator de clasa A. Dac! punctul de functfonare se afla. ln regiunea neliniar! aveni

de-a face cu un amplificatoi" de clasa B, iar ctnd se afli1 ln punctul de tiiere al caracteristicli
avem un amplificator de clasa C.

571 -
 -,-
--L. '

C
i) b)

C.1
R,

masa comuno

lncàldre
fi7amenf
cJ
Fig. 111.6.8

RC din fig. III.6.8b se nume~te circuit de negativare a grilei. Ipoteticul

~ostru amplificator eu doua etaje ar ara.ta acum ca în fig. III.6.Bc.
d) Trioda ca detector (amplificator de clasa C). Acp.unea de detectie poate
fi u~or .înteleasa daca urmarim variaiiile curentului anodic prin. mutarea
punctului de functionare-spre ,,coada" catacteristicii (fig. III.6.7b). Apropiin-
du-ne de punctul de blocare, v_ariatiile l!:..I" devin asimetrice~ iar cîn:d punctul
de functionare coincide eu tensiunea de blocare ( U,b), atunci trioda nu mai
lasa sa treaca decît o alternanta.
Odata eu detecpa are loc i;i o amplificare. Pentru a redresa ambele alter-
nante ne putem imagina §i aici folosirea a doi anozi, obpnînd astfel o dubla
trioda. ·
e) Trioda ca generator de os~ilatil întrefinnte. Modul de generare a osci-
lapilor poate fi înteles examinînd mersul c~,entilor înfr-un · montaj numit

572

'1
1.
 s
_c L

K
F~g. 111.6.9

heterodini1, .care astazi nu mai este folosit · curent (fig. III.6.9). Am folosit
pentru simplificarea discutiei tot àlimentarea eu baterii. Se vede ca a fost
introdus un circuit oscilant LC în circuitul grilei ljÎ o bobina L' în circuitul
anodic, cuplata inductiv cu L. Sa presupunem ca stabilim curentul prin închi-
derea întrerupatorului K. In circuitul anodic curentul cre9te rapid de la zero
la o valoare oarecare, ceea ce va duce la o variatie a cîmpului magnetic gene-
rat de L', deci in bobina La circuitului oscilant va fi indus un curent, deoarece
cele doua bobine sînt cuplate magnetic. Acest · curent, càre tinde sa se opuna
cre!jterii fluxului magnetic în L', creljte pîna cînd se atinge saturatïa, ceea
ce duce la stingerea curentului indus în L. Saturatia este atinsa cînd grila este
pozitiva. In faza aceasta, intra în actiune condensatorul C, care a fost încar-
cat èu electronii maturati de pe grila: sè descarca prin bobina L ljÎ renegati-
vizeaza grila treptat. Din acest motiv, are loc o scadere a curentului anodic,
-iar curentul prin L cre~te, deoarece tinde sa se opuna scaderilor lui la, avînd
ca efect negativarea tot mai pronuntata a grilei pîna cînd curentul anodic
ajunge la zero. Intre timp condensatorul s-a descarcat ljÎ s-a reîndircat în sens
invers, a!ja ca atunci cînd curentul prin · L devine zero, el se descarca din
nou ~i începe deblocarea tubului, procesul repetîndu-se. Deci, în circuitul
. LC apar oscilatii care sînt transmise bobinei L' sub forma oscilafiilor curen-
tului anodic.
f). Tetroda este un tub cu patrù electrozi, cel de-al patrulea fiind tot o
grilâ montata între grila triodei l]Î anod. Acest electrod se numeljte grila-
ec1·an. Pentru a întelege rolul ei, sa revenim la schema oscilatorului. Actiunea
înductiva pe care o exercita bobina L din circuitul placii asupra celei din
circuitul grilei reflecta actiunea circuitului de ie~ire asupra celui de intrare
~i se nume~te reacjie. îinînd seama de exercitarea functiei de amplificare,
curentii din L' vor servi la inducerea de noi tensiuni în bobina L, care vor
amplifica pe cei din L' ~.a.m.d. Reactia are deci un efect favorabil asupra
amplificarii, efectul fiind limitat de pierderile prin efect Joule. Reactia a~e
însa ~i efecte nedorite, deoarece pé>ate· duce la oscilatii în tubul amplificator
în care semnalul 4e amplificat ·este introdus pe grila. In afara cuplajului indue-
. tiv, între cele doua circuite mai pot aparea ~i capacitati parazite·între conduc-

573
 ' ... ,

L' c'
C

c,

p
'4--ir
...
Fig. lll.6.10

torii legati de grila. §Î placa, de care nu s~ poate scapa oridt i-am îndepar-
tat. 0 alta capacitate, càre poate perturba functionarea stabila a unei triode
ca amplificator este capacitatea din.tre grila §Î placa.. Pentru a elimina capaci-
ta.tile parazite, remediul cel mai bun îl constituie blindajul, adica. închiderea
bobinelor în blinda.je metalice. Un rol analog î1 joaca grila ecran, ,,izolînd"
grila de· placa.. Ea este pusa. la un potential pozitiv egal eu aproximativ
jumatate din potentialul placii. .
g) Pentoda. Introducerea grilei-ecran conduce însa la întarirea unui feno-
men nedorit, acela al emisiei secundare. Emisia secundara consta din smul-
gerea de electroni din anod prin bombardarea lui eu electroni care vin de
la grila. ~i într-o trioda sînt generati electroni secundari, dar datorita spatiului
mare A - G, ace§tia sînt frînaµ §i în cele din urina revin pe anod. !n tetroda,
grila GE, pozitiva, fiind aproape de anod, poate capta electronii em siei secun-
dare, ceea ce are ca efect mi~orarea curentului de placa. .. Pentru a suprima
emisia secundara. se introduce o alta. grila, grila supresoare GS, eu ochiuri largi,
plasata. între grila-ecran §Î anod. Ea este ad~a la un potential negativ, de
obicei cel al catodului. Aceasta se realizeaza fie prin legarea ei în circuitul
exterior la catod, fie ·prin unirea eu catodul, direct prin constructie. Modul
de dispu.nere a electrozilor unei pentode ca §Î montajul acesteia într-un etaj
de amplificare este redat în fig. III.6.10. Potentiometrul P serve~te la fixarea
grilei-ecran la un potential pozitiv fata. de catod; circuitul oscilant L'C' din
circuitul anodic serve§te la transmiterea oscilaµilor etajului urma.tor. !n figura
mai este desenat un condensator C2 între grila. §Î grila-ecran. Rolul sa.u poate
1
fi întel es daca ·tinem seama de reactanta ·condensatorului, Xe = - -. 0 com-
.. . ~c
574
ppnenta continua (<i> = 0), implica o reactanta infinita (Xe = oo) clin partea
condensatorului ; în schimb, o componenta oscilanta de înalta frecventa (î.f.)
întîmpina o reactanta mica. În felul acesta, electronii circuitului de î.f. care
s-ar opri pe grila-ecran se vor sèurge prin intermediul lui C2 la grila §Ï vor
fi readu~i în circuitul. principal .. C2 . are astfel rolul de a menp.ne tensiunea
pe grila constanta:·· curenpi vaijabili sc1:irgîn4u-se ·ta pamîilt... L :~ ·; ·-:·

6.3. EMISIA $1 RECEPTJA UNDELOR RADIO

a) lntroducere. Într-un circuit oscil~nt închis, oscilap.ile pot fi amortizate

sau întretinute, daca va fi consumata energie Î:h· mod continuu. Un mod de
a întrep.ne oscilapile î1 constituie montarea unui asemenea circuît oscilant în
circuitul grilei unei triode. Pentru a transmite energie în spafiu este nevoie
de o antend care este~ de fapt un cir~uit oscilant deschis. Pentm a..înfelege acest
aspect sa ne reamintim' faptul ca'· un .cuplaj între .doua circuite oscilante era
posibil prin intermeditil clmpurilor magnetice ·variâbiletcare induceau CJ1rentii
în bobinele alaturate. Daca circuitul oscilant în care se produc oscilatiile este
departe de circuitul de recepp.e (circuitele sînt slab;cuplate) atunci oscilatiile
induse sînt foarte slabe! Sa presupunem ca îndepartam placile condensa-
torului putin c_îte putin. În aceasta situap.e liniile cîmpului~·electric capata
o dispersie din ce în ce mai mare în spatiu, iar daca le-am aduce tot paralel,
dar în linie dreapta, atunci am obfine o antend, eu liniile cîmpului electric
uniform distribuite în jurul ei. Daca punem placa ~nferioara la pamînt
(fig. III.6.11), atunci liniile clmpului electric se închid între-vîrf ~ pamînt,
unele dintre ele parcurgînd distante enorme. Cum[cîmpul electric este oscilant
în timp, el va da na~tere, în jurul lui, unui cîmp magnetic to( oscilant, aparînd

C L

~ .

• Emiftifor . :Recepfor
Fig. ID.6.11 . .

815
 __..,___ ,,.t
a) 4-4-1-,1,-~1-+-ji-+-+-+-.....,..,..-+-+-+-1-1-1-+-1-.--...

b)

c)

Fig. ID.6.12

astfel o .unda electromagnetica a carei lungime de unda este À = 21tc VLC.

Deci postu.1 de èmisie va fi, schematic, u1;1 circuit oscilant cuplat inductiv eu
bobina· unei antene .care radiaza în spatiu unde electromagnetice. La receptie
avem de-a face tot eu o antena care, prin cuplaj i~ductiv, transmite oscilatiile
unui circuit oscilant montat l_a intrarea în aparatu.1 de recepti~. Este evident
ca antena va receptiona toate oscilatiile, dar prin acordarea aparatului recep-
tor se vor prinde selectiv numai undele a caror frecventa coincide eu frec-
venta ·proprie a circuitu.lui de intrare
b) Emisia radiofonieii consta însa din ·transmisia oscilatiilor sonore. Un
circuit oscilant cuplat eu antena ar exped.ia în spatiu doar un- puis de osci-
latii period.ice de î.f. eu amplitudine egala (fig. III.6.12a). Pentru a transmite
§Î oscilatiile de joasa frecventa (j:f.), în circuitu.1 grilei se cupleaza microfonul,
care transforma oscilatiile membranei în oscilatii neregu.late ale tensiunii
grilei oscilatoru.lui. Deci în locu.1 unor oscilatü întretinute de î.f. eu amplitud.ine.
egala, vom avea de-a face eu oscilatii de ·amplitudine variabila, sau cum se
spune, curentul de înalta îrecventa este ,,modu.lat" de oscilatiile de j .f. (fig.
III.6.12b). Schema unui ,,post" de emisie eu pentoda este redàta în fig. III.6.13.
În _circuitu.1 oscilant, montat ·1n circuitu.1 grilei iaù na§tere oscilatii de î.f.
neamortizate. Peste ele se suprapun oscilatiile neregulate date de microfon,
astfel ca oscilatiile de î.f. sînt modulate .de oscilatüle de j .f. ale curentului micro-
fonic. Aceste oscilatii sînt transmise antenei prin cuplaj inductiv. În circuitul
antenei este montat de asemenea un condensator variaqil care asigura regla-
rea ei.
c) Reeeptia undelor radio. Sa urmarim, pe scurt, fenomenele care au loc
într-un receptor: receptia· undei printr-o antena, amplificarea semnalu.lui
de î.f. recepponat, detectia, separarea componentei de î.f. de componenta de
j.f., amplificarea ultimei componente §Î redarea ei într-un difuzor (fig. III.6.14)_.

576
 ... ..

Circuil de
modulare

\
t-JT
Fig. 111.6.13

A~a cum am enumerat aceste operatii este necesar un transfer al oscila tiilor
de la un etaj la altul, transfer care se face prin cuplaj inductiv ~i nu prin
,,culegere" de pe o rezistenta de sarcina ca în fig. III:6.Ba. Un cuplaj inductiv
sau prin transformator este ilustrat în fig. III.6.15. Se vede ca oscilatiile
curentului anodic din primul tub, produse de oscilatiile introduse pe grila
lui, sînt transmise, prin cuplaj inductiv, pe grifa celui de-al 4oilea tub,
semnalul final de ie~ire fiind ,,cules" din circuitul anodic al celui de-al doilea
tub. Transformatoarele difera în functie de domeniul frecventelor în care
se lucreaza. Pentru frecvente înalte, cînd pierderile prin curenti Foucault ar
fi apreciabile chiar în transformatoare cu tole, se renunta la miezul feromagnetic,
utilizîndu-se fie pulbere f eromagnetica dispersata într-o mas a izolanta, fie
rpiezuri din ferite care au rezistivitate mare. Sa. presupunem acum ca avem
semnalul (î.f.) amplificat. Acesta trebuie detectat ~i trebuie separata din el

Defecfor c(]
Difuzor

Fig. 111.6.U

577
 les,re
>
Tr

ÎT.
©
Fig. 111.6.15

componenta de j .f. Operaµa se poate realiza,. într-un caz simplificat, eu aju-

- torul unei triode care face detecµa pe grill, dar eu circuitul anodic modi-
ficat ca în fig. III.6.16. În primul rînd, trebuie observata aparip.a în circuitul
grilei a unui circuit R 2C2 care are rolul de a amplifica componenta de j.f. în
felul urmitor : condensatorul C2 prezinta o reactanta mare pentru compo-
nenta de j.f. (m mie), deci pe rezistenta R 2 vom avea o cadere de t~nsiune
între grila §i catod, ceea ce va face sa creasca. semnalul la intrare: pentru
aceasta componenta. in· continuare, curentul anodic detectat este- separat
în cele doua componente la o bifurcatie, într-una fiind montata o capacitate
variabila C,, care prezinta o reactanta mica pentru î.f., care trece apoi prin
L' la ,,masa". Trecînd prin: L' se produce _o reacµe favoral?ila asupi:a circui-
tului oscilant LC. · Separarea cQmp~>nentei· de J.f.' de cea de·.j.t este: u~urata
de bobina 'de ,,oprire" L" èare îi opune o reactanta (mL). D?-are: Con;iponenta
de j.f. trece apoi spre· casca telefonicë. · sau, daca · este amplificata, spre .un
düuzor. În paralel eu casca este legat un alt condensator C6, care, în cazul
existenteï unei componente de î.f. slaba, îi favorizeaza scurgerea.
Cuni ar ara.ta acum un i'eceptor avansat. O schema de principiu poate fi
urm~ta în fig. III.6.17 în care sînt folosite trei pentode. Primel~ do'1i _e~aje
de amplificare sînt pentru î.f.: · (A.l~J. ~i Al,.).· Receptorul are èleci doua. etaje
de amplificare în î.f., detecµa pe o diode. §i doua etaje· de amplificare p~ntru
j.f. Pè schema nu sînt trecute în detaliu circuitele de alimentare., cele de pola-
rizare a grilei §Î modul de alimentare. a grilei-ecran. Cititorul poate acum sà

578
 -
__,--
. ~----- -·
----------
_,-

.:1
Casci
leleFonici

Fig. m.6.16

vada. semnificatia tùturor elementelor. Sînt necesare unele mici precizari.

În primul rînd, punctele ·negative au fost legate la ,,pamînt", indicînd astfel
ca ele sînt toate în legatura. În al doüea rînd, transferul de la dioda detec-
toare la trioda din primul etaj de amplifica~e pentru j.f. (A[~.) se face prin
intermediul unui circuit RC pentru a separa componenta de j.f. de cea de
î.f. În sfîr~it, cuplajul între ·cele doua etaje de amplificare pentru j.f. se face
prin rezistente ~i capàcitap, deoarece prin capacitate avem acee~i compo-
nenta de j.f., iar cea de înalta frecventa care armai trece, se scurge prin rezis-
tenta djn circuitul anodic al triodei.
([) Q)
@
kf
:,
A;r

______..._____-'-_ _ _ _..___,.._.,__ _ _ _ _ _.,__ _.,__ _ __,._--+-__ -ir

+[T
Fig. 111.6.17 .

579
 Sv Amf D AJf
Efaj de amesfec~re
0 a frecventelor

Fig. 111.6.18

d) Prineipiul superheterodinei. Receptoarele radio moderne sînt de tip

superheterodina, a caror schema bloc este redata în fig. III.6.18. În receptor
intra pe o cale semnalul de î.f. receptionat de la ~ntena, ;;i amplificat (Au).
Peste acesta se suprapun, într-un etaj numit schimbator de frecvenfa Sv, oscila-
tiile produse de un oscilator O montat în aparat, a carui frecventa este regla-
bila, dar apropiata de înalta frecventa. ,,Amestecul" celor doua oscilatii duce
la un fenomen de ,, batai", de frecventa egala eu diferenta ~i suma frecven-
telor celor doua semnale. Diferenta, în general de ordinul a 400 kHz, este
numita 9i medie frecvenja (m.f.). Urmeaza apoi caile obi!jnuite: amplificator
de m.f. (A mf), detector (D), amplificator de j .f. (A;1 ) ;;i, în sfîr;;it, difuzorul. Avan-
tajul esential al ei consta în faptul di este mai U!jOr de amplificat curentul
de medie frecventa pentru ca în etajul de amestec oscilatorul de frecventa
variabila trimite o astfel de tensiune încît diferenta frecventelor sa ra.mina
constanta.

6.4. OSCILOGRAFUL CATODIC $1 UNELE APLICA'fll

Oscilograful este unul din instrumentele de mare utilitate în laboratorul

de cercetari (studiul cur.èntilor alternativi) sau în sfera multor aplicatii practice
(televiziune, radar etc.). El folose9te deviatia unui fascicul de electroni sub
acµunea cîmpului electric la trecerea printre placile unor condensatori ( deflec-
jie electrica) sau sub actiunea cîmpurilor magnetice ( deflecft'.e magnetica).
Dupa modul de urmarire .a fasciculului pe ecranul fluorescent, avem de-a
face eu un oscilograf daca se utilizeaza fotografierea sau filmarea, sau eu un
osciloscop daca fenomenul este urmarit pe cale vizuala. Partea principala a
unui astfel de aparat o constituie tubul catodic (fig. ·III.6.19), un tub de
sticla vidat în care la un capat sînt emi9i termoelectroni dintr-un ,,tun"
electronic sub forma unui fascicul ,îngust. În drumul spre ecranul fluorescent
fasciculul trece prin elementele de deflecµe, care, de obicei, sînt doua perechi
de condensatori montate perpendicular unele fata de altele. Pentru a obtine
·un fascicul îngust, emitatorul, care nu difera de catodul eu încalzire indirecta
al unei triode, este montat în interiorul unui cilindru metalic pus la o ten-
siune negativa, astfel di electronii ies printr-un orificiu mie 9i se îndreapta
. spre o grila care poate modifica intensitatea fasciculului. Între grila §Î placile
de detectie se afla plasaµ doi cilindri de accelerare, pu9i la un potenJial pozitiv.
Cum se studiaza un semnal alternativ? Daca avem un semnal de studiat,
atunci p1acile verticale, care dau deviaµi '{)e orizontala (x) sînt puse la o

5b0
 (+-)- (+)

(-J
Calodcu
incilzlre
lndi'rec" .-.---
Fig. lll.6.19
-
tensiune alternativa de' frecvenja reglabila, produsa de un osciJator intern,
numit oscilator de baleiaj. Tensiunea de baleiaj ,,plimba" fasciculul electronic
pe orizontala, astfel di. la frecvenje mai mari de 10 Hz, apare pe ecran o
linie luminoasa pe care o putem deplasa în sus 9i în jos. Semnalul de studiat
este aplicat direct pe placile orizontale, care dau deviajia pe verticala (y),
daca este suficient de intens; în caz contrar este trecut printr-un amplificator.
Cum ~i pe placile orizontale este aplicata o tensiune alternativa, atunci fasci-
culul electronic sufera ~i o deviajie pe verticala, mi 9carea lui fiind rezultanta
a doua mi 9cari ale caror viteze sînt perpendiculare. Daca cele doua semnale
à.u aceea9i frecvenja, atunci se va observa pe ecran ,,forma" serimalului necu-
noscut. Daca· se cunosc frecvenjele de baleiaj se poate determina frecvenja
semnalului necunoscut. ·
0 frumoasa aplicajie a oscilografului o constituie studiul figurilor Lissajous
prin compunerea a doua semnale alternative aplicate pe cele doua perechi
de placi. Daca vrem sa studiem compunerea a doua mi9cari cînd au frecvenje
egale, sau diferite, se aplica tensiuni alternative pe ambele perechi de placi,
scojînd din funcjiune oscilatorul de baleiaj. În felul acesta, fasciculul de
electroni se va gasi sub acjiunea a doua cîmpuri electrice, periodice în timp,
~rp~ili~~- .
Un alt exemplu de folosire a osciloscopului o constituie trasarea ciclului
de histerezis. Sa presupunem di avem un inel feromagnetic pe care bobinam
doua înfa 9urari ca la un transformator (fig. III.6.20). Curentul alternativ din
circuitul primar lp = 1pm sin wt va magnetiza torul, iar în circuitul secundar
va apare un curent prin inducjie electromagnetica. Fie Np 9i respectiv N,,
numarul spirelor ·din cele doua circuite, de secjiune S. Inducjia magnetica
B = Bmax sin 6lt produce un flux magnetic variabil în secundar, <I> = N ,SB =
= N,SB 0 sin wt 9i deci o tensiune indusa: E, = - d<I>, = - N,SB 0 w cos wt.
dt
În fig.· 6.20 se observa di pe placile verticale se aplica un semnal ,,cules"
de pe un potenjiometru P, semnal proporjional eu intensitatea lp, deci cu
H. în schimb, daca aplicam direct pe placi tensiunea E,, care este o funcjie
consinusoidala, · am reprezenta pe dB în funcjie de H. De aceea se mon-
dt
teaza un circuit ,,integrator" RC, care schimba faza tensiunii E, cu ~, deci
2
\,
581
 n

Fig. m~e.20

de la cos rot la sin rot. Pentru a fi mai explicip, sa pornim _de la faptul ca pe
pla.cile orizontale este aplicata tensiunea de la bornele condensatoru.lui :
I I I

U = \ dQ = \ idt = \ E, ◄ dt = N,SBo()) Ccos rot dt=

,) C .) C .) RC RC .) -
0 0 0

= N,SBo sin c..>t, deci U- B.

RC
În felu.1 acesta, fasciculul electronic ~e gas~te sub actiunea simu.ltana a
doua fo~e, una propo~ionala eu H, iar alta eu B, din care cauza el descrie
ciclul de hists-rezis. Intervalul de timp dintre doua treceri consecutive prin
acela~i punct este mai mie. de (1/10) s daca circuitul este alimentat de la
reteaùa de curent alternativ, astfel încît curba apare continua.

6.5. PRINCIPIUL RADIOLOCATJEI

Prlncipiu.l radaru.lui este oarecum simplu. Seamana, daca vreti, eu acela

a1 sonarului, adica. al masuratorii distantei dintre doua corpuri prin interme-
diu.1 masurarii duratei de timp necesare sunetu.lui sa parcurga distania dus-
întors de la emitator spre corpu.l de care se reflecta undele sonore. Radaru.1
face acel~i lucru numai ca el utilizeaza, ca. semnal de investigatie, undele
electromagnetice în domeniul undelor radio dé lungime de unda mica, numit
~i domeniul microundelor. Un mbd simplificat de descriere consta în urma-
toarele : de la un emitator este expediat în spaiiu un puls (tren de unde),
momentul emisiei lui fiind înregistrat pe un oscilograf. Daca. undele electro-
magnetice întllnesc un obiect în spapu, atunci ele se reflecta ~i sînt recepponate
de acee~i antena, fiind apoi amplificate ~i transmise la oscilograf. în felul
acesta, alaturl de pulsu.1 luminos care reprezinta. unda emisa, apare un alt

582
 Ffg. m. 6. 21

_puls, care reprezinta unda reflectata. îinînd seama ci viteza de propagare

în aer a undelor electromagne~ce (c) este mult mai mare decît a. obiectelor
care se deplaseaz.a (tren, avion, racheta), rezulti rapid distanta radar•obiec-
~iv : d = ct/2, unde teste timpul necesar pentru a parcurge distants, dus-întors.
Se ridica unele probleme speciale, care au fost rezolvate de fizicieni §Î anume,
este vorba pe de o parte, de emisia dirijata, pentru a explora pe rînd diversele
regiuni din spatiu, iar pe de alti parte, de separarea semnalului emis de cel
reflectat. Primul obiectiv este realizat de antena direc#onala, iar al doilea
de a§a-numitele dispozitive magnetice nereciproce.
A ntena direcJionala este -confecµonata dintr•o bara cilindrica de ferita
pe care este înfa§urata o bobina (fig. III.6.21). Ferita respectiva are o permea-
bilitate magnetica mare §Î conductibilitate electrica foarte redusa, pentru-
a mic§ora pierderile prin curenti turbionari la frecvente înalte. Prin bara de
ferita unda electromagnetica trece numai daca vectorul cîmp magnetic osci-
lea.za în lungul ei, astfel ca directia de propagare este perpendiculara pe antena.
Deci, daca o astfel de antena va fi montata la un receptor, semnalul va fi
minim daca antena este dirijata pe direcpa emifatorului §Î maxim dadi
va forma un unghi de 90 °.
Dispozitivelè nereciproce sînt construite pe baza efectului Faraday, descoperit
eu 100 de ani în urma. Amintim aici unele notiuni legate de polarizarea luminii,
care vor fi prezentate în detaliu la optica. Într-o unda electromagnetica avem .
de-a face eu un cîmp electric Ë oscilant în timp, dispus perpendicular pe
...
cîmpu1 magnetic H §Î el variabil în timp, ambii fiindfperpendiculari pe directia
I ....

...
de propagare. Planul . format de vectorul E §Î direcfia de propagar"e_. (o notàm
'

eu, K) se nume~te plan de polarizare. Atunci cînd exista numai o directie de

... .... • . -~ ' , ê
oscilatie a lui E, respectiv H, lumina respectiva este polarizata· lin,iar. _·
Efectul Faraday consta în rotirea platiului de polarizare a' luminii polarl-
zate, la trecerea printr-o sticla. Ïn cazul acesta Jnsa, .sticlele_ sînt rie~agn~tic~.
Un efect analog poate fi obtinut la trecerea luminii prin substanfe inagnèti-
zate. Efectul poate fi înfeles facînd analogia eu orientarea.unei_ bare magnetice

583
 .. ,
I
I
J

Anfena

Emi(ifor D1 A C

Fig. 111.6.22

într-un cîmp magnetic dupa tangenta la liniile de cîmp. Ne p.utem imagina

ca ·O asemenea interactiune exista între cîmpul magnetic al undei ~i inductia
magnetica a substantei, interactiune care tinde sa aduca. directia de oscilatie
a cîmpului undei paralel cu directia magnetizarii. Deci o substanta magne-:-
tizata într-o directie, ar trebui sa permita trecerea undelor electromagnetice
al diror cîmp magnetic oscileaza. paralel cu directia de magnetizare. Exista
unele. dispozitive eu miezuri magnetice care prezinta însa ~i o ciudatenie
~i anume, lasa sa treaca prin ele und~ care vine dintr-un .sens, dar nu o lasa.
sa treaca pe cea reflectata, de aceea poarta nuinele de dispozitive nereciproce.
Schema tinui radar poate fi modificata folosind asemenea dispozitive
(fig. III.6.22). Trenul de und~ (I) pleaca prin dispo?itivuJ m1-gnetic n~reciproc Dl
de la emitator ~i este transmis prin antena. El nu ajunge însa. ~i la receptor
(R) din cauza dispozitivului nereciproc D 2 • Daca vine un semnal reflectat
(R), din cauza inversarii fazei eu 180°, dispozitivul D 2 lasa sa treaca semnalul
spre receptorul R, .dar nu ~i spre emitator. Semnalul trecut de p 2 este
amplificat ~i pus sa actioneze un dispozitiv de vizualizare C. Sa cita.ni unele
exemple de aplicare a radarului : conducerea navelor pe timp de ceata sau
întuneric, pilotarea avioanelor, aplicatii militare în tehnica apararii anti-
aeriene etc.

PROBLEIIE

1. 0 bila de greutate G = 10 V3N este suspendata de un fir izolator inexten-

sibil, imponderabil, eu lungimea l = l m. Bila, înca.rcata 'CU o sarcina. +q,
se afla sub actiunea unei sarcini -q fixata în planul orizontal ce contine
punctul de suspensie~ la distanta d = 1 m de el. Sa se calculeze marimea sar-
cinilor care tin acest pendu! într-o pozitie înclinata eu 30 ° fata de verticala.
Mai sta firul întins în à.:easta pozitie? Daca. înlaturam sarcina -q, pendulul
începe sa oscileze n :!amortizat. Sa se calculeze tensiunea în fir cînd pendnlul
trece prin pozitia de echilibru.
R: q = (10-'/3)C. Da. 30( V3-1) N.

584
 2. Doua sfere eu densitatea de 5 g/cm 3 ~i cu rnza de 1 cm sînt suspendate
in acela~i punct de cite un fir izolator eu lungimea egala eu 10 cm, de gro-
sime ~i greutate neglijabile. Daca fiecare bila este încarcata eu 1 µC, sa se
calculeze unghiul dintre iire cînd sferele se afla în apa (e, = 81). Pre::upunem
œ am neutraliza brase sarcinile. În cît timp aj ung in contact cele doua sfere
daca neglijam rezistenta la înaintare?
ql ) •
R: ex= arc sin ( . ~ arc sm 0,017; t1 < O. •For\a electrostatica este
161tel1 gV (P,or/J - Pa/JII
insuficienta pentru a desp~i sferele.
3. Sa se deseneze liniile cîmpului electric pentru doua sarcini electrice de
acela~i semn, dar neegale, ~i sa se compare eu figura obtinuta pentru cele
egale. ·
4. 0 ·pipeta eu raza gurii de scurgere de 1 mm, care contine 100 g dintr-un
lichid dielectric, este plasata între placile unui condensator plan eu S == 100 cm2
~i d = 10 cm. Presupunem ca tot lichidul este încarcat- uniform eu 10 µC ~i
are tensiunea superficiala a= 10- 2 N/m. Sa se calculeze numarul de picaturi
de lich~d care se scurg pîna _la golirea completa a pipetei, în prezenta ~i în
absenta cîmpului electric generat prin legarea condensatorului la o tensiune
de 1_03 V. Densitatea lichidului este de 2 g/cm3 ~i se neglijeaza efectul presiunii
hidrostatice. ·
M(c + Q f)
R; n 0 = Mg/21tra ~ 10 5 /6, n 1 = ----- ~ l,001, 10 5 /6;
21tra

5. În colfurile unui hexagon eu latura de 1 cm sînt plasate sarcinile ± 1 µC

prin alternanta. Sa se calculeze lucrul mecanic consumat pentru a deplasa
o sarcina din pozitia ei, pe directia bisectoarei unghiului, într-o poziµe situata
la 10 cm departare.
R: f ~ - 4,8·10-4 J.

6. Într-o eprubeta de masa neglijabila, care contine V cm3 de apa, este

introdus un corp eu greutatea G, densitatea p ~i sarcina q. a) Sa se calcu-
leze intensitatea cîmpului electric aplicàt pe verticala locului pentru a men-
tine corpul în echilibru. b) Cu cît cre~te temperatura apei,· daca tot lucrul
mecanic cheltuit, de forta rezultanta., pe distanta de d(cm), cînd cîmpul
electric este inversat, se transforma în caldura?
G Pa) 2, 10~1G(l - p0 /p)d
R:E=-11-- ; l i t = - - - - - - ' - - - - .
q p Pa Ve.
7. Sa se calculeze capacitatea echiv~lenta Ce a gruparii de condensatori
din fig. III.P .1. Sa se scrie U AB, UCD ~i U EF în functie de U ~i C,, precum ~i
energia totala înmagazinata.
2 4 3 U1C
R: C, = S C; UAB = U EF = 11 U; UCD = 11 U; W =S •

585
 Fig. m.P.1

8. 0 radia~e cade pe o substania care are lucrul de extracpe de 1 eV.

Unul dintre fotoelectronil emi§i intra. într-un condensator plan pe 1inia
med.iana. Condensatorul, èu lungimea de jlO cm ~ distania dintre placi de
1 çm, este pus la 100 V. Dupa traversarea condensatoruluj electronul este
deviat eu 1 mm de la linia ~ediana. a) Care este lungimea de unda cînd se
neglijeaza efectul gravitatiei? b) Care ar fi lungimea condensatorului pentru
ca electronul considerat sa nu mai iasa din condensator?
R: ;. ~ 0,4 A: l = 2,5 m.
9. Se leaga o sîrma de cupru la o baterie de tensiune electromotoare $ ~i
rezistenta interna neglijabila. Scrieti puterea Joule la o temperatura t > 0°C
tinînd seama de dilatarea sîrmei.
il 1
R: P1 =-
R0 (1
.
+ cept)(l . ::::: P
- cxl)
0 (1 - «pl}(l + cxl).
10. într-un vas. cilindric de 1 kg se afla 200 cm3 dintr-un lichid pîna la
= 1 mm de marginea superioara. ln lichid este scufundata o sîrma eu
h, 0
p = I0- 5 !l•cm ,rlp = 10-5 grd-1, lungimea de .10 ·m ~i sectiunea de 0,1 mm2,
alimentata la un acumulator de 6 V. Care este temperatura fata de 0°C la
care lichidul ar atinge marginea vasului §Î în cît timp este atinsa ? Caldura
specifica a vasului este egata eu cea a lichidului (4 000 J/kg•grd.), coeficientul
de dilatare al lichidului (2 •10-1 grd-1) este de doua ori mai mare decît cel
al vasului. Secµunea vasului este de 5 cm2, iar densitatea lichidului este
4e 1 g/cm8•
, 2 oh O Ro !
R: âl ~- p ~ 250°C; T ~ - (mv + mz)cAt == 333 h.
(3V01 + V 1) 0 U•
11. Sa se calculeze rezistenta echivalenta a unui circuit format di~ trei
rezistori eu rezistentele egale eu R ljÎ doua potenµometre eu rezisteniete egale
eu 2R, montap ca în fig. III.P .2.
R: Circuitul din fig. III.P.2 este echivalent eu cel din fig. III.P.3a ~ apoi cu cel 5}in fig.III.P.31>
prin transformarea circuitului stea (ABC) ln clrcuitul triunghi {A'B'C') cu R ~ 3R; R,ow ==- 2R.

586
 R R
T
.
Fig. 111.P.2·

/
,,,,·-- - - ...
'
1,4' Ù\ 13·,

'\
'
I
\
'
\ R R
' , ....
a b.
Fig. 111.P.3

12. Cum trebuie legate 100 de baterii identice pentru ca intensitatea

curentului debitata pe o reziste1:1ta R sa. fie maxima, eu conditia ca rezis-
tenta interna a gmpirii sa nu depa§easca de 10 ori valoarea rezistentei interne
a unei · baterii ?

R: n = 10
V-; -
R
~
,
de clte m se -
1
10
VR -
r
elemente; -m
n
< 10.

· 13. Rezistenta unei bai· electrolitice este de 10 O. Cum variaza timpul-

în care se depune o substanta la catod, cînd un voltmetm este montat, pentm
a masura tensiunea, la bornele baii? Cu cît la suta variaza acest timp., daci
· baia este alimentata la o sursa eu ·S = 11 V ~ rezistenta interna de 1 0,
iar voltmetrul arata 9,9 V?
R: Cre§te: Al/10 == 1.01 %.
14. Un electron este emis dintr-o sîrmi prin care trece un curent electric.
Sîrma este plasata perpendicular pe liniile unui cîmp electric uniform. De
ce nu ra.mine traiectoria electronului paralela. cu directïa cîmpului electric?
În ce directïe este deviat electronul cînd liniile cîmpului electric sînt paralele ,
eu direcfia de emisie ?
R: Deviat in sensul curentului.

587
 15. Doi conductori paraleli, eu lungimea l(m) fiecare ~i aflati la distanj:a
d unul de altul, prin care circula curenp de sens contrar, I 1 = J O sin Cilt §Ï
1 2 = I O sin (c.>t + 1t/4), sînt legap între ei printr-un resort de constanta. k.
Scrieti ecuapa de mi~care a unui cap al resortului, marimea amplitudinii
deplasarii lui ~i desenati graficul elongatiei.
y'2 µc,I 0111
Il: y(t) =- -
8 kd
- sin oot (sin oot + cos oot); A = y(3T/8).

16. Un electron eu o componenta a vitezei de 103 m/s intra într-o bobina

în lungul axului central. Bobina, lunga de 1 m, este fa.enta din sîrma de
0, 1 mm în diametru, spira linga spira, înfa~urata. pe o teava izolatoare eu
diametrul de 1 cm. Cît de mare este tensiunea alternativa de 50 Hz la care
electronul ar atinge peretii bobinei într-o alternanta? Care trebuie sa fie direc-
tia componentei vitezei pentru a avea efect maxim? Se va folosi p = 10- 5 n •cm.
/
R: Componenta "-!tezei sa fie perpendiculad. pe axul central al bobinei;
mv 1
U = 0,707 - . - y ' R 1 + 00111 ~ 7/24 V.
er µ 0n

17. Cît de mare este foqa de interactiune între spirele unui cadru patratic
confectionat din sîrma de 0,5 mm2 ~i p = 10- 6 il •cm cînd se rote~te într-un
cîmp magnetic uniform de 0,1 T avînd viteza liniara maxima de 1 500 cm/s?
Cuplul foqelor de interactiune are acel~i sens eu cuplul motor?
µ Blv 1
R: F = - 0- - s 1 sin oot ~ 42,2 sin oot ; momentul cuplului este nul.
1
16p

18. 0 bobina .este introdusa într-un vas ce contine 1 1 de apa la 10 °C.

Apa este adusa la fierbere prin alimentarea bobinei în curent continuu sau
alternativ de 50 Hz. În primul caz ajunge la fierbere în t1 = 5 min, iar în
al doilea în t2 = 10 min. Tensiunea de alimentare este în ambele cazuri de
209 V. Se cere: a) defazajul; b) parametrii bobinei.
R: tg cp ~ 0,54 ; R = 52,25 n; 1- ~ 0,09.

19. Un dinam excitat în paralel alimenteaza o rezistenta externa de 103 n.

Sa se calculeze intensitatea curentului din rotor daca bobinele inductorului
. ~i rotorului au rezistent;ele de 100 ~i respectiv 10 n. Cum trebuie plasat un
circuit oscilant eu L = 1 mH pentru a produce oscilatii a caror frecvent;a
este egala eu cea de rotatie a dinamului (50 Hz)? Care este capacitatea
· condensatorului. · Se da tensiunea la berne de 100 V. ·
R: J = 1,1 A; între rotor i;i colector; C = 10-1 F.

20. !n secundarul unui transformator eu raportul de transformare de 1/10

este montat un condensator de 1 µF. Sa se calculeze marimea tensiunii induse
în primar la întreruperea contactului lui eu o sursa de 1 000 V. Rezistenta
secundarului este de 100 .Q, iar inductant;a de 1 mH. Se neglijeaza pierde-
rile prin efect Joule.
LsUs -ÎJCR -lO't ·
Il: Up = CR? e '= 10 e 2
(V).

588
 21. Fasciculul unui radar este emis la un unghi constant fata de orizon-
tala. cînd întllne§te un avion care se deplaseaza uniform. Semnalul reflectat
este înregistrat pe un oscilograf a carui viteza de baleiaj este de 103 cm/s.
Distania dintre doua semnale reflectate succesiv scade eu 2 mm dupa fiecare
rotatie a radarului pe suprafata unui con, rotape care se face într-un minut.
Care este sensul mi§carii avionului §Î viteza lui? Ce mi§care suplimentara
ar trebui sa execute radarul cînd avionul s-ar deplasa paralel eu Qrizontala
spre radar.
R : Vine spre radar eu viteza de 500 m/s : o ~care de lnlUtare.

·1
\
 ' t

·v1
Optici 1i \spectroscopie·
 . i

1. lntroducere

Optica studiaza lumina l}Î fenomenele .luminoase. Ea constituie o ramura

a §tiintelor fizice ce se ocupa cu probleme ca: natura §Î proprietaµle luminii,
modùl de producere a ei, legile propagarii luminii, modul de interactiune
cu substanta. ·
Lumina provenita de la diferite corpuri constituie agentul fizic care, prin
intermediul retinei, face ca ochiul sa poata ,,vedea" aceste corpuri (Qpsjs =
~tiinta despre vedere). · .
'Natura luminii, structura ei 3: preocupat pe oameni din cele rtiai vechi
timpuri. Diversele ipote~e emise în vechime erau însa pur speculative~. deoarece
nu exista posibilitatea verificarii lor prin experiente. ·Doar legile propagijrii
luminii au putut fi studiate. mai amanuntit pe baza observaµei ca, în mod
obi~nuit, lumina se propaga în linie dreapta, àstfel ca între 1626 (Snellius)
~i 1637 (Descartes) sînt enuntate legile refractiei, cele ale reflexiei fiind cunos-
cute din timpuri imemoriale (~tim, de exemplu, ca Euclid ~i Aristote! le
-utilizau deja, însa nu cunoa~tem descpperitorul lor).
În prezent se ~tie ca fenomenele l~minoase (actiunea fotochimica, lumi-
nescenta, efectul fotoelectric, efectele fiziologice ale vederii etc.) sînt produse
de cîmpul electric alternativ al undei electromagnetice, domeniul vizibil fiind
cuprins aproximativ între lungimile de unda À = 4000 A l}Î À = 7600 A.
A§adar, o raza de lumina este de fapt o unda electromagnetica. Teoria electro-
magnetica a luminii a contribuit ~ult la perfectionarea aparatelor optice,
totodata explicînd !JÎ fundamentînd din punct de vedere fizic legile opticii
geometrice.
Studitil fenomenelor optice se grupeaza de obicei în trei sectiuni :
- OPTICA GEOMETRIC.A, în care se studiaza legile propagarii luminii
l}i formarii imaginilor optice, facîndu-se în general abstractie de natura luminii.
- OPTICA ONDULATORIE, unde sînt studiate fenomene ca difractia,
interferenta ~i polarizatia luminii. Astfel de fenomene pot fi explicate consi-
derînd lumina ca un fenomen de natura ondulatorie, în speta, o unda electro-
magnetica.
- OPTICA FOTONIC.A, în care sînt studiate procese ca efectul foto-
electric !JÎ altele ce scot în evidenta aspectul corpuscular al undelor electro-
magnetice. · ·

593
 i • .

2. Optica geometricd

2.1. LEGILE FUNDAMENT~ ALE· OPTICll GEOMETRICE

Optica geometrica este un capitol al opticii care studiaza mersul razelor

\ de lumina prin diferite medii · transparente. Legile opticii geometrice stau la
baza construirü unui mare numar de aparate optice ca microscopul, luneta,
telescopul,. aparatul de fotografiat, aparatul de proiecpe etc. Astfel de aparate
formeaza imaginile diverselor obiecte luminoase, sau luminate, cu ajutorul
,,razelor" de lumina provenite de la aceste obiecte, raze ce se propaga în linie
drea~. Precizia acestor aparate, construite pè baza conceptului de ,,razi
de lünilna.", poate fi dusa destul de departe, atîta timp cît nu devin q.omi-
nante fehomenele legate de natura ondulatorie a tuminü, cum sînt cele de
difracµe ;~i interferenta, care conduc la alte principü constructive. Marea
majotjtate a instrumentelor folosite în industrie, în §tiinta §i în viata de ~oate
zilèlé,_ se bazeaza însa pe legile opticü geometrice date mai jos, legi experimen-
tale, stabilite direct, în urma a numeroase observapi efectuate de-a lungul
tjmpurilor asupra fenomenelor luminoase. .
a) Legea propagarii rectilinii a Iuminii. Daca între un paravan opac, P
~ un izvor de lumina punctiform, I, a~ezam un creion AB (sau un alt corp
opac oarecare), :atunci pe paravan se va forma umbra A' B' a creionului
(fig. IV.2.1). · Se, constata ca direèµile IBB' §Î IAA' sînt drepte.
Pamîntul ~ Luna, fiind luminate de SQare, lasa în partea opusa Soarelui
cîte un con de umbra. Cînd o regiune din suprafaia Pamîntului intra în conul
de umbra al Lunii, în acea regiune avem eclipsa de Soare (fig. IV.2.2). Spatiul
conic corespunzator regiunii A din fig. IV.2.2 se nume§te umbra, iar cel ce
corespunde regiunii A' se nume§te penumbra.. Forma acestora se datore§te
mersului rectiliniu al razelor luminoase provenite de la Soare.
În general, formarea umbrei ~i penumbrei, formarea imaginilor prin instru-
mentele optice, alinierea obiectel~r prin vizare, precum §Î alte fenomene asema-
natoare, au la baza urmatoarea lege : 1ntr-un metliu transparent omogen lumina
se propaga în Unie dreapta. ·
Segmentul de dreapta de-a lungul caruia se propaga luminà se nume§te
raza de "lumina. Un grup de raze de luinina formeaza un fascicul de lumina.
Daca razele sînt concurente într-un punct, ele formeaza un fascicul omocentric,
izogen sau conic. Un fascicul omocentric este divergent, cînd razele sale pleaca
din vîrful conului, §i convergent, cînd sensul razelor este spre vîrful conului.
Daca. razele sînt paralele, ele formeaza un fascicul paralel" sau cilindric. Un
fascicul paralel poate fi considerat ca fiind omocentric, avînd punctul de

594
 Fig. IV.2.1

Soarele

Fig. JV.2.2
 concurenta situat •la infinit. Izvoarele de lumina dau de obicei fascicule conice
divergente ; condensorii aparatelor de proiecpe dau fascicule convergente ;
colimatoarele dau fascicule paralele cilindrice).
1
(

Segmentele I A' §Ï I B' clin fig. IV.2.1 sînt raze de lumina. Experimental,
o singura raza de lumina nu poate fi realizata riguros, ci numai aproximativ
§Î anume, facîndlca lumina sa treaca printr-o desèhidere foarte mica, separînd
deci prin diafragmare, un fascicul cît mai îngust dintr-un fascicul larg. Daca
însa orificiul este prea mie (avînd cliametrul sub aproximativ 0,001 mm),
lumina vizibila nu-1 mai strabate dupa legea propagarii rectilinü; prin orificiu
trece o lumina slaba ce se raspînde~te în toate dirèctiile, datorita fenomenului
" de difractie. Acest fenomen este desigur prezent ~i în cazurile orificiilor mari,
însa în mod. obi§nuit, el nu este observabil §Ï de aceea lumina apare ca
propagîndu-se în linie dreapta. · .
b) Legea independentei mutuale ~i a inversiunii drumului optic. Sa consi-
deram camera obscura- din fig. IV.2.3. Se reaminte§te ca o camera obscura
este o cutie închisa eu peretii interiori înnegriti, avînd un orificiu, 0, prin care
poate trece lumina de la un obiect, ce formeaza pe peretele opus o imagine
rastumata a acelui obiect_ Uneori în orificiul O se monte~za ~i o lentila conver-

. Camerà 11/J.rcvra

A'

Fig. IV.2.3

genta. Daca se obtureaza fasciculul provenit din extremitatea A, de exemplu,

se constata di fasciculul B B.' nu sufera nici o modificare. Cu alte cuvinte,
fiecare din fasciculele ce ~e întretaie în O ΧΠpastreaza individualitatea, nefiind
perturbat de prezenta celorlalte, propagîndu-se ca §Î în absenta lor. âceea§i
independenta mutuala se constata în numeroase alte fenomene din optica
geometrica (formarea imaginilor prin obiectivul aparatului fotografic, micro-
scopului, prin pupila ochiului etc.). Se mai constata experimental ca drumul
· pareurs de lumina între doua puncte date nu se schimba daca se muta izvorul
1uminos dintr-un punct în celalalt, adica atunci cînd se inverseaza sensul
de pareurs al luminii.
Toate aceste fapte experimentale au condus la urmatoarea lege: Parcursul
·unei raze de lumina este independent de ac/iunea altor raze # de senml de
,propagare.
ObssrvaJie (1) ¼a cum se va vedea la studiul opticii ondulatorii, daca
razele ce se întretaie provin de la izvoare coerente, atunci ele se influen-
Jeaza apreciabil datorita fenomenului de interferenta. Prin urmare, legea

.596
, ..'1

fodependentei mutuale este valabila numai în cazul fasciculelor ce vin de ta

izvoare necoerente, ceea ce se întîmpla de fapt ap'.roape în toate cazurile
obi~nuite.
c) Legile reflexiei. Cînd o raza de lumina ajunge 1a limita de separare
·dintre doua medii de propagare diferite; o parte din ea trece în mediul al
doilea, iar o parte se reîntoarce _în primul mediu {fig. IV.2.4). Revenirea
1uminii în mediul în care se afla raza incidenta atunci cînd întlln~§te suprafata

Al doi/ea
mediu @

a) !,)

Fig. IV. 2.4.

<le separare între doua medii, se nume§te reflexie. Reflexia luminii înseamna
<leci o modificare a direcpei razei incidente, ea ramînînd însa în acela§i rµediu
-de propagare. Punctul I în care are loc aceasta deviere se nume§te punct
.de inciden/a, iar noua directie IR se nume~te raza reflectata. Considerînd
normala N la suprafata de separare în punctul de incidenta, unghiul dintre
normala IN ~i raza incidenta SI se nume§te unghi de inciden/a, iar unghiul
,dintre normala ~i raza reflectata IR se nume~te unghi de reflexie. Legile
·reflexiei, stabilite experimental, sînt :
1. Raza incidenta, normala $i raza reflectata se gasesc în acela# plan. /,
2. U nghiul de reflexie este egal eu unghiul de inciden/a.
Modul în care se construie~te raza reflectata în cazul unei suprafete plane,
·poate. fi urmarit pe fig. IV.2.4. a. Dîndu-se raza- incidenta SI, planul de inci-
-denta fiind chiar planul caietului, raza reflectata se obiïue ducînd directia
IR în acela§i plan dupa un unghi egal eu i fata de normala N. În acel~
mod se poate afla directia razei reflectate. pe orice suprafata, cum este de
-exemplu cea sferica, în fig. IV.2.4.b, unde normala la suprafata este dupa
clirectia razei.
-Re/lexie t?irijata ~i reflexie difuza. Daca suprafata reflectatoare este perfect
plana~ un fascicul incident paralel va fi, dupa reflexie, tot paralel, cum se
vede •Îll fig. IV.2.5.a. În acest caz avem de-a face cu fenomenul de reflexie
dirijata. În cazul în--care suprafata prezinta mici denivelari {fig. IV.2.5.b),
lumina paralela este împrrujtiata dupa reflexie in toate directiile. Acest feno-

597
-'
 (a) (ô)
. Fig. IV.2.5

men se nume§te reflexie difuzi. În general, orice suprafa!i difuzeaza mai

. mult sau ~ai putin lumina. ·Astfel, de exemplu, pe o suprafafa -· de hîrtie
obi§nuita lumina se reflecta, practic, difuz, în timp ce l>e o suprafata metalica
lustruita, nichelata sau argintati, reflexia este, practic, dirijata. Desigur,
exista §i în acest din urma caz lumina difuzata, însa e atît de staba încît
de obicei nu este observata.
d) Legile refrac1iei. tn fig. IV.2.4 se vede ci raza de lumina care t_rece
dintr-un mediu în celalalt,_ nu-§i mai pastreazi · direcpa de propagare din
primul mediu, ci se frînge (în cazul nostru, apropiindu-se de ilormala IN,
la suprafata de separare dusi în punctul de incidenti). Aceasti schimbare
a direcpei razei de lumina la trecerea dintr-un mediu transparent în altul,
se nume~te 1'efracJie. Unghiul dintre raza refractata ~i normali se nume~te
unghi de refracJie. Daca unghiul. de refracpe este mai mie decît unghiul de
incidenti, mediul. al doilea este optic mai dens decît primul. În caz contrar,
spunem ci mediul al doilea este optic mai puJin dens ·de'cît primul. Feno-
menul de refracpe a luminii.,)a limita de separare a doua ~edii transparente
diferite are loc conform urmatoarelor legi : . . ·
1. Raza incidenta, noymala 1i raza refractata se a/la în acela1i plan.· .
2. Raporlul dint1'e sinusul unghiului de incidenJa # sinusul unghiului de
\ .
rej'facJie, pentru doua medii date, past'feaza o valoare. constanta care se nume~te
indicele de yefraclie al mediului al doilea fa/a de primul.
În fig. IV.2.4 sînt da:te doua exemple de refracµe a luminii, în care mediul
al doilea este optic mai dens decît primul. N otînd eu n indicele de refraciie.
relativ al mediului al doilea fati de al primului, formularea matematici a
legii a doua este :
sin i
--=n. · (2.1)
sin r

Indicele de refracµe al unei substante transparente fata de vid se num~te

indice de re/1'acJie absolut al acelei substante. El reprezinta raportul între
sinusul unghiului de incidenJa în vid ~i sinusul unghiului de refracµe · în
substanta respectivi. N otînd eu n 1 ~i n 2 indicii de refracpe absoluµ a. doua

598
 .\

substante oarecare, atunci inàicele de ,ef,acJie. ,elativ, n, al celei de a doua

substanie (care conµne raza refractata) fatl de prima va fi :

n=-,
n2
(2.2)
n1
iar lègea refracj:iei se va putea scrie ~i sub fo~a :
n 1 s~ i = n2 sin r. (2.3)
Conform celor spuse mai sus, este evident ca indicele de refracp.e absolut
al vidului este egal eu unitatea. Sticla obi§nuita are indicele de refracpe
absolu~ pentru radiapa galbena a sodiutui 1,5, apa 1,33, sulfura de carbon ·
1,63, diamantul 2,43, aerul t,0003. etc. Aerul, avînd iridicele de refracpe foarte
aprol>Ï:at de cel al ~vidului, în practica se pot tua ca indici de refractie absoluti
pentru substante valorile lor fata de aer, · atunci cînd nu este nevoie de o . ·
precizie prea mare.

2.2. REFLEXIA TOTAL!

În cazu.1 în care lumina trece dintr-un mediu optic mai dens in unu.1 mai
pupn dens (de exemplu, din apa ·tn aer, din sticla în aer, din sticla în
apa etc.), unghiul de refracpe este totdeauna mai mare decît unghiul de
.. incidenta ~i de aceea el _poate atinge valoarea n/2 pentru o anumita valoare
i, = l a unghiului de incidenta mai mica decît n/2 (fig. IV.2.6). Valoarea l
a unghiului de incidenta. pentru care unghiul de refracpe este n/2 se num~te
unghi .limita~ ·Mai departe,. pentru orice valoare a unghiului de incidents. mai
mare decît unghiul limita, l, lumina nu mai trece in mediul al doilea, ci
se' reflecta. in punctul de incidenia, întorcîndu-se in primul mediu; conform
legilor reflexiei, suprafata de separare comportîndu-se deci ca o ogli:Q.da.
Absenia practic completa. a luminii in mediul al doilea pentru unghiuri de
incidenta mai mari decît unghiul limita, intoarcerea ei integrala în mediul
întîi, a fa.eut ca acest fenomen sa fie numit reflexie totala.

Fig. IV.~.6

599··
 Unghiul limita are o val(?are bine determinata pentru o pereche data de
substante transparente adiacettte. Într-adevar, legea refractiei ne da:
. l .
n1 sin = n2 sin -
7t
,
2
de unde
. .l n2
Sln = -- , (2.4)'
n1
ceea ce arata ca unghiul limita, l, depinde numai de indicii de refractie ai
celor doua substante în contact. Daca de exeniplu mediul al doilea este aerul
(n 2 ~ 1) unghiul limita, l, pentru apa-aer este 48°, pentru sulfura de carbon-
aer este 38 °, pentru diamant-aer este 24 °. .
Din cele aratate mai sus ~i din legea reversibilitatii drumului pareurs de
lumina, deducem imediat ca daca o raza de lumina trece dintr-un mediu
mai putin refringent în altul mai refringent, (de exemplu, din aer în sticla),.
atunci valorile unghiului de refractie r sînt cuprinse între zero !jÎ l pentru
toate valorile unghiului de incidenta i cuprinse între zero ~i 1t/2. Nu exista
deci, în acest caz, nici un unghi de incidenta i pentru care r sa fie mai mare
decît l.
ObservaJie (2). Dupa cum am mai aratat, în cazul în care lumina cade pe
un corp, acesta poate sa o reflecte, sa o absoarba sau sa o transmita. Aceste
trei fenomene au loc totdeauna simultan, însa de obicei în propoqii foarte
diferite. Sticla, de exemplu, eu indicele de refractie n = 1,5 reflecta doar
aproximativ 4% din lumina ce cade pe ea. Avînd ~i o absorbtie neglijabila,.
sticla transmite deci aproape integral lumina. Astfel de corpuri se numesc
transparente. În clasa corpurilor care transmit practic. în întregime lumina
intra ~i corpurile translucide, care spre deosebire de cele transparente, nu
transmit dirijat lumina, dupa legile refractiei, ci difuz, împra~tiind-o în
toate directiile (de exemplu, geamul mat). Cît prive§te corpurile absorbante
(care retin prin absorbtie o parte apreciabila a luminii), acestea absorb în
general selectiv lumina §Î se numesc corpieri colorate. Corpul care absoarbe
. toata lumina ce cade pe el poarta numele de corp negru. Negrul de fum,
de exemplu, se comporta eu buna aproximatie ca un corp negru. Corpurile
metalice lustruite sînt puternic refléëtante; ele reflecta aproximativ 90%
din lumina incidenta. Majoritatea oglinzilor sînt confectionate din sticla pe
suprafata careia s-a depus o pelicula- de metal (de exemplu, argint).

2.3. STIGIIATISM ~GUROS ~i APROXIMATIV.

APROXIMATIA LUI GAUSS

Optica geometrica s-a dezvoltat în strînsa legatura eu const,ruirea §Ï perfec-

ponarea aparatelor optice. Prin aceste aparate, optica a pus la dispozitia omu-
lui un mijloc de ,,extindere" a organului sau de vedere (ochiul), a§a curi1
mecanica, de exemplu, a extins capacitatea sa manuala prin folosirea uneltelor
mecanice !jÎ ma§inilor. Aparatele optice formeaza imâ.gini ale obiectelor, imagini
în care ochiul poate distinge mai multe amanunte §Î' detalii mai fine decît
daca ar privi direct aceste obiecte. Imaginile trebuie sa fie însa cît mai
clare §Î cît mai asemanatoare eu obiectele respective.

600
 Pentru formarea imaginii unui punct este necesar ca orice fascicul incident
-0mocentric (conic) sa ra.mina omocentric 9i dupa ie~irea din dispozitivul optic.
Este necesar deci ca fiecarui punct de pe obiect sa-i corespunda cîte un singur
punct pe imagine. Aceste doua puncte se numesc pimcte conjugate. Deoarece
orice obiect real este alcatuit dintr-o infinitate de puncte, vom avea totdeauna
o infinitate de puncte conjugate. Aceasta corespondenta biunivoca între punc-
tele spatiului-obiec:t 9i punctele spatiului-imagine, numita omografie optica,
•conduce la formarea unei imagini perfecte, ideale, numita imagine stigmatica
(stigma = punct). De.. fapt, în practica acest stigmatism nu poate fi realizat
în mod riguros, ci, a 9a cum vom vedea în capitolele urmatoare, fiecarui punct
1uminos al obiectului îi corespunde în general ca imagine o ,,pata" lumi-
noasa mai mult sau mai putin întinsa. Reducerea dimensiunilor acestei pete
pîna la un punct înseamna realizarea stigmatismului riguros al imaginii. Dato-
rita însa structurii discontinue a retinei ochiului, precum ~i a placii fotografice,
nu este nevoie sa se realizez.e o imagine perfect punctiforma a unui obiect
punctiform (imposibil de altfel de realizat. din cauza difractiei). Într-adevar,
doua imagini circulare form8:te pe retina sau pe placa fotografica, vor aparea
separate una de alta atunci cînd între ele va exista cel putin un element
fotosensibil neluminat sau mai slab luminat. În cazul retinei, elementele
fotosensibile sînt conurile 9i bastona!Jele. Intervalul dintre doua conuri fiind
de 5 microni (5 · 10- 3 mm), doua puncte vecine privite de un observator, nu
vor putea fi ,,rezolvate", adica vazute ca fiind separate, daca distanta din:::---
tre imaginile lor pe retina este mai. mica decît acest interval. A~adar o
imagine népunctiforma va fi receptionata de ochi ca fiind totu~i punctiforma ·
<laca dimensiunile sale sînt mai mici decît o anumita limita. în observatiile
•curente este deci suficienta realizarea unui stigmatism aproximativ, deter-
minat de posibilitatile limitate ale ochiului, care nu poate distinge amanunte
-0ricît de mici.
Pentru· a vedea· în ce conditii instrumentele optice realizeaza stigmatismul
:aproximativ, sa consideram exemplul din fig. IV.2.7 în care .este reprezentat
un ansambl~ · de doua medii transparente separate printr-o suprafata plana .
AB (acesta se mai nume~te ~i dioptru plan). Consideram n 1 > n 2 , ceea ce
ar corespunde de exemplu apei (n 1) ~i aerului (n 2 ). Considerînd doua raze ce
pleaca din punctul-obiect A 1 ~i anume raza A 11 i, normala pe suprafata de
separare, care va trece deci nedeviata 9i raza A 212 ce cade sub unghiul de
· incidenta i ~i care se va departa de normala dupa refractie (r > i). Punctul
de intersectie a acestor doua raze dupa ce ele au strabatut suprafata de
-separare AB constituie imaginea lui A 1 • În cazul nostru, acest punct de
intersectie nu se formeaza eu razele reale de lumina, acestea formînd :un
fascicul divergent, ci eu prelungirile lor. De .aceea A 2 este imaginea' virtuala
.a obiectului punctiform A 1 . Vom cauta sa aflam în ce conditii imaginea Ai
.a unui punct A 1 este stificient de stigmatica (suficierit de punctiforma). Obser-
vam ca segmentul l 11 2 . poate fi exprimat astfel :
l 11 2 = p 1 tg i = p 2 tg r,
în care p 1 9i p 2 sînt distantele de la suprafata dioptrulÜi pînâ la obiect ·9i,
respectiv, imagine. Deci :
tg i
P2 =Pi-· (2.5)
tgr

601
 Hetliu oplic
mai pu/in o'ens

@
I,
A

®
Metliu oplic
P2

mai dens
P;

Fig. IV.2.7

Aceasta relap.e ne arata ca pentru o pozitie data a obiectului punêtiform

A 1 ·(o distanµ. p 1 data) imaginea A 2 se formeaza la diverse distantè -p 2, ce
depind de unghiul de incidenta, i. Deci orice fascicul conic emis de punctul
A 1 , conp.nînd o multitudine de raze ce cad sub diverse înclinapi pe supra-
fata AB, va da n~tere la o multitudine · de intersecpi, A 2, ale _razelor emer-
gente, obtinîndu-se astfel o imagine astigmatica, nepunctiforma. Daca fasci-
c~lul este suficient de îngust, adica' are o deschidere: rl destul de mica t.e: i ~
°' sin i ~ tg ,,, O:! sin 1', 3:tunci : ·
C:111 1~
P2 O:J. P1 -:- ,
sm'I'
~i folosind legea refracp.ei (2.3) se obp.ne ;

Ps = P1 n 1\ , (2.à')
n1
care arata ca în aèeasta aproximaµe pozitia imaginii este bine _determinata ·
printr-o valoare a' distanfei p 2 ce nu' depinde de unghiul de inci.denfà. Im~gi-
nile date de instmmentele optice sînt deci~ suficient de precise daca sînt for...
mate eu fascicule înguste, vecine cu axa.optica ~i tnclinate Joarte pu/in faJa de axa.
Astfel de fascicule se numesc /ascicule paraxiale, iar aceasta apro:ximape se

602
 · Pr

- ··- - - - - - - - A2
. 1,
...-'/'Imagine
,,,,,, ..../ vlrfuala
.... /
.... ~ I
;' /

,,,,,....
/ I
/
/
_,, .I
.,,.,, /
/
.,
/
I v
I
I
I
I
I
I
I
I
I

Fig. IV.2.8

nnme§te aproximaJi,a lui Gauss. Fasciculul paraxiàl se obpne prin diafragmare~

adici 8.§ezmd ·în. calea luminü un paravan opac în care este practicat un mie
orificiu (diafragma).

2.4. OGUNDA PLANA.

0 suprafata plana foarte neteda (de obicei metalica sau ·metalizata) care
reflecta aproape integral lumina ce cade pe ea, constituie o oglinda plana.
Folosind legile reflexiei, putem cunoa~te modul în care oglinda .plana for-
meaza imaginile obiectelor luminoase (sau luminate). Sa studiem mai întîi
formarea imagi:tµi unui punct (fig. IV.2.8). D~ ·punctul A 1 cade pe oglinda
un fascicul conic al carui punct de concurenta dupa reflexie va constitui ima-
ginea lui A 1 • Pentru aflarea acestui punct de concurenta este suficient.,.. sa
luam numai doua.raze oarecare A 111 ~i A 912 • Dupa reflexie aceste doua raze
stnt divergente, punctul lor de intersecpe A 9 fiind pe prelungirile lor. Acest·
punct va .fi deci imaginea virtuala a punctului A 1 , deoarece'Qose formeaza eu
ajutorul prelungirilor razelor reale reflectate de oglinda. ... .
Cititonû poate stabili WJ0r pe cale geometrica faptul ca perpendicularele
coborîte din A1 ~i A 1 pe planul oglinzü sînt egate ~ în prelungire (1,1 = p1).

603
 N

a.
------~I '
I '
I '
-----~--:--~A
A
1mag1ne / 'Z
1
I /.(
I /

_____ .,_ ____ _,

I /
1 / /
1 /
, 1 l.1

c1 - 1 . C2 '·
1
1
1
'
1
1
Fig. IV.2.9

Cu alte cuvinte, punctttl imagine este simetricul punctielui obiect Ja/a de planul
oglinzii.
Observam ca daca obiectul A 1 ar fi avut o astfel de pozitie fata de oglinda
încît punctul / sa fie cuprins în aria oglinzii, atunci una din cele doua raze
folosite pentru constructia imaginii putea fi luata chiar de-a lungul perpen-
dicularei A 1 / , adica sub unghiul de incidents. egal eu zero. 0 astfel ~e raza
se va reflecta dupa aceea~i directie, prelungirea ei întîlnind deci în acel~i
punct Ai oricare alta raza incidenta oblic pe oglinda.
Plecînd de la aceste rezultate, putem afla mai U§0r imaginea unui obiect
o~recare data de o oglinda plana; ca exemplu este data în fig. IV.2.9 ima-
ginea unui triunghi plan A 1 B 1 C1 obtinuta prin construirea simetricului sau,
folosinà planul oglinzii ca plan de simetrie.
În concluzie, putem spune ca oglinzile plane formeaza imagini virtuale
ale obiectelor reale, drepte (nerasturnate), egale eu obiectele §Î a§ezate simetric
fat~ de planul oglinzii.
Daca o oglinda plana se rote~te eu un unghi a, raza reflectata se rote~te eu 2oc.
Aceasta proprietate, U§0r de demonstrat, este folosita la toate galvanometrele·
§Î electrometrele eu oglinda §Ï la orice alt d.ispozitiv eu oglinda rotitoare.
în fig. IV.2.10 este data o oglinda MN. Fa.ra a modifica directia razei inci-
dente Slv rotim oglinda eu un unghi oc pÎl:a în pozitia MN'. Punctul de inci-
dents. a luminii pe oglinda va fi àcum 1 2 • Problema care se pune este aflarea
unghiului ~ dintre razele / §Î JI reflectate de oglinda în cele doua pozitii
+
ale sale. Pe figura se vede ca unghiul / 21 1N = 90 ° i 1 este un unghi exterior
al triunghiului M/2/i, iar 2i1 este un unghi exterior pentru triunghiul PI2l1.

604
 / \
-......:::,,,._P
~-:-~
,fi. . . . . . .
V/8"'....._
\

u
Fig. IV .2.10

Putem deci scrie: ex.+ 90° +i 2 =· 90° + i 1 ~i ~ +.2i2 = 2i1 • Din aceste
relatii rezulta imediat, ex.= i 1 - i 2, ~ = 2{ii - i 2) ~i deci,
~ = 2« Q.E.D. (2.6)

2.5. OGLINZI SFERICE

Oglinzile sferice sînt calote sferice foarte lustruite ~i de obicei metalizate,

care reflecta practic toata lumina ce cade pe ele. Daca suprafata reflectatoare
este partea interioara a sferei din care face parte oglinda, avem de-a face
cu o oglinda '. concava, iar dac~ este partea e~terioara, ea se nume~te oglinda
convexa. Centrul sferei din care face parte oglinda se nume~te centrul de
rnrb-ura sau. centrul de sfericitate, iar mijlocul suprafetei oglinzii (polul calotei
sferice) se nume~te vîrful oglinzii. Dreapta ce trece prin centru §Î prin vîrf
se nume:;te ax optic principal, spre deosebire de celelalte drepte ce trec prin
centru fa.ra sa treaca prin vîrf, care se numesc axe optice secundare. .
a) Focar principal, focar seeundar, plan focal. Focarul principal este punc-
tul de pe axul optic principal în care converg, dupa reflexie, toate razele
care au venit spre oglinda paralel cu axul optic principal. Focar secundar este
un punct situat pe 'un ax optic secundar, în care converg razele care au
c~zut pe oglinda paralel cu axul optic secundar respectiv. Distanta de la vîrful
oglinzii pîna la focar se nume§te distan/a Jocala. în fig. IV.2.11 este reprezentat
spre exemplüicare modul de construire a focarului la o oglinda sferica con-
cava. Normala în punctul de incidenta I coïncide eu directia razei sferei, R.
Se vede ca FI = FC din triunghiul isoscel IFC. Deoarece se utilizeaza de
obicei f~scicule paraxiale, unghiurile « vor fi în general mici, încît FV ~ F 1

605
 \

Oglln'i_ concavi
~

Fit. IV.2.11

~ deci, în aproximapa lui 'Gauss, FV = FC, ceea ce arata ca focarul F se

g~te la jumatatea segm~tului CV = R, adica:

f ~• (2.7)

Formula (2.7) · poate fi stabilita ~ pe calea folosirii consecvente a condi-

pilor de aproximape Gauss. Astfel, scriind / = R - FC (fig. IV.2.11) ~i
cos i : R/2FC, gasim imediat,

f =R (1--·1
- ..) . ,
2cos i
(2.8)

expresie exacta,' care arata ca distanta focala depinde în general de unghiul

de incidents. al razelor pe oglinda. Folosind însa dezvoltarea în serie a func-
pei cosinus,
·a
cos f. = l - -i + ... ,
2!
termenii ce con?n puterile lui i pot fi neglijap. pentru unghiuri i suficient de
mici (àproximapa Gauss)~ atunci cos i °" 1, iar expresia (2.8) devine o expre-
sie aproximativa, /°' R/2, adica tocmai formula (2. 7), independenta de unghiul
de incidents., în aceasta aproximape.
În fig. IV.2.12.a este reprezentat axul optic principal ~i un ax optic secun-
dar pentru o oglinda concava, iar în fig. IV.2.12.b pentru o oglinda convexa.
Remarcam în primul ~rînd ca focarul oglinzilor concave este real, iar focar,ul
oglinzilo, convexe este virlual, acesta clin urma formîndu-se eu ajutorul pre-
lungirilor razelor reale reflectate de oglinda convexa. În al doilea rînd, obser-

606
 Og!intlâ concavi

Oglint/,i convexi

Fig. IV.2.12

vam ca pentru axele optice secundare nu prea mult 1nclinate faia de axul
principal (unghiurl ~ mici, aproximapa lui Gauss), locul-, geometric al foca-
relor secundare, ce intersecteaza planul desenului dupa arcul FF', poate fi
aproximat eu un plan perpendicular pe axul optic principal. Acest plan ce
trece prin focarul principal F §Î este normal pe axu1 optic principal, se nume§te
plan focal.
b)· Constructia razei reflectate ciJKI .se da raza incidente. Dîndu-se o raza
incidents. SI (fig.. IV.2.11), se duce o raza a sferei, R, ce trece prin I §Î
se construi~te raza reflectata luînd r = t:. -
c) Constructia imaginii unui punct exterior axului optic. \ Pentru aceasta
este suficient sa folosim o pereche oarecare clin urmatoarele patru raze eu
drum cunoscut, duse din punctul dat A 1 (fig. IV.2.13.a): o razi (J) paraleli
eu axul optic, care dupa reflexie va trece prin focar,, o razi (Il} incidenta
în vîrlul _oglinzii, care se va reflecta dupa o direcpe simetrica fata de axu1

607
 A

i a)

b)
Fig. IV.2.13

optic, conform lcgilor reflexiei, o raza (III) ce trece prin focar ~i care se va
reflecta paralel cu axul optic ~i o raza (IV) trecînd prin centru, care se va
reflecta pe acela~i drum. Toate se vor întîlni într-un singur punct, A 2, daca
lucram cu fascicule paraxiale, acest punct fiind imaginea obiectului puncti-
form- A1.
d) Construetia imaginii unui punet situat pe axul optic. ~i în acest caz
este suficient sa folosim doua raze. Una poate fi luata. chiar dupa directia axului
optic; a doua se ia dupa o directie oarecare A 1l (fig. IV.2.13.b). Se constru-
ie~te reflectata acesteia, tinînd seama ca. raza R este normala în punctul de

608
 ·'.

incidenta, · I. La· intersectia razei reflectate cu axul optic se afla imaginea

A 2 a punctului dat A 1 •
e) Determina:rea pozitiei im.agjnn, ...~cu~t!!l. pu~~telor conjugate.· Sa consi-
deram fig. IV.2.13.b. Cu notatiile de pe figura,-· aplkînd ·teorènla sinusului în
triunghiurile oarecare A 1Cl !JÏ A 2Cl, avem:
sin i
--=
~ i''

= =
1

dar, sin i sin r, iar sin ·(180° -:- ~) sin ~ !ji împartind cele doua relatii, '\ '··,.1

obpnem -....-..:.-_...._;.;,.,....._,:_,

CA 2 l2 R - p
· l
-- = - , sau - - -2 = -2 • \.·.

CÀ l · li P1 - R l1
Lucrînd cu fascicule foarte înguste, punctele de incidenta I fiind foarte
aproape de vîrful V, se poate scrie cù aproximatie : l 2 Ol p2 ~i l 1 o.! p1 !Ji atunci
se obpne:

,.._.

Prin eliminarea numitorilqr obt_inem p1 R + P R = 2PJ,

2 2• iar din· împat1irea
ambilor membri cu p1 p2 R, rezulta relatia
1 .1 2
-+-=-,
· P2 P1 . R
care se mat poate scrie, folosind (2. ?) :

_!_ +..!..=_!_· (2.9)

P2 Pi f
Aceasta relatie ·se nume!jte ecua#a punctelor conjugate pentru oglinzi sferice.
Observam ca daca p1 =. oo, avem p2 = J, ceea ce exprima faptul ca focarul
este punctul de pe axul optic .în care converg razele provenite de la un punct,,
de. pe axul optic situat la infinit. Razele de lumina de la un astfel de punct
îndepartat sînt practic paralele între_ ele ~i paralele eu axul optic (fig. IV.2~ 11).
f) Construcfia imaginii unui obiect nepunctiform · prin oglinda concava,
Vom considera exemplul din fig. IV.2.14 în care se. da un obiect rectiliniu,
real, de înaltime Yv situat între --infinit ~i centru, la distanta p 1 de vîrful
oglinzü. Pozitia p 2 a imaginii reale, y 2 , se poate afla prin constructie, ca în '
figura, sau eu ajutorul ecuatiei (2.9). În plus, obiectul fiind acum nepuncti-
form, se pune .problema daca imaginea sa va fi mai mare sau mai mica decît
·. obiectul. Pentru a afla raspunsul ne putem folosi, de exemplu, de razele B 1 V
~i VB 2 (punctate în figura) !JÎ de tritinghiurile dreptunghice asemenea VA 1 B 1
~i V A 2 B 2 (deoarece i = r), de unde rezulta imediat:

(2.10)

609
. ~.

. Fig. IV.2.14
Raportul y 2/y 1 se nume~te marire lin-iara.- Desigur ca petitru- deducerea
formulei {2.10) pot fi luate în consideratie ~i alte: :relatii}:lgeometrice, cum
ar fi de exemplu, acelea dintre triunghiurile asemenea A 1 B 1C ~i A 2 B 2C.
Atît din constructii, cît ~i din relatiile (2.9) ~i {2.10) se poate u 9or constata
ca pe~tru orice pozitïe a obiectului real, situat între focar 9i infinit, imaginea
sa în oglinda concava este reala §i rasturnata_ ; ea este mai mica decît obiectul
daca acesta este între infinit ~i centru, este egala eu· obiectu.1, daca el este în
centru ~i este mai mare decît obiectul daca el este între centru 9i focar. Dadi
obiectul este situat între focar ~i vîrf, ima~nea sa este virtuala,' dreaptà~ ~i
mai mare decît obiectul (fig. IV. 2.15).

. 182
'77'/
............,. /
.,,,✓..,. / 1
_,,/'' / 1
.I ly.
/ 1 _2

1 -
/ 1..
1
r 1

Fig.·1v.2.1s

610
 ,.·_
:...

li,

b) \
Fig. IV.2.16
g) Formarea imaginilor in oglinda eonvexa. Imaginile în oglinzile convexe.
se pot construi eu acelea~i metode folosite la oglinda concava. in fig. IV.2:16. a
este data constructia. imaginii în ogtinda convexa a unui punct Ai, situat pe
axul optic, iar în fig. IV.2.16.b este aratfl,ta constructia imaginii în oglinda
convexa a unui obiect Jiniar de niari~e y 1 , perpendicular pe axul optic priti-
cipal. Se vede u~or ca în oglinzile convexe imaginile obiectelor . reale sînt
totdeauna yirtuale, drepte (nerasturnate), mic§orate §Î situate între focar
~i vîrf pentru orice pozitie a obiectului între infiriit ~i vîrf. in plus, a~a cum s-a
spus mai înainte, însu~i focarul oglinzilor convexe este virtual.
Aplicînd teorema sinusului în triunghiurile A 1IC ~i A 2IC din fig. _IV.2.16.a,
, sau folosind relatiile de asemanare între triunghiurile dreptunghice A 1 B 1 V
~i A 2 B 2 V precum ~i între triunghiurile A 1 B 1 C ~i A 2 B 2C din fig. IV.2.16.b,
. . 1 1 1 ·
se gase9te relat1a - - +- =- - .
P2 P1 f

611
 '\ \

\ '

Fig. IV.2.17

Observam ca aceasta relatie poate fi dedusai din ecuatia (2.9) daca luam
marimile p2 ~if cu semn negativ. A~adar, relatia (2.9) este o relatie generala
a oglinzilor sferice, în care distantele de la oglinda la obiecte san imagini
reale se introduc cu semnul plus, iar q.istantele de 1a oglinda la ·obiecte sau
· imagini virtuale se introduc cu semnul minus.

~.6. LAMA CU FE'JE PLAN PABALElE. BEFRAC.î11 SUCCESIVE

a) Trecerea luminii prin lama eu fete plan raraldC'. 0 raza de lumina

. ce ca4e oblic pe o lama transparentà cù fete plan paralele (fig. IV.2.17) sufera
doua refractii suècesive dupa legile :
• • • • I f • •1
n1 sin i_ = n2 Slll 'Y, n2 sin 'Y = n1 Slll 1, •

Însâ . r' -= r ca alterne interne ~i · de<:i :

.,
1, ='l·,
. (2.11)
adica raza emergenta l'R este paralelà cu raza incidenta SI. Raza de luminà
strabate deci là.ma pla'µ paralela fa-ra sa· fie deviata, însa dupa cum se vede
pe fig. IV. 2.17, emergenta este deplasata fata de raza incidenta. Deplasarea
h este , u~or de stabilit :
h . l sin ex,
unde ex = i - r (deoarece i' = i, r' = r) _§Î l = e/ cos r. Înlocuind, obtinem
imediat: ·
sin (i - r) .
h = e-_,.;._---. (2.12)
cos 1'

612
 .... _ .

·,®
I
I
I
I
Nit I
1

Fig. IV.2.18

Aceasta. deplasare,, h, a razei de lumina paralel eu ea însa9i la· trecerea

prin lama eu fete plan-paralele, cre9te ·deci eu cre9terea grosimii lamei 9i eu
cre9terea unghiului de incident a. .
è) Refractia atmosferiea. Aerul atmosferic nu este un· mediu omogen
clin punct de vedere optic, inclicele sau de refractie variind în functie de densi-
tatea sa, care dupa cum se ;;tie scade pe verticala o data eu cre9terea înaltimii.
Din aceasta cauza lumina ce vine de la un astru (Soare, Luna sau o stea
etc.) la un observator de pe Pamînt va parcurge o traiectorie curba, dînd im-
presia ca astrul s-ar afla în prelungirèa ultimei portiuni a acestei traiectorii.
Pentru reprezentarea fenomenului ne putem imagina atmosfera ca fiind
alcatuita clin foarte multe straturi ~aralele, fiecare strat avînd indicele de
refractie putindiferit de al celuilalt. În fig. IV.2.18 se vede ca observatorul
0 de pe Pamînt nu prime~te lumina de la steaua S dupa direcpainipalaS 1 1 ,.
ci dupa OS'. În felul ace:sta astrele vor a pare totdeauna mai sus decît sînt în
realitate. Cînd Soarele, de. exemplu, se vede la orizont, el se afla de fapt cu
aprqximativ 7° mai jos, sub linia orizontului. Tot datorita aèëstei refractïï
atmosferice L tina ;;i Soarele par turtite pe verticala cînd sînt vazute la orizont.
Aceasta refracJie atmosferica se nume§te refracji'e astronomiea atunci cînd lu-
mina provine de _la corpuri cere;;ti ~i refrac/ie terestra cînd lumina provine
de la corpuri de pe Pamînt._
c) Mirajul. Mirajul este de asemenea un fenomen de refracfie atmosferica. ·
El se datore§te variafiei densitatii straturilor de aer, deci §Î a .indicelui de ~
/ refracfie, eu temperatura. Astfe], daca suprafata solului este foarte calda,
straturile de aer din imediata vecinatate vor fi mult mai calde decît cele
superiDare, indicele de refracfie cre;;te eu cre§terea înalfimii .. Are loc o inver-

613
 8

. Aer rece .

Fig. î~.2.H .

sare a densitatii straturilor. Un ·observator .0 (fig. IV._2.19)· va vedea obiectu.1 ·

. AB însotit de o imagine a sa rastumâta ·(AB') in prehingirea ultimei portiuni /
a traiectoriei curbe parcursa de lumina prin straturile de aer din vecina-
tatea solului. Acest fenomen, în care imaginea rasturnata AB' se afla sub
obiect, se nume~te miraj inferior. Daca imaginile rasturnate apar deasupra
obiectului (cînd stratele inferioare de aer sînt mai reci decît cele superioare,
cum se întîmpla uneori deasup~a marilor, dimineata) fenomenul se nume~te
. /
miraj superior. Mirajul mai este cunoscut ~i sub numele de ,',fata morgana"
(sau, popular, ,,apa moqilor") cu care au fost denumite fenomenele complexe
de miraj ce apar in· vecinatatea coastelor strîmtorii Messina dintre Itali~ ~i
Sicilia.· ' ·· . · · ' . · ·

2.7. PRISMA OPTICA

a) Mersnl razei de -lnmina prin prisma. 0 prisma optica este uri mediu
transparent limitat de doua fete plane (doi dioptri piani) ·a caror linie de in-
tersectiè se nume:jte muèhia prismei. Unghiul diedru A dintre cele doua· fete
plane se nume~te · unghi de refringenJa, sau unghiul prismei {fig. IV.2.20) .
Orice plàn perpendicular pe muchie se nume~te sectiune principala. Vom
considera' cazul obi~nuit, în ·care raza de lumina ce strabate prisma este con-
tinuta totdeauna într-o sectiune principala a ei, intrînd prin fata AB ~i ie~ind
prin fata AC. Orice rata de lumina SI ce intra diµ vid sau aer în prisma
(caz întîlnit aproape ·exclusiv în practica.), infrînd din.tr-un mediu ·mai .putin
dens în · unul optic mai dens (n 2 > n 1), se refracta în punct de incidenta I,
apropiindu-se de normala, fiind deci abatuta spre baza prismei BC. Dupa
urmatoarea refracpie în punctul de emergen/a P, raza se va depa.rta de nor-
mala, înclinîndu-se deci 9i mai mult spre baza BC. Unghiul 8 dintre directia
razei incidente SI 9i directia · razei emergente l' R este numit unghi de emer-
genta ; .el. .constituie unghiul totaJ cu care o raza de lumina . este ·deviata din
drumu.1 ei atunci cînd este obligata sa treaca printr-o prisma de. indice de
refractie mai mare decît al mediului din jurµl ei. · .
· ·Din.. fig. IV.2.20. se yede ca unghiul diiltre normalele în I 9i l' este egal
cu unghiu.1 prismei A, iar ca µnghi exterior în triunghiul determinat de aceste

614
 R

Bau prlsmei
Fig. IV.2.20
normale cu segmentul II', r + r' = A ... Apoi,-din triunghiul format de acela~i
segment II' eu prelungirile razelor incidenta §Î emergenta, unghiul de deviatie
ca unghi exterior poate fi scris :
8 = (i - r) + (i' - ,') = i + i' ~ A.
Folosind ~i legea refractiei în I §i I', obtinem un sistem de patru ret'ajii :
n 1 sin i = n 2 sin r, n 1 sin i' = n 2 sin r' (2.13)
r + r' = A, i + i' :_A= 8, (2.14)
care permite determinarea a patru marimi necùnoscute de exemplu· r, r',
i' cînd se da un'ghiul de incidenja i împreuna .eu constantele n 1 , n 2 , A.
b) Deviatia minima. Relaµa (2.14) arata ca unghiul de d;~iajie :a; varia7a
cu unghiul de incidenfa. Experimental se constata ca, dî~d diverse valori
unghiului de incidenja, unghiul de deviajie e~te totdeauna mai mare decît o
anumita valoarea minima. 8m,n~ Aceasta valoare minima a unghiuluiJ de
deviajie corespunde cazului i = i' §Î r = r', adica unui mers simetric al razelor
prin prisma, în care punctele I §Î I' sînt egal departate de vîrful prismei, raza
Il' din interiorul prismei fiind perpendiculara pe bisectoarea unghiultti A al
prismei. ln aceste condijii formulele prismei devin: t

n 1 sin i = n 2 sin r . (2.15)

2r = A, 2i-- A= '8m,n· (2.16)
ln aceste formule i este acea valoare. particulara a unghiului de incidenja
pentru care deviatia 8 atinge limita sa inferioara 8m,n· În practica, masurîndu-se
unghiul de deviajie minima 8,,,,,,, .poate fi determinat indicele de refracjie '
relativ, al materialùlui din care este confecjionata prisma. Într-adevar, folo-
sind notàjia n = n 2 /ni pentm indicele de refracµe relativ , avem :
sip.i = n s~n r

615
 1·.

~1· u t·1· " d (2. 16) , ea1eul"am pe · .i· ~1· r ; i·

1 tzm -+-Bm,,.
=A -, r -:- A
- , de unde
2 · 2
•
Slll
À
.
+ 8min
2
n=----- (2.17)
. A
-sm ~.

e) Conditia de emergenta. Foarte important este faptul di în punetu.1 de

emergenta l', lumina ie~ind ~dintr-un mediu optie mai dens în unul mai pupn
dens (n1 < n 2), va exista posibilitatea aparitiei fenomenului de reflexie
totala în punctul l'. Cu alte euvinte s-ar putea ea raza de lumina sa nu mai
poata ie~i din prisma, ci sa se reflecte total în interiorul ei. Astfel, daca în
anumite condiµi r' ar fi mai mare decît unghiul limita l, nu am ma~ a vea raza.
emergenta. A~adar, pentru: ea raza Il' sa poata ie~i din prisma trebuie ea
r' ~ l
observam ca ~i în punctul I unghiul de refraetie r variaza între 0 ~i l cînd un- .
ghiu.1 i variaza între 0 ~i rc/2. Deci dupa prima refraepie a razei SI, unghiul
de refraetie reste totdeauna mai mie decît l (vezi reflexia totala) :
r~ l
Adunînd aeeste doua. inegalitap obtinem : r + r' ~ 2l. îinînd seama ea
A = r + r' rezulta:
A ~2l. (2.18)
Aceasta este eonditia ea oriee raza, odata intrata în prisma, sa poata ie~i din
ea (eonditia de emergenta). 0 prisma eu indieele de refracpe relativ n, eu unghiul
refringent mai mare decît 2 are sin 1/n, nu va la.sa nici o raza de lumina. sa 0
para.seasea ; oric~__raza intrata în .â>risma se va reflecta tot~ pe· fata AC.
d) Prisma eu reilexie totala. Dintre numeroasele tipuri de prisme utili-
zate în praetiea vôm~mentiona prisma a carei sectiune principala este un triunghi
drepttinghi isoseel (fig. IV. 2.21.a). 0 astfel de pri~ma. este de obieei folosita.
A E

8)
bJ
Fig. IV.2.21

616
 { .. ·

in conclifiile în care lamina cade perpendicular pe una din fetele - · catetà

(în punctul 1), deci sub unghiul de incidenja i = O. Ea va trece mai departe
nedeviatà §i va càdea în J' sub un unghi r' = 45 °. Dadi prisma este din
sticla eu ti = 1,5, atunci unghiul limita al ei este l = 42 °. Rezulta ca în J'
lumina cade sub un. unghi r' > l §Î se va reflecta total sub un unghi de reflexie
de 45°. A§adar· raza va cadea pe fata BC de asemenea perpendicular ·(unghiul
de incidenta nul) §Ï va trece mai departe, în aer, nedeviata. 0 astfel de prisma
utilizata în aceste conditii deviaza deci o raza din drumul ei cu unghiul de 90°.
· e) Dispersia luminii prin prim1a. 'Irimitînd pe pri~ma un fascicul cilindric
îngust d~ luminà alba (necolorata), provènita de la Soare, de la un arc electric
sau de la filamentul incandescent al unui bec electric (fig. IV.2.21.b), acesta
se va descompune în punctul de incidenta I, dupa i11trarea în prisma, într-un
fascicul mai larg §Î colorat. Dupa ie§irea clin prisma fascicitlul colorat se va
largi §i mai mult, încît pe ecranul alb E, a~ezat în calea sa, va aparea o banda
vin' colorata. Lumina incidenta a fost deèi descompusa, dispersata în mai
multe culori, în culorile sale componente. Pe ecran s-a objinut spectrul luminii
incidente, aldituit din toate cùlorilel curcubeului (ro§U, portocaliu, galben, ·
verde, albastru, .indigo §Î violet), trecerea de la o culoare la alta facîndu-se
continuu, nuanjat, din care cauza el se nume§te spectru continuu. Acest feno-
men poartà numele de dispersie sau descompunere a luminii. Dispersia luminii
se datore§te faptului ca radiajiile de diferite culori (de diferite lungimi de undà)
se refracta diferit printr-un media transparent dat. A~a cum se vede pe
fig. IV.2.21 radiajiile violete ale spectrului vizibil sînt refractate mai puternic
decît cele TO§ÎÎ. Cu alte cuvinte mediul transparent al prismei nu prezintà
acela§i indice de refracjie pentru diferite culori. Indicele sau de refracjie
cre§te cu sdi.derea lungimii de unda; este cazul obi§nuit, frecvent în practicà
§i se mai nume§te dispersie normala. Daca indicele de refracjie scadè eu sdi-
derea lungimii de unda, avem de-a face eu dispersia anormal& {de exemplu
prin prisine umplute eu iod sau eu o solutie de fuxina).
Fenomenul de dispersie a luminii albe (de la Soare) prin prisma a fost ob-
tinut ·§Î cercetat pentru prima data de Newton în 1672.
, În considerajiile anterioare privitoare la prisma optidi. s-a avut în vedere
cazul ideal, al unei raze de lumina monocromatica, akatuita dintr-o singurà
culoare (o singura lungime de unda) pe care prisma nu o mai poate descompune
în alte culori.

2.8. LENTILE

0 porjiune dintr-un mediu transparent cuprinsa între doua suprafefe sfe-

rice (doi dioptri sferici) formeaza o lentila. Lent-ilele convergente au focarul real.
Ele sînt lentile eu marginrn subtire (mai subjiri la margini decît la mijloc)
!]i se împart în lentile bfronvexe, lentile plan-convexe ~i meniscuri convergente
(fig. IV.2.22.a). Lentilele divergente au focarul virtual. Ele sînt lentile cu
marginea groasa §Î se împart în lentile biconcave, lentile plan-concave §Î menis-
curi divergente (fig. IV.2.22.b). Meniscurile sînt lentile concave - convexe.
a) Elementele lentilei. Principalele eln:ente ale unei lentile sînt: centt-ele
de curbura 0 1 ~i 0 2 , axul optic principal, centrul optic, C, al lentilei (fig. IV. 2.23).
0 raza de lamina care trece prin central optjc al lentilei înclinata fata

617

.[
 '

,' ' · ~e11Ïile, éo.~Yer1en/e Lent/le divergente

(cum.srginea .svb/ir4 J · .(eu mar9inea tJroasa)

I 1 1·

l 1 • ,'

, · .lenllïi lenlila
I' 1
-----+---plan-conie~i ''
---+--+--
plan-concari
1

.. •'

Fig. IV.2.22
1 1 j ,,

.de axul optic principal n~ va fi deviata, ci numai deplasata, ca într-o lama eu

f~ie plan~parale~e. Daca lentila. este suficient de subpre în regiunea centrului
:optiG, ea. :va ..trece. practic .nedeviata: ~i •nedeplasata, constituind un ax .op tic
secund ar al lentilei. 1. , , ,

b). J;)~stanp focalij .a. lentilei· subtiri. Ecuatia· punctelor conjugate. Sa con-
sideram pentru discupe, • o lentil.a .biconvexa, deci convergenta, clin sticla
4e. indi~~ de re~ract~e: 1iL (fig. IV!2.24}. 0 raza de lumina incidenta pe lentila
va sufe~ ~b~a :ref~*~p~ :. succesive, ~i .aitume o data la trecerea din aer ·în sticla,

1:
. ,.,1 :i: '!,,.
' .
.1.::.
\. t

1
.· ! .·:'.:/ ii t : li:,·
; f : ! ..
Fig. IV.2.23

·6.118

,.
 _____ .:.--=----
At
---------- -------

-- ij_-··
P' !P2

Fig. IV.2.24

apropiindu-se de 'normala 0 1J 1 §Ï o data din sticla în aer, departîndu-se de

·normala 0 21 2 • in exemplul luat în fig. IV.2.24 dupa prima refraciie, imaginea
A' a unui punct real A 1 de pe axul optic va.. fi virtuala. Dupa a doua refrac-
tie se formeaza imaginea reala A 2• ::piscûtam ,deci cazul în cate o lentila
convergenta formeaza o imagine _r~ala a jinui .qbiect real. Vom analiza cele
1
doua _refractii separat. ___ ·· •

RefracJia la ~re,cerea·' din aer în sticla (f~g. IV.2.25_.a). · Pentru formarea

imaginii un~ pti~?~..1.1 ~ .~__i!~a.t pe }-~~- oP.~i_c. ~?!:lsid~ram ·,do~a raze.·:.- una,. d.e-a
lungul axulu1 opbc pr1nc1pal al dioptrulu1 sfenc, care trecei.nedeV1ata §1 una
oarecare, incidenta în punctul J, care se va refracta apropiindu-se de normala,
conform ·lègii téffaëtiei n1 sin i = n-2·sin 'r. Dupa refrac~e cele doua r~ze se
întîlnesc în prelungirea lor, _dînd na§tere imaginii virtuale A 2 la distania x2
_de vîrful dioptrului. Aplicînd :·te~5ema sinusurilor tn--,~riun:ghiul A 110 avem: _
X1 + R l1
----=-_____,;;,...__·
sin (1t - i) · sîn ex.
_Facînd acela§i lucru §Î în triunghiul A 2IO .vom a':ea: ,,.1 , .. .--

X2 +R
= -l2- .
· sin (1t - r) · sin ex.

Segmentele 11 §i 12 sînt distantele de la obiect, respectivimagine, pîna în punctul

de incidenta J. În aproximaJia lui Gauss exista r~la~e l 1 o.l x1 , §i l 2 -~ Xz. _
îinînd seama ca sinusul unui ·unghi este ~gal eu' ·sinusul suplimentulüi sau ·
§Î eliminînd
.
pe sin ex. între cele .doua
.
re_latii, obtinem_
' ' ' :: ' ' : ~ ; \: : ;- ) ! 1 ' ~ 1 1 1! : ' 1 • 1' ! ; 1 • ' 1 ( '

Xi' . •
X2
- - - s1n r
•
= .. sin i.·.
X2 +R X1 +R
Dar, conform legii refraciiei sin f / sin i = n 1 /n 2 §i atunci expresia de mai sus
devine:
X2 ~1 . Xi. ,•'

+. R n2 . x1 + p. · •·
1 1 /!: '.Jtî.l,
x2 l i : ; r ~ , :~ ; J j'I•
 ...
l
l2- --,---
'!'........,~,,
i _____ - - -A1
- . l ...........
A -- K « · 0

. .%'2

fl}
fSficlà I@

x,

ô)
!Sticla I®
Fig. IV.2.25

Urmatoarele transforma.ri au scopul de a aduce aceasta retaiie la o forma

mai simpla. Împaqind expresia n 1 x2 (x1 +R) =n 2 x1 (x2 +R) eu x 1 x 2 R, rezulta.

Ultima egalitate arata invariania expresiei n

. R X
(..!. + ~)
la trecerea luminii
dintr-un mediu în altul printr-o suprafata sferica. Aceasta expresie se nume;;te
t'.nvariantul lui Abbe sau invariantul refringent al dioptrului sferic. Trecînd
varia bilele în primul membru ob~nem :
. _ n2 + n1 = n2 - n1 (2.19)
X2 X1 R

Refrac#a la trecerea din sticla în aer (fig. IV.2.25. b). Consideram un obiect
real punctiform A 1 . pe axul optic în mediul mai dens, de indice de refractie
n 1 ~i conjugatul sau real A 2 dat de dioptrul sferic în mediul al doilea mai
' ~

620
 _,
\

puµn _dens, de indice de refracpe n 2 < n 1 • Vom folosi §Î în acest caz relapile
trigoriometrice simple din triunghiurile A 1IO §i AJO:
.X2 + R
'
X1 - R • l1 , lz
· sin i ---: sin (1t - «) ' sin (1t ~ r) = sin «
de unde deducem, ca §L mai sus, în aproximaµa lui Gauss :

sau:
X 1 1t X1 ·
- -2- - =
X2 + Rn2 x1 - R
Eliminînd numitorü ~i îm.parµnci prin x 1 x 2R, obtinem:

(2.20)
'\'_."
.,,
Revenind la lentila din fig.· IV.2.24. §i considerînd-o lentila ·sub/ire, adica
de grosime V1 V2 neglijabila fata de razele de cu.rba, observam ca în acest
caz distantele x, ma.su.rate de la ~ e V 1 ~i V 2 ale dioptrilor, pot fi înlocuite
eu distantele p de la centrul optic C al lentilei, fa.ra a introduce o eroare. apre-
ciabila. Cu notaµile de pe figura, pozipa imaginii virtuale intermediare A'
1

va fi data de relatia (2.19) în care x1 Cil p1 §i x2 Ol P' :

nL
.----; +·-n, = nL
P P1
l
- --.n,. . . ,
. Rl
unde n 2 = nL ~i n 1 = n, sînt indicii de refractie pentru lentila ~i respectiv
pentru mediul exterior (de obicei, aerul). _
Urmatoarea refractie, în 1 2, are toc ca §i cum în acest punct ar cadea o raza
provenita de la un obiect real a§ezat la distanta p' de vîrfu1 dioptrului- V 2•
Poziµa imaginii reale A 2 (imaginea finala data de lentila) se afla cu relatia
(2.20) în care x 1 cw P' §i X2 e::t P2, primul mediu avînd indicele de refractie
n 1· = nL (sticla), iar a~ doilea n 2 _: n, (aer) : ,....

n, + nL = _:_ n, - nL .
P2- P' R2 .
Eliminînd - pe P' obtinell} :
1tLf

n, + n, = nL ~ n, _ n, - _nL ,
p,. P1 . 'R1 R2
sau:

-l + -1= \
P2 P1
1-nL- 1 )( 1
n, - . R,.
-+-.
1) .
R1
(2.21)

621

' :.·:
 .,.:
,/

s)

lj
--- ___ ,:--- -- --
··1· .....- f f'

b)
Fig. IV.2.26
Observînd di rapo;tul nLJn, este indicele de refractie relativ al lentilei fat a
d~ mediul ambiant, n, mai putem scrie : ·
1 1·
-+-=(n-1) ,. (1·-+-.
1) (2.22)
P2 P1 R2 R1
Pentru p1 = oo obtinem distanJa focala ~ imagine a lentilei subtiri, p2 = f 2
adica distanf a de la centrul optic al lentilei pîna la punctul de pe axul optic
în care converg razele ce vin de la 00 paralel cu axul optic. Facînd p 2 z= 00
•obJi.nem àistanJa f ocala - obiect a lentilei subtiri, a die a punctul de pe axul
optic din care izvorasc razele ce vor para.si lentila paralel eu axul optic. Se
· vede din (2.22) ca aceste distante sînt egale între ele A= / 2 = f, valoarea
lor coniuna fiind:
f_:_ : 1 (2.23)
-(nL _
n,
t)(~R + _!)
R
.
1 2

. A~adar, orice lentila .subtire ate .doua focare F 1 ~i F 2 (fig. IV.2.26) a9ezate
simetric-fata de lentila la distanta f numita distanta focala. Focarele lentilei

622 ·
\ -

'
'
'
ï'
-i

Dioptru
coaver9enf.

- ·-; .~ :~:
_.,.
'.i.,

Diop/ru
divergent

Fig. IV.2.27 ;~ t

convèrgente sînt reale (fig. IV.2.26.a) ~§i distantele focale / au valori numerice
pozitive. Focarele lentilei divergente sînt virtuale, ~ezate în ordine inversa
_pe axu1 optic (fig. IV.2.26.b) §i ~ de aceea sînt atribuite· valori numerice
negative pentru /.
0
_
tri formula (2.23) valorile numerice ale razelor de curbura vor fi pozitive
· pentru :dioptrii convergenJi care marginesè lentila, §i vor fi negative pentru
dioptrii divergen#. Un dioptru este convergent atunci cînd centrul sau de
curbura este spre mediul mai refringent §i este divergent· atunci cînd ceritrul
sau' de curburà este spre mediul mai putin refringent (vezi fig. IV.2.27). ·Len-
tila bièonvexa discutata mai sus este deci _alcatuita din doi di!)ptri convergenp, ·
în timp ce lentila biconcava èste alcatuita sHn doi dioptri divergenµ.

623·
 _-,.
. ~:
- : ~- ;.
1
. 1

' 1 -

Relatia (2.22} constituie ecuaJia punctelor conjugate pentru lentila subpre.

Folosind expresia distantei focale din (2.23} aceasta ecuape devine :

-Pal + -P11 =- -/1 . (2.24}

~a, cuni ain vazut, cînd / este negativ,' lentila este~ divergenta, iar cînd
e pozitiv, lentila e convergente.. În plus, mentionalll ~- aici, ca §Î_ la oglinzi,.
cà pentm obiectele §Î imaginile reale p1 §Î ·p2 au valori pozitive, iar pentru
obiecte §Î imagini virtualë valorile numerice _ale distantelor p1 §Î p 2 sînt negative.
; c} Convergenta lentilelor. Dioptria. Inversul distantei focale se num~te
convergenJa:
C _:_ _!_ . (2.25)
f
Unitatea ei de masura este dioptria, care masoara convergenta unei lentile
cu distanta focalà de 1 m. ·
d} ConstrucJia directiei unei raze de lumina cc trece prin lentila subtire. ,Sa
presupunem ca se da o raza. oarecare SI inèidenta pe o lentila convergenta
(fig. IV.2.28.a}. Pentru aflarea direotiei emergentei, ducem o raza paralela
cu incidenta,. dar prin centrul optic ; ea va trece: nedeviata, constituind dupa
cum se §tie, un ax optic securidar. Ducem apoi prin focarul imagine F 2
o dreapta perpendiculara pe axul optic principal, care va reprezenta urma
planului focal pe foaia de hîrtie. Punctul F~, în care axul secundar înteapa
planul focal constituie un focar secundar, adica punctul de convergents. al
tuturor rµelor ce au cazut pe lentila paralel cu axul optic secundar respectiv. ·
Dreapta SI este una din ele ; construind deci directia IF~ am aflat mersul
razei emergente. · - · · ·
În cazui unei lentile divergente,, constructia este aceea§i, tinîndu-se îns~
seatlla de faptul di focarele lentilei divergente sînt în ordine inversa pe axul
optic. Intersectia razei, ce trece prin ·centrul optic, cu planul focal din F 2
(care se afla în stînga lentilei pe fig. IV.2.28.b) va constitui §Ï punctul prin
care va trece prelungirea razei .emergente. :
. e) Constructia imaginii unui obiect ncpunctiform. Grosi~ment, putere, marire.
Sa CQnsideram un obiect rectiliniar real A 1 B 1 , perpendictllar pe axul optic
/(fig. IV._2.29.a). ~entru construirea imaginii punctului B 1 , prin lentila subtire,.
este suficient sa Inam doua din urmatoarele trei raze eu drum cunoscut : una
paralela cu axul optic (se va refracta în directia focarului F 2) una prin · centrul
optic (va trece nedeviata) §Ï una în directia. focarului obiect F 1 (se va refracta
paralel eu axul optic). Punctul de interseclie al acestor trei raze va fi imagineà
B 2 a punctului B 1 • Coborînd perpendiculara din B 2 pe axu1: optic, aflam punc-
tul A 2, imaginea lui A 1 •
Lentila convergenta formeaza imagini reale~ ale obiectelor reale· situate
între infinit §Ï focarul obiect F 1 (cazul luat în fig.' IV.2.29.a) ~i imagini virtuale
. cînd obiectul se afla între focarul obiect F 1 §Î lentila. Lentila divergenta
(fig. IV.2.29.b) formeaza numai imagini virtuale ale obiectelor reale, indiferent
unde . sînt. aceste·a a§ezate
-
între lentila §Î infinit.
\.

624 :
 ' -, ' ,· . ~ .
., ..
'\

a)

'.\
, 1

' ' "' , ',li.' _· ----

:2-----
_......;..~_
J '
-
\
1 '
\

/,)
·~
1
1
1

'1
'-
'
C

t''

Fig. IV.2.28
Pozitia imaginii se poate aija eu relatia (2.24) atît pentru lentila convergenta
(f > 0), cît ~ pentru cea divergenta (/ < 0). În pl_us, în cazul obiectelor ne-_
punctiforme este important sa se cunoasca nu numai pozitia, .ci_ §Î mar;ïmea
imaginii. Notînd eu y 1 lungimea obiectului §Î eu y 2 lungimea imaginii, aceasta
din urma poate fi U§0r determinata din relaµa :

-Y2 :;::: -P2 , (2.26)

'Y1 Pi
, /

care rezulta din asemanarea triunghiurilor A 1 B 1 C ~i A·2 B 2C din fig. IV.2.29.

~aportul

(2.27)

se nume 9te mdrire liniara ~i ·este utUizat de obicei pentru caracterizarea-

instrumentelor care dau imagini reale·, adica' imagini care se pot forma pe

40 - Compendiu de fizicli
1 •

Fig. IV.2.29
un ec.ran ~i pot· fi deci masurate (aparatul de proieciie, aparatul fotografic,
ochiul etc.). · · · ,
Instrumentele care dau imagini virtuale ale unor obiecte apropiate, ce
pot fi masurate (lupa, microscopul) se ca_racterizeaza q.è obice~ prin putere
cptica, definita ca raportul dintre tang~nt_a ùnghiului sub care este va.zut obiectul
prin instrument,
' ...
tg cx2 (diametrul aparent al. imaginii)
.
~i ltingimea obiectului, y 1 :
p = tg CXz • , 2 .2S)
Y1
În multe cazuri se· poate scrie tg <X 2 °" cx 2 , unghiurile fiind mici. Puterea
se masoara în dioptri_i daca y 1 se masoara în metri.
Instrumentele care dau imagini virtuale · ale unor obiecte îndepartate
(luneta, telescopul) se caracterizeaza prin grosisment, care este raportul dintre
tangenta unghiului sub care este vazut obiectul prin instrument adica imaginea,
tg cx 2 ~i tangenta unghiului sub care este vazut obiectul direct, cu ochiul
:liber, fara instrument, tg CX1 :
_tg CX2 • ·
G=-· (2.29)
. tg cx 1

.626
 ,,\
1

·(•''
,·.

l1 l2
d ,t.

~1 U2
'
~

----------.--·:-_::::

lj F,,t .,
1 ~--·
~---. •·T I
.',

'
1
1
1
1
1
,.
1 . fl
1 • ,4
. P,' 1 -'.! ◄
P,/
2 t
....,
Fig. iv.uo
Cu alte euvinte grosismentul este.raportul dintre diametrul aparent al ima-
ginii §Î diametrul aparent al _obieetului. ~i în acest caz, pentru unghi~ri'mici
se utilize_àza aproximatia g~~ssiana G 0:1 ·r.1. 2/r.1. 1 .' · · ·

f) Asociapi. de lentile subtiri. Sa luam cazul' cel mai simplu a doua lentile
sub?ri eu nul optic principal comun, alcatuind în. acest fel eel mai simplu
sistem optie eentrat (fig. IV.2.30). Imaginea finala a unui obieet poate fi
construita folosind imaginea data de prima lentila drept obieet pentru à doua.
Notînd eu p1 §Î p~ distanjele de la lentila L 1 pîna ,,la obieetul de ma.rime ,
y 1 ~ respectiv imaginea intermediara y'1 iar .eu p2 §Î p; rl ~, antele de 1~ lentila
L2 pîna la ,,QbieetulJJ yt .§Ï respectiv imaginea finala y 2 data de sistem, putem
serie·:_ ·· · ·
• 1 =·1.+
/1 Pi
J.
d - P2 , /2
1 = 1
P2
+p; ,
1

în carefi §Î/2 s.î~t distaniele fo~ale ale eelor doua lentile sub?ri, iar d==-P~ + Pt
este distania -dintre ele. Suma· acestor. doua convergenie va fi : · . ··
1 1 1 1 1 1
ln. + /2 = P1 *d - P2 + Pz + p; .. (2.30)

Daca lentilele .sînt alipite (d ' 0) relatia (2.30) devine:

..!.. + ..!. = _!_ + ..!. . (2.~l}

/1 /2 P1- P~ · -~-- --
·_,y '
Deoarece p 1 este distanja de la· sistemul optic _pîna la 'obiéctul dat ia;r
p; distanja de la aeel~ sistem .·optic pîna là imaginea finala, m~nib~ ·doi al
relajiei (2.31) exprima tocmai convergenja întregului sistem,_ ch11.si~erat ca
' · . · · 1~1 . 1 · 1
o lentila sub?fe echivalenta,. de· 4istanja foeala f,. data de ,;elat.ia---: ;::::= - +p, .
. .
-. ..., .
.
- - f · P1
~
2

62.7
 !.\- .

. \

Fig. IV.2.31
A~adar convergenta a doua lentile subpri
,
alipite
'
(acolatè):es.te ·egala eu :Su-
ma convergentelor lentilelor componente :

_!_ = ..!. + ..!.. . (2.32)

f /1 /2
Distanta focala / se masoara de la punctul de .contact al lentilelor. Atragem
atenpa asupra faptului ca în cazul lentilelor nelipite distantele focale nu se
mai masoara de la un punct comun, ci de la a~a numitele-,,plane principale",
ale caror definitii depa~esc . cadrul acestei carti. Prin urtnare, sistemul
de mai sus comportîndu-se ca o lentila subpre eu distanta focala data
de (2.32), se poate face uz de relatiile (2.24) ~i (2.26) pentru aflarea poziiiei
~i marimii imaginii.
Pentru ·un sistem de mai multe lentile subtiri alaturate convergenta lui
·data de teoria sistemelor optice centrate este:
1 1 1 1
-=-+-+-+
f
...
/1 /2 /a ·
(2.33)
1
Atît în (2.32) cît ~i în (2.33) sumele sînt algebrice, valorile numerice ale
termenilor purtînd semnul plus sau minus, dupa cum lentilele sînt convergente
sau divergente. ·
· . În ~!._zul în care distanta dintre lentile este d = / 1 +/
2 , adica focarul imagine
F~ al -pfimei lentile coïncide eu focarul obiect F 2 al celei de a doua lentile,
sistemül se ~ume~te sistem a/ocal, deoarece clistanta focala a sa este_ infinita.
Pentru a ne/ convinge, sa .urmarlin mersul unei raze care provine din . vîrful
B 1 al unui 9biect de ma.rime y 1 ~i care ·cade pe prima lentila (deci ~i pe sistem)
paralel cu··'axul optic. Ea va trece prin focarul posterior F~ · al primei lentile
(fig. IV.2.31). Deoarece focarul anterior F 2 a lentilei L 2 coïncide eu F 1, aceas-
ta raza va para.si lentila a doua (~i deci, sistern-ui) de asemenea p~ralel eu

628
 - ·.. ; I

axul optic.. Cu alte cuvinte, punctul de convergenta a unei raze ce a cazut

-pe un astfel de sistem paralel cu axul optk, este· la infinit ceea ce înseamna
-di sis:temul are distant~ focala infinita.
Luînd ·_ din B 1 ~i o raza ce trece prin focarul F 1 al priniei lentile, se poate ·
. -construi u~or imaginea y 2 _data de sistemul afocal. Din triunghiurile drept-
-µnghice h~urate pe figura, observînd ca 0 11 1 · y 1 ~i OJ1 =y2 se gase~te imediat
-expresia maririi liniare
Ys= /2. (2.34)
.Y1. /1
Prin urmare marirea lineara a'. unui sistem afocal este constanta, ea nu de-
pinde de pozipa obiectului, fiind determinata numai de raportul distantelor
focale ale celor_ doua lentile. Pentru ilustrare, este luata în fig. IV.2.31 o alta.
pozipe AiB~, a Carei imagine A~Bs este construita CU 1inii punctate ~i este
virtuala. ~e vede u~or di marimea ei este egala cuy 2 • .

2.9. NOTIUNI DESPRE ABEBATII

.Orice imagine data de un instrument optic, trebuie sa aiba urm~toarele

calitati . _ _ -
- Imaginea sa fie cît mai precisa, adica stigmatica ceea ce înseamna. di
fiecarui punct al obiectului trebuie sa-i corespunda un singur punct în imagine. / 1
- I111aginea sa fie plana, adica fiecarui obiect plan perpendicular pe axul
-0ptic -trebuie..sa-i corespunda o imagine . de asemenea plana, perpendiculara.
pe axu1 optic_r ,·
- .Imaginea sa fie asemenea cu obiectul, nedeformata: (,,ortoscopica").
0 astfel de imagine se poate obtine eu buna aproximatie daca se utilizeaza
fascicule paraxiale. Fasciculul trebuie sa fie, în plus, ~i monocromatic. Ïn
practica însa nu putem evita fasciculele înclinate-la formar~a imaginilor, deoarece
obi~ètele sînt în ·general întinse, alcatuite din ptlliçte departate de axul optic.
De asemenea fascfoulul nu poate fi diafragmat (îngustat) prea mult, din motiye
de luminozitate. Ïn sfîr~it, lumina folosita de obicei în instrunientele optice
nu este monocromatica, ci alcatuita din mai multe culori, àdica. din radiatii
de .diferite lungimi de unda. Toate acestea duc la abateri în formarea imaginii
· de catre o lentila sau ·un sistem optic, abateri care s~ numesc aberaJii. Abera-
j:iile sistemelor optice fac ca imaginile sa fie însoµte de defecte, sa fie deformate, • 1
necla+e· ~i cu marginile irizate în. diverse culori. Aberaµile ce apar în cazul
fasciculelor care se abat de la condiµile de stigmatism se numesc aberaJii geo-
metri,ce. Ele .apar -deci la fascicule largi jzvorîte din .puncte 9-e pe axul optic
sau yecine cu axul optic~i la fascicule înguste dar înclinate· fata de ax. Aberatiile
ce se datoresc · lipsei de monocromatism a luminii folpsite se. numesc aberaJii
èromatice. ' ·, .
a) Aberatia de sfericitate. Din ;multitudinea aberatiilor geometrice vom
studia nu.mai abera1:ia provocata de fascicule centrate (fascicule ce izvorasc
din puncte situatè pe~xul optic sau în vecinatatea sa) c~ deschiderea unghiu-
lara larga. Aceasta aberaµe se nume~te aberaJie de sfericitate. A~a cum s-a aratat
mai înainte (vezi, de exemplu, relaµile (2.5) ~ (2.8)), poziµa imaginii este în
j?eneral afectata de marimea unghi~ui de inciden1:a · al razelor provenite de

629'
•.. 1
 , .

Urma. /àsc,cu/u/u/
conlc pe ecr;,n -

~~-----
- - -- -- ,,,,...,..,, ... ___
. 1
1
Ecr,m

Fig. IV .2.32

la obiect. În cazul exemplului clin figura 1v.2:a2, al Ùn~i ~glinzi sferic~, ace~sta
înseamna di pozitia imaginii punctului A1 situat între ceritru ~i -focar este
irifluentata de largimea fasciculului luminos care formeaza aceasta imagin~.
1n figura, imaginea A 2 este construita eu un fascicul_ îngust, paraxial A 1 II,
iar imaginea A~2 eu un fascicul lârg A 1I'I'. Se vede ca unghiul de incidenta
i' al razei "A. 11' ce face ·parte din fasciculul larg, este' mai· màre -decît unghiul
de incidenta, i al razei A 11 ce apatjine fasciculului, paraxial. Ca urmate, ima-
ginea A'1 data de razele marginale A 11' se formeaza la· o anumita distanta.
de imaginea data de razele centrale în aproximatia lui Gauss (~i. mai aptoape
de vîrlul oglinzii, ,V). A§adar, cît timp lucramcu un fascicul paraxial,-se obtine
o imagine punctiforma ; ·pe un ecran ~ezat in A 2 perpendicular pe ax, ·apare
drept iniagine un punct lu·m.inos. · · · . • ·· ·
Làrgind însa mult fasciculul incident, punètele de inters~ctie ale razelor'· sale
CU axul, dupa reflexie~ se vor departa tot mai vizibil de À2, ·as!fel cape ecranul
respectiv va _aparea in loé de o imagine punctiforma, o aureola circitlara slab
luminatà, a càrei .raza r este datà de urma fasciculului ·conic reflectat· §i avînd
în· centru un punct de intensitate luminoasà mai mare. Atît distanta A 2A '2,
numita aberaJie longitudinala, cît ~ raza r, numita aberaJie tratJ,sversala ctesc
CU cre~erea · 1a.rgimii fasciculului, dînd astfel O inàsùra .!L aberapei d~ ~feri- .
citate: eu. cît fasciculul este mai larg eu atît aberàpa ·de sfe.ricitate ·este mai
pronuritatà. Datorita ei imaginile punctelor apar pé ec~an ca ni§te pete · cir-
culare ·de luminà. . · ·
Daca fasciculul de lumina inci~ent este para.tel eu axul optic prin~ipal
(punctul A 1 la infinit), atunci raza i = 1' a ·petei lurninoase pe un ecr~na~ezat
în focarul F al oglinzü ·(focaritl razelor paraxiale) se riume~te abera#e princi-
pala transversala, iar distanta FF' = À se· nume~te abera}ie principala _longi-
tudinala ·(fig. IV.2.33), unde F' este focaritl razelor marginale. , ·- ·
Aplidnd teorenia sinusului în triunghiul CF'l' din fig. IY.2.33, avem:

R _ = CF' _ CF' = R siri i .

sin {1t ·- 2i) sin t ' · · sin 2i
630
 ' \,

Fig. IV.2.33
. .,

~tünd ca. CF = R 1 • aberaµa longitud.inala va fi :

. . 2 -· . .
'
.
À = CF' - CF = R sin i - R ·
· ' sin 2i 2
. /

Folosind sin 2i = 2 sin i cos i, vom obp.ne

· R 1 - cosi
À=- .. (2.35)
2 cosi
Din relaiia evideri.ta -r = À tg 2i _(fig. IV.2.33) vom obµne
R 1 - cosît .
' t ' = - - - - g 2i. (2.36)
2 cos i ·
' Reiapile .(~!35) §Ï (2.36) arata modul c_um variaza aberaµile principale de
-sfericitate cu unghiul de incidenia ; ele cresc eu cre§terea unghiului de inci-
. denta §Î deci eu cre§terea deschiderii fasciculului. Pentru fascicule maj îngu~te
§i 4ecipentru unghiurl de incidenta{mai .mici (sub aproximativ 10°) se poate
·2
scri~ cos i Oil· 1 - .!:... §i relapile (2.35) §Î (2.36) devin:
·. . .2 . -
. R,
À~ - i~,- (2.35')
4
. R
't' O::J. - i3, (2.36')
2
unghiul i fiind în radiani. Aceste rela?i arata ·ca oglinzile sferice nu sînt lip-
site de aberàpi de sfericita~e nièi pentru unghiuri mici ; atît À cît §Î -r depind
de i ·§i în caiul · unghiurilot: mici. Este to~ · avàntajos faptuJ ca. aberaµile
· sc·a:d· foarte rapid rcu ·scaderea lui i în acest_ ·doirieniu, (-r cu puterea a 3-_a iar .
À, cu ·. puterea a 2-a a lui i), încît se poate totu§i atinge relativ_ U§or stigma- ·
tismul aproximativ, prin diafragmarea· _fasciculelor. 1
• '

1
631

\ '
..

.Fig. IV.2.34

În cazul exemplului clin fig. IV.2.34 al unei lentile subtiri, pozitia foca-
rului (sau a imaginii unui · punct oareca_re) este de asemenea influentata de
largimea fasciculului. Focarul F al razelor paraxiale (centrale) se formeaza.
în urma refractiei razelor 1, incidente în J, asemanator refractiei printr-o.
prisma eu unghiul refringent A 1 • Focarul F' al razelor marginale se formeaza
în urma refractiei razelor 2 incidente în I', asemanator refractiei printr-o
prisma, de unghi refringent A 2 mai mare decît A 1 ; refractia în J' va fi. deèi
mai puternica ~ focarul Fm al r~zelor marginale va fi -mai aproape de lentila.
dedt F. -~i în acest caz, deci, pe_un ecran a~ezat în F, perpenclicular pe ax, va
aparea un ·punct luminos daca se utilizeaza un fascicul îngust, paraxial ;;i
o pata circulara eu un punct central mai luminos, daca se utilizeaza fasci-
cule largi. Cele doua aberatii principale· sînt notate pe figura : abera#a prin-
cipala longitudinala, À, ljÏ aberajia principala transversala, "t". Calculul abera-
tiilor principale ale unei lentile subtiri este mai complicat, însa duce la aceea~i
dependentij dei (À crel}te eu i 2 , iar -r cu i 8 pentru unghiurl mici). Se ajunge deci
ljÎ în acest caz la rezultatul ca nici lentilele subtiri nu sînt lipsite de aberaµi de
sfericitate chiar la fascicule .înguste, însa pot fi reduse de asemenea pîita. la limita
-stigmatismului aproximativ, prin cliafragmarea fasciculului. 1n plus, se arata.
ca lentila subtire care da aberatiile cele mai mici este ientila biconvex~ sau
biconcava,· avînd razele de curbura în raportul 1/6, .daca· inclicele de refractie
al ei este 1,5. În acest caz lentila trebuie a;,ezata cu fata mai curb3: înspre
razele mai putin înclinate. Daca obiectul este mai îndepartat decît imaginea ..-
lentila se aljaza cu fata mai bombata spre obiect, iar daca imaginea este mai
îndepa.rtata, ,atunci se a;,aza eu fata mai bombata spre ·imagine.

63?. '

' I
 \' ·_.!

Lum,na albà ·
.....

R
-------~~~~~~~6"L~~~~~~ R

b) Aberatfile cromatice. A§a cum s-a va.zut la dispersia luminii prin prisma,
refracµa luminii ce strabate un mediu transparent este diferita. pentru diferite
lungimi de unda, fiind în general, mai puternica. pentru lungimi de unda mai mici.
Aceasta refractie selectiva numita dispersie, va apa.rea deci ;;i în cazul tre-
cerli luminii printr-o lentila. Razele violete vor fi deviate mai mult decît
cele ro§ii §Ï ca itrmare, imaginile formate'în lumina alba vor àparea eu margitille
colorate.
Ca §Î în cazul. ~b~rap.ei de sfericitate, aberatiile cromatice vor fi caracteri-
zate de fasciculele paralele cu axul optic .. in fig. ~V.2.35 sînt reprèzentate
ab~apile cromatice în cazul unei lentile subtiri. Fasciculul_incident dei lumina
alba paralel eu axul optic va avea o infinitate de focare în diferite culori cu-
prinse între FR, focarul radiatiilor ro§Ü ~i F v, focarul radiap.ilor violete. Se ob-
-tine deci ~ dispersie a focarelor.
Pe un ecran a;;ezat în FR se va obtine o pata circulara luminata la marigini /.
de radiatiile violete, V, deci eu marginile irizate în violet. De asemenea se vede
ca pe un ecran a;;ezat în F v marginile vor fi irizate în ro§U. Aberap.a croJl?.atica
se caracterizeaza. de obicei prin raza p, a celei mai mici pete albicioase ce se
obpne pe un eçran {în punctul M pe· figura), numita abera#e cromatica trans-
versalâ, §Î piin distanta À/= fR - f v, numita. aberaJie cromatica long#udinala,
fasciculul incident fiind .paralel eu axul optic. . '
Dispersia focarelor la o lentila subtire poate fi demonstrata. §Î plecînd de
la relaµa (2.23) :
f ' _____
1 ______, -
(n .:... 1) (~ + _!_)
R2 R1
Deoarece, conform legilor dispersiei n este· invers proporj;ional eu À, nv
(indicele de refracµe pentru razele violete) este mai mare decît nR (pentru
razele ro§ii). Vom avea deci fv < fR• Cu alte cuvinte focarul violet va fi mai
aproape de lentila. decît cel ro§U. · · ·
'
633
 '< 1 1

·._. 1

_Fig. IV.2.36'

Pentru. corijirea aberapilor cromatice se ·forme.aza sisteme optice alcatuite

din lentile convergente ~i divergente lipite, debarece la ·1entilele_ cp,nv_ergente
. focarele · razelor violete sînt mai aproape de lentila. decît cele ale razelor ro~ii,
-iar la lentilele divergente sînt a~ezate invers. În plus se utilizeaza. stiele dife-
rite pentru. lentile (de exemplu sticle crown ~i sticle flint), care dau dispersii
diferite, astfel încît ·s~ se obpna, prin compensape, - un sistem fa.ra aberaµi
cromatice (sistem -acromatic). ln· fig. IV.2.36 se arata acromatizarea · unei
lentile subtiri. convergente prin · at~area unei alte lentile subpri divergente
confectionata din alt sort de sticla. · .; : :
c) Innnenta difraetiei asnpra formarii imaginilor. Pnterea · separatoare
a instrnmentelor. optiee. Chiar daca sînt corijate toate aberap.ile tttiui sistetn
optic, imaginile vor fi influentate de fenori:J.enul de clifractie a luminii. Datorita
diafragmelor, indispendabile la orice instrument, în loctµ în care ar trebui
sa se for~eze o imagine punctiforma se formeaza înrealitateofiguradedifractie:
o mica pata circulara -luminoasa înconjurata de cercuri luminoase ~ întune-
coase de intensitati din ce în ce mai mici. În fig. IV.2.37 este indicata format;eà
imaginilor a doua puncte îndepartate, ce trimit pe lentila diafragmata fasci-
cule paralele facînd unghiul ex între ele. În punctele M ~i M~, unde ar fi -trebuit
sa se' formeze imaginile ,,grnmHrice" punctiforme, apar doua figuri .
de. difracp.e
\
,.,
/.

lnlensilalea,
/umlnoasa ·

a) !,)
Fig. IV.2.37

634
 ..,·-•
. l

sepàra.te.";Dac~ disfanfa· MM' din.tre· imaginile _,:geonietrke1J este ~a.Ltri!ca

· 'decît taza: tinèia clin petefo·luminoase eentrale,· atunci ·se observa o singura
1

pat« füminoasa lapta.·· · Pentru a n_é pùtea da seamà. de existerifà a doùa iniaginf
·va trebui ca între ce:n.trele celor doùa. pete centrale sa existe ·un intèrva1 în-
tunëcat· (sati :mai pupn luminos). Pèntrü aeeasta trebuie ca· dis1:anfa· MM'sa
fie' ëel pupn egala ·eu raza r/ a cercului central lunûnos. ~otî~d eu e:. acea
valoarë:~.unghiului ~--p~ri.tru·care_èste .satisfacuta· condifia de· mai sus,· ea va
rëpfezerita cet mai mie, unghi sub care se. vad doua punct·e ce mai· pot fi înèa
distiiïse 'in, imagine. De· pè: figura· se. vede · ci r :.._ e:f, în care j este dista,nfa
foèala a lentilei f~losite. ··catculul matematic al lui e: este destul de complicat
~~- c~nd~èe_· 1~ expres~a·: .. ·;'I

- 0,6D. · ,
11. :·
e: = -h- ., (2.37)

un,de ·À este lungii;nea de unda ·a radiapei folosite, iar h este raza deschiderii
fasciculului incident. ·
Inversul. acestei marimi,, adica 1/e:, poarta numele de putere separatoare
ung_~iulara. A1adar un ins~r~ment optic va. avea ~ putere sep...aratoare eu ~tî~
ma1_mare eu c1t va putea distinge pu.ncte mai aprop1ate (ce se vad sub' unghmn
e: mai mici). Dupa cum .reiese din (2.37) puterea separatoare cre~te daca se uti-
lizeaza. radiaµi de lungimi de unda, À, mai mici ~i daca deschiderea lentilei
obiectiv este niai mare. Ea se masoara în radian-: 1 •

2.10. APARATE OPTICE

a) Oehiul omenese, ca aparat optic. Din punct de vedere anatomie, ochitµ

este dupa cum se ~tie, un organ 'deosebit de complex; servind la transfohnarea
imaginilor geometrice ale· corpurilor în· senzafii vizuale. Privit însa numai
dJn pundul de vedere al opticii geometrice,· el constituie un sistem optic format
clinl trei medii transparente : Umoarea apoasa, cristalinul ~i umoarea sticloasa
(fig. IV.2.38). . ·. ,,.

.I :
Nervul
oplic

Fig. IV.2.38

635
•• • 1
 Acestea se gasesc în interiorul globului ocular marginit în exterior de o m~m-
brana rezistenta numita sclerotica.. Sclerotfoa este opaca peste tot, exceptînd
o poqiune din fata, ca_re este trànsparenta ~i de forma sferica, numita corn~ea.
I transparenta. Luminà patrunde în ochi prin comee, strabate cele trei medii
transparente 9i cade pe retîna, unde se formeaza o imagine reala -9i rastumata
a obiectelor privite. Fluxulluminos este reglat automat prin a~tiunea involun-
tara (reflexa) a irisului. Acesta :este o membrana (ai carei pigmenti dau ,,cu.-
loarea ochilor") perforata în centru printr-o deschidete circulara de diametru
variabil, numita pupilli.. La lumina prea intensa, irisul î~i mic9oteaza pupila
pe.ntru a p;roteja retina, iar la lumina prea slaba, irisul î9i niare~te pupila pentru.
a mari iluminarea imaginii de pe retina. Retina este o membtana subtire alcà-
tuita din prelungirile nervului optic ~i continînd un mare numar de celule
senzoriale, care percep lumina, numite conuri # bastonQ.$e. Conurile sînt celu-
lele specializate în percepereà luminii intense din timpul zilei, fiind capabile
sa dea senzaµi diferite pentru diferite culori. Baston~ele sînt specializate-
în perceperea luminii de intensitate sla~a, fiind practic incapabile sa distinga
culorile. Ochiul omenesc ·contirie aproximativ 7 milioane conuri 9i 130 milioane
bastona9e, foarte neuniform raspîndite. Conurile ocupa ·mai ales partea cen-
trala a r~tinei, în timp çe densitatea bastona~elor cr~te spre periferie. in.
partea centrala, pu.tin mai sus de axul optic, exista o regiune numita pata.
galbena (macula lutea) în mijlocul careia se afla o mica adîncitura - foveea·.
centralis - populata exdusiv de conuri, în numar de 13 000~- 15 000. Sub-
actiunea involuntara a mu9chilor speciali ai globului ocular. acesta sufera
· mi~diri de rotatie· în orbita sa, astfel încît imaginea sa se formeze totdeauna
în regiunea petei galbene, cea mai importanta regiune fotosensibila a ochiului.
Cristalinul are forma unei lentile_ .nesimetric biconvexe, ce poate fi mai
bombat sau mai putin bombat sub actiunea reflexà a mu9chilor ciliari, modi-
ficîndu-~i astfel convergenta încît imagin~a sa cada pe retina. El are o struc-
tura stratificata, prezentînd spre margine indicele de refracfie de aproximativ
1,38 iar în interior aproximativ 1,41.
Acomodarea. Un ochi normal aflat în stare de repaus, are focarul situat pe
retina. Dinacesta cauza pentru obiectele situate la infinit, (practic, la distante·
mai mari decît cca 15 m) ochiul formeaza imaginile pe retinà fa.ra nici un efort
de modificare a convergentei cristalinului.
Apropiind obiectul cristalinul se bombeaza sub acµunea mu~chilor ciliari,.
a9a fel ca imaginea sa ramîna tot pe retina. Fenomenul se nume~te acomodare.
Cristalinul îns_a nu se poate bomba oricît ~i de aceea obiectul poate fi adus
doar pîna la o anumita distanta minima - distan/a minima de vedere - sub- _
care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retina. Acomodarea ochiului
este deci posibila între un punct aflat la o distania maxima ( punctul. 1'emotum)
care, pentru · ochiul normal este la infinit (practic, peste 15 m) 9i un punct.
aflat la o distanta minima (punctul proximum), carë pentru ochiul normal
este de 10-15 cm. la tineri ~i aproximativ 25 cm. la adulµ. În mod normal
ochiul vede cel mai bine, putînd distinge cele mai multe detalü, la o distanta
mai mare decît distanta minima de vedere ~- anume la aproximativ 25 cm.,
nu.mita distan/a vederii optime.
Defecte de convergen/a ale · ochiului. Ochiul miop este mai al ungit decît
cel normal, astfel ca focarul sau se afla în fata retinei (fig. IV.2.39.b). Cu.
·alte cuvinte imaginile obiectelor îndepartate (situate la infinit) nu se formeaza
pe retina ci în fata ei. Prin bombarea cristalinului situaµa nu se îmbu~ata--

636

./
 f

Cnslalmul Kefma

F
_ _ _;.__,1-_ _ _ _ ....o,._--~~---Och1u/m1op
b).

Ref,n,1
I , ,

F
----.f-----~---.....-----Och,ul hiper-
c} metrop_ ·

Fig. IV.2.39

te~te deoarece aceste imaginifnu se duc pe retina çi se îndeparteaza de ea.

Obiectul trebuie apropiat pîna la o anùmita distanta (cîµva metri în funcpe
de gtadul de miopie) pentru ca imaginea sa se· formeze pe. retina ·eu ochiul.
neacoinodat. Apropiind: mai mult 'obiectul, ochiul poate pastra, prin acomo:.. ,1' ·,.· ./
dare, imaginea pe retina pîna: la o clistanta minima de cca. 5 cm. Ochiul miop
are a§a dar apt punctul remotum cît ~ cel proximum mai apropiate decît
ochiut normal. El . nu poate vedea obiecte mai departate decît punctul sau
remotum. De~ectul se corecteaza cu ochelarï alcatuiti din lentile divergente,
construite astfel ca focarul 1or (virt.ual) sa se afle în punctul remotum al ochiù-
lui miop. ·
Ochiul hipermetrop este mai ,,turtit" decît ochiul normal, astfel ca focarul
sau se afla în spatele retinei (fig. IV.2.39c). Cu alte cuvintè în starea· relaxata
a ochiului hipermetrop, imaginile obiectelor. de la infinit nu se formeaza pe
retina, ci în spatele ei. Nici acest ochi nu vede deci obiectele de la infinit,
în stare relaxata. Spre .deosebire de cel miop însa, el poâte prin acomodare
(bombarea cristalinului) sa aduèa imaginea pe retina. Distanta minima pîna ·la .
care poate vedea (acomodat) este însa mai mare decît la ochiul normal. ~adar ,
hipermetropul poate vedea obiectele îndepartate numai eu efort de acomodare,
iar ·obiectele mai apropiate, care intra în limitele. de acomodare ale unui ochi
nornial, nu le poate clistinge ·detoc. Folosind ochelari cu lentile convergente,
corect calculate (în functie de gradul ·de hiperme~opie), aceste lentile î1 pot ,
ajut~ sa ad11ica.· imaginea pe r~tina., atît pentru obiecte îndepartate, privind
neacomodat, cît §Ï pentru obiecte apropiate, privind acomodat.
Ochiul p,ezbit este ochiul oamenilor în vîrsta §Î se datore§te sla.birii eu timpul
a capacitapi de bombare a . cristalinului. Avînd· posibilitati mai reduse de

637·

.,, .
 ·.··1,·, ·,

'

'\

Flg; IV.2.40

bombare a cristàlinului, un astfel de ochi va avea punctul proximum mai

îndepartat decît la un ochi normal. Obiectelè mai apr_opiàte vor avea deci
imaginile în spatele retinei §i• pentru aducerea lor pe retina se folosesc len-
tile convergente, caré maresc convergenta ochiului, ca §Î în cazul ochiului
hipermetrop.
b) Obieetivul aparatnlui fotografie. Obiectivul fotografic este un sistem
optic .convergent, care for'meaza imagini reale pe filmul sau pe placa aparatu-
- lui fotografic (fig. IV.2.40). El este alcatuit din mai multe lentile alaturate
·sau nealaturate clin sorturi de_ sticla diferite. E~ista o mare varietate de tfpuri
de obiective , avînd ,cele mai .diverse destinatih În fig. IV.2.40 este aratat
un obiectiv_ aplanat; obiectiytti aplanat este un sistem simetri~ format clin
patru lentile, corectat pentru aberatia de sfericitate §i aberatia ci-omatica.
Deschiderea relativa. Daca d este diametrul deschiderii utile a obiectivului
(deschiderea diafragmei aparatului) §Î f distanta focala a lui, atunci raportul
d/f se num~te deschiderea relativa a obiectivului. De obicei pe montura obiec-
tivului este notata deschiderea relativa maxima. De exemplu, un obiectiv cu
deschiderea maxima a diafragmei sale de 25 mm §i cu clistanta focala de 50 mm,
va avea deschiderea relativa- m~ma dma~IJ = 25/50;. pe montura sa va fi
scris. 1 : 2. Deschiderèa relativa poate fi variata cu ajutorul diafragmei apara-
tului. Luminozitatea aparatul1:U este direct propoqionala cu patratul deschi-
derii relative. Daca, de exemplu, vrem sa marim luminozitatea de .doua ori,
'atunci vom lua deschiderea de V2 ori mai mare.
Profunzimea cîmpului. Daca este bine corectat, un obiectiv fotografic
formeaza eu mare precizie pe placa fotografica ,imaginea unui punct situ~t pe
axu1 optic sau a unor mnltimi de pun~te din vecinatatea axului, situate pe
, un plan perpendicular pe ax (plan de punere la punct). Ïn fig. IV.2.41 pe
placa fotografic~ E se formeaza imaginile clare ale .punctelor din planul ce
trece prin A 1 situat la clistanta P1 de obiectivul .L. Orice punct clinafara acestui
plan nu va mai da, o imagine punctiforma. în E, ci o .pata circulara. Ïn
fig. IV.2.41 punctele A~ §Î Ar vor forma în pl_anul emulsiei fotografice cîte

638
 j .•

"
D
P,'.
Il
P.''

l
Zona o'e prolvnzime
Fig. IV.2.41

un cerc de difuzie de raze p1 §Î p2 • Daca aceste raze sînt dest"'ul de nuc1~ mai
.mici decît puterea separatoare a ochiului, cele doua pete circulare vor aparea
ca fiind punctiforme pentru observatorul care prive~te direct placa fotografica
developata ~ fixata, · sau copia directa a acestcia pe hîrtie pozitiva~ Raza
maxima admisibila în aces~ caz este p = 0,1 itun. Daca im~ginea de pe film· ·
· uimeaza sa fie marita, claritatea ei trebuie sa fie ~i mai riguroasa, admitîndu-se
de obicei p = 1/3,0 mm. A~adar, daca petele' circulare de pe placa formate
de intersectia conurilor.de lumina provénite, di~ A~ ~i A~' eu placa fotografica,
au razele mai mici decît p = 1/30 mm, aceste pete vor aparea ca fiind puncti-
. forme, constituind· deci imaginile punctelor necoplanare A~ §i A~' în planul
placii fotografice, de~i riguros vorbind, imaginile geometrice ale acestora se
formeaza în A~ ~i A'~, a~a cum se vede pe figura. Datorita deci puterii sepa-
ratoare Hmitate a ochiului omenesc, se. pot obµne imagini clare în planul
filmului nu numai pentru punctele din planul punerii la punct, ci ~i pentru
altele situate-·pe o anumita ,,adîncime" dè-a lungul axului optic. Se pune
acum problema: cît de mare este aceasta adîncime, care este intervalul de
o parte-~i de alta a plaµului punerii la punct în care sînt situate obiectel~ ce
formeaza imagini clare pe placa? În fig. ·1v.2.41 obiectivul Leste pus la puncf
pentru obiectul A 1 ; imaginea acestuia este A 2 • Notînd eu p valoarea maxima
admisa pentru cercul de düuzie de pe placa situata în A 2 , va trebui sa calculam
lungimea x·a zonei în care se pot afla· obiectele ce dau iniagini clare pè placa.
Marimea X poarta numele de prof~nzimea cîmpului pentru un obiectiv dat.
Pentru calculul ·acestei profunzimi în functie de parametrii .obiectivului, va
trebui sa tinem seama. de faptul ca razele p1 ~ p2 sînt foarte mici~ aflîndu-se
sub o' anumita valoare admisibila p.
A~a cum se ve,,de din fig. IV.2.41, profunzimea este:
/

(2.38)

639
 ·., .al .

• 1

Expresia lui P~ se· poate scoate din formulEtle pentm punct~le c~njugate
A 1 ,, A 2 §Ï A~, A~ §Ï antime:
1 1 1
~ .' ' -+-=-, ~.39)
i •. P1 P2 /,
1 . 1 · 1
-=-;+ ,=-, · (2.40)
P1 P2 + z J .
în care, pentm z' folosini relaµile de asemanare în triùnghiurile dreptunghice
U!J0r de observat pe fig. IV. 2.41:
z' P2 + z'
-;= h
(2.41)

unde h este raza deschiderii utile a obiectivului. -

Se gase§te:

z' = ...l.!J__ , (2.42) ·

h-p
iar din (2.39) · obpnem :

(2.4~)
• I . ,

!nlocuind ·(2.43) în (2.42) ~~ în (2.40) precum §Ï pe (2.42) în (2.40) gasim : ,

·-1 = -1 - ----,-------
1
(2.44)
p~ f IP1 + IP1 _p_·
P1 - / - P1 - f h- P.
.În urma unor transf?rmari elementare obpne1:t1 :

~
Pl, -= fh f P1 h
+ p(P1 - /)
.· (2 45)
.
Expresia htj p~' se scoate din formula (2.39) pentru punctele conjugate
A~', A~':

(2.46)

si fotosind de asemenea retaiia de asemanar~ evidenta pe fig. IV.2.41:

z" · Pa~ z.": (2.47)
p h,
Expresia (2.47) ne da :

z''=~- (2.48)
h+p

640

,·
·' \
 1'

înl.ocuind (2.43) în (2.46) ~i în (2.48), precum ~i pe (2.48) în (2.46) gasim :

1 1 1
-=----------
P~' f JPi ; f Pi P
(2.49)_
Pi - f- Pi. - f h- p
care conduce, în urma unor transforma.ri elementare, la :
P~' . . !Pi h .
(2.S~L--- ·.
fh - p(Pi -!) --------
Înlocuind în (2.38) expresiile (2.45) ~i (2.50) obµnem :
X = !Pi 2k P (Pi - f) .
2 2 2
----~.
(2.51)
(/h) - p (Pi - !) -' i 1 :~
Pentm cazul obi~nuit, în care sînt fotografiate obiecte situate la distante mult ·
mai mari decît'distanta focala, ad.ica P1 > /, expresia (2.51) devine:
X 0d. !Pl 2 ph .· (2.52)
(/h)2 _ (ppJ2
Scotînd p1 în factor la numitoru.1 expresiei (2.5~) se ob~e :
f2 li-
X= (fh)
-
2
P
-p2
•
(2.53)

Pi
Dar în cazul- obiectiyului fotografic imaginile obiectelor se formeaza foarte
aproape de focar, încît practic p 2 Oil f. Din aceasta cauza marirea liniara
data de expresia (2.27) ~i folosind (2.26), devine eu buna aproximatie y=
= P2IP1 O:ilf/Pi• Expresia (2.53) devine în acest caz:
X = f 2ph (2.54)·
(yh)a _ Pa
Cum raza peste foarte mica, aceasta ultima expresie se poate scrie: --- ' ·

(2.55)

~otînd D = 2p diametrul petei circulare admisibile de pe placa fotografica

§Î facînd sa apara în !(2.55) diametru.1 2h al diafragmei obiectivului, aceasti
exprèSie_ cap ata forma des întîlnita în practica fotogra~ ci :

(2.56)

Relaj:ia (2.56) arata ca, fiind dat un punct Ai prin distanta de punere la
punct Pi (adica o ma.rire liniara y = f/P 1 data), profunzimea cîmpului poate fi
marita prin mic~orarea deschiderü 2h a diafragmei obiectivului sau a deschi-
derii relative a lui, 2k/f. Ue aceea, daci dorim sa fotografiem, de exemplu, un
grup numeros. de persoane, vom alege o diafragma suficient de mica, astfel

641
 Cuntlensoru/

Fig. IV .2.42

ca imaginea fiecarei persoane sa apara clar pe film. Dfo expresia (2.56) se

constata de asemenea §Ï faptul di profunzimea cre§te cu descre§terea patratului
maririi liniare, sau eu cre§terea patratului distantei de fotografiere. A~adar,
precaupi mai mari privitoare la zona de claritate se vor lua mai ales la distante
mai mici deoarece la aceste distanje aceasta zona este mai pupn întinsa.
~c) Aparatul de proieetie. Aparatul de proiectie formeaza imagini reale
rastumate §Ï ma.rite ale unor obiecte transparente sau opace. Aceste imagini
sînt proiectate de obicei pe un ecran, obiectul fiind astfel a~ezat încît 'imagi-
nea rasturnata data de aparat sa apara în pozitie verticala. Daca aparatul
este destinat proiecjiei obiectelor transparente (diapozitive), el se nume~te
diascop (dia= ppn; skopein = a observa, a vedea), daca el serve~te pentru
proiec#a obiectelor opace (de exemplu, desenele de pe o pagina de carte), atunci
se nume§te épiscop (epi = pe). De multe ori aceste doua functiuni sînt unite
în acela§i aparat, care poarta în acest caz, numele de epidiascop. Exista foa:rfe
multe tipuri constructive de aparate de proiectie. Piesele lor principale sînt
însa acelea§i: sursa de lumina intensa, condensorul de lumina §Ï obiectivul.
in fig. IV.2.42 este data spre exemplificare schema unui diascop.
Rolul condensorului. A~a cum se vede pe fig. IV.2.42, dac~ nu ar exista
condensorul, atunci numai fasciculul limitat de razele SI 1 §Î SI z ar intra în
obiectiv, în timp ce în prezenja lui, fasciculul luminos este mai larg (limitat
de razele SJ 1 §Ï SJ 2) ,. ceea ce face ca imaginea de pe ecran sa fie mai luminoasa.
Pe de alta parte, daca în absenja condensorului poate fi proiectata pe ecran
doar imaginea porjiunii 1 11 2 a obiectului, în prezenja sa, porjiunea explorata
~ste considerabil mai mare (regiunea cuprinsa între J 1 §Î J 2).
Deoarece sursa S este· foarte apropiata de condensor se vede ca el lucreaza
cu fascicule largi, ceea ce duce la aberapi de sfericitate foarte mari. Pentru
reducerea acestor aberapi, condensorul este alca.tuit de obicei din doua lentile
planconvexe a§ezate eu fejele curbe spre interior, adica spre fasciculele apro-
ximativ paralele.
d) Lupa. Dupa cum s-a va.zut, ochiul nu poate distinge amanunte oricît
de mici, din cauza puterii separatoare limitate de care dispune. Putem mari
puterea separatoare a ochiului folosind o lupa, care ·este o lentila convergenta
(sau un sistè.m convergent) cu distanta focala mica §Î care se a§aza între
obiect §Ï ochi· astfel încît sa formeze o imagine virtuala a obiectului, dreapta
§Î marita. Pentru aceasta lupa trebuie sa ocupe o astfel de pozipe, încît obi-
ectul y 1 sa se afle între focar ~ vîrful· lentilei. (fig.~ IV.2.43). În fig. IV.2.43,

642
 .1·

lupa

0/JJecf
rea/

Fi A1
1
1
'
1
f '
(
1
1 1
1.- ô .. 1
Fig. IV.2.43

•-.pe linga razele , ~i r', eu ajutorul carora s-a construit imaginea virtuala y 2 ,
s-a figurat ~i fasciculul de lumina (ha~urat) care intra în ochi,~provenind din
punctul extrem al obiectului y 1 §Î limitat de ·pupila ochiului. În absenta lupei,
·ochiul vedea obiectul y 1 sub unghiul lX1 • Folosind lupa, ochiul ·prive~te imaginea
virtuala y 2 pe care o vede sub unghiul lX 2, mai mare decît ix1 • Observatorul
a§aza astfel lupa, încît imaginea sa se formeze la o distania de ochi mai mare
decît distanta minima de vedere clara ( 8 = 25 cm) ~i de prefèrinta la infinit,
a
pentru evita acomodarea. Pentru aceasta, obiectul y 1 se va afla în imediata
vecinatate a focarului.
Puterea lupei. Prin definipe, puterea este raportul dintre diametrul aparent
al imaginii (tg lX 2) ~i înalpmea y 1 a obiectului:

P ---
_ tglXg • (2.57)
Y1
Imaginea y 2 fiind, cum !1,ID spus, destul de departe, razele provenite de la
ea sînt aproape paralele §Î de aceea raza r' face cu axu1 optic aproximativ
u_nghi~ lX 2• În consecinta, se poate scrie cu buna aproximaµe : tg ix 2 ~- y 1 / /
§1 dec1:

(2.58)

p·uterea lupei este deci numeric egala eu convergenia ei. ·

Uneori lupa este caracterizata, conventional §i prin grosisment, adica prin
raportul dintre diametrul aparent al imaginii (al obiectului privit prin lupa),
~i diametml aparent al obiectului privit liber :

G = tg IX2 • (2.59)
tg 0'.1

643
 . '

În mod normal, obiectul Yi privit CU ochiul liber, se afla la distanta minima

de vedere clara, 8, a§a încît tg cx1 = y 1/ 8 §Î deci :
.• G = 8 tg «2.
Yi
Folosind relap.a (2.57) vom obµn,e:
. 1
G = 8P = 0 25P = - . {2.60)
. ' 4/
0 lentila simpla, CU distanta focala mica, folosita ca lupa, este afectata puter-
nic de aberatii (de sfericitate, cromatice etc), care limiteaza puterea ei §i redue-.
mult din calitatfle imaginii. De aceea lupele eu convergenta mare sînt de fapt
sisteme de lentile fixate într-o montura metalica, corectate pentru inajorita-
tea aberaµilor. Puterea optica a lupelor nu poate însa atinge valori prea mari.
în general, P nu depa§e§te 100 dioptrii (deci un grosisment de~2s:ori), iar cea
mai mica distantà separabila cu lupa (puterea separatoare liniarà maxima
a lupei) este de aproximativ 0,003 mm= 3µm. ··
e) Microscopul. Pentru a se putea distinge obiecte ale caror dimensiu.ni
liniare cad sub puterea separatoare a lupei, se utilizeaza un aparat optic mai
complex, microscopul (mikros-mic, skopia = observare). El este alcatuit din/
doua sisteme de lentile, montate în corpuri metalice separate, unul în veci-
natatea obiectului, numit obiectiv §Î altul în vecinatatea ochiului, numit ocular.
Sistemul acesta mai.este numit §Î microscop compus, în timp ce lupa mai poarta
§Î numele de microscop simplu.
În fig. IV.2.44 se poate vedea mersul razelor §i constructia imaginilor
printr-un microscop, în care obiectul §i ocularul sînt reduse, pentru simplifi-
càre, la doua lentile subtiri. Obiectul de cercetat (preparatul microscopie)
avînd o dimensiune liniara y 1 se a§aza în vecinatatea focarului F 1 al obiec-
tivului în stînga lui, pentru a se.forma o imagine y' reala, ma:rita §i rasturnata.
Imaginea y' este "obiect" {real) pentru ocularul microscopului a§ezat astfel
încît y' sa cada între focarul obiect F 2 al ocularului §i ocular, în scopul obtinerii
unei imagini virtuale §i marite, y 2 data d~ ocular, ea constituind totodata. §i
imaginea fuiala data de microscop. 1n. fig. IV.2.44 pe lînga cele doua raze
r §i r' care au servit la constructia imaginilor, s-a figurat ca ~i la lupa fasciculul
(cel ha§urat) care patrunde în ochi prin pupila sa,. provenind de la un punct
marginal al obiectului y 1 • Unghiul ~2 de înclinare a acestui fascicul fata de
axul optic constituie unghiul sub care se vede imaginea y 2 • El este mult mai
mare decît ~1 - :unghiul sub care s-ar vedea obiectul y 1 privit liber, fa.ra mi-
croscop.
Puterea optica a microscopului~ Fiind destinat, ca §i lupa, obtinerii_ unor
imagini virtuale ale obiectelor apropiate, microscopul este caracterizat corect
prin puterea optica adica :
p = tg~2. (2.61)
Y1
Deo~rece ochiul prefera sa priveasca neacomodat imaginea y 2, aceasta
se va afla la o distanta destul de mare între punctul proximum §Î cel remotum,
încît razele emergente sînt aproape paralele. în consecinta raza r', de exemplu,

644
 _, 1.
1
1 Ocularul
l•
1
1 mlcrosçopu/ui 1
IObiecltv.ul . 1
1microscop11/vJ
1
f 1 -
1 1
1 -I~- --- -
. 1

,\.'

Fig. IV.2.44.
i

va face cu axul optic aproximativ unghiul ~2 §Î atui:lci tg ~2 OrlY'//2 dupa

cum s_e. vede U§0r pr fig. IV.2.44. A§adar putèrea optica este data d~ : ' , .;,

(2.62)

Imaginea intermediara y', aflîndu-se foarte aproape de focarul F 2 (practic,

confundîndu-se cu F 2), ea .va constitùi o cateta a unui triunghi dreptunghic
în care cealalta cateta este ·aproximativ egala eu e - distanfa1 dintre focarul
posterior F~ al obiectivului §Î focarul anterior F 2 al ocularuluî. În figura y'
nu este prea aproape de F 2, deoarece s-a urmarit ca y 2 sa nu iasâ di~ spaµùl
paginii.Din asemanarea acestui triunghi cu cel care are. catetele li §i y 1 rezulta
imediat:
y' e· !, '
-=-
Y1 f1
§Î deci: f:
e
P=-· ~(2.63)
fi/2
PÙterea ·microscopului este deci eu atît mai mare .eu cît intervalul e este
mai mare §Î eu clt convergentele obiectivului (1/j1) §Ï ocularului (1/f2) sînt-
mai mari. De exemplu, un microscop eu distanta focala. a obiectivului li = 4 mm
§Î a ocularului j 2 = 2 cm, avînd distanfa între focare, e = 20 cm, va av:ea
P = 2500 dioptrii. Expresia puterii optice data de (2.63' mai poate fi scrisa
§Î sub forma : ' ·
(2.64)

645
 aclica produsul clintre marirea liniara Yob a obiectivului !]Î puterea Poe a ocu-
~- larulùi. Aceasta se poate stabili u~or plecînd de la relatia (2.62) !jÎ observînd
ca, prin definiµe y'/Y1 = Îob ~i l//2 = Poe (ocularul funcµonînd ca Olupa).
în mod c_onventional, microscopul este deseori caracterizat prin gr?sisment :

. G· = tg ~2 , (2.65)
tg ~1,

în care ~1 este unghiul sub care se vede obiectul, direct, a!jezat la clistanta
minima de citire, 8 = 0,25 m. Deoarece tg ~2 ot y' /fa !ji tg ~1 = y 1 / 8 (vezi
✓·'

~ig. IV.2.44), iar y' /y1 = e//1, obtinem:

8e
G=-, (2.66)
IJ2
sau tinînd seama de (2.63) obpnem ca ~i în cazul lupei, relatia :

G= P8 = ~; (2.67)
4
Grosismentul este o ma.rime fa.ra climensiuni, deoarece P este inversul unei
distante, iar 8 are dimensiunea unei lungimi. Microscopul din exemplul nume-
ric de mai sus, eu puterea de 2500 clioptrii, va avea un grosisment de 625 ori.
De obicei, un microscop clispune de mai multe obiective !ji oculare, ce pot
fi a!jezate pe rînd în diverse combinaµi la capetele tubului microscopie, rea-
lizîndu-se astfel diverse puteri, conform relaµei ·(2.66), în carefi, / 2 ~i e capata
prin ~ceste combinatii diverse valori. Exista la unele microscoape (mai rar)
~i posibilitatea de a varia intervalul e într-un anumit domeniu, prin deplasarea
. ocularului, pentru a obtine variaj:ii ale puterii optice. Majoritatea micro-
scoapelor au însa distanta e fixa ~i deci o putere constanta pentru o per~che
obiectiv-ocular. Observatorul poate deplasa doar tubul-suport al obiectivului
~i. ocularului în scopul realizarii ,,punerii la punct" a preparatului microscopie.
Operatia de punere la punct se încheie în momentul în care observatorul a
gasit o poziµ~ ~ tubului suport pentru care el vede foarte clar prin microscop
oblectul de cercetat, ceea ce înseamna ca imaginea virtuala finala a acestuia
(y 2) se afla la o clistanta suficient de mare, încî~ sa poata fi observata fara efort de
acomodare.
Pentru a. se putea obtine imagini suficient de luminoase, microscopul este
prevazut, de regula, eu un condensor care concentreaza lumina de la sursa
_,-; pe preparatul microscopie. · _
· Rolul imersiei. În urina refractiei datorita trecerii clin sticla în aer, o parte
din razele provenite de la obiectul microscopie se pierde, nu patrunde în obiec-
tiv (raze de tip 1 clin fig. IV.2.45). Punînd pe lama de sticla un lichid eu indice
de refractie apropiat de cel al sticlei, de exemplu ulei de cedru (n = 1,515)
~i coborînd tubul microscopului pîna ce vîrful obiectivului se cufunda în ulei,
· aceste raze trec aproape nedeviate, intrînd -în obiectiv (vezi raza 2), contri-
buind astfel la îmbunatatirea calitaµi imaginii. Cu ajutorul obiectivului eu
imersie au fost studiate aproape toate genurile de bacterii cunoscute pîna
în prezent. . -·
Performantele -microscoapelor eu lumina vizibila merg pîna la · mariri de
ordinul 2000 - 3000 de ori, corespunzînd la o putere ·separ~toare limita _de

.646
 l; i.

lame/à porl-o/Jiecf
Fig. IV.2.45

aproximativ 0,25 µm. Prin înregistrare pe cale fotografica ~i folosind. lumina

ultravfoleta (,,~tramicroscopul") se pot distinge obiecte pîna la o'finete dimen-
sionala de 0,15 µm, la mariri de 6000-7000 de ori. Cu toate _acestea, virusu-
.rile, de exemplu (inframicrobü) ·nu pot· fi observati cu _aceste microscoape ;
observarea lor cere o .ma.rire c~l putin de ordinul 10.000-15.000 de ori, ceea
ce nu se poate obµne eu microscopul optic, deoarece astfel de mariri înseamna
puteri separatoare mai miçi decît cea mai_mica lungime ·de unda din spectrul
vizibil (puter~a separatoare de 0,2 µm, de exemplu, reprezinta jumatate din
lungimea de unda a radiatiei de 4000 A).: Un pas înainte 1-a fa.eut microscopul
electronic care realizeaza în prezent puteri separatoare· de orclinul cîtorva A.·
·f) Luneta. Luneta este destinata observarii obiectelor foarte _îndepartate.
De la oricare punct al unui astfel de obiect ajung la noi fascicule practic paralele.
Sa consideram un obiect astronomie AB ~i sa îrtdreptam luneta eu axul optic ·
spre extremitatea· A (fig. IV.2.46). Toate razele provenite din A vor fi para--·
lele eu axul optic ~i vor converge în focarul principal imagine Fi al obiectivu1ui ·
lunetei. În fig. IV.2.46 am luat o singura raza din acest fascicul· ~i anume,

~~ .
·•.:.:O::.rlren,.i:1..,..1
·········~"reo1 9 .
· ·· · · · • · ~ .~~~4:clu/vi
•- ..... .
Pianu/ focal
· · · · •· ·· . . . . . . al o/Jieclivvlui
····· ••••• .............. :...... 1l. ..
F.. A'IF.,··
2 I
, r"
' r'
1
. V . ..,,..,, / 1,....1,:
18',., .•·
.• -···
Y2 Il 0/J,ec/iy /',,06 ,,,,.-,· ,.,--;-.".1.•·(
1 _., /.•· 111 I
"G ;;:- _., .•· • Dcv'lar
1 ..-,:::.-,;.:-:-··· 1 'ac · ·1·
1 ..,,--:-···· l.i •I
1 /~~-
✓-~-<--·
8" l-- ,,::• .<·
~ .

Fig. IV.2.46

641
 de-a lungul axului optic. De la punctul extrem B va sosi de asemenea un
fascicul de raze paralele între el~, dar înclinate eu unghiul e:1 faia de primul
fascicul. e:1 va ft deci unghiul sub care se vede obiectul ceresc eu ochiul liber.
Punctul de convergente. al fasciculului paralel din B va fi în focarul secundar
B', care va defini astfel în planul focal al obiectivului imaginea reala y'. Trebuie
remarcat ca obiectul AB fiind foarte departe (le focarul F 1 al obiectivului,
imaginea intermediara y'. este mic~orata, spre deosebire de imaginea interme-
diàra a microscopului care era mult ma.rite., datorita faptului ca obiectul de
cercetat era foarte aproape de focarul F 1 al Clbiectivului. Din aceasta cauza, ima-
ginea y' se afla destul de departe de focarulimagine F{, în timp ce la luneta
aceasta se formeaza, practic chiar în planul focal al obiectivului. A~adar ocularul
lunetei preia o imagine intermediara mi~orata a obiectului l]Î formeaza o imagine
definitiva y 2 virtuala §Î ma.rite. faia de y'. În fig. IV. 2.46 imaginea intermedi-
ara y' ~ fost -construita ducînd planul focal perpendicular pe ax în F~ $i .aflînd
punctul (B') în care o raza. din B trecînd prin vîrful lentilei obiectiv înteapa
acest plan (este figura ta urma acestui plan printr-un segment punctat). Ima-
ginea finala y 2 este obtinuta trasînd din B' doua raze cu drum cunoscut :
una (r') paralela eu axul optic, va pat âsi ocularul trecînd p!-in focarul imagine
F' 2 al sau §Ï una (r") trecînd prin c·entrul optic al ocularului, va trece mai
departe nedeviata (ocularul este luat- ca ~i obiectivul - sub forma unei lentile
subtiri convergente). Dupa aflarea punctului B" s-a putut construi mersul com-
plet al razei din B pîna la pupila ochiului, e: 2 fiind unghiul sub care se vede
imaginea finala y 2 • . .
Grosismentul lunetei. Fiind vorba ac un aparat ce ·furnizeaza. imagini virtuale
ale unor obiecte înàepartate, luneta se caracterizeaza prin grosisment:

G = tg e:2. (2.68)
tg e:1 .
Cautînd sa priveasca neacomodat,. adica sa aiba pe y 2 cît mai departe
(practic la infinit), observatorul mînuie9te ocularul pîna ce face ca focarul
acestuia, F 2, · sa coïncida cu planul lui y', deci eu focarul posterior F~ al obiec-
tivului (sistem afocal). În acest caz, razele în directia lui B" sînt practic para-
lele. r" este deci înclinat fata de axul optic eu e:2 ; iar tg e: 2 ·= y' //o,;• îinînd
seama ca tg S:1 = y' !lob, rezulta :
G=fob. (2.69)
foc
Deoarece ocularul functioneaza ca o lupa, eu puterea P oc, expresia (2.69)
devine:·
·I
(2.70)

Grosismentul lunetei este deci · egal -cu raportul dintre distanta focala a
obiectivului §Î cea a ocularului, sau eu produsul dintre distanta focala a obiec-
tivului §Î puterea ocularului. Se poate mari deci grosismentul marind distanta
focala a obiectivului §Ï utilizînd oculare cît mai convergente.
Luneta studiata. mai sus se mai num~te §Î luneta astronamica. Ea da ima-
gini virtuate rasturnate, ceea ce nu constituie un inconvenient prea mare în

648
 ,1"
.·.•r . .-.t (, ' {··; 1

obèervarea corpurilor cere9ti. Péntru observaiea obiectelor terestre, lunetele

au un dispozitiv de inversare a imaginii, astfel ca imaginea finala si fie clreapta ..
Se introduce, de exemplu, între obiectiv §Î ocular o lentila convergenta~ numita
vehiculul lui Kepler. 0 alti cale consta în folosirea unei lentile divergente.
ca ocular (ocular negativ), a§ezata întrè obiectiv ~ imaginea intermediari
reala A'B'. Imaginea finala va fiJvirtuali §Î dreapta în raport eu obiectul
terestru vizat eu luneta. Aceasta se nume§te luneta olandezà sau a lui GaUlei
§Ï este primul tip' cunoscut de luneta. Ea .are avantajul di este mai scurtà
decît cea astronomica •§i de aceea este rolosita ca luneta pc;>rtabila, întîlnita
r

mai ales sub forma de binoclu (doua lunete Galilei asociate pe .un acela9i suport,
dînd posibilitatea observatorului sa~ priveasca eu ambii ochi).
Lunetele eu obiecfive formate din lentile de sticla se mai numesc 9i telescoape
llioptrice, iar cele eu obiectivul' constînd dintr-o oglinda concavij - telescoape.
catopt1:ice, sau simplu, telescoape.
-Calitatile lunetei cresc daca se mare9te diametrul obiectivului. Dar, obiective \
· din lentile eu' diàmetru, prea mare nu se pot construi. Datorita dificultaplor,
de .obfinere a omogenitapi unor mase transparente atît de mari, precum 9i
din cauza defotmarii\ lentilelor sub; pi;opria lorf greutate, obiectivele eu lentile
depa§esc eu greu diametrul ·de 1 meti:_u. De aceea se utilizeaza în acest. scop
obiective eu oglinzi •concave, care alcattµesc telescoapele. Astfel de oglinzi
pot atinge diametre pîna la 5 m (observatorul de la Palomar). În plus, aceste
obiective sînt complet lipsite de aberapi cromatice, deoarece 1ipse9te dispersia
luminii, imaginile .formîndu-se numai prin reflexii. În fig. IV.2.47 este data
schema unui telescop eu v~zare laterala, perpendicular pe axul optic, fa.ri sa

,1

Fig. IV.2.47

649
I'

fie indicata. în amanunt formaréa imaginii. Acest tip de telescop a fost inventat
.de Newton (1672). Telescoapele eu viziune directa (de-a lungul axei optice)
se numesc telescoape de tip Cassegrain. Ele au fost construite de Gregory în
1663 9i perfecponate ulterior de Cassegrain.
. · Scurt istoric asupra descoperirii lunetei. Nu se 9tie exact cine a descoperit
luneta §Î nici data acestei descoperiri. Este însa. foarte probabil ca prima luneta
a fost descoperita în Olanda în jurul anului 1608 în atelierul me§terului Zaharias
Jensen:, constructor de lentile .9i ochelari din ora.§elul Middelbourg situat pe
insula olandeza. W ~lcheren. Descoperirea a fost fa.cuta întîmpla.tor, de ca.tre
copii Îne§t,erului, ~are jucîndu-se eu lentilele de ochelari au observat ca. ~ezînd
o lentila. divergenta. la o oarecare distante. de una convergente. pe acel~i ax,
obiectele privite prin aceste lentile par a fi mai mari 9i ·mai apropiate decît
sînt îri realitate. Pornind de la aceasta observatie, Jensen a construit prima
· luneta, care de§i a fost tinuta în secret, eu scopuri militare, a devenit totu9i
cunoscuta 9i pe alte meleaguri. Se pare ca un strain venind în Olanda pentru
a se inte,;esa de aceasta. constructie la ~e9terul Jensen, a nimerit din gre9eala.
la un alt atelier de ochelari, aflat pe aceei§i strada, al me9terului Jean Lippérsey.
Acesta, aflînd pentru prima data de un:astfel de dispozitiv, încearca 9i el sa
confectioneze ceva asema.nator §Î reu§e§te sa redescopere luneta. El nu mai
iine în secret aceasta descoperire §i capata un brevet de inventator în 1606
pentru ea. Dar tot în aceasta. perioada., profesorul de fizica §Î inginerie militara
de la Universitatea din Padua, Galileo Galilei (1564-1642) afla. de intere-
santa descoperire în urma unei cala.torii facuta. la Veneti_a (1609). Dîndu-9i
seama de importanta lunetei pentru cercetarile sale de astronomie, el rell§e§te
în 1610 sa-9i construiasca una a carei putere nuera prea mare (marea de aproxi-
mativ 60 oJ:i) dar care i-a permis sa descopere satelitii lui Jupiter, doi sateliti
'\ ·. ai lui Saturn, fazele planetei Veaus, petele solare, relieful accidentat al Lunii,
rotaµa Pamîntului etc. Daturita ~œstor importante descoperiri §tiintifice 9i
în general datorita rolului de instrument §tiintific atribuit de ca.tre marele
savant lunetei, ea a ramas cunoscuta sub numele de luneta Galilei, de9i pentru
stabilirea paternitatii descoperirii ei, tribunalul din Middelbou.rg a deschis
în 1654 un proces, în ·care · principalii pretendenti erau cei doi me9teri pome-
niti ·mai sus. · ·
Este bine sa amintim ca pîna la Galilei sistemul lumii conceput de astrono-
mul grec Ptolemeu se bucura de autoritate absoluta. Conform acestui sistem,
Pamîntul era considerat centrul universului, în jurul caruia se roteau pe 9apte
cercuri concèntrice Soarele, Luna 9i alte cinci planete. De§i Nicolaus Copernic
(1473-1543) stabilise, în urma ·studiilor. sale de matematica 9i fizica, falsi-
tatea cercurilor lui Ptolemeu, aratînd ca Pamîntul se învîrte§te în jurul Soarelui
§Î nu invers, aceasta noua conceptie nu a putut fi verificata decît dupa ce Ga-
lilei a îndreptat luneta sa catre cer. Prin luneta lui oricine putea vedea ca, de
exemplu, Jupiter eu sa~eliµi saï nu erau altceva decît un sistem Copernic în
miniatura. Într-o scrisoare adresata cumnatului sau Landucci, vorbind despre
luneta construita de el, Galilei spune printre altele. . . ,,Erau mai multi
gentilomi 9i senatori care, de 9i vîrstnici, au urcat de niai multe ori scarile celor
mai înalte clopotnite din Venetia spre a ·descoperi pe mare pînzele corabiilor
atît de îndepartate încît venind spre port eu toate pînzele întinse, treceau mai
bine de doua ore pîna puteau fi vazute eu ochiul liber, fa.ra ocheanul meu" ...
Dupa cum consemneaza istoria_ cîtiva adversari înver9unati .ai conceptiei lui
Copernic au refuzat sa priveasca prin luneta lui Galilei, sustinînd ca ei 9tiau

650
 i '

mai bine ce se petrece în ceruri din cai;:ite lui Ptolemeu 9i Aristotel 9i nu aveau·
nevoie de alte dovezi. ·.. · · ·· .
ln 1613 Cristophe Sheiner constru,ie9te Juneta cu ocular convergent (ocu-
lar pozitiv) calculata în 1_611 de Kepler.
· în prezent, de§i construcjia ~ p_erformanjele · lunetelor 9i telescoapelor au
a.tins culmi greu de imaginat la început, ele sînt în general variante ale celor
discutate mai sus: cele dioptrice de tip Galilei sau Kepler 9i cele catoptrice de
tip Newton sau Cassegrain. Bazele teoretice ·9i constructive ale acestora au- fost
puse, cum am va.zut, la începutul secolului al XVII-lea prin stradania ~ ge-
niul savanjilor 9i faurari_lor din acea vreme. ·

2.11. NOîflJNI DE FOTOMETRIE

Fotometria se ·ocupa cu problema masurarii intensitapi luminii prin inter-
mediul -setîzaµei de lumina pe care o provoaca. Ea sta, ca disciplina 9tiin-
µfica, la baza tehnicii iluminatului.
· In optica geqmetrica am va.zut ca lumina, patrunzînd în ochi, provoac~ là
incidenja sa pe retina senzajia de lumina. Aceasta senzajie va fi mai •mare
sau mai mica, ·dupa cum energi~ transportata de raza de lumina va fi mai mare
sau mai mica. ·
a) Flux de energie radianta. Orice raza dè lumina transporta energie. Ener-
gia trànsportata de raza în unitatea de timp printr-o secjiune oarecare se nume9te
flux de energie radianta. Acest flux are deci dimensiunile unei puteri (energie/
timp) 9i se masoara în watt .(în sistemul SI).
b) Flux Iuminos. Ochiul nu este la fel de sensibil pentru diferite lungimi de ·
unda ale fluxului radiat1t incident. Astfel daca avem do_ua radiatii ce transporta
aceea 9i putere (acela9i flux radiant), dar au lungimi de unda diferi~e, de exemplu .·
i-.1 = 5300A (verde) 9i i-. 2 = 6500A (ro§u), masuratorile arata cij verdele pro-
duce o senzaµe de lumina de ·7 18 ori mai intensa decît ro9u. Spunem cu ·
alte cuvinte ca ochiul este mai sensibil la verde decît la ro9u, astfel ca
daca dorim sa· avem aceea9i senzatie luminoasa pentru ambele radiaµi, sur-
sa ro 9ie trebuie sa fie de 7,8 ori mai intensa.
Pentru a vedea cum variaza ·sensibilitatea ochiului în functie de lungimea de
unda, adica de culoare, se ilumineaza simultan cele doua jumatati ale unei su-
prafete albe (fig. IV. 2.48) eu doua radiajii monocromatice de lungimi; qe unda
diferite 9i se privesc aceste suprafeje. Sa iluminam de exemplu suprafata. din
stînga cu puterea radianta P O de lungime de unda ·Ào · 5550 A, ia:r cea· din 1
dreapta cu o alta radiatie, À, avînd diverse puteri, P>.. Alegem fluxul radiant P.,.:
îri. a§a fel încît ochiul sa vada cele· doua suprafeje adiacente la fel de lumi~
noase (de9i în culori diferite). Cu cît ochiul va fi mai pù.tin sensibil la o anu-
mita radiatie, À cu atît va trebui sa marim puterea radiaµei P>.. pentru a da
aceea9i senzajie luminoasa ca 9i P 0 • Raportul : ·
\ ·,
Po
V>.= - (2.71)
p). \ .
se nume$te sensibilitate spectrala relativa a ochiului 9i variatia ei cu À este data
în fig. IV. 2.49 - obtinuta experimental prin masuratori asupra unui mare nu-
m3:r de observatori. Ea reprezinta o medie a acestor masuratori 9i define9te _

651 1.
 1 1

-~· ..

Fig. IV.2.48

a~a-numitul obse,vator normal. Se constata ca sensibilitatea ochiului este

maxima pentru culoarea ·verde-galbui cu À = 5550 A, devenind aproape nula
în regiunea violeta pentru À= 4000 A ~i în regiunea ro~ie pentru À= 7600 A.
Aceste limite variaza de la observator la observator cu valori nu prea mari.
Senzapa de lumina va fi deci proporj;ionala nu numai eu. aportul de enei-gie
a flu.xului radiant incident P>., ci ~i eu aptitudinea ochiului de a transforma
aceasta energie în se_nzaiie luniinoasa, adica eu sensibilitatea ochiului V>.,
diferita pentru diferite culori. Se define~te astfel o ma.rime biofizica nu-
mita flux-luminos, care caricterizeaza capacitatea flu.xului radiant de a pro-
duce o senzaµe luminoasa : ·
(2.72)
. Flu.xul luminos cll>. este o ma.rime subiectiva, legata de marimea energetica, PA
prin intermediul curbei de sensibilitate spectrala a ochiului, V>., Comisia Inter-
naiionala pentru Iluminat a definit /luxul lùminos ca un /tux de energie
radianta eval~ata in JuncJie de senza/ia vizuala. ·
Unitatea de flux luminos este lumemû (lm). Ea va fi definita dupa ce vom
defini unitatea de intensitate .lumi1w_asà. Deoarece membru! stîng al egalita,tii
(2. 72) introduce o noua ma.rime eu o uoua unitate de masura, ce nu face parte
din sistemul mecanic MKS, constanta K va fi o constanta fizica, avînd dimen-
siuni ~i care se masoara în lumeni /watt. Ea se mai nume~te ~i echivalent f o-
tomet~ic al radia/iei, reprezentînd cîti lumeni se produc pentru fiecare watt de

. 5000 6000 1000

I ungimea de und,i a rao'tape,, il (A}
Fig. IV.2.49

652
 Epruâeli

Cuptor

Fig. IV.2.50

energie radianta. Masuratorile au dus la valoarea aproximativa K = 615

tumeni/watt. Daca, de exemplu, un izvor de lumina monocromatica eu À =
;:::: 5550 A admite un flux radiant de 2 W, el va emite un flux luminos
cI>,660 = 655 •l •2 = 1310 lumeni (deoarece pentru À= 5550 A, V,.= 1).
c) lntensitate luminoasa. Intensitatea luminoasa a unui izvor punctiform este
fluxul luminos emis în unitatea de unghi solid. Astfel, daca un izvor punctüorm
emite uniform într-un unghi solid n• fluxul luminos <I>, atunci intensitatea
luminoasa a acelui izvor este :
<I>
I=-. (2.73)
n
Unitatea de intensitate -este candela (cd.) Ea este unitatea fundamentala a
- fotometriei ~i se define~te ca fiind 1/60 din intensitatea luminoasa emisa în
direcp.e normala de 1 cm9 din suprafaia corpului absolut negru••, adus la tem-
peratura de solidificare a platinei. S-a luat raportul 1/60 pentru ca aceasta
unitate sa fie cît mai apropiata de vechea unitate de intensitate, foarte greu
reproductibila, ,,lumînarea internap.onala" (b. int.),
Intensitatea_ luminoasa este marimea fotometrica Jundamentala în SI, de§i
fluxul luminos <I> este cel care stabile§te legatura cu marimile fizice din meca-
nica prin intermediul relatiei (2.72). Explicaiia consta în di~cultatea_ de rea-
lizare .a unui etalon de flux luminos reproductibil eu mare precizie. Etaloanele
de flux cele mai perfeciionate nu au putut fi reproduse eu precizie· mai
mare de 3-4 %, ceea ce reprezinta o eroare destul de mare pentru un etalon
fotometric. Etalonul d~ intensitate poate fi reprodus însa eu destula precizie
§Î U§urinta în laborator. Ïn fig. IV.2.50 este dat schematic un eta-
. Ion de intensitate. Platina topita din cuptora~ mentine la incandescenta
peretïi eprubetei, confectionap. dintr-un material •refractar. Suprafata orificiu-
lui din capac,~constituie suprafata unui corp absolut negru.
• Unghiul solid dO sub care se vede o suprafatl dS dintr-un punct O este figura geometricl
spatial! obtinuta ;ca înf i!;urltoare a dreptelor ce izvorlsc clin O !JÎ se sprijina. pe conturul
suprafetei dS. Expresia sa este d!l = dA/R1, unde dA este proiectia segmentului dS pe o
sferl cu centrul în O avînd raza R egali eu distanta de la O · la mijlocul suprafetei dS.
Unitatea de mAsurl este- steradianul (sr), definit ca unghiul ·solid cu vîrful in centrul unei
sfere care delimiteazl pe suprafata sferei o arie egala eu aria unui patrat avînd latura egala.
eu raza sferei. . -
•• Corpul absolut negru (sau radiatorul integral) este corpul care a.bsoarbe în întregime toate
radiatfile ce cad pe el, flrll a reflecta nimic. Funinginea ~i negrul de platinl se apropie cel mai
mult de proprietltile corpului absolut negru.

653
 ., ,/
1·

Putem stabili acum unitatea de flux, lumenul (lm), care este o unitate deri-
vata. Din expresia '1> = ID., punînd I = 1 cd ~i O. = 1 steradian, se poate
deduce ca lumenul este fluxul luminos emis de un izvor punctiform de 1 can-
dela în unitatea de unghi solid (1 sr).
d) Luminanta.. Daca izvorul luminos nu este punctiform atunci el se carac-
terizeaza prin luminanta B, definita ca intensitatea luminoasa emisa în di-
recµa normala de unitatea de suprafata. Daca o suprafata S a izvorului întins
dat emite uniform în direcjia normala intensitatea I, atunci conform defini-
tiei:
I
B=-· (2.74)
s
Unitatea · de masura pentru luminanta (eu denumirea mai veche de ,,stra-
lucire") este nitul (nt) definit ca intensitatea emisa uniform în direcjia normala
de catre unitatea de arie: l nt = cd/m2• Uneori se mai folose§te ~i stilbul (sb),
1 sb = cd/cm2 •
e) Iluminarea. Iluminarea caracterizeaza suprafetele luminate. Se noteaza
de obicei eu E ~ se definë§te ca fiind fluxul luminos ce cade pe unitâtea de arie,
Daca (J),ncûùnl este fluxul total ce cade pe O suprafata data S, atunci, .daca el
este distribuit uniform pe aceasta suprafata, vom avea :
E = cJ)incident • - (2.?5)
s
Unitatea de iluminare este luxul (lx) egal eu iluminarea produsa de un flux
de un lumen, distribuit uniform pe o suprafata de l m2, 1 lx = lm/m2 • U neori
se mai utilizeaza ~i photul (ph), 1 ph = lm/cm2 • ~
Subliniem înca o data ca toate cele patru marimi fotometrice definite mai
sus, de~i sînt mari.mi subiective, ele sînt deterniinate de o ma.rime fizica obiec-
tiva, puterea emisa de catre izvor sub forma de radiaµe (putere radianta sau
flux radiant). În tabelul sinoptic IV. 1 se vede -cum, pe linga faptul ca dife-
ritele unitati pot fi exprimate în functie de unitatea fotometrica (subiectiva)
fundamentala, candela (cd), toate cele patru pot fi expriniate în funcjie de
unitatea energetica (obiectiva), watt (W), folosind ecuajiile de definijie res-
pective.

TABELUL IV.1.

Relaµa cu Relafia cu
Jtcuatbl de Ullitatea de Simbolul unitatea unitatea
Mlitimea fotometricà delinitic mAsurA. unitAtll fotometricà energeticâ
fundam.talA (W)
(cd)

Flux luminos ~=KV;.PJ.. Lumen lm cd-sr w

Intensitatea lumin~asl 1= '1)/0 Candeil cd - W/sr

Luminantl B = 1/S Nit nt cd/m1 W/sr•m•

Iluprlnare E= '1)/S Lux b: cd-sr/m1 W/m1

654
 •

Fig. IV.2.51

f) Relatia dintre intensitate §Ï iluminare. Sa consideram pe o suprafata A,

iluminata de izvorul punctiform O de_ intensitate I, un punct P în care cade un
fascicul îngust sub unghiul de incidenta i (fig. IV.2.51). Mica arie S, deli-
mitata de fascicul, este vazuta clin O sub unghiul solid n = S,./r2, unde r este
'distanta de la izvor la punctul P, iar S,. proiecpa suprafatei S pe un plan nor-
mal pe aceasta raza. Fluxul luminos incident pe suprafata S este, conform
definitiei (2. 73) dat de : '1> es In.
Cum
n S,. S cosi
i:.-1,=-=--· (2.76)
r2 r2
rezulta
et>= IS cos i.
,,2
Iluminarea va fi, în acest caz:
I .
E == -cos i. (2.77)
y2

Evident, daca într-un punct al suprafetei iluminate l ~ a cade perpendi-

cular pe aceasta suprafata, iluminarea ei va fi E = I /12 •
Retapa (2. 77) sta la baza principiului de construcpe a celor mai raspîndite
fotometre. Acestea poseda doua arii vecine iluminate fiecare de cite un izvor
punctiform, <:}e intensitati 11 §Ï 1 2 , -a~ezate la distaniete r 1 §Ï r2 de aceste su-
prafete (deci, de fotometru). Se variaza distantele r1 ~i r2 pîna ce ochiul, privind

655. '
printr-un vizor optic cele doua plaJe, le vede egal iluminate, ceea ·ce înseamna
E1 = E2. 1n acest caz: ·
(2.78)
rf rf
Daca intensitatea unuia din izvoare este cunoscuta (izvor etalon), atunci
prin masurarea distantelor r 1 ~ r 2 la egalitate de ilumi,nare a celor doua_plaje
adiacente, se poate calcula intensitatea izvorului necunoscut.
g) Eficacitatea luminoasa. Tehnica iluminatului. Orice izvor de lumina,
pentru a emite un flux luminos total, <l>, consum~ o putere P. Raportul:
·cf)
"l)=- (2.79)
p
poarta numele de eficacitate luminoasa ;;i se masoara în lumeni pe watt (lm/W).
Aceasta ma.rime indica deci cîp lumeni se produc pentru fiecare watt consumat.
Lampile electrice cu incandescents. (becurile) cu puteri cuprinse între 25 W ;;i
1 000 W au eficacitatea ltiminoasa între 7 ;;i 18 lm/W, în timp ce lampile lumi-
nescente (fluorescente) au aproximativ 50 lm/W.
Raportul dintre puterea totala emisa sub forma de energie radiants. în do-
meniul lungimilor de unda din vizibil ;;i puterea consumata de izvor, se nu-
me;;te randament în radia/ie vizibila. Aceasta, spre deosebire de eficacitatea
luminoasa, nu are dimensiuni. El este de 3-4 % pentru becurile obi;;nuite eu
filament incandescent ;;i de aproximativ 20% pentru lampilè luminescente.
Iluminatul prin luminescents., realizat eu ajutorul lampilor cu descarcari în
gaze, este deci mai av~ntajos, de;;i necesita instalatH mai complicate decît ilu-
minatul electric cu incandescents.. În plus, spectrul luminos al lampilor lumi-
nescente este mai apropiat ca structura de spectrul luminii solare, pentru
care ochiul uman are cea mai buna adaptare.
Tehnica iluminatului, care cuprinde toate procedeele de producere ;;i distri-
butie a luminii în vederea desfa;;urarii în condipi optime a diverselor activitati..
folose;;te pe larg calculele fotometrice legate de fiziologia vederii. Pe masa
de citit, de exemplu, trebuie realizata o iluminare de aproximativ 100 lx,
în timp ce pe masa de operatie este necesara o iluminare de aproximativ 10 000 lx.
Iluminarea naturala maxima în timpul zilei, în plin .soare este de aproxi-
mativ 100 000 lx.
Ochiul uman s-a adaptat în cursul evolutiei sale la lumina enrlsa de Soare, ·
cel mai important izvor natural de lumina. în fig. IV.2.52 este data curba de
variatie a intensitatii luminoase a Soarelui în functiei de lungimea de unda.
Ochiul este sensibil numai la un domeniu SJ?ectral relativ îngust, situat aproxi-
mativ între lungimile de unda À = 4000 À ;;i À = 7600 A (regiunea ha;;urata
de pe fig. IV.2.52).
Distrihutia energiei solare este aproape identica eu cea a energiei radiante
emisa de corpul absolut negru la temperatura de aproximativ 6000 °K.
Distributia energiei radiante a corpului absolut negru la temperaturile de
2000°K, 3000° K ;;i 3500 °K este data în fig. IV. 2.53. Suprafata cuprinsa între
abscisa (axa lungimilor de unda, À), ;;i curba este proporponala cu energia
totala emisa la temperatura corespunzatoare curbei. Regiunea ha;;urata repre-
zinta spectrul vizibil. Aceasta regiune fiind mica fata de suprafata totala,
rezulta ca· numai o mica fractiune din eµergia radiata de corpul negru incan-

656
'tOO 8000 12000 18000 20000 24000 28000 \)
· lun,qimea de vntlâ a ràrlia/iei emise·.de Soilre (A°)
Fig. IV.2.52

-/JB

Fig. IV.2.53
 /

:~ O,Gt---+-~i--------
-;::::
~
'é. aSt---+-~~--+--+----+--
~
~ ll4t--~~---+--+i~
.~ , --+--
·~
~ a31---tfl~--+---->.t-----il----
~
" 0.2t----f-Wg"'iP+-=:--4---:-~---:-~---~-
1

10000 20000 30000 '1-0000

l 11~qimea rie undà ( A°)
Fig. IV.2.54

descent este în vizibil. ~i deoarece èu cre~terea temperaturii, maximul curbei

se deplaseaza,· cum se vede, spre lungimi de unda mai scu~e (spre stînga, în
fig. IV. 2.53), aceasta fracµune cre~te eu cr~terea temperaturii (suprafata
~urata se mar~te în urma deplasarii ·maximului spre stînga). ·.A§adar iz-
voarele luminoase eu incandescenta ·sînt eu atît mai economice eu cît tempe-
ratura lor este mai mare. De aceea filamentul becurilor electrièe este confec-
. tionat din metale greu fuzibile (tungsten} care rezista pîna la temperaturi de
2000-2900 °K. Unele tipuri speciale de lampi pot suporta~ putin peste 3000 °K.
in fig. IV. 2.54 porµunea h~uràta reprezinta domeniul vizibil, iar aria dublu
ha~unta reprezinta fracµunea de energie care impresioneaza efectiv ochiul
uman fcurba care margine~te aceasta fractiune este proporponala eu sensibili-
tatea r ectrala a oèhiului). Raportul dintre energia spectrului vizibil ~i energia
totala (dintre aria ha~urata ~i aria totala} reprezinta randamentul optic. al
radiatiei corpului incandescent la temperatura data (3500 °K în fig. IV.2.54),
iar raportul dintre energia ce· impresioneaza retina ~i energia totala (dintre aria
dublu ha~urata ~i aria totala} este randamentul vizual al izvorului dat. Se vede di
aceste randamente sînt destul de_mici. Ranc;lamentul vizual, de exemplu, cre~te
de la valori foarte mici (la temperaturi sub 2000°K} pîna la o valoare maxima
de aproximativ 14% calculata pentru temperatura de 6500°K, cîncl m~mul
curbei intra în regiunea spedrului vizibil,. dupa care scade din nou eu cre~terea
te~peraturii. Randamentul ideal, maxim, de· 14% (destul de mie, de altfel}
ar putea fi atins daca am putea încalzi izvorul pîna la 6000-6500°K. Fila-
mentul becului electric eu incandescenta, pe 1înga faptul ca este departe
de proprietaµle corpului absolut negru, nu poate fi încalzit peste apro-
xiinativ· 3000 °K. De aceea randamentul vizual al radiatiei emise de el este
foarte mie (aproximativ 4,4 %}.

658
 1· --.

Incepînd de pe la sfîr§itul secolului trecut apare iluminatul eu lampi lttmi-

ne~cente, lampi care pot transforma în lumina peste 20% din enetgia elec- ,
trica consumata. în plus,· daca la radiatorii termici energia ce li.se comunica
pentru a-i menµne la anumite temperaturi se distribuie pe diferite lungimi de un-
da dupa anumite legi statistice, fa.ra ca noi sa pute,m influenta aceasta
·distribuµe · §Ï deci randamentul optic, la izvoarele luminescente eu descardiri
în gaze, putem influenta în larga masura distributia energiei pe diverse lun-
gimi de unda, fie prin modificarea conditiilor de desdircare, fie prin alegerea .
potrivita a gazului din tub, sau a luminoforului de pe peretele interior al sau.
 :3. · Optica ondu/atorie

3. L NATUBA LUMINil

1n cadrul opticii geometrice am stud.iat propagarea razei de lumina fa.ra a

1ua în discutie natura fizica a ei. Un fapt incontestabil stabilit de experienta.
-este acela ca lumina transporta energie. Dar dupa cum ~timJ energia poate fi
transportata în doua moduri : prin particule în mi~care, sub forma de energie
-dnetica a acestor particule ~i prin unàe, sub forma de energie de deformare ~
unui mediu elastic, fa.ra a avea un transport de masa. Sub care d.in aceste
·forme se propaga lumina?
Dupa Newton, lumina este alcatuita d.in particule materiale ce se propaga.
·în direcfia razei lumino~e eu viteze d.iferite în diferite medii transparente (teo-
ria corpusculara a luminii). Dupa Huygens, lumina constituie o perturbape
a unui mediu elastic special (numit ,,eter"), viteza de propagare a acestei
perburbaµi depinzînd de asemenea dt: natura corpului transparent (teoria
-onàulatorie .a l,µ,minii).
Considerînd mai întîi lumina ca o perturbape a unui med.iu elastic, fa.ra a
ne preocupa de tipul acestei perturbatii (daca este longitudinala, transversala
etc.) putem prelua rezultatele obpinute în studiul propagarii undelor la mecanica.
•Astfel, s-a dedus ca daca o unda plana cade la suprafata de ·separare. a doua
medii sub unghiul dè incidenta i, atunci .pentru unda reflectata unghiul de re-
flexie este egàl eu unghiul de incidents., iar pentru unda refractata unghiul de
Iefractie r, este diferit de unghiul de incidenta, conform relatiei:
sin i v
--=:-.
1
(3.1)
sig r v2
Ace~ta este legea refractiei undelor, v1 §Ï v 2 fiind, respectiv, viteza undei
:incidente §i refractate. Daca. notam cu c viteza luminii în vid, s-a convenit ca
raportul între aceasta viteza ~i viteza v într-un mediu dat sa fie numit indice de
refracfie absolut al acelui mediu. Astfel, daca într-un mediu viteza luminii este
.v 1 iar în- altul v2 , atunci indicii absoluti de refractie ai acestora vor fi:
C C
n1 = -, n2 =- (3.2)
V1 V2

~i legea refractiei (3.1) mai poate fi scrisa : .

sin i n 2
--=-· (3.3)

t660
 -.
1n
1
1

'
l
1
l
' ®

Fig. IV.3.1

'Raportut:;:: = n se mai num~te ~ indice de refracfie relativ ai celui de al

doilea mediu fa.ta de primul. · · . . ·
Prin urmare, în conceptia. ondulatorie viteza luminii este mai mica în mediul
mai dens, conform relaµei (3.1). . .
Sa consid~ram acum lumina ca fiind · alcatuita din particule materiale de
masa m, supuse. legii atractiei utiiversale. Daca raza luminoasa trece dintr-un
mediu mai putin dens într-unul mai dens, fiecare corpuscul al ei va fi supus
unei fo~e de atracµe îndreptàta spre mediul m.ai dens .. Aceasta fo~a va fi
normala pe .suprafata de separare !}Î · va modifica deci componenta mv7 a
impulsului particulei (fig. IV.3.1). A~adar mv; va fi. mai mare ca mvy, în
.timp ce componenta mvs ramîne neschimbata. Ca urmare,. impulsul mv1 =
= mvs /sin i se va modifica, deveni~d mv9 = m'l!s/ sin r, ceea ce duce la ex-
presia,: · ·
sin i V2
--=-·
sin r v1
(3.4)

Deoa,rece r < i, ·rezul:ta ca viteza luminii este mai mare în mediul mai dens,
în ipoteza corpusculàra.
. A!}adar cele doua concepµi explica în moduri diferite legea refracµei ; una -
prin mic!}orarea vitezei luminii în mediul mai dens (relapa 3.1), cealalta - prin
creijterea vitezei în mediul mai dens (relatia 3.4). ·Pentru a decide între aceste
doua conceptii au fost necesare masuratori directe ale vitezei luminii în diverse
medii transparente. Astfel de masu:ratori au fost începute în a douajumatate
a secolului al :X:VIII-lea. Sînt numeroase, iar precizia lor a crescut mult .eu
timpul. Cltitorul cunoa~te de exemplu, experienta lui Michelson din 1926.
Prin ac'este experiente s-a putut determina, pentru trecerea lumiriii din
aer în apa, ca v1 /v 2 - 1,333. Pe de alta parte din masurarea unghiurilor
(prin metoda prismei, de exemplu) se §tia cà sin i /sin r = 1,333. Aceste date
experimentale nu sînt satisfacute de ·relaµa (3.4), ci de relaµa (3.1), obtinîn-
du-se astfel cî!}tig 'de cauza p~ntru conceptia ondulatorie a luminii, care .p~e-
vede o reducere a vitezei în medii mai dense {v 2 < v1). Aceasta conceptie a
aparut ca urmare a descoperii fenomenelor de interfere~ta ~i difractie înca de la

661.

/
 ... ,,. '

f'

.-,

sfîr9itul secolulüi al XVII-lea. Eâ a tost formulata schematic ·de ~atre Huy-

gens în 1690 9i conipletata de ca.tre Fresnel la începutul secolulu1 al XI~-
lea, care a elaborat teoria ondulatorie, potrivit careia lumina este o perturbat1e
a unui mediu elastic numit ,,eter" 9i se propaga sub forma unor unde transversal~
periodice, de frecventa foarte mare. Existenta eterului cosmk nu a pu~1:t f1
dovedita. De altfel, prin proprietatile ce ·trebuia sa le posede, acesta mc1 nu
putea avea consistenta fizica. .
Dupa descoperirea undelor electromagnetice în a doua jumatate a _secol_ulut
! . al XIX-lea s-a dovedit ca undele de lumina sînt unde electromagnettce 91 ca
efectele luminoase sînt produse de ca.tre cîmpul electric al undei electromagn~-
tice. Teoria electromagnetica nu putea explica însa unele fenomene cum. ar ~1,
de exemplu, distributia dupa lungimile de unda a energiei radiante emise Pr:1~
încalzirea corpurilor. Aceasta d~stributie î9i gase9te explicatia în cadrul teonet
cuantice a luminii, fundamentata de Planck (1900). S-a stabilit astfel ca un
flux de unde luminoase, de o:dce frecventa v, se comporta (mai ales în unele
fenomene speciale, cum este efectul fotoelectric) ca un flux discontinuu, -al-
catuit din particule de lumina, numite fotoni, a diror energie de mi9care e~te
liv (k fiind cbnstanta lui Planck). S-a dovedit de altfel ca nu numai domemul
vizibil, ci întreg domeniul existent .al undelor electromagnetice poseda proprie-
tati ,,corpusculare". Dar în timp ce în domeniul fofraro 9u (v'tnici), aspectul
corpuscular se manifesta atît de slab, încît experimental de obicei el nici nu
a pare vizibil, predominînd aspectul ,,ondulator", la frecvente foart( m3;ri, __în
ultraviolet, de exemplu, ·aspectul corpusèular este foarte pronunt~t, radiatule
comportîndu-se practic ca un flux de fotonL În domeniul vizibil ambele as-
pecte au pondere aproape egala, exprienta ·punînd în evidenta cînd proprieta-
tile ondulatorii (interferenta, difracjia), cînd proprietatile corpusculare ale
luminii (efectul fotoelectric, -de exemplu). A9adar, radiatiile luminoase sînt
unde electromagnetice. care au ·proprietatea de a impresiona retina ochiului.
Ele poseda atît prop•rietati ondulatorii, cît 9i proprietati corpusculare.
în acest. capital,· de ,,optica ondulatorie", vom studia unele aspecte ondula-
torii, iar în cel de ·,,optica fotonica", unele aspecte corpusculare ale luminH,
ca fenomen electromagnetic. - · · .
ObservaJie. -Pîna la descoperirea fotonului relatiile n = v2/v 1 (Newton)
9i n = v1/v 2 (Huygens) _pareau incompatibile. În teoria electromagnetka a
luminii, care admite dualismul corpuscul-unda a fenomenului luminos, aceasta
dificultate dispare. Pentru aceasta trebuie doar s~ întelegem ca una din relatii
conj:ine vitezele particulelor de lumina, c'onsiderata ca un flux de particule,
în timp ce cealalta relape conpne vitezele undelor de lumina, considerata ca o
unda electromagnetica. ·Sa presupunem ca lumina trec~ din vid (unde viteza
ei este c) într-un mediu de indice de refractie n. În teoria fotonica (corpuscu-
lara}, daca viteza fotonilor în mediul dat este v, vom avea n = v/c. În teoria
eleçtromagnetica (o~dulatorie), daca notam eu u viteza undelor luminoase în
mediul dat, vom avea n = cfu. A~adar :
U'IJ = c2 • (3.5)
\

Aceasta relatie este acum relativ ll§Or de explicat. Astfel, în teoria fotonica
lumina consta din particule (fotoni) de masa m (masa ,,de mi9care") ce se
mi9ca eu viteza v ~ poseda o unda asociata, de lungime de unda :
. h
À=--. (3.6)
mv

662
 './' ,:~•

Folosind E = hv = mc2, obtinem:

. c2
À=-· _(3.7)
VTJ .

Pe de-alta parte, considerîndlumina ca o unda de viteza u §Ï frecventa v avem:

u
À=-· (3.8)
V

Ultimele doua relaµi cpnduc la ui/= c2, relatie ce rezulta cum am va.zut,
din faptul ca atît teoria corpusculara cît §Î cea ondulatorie trebuie sa fur-
nizeze aceea§i valoare pentru indicele de refractie n, care se poate determina
experimental, direct, în afara teoriei. Aceasta relaµe pune în evidenta o stra-
lucita sinteza între proprieta.tile ondulatorii §Î corpusculare ce se manifesta.
deosebit de pregnant în cazul luminii. 0 astfel de sinteza nu putea fi prevazuta
de vechile teorii mecaniciste ; cunoa§terea ei este un rezuitat al fizicii cuantice,
aparuta la începutul acestui secot · ·

3.2. INTERFEREN'fA LUIIINII

a) Coerenta. Intèrfer~nta luminii (ca §Î difractia) scoate in evidenta na-

tura ondulatorie, periodica a luminii §Î de aceea, pentru explicarea ei- vom
considera radiatia luminoasa ca o unda periodica. ~i, de§Î este bine cunoscut
azi ca unda luminoasa este o unda electromagnetica transversala, facem ,d~ .la
început observ.aµa import~nta ca pentru explicarea interferentei nu esfè
neaparat necesar sa §tim daca vibrajiile ·1uminoase au loc de-alungul directiei
de propagare, sau perpendicular pe ea. Va fi suficient sa cunoa§tem legile
generale ale mi§carii ondulatorii, care se refera în acea§i masura atît la undele
longitudinale, cît §Î la cele transversale. Aceste legi au fost tratate la me-
catiica §Î de aceea le vom _considera cunoscute.
Sa luam doua izvoare separate, care emit unde de aceea;,i perioada, T,
eu amplitudinile a 11 §Î a 2 , paralele, ·cu o. diferenta de faza iniµala cp 0 • Daca
pîna la un punct dat din spajiu, aceste unde strabat drumurile d1 ~i d 2, elonga-
jiile lor în acel punct vor fi :
y1 = a 1 cos (Cùt - kd1) ; y 2 = a 2cos (Cùt - kd 2 + cp 0 ), (3.9)
eu Cù = 21t/T §Î k = 21t/À, lungimea de unda a lor fiind À= cT,· unde c
este viteza luminii. · .
Prin, compunere · în punctul de intersecjie, cele doua unde vor produce o
vibratie luminoasa rezultanta., de elongajie y:
Y= Y1 + Y2• (3.10)
· Efectuînd calculele, se gase~te amplitudinea vibrajiei rezultante :
2 3
a• = ai + ai + 2a1 a;cos ( : + cp.), . (3.11)

unde ·8 = d2 - d1 se nume~te. diferenta de drum.

663
 lntensitatea cîmpului luminos. Vom · numi intensitate a. cîmpului · electro-
magnetic luminos o marime proportïonala eu cantitatea de energie conpnuta
în unitatea de volum a spatiului strabatut de unda §Î eu viteza de propagare a
undei. Aceasta intensitate este proporj:ionala eu patratul amplituclinii vi-
bratiei. Daca de exemplu undele cad pe o placa fotografica, locul în care
intensitatea este mai mare va fi mai înnegrit, deoarece p#me§te mai multa
energie.
Pentru a evita confuziile, amintim ca la fotometrie am definit o intensi-
tate ce caracterizeaza izvorul : fluxul de- energie raclianta emis .de izvor în
unitatea de unghi solid (intensitate de izvor).
<. Prin unnare intensitatile de vibratie ale celor doua. unde luminoase în punc-
tul dat vor fi ] 1 = af §Î ] 2 = ai, iar intensitatea rezultanta, J = a2• Folosind
(8.11) vom avea deci: . . ·
.= -aa + aa + 2a a cos (-À-+
J 1 2 1 2
21t a . 'Po) • (3.12)

.----S~ pot ivi doua cazuri ·:

1Y·Faza inipala 'Po nu ramîne aceia§i în timpul observatiei sau înregistrarii
suprapunerii undelor. Izvoarele care nu pastreaza o diferenta -de faza constan-
ta în timp între vibratiile lor se numesc izvoare necoerente. Acesta este cazul
frecvent, în care cele doua izvoare sînt formate dintr-un mare numar de atomi
excifa1:i, care emit independent unul de altul. Fiecare act de emîsie luminoasa de
ca.tre atom dureaza· foarte pufin §Î el este reluat de fiecare data eu o alta
. . . 1rup
f aza T + ). "
. . "al"'a 'Po· t n felul acest a _cos ( 21t a 'Po 1a, 1n t·1mpu1 ob servat1e1,
· · un
mare numar de valori distribuite practic egal -între -1 §Î + l, astfel cava-
loarea sa medie devine z~ro .. Intensitatea vib~atiei luminoase va fi : ·
J=af.+af, (3.13)
sau:
(3.14)
adica o suma a intensitaplor undeloi: componente în orice punct, ceea ce duce
la o ilum.inare uniforma a un11:i ecran a§ezat în cîmpul de interferenta.
2) Faza initiala 'Po ramîne constanta în timp. Astfel de izvoare se numesc
coerente. Pentru simplitate v:om considera cazul cp 0 = const. = 0, de~ întîlnit
în dispozitivele experimentale. În acest caz J are forma :

(3.15)

Expresia A<p = 21t8/i.. se nume§te dijeren/a de jaza în punctul de interferenfa.

Evident, daca A<p = 2k1t (sati 8 = kÀ), vom avea o intensitate maxima (inter-
.ferenta constructiva),
(3.16)

iar dacà A<p = (2k + l)1t sau 8 = (2k + 1) 2À , vom avea minime (interfe-
renta distructiva} :
(8.17)

664
 1'

E,

s
0 0

~· ,_-

Fig. IV.3.2

1n cazul frecvent,. în, care cele doua ~zvoare emi~ und~ de_ a~eea~i amJ?litudine,
a 1 = a 2 -:-· a, atunct vom avea maxime Jniax= a2 ~1 minime nule 1min= O.
Pe · ecranul de interfe;renta vor aparea în acest caz benzi luminoase staµo-
nare (fra~.je de interferenta), separate de catre benzi întunecate.
A~adar, suprapunerea a doua fluxuri de lumina. poate .duce nu nutllai la
intensificarea·lor reciproca, ci §Ï la extincµa l<;>r, în functie de düerenta de faza
eu care · ajung undele respective în punctul de interferenta.
b) Realizarea undelor coerente in optica. În fig. IV.3.2 este data schema
experientei lui Young (1802). În ecranul E 1 este practicata o mica fauta drep-
tunghiulara o {perpendiculara pe planul figurii) iluminata puternic de un izvor -1.
monocromatic S. Fiecare unda cilindrica emisa de fauta o atµige simultan
cele doua fante de asemenea dreptunghiu.lare, o1 ~i 0 2 din ecranu.1 E 2 • Acestea
devin - conform principiului lui Huygens - noi surse de unde cilindrice, care
s~ suprapun în spatiu. Dat fiind ca vibratiile în 0 1 ~i 0 2 sînt produse de aceea~i
~da incidenta, ele sînt în faza {cp 0 - . const = 0), deci coerente ~i au ampli-
tudini egale. ·De aceea, pe ecranul E 3 va apare o figura de interferenta cu mi-
nime nule. Sa consideram un punct oarecare M la distanfa x, de axa de simetrle.
Daca distanta x l!ii intervalul l d.intre izvoarele coerente o1 ~i q 2 sînt foarte
mici fata dé distanta D dintie planul izvoarelor §Ï ecranul E 3, atunci, cu
bun~ ~proximape, se poate scrie:
X 8
D =7, !(3.18)

unde 3 este diferenta de drum eu· care ajung undele în M. Dac~

3 -xl = k1.,
=_D (3.19)

665
 ,t ..... • 1

vom ave~ în M o. franja luminoasa. Daca

xl -· À
8= D ·= (2k + 1) 2, (3.20)

vom avea în M o franja întunecoasa. Interfranja i (distanja între doua franje

luminoase sau întunecoase consecutive) va fi : · .
' .

i = .X.Hl - .x,, = ~ (k + 1) À - ~ kÀ,

adica:
.
i=-.
w-
(3.21)
l

.\ Tabloul de interferenja de ~e ecranul Ea va fi deci_ format din benzi (franje)

luminoase 9i întunecoase dlSpuse alternativ, echid1stante, perpendiculare pe
planul figurii. Relatia (3.21) arata di franjele vor fr mai rare pe ecran, daca
acesta e mai departe (D mai mare) sau daca distanta dintre izvoar~, l, este
mai ·mica. ·
Dispozitivul lui Young realizeaza deci doua izvoare coerente prin folosirea a.
doua mici portiuni de pe aceea9i suprafata de unda emisa de fiecare sursa
elementaira (atom excitat). Exista §Î alte dispozitive pentru acest scop, care au
însa la baza principii asemanatoare 9i de aceea nu ne vom ocupa de ele.
Deschiderile izvoarelor coerente 0 1 §Î 0 2 trebuie sa fie destul de mici, ast-
fel ca ele sa apara -ca un 9ir rectiliniu de izvoare punctiforme, emitatoare de
unde- sferice, a caror .înfa9uratoare este o unda cilindrica cu generatoarea pa-.
ralela cu directia fantelor. Regiunea din spatiu în care se produce interferenta
este, în acest caz, relativ mare, fenomenul putînd fi ,,prins" pe ecranul E 3
pentru orice pozitie a sa în aceasta regiune. Franjele astfel objinute sînt deci
nelocalizate. În practica însa, caracterul punctiform al izvorului se realizeaza
doar aproximativ, ceea ce duce la reducereà caracterului nelocalizat al figurii de
interferenta. Deseori avem de-a face eu izvoare întinse, cùm ar fi cerul luminos
globul mat al unei lampi cu incandescenta, o lampa cu descarcari în gaze etc:
c) Franje de interferent,a localizate. Sa consideram un izvor întins S, mono-
cromatic 9i o lama subµre transparenta, L eu fete plan paralele (fig. IV.
3.3). Toate punctele P ale izvorului S emit independent fascicule care nu vot fi
coerente §Î nu vor putea ded produce un fenomen de interferenta stationara.
Ra·zele 1', 2' 9i 1" sînt însa coerente deoarece provin de la o aceea 9i sursa ele-
mentara P (atom excitat). Se poate obtine deci interferenta fie într-un punct
oarecare A în care ajung tazele 1 §Î 2 'dupa reflexia îri M 9i respectiv în I 2,
fie la infinit (sau în plan~ focal al unei lentile converg~nte) unde se întîlnesc
razele paralele l' §Î l" provenite din dedublarea unei singure raze (1) prin re-
flexie în I 1 §i, respectiv în M.
d) Dl"UJl). optic. Sa presupunem ca într-un timp t lumina strabate o lungime
l-într-un mediu de indice de refractie n, cu viteza v. Vom,..nota cu (l) drumul
pe care 1-ar ~trabate lumina în acela9i timp t în vid, cu vitêza c. Putem scrie :
l = vt, (l) = ~t. (3.21)

666
 '.',

--
,_,,_

Fig. IV.3.3

Elimi~nd pe t, obtinem
· (l) = -C l. - (3.22)
V
Dar 11, = c/v 9i deci :
(l) = nl. {3.23)
Prin definitie, drumul geometric pe care 1-ar strabate lumina în vid în ace-
l~i timp în care ea parcurge o distanta l într-un mediu dat, se nume~te drum
optic, (l). El este numeric egal eu produsul dintre drumul geometric prin ~e- -
diul respectiv 9i indicele de refractie al acelui mediu. ·
În dispozitivul lÙi Young din fig.IV.3.2 fasciculele interferente parcurgeau dru-
mul de la surse la punctul de întîlnire M în acel~i mediu. În dispozitivul din , 1
.
fig. IV.3.3 raza 2, de exemplu, parcurge tot drumul numai în aer (vid), în timp
ce drumul razei 1 (PI 1MNA) conj:ine 9i un pareurs în lama transparenta L.
Daca n este indicele de refracj:ie al lamei L, atunci drumul optic al razei 1 prin
_lama esteprin definitie (l) = n·(t1 M + MN) . . .
e) 11'.lterferenta localizata la infinit. Sa consideram în fig. IV .3.4 lama trans- -
pare~ta eu fete plan paralele P, de grosime e 9i indice de refractie n, ilu..: ·
minata de izvorul întins· S. Sa urmarim una din razele emise de o· sursa
elèmentara (un atom excitat) a· izvorului S 9i anume, raza s11 1 , care cade pe
lama sub unghiul de incidenta i. în punctul I 1 o parte din lumina patf1:111de în
lam_a sub unghiul de refracµe r, iar o parte se reflecta .. Asemanator, în punctul
· 12 o parte se refracta"-(raza emergenta 12E),' iar o parte se reflecta. Dupa cum
lesne se poate vedea, :razele I 1 M1 9i I 3 M 2 sînt paralele ; ele se întilnesc la infinit .

667
 )
,,

F;g. IV.3.4.

sau în planul focal al' unei lentile convergente L. În plus, aceste doua raze sînt
coerente, deoarece provin din separarea unui front de unda prin reflexie §i re-
fractie în punctul 1 1 • Dupa cum se §tie, toate punctele unui front de unda osci-
leaza în faza. Daca separam în doua unde un astfel de front, este 1evident ca
fronturile celor doua unde paqiale vor transporta vibrapi în faza. Daca aceste
doua unde se vor reîntîlni, dupa ce au strabapi:t, în directii diferite, drumuri de
exemplu egale, dµerenta de faza Âq> în punctul de intersectie între oscilatiile loi:
· va fi zero (deoarece diferenta de drum 8 este zero §Î dupa cum §tim, Âq> =
· == 2n:8/i..). în fig. IV.3.4.cele doua unde, dupa dedublarea din 1 1 , strabat' drumuri
geometrice diferite pîna în punctul de întîlnire A §Î anume 11M 1A~§i 1 11 21 8.lkf2A.
Neluînd în discutie unele fenomene ce apar la· refractiile prin lentila L, se
vede ca între punctul 1 1 §Î frotitul 18M, raza refractata în 1 1 a strabatut dru-
+
mul geometric 1 11 2 /218 .§Ï deci dmmul optic (l1) = n(l11 51 + l,J8), iar.raza
reflectata (în aer, n = 1) a strabatut dru.mut optic (l2) = 11M - ~ (dupa
2

668
 cum se ~tie reflexia ·pe un, mediu mai dens se face eu pierderea utiei' semiund~.
1
sau eu o diferenta de faza de 1t). Diferenta de drum între undele ce se întîlnesc·
în A va fi deci 3 = (l1) - (l 2) ~ anume :

3=n(-e-+_e_)-(1
cos r cos ,.
1I8 sini- ~)·
· 2
(3.24); ·

Dar
sin r
1 11 8 = 2etgr = 2e--,
cos,.
astfel ca (3.24) devine :
e sinr . . ).
3= 2n - - - 2e--smi.+-.
. cos ,., cos r 2

îinînd s~ama ca : s~n i = n, 3 capata forma :

' Slllf

3 = 2ne cos
. r +·2~ . {3.25Ji

Aceasta expresie poate fi scrisa în functie de unghiul · de incidenj:a, i :,

8 = 2e Vn2 -
'
sinli + ~2 .· (3~26.),

,A§adar razele paralele J 1M 1 §Î 18M 2 pastreaza o diferenj:a de drum constanta ·

, în timp, deoarece e, n, i §Î À sînt constante. Sà presupunem ca a este astfel
încît în A, se formeaza un maxim de interferenta. Dar în A se concentreazà toate·
perechile de raze ce provin de la oricare punct s1 , s 2, ••• al surs_ei S sub aceea§i ·
incidenta i. Cum aceste perechi au aceea§i diferenj:a de drum 8 (avînd acel~ i),
ele vor da în A tot un maxim. Dar din fiecare punct s razele incidente sub acel~i
unghi i formeaza suprafata laterala a unui con, avînd generatoarea înclinata cu
i faj:a de ,normala. ·~ce~te raze, prin dedublarea lor în punctele de incide~ta,.
vor da în planul focal al lentilei L aceea§i stare de interferenj:a pe un cerc de·
raza p, care poate fi, calculata dacà cunoa§tem distanj:a focalà / a lentilei. Daca
ne limitàm la unghiuri de incidenj:a mici (caz obi§nuit în practicà), astfel·.
încît sin i o.t tg i °' i, atunci, clin fig. IV.3.4 se. vede ca:
p= / tg i 0..t fi. (3.27)-
1
Pe de alta parte, observam ca în centrul inelelor (i = 0) c;lifetenj:a de drum.
este maxima :
À
, --
3,0 = 2en+-.
2 (3.28)·
•.,

A§adar pentru orice inel starea de interferenta va fi data de o dµerenta de;

drum mai mica decît cea clin centru. Astfel, inelului de ordin k îi corespunde di-·
ferenta de drum data de : ·

)-(2• '\fn• -
a,= (2ne +½ sin•••+½)· -(3.29),
! __'//_'
-

f'.

·Daca ac~t-iïiel este un maxim (S,, = kÀ) ~i daca tinem seama de aproximatia
men!ionata mai sus, atunci : ._
(3.30)
Pentru a-1 explicita pe i, scriem aceasta expresie sub forma: 2e.Vn2 - i: =
= 2ne - kÀ ~i ridicam la patrat ambii membri. ~eglijînd termenul în À2 ,
obtinem:

(3.31)

Folosind (3.27) obtinem :

(3.32)

Conform acestei relap.i, inelele luminoase în regi1:1nea ro~ie a specttului de

.exemplu, au diametrele mai mari decît cele din violet. Diametrul inelelor de-
pinde, cum se vede ~i de distanta focala a sistemului optic folosit. Este important
de relevat mai ales ca, pentru o lungime de unda dàta, inelele se îndesesc spre
margine, deoarece razele lor succesive sînt între ele ca §Î rapoartel,e radacinilor
patrate ale numerelor întregi succesive, k.
A~adar, interferenta pe _o lama transparenta plan paralela iluminata eu un
izvor întins, nu prea departat de lama, formeaza inele de interf~renta locali-
zate la infinit. Acestea mai poarta ~i numele de inele de egalli înclinare,
deoarece fiecare inel este .format, cum am va.zut, cu raze ce au cazut pe lama ..
sub acel~i unghi de incidenta, indiferent de punctul luminos s, din care provin,
sau de punctul de incidenta l. .
Se întelege ca, deoarece la formarea fiecarui inel contribuie toate punctele
l de pe suprafata lamei, acest inel nu va aparea foarte clar decît daca lama
este perfect plan-paralela. Pe aceasta observatie se bazeaza metodele interfe-
renpale de. verificare a planeitatii lamelor. . · 1

În încheiere mentionam ca inelele de egala înclinare pot fi obpnute §Î prin

transmisie, folosind raza l 2E ~ una reflectata în l 8 • Acestea au însa un
constrast mult mai sJab fata de cele obtinute prin reflexie.
f) · 1nterîerenta Iocalizata p_e lame. Ce se va întîmpla daca Sl;USa de lumina
S se va ~fla foarte departe de lama, practic, la infinit? Fiind foarte departe,
razele coerente de la fiecare sursa elementara s sînt practic, paralele. Sa deli-
mitam mintal, un grup de raze paralele ce provin de la un singur punct luminos
s al izvorului întins, monocromatic ~i. sa facem sa cada acest fascicul pe o lama
" eu fete plan-paralele {fig. IV.3.5a). Sa urmarim raza s 1 1 ! Dupa refracj:ia în 1 1
§Î reflexia în J 2, ea va ajunge în l 3 unde se va întîlni cu raza sI3 , una din razele
fasciculului paralel. Diferenta de drum în punctul l 3 va fi a = n(l11 2 + l 21a) -
- Ml3 ~i se poate calcula ca mai sus, în functi~_de unghiul de incidenta i ~i de
grosimea lamei, e. Dar, deôarece toate razele cad sub acela§i unghi i, diferenj:a
de drum este aceea§i pentm o lama plan-paralèla (e = constant) pe toata su-
prafata sa. Suprafata lamei va aparea astfel .uniform iluminata într-o singura
culoare, daca pe suprafaj:a ei 8 = kÀ. Diferenj:a de drum a nu va fi însa aceea~i
pe toata suprafata daca lama nu este plan-paralela (fig. IV.3.5 b). Vor aparea,
franje de-a lungul unor curbe ce unesc puncte în care grosimea lamei este

670
 s
Of
s s f
1
f
1

12 .
a C d "
Fig. IV.3.5
4
aceea9i satisfacînd co~ditia ô = k,,, pentru franjel~ luminoase 9i 8 = (2k + 1) i
pentru franjele întune~oase. Acestea se numesc franje de egala grosime ~ ob-
servarea lor se face privind direct suprafata lamei respective.
, Dadi lumina este alba, iar lama suficient de subj:ire, franjele de egala grosi-
me · vor fi colorate în diverse culori. Ac~sta este cazul peliculelor de ulei sau
petrol raspîndite pe suprafata apei. Probabil cititorul a avut deseori ocazia sa
admire ·coloraj:iunile vii ale unor astfel de pelicule. În aceste cazuri izvorul
întins situat la infinit este cerul luminos. . ·
Daca lama subj:ite este o pana (fig. IV.3.5 c),· franjele de egalâ grosime sînt
drepte paralele eu muchia penei, iar daca este un strat de aer cuprins între o
suprafaj:a plana P ~i una sferica S (fig. IV.3.5 d), franjele de egala grosime sînt
cercuri concentrice în jurul axei oV (inelele lui Newton), în care o este centrul
s~erei c1in care face parte calota S. În toate cele patru cazuri de mai sus punctul I 8
reprezinta punctul în care are loc întîlnirea razelor coerente, deci în care se
produce fenomenul de interferenj:a. · .
Observarea franjelor de egala grosime sta la baza metodelor ii;iterferentiale
de masurare eu mare precizie a lungimilor, unghiurilor, coeficienjilor de dilatare
Pte .
. Instr:u.mentele optice moderne c·er realizarea unor suprafej:e optice (plane, sferice
etc.) care sa nu se abatafde la forma dorita eu mai mult de )../10 sau chiar )../100.
Controlul u.tior astfel de suprafej:e aparj:ine metrologiei interferenj:iale. ln
fig. IV.3.6.a este data schema unei astfel de metode. Peste suprafaj:a S de veri-
ficat se ~aza o lama plan-paralela etalon E, realizata. cu~o precizi~ mai"mare
decît cea necesara. aprecierii planeitaj:ii suprafaj:ei S. Intre E 9i S se formeaza o
pana de aer. Daca S ar fi suficient de plana, franjele ar fi drepte. Daca exista
denivelari, aceastea produc deformarea franjelor. In fig. IV. 3.6.b se aratacum
apar astfel de franje în cîmpul. unui vizor eu care se studiaza diversele porj:iuni
ale suprafetei. Ele sînt curbe de egala grosime ~ · dau deci informapi asupra
abaterilor de la planeitate a suprafej:ei S.·
g) Dilatometrie interferentïaUi. Franjele de egala grosime localizate
pe suprafaj:a lamelor subj:iri sînt folosite ~ în studiul dilatarii" corpurilor (dila-
tometrie interferenj:iala). Ele 1dau rezultate excelente mai ales în mineralogie în
studiul dilatarii unor cristale anizotrope care prezinta coeficienj:i d(dilatare di-
ferij:i în diferite direcpi. Aparatul folosit pentru acest scop s~ nume~te dilata-

671-
 D

Fronjele de
b e,_qo/a grosime

Fig. IV.3.6

metru interferen#al. El a fost construit de H. Fizeau (1863) ~i perfèctionat

.de ~- Abbe (1884,- 1893) ; de ace~a se mai nume~te ~i dilatometrul Fizeau-
Abbe. 0 varianta de constructie a acestui dilatometru este data schematic
-în fig. IV. 3.7. Corpul de studiat Ceste taiat sub forma de paralelipiped de di-
mensiuni mici (aproximativ 12 mm înalp.me ~i 25 mm largime). El este a§ezat
pe suprafata plana a suportului P în interiorul inelului din cuaq topit Il'
-care are un coeficient de dilatare foarte mie ~ foarte precis cunoscut (inelul
este desenat în sectiune longitudinala în fig. IV. 3.7). Intre suprafata superioara
.a èorpului C {plana ~i foarte bine ~lefuita) ~i suprafata AB a lamei de sticla cu
fete plan paralele a aparatului se formeaza o pana de aer foarte subµre, avînd
grosimea sub 0, 1 mm. Dispozitivul este introdus într-o etuva în interiorul careia
temperatura poate fi modific~ta extrem de fin ~i cunoscuta cu mare precizie. Cînd
temperatura cre~te, corpul- se dilata, ceea ce duce la modificarea grosimii penei
de aer. Daca dispozitivul este iluminat eu lumina monocromatica, apar franje
1uminoase §Î întunecoase §Î modificarea grosimii se poate urmari prin observarea
deplasarii acestor franje de interferenta privite printr-un _vizor special.
, Din numarul franjelor deplasate se .poate calcula variatia grosimii stratului de
aer, ~tiind di o deplasare eu o interfranja corespunde unei variatii a grosimii
-stratului de aer eu )./2. in calcul se µne seama desigur de faptul ca dilatarea
-0btinuta din deplasarea franjelor reprezinta de fapt diferenta dintre dilatarea

lamafl'ansporetda eu
fèje planparalele
Panoo'et1or
lne/t:lin
cvar/lopil
Clll'pv/t(e cerce/al

Fig. IV.3.7

-672
aparatului (cunoscuta) ~ dilatarea corpului C. Cu aceste metode pot fi ma.surate
_variatü pîna la 10- 6 mm ale dimensiunilor unui corp supus variapilor de tem-
peratura. ·

, 3.3. DIFRACTIA LUMINII

a) Difraep.a în Iumina divergenta. Dupa cum s-a mai spus, daca. lumina
s-ar propaga sub forma unor raze rectilinii, ar trebui ca umbra orica.rui corp
·opac sa fie net conturata pentru orice dimensiune a corpului. Cu alte cuvinte,
pe un ecran de observap.e conturul umbrei ar trebu.i sa fie o linie ce separa net
regiunea luminata de cea neluminata.. De~i în observapile curente ~a se petrec
lucrurile, la o cercetare mai aterita observa.m fenomene ce nu pot fi explicate în
ipoteza propagarii rectilinii a luminii. .
Sa luam de exemplu un izvor rectiliniu S, perpendicular pe foaia de desen
~i un ecran opac sub forma unui semiplan, paralel cu izvorul S ~i care apare în
fig IV.3.8 prin: urma sa PQ. În ipoteza propagarii rectilinii, ecranul E ar tre-
bui sa fie împarpt în doua regiuni distincte: una luminata., deasupra direcµei
SM 0 (,,lumina geometrica.") ~i una întunecata., sub SM 0 (,,umbra geometrica.").
Daca I O este intensitatea luminii de pe ecran în absenta semiplanului opac,
se constata. ca. în _;punctul M O intensitatea este numai 0,25 I 0, iar în umbra
geometrica. exista de fapt lumina., intensitatea ei scazînd monoton ca.tre zero,
a~a cu.m. arata diagrama din dreapta ecranului E. !n regiunea luminii geometrice,
în locul unei distribuiu uniforme a luminii, preva.zuta de optica geometrica,
apar pe o distanta relativ mica o serie de maxime ~ minime de intensitate, care
se redue treptat, dupa care începe regiunea de iluminare uniforma eu intensi-
tatea I 0 • Se vede ca intensitatea primului maxim (din M 1) este chiar mai mare
decît I 0 • Cauza acestor fenomene complexe ce apar la limita de separare dintre
umbra geometrica ~i lumina geometrica este difrac#a luminii. Marginea umbrei
geometrice nu este deci neta; în zona ei apar jranje de dijrac#e, care se da-
toresc proprietap.lor ondulatorii ale luminii. Distributia intensita.tü luminii
în aceste frap.je de difractie poate fi dedusa. folosind ipoteza lui Fresnel (1815),
E
..

luminâ

lnfensilafea
luminoosa

Q
Fig, IV.3.8

673
 Fig. IV.3.9
conform careia undele elementare emise de izvoarele secundare de pe fro ntul de
unda U (în baza principiului Huygens), fiind coerente, pot produce la întîlnirea
lor în M O maxime sau' minime de interferenta, în conformitate cu legile cunoscu-
te ale interferent ei luminii. Principiul propagarii luminii sub forma frontului
de unda, completat cu principiul interferenjei undelor periodice ~i coerente
ale izvoarelor secundare, estel cunoscut sub numele de principiul Huygens-
Fresnel.
b} Difractia produsa de o fanta in lnmina :paraleJa. în fig. IV. 3.9 izvorul
liniar S, normal pe figura, se afla în focarul lentilei L 1 astfel di pe fanta MN,
paralela cu S §Î de largime b, cade lumina paralela. Datorita difracjiei,
fiecare punct al frontului limitat de fanta MN va deveni o sursa elementara
de unde sferice, ce se vor propaga în toate direcj:iile. În punctul B, de exemplu
se vor întîlni, datorita lentilei convergente L 2, toate undele parjiate· emise în
directia «. Aplicînd metoda Fresnel, sa împarjim frontul _de unda MN în n
fî§ii înguste de aceea§i laµme, paralele eu marginile fantei. Aceste fî§ii consti-
tuie izvoare secundare de lumina, ce oscileaza în faza. Neexistînd nici o di-
ferenj:a de faza între unde la emisie, nu va exista nici la întîlnirea lor vreo di-
ferenj:a de faza, daca au strabatut drumuri optice egale. A§a stau lucrurile cu
razele paralele cu axu1 optic (« = 0), care se vor întîlni în focarul principal F.
Sub diverse unghiuri «, vor exista însa diferenj:e de drum între undele elemen-
tare emise de fî§ii vecine. Sa notam eu Âcp diferenj:a de drum între raze de
lumina provenite de 1a:.
doua fî§ii vecine §Î eu a amplitudinea undei luminoase
emisa de fiecare fî§ie, proporjionala eu aria fî§iei. Convenim sa reprezentam
➔ ➔

amplitudinea printr-un vector a, iar Âcp prin unghiul dintre doi vectori a succe-
sivi (fig. IV.l.lOa). Amplitudinea · rezultanta  în punctul de întîlnire este
➔ ➔

vectorul ce une§te originea vectorului a 1 cu vîrfu1 ultimului vector an, cohform

➔

regulii de adunare vectoriala. Daca, de'exemplu vectorii a sînt_paraleli, înseam-

na ca Âcp = O. Direcjia dupa care undele au diferenj:a de faza nula (Âcp = 0)
este aceea dupa care ele au diferenj:a de drum nula. Aceasta direcp.e este cea
paralela cu axul optic al lentilei L 2 • Daca adunam deci cei n vectori punîndu-i
cap la cap de-alungul unei drepte (fig. IV.3. lOb) obj:inem amplitudinea A .....
o
corespunzatoare starii de interferenja din centrul de simetrie F. Vectorul A 0,

674
 .,. -.-,-____:Ao~.-.-.7
_ Ôn
a.Ü {!)
a1
~
n

a
a,--. b C d e

Fig. IV.3.10

...
este mai mare decît oricare alt vector A obµnut ca rezultanta a conturului
poligonal clin fig. IV.3.10.a. Amplitudinea luminii (deci ~i intensitatea ei ! 0 -
- A~) este ~adar maxima în centrul F din fig. IV.3.9. Ce se întîmpla în ce-
lelalte pu!lcte aflate la diferite distante x de centru?. În punctul B de exemplu,
interfera toate cele n und_e elementare plecate sub unghiul œ din izvoarele
(fî~iile) respective. Fiecare pereche ajunge în B eu o diferenta de faza parp.ala
Acp. Diferenia de faza totala cp, între prima unda (de amplitudine a 1) ~ ultima
...
...
(de amplitudine an) va corespunde unei diferenie de drum 8 între razele
emise de capatul M ~i capatul N al fantei (fig. IV.3.9), conform relapei
21t 8
cp=-·
À
...
. ...
Desigur ca amplitudinea rezultanta A va deveni nula pentru cazul în care
...
vîrful ultimului vector (a,.) coïncide eu originea primului (aJ, adica pentru
. . -+
conturul poligonal (de lungime A 0) închis (fig. IV. 3.10.c). Daca n este destu.1
....
de mare (;destul de mie, ·adica fî~iile destul de îngu~te), la închiderea contu-
...
rului poligonal, vectorul a,. devine paralel: eu a1 • Unghiul dintre ei, ~i deci
diferenia de faza între razele emise de fî~iile de la marginile fantei ia valoarea 21t.
Este·u~or de:gasit punctul B de pe ecran în care se realizeaza acest minim
nul. Din fig. IV.3.9 rezulta imediat retapa~
8 = b sin œ, (3.33)
astfel ca:
À . •
- cp = b Slll (X. (3.34)
2n:
Cum cp = 21t, vom avea :
À= b sin œ. (3.35)
Dac a/ este distanta focala a lentilei L 2 atunci distania x pîna la ·primul mi-
. nim nul va fi : , · -~ _ ._ -
X =/tg <X. (3.36)

675
Limitîndu-ne la ungbiuri mici, tg « Ol sin « °" 0t ~i atunci :
À = b«, X = f «, (3.37)
· de unde obµnem :
X=!...b À. (3.38)

Urmatorul maxim se va obtine, dupa cum se vede din fig. IV.3.10.d, atunci
cînd capatul conturului poligonal de lungime A O a mai strab~tut înca o ju-
-+ -+
matate de cerc. Ïn acest caz unghiul dintre a,. ~ a1 devine 31t, iar ani.plitu- .
dinea este egala eu diametrul noului contur. Desigur, diametrul A. va fi mai
mie decît lungimea totala ,A O (A .! A ) nude, de deducem ca intensitatea
31t 0 .
celui de al doilea_ maxim este mai mica decît a maximului central. Pozitia
punctului de pe ecranul E corespunzator acestui maxim se obµne la fel, pu-
nînd <p = 31t în (3.34) : ~ · 31t = b«. Folosind {3.37) obpnem :
21t
x = 31L À. {3.39)
2 b
În continuare, prin închiderea
.
a doua oara a poligonului vectorial (fig. IV.3.1
-+
O.e),
ceea ce côrespunde la <p = 41t, se obpne un nou minim nul (A= 0).
Coordonata- x a punctului. corespunzator de pe · ecran va fi :

(3.40)

Se va obtine apoi un nou maxim, mult •mai mie decît precedentul, pentru
x = ~ j_ À, apoi un nou minim nul pentru x = 3 j_ À ~i ~a mai departe.
2 b b
În fig. IV.3.11 este reprezentata grafic difrac!ia corespunzatoare celor
spuse mai sus. ÎD: abscisa este luata distanta x de la centrul de simetrie F,
iar în ordonata intensitatea J · raportata la intensitatea franjei centrale J 0 •
Se obpne deci o franja centrala foarte intensa de largime 2 j_ À, dupa care
. . . b
urm:eaza o serie de franje luminoase de largime j_ À, a caror intensitate scade
b·
foarte rapid eu x. Franjele luminoase sînt despat1ïte prin minime nule. (franje
complet întunecate) care se succed dupa fiecare distanta egala cu-1- À, înce-
b
pînd de la centru.
c) Reteaua de difractie. Daca în toc de o sirigura fanta MN ca în fig. IV.3.9,
realizam într-un paravan opac un numar de N astfel de fante înguste de la-
time b, separate prin porpuni netransparente'. de lapme b', obµnem o re/ea .
de difrac#e, reprezentata în fig. 3.IV.12.a, în care liniile negre reprezinta
deschiderile b. Reteaua de difractie se poate realiza practic, zgîriind supra-

676
 1/10
f

9,75

l :-f_
0,5

D,25

___.,..i.;.~~~~t:l;z:s;;...._______~x
-a f A - .!.).. La z f"'
b b b /J
-2L ~ 21.À
b"" b
Fig. IV.3.11

fafa unei placi de sticla, cu ajutorul uneiy ma§ini de divizat cu diamant, N

segmente · paralele. Porpunile nezgîriate, ramînînd transparente, constituie
deschiderile de largime b. Distanta dintre doua trasaturi succesive (sau dintre
doua goluri succesive) se nume§te constanta re/elei, l = L , în care L este
N
lungimea totala a" porpunii striate. Daca reteaua: are m trasaturi pe unitatea
de lungime (m = 1), evident di t = 1/m,
l -
-

Îffiîifiîf11

- ~

R
Lz E
b
Fig. . IV.3.12

617
\ ..
1 •

În fig. IV.3.12.b, este data schema experientei de difracµe eu reteaua R.

Lumina paralela cade sub unghittl de incidenta zero pe rete3:ua R. Pentru
aflarea distributiei intensitatii luminii pe ~cranul E se poate utiliza acela~i
formalism al zonelor Fresnel. Astfel, daca consideram din nou fiecare fanta.
a retelei ca fiind împartita în multe fîl}ii paralele eu fanta, observam ca în
fiecare fanta se va gasi o fîl}ie a~ezata simetric în raport eu fanta vecina., adica.
la distanta l. U ndele emise de aceste ~il într-o directie <X au o d.iferenta de drum
8 = l sin ex. Se vede ca vor exista foarte multe astfel de perechi--de unde, care
se vor întîlni într-un punct B. Interferenta undelor de la doua fî§ii-•itflate la
•distanta l este identica eu cea din dispozitivul Young. În consecinta, daca
8 = ki-. (un multiplu întreg de i-.), obtinem în B un maxim, iar daea 8 =
,= (2k + 1) ~,
2
obpnem minime. În cazul retelei, avem însa un numar foarte
.
mare de astfel de_ unde interferente. Fa.ra a intra în detalii asupra interferentei
eu unde multiple, care depa~e~te scopul acestei carp, mentionam ca în di-
rectiile ex pentru care: · .
l sin ex == ki-., · (3.41)
se obtin maxime principale de interferenta, iar între ele o serie de maxime
secundare foarte slabe, în numar ·de N- 2 (sau N - 1 minime nule), unde
N este numarul de deschideri ale retelei.
Dar, deschiderile retelei fiind foarte înguste, ele produc l}Ï difracpa luminii.
În consecinta, pe eeranul E se va obtïne o distribuµe de lumina rezultata. ·
clin suprapunerea unui fenomen de interferenta multipla. eu un fenomen de
difraetie produs de cele N ~ante înguste. De aceea, ca efect al difractiei, maxi-
mele principale nu vor fi egale între ele, ci vor scadea treptat în intensitate
eu cr~terea ordinului k. Maximele secundare devin atît ·de slabe încît Cele
principale apar practic pe un fond întunecat ~i sînt extrem de înguste Cînd
N este mare.- ·
Daca iluminam reteaua eu lumina alba, relatia 3.41 ne arata ca pentru
un k dat, diverse lungimi de unda À vor avea maximul de intensitate sub
diverse unghiuri ri., astfel ca pe ecran se formeaza spectrul luminos al fasci-
culului incident. Reteaua de difractie este deci un instrument spectral cu care
' se poatè analiza eompoziµa luminii emisa. de un izvor dàt. Pentru k = 1 se
obtine spectrul de ordiilul întîi, pentru k = 2 se obµne spectrul.. de ordinul
doi etc. Franja centrala este totdeauna alba, deoarece în aceasta direcpe
(ex= 0) toate lungimile de unda satisfac condiµa_ de maxim (8 = 0). Spectrele
de difractie sînt dispuse de ambele parp ale franjei centrale, avînd liniile eu
À mai mici mai aproape de aceasta franja (cînd À scâde, scade l}i ex, conform
relapei 3.41). ·

3.4; POLARIZATIA LUMINII. TRANSVERSALITATEA VECTORULUI

LUMINOS

Pentru explicarea interferentei l}Î difractiei a fost suficient sa ne reprezen-·

tam luinina ca o unda periodica, fa.ra a fi necesar sa ~tim daca aceasta. unda.
este l_ongitudinala sau transversala.. În fig. IV.3.13 este data schema unei
expenente care ne va obliga sa ·opta.m pentru una din alternative. Pe o supra-
fata. plana de sticla, P, este trimis un fascicul luminos în punctul o, sub unghiul

678
 ,.,
Parole/
cul

lumino a
11t1fllrolo Luminà b
no/upo/ti

Laminô C d
œluraS·

Fig. IV.3.13

de incidenfa i = 57° (vom vedea mai jos de ce, tocmai sub acest unghi). Dupa
reflexie, lumina cade pe o alta suprafata plana de sticla, A sub acela§i unghi
de incidenj:a, I' = 57°. ln fig. IV.3.13.a planul de incidenta I' al suprafet-ei
A este paralel cu planul de incidenta J al suprafej:ei P. Se constata ca lumina
se reflecta nestingheritar§i pe oglinda A, dupa directia o'M. Se rote~te oglinda
A în jurul razei oo', rezultata din prima r~flexie în o. Este clar caprin aceasta
rotire unghiul i' l!U se schimba. Se observa o scadere a intensitaj:ii razei o' M
reflectata a doua oara. Continuînd rotirea pîna cînd planele de incidenta J'
§Î J devin perpendiculare între ele, se constata ca intensitatea razei o' M scade
~ontinuu pîna ce· dispare complet, (fig. IV.3.13.b). Continuînd rotire~,. raza
-o'M reapare, cre~cînd continuu pîna la o valoare maxima atinsa în monien-
1:ul în care cele doua plane au devenit din nou paralele, cu alte cuvinte, cînd
J' a fost rotit cu 1t faj:a de J, (fig. IV.3.13.c). Se continua rotireâ.; raza o'M
scade iarâ§i pîna ce se anuleaza din nou pentru o noua poziµe perpendiculara
a planelor de incidenj:a unul fata de altul, adica pentru rotirea lui J' cu 3 ;
faj:a de I (fig. IV.3.13.d). Rotind mai departe placa A, raza o'M reapare,
atingînd valoarea maxima pentru o rotire. de 21t, care corespunde de fapt
pozipei iniµale (fig. IV.3.13.a).

'679
 Ct,ardtt PlantJ/11nde1
.vibl'tlnfl 'lransversale

Fig. IV.3.14

Cum am -putea explica aceste fenomene? Sa observam mai întîi ca varia-

tille în intensitatea razei o'M nu a par în urma unor variatii ale unghiului
de incidenta i' pe oglinda A, deoarece acest unghi ramîn.e constant, dupa cum
am va.zut, pentru ca rotirea oglinzii A se face în jurul directiei oo' §Î normala
...
n ~a pastra în acest caz o aceea~i înclinare fata de oo'. Aceste variatii a par
numai în urma unor orientari di/erite ale planului de inciden/a· I, rotit în jurul
razei de lumina oo'. Rezulta atunci ca raza oo' nu are o structura simetrica
în jurul directiei de propagare. Prin urmare, lumina nu poate fi o unda longi-
tudinala, deoarece undele longitudinale au: o structura simetrica fata de di-
rectia de propagare (exemplu, undele sonore, care se. pt::opaga .sub forma unor
comprima.ri ~i dilata.ri ale aerului :de-a lungul directiei de propagare). 0 unda.
transversala poate însa manifesta anumite asimetrii în jurul directiei de pro-
pagare. ·Exemplul cel lmai simplu este dat de coard~ vibranta (fig. IV.3.14).
Starea de vibratie, adica departarea punctelor coardei fata de pozitia ini•
...
tiala, este definita prin vectorul elongatie y. Acest ·vector este tot timpul
normal pe d.irectia de propagare ~i• se deplaseaza de-alungul ei, mentinîndti-se
permanent într-un plan V, numit PJ:!!11Ae '!lib~aJie.. Oricare alt plan V' nu
contine vibratii ale undei. ~Rotind un receptor special în jurul axei ox, acesta
va î~registra oscilatii numai în planul V. Observînd acum ca rin rot!!_ea
oglinzjj A abtiuern ]µmina reflectata (dupa irec 1a o numa1 pej1tru anu-
Înite orientru:Lale-eiL ne dam seama~J!__ ~J!afô~e__ca. .xaza_oo~..-P.9-4Û.~--~IJ.çl__e .
Iûmi!!._oase transv_~~~~--~alL.œtor ·viliià:f!i. -~~~~ex~Ç!l.!L~µ~aj._J_ntr-UA .. ~~~gµ~.
_plan.. Unda care poseda anumite directii privilegiate în care se executa vi-
bratiile sale se nume§te unda polarizata, iar fenomenul prin care se produc
astfel de unde se nume~te polarizare. Raza oo' a suferit deci fenomenul de
polarizare prin reflexia razei So pe suprafata de sticla P. Pentru întelegerea
completa a fenomenelor trebuie deci sa cunoa§tem structura razei de lumina.
So. Aceasta cuno~tere a întîrziat pîna la descoperirea naturii ~ectromag-
netice a luminü. ·conform acestei teorii, lumina este emisa sub forma de JJ,11.de
_elatm.magnetdce-t~~e.- de catre atomii excitap ai surs~i de lumina. S-a
stabilit ca orice atom emite Jumina__p.cilildzata. Dar....llll._atam..datJ~..ac-
tuLde .emisie..Ia-.intervale .de .timR.:.,~~-tr~!!! _4~ _s~1:!.r.t.~.-i~r .fü~_c.a.~e ...atq;qi_enût.e,
independent-de- ceilatti,.- unde __ .ele_ç_tJ.Qtn,agq~.tlçe.. _g,~ ....P~l~dzaµL.d.iferit~,.-.!1§~
încît Jumina. ..emisa.. apare,. în. ansamblu.._ca_fiind nep.olad~a.t~, ~9:~.9~1:'~..Ç~-P.QJati..:.
zatia diferitelor unde emise se schimba IE,~~ -~Eede_ de~II!.P.ul de percepere
~.2!1~.~ti~__de lumina. de catr~...o.Jg~~t:!lA.Q~!~~- ~~: Raza de lumina va
con~im~ deci vibrapi ce se .executa în toate directiile perpendiculare pe di-
rectia de propagare. Lumina emisa în mod ob~nuit de catre surse nu p_oseda

680
 . i ·:

~Il
,·

Luminii um/nl lumino

nalurali folal parlial
pôlarizaM polorizalâ
a fJ C
Fig. IV.3.15

~adar o clirecµe privilegiata: de oscilape a cîmpului electromagnetic. Ea se

num.~te lumina naturala. S-a stabilit pe cale teoretica §i experimentala ca
acµunile luminoase (impresionarea retinei, a placii fotografic( etc.) sînt pro-
duse de cîmpul electric Ë a1 undei electromagnetice ;;i nu de cîmpul magnetic
ii (vezi experienfa lui 'Wiener).
Daca vectorul electricJ (vectorul lumina sau vectorul luminos) oscilee:za
complet haotic în toate clirecµile într-un plan perpendicular pe direcpa de
propagare, avem de-a face, conform celor spuse mai sus, cu lumina naturala
(fig. IV.3.15.a). În acela;;i timp,. plflnul de oscilatie allvectorului electric se
deplaseaza de-a lungul direcpei de propagare cu viteza luminii. Daca vecto-
rul electric are o singura clirecpe de oscilatie, avem de-a face cu lumina total
pola1'izata sau Uniar polarizata (fig. IV.3.15.b), iar daca . el poate oscila în
mai multe direcfii posibile, cuprinse într-un anumit interval unghiular, lu-
~ mina · este parjlal" polarizata (fig. IV.3.15.c). în experienta descrisa în
_. '

fig.IV. 3.13, raza oo' este desigur total polarizata; vectorul E are o clirectie unica
de vibratie. Care este aceasta direcpe? Raspunsul poate fi stabilit experimen-
tal. Se trimite un fascicul paralel monocromatic de lumina polarizata pe o
oglinda, sub unghiul de incidenfa i = 45°. Raza reflectata (tot sub 45° fafa
de normala) va interfera eu cea incidenta producînd unde staponare. Aceste
·unde staponare · au fost observate experimental. Cum le interpretam?. Daca
directia unica de vibraµe a vectorului electric ar fi în planul de incidenta,
/ -t -+ .
în fig. IV.3.16.a se vede U§OI di vectorii E ai razei incidente ;;ï:cei E' ai razei
reflectate sînt perpendiculari; dar doua vibratii perpendiculare, dupa cum
;;tim de la mecanica, nu pot da minime nule de interferenta ;;i în felul acesta

1, 12 t, 12
a b
Fig. JV.3.16

681
 •. \

nu poate fi explicata apariµa nodurilor în sistemul de unde staponare oh-

. 1 • servat în experienta de mai sus...... .
. Daca directia de vibraµe a lui E' ar fi perpendiculara pè planul de incidenya
. .... .
(în fig. IV.3.1~.b vectorii E, întepînd planul caietului, &înt notaµ eu puncte),
se vede pe fig. IV.3.16.b ca vibratiile incidente ~i cele reflectate au aceea~i
directie §Î în consecinta ele pot forma. prin interferenta minimele nule (nodu-
rile) observate. Tragem deci concluzia ca în lumina total polarizata, ob/inutii
prin reflexie, oscilaJiile vectorului luminos (electric) se executa perpenàicu,lar
pe planul de incidenJa. A~a, se petrec lucrurile în experienta descrisa în
fig. IV. 3.13. Mai trebuie spus ca în aceea experienta oglinzile P §Ï A, numite
polarizor §Ï analizor, sînt doar ni~te placi dielectrice (sticla) bine §lefuite ne-
acoperite eu vreuh strat metalic cum sînt de obicei oglinzile, deoarece re-
flexia pe metal se face diferit de reflexia pe dielectric ~i fenomenul de polari-
zatie. descris nu ar fi avut loc. Cercetîndu-se ~i raza refractata în sticHi s-a
observat ca ~i aceasta este polarizata.
Variindu-se unghiul de incidenta i al razei So din fig. IV.3.13, s-a putut
constata ca lumina reflectata oo' este, în mod obi~nuit, parµal polarizata.
Exista însa un anumit unghi de incidenta iB (numit ,,unghiul lui Brewster")
· pentru care raza reflectata este total polarizata. Acest unghi este dat de relatia :
. n2
tgiB = -, (3.42)
~1
în care n 1 §i n 2 sînt indicii de refractie ai mediului razei incidente iji, respectiv
refractate. Valoarea 1ui pentru cazul în care lumina cade din aer pe sticla
este iB o.l 57°. Motivul pentru care am luat înca. de la începutul experientei
descrisa în fig. 1Vt3.13 incidenta de 57 ° a fost deci acela de. a obti.ne prin
reflexie lumina total polarizatà. ·
Lumina refractata este de asemenea partial polarizata~ fiind însa maxima
pentru incidents. brewsteriana, fiira a fi însa total polarizata ca cea reflec-
tatà. Gradul de polarizare al ei poate fi ma.rit·· printr-o noua refractie pe o a
doua lama, apoi pe o a treia etc. Pentru un ansamblu de·S-10 lame, lucrînd
la incidenta brewsteriana, atît raza reflectata cît ijÏ cea Î-efractata sînt prac-
tic, total polarizate. Examinînd raza emergenta cu ajutorul unei oglinzi ana-
lizoare într-un mod asemanator celui din experienta descrisa în fig. IV.3.13
s-a stabilit ca direcjia de vibraJie a vectorului litminos (electric) în lumina total
polarizata prin re/racJie se a/la în planul de incidenJa. A~adar cînd atît raza
reflectata cît ~i cea transmisa sînt total polarizate (iji numai atunci) vectorii
electrici ai lor oscileaza în direcfii perpendiculare între ele.
Dar unghiul dintre directiile de propagare ale celor doua radiaµi ? Ce va-
loare are el de· pilda, în cazul incidentei brewsteriene ? Folosind legea re-
fractiei • •/ • /
Slll iB Slll 'TB = n2 nl
ljÎ legea lui Brewster scrisa sub forma:

sin iBfcos iB = n 2/n1

gasim imediat:
cos iB = sin rB.
· ~unînd de exemplu sin rB = cos (90° - rB), avem cos 'ÎB = cos (90° - rB)
:jt, deoarece unghiurile iB ~i rB sînt ascutite, urmeaza ca:
+
is 'TB = 90°. (3.43)

682
 Lamina Luminl'Iola/polorizali
nafuroli perpenr/lculor pe planu/
de idcir/en/ü ·

Lumini
· parfiai
po/ôrizo/4
Fig. IV.3.17

Aceasta relatie ne spune ca atunci cînd lumina cade sub unghiul · Brewster
.pe un mediu transparent dielectric, raza reflectata ~i raza - refractata sînt
perpendiculare. între ele. Acest caz este ilustrat în fig. IV.3.17.
ExperienJa lui Wiener. Teoria undelor. electromagnetice a stabilit ca daca
o unda electromagnetica se reflecta p·e o suprafata a unui mediu mai dens
(n 2 > ni, unde n 1 este indicele de refractie al primului mediu,• în care se afla
raza incidenta, iar n 2 este indicele de refractie al mediului al doilèa), vectorul
electric Ë pierde prin :ç~..fl~e_o....difex~.gta
-+
d_~ .fazi__eg~la~--------y--•-••-·
~u 1t (sau o---·-··-----1..--~"-
diferenia •--
d~_Jlntm. l/2), iar vectorul magnetic H ~e reflecta fara nid o diferenta de faza.
-naca n 2 < n 1 , vectorul ip.agnetic este cel care se reflecta cu o pierdere de 'TC
(sau À/2), iar cel electric î~ pastreaza faza neschimbata.
Wiener (1890) - a · realizat unde stajionare luminoase trimi~nd lumina
monocromatica normal pe o oglinda pe suprafata careia se afla depus un
strat foarte sttbtire (cam )./30) de emulsie fotografica (suspensie de bromura
de. argint în colodiu). Interferenta undei incidente cu cea reflectata dadea
n~t~re unei unde stajionare. Noduri!e ~i ventrele acesteia se puteau observa
relativ u~or: regiunile în care se formasera aglom~rari de argint corespundeau
ventrelor, deoarece ventrele sînt date de valorile maxime ale vectorului lu-
minos al undei stationare, carc prin acµunea lui -asupra bromurii de argint
(developare) precipita argintul în cantitati destul de mari. Facînd experienta
pentru cazul n 2 > n 1 , Wiener a observat di strat'ltl de emulsie a/lat chiar pe
supra/a/a oglinzii ramînea neimpresionat. Pe suprat:ata und a staµonara are
deci un nod, adica intensitate zero. Interferenta între unda luminoasa inci-
denta ~i cea reflectata formeaza deci un minim nul pe suprafata. Rezulta ca
- - -
între ele exista o diferenta de drum égala cu 'A/2. Dar dintre cei doi vectori
(E ~ H) ai undei electromagnetice, am. va.zut ca E este cel care se reflecta
.

cu o cliferenta de drum egala cu )./2. Apare astfel evident, pe cale experimen-

tala, ca vectorul electric este cel ce descompune bromura de .argint, cu alte
cuvinte, vectorul luminos este vectorul electric al undei electromagnetice.

683
 \4. Opticii fotonicii $l spectroscopie

•.

4.1. EFECTUL FOTOELECTRIC

a) Caracteristica tensiune-curent a efectului fotoelectric. Emisia de elec-

troni clin suprafetele corpurilor în urma actiunii anumitor radiatii electro-
magnetice asupra acestor suprafete poarta nurilele de efect fotoelectric. $i
pentru ca este vorba de scoaterea electronilor din masa corpurilor iradiate,
el se mai num~te efect Jotoelectric extern. A fost descoperit de H. Hertz în 1887.
În fig. IV.4.1 este data schema unei experiente pentru studiul cantitativ al
efectului fotoelectric. Într-o incinta vidata se afla doua.1placi metalice A ~i K.
Prin fereastra P suprafata K poate fi iradiata din afara eu lumina monocro-
matica. Cu o sursa de tensiune E putem face ca electrodul K sa fie negativ
sau pozitiv fata de A. Cînd e negativ, electronii emi~i prin efect fotoelectric
(fotoelectronii) sînt acceleratï spre A, stabilindu-se astfel un curent ce poate·
fi masur~t ~eu galvanometrul G. Marind diferenta de potential U (masurata
cu voltmetrul V), intensitatea curentului cre~te pîna ce atinge o valoare
maxima, constanta, numita curent de satura#e I. (fig. IV.4.2). Este intere-
sant de observat ca §i în absenta tensiunii între electrozi (U = 0), galvano-
metrul indica to~i un curent I O , ceea ce dovede~te ca electronii sco!ji din
suprafata K ~u o energie cinetica apreciabila care le permite sa ajunga la A,
închizînd astfel circuitul. Pentru mi~orarea acestui curent I O , trebuie inver-
sata polaritatea celor doi electrozi : electrodul A trebuie sa fie fa.eut negativ
fata de K pelitru a respinge fotoelectronii proveniti din K. Marind acest po-
tential ,,tntîrzietor", curentul poate fi redus pîna la zero pentru o valoare U 0
care face ca nici un fotoelectron emis de K sa. nu mai poata ajunge la A. Curba
reprezentata în fig. IV.4.2 se nume!jte caracteristica tensiune-curent (sau

F.
Fig. IV.U

684
\ .
\ '

----==---...--

Uo u
Pofenlial, Polenfiol acceleralor
inlirziéfor·
Fig. IV.4.2

caracteristica volt-amper) a -efectului fotoelectric. I1;1tensitatea de saturap.e

, I, a curentului de fotoelectroni este atinsa pentru acea valoare a potenµa-
lului accelerator U, la care top. electronii sco~ din suprafata K de catre lu-
mina incidenta în unitatea de timp sînt colect~p. de anodu.1 A în acee~i uni-
tate_ de timp. ·
... b) Legile efectulni fotoelectric. Studiu.1 experimental cantitativ al efectului
fotoelectric a dus la urm.a.toarele patru legi :
- Curentul de fotoelectroni apare numai daca lungimea de unda a radiaJiei
incidente este mai mica decît o 'IJaloare ).0 . numita pragul rO$U al efectului f oto-
electric. ·
- I ntensitatea curentului de saturaJie este direct proporJionala cu fluxul
luminos incident. ·
- Energia cinetica a fotoelectronilor nu depinde de marimea fluxului lumi-
nos, ci de frecven/a luminii incidente. ·
- Efectul fotoelectric este practic instantaneu. S-a putut constata ca emisia
de electroni apare la mai putin de 10- 9 s dupa începerea iluminarii.
c) Explicarea legilor efectului fotoelectric. Fotonul. Legile de niai sus sta-
bilite direct pe cale e~erimentala, nu au putut fi explicate în cadru.1 teoriei
ondulatorii a luminii. într-adevar, considerînd o unda electromagnetica lu-
minoasa ce cade pe un metal, ne-am putea explica emisia prin aceea ca elec- ·
tronii din metal sînt p~i în oscilatie de catre cîmpu.1 electric variabil al un-
dei ; daca fortele ce mentin electronü în metal nu sînt suficient de mari ei
vor putea fi sco~i în urma acestor oscilatii fortate, datorita energiei cinetice
de oscilatie capatata în cîmpul undei. Deoarece însa amplitudinea oscilatiilor
electronice trebuie sa fie proportionala eu amplitud.inea de oscilatie a cîmpu.lui
electric (vectorul luminos), ar rezultà ca energia cinetica de oscilatie a elec-
tronilor trebuie sa fie propoqionala eu amplitud.inea undei incidente. Prin
urmare, energia cinetica a electronilor expu.lzati din metal în urma acestor
oscilatii ar trebui sa depinda de intensitatea luminii incidente (deoarece in-
tensitatea u:ndei este propoqionala eu patratu.1 amplitudinii). Experienta
însa nu puné în evidenta nici un fel de dependenta a 'energiei fotoelectronilor
de intensitatea luminii, ci de frecventa ei (legea a treia), aratînd de exemplu
~a ,radiap.ile violete dau electroni mai rapizi decît cele ro~ii. _
685
 ./

Aceste legi au putut fi explicate numai dupa cercetarea mai profunda a

schimbului de energie dintre lumina §Ï substanta în procesul4\ fofoelectric.
În 1900 Planck a descoperit ca radiatiile electromagnetice (deci §Î radiafiile
luminoase) sînt emise în ,,poqii" mici, numite cuante sau Jotoni a caror ener-
gie e: este data de:
e: = hv,
. ~

unde v este frecventa radiatiei, iar h = 6,624 •IO- 34 J .-s 'este constanta
lui Planck. Einstein, în 1905, face ipoteza ca §i în procesul de absorbtie de
catre substanta, lumina manifesta proprietati cuantice. El reu§e§te sa explice
legile de baza ale fotoefectului considerînd ca în acest proces fotonii radia-
tiei de frecventa v, comunica energia cîte unui electron liber din interiorul
metalului. Deci absorbpa de energie nu este un proces continuu, ci este simi-
lara ciocnirii dintre doua particule, în cazul nostru, fotonul §i electronul.
Dace. energia hv este suficient de mare, atunci electronul poate învinge lucrul
de ie~ire (extractie), cp §i parase§te metalul cu energia cinetica mv2 /2, conform
legii conserva.rH energiei : ·
2
mv
hv = cp +-.
2
(4.1)

Aceasta egalitate poarta numele de formula lui Einstein pentru efectul foto-
electric. Ea ne arata ca pentru o substanta data (cp dat) energia cinetica a
electronilor expulzap este direct proportionala eu frecventa" radiatiei inci-
dente, explicînd a$tfel legea a treia. Pe de alta parte, se vede ca pentru o sub-
stanta data, ènergia electronilor emi§i, mv2/2, scade cînd frecventa v scade.
Pentru o anumita frecventa, v 0, ei nu mai au energie cinetica (v = 0):
~Vo cp.= (4.2)
Aceasta frecventa constituie deci o limita sub care efectul fotolelectric
nu mai apare. Lungimea de unda À 0 = c/v 0 , (c fiind viteza luminii) este toc-
mai ,,pragul IO§U" definit în legea întîi, care Χf gase§te astfel explicafia. Pra-
gul I0§U este caracteristic fiecarei substante al carei lucru de ie§ire este cp.
El rezulta din (4.2) :
hc
Ào=-. (4.3)
cp
~i legea a doua este U§or de explicat pe baza-relatiei lui Einstein (4.1) : numa-
rul de electroni SCO§i din metal în unitatea de timp este direct proportional
cu numarul de fotoni incidenfi în unitatea de ·timp. Observînd ca intensi-
tatea curentului este data de numarul electronilor pe secunda, iar intensi-
tatea fluxului luminos, dé numarul de fotoni incidenti pe secunda, întelegem
acum U§0r de ce intensitatea curentului de electroni este direct proporµonala
eu intensitatea fluxului luminos.
Trebuie spus însa ca aceasta lege poate fi explicata §Î în concepfia ondula-
torie, deoarece este firesc ca numarul de fotoelectroni sco§i în unitatea de
timp (intensitatea curentului) sa fie direct propoqional eu puterea radiatiei
incidente (fluxul luminos). .
Conceptia fotonica explica la fel de simplu §i legea a patra : fotonul, întil-
nind electronul, îi comunica acestuia în. întregime energia sa, fiind imediat
expulzat, ca în orice ciocnire, daca aceasta energie depa§e§te energia de ex-

686
\

N/vele
libere

Nivele
ocupafe

Fig. IV.4.3

· tracpe. În concepp.a ondulatorie, frontul de u.nda ar fi cedat numai o mica

parte clin energia sa îµ unitatea de timp, ceea ce ar fi fa.eut sa apara un inter-
val ~preciabil de timp între incidenta ~i emisie, •pentru acumularea energiei
de catre electron, ·necesara ie~iril clin metal. De exemplu, pentru ).. = 4000 A
9i o densitate de flux .obi~nuita de IO- J/m •s, calculul prevede pentru
9 2

acest interval cam 50 minute, rezultat care este în total dezacord eu. expe-
rienta. ·
Teoria elementara a lui Einstein expusa mai sus explica perfect fundamen-
tele efectului fotoelectric. Ea nu ne da însa mecanismul de emisie al electro-
nilor clin solid ~i de aceea nu poate explica o serie de rezultate experimentale
cum ar fi dependenta de temperatura a curentului fotoelectric, dependenta
sa de starea suprafetei, de natura fotocatodului ~.a.
d) Meeanismul emisiei fotoeleetronilor. Vom apela mai jos la cuno~tin-
tele citit9rului asupra distributiei electronilor în zone de energii într-un solid.
Emisia din metale. În fig. IV.4.3 este data schema nivelelor energetice (ocu-
pate !iÏ neocupate) ale electronilor în reteaua metalica la T = 0°K. În aceasta
· figura Ec este nivelul corespunzator limitei inferioare. a zonei de conductie,
iar E F este nivelul Fermi. <p es~e diferenta dintre nivelul energetic al electro-
nului în afara metalului (în vid) ljÎ cel mai înalt nivel energetic ocupat din
interiorul metalului. Evident, pentru a se emite un fotoelectron, trebuie co-
municata o energie cel putin egala eu q>. Aceasta energie minima ne da ,,pra-
gul ro 9u" (hv 0 = cp). Pentru ca fotoelectronul sa dispuna ~i de. o energie ci-
netica mv2 /2 în afara µietalului, se vede imediat pe schema din fig. IV.4.3
. 2

,
ca radiap.a incidenta trebuie sa aiba energia hv = m + mv
T 2 . Aceasta rela-
tie este tocmai formula lui Einstein (4.1). Teoria zonelor permite deci expli-
carea relativ simpla a legilor efectului fotoelectric. În plus ea poate explica
influenta temperaturii. Astfel, nivelul Fermi este bine definit_ doar la T = ·
= 0°K. De aceea ljÎ pragul fotoelectric ).. 0 (sau v 0) are, teoretic, o valoare
unica numai în aèest caz ideal. În realitate, T > 0 ~i o parte din electronii
aflaµ pe nivelele inferioare nivelului Fermi sînt excitati termic pe nivele
superioare acestuia, · ceea ce face ca sa apara fotoelectroni chiar ljÎ pentru
frecvente mai mici decît v 0 • De fapt la temperaturile obi~nuite (T 0:t 300°K)
numarul acestor fotoelectroni este în general neglijabil de mie la metale.
Efectul Jotoelectric în izolatori $i semiconductori. Dupa cum se ~tie (vezi VI)
izolatorii, spre deosebire de metale, nu· dispun de o zona parµal ocupata.

687
 ---lF--;;;;..;::::;F=,,;::,.::a Ec
Zonà
inlerzis
Zonad~{
va/enM
'
Fig. IV.U

Din - aceasta cauza ei nu pot conduce curentul, în condipi obi§nuite. În fig.

IV.4.4 este data schema nivelelor energetice într-un izolator la T = 0°K.
El poate conduce curentul numai daca. electronii din zona de valenta. (complet
ocupatl) capa.ta energie suficienta, cel pu1in egala cu E/- E", pentru a
intra în zona de conductie (complet libera). Aceasta. energie poate fi fumi-
zata electronului pe •. cale termica., prin interac1iuni cu radia1ia sau prin alte
mijloace, atît pentru cazul izolatorilor cît §i al semiconductorilor. Efectul foto-
electric la izolatori §i mai ales, la semiconductori este deci important în pri-
mul rînd pentru obµnerea electronilor de conducµe necesari trecerii cur~tului
electric prin aceste corpuri. Din fig. IV.4.4 se vede ca pentru ca un '.electron
de valenta sa devina un electron de conductie, energia radiaµei incidente
trebuie sa aiba cet puµn valoarea :
hv 0 = ÂE (4.4}
în care ÂE = Ec - E 11 este la.rgimea benzii interzise. Aceasta. eliberare a.
electronilor de valenta. din jurul atomilor retelei sub acµunea radiaµei §i tre-
cerea lor în rîndul electronilor de conducµe se nume§te efect fotoelectric in-
.tern. Acest efect nu duce deci la expulzarea electronului din izolatorul sau.
semiconductorul respectiv, ci produce numai o variaµe a rezistenfei materia-
lului respectiv. Pentru detalü se va consulta capitolul~ VI.4.2.
e) Aplicapi ale efectului fotoélectric. Pe principiul efectului fotoelectric
funcµoneaza celulele fotoelectrice, care transforma. energia luminoasa în
energie electrica.. Ele au o mare raspîndire în automatizare, cinematografie-
§i televiziune §i în multe alte domenü ale §tiinfei ;;i tehnicii.
Celula fotoelectrica eu vid. În fig. IV.4.5 este reprezentata schem( unei
celule fotoelectrice care consta. dintr-un mie balon de sticla. vidat, acoperit 1

pe o anumita. portiune interioara. eu un strat metalic ce constituie fotocato-

dul. Se utilizeaza. straturi de cesiu, potasiu, argint, antimoniu-cesiu §i altele
în funcµe de domeniul spectral la care trebuie sa fie sensibila celula.
Anodul este un inel metalic a;;ezat la o anumita distanta de catod (anodul
poate fi §i o plasa de sîrma sau o mica sfera metalica în centrul balonului).
Cei doi electrozi pot fi legafi la un circuit eu ajutorul a doua fire metalice-
ce trec prin peretele sticlei. Fotonii de energie hv cazînd pe catod expulzeaza
din suprafata acestuia electroni prin efect jotoelectric exterior. Ace;;tia sînt
dirijati spre anod de catre cîmpul electric accelerator creat de b'ateria B,
dînd astfel na;;tere unui curent electric ce trece prin consumatorul R. Curen-
tul de saturatie obtinut cu aceste celule cu vid este în mod ohi§nuit de apro-

688
 Tuô rie sficlo ·

--~.-...--r---r---t--h~
....

+
8
Fig. IV.4.5

ximativ 50 microamperi pe lumen (µ.A)lm). Receptorul R trebu.îe deci sa fie- l

destul de sensibil p~tru a ,,i-aspunde" la semnale, foarte mici de curent de-

claD§ate de fluxmile luminoase. ·
Celula Jotoelect1'ica eu gaz. Schem,a unei astfel de celule nu difera de cea.din.
fig. IV.4.5. Celula este însa um:pluta eu un ·gaz inert la presiuni mai micit
decît cea atmosferici. Daca tensiunea dintre anod ~ catod este suficienta,
electronii emi~ clin catod de catre fotoni, pot fi accelerati în cîmpul electric-'
pîna la energia ·cinetica necesara ionizarii atomilor gazului prin ciocniri. Ionii
pozitivi ~i electronii astfel generap, se îndreapta ca.tre electrozü corespunza-·
tori, contribuind astfel la cre~terea curentului. Pentru un flux luminos dat,
aceste celule dau curenti de saturape de zeci de ori mai mari decît cele eu.
via -
Fotorezisten/ele. Spre deosebire de cele doua dispozitive descrise mai sus,.
care folosesc efectul fotoelectric ~xtem, fotorezistentele fo1osesc efectul foto--
electric intem la· semiconductoare ; prin iluminare cre§te numarul de electroni
§Ï ,de goluri pozitive, ceea ce duce la mic§orarea rezistentei electrice a semi-
conductorului respectiv. La o fotorezistenta, semiconductorul (seleniu, sul-
fura de cadmiu, de taliu, de plumb §Î altele) este depus sub forma de strat
subp.re pe o placuta izolatoare (de exempiu, sticla). La marginile: placutei.
se afla doua straturi înguste metalice, care constituie electrozii fotorezisten--
jei (fig. IV.4.6). Legînd ace§ti electrozi la o poftiune diritr-un circuit dat,.
curentul prin acest circuit va putea fi modificat prin iluminarea fotorezis-·
tentei eu radiatü de o anumita lungime de unda.

\. '

Fig. IV.4.6

(t8!r
 / /
I

Celula Jotovoltaica sau celula eu s_trat de baraj. Pe suprafata unei lame de

cupru se depune un strat subtire de oxid cupros Cu2O (fig. IV.4.7). J.~1
suprafaj:a de separare d.intre Cu 2O §Î placa de cupru se formeaza un strat ae
baraj care permite electronilor sa treaca numai în sensul de la Cu 2O spre Cu.
Peste stratul d~ Cu 2O se depune o pelicula fo~e sub~e metalica (de exemplu,
aur) încît sa fie transparenta pentru lumina. Acest strat metalic joaca. rolul
de electrod ; un al doilea electrod î1 constituie chiar placa de cupru. Lasînd
sa cadi lumina pe aceasta. celula., ea va stra.bate stratul sub~e metalic §Î va
excita în semiconductorul Cu 2O electroni din b~nda ·de valenj:a. în banda de
conducµe. Açe§tia pot strabate stratul. de baraj, trecînd pe placa de· cupru.
Ia na§tere astfel o diferenta de potenj:ial, · care va face ca în circuitul închis
prin galvanometrul G sa. treaca un curent electric fa.ra ajutorul vre~nei ten-
siuni electromotoare aplicata din exterior.
În afara celulelor eu oxid eupros §Î cupru (celulele eu ·cuproxid) se mai
utilizeaza. §Î celule cu seleniu §Î plumb., cu telur~§Î plumb etc. Sensibilitatea
celulelor fot.ovoltaice., numite uneorl §Î celule Jotogalvanice, sau celule fotoelec-
trice generatoare., poate ajunge pîna la ordinul 103 µA/lm §Î pot da fofocurenti
pentru un domeniu foarte larg de lungimi de unda, mergînd pîna în infraro~ul
îndepartat. . · .
Deoarece celula fotovoltaica . produce curent fa.ra o sursa exterioara de
tensiune., ea este un tr~nsformator (convertizor) de energie luminoasa. direct
în energie electrica. Randamentul nu depa§e§te., din pac~te., în prezent cîteva
procente. Utilizîndu-se, de exemplu., celule eu siliciu se poate obpne, în timpul
unei zile însorite., o putere electrica pîna la 100 W/m2 de substanj:a. fotosensi-
bila, eu un randament de aproximativ 10%. Calculele arata. ca cerinj:ele pri,n-
cipale, ca iluminat, încalzit, frigider etc., în 24 h, pentru o locuinj:a, pot fi
satisfacute de o baterie solara de celule fotoelectrice avînd suprafat a efectiva
totala de 5,5 m 2• .

4.2. NO'flUNI DE SPECTROSCOPIB

a) Serii spectràle. Dupa cum se §tie, erms1a luminii este rezultatul unui
proces la scara atomica. Atomul este mai _întîi excitat pe un nivel energetic
superior., apoi el emite sub forma de radiaµe' electromagnetica energia de
excitare., revenind pe un nivel energetic inferior. La procesul de emisie parti-
cipa, de i-egula, numai electronii de pe paturile exterioare ale atomului,
numiµ §Î electroni de valenj:a. (sau electroni optici}, iar àce§tia :au multiple
posj.bilita.µ de a ocupa diverse nivele energetice permise §Ï deci de a emite
radiapi de diferite frecvenj:e., conform legii Esuperior - Einfertor = hv~ Numa.ru

690
' ',.

total de lungimi de unda sau de frecvente din radiapa unui atom formeaza_
spectrul de emisie al atomului dat, 9i el va fi eu atît mai simplu eu cît numarul
electronilor de valenta este mai mie. Cititorul cunoa9te desigur cele cîteva
serii spectrale, relativ- simple, ale hidrogenului. Nu numai ·hiq.rogenul, ci 9i
alp atomi cum sînt cei ai metalelor alcaline, de exemplu (litiu, sodiu, potasiu
etc.) dau spectre simple, deoarece au un singur elèctron pe patura de va-
lenta. Manganu.1, fierul, cromul, wolframul (tungstenul), molibdenul, tan-
talul, pamînturile rare 9i altele,. dau spectre complicate, eu un mare numar
de frecvente, deoarece · au_ numero9i electroni pe ultima patura. Important
este faptul ca fiecare element chimie· produce un anumit spectru de radiap.i,
bine definit, care nu mai este întîlnit la un alt element. Exista deci o strînsa
legatura între structura atomului l}Î spectrul sau de emisie, ceea ce face po-
sibila identificarea unui element chimie dupa natura spectrului.
b) Spectroscopul. Spectroscopul este un aparat care pemûtè descompu-
nerea unui fascicul de lumina în radiatiile monocromatice din care este alca-
tuit fastjculul l}Î analiza acestor radiatii. În fig. IV.4.8.a este data . schema
unui ·spectroscop eu prisma. Radiatiile luminoase de la sursa S sînt transfor-
mate într-un fascicul paralel eu ajutorul colimatorului. Colimatorul este un
tub metalic care are la un capat o lentila convergenta, iar la celalalt capat
o fanta foa:rte îngusta a carei pozipe: coïncide eu planul focal al lentilei. Ca- ,.,.,
zînd pe prisma spectroscopului, lumina este descompusa datorita fenomenu-
lui de dispersie, în radiatiile sale monocromatice. Fasciculul astfel desc~mpus
este analizat _de catt:e observator eu ajutorul lunetei acomodata pentru in-
finit. Punerea la punct pentru infinit a lunetei, prin deplasarea ocularului,
este necesara pentru ca observatorul sa poata vedea clar imaginea fantei F,
de la care sosesc raze paralele ca urmare a actiunii colimatorului. Daca sursa
S este monocromatica, în cîmpul lunetei se vede un mie segment· de dreapta,
care nu este altçeva decît imaginea fantei F formata pe retina ochiului. Ea
are culoarea corespunzatoare sursei 9~ se numel}te Unie spectrala. Pentru deter-
minarea pozipei liniei spectrale se fol~sel}te de obicei o placuta de sticla pe
Clmpu/ vizuoJ
a/lunelei

Spectru
<le/inii

Co/imolor

s ,,
··*'-- b
Surso de
lumino
a
Fig. IV.4.8 /

691

/
/
 I
/

-care sînt gradate diviziuni foarte apropiate (în fig. IV.4.8.a, micrometrul M).
Pla.eu~ este iluminata eu o sursa auxiliara ~i prln reflexia razelor pe fafa BC
.:a prismei, acestea patrund în luneta formînd apoi, în final, pe retina, 1magi-
·nea reala a diviziunilor, suprapusa peste imaginea reaîa a fantei (liniei spec-
·trale). Pastrînd fixa imaginea niicrometnilui, se poate repera pozipa liniei
·spectrale citind diviziunea în dreptul careia se afla.
Daca. atomii emitatori se afla în' stare gazoasa destul de rarefiata, încît în
-timpul emisiei fiecare atom ,sa nu sufere practic influente din partea atomilor
vecini, atunci el emite o serie de radiapi monocromatice, care alcatuiesc spec- .
·trul . sa.u caracteristic. Trecînd prin prisma spectroscopului acestea sînt de-
---~ate spre baza prismei, dar în mod diferit, în funcpe de lungimea de unda a
fiecareia. Ca urmare, în cîmptil lunetei va aparea o serie de linii colorate, fie-
•care linie fiind imaginea fantei în culoarea radiap.ei respective. Ele alcatuiesc
.astfel un spectm de linii (fig. ~V.4.8.b).
Daca. în locul ochiului se folose~te ca receptor de lumina placa fotografica,
.aparatul poarta numele de spectrograf.
c). Clasificarea spectrelor. Am va.zut mai sus di. atomii izolati (în stare ga-
.zoasa.) emit spectre discrete (de linii). Astfel de spectre sînt emise, de exemplu,
-de catre descarca.rile electrice în gaze_ monoatomice la presiuni joase (sub
1 :tnm Hg). Daca gazul emita.tor este format din molecule {gaz molecular),
,el emite spectre de banda. Acestea sînt alcatuite clintr-o serie de dungi, lumi-
noase de largimi cliferite, numite benzi spectrale. 0 banda spectrala poate
.avea o luminozitate continua, sau poate fi alcatuita la rîndul ei dintr-o serie
-de linii extrem de apropiate între ele. '
Într-un corp solid atomii ~i ionii sînt foarte apropiap. între ei ~i -de~aceea
nivelele lor energetice sînt deformate ~i descompuse datorita influentei micro-
-cîmpurilor create de atomii ~i ionii vecini. Agitatia termica permanenta a
·1or în jurul poziµei de echilibru contribuie la aparipa unei mari varietap.
-de nivele de excitare. De aceea un corp solid incandescent, cum ar fi de exemplu,
un filament încalzit electric, nu va emite un spectru format din radiapi mono-
cromatice izolate, cum se întîmpla la gazele rarefiate, unde distanta clintre
atomi este mare, ci va prezenta un spectru continuu, cuprinzînd toate lungi-
mile de unda posibile. În cîmpul lunetei spectroscopuluj., un astfel de spectru
;apare. ca o fî~ie colorata in culorile curcubeului, trecerea de la o nuanta la alta
·facîndu-se uniform., fa.ra ~discontinuitap. (
Pîna acum am vorbit de spectre de emisie, objinute prin excitarea atomilÔr
·fie într-o descarcare electrica în care atomii sînt excitati de regula prin cioc-
.niri electronice (electronii primesc energie cinetica prin accelerare în cîmpul
electric dintre electrozi ~i- o cedeaza apoi atomilor prin ciocniri), fie într-un
-corp solid incandescent care emite un spectru continuu. Spectroscopia cu-
no~te însa ~i spectre de absorbJie. Un spectru de absorbpe al unei substante
-date se obµne ~ezînd aceasta substanfa între o sursa de radia#i ~u spectru
-continuu ~· aparatul spectral. Daca substanta absoarbe una sau mai multe
frecvente din racliatia continua incidenta, în luneta spectroscopului spectrul
-continuu va fi brazdat de o serie de linii sau benzi întunecoase situate exact ·
în locurile în care ar fi trebuit sa se afle acele frecvente în absenta substantei ·
.absorbante. Spectrul Soarelui, de exemplu apare brazdat de astfel de dungi
·negre (linii Fraunhofer), care se datoresc absorbtiei luminii de catre atomii
,vaporilor ~i gazelor ce înconjoara sfera de foc a Soarelui. Unele clin aceste
:linii se datoresc ~i absorbpei în atmosfera terestra.

-692
 PROBLEME
91 1. Spotul unui galvanometru eu oglinda deviaza
1 CU Xo pentru un curent Îo•
Cu ·ce unghi ex se rote~te oglinda sa plana AB pentru un curent i, daca dis-
tania de la centrul oglinzü pîna la planul scalei, ·în pozipa de repaus a spo- --~
tului, ·este R ? · ·
Aplicape: x 0 =:10 mm; i 0 = 2 • 10-s A;. i = 4,99 • 10- A; R = 1 m
7

. Xo •
B: tg 2œ :::s - s • a.fJ/rl 7° ~- ...
Ri 0 ' •

'.•··

..,. :-

~
Fig. IV.P.l

\6 2. Pe fundul plan, orizontal, al unui lac, avîncf ad.încimea l, se afla o pietrl-

dca. Un copil, vrînd sa o deplaseze, introduce un baston în direcpa ei, sub
un unghi ex fata de normala la suprafata lacului. La ce di~tania x 'de pietricica
a.tingè bastonul fundul lacutui, daca indicele de refractie relativ al apei fata
de aer este n? ·
Ap~icatie :· , l = 60 cm; ex= 30°; n == 4/3.
R: x = l sin a. (v 1 - lsin 1 œ
- \I n• -
1
sin• œ
) ~ 0, 103 m.

3. Un fascicul de lumina monocromatica, avînd lungim.ea de unda À, cade

'<1
asupra unei bucati de gheata. aflata. la temperatura 0 °C. Sa se catculeze numa.rul
N al fotonilor, necesar pentru transfomiarea în vapori a unei mase m de
gheata, daca sînt cunoscute caldura latenta de topire a ghepi Ztop, caldura
specifica a apei c" ~i caldura latents. de vaporizare lvap• ·
Aplicape: À = 4100 A; m = 1 g; ltop =· 334,4 010 J/kg; c,, · 4180 J/kg;
8

lvap = 2253 · 108 J/kg.

693
 i -

Se dau: constanta Planck h = 6,624.· 10- 34

Js 9i viteza luminii c
I =
= 3-10 8 m/s.
mÀ(ltop + c4 ât + lvap)'
R: N = ----'-------=-a.; ~ 6,75 . 1011•
hc

~ 4. Pe o lama de sticla eu fefe plan paralele, avînd indicele de refractie n

9 grosimea e, cad doua raze de lumina provenite de la un izvor'punctiform S,
i
aflat la distanta h de suprafafa lamei. Prinia raza, ·cazînd pe suprafata lamei
sub unghiul de incidenfa i, se îndreapta, dupa reflexie, spre lentila convergenta
L,_aj carui ax optic principal este paralel eu raza reflectata. A doua raza, la
inciderita normala, dupa. trecerea prin lama, este reflectata paralel CU axul
optic principal al lentilei L cu ajutorul unei oglinzi plane o. Distanta dintre
cele doua raze reflectate este d.
a) La ce distanta de lentila .L trebuie ~ezal un ecran · E, pentru ca cele
,doua raze sa se întîlneasca pe suprafata lui, daca este folosita o lentila subtire
biconvexa din sticla, cu indicele de refracpe absolut nL = 1,5, aflata în aer
(naer = 1),. avînd razele de curbura R 1 = 12 ~m, R 2 = 60 cm?
· b) Sa se determine diferenta de drum 8 fotre cele doua raze în punctul de
convergenta.
c) Sa se determine diferenta de drum',_a· în cazul d = e; i ~ 1t/4. Aplicafie:
e = 2 mm; h = 2 cm, n = 1,5.
d) Sa se calculeze la punctul c) diferenfa de faza âcp, daca în caiea celor doua
raze reflectate este a~ezat un filtru monocromatic ro~u, ce transmite lungimea
de unda À =.6560 A. ·
R: a)/= 0,2 m.
d
b) 2h + e(n - 1)
. + sm,
-.-. (1 + cos i)

c) ~ = 2h + e(n + '\1'2) ; 8 ~ 45,82 mm

d)' ~cp ~ 4,4-10 11 rad.

Fig. IV.P.2

6.94
 ,;··-:.:
. •.

/ .

Fig. -IV.P.3

't. 5. Se dau doua lentile subpri eu tlistantele focale fi = 1 cm / 2 = ~ cm,

aflate la distanta d = 5 cm una de alta. În fata primei lentile se afla un obfoct
luminos AB la distanta p1 = 10.. cm.
a) Sa se ·determine distanta P' 2 la care se formeaza imaginea finala A" B"
fata de lentila posterioara §Î marirea liniara A Il B"IAB.
b) Daca obiectul începe sa se· deplaseze cu accelerapa a= 0,1 cm/s2, sa se .
calculeze timpul dupa care imaginea finala se formeaza la infi~t.
c) Cu cît se modifica pozitia imaginii daca se intercaleaza în primul caz, între
obiect §Î prima lentila .o lama plan paralela de sticla, avînd grosimea e = 0,5 cm
~i Îl~.dicele de refractie relativ n = l,5 ? ·
70 A" B"
R: a) P'=-cm·
11 --=01 ·
17. ' AB '

b) t = "\ /![Px - fi(d - / ~ 13,04 s.

2
) ]
Va d - U1 + /2)
1 Pu -/1 • .
c) - = -1 - .
-_..;;.~~c..-- , unde Pu = P1 + e(n - 1)
p;s fs (Pu - f1) d - /1 Pu · _
l1p; = p~ - p~, ~ 2,16 cm.
" 6. Se dau doua· oglinzi concave, avînd acee3.§Ï· distanta focala /, situate eu
vîrfurile ~ centrele pe acela§i ax optic principal.
a) Sa se gaseasca conditia pe care trebuie sa o îndeplineasca distanta d dintre
vîrfurile oglinzilor, pentru ca .imaginea unui punct .luminos A de pe axul
optic sa se formeze tot în A, ca urmare a reflexiilor succesive pe cele doua
oglînzi. · .
b) Sa se 'calculeze distanta d pentru /'= 20·cm.
Indicaµe. Notînd eu p distan~a de la una din oglinzi la punctul A (decl §1 la fmaginea finall),
.aceasta va fi datl de ecuaµa: p 9 - pd + fd = 0
1

R: a} d ~ 4J.
b) d = 80 cm.
7. Se da o lentila subµre, planconvexa, -din sticla, eu indicele de refractie
·n ;d raza de curbura R.
a) Sa se determine convergenta ei, C. · . ·
·b) Fata plana se arginteaza. ~e ~aza pe axul optic un obiect de înalti~e y

695
 /

'-. __ ---- --- ---

Fig. IV.P.4

la distanta p de lentila. Sa se determine . distanta p' la care se._ formeaza.

imaginea finala.
c) Sa se determine marimea y' a imaginii finale.
J .

R: a) -C = -R- ,
n-1
I
b) P' = . Rp •
2(n - l)p - R
R
c) y'~ y 2(n - l)p - R •

.·;. f
,/
..
y

---- -.----~-- - ___ ..............

............ ...... ,...... .,1
--:---~~ ...... 1
- - - - --- ---------
', - ::--.....1

Fig. IV.P.5

8. Doua lentile subtiri biconvexe, simetrice, .identice, cu razele de curbura

egale eu 1', sînt in contact pe acela~i ax optic principal. Indicele de refracµe
al lor este n. ·
a) Sa se determine clistanta focala a sistemului.. , "
b) Intervalul clintre lentile este umplut eu un lichid transparent avînd indicele
de refracµe n'. Sa se determine n' ~tilnd ca la distanfa p' de sistem se formeaza
imaginea unui obiect, aflat la distanta p de sistem. ·

696
 ' ._-

c) Sa se determine distanta focala / a sistemului- continînd lichidul. _

ar Sa se calculeze ma~e de la punctele_a), b), ~c) peri.tru cazul: r .= 20 cm,
n = 3/2, p = 30 cm, P' = 30 cm. ._ ·
r
R: a) / = 4(n - 1) • _

-b) n' = 2n - !:...2 (.!.

P' p
+ .!.) - 1,
2{2n - n' - 1)
c) C = ~ . ,
d) 0,1 m; 4/3; 0,15 m.
9. La un dispozitiv de interferenta Young, distanta între fante este l = 1 mm,
· iar distanta de la planul fantelor pîna 1a ecran este D = 75 cm.- Pe o distants.
x = 5,625 mm s-au numarat N = 10 franje de interferenta.
a) Care este lungimea d~ un:da ·X a luminii monocromatice folosite? Care este
valoarea · interfranjei?
b) Spatiul dintre planul izvoarelor coerente ~ ecran se umple cu un lichid
transparent. în acest caz, interfranja este i' == 421,9 µ.m. Sa se determine
indicele de refracµe_ n al lichidului. · . · -
c) Daca viteza luminii în aer~este c-= 299790 km/s, care este viteza ei în
spaµul um plut eu lichid?
B: a) À= 7500 A; i = 562,5 µ~,
b) n = -wO t l 1,33,
. i'l ·
c) 'lJ = 225496 km/s.
---- - -- .- -- ·.. ,-· ~~- ---- ~' ,- --

' )

/ \

V
Fizici atofflici · 1i nucleari. · . ,-

Elemente de mecanici cuantici

/ '
 L Structura discretd a materiei

1.1. INTRODUCERE /

Obiectul acestei parµ consta în aprofundarea mietegerii atomismului în

sensul cunoQ.§1:erii structurii atomice §Ï a fenomenelor atomice.
Spre deosebire de teoria cinetico-moleculara, studiata anterior, care se
ocupa de legile de m.i§care a atomilor §Ï moleculelor precum §ide legile ansam-
blelor de· atomi §i molecule, în cele èe urmeaza vom cauta sa întelegem con-
strucpa atomilor §Ï de aici proprietaple elementare, fundamentale, ale atomilor,
proprietap care le determina caracterele lor specifice. Din acela§i punct de
vedere, chimia se ocupa de studiul modurilor de legare a atomilor între ei,
respectiv de formarea legaturii chimice, de formarea moleculelor. În sfîr§it,
de modul de aranj are a moleculelor sau atomilor în corpuri1e solide se ocupa
fizica corpuliri solid.
Experienta de pîna acum ne permite sa fàcem o serie de precizari relativ
la atom §Î la modul de alcatuire a lui. Astfel: 1) atomii au dimensiuni foarte
mici §i 2) sînt extrem de stabili. Am va.zut ca fenomenele electrice pot fi expli-
cate prin existenta electronilor §Ï a ionilor. Rezulta de aci ca: 3) electronul
este un component al atomului. Pe de alta parte, substantele în ansamblu
nu sînt încarcate-electric, deci atomul trebuie sa fie neutm din punct de. vedere
electric. În consecinta, 4) trebuie sa contïna sarcini electrice pozitive. Un
alt capital al fizicii, optica, studiaza alte fenomene legate de existenta atomilor :
5) capacitatea de a emite §Î de a absorbi lumina. Cu alte cuvinte, atomul
trebuie sa fie locul de na§tere a luminii, iar modelele atomice trebuie sa explice
în ce consta emisia §Ï absorbtia~ În sfîr§it, fizica atomica trebuie sa explice
6) fenomenele chimice cum ar fi valenta, originea legaturii chimice §Ï mai
ales sa ~lice sensul tabloului periodic al elementelor.

1.2. ELECTRONUL .

Electronul se caracterizeaza în primul rînd prin sarcina electrica. §Î ma-

sa. Sarcina electronului (vezi III.2.5) este negativa §Î egala eu I e 1·-
= 1,6020 •10-U C~
M~a acestei particule este de aproximativ 2000 de ori mai mica decît cea
a atomului de hidrogen (J.J.Thomson, 1897).
Cea mai convingatoare ·§Ï directa metoda_ de determinare a valorü sarcinii
elementare de electricitate este cea a lui Millikan (1911).

101
 , I

Metoda consta în determinarea d.irecta a sarcinii electrice . a unor picaturi

de ulei ce se deplaseaza între armaturi1e 'unui condensator· electiic plan. Asupra
picaturii electrizate de ulei acµoneaza urmatoarele foqe : (a) greutatea G =
= m 1g, m1 fiind masa picaturii, (b) foqa arhimedica FA. = mzg, m2 fiind
masa volumului de aer dislocuit de picatura de ulei, (c) foqa electrostatica
datorita cîmpului E dintre placile condensatorului Fe= qE, q fiind sarcina
electrica. Daca picatura se afla în mi§care, asupra ei va acµona §Ï o foqa
de frecare, foqa Stokes, F. = fütYJr 0v, unde YJ este coeficientul de viscozitate
al aerului, r O - raza picaturii, iar v viteza de mi§care a picaturii ; aceasta
foqa este totdeauna opusa sensului mi§carii. Daca arma.turne condensatorului
sînt. clispuse orizontal, toate aceste foqe vor fi coliniare, echilibrul stabilindu-se
cînd rezultanta tuturor foqelor va fi zero•:
fflj_g ~- m?B ± qE ± füt'1J1'oV = O.
Pentru aceasta. ecuaµe am ales cà sens pozitiv, sensul în care este orientata
greutatea G. Foqa electrostatica va fi pozitiva sau negativa în funciie de
polaritatea aplicata armaturilor, iar focya Stokes v:a fi pozitiva sau negativa
dupa cum rezultanta primelor trei foqe determina o mi§care ascendenta sau
_ d escendent a.. a p articu1ei.. p resupunm
. d pica
_. ""tur.a ::uenca,
A -~ • ...
m1 = p1 41tr8
S; . m2 =
4
= p2 11:rg , p1 §Î -p 2 fiind densitaµle uleiului §Ï respectiv aerului ; sarcina q
3
o putem determina cunoscînd pe p1 , P2, g, 1' 0 , E, YJ §Î v. Dintre toate acestea,
doar r O este inaccesibila unei masuratori directe, particula fiind prea midi,
motiv pentru care exp'erienta trebuie efectuata in doua etape düerite. în
prima etapa:nu se aplica cimpul electric §i atunci retapa de echilibm, ante-
4 9
rioara devine _ 1t ro(p1-P2)g=fütYJt' 0V1, de unde r~ = YJVi • În a doua
·3 · _ · 2(p1 - P2)g
etapa se aplica un cîmp electric, astfel încît picatura sa urce CU viteza "z•
În acest caz : ·
4
1t rg(p 1 - p2)g - qE = 61tYJr0v2,
3·
de unde se poate calcula q. Observarea deplasarii picaturi1or de ulei §Î masu-
ratorile corespunzatoare se fac eu ajutorul unui microscop cu axa paralela
cu ._ planul condensatorului, iar particulele sînt ·iluminate lateral puternic.
Daca experienta se repeta eu foarte multe particule de ulei, se poate constata
ca valorile obµnute pentru sarcinile · particulelor se gmpeaza în juml unor
valori,: multipli ai unei sarcini, care reprezinta sarcina elementara de electri-
citate §Ï care în 1890 a fost denumita electron, de catre J. Stoney.
t1 Cealalta caracteristica fundamentala a electronului, masa, se determina
experimental masurînd deviatia traiectoriei lui în cîmpuri electrice sau mag-
netice. Asupra unui ..electron in mi§care acponeaza foqa iorentz (vezi partea
a III-a) -

F =- lel(E
... ... ...
+ v X B) = ma,
... (1.1)

• Vezf I.10.4., pp. 224-225.

'102
 '!

➔
unde E este intensitatea cîmpul'ui electric, -v viteza electronului, iar B.
-
inducpa
magnetica. Deoarece cîmpurile se aleg constante în timp §i omogene în spaµu,
aceasta focya are o valoare constanta, ceea ce va determina -o_ rirl§care uniform
. ... F
accelerata, eu. acceleratia a= -m..
Mi~carea în cîmp electric. yom considera doua· cazuri particulare: .cîmp
electric paralel eu viteza initiala ·; 0, respectiv_ perpendicular pe ea. În primul
caz paralelismul dintre directia cîmpului §Î cea a vitezei iniµale ne arata ca
traiectoria va fi o linie dreapta, coliniara eu viteza initiala. Vom.{. presupune
ca electronul pleaca din originea .sistemului · de referintl, eu viteza initiala
paralela eu axa Oy. În acest caz :
1 e
y = at 2 + v 0t, Vy = at +~ eu a = - ;;;, E. (1.2)
2 0

Eliminînd timpul din cele doua ecuatii, obtinem

,------
v,, = -y2ay + v~ = V- 2 : Ey + v~, (1.3)

deci Vy scade eu cre§terea lui y, adica electronul este frînat, deoarece viteza
inipala îi imprima o mi§care opusa. sensului foqei electrostatice. Daca v 0
este îndreptata în seµs invers sensului cîmpului electric, atunci y < 0 ~ viteza
electronului cre§te,. deci electronul este accelerat. Daca ~0 = 0, atunci

v,=~ (1.4)

întelegînd ca elect~onul se v:a nlΧCa catre y < 0, eu energia cinetica

m e
W" =-2-Ey
, 2 .m
= eEy => We= eV,
.
(1.5)

unde V= Ey este potenpalul cîmpului electric în punctul y. ·. .

Pe baza acestei ·relapi se introduce o unitate de energie, specifica fizitji
atomice, · electronvoltul (eV), care reprezinta energia cinetica pe care o prlm~te un
electron cînd strabate o diferenta de potenµallde un volt: 1 eV= 1,602 · 10- 19 J.
Multiplii: 1 . keV = 103 eV; 1 MeV = 10 6 eV; l GeV = 10 9e V.
Al doilea caz, cîmp -~ electric perpendicular pe direcpa vitezei initiale
(fig. V.1.1), este analog mi§carii corpurilor în cîmp gravitaµonal. La: distantà
L 1 de origine cîmpul electric Χi înceteaza acµunea, iar de aici, pe distanta
L 2 , electronul se mi§ca liber, deci dupa tangenta la traiectorie în punctul B.
În punctul y 2 se plaseaza de obicei un ecran fluorescent (tubul catodic}. ln
acest fel se poate masura direct deviaµa electrica !J..,. Cu condiµile iniµale
specüicate în figura §i eu notaµile respective, printr-un calcul simplu (folosind
tot eçuap.ile cinematice (1.2}) se gase§te ca traiectoria este un arc de parabola
iar deviatia datorita cîmpului electric este

!J.., . ~ • L 1 (L1 + 2L 2). · (1.6)

2mvi

703
 z D l2

1
1.
1
. Arc de llll
parabo/a cl~
------ft
1

• l!Jt
'
I !f2
!/
/
I I
L, L I
I
I /
I I
I I
Fig. V.1.1

Deci mi§carea ·electronului în cîmp electric va depinde doar de raportul

! (ce poarta numelé de sarcina specifica) ~i nu de e §Î m separat.
m
➔ ➔

M i~carea în cîmp magnetic. Componenta magnetica a fortei Lorentz, ev X B,

are caracteristjc faptul ca în tot timpul mi§c~ for/a ramîne perpendiculara
pe traiectorie. Aceasta îi confera forj:ei Lorentz funcµa de forj:a centripeta.
Ca urmare mi§carea în cîmp magnetic se va deosebi de cea în cîmp electric
deoarece : asupra ~ei sarcini în repaus nu se va exercita nici o forj:a din partea
cîmpului magnetic; o sarcina în mi§care va avea o traiectorie circulara, iar
energia sa nu se va modifica. Cîmpul magnetic are efectul maxim atunci cînd
este perpenclicular pe direcµa vitezei. Forj:a magnetica (centripeta) va fi
întotdeauna techilibrata de forj:a centrifuga. Obpnem astfel raza traiectoriei
circulare : .....
·· mv2 mv
- =evB => R = - . (1.7)
R eB -
Frecventa v de rotaµe este independenta de viteza particulei,
<a> = !. = eB , adica v = _!._ !... B. (1.8)
R m · 2nm
Aceasta frecventa poarta uneori denumirea de frecven/a ciclotronica, deoarece
ea sta la baza funcµonarii ciclotronului. Deviaµa în cîmp magnetic, folosind
notaµile clin fig. V.1.2 a ~ b, este:
eB .
ll.m = -.-L1{L1 + 2L2). {1.9)
2mv 0

704
 z
'.
lroiecfol'l"e
· recti/inie ·

/''12 9
/
I I
I I \ ·,
/· I
I . I
I /

a
.\
z

'' .. ~. \,·
_. ,-

I
i l
/.
/
L. e
'f cl-q
E ------1
1

Fig. V.1.2
La iel}irea din zona cîm.pului magnetic, électronul ~i va continua mi~carea
,dupa tangenta la curba ·în punctul B. 1 •

Putem compensa deviapa·În cîm.p electric. printr-o deviaµe .în sens contrar
în cîmp ·magnetic, aclica A, = Âm. În acest caz. rezultanta forj:elor ~te.
'nula ' (pe toata traiectoria) pentru particulele a caror viteza inipala este,
indiferent âe masa : .
E
Vo~-• ·:. (1.10)
. B

706
' '

'· .
 •••• , '6

.·•,t ''

E,_

ô
;,

s
----- ~
~-.:.___-..:_ ______ :.:::
~

·~c:.... "'
ci..

~
~3
:§
2

_:.,.- 0
IIJpm~

Fig. V.1.3
Un dispozitiv experimental care sa realizeze aceasta conditie poate selecta
particulele de o viteza data dintr-un ansamblu de particule de diverse viteze
§Î se nume§te selector sau filtru de viteze. · \
Experimental a:ceasta se realizeaza orientînd cîmpul electric perpendicular
pe cîmpul magnetic (cîmpuri încruci§ate). ·.
Folosind. aceste -mètode s-a obpnut pentru masa electronului valoarea m. =
== 0,9108 •10- 81 kg. Acelea§i metode sînt utilizate pentru determinarea masei
· opcarei particule încarcate (ioni, nuclee etc.).

1.3. FOTONUL
. . . .
În -urma studiului radiapei ~mise de corpurile încalzite (radiatie termi~a),
s-a constatat experimental ca orice corp încalzit emite o radiape electromag-
1

netica care este eu atît mai intensa cu cît temperatura corpului este mai
ridicata. De asemenea se cunoa§te · ca, corpurile încalzite . trec treptat prin
diverse çoloratii (ro.~u, portocaliu, g~ben, alb, alb-albastru) cu cre~terea tein-
. peraturii. Toate aceste observapi sînt cuprins~ în · graficul din fig. V.1.3
în care este reprezentata distributia energiei radiate, la diferite t'emperaturi,
-în funcpe de lungimea de unda. a radiatiei. Nici o explicatie·bazata pe teoria.
ondulatorie à luminii ·n11 a coildus la aceasta dèpendenta. M. Planck în
1900 a· reu§it sa dea o explicaµe corecta, dar pentru aceasta a fost nevoit
sa introduca relatia
e = hv, (1.11)

106
 . ;\,__

în care li este constanta lui Planck, ·v frecyenta radiap.ei .emise, iar e: energia ·
mini$a a racliafiei de frecvenia. v ce se poate pierde sau ~tiga. El a numit
aceasta. proprietate, cuantificarea energiei racUante,' iar e: = hv - cuanta de.
_energie. .
În 1905 A. Einstein folose~te nop.unea.de cuanta pentru a explica efectul foto-
electric. Dar . revolup.onar în aceasta explicap.e este faptul ca. Einstein în-
{elege prin èuanta hv nu numai o ,,porp.e" ·minima.de energie, ci ~i o inclividua-
_litate a ei, care îi confera proprieta.p. de particula. În acest fel.cuanta· hv poate
ciocni un electron ca o veritabila particula, explicînd pe aceasta ·cale efectul
fotoelecttjc· (vezi secpunea IV. 4.4.1). Prin foton sau cuanta de energie radi-
anta întelegem azi cantitatea elementara de energie a unei radiatll, data de
(1.11), care poseda unele proprietati de particula cttm ar fi: impulsul ~i masa
de mi.~care. Cu alte cuvinte fotonul reprez~ta cea mai mica cantitate de
energie a unei radiap.i de frecventa. data, ce poate fi emisa sau absorbita.
de substanta. · · · ·

. '
 ' ·•.fi .
• • ! ',

~- ·.•,

2. Modele atomice·

2.1. ·MODELUL THOMSON

1

Primul model de atom a fost cel àl lui Thqmson~ în care electronii sînt fixati
elastic în, interiorul unei sfere umplute ·uniform cu sarcini pozitive. Dai acest ·
model nu poate explica. cum stau. sarcinile pozitive, uniform distribuite, fara
sa se respinga între ele §i nu poate. explica satisfacator nici emisia radiaµei
luminoase. 1~ principiu, sarcinile din interiorul atomului_ nu pot fi. distribuite
decît în doua moduri : grupate în locuri diferite. spatial sau în aceé~i regiune
spatiala restrînsa. Bombardînd atomii eu un fascicul paralel de particule
încarcate, în primul caz ele vor in~eracpona eu sarcinile de un fel sau (de altul
§i vor- fi puternic deviS;te (împra~tiate), pe cînd în• .cazul al .doilea, 1sarcinile
fiind foarle strîns unite, cîmpul electric .creat de ele va fi extrem de slab,
interactiunea v9: fi foarte slaba,· deçi particulele practiè nu vor fi deviate.
Rutherford, bombardînd ·atomii eu particule încarcate electric, Sr observat
(1910) ca ele sînt.puternic deviate, .deci a dovedit astfel ca sarcinile din atom.
sînt separate sp~µal, deci modelul Thomson este parasit.

2.2.' MODELUL PLANETAR

\
Un model atomic bazat pe echilibrul dinamiç al sarcinilor esté analog sis-
temului solar îri care fortele centrifuge echilibreaza fortele de atractie gravi-.
taiionala. Atomul are o parte· centrala numita · nucleu, încarcata pozitiv,
în jurul careia se rotesc- electronii. Deci sarcinile sînt separate spatial. Con-
cordanta modelului planetar atomic eu experienta este foarte buna. E. Ruther-
ford a fost capabil sa c_alculeze care va fi numarul de particule ri.' deviate su~
un unghi · dat §Î a dedus din datele. experimentale ca partea centrala; pozitiva
se î:htinde pe o zona eu dimensiunea de 10-1a - 10-12 cm. Comparînd eu dimen-
siunea unui atom - 10- 8 cm, tragem concluzia ca el este mai mult gol decît
· plin. în acest fel, modelul planeta'.r propus înca din 1901 de· J. Perriri, · a
fost definitiv acceptat ca urm~r~ a experientelor lui E. Rutherford. Ca §Î.
în cazul modelului Thomson ramîne de explicat: motivul pentru care sarcinile
pozitive din nucleu nu se -desfaè. Pentru a arializa conditia de stabilitate ne ·
vom referi la ato~ul cel maî simplu, care conµnè un singur electron §Ï al ca~
nucleu are o sarcina electrica pozitiva, egala eu e. Acest nucleu a fost nunut
proton (E. Rutherford, 1920). iar atomul este hidrogenul, Electronul se va

708

,,,
 \

Fig. V.2.1

mi§Ca în jurul ·protonului pe O traiectone drcularà astfel ca foqa centrifuga

sa fieegala cu èea electrostatica de atracp.e (fig. V.2.1): ·
m....
mv 2 e2 •
R .. K e2 (2.1)
- = K -2 ➔ = - 2,
R R· mv
unde .m este masa electronului, -v viteza lui pe orbita, R distanta electron-

w
W>o \

R3
---._;..o.·R._,----+----+-------+----~
Rz Hlf
1
Rs
. . . . . ------~ R .1.1 '"'.' , •
_ _ _ ......

1 -------·-·-· s
_,,,,,,,,.- -------·
Ke-- 't· . .
1/•_... 3
W=-, -2R/
2

i
i.
•
/-,
·,I
I
Fq:. V.2.Z

709
 nucleu, iar K = 9 • 10 9, lucrînd ÎJJ. .SI. Energia .electronului care se mi!jca
pe aceasta orbita va fi egala eu suma energiilor cinetica !jÏ potentiala:
· mv2 e2 • Ke2
I w = WC+ Wp = 2 - KR= - 2R . (2.2)

Dependenta lui W de distanta este redata în fig. V.2.2. . .

Pot fi trase urmatoarele. concluzii: 1) energia totala este liegativa, ceea
ce înseamna cape masura ce raza cre9te, energia totala va cre9te !jÏ tinde catre·
zero cînd raza tinde catre infinit. Orbitele de energie mica vor fi cele eu raza
mica, ·deci cele apropiate de nuclèu. Daca electronul va primi energie, el se
va îndeparta de nucleu !jÎ invers ; 2) energia totala a electronului este în .ace st
caz egala eu jumatate din energia potentiala în cîmpul electrostatic al nucleului ;
3) expresia (2.2) are caracterul unei functii care leaga energia ·totala a elec-
. tronului de raza traiectoriei circulare. Rezulta de aici ca unei raze date li
corespunde o singura valoare pentru energie. În consecinta, în functiê' de etiergia
electronului, sînt permise toate orbitele. Stabilitatea sistemul_ui planetar este
asigurata daca se pastreaza constante. raza traiectoriei · electron~ui.- La rîndul
el aceasta este. direct legata de constanta energiei electronului. Din pacate,
în electrodinamica se arata ca orice sarcina electrica care se mi!jca accel~rat
trebuie sa· emita radiatie electromagnetica, mic§orîndu-se astfel energia de
mi§éare a sarcinii. Cu toate ca în mi§carea pe orbita drculara viteza electro-
~ului este uniforma, ea va varia ·totu§i ca directie, dînd na!jtere astfel un.ei
accelerapi centripete egala eu e2/R. În urma emisiei acestei radiatii, energia.
electronului se va .mic~ora, raza tr~iectoriei se va mic§ora la rîndi.tl ei rapid,
urmînd ca în final electronul sa cada pe nucleu. Aceasta duce. la concluzia
ca atomul ar fi un sistem instabil !jÏ ca, în plus ar ·emite continuu radiatii,
ch~ar în stare normala, ceea ce contravine experientei.

2.3. POSTULATELE LUI BOHR

Ie9irea diri impas se datùre!jte lui Niels Bohr. Acesta modifica c;onceptiile
teoretice clasice, folosind cuno9tintele pe care descoperirile epocii sale i le
puneau la îndemîna: cuantele de energie §Î observatia lui A.W. Conway
(1907) ca emisia luminii nu este un proces _continuo, fiecare linie spectrala
fiind efectul însumarii radiatiilor emise de diver§i atomi la diverse momente.
Pe baza lor el trage. concluzia ca at~mul. nu trebuie sa emita sau, sa absoarba
continuu, ci numai în anumite cazùri speciale, procesul avînd un caracter
discontinuu .. În acest fel el est~ cond~s la formul~rea celor doua postulate care-i ·
poarta numele ·§Î care fac. ca modeltil planetar sa capete drept de existenta :
1) electronul se poate mi9ca în a tom, fa.ra sa emita radiatii, numai pe anumite
orbite. Aceste orbite se numesc sta/ionare ; 2) à.tomul poate sa emita sau sa
absoarba energie radianta (sau de alta natura) numai la trecerea (tranzitia)
d': pe o orbita (stare) stationara pe alta, iar energia emisa sau absorbita sa fie
cuan tificata. Legea de conservare a energiei cere ca
(2.3)
· unde W,, W1 sînt energiile corespunzatoare starilor statïonare initiala i 9Î
finala/.

710
 ,_ .. .-:

. 2.4. ATOI\IUL DE BIDROGEN

Cu ajutorul celor doua . postulate, .Bohr a reu~it sa explice stabilitatea

modelului .planetar precum 9i caracterul discontinu'.u al proceselor de emisie
;;i absorbjie. Din relatia (2.3) se obtine doar diferent:·a energiilor a doua starl
staµonare, dar nu 9i valoarea lor. Pentru a gasi expresia energiei atomului
în starile stationare,. Bohr,a folosit ipoteza cuantelor. El a fa.eut urmatoarea
ob~ervatie : în realitate nu hv este constant, ci raportul ..:_ = h este o veri-
v
tabila constanta. Cu alte cuvinte enùsia ~ absorbtia de radiatie este guver-
na~a în ultima instanta de cerinta ca raportul între cea mai mica energie ·emisa
9i frecventa ei sa fi~ constanta, sau ca raportul între energia emisa 9i frecventa
sa fie un numar întreg de constante (nh)- Planck. ·Bohr a cautat sa procedeze
. . w . . .
in mod analog pentru atom. Deci el cere ca ·- = nh unde W este energia
V .
starii stafionare. Problema este di nu 9tim ce semnificatie poate, sa· aiba
fr~cventa v, deoarece acum este vorba de o stare în_ care nu se emite· sau
absoarbe energie. Atunci el a cautat sa modifice.form·a acestei expresii pentru
a gasi o conditie de cuantificare care sa legè marimi cµ:i;ioscute ale mi9carii
orbitale. El a observat ca raportul ·W are dimensiunea : energie x timp.
V
- Facînd urmatoarele transforma.ri :

[:J . [W-1:] =[F-s-T] = [p-s]

( unde r= ~ un timp, W = F -s - luetu mecanic în care S - deplasarea,

F · T ·. p clin leg~a lui Newton) a reZultat di raportùt en~rgie/frecventii co-

respunde în fond produsului dintre impuls ;;i spaµul pareurs într-o perioadl.
9tiind ca mi§care_a se face pe o orbita de raza R, spatiul pareurs de electron
într-o rotatie completa va fi 21tR, de unde conditia de cuantificare aplicata
· de Bohr la a tom este : mt1 (2-:rR) = nh sau, eu alte cuvinte,
: h .
L = mv•R = n _ n ,. unde n =·1, 2, 3, 4, ... , oo, (2.A)
2
. .
L fiind momentul impulsului. Rezulta ca pe lÎIJga relaµa (2.1) care. rep·rezin-
ta condijia de echilibru pentru o orbita d~ o raza oarecare, mai trebuie satis-
facuta ;;i. relatia (2.4) care da regula de selectare a orbitelor permise. Condiµa
de cuantificare va determina in acest fel orbitele stationare în sensul lui Bohr.
Rezolvînd ecuatiile (2.1) §Î (2.4) în raport eu R. 9i v obtinem:

(2.5)

unde .fi, · .!!:...

2n·
; indicele n ne arata di atît v cît .,,~i R depind de valoarea lui n.

'·
711
 . '

Fig. V.2.3

Cunoscînd R · §Î fofosind .relàtia (2.2) .putem determina energiile starilor

stationare :
W - - -_K_2_m_e'_ (2.6)
.n - . 211,'l.~2 •

Aceste concluzii sînt reprezentate grafic în fig. V.2.2, V.2.3, ~i. V.2.4. Sa
\. urmarim .pe seurt care sînt consecintele acestui pµnct de vedere. Atomul
w

W2 ; na2

·W.; h=f r----=--

Flg. V.2.4
I
 ',.•_--
1·
/

de hidrogen. poseda Un numar infinit de stari station are dete1minate de nu.-

manu n, ni1_mit n.umar cuantic principal, ce poate tua toate valorile ~iruhtj.
numerelor naturale, întregi ~i pozitive (1, 2, 3, 4, .. ~, a)~ 0 parte diri
aceste stari sînt exemplificate numeric în tabelul V.l.

TABELUL V.1
' Cù
raza energia viteza Cù
·v=-
V=~ Rn w,, v,,
n
t'l Wn
tn eV ln cm/s
fin 2rr
ln s-1
n
1nA lneV ln cm/s
· 2rc
ln. s- 1

1 0,529 -13,6 2,19° 10 8 6,58°10111 10 52,9 -0,13 0,22.10 8 6,58-1011

2 2,12 - 3,4 1,09-10 8 0,82°1015 100. 5290 -0,0013 0,02° 10 8 6,58°10 8

3 4,76 - 1,51 0,73• 10 8 0,24°1015 CX) CX) 0 0 0

/.

Starile de energie ale atomului de hidrogen corespund starilor de· energie

ale electronului (ceea ce nu se în~pla la atomii eu mai mulp electroni). Starile
de . energie posibile ·pentru electronµl legat de nucleu sînt cele pentru care
R < R CIO. În ·consecinta toate starile eu W. < 0 reprezinta stari l~gate ale
electronului, adica ·s~ari în care electronul aparj:ine atomului ~i nu se poate
mi~ca liber. Starile eu energia W ~ 0 reprezinta stari de energie pentru elec-
tronul nelegat de nùcleu,. deci liber. Se arata ca sînt cuantificate toate starile
electronice ce au W < 0, ele corespunzînd electronului legat de tin centru
de forj:e. Pentru ca electronul sa treaca dintr-o stare eu W < 0 într-o stare
.eu W > 0 trebue sa-i fumizam energie din exterior, pro~esul purtînd numele
de ionizare. Energia minima de ionizare va fi :
En = WO>. - W,, = 7 W,,, (2.-7) .
deoarece W CIO = O. Atomul devine ion pozftiv. Dintre toate starile ènergetice
posibile pentru-electron, starea cea maiconvenabila energetic ~i ded de maxima
· . -stabilitate va fi starea de energie minima. Aceasta stare se obpne pentru n = 1,
din care cauza W 1 se nume~te energie fundamentala {stare Jundamentala).
Oricare alta stare de energie cu W ~ < 0 se nume~te stare excitata ~i. poate fi
obpnuta furnizînd energia necesara trecerii d~ pe un nivel pe altitl, conform
rel~tiei (2.3), numita energie de excitare. . .· . . \

2.5. EXCITAREA e1 IONIZAREA ATOMULUI ·

Exista diverse metode de a excita sau ioniza atomii. Dintre acestea vom .
amip.ti 'doar_: .a) excitarea ~i ionizarea prin ciocniri,, b) excitarea §Î ionizarea ·, ·
termica §Ï c) excitarea §Î ionizarea optica. Excitarea are loc Prin. ceq.are de
energie, pentru ca electronul. sa ajunga pe· J;livele superioare. Energia neces~ra
excitarii pe ptjµiul nivel superior este energia minima de excitare. 0 alta
caracteristica a starii excitate este aceea ca raza atomului cr~te,.corespunzator,
eu alte cuvint~ atomul excitat .este mai ,,umflat" decît cel în starèJund~n:en-
·~
113

\
tala. De obicei atomul excitat se noteaza prin A*, cel ionizà.t prin A+ daca
este ion pozitiv odata ionizat, sau A++ biionizat, iar ionii negati~ A - etc ....
Ionii negativi 'se formeaza prin at~area unuia sau mai multor electroni la un
atom. neutru.
a) Exeitarea §Î ionizarea prin cio~niri. Acest proces are loc atît eu particule ·
încarcate (de exemplu electroni, particule ex) cît §Î eu particule neutre (neutroni,
atomi neutri). ln tabelul V.2 sînt date energiile necesare excitarii atomului.
de hidrogen pe diverse nivele precum §Î energia minima (prag) de ionizare
presupunînd ca atoniul se gase 9te inip.al pe starea fundamentala. În multe
cazuri energia particulei care ciocne9te. este obtinuta qe la un cîmp electric
accelerator. Tot aici ·sînt date §i potentialele acceleratoare minime pentru
aceste procese. Schematic, excitarea sau ionizarea prin ciocniri se poate repre-
zenta sub · forma unor ecuatii de reactii. Spre exemplu, la o ciocnire eu un
el~ctron pot avea loc urmatoarele ,,reacµi":
e- + A ~ A + e- (ciocnire simpla.), (2.8)

e- + 4 ~A*.+ e- (excitare),
e- +A~ A++ 2e- (ionizare).
1

Existenta ciocnirilor simple care nu conduc nici la excitare §Î nici ·la ioni-
zare arata ca: nu orice ciocnire este ,,eficace" pentru o excitare· sau ionizare
chiar daca din punct de vedere energetic sînt îndeplinite toate conditfile.
Daca particula incidenta are o energie mult mai mare ca cea minima de ex;ci-
tare sau ipnizare, ea va fi capabila sa excite §Î sa ionizeze pe întreaga sa traiec-
torie, lasînd în urma ei o ,,dîra" de• atomi excitati §i ionizati, pîna cînd ΧÎ
va pierde întreaga energie. Acesta este cazul radiatiilor emise de substantele
radioactive care au .proprietatea de a ioniza · mediul prin care trec. Pe' noi-
ne va interesa direct acest proces deoarece pe baza · lui a fost conceputa· o
eJq>erienta fundamentala. pentru verificarea modelului atomic Bohr. Ea
a fost efectuata în 1914 de catre J. Frank §Ï G. Hertz. Redusa la forma ei
ce~ mai simpla ea consta dintr-o trioda (fig. V.2.5) în care filamentul este
înconjur~t strîns de o grila. G pusa la un potenpal pozitiv împreuna. eu anodul.
Anodul nu mai are rol de accelerare ci doar de colectare a electronilor emi9i
de filament. Daca în tub exista un vid înaintat, electronii emi§i de filament
~ accelerap. de grila vor ajunge la electrodul colector E. Caracteristica curent-
t~nsiune este analoga diodei, curentul tinzînd catre o valoare de saturape
legata de colectarea tuturor .electronilor .• emi9i de filament (fig. v.2·.6a).
Sa presupunem ca în tub exista o cantitate de gaz, de exemplu hidrogen, heliu
etc ... la o ptesiune scazuta. În -acest caz caracteristica ··curent-tensiune se
va modifica §Î va ara.ta ca în fig. V.2.6b, datorita urmatorului mecanism;
pe· poqiunea FG electronii ·vor fi accèlerati la potentialul V, presiunea gazului
fiind astfel aleasa încît în aceasta regiune sa nu aiba loc nici o cîocnire electron-
atom. Între G §Î E electroni~ accele~ati vor putea ciocni atomii urmelor de
gaz.· Cît tinip. potentialul nu va fi suficient d~ mare pentru a excita priinul
nivel atomic, ciocnirile vor fi de primul tip (2.8) §Î: nu vor modifica simp.tor
curentul masurat de galvanometru. Atunci .cînd energia electronului va fi
egala eu primul potential de excitare al atomului, o parte _.,..dintre electroni
ΧΠvor p ierde prin ciocnire practic. toata energja cinetica, încît curentul va

714

/
 \
6rilti occelero!oore Elecfrotl
Filament co/ector

V
p

· · Fig. V.2.5

· scadea brase (potentialul V1 în fig. V.2.6b). Prin crei;terea în c_ontinuare a

potenpalului accelerator, va crei;te §Î curentul ca urmare a faptului ca dupa · · \~
. ciocnire electronul mai ra.mine eu un rest de energie. Crescînd i;i mai mult
potentialul accelerator vom observ~ §Î alte minime în car~cteristica curent-
. tensiune .. Ele vor fi determînat~ de excitarea atomului pe nivele superioare
sau vor corespunde excitarii succesive de catre acelai;i electroli a primului ·
nivel în funcpe de restul de energie al electronului dupa prima ciocnire. În
sfÎI§it, · daca energia_ electronu:lui este suficiènta pentru ionizarea. atomului
ciocnit, atunci se va ·petrece o ciocnire de al treilea tip (2.8) care va duce iar
la mic~orarea curentului, deoarece ambii electroni (i;i cel ciocnitor §Î cel scos)
.. ·,
au energie practic nula. Concomitent eu excitarea nivelelor atomice, va apare
~i o radiatie electromagnetica co!espunzatoare dezexcitarii nivelelor exçitate.

l
--------· -------

V ~-
a) b)
Fig. V.2.6

715

·,
 ! .
Dezexcitare înse►an;ma deci revenirea .atomului pe starea de minima energie,
revènire care duce la expulzarea surplusului de energie sub forma de radiatie.
Daca masuram spectroscopie frecventa radiatiei emise, vom gasi ca energia
cuantei c~respunzatoare hv v:a fi egala cu e înmultita eu potentialul 1.a càre
curentul are /un n;1inim (de exemplu hv = eV1}. Concluziile finale ale acestei
experienfe sînt : a} atomul nu este capabil sa primeasca orice cantitate de
energie, ci numai cea corespunzatoare starilor stationare date de modelul
Bohr. in felul acesta se probeaza :direct existenta starilor staµonare · în atom,
caracteristica curent-tensiune obtinuta fiind o evidenta macroscopica a cuanti-
ficarii la scara microscopica; b} emisia radiatiei :de catr.e .atom _corespunde
întru totul celei prevazute .de al doilea postulat al lui Bohr.
:lb)· Excitarea ~i ionizarea termici reprezinta în fond tot o excitare sau ioni-
zare prin ciocniri, în care atomul ciocnit este un atom sau o molecula neutra.
Afomu.1 sau molecula incidenta este :un component al agregatului_de atomi din
ca:re face parte atomul excitat s'au ionizat. Energia necesara excitarii sau
ionizarii este obtinuta prin absorbtie de energie termica. Exemple de excita.ri
~i tonizari termice : cul<?area flacarii în care introducem o substanta oarecaré
(de exemplu sodiul coloreaza o flaca.ra îti. galben}, . emisia ~ermica a orica.rui
corp înca.lzit, emisia termoelectronica a filamentelor · ca · ~i emisia luminoasa.
a filamentelor becurilor electrice etc ... Dupa cum se ~tie din teoria cinetico-
moleculara, tetJ:1.peratura unui corp este o masura a energiei. cinetice medii
d~ agitatie a moleculelor ~i atomilor unui corp conform relatiei (mva)
2
- med
- k T, unde k este constanta lui Boltzman,. T - temperatura absoluta.

_ TABELUL V.2
Ionizàre

1 •=• 1 n=4 , . ll "" 10

1
· n = 00

Energia de excitare W (eV) 10,2 11,1 12,75 13,06 13,47 13,60

. 1 Excitare prin cioc-
nirl V (volp) ; 10.~ 11,1 12,75 13,06 13,47 . 13,60
Excitare termica T (°K) 11840 12900 14800 15 160 15 620 15 800
Excitare optica v (Hz) 2,47-10 16 2,92-1015 3,09-1015 3,16-10 15 3,26-10 15
3,29-1016
~\(A) 1 215 1026 973 950 920 910

În tabelul (V.2} sînt trecute,· pentru hidrogen, rezultatele calculelor care ne

dau temperatura necesara. pentru· ca energia med.ie de agitatie termica sa fie
egala cu energia de exdtare. Se vede ·ca .temperaturile necesare sînt enorme
~i s-ar parea ca este greu sa excitam termic atomul. Ac~asta impresie se
pierde ·daca ne •gîndim ca în realit8:te pe linga atomi de energie medie mai
exista ~i cei eu energie foai-te mica sau foarte niare, evident într-o cantitate ·
}nai redusa. Calculele ~i experienta de toate zilele arata. ca exista totu~i sufi-
cien~i atomi de e_nergie foarte mare ~i la temperaturile normale, pentru ca
aceste excita.ri sa aiba. loc. Evident numarul atomilor excitaii sau ioniz8:ti
cre~te eu temperatura ceea ce se remarca prin cre~terea intensitatii rad.iatiei
de dezexcitare a· atomilor. La temperatura de OJ. ·sso-oc orice corp .începe ·~a
capete o culo1re ro 7iatica care treptat cu cre~terea temp,eraturii se intensi-

: 7-16

/
 .. l' ,.::_'.

1.

. Ws,
·W~
W3
======
-; .~. ;-_ i:t

1
1
1
1
1.
.,
/1' : i
Excilare:. 1Dezexcilar11
,,
1 ' ',,-

1
;'' 1
1
1
w,
Fig. V.2.7

fica. Culoarea corpului' trece spre galben apoi spre alb! ceea ·ce este o do~ada
ca tot mai mulp. atomi au fost excitap, revenirea lor la starea fundamentalë
determinînd aceasta em.isie de radiape. in1 fine,·_ eliberarea electronilor în
1

acest proces (c~tozii tuburilor electronice) constituie o dovada a ionizaril

termice a atom.ilor. .,_ ,_

c)- Exeitarea !JÏ ionizarea optica poate fi în fond conceputa tot ca un proces
<\e ciocnire în càre partenerul este fotonul de energie hv. Conditia de excitare
va fi data aci evident de relaµa fundamentala (2.3). În tabelul (V.2) sînt
sumate frecventele ~i lungimile de unda care .corespund excitarü optice sau
ionizarii atomulu.i de hidrogen. in urma absorbp.ei, substanta va emite puternic,
în toate directiile, radiap.a de dezexcitare a atomilor, fenomen care se nume~te ·
fluorescen/a. Radiap.a de fluorescenta nu trebu.ie sa posede neaparat aceea§Î. .
frecventa cu radiapa excitatoare deoarece dezexcitarea poate sa se -faca_. prln
'trepte ~ucèesiv~ pe nivele intermediare (fig. V.2~7). Un exemplu tipic al acestui
caz î1 constituie ilumin~rea unor, substante eu radiap.i ultraviolete (invizibile)
·<=.are det~rmina emisia unei ra~ap.i de fluorescenta în doineniul vizibil.

2.6. -RADIA'flA EMISA DE ATOMUL DE IDDROGEN

Vom _a~aliza, în continuare, modul în care teorla lui Bohr explica cantitativ
emisia liniilor spectr~e, ·concretizate prln retapa generalizata a lui Balmer
-,
.
; = _!.. ~ ~ _
c i
À - ns ms
R (.!. ~ _!_) .
Conform postulatului a1 doilea al lui Bohr, frecventa radiatiei este.:.
. 1 ' t

V =- (W, - W;).
h

717
 -- .-'.·-.

n=oo
n=~
1
_, n:::3
~· .-~
I· i
h=2

1
11111
11111
11111
11111
n=f lUU
Lumon
':i Fig. V.2.8

Introducînd aici expresia energiei starü stationa~e (2.6) obµnem :

2 2
me4K ( 1· 1) v · me'K ( 1 1)
nj ~ nJ ·· ·
29
v _= 4nfi 3 . nj - n1 v = -;_ .- 4rccfi 3 ( - )
Comparînd · relap.ile (2.9) cu cea a lui . Balmer, obµnem corespondentele·:
me'K2 .
R = 4ncfis; n =.nJ; m = ni• (2.10)

.În acest fel, Bohr a fost capabil sa calculeze constatita lui Rydberg, care'
s-a dovedit a fi în excelenta concordanta cu valoarea determinata experimen- .
tal. De asemenea s1ê explica apariµa numerelor n ~i m, care au semnificatia
de numere cuantice,.. principale ale starii iniµale (n, -= m) ~i finale_ (n; = n),
a ·atomului emitator. Starea initiala este obligatoriu una din starile -excitate
ale atomului, starea finala putînd fi §Ï starea fundamen~ala . .În ~ceasta in-
terpretare seriile spectrale corespurid diverselor stari finale, iar termenii diver-
. selor serii, unor nivele excitate succesiv, crescatoare ·energetic · (fig. V.2.8).
Concordanta remarcabila a frecventelor radiaµilor emise de atomul de hidrogen
eu experienta a impus definitiv modelul Bohr §Î a d~termi~at o cotitura hota-
rîtoare în dezvoltarea fizicii. Inaplicabilitatea fizicii clasice în domeniul micro-
cosmosului a fost astfel dovedita, motiv pentru care tot, mai multi fizicieni
au început sa studieze acest nou domeniu. Rezultatul a, fost apariµa · mecanicii
cuantice. În· tabelul (V.3) sînt prezentate liniile· spectrale principale ale ato-
mului de _hidrogen. Deoarece regiunea spectrala vizibila este între apro-
ximativ 3 900 ~ 7 700 A se vede ca numai seria Balmer da linii care se gas~c
îti vizibil, iar celelalte în infraro~u ·sau ultraviolet.

718
 '.I

TABELUL V.3

.Tt'anzitta 1 W--W•
"•-+ n;
•
1n eV
1 V
ln s-1
1
À '
ln À
1
~!la
"ï-+ n;
l
iv,1n-eVW1 ·v
~s-1
À
ln A

..Seria Seria
Lyman Paschen
2-+ 1 10,20 2,47,1015 1215,68 . 4-+3 0,66 1,60, lQH 18 751,1
3-+ 1 12,09 2,92• 1015 1025,73 5-+ 3 0,97 2,34, 101' 12 818,1
4-+ 1 12,75 . 3,39,1015 · 972,54 6-+3 1,14 2,74,101' 10 938,1
Seria · 7-+3 1,23 2,98,101' 10 049,4
Balmer ... : -.
3-.2· 1,89 4,56-1014 6562,79 (Hœ) -8-.3 ·1,20 3,14• ~OH 9 546,0 ,

-
4~ 2 2,55 6,15-1016 4861;33 (H~} Séria
5-+ 2 2,86, 6,92, 101' 4340,46 (Hy) Brackett
.s--.4· 0,31 7,40- 1013 40 510,4
.,
6-+ 2 3,03 7,54-101' 4101,74 (H8)
7-+2 3,12 7,57-1014 3970,07 6.:...4 0,48 1, 14-1014 26 251,6

. În legatura cu emisia· radiatiei prin .salt electiotiic de pe o orbita .pe -alta,

trebuie sa observam caracterul ei total neclasic. Nicaieri nu à.pare , atît de
pregnant caracterul neclasic ca în acest proces de emisie. Acest lucru rezulta
· clin urmatorul- rà.tionameri.t. Daca între acele orbite între care se face tranzipa,
electronul ar strabate o traiecto~e mai mult sau mai putin spirala _atunci
emisia :r;adiativa ar ·corespùnde nu unei linii spectrale ci unei bande con-tjnue.
de freçvente. Mai concret, la tranzipa 2 ~ 1~ de exemplu, se emite radiapa
de 1215,68 A (tabelul V.3) §i nu o banda cuprinsa între 3660.A 9i 456 A cum
, a~ trebui, daca emisia s-~r petr.ece clasic.· .Limitele au fast calculate din tabelul
V.l, din coloana fx:ecventelor de rotaµ~ pe ·orbitele 2 §Î ·L Faptul ca se emite
o radiape de o,foarte. precisa lungime d~ unda, arata ~a energia se pierde în
aceàsta tranzipe, într-un singur act, dintr~o data. Saltul e~ectronului de pe o 1 .· ,

·orbita -pe alta 1este · în cet mai strict înteles al cuvîntului un salt fa.ra etape
intermediare. Saltul cu~ntic este un eveniment unie care nu poate fi descompus
în faze intermediare ..

2~7. MODELUL BOHR-SOMMERFELD

~ncercaril~ de perfectionare a modelului Boh!, facute între anii 1915-1925

au culminat cu construirea unei noi mecanici, n;iecanica cuantica, care sa
îmbrap~eze toate fenomenele la sèara · ~tomica în mod uirltar. Principala
contribupe a avut-o fiziciànul A. S.ommerfeld ·care a generalizat modul de ,..
· cuantificare, încercînd sa aplice modelul · Bohr cazului mai general, de mi9care
pe orbite eliptice. În acest caz trebuia cuantificata mi§carea. care acum d~-
1
pindea de doua marimi variabile. · Într-o mi§care circulara variaza doar pozipa
electronului pe arcul de cerc, raza fiind constanta. În cazul mi9carii .electro- ,
nului pe o orbita e!?-ptica variaza atît pozipa electronului pe orbita (exprimata
P-rintr-o ,coordonata unghiulara (<p)) .eît ~i distanta eiectron-nucleu (r) (fig.V.2.9).
. În figura sînt date· toate distantele §Î punctele importante . ale · unei

719
 \.

'
\ .

1 ,
. ~ •

y
' .

,· ....

a- axa mare
h-axamidi .
- /
.c =/a2-b~ -distonto de/o cenlrul elipse1 {O)
lalbcÔrul elipsei{f)
E= ~ - excenfrteifof'eo elipse,
A: Afeliu .
8 : Perihel,11
Fig. V.2.9
f .

elipse. Elipsa clin figura. are o excentricitate e =,0,8. Mecanica aratà cà în

. cazul mi§Carii pe~ 0 elipsa, centrttl de foqe (nucleul, $oarele) se gase§te nu .În
cetitrul elipsei (0), 'ci î~ unul din cele doua focare (F sau F') .. Se spune de
asemenea ca mi~carèa eliptica are doua grade de libertate. Sommerfeld a aràtat
cà la cuantificarea sistemelor eu mai. multe grade de libertate vor _aparea. un numar
corespunzator de numere cuantice. În confori:nitate ctj regula de mai sus, se
• f
introduc doua numere cuantice n, · §Î 'liip• Sommerfeld. a. calculat elementele
geometrice ale orbitei eliptice (a, b, e) dt §Î energia orbitei · (Wn) în functi~
de aceste doua numere cuantice, obpnînd :
~2 . f2
a = (n, + n111) 2 •--
me2K
• b = (n, + n111) •n 111 • - -
· me2K
(2.11)
e = "' /
V1 - ab: = "' / 1 .-• (n, ~;n.)• ;
V w. = - m e4-K•
2(n, + nq,fn 2

Concluziile ce rezultà de aici sînt · urmatoarele : 1) energia pe traiectorie

depinde doar de suma celor doua· numere cuantice, din care motiv putem în-
locui suma cu un nou numar cuantic
n = n, + n" (2._12)
. pe care introducîndu-1 în (2.11) obpnem:
~2 · N,2·
a =n2 - 2- .b =n·n · -2- W - - _m_e4_K_2 (2~13)
n me K ' n t1 me K ' n - 2 ns N,2.

720
 ·': -, .
'
' '_.

/'

Iritroducerea lui n duce la obtinerea aceleia§i expresii pentru energie ca-_

cea obpnuta de Bohr. (2.6)
2) forma traiectoriei eliptice depinde pe de alta parte de doua numere cuantice :
· n, §Î ncp. Rezulta ca pentru o_ energie ·data a mi§carii vor corespunde mai multe
tipuri de .traiectorii posibil~. Cu alte cuvinte viteza, acceleratia, parametrii
a ~i b ai orbitei pot sa difere fa.ra ca energi~ totala a mi§carii sa se modifice.
Acest feno~eil se nume~te · degenerarè. ·
'· 8) din relaµa (2.12) rez~ta -~a ncp ~ n_; n s~ 1;1~e§te numar cuan~ic P~fnciP,_af
iar ncp. - numar -cuanti_c azimutal.· Pnn defimpe, numerele cuantice fund m-
tregi, rezulta ca ncp ~oate _lua valorile :- ncp_= l,_ 2, 3, :4, ; .. , n.: Valoarea.
ncp _ O se exclude, cac1 ea ar corespunde une1 orbite cu b = 0, care ar presu-·
pune traversarea nucleului de catre electron, orbita eliptica transformîndu-se·
într-un segment de dreapta. Rezulta ca unei energii W n, îi vor corespunde·
n orbite cliferite, posibile, de mi§care a electronului.
în tabe,.ul (V.4) sînt exemplificate numeric o serie de orbite posibile, dîndu-se
parametrii corespunzatori. 1n figura V.2.10 sînt 1 reprezentate grafic diversele·
orbite posibile, iar în fig .. V.2.11 nivelele energetice posibile pentru atomut
.de hidrogen pentru." primele trei · valori ale lui n. ·

TABELUL V.4

numArut''
n wn ntp . a b forma traiectorlci e de orbite
1 1 1 1

m8'K9 /, t
1 W - - 21,1
-- '1 a1 cerc e: = 0 1
1- a1 = me'K

',J . 4a1 a1 elipsl e = 0,96

1
·2 -w 2
4 ~
2 4a1 4a1 cerce= 0
1 1
-1 = 0,99
1
_;w
1
9a~
Î al
1
elipsl e

3 2 9a1 4a1 elipsl e: = 0,89 3

9 1
1 1

3 9a1 9a1 1· cerc e=O

1

Din cauza tolului lor important in descrierea atomului, energia ~i raza (axa
mare) primei orbite Bohr au fost folosite uneori ca unitate de energie §Î de·
· lungime: '
W1 = 2,1795·l.0- 18J = 13,60 eV; a1 = 5,2917•10- 11m = 0,52917 A. (2.14}·
Mi§carea pe o orbita eliptica se caracterizeaza §Î prin faptul ca viteza J~.
lungul traiectoriei nu mai este constanta, ea fiind cti atît mai mare eu cît
r se mic§oreaza §i invers, precum arata §Ï relatia (2.1). Deci viteza nu mai este--

721:

./
\
\

.n,, 1
0

®·

n•2

Fig. V.2.10

W n,=t

Wz na2 L

W1 n=f K

Fig. V.2~11
 .,

Fig. v.2.12

cuàntificata ca în (2.5), Apare.astfel înca o data în evidenta faptul ca, condiµa

de ,cuantificare nu se aplica lui r, <p sau W, ci momentelor cinetice.
Da:r Sommerfeld nu s-a oprit. aci, · ci a atacat problema ~i mai complicata,
dar mai apropiata de realitate, a orbitelor atomice care pot avea diverse în-
c1inatii în spaµu. Se ~tie ca mi~carea eliptica (sau circulara) se petrece într-un
plan dat, fixat în spap.u -(efect ,care în mecanica se nume~te efect de giroscop).
Dar à~a cum a considerat Sommerfeld, nu pare sa existe motive care sa îm-
piedice orienta.ri arbitrare ale planului orbital îri spatiu. Altfel spus, electronul
în mi~carea lui pe orbita va trebui caracterizat prin trei parametri (coordonate):
r, <p ~i a treia: 8 = unghiul pe care-1 face normala la· planul orbital eu
o direcµe oarecare în spaµu, notata pentru concretizare eu Oz (fig. V. 2.12).
-în conformitate eu cele spuse, electronul va poseda trei grade de libertate.,
deci vor trebui introduse trei numere cuantice, doua cunoscute (carë_ nu se
modifica) -n,., nip -~i un al· treilea n 8 • Ce modificari aduce considerarea a trei
numere cuantice? Sommerfeld a aratat ca energia va fi descrisa tot de retapa
. (2.13), în care însa numarul cuantic principal va fi:
n = n,. + nip + n 8 • (2.15)
, Degenerarea mi~carii cre~te în acest fel, orbitele de diverse orienta.ri spatiale
avînd acee~i energie. Sa ne amintim ca momentul impulsului este un vector
➔ . .
. de ma.rime IL 1 = r·mv, · a carui direcµe este perpendiculara pe planul tra-
iectoriei. Rezulta ca modificarea planului· orbitei ·în spatiu va atrage modifi-
-carea proiecµei momentului pe directia Oz, aleasa fixa în spaµu. · :Marin,-ea
acestei proiecµi este egala. eu
➔ ,
L. = 1L I • cos 8. (2.16)

723
 . . '" '
'·,

' !!2.. z
·3 \
l·

-=-
2

-1

-2

·-3

Fig. V.2.13

...
Deoarece momentu.1 L este cuantificat (vezi 2.4), ne ~teptam·ca ~i L, sa. fie
-euantificat~ numarul cuantic corespunzator fii~d n 8 :
~ . ne
L, = n 8 •", => cos 8= - .
.• n
(2.-17)

, Aceasta relap.e~ deosebit de importante. ~ de ne~teptata, exprima, cuan-

.tificarea spaJiala, care arata ca sînt posibile nµmai antup.ite orienta.ri ._spaiiale

1 ,
1 I
\ I
I
I
I
I
I

., .,
/

~/'

A'
Fig. V.2.14

·/
 I

pentru orbitele electronice. Deoarece Icos 01 ~ 1, · r~zulta pentru n6 . urma- _.,..,;-·.,:

toarele valori pos!bile :
ne = ni:p, ni:p ~
1, ni:p ~- 2, .. r, 0, ... , - n" +
1, ~ n",
deci -2n11+ 1 ~yalori . .Este foarte important sa se remarce deosebirea între
numerele cuantice n,, n11 , n pe de o parte §Î ne pe de alta parte : ne poate
lua atît valori pozitive cît §Î negative.
tn fig. V.2.13 este ilustrata relaiia (2.17) pentru cazul n19 = 3. Exista
astfel 2nip 1+ 1 = 7 orienta.ri posibile pentru planul orbital, respectiv pentru ·
vectorul ,moment cinetic. Unghiurile corespunzatoare vor fi: 0°, 48°, 10',
70°30', 90°, 109°30',. 131 °50', 180°. '1

Ultima problema pe care o vom discuta în acest context, este influenia vari..
aiiei masei eu viteza asupra mi§carii electronului. Asupra orbitelor circulare,
influenia variatiei ·:masei eu viteza este destul de nesemnüicativa, în sensul
case produce o mi°'<?§orare a razei orbitei ca urmare a cr~terli masei eu viteza.
Daca luam cazu.1 primei orbite Bohr, unde viteza este maxima (tabelul
V.1) raporttµ !.. = 0,73 · 10-2 §i m o.:! 1, déci influenta este neglijabila~
· .c · m0
Daca însa luam în consideratie orbitele eliptice, atunci aceasta variaiie aduce
un .efect nou, §i anume, viteza va fi variabila pe traiectorle : maxima în punctul
B ~§i minima îm punctul A (fig. V.2.9), masa va varia pe traiectorie în mod
eorespunzator. Ea va duce la cre9terea masei în B, ceea ce va determina
o. cre9t~re a ine~iei §i ca urmare orbita urmatoare nu se va s~prapune identic
eu cea anterioara. · Apare în acest fel o tenta deplasare în spatiu a axei mari
a elipsei, în modul indicat în fig. V.2.14. Ca urmare a acestui efect, orbita
· nu -va mai fi în realitate o elipsa cï un fel de rozeta. Fenomenul ~e nume9te
precesia .periheliului. Cuni .diversele orbite se caracterizeaza prin diverse
forme §i ~pfecesia periheliului v_a fi. diferita la ele. Înseamna ca o parte din
energia mi9carii se cheltuie9te pe aceasta precesie fapt ce conduce la depen-
den1:a (foarte slaba) energiei orbitei, de forma ei, adica de nr,. În acest tel
introducerea corec1:iei relativiste mic9oreaza gradul de degenerare, orbitele
eu tir, diferit:, dar eu acel~i n, vor diferi puµn unele de altele §Î ca energie.
Acest rezultat se concretizeaza prin existen/a structurii fine· a liniilor spectrale.
Spre exemplu cele doua orbite eu n = 2, (nq,= 1 §Î nq, = 2) se vor separa ener-
getic una de alta, ca urmare tranzitia 2 -+ 1 va consta din doua linii extrem
de apropiate, dar separabile experimental. În acest fel modelul Bohr-Sommerfeld
reflecta fenomenele atomice eu un mult mai mare grad de precizie.
Cu toate perfectionarile aduse modelului Bohr, cele mai importante fiind-
discutate anteriqr, modelul acesta nu a reU§it sa explice o se~e de fenomene.
CE"le mai serloase deficiente sînt urmatoarele:
· - Modelul nu se poate aplica ·decît la hidrogen sau la atomi hidrogenoizi
'{atomi multiplu ionizati· care poseda doar un singur electron). Toate încer-
caril~ de aplicare la at~mul imediat superior, heliul. care are doi electroni,
au dat gre;;. S-a putut chiar demonstra ca în cadrul acestui. model un at01~
eu mai mulµ electroni ·este instabil.
. - Experienta arata ca liniile spectrale emise de atomi nµ sînt toate la fel
de intense. Acest lucru însa nu reiese de· loc din modelul Bohr.
 \ \.

3. Elemente de mecanicd ctiantica

3.1. UNDE ~I.PARTICULE

Pe, masura adîncirii studiilor legate de structura ~i proprietatile atomilor,

fizicienii au ajuns tot mai mult la concluzià. di greutatile ~i deficientele în-
tîmpinaté de modelul Bohr-Sommerfeld au o cauza mai profunda. Cu alte
cuvinte, greutatile pe care le întîmpina în a descrie corect atomuJ se regasesc
sub o forma sau alta la întelegerea oricaror fenomene la o scara a dimensiu-
nilor de ordinul a 10- 8 cm. De aci a iezultat ca trebuie cautata o descriere mai
corecta, mai conforma cu rèalitatea a tuturor fenomenelor microscopice.
Concluzia generala este ca ·mecanka lui Newton nu ~ai poate descrie corect
fenomenele la aceasta scara.
Fenomene cum ar fi efectul ·fotoelectric sau em1s1a de radiatie termica
(Planck) nu pot fi încadrate corect în teoria ondulatorie a luminii. La o
analiza ceva mai atenta rezulta· di fenomenele care nu pot fi corect explicate
ondulator, corespund momentului de aparitie (n~tere) sau disparipe a radia-
pei luminoase, momente care p~esupun directa legatura între ra·diatie ~
atom. Intr-un fel acest lucm a fost éxplicat de catre modelul Bohr prin intro-
ducerea postulatelor. in fond în spatele acestor postulate se ascunde cheia
· înfelegerii fenomenelor la scara atomica.
Newton inca a observat ·ca fenomenele luminoase .pot fi descrise foarte bine
pîna la un anumit punct atît pe o _baza ondulatorie cît ~ pe o baza corpusculara.
Acest lucru este u~or de va.zut în tabelul de mai jos (V.5) în care sînt sumate
principalele fenomene optice precum ~i descrierea pe care o admit.

TABELUL V.5

Fenomenul Ondulatorlu Corpuscular ~

1 1
propagare rectilinie da da
reflexia da da \ optica .
refracpa da , da J geometricli

interferenta da nu } optica
difracµa· da nu · ondulatorie

radiaµa tetmid. nu da } optica ,

efectul fotoelectric nu da fotonici
/

726
 '·

Nu pot fi explicate simultan~ ondulator §Î corpuscul8:I acele · fenomene care

sînt conditionate de trasatui:ile ce deosebesc cel mai mult particulele de unde; în
particular deosebirea este legata de întinderea spap.ala pe care o ocupa o parti'-
cula sau o unda. 0 particula este totdeauna localizata într-o regiune finita a spa-
./
tiului, pe cînd unda se-întind~ (ca §Î cîmpul) pe un spap.u infinit. Fenomenele.
, de difractie §Î de interferenta presupun aceasta extindere spatiala, pe cînd emi-
sia radiatiei termice .ca §Î efectul fotoelectric presupun restrîrigerea §Î localizarea
undei într-o regiune extrem de mi~a (deci un caracter corpuscular). ·
În acest fel trebuie sa admitem pri ca lumina în diverse momente este cînd
unda, cînd particula, ceea ce este deosebit de gretJ de în1:eles, ori presupunem ca
lumina conp.ne în sine ambele calitaii dar ca în unele moment~ una dintre cali-
tap. predomina. A doua altemativa pare mai U§or de acceptat, cu condip.a
sa putem cunoa§te §i · explica fizic, cînd, cum §Î de ce se comporta lumina,
dominant ondulatoriu sau dominant corpuscular. .
Astfel ajungem la 'concluzia ca lumina trebuie sa· contina ambele calitati:
unda §Î particula. in acest caz pot fi explicate atît fenomenele de interferèn1:a
cît §Î cele cu caracter corpuscular,. formînd astfel o unitate indestmctibila.unda-
particula, numita foton. A§a cum a aratat Planck lumina ca unda se carac-
terizeaza prin frecven1:a v, iar ca particula prin cuanta de en,ergie e = h v
_pe care o transporta. Cuanta de energie h_v se comporta. ca o unitate 3.§a cum
s-a va.zut §Î dib. efectul fotoelectric explicat de catre Einstein.

3.2~ UNDA ASOCIATA.. EXPERIEN'fA DAVISSON ~I GERMER

Rezulta din cele discutate mai sus, ca atît fenonienele optice cît §i cele me-
canice trebuie sa poata. fi unificate deoarece ambele descriu comporta~ea unei
singure entita.p, fotonul. Mecanica §Î optica trebuie sa fie echivalente în cazul
descrierii mi§carii fotonilor. Pornind de la acest punct de vedere L. de Broglie
a aratat ca ntecanica §i optica devin echivalente §i descriu în mod. unitar fe-
nomenele daca se. presupune valabila expresia
(3.1)
unde vp - viteza particulei, v.1 - viteza de .faza a undei, c - viteza luminii
in vid. Cu alte cuvinte, aspectul ondulator al comportarii luminii, des ris aici
prin viteza de faza, vJ; este legat de aspectul corpuscular al fotonului, descris
aci prin viteza partiçulei.vp. . ,
Pe de alta parte din punct de vedere energetic echivalenta în descrierea unda-
particula pentm lumina cere ca ,, · ' ·
e = hv = mc2, (3.2)
adica particula (fotonül) în descriere ondulatorie are energia hv data de Planck,
. iar pe de alta parte, în descriere mecanica are energia mc2, conform teoriei
lui Einstein. îinînd cont ca v1 = Àv, putem .unifica cele doua relatii: ·

·h
À=-· (3.3)
mvp

727

/
 / I .
/

Aceasti relatie reprezinta legatura care trebuie sa existe între elementele cefor
doua descrieri pentru ëa ele si fie echivalente. .,: · •
· În 1924 L. de Broglie presupune ci relatia (3.3) este general valabila.
Cu afte cuvinte : oricarui f enomen ondulatoriu ti ·este ata~ata O particula $i in-
vers, oricarei particule îi este ata~ata o unda ~ unda asociata. Relaµa (3.3) este
cea care exprima aceasta corespondent~ în mod cantitativ.
În felul acesta pe lîngi unificarea fenomenelor optice §Î mecanice se obtine
§Î o remarcabila simetrie particuli-unda. ,
Aceasti neobi§nuiti §Ï revolutionari unire a celor doua aspecte fundamen-
tale de mi§care a materiei ar fi ramas o puri speculatie daci fapte experimen-
tale, în afari de orice dubiu, nu ar fi verificat calitativ ~ cantitativ corec-
titudinea expresiei (3.3). Astfel în 1927, experientele de difractie a electro-
nilor efectuate de Davisson §Î Germer au confirmat atît existenta fenomenului
ondulatoriu ata§at electronului cît §Ï valabilitatea relatiei cantitative ·postu-
late de L. de Broglie (3.3). .·
În tabelul (V.6), sînt date valorile calculate ale lungimii de undi a undei
a:sociate, pentru doua particule : un electron §Î o particuli de masi 10-3 kg,
.pentm diverse viteze : ·
TABELUL V.6

Viteza 70
km/h
(~)
1 1000 km/h 1 54000 km/h 110' m/s clectron 1
(avion) : . (mchetâ) _pe orbita
10• m/s
1/3 din viteza luminii

À pentru electron 3,6.-10-s m 2,4.10-s m 1,a.10-s m 7,2.10-10 m 7,2.10-u m

m = 9,1.10-a1 kg

À pentru particula 3,3.10-Sllm 2,2.10--am 1,2. 10-a.11 m 6,6-l0-S7 ~ 6,6.10- 39 m

m = 10....3 kg

Din optici §tim ci fenomenele de interferenti §Î düractie, devin observabile

atunci cînd lungimea de :undi devine comparabila cu dimensiunea obiectelor
pe linga care trece unda. Din -tabelul (V.6) se vede ci niciodata o particuli
macroscopici de 1 g nu va putea trece printr-o fanti de 10-. 80 cm §Ï deci.toate
obiectele macroscopice. vor prezenta caracteris~ci pregnante de particuli, pe
cînd comportarea. ondulatorie nu se manifesta. Din contra, particule de masa
extrem de mica (electron, proton, ... ) se mi9ci în continuu printre ,,obiecte"
ale caror dimensiuni sînt de aproximativ aceea 9i marim~ ca §Î lungimea de
undi asociata. De exemplu, electronul pe prima orbita ·Bohr are À = 3,3 • .
• I0- 1b m, iar raza primei orbite Bohr 0,53 •' 10-.10 m. Din aceasta cauza negli-
jarea _aspectului ondulator în mi§carea electronului în jurul atomului sau la
ciocnirea lui cu atomii, co~duce la · obµnerea unor rez1=!1tate în; dezacord
complet eu. experienta. în acest sens Davisson 9ï Germer au cautat sa observe
aspectul ondulator în mi9carea electronului, punîndu-1 sa se mi§te printre
atomi a9ezati ordonat unul linga altul la distante comparabile eu lungimea de·
tinda asociati, (analog eu o retea de difractie optica). Aceasta ,~retea de: difràc-
µe" care sa posede o atît de mica echidistanta între atomi (a) este reteaua
cristalina.
Pentm a gasi conditia de producere a fenomenull;lÎ de interferenta sa ana-
lizam cazul cel mai simplu: un 9ir liniàr de atcmi echidistanti (fig. V.3.1). Din
punct de vedere ondulatoriu spunem d .o unda plana (fascicul) cade pe

728

\
 \

1 f

A 8 82

r •I• •I
a a
Fig. V.3.1

~rul de atomi, sub unghiul de incidenfa. 81 §i este împr~tiata. sub unghiul 82 •

Undele împr~tiate de atomi vor interfera, directia undei împr~tiate se va
gasi punînd conditia ca diferenta de drum a undelor împr~tiate sa fie un mul-
tiplu întreg de À. Acest lucm se exprima prin retapa
fCB -:-- AD = nÀ
1. .n = 0, 1, 2, 3➔
care devine.
(3.4)
Daca a se cuno~te (81 §i -8 2 se ma.soara experimental), ·se poate determina À.
Davisson §i Germer au construit un ,,tun electronic" care da un fascicul paralel
de electroni de b viteza constanta. §i cunoscuta (cala tubul catodic). . .
Acest fascicul de electroni a fost dirijat asupra unui cristal de nichel §Î au
fost detectati electronii împra9tiati sub diverse unghiuri. ~tiind a (a 0:l 3,5A
pentru Ni) §Î viteza electronilor, s-a putut verifica ca pe directiile 82 (care
corespund relatiei (3.4) cînd se introduce valoarea lui À din (3.3)) se obµn într-
adevar maxime. de interferenta. Deci electronu.1 se comporta. ca o · unda,
în conformitate cu postulatul lui de Broglie. Ulterior. aceste experiente au
fost efectuate §Ï cu alte particule ca protoni, neutroni, particule ex, 9i de
fiecare' data comportarea ondu.lato~ie a fost regasita în concordanta.. cu
teon~. În acest fel s-a ·demonstrat ca. în realitate avem de-a face nu cu par-
ticule sau cu unde ci cu un gen nou de _particula, care are legi specifice de mi~-
care 9i pe care o vom denumi microparticu,la~ Orice microparticula. cuprinde în ·
ea atît proprietaµ- corpusculare cît 9i de unda.. Aceasta dualitate nu ne este '
cunoscuta la scara macroscopica· 9i deci nu avem un model de reprezentare
al ei. ~Din aceasta cauza comportarea microparticulei ne al?are stranie, deoa-
rece ea nu se supune legii de mi9care a lui Newton.sau legh de mi9care a un 7
delor dec\t în cazuri limita, foarte particulare.
-Putem întelege astfel di mi9carea electronnlui în jurul nucleului nu poate
, fi complet înteleasa daca. consideram numai aspectul corpuscular-mecanic
al mi9carii lui. Daca. lua.m în consideratie 9i celalalt aspect - ondulatoriu
.- mi9carea electronului va fi descrisa în concordanta. eu experient"a. Într-adeva.r,
coiiditia de echilibm al fortelor exerçitate asupra electronului pe traiectorie
ne conduce la relatia pentru raza orbitei· circulare: .
Ke 2 ·.
R=-· -~~
m-µ2

729
'
-/

. Aspectul ond~atonu în mi§carea electronului intervine la rîndul lui CU cerinta

·ca lungimea traiectoriei el~ctronului sa fie un multiplu întreg de À. Aceasta
cerinta este necesara pentru ca fenomenul ondulatoriu asociat electronului
sa aiba acelea§Î valori atunci cînd se· întoarce la punctul de plecare, caci
numai în acest caz interferenta va conduce la un maxim. Un minim de interfe-
renta ar corespunde disparitiei fenomenuluî ondulatoriu, ceea ce ar cores-
punde inexistentei particulelor . pe acea traiectorie. Deci rezulta di tra-
iectoriile permise ale electronului ca unda-particula trebuie sa fie selectate de
conditia
21rR = nÀ. (3.6)
Combinînd relatiile (3.5), (3.6) §Î (~.3) obtinem relatia cunoscuta a lui
Bohr;
. n2 r,,2
Rn=--·
me2 K
Înca ·o data postulatul lui de Broglie este perfect verificat iar existenta or-
bitelor stationare §Î cuantificarea mi§carii electronice devine o simpla conse-
cinta a caracterului dual al microparticulei.

3.3. ECUA'.fIA SCIIRODINGER

Ra.min de ·rezolvat doua ·mari probleme: I) natura fenomenului ondulator
asociat, 2) legea de mi§care a microparticulei. Sa discutam cele doua ·pro-
bleme pe rînd. Niciuna din undele cunoscute (onde electromagnetice, acustice ... )
nu co~espund cu natura undei asociate. Orice încercare de detectare a undei
asociate este sortita efecului. Unda asociata se dovede§te a fi de o natura total
deosebita. Mai exact ea nu este o unda în sensul propriu al _cuvîntului, ci este
o cale de explicare a modului deosebit de comportare a microparticulelor. Nu exis-
ta nici o unda eu lungimea de unda À care este ata§ata într-un fel sau ~-
tul de o microparticula. Fenomenul ondulatoriu asociat corespunde în
realitate la exprimarea, faptului ca o particula caracterizata prin impulsul mv
se va comporta în mi~carea ei ca o unda a carei lungime de unda este data de (3.3).
Din _cauza ca: ea exprima un mod de comportare, ea nu este o unda fizica ,.Prô-
priu-zisa caci nu transporta nici o energie. Din aceasta cauza denumirea de·unda
asociata (istoric ramasa) este nepotrivitij. §i poate conduce la confuzii.
Sa trecem acum 1~ cea de a doua problema. Cunoa§tem ca particulele se
supun legii de mi§care a lui Newton, eu ajutorul careia se poate determina forma
traiectoriei §Î toti ceilalti parametri ai ei. în: cazul undelor legea de mi§care
este o ecuaµe diferentïala a carei solutie ne da modul de ·propagàre a undei,
i::espectiv a frontului de unda. Pentru simplificare vom _lua cazul mi§carii
rectilinii, respectiv a undei plane §Ï vom putea sa- scriem :
Fenomen meœnic ondulatorlu

d2 x d~ 41r1
Legea de mi§care F=ma=-.-.m -=-- ❖
dtl dxl ).1

~oluµa X= x(t}

730
 ' .

În primul caz, i;olutia este data sub forma unei functii care ne da pozitia pe axa
Ox la un moment data particulei de masa m.
În al doilea caz, solutia ne este data sub forma elonga1:iei · ~ a undei,
la un moment dat t !jÎ într-un punct x de-a lungul directiei de propagare, pentru.
unda de lungime de unda -À. În ambele cazuri, efectuînd derivatele necesare,
din soluµe putem ajunge la ecuaµa de mi!jcare. Pentru a gasi legea de mi!jcare
pentru microparticula va trebui sa folosim legatura data de relatia (3.3)
pentru cele doua mi!jcari. Astfel vom cauta sa gasim pe À din nrl§carea meca-
nica. Pentru-aceasta vom folosi legea de ·conservare a energiei., ·
2
E = U + mv (U - energie potenµala),
2
de unde.
mv ~ V2n:,(E - U) ,
iar
h .
À'=-.==::;===· (3.7)
V2m (E- U)
Introducem aceasta expresie în legea de 'tni§care 3: undelor !ji obtinem cea mai
simpl~ expresie pentru , mi§carea microparticulelor :

d2 ~ + 81t2 m_ - (E --- U)~ = O. (3.8)

dx2 - h2 - ·

Ea reprezinta ecuaJia (E.. Schrodinge~ 1926) pentru mi~carea staJionara, uni-

dimensionala a microparticulei.
În realitate modul în care am dedus ecuapa lui Schrodinger nu este o de-
monstra1:ie (ea nu poate fi demonstrata) , ci este un mod de a o ,,construi".
În mecanica cuantica, ea este postulata ca valabila, la_fel cum legea lui Newton
este postulata în mecanica clasica. În ambele cazuri experienta demonstreaza
în mod stralucit corectitudinea ei p_entru gama de fenomene la care. se re-
fera. Ecuapa (3.8) ne da modul de comportare a: ~nei microparticule în
mi§care pe axa 0~, într-o situatie stationara. Din modul în care am con-
struit ecuapa Schrodinger, se pare ca deosebirea fata de ecuapa undelor este
doar formala. În realitate. deosebirile sînt foarte mari §Ï vom mentiona cîteva
dintre ele. Elongapa ~ numai în cazuri particulare (ca cet de mai sus, de exemplu)
este o funcpe ·reala. De· obicei ea este complexa,-_ ceea ce nu se întîmpla pentru
cazul undelor clasice. 0 a doua deosebire extrem de importanta este aceea
ca acum Jiu mai §tim ce înseamna sau ce. reprezinta elongatia \f,, deoarece
nu avem de-a face cu o unda în sensu! obi~nuit al cuvîntului (clasic), ci cu un
mQd de comportare. In cazul clasic, elongatia ne dadea intensitatea undei
într-un punct, dar acum nu mai §tim. Pentru a se întelege çe se exprima prin ~'
s-au efectuat nenumarate experiente. Vom descrie una_din ele sub o forma deo-
sebit de simplificata. Se nume§te experienta lui· Young pentru d.ifractia prin
doua .fante apropiate (fig. V.8.2), -des folosita în optica. Presupunem ca
experienta se efectueaza cu unde luminoase.- Daca ambele fante (A ·§i B) sînt
deschise, atunc,i pe paravanul Ese. obµn maxime §Î mini111-e de intensitate lu-
minoasa, figurate grafic alaturi (a). Poziµa maximelor !;Î minimelor se poate

731
 C

Fascicul

Incident I
Ecran
E
Porovon d.
.. ..~
prevowlcu
tfouü fanfe a b
/
Fig. V.3.2

calcula cunoscînd distanta dintre fante a, ·a~stanta dintre ecran. ~i paravan d,

lungimea de unda " a -luminii, punînd condifia (BC - AC) = BD = nt-.
Intensitafile maximelor succesive, pentru n crescator, scad repede. Este in.;
teresant ca în centrul O al figurii se obti11e un maxim, eu toaté ca în dreptul
lui ayem un paravan opac. Acesta este un exemplu tipic de difractie. Daca, mai
departe, acoperim de exemplu fanta B, lumina va putea trece doar prin fan ta A,
maximul se va muta, precum se ...vede în (b), în dreptul fantei. întelege:tn
deci di atunci cînd ambele .fante sînt deschise undele care strabat cele doua
fante interfera ~i dau maxime §Î minime._ Care ar fi rezultatul daca experienta
ar fi efectuata eu electro:ni? Electronul, în concepfie de particula, se propaga
rectiliniu §Ï deci nu ar suferi fenomene de difractie, în sensul ca daca cade pe
o fanta, ·o va strabate ~i va ciocni ecranul E în dreptul fant~i. Ne a~teptam deci
ca sa detectam prezenta electronilor numai în dreptul fantelor deschise. Într-
adevar, experienta arata ca daca unaf.din fante este deschisa ~i cealalta închisa,
atunci .electronii vor fi prezenti în dreptul fantei deschise, pe ecranul E. Dar
daca ambele fante sînt deschise, vom gasi ele.ctroni practic pe toata întinderea
ecranului E, astfel încît numarul de electroni care cad pe fiecare cm2 variaza
exact ca în cazul undei luminoase de~ acern:;ï;• lungime de unda À. Pe ecran
se vor observa maxime. §Î minime ale flp:xului! de _electroni analog cazului
optic. Rezulta inca o· data de aci ca electronul se mi~ca -·ca. :;i cum ar fi o
unda. Deoarece în cazul undei, intensitatea ei este propoqionala eu patratul
elongatiei vom spune ca :;i în acest caz ·intensitatea fasciculului de electroni
trebuie sa fie propoqionala eu patratul elongaµei tJ,. Cum însa' tJ, poate
fi complex, în loc de patrat se ia modulul patrat ltJ,1 2, deoarece intensitatea
fasciculului trebuie sa se exprime printr-o expresie reala. Pe de alta parte
intensitatea fasciculti_ltii de ·electroni care_ a ajuns într-o regiune data a ecra-
nului este egala eu· fracj:iunea din n11marul total de electroni care a ajuns
în acea zona. Tragem concluzia ca ltJil 2 ne va da!. fractiunea din nuinarul total
de electroni cazuti pe fante §Î care s-au .îndreptat spre regiunea la care .se re-
fera tJ,. Cu alte cuvinte ltl,1 2 ne da_probabiUtatea de a gasi electronul in preajma
unui punct de pe e_cran :
p = ltl,1 2 (3.9)

732
,. • t . ~, • i l, ,•

' •, ~
,1·•:
·r· 1

,\

•
. În felul acesta se gase~te ca elongajia q1 sau funcJia de unda, cum este· e~
numita •În mecaniëa cuantica, este o masura a probabilitajîi de a gasi electro-
nul într-o anumita regiune.Fenomenul ondulatoriu se dovede~teafiastfel,o ,,un-
da pe probabilitate", care realmente da numai modul de comportare al micro- . 1

particulei, iar q1 în sine nu are nici o semnificatie ·fizica. Semnific~jia fizica

1
este cuprinsa în Jq1 j2 • ·

3.4. NOUA UIAGINE ASUPRA ·MICROCOSMOSULUI

l{,'"
·· Rezultatele la care s-au ajuns în urma analizei experienjelor de difracpe a
electronilor, eu toate ca lamtiresc o parte din problemele legate de comportarea
. microparticulelor, conduc în acela§i timp la o muljime de consecinje nea§-
teptate. .Sa analizam Îil .continua1;e experienja lui Young efectuata eu aju.;.
torul electronilor (fig. V.3.2). Sa presupunem ca închidem fanta B. Î:µ. acest
. caz densitatea de electroni care cade pe ecran este reprezentata. în ~g. V.3.2b
§i coïncide cu · cea obpnuta în cazul luminii. Daca mi~oram intensi~tea fas-
cicolului incident, figura (b) se objine identica daca lasam sa treaca un timp
mai îndèlungat. Chiar daca mic§oram într-atît intensitatea încît electronii sa
vina rînd pe rînd (cît timp un electron zboara de la sursa la ecranul E,
nici .un· alt· electron nu este lasat sa vina) imaginea de difracjie se objine în
acel~i mod, dupa un timp convenabil de expunere. Deci · proprietatea de
difracjie, adica de a-§Ï schimba direcjia rectilinie• de zbor este proprie fiecarui
electron în· parte. Putem sa încercam sa dam vina pe marginile fantei, care ar
produce devierea ·din d.rum a eleétronilor. Dar exista contraargumente care spun
ca atunci nu s-ar · forma maxime §Î minime 1 ci o uniforma scadere a inten-
sitaµi de electroni pe ecran în jurul imaginii fantei. Sa deschidem §Î a. doua
fanta §i sa lasam sa treaca tot CS: mai înainte : electron dupa electron.- ~i în
acest caz se obpne figura de difracjie ca în~ optica (a). Acest lucm este §Î mai
de . neînjeles deoàrece ele~tronul trebuie sa treaca neaparat p,intr-una din.
f ante. · Atunci cum de ,,§tie" ca fan ta a doua este sau nu deschisa, pentm /
a produce figura (a} sau (b) ? Iata o problema care este experimental verificata,
çlar càre este deosebit de .dificil de a fi înjeleasa .. Nu putem sa presupunem. ca
electronul ar fi atît de. extins spajial încît sa treaca prin àmbele fante deo-
data (cum se întîmpla în cazul undelor) §Ï nici ca el s-ar putea divide, frac-
pona deoarece nici o experienja nu a pus în evidenja pîna acum acest lucm.
Cum singura cale de a trage concluzii corecte este experienja, rezulta ca tre-
buie sa accepta~ ca aceasta comportare stranie este reala 9i, mai mult,.
c3= este modul normal de comportare al microparticulelor. Iata deci ca micropar-··
ticula reala, care poseda proprietaµ duale de,particula 9i de unda, se compor-
ta cu totul altfel decît ceea ce ne ~teptam noi de la o particula sau o unda
clasica. Realitatea·. experimentala ne cere sa o acceptam · ca a tare, chiar daca ·
depa§e§te limita noastra de înjelegere, care este exclusiv formata pe baza
unor experienje de viaja macroscopice. _ .
Singurul lucm pe care-1 putem spune este ca. nu ~tim ce se va întîmpla eu un
electron dupa ~e trece de f anta, încotro va pleca el iar mecanica cuantica pre-
zice imposibilitatea .acestui control riguros. Dar putem spune ·ca lasînd sa
treaca un mare numar de electroni, probabiijtatea de a gas1 un anumit numar
de electroni într-o regiune · data a ecranului este calculabila §Î este data
de-1'1,la. .

733:

I
 , 1 1

•
Microparticula nu poate fi urmarita în mi§carea ei la o s~ara de ma.rime de .
ordinul ·a 10- 10 m §i nici o teorie fizicà nu reu§e§te acest lucru. Putem spune
însa cu exac.titate care este probabilitatea de a gàsi microparticulà în spa,i:iu,
rezolvînd ecua1:ia lui Schrodinger. Pe linga faptul ca nu putem · cunoa§te
exact mi~carea electronilor se mai adaugà §i faptul ca toate mîcroparticulele
de acel~i gen sînt identice între ele. Nu avem, eu alte cuvinte,· nid un mijloc , ,
sa deosebim un electron de altul, deoarece ei sînt identici. in acest-fel nu putem ,
~ti care electron se mi~cà, încotro a plecat §Î c~ a fa.eut. Toate acestea ne conduc :
la în1:elegerea inutilita.1:ii nopunii de traiectorie a microparticulelor ·deoarece
nu sîntem în ·stare sa o precizam nu din cauza insuficien1:ei teoriei, ci din însa~i
natura duala a microparticulei. Acest lucru a fost exprimat matematic de
catre W. Heisenberg prin a~a-numita relaJie de incertitudine (1927):
(3.10)
care spune ca pozi/ia $i impulsul unei· microparticule nu pot fi .precis definitè
simultan.·Âx §Î ÂPs masoara incertitudinea în pozitie §i in impuls (pentru axa
0 x) a unei microparticule. _ ,
Cu cît precizam maï' bine pozipa unei microparticule eu atît imprecizia în cu-
noa§te:tea impulsului ya fi mai mare §Î reciproc. Aceasta imprecizie nu se simte
la scara macroscopica datorita valorii mici a constantei lui Planck, h. Spre
exemplu o imprecizie în pozi1:i!1 unei bile, de 10- 5 m, este inobservabila macro-
scopie §Ï ea conduce la o imprecizie de masura a imptilsului de 0:1. I0- 29kg•m/s,
total în afara posibilitatilor de masura. Deci aceste imprecizii în cuno~-
terea simultana a impulsului §Î pozitiei, la s~ara ip.acroscopica, sînt inob-
servabile §Ï deci evident nesupàratoare.. La scara microsc~pica ea devine
extrem de impo:rtanta. S~ presupunem ca masuram (fictiv, mintal) raza de
mi§care a electronului pe prima orbita Bohr, eu o precizie de 1% ; acest lucr4
înseamna Âr. = 0,53·10- 10 -10- 2 = 0,53-10- 12 m imprecizie. Pentruimpre-
cizia în impuls vom obtine:
ÂPs = 2·10- 22 kg·m/s.
Cum masa electronultii este de 9,1-.10- 31 kg, imprecizia în vi~eza va fi

Âv = Âp ~ 0,2·1012 m/s,
m

prea mare pentru a o putea. neglija (viteza electronului ·pe prima orbita:
- · 1()1° m/s).
Mai departe, putem gasi o expresie pentru impre~izia în, cunoa~terea energiei
p2 '
ÂW. Deoarece, W = -.
2m

ÂW = P·ÂP ÂX
- - = V•ÂP =-Âp,
m · Ât

deci

734
 1 •

LlW · Llt ~ li. (3.11) ·

Imprecizia ·în energie, dupa cîte se vede, este legata de imprecizia tetIJ.-
porara. Nu putem .cunoa9te eu o precizie mai mare decît cea data ·de (3.11)
energia unei.particule (sau a unui sistem), la un moment dat. Precizia în cunoa~-
terea energieî este eu atît mai mare cit cît vom cauta o medie a ei pe o perioada mai
lunga de timp. Cu alte cuvinte o particula sau un sistem va avea o valoare eu
atît :µiai precizata a energiei eu cît sta mai mult timp în acea stare de energie.
Deci eu cît sistemul este mai stabil eu atît v3: avea o energie mai bine precizata.
Starile excitate ale atomului, spre exemptµ, au o viata medie de aproxi-
mativ 10-s s (Ât = -r, durata de via/a) ceea ce le confera o imprecizie a
valorii energiei LlW = r (r - se nume9te largimea nivelului de energie},
r = 6,6 •10- 8 eV.. Acest fapt se •sïmte experimental prin largirea liniei
spectrale care reztilta· prin traniitia a~omului de pe nivelul excitat ··pe cel
fundamental. Adica, linia spettrala nu contine o singura frecventa, ci este
de fapt · compusa din linii eu frecvente extrem de apropiate între ele, în .
conformitate eu· imprecizia energetica .a nivelelor între care s-a ;produs
tranzipa. · ·
ln concluziè, mecanica cuantica arata di. traiectoria este o notiune care nu
poate fi utilizata la mi~carea microparticulelor; ca nu toate caracteristicile
fizice (pozitie, impuls, viteza, energie, timp ... ) pot fi simultan masurabile eu
_o precizie foarte buna; ca nu puteni deosebi microparticulele de acel~i
fel una de alta 9i în concluzie ne apare evidenta imposibilitatea de a întèlege
pe baza unor teorii clasice, evenimentele la scara microscopica. Descrierea
mi§carii la scara microscopica este mult mai saraca în detalii ca cea la scara
macroscopica §Î se pare ca acest lucru nu este determinat de insuficiente
ale teoriei, ci de natura deosebita a obiectelor care alcatuiesc microcos-
mosul.

3.5. REZOLVAREA
, , . SCHRODINGER
ECUATIEI

Vom examina (în •continuare) doua cazuri care sa exemplifice modul in

care mecanica cuantica rezolva problemele mi§carii microparticulelor.
a) ·mectronul intr-o groapa de potenpal eu perétiï infiniti (fig. V.3.3).
Presupunem ca un electràn se poate mi~ca doar pe axa Ox intre punctele
O_ ~ x ~ a, deoarece pentru x > a ~i x < 0, _potentiàlul determinat de o forta
rep~siva (oarecare) devine 00. Se spune ca electronul se afla intr.;o groapa
de potential eu pereti infiniti. Presupunem . ca in interior, potenpalul este .
nul. Rezulta ca ·
x<O (I}
O<x<a (II) (~.12)
x>a (III)
Trebuie 'sa scriem acum ecuaµa Schrodinger pentru cele trei regiuni ~e-
parat, date în (3.12) §Î sa calculam pentru fiecare regiune valorile lui E ~i. q,.
Se vede ca pentru regiunile I ~i III, U = oo. Pentru ca ecuatia (3.8) sa poata
fi egala eu zero, trebuie neaparat ca q,1 = qim = 0 ~i deci \ q,1 12 = \q,m 12 =Ü.
Deci probabilitatea de a gasi electronul in aceste doua regiu;ii este riguros

735
 1'
... 1

. 1,

00 00

4 ♦
1 1
1 J.

u 1 .1
1 1.
I 1 Il JI[
1
~
1 1
1 1
.L 1 ►
0 a X
Fig. V.3.3

nula. Vom cauta sa rezolvam ecuatia .Schrôdinger pentru regiunea a doua, 1,nde
U = O. Ecuap.a Schrôdinger va: fi :
d2cJ, + 2m E ·!JI= O. . '·(3.13).
dx2 1,,2 '!

Aceasta ecuatie este satisfacuta .de o sôlup.e cJ, de forma

• 1

tf, = A sin kx + B cos kx, (3.14)

·unde

(3.15)

Tierivînd (3.14) de doua ori în raport eu x, !JÏ introducînd-o în (3.13) putem ve-
·rifica ca este într-adevar o solupe a ecuap.ei Schrôdinger. Pentru a determina
-coeficienpi necun0scup. A, B §Ï k, vom sèrie condipile pe · care trebuie sa le
:satisfaca cJ, pentru _a descrie corect mi~carea electronului. Din condip.ile
~ (0) =~ =~ (3.16)

:-obp.nem
l tf, (a) = 0,
pentru x
pentru x = a,,
.tf, (0) = 0 + B = 0, deci B =0
tf, (a) = A •sin ka .
. Ultima relatie este satisfacuta cînd
ka= nn, n = 1, 2, 3,
respectiv
n2h2 7e2n21,,2
E=-- =--. (3.17)
Bma 2
2ma2

736
 0

Fig. V.3.4

Electronul nu va putea lua orice valoare pentru energie, ci numai anumite

valori cliscrete, în funcµe de ,,numarul cuantic n". Rezulta astfel direct cuan-
tificarea mi!jcarii electronului (ca ~i a oricarei alte microparticule, atunci cînd
este obligata sa ramîila într-o regiune finita a spatiul~; de exemplu electronul
în jurul nucleului, protonul ~i neutronul în interiorul nucleului etc...). Cu aceasta
nu am terminat, caci mai putem determina probabilitatea de a gasi electronul
în jurul unui punct oarecare în interiorul gropü. Deoarece îl cunoa~tem pe k:

'"1 = A sin nrc !±.. ,

X

iar

p · l~là = IA 11 sina nrc ~. (3.18)

x;
Lasînd deocamdata pe A nedeterminat (dar constant), probabilitatea de a
gasi electronul va depinde de x ~i de n (deci de energie) sub forma indicata în
fig. V.3.4, pentru n = 1, 2, 3., Vedem ca în toate cazurile probabilitatea
de a gasi electronul 1înga pereµ este foarte mica, ~i mare în regiunile centra-
le. De asemenea se observa ca eu cre!jterea lui n, apar n. - ,1 locuri în in-
teriorul gropü în care probabilitatea de a 'g3.1'i 'electronul este nula. Ele se nu.:.
mesc noduri, prin analogie cu situatia undelor stationare (care 'apar de exemplu
într-un tub Kundt). Analogia este ceva mai profunda deoarece ~i acolo ca ~
aici, undele stationare iau na~tere ca urmare a interf~entei undelor reflectate
la cele doua capete. Aci însa se vede clar ca avem de-a face nu cu unde pro-
priu-zise ci cu o comportare o~dulatorie, '.exptjmata sub forma de maxime
!JÎ minime de probabilitatea de gasire a electronului. Se poate vedea din acest
exemplu modul în. care mecanica cuantica rezolva problema. Este lipsit de sens
sa ne întrebam : ce face electronul !JÎ cum se mi~ca în groapa? Mecanica cuan-
tica ne spune ca nu putem .primi un raspuns la aceasta întrebare deoarece no-
tiunea clasica: de traiectorie nu are sens pentru microcosmos.
--·Presupunînd ca avem un electron în groapa, putem sa aflam ~ valoarea
constantei A, scriind conditia ca probabilitatea de a gasi electronul undeva
în groapa (deci suma probabilitatilor de a-1 gasi îri toate punctele de la O la a)
sa fie 1 (adica certitudinea):

5lo/1" dx
a a

1= == SA• sin• (n,c ;)dx = ~ aA•

0 0

137
 ·,

de unde

. .,_ /2
A= V;;
~i deci solup.a complets. a prôblemei puse, devine :
o/1 = 0 pentru x <0
~n = V~ sïn(nn;) ,, O<x<a
cJ1m=0 . ,, (3.19)

nzJts
E=,.--•·
8mas
b) Bariera de potential (fig. V.3.5). Bariera de potential este descrisa de
potenp.alul
i
!

U(x) = {~• (3.20)

care de asemenea determina trei regiuni în spap.u ijÎ evident trei functii de unda
cJ1n ~- cJ1m vor descrie comportarea unui electron în acest caz. Deoarece toate ·
~ 1,
trei functiile descriu comportarea aceluia§i electron în trei regiuni diferite, con-
dip.ile matematice care se impun sînt acelea ca funcp.ile de unda ijÎ derivatele
lor de ordinul întîi sa aiba acele~ valori pentru punctele x .= 0 ~ x = a, sa.
fie deci continue (în sens matematic) în aceste puncte. De asemenea, deoa-
rece nicaieri U' nu ia valori infinite, ne -~teptam ca probabilitatea de gasire
a unui electron în cele trei regiuni sa fie diferita de ze~o. Din punct de vedere
clasic, acest lu.cru nu c_orespunde realitapi pentru cazul electronilor eu E < U 0 •
Sa analizam aceasta contradicp.e, dar numai calitativ,. caci cantitativ rezol-
varea ecuapilor Schrodinger cere în acest caz un aparat matematic ,mai compli-
cat. Cazul clasic se poate imagina simplu astfel : bariera ne-o imaginam ca un
u

_.-~-

·"7 1 JI ]![

0 a
Fig. V.3.5
/

738
zid de grosime a~ de înalµme h. Pentru. a trimite o piatra clin regiunea I în
I

II, este necesar sa aruncam piatra peste zid,' deoarece zidul este compact.
Acest lucru necesita însa furnizarea unei cantitati. de energie pietrei cel putin
egala eu energia potenµala U O = mgh (m - masa pietrei, g - acceleraµa /
gravitatiei). Pentru o energie E < U O = mgh piatra nu poate sa depa§easca ,, /
zidul, deci nu are posibilitatea sa ajunga în zona II sau III. Se poate ajunge îg__~---- ---- -
zona II de exemplu perforînd peretele, dar acest lucru la rîndtil J___ui -cere o
cantitate de energie mult mai mare ca U O (peretele este rigid}-ceea ce în fond
ne conduce la acela~i rezultat : piatra nu poate sa se gaseasca în regiunea -:•
II sau III decît daca are o energie mai mare ca cea a barierei de potenpal
U O = mgh. Cu totul altfel se petrec lucrurile daca înlocuim piatra eu un elec-
tron, iar peretele, de exemplu, eu un cîmp electrostatic de frînare, care sa nu
admita. clasic prezenta electronului în zona II. Cuantic ·acest electron po~te
fi gasit în zona II ~i III (daca. initial a fost în I) cu probabilitatea I q,u 12 §Ï
1tfJm 1 • Este adevar~t ca pentru bariere înalte ~i groase, aceasta probabilitate devi-
2

ne foarte mica, dar situatia ramîne principial neschimbata. Se poate defini un

coeficient de transmisie prin bariera, care sa ne dea numarul de electroni care
stra.bat bariera în unitate de timp, în sensul I ➔ III, raportat la numarul de
electroni èare în unitate de timp se ciocnesc de (perete) bariera :
·n = VsltfJmll, (3.21)
V1lq,1l 1
unde v1 ~i v3 sînt vitezele electronului în regiunile I, respectiv III. Acest fe-
nomen pur cuantic se ntime§te efect .tunel. În efectul tunel, electronul strabate
peretele fa.ra consum de energie ; eu a.lte cuvinte daca initial electronul se
afla în regiunea I, dupa un timp probabilitatea de a-1 gasi în regiunea a III-a
este =I= ·O, chiar daca energia lui.:-teste E < U 0 • Aceasta ,,transparenJa" D a
barierei este întîlnita spre exemplu la emisia particulelor ex d.in nucleu {ra-
dioactivitatea ex). ·
Fenomenul nu poate fi deci explicat clasic, ci numai cuantic. Mi§carea par-
ticulelor elementare este descrisa corect de noua mecanica, mecanica cuan-
tica. '
 4. Atomul de hidrog~n ln mecanica cuantica

4.1. ORBITALI ATOMICI

Vom descrie în continuare rezultatele rezolvarii corecte a ecuatiei ltii Schro-

dinger pentru atomul de hidrogen. Potenp.alul în care se mi9ca electronul este
potenp.alul coulombian :
Ze
V(r)= +K-,
r
unde Ze ·este sarcina nucleului, iar · r distanta de la nucleu la punctul în
care vrem sa calculam potenp.alul. Energia potentiala a electronului în cîmpul
nucleului va fi
Ze2
U(r) = -eY(r) = .- K - • (4.1)
. r 1

Ecuap.a Séhrëd.inger va conp.ne în cazul aceèta cele trei coordonate sferice ·

r, 8, q>, care vor da poziµa electronului (fig. V.4.1); nucleul este fixat în
originea axelor de coordonate.

z
............
......
,
...... ......
......
...... .....
.... e-

!/
/
...... 1 /
. . . . . . . . . 1/
:r - - - - - - - '..J,

Fig. V.U

. 740
 Funcp.a de unda q, va depinde de toate cele trei coordonate r, 8, q>, dar va mai
depinde §Ï de numerele cuantice n, l, m în concordanta eu observapa lui Som-
merfeld, ca fiecarui grad de -libertate îi corespunde un numar cuantic ; n -
se nume§te numar cuantic principal, ca §Ï înainte, l se nume§te numarul cuan-
tic al momentului cinetic, legat de numarul cuantic corespunzator nq, din modelul
Bohr-Sommerfeld prin' relap.a .
l = n"' - 1,
iar m se nume§te numàr cuantic magnetic sau numar cuantic al proiecµei
momentului cinetic orbital. Vom reveni asupra acestor numere cuantice. N otînd
funcp.a de utidà eu _,q,nzm, obpnem pentru atomul d~ hidrogeti :
-za • z
qJ100 = fi(r) CU /1 (r) =
V 1taf
e - ëi;,.

/ 2 (r) = "' ~ · e..., ~ · ~ ·r)

"(1 - 2a1
VSruif- _ Z·
---ZS
V
-~-r .
q,zio = / 3 (r) ·cos 8 /s(r) = -321taf · e ·r {4.2)
lf,2
qJ211 = }- / 3(r) •sin 8 •eïcp a1 = -- =5,29 · 10- 11 m -
v2 . me2K
<lin-1 = V~J.(r) ,sin 8 ,e-;., - prima raza Bohr
±icp
e = cos q>
1
± i sin q>,
iar energia electronului în una -din starile caracterizate prin q,n,m este exact
aceea dedusa de Bohr :
E - m_z_se4_K_2
n - 2n21z,S
(4~3)

Se regase§te astfel pe o· baza riguroasa ca : energia electronilor în atomul de

hidrogen corespunde eu cea prevazuta de modelul Bohr-Sommerfeld. De ase-
menea, existenta mai multori stari pentru aceea§i valoare a energiei (acela§i n)
se confirma ~i aci. Pentru simplificare, s-a acceptat o notape care sa de-_
semneze stàrile electronice în, funcµe de n §Ï l, (tabelul V. 7) asociind cîte o
li~era fiecarei valori posibile pentru l. Pe de alta parte l poate lua toate . ;

TABELUL V.7 ;

~I 1
0

1s
1
1
1
2
1
3
1
4 5

2 2s 2p
3 3s 3p 3d
4 4s 4p 4d 4/
5 Ss Sp 5d 5/ Sg
6 6s 6p 6d 6/ 6g 6h

741
 2
l '111 A
0,6

0,5

0,,,

0;3

0,2

0,1

r
10 15 xa,
1"4'/2
' 0.2

~1

kf62!~~~+1-l..1J~..ll:~~~~~~r
xa1
Fig. V.4.2

valorilè întregi ~i pozitive de 1a O la n - l, conform eu valorile lui n" din mo-

delul Bohr-Sommerfeld. Nu se mai regasesc orbitele circulare sau eliptice din
modelul Bohr-Sommerfeld deoarece în principiu me~anica cuaµtica nu cuno~te
notiunea de traiectorie. În schimb ea ne da probabilitatea de::a gasi electronul
într-o anumita regiune din preajma nucleului 1"1ninal 2• Graficele dependentei
1"11 2 de distanta 1' de la nucleu sînt date în fig. V .4.2. Se poate vedea ca electro-
nul în oricare din starile posibile se poate gasi la diverse distan~ de nucleu,
~i deci nu putem vorbi de o traiectorie. În schimb pot fi remarcate maximele
starilor electronice 1s, 2p, 3d, 4/, care coincid eu razele orbitelor Bohr. Aceste
observatii ne indica atît faptul ca mecanica cuantica reobtïne toate datele
verificate experimental ale teoriei Bohr-Sommerfeld dar ca nu sufera de
neajunsul teoriei clasice, fiind o teorie consecventa a fenomenelor microcos-
mice. Deoarece mi~carea electronulùi nu mai poate fi reprezentata printr-o
traiectorie, forma grafica a probabilitatii 1"112, pentru o stare data, a fost numita
o,bital electronic. Vorbim, astfel, nu de orbitele electronice (R,.), ci de orbi-

742
 ...• • .

ii[;;:
'

-~di1 ". : ..

(fs) (2s) (2p)

Fig. V.4.3

Elecfroni s Ele,·/."on, p

◊X ~~'i&X
-+-• +••+X f ·••X

z z

!' X

~/

Eledron/ d
Fig. V.4.4
 talii electronici (ltl,1 2). Pe linga modul în care au fost reprezentati în fig. 4.2 ·
(care se num~te distribuJie" radialâ), orbitalü se pot reprezenta !}i sub for-
ma de ,,nor electronic" sau de figuri geometrice plane sau spatiale care sa
urmeze suprafetele de egala prohabilitate· de . gasire a electronilor (fig. V.4.3.
respectiv V.4.4). Din toate aceste reprezentari ale orbitalilor electronici, ca
!Ji din forma analitica a funcµilor de unda, rezulta ca starile electronice de tip
s (1s, 2s, 3s, ... ) au totdeauna o simetrie sferica, pe cînd celelalte stari po-
seda orbitali eu direcµi preferenpate, dependente de 8 sau cp. Astfel orbitalii
P (l = 1) pot avea trei direcpi diferite, din care cauza au fost notaµ P::, p,,, p,
(fig. V.4.4). Orbitalii d (l = 2) sînt de asemenea dirijati, -dupa cum se ·vede
în figura, notatiile lor (d.n, dy., dsy, d,,, d:i:,:...y1) referindu-se la forma analitica
a lor. Notatiile eu + !JÎ - se refera la semnul funcµei de unda tl, pentru
regiunea respectiva.
Sa analizam în continuare semnificaµa cuantica a numerelor l :ji m.

4.2. MOMENTUL .CINETIC ijl :MOHENTUL MAGNETIC AL ATOHULUI

Momentul cinetic (sau niomentul impulsului), conform modelului Bohr-

Sommerfeld, · poate sa ia numai \valori întregi ale constantei lui Planck :
lli-, 2/i,, 31i-, ••• :Mecanica cuantica prevede o mica modificare a acestei afir-
matii !jÎ anume, se arata ca _momentul cinetic trebuie ·sa fie dat de expresia :

l = ../l(l + l)li :;,, (4.4)

....
unde l = 0, 1, 2, 3, ... , n - 1, numa.rul cuantic al momentului cinetic, u 1 -
versorul momentului cinetic. în:acest.fel, electronii s, P/:dJ, ... vor avea mo-
mente cinetice diferite §i egale eu On, 1/'in, y6n, ...j 12 n, . . . Apar astfel doua
deosebiri principale fata de modelul Bohr-Sommerfeld. Valorile momen-
telor cinetice nu sînt un numa.r întreg de n decît pentru valori l > 1. A doua
deosebire este extrem de importanta )1i ·ànume ·ca electronii s (l = 0) au mo- ·
ment cinetic nul. Acest lucru este în contradicµe totàla eu imaginea clasica
pe care o avem în legatura eu mi!jcarea electronului. Deoarece momentul
cinetic clasic este dat de expresia rmv, 'el poate fi zero numai daca r sau v
sînt zeror Clasic nu putem accepta :mci unul ca fiind zero. Înca o data rezulta
ca conceptiile §Î notiunile clasice nu se regasesc la scara microcosmica.
Aceasta situatie este foarte suparatoare. De aceea s-a cautat ca pe cît posibil
sa se gaseasca modele clasice care sa fie însa exacte (conforme cu mecanica
cuantica) în previziunile lor, într-un domeniu mai mult sau mai putin re-
strîns de fenomene. Posedînd un astfel de ,, dictionar" clasic-cuantic, putem
formula §Î rezolva problemele clasic, iar apoi. le ,,traducem" cuantic eu aju-
torul ,,dictionarului". Unul din punctele importante ale dictionarului clasic-
cuantic îl constituie retapa (4.4).
Pentru a proceda corect cuantic, peste tot unde apare momentul cinetic
_/ clasic vom folosi relatia (4.4). Ca exemplu vom studia momentul magnetic al
atomului. Pentru început vom raµona clasic iar apoi vom traduce rezultatele
în limbaj cuantic.
Sa .revenim la modelul planetar al atomului. Deoarece electronul este î~
mi:jcare în jurul nucleului el va crea un cîmp magnetic, deoarece orice sar-
cii;ta în mi§c3:re este echivalenta eu un curent. ~carea circulara a electronului

744
 -
va fi asimilata eu o spira a unei bobine, penttu care se define§te momentul
magnetic µ. :
(4.5)

ca p1;odus dintre aria închisa de spira (S) §Ï curèntul care circula prin spira (i);
r - raza spirei. în cazul nostru r va fi raza Bohr (2.5) a orbitei ·electronice,
curentul electric i fiind dat de :
. e .v
i =-=-e, (4.6)
T 2'1tr
adica, un electron care se mi§ca eu viteza v pe o orbita de raza r va trece,
printr-un punct dat -al traiectoriei, de v/2nr ori în unitatea de timp. Din
(4.5) §Ï (4.6) rezulta: ·
JµI =evr = ~ =-e_ 1-LI, (4.7)
2 2m 2m
-
deoarece IL 1 = mvr este momentul cinetic pentru mi§carea circulara. Momentul
magnetic este un vector coliniar eu momentul cinetic (paralel sau antiparalel,
depinzînd de semnul sarcinii) §Î deci perpendicular pe planul orbitei electro-
_nice:
- e ...
µ. = -L. (4.8)
2m
Acesta este rezultatul clasic pentru mi§carea de revolutie a electronului în
.jurul nucleului. Dictionarul clasic-cuantic" ne da însa expresia pentru f în
11

(4.4), de unde: · -
eli, ~~___,,. ... --,---- -
-+
µ. = -Vl(l + 1)
2m
u, = 11-BVl(l + 1) u, (4.9)

care tine cont de cuantificarea momentului cinetic §Ï care concorda perfect

eu datele experimentale. Valoarea constanta 11-B = e1i/2m se nume§te mag-
netonul Bohr §Ï reprezinta unitatea de moment magnetic, care se dovede§te,
la rîndul lui, cuantificat .,(µ.B = 9,273 · 10-24A-m 2). Aceasta ma.rime a fost
introdusa §Ï-de fizicianul român ~t. Procopiu, independent de N. Bohr.
. Iata deci ca momentul magnetic al mi§carii orbitale electronice, depinde
de asemenea de numarul cuantic l. Se vede U§ot ca electronii s (l = 0) au mo-
ment magnetic nul conform mecanicü cuantice.
- · Sa folosim aceea§i metoda, camai sus, pentru a vedea ce se .....
întîmpla çu
.
un
a tom ·de · hidrogen într-un' · cîmp µiagnetic de intensitate H.
Ca urmare a existentei momentului· magnetic, întregul atom, ca un mie mag-
net, va cauta sa se orienteze. Tot din electricitate §tim ca energia unui mo-
ment magnetic, în cîmp magnetic este : ·
f!t.Wm = -µH = -µ.H cos 8, (4.10)

745
 !I

Fig. V.4.5

unde 8 este unghiul dintre direcj:ia cîmpului magnetic ·§Î direcj:ia momentului
magnetic. Ne a.ljteptam ca energia atomului în cîmp sa fie cuantificata în
virtutea celor cunoscute pîna. acum. Acest lucru se dovede§te a fi ·corect,
deoarece 8 nu poate lua orice valori, ci numai anumite valori. Deoarece 8 este
al treilea grad :de libertate (primele doua fiind r §Î q>) §Î el ' va trebui sa
fie cuantificat. .Cuantificarea spaJiala, introdusa de catre Sommerfeld, este
astfel regasità .în mecanica cuantica. Cuantificarea spatialà se exprima prin
cerinta ca proiecJia momentuliti cinetic Ï pe o direcJie în spaJiu sa fie un numar
întreg de li : , ·
-+
L 11 = IL I cos 6 = mli, (4.11)
1

în care am ales directia de cuantificare axa Oz, L. - proiecp.a mo~entului

cinetic L, iar m - numàrul cuantic al proiecp.ei momentului cinetic (sau
numar cuantic magnetic) (fig. V.4.5). Din (4.11) §Ï (4.4) rezulta •
m
cos a=--;;:;:;:::::::==· (4.12)
· "\/l(l + 1)
Deoarece: - 1 ~ cos 0 ~ 1, m poate lua toate valorile întregi cuprinse
între .- l §Ï l: m = l, l - I, l - 2, ... , 0, . . . - l + 1, - l .
.Numa.rut de valori pe care poate sa-1 ia m este egal eu (2 l + 1) §i deci vor
exista (2l + 1) directii de orientare spatiala pentru momentul cinetic orbital,
r~pectiv pentru planul orbital electronic. Consecvent cuantic vom spune ca .
exista 2l + 1 stari electronice· (orbitale), pentm o valoare data a lui n §Ï · l.
Astfel pentru l = 0, exista numai orbitalul tt, 100 , pentru l = 1 vor exista
2l + 1 = 3 orbitali: tJ, 211 , q,210 , tJ, 21 _ 1 §,a.m.d. (vezi tabelut V.8). in fig.V.4.4

_745
, TABELùL V.8

n m stare etec:tronld!. orbital 2Z +1

1 0 0 1 s 100 1

2 0 0 2 s 200 1
-
1 1 2 Ps 211

-1 2 py 21-1 3

0 2 PIS 210

3 0 0 3 s 300 1

1 1 3 Ps 311

-1 3 py 31-1 3

0 3 P, 310
2 0 3 dx•-y• 320
1 3 dn 321 5 .

-1 3 dy• 32.:.. 1

2 3 dx• 322

-2 3 dy• 32-2

ele sînt reprezentate grafic. Revenind la energia unui atom de hidrogen în

cîmp magnetic (4.10), vom putea scrie tinînd cont de (4.12) §Î de (4.9):
ÂWm = -µ 8 mH, (4.13)
deci un atom care se gase§te în cîmp magnetic va avea energia
E = E,.+ ÂWm, (4.14)
ceea ce înseamna ca în loc de un singur nivel de energie vor exista 2l + 1 nivele
de energie. se· spune ca în cîmp magnetic nivelele se despica în 2l+ 1 subni-
vele magnetice, a caror energie este determinata de numarul cuantic m (de unde
§Ï denumirea de numar cuantic magnetic). Cele 2l + 1 subnivele sînt echidistan-
te energetic §Ï conduc la1 ~a-numitul efect Zeeman. Acest efect consta -în
desfacerea liniilor spectrale emise de atomii a§ezati în cîmp magnetic. El este
rezultatul despicarii nivelelor. Ca!exemplu sa luam linia spectrala care rezulta
în urma trecerii electronului atomului de hidrogert de pe nivelul n = 2 (l =1)
pe nivelul n = 1 (l = 0) (fig. V.4.6). Se vede ca în locul unei singure linii
spectrale apar trei linii spectrale corespunzator celor trei orientari posibile ale
orbitelor în cîmp magnetic.' În lipsa cîmpului magnetic electronul 2p se poate
gasi în oricare clin cele trei orbitale posibile, ele nediferentiindu-se între ele
energetic. Ne reamintim ca acest lucru se nume§te degenerare. Tranzitia
e sfodiata 2p -+ 1s, corespunde la 13,6 - 3,4 = 10,2 eV, adica = 2,47 • 1()11 Hz
sau À=l,22·103A; pentru un cîmp magnetic de 5·104 Oe, ÂW = 4,64·10- 8eV
sau Âv = 7·1010 Hz, ceea ce corespunde la ÂÀ = 3,45·10- 2A.' .

747
 rn

-------
2p~ +1
2p. 1 . 2pz
1 E.. -- 0
1
1 1 1
21 -f
1 1 1
1hl?o h~o-JlsH 1 1 1
~11 1_,.}\10+ µBH
0

1 "-I
1 1 1
1s t t t
* ------ lp

tlll y 1 1 1 t:, i)
"'i)o v0 -Lh1 ))0 i>o+Ll~
ln lipsa cimpu/ui in prezenfo cïmpu/u,
magnefic magnefic .
Fig. V.4.6

Experiente executate cu spectroscoape optice de mare putere de rezolutie

au aratat ca previziunile despicarilor produse de cîmpul magnetic sînt corecte:
D~oarece (.LB· 9,273-10- 24A-m9 = 9,273 •10-9 eV/Oe, despicarea exprimata
în  v va fi 1,4 •10 6 Hz pentru fiecare oersted.

4.3. SPINUL ELECfflONULUI

Spectroscopia optica folosita foarte des pentru verificarea modelelor ato-

mice inclusiv a previziunilor mecanicii cuantice, a pus în evidenta faptul ca
liniile spectrale ale hidrogenului nu sînt în realitate simple, ci, daca )e ana-
lizeaza cu aparate foarte hune, se constata ca sînt despicate, respectiv tranzi-
tia mai sus discutata, 2p ~ 1s, este compusa din doua linii extrem de apropiate.
Acest lucru se poate produce în principiu numai daca asupra electr9nului ac-
µoneaza un cîmp magnetic. Dar cum clin exterior nu este aplicat nici un cîmp,
trebuie sa existe cîmpuri interne care sa provoace despicarea. Imediat ne
fuge gîndul la cîmpul magnetic creat de electron în mi9carea orbitala. Dar
am yazut ca acest cîmp provoaca o despicare numai daca interactioneaza eu un
alt cîmp.· Originea cîmpului suplimentar era necunoscuta. În 1925 Uhlenbeck
9i Goudsmit au fa.eut supozitia di acest cîmp î9i are originea în însa~i natura
electronului. Ei au presupus ca electronul se în.vîrte9te în jurul lui (mi9care de
rotatie) 9i fiind încarcat cu sarcina electrica genereaza un cîmp magnetic propriu
analog celui produs prin rotatia lui în jurul nucleului. Momentul cinetic cores-
punzator rotatiei electronului în jurul axei proprii "a fost dénumit spin elec-
tronic. Spinul electronului este o proprietate intrinseca a electronului. ·Ca

-
ma.rime fizica, spinul este momentul cinetic propriu al electronului, pe care-1
vom nota eus. Asociat lui vom avea momentul magnetic de spin µ,. Acest.
moment magnetic de spin interactioneaza cu cîmpul magnetic al mi9carii
-
orbitale 9i duce la despicarea nivelelor de energie ale atomului. Fenomenul

748
 1 .

de inte'J'acJie spin-orbita (cu.m se mai num~te) joaca un rol deosebit ,,de im-
portant în ·întelegerea atomului §Î produce despicarea numita · structura fina.
Deoarece este tot un moment-cinetic, ne ~teptam ca el sa fie descris cuan-
tic printr-o relatie analoga eu (4.4), dar în care sa intervina un alt mimar
cuantic (s) :
; ---: Vs(s + l)n;,, (4.15)

~ versorul spinului. Nu cuno~tem care esté valoarea lui ~, dar experienia

arata ca este invariabil. Putem determina valoarea lui deoarece, cum am dis-
cutat la efectul Zeeman, despicarea se va face în 2s + 1 nivele energetice.
Cum experienta da o despicare dubla (dublet spectral), rezulta
1
2s + 1= 2 ~
'
s= - .
2
(4.16)

Paré de necrezut ca un numar cuantic sa nu fie întreg, 'dar experienta este 1

mult prea sigura pentru a avea îndoieli. Concluzia este ca. electronul poseda
un moment cinetic intrinsec, dat de relatia (4.15), în care ~ = 1/2. Se intro<l:uce
astfel al patrulea numar cuantic, deoarece rotaµa electronului este un al patru-
lea grad de libertate în mi§carea electronului în atom.
Putem spune acum ca. acest moment cinetic propriu, ca ~i cel orbital,
va avea proiecµi cuantüicate fata de o direcp.e exterioara (de exemplu cîmpul
Il!agnetic orbital) ceea ce conduce. la 2s +
1 = 2 orienta.ri posibile §Î deci la
introducerea celui de al cincilea numar cuantic : numa.rul cuantic al proiec-
tiei spin ului, m,,
+.!.2
-
s, =lslcos a= m,li m,=
.

1
·(4.17)
l
2

în fine, momentul magnetic de spin, analog eu (4.7), trebuie sa fie

-µ,= e -
-1s1. (4.18)
. 2m
Experienta confirma corectitudinea relatiilor (4.15), (4.1.6), (4.17), dar o infirma
pe (4.8) care, conf~rm experientei, trebuie sa fie :

1-µ,I = 2 •-e
2m
1s- 1= 2µsv
,I
s(s
,.
+ 1) = g,-µBVs(s
·
+ 1) , (4.19)

unde g, = 2 se nume~te raport gi'l'omagnetic ,· momentul magnetic de spin

este de doua ori mai mare ca momentul magnetic orbital raportat la marimea
momentelor cinetice corespunzatoare. Aceasta abatere d~ la previziunea fa.-
enta ne atrage din nou atenµa ca noiiunile clasice pe care le folosiin' nu sînt
corecte la scara microscopica. De aceea fiecare. afirmape trebuie verlficata ex-
,perimental înainte de a o folosi. Ca sa dovedim inca o data acest lucru sa încer-

749
 cam sa calculam .care va trebui sa fie viteza periferica a elec~ronului pentru a
produce un moment cinetic égal eu 1/2 li.? Scriind relapile clasice pentru mo-
ment vom obp.ne
1 · n
-1i.=mv·r 0 =) 'IJ=-·-
2 2mr 0

!
r O = raza electr~nulu1 acceptata în prezent: = 2,8 •10-us. m conduce la v ~
~ 2 •101°m/s, deci de circa 66 ori mai mare ca viteza luminii I Ori teoria relativi-
taµi dovede§te ca vitezele nu pot depa§i valoarea c. Iata cum ideea clasica, initia-
la, a electronului rotitor cade, lasînd în urma ei o mare necunoscuta. Iara~i,
încercarea de a tnietege un fenomen cuantic într-un mod clàsic_ a dat gre9.
Spinul electronic este de ·origine pur cuantica §Î de aceea el nu are un ana-
log clasic. Ne întrebam fa.ra sa vrem: §Î cum se mi§ca atunci electronul pentru a
da na§tere unui astfel de moment' cinetic? Nu~ putem §ti deoarece întrebarea
nu este corect pusa : cunoa§terea mi§cari( de rotape~a electronului presupune
o incertitudine în raza de cel mult ll.x =~
2
. Atunci, conform relatiei lui Hei-
/
senberg (3.10),
n
Âv ~ - - -
m•ÂX
°' 4 •10 10
m/s

§Î deci incertitudinea în CUllOa§terea vitezei este dubla fata de' viteza însa~i
§Îdeci nu putem §ti eu ce viteza se mi§ca electronul în j ~ lui. Cu alte cuvinte
întrebarea nu poate avea un raspuns, ·. oricît de neplacuta ar fi aceasta si-
tuape. .

4.4~ MOMENTUL CINETIC TOTAL AL ATOMULUI

Nu putem încheia acest capitol fa.ra a aminti ca existenta momentului

cinetic de spin, prin intermediul interacpei spin-orbita, condiponeaza pozipa
1
reciproca a spinului §Î a momentului cinetic orbital. Putem spune ca, în cîmpul
magnetic orbital momentul magnetic de spin electronic nu poate avea decît
doua orienta.ri : paralel sau antiparalel, ceea ce conduce la orientarea pàrale-
la sau antiparalela a momentelor cinetice. Din acesta cauza àceste momente
cinetice se aduna sau se·scad, dînd.na~tere unui moment cinetic total al atomului,
...
pe care-1 notam eu j (adunarea se face vectorial):
......... (4.20)
-j= l+s

s p d f
l= 0 1 2 3
3 1 5 3 7 5
j= 1/2
2'2 2'2 2'.2
750
\

Conform regulii generale, momentul total va fi cuantificat :

· T=~Vj(j + t)n;J, (4.21)
unde j este numarul cuantic al momentului cinetic total, care depinde de nume-
rele cuantice l §Î s, putînd tua doar doua v.alori:

l + .!_
2
j= (4.22)
1
l--
2
pentru cele doua orienta.ri reciproce alé spinului §Ï momentului cinetic Qrbital.
Momentul cinetic total este fundamental pentru atom, el fiind caracteris-
tic uriui. atom într-o stare oarecare. Despicarea nivelelor, determinata de in-
teractia spin-orbita, face ca energia nivelelor sa depinda. atît de n cît §Ï del.
Pentru l = 0 momentul magnetic orbital este nul, interactia spin~orbita
este nula §Î deci electronii s au _energia data de relap.a Bohr (4.3). Pentru elec-
tronii aflati în alte stari, p, d,f, ... ,"'pe 1înga termenul (4.3) se mai adauga o corec-
tie datorita :energiei de interacp.e spin-orbit.a., corectie care va depinde de l,
respectiv de j. • l(t

Starile electronice ale. atomului de hidrogen vor fi atunci astfel : fiecare

stare eu un l dat va fi compusa din doua nivele foarte apropiate energetic.

/
 5. Atomul eu mai mu/fi electroni

5.1. MODELUL P.A.TURil.OR ELECTRONICE

Asupra unui electron oarecare clin atom acponeaza simultan : eu forj:e de
atractie nucleul, iar eu forj:e de respingere restul de electroni. O=aproximape a
mi~carii se poate obµn~ daca se presupune ca top electronii care au orbite inte-
rioare orbitei electronului discutat acponeaza prin mic~orarea forj:ei de
atracpe a nucleului, cu alte cuvinte conduc la o ecranare. Daca. avem spre
exemplu în interior n electroni, al (n + 1)-lea electron va simp o fo~a de atracpe
clin partea nucleului de sarclna aproximativa Z'e = Ze - ne = (Z - n)e, unde
Ze este sarcina nucleului. Electronir clin exteriorul celui de al (n + 1)-lea elec-
tron, actioneaza eu o fo~a nula (~.:deci nu" trebuie luap în considerape) con-
form l~or electrostaticii-: (cîmpul electric în interiorul unei inclnte metalice
este nul indiferent de sarcina de pe suprafata., presup~a uniform distribuita).
!n felul acesta electronul cel mai apropiat_de nucleu_va ,,simtï'' nucleul ca avînd
sarcina Ze, al doilea ca avînd sarcinaI (Z - l)e,' al""treilea (Z - 2)e ~.a.m.d. Pen-
tru a vedea cum sînt distribuip electronii într-w atoni. vom determina experi-
mental energia necesara scoaterii (ionizarii) rînd pe rînd a celor Z electroni în- ·
cepînd cu cei exteriori. Se obpn astfel potenpalele de ionizare succesiva. a
atomului, pe care le vom nota cu 11 < 1 2 < 18\< ... < I,. < ... < lz. De-
oarece pentru un model planetar energiile electronilor sînt date de relatia:
Z'e2 K
W= - - - , (5.1)
2r
energiile de ionizare succesiva vor fi : .

11 =_ Wi = [Z- (Z-1)]e2K = e2K

2r1 2r1

~l- ·:_·;: ·
f I,,, = -W
2
= [Z- (Z-2)]e2K = 2e2K
(5.2)
[i~ {;:niJ~j/ ·: :
~~n
• • ' • • • • • • • • • • ~1'n• • • • • • • •

de unde rezulta ca distantele ,.n vor fi calculabile (în aproximatia ecrana.rii

inai sus discutate), dupa retapa:
ne2 K· n
r;. = - - - - . (5.3)
2.Tn ln

752
\

În tabelul urmator. (tabelul V.9)·sînt datevalorile experimentale ale ~cestor

·potentiale succesive de ionizare în eV pentru cîteva elemente :

TABBLUL V.9

Atom z 11 r, 1. I, J, r. 1 1 r, r,
1 1 1 1 1 1 f
H 1 13,60
He 2 24,47 1 54;4 -
~-
Li 3 5,36 75,26 121,84 -
Be 4
-
9,28 18,12 153,11 216,63 -
B 5 8,25 25,00 37,74 258,03 338,53 -
C 6 11,20 24,26 47,64 64,17 390,02 487,55 -
N 7 14,46 29,44 47,20 72,04 97,40
1 549,08 663,73 -
0 8 13,55 34,94 54,63 77,03 113,30 137,42 735,22 86709
1

În tabelul V. 10 sînt date calculele coilcrete pentru rn folosind relap.a (5.3)

eu valorile din tabelul V.9.

TABBLUL V.10
'
z r1 r1 r, r, ·1 ,, ,, ,, ,,
1 1
1 1 1 1
1
,,,H 1 0,529 - --
He 2 o.~4 0,272 - --
-Li 3 1,340 0,191 0,177 - -
Be 4 0,775 0,795 1 0,141 0,133 - -
B 5 0,873 0,575 0,573 0,111 0,107 - --
C 6 0,642 0,593 1 0,453, 0,449
1 0,0925 0,0886 -
N 7 0;497 0,488 0,457 0,400
1
0,370 0,0787 0,0760 -
0 8 0,530 0,412 0,395 0,374 0,318 0,314 0,0685 0,0665
1 1 1 1 1 1
Dupa cum se poate observa din tabelul V.9 exista o brusca scadere a energiei
de ionizare la toate elementele, pentru al treilea electron (începînd numara-
toarea dela nucleu). Dar mai clar rezulta din tabelul V.10 ca primii doi electroni.
au valori foarte apropiate pentru razele orbitelor electronice.
Daca comparam în continuare, vedem ca urmatorii electroni au de asemenea
raze orbitale foarte apropiate ~.a.m.d. Exista astfel la atomii multielectronici
tendinta de împerechere a electronilor de pe o orbita data. Razele orbitale calcu-
. late mai sus, determina acele stari stap.onare care sînt permise pentru electroni.
', Se pare deci, ca într-o astfel de stare stap.onara, nu pot exista mai mult de doi
electroni. Deoarece acest fapt experimental se regase~te lartop. atomii, se trage
concluzia ca reprezinta 11t1 fenomen general. El ·a fost forÎilulat sub forma de

753,

'
 rn
1,5 ln ln
{A) ·- 't-
/

-=-=-~~-=- .=1? t
f.O 3

2
0,5
8 f
A
0
0 2 t,. 6 8 fO 12 n 00 2 ', 6 8 tO f'/ ,,
a />
Fig: V.5.1

principiu de ca.tre W. Pauli ~i a fost denumit principiul de excluziune. Acest

principiu spune cape o orbita data, nu pot exista mai mult de doi electroni cu
spin antiparalel. Principiul acesta se poate regasi pe cale teoretica în meca-
nica cuantica. În fig. V.5.1 au fost reprezentate valorile lui In ~in/In pentru
atomul de sodiu (Z = 11). Electronul cel mai îndepartat de nucleu (A), are
r = 1,4 A, pe cînd urmatorii opt electroni (de la B la C) au razele orbitale
cuprinse între 0,22 ~i 0,32 A; cei doi electroni care urmeaza (D - E) au raza
-0,05 A. Se constata astfel ca electronii în atom nu se ar~njeaza în mod
uniform, ci se grupeaza în paturi electronice. .
Spectrele optice ale atomilor eu mai multi electroni, prezinta unele asemanari
eu spectrele optice ale hidrogenului (eu toate ca: se complica). Astfel, se pas-
treaza. caracterul discret al liniilor spectrale, ceea ce corespunde existentei ni-
velelor de energie cuantificate; se pot deduce empiric pozitiile (frecventele)
I liniilor spectrale folosind o relatie empirica de tip Balmer, modificînd în mod
corespunzator pe Z ~i n, tinînd cont de efectul de ecranare, respectiv de energia
de interacµune interelectronica. În acest caz însa, atît sarcina nucleara ecra-
nata cît ~i numarul cuantic principal ,,efectiv",· nu vor mai fi numere întregi.
Calculul concret ~i exact al nivelelor de energie devine o problema deosebit de
complicata care nu poate fi rezolvata decît în cadrul mecanicii cuantice.
Daca însa nu ne intereseaza valoarea precisa a nivelelor energetice, putem
•,,construi" atomul doar pe baza observatiilor de mai sus. Pentru aceasta, vom
porni de la un nucleu de sar~ina.Ze (pentru concretizare vom tua cazul atomului
de sodiu eu Z = 11) ~i vom completa treptat înveli~ul electronic, eu electroni
adu~i de la infinit. Vom tine cont în continuare de tabelul V.8. Primul electron
se va ·a~eza pe nivelul cel mai de jos energetic._ Numerele cuantice care vor de-
scrie starea acestui electron, vor fi n =· t, l = 0, m = 0, proiecµa spinului
ramînînd arbitrara. Al doilea electron adus, se va putea a~eza tot pe starea i'

descrisa. de numerele cuantice n = 1, l = 0, m =0, dar, obligatoriu acum, spinii

celor doi electroni trebuie sa fie antiparaleli, deci vor avea ms1 = +
I /2, res-

754
 \

pectiv m,. = -1/2. Al treilea electron, din cauza :principiului lu(Pauli, se va

putea a§eza doar pe nivelul eu n = 2.Pe acest nivel electronul va putea sa aiba.
l = 0 sau l = 1. S-a stabilit ca cea mai joasa stare energetica se va obtine
pentru l = O. În acest caz, m = 0 §Î m, ra.mine arbitrar. Al patrulea elec-
tron va avea n = 2, l = 0 §Î va avea spinul antiparalel eu al treilea, formînd
o a doùa pereche. Din aproape în aproape vom putea astfel aranja toti electronü
atomului. ~tiind ca pentru fiecare n pot exista n valori pentru l, ca. pentru
fiecare l pot exista 2l + 1 posibilita? de orientare spatiala §Î ca:pentru fiecare
m exista doua orienta.ri posibile pentru spin, .rezulta ca numarul maxim de
ele~tr9ni care se pot gasi pe un nivel eu un n dat va fi :
n-1
B 2(2l + 1) = 2n2.
l=O
(5.4)
, Modul în care am procedat mai sus, se poate apliea la oriee numar de elee-
troni, obtinîndu-se strueturile indicate în tabelul V.Il

TABELUL V.11 ,

Numlirul Numlrul de electronl

NumA.riû de de orlentArl
n Pàtura Orbitalul valori pentru m: pentru
pentru spin
21+ 1 · 2s +1 I dat n dat
1
1 K 1s 1 2 2 2

2 L 2s 1 2 2 8
2p 3 2 6

3 M 3s 1 2 2
3p 3 2 6 18
3d 5 2 10

4 N 4s 1 2 2
4p 3 2 6
4d 5 2 10 32
4f 7 2 14

Se nume§te o patura, totalitateà electronilor care poseda un n dat. Se nume~te

configuraJie electronica, totalitatea electronilor unui atom, eu specificarea aran-
jarilor pe paturi. în tabelul V.12 sînt date configuratiile electronice ale unor
TABELUL v. 12 atomi. ~umar';1 d~ electr<?ni ~u acei~i n §Ï l.din atomul
respectiv, se da pnntr-un md1ee.
H 1s
He (ls) 9 Principiul lui Pauli împiediea a§ezarea tuturor elec-
Li (ls)12s tronilor pe nivelul energetie cel mai scazut, repartizîndu-i
Be (ls) 11 (2s) 11 treptat pe nivele energetice tot mai ridicate.
B (ls)1 (2s)12p
C 11
(ls) (2s)B(2P)' Deoarece energia orbitalului electronic depinde nu
N ( ls) 1 (2s) 11 (2p)3 numai de interacµunea eu, nucleul ci §i de interactiunea
0
F
(ls) 1 (2s) 1 (2P)'
(1s)1 (2s) 1 (2p) 5
eu ceilalµ electroni, succesiunea orbitalilor în ordinea
Ne (ls)'(2s)•(2p) 8
cre~terü energiei lor, nu va urmari riguros completa-
Na (1s)B(2s)'(2p) s3s rea s, p, d, J, .. ~ Abaterile de la aceasta succesiune,
. . . . . . . . vor fi tot mai dese la atomii eu multi electroni.

755
 . r

Din aceasta cauza este necesara determinarea ·experimentala a succesiunii

orbitalelor, respectiv determjnarea configurap.ei electronice reale. Acest lucru
se realizeaza stucliind spectrele optice ~ de radiapi X ale atomilor multielectro-
~ i .

5.2. RADIA'flA. EMIS.A DE ATOMII MULTIELECTRONICI

_ Ca ~i în c~ul hidrogenului, · emisia de radiap.e se va petrece în momentul

tranzip.ei unui electron al atomului de pe o stare stap.onara pe alta. Din
cauza actiunii principiului de excluziune, pentru ca o tranzip.e sa poata avea
loc, trebuie ca nivelul pe care pleaca electronul sa fie liber, eu alte cuvinte
sa nu aiba numarul maxim de electroni posibili.
Sa presupunem ca. dam treptat, tot mai multa. energie unui atom, sub o
forma oarecare (iluminare, înca.lzire, bombardare cu particule), ~i ca.utam sa
excitam atomul. Atunci, vor fi excitaµ întîi electronii cei mai slab legati
(electronii exteriori, cei mai îndepartati de nucleu), apoi pe -lD,a.sura cre~terii
energiei se vor putea excita ni'Vfilele energetice tot mai profunde, mai apropiate
de nucleu, concoinitent puthfdu-se §i ioniza ·atomul. Excitarea va consta
în ridicarea electronului pe un nivel liber sau partial ocupat, energetic supe-
rior. În condi?i normale, excitarea prin metode termice sau luminoase, punè
la dispozip.e energii de ordinul electronvolplor (energia medie de agitatie
termica pentru o temperatura. de 3000 °K este doar de 0,25 eV, iar cuanta
de lumina ce .are À = 3000, A, are o energie de 4, 1 eV). Aceste energii sînt
suficiente pentru a excita electronii exteriori ai atomului, deoarece pentru
ace~tia diferentele de energie între orbite sînt de acest ordin ·de ma.rime. Din
aceasta cauza. ace~ti electroni au fost denumip électroni optici. Ei sînt respon-
sabili de emisia radiatiei luminoase pentru toate sursele de lumina. obi~nuite
(lumînare, bec electric, arc electric etc.). Daca. însa, furnizam atomului o
energie mult mai mare, de ordinul , a 103 - 101 eV, atunci pe lînga. procese
de ionizare vom avea ~i procese de excitare a electronilor profunzi, de linga,
nuclèu. Într-un astfel de caz, plecarea unui electron se va solda ·eu emisia
mai multor linii spectrale, deoarece electronii de -pe nivelele superioare vor
ca.dea pe nivelele inferioare necomplete. Radia~le emise în aceste cazuri,
au energii foarte mari, lungimi de unda. foarte. mici ( - 0, 1 A) §Î se numesc
radia#i X caracteristice. Spectrul radiatiei X emis de catre un atom, este
compus din totalitatea tranzipµor posibile ale electronilor _interiori. !,)in
aceasta. cauza., structura electronica. interna a atomilor multielectronici poate
fi studiata._ eu ajutorul spectrului ·de emisie sau- de absorbtie a radiatiei X.
S-a putut astfel verifica experlmental ca structura interna, electronica, a tutu-
ror atomilor este foarte asemanatoare. Studiind,spectrele de radiatii X, Moseley
a ara.tat (1913) di valorile frecventelor liniilor emise de atomi pot fi calculate
dupa o formula de tip Balmer :

v = Rc(Z - a) 2 (..!.n2 - ...!_)

m2
, ,
(5.5)

unde v este frecventa liniei spectrale, R - constanta lui Rydberg, c - viteza

luminii, Z - sarcina nucleului, a - constanta de ecranare, n, m - numere
întregi (n < m).

756

I
!
 (J 7 Q
p 6 p
0, 5 0

N I, N
1 .....
3 M
1
11
1 L 2 -L

"
1 11
1 11
11
K f K 0
~akp¾
a) SpedrolderodiofiiX b) Speclrul optic

f) - Nive le ocupale
O - Nivele libere
Fig. V.5.2

în fig. V.5.2 a ljÎ b .sînt reprezentate comparativ, mecanismele de obtinere

a spectrelor luminoase lji de radiapi i X. Diferentele apar în primul rlnd în
valorile· frecventelor emise, iar în al!doilea rînd în electronul èare este excitat.
Practic, excitarea atomilor, pentru a produce radiaµi X caracteristice, se
face în tuburi speciale, vidate, în care electronii emi§Ï de un filament incan- /
descent, sînt accelerati la o düerenta mare de potential (10~ 100 keV) §Î
cad pe anod (anticatod) unde este depusa substanta studiata.
Datorita energiei mari, radiatiile X pot strabate grosimi mari de substanta,
deci au o mare putere de penetratie.
Pe lînga radiatiile X caracteristice, se mai emit de catre tuburile de radiatii
X ~i alte radiatii de aceealji natura, dar care poseda un spectru energetic con-
tinuu. Ele poarta numele de radia#i X de frînare deoarece au ca mecanism ·
de emisie, radiajia electromagnetica emisa de catre orice sarcina în mi§care
accelerata (sau frînata) conform prevederilor teoriei lui Maxwell. Daca parti-
culele frînate sînt electroni acceleraji la energia eV, atunci frecventa maxima
a radiatiei X de frînare va fi data de relatia:
· \1111 ,u = eV /h (5.6)
unde h este constanta lui Planck.
Radiatiile X produc diverse efecte la trecerea lor prin substanta. ·Astfel
de efecte sînt : înnegrirea filmelor sau placilor fotografice, producerea de
ioni ca urmare a ionizarii atomilor mediului strabatut, provocarea lumines-
centei unor substante etc. Inobservabile eu ochiul liber, radiapile X pot fi
detectate eu ajutorul unuia din efectele, mai sus amintite. Ïn radiografiile

751
 I
• j'

foscicu/ de rod1ofi1 A loni forma.fi

/-'f / lùnuensom,

\
---+-- - 1 ul r+ - -·~ 1
+ '
+
.
+

Foifo _..__ _1 Tfjo ·

e/ecfrOStOpll Ill 1-----t-eleclroscopui111
'Ecrone!e'clric

ûro<la/ù
Fig. V.5.3

medicale sau industriale, se ~olosesc filme fotografice, sau ecrane luminescente.

Ionizarea provocata de trecerea radiafiilor X prin materie, poate fi folosita
pentru detecfarea lor. Astfel un electroscop cu foife, dotat cu un condensator,
va înregistra trecerea radiafiilor ·X deoarece ionii formati se vor deplasacatre
armaturlle condensatorului (în prealabil încarcat), neutralizînd sarcina sa
electrica, ceea ce va determina apropierea foifelor electroscopului. Acest
dispozitiv simplu de detectare se nume~te camera de ionizare eu electroscop
(fig. V.5.3). .

5.3. BAZELE FIZICE ALE SISTEMULUI PEBIODIC AL ELEMENTELOR

Se poate observa din tabelul V.8 ca imediat ce o patura (toti electronii

eu acela~i n) sau o subpatura (toti el~ctronii eu acela~i l) se completeaza,
sistemul capata o stabilitate exceptïonal de ridicata, marcata printr-un maüm
al energiei de ionizare. În acest tabel, s-a pus în evidenta· acest lucru, delimi-
tînd completarea orbitalului ls. Se vede de exemplu ca pentru heliu este
nevoie de o energie de 24,47 eV pentru a scoate electronul de pe ultima orbita,
pe cînd la litiu, ultimul electron poate fi scos numai eu 5,36 eV. Proprietatile
atomilor vor fi asemanatoare, daca numarul de electroni de pe ·patura extema
este acel~i, deoarece atomii ·se deosebesc în principal prin ·configuratia electro-
nica a paturilor exterioare. Cum paturile se completeaza conform relatiei
(5.4), rezulta ca atomii eu numar de efectroni egal eu 2,10, 28, 60, ... vor
avea paturi complete, vor prezenta un maxim de stabilitate ~i vor avea pro-
prietati asemanatoare. Cei · cu 1, 3, Il~ 29, 61, . . . electroni vor avea cite
un electr9n în plus faj:a de o patura completa ~i vor avea proprietaj:i asema-
natoare ~.a.m.d. Rezulta de aci di trebuie sa existe o periodicitate a proprie-
ta,tilor atomilor în funcj:ie de numarul de electroni pe care-1 confin.. Acest
fapt a fost observat experimental ~i sistematizat de catre _D. I. Mendel~ev
(1869) sub forma. tabelului sistemu1ui periodic al elementelor. În acest tabel,

758
atomii au fost trecuti în ordinea crescînda a greutatilor atomice relativè,
scotîndu-se în evidenta aceasta proprietate de periodicitate. Sistemul periodic
al elementelor (tabelul V. 13) a jucat un rot însemnat în dezvoltarea fizicii
§Ï' chimiei ~i a condus la descoperirea multor elemente, dînd posibilitatea
prevederii proprietatilor lor fizico-chimice. Grupele din sistemul periodic
conµn atomi eu acela§Î numar de electroni pe ultima orbita. Astfel grupa 1-a
cuprinde toate elementele care ppseda un electron pe ultima orbita : H, Li,
Na, K, ... , grupa a 2-a cuptjnde atomii care au doi electroni pe ultima
orbita: Be, Mg, Ca, ... etc. Completarea paturilor se realizeaza la ele-~
mentele. din grupa a 8-a: He, Ne, A, Kr, Xe 9i Rn (gazele inerte). Perioa-
dele cuprind, în serie, atomii care î9i completeaza treptat patura extema.
Începutul unei perioade noi corespunde începutului completarii unei noi
paturi sau subpaturi. Din cele discutate anterior, începutul completarii
paturilor trebuie sa corespunda atomilor eu Z = 1, 3, 11, 29, 60, . . . (com-
pletarea paturilor eu n = 1, 2, 3, 4, ... ). În realitate, cum arata tabloul
periodic, completarea paturilor noi se face la atomii eu Z = 1, 3, 11, 19, 37,,
55, 87, ... Aceasta neconcordanta observata nu este greu de explicat 9i
corespunde ~aptului ca gruparea în paturi se face dupa valorile energiµor
nivelelor. Relatia (5.4), folosita pentru determinare~ atomilor eu paturi com- '-
plete, exprima cazul simplif-icat în care se neglijeaza energia de interactiune
a electronilor între ei. Aceasta însa devine tot mai importanta pe masura.
ce numarul de electroni cre9te,• din care cauza, la ato~ii grei, formarea unei
paturi · se face mai repede. Calculele efectuate pe baza mecanicii cuantice,
concorda eu experienta 9i în acest caz.
0 caracteri_stica chimica deosebit de importanta a atomilor este valenta ..
Ea poate fi explicata satisfacator numai pe baza teoriei cuantice a atomilor.
Astfel, se 9tie ca grupa 1-a contine atomi monovalenti, di grupa a 2-a cantine
atomi bivalenti etc. Cunoscînd interpretarea atomica. a grupelor tabloului
periodic, putem trage concluzia ca valenta trebuie sa fie legata de numarul
de electroni care se gasesc pe ultima orbita atomica. Valenta se manifesta
prin cedarea sau captarea de electroni, de catre un atom care vine în con-
tact cu alt atom. Deoarece cel mai stabil atom, va fi cel care va cantine paturi
complete, cedarea sau captarea de electroni în procesul de formare a mole-
culelor are ca scop alcafü.irea unei configuratii de patura completa. Elementele
grupelor l, 2, 3, vor pierde u 9or 1, 2, respectiv 3 electron.i, ·pentru a ramîne
cu o configuratie de patura, completa. Din aceasta cauza, ele se numesc
electropozitive. in mod asemanator, elementele din grupele 5, 6, 7, cî9tiga
(capteaza) eu multa u 9urinta 3, 2, respectiv un electron, pentru acela9i motiv.
Ele se numesc electronegative. Elementele din- grupa a 8-a avînd configuratia
de patura completa, poseda o stabilitate maxima 9i nid nu pierd, n.ici. nu
capteaza eu u~urinta electroni. Ei sînt astfel inactivi chimie. Elementele din
grupa a patra formeaza compu9i eu caracter deosebit, punînd în comun cei
patru electroni. Grupa a 4-a este grupa elententelor cu caracter semiconductor.
0 reactie chimica se întelege atunci ca un proces de ciocnire între atomi, ·
în care are loc un transfer de electroni cu scopul formarii configurap.ilor de
maxima stabilitate, în urma. careia atomii ramîn legati în formatïuni mai
complexe denumite molecule.
Sa luam ca exemplu oxigenul care are configuratia electronica {ls) 2 (2s) 2 (2p} 4 •
:Pentru a forma configuratia de maxima stabilitate (2p) 6 el trebuie sa capteze
doi electroni. Sa presupunem ca ace9tia provin de la doi atomi de hidrogen.

. 759
 '
\,.
TAB:SLUL V.13 Slstemul perfodfc ni clemcntelor

. 1A Grupa 1 ,, Grupa 2 Grupa 3 1A Grupa _4 1A Grupa 5 Grupa 6

Perioadn B A B A B •-" B B A B A Grupa 7 B 1 Grupa 8 Grupa 0

1 H
- He
..,.
1 ,. 2
. . \

2 Li Be B C N 0 F Ne
3 4 5 6 7 8 9 •'
10

3 Na Mg Al Si p S. Cl Ar
11 12 13 14 15 16 17 18
I

4 K Ca .. Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni
. 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
Cu Zn Ga Ge As Sè Br Kr
29 30 31 32 33 34 35 36
.. ..

5 Rb Sr y Zr Nb Mb Tc Ru Rh Pd
37 38 39 40 41 42 43 44 45 46
Ag Cd In s~ Sb . Te I Xe
47 48 49 50 52 52 53 54

6 Cs Ba La-Lu Hf Ta w Re Os Ir Pt
55 56 57-71 72 73 74 75 76 11 ,78
Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn
79 80 81 82 83 84 85 86.
-
- ) .. -~,. ... ,.
7 Fr Ra Ac-Lw - 0
·87 88 89-103 ,:,';;_-~ __;"- !
 x·
_ Fig. V.5.4

Se formeaza atu.nci molecula de apa, în care oxigenul are configuratia (2p)· 6, ,

este încarcat negativ (ion negativ) ~i atrage puternic cei doi ioni de hidrogen,
încatcaµ pozitiv, prin pierderea ~ectronilor lor. Putem spune însa ~ mai
mult. Deoarece electronii 2p ai oxigenului sînt orbitali puternic direcponaµ I
spatial (vezi fig. · V.4.4) rezulta di cei doi electroni 1s ~ai hidrogenului, se vor
lega de oxigen doar pe d,irectiile orbitalilor 2p. Rezulta di"'.molecula triatomica
de apa nu va fi. o molecula liniara, ci ·va avea forma din fig. V,.5.4.
Iata foarte pe scurt cum teoria cuantica a atomilor este capabila sa explice
nu numai -proprietatile fizice, ci ~i cele chimice ale substantelor.

'·
 .6. Fizica nucleului

6.1. STRUCTURA NUCLEULUI

Se poate vorbi desp_re o fizica a nucleului deoarece s-a dovedit di el are

o structura, cu alte cuvinte este la rîndul lui compus din alte particule. Acest
lucru a fo~t admis de catre M. Curie (1899) imediat dupa descoperirea feno-
menului de radioactivitate de catre H. Becquer~ (1896). Experientele au
, dovedit ca emisia de particule de catre substantele radioactive nu poate fi
influentata din exterior prin nici un fel de cîmpuri ceea ce conduce la ipoteza
originii nucleare a fenomenului de radioactivitate §Î deci implicit la admiterea
unei structuri nucleare. . · ·
!n cele ce urmeaza vom trece în revista o serie de proprietati ale nucleelor
~a cum rezulta din experienta, urmînd ca pe baza lor sa se gaseasca un
model nuclear, care sa explice, eventual sa. prevada, proprietati nucleare noi.
Fizica nucleara trebuie sa explice de ce exista doua feluri de nuclee : sta:bile
§i instabile• (radioactive), cum se va comporta nucleul. daca va fi bombardat
cu alte particule §.a.m.d.
Analiza radiatiilor emise de substantele radioactive, a ·aratat ca ele sînt
de trei feluti : radiatiile alfa care sînt puternic deviate din calea lor de cîmpuri
electrice sau magnetice, radiatiile beta care sînt mai slab deviate §i în sens
contrar celor alfa §Î în fine.radiatîile gamma care nu sînt deviate în cîmpuri.
aplic~te, ori cît de mari. Analizîndu-se masa ~i sarcina acestor radiatii, prin
metode de deviere a particulelor în cîmpuri, s-au obtinut urmatoarele. concluzii
relativ la natura lor: radiatia alfa este constituita din particule de masa apro-
ximativ· egala eu cea a atomului de heliu §i eu sarcina pozitivli, egala eu doua
sarcini elementare. Astfel, particulele alfa au. fost identificate eu nucleele de
heliu complet ionizate. Particulele beta au fost identificate ca fiind electroni
eu totul asemanatori celor obpnuti prin efect fotoelectric etc. Radia#a gamma
reprezinta o radiatie electromagnetica de natura eu totul asemanatoare luminii ....
sau undelor radio, dar de o frecventa mult superioara. Energiile particulelor
emise di1;1 nucleu variaza între aproxin;tativ 0,1 §Î 10 MeV.
Din cele discutate anterior am va.zut ca pentru a pastra neutralitatea elec-
trica a atomului, trebuie ca atomul care poseda Z electroni sa fie încarcat cu
o sarcina electrica egala eu + Ze. Masuratorile de masa atomica efectuate de
chimi§ti au permis cunoa§terea" aproximativa a maselor relative ale atomilor.
Folosindu-se mijloace experimentale: de deviatie a particulelor în cîmpuri,
s-au putut determina masele relative §i absolute, exacte, ale atomilor. Pe
baza acestora ·s-a tras concluzia di masele atomice sînt aproximativ multipli

762
 \.

întregi (eu m.1c1 exceptii) ai masei atomului de hidrogen, ceea ce a condus

pe E. Rutherford (1920) sa propuna o denumire speciala pentru masa ato-
mului de hidrogen: pro~on. Protortul ar fi astfel o particula elementara, pozitiv
încarcata eu o singura sarcina elementara §i de ·masa m = 1836,6 m0 • Din
cauza masei mari protonului faia de cea a electronului, protonii clin nucleu
determina practic. valoarea masei nucleare. Luînd ca exemplu nucleul de
+
heliu, care poseda o sarcina electrica 2e §Î masa de 4 unitati relative, ajungem
la concluzia di nucleul acesta ar trebui sa contina patru protoni. În acest caz
însa ar poseda o sarcina electrica + 4e ceea ce nu corespunde realitaµi. Pentru
a remedia aceasta deficienta, presupunem ca nucleul de heliu mai contine '·. /
doi electroni care nu conteaza la masa, dar conduc în total la sarcina electrica
+ 2e, în conformitate eu experienta. Aceasta presupunere pare a fi confirmata
§Î de emisia de electroni de catre substantele radioactive. S-a doveclit însa ca
aceasta imagine nu corespunde eu realitatea. Astfel, pentru .ca un electron
· sa existe în nucleu,, conform proprietaJilor ondulatorii ale particulelor, trebuie
ca el sa posede o lungime de unda asociata egala sau mai mica decît climen-
siunile nucleultii. Aceasta afirmatie corespunde cererii ca electronul sa fie
localizat în interiotul nucleului. îinînd cont ca electronul!din nµcleu va trebui ·
sa aiba o energie aproximativ egala eu cea observata în fenomenele de raclio-
activitate, §Î luînd în consideratie relatia energie-impuls, putem calcula lungi-
mea de unda asociata ·

À,. = -h = - - -h- - - - h
~ 10-12 m,
P _!_ i,/E2 - m:c4 _!_ VEc(E +2m,,c2)
0
C C

luînd pentru energia cinetica a electronului 1 MeV §Î pentru energia totala

expresia E = Ec +m0 c2• Valoarea de 10-12 m pentrµ unda asociata este
prea mare pentru .n_ucleu care are climensiunile de aproximativ 10-14, m.
Aceasta concluzie împreuna ·eu alte consecin1:e prevazute de modelul electrono-
protonic, care nu conduc la rezultate corecte, au condus la abandonarea acestui
model. · . ·
Rezolvarea corecta a problemei constitutiei nucleare, a fost posibila numai
în momentul în care a fost descoperit neutronul (1932 - J. Chadwick). Neutro-
nul ca particula elementara, se caracterizeaza printr~ masa aproape egala
eu cea a protonului, dar de sarcina electrica nula. w.· Heisenberg, pe de o
parte, §Î I. Tamm §Ï D. Ivanenko, pe de alta, au fost cei care au înteles
(1932) ca în constitutia nucleului trebuie sa existe §i neutronul. Astfel nucleul
este eonstituit din Z protoni §Î clin N neutroni, care dau valoarea masei
nucleare corecte. ·

6.2. CARACTERISTICILE FONDAMENTALE ALE NUCLEEJ.OR

a) Sarcin~ nucleara (Z). Am va.zut ca nucleul poseda o sarcina nucleara -

egala cu + Ze datorita celor Z protoni conµnuµ de nuclett. Cum -este însa
clistribuita aceasta sarcina în interiorul nucleului? Raspunsul la aceasta între-
bare î1 pot da experientele de împrii§tiere a particulelor încarcate (electroni,
particule alfa), de mare energie, pe nuclee. Particulele eu eare se bombardeaza
nucleelevor fi împra§tiate (deviate de la traiect9ria rectilinie) în funeµe de ener-
gia lor, de sarcina totala nucleara, precum ~i î1~ functie de clistributia sarcinilo!

763
 Parlic11/, tt
+2e
Fig. V.6.1

din interiorul nucleului (fig. V.6.1). în fig. V.6.2 este reprezentata distributia
unghiulara a particulelor alfa, calculata în ipoteza unei sarcini ·nucleare puncti-
forme (curba a) §Î a unei distribuµi continue a sarcinii electrice pîna la mar-
ginea nucleului (curba b). Datele experimentale conduc la concluzia distributiei
uniforme a sarcinii în interiorul nucleului dupa cum se vede din figura V.6.3
(pentru nucleele de oxigen Z = 8, cobalt Z = 27, indiu Z = 49, bismut
Z = 83). Se pot trage cîteva concluzii interesante din datele experimentale
prezentate: a) protonii ,sînt distribuiti relativ omogen pe întregul volum al
nucleului, ceea ce exclude posibilitatea de a aplica un model planetar pentru
mi§carea, particulelor nucleare ; b) dimensiunile nucleului cresc propoqional
eu sarcina (Z) ; ,c) nucleul are o raza care, ·clin cauza scaderii treptate a densi-
tatii materiei nucleare spre marginea nucleului, poate fi definita doar aproxi-
mativ. • .

30° 50° . 71° 90° 110° /J[J· 150c

l/ngh;1,'.I de imprii~tler-e, {&)

. Fig. V.6.2
\

76t
 1
----------

-19
xlll . ,
~ 1,75
t
~
eu"' 1,50
.'3
t
-..::
c..,
~ f,25
Il..>
:::::
-~ f,00
t,
·tt:,
~
~
0,75

·-
~

~
Cl)
t::: 0,50

q25

0 ~-:---i:--~-.L.....;:!.....,_,_~-.i:~...._:::s._~f'
0 f 2 J 4- 5 6 J . 8 · .9 X /0-fJ
Oislanfa de/a cenlrul riuc/eului, (cm)
Fig. V.6.3

b) Masa nucleului. ·Masuratorile de masa nucleara se fac astazi eu o precizie

foarte mare, ceea ce ne furnizeaza informatii pretïoase asupra stmcturii nuclee-
lor. Masele relative se masoara în prezent fata de o unitate atomica de masa
(a.m.u.) care reprezinta 1/12 din masa atomului de carbon §Î are yaloarea
1,66032,- 10- 27 kg\ Masa atomica relativa se niai nume9te §Î g-reutate àto'mica.
Masa atomica relativa, rotunjita la numaml întreg cel mai apropiat se nume§te
numar de masa §Î reprezinta în · acela§i timp numarul de particul~ existente
în nucleu. Masa exacta a nucleelor difera de masa exacta atomica, în ultima
fünd• înglobata §Ï masa electronilor atomici. Masuratorile foarte exacte de
mase nucleare au permis descoperirea fenomenului de izotopie. Izotopii sînt
nuclee care poseda acela§i numar atomic Z dar care au numere de masa
diferite. Izotopii sînt, astfel, atomi care ocupa aceea§i casuta în tabloul periodic,
deci au acelea§i' proprietaii chimice, dar difera prin masa lor. Astfel s-a des-
coperit ca izotopia est~ un fenomen foarte raspîndit în natura §i ca elementele .
ce se gasesc în natura sînt în marea lor majoritate amestecuri de izotopi.
Astfel oxigenul poseda trei izotopi, eu A = 16, 17 §Ï 18. S-a descoperit astfel
una din cauzele care fac ca masele atomice relative sa nu fie numere întregi.
Sa luam ca exemplu clorul (Z = 17) care în natura se gase§te sub forma unui
amestec de doi izotopi· eu A = 35, respectiv 37. Abundenta relativa a celor
doi izotopi fiind 75,4% §Î 24,6% iar masele izotopice exacte fünd 34,9800,
respectiv 36,9776 a.m.U:., masa atomica a amestecului izotopic natural
va_ fi 34,9800 ·0,754 + 36,9776 •0,246 = 35,457, exact valoarea obpnuta

765
. experimental 9i care reprezinta masa, chimica a clorului. (care se folos~te de
exemplu la calculu.1 maselor molàre). Se poate pune aci problema cauzelor
pentru care izotopü sînt reprezentati în natura prin valori düerite ale abun-
dentei lor. Aceasta problema este deosebit de complexa 9i dep~e9te cadrul
discutiei de fata. Se poate aminti doar ca sînt implicate în aceasta problema,
atît aspecte legate de stabilitatea în timp (fata de dezintegrare) a düeritilor
izotopi, ca 9i probleme legate de sinteza pe scara cosmica a elementelor. În
orice caz, nu ne ~teptam ca abundenta izotopica sa fie acee~i pe Pamînt
§Î pe alte planete sau corpu.ri cer~ti (lucru confirmat 9i de analiza: e9antioa-
nèlor lunare). :
Nucleele eu Z düerit dar eu acel~i A, se numesc nuclee izobare. Ca exemplu
se pot da : zirconiu.1 eu Z = 40 §Î N = 56, molibdenu.1 eu Z = 42 §i N = 54,
ruteniul eu Z = 44 9i N = 52, care ~u toti acela~i numar de masa A = 96.
În fine amintim existenta unor nuclee numite izomere ce poseda acela9i Z 9i A
darse deosebesc prin alte proprietap fizice (stabilitate etc.).

S-a convenit ca nucleel_e sa se noteze prescurtat astfel :

numa.rul de masa ~ 23 Na + ~ starea de ionizare a izotopu.lui
numa.rul atomic ~ 11 ,,. 12 ~
numarul :de neutroni
_ '- simbolul chimie

Nu este obligatorie scrierea tuturor acestor caracteristici lînga simbolul

chimie, ci doar pe cele care intereseaza în problema data. De exemplu : 24N a
prin care se întelege izotopul eu A = 24 al nucleu.lui de -sodiu.
·s-~r parea ca cunoscînd masele exacte ale protonu.lui, 9i neutronu.lui precum
§Î numarul lor dintr-un nucleu dat, sa putem prezice masa exacta a nucleului.
De exemplu izotopii hidrogenului ar trebui sa aiba masele 2,017124 ; 3,036104.
În realitate masele ma.surate ,ale acestor izotopi sînt : 2,014708, respectiv
3,01700. Diferentele care se constata nu corespund unor erori experimentale
din cauza preciziei deosebite în masurarea maselor. Diferentele corespund
unui fenomen 'mai profund 9i mai general legat de energia de legatura a nucleu-
lui pe care î1 vom discuta mai jos. Se define9te defectul de masa ca marimea
diferentei dintre masa exacta a nucleu.lui §Î numarul de masa corespunzator :
6.m = M - A. Importanta §Î semnificatia acestui defect de masa va rezulta
în cele ce urmeaza. Variatia defectu.lui de masa pentru nucleele existente
în tablou.1 periodic este reprezentata în fig. V.6.4.
c) Energia de legatura. Nucleele, în afara de cele radioactive, prezinta o
stabilitate exceptïonal de mare. Se poate exprima gradul de stabilitate al
unui izotop dat în modul urmator : se face .düerenta între energia totala a
celor Z protoni §Î N = A - Z neutroni din nucleu, §i energia totala a nucleu-
lui. Aceasta diferenta este. eu atît mai mare eu cît nucleu.1 este mai stabil.
Pentru a obtine energia nucleu.lui nu este nevoie sa cunoa9tem în amanunt
structura nucleu.lui, ci ne putem folosi de legea de conservare a energiei. Parti-
cu.lele constituente ale nucleu.lui, ramîn legate în nucleu, deoarece ele au nevoie
de o anumita energie pentru a fi scoase qin nucleu, energie care poarta denu-
mirea de energie de legatu,ra. Ettergia totala de legatura a nucleului este atunci
egala eu energia -necesara eliberarii tuturor · particulelor din nucleu. Conform
teoriei relativitatii, între energia §Î masa unei particule exista o retape de cores-
pondenta E == mc2• În copsecinta, energia totala a nucleu.lui ar trebui sa fie :

7ô6
 L1
o rn.u ,
I
I
I
I
+0,05 I .
I
A"' A• I
,20 170/
0 i
\ I
\ I
-0,05
\
\ I
/
0 SO
·'----✓
100 ISO 200 . 250 300 A .

Fig. V.6.4

Zmpc2 + (A - Z)mnc 2 • În realitate ea este Mc 2, unde M este masa experi-

mentala, exacta, a nucleului. Diferenta :
E1 = [Zmpc 2 + (A - Z)mnc 2] - Mc 2 = 6.mc 2 (6.1)
reprezinta ~nergia de legatura totala a nucleului. Împarp.nd aceasta~energie
de legatura,' la numarul de particule din nucleu (A) obtinem energia de lega-
tura pe nu-cleon E 1/A, reprezentata în fig. V.6.5 pentru elementele întregului
sistem periodic. Rezulta de aci ca nucleele cele mai stabile sînt cele din mij-

Ezeg
A
MeY 10
9 t------=-:a-,_,...._..lli'iiiiiit-=-::
8
7
G
------
-~---
.S

j'
2 '
f
50 100 150 200 A

Fig. V.6.5

767
'
 locul tabloului perioclic, pentru care energia de legatura este cuprinsa între
7,5 ~i 8,6 MeV pe particula. ,
d) Dim;nsiunile nucleelor. Nucleul se poate reprezenta aproximativ ca
îiind o formap.e sferica, compusa clin neutroni ~i protoni, strîns legaj:i unul .
de altul, Tot aproximativ vom putea vorbi deci de raza nucleului despre care
am mai amintit. Este însa bine sa se aminteasca ca toate mijloacele experi-
mentale permit aprecierea razei ,,electrice", aclica conduc la estimarea distri-
butiei protonice clin nucleu. Raza nucleara propriu-zisa este cea corespunza-
toare clistribup.ei "neutronilor ~i protonilor. Deoarece nu se presupune o repar-
tizare diferénp.ata a protonilor i~ :neutronilor în nucleu, se admite ca. raza
,,electrica" este de fapt raza reala a nucleului. Da~a mai j:inem cont ~i de
faptul ca. particulele clin nucleu sînt de natura cuantica, vom întelege ca raza
nucleara este o ma.rime destul de imprecisa ~i greu de definit. exact.
e) Alte marimi caracteristice nucleelor. Pe lîng~ marimile caracteristice
nucleelor mai sus discutate, nucleele mai 'poseda ~i altele ca: spin, momente
electrice ~i magnètice etc. care sînt de o mare importante. în întelegerea
proprietap.lor nucleelor dar care depasesc cadrul acestei caqi. Din aceasta.
cauza ele nu vor fi stucliate..

'\ 6.3. FOR'fELE NUCLEARE

Avînd· acum o privire de ansamblu asupra constitutiei ~i- caracteristicilor

nucleelor, putem trece la problema mai complicata a cauzelàr care determina
stabilitatea exceptionala a nucleelor. Pentru aceasta, sa analizam care sînt
foqele ce acµone_aza în interiorul nucleelor. Cele mai importante foqe par
a fi cele coulombiene, din cauza clistantelor extrem de mici între protoni.
Astfel într-un nucleu de heliu, cei doi protoni care se gasesc la distanj:a de
aproximativ 10-14 m se resping cu o foqa. de F 0 = Ke2/r 2 = 2,3 N. Aceste
foqe devin tot mai puternice pe masura cr~terii numarului de protoni,
deoarece toti protonii interacµoneaza unii eu alµi. Care pot fi foqele care sa
contrabalanseze aceste forte de respingere? Foqele gravitaµonale, datorita ,
constantei atràcj:iei universale extrem de mici, conduc la foqe de atracj:ie
pentru cazul amintit, de 1,9 ·.10-88 N, deci total neglijabile. De asemenea, foqele
centrifqge, care în cazul atomùlui asigurau echilibrul pe traiectorie, nu mai
pot fi luate în consideratie deocamdata aici, deoarece nu mai putem vorbi
' de un sistem planetar. (Amintim ca foqele centrifuge joacato~ un rol destul
de important în cazul nucleului dar nu pot asigura stabilitatea nucleara.)
Rezulta ca în nucleu trebuie sa existe alte forj:e, necunoscute 'înca, care sa
asigure nucleului stabilitatea observata experimental. Aceste foqe au fost ·
denumite Jorle nucleare. Vom cauta ca pe baza observaµilor experimentale,
sa deducem proprietaj:ile acestor foqe nucleare. În primul rînd ele .trebuie
sa scada mult mai repede eu distanj:a dintre particule (deoarece nu se ,,simt"
la scara atomica) ca foqele electrostatice. In al doilea rînd, ele trebuie sa
aiba. numai caracter atractiv, analog foqelor gravitaµonale. În al treilea
rînd, ele trebuie sa se manifeste atît între protoni, în-qe neutroni, cît ~i între
neutroni ~i protoni. Se verifica experimental ca intensitatea acestor forj:e nu
depinde de sarcinile particulelor care interacj:ioneaza. Aceasta proprietate,
împreuna eu egalitatea maselor, protonului ~ neutronului, fac ca cele doua
particule sa fie privite ca doua stari ale unei singure particule numita nucleon.

768
Vom putea sa exprimam cantitativ actiunea acestor fotj:e scriind energia poten-
tiala a unei particule în preajma nucleului :
Et,=_ Al+ À2' (6.2)
- 'Y r"
unde A 1 ~i A 2 sînt constante iar n - puterea eu care scade, eu distanta, energia
potentiala datorita fotj:elor nucleare, care este > 2. Primul termen, electro-
static, fiind repulsiv este negativ, pe cînd · al doilea, nuclear, fiind atractiv
este pozitiv. Reprezentînd grafic aceasta relatie obtinem fig, V.6.6. Sa ana-
lizam pe aceasta figura ce se întîmpla cînd o particula (P 1 ), de sarcina + e
~i de energie cinetica Ec se apropie de nucleu venind de la infinit. Pe masura
ce se apropie de nucleu, .fortele de respingere cresc §Ï d~ci §Î energia sa poten-
tiala cre~te. in consecinta, pe masura apropierii de. nucleu, energia cinetica
scade pîna cînd la distanta r3 energia cinetica a particulei devine nula. întreaga
ei energie s-a transformat în energie potenµala. Energia cinetica fiind nula.,
particula este pentru o fractiune de timp în repaus. Din cauza fortelor de
respingere, particula, în momentele ulterioare, se va îndeparta treptat de
nucleu, eu ·viteza mereu crescatoare pe masura mic§orarii energiéi potentiale
~i a cre§terii celei cinetice. Rezulta ca o particula, va putea sa atinga nucleul,
daca are o energie suficienta casa atinga punctul r4 = suma razelor nucleului
§i particulei incidente. Pentru orice energie mai mica ca aceasta, distanta
minima de apropiere va fi mai mare §i deci particula nu va ajunge în contact
eu nucleul. Se spune ca ea a fost împra~tiata de catre nucleu. Din contra,
pentru orice energie mai mare ca cea necesara atingerii punctului r4 , parti-
cula va putea patrunde în interiorul nucleului ~i deci se va putea gasi §i sub
influenta fotj:elor nucleare. Se poate astfel defini o energie potenµala de prag,
numita bariera de poten/ial coulombiana, necesara pentru ca o particula sa
intre în nucleu §i care este data de retapa simpla:
B= Z,.Zpe2 ,
(6.3)
R,. + rp
unde Z,, ~i Z,, reprezinta numerele atomice ale nucleului ~i particulei incidente,
iar R,, ~i rp, razele nucJeului ~i a particulei incidente. Conditia ca o particula
sa intre în nucleu, se va putea scrie atunci sub forma Ee ~ B.
Cea mai convenabila particula din punct de vedere al energiei necesare pen-
tru pa.trunderea în nucleu, este neutronul, ca're datorita lipsei sarcinii electrice,
poseda o bariera. B = O. Acestui fapt i se datoreaza marea raspîndire a expe-
rientelor- de bombardare a nµcleelor eu neutroni în zilele noastre.
în apropierea nucleului, curba energiei potentiale prezinta o scadere foarte
rapida, ce marcheaza regiunea în care fotj:ele nucleare devin dominante. in
ceea ce prive9te originea fortelor nucleare nu putem spune nimic pentru mo-
ment deoarece ele sînt inclisolubil l~gate de proprietatile particulelor elemen-
tare.

6A MODELE NUCLEARE

a) l\lodclul piciiturii. Ca ~i în cazul atomului, vom cauta acum sa vedem

cum este construit nucleul, cunoscînd componenpi §Ï fotj:ele ce sînt 1n joc.
in interiorul nucleului, fotj:ele nucleare sînt cele predominante §Î deci ele vor

769
 7.

t,

01------l---4-----1-----~----,::----,-J,--....-..l-----------------'-+-------
2,!JD'J r 5 6 0
7 x/0- cm

., r3 Il
Ep(r,)
r1 r

-2

-3

-t,

-5 A 8
;:- - ;a
-6

J'ig. VJU
 150

A-Z
numor
de
neufronl '
I.
100

so

10 20 'tO GO 80 l,
Nvmor de prolonl ,-.;:.:-;:: ,,..,:

Fig. V.6.7

determina în prima aproximatie modul de aranjare a nucleonilor în nucleu.

Fiind forte de distanta. scurta. de actiune, fortele nucleare vor actiona practic
numai asupra primilor v:ecini, pe cînd fortele electrostatice vor acp.ona asupra
totalita.tii protonilor din nucleu.. Aceste deosebiri vor conduce la o cr~tere
mai rapida a .tiumarului de neutroni decît de protoni pentru nucleele stabile
(fig. V.6.7). Cu alte cuvinte neutronii joaca. un rol de ,,ciment" în edificiul
nuclear. Din cauza foqelor nucleare puternice, de atractie, P.articulele clin
~ucleu sînt strîns unite, astfel încît formeaza un sistem compact. Se poate
spune de asemenea ca. nucleonii de la periferia nucleului vor fi sub acp.unea
unor foqe îndreptate spre centrul nucleului asemanatoare foqelor de tensiune
superffciala.. Toate aceste observatii ne permit sa aproximam nucleul eu o pici-
tura de lichid, în care fiecare particula participa la volumul total nuclear
eu volumul sau propriu, care este aproxim.ativ constant (v 0). în acest caz
putem scrie :
v 0 A = 4R8 /3, de unde :
R = r 0 (A)113 , eu 1' 0 = 1,5 •10-13 cm, (6.4)

771
 / '

E1e.
T
fO
1
.
1
9
4 ,zc
_ 8 9 e _ - 6 __ ~o :11:. - -
8 He - -
7
6
5
2 -
I\
I :~
--- -
~~--
If- .L-

,,. Y- • Nuclee slulJJÏe

1] x Nuclee inslolJ11e
3
2 //
j/
I
. . . ·' -
r

f 2 3 4 5 6 7 8 9 ID If 12 13 ft,. 15 16 fB 20 22 24 25 A

Fig. V.6.8

undeA estenumarul de masa, R- razamedie anucleului sferic, r 0 - oconstanta

care este determmata experimental. Aceasta formula semi-empirica, se verifica
bine experimental §Î dovede§te astfel corectitudinea acestei imagini simple
asupra nucleului. Folosindu-ne de aceasta relatie, putem calcula densitatea
,,materlei nucleare" care este :
- M - 1,672 • 10-21 A 1011 k / s
p--- 4 O:l gm.
V - 1t ros A
8
Rezulta de aci o .valoare enorm de mare pentru densitatea ,,materiei
nucleare", cît §i faptul ca densitatea nu depinde de tipul nucleului. Toate
aceste concluzii, concordante eu experlenta, ca 9i altele pe care nu le vom
discuta, fac din modelul picaturli un ajutor pretios în întelegerea fenomenelor
nucleare.
b) '.Modelul piturilor nucleare. Asemanator eu periodicitatea proprletatilor
fizico-chimice ale elementelor, §i în cazul nucleelor au fost descoperite unele
proprietap de perlodicitate (fig. V.6.8). Se constata astfel, ca nucleele eu un
numar de 2, 8, 20, 50, 82, 126, ... protoni, au o energie de legatura mai
mare ca celelalte nuclee §i deci sînt mai stabile·. Aceasta observatie, ca 9i multe
. altele, nu pot fi explicate prin modelul picaturii.
Periodicitatea 'îtnor proprietap nucleare, functie de numarul de protoni
sau de neutroni, indica existenta în interlorul nucleului a unor paturi nucleare.
Din cauza împachetarii strînse a nucleonilor, existenta acestor paturi nu mai
este legata §i de o grupare spapala corespunzatoare a nucleonilor. Pe baza
acestui model de paturi, se pot determina starile de energie ale nucleonilor
clin nucleu, care se dovedesc a fi cuantificate. Modelul paturilor nucleare 1

pune în evidenta astfel caracterul individual al; ~carii particulelor în nucleu,

spre deosebire de modelul picaturii care scoate în evidenta comportarea colec-
tiva a nucleonilor în nucleu.
Pe lînga aceste doua modele nucleare, au mai fost dezvoltat( §Î alte modele
mai mult sau mai pupn complete. Dintre toate, cel ca1;e în momentut· de fata
pare a descrie ce1 mai bine comportarea nucleonilor în nucleu, ca. §Î proprieta-

772
 ... _
., \

ple nucleelor, este modelul generatizat, care reune§te atît caracterul colectiv
al mi~carii nucleonilor, dat de modelul piciturii, cît ~i aspectele individuale
ale mi~cirii lor, descrise în cadrul modelului paturilor nucleare.

6.5 RADIOACTIVITATEA

. Radioactivitatea este partea fizicii nucleare care se ocupa de studiul nuclee-

lor instabile. _Prima lege cantitativa a fenomenelor radioactive a fost data
de catre J. Elster §Ï H. F. Geitel (1899) ~i se refera la legea dezintegrarii
radioactive. Sa presupun~m ca la momentul initial avem;:,N O nuclee de spêcia
A. Experienta arata ca dupa un interval de timp, cantitatea de nuclee de
specie A se mic~;oreaza, aparînd în schimb o cantitate; corespunzatoare de
nuclee de alta specie, sa zicem-B. Spunem ci a avut loc o dezintegrare spon-
tana, o· transformare nucleara, care se poate scrie simbolic J.?rin ecuaµa :
A ~B + + + ...
b c (6.5)
unde b, c, . . . sînt_ particule emise în urma acestei transforma.ri nucleare.
Experienta arata de asemenea ca nici o acµune exterioara nucleelor, nu
este _capabila sa influenteze desfa§urarea acestui fen!)men~ de dezintegrare.
Rezulta ca el este determinat doar de condiµile interne, nucleare. De aceea.
se poate presupune ca numarul d~. nuclee care se dezintegreazi în unitatea de ,
timp, este propoqional ~u numarul de nuclee existente la momentul inipal :

- ~= W (6.6) ,.

À fiind o constànta caracteristici fiecarei specii nucleare. In{egrînd aceasti

, ecuape, obpnem legea dezintegririi radioactive (fig. V.6.9):
N = N 0e-)J. (6.7)

•\•

0,5 t rs t
f 2 5 .Âf

o,692 l,J!I 2.08

Fig. V.6.9

773,
 ·i

Aceasta. lege ascunde în spatele ei, caracterul statistic ·al dezintegrarii radio--
active, 9i este foarte bine verificata experi_mental. Caracterul statistic al dez..
integrarii radioactive, se manifesta prin aceea. ca. nimeni, nici chiar nucleele
vecine nu ,,cunosc" momentul dezintegrarii unui nucleu. Acest lucru mai
înseamna, ca. pot exista nucle~ care sa nu se dezintegreze .decît foarte tîrziu.
Ca masura a vitezei de dezintegrare, se ia timpul dupa care numarul de nuclee
de specie data scade la jumitate. Acest interval de timp poarta numele de
timp de înjumita/ire, !]i se poate deduce punînd conditia N == N 0 /2: .
T% = ~2 = 0,~3. (6.8)

0 alta ma.rime care poate sa caracterizeze viteza de dezintegrare, 9i care este

des întrebuintata în practica este activitatea. Ea se define~te ca numar de
nuclee ce se dezintegreaza în unitate ]4e timp. Astfel, activitatea se exprima
prin relatia:
(6.9)
Unitatea de masura pentru activitate este dezintegrarea pe secunda, iar ca
multiplu: (micro-, mili-) curie, care are valoarea 1 curie == 3, 7 •1010 dez/s.
. Curie-ut reprezinta aproximativ activitatea unui gram de radiu.
A doua lege fundamentala a radioactivitatii este legea de ,deplasare data
·de Fajans ~i F. Soddy (1912). E3. reprezinta recunoa~terea faptului ca. dezinteg--
rarea este un fenomen de transformare nucleara eu alte cuvinte o transmutatie.
Aceasta lege este o consecinfi. a legilor de conservare a sarcinilor ~i a num.i--
rului de nucleoni la o dezintegrare. Astfel, pentrn dezintegrarile a., ~' sau y
se pot scrie simbolic urmatoarele ecuatii, care sa exprime legea de deplasare :
~A_,. :::S + :ix dezintegrarea œ
1A _,.1+iB + -1~ dezintegrarea ~
:A ~ 1B + y dezexcitare y
Se poate observa ca emisia de radiatii gamma este impropriu numita dez-
integrare, deoarece în cursul acestui proces nnclenl nu sufèra o transformare
strncturala, ci doar o trecere de pe o stare energetica pe alta. În acest fel
emisia de radiatii gamma coexista en celelalte doua tipuri de dezintegrari.
Nucleele initial 9i final în cazul dezexcitarii eu emisie de radiatii y, poseda
aceea~i compozitie de particule, dar au 1grade diferite de stabilitate. Ele se
numesc izomere. '
Cauza fenomenelor radioactive trebuie cautata în proprietaµle de stabili-
tate sau instabilitate nucleara. Dezintegrarea nucleara este o expresie a ten•
dintei sistemelor fizice de a trece spre stari de energie cît mai j oasa. În
acest fel vom putea spune di. o· dezintegrare va fi posibila daca este îndeplinita
conditia ca energia nucleului înainte de dezintegrare sa fie mai mare ca suma
energiilor nucleu.lui rezultat ~i a particulei emise. Deci, conditia necesara,
pentru ca o dezintegrare sa aiba loc este ca
(M' + m)c 2
- Mc 2 < 0, (6.10)
unde M ~i M' sînt masele nucleelor iniiiat ~i respectiv final, iar m masa particulei
emise. Pe baza acestei relatii se pot prezice tipurile de dezintegrari pe care le pot

774
 '' : :: ',: /,'
. : '·i <"'- ,
'' •· .

-suferi nucleele. Rezulta ca dezintegririle eu emisie de protoni sau de neutroni,

sînt foarte putin probabile, deoarece diferenfa mai sus ara.tata nu satisface
conditia de dezintegrare, pentru nid o pereche de: nuclee care sa difere printr-un
proton sau neutron•. Analizînd situapa pentru cazul emisiei de particule ex, -
se constata ca condipa începe sa fie îndeplinita pentru nucleele eu A ~ 209.
Din aceastà cauzà, nuclee alfa emitatoare, sînt numai nucleele grele. Sa anali-
zam ceva mai îndeaproape dezintegrarea ex. Pentru ca o particulà alfa sa poati
para.si nucleul, trebuie sa aiba o energie suficient de mare pentru a învinge
bariera de potenµal nuclear (în sens invers .acum, fata de cazul discutat ante..
rior - fig. V.6.6). Sa luam un exemplu concret: ~10Po care emite particule
ex eu energia de 5,3 MeV. îinînd cont de relatia semi-empiricà care ne da
razele nucleare (6.4), putem calcula bariera de potenpal pentru emisia ot
a poloniului-210, ·
B = Z,,.(ZPo - 2)es = 25,8 MeV. (6.Jl)
RPo
Se vede ca pariera este mult mai mare ca energia particulei emise. Acest para-
dox nu a putut fi lamurit decît, prin a§a numitul eject tunel, de catre G. Gamow
(1929). Daca ne amintim de cele spuse la capitolul de macanica cuantica,
_ mtelegem di o particul_a a,:-e o probabilitate diferita de~ zero de a depa§i o
bariera de potenpal, chiar daca are o energie mai mica ca înalfimea barierei,
deoarece bariera din punct I
de vedere cuantic poseda o anumita transparenfa.
în felul acesta, particula alfa va putea ie§i din nucleu (e~ drept destul de greu,
destul de pufin probabil) ducînd la dezintegrarea ·nucleului. Probabilitatea
de tunelare se poate ·calcula cuantic, §i astfel sé poate calcula perioada de
dezintegrare a nucleului ex activ. Poloniul-21O avînd o perioada de dezinteg-
rare (de înjumatafire) de 188 de zile, are o constanta radioactiva À core~pun-
zatoare, de 5,8 •10- 8 s- 1 • Din legea. fundam~ntala a dezintegrarii se poate
vedea ci aceasti constanta are semnificapa unei probabilitafi de dezintegrare
(6.6). Se vede astfel ca probabilitatea de dezintegrare este foarte mica pentru
110Pa. Putem aprecia transparenta barierei nucleare, printr-un rationament
simplu. Ne putem imagina ca particula alfa efectueaza în nucleu, mi§cari
oscilatorii, deoarece este mereu respinsa de peretii barierei de potenfial. Astfel
frecventa de ciocnire eu perèpi barierei va putea fi apreciata conform relapei
evidente : / = v/2R unde v - viteza medie, a particulei în nucleu ; R - raza
nucleului. Pe de alta parte, din ipoteza undei asociate obpnem ca 2R -. k/mv,
de unde / = k/4mR 2 • Punînd pentru m valoarea masei· particulei alfa, §i înlo-
cuind toate celelalte date, obfinem pentru cazul poloniului-210 o frecvenfa
de 3·102° s- 1 • Daca notam transparenta barierei de potential eu D, atunci
probabilitatea ca particula sa strabata bariera va fi egala eu À= JD. De
aci cunoscînd pe À §i pe / putem calcula direct transparenta, care rezulta D =
= 1,9 •10- 28 • Rezulti astf~ o valoare extrem de mica pentru transparenta ......
barierei, totu§i ·suficienta pentru a determina o dezintegrare eu o perioadi de
înjumitatire de 138 zile. Daci consideram ca perioada de înjumatàtire este
o ma.suri a vietü medii pentru nucleele instabile, -vedem ·ca în acest timp
particula alfa se ciocne§te de perep de - 4 •1029 ori, §Î numai' o data în medie
reu§e~te sa scape prin : transparenta. · ..
0 alta caracteristica a emisiei prin efect tune1,· este faptul ci particula are
in· afara nucleului aceea§i energie ca cea pe care a avut-o în interiorul nucleului.
• Recent, dezfntegrarea p1otonîcl a fost tof u~i observatl.

715
 r .

Dèoarece starile energetice din nucleu sînt cuantificate, particulele alfa emise
vor avea energü bine determinate. .
Ain discutat pîna acum cauzele emisiei de particule afla.. Sa trecem acum
la dezintegrarea ~- Aci problema este pentru început foarte complicata de-
oarece electronii emi9i din nucleu, nu pot exista în el. Deoarece s-a demonstrat
experimental, ca ace9ti electroni nu provin nici din înveli9ul electronic al
atomului, originea lor pare a fi necunoscuta. În realitate dezintegrarea ~
este mai mult o consecinta a proprietatii particulelor elementare de cît a nuclee-
lor. S-a dovedit ca electronii apar ca urmare a transforma.di neutrooilor în
protoni dupa schema
• +
An -+ lP _fe. (6.12)
Aceasta transformare are loc în· momentul în care are loc dezintegrarea. Ac-
centuam ca aceasta este o transformare veritabila 9i ca nu putem spune ca
neutronul este format dintr-un . proton 9i un electron. Aceasta transformare
s-a dovedit a fi spontana ~i daca tinem cont de faptul ca neutronul poseda
o masa puµn mai mare ca cea a protonului, putem întelege procesul ca o tre-
cere spre o stare mai convenabila energetic. Astfel eà se conformeaza regulii
amintite pentru dezintegrari, putînd fi considerata. înca o dovada a afirmatiei
ca neutronul 9i protonul sînt doua stari ale unei particule unice numita nu,cleon.
Aceasta transformare se poate pune în evidenta direct, experimental, ~
s-a putut determina viata medie a neutronului liber (18 minute).
Deoarece fa dezintegrarea ~ numarul de nucleoni ai ndcleului nu se modifica,
nucleul rezultant este un izobar al ·nucleului radioactiv.
putem completa tabloul fenomenelor de dezintegrare beta adaugînd ca
în 1932 Anderson descopera existenta ·unei particule de masa egala cu cea
a electronului, dar de sarcina pozitiva. El a denumit aceasta particula electron
pozitiv. sau pozitron. În curînd s-a constatat ca pozitronul poate ·fi gasit 9i
ca urmare a dezintegrarilor radioactive· care se numesc astfel, pozitronice
(dezintegrare ~+). Emisia de pozitroni poate fi explicata printr-un· mecanism
asemantator emisiei de electroni ~i corespu~de schemei de transformare :
tp
i -+on
1 + 0 .
+te (6,.13)
. $i în acest caz se obpne un nucleu izobar cu cel initial.
Datoritâ faptului ca la o transformare eu emisie dè electroni sau de pozi-
troni variapa masei este mica în comparatie cu dezintegrarea alfa, conditia
de dezintegrare nu se limiteaza doar la regiunea nucleelor grele. Nuclee ~
active se cunosc !JÎ printre nucleele ~oare.
Dezintegrarea fiind o consecinta a instabilitatii nucleare vom putea spune
ca ea se poate observa la acele nuclee la care protonii ~i neutronii nu sînt
,. într-un raport · convenabil care sa confere maximul de stabilitate. Astfel,
un numar dispropoqionat de mare de protoni fata de neutroni, va duce la
dezintegrarea pozitronica prin transformarea unui proton într-un neutron,
obpnîndu-se în felul acesta o compozitie neutrono-protonica mai favorabila
energetic. În cazul unui exces de neutroni se observa o dezintegrare electro-
nica în urma careia numarul de protoni cr~te obµnîndu-se o compozitie
nucleara de o mai mare stabilitate. .
1

În fine, amintim aci o transformare nucleara care are asupra nticleului un

efect identic eu dezintegrarea pozitronica, dar care nu conduce la emisia de

776
, ,l

particule clin nucleu. Aceasta de~integrare se nume~te captura electronica,

§i consta în captarea de catre nucleu a unui electron de pe o orbita atomica
(de obicei de pe patura cea mai apropiata de nucleu, patura K). în acest
proces nucleul sufera o transformare care poate fi descrisa prin ecuapa:
. (6.14) I

/
Putem suma astfel toate datele desprë dezintegrarile radioactive sub forma
unui tabel, care sa conpna tipul de dezintegrare, legea de deplasare cores-
punzatoare, conditia necesara pentm aparltia dezintegrarii respective, spectrul
energetic al particulelor emise §Î în fine exemple caracteristice pentm acea
~ezintegrare (tabelul V.14).
TABELUL V.14

Tipul de
dezintegrare : I,egea de deplesare : Conditfa de aparltfe : 1Speclrnl .._uc al
particulei emJse : ~cmplu

IX (A,Z)-+(A-4,Z-2) 1M~J::M+mH 6 discret 210

84
Po-+ 206
82
Pb +œ
p- (A, Z)-► (A, Z+l)
A
zM>z+iM
A continuu S2p.:_.s2 S
15 16
+ {3-
A A + p+
p+ (A, Z)-+(A, Z-1) zM~z-iM + 2nz 6 continuu l~C -+ 1gB

Captura!( (A, Z).-+(A, Z-1) A A

zM>z-1M + m,, - ~Be-+ ~Li

Din acest tabel se poate constata ca la dezintegrarea beta energia particu-

lelor emise prezinta un spectm energetic continuu spre deosebire de dezinte-
grarea alfa, ~i în opozitie eu caracteml cuantic al starilor energetice din nucleu.
·Aceasta inconsecventa nu se datoreaza faptului ·ca nucleul nu are stari ener-
getice cuantificate ci, dupa cum a aratat W. Pauli (1931), la transformarea
reciproca a neutroiiilor §Ï protonilor mai apare înca o particula ce nu poseda
sarcina electrica §Î are o masa de repaus nula. În acest fel, energia trans-
forma.rH se împarte între electron §Ï . aceasta particule., denumita neutri,z,o.
Energia care revine electronului va putea astfel sa varieze între rezo §Î valoa-
rea maxima disponibila. Din aceasta cauza electronii din dezintegrarea beta
prezinta un spectru continuu de energii, dar care are o limita maxima de
·energie, care corespunde unei energii bine determinate, caracteristice speciei
nucleare date. Transforma.rite. neutron-proton se vor putea scrie în mod corect
astfel: ·
0tn -+ ltp + -1oe + v (6.15)

lP -+ A~ + Ye + v.
Sa trecem acum la emisi~ de radiatii gamma de catre nuclee. Aceste radiapi
sînt einise, dupa cum am mai amintit, în procesele de dezexcitare a nucleelor.
Din aceasta cauza, emisia gamma este o însotitoare a majoritaµi dezintegrarilor
alfa ~i beta, în cazul în care nucleul rezultant se gise§te: pe o stare energetica
sµperioara starii fundamentàle. Timpul mediu pe care nucleul îl petrece în

777
\
 '\

CQ

27
Co33 T,;2 =5,:Jani
,/

Fig. V.6.10

starea excitata este în general foarte scurt (de ordinul a 10 7 sec.). Exista
cazuri în care acest timp este de ordinul orelor sau chiar zilelor. Se spune
în acest caz ca nucleul prezinta o stare izomera. Energia radiatiei gamma emise
este egala eu diferenta energetica între cele doua nivele, excitat ~i funda-
mental. Din aceasta cauza spectral energetic al radiatiei gamma este un spectru
discret, cum era de a~teptat. U nele nuclee pot emite mai multe particule
la un act de dezintegrare. Din aceasta ;cauza este necesara cunoa~terea, pentru
fiecare nucleu în parte, a schemei de dezintegrare. tn fig. Y.6.10, se da o astfel
de schema de dezintegrare pentru un radioizotop foarte raspîndit ca aplicatil
practice : 6 °Co. Schema de dezintegrare cuprinde pe axa verticala energiile
nivelelor nucleare, iar pe orizop.tala Z-ul, conform legii de deplasare. În urma
dezintegrarii electronice a cobaltului-60, ia na~tere izotopul 60 al nichelului,
care avînd Z = 28 va fi reprezentat în dreapta nucleului de cobalt. Nucleul
de nichet rezultat din dezintegrare _se va afla pe o stare excitata, de unde -
va trece pe starea fundamentala ~prin :emisia. a doua cuante gamma de energiile ·
1,17 ~i 1,33 MeV. Radiaiia beta de energie 0,31 MeV este reprezentata printr-o
sageata la dreapta, iar radiaµa gamma prin sageata verticala. tn acest fel schema
de dezintegrare contine toate datele necesare pentru a descrie ckzintegrarea
consideratà. !
' Descoperirea radioactivita/# ·artificiale (1933) acondus la largirea aplicatiilor
pa~nice ale izotopilor radioactivi ~i a condus la întelegerea mai profunda a.
fenomenelor nucleare~ Substantele radioactive artificiale nu se deosebesc
principial de cele naturale, deosebirea constînd în faptul ca ele, din diverse
motive, rnu se gasesc în natura. Izotopii radioactivi artificiali se obtin prin a~a
numitele reacJii nucleare pe care le vom studia îti capitolul ~urma.tor. A]a cum

778
 ''

.se poate vedea din tabelul V.15, este i:osibil ca nucleul rezultat din dezinte-
grare, sà fie la rîndul lui instabil §i sà se dezintegreze, prin <:misie de particule,
în alt nucleu. În ace,t fel iau na§tere seriile radioactive, care leagà genetic
un numar mare de izotopi radioactivi. În naturà exista trei astfel de serii
radioactive care încep eu nuclee grele §i se terminà eu nuclee stabile de la
mijlocul sistemului periodic.

TA.BELUL V.15 Serin urnnlu-rndlu (A= 4,i + 2)

83 8-1 85 86 87 88 89 90 91 92
~ \ 82

238 ~ u
;;?' ~
234 Th~Pa~U

230
-
-----
Th;;:::---'".,t.

226 Ra
.......-,J.-----
-

222 .,J..___,- Rn?"

oL-----
1

218 . p ::.;::::--"
~ 0

b_;,;;;>"B. 13 P
214 PT.i.1/0
210 Pb~ Bi L Po

206 Pb~rl.,
----

~,
Serin torlulul (A

232
.,
= 4n)

82 83 84 85 86 87 88

~Th
R'f5
89 90 91

228 Ra ~ Ac ~ Th
j;;;;t;«=
224 r/..___.-Ra
7'
220 J.~Rn
:.,;;-,'
216 cL__,,_- Po
212 p~.f.., Po
1

~ .Lee'
208 Tl~Pb

779

. \)
 •·· 1

TABELUL V.15 (continuare). Serin nctlniu~ul (A = 4n + 3)

83 84 85 86 87 88 89 90 91 92

,.._
235 ~u
R"
231 .. Th ;è Pa
_::;-
.1- 227 AcifTt
Ra
~.z
223

219 ,:1..~Rn
~ -~----
215 ' p O :;:.::---'"
~~
211 Pb if"iu ~ Pcr

207 Pb~ ----

Serin neptunlulul (artificinlü) (A = 4n + 1)

.
~ A-~
.·1 z 1 ·,
5~_ 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96

24i Am~Cm
J.../
/
237
. .L/Np

233
r~
Th.k"""
229
J..~
225 RaÇA.c
.J.JY'
221 Fr~
..1 __/

217 At..,..........-
o/...~
213 B.:;;-;
1r o
····~---

209
~z
Pb~ Bi

6.6 REACTII NUCLEARE

Reactia nucleara este o transformare nucleara, ca rezultat al ciocnirii unei

particule de energie suficient de mare -eu un nucleu. Prima reactie nucleara
a fost prodnsa de' E. Rutherford (1919) ~i consta în transformarea azotului

780

/
 ---, \,

în oxigen ca-urmare a bombarda.rii eu particule alfa. Aceasta reacpe se poate

scrie astfel : - ·
1
~ +:oc ➔
1
:0
+ ~p. (6.16)
Realizarea acestei reacµi nucleare a deschis epoca ,,alchimiei moderne" deoarece
a realizat vechiul vis al transforma.ru elementelor.
Putem întelege mai bine ce reprezinta. o reacµe nucleara, daca. o compara.m
eu o reacpe chimica obi§nuita : ·
F + 1/2 H 2 ➔ HF+ 380 eV,
1:ir + ~H ➔ 1:0 + ~e + 6,52 MeV. (6.17)
în urma·' reacpei chimice, între fluor §Î hidrogen, ia na§tere o molecw.a de
acid fluorhidric, pe. cînd dintr-o reacpe nucleara. între acelea§i nuclee rezulta
oxigen ~i heliu. Se observa ca. în ambele cazuri se degajeaza. o cantitate de
energie, motiv pentru care ambele reacµi se numesc exote-rme sau exoenergetice.
în cazul în care producerea reacpei necesita. consumul unei energii din exterior,
reacpa se num~te endoterma sau endoenergetica. Comparînd valorile energiilor
în cele doua cazuri mai sus prezentate, se vede ca în reactia nucleara. se pune
în libertate o cantitate mult mai mare de energie, decît în oricare reacµe
chimica cunoscuta.. în general o reactie nucleara: se poate scrie simbolic :
+
A +a ➔ B~+ b W sau A(a, b)B, (6.18)
unde A §Î B sînt nucleul tinta §Î cel rezultant ; a §i b sînt particula bombar-
danta §Î particula emisa, iar W este energia de reactie, care daca este < 0
reactia este numita endoenergetica, iar daca este > 0 exoenergetica. Energia
de reactie se prezinta. sub forma de energie cinetica, ce se obtine pe seama
reacµei sau care trebuie cedata particu.lei pentru a putea patmnde în nucleu
§Ï a produce transformarea dorita.
Într-o - reacpe nucleara se conserva : a) energia totala, b) impulsul total,
c) sarcina electrica ,.totala, d) suma numerelor de masa..
-Sa d.iscutam7pe rînd consecintele acestor legi de conservare. Legea de con-
servare a energiei ne va conduce la expresia :
{m1c9 + E 1) + {m2c2 + Es) = (mac2 + E 3) + (m,c + E,), 2
(6.19)
. unde E 1 , E 2 , E 8 , E,, sînt energiile cinetice ale nucleelor §Î particu.lelor partici-
pante la reactie, în ordinea a(A, B)b, iar mc2, sînt energiile proprii ale nuclee-
lor ~i particu.lel6r, conform teoriei. relativita,tii. De aci:
/ W = E 3 + E, - E 1 - E 2 = [m1 + m 2 - m 3 - m,]c2• (6.20)
De aci se vede ca energia de reactie se poate calcula direct, cunoscînd doar
masele exacte ale componentilor care intra în reactie. Ca exemplu, putem
calcula energia de reactie pentm transformarea azotului în oxigen prin bom•
bardare eu particule alfa :
W = 931 · (14,0075256 + 4,0038761 - 17,0045374 - 1,0081451) =
= - 1,188 MeV. .
Deoarece W < 0 reactia este endoterma §Î deci necesita o energie initiala pentru
particu.lele alfa Qombardante, de cel pupn 1,188 MeV. Se poate spune ca
reactiile endoterme au un prag de reacJie, dat de valoarea lui W.

781

/
 Le~e, de conservare a impttlsttlui pentru o reacpe nucleara seI va scrie :
m1V1- + - = -+ - m8v8 m,v,, (6.21)
- ffl 8V1

unde v este viteza unui component al reactiei. Legea de conservare a impul-

sului ne conduce la concluzia ca energia de prag pentru o reacµe nucleara
.

este mai mare decît W. Pentru a demonstra acest lucru sa aplicam legea de
conservare a impulsului pentru cazul particular al nucleului µnta în repaus
(E2 = 0). în;momentul în care nucleul este lovit de particula, nucleul se va
pune în mi~care în virtutea legii de conservare a impulsului. Rezulta ca o
parte din energia cinetica a particulei incidente s( va cheltui transformîndu-se
în energie cinetica de mi~care a nucleului ~ numai restul de energie este folosit
pentru reacµa propriu-zisa. Astfel pragul de reacµe va fi dat de
Eprag = 1W 1 + ·. Eno, (6.22)
unde Eno este energia cineticë. preluata de nucleul campus prin alatumrea nucleu-
lui tinta ~i a particulei incidente. Conservarea impulsului ne.. va da atunci _:

tnaVs = (ma + m1) • Vno de unde "111: = ma • v2 , (6.23)

· m1 + ma
unde[ m1 este masa particulei, m1 - masa~ nucleului[ tinta, v2 - viteza parti-
culei, ""° -
viteza nucleului compus. Atunci:

de unde:
(6.24)

Pentru reacµa descrisa anterior W = 1,ISS MeV §Ï deci Eprag = 1,286 MeV.
~ Am folosit în rationamentul anterior notiunea de nucleu compus. În concep-
µa' actuala pe care o avem asupra majoritatii tipurilor de reactii. -nucleare la
joasa energie, nucleul compus este un stadiu intermediar al reactiei., nucleare,
reactie ce decurge în trei etape : stadiul de particula §Î n.ucleu tinta indepen-
dente, stadiul de nucleu compus (sau intermediar) §Î stadiul .de dezintegrare
a nucleului compus (model N. Eohr de rèactie nucleara). Experientele arata
ca acest model corespunde realitaµi (pentru energii nu prea mari ale particulei
inddente), formarea nucleului compus fiind o realitate fizica dovedita.
Pe linga legea de conservare a energiei §Ï a impulsului, la o reactie nuclear~
se conserva §i sarcina totala, §Î suma numerelor de masa, cele doua leg1
putînd fi scrise astfel : ·
Z1 +Z 2 = Z8 +Z 4 ; A1 +A 2 = A8 + A,. (6.25)
Aceste doua legi au fost folosite deja la scrierea ecuatiilor sim bolice ce descriu
reacµile nucleare. ·
Nu întotdeauna energia de prag a reactiei nucleare determina §Ï valoarea
minima a energiei particulei incidente pentru ca o reacfie nucleara sa aiba.

V82
 8
~(MeV}
25
2lr ,,/
22 /
~
i,·
1
20 --~(\\-~
/~,~~·,t·
18 --e,~
()~.,.,
16 J(0,oi~·
·e.. •
'o~~~,
llr
/ ,,,.~--
12
-
-
trll
, --
del
t) '
fO ·o\ oeil- '
-
8 - ,er j;,t' ,
2rf'I~.
6
::: I'

t,-

2
- .
0- --
O / ID 20 30 t,0 50 GO. 70 BO 90 100 !ID z
,,,N
7

Fig. V.6.11

loc. Energia de prag mai sus discutata se refera doar la energia minima nece-
sara. pentru ca o reacp.e nucleara. sa aiba loc, dar. nu spune nimic în legatura
eu energia necesara ca particula' sa intre în nucleu. Într-adevar, am va.zut cl
pentru ca o particula sa atinga nucleul este nevoie de o energie mai mare
, sau cel putin egala. eu ,cea a barierei de potential coulombiene (B). În acest
fel conclip.a E 2 ~ Eprag este o concliµe necesara dar nu §Ï suficienta pentru
ca o reactie nucleara sa aiba loc. Se mai cere îndeplinita §Î condip.a E 2 ~ B.
ln acest caz,· particula va putea patrunde în nucleu §Î va avea suficienta ener-
gie pentru a efectua transformarea nucleara.. În fig. V.6.11 se da graficul
dependentei înaltimii barierei de pote,nµal, - B, pentru reactii eu .particule ex
§Î p.
Deoarece reacµa nuclearà are ca etapa. intermediara formarea unui nucleu
compus sînt posibile, principial, mai multe cai de desavîr§ire a reacp.ei. Astfel,
revenind la cazul bombardarii azotului eu particule alfa, în care caz nucleul

783
intermediar este un izotop al fluorului, putem sa ne ~teptim _în principiu -~
la urmitoarele reacpi: ·
1
:0 +:p
1,188 MeV-
•~ + ~n - 4,74 MeV
•~ + ~œ -+ (1=14'),. 0 -+ •~ + :œ + 0,0 MeV ·
1
;N + ~P + lp - 14,9 MeV
:0 + ~n + ~p - 5,84 MeV
1

Cum §tim dinainte care este probabilitatea realizarii unei cii oarecare, clin
cele posibile? Pentru aceasta, un indiciu important n obµnem calculînd ener-
giile de reacµe, din bilanp.û maselor. Din analiza valorilor obµnute (trecute
în dreptul fiecàrei reacpi), rezulti ci cel mai probabil proces este al treilea.
ln realitate .acest proces nu este o reacp.e nucleara deoarece nu conduce la
modificarea structurii nucleare §Î se nume§te tmpra~tiere. Toate celelalte:· pro-
cese sînt reacp.i nucleare propriu-zise, care necesitë. pentru producere o energie
cinetici a particulei alfa de minimum energia de prag calculatà din energiile
de reacp.e respective. Din cele aratate rezulti ci nu la orice ciocnire a parti-
cttlei alfa eu nucleul se va produce o reacp.e nucleara. O màsura a numarului
actelor de ciocnire eu nucleul se poate obfine calculînd suprafa~ de ciocnire,
care reprezinta aria cercului de raza ~gala cu suma razelor nucleului ciocnit
§Ï a particulei incidente (în aproximatia nucleelor · sferice) fig. V.6.12:
n(R1 + R,.) 2 • Ne a§teptam ca probabilitatea de a se efectua o reactie· nucleara
datà, sà fie proporj:ionala eu aceasta arie. Aceasta probabilitate se nume§te
secJiune eficace de reacJie. Ca unitate de masurà pentru secµunea eficace s-a
ales aria aproximativa pe care o prezinta ·un nucleu cu raza de 10- 12 cm:
1 barn (b) = 10-u cm2• (6.26)
Revenind la exemplul ciocnirii oc - N, putem spune de exemplu cal pentru
e_nergii ale particulelor oc mai mici de 6 MeV sectiunile eficace vor fi o-3 > 0-1 >
> o-2 > o-6 , a,= O. Se observa cà reactia nucleara descoperità de Rutherford
este cea mai probabila reacfie din acest caz. Dacà în întreaga proôa ce este
iradiatà eu particule alfa, avem N nuclee pe cm2, atunci putem vorbi de o
secJiune (totalà) macroscopica de reacJie data de relap.a:
- . ~ = Na. (6.27)

Particulo
incidenfti

b -
V

Fig. V.6.12

784
 Deoarece secµunea eficace se masoara în cm2, iar densitatea de nuclee în cm - 3
· rezulta. c~ secµunea eficace macroscopica se va masur.a în cm- 1 •
Daca analiza.m nucleele, ce rezulta clin reactia mai sus discutata din punct
de vedere al numarului de protoni 9i de neutroni pe care î1 contin, vom observa
ca nucleele 1~ 1 ~ 1~ nu pot fi stabile deoarece nu conµn numarul optim de
protoni 9i de neutroni. Ca urmare, nucleul de 1~ este radioactiv ~+ (eu Twr=
1
m::: 7,4 s) iar nucleul de ~ este radioactiv ~- (eu T ½ = 68 s). În acest fel,
.ca urmare a react~ei nu~eare s-au obpnut substante radioactive care nu sînt
gasibile în natura. Acest fenomen se nume9te radioactivitate artificiala. Reactii
de acest fel pot fi obp.nute §Î cu particule de: alt tip cum~ ar fi neutronii sau
protonii. Datorita faptului ca neutronii nu poseda sarcina electrica, nu sînt
împiedicaµ sa se apropie de nucleu (de catre bariera coulombianà de poten-
µal.) În acest fel, reactiile eu neutroni pot avea loc chiar la energii apropiate
de zero, ceea ce explica raspîndirea lor ca metoda. de obpnere a transformarilor
nucleare. Ca exemplu de astfel de ciocnire neutron-nucleu sa luam cazul :
(6.28)
Daca rezultatul reacµei este înglobare~ neutronului în nucleu, 9i singura
particula. emisà este o cuanta. gamma, reacµa se nume9te de captura radiativa.
Dacà ca urmare a reacpei rezulta. un nucleu radioactiv, reactia se nume~te de
activare ,· daca reacfia are ca rezultat reemisia~. unui neutron, procesul se nu-
me9te împra~tiere. Cu toate ca bariera coulombiana de potenfial, în cazul reac-
tiilor cu neutroni nu joacà un rol direct, ea afecteaza totu9i rezultatul posibil
al reactiei prin faptul ca ie9irea unei particule înca.rcate din nucleu, în urma
reactiei, este c.ondiµonata de ea. Acest lucru se poate vedea din tabelul V.16,
care sumeaza posibilitaple 9i caracteristicile corespunzatoare ale reacµei
borului cu neutroni.

TABELUL V.16

Tipul reacfiei Nucleul rezultat

Secfiunea Caracteristiclle w B
microscoplœ (barnl) nucleului rezultat. Mev MeV

B (n, y)
captura l~B 0,5 stabil FI. +8,65 -
l3 (n, P) 1 0,1 +0,74 1,21
activare JBe instabil:~

B (n, ex) 1 lLi 4 017 stabil +2,79 1,82

B {n, •')
lmpr~ere
iiB 0,88 stabil - -
Se poate spune ca în general sectiunile eficace, pentru reactiile eu neutroni,
//
eu emisie de particule încarcate, sînt foarte mici datorita barierei coulombiene
de potenµal. De, aceea doar la nucleele eu Z mie (la care bariera coulombiana
este· relativ micà) reacpa c~ emisie de particule încarcate produse de cioc-

785
 nirea eu ·neutronü incidenp. -de mica energie, este probabila. Astfel de cazuri
sînt reacpile : -
t7N(n,p)14C W . + 1, 14 MeV; · B ~ 1,8 MeV cr= 1,75 bn.
UC1(n,p) 85S W = + 1,44 MeV; B ~3,6MeV cr= 0,19 bn.
10B(n, «)7Li W = +·2,79:Mev; B ~ 2,7:MeV cr= 4017 bn.
Ultima reacpe, avînd .,o sectiune mare de captura a neutronilor, este ·foarte
des·, folosita ,.pentru,,.ecranàrea surselor de neutroni.
Printre reacpile eu neutroni, care prezinta. o deosebita importania practica.
se afla. ~ un tip ·'deosebit de reactie numita fisiune. Reacµa de fisiune, notatl
prescurtat (n,.f), se caracterizeaza prin aceea ca nucleul pnta se dezintegreazl
în doua sau mai multe nuclee de mase apropiate. Ele se numesc fragmente de
Jisiune. Pe lînga·fragmente de fisiune se mai emit, în urma reacpei, o mulp.me
de particule u§oare ca «, P, n, y etc. Fisiunea este o proprietate a nucleelor
grele care prezinta un grad mare de instabilitate, deterininat de numarul
mare de protoni pe care îi conpn. Astfel 285U se fisioneaza eu neutroni de ener-
gie foarte mica. Ca în cazul oricarei reacpi, !JÎ reacp.a de fisiune are nevoie
pentru a se produce, de o anumita energie de activare (fig. V.6.13). Energia
de activare, deci de desfacere a nucleului în fragmente de fisiune, este de
.aproximativ 6 MeV. Sa vedem care este situaiia în cazul fisionarii 235U eu
neutroni. Reacpa merge dupa schema

2ssu
92 + 1on ~ (2asu)
92 ne ~ f.1S1nne.
· (6.29)

La formarea nucleu.lui compus, bilantul energetic este: W = 931 (236, 12603-

-236, 11912) =6,45~eV (masaexacta aizotopu.lui 286U este= 236,11912a.m.u.).
Rezulta caprin formarea nucleului campus se· degajeaza o cantitate de ener-
gie atît de mare, încît chiar daca neutronu.1 nu aduce nici o contribupe
/
-energetica (poseda energie cinetica nu.la), reacµa de fisiune poate àvea loc.

E Energ,e tfe aclivore

pentru Fisiune

' ,,
' ,
,
Energie de ot!livare
pentru reac/ie

.:nerg,e de reocjie
'
r·
Pia. V.6.13

786
 Fig. V.6.14
Reacp._a de fisiune poate~ fi; u~or înteleasa pe baza modelului picaturii. În
acest model, fisiunea corespunde procesului de rupere a" picaturii nucleare
ca urmare a inglobarii neutronului §i:.a modificarii condip.ilor interne de echi-
libru. Fazele diferite ale procesului de fisiune, numerotate in ordinea scurgerii
timpului ~i calculate conform modelului picaturii, sînt aratate în fig. V.6.14.
Deoarece ruperea~ are loc dupa formarea nucleµlui compus, se pot obpne o
varietate de produse de fisiune. Din aceasta varietate, eu titlu ilustrativ.
vom indica reacp.a .
1
+ + +
:iu in -+ (2ittJ),,c -+ 1j~Xe tiSr sin W. + (6.30)
Acest exemplu ilustreaza afirmatia ca nucleele rezultate din proœsul de-
fisiune au mase apropiate. 0 alta caracteristica deosebit de importanta a
reacpei de fi5!-une este emiterea u_n~ numar relativ: mare de neutroni (in medie
2-8 neutront pentru un act de f1smne la 2:fU). Acest aspect se poate explica
foarte simplu. Raportul neutroni/protoni la nuclee grele este mult mai mare
ca cel corespunzator nucleelor de masa medie, rezultate clin fisiune. în conse-
cinta, fragmentele de fisiune prezinta un exces de neutroni fata de cel optim
(pentru stabilitate nucleara maxima) ceea ce va determina o radioactivitate·
~- a fragmenteloi"; În _acela;;! timp _excesul! de ·neutroD;i ya ~«:nduce la elibe:
rarea §Î expu1zare~ unm numarf relativ maret de. neutront hben m urma actulut
de fisiune. in ftne, o analiza din punct ~e ved~re a energiilor ?~ legatura,
scoate în evidenta enèrgia. mare care se ehbere~za la un act_ 1e ftsJU~e. î__ntr-
adevar, fragmentele de fiSj_Une care_ s_e for1I!e.a~a au o energie_ de,. legatura pe
nucleon mai mare decît a nucleul~1 care aj f~s1ona~. A~est lucru in:eamna, pe
de o parte, ca. fisiunea conduce la sisteme .m~ stabtle! iar pe de alta parte, ca
diferenta energiilor de legatura se va em1te m extenor. Astfel, la 225U, ener-
gia de legaturafpe nucleon este de= 7,5 MeV, pe cînd la fragmentul de fisiune·
de masa medie. ea este de ~l 8,5 MeV, ceea ce conduce la emisia unei energii
de aproximativ 1- MeV pe nucleon, deci aproximativ 230 MeV de fiecare act
de fisiune. Aceasta energie enorma se repartizeaza între fragmentele de fisiune
§Ï particulele emise, sub forma de. energie cinetica. Prin ciocniri cu atomii
-aceasta energie se t~ansfera treptat mediului strabatut de fragmente §Î parti--
cule, determinînd cre§terea puternical a temperaturii. Ca urmare, reacjia de
fisiune poate, principial, sa fie folosita ca sursal de energie (fisionarea u~ui
gram de 286U conduce la cedarea unei cantitaµ de energie de 3 · 10' kWh).
Pentru a realiza acest lucru, este necesaral fisionarea tuturor nucleelor, respec-•
tiv întrejinerea procesului de fisiune pe: o. perioada data de timp, ceea ce s-a
dovedit posibil datorita numarului mare del neutroni care S€i tmit în urma
procesului de fisiune ~i care, astfel, pot fi folositi pentru întretinerea reacjiei.
Fenomenul a fost înteles de E. Fermi, care în 1942l a realizat prima instalatie-
în care reactia de fisiune se autoîntre1ine. Act:st prcces a fost( numit reacfie. in
lanj, iar dis:i::ozitivul experimental a fost denumit pila nucleara sau reactor

787
 -nuclear. Primul reactor nuclear a fost construit folosind drept ,,combustibil"
nuclear uraniul-235 care, dupa cum am va.zut, fisioneaza sub influenta neutro-
nilor de foarte joasa energie. Se §tie ca 236U prezinta o secµune de fisiune foarte
mare pentru neutronii de joasa energie ~i o sectiune neglijabil de mica pentru
fisiunea cu neutroni de mare energie. Din aceasta cauza, întrej:inerea reactiei
în lant se poate realiza numai daca neutronii de mare energie, e ~ la fisiune,
sînt ,,încetiniµ" pîna ajung la o energie suficient de mica încît reactia de fisiune
sa se poata produc~. Ïn acest caz reacj:ia în lant va reprezenta procesul în
care în ·urma unui act de fisiune s-au na.sent mai multi neutroni, care, înceti-
nij:i, produc la rîndul lor alte reactii de fisiune din care iau n~tere alj:i neutroni
care încetinij:i vor fi capabili sa fisioneze alte nuclee de uraniu ~.a.m.d. Procesul
de cr~tere în avalan9a a numarului de neutroni, a numarului de acte de fisiune,
a energiei cedate mediului înconjurator, merge pîna la o limita determinata de
\ ,, ~ondij:iile experimeµtale din fiecare reactor. Menj:inerea reacj:iei în lanj: la un
nivel constant, convenabil, se realizeaza prin captarea unei paqi a neutronilor
rezultaj:i din fisiune prin procese care nu conduc la fisiune (reacj:ii de captura,
de activare etc.), astfel încît numarul mediu de neutroni care produc fisiunea
sa fie egal eu numarul mediu de neutroni care rezulta din fisiune. Acest regim
se nume~te regim critic. Orice depa9ire a acestui regim poate conduce la cre9terea
necontrolabila a reacj:iei în lant, care astfel poate sa cuprinda, eu o mare rapi-
ditate, întreaga masa. de ,,combustibil" nuclear disponibil. Acest mod de
dezvoltare necontrolata a reactiei în lanj: se realizeaza. în ,, bombele atomice"
(de fapt nucleare 1). Degajarea instantanee a unei cantitati foarte mari de
energie în acest caz, conduce la un caracter ·exploziv al reacj:iei în lanj:, eu
urmari distrugatoare pentru mediul înconjurator ~i pentru oameni. Pentru
a preîntîmpina astfel de accidente, reactoarele nucleare sînt prevazute eu
dispozitive automate de securitate (bare de siguranta) care permit în orice
mon;ient sa se preîntîmpine cre9terea fluxului de neutroni din reactor 9i deci
sa se preîntîmpine transformarea reacj:iei în tant controlata într-una necontro-
lata.
Partite componente ale unui reactor nuclear (în mare) sînt urmatoarele :
(a) Zona activa, care reprezinta. regiunea în care se desfa9oara reactia în lanj:;
ea cantine combustibilul nuclear, moderatorul, barele de reglaj 9i de siguranj:a
~i sistemtil de ra.cire. Zona activa de obicei nu este mai tmare de aproximativ
1-2 m3• (b) M oderatorul este un material care asigura. încetinirea neutronilor
rezultati din fisiunea nucleelor. Încetinirea se realizeaza. prin .ciocnirea neu-
tronilor eu atomii moderatorului. În urma acestui proces~ neutronii ·poseda o
energie niai mica, iar moderatorul, preluînd energia, se va încalzi. Dupa modul
în care moderatorul este a9ezat în interiorul zonei active, se pot deosebi doua
categorii ,de reactoare: omogene (amestec oni.ogen moderator-combustibil)
sau eterogene (regiuni de moderator între care exista regiuni cu combustibil).
Cel mai des, ca material rrioderator se folose 9te apa, apa grea, grafitul.
{c) Combustibilul nuclear utilizat de obicei este uraniul natural sau îmbogatit în
izotopul 235. În reactoarele omogene se amesteca eu moderatorul în mod
omogen, iar în reactoarele eterogene se gase~te a 9ezat în cilindri de oj:el (bare),
introdu9i în zona activa. Daca reacj:ia în tant se realizeaza eu alte tipuri de
-combustibil, atunci este posibil. ca ea sa se petreaca ~i sub influenta neutro-
nilor rapizi. Acest tip de reactori cu neutroni rapizi, sînt mai greu de condus
~i de mentinut în regim critic, din care cauza, în prezent, sînt mai putin ras-
pînditi. (d) Barele de reglaj ~i de siguran/a se construiesc din material cu o

788
 ,' , ·--,. I , ~- 1

.:.

secµune mare de captura pentru neutroni. Astfel de materiale sînt cadmiul

9i bo~l. Prin introducerea (manual sau atttomat) mai mult sau mai putin
adîne în zona activa, se poate regla numarul de acte de fisiune care se produc
în unitatea de timp 9i deci puterea reactorului. (e) Sistemul de racir~ este compus
dintr-o serie de tuburi care strabat zona activa 9i prin. care trece un lichld
ce prèia caldura degajata în aceasta. zona, menµnînd temperatura zonei în
limite rezonabile. În acel~i timp, racirea lichidului încalzit se efeétueaza în
afara zonei active, energia. corespunza.toare fiind folosita. la generarea curen-
tuliti electric ·printr-un procedeu oarecare (cazan eu ahuri, turbina, genera-
'tot de curent electric). La reactoarele în care zona activa este mica, cantitatea,
de energie degajata este de asemenea mica, deci ele se folosesc pentru scopuri ·
de cercetare. Celelalte poarta. denumirea de centrale atomoelectrice sau, mai
corect, nuclearoelectrice.
Ca sursa de energie, pe linga reacµa de fisiune, se poate folosi 9i ·uri. alt tip
de reacj:ie : reacJia de fuziune. Cu toate ca. acest tip de reacj:ie este de mult timp
cunoscut 9i eu toate ca s-a dovedit 9i mai rentabil, pîna. în momentul de faj:a
nu a putut fi folosit pentru obµnerea de energie într-un proces controlat. Pro-
' .cesele necontrolate de fuziune au fost realizate în bombele eu hidrogen (termo-
nucleare), mult mai distrugatoare ca cele atomice. Ca 9i în cazul reacj:iilor de
fisiune, problema consta. în a gasi o metoda care sa permita autoîntrej:inerea,
controlata., a reacj:iei de fuziune. Reacj:ia de fuziune consta. în unirea a doua
nuclee u 9oare pentru a forma un nucleu mai greu. Energia care se degajeaza
în acest proces ·î9i are originea, la fel ca în cazul fisiunii, în faptul ca. nucleele
eu masa. atomica medie ~u o energie _de legatura mai mare ca cele u 9oare.
Într-o reacj:ie de fuziune energia cedata se poate calcula facînd bilantul masic, ,
la fel ca în cazùl reacj:iilor obi9nuite. Cantitatea de energie degajata eu aceasta
ocazie este enorma. Cu titlu ilustrativ' se poat'e spune ca. la sinteza . unui kilo-
gram de heliù se elibereaza. o cantitate de energie egala eu 1,5 · 10 8 kWh. Din
pacate aceasta siµteza se poate produce doar în cazul în care se ~nvinge forj:a
de respingere electrostatica între cei doi protoni (bariera electrostatica de
potenj:ial). Cum aceasta. bariera. · este .mare, deocamdata este imposibil sa se
realizeze o autoîntrej:inere pe ~timp îndelungat a rea~µei de fuziune. În tabelul
V.17 sînt date caracteristicile _principale ale celor mai importante reacj:il_~de
fuziune posibile.
TABELUL V.17
tnMitmea barierei de poteniial ezprimatl rn·
Reac1,la de fuziune Energla de rcacµe »'
MeV MeV

1H +1H =ID + ~+ 1,53 \ 0,48 5,56°10 9

•n +1H == 1He 5,9 0,42 4,9 .10 11
aH +1H == 'He 21,3 0,395 4,6 .10 11
OLi +lH 8
CD 'He:+ He 4,1 1,03 1,2 .1010
ne +IH =UN 2,0 1,72 2,0 ·.1010
1IC +1H =HN 8,2 1,75 2,04°1010
. 1aN +1H ==uc +'He 5,2 1,95 2,2a.1010
aH~ +'He= 7Be ,1,6 0,76 8,8 , 10 11 /

Din punct de vedere istoric reacµa·:de fuziune a fost gasita ca sinIDtrul izvor
de energie care sa poata întrej:ine stralu_cirea Soarelui ~i a stelelor. tn _stele se

789
 presupune ca reacµa termonucleara se realizeaza continuu, întretinerea ei
fiind obµnuta prin temperatura ridicata a gazelor care realizeaza la .scara
atomica reactia~ de fuziune. Temperatura ridicata" a atomilor gazelo( presupune
o energie• cinetica de agitaµe termica foarte mare. Echivalentul energiei medii
de agitaµe termica -se poate obtine din relatia 1 MeV = 1,16·1010 °K.
Exprimînd -energia barierei de potential în °K, echivalente energiei agita-
µei terniice, putem vedea care trebuie sa fie temperatura mediului gazos în
care energia dnetica~ medie a atomilor sa fie egala cu energia barierei §Î deci
la care reacµa de fuziune sa poata avea loc. Dar acest lucru nu este suficient,
deoarece cantitatea~ de nuclee fuzionabile s-ar consuma rapid, iar reac"tia ·
s-ar opri. Faptul ca în stele' aceste reacµi fin" de milioane de ani, ne duce la
concluzia ca procesul de -fuziune se autoîntretine, prin refacerea atomilor ini-
tiali. Se cunosc astazi cîteva astfel de cicluri de reacpi de fuziune care se pot
întrepne.. Încercarile de obfinere a reacpilor de fuziurie în laborator au mers
pe aceea§i cale ca în stèle: ridicarea temperaturii gazului ai carui atomi tre-
buie sa fuzioneze. Aceste reacµi, din acest motiv, se l\umesc reacJii termo-
nucleare. Cu toate eforturile, pîna în momentul de fafa astfel de reactii nu au
putut fi întretinute în conditii de laborator.
În concluzie, reacµile nucleare reprezinta un domeniu deosebit de dezvoltat
§Î de interesant al fizicii nucleare. Se poate spune ca cele mai multe aplicatii
ale fizicii: nucleare în §tiinfa, tehnica §i în viata de toate zelele sînt legate mai
mult sau mai putin de acest capitol. in legatura cu reactiile nu~leare la energii
foarte mari, amintim doar ca ele sînt în momentul de fafa foarte bine studiate.,
deoarece se spera ca eu ajutorul lor se vor putea dezlega multe necunoscute
. care astazi stau în fata fizicii. particulelor elementare.

6.7 METODE EXPERIMENTALE iN FJZJCA NUCLEARA

Vom face o trecere în revista a doua probleme experimentale specifice fizicii

nucleare :: detectorii §i acceleratorii. · ·
Radiatiile §Î particulele emise de substantele radioactive nu pot fi detectate
§i identüicate direct prin intermediul simturilor noastre, ci doar indirect,,
prin efectele lor. Exista o gama larga de efecte ale trecerii radiatiei prin materie.
Toate efectele presupun: un transfer de energie din partea particulei catre mediu.,
în acest proces particula mic 9orîndu-§i' energia. S~ poate vorbi, în acest
fel, de procese primare legate de· interactiunea directa a particulei incidente
cu moleculele, atomii sau nucleele mediului ; se poate vorbi apoi de procese
secundare ale acestor interactiuni §Î, în sfîr§it, de Procese sau e/ecte globale,.
vizibile macroscopic, ale acestor interacµuni. În cadrul proceselor primare.
ciocnirea reprezinta fenomenul cel mai important. Din acest punct de vedere
particulele eu sarcina electrica se deosebesc net de cele neutre. Cele neutre
interactioneaza prin ciocniri, în sensul mecanic al cuvîntului. Cele care poseda
sarcina electrica nu efectueaza ciocniri de tip mecanic caci nu ajung în
contact direct eu particula ciocnita din cauza puternicei interactiuni coulom-
biene ce modifica traiectoria. Aceasta modificare este esenta ciocnirii. Prin
intermediul cîmpului particula cedeaza energie, determinînd excita.ri sau io-
nizari ale atomilor sau moleculelor .mediului. 1n gama radiapilor electromag-
netice interacpunea poate fi : un efect f otoelectric, un efect Compton sau un
efect de generare de percchi electron-pozitron. Neutronul interactioneaza doar

790
 e<
h,i/

-h~ ...... 1

Excilar.e lonizore Efè~I Compton Efecf de formore'

(efecf foloeleclric) de perechi e-, et-
Fig. V.6.15

prin ciocniri directe eu nucleele. Efectul fotoelectric consta în etn1s1a unui"

electron dintr-un àtom sau dintr-o molecula, ca urmare a ciocnirii eu o cuanta
de radiatie ultravioleta, X sau y. În acest proces,· întreaga energie a cuantei
de radiaµe este cheltuita, -fapt care se soldeaza eu disparipa ei. În efectul
Compton nu toata energia se cedeaza eléctronului. În consecinta, rad.iapa
î~i schimba directia _de propagare purtînd în continuare o energie mai mica,
·deci o frecvenia mai mica. Generarea1 de perechi ·este un efect caracte-
ristic radiatiilor y de mare energie (> 1 MeV) ~i consta în transformarea unei
-cuante y într-un electron negativ ~i un electron pozitiv, transformare ce
reprezinta un fenomen tipic în lumea particulelor elementare. Electronii
ce rezulta din aceste efecte pot produce efectele secundare amintite, deoarece
poseda o fracpune considerabila clin energia cuantei incidente .. Aceste
efecte prima~e sînt redate schematic în fig. V .6.15.
Particulele încarcate vor excita atomü sau moleculele. Ca urmare, se vor
na,te radiatii de dezexcitare (fluorescenta, scintilatie). Daca particula cedeaza
-0 eriergie mai mare , atomul sau molecula pot fi ionizate. Se produc astfel
perechi de ioni, proces primar pentru foarte multe efecte macroscopice.
În fine, se pot produce disocieri ~i ruperi ale moleculelor, ce reprezinta
1
procesele elementare pentru efectele chimice, fotochimice ~i biologie~ ale
radiapilor.
Principalele efecte ale :radiatiilor sînt: efectele termice, chimice, fotografice,
electrice, luminoase, biologice, de colorare, de condensare, de evaporare
etc. Efectele termice sînt cele mai generale, deoarece ele reprezinta un final
, pentru toate pro.cesele primaré ~i secundare,, în sensul ca pîna la urma ener-
gia cinetica adusa de particula incidenta este cedata partial mediului sub forma
de agitatie termica. Pe baza acestor efecte (a caror ·.dezvoltare nu o putem
face aci) se construiesc detectoarele de radiatii. În acest sens, tabelu.1 V.18
da o imagine de ansamblu !a tipurilor de detectori. Acestea se pot împafti
în trei mari categorii : a) detectori în ,egim continuu care înregistreaza în an-
samblu fluxul de particule ce cad pe detector, b) detecto,i de impulsuri caœ
înregistreaza. trecerea fiecarei particule §Î c) detectori care permit vizuali-
zarea traiectoriei individuale a particulelot.
Sa discutam ceva mai amanuntit despre detectorii cei mai . importanp.
- Placa nucleara sau emulsia nucleara se deosebe~te în principiu de cea
fotografica, obi~nuita, prin grosimea emulsiei: de - 50 µ.m (fata de 5 ... 20µ.m
normal). Ea se folose 9te, sau pentru determinarea fluxurilor globale de par-
ticule încarcate - prin masurarea gradului de înnegrire a placii - (detector
tip (a)), sau pentru urmarirea traiectoriilor particulelor ce au strabatut emu.lsia
'0
79i
 \-

~i au determinat disocierea halogenurii de argint din emulsie (eu microscopul

optic de ma.rire medie: 40 x ... 150 x). Cum halogenura se gase~te în emulsie
sub forma de granule, trecerea particulei se va m·aterializa printr-un ~ de
granule negre. În felul acesta placa rejine urma trecerii particulei (detector
de tip (c)). Tot datorita acestor efecte placa fotografica se folose 9te la radio-
grafii eu radiatii X sau y-grafii. ·
- Detectori bazap pe metode calorimetrice - au fost folosiji la începutul
dezvoltarii radioactivitajii. Se bazeaza pe observapa ca un preparat radio-
activ are întotdeauna o temperatura ceva mai ridicata decît mediul încon-
jurator, din cauza ca energia particulelor emise de substanja radioactiva
se pierde prin ciocniri eu mediul, producînd cre9terea temperaturii prepara-
tului. Astfel de masuratori au permis cunoa§terea 9i masurarea energiei parti-
. culelor emise. Masuratorile se efectueaza în calorimetre.
- Detectarea prin metode electrice se bazeaza pe procesul de formare a perechi-
lor de ioni de catre radiatiile incidente. Mi9carea dirijata a sarcinilor create
reprezinta un curent electric care, masurat eu dispozitive adecvate, permite
determinarea fluxului integral ~e particule. Astfel, cilindrul Faraday cuplat
eu un electroscop a servit lui J. Perrin în 1895 la determinarea semnului sarcinii
electronului. Aceea§i metoda se folose§te azi la masurarea fluxului de particule
extrase din acceleratoarele de particule. În afara de masurarea directe. _a
fluxului prin sarcina purtata de particule, se mai cuno~te -o metoda de o
deosebita importanja : colectarea ionilor p,odu#, în gaze (camere de ionizare,
contori Geiger-Müller, cohtori eu scîntei), în cristale dielectrice - diamant
de exemplu (contori eu cristal} sau în semiconductori (detectori eu semiconduc-
tori). Un exemplu concret de camera de ionizare este redat în fig. V.5.3.
Tot acolo s-a explicat funcponarea concreta a acestor camere, ce difera unele
de altele doar prin forma lor constructiva. Variantele moderne ale camerelor
de ionizare masoara curenpi de ionizare nu eu electroscopul ci eu dispozitive
electronice de amplificare, numite electro1netre. Dezavantajul mare al camerelor
de ionizare consta în valoarea mica a intensita jii curentului de ioni care ia na9tere. ·
Dintre metodele cele mai hune, propuse pentru cre9terea acestui curent, (pentru
u 9urarea masurarii lui), amintim metoda amplificarii în gaz propusa de H. A.
Geiger §Ï E. Rutherford §i îmbitnataµta de Müller, sub denumirea actuala
de contor Geiger-Müller (G.M.). Amplificarea în gaz arelocîn modul urmator:
între electrozii unei camere cilindrice de ioni~are (fig. V.6.16) se aplica un
Ba/on de E!ectrod ctlmdrn:
sticltJ (colod)

Ampflf,colar
6oz la eresiune E/ec!Fod cenlrol de impulsu1'1
sclizufo filifàrm (fJnotl) si
numdrofor
+ elecfromecon,c
----11111------------~___ _;
Fig. V.6.16

792
 ·- .... ,·

potenp.al suficient de ridicat pentru ca ionii colectati (în particular electronii)

sa primeasca energie suficient de mare pentru a crea la rîndul lor ionizarl secun-
dare, fenomenul avînd astfel un caracter de avalan~a. Un alt avantaj al con-
torilor G.M. este posibilitatea punerii în evidenta a trecerii individuale a parti-
culelor prin contor, deoarece trecerea fieca.Î-ei particule se materializeaza
prin aparitia unui curent de ionizare de durata mica, numit puls (sau impuls
electric), care amplificat permite înregistrarea trecerii particulei pe un contor
electromecanic (telefonic de exemplu). Pe rezistenta R, impulsul de curent se
transforma în impuls de tensiune ce ajunge la amplüicator prin capacitatea C.
Pentru ca detectorul sa functioneze este necesara legarea firului central
la borna pozitiva a bateriei de alimentare. Tensiunea necesara este cuprinsa
între 300 ~i 2000. V.
- Detectori eu semieonductori. Dintre detectorii eu colectare de sarcini care
în momèntul de fata. au capatat o mare aplicabilitate sînt detectorii eu semi-
conductori. Ei au marele avantaj ca pot determina cu o deosebit de mare
precizie ( - 0, 1%) energia particulelor incidente, inaccesibila multor detec- ,
tori cunoscup.. · . /
în principiu; acest detector COJ.?.sta. dintr-un dispozitiv semiconductor (jonc-
tiune) caruia i se aplica o diferenta. de potential adecvata. La trecerea parti-
culelor prin regiunea j onctiunii, ionii ~i electronii prod~ vor aduce un aport
suplimentar la curentul electric care circula în regim normal. Astfel, apare un
impuls scurt de· curent, care, amplificat, poate sa fie înregistrat, permitînd
masurarea numarului ~i energiei particulelor detectate.
- Deteetorii eu scintilaJie reprezinta varianta modernizata ~i sensibil îmbuna-
tap.tij. a spintariscopului lui Crooks. Acesta se baza pe observatia din 1903
a fizicienilor Elster ~i Geitel ca sulfura de zinc prezinta un fenomen de lumines-
centa · cînd est~ bombardata eu particule ot. Privita la microscop, aceasta lumi-
nescenta se doved~~te a fi o însumare a unor scînteieri, scintilatii la impactul
particulei ot eu stratu.1 de sulfura de zinc. Scintilatia este în realitate radiatia
de dezexcitare a atomilor excitat.i în urma ciocnirii; eu particula incidenta.
Cu un astfel de dispozitiv a fost verificata experimental împra~tierea particu-
lelor ot pe nûclee, s-a masurat Z-ul elementelor, a fost detectata prima reactie
i nucleara, etc. Modernizarea spintariscopului a mers pe doua cai : , înlocuirea
ochiului pentru detectarea scintilatiilor eu un aparat electric bazat pe efectul
fotoelectric. (foté>multiplicatorul) -~i gasirea unor scintilatori care sa fie cît mai
eficienp:\(cu randament cît mai mare) ..
- ..Camera eu ceaJa sau caméra Wilson se bazeaza pe faptul ca ionii creati
într-o atmosfera suprasaturata cu vapori, sînt centrii de condensare, în jurul
carora se formeaza picaturi fine ale lichidului vaporizat; A.ceste picaturi for-·
meaza, ,,ceata". Astfel C.T.R. Wilson a creat în 1911 camera ce-i poarta
numele. Ea permite vizualizarea traiectoriei particulelor ionizante sub forma
unei dire fine de ceata de-a lungul traiectori-ei particulei. Pentru a putea
obp.ne aceste imagini camera este iluminata lateral cU: o lumina puternica;
traiectoria de ceata, difuzînd puternic lumina, { apare luminoasa pe un
fond întunecat. Camera eu ceata nu lucreaza în mod continuu, ci numai
în anumite momente cînd se creeaza condip.ile optime de saturare ~i formare a
ceµi. în acele momente un aparat fotografic ,,imortalizeaza" traiectoriile
particulelor. Un exemplu al rolului deosebit de important jucat în dezvoltarea
fizicii nucleare este faptul ca pozitronul a fost descoperit studiindu-se traiec-
toriile electronilor în camera Wilson .plasata în cîmp magnetic. ,

793
 .
TAB:SLUL V.18

Tipul de
Efeclul Denumlrca detectorului Sensibll la Construc1fa detectorului detector

ochiul hv; 3.700-7.600 A -

-(a)
•:<

Potochimic placa fotograficll hv; 0-13.500 A 1839 L. J. Daguerre (a)

oc, (3, p, ioni,

placa nucleara mezoni 1919 L. M. Mîsovski (a) (c)
• .,.r·

cilindrul Faraday oc, 13, ioni, p J. Perrin l

.,1895 (a)

camera de ionizare oc, (3, y, X, .•. 1896 M. '1 P. Curie (a) (b)

contorul •G.M. oc, (3, y, X 1924 H. A. Geiger, G. Mfiller (b)

:Slectrlc -
contorul eu scîntef ex 1936 H. Greinacher (b)

contorul eu cristal oc, (3 1941 G. Stetter (b)

... ·,
.
ir~· ~, .
......
detectorul eu oc, (3, y, p, ioni, 1949 K. G. McKay (b)
semiconductorl

Termic 1 calorlmetrul 1 ex, {3, y, p 11903 P. Curie, A. Laborde 1 (a)

\
spintarlscopul oc 1903 W. Crookes (b)

Lumines- detectorul cu scinti- oc, (3, y,X,n,p, 1947 I. l3roser, H. Kallman

laµe ioni (a) (b)
centa
~

I
{3, p de:marc
detectorul Cerenkov 1947 I. A. Getting (a) (b)
energie ,,
·.
..
I"

camera eu ceata ex. (3, p , 1911 C. T. R. Wilson (c)

Camere.
(efecte de
condensare camera eu difuzie «, 13, p 1950 :S. W. Cowan (c)
f}i de evapo-
rare)

camera cu:bute f3, p[mezonl 1960 D. Glaser (c)

794
 TABELUL V.18 (continuare)

Tipul de
Sfectul Denumirea detectorulul SenslbU la Constructi1(detcctorulul dctcctor

detector de
(ex, ~. P), n, (tl) 1933 (a)
activare

Reacpi detectori eu bor n 1938 (b}.

uucleare

detectori eu pro- n 1930 (b}

toni de re~

;
- Camera cu bule este asemanatoare eu camera Wilson, dar este umpluta eu
-, ..
un lichid (de exemplu eu propan). Aci fenomenul este de evaporare locala, deter-
mù:ia.ta. de .energia cedata de particule pe parcursul traiectoriei. În acele
locuri, lichidul se evapora formînd bule de gaz, care iluminate lateral, ca ;;i
în cazul camerei Wilson, poUi fotografiate. Ele sînt folosite azi foarte intens
ta studiul proprietatilor ~i interactiunilor particulelor elementare.
- Detectorii de activare se bazeaza pe reactiile nucleare produse de parti- ·
~ulele incidente de mare enèrgie, în urma carora se produc nuclee radioactive
:, ~ sau y: Ace.~ti detectod. se folosesc mai ales pentru detectarea neutro-
. nului, deoarece el, neavînd sarcina electrica, nu produce ionizari. Cîteva exemple :
a) folosirea reactiei 197Au(n,y)198 Au. Izotopul 198 al aurului este radioactiv·
eu perioada de 2,7 zile, emitînd radiatii ~ eu o energie maxima de 0,97 MeV
~i radiatil y eu o energie de 0,41 MeV~ Sectiunea eficace a reactiei pentru neutroni
termici este ;:mare ( - ~100 b). Detectorul se construie~te sub forma unor
foite subtiri de argint puse în fata unor detectori G.M. pentru radiatii ~- În
felul acesta neutronü sînt detectati prin radioactivitatea ~ indusa. b) detec-
. torii eu bor bazati pe reactia 10B(n,ot)7Li. Particula ot este expulzata eu o
energie de - 1,9 MeV, iar sectiunea eficace este - 600 J b pentru neutroni
termici. Deci se efectueaza o conversie, în locul neutronului se cere înregis-
trata radiatia œ. Constructiv, o sare de bor (BF3) se dep11ne pe peretil unui
, contor G.M., transformîndu-1 în acest fel în contor G.M. pentru neutroni.
Sa trecem acum la sttidiul acceleratorilor. Menµonam de la început ca pot
fi accelerate doar particule ce poseda· sarcina electrica, deoarece procesul de
accelerare se efectueaza în mod universal numai eu ajutorul cîmpului elec-
tric sau magnetic (variabil). Cîmpurile magnetice statice nu pot accelera~ avînd
astfel un rol secundar în accelerare (curbeaza traiectoria particulei). Dezvoltarea
intensâ a metodelor de accelerare începe cam de prin 1926, ca urmare directa
a descoperirii reactiilor nucleare. Pîna în 1926 reactiile nucleare erau produse
eu particule ot emise- de izotopii radioactivi naturali. În curînd ele s:.au dovedit
a fi insuficient de energice pentru experientele propuse. În tabelul V.19 sînt
cuprinse principalele date relative la acceleratori.
Primul tip de accelerator este acceleratorul electrostatic sau acceleratorul direct.
El se compune din ·urmatoarele parti: a) generatorul de înalta tensiune (con-
tinua), b ) sursa de. particule, c) tubul de accelerare, d) tinta. În principiu
aceste paqi componente se gasesc la toate tipurile de acceleratori. La accele-
ratorii direcµ generatorul de înalta tensiune poate fi orice tip de generator

.. 795
\
TAB:SLUJ., V.19

Construit C!mp Precventa Razade ParticulelC Performante

Tipul Denumirca tn... de, •• magnetic dmpului rotaUc 8C<.'Cleratc tn:prczent
clcctrlc
$*: . . "
transformator
de înaltl
tensiune
1926 G. Breit - - liniar
5MeV·
Accelera-
torl 1932 J. D. -- - orlœ
particula
electro-
staticl
tip Cockroft-
Walton
Cockroftl
E. I. S. Walton
- - liniat: lncarca-
tl CU
(directJ) sarcini
• 1

tip Van de 1929 Van del

Graaff Graaff .. - - lfniar
-18:Mev·
1

Accelera- 1931 D. H. particule

torl
liniari
liniar Sloane - const. liniar
grele
20GeV

1934 E. O. varia- p, d, ex, -20:MeV

clclotronul Lawrence- const. const. bil ioni

sin~oclclotron 1946 J. R. varia- p, d, ex

(fazotron) Richardson const. variabil bil ~lOGeV
Accelera-
tori
de rezo- 1946 F. K. '
nanti sincrotron Goward, variabil const. const. e -680:MeV
D. E. Barnes

sincrofazotron 1
(cosmotton) yarfabil const. p,d, 18GeV
(bevatron) · 1947 M. L. variabil
Oliphant ' proton!
(sincrotron de
protoni) .. ~ '
accelera-
tori pr..n betatronul 1945 M. Kerst variabil - const. e 1-SOOMeV
inducµe

de înalta-tensiune : ma9ina electrostatica, transformator de înalta tensiune

urmat de un redresor sau instalapi mai speciale ca generatorul Van de Graaff
sau generatorul în cascada de tip Cockroft-Walton. Tensiunea constanta pe
care o furnizeaza generatorul se aplica unor electrozi ce formeaza un conden-
sator. Pe unul clin electrozi se ·~eaza sursa de particule (pentru electroni sursa
este un filament încalzit, pentm protoni, particule ex sau ioni, sursa este de
obicei un tub de descarcare în gaz la presiune joasa. umplut cu hidrogen,
heliu sau gazul a carui ioni dorim sa-i acceleram), iar pe celalalt electrod se

796
/
/
 + ----Curea
+ C fransporfoore
+
+

Fig. V.6.17

pune tinta pe care· dorim s-o bombardam eu particulele accelerate. Pentru

ca particulele accelerate sa poata ajunge de la sursa la µnta, trebuie sa treaca
printr-o regiune eu vid 'înaintat numit tub de accelerare. în acesf tub sînt
dispu~ electrozi care focalizeaza fasciculul de particule pe tinta. în caz contrar •
fasciculul este divergent, o parte din particule cad pe perepi tubului de accele-
rare ~i nu pe pnta, mic~orînd intensitatea fasciculului de particule. Pentru
o tensiune V, energia particulelor accelerate este Ec = qV unde q este sarcina
particulei. Se vede ca este convenabila accelerarea particulelor eu sarcina
cît mai mare pentru ca la aceea§i tensiune, energia lor sa fie mai mare (parti-
cule «, ioni grei multiplu ionizati). Intensitatea fasciculului de particule acce-
lerate se masoarà în, majoritatea cazurilor prin curentul electric corespunzator.
Cunoscînd sarcina electronului, rezulta de exemplu ca un curent de protoni
de 1 mA corespunde unui flux de 6 •1016 particule/s.
Sa descriem principalete· tipuri de acceleratori.
(1) Generatorul Van de Graaff este o m~nà electrostaticà prin influenfà ce
permite producerea a milioane de volµ. În fig. V. 6.17 se poate vedea schema
unui astfel de generator. Este format dintr-o sfera metalica{de razà R ce formeaza
cu~ca Faraday §Î care prin intermediul colectorului (B) culege sarcinile de pe
banda transportoare (C). Banda transportoare!prime§te
. la rîndul ei sarcina

797
 de la un generator de înalta tensiune obi~nuit (de 10-20 kV) prin intermecliul
unor vîrfuri ascuµte (a)., Pentru realizarea transportutui banda se confec-
tioneaza clintr-un material izolant (cauciuc, hîrtie, ... ) ~i este pusa în mi~care
\ în sensul inclicat în figura de un motor electric eu o viteza constanta v. Sà
analizam acum mai pe larg fiecare porpune càci numai în acest fel vom întelege
modul de functionare. Sursa de înalta tensiune (U0} se aplica (borna pozitiva)
pe un sistem de vîrfuri ascutite plasate în fata benzii transportoare. Pentru.
a mari intensitatea cîmpului, în spatele bet;1ZÜ se ~aza o placa legata la borna
negativa (pamîntul) a sursei de înalta tensiune. !n dreptul acestor vîrfuri
se produce un fenomen de ionizare ca urmare a cîmpului electric intens. Deoa-
rece la vîrftirile aseutite se produce o acumulare de sarcini superficiale eu
o densitate foarte. mare .( a), cîmpul în imecliata vecinatatè (E = 21ta) va fi
foarte mare. Ca urmare a ionizarii, electronii ljÎ ionii negativi ,·~vor merge spre
vîrf iar ionii pozitivi vor fi respin~i ~i vor fi proiectaµ pe banda transportoare.
A~tfel banda va transporta eu viteza v o sarcini eu o densitate superficiala a,
respectiv un curent de încàrcare al sferei egal eu I = a lv unde l - la.timea
benzii transportoare. Sarcina de pe banda va fi transportati integral deoarece
banda este izolatoare. Ajungînd în punctul (B) în interiorul ·sferei, sarcina
va fi colectati printr-un sistem de perii:electrice legate de sfera. Sarcina cu-
leasa· în acest fel, se va raspîndi pe suprafaia sferei, de unde nu mai poate
reveni, clin cauza efectului de cilindru Faraday. Sfera fiind un condensator
sferic de capacitate C = R, potenj:ialul la care se încarcà este U = Q/C. S-ar
parea ca potenj:ialul sferei poate crè~te oricît de mult eu conditia de a se aduce
cît mai multà sarcina pe ea. Din pàcate exista cauze ce limiteaza aceasta
cre~tere, una ""din cele mai importante f~nd legata de rigiditatea clielectrica
limitata a aerului sau a mecliului gazos clin juru.1 sferei. Din aceasta cauza
peste o valoare a cîmpului electric!apar efluvü, scîntei, descarcari ce limiteazà
valoarea maxima a sarcinii ce poate fi acumulata pe sfera. Pentru aer, valoarea
maxima a cîmpului electrie, în eondij:ii normale este de E" OJ 30:kV/em. Deoare-
ee legatura dintre potenj:ial ~i cîmpul la suprafata sferei este eunoscuta. E =
= ~ , rezulta di valoarea maxima· a tensiunii va fi
R
Umax = E,lR, (6.31)
deci ere~te proporj:ional eu raza sferei. ; Pentrula creljte tensiunea maxima
se poate merge fie pe ealea maririi razei sferei, fie pe cea ·a cre~terii rigiclitaµi
dielectrice. În ultimul caz generatorul se introduce într-o atmosferi de gaz
.la presiune ridicata (de exemplu N 2, C02 , la presiuni între 8-28 atmosfere). Tot
pentru marirea tensiunii acceleratoare se pot c~pla doua generatoare Van
de Graaff încarcate eu sarcini opuse, dublîndu-se astfel tensiunea. Acest an-
samblu se nume~te tandem. în fine curentul maxim, pe care-1 poate debita,
un astfel de generator se gàse~te u~or clin relaµa I = alv, în care introducem
- 1E .
valoarea a,,.a. =·...l pentru densitatea maxima de sarcina transportata,
~2
I =E,iv. (6.32)
ma 2

Ca exemplu pµtem lua un generator Van de_ Graaff eu raza sferei de 1 m, eu

o banda de 50 cm laµme, antrenati eu o vitezi de 20 m/s. Tensiunea ~i curentul
maxim (teoretic) vor fi U ,,,0 = 3 M.V ~i I ma = 0,5 mA. Aceasta limita este

793
 Tuburi de fugii

. -Jncinfo
vidofo

Surso
de particule
Fig. V.6.18

însa foarte greu de realizat practic. Din punct de vedere energetic, lucrul
niecanic ce se depune pentru încarcarea ,sferei, este determinat de învingerea
foqei electrostatice de respingere dintre sarcinile pozitive de pe banda .~
sarcina pozitiva mereu crescînda a sferei. Se poate ajunge la situapa în care
foqa de respingere .literalmente ,,sufla" sarcinile de pè banda transportoare,.
la sfera nemaiajungînd deéît o cantitate infima de sarcini.
(2) A cceleratoritl liniar face parte clin grupa de acceleratori de rezonan/a sau
ciclici deoarece accelerarea se face prin trecerea repetata (ciclica) à particulelor
printr-o zona acceleratoare. Existenja unui astfel de ciclu va cere dupa cum
se va vedea, respectarea unei condipi de sincronism. Acceleratorul liniar
este construit (fig. V. 6.18) dintr-o· incinta vidata în care este plasatà o sursa
de ioni §Ï o serie de cilindrii· metalici (tuburi de fuga) ~ezap unul dupa altut,
centraji §i de lungime crescînda. Là. capatul lor se ~aza pnta ce va fi bom-
bardata •. Alimentarea tuburilor se face (ca în figura) de la o sursa..de înattl
frecvenja §Î înalta tensiune. Accelerarea se1'petrece în zona dintre .tuburi,
iar în interiorul tuburilor particulele se mi§di liber (inerpal). · 'Condipa de
sincronism (de rezonanja sau de ciclicitate) se pune astfel : pentru a fi acceleratl
particula trebuie sa gaseasca la ie§irea din tub un potenjial accelerator (tubut
sa aibe o polaritate inversa particulei accelerate). Cum viteza va cre§te la
fiecare treapta de accelerare , rezulta ca lUJ;Lgimea~ acestor tuburi va trebuî
sa creasca în mod proporponal, deoarece frecvenja tensiunii aplicate estecon-
stanta (f). Daca terisiunea generatorului este U 0, la fiecare' regiune de acce-
lerare, energia particulei va cre§te eu qU 0, iar daca avem' n tuburi energia
tptala va fi
E = nqU 0 , ] . (6.33}
q fünd sarcina particulei accelerate. La prima accelerare particula Î§Ï va
cre§te en~rgia de la .zero la qU 0 • În mod corespunzator, viteza particulei va

799
fi data de retap.a de conservare a energiei : v1 = 0
V~
presnpunînd parti-
~u1a nerelativista (E ~ mc2 - m este masa particu1ei ~i în consecinta variatia ·
masei eu viteza este neglijabila). În intervalu1 de timp T = _!_ ea va
2 2f
trebui sa se IllΧte în interiorul tubu1ui, timp în care se va petrece schimbarea
polaritap.i tubului astfel ca la i~irea din primul tub, sa-1 gaseasca pe cel de
al doilea eu o polaritate convenabila pentru accelerare. De aici rezulta
l _ v • T = "' /2qU . _!_ .
i- 1 2 V m 2f
În urmatoarea zona de accelerare ea î~i va c~e~te energia de la qU0 la 2qU 0 ,
iar viteza ei ~va deveni
u +mvf =mv~
q O 2 2
Generalizînd aceasta relatie, vedem ca la ie~irea din cel de al n-lea tub, particula
va avea viteza y~--;i-
Vn= "'\ ~ , de 'unde rezulta relatia ce ne da lungimea
necesara pentru al n-lea tub:

ln= V -;;- 2/ = ...r::

"'\ /2nqU 0 };_.
vn l1. (6.34)

În acest fel se vede ca lungimea tuburilor cre~te eu Vn, din care cauza obtïnerea
energiilor mari necesita lungimi de kilometri. Relatia (6.34) da conditia de
sincronism între parametrii geometrici (constructivi) ai acceleratorului ;;i
frecventa tensiunii de alimentare. 0 caracteristica deosebita a tuturor acce-
leratorilor ciclici este fapt'L1.l ca tinta este bombardata nu continuu eu un fasci-
cu1 de particule, ci în impulsuri, eu frecventa data de frecventa generatorului
de. alimentare. Se vede ca pentru o energie data, lungimea tuburilor scade
eu cre~erea frecventei motiv pentru care actualmente, acceleratoarele liniare
se alimenteaza eu frecvente de ordinul a 1 000 - 10.000 MHz. Daca parti-
cula accelerata este electronu1, atunci ea devine repede relativista ~i conditia
de sincronism calculata din (6.34) nu lmai este valabila din cauza vatiatiei
masei eu ~teza. Aceasta variatie poate fi urmarita pe graficele a ~i b din
fig. V.6.19. Se vede ca electronul pela o energie de -1 MeV are aproape viteza
luminii (: = 0,93) iar masa lui cre~te de aproape 4 ori fata de masa de
repaus. Conditia de sincronism va trebui sa µna cont de acest lucru. În prezent
cel mai mare accelerator liniar de electroni da o energie de 20 GeV ~i are o
lungime de peste 3,5 km (Universitatea Stanford, S.U.A.). Centrarea tuturor
t~burilor de fuga s-a fa.eut eu ajutorul unui laser.
(3) Ciclotro?t,ul este tot un accelerator ciclic, de rezonanta, dar la care problema
lungimii acceleratorului a fost rezolvata folosind un cîmp magnetic care curbeaz~
traiectorla. în acest fel dimensiuile acceleratorului sînt -mult · reduse. În
fig. V .6.20 este reprezentat schematic un ciclotron. În centrul sistemu1ui ~i
în cîmp magnetic se gase~te o sursa de particule. Tot în acest cîmp se gasesc

800'
 ·,' (

c
V 1,0 ------------- 10,0
0,8 Electron m
0,6 mo
5,0
0/t
0,2 Proton
0 0,5 t ~5 ~o 2,s
MeY
a
Fig. V.6.19

doi electrozi de -o forma speciala numiµ duan,Çi, deoarece au forma literei D.

Particulele sînt accelerate la trecerea între duanµ, iar în interiorul lor se ll1Χca
liber ca. ;;i în tuburile de fuga ale acceleratorului Jiniar. Aci exista deci doar
doua regiuni de accelerare în care sînt aduse periodic particulele. Condipa
de sincronism cere ca frecvenj:a tensiunii de înalta frecvenj:a · sa fie astfel
aleasa încît întotdeauna la i~ea dintr-un duant tensiunea pe celalalt sa fie
acceleratoare. Aceasta condiµe se gas~te scriind mi~carea particulei în cîmp.
.În aceasta ll1Χcare orbita de echilibru la o energie data (o viteza data) se
va gasi prin egalarea fot;:ei centrifuge eu cea centripeta
fflfJ
1'= - ,
eB
iar ~erioada §Î pulsaµa acestei ll1Χcari vor fi

T=21t-,
ni
6) = eB
- .
eB m

Poli ,. ·
IIL..-----~magnefici
Sursode
parlicu/e

~~~~~~--Eke/rot/
Duon/ ~-......c:::: exlroc/oP
Fosciculde
porlicu/e exlros-
7raieclorio
portiCtJle/ in
occelerolor
Fig. V.6.20

891
 . \

Este remarcabil ca aceasta perioada este independenta de viteza particulei

§1• deci• con •+,ï
di.
,.,La .de smcromsm,
• • l rè:I.J.UllJ.e
T = /, X-~-
v alabilxc:1. p~ "m t reaga t ra1ec-
•
2
torie. În acest fel traiectoria consta dintr-o serie de semicerc~ri eu raze pro-
gresiv crescatoare. În momentul în care particula ajunge pe ultima traiectorie,
de raza maxima, ea va fi scoasa din accelerator prin aplicarea unei tensiuni
corespunzatoare pe o electroda, care sa anuleze forj:a magnetica ce curbeaza
traiectoria. in acest fel fasciculul este îndreptat catre tinta. Energia maxima
a .particulelor extrase va fi data de energia pe traiectoria~ de raz a cea mai
mare. Daca raza maxima este R, atunci rezulta ·
pa (eBR) 2
E0 = - = --- . (6.35)
2m 2m
Deci ·eu cît raza este mai mare cu atît energia maxima este mai mare. Cum
atît cîmpul magnetic cît ~ raza sînt limitate cosnstructiv, energia maxima
a particulei nu va putea depi§i - 20 - 30 MeV. Conditia de sincronism se
scrie explicit astfel:
rcmf = 1. . {6.36)
eB
Este interesant de remarçat ca energia maxima .a particulelor accelerate nu
depinde de tensiunea de accelerare cu toatè cala fiecare trecere prin regiunea
de accelerare energia particulei cr§te eu qU O ( U O este tensiunea maxima· pe
duanp.). Acest lucru se explica astfel: daca folosim o tensiune mare atunci
numarul de rotaµi ale particulei pentru a atinge energia maxima este mie,
pe cînd folosind o tensiune mica numarul acestor rotatii este mare. Conditia
de sincronism cere o frecventa constanta deoarece m, e, B sînt constante.
Acest lucru, ce rezulta §i din fig. V.6.19, este valabil pentru protoni sau parti-
cule mai grele, care nu sînt relativiste. Pentru electroni acest lucru nu este
valabil, de aceea ciclotronul este un accelerator exclusiv pentru particule
grele {protoni, deutoni, particule ex, ioni grei). Pentru a accelera electroni,
sau particule grele în regiunea relativista {a variapei masei eu viteza), pentm
a pastra condip.a de sincronism trebuie sa. variem fie frecventa, fie cîmpul
magnetic, fie amindoua în ritmul variapei masei eu viteza, astfel încît conditia
de sincronism sa fie îndeplinita. tot timpul. Dupa cum se vede !]Î din tabelul
V.16 sînt posibile urmatoarele trei tipuri de acceleratori:
- sincrotronul la care cîmpul magnetic variaza astfel ca raportcl m(v) sa
B
fie constant
sincrocic)otronul {fazotroncl) la care frecventa variaza astfel ca produsul
m(v) • f sa. fie constant ·
sincrotronul de protoni {sincrofazotron) la care se •produce atît variatia
frecventei cît §i a cîmpului ma~etic astfel ca mf sa. fie constant.
B . -
Ultimul tip de accelerator se mai nume§te §Î cosmotron deoarece accelereaza
protoni pîna. la energii comparabile eu cele din radiatia cosmica..
(4) Betatronul este un accelerator de electroni ce se bazeaza. pe un principiu
total diferit. El funcµoneaza pe principiul transformatorului electric. Daca

802
 an3;_lizam ceva ~ai atent funcp.onarea unui_transformator ajungem la concluzia
ca in secundar 1a na§tere un curent electric deoarece dmpulmagneticvariabil
creat de primar determina aparip.a unui cîm.p electric în secundar eu linü
de forj;a circulare care detennina mi§carea electronilor din conductori. Pentru
a tr~sp1;ne în practi.ca acest .P~cipi~ în locul _secun~arului _se 8.§eaza un tub
~oro1d~ in care un filament tnJecteaza., elec~rom, ce s1nt pu~ în mi§care prin
1nd~ct1e. Pro~esul d: accele~ar~ dureaza ~n 1nterval de J/4 din perioada curen-
tului ~t~ativ fol?~1t. La cap3:~ aces~ proces, dupa ce electronul a efectuat
aproXllD.ativ un milion de rotap.i.el va a3unge la energii de ordinul a 20 MeV.
Cre§terea masei electronului eu energia nu incomodeaza deoarece aici nu se
pune problema unui sincronism. · '

6.8 PARTICULE ELEMENTARE

În prezent numarul particulelor ce pot fi deosebite unele de altele prin masele,

sarcinile sau·alte marimi fundamentale ale lor, este atît de mare încît denumirea
de elementare, devine tot mai greu de justificat. De aceea, prin pàrticula
elementara întelegem acea particula care nu are o structura bine cunoscuta
în prezent, dar care se comporta ca un tot unitar §i indestructibil în maj ori-
tatea cazurilor. Eforturile depuse în prezent de fizicieni se îndreapta spre o
clasificare a lor ~i o reducere a numaru.lui~de particule la dteva, care sa posede
însa stari energetice superioare, în care particulele ele~entare cunoscute sa
se regaseasca.
Principalele caracteristici ale particulelor elementare sînt date de: masa.,
sarcina electrica, spin, viata medie, schema de transformare etc ...
, ·în raport cu masele lor, particulele se împart în patru mari clase: fotoni.,
leptoni, mezoni, barioni. Doua din aceste clase cuprind fermionii (leptoni §i
barioni) avînd spin semiîntreg ~i deci se supun principiului de excluziune
a lui Pauli. Celelalte doua clase (fotonü ~i mezonü) sînt bozoni, avînd spin
zero sau întreg. · .
În tabelul V.17 sînt date principalele marimi ce caracterizeaza aceste patru
clase de particule elementare. ·
În capitolele precedente, am discutat despre cîteva particule elementare :
electronul, protonul §i neutronul. Aceste trei particule elementare au o impor-
tanta deosebita deoarece top. atomii sînt formap. din aceste particule. Dar
în natura mai exista §Ï alte particule despre care vom vorbi în continuare.
Multe din particulele elementare au fost descoperite studiindu-se radia#a
cosmica. Aceasta este o radiatie penetranta ce sose§te din spatiul interpla-
netar §Ï a carei prezenta a fost observata :din 1909. Masuratori asupra radi~pei
cosmice au fost facute la început ·eu camere de ionizare, ridicate la mari înalp.mi
cu ajutorul baloanelor. , Datorita marli penetrabilitap., ele trebuie sa fie com-
puse din particule de energie foart~ mare. Astazi se §tie ca radiap.a cosmica
nu este omogena, ea fiind compusa din difertite _tipuri de particule. De ase-
menea compozitia ei în stratele .superioare ale atmosferei (radiap.a primara)
este diferita de cea de la suprafata Pamîntului (radiap.a secundara.), datorita
interacp.unii componentelor radiaµei primare cu nucleele gazului atmosferic.
Radiapa cosmica primara este în general compusa din protoni., particule alfa
§Î nuclee U§Oare, de energie foarte mare (-104 - 1()1' :MeV). Radiaµa secun-
dara. _este mai bogata în componente fiind compusa din fotoni, electroni,

803
 \

pozitroni, care sînt absorbiµ U§0! (componenta. moale) §Ï protoni, neutroni,

mezoni, care sînt mai penetranp. (componenta dura). Componenta radiap.ei
cosmice primare încarcata eu sarcina va fi influentata de cîmpul magnetic
terestru. Aceasta influenta consta în: a) o modificare a traiectoriei radi-
ap.ilor cosmice în apropierea Pamîntului, care determina o cre§tere a intensitaµi
lor de aproximativ opt ori spre regiunile polare (efect de latitudine); b) captarea
lor într-o mi§care în jurul Pamîntului formîndu-se a§a-numitele centuri de
radiaJie (puse în evidenta în ultimii ani eu ajutorul rachetelor .§Ï a satelitilor
artüiciali). _
Studiind radiatiile cosmice, C.D. Anderson~ în 1932 descopera pozitronii,
particule CU aceea§i masa ca a electronului §Î sarcina egala CU a acest\lÏa, dar
de semn contrar. Dupa cum am va.zut pozitronii au jucat un rol fundamental
în întelegerea dezintegrarii ~- 0 data· eu descoperirea lor s-a descoperit §Î
proprietatea particulelor elementare de a se transforma (ecuatiile 6.15), pro-
prietate necunoscuta pîna atunci. Este important sa ~e acc·entueze ca are loc
o transformare §i nu o dezintegrare, deoarece particulele ce intra în discutie
sînt elementare. Gama ac~stor transformari de particule se ·poate largi amin-
tind de fenomenul de anihilare, electron-pozitron care decurge dupa reactia:
e+ + e- ~ y + y.'
Exista §Ï transformarea în sens invers, numita generare de perechi electron-
pozitron, · care se petrece la trecerea unei cuante de radiatie gamma în cîmpul
unui nucleu. Aceasta proprietate de transformare a particulelor elementare
face ca ele sa fie instabile, eu un timp de viata scurt. Printre particulele desco-
perite în radiap.a cosmica sînt §Î mezonii. C.D. Anderson descopera în 1937
mezonii µ sau miuonii care au masa cuprinsa între cea a electronului §Î a pro-
tonului. Proprietatlle miuonului sînt similare cu cele ale electronului, motiv
pentru care face parte din clasa leptonilor. Miuonii sînt instabili (T11r =
= 2, 19 •10- 6s) §i se transforma într-un electron §Î doi neutroni. t .-.
În 1947, tot în radiatia cosmica, se descopera mezonii 1t sau pionii, particule
eu masa ceva mai mare ca a miuonului. Datorita caracteristicilor lor, pionii se
încadreaza în clasa mezonilor propriu-zi§i. Pionii pozitivi §Î negativi sînt insta-
bili (T111 = 2,60 •10-s s) transformîndu-se în miuoni §Ï neutrini. Pionii neutrii
se transforma în mod diferit în doua cuante de radiap.e gamma, care la rîndul
lor pot genera fiecare cite o pereche electron-pozitron.
Toate transformarile particulelor elementare se petrec în concordanta
cu anumite legi de conservare. Acestea sînt : a) conservarea energiei, b) conser-
varea impusului, c) conservarea spinului, d) conservarea sarcinii etc. . . În
marea varietate de tipuri de particule elementare se observa ca toate se gasesc .
sub forma de perechi , eu toate proprietatile identice, dar diferind cet puµn
printr-una din marimile care le caracterizeaza (de cele mai multe ori s emnul
sarcinii). Aceste perechi poarta denumirea de particule §i antiparticule. Anti-
particulele au fost prezise înca din 1928 de P. A. M. Dirac în cadru 1 unei
teorii relativiste a electronilor. Prima antiparticula descoperita, în concor-
danta cu prevederile teoriei lui Dirac, -a fost pozitronul. Particulele §Î anti-
particulele au proprietatea de a se genera sau anihila reciproc.
Fizica particulelor elementare este în momentul de fata în plina dezv oltare,
fünd unul din domeniile de avangarda a fizicii în întelegerea fenomenelor
1
naturii.

894
TABBJ;,UL V.20

Clasa

Foton
,~-,-
y 0 0
Mass.
MeV
1
Spin

"1
Transformarea

stabil
priliclpalA \

00
Viala meclie
8
.

,Ve 0 0 1/2 stabil 00

-a.s V11, 0 0 1/2 stabil 00

Clc -e=F- 0,5 . stabil > 2.10uan1
~- =t= 1/2
--
11-=F =t= 106 1/2 e+v+v (2, 1983 ± 0,0008) • 10-e

-r.=F =t= 139,578 0 µ+v {2,603 ± 0,006). 10-a

rcO 0 134,975 0 r+r (0,89 ± 0,18)• lo-ie

y+ e + e-
---- /

x= -± 493,82 ± 0,11 0 µ+v (1,235 ± 0,004). 10-a

1t± + ffo
-r.=+ 'lt- + n+
-a
0
Xo 0 497,7 ' 0

t- ~

~- 0 0
'If++ n-
,;O + ,;O (0,874 ± 0,011) .10-io

1to+no+no
K! 0 0
n+ + n- + n°
(5,88 ± 0,19). 10-a
0
n+µ+v
'lt +e+v

f, 938,256 ± 1/2 stabil > 0.10 am 11

1
"cl
+
± 0,095
-~ n 0 939,550±0,05 1/2 j, + e-+ V (0,982 ± o,ou. 1oa
A 0 1115,60 ± 1/2 f, +-r.- (2,51 ± 0,03) • 10-io
± 0,08 n +.n°
~ + 1189,40 ± 1/2 j, +·nO (0,810'± 0,013)-10-10
• ± 0,19 n+n+
g --
iP:i -a ;EO 0 1192,46 ± 0,12 1/2 A+y 1 < 1,0.10-i,

l-
ÎQ
:E- - 1197,82 ± 0,11 1/2 n + n-_ (1, 49± 0,03). 1o-i0
so 0 1314,7 ± 0,7 1/2 A+ ,;O (3,03 ± 0,18)-10-'lO
' --
s- - 1321,25 ± 0,18 1/2 A+-r.- (1,66,± 0,4)10-10

a=- - 1672,5 ± 0,5 S/2 s0 + ff-

S: + n°
A+X-
( 1,3 2: g::) .10-1°

805
 PROBLEME
....
V.1. Sa se determine traiectoria unui electron eu _viteza initiala v 0, care
...........
patunde într-un cîmp electric omogen ~i constant, de intensitate E, E Il v 0 •
R : Traiectorie rectilinie nemodfffcati; ~are uniform acceleratl sau tncetiniti.
- '

' .... ' .

V.2. Sa se determine deviap.a, de la traiectoria liniara, a unui electron eu
.......
viteza initiala v 0 , care patrunde într-o regiune eu cîmp magnetic uniform H ..L v 0 •
- Cîmpul magnetic se întinde pe lungimea L 1 în lungul traiectoriei liniare, iar
deviap.a se masoara pe un ecran aflat la distantaL 2 de la ternûnarea cîm-
pului magnetic. Discup.e.
R: Relatfa (1.9).
V.3. Sa se calculeze care sînt energiile. (în electron-volp.) corespunzatoare
-cuantelor · eu lungimea de · unda egala eu 1000 A, 5000 A' §i 10 000 A.
R: 8,30. eV, 4,15 eV, 0,83 eV.
V. 4. Sa ~e calculeze masa cuantelor de energi.e din problema precedenta
R: 1,48-10-lll g, 0,74• 10-11 g, 0,15- 10-11 g.
V.5. Sa se compare frecventele radiapei emise de un atom de hidrogen, pen-
tru seria Lyman în modelul lui Bohr, eu. frecventele de rotatie ale electronilor
pe orbitele respective. Discupe.
R : Frecventele linillor spectrale au valorl intermediare frecventeJor de rotatfe ale electronilor
pe orbitele lntre care au toc tranzi1,iile.
V. 6. Care vor fi nivelele energetice ~i raz-ele orbitelor staponare pentru un
atom eu un singur electron (hidrogenoid) §Î eu nucleul de masa m = 200 m.,.
1,48 A
n: .·W,. =- -eV, Rn= 0,0575 n 8 •
n•
V.7. Sa se arate prin construcµe grafica, daca electronul unui atom de
hidrogen eu n = 3 §Î n~ = 1 intersecteaza sau. nu, în mi§carea lui orbitala,
· traiectoria electronului eu n = 1 §i n~ = 1.
R: Da.
V.8. Ce lungime de unda asociata poseda un electron, dintr-o lampa elec-
tronica, ce se mi~ca' sub influenta unui potenpal de 250 V?
h 1,24 ·• 10-s
R: >. == - = 11 = 0,078A.
mv y V/2
V.9. Cît de mare trebuie sa fie masa unei particule de energi~ E = 1 MeV
· casa ,,încapa. într-o sfera de ,:aza R = 10-13 cm?
11

9
R: m >, _!_
2E R
(!!..) = 1,04. 10-111 g = 626 mp.
.
· V.10. Sa se gaseasca directiile maximelor de împra~tiere pentru un fas-
cicul omogen de ·etectroni, cu vitezele de 4 •10 6 m/s, care cad perpendicular pe
o retea liniara de difracp.~ de constanta 2 A.
n>. mh .
: R: sin8 == - =- , sin 8 = 0: 0,9.
a amv

806
 V.11. Cum se modifica solup.ile ecuaµei Schr5clinger, daca fundul gropii
d~ potential eu pereµ infiniti se deplaseaza de la U O = 0 la U O =I= 0?
n1n•1,•
R:E==Uo+--·
2ma•
-
. V .12. Sa se caleuleze momentul cinetie al unui ·electron ce se mi;;ca pe o
orbita 3p . .,.
R: IL 1= Vl(l + 1)/,' =1/2 /,.·
V.13. Sa se calculeze momentul magnetic orbital, în magnetoni Bohr, pentru
electronii 2s, ~p ~ ap ai atomului de hidrogen.. - .·
R: 1;I ~ 1/l(l + 1) 1-LB ,
V.14 .. Care sînt unghiµrile de cuantüicare spatiala a unui electron 4/?
. m
B: cos 8 = 11 - ,
v20
eu - 4~ m~ 4; 21 +1= 9 proiectfi.

V.15. Cît de mare trebuie ·sa fie cîmpul magnetic pentru a produce o des-
picare Zeeman, de 10-e eV, a nivelului 2p. ·
AW
R: H = -::;- = 76,6 Gs.
li-LI
V.16. Care sînt unghiurile pe care poate sa le faca spinul electronului 2p
eu perpendiculara
\
la ·planul traiectoriei- orbitale?
, B: cos 8 7 ± 1/VS.
V.17. Sa se calculeze frecventele 1.iniilor radiatiilor X: K« §Î L« pentru
atomul de cupru, §tiind ci~_ 8 = 1 respectiv 7,4.
/

V.18. Sa se calculeze masa în grame a atomului de mercur.

R: Mus == 3,4. 10-11 g.
V.19. Sa se calculeze timpii de înjumatapre pentru urmatoarele nuclee'
radioactive: 282Th (À= 1,58· 10-19 s-1 ), 224Ra (À= 2,21 · 10-e s-1) ;;i 218Po -
.,,

(À= 6,9 · 105 s- 1). .

0,693 ·
B: TJ/1 -==--~
À
1,4°1010 a;' 3,62 d; l,0s.10-o s.
.

V.20. $tiind ca izotopul 224Ra emite- particule alfa~ sa se calculeze în cît

timp se va colecta 1 cm8 de heliu, la presiune §Î temperatura ·normale,
§tiind ca cantitatea iniµala de izotop radioactiv este de 1 g .~ ca À =
= 2,21 · 10-e s-1•
R: Se 'tfne seama de .faptul ca un atom-gram de gaz ocupa, la presiune ~ tempera turl nor-.
male, un volum de 22,4 1. ·
I = 24,8 d •

. V.21. Cu cît ~ariaia raza medie a nucleului de. :Li, daca fu~ioneaza eu un
àlt nucleu identlc de litiu ? · ·
B:.AR = 2,21.10-u cm.

801
 VI
. Elemente de fizica solidului

. \'
 \

/. lntroducere

. '

. '
Vom cauta sa expunem într-un numar restrîns de pagini obiectul fizicü so~
lidului ~ cîteva p~rticularitap. care-i confera .caracterul de ramura distinct!
a fizicü. Dezvoltarea fizicii în secolul al XIX-lea poate fi caracteriiata printr-o
etap~ cumulativa de adunare a unei varietap. mari de date asupra proprieta-
. tilor termice, optice, electrice magnetice ale substantelor, indiferent de starea
de agregare. Tot în aceasta perioada au luat na§tere primele capitole dt fizica
teoretica (Termodinamica, Electromagnetismul, etc.) care stabilesc atît descrie-
.
. ~

rea matematica a fenomenelor cît §Ï legatura fenomenologica între diferite

constante. Astfel, ati învatat §i dumneavoastra legea lui Hooke, definip.a
caldurii specifice, legea lui Ohm, etc., fa.ra a va întreba prea mult de ce de
pilda,. metalele sîrit hune conductoare de caldùra ~ de electricitate în ra-
port cu izolatorii, sau de ce unele substante sînt transparente în vizibil (sarea
de bucatarie, de exemplu) iar altele sînt op~ce·. Cu alte cuvinte, s-a ivit nece-
sitatea, explicarii acestor fenomene, a calcularii constantelor ce caracterizeaza
materialele p.nînd seama de structura lor microscopica ~i determinarea naturii
microscopice a legaturii între aceste constante. Primul model de legatura" între
fizica fenomenologica §Î structura microscopica a substantelor 1-a oferit teo-
ria cinetico-moleculara a gazelor §Ï apoi fizica statistica. Tot· a§a, proprietatile
fizice ale starü solide au fost interpretate pornind de la structura microscopica
~ folosind metodele de calcul ale fizicii statistice ~ mecanicii cuantice. Se poate
conchide deci ca Fizica Solidului constituie o ramura a fizicü care are ca obiect
studiul tuturor proprietatllor fizice ale starii solide (proprietap. mecanice §i
termice, opti_ce, ~ectrice ~ magnetice) c"autînd sa stabileasca pe de o parte,
natura ·§Ï marimea constantelor fenomenologicè pornind de la structura micros-
copica, iar pe de alta parte, sa gaseasca corelatfile dintre diversele proprie-
taii fizice ale -aceleia§Î substante. Ea poate fi subîmparµta în 3 ramuri:
fizica metalelor ~ aliajelor, fizica semièonductorilor §Î fizica dielectricilor.
Factorii care au impulsionat dezvoltarea fizicii solidului ar putea fi grupaµ
astfel: a) dezvoltarea interna a•fizicii (descoperirea difractiei radiatfilor X pe cris-
tale de ca~re K~pping §Î Friedrich,· dezvoltarea fizicii atomice §Î a mecanicii

811
 cuantice); b) cerintele tehnicii (electrotehnica, electronica ~i radio-telecomu-
nicatiile) ; c) dezvoltarea tehnicü militare. D~i este relativ ,tînara, fünd .
conturata ca ramura. distincta în perioada 1930 - 1935, fizica solidului a
repurtat cîteva succese tehnice ~i ~tiinpfice de o importanta covî~i-
toare, dintre care citam cîteva: tranzistorul §Î toate dispozitivele_ semi-
conductoare, laserul §Ï maserul, memoria magnetica, atingerea tempera-
turuor ultrajoase (< 10- 5 °K), explicarea supraconductibilitatii, etc. Mai
mult de jumatate din investitiile fa.ente în fizica sînt astazi' dirijate spre acest
domeniu, fizica solidului fiind direct implicata în realizarea progreselor elec-
tronicii legate de microminiaturizare.

' \
 2. Structura cr,istalinii

2.1. SOLIDE CRISTALINE ~I SOLIDE NECRISTALINE

Solidele pot fi concepute ca ansambluri de atomi {gazele inerte solide), de

ioni (halogenurile alcaline, de exemplu) sau de molecule (metanul solid ~i
alte combinatii complexe), în funcp.e deci de modul în care comhinatia chi-
midi sau elementul respectiv î~i pastreaza individualitatea. Pentm -simplüi-
carea discup.ei vom numi particula unul din cele trei elemente care formeaza
un solid. Particulele ocupa în spap.u pozip.i stahile num.ite poziJii de echili_bru,
în jurul ca.rora pot exeêuta mi~cari de oscilap.e ~ de rotap.e cînd sînt molecule.
Daca în acest ansamhlu se poate stabili o ordine, adica el se poate ohp.ne
prin translatarea pe trei direcp.i necoplanare a unui element geometric numit_
celula elementara ohp.nem o re/ea cristalina sau un solid cristalin. Celula ele-
mentara constituie un aranjament spatial format dintr-un numa.r mie de atomi
plasati în colturile unei figuri geometrice (euh, prisme). Daca lipse~te aceasta
ordine avem de-a face eu un solid necristalin. Ïn rîndul acestora sînt incluse
de fapt trei varietiti: solidele amorfe, sticlele ~ polimerii solizi. Un solid
amorf se distinge de unul cristalin prin ahsenia unei ordini spap.ale care sa se
întinda în toata. masa lui, prin lipsa deci a unei ordini . la distan/a mare.
Este posibil sa existe o ordine la distanta mica de cîteva sute de ângstromi,
dar aceste regiuni mici în care exista ordine sînt dezordonate în ansamhlu.
Sticlele sînt combinap.i complexe formate pIÎl;l amestecul în topitura a mai
multor substante. De exemplu poate Ji obp.nuta o sticla prin amestecul mai
multor oxizi : Si0 2 --: P 20 6 - Fea03 • Pe lînga absenta ordinii la distants.
mare, într-o stricla poate sa difere local ~i compozitia nepastrîndu-se în fiecare
regiune raportul strict în care au fost amestecate compozip.ile. În sfîr~it, polimerii
solizi sînt formaµ din molecule mari care contïn un numar variahil de atomi,
· de la zeci la sute de mii, aceste molecule (lanturi deschise sau închise) fiind ~e-
zate în diferite pozip.i în spap.u. Se poate introduce ~i o ,,ordine" într-un polimer
solid, de exemplu, lànturile moleculare sa fie paralele, dar o asemenea stare
difera de reteaua cristalina, care are stmctura periodica pe cele trei directii.
0 celula elementara este caracterizata de lungimea laturilor (a, b, c,) numite
parametrii (constante) jle\reJea ~ide unghiurile dintre ele («, ~, y) {fig. VI.2.1). !n
functie de relap.ile între a, b, c, ~ «, ~, y sînt definite 7 sisteme cristalogra-
fice. Astfel, daca a= b = c ~i « = ~=y - 90°, avem de-a face eu sistemul
cubic. În fiecare sistem pot exista mai multe tipuri de celule. De exemplu, în
sistemul cubic exista celula cubica simpla. (es) (fig. VI.2.2a), celula euh eu 'Oomm
centrat {cvc) (fig. VI.2.2b);§Ï celula euh eu faJa centrata {cfc) (fig. VI.2.2c). În
prima, particulele sînt plasate în colturile unui euh, în a doua - în colturi ~i în

813
 /
I
/
I

X
Fig. VI.2.1

centrul cubului, iar în celula a treia particulele sînt plasate în colturi §Î în centrele
fetelor. !n natura nu se întîlne§te structura es. în schîmb, în celelalte struc-
turi cristalizeaza multe elemente: în cfc-aluminiul, aurul, cuprul, calciul, 9.a.,
. iàr în cvc - bariut, potasiut, litiul, molibdenul, argintul etc.
-- 0 particula ocupa. o anumita. pozipe avînd în jurul ei alte particule. Cele
mai apropiate poarta. numele de vecini de ordinul întîi (vecinii cei mai apropiati).
Coordonatele particulelor sînt date în funcpe de parametrii de retea. Pentru
exemplificare sa luam o celuta dreapta (ex = ~ = y = 90 °), dar cu a :::p b ~ c 9i
sa plasam axele sistemului de coordonate în lungul axelor celulei, adica :
-+ -+ -+ -+ -+ -+
a = ai, b = bj, c = ck, (2.1) /

' Vectorul de poziµ.e al unei particule oarecare din retea va fi

+ zk = n a(+ n,.bj + n ck = n a + n,.b + n c,

-+ ... ... - ... ... ... ... -+ -+
1' =xi+ yj 1 (2.2) 8 1 8

unde ni, n 2, n8 sînt numere întregi. ]?ozipa unei . pa,rticule · este data prin
cele trei numere (n1 , n 1 , n~), care arata de cîte ori sînt cuprin§i cei trei
parametri în proiecpile vectorului de pozipe pe cele trei direcp.i.
c.s c.v.c.. r~· ~ f.c.
-:..,,
;

B) b)
- ~

"-
~-

✓
1

10 1
1

- -:(--
t ,.
1/
1

J>.- -·- -
0
c)
p

Fig. VI.2.2

814
 1'

Se mai introduce planul cristalin ca un plan c::are trece ◄cet putin prin trei ~
pozijii cristaline necoplanare. De exemplu, într-o structura cubica exista
plane paralele cu fetele celulei, plane care trec prin diagonalele fetelor, etc.

2.2. DEFECTE STRUCTURALE

O retea în care toate particulele ar ocupa exact toate poziµile de echilibru
constituie o re/ea perfecta. In realitate, exista abateri de la structura ideala
numite imperjec#uni sau defecte structurale. Cele mai ·simple defecte se dato-
resc oscilapilor particulelor în jurul pozipilor de echilibru, oscilapi numite
vibra/file re/elei. Deci, din acest punct de·vedere o retea ar fi perfecta la 0°K.
Un alt exemplu de dezordine î1 constituie solidele policristaline care sînt de
fapt un conglomerat de cristale mici numite cristalite sau granule. De exemplu
un bulgare de sare este format clintr-o mulµme de cristalite orientate haotic.
Dar i;i un singur cristal poate prezenta defecte de structura. ,Sa luam ca exemplu
reieaua aurului în care o parte din atomii de aur au fost înlocuiti eu atomi
de argint. Obtïnem o retea de aur eu impuritaµ de argint. Deci impuritatïle
constituie o alta sursa de imperfecµuni.
O particula poate fi scoasa din pozitia de echilibru lasînd în urma ei un
nod vacant (vacanta) l}Ï poate ajunge la suprafaia cristalului aparînd astfel
un defect Schottky, sau poate intra printre alte particule formînd un interstiJial.
Perechea vacarita- interstiiiat constituie un defect Frenkel., Cele doua tipuri
de defecte sînt reprezentate schematic în fig VI. 2.3. Ionii interstijiali dintr-o
.halogenura, de exemplu se pot mil}ca printre ionii din noduri, producînd
astfel un curent de ioni. Existenja defectelor poate explica apariµa conductibi-
litap.i ionice în cristalele •dielectrice.
[)efectele prezentate se refera la:o singura particula, sau cel mult la un numar
-- mie de particule de aceea ele sî1;1.t numite l}Î defecte punctiforme. Este posibil
însa ca un defect structural sa cantina un numar mare de particule (zeci,

lmpurifote

,,
/0 1
Defecf
I' Frenl.el
'-
0 _ __..--.-----ur----tt:~--fll---½lf---

1 1
Oefect Schoft~
Pig. VI.2.3

815
 sute sau chiar mil) fiind numite defecte extinse. Printre acestea: întîlnim colonii
,. de vaca~te, colomi de interstipali ~ dislocaJiile. Dislocapile reprezinta regiuni
cu abateri de la ordinea cristalina în care sa avem de exemplu un §ir de parti-
cule deplasate de la pozipile lor, ramînînd un cilindru gol în masa de particule
ordonate. Exista diverse tipuri de dislocatü a caror prezenta modifica esen-
pal proprietaµle mecanice ale cristalelor, în special, dar nu vom prezenta
o descriere detaliata a lor. ·

2.3. LEGATURA CHJMICA $1 STRUCTURA CRISTALINA

Se §tie ca o molecula este un sistem stabil de atomi format pe baza unui
anumit tip de interacµune. Tipurile cele mai des întîlnite · sînt legaturile io-
nice §Î legattµile covalente. tn timp ce legatura ionica explica formarea moleculei
pe baza atracµei electrostatice între ionii de semn contrar aparuµ prin cedarea
de ..electroni de valenta de catre atomü elementelor electropozitive (Na, K
etc.} spre atomii elementelor electronegative (Cl, Br etc.), legatura covalenta
presupune colectivizarea unui numar de electroni de valen1:a pentm a forma
configuraµastabiladedubletsaudeoctet (deexemplu, H:H, Cl:Cletc.). Sepoate
ara.ta prin analogie ca exista doua tipuri fundamentale de solide : ioliice §Ï
covalente. Ce modificari a par însa în raport eu moleculele? tntr-o molecula
libera, un ion este legat de un alt ion, sau de un numar mie de ioni, Pe cînd
într-un solid, un ion trebuie sa fie legat de to1:i ceila11:i, interacµunea cea mai
tare fiind realizata cu primii vecini. tn··aces~ fel, celula elementara trebuie sa
fie astfel construite. încît sa ofere: posibilitatea unei asemenea legaturi. Sa luam
. ca exemplu molecu1a clorurü de cesiu (Cs+c1-), care cristalizeaza în sistemul cvc.
Sa presupunem cë. cesiul este în centml celulei (fig. VI.2.4). La prima ve-
. +
Cs. cl
?,---------~
/ f / j
I I I f
+. I 1 . 1:s+ 1
Csf--t-------1 1
1 1 cr 1 1.
J' es)-
1 -~ __ J. __ -;c;
'

' /4~
1/ClN' 1 -
ci
1, 11
+Il 1 1
CsÎJ-- --1---..:
1

C
_I ' cz-
~
~
~

Fig. VI.2.4

816

/
 1 0
1 1
. 1 1 -

1 1
I
0--+ - ✓*~
lef 1
1

-
,,o
--0

1 1
,._ __ L - -
/
,,,-/ 6
/

o-Ba 2 +
0-0 2
. . 4.+
~-~ ,
Fig. VI.2.5

dere ar aparea paradoxal faptul ca el este legat de 8 vecini de clor, în timp ce

în molecula libera este legat doar de un iori de clor. Dar daca -pnem seama -
de faptul ca §i clorul este legat de atp.: 7 ioni de cesiu (fig. VI.2.4) rezulta ca
fiecare ion de· clor participa la legatura eu a 8-a parte, deci top. cei 8 ioni
de clor din coliunte cubului exercita o interacpune echivalenta eu ce~ a
unui $îngur ion. Rezulta din aceasta discup.e ca. celula elementara conp.ne un
numar de atomi echivalent cu o molecula. În alµ compu~, celula elementara
conp.ne un numar întreg d,e molecule. Sa discutam acum un exemplu mai
complex : titanatul de bariu (BaHTi«+o1-) a carui celula~ êlementara este
de tipul perovskitei (fig. VI.2.5) )i reprezinta de fapt o celula cubica eu fete
§i cu volum centrat. Daca ne imaginam celula ,,lipita" de c~ulele vecine,
vom vedea ca ionii din colp.ui aparpn la 8 celule,· iar cei de pe fete aparpn
la cite doua celule. Deci ionii clin colpni. sînt echivalenji eu (8- !)= 1 ion,

- iar eei de pe fete eu {6 0 ½) . 3 ioni, astfel cil. pfi celula ele~entarà avem
1 Ba2+, 3 02- §i 1 Ti4+.
Sa analizam acum cristalele cu legatura covalenta luînd ca exemplu germa-
niul (Ge) !;i siliciul (Si) care au cîte 4.~electroni pe patura de valenta. Daca cei
4 electroni ar fi pu§i în comun numai între doi atomi de germaniu (Ge:: ::Ge),
atunci în spapul dintre ei ar exista o densitate mare de sarcina negativa, care
ar genera foqe de repulsie. 0 astfel de molecula nu ar fi stabila. Este posi-
bil ca în starea solida, un atom de germaniu sa se lege simetric cu alp. 4 atomi
prin punerea în comun a cîte unui electron formîndu-se astfel 4 lègaturi co- · ,
valente. Cea mai simpla aranjate geometricai care permite o asemenea
configurape este gruparea tetraedrica (fig. VI.2.6a) în care vecinii cei mai
apropiap. sînt plasap. în coliunte unui tetraedru. Acest aranjament poate·.
fi identificat în reteaua diamantului· în care cristalizeaza germaniul ~ si-
liciulJfig. VI.2.6b). Celula diamantului este de fapt un cub cu fete c~ntrate

817
 ;;
/
I
/

b)
a)
'
Fig. VI.2.6

dar care mai contine 4 atomi în interior, plasap pe diagonalele de volum la un

sfert din lungimea lor de la vîrfuri. Pentru a întelege mai bine modul .de pla-
sare al atomilor, sa ne imaginam celula împa~ta în 8 cubulete formate eu aju-
torul planelor paralele eu fetele cubului, dar duse pe mijloacele laturilor. Doi
atomi sînt în centrele a doua cubulete diagonal opuse, în partea superioara,
iar ceilalp doi sînt tot în centrele a doua cubulete, în partea inferioara ~i legate
de celelalte doua diagonale de volum.
Cu aceste precizari, speram ca am indicat un fapt deosebit de important
§Î anume, ca exista o strînsa corelatie între tipul legaturii chimice !JÎ tipul
retelei cristaline.

2.4. DIFRACTJA RADIA'flEI X

Difracµa radiaµei X pe cristale a constituit dovada directa a existentei ordi-

nii cristaline. Pentru întelegerea ei vom face apel la difracµa luminii printr-o
fanta, fenomen care apare atunci cînd largimea fantei este de ordinul de ma.rime
al lungimii de unda a radiaµei inci4,ente. Daca ne-am imagina un lant de
particule, ~ezate regulat, acesta ar constitui o retea de difractie. Cum un
astfel de sistem de particule nu poate fi observat eu un microscop obi§nuit re-
zulta ca distania dintre ele este foarte mica. Putem evalua aceasta distanta
pnînd seama de volumul macroscopic al unui cristal, de numarul de particule
cunoscut · din legea lui Avogadro. Ea este de ordinul ângstrômilor. Din
aceasta cauza este justificata alegerea radiaiiei X, eu lungimi de unda de acest
ordin pentru ïnvestigarea structurii cristaline. Prin analogie eu retelele optice
de difracµe, sa ne imaginam un lant de atomi egal distantati (fig. VI 2.7.) pe
care cade un fascicul de radiape X. Conform principiului lui Huygens, fiecare
atom devine un centru de oscilaj:ii care se propaga în toate direcµile. Rezulta

818
 {, '

Fig. Vl.2.7

ca radiatiile emise pe direcpi paralele vor interfera constructi,v sau destmctiv

în funcµe de valoarea diferentei de drum. Sa presupunem acum ca avem
o famille de plane cristaline, pe ·care cade un fasciGul paralel de radiatii X de
lungime de unda À. !n fig. VI.2.8 este desenata o secp.une printr-o astfel de
familie, fiind ilustrate mai multe ~ paialele de particule. Razele care cad
sub unghiul 6 fata de plane prezinta o diferenta de drum între doua raze
reflectate- de doua plane succesive egala eu
8 = 81 +8 2 = 2 81 = 2 d sin 8. (2.3)
P~ntru a obpne un maxim de difracµe trebuie ca 8-sa fie un numar par de
;. deci
2'
S = 2n ~ => 2 d sin e = n ;.~ (2.4)
2
Ultima relap.e reprezinta formula lui Bragg §i ne da o legatura directa
între geometria retelei (d), lungimea de unda a radiatiei (i-) §Ï unghiul sub care
cade pe planul cristalin respectiv. Numarul n ia valorile 1, 2, 3, ... obiinîn-
-,_du-se maxime de difracp.e de ordinul 1,2,3, ... din cè în ~e m~ slabe. Se

Fig. VI.2.8

819
poate remarca, de asemenea, similitudinea eu formula dedusa pentru re..
ielele de difracµe obi~nw.te. Pentru a ne da seama de ordinul de ma.rime al
lui À, sa luam un unghi de difracpe 8 = 30° ~i d = 3A. Se obpne astfel
À=3A. ,

2.5. OSCILA'flILE PARTICULELOR DIN NODURILE RE'fELEI CRIS.

TALINE

Ïntr-un solid, agitatia termica consta în mi~carea de oscilape a particulelor

în jurul pozipilor de echilibru. La O°K ne putem imagina particulele ,,înghe-
tate" în aceste pozipi, dar la o temperatura T ::;= 0 °K ele oscileaza eu. o
anumita frecventa ~i eu anumita amplitudine astfel ca temp_eratura unui
solid este o ma.sura a energiei cinetice medii de oscilape. Pentru a examina niodul
de oscilape sa ne imaginam un ~ir de particule identice de masa m, egal dis-
tantate eu a (fig. VI. 2.9). Pozitille de echilibru la 0°K au coordonatele xn =
= na, eu n = I, 2, 3, ... Sa ne fixam atenpa asupra unei p8.!_ticule (n) care
interacµoneaza mai puternic eu particulele vecine (n - 1) ~ [n + 1). La o
temperatura T =f:: 0 °K acestea sînt deplasate de la pozitiile de echilibru,
la un moment dat eu Un-i, u,.+i ~i respectiv Un• Daca presupunem ca foqele de
interacµune între doua particule vecine sînt proporponale eu diferenta între
deplasarile for de la pozitüle de echilibru, atunci foqele de interactiune ale
particulei (n) eu particulele (n + 1) ~i respectiv (n - 1) vor fi ·
F,.+i,n = J(u,. - u,.+1) (2.6)
F,.,,._1 = f(un-1 - u,.),·
unde / este o constanta de propoqionalitate. Foqa rezultanta este data de
diferenta dintre cele doua foqe :
(2.7)

a X

eii1 1 1 .,,J-":._,..

C
na
(n+1)a
1
,. ,, 1
••1
T=0°K l
1
-li t 1
1 l 1
ï1,: 1

.
l 0 t
t 1
. · lu uJr1 1
r .--..1ua:!- -.t2.- 11

'• •' •'

11 ~l+-
X
( .e.1 tir=

T:j0°K

Fig. VI.2.9

820
 /

Ecuap.a de mi~care pentru particula (n) poate fi scrisa u~or

F = ma , m d2.x,. = m d2(na +un)= m c1.2u,.,
d.t2 . a.t2 dt2
de ùnde rezulta
d 2u
m --"
d,t2
= J(u,,,+i + u,._1 - 2u,,,). (2.8)

Ecuatia elongatiei poate fi scrisa sub forma

u. = .A sin "'(t - x;) = A sin ("'t - kx.), (2.9)

unde A est~ amplitudinea de oscilatie, k = w/v este vectorul de unda, iar

v este viteza de propagare. Am introdus a.ici solutia sub forma unei unde, deoa-
rece particulele nu sînt izolate ~i daca una dintre ele începe sa oscileze, aceas-
ta mi§care se poate transmite clin aproape în aproape. îinînd seama ca

du,,, - 2u,,, = -w"'"A sin_

- = wA cos (wt - k x,,,) §1. d . ~(wt - k x,.,
)
dt 1
d,t2

(2.9).,, devine I
1
-ffl6>1A sin (wt - kna) = Af[sin(wt - k(n + l)a) + sin(mt - k(n - l)a) -
- 2 sin(wt - kna) ]. (2.9')
. Daca descompunem primii doi tenneni din dreapta în felul urmator:
· sin (wt - k(n ± l)a) = sin (wt - kna) cos ka =F cos (wt - kna) sin ka,
(2.9') devine
w2 = L (2 co~ ka - 2) = 41 • ka
Slll 9 - - , (2.10)
m m 2
iar de aici obpnein

w = 2 "\ / f sin ka = w,,,a.s si~ ka, cu 6lm 0 =2"' lm! . (2.11)

·,
Vm 2 . 2. V
Se observa ~a o unda s-ar putea: propaga prin lanp.§orul nostru daca are frec-.
ventele situate îritre O~i wffl/U care se obp.ne pentru ka/2=1t/2. Rezulta de aici
l~gimea de unda minima, tinînd seama ca k = w/v = 21t/Tv = 21t/À:
' . \

· Àmm = 2a. / {2.12)

Am obp.nut astfel,o concluzie deosebit de importanti: printr-un lani de par-·
ticule nu se pôate propaga o unda de lungime de unda mai mica decît doua.
constante de retea. Avînd în vedere ca 'a este de ordinul 1-3 A rezulta
ca. ~,,;,,. = este de 2-6 A.

821
 Sa vedem .acum cum putem evalua pe (t)mu• Daca µnem seama de legea lui
ES ·
Hooke: F = - Âl = fâl, vom presupune. ca avem de-a face eu un euh de
l '
~atura l = a, astfel ca S = a9,. Rezulta de âici expresia lui/
Ea2
/=-= Ea,-
a
deci "'m.. = 2 ~ ..·Pentru o substantii cu E = 2 · }()1° N /m•, a = SA ~i cu
masa atomica egala cu 50 de mase protonice, frecventa maxima de oscilaµe
este de ord.inul a 1012 Hz. Daca nu vom avea de-a face· cu unde generate de
mi~carea termica, ci de oscilaµi provocate de unde venite din exterior, atunci
ne putem imagina propagarea undelor elastice (sunete, ultrasunete) în solide
prin intermediul oscilatiilor particulelor din nodurile retelei cristaline. ·
 .

3., ·Nivelele de-. energie, ale electronilor în solide

-3.1. LEGATURA CBTMJCA ~I ST.A.RILE DE ENERGŒ

. ALE ELECTRONILOB

. în capitolul (2.3) am indicat stabilirea unor ccirelap.i între modul de crista-

. lizare, ~i legatura chimica. Vom prezenta acum o conexiune între legatura chi-
mica ~ starile de energie ale electronilor prin intermediul careia vom încerca sa
întelegem distincµa între metale, semiconductori ~ dielectrici. Sa începem
eu legatura ionic~ stabilita prin atracjie ~lectrostatica între ionii de sarcina
opusa. Într-un astfel de solid, electronii de valenta sînt legaii în jurul anionilor,
iar electronii paturilor interioare sînt legati de nucleele atomilor respectivi.
în aceste solide {halogenurile - Na+c1-, Ca2+Cl2, o:rizii:-Mg2-O2-, Afl+oi-
eté.) nu exista electroni liberi, de aceea ele se vor comporta ca un clielectric.
Într-un solid format _pe baza legaturii covalente, elect,:onii de valenta sînt
pu~i în comun de catre atomi. Electronii de valenja nu mai sînt deci strîns
localizati în jurul unui atom, dar nici nu sînt liberi deoarece sînt localizaµ în
spapile interatomice. · Din aceasta Jegatura electronii pot fi eliberap. ~i trans- -
formati în ~lectroni liberi prin absorbp.e de energie termica sau electromagnetica.
· Aveni de-a face în·acest caz eu un semiconductor (Ge,,Si etc.) în care nu~arul
de purtatori .de sarcina. cre~te eu cr~terea temperaturii. Ne vom referi,_în
sfîr~it la- legatura metalidi, care se distinge net de primele doua, deoarece ea
nu apare în formarea moleculelor în stare libera. Într-adevar, elementele care
în stare solida sînt metale (Na, K, Ca, Mg, Al) în stare gazoasa se afla sub forma
de atomi izolati. N atura acestei legaturi nu are analog clasic, ea este descrisa
de mecanica cuantica astfel ca ne vom ma.rgini numai la a sublinia efectul .
ei asupra _electronilor de valenta. Într-un metal, el~ctronii de valenia se afla
sub acµunea atractiva a nucleului · atomului din care provin, dar ~ sub
actiunea nucleelor învecinate. Aceasta,interacµune este atît de puternica în-
cît electronii ·de valenta ai unui a tom pot schimba locul eu electronii de·
valenta ai, atomilor vecini. Apare în felul acesta: o interacj:iune fa.ra analogie
. clasica -ntimita interacJiune de schimb. Efectul ei consta în schimbul de electroni
între·atomi, schimb care se face fa.ra aport de energie din exterior. Electronii
de_ val~nta într-un metal nu mai.aparj:in deci unui singur atom, ei se pot mi~ca
de la un atom la altul. Se justifica astfel, între anumite limite, conceptul de
electroni liberi. Vom vedea care sînt aceste limite.

823
 3.2. ZONELE DE ENERGIB: METAL, SEMICONDUCTOR, IZOLATOR
!

Deoarece într-un solid electronii sufera §i influenta atomilor vecini (atracµa

nucleara §i repulsia din partea celorlalti electroni) se modifica nivelele de energie
pe care le aveau în atomul izolat. Fizica atomica ne-a aratat ca în atomul izo-
lat'electronii au la dispozitie o serie de nivele de energie corespunzatoare nume-
relor cuantice orbitale (l = 0, 1, 2, ... , n - 1) pentru fiecare numar cuantic
principal (n = 1, 2, ... ) numerotate în felul urmator: 1s; 2s, 2p; 3s, 3p, 3d;
4s, ... Electronii pot efectua salturi între orbitele situate la diverse distante
de nucleu, salturi care sînt descrise piin tranzi?i între· nivelele de energie
prin absorbpa sau emisia de energie. Interactiunea de schimb conduce la ,,ames-
tecarea" electronilor deci •la formarea unui colectiv de electroni în care nu mai
putem deosebi ·electronii unui a tom de cei ai ·altui a tom. În acest ansamblu,
electronii care apartineau aceleia§i paturi în atomul izolat (acela§i n §Î l) mai
au oare aceea 9i energie ? Cu alte c-q.vinte, ~nergia pe c;are o au electronii în
atomul izolat ra.mine nemodificata în starea solida? Raspunsul este negativ §Î
este legat de aplicarea principiului de excluziune al lui Pauli nu numai în atomul
izolat ci §Ï în cadrul unui solid. Daca pe fiecare nivel de energie, în atomul liber
gasim maximum 2{2l +
1) electroni atunci prin formarea unui solid prin con-
densarea a N atomi am avea ·2(2l +
1) • N electroni eu aceea§i energie. Princi-
piul lui Pauli se aplica §Î colectivului de electroni care provin din aceea9i pa-
tura (n, l) în sensul ca nu pot avea aceea9i energie toti cei 2(2l +
1) · N elec-
tr_oni ci maximum 2(2l +
1) electroni. Din aceasta cauza în locul fiecarui
nivel de energie (n, l) din atomul izolat apar N nivele (fig. VI.3.1). Aceste ni-
vele formeaza o zona, sau banda de energie. Vom avea astfel o zona 1s în care pot
l sta maximum 2N. electroni, o zona 2s eu acela9i numar maxim de electroni,
o zona 2p eu 6N èlectroni, §.a.m.d., numarul maxim de electroni dintr-o zona
fiind astfel egal eu 2(2l +
l) •N, dar care sînt distribuitî pe N nivele. Teorla
solidului arata ca zonele de energie corespunzatoare nivelelor atomice au Hir-
gimi din ce în ce mai mari odata eu cre§terea-numarului cuantic n §Î-l deoarece
electronii eu numerele cùantice principale crescatoare se afla tot mai départe

lOfle.tle conducfie 90JJ/e

Nive/ e.rcilat
1
l __
lnlerva/ mlems
~-T. .
loni de éonrlœ_l!ë. •
umplu~ pejvmilate~
Zone de
e.nergie · d} Mela! monovalent
-· \

aJMeta/ bivalent
Fig. VI.3.1

824
 de nucleu 9i ',,simt'' mai puternic influenta celorlalti atc>ntl. Poziµa zonelor de
energie .poate sa fie modificata fata de succesiunea nivelelor din atomul izolat.
Astfel, în grupa fierului, nivelul 4s se completeaza înaintea lui 3d.. tn. solid
însë., deoarece electronii 3d sînt mai apropiaµ de nucleu decît ·e1ectronii 4s,
zona 4s este mai larga decît zona: 3d §Î în plus, este situata deasupra celei c11n
urma. Zona de energie corespunzatoare electtonilor de ~valenta se.'. nume9te
zona àe val,enJa, iar cea corespunzatoare primului nivel complet neocupat -
zona àe conducJie. Astfel, la litiu, care are configuraµa electronica ls3, 2s1;
zona de. valentà este 2s, iar zona de conducµe este 2p. La metalele de tranzi-
µe situaµa este urmatoarea : zona 3d este mai îngusta decît 4s, dar incomplet
umpluta ; urmeaza zona 4s - zona de valenta, iar apoi zona 4P - zona de
conducp.e. ·
Folosind modelul zonelor de energie vom face·· acum distincµa între metale
semiconductori 9i izolatori pornind de la efectul unui cîmp electric de intensitate
E, care.actionînd _asupra unui electron îi imprima o acceleraµe eE/m. Daca elec-
tronul se deplaseaza între doua puncte cu potenµalele V 1 9i V 9 (V1 > V 9)
el ~tiga o energie egala eu e(V1 - V J. într-un atom izolat electronul
, ra.mine pe aceea§i. orbita daca · diferenta de potenµal nu asigura o energie
suficient de mare. în.cît sa poata sari pe un nivel liber. Aceste salturi devin
posibile Î1:\ solide deoarece distanta dintre nivele este·niai mica. Este necesarînsa
sa existe stari libere pe care electronul sa poata sari. Întrucît zonele cores-
punzatoare tuturor nivelelor cu excepµa celui de valenta §i a paturilor incom-
plete din grupele de tranziµe sînt complet umplute, vor putea efectua salturi
numai electronii zonelor periferice. Astfel, · daca zona de valenta este
complet. umpluta pot face salturi pe nivelèle libere ale zonei ·de conducµe
d~cà primesc o energie corespunzatoare diferentei între energia ultimului nivel
ocupat din zona de valenta §Î primul nivel liber din zona de conducµe. Daca
între cele doua zone exista un interval interzis, atunci aceste excita.ri nu pot
·. ~vea loc în cîmpuri de intensitati obi9nuite. Intervalul de energie interzis
corespunde intervalului existent între-~nivelele din atomul izolat (fig. VI.3. lb).
Un solid în care exista uµ. interval intèrzis este un àielectric. Din acest punct
de vedere un dielectric nu se deosebe§te de un semiconductor. Deosebirea provi-
ne din marimea intervalului interzis: în dielectrici el este în general mai mare de
5 eV~ Semicdnductorii uzuali, germaniul 9i siliciul au intervalele egale cu
0,67 eV pentru Ge §i. 1,14 eV peri.tru Si. În semiconductori ca 9i în dielectrici
electro~ de valenta sînt legaµ (în legaturile covalente sau ionice), iar la o
temperatura diferi.ta de 0°K devine posibila· excitarea lor în zona de conduc-
µe, adica ritperea lor clin legatùrile de valenta. Numarul de excita.ri este
proporponal cu

unde E 8 este energia intervalului interzis. Sa remarcam doua lucruri: a)

" t r-un dielectric est e de e -(~-~)/21,T on• mai• mie
numi:iXrul de exct•t"an• m • dect"t"
m t r-un
sem!conducto,: . (E: E; 9i sînt intei:v~~e in~erzise p~ti:u dielec!ric 9i respectix
sennconductor); b) numa.rul de exc1tan devine aprectabil numat la temperaturi
foarte ridicate.. În general am avea de-a face cu o probabilitate mare de
excitare atunci cîrid kT ar fi de .ordinul energiei intervalului interzis. Pentru
un semiconductor eu E 8 = 2,5 eV, aceasta temperatura ar fi de aproximativ ..•
30 000 °K, temperatura la care nu rezista nici un material în condiµi normale
de presiune., nici în stai:_e .topita. Iata de ce numarul de electroni liberi aparuti

825
prin excitarea în zona de conducµe este foàrte mie în izolatori. Numarul lor este
mai mare în semiconductori §i devine apreciabil la. materialele eu intervalul
interzis mai mie de 1 eV.
Cum încadram în aceasta schema metalele ? Exista doua situatii corespun- .
zatoare metalelor monovalente §i celor bivaleµte. În primul caz, sa ne referim
de pilda la metalele din grupa I, în care ~o·n:a de valenta este de tip s, dar în
care se gasesc N electroni, pentru ca fiecare atom are cite un electron pe nive-
lut de valenta. Nivelele zonei de valenµ încep sa fie umplute începînd eu cele
care au energia cea mai mica. Deoarece pe fiet:are nivel dintr-o zona de tip
s pot sta cite doi electroni, rezulta ca zona de conductie a unui metal monova-
lent va fi' plina doar pe jumatate. Electronii pot fi deçi excitati eu ajutorul
energiei termicè sau al cimpului electric pe nivelele goale ale zonei de valenta
incomplet umpluta (fig. VI.3: 1.d) . .-- Sa ne referim acum la zona de valenta a
metalelor bivalente:din grupa a doua pentru care pe paturile s se afla cite doi
electroni, ceea ce face ca zona de valenta sa fie complet umpluta. În aceste
metale exista însa o suprapunere cu zona de conductie (fig. VI.3. la), àstfel
ca electronii pot fi excitati u~or. din zona de valenta în cea de conductie
pentru ca nu exista un interval interzis. Aceasta situatie · nu reflecta decit ,
faptul ca electronii de valenta nu mai sînt strîns legati de edµic~ul atomic propriu
§Ï pot sa se mi§te liber de· la un atom la altul. .0 situatie u~or mo~ficata o
prezinta metalele bivalente din grupa fierului, la care exista zona 3d
incomplet umpluta, situata sub zona 4s complet umpluta (zona de
valenta). Teoria arata ca electronii 3d contribuie la procesul de conductie
într-o masura mult mai mica· decît electronii 4s care pot fi excitati în zona
de conducµe (4.P) eu care se suprà.pune. Cu alte cuvinte, exista un c~ent dat
de· electronii ·3d §i unul dat de electronii, 4s, dar contributia lor este dife-
rita deoarece zona 3d este mult mai îngusta decît zona de conductie, astfel
ca §Î starile excitate libere se întind pe un interval energetic mai îngust I în
aceasta din urma.
1 ,·

, 3.3. MODELUL ELECTRONILOR LfflERI

a) lntroducere. În capitolul consaérat curentllor staµonari am prezentat o

teorie simplificata a conductibilitatfi electrice a metalelor bazata pe conceptul
electro~or liberi în care purtatorii de sarcina sînt trataµ ca particulele unui
gaz ideal. Modelul poate sà explice, în linii generale, conductibilitatea elec-
trica §Î tennica buna a metalelor, dar nu da rezultate atunci cînd este apli-
cat altor fenomene cum ar fi contributia extrem de mica a electronilor de con-
ducµe la caldura specifica. Sa luam ca ~emplu un metal monovalent, în care
pe 1înga cei N ioni din nodurile retelei exista §Î N electroni de valenta liberi.
Daca tinem seama de, definiµa caldurii specifice ca fiind energia necesara
pentru a ridica eu un grad temperatura unitatfi de masa, rezulta ca. un me-
tal monovalent ar trebui sa aiba. o caldura specifica. dubla. în raport eu
un izolator, deoarece absorb energie termica §i ionii din nodùrile retelei §Î
electronii liberi. ~i totu§i metalele nu au o caldura specifica mult diferita de
cea a dielectriciloi" la temperatura camerei. Aceasta contradictie este explicata
de faptul ca pentru a avea energia totala minima, electronii din zona de va-
lenta umplu nivelele începînd eu cele de la fundul zonei. La 0 °K electronii se
gasesc pe fiecare nivel cîte 2(2l + 1) ump1înd zona p_îna la o anumita. linµ.ta.

826
 T=0°K T:::0°K
} Mivele
Nlvele goale
Enero,s 9oale
F-ermi } Mivele
•• ---...- - psrfial
••
••
umplufe

••
••
Nivele
complef . ••• •••
•• umplufe • 1 IMivele
complet
••
••
••
a)
- ..••
••
b)
umplule

Fig. VI.3.2

numita limita sau energie· Fermi (fig. VI.3.2a). La o temperatu.ra diferita de

0 e1K electronii de la limita Fermi pot fi excitati pe nivelele libere situate de-
asupra energiei Fermi. Ceilalµ electroni de pe nivelele situate mult sub limita
- Fermi nu pot fi excitati pentru ca nu au nivele libere. Ei nu pot absorbi ener-
gie termica, deci nu pot contribui la caldura specifica. Iata deci ca în metale nu-
mai un numar extrem de mie din electronii de conducpe pot contribui la cal-
dura specifica ~i_nu toti, cum era considerat în modelul clasic al electronilor liberi.
b)' Efectul Hall §Ï efectul magnetorezistiv. 0 aplicaµe a modelului prezentat
o ccmstituie întelegerea efectului Hall ~ a variaµei rezisteniei electrice într-un
cîmp magnetic (efect magnetorezistiv). Primul efect se obiine daca, într-un cîmp
magnetic. unifo~ plasam o placuta paralelipipedica metalica sau semicon-
ductoare prin care trece un curent electric continuu, de intensitate I (fig. VI.3.3).

z
1

):- - - . . . - 71- - - -
1{,Y V I 1
if-/--~-, -
F,r,

Vi)
H

Fig. VI.3.3

8?.7
 /

Într-un astfel de aranjament, se poate aetecta o tensiune V H ~tre fetele laterale

paralele eu planul format de ·B ~i I, adica pe clirectia foitei Lorentz. Ten-
siunea V H• numita tensiune Hall, apare datorita acumularii de sarcini într-é>
-
parte a probei 'În raport eu partea opusa. Sai:cinile 1 ÎD: exces sînt acumulate
.

datorita foitei Fm prin deviapa de la linia curen:tuJui. Acumularea .are loc

.

pîna cînd cîmpul electric între cele doua suprafete laterale împiedica continuarea
procesului. Deci tensiunea Hall este data de ·· , '
VH= lE,,.
Calculul ordinului de ma.rime al lui V H este relativ u~or de fa.eut, daca ne vom
plasa în starea de echilibru, adica atunci cînd cîmpul E,, (cîmp Hall) echili-
breaza actiunea cîmpului magnetic ~i în ipoteza ca toate particulele s-ar mi~ca
eu aceea§i viteza v :
eE1 = Bev => VH = Bvl.
Dar cum
Ne lhe I
I = - = nL -:- = nelhv =) V=--,
t t nelh
rezulta de aicl
VH_ BI -R .BI Ri=_!_, (3.1)
--- H-,
neh h ne

unde n este concentrafia purtatorilor. Se observa deci ca tensiunea Hall depinde

de inducpa cîmpului magnetic §Î de intensitatea curentului electric, dar de-
pinde ~ide grosimea probei. Constanta de proportionalitate (R) se nume~te con-
stanta Hall ~ ea este invers proportionala eu concentratïa purtatorilor. Se vede
de aici ca daca am avea de-a face cu purtatori pozitivi (gauri), atunci sensul ten-
siunii Hall ar fi inversat. Într-adevar, clin semnul constantei Hall s-a verificat
veridicitatea nopunü de gaura .sau gol (vezi VI.4)~
Apare acum ·natural, ca în metale efectul Hall sa fie slab deoarece n este
mare, far în semiconductori efectul sa fie mai mare pentrµ ca ~ c~ncentra-
tïa- de purtatod este mai mica. Pentru a avea o idee de ordinul de ma.rime al
efectului Hall sa luam un metal eu urmatoarele caracteristici: n = 1022 elec-
troni pe cm3 , l = 1 mm, I = 10- 1 A, B = 1T. Pentru acest metal, tensiunea
Hall este de aproximativ 3 •10- 8V. in semiconductori, unde concentrapa de
purtatori este de 103 - 1015 ori mai mica, tensiunea Hall este de orclinul · a
10- 1 - 10-av.
0 alta remarca este legata de existenta a doua tipuri de purtatori,· de sar-
cina opusa, cum ar fi cazul unui elèctrolit. în aceasta situape, tensiunea V H
este diminuata. Daca concentratiile celor doua tipuri de purtatori ~i vitezele
lor ar fi egale, atunci efectul ar fi nul. ·•
Vom expune acum, în cîteva cuvinte, nattira variatiei rezistentei electrice a
metalelor ~i semiconductorilor în cîmp magnetic. Daca nu ar fi aplicat cîm-
pul magnetic, lungimea medie a traiectoriei purtatorilor ar fi L. Sub ·actiunea
cîmpului magnetic traiectoriile se curbeaza, devin mai lungi .~i deci numa-
rul de ciocniri ale purtatorilor cre~te, ceea ce duce la cre~terea · rezistentei
electrice. Efectul magnetorezistiv la metale este foarte slab §Î el este pus în

828
evidenta numai în cîmpuri magnetice uria§e Apeste 10 T). Acest efect a: fost
dèscoperit de fizicianul sovietic P. Kapita ~i explicat teoretic de fizicianul'
român ~erban îiteica.

3.4. SUPRACO~UCTIBILI~ATEA

!n 1911, Kammerlingh Onnes a gasit urmatoarele valori pentru rezistenta -

unei coloane. de mercur: 0,084 Q la 4,3 °K §Î mai mica de 3 · 10- 6 n la 3 °K.
De la aceasta data, fenomenul de scadere brusca a rezistentei electrice . la
v~ori neglijabile a fost pus în evidenta pe multe metale §i aliaje în domeniul
temperaturilor joase. Starea de rezistenta neglijabila a fcst numita stare supra-
conductoare, iar teµiperatura la care are loc trecerea de la starea normala 1~
cea supraconductoare se nume§te temperatura de tranzitie sau temperatura
critica (Tc). Variatia rezistentei electrice în jurul acestei temperaturi este
redata în fig. VI.3.4. Temperatura critica este diferita pentru diferite mate-

1
L----==:::i..i_ _ _ _,....
7ë r
Fig. VI.3.4

riale. Astfel, aliajul Nb3A10,8 Ge0,2 are Tc = 20,05 °K, iar unii semiconductori
au temperaturi de tranziµe sub 0,01 °K. Unele metale prezinta o scadere a
rezistivitapi mult mai mare decît la. mercur, · atingînd circa 10- 23 n • cm.
$upraconductorii prezinta unele proprietaµ foarte interesante dintre care vom
menp.ona doua : efectul Meissner ~ distmgerea ei în cîmp magnetic. Efectl,tl
Meissner arata ca un supracontiuctor este un diamagnet ideal : liniile cîmpului
magnetic trec prin metalul în stare normala {fig. VI.3.5a), dar î1 ,,ocolesc"
B

t
1 Supraconductor
Mela/ normal
8) b}
Fig. VI.3.5

829
 700 r----k::::-----+--"-
600r----t-~"'c-f---"'-

0 2

Fig. VL3.6

în starea supraconductoare. Aceasta ne arata ca momentele magnetice ale

electronilor de conductie nu pot fi orientate paralel .eu cîmpul magnetic, deci
nu poate· sa apara o. componenta a magnetizarii paralela eu cîmpul mag-
netic ca într-un paramagnet. Cel de-al_ doilea efect se refera la faptul ca supra-
conductibilitatea poate fi distrusa de un cîmp magnetic atunci cînd intensi-
tatea lui are o anumita valoare numita cîmp_ critic (He). Marimea cîmpului
critic scade odata eu cre§terea temperaturii. !n fig. VI 3.6 este reprezentata
aceasta variatie pentru plu~b. Supraconductibilitatea poate fi distrusa §Î de
cîmpul magnetic al curentilor electrici a§a cum a observat Onnes în 1913.
Explicarea supraconductibilitaµi a întîrziat aproximativ 50 de ani, teoria
ei fiind formulata în~1957 de Bardeen, Schrieffer §Ï Coopper (SUA) §Ï de Bogoliu-
bov (URSS). Ipoteza de baza a acestei teorii pur cuantice consta în faptul ca
electronii de aceea§i energie, care au spinii orientaµ în sens opus, nu se mai mi§ca
independent unul de altul, ci sînt ,,legaµ", sînt foqaµ sa se mi§te împreuna
prin form.area unei perechi numita coopperon. Aceasta este, evident, o ima-
I

gine simplificatoare, dar ea ne poate conduce la întelegerea faptului ca electro-

nii nu se mai mi§ca independent unul de altul ceea ce îngreuneaza ciocnirile eu
ionii retelei §Î deci are loc o mic§orare a rezistentei electrice. Meritul teoriei consta
în faptul ca a propus un model ' de interactiune care sa cupleze electronii, de§Î
prin natura Jor · (sarcini de acela§i semn) ei se resping. Aceasta interac-
1:iune trebuie sa fie mai puternica decît reRulsia electrostatica.
În momentul de fata supraconductibilitatea à patrons în tehnica sub forma
crioelectronicii §Î crioelectrotehnicii, adica a tehnicii.ifolosirii unor dispozitive
electronice §Î electrotehnice la temperaturi joase, sau a unor materiale supra-
conductoare. Menµonam, în primul rînd, sintetizarea unor aliaje eu tempera-
turi de tranziµe relativ ridicate §Î cîmp critic mare, din care au fost confecµo-
nate bobinele supraconductoare care pot da cîmpuri magnetice mai mari
de 1T(10000 Gs). 0 a doua directie de cercetare o constituie folosirea liniilor
suprac onductoare pentru transportul curenµlor foarte inten§Î pe distante scurte.

3.5. EFECTUL TERMOELECTRIC LA CONTACTUL METAL-METAL

.Efectul termoelectric, sàu efectul-Seebeck consta în aparitia unei tensiuni
între doua suduri metalice clnd acestea sînt mentinute la temperaturi diferite.
Se realizeaza astfel un termocuplu eu ajutorul a doua suduri: metal (1)-me-

130
 ·1

a)

M(!) M(2)

E..... --
E

---~ . :r+---
~ e ____ eei
T T
b)

Etermo.

~--·t~e
+ -..
ee B~-~tt---
Eil-
e:
+
·
----------------
,, > ~

. C)

Fig. VI.3.7
tal (2) - metal (1) (fig. VI.3.7). Tensiunea termoe1ectromotoare Y,, masurata
eu un milivoltmetru sau eu un microvoltmetru, este propoqionala eu diferenta
de temperatura dintre suduri
V,= S(t1 - t 2) = S Ât,

BJl
un~e S este coeficientul _Seebeck, sau · puterea termoelectromotoare. În ex-
perienj:e, o sudura este pusa de obicei în apa eu gheaµ. pentru a avea o tempe-
ratura bine fixata. Coeficien~ul Seebeck difera de la termocuplu )a termo-
cuplu. Valorile lui sînt cuprinse de obicei între 10 §i 50 µV/grad. Exemple
de termocupluri uzuale: cupru-constantan, ptatina-(platina-rhodiu), fier-con-
stantan.
Vom prezenta acum o explicaj:ie succinta a efectului termoelectric folosind
modelul electronilor liberi. Sa presupunem ca metalul (2) are nivelul Fermi
mai coborît decît al metalului (1). În cele doua metale electronii sînt situaj:i deci
la nivele maxime de energie diferite. În mod natural apare o tendin1:a de trecere
a electronilor eu energie mai mare din metalul (1) în metalul (2), pe nivele de
energie mai scazuta, deoarece aceste stari sînt mai stabile din punct de vedere
termodinamic. Aceasta scurgere de electroni lasa însa metalul (1) încarcat
pozitiv, aparînd astfel la contactul celor doua metale un cîmp electric care se
opune trecerii ulterioare, cîmp descris de o diferen1:a de potenjial de contact.
Intensitatea acestui cîmp nu difera la cele doua suduri atunci cînd acestea
au aceea§i temperatura (fig. VI.3.7b). Atunci cînd sudurile au _temperaturi di-
ferite, electronii d~ la sudura mai calda, care au trecut în metalul (2), pot fi
excitaj:i pe nivelele superioare goale ~i au acum o energie mai mare decît cei
de la capatul ·.rece. Din aceasta cauza exista acum tendin1:a de realiiare a echi-
librului termic între cele doua suduri ale metalului (2) prin migrarea unui
numar de electroni de la capatul cald spre cel rece, mi~care care are loc împotriva
cîmpului electric de contact. Deplasarea de sarcini de la o sq.dura la cealalta
face ca cele doua suduri sa fie încarcate diferit, aparînd astfel între ele o di-
ferenj:a de potenj:ial. 0 discuj:ie analoga poate fi efectuata ~i în cazul cînd
nivelul Fermi :al metalului (2) este mai ridicat decît cel al metalului (1), dar
diferenj:a de potenµal dintre suduri va a vea semn schimbat.
 4. Semiconductori

4.1. SEMICONDUCTOBI INTRINSECI ~I SEMICONDUCTOBI

IMPURIFICATI
Semiconductorii constituie astazi o clasa de materiale larg folosita în elec-
. tronica, datorita posibilitatii · co_ntrolului proprietatilor_, electrice. Rezistivi-
. tatea electrica a umrl semiconductor scade o data eu cre~terea temperaturii
iar valoarea ei poate fi inodificata între limite foarte largi (10- 2 - 10 8 !l-cm)
prin impurificare controlata. într-un semiconductor foarte pur, conducti-
bilitatea electrica este data de electronii proprii, de aceea este numita conduc-
tibilitate intrinseca, iar în cazul materialelor impurificate, în care conducti-
bilitatea este puternic a{ectata de prezenta impuritatilor, avem de-a· face eu
conductibilitatea .extrinseca. Conductibilitatea intrinseca poate fi înteleasa
în limitele teoriei zonelor de energie prin aparitia de electroni liberi în zona
de conductie în urma excitarii termice din zona de valenta (fig. VI.4.lb).
Aceasta excitare poate fi înteleasa în modul urmator : la O°K toµ electronii
de valenta sînt localizati în legaturile covalente formate între atomii semi-
conductorului intrinsec (vezi iig. VI.4.1 a pentru. Ge sau Si în gruparea tetraedri-
di). Odata eu cre~terea, temperaturii, unii electroni pot fi rupti din aceste
legaturi fiind astfel liberi sa se mi~te prin cristal (vezi electronul B din pozitia
A din fig. VI.4.la). Aceasta ionizare este ilustrata în schema energetica prin
aparitia unui electron în zona de conducµe. În locul electronului excitat
a ramas un ion pozitiv necompensat (gol, sa.u gaura în zona de valenta). În
pozitia A, goala, poate sari un ~lt electron clin legaturile învecinate - oricare
dintre ei (de exemplu electronul C din fig. VI.4. la)-astfel ca gaura se muta pè o
alta legatura. Daca aplicam un cîmp electric, electronii liberi se vor ~ca în sens
invers cîmpului, deci vor da na§tere unui curent" electric în sensul cîmpului
[jJ, darse-va produce §Î o m.i§care a gaurilor în sensul cîmpului dînd na§tere
µnui curent de sarcitii pozitive (f,,), care se aduna cu primul. Trebuie precizat
ca mi§carea golurilor reprezinta toto mi§care de electroni, a electronilor de pe
legaturile de valenta, mi§care echivalenta eu cea a unor sarcini pozitive. Intro-
ducerea descrierii prin goluri este comoda, iar corectitudinea ei a fost verificata
prin masuratori de efect Hall. ·
Daca µnem seama de expresia densitatli de ct3:rent §Î apoi a conductibilitajii
prin intermediul concentratiei de elet:troni (n) §Ï gauri {Phi a mobilitaJilor
f.tn ~i respectiv 14,, rezulta urmatoarea formula pentru conductibilitatea electrica
a unui semiconductor intrinsec, în care n = p :

833
 a)

b)
Fig. VI.4.1

Cel mai interesant fenomen îl reprezinta însa modificarea spectaculoasa a

rezistivitaµi electrice a -semiconductorilor, prin impurificare. Astfel, daca
din 106 atomi de siliciu unul este înlocuit cu un atom de bor, rezistivitatea
siliciului scade, la temperatura camerei, de 1000 de[ori. Impurificarea constituie
o problema specifica §i fundamentala a fizicii §Î.tehnologiei semiconductorilor.
Trebuie sa menµonam faptul ca nu orlce fel de impurltate poate afecta pro-
prietatile electrice ale unui semiconductor ci numai impuritatile a càror valenta
este diferità de cea a materialului gazda. Sa luam ca exemplu germaniul
§Î siliciul plasaµ în gruparea tetraiedricà. Sa presupunem cà substituim un
astfel de atom eu atomul unui element clin grupa a V-a (Ev): P, As, Sb.
Atomul de impuritate pune 4 electroni în comun eu ceï; 4 atomi din colturile
tetraiedrului, dar cel de-al 5-lea electron ra.mine mai slab legat, deci care poate
fi rupt mai U§Or §Î transformat în electron liber (fig. VI.4.2). Aceasta impuritate
constituie un donor, iar nivelul de energie este mai aproape de zona de conductie
(fig. VI.4.2.b). Semicondùctorul astfel impurificat este de tip n. Energia.
necesara excitarii unui electron de pe un nivel donor în zona de conducµe
este E, 9i este mai mica, decît largimea intervalului interzis (E,). Sa dam

834
 I
/
I
I
I
I -
I

a) c)

b)
Fig. VI.4.2

cîteva exemple: E 4 pentru stibiu în siliciu este de 0,039 eV ~ide 0,009 eV în

germaniu. Deoarece -E4 < E 8 la temperatura camerei, conductibilitatea elec-
trica poate sa fie determinata în esenta de electronü liberi aparup. prin ex- \ .
citarea donorilor. ·
Daca impurificarea este facuta cu atomi ai elementelor di~ grupa a ItI-a
. (Em), B, Al, Ga, atunci e,tjsta doar trei electroni ai impuritap.i care pot
participa la legaturile covalente. A patra legatura în jurul impuritapi ra.mine
necompensata. Pe aceasta legatura necompensata poate sari un electron de
pe legaturile compensate ale atomilor gazda generîndu-se astfel gauri în zona
de valenia prin captarea unui electron m jurul impuritaµi trivalente. Din
aceasta cauza atomii acestui tip de impurita1i au primit.:numele de acceptori,,
iar nivelul respectiv de energie (fig. VI.4.2.b) este situat la o distania E.
de zona de valenta· fiind plasat în intervalul interzis. E. ca ~ E,J sînt mai ~ci
decît E 8 • De exemplu, E 0 pentru Ga în siliciu este 0,065 eV, iar în germaniu
0,0108 eV, ceea ce face ca într-un semiconductor astfel impurificat sa predo-
mine purtatorü ~ pozitivi~ de unde ~i numele de semiconductor de tip p.

4.2. EFECTUL FOTOELECTRIC· IN SEMJCONDUCTOBI

Dupa cum se ~tie, efectul fotoelectric extem consta din emisia de electroni
dintr-un metal · sub acµunea luminii, emisie care are loc numai atunci cînd
frecventa radia1iei este mai mare decît o limita (v 0): hv 0 = <I>, unde <I> este

835
 (

Zona de vlJ!enjâ p/lna

Semiconductor Aer
t. 2,3 - franz,hi mferne
IJ.,5, 6 _; franz/~JÏ eKferne
b)
Fig. Vl.4.3

lucrul de extracµe. Daca ne reprezentam metalul ca pe o ,,cutie" cu electroni

a caror energie are valori pîna la o anumita limita (energia Fermi), atunci
emisia unui electron are loc cînd i se comunica o énergie mai mare decît bariera
de potenµal pè care o întîlne§te la suprafata metalului (fig. VI.4.3). 1
Efectul fotoelectric poate fi produs §Î într-un semiconductor, sau dielectric,
dar difera de cel produs pe metale. Sa analizam cazul unui semiconductor
care are impuritati de ambele tipuri (fig. VI.4.3.b). Sub actiunea fotonilor
pot fi efectuate tranzitiile 1, 2, 3 de pe nivelul donor în z~na de conductie
(v 1 = E 4 /h), din zona de valenta pe nivelul acceptor (v 2 = Ea/h) sau tran-
zipi între cele doua zone (v 3 = Ecfh). În urma acestor excita.ri apar purtatori
'! liberi (efect fotoelectric intem). Cum la temperatura·la car~ are loc iradierea
probei ace§ti purtatori nu ar exista, ei au fost denumiti purtatori de neechi-
libru, care dupa un timp (timp de viata) revin la sta.rea iniµala. Procesul
de revenire se· nume§te recombinare. Timpul de viata este de ordinul micro-·
secundelor. Existenta proceselor de recombinare ne explica de ce nu cre9te
nelimitat numarul de purtatori generaji prin ·efect fotoelectric. _Este evident
ca poate sa existe efect fotoelectric extern 9i într-un semiconductor prin emisia.
directa de pe nivelele donoare (v 4 = (E 4 + c'P)/h), din zona de conductie
(v 8 = <l>/h) sau din zona de valenta (v 5 = (Ec + <l>)/h). Aceste tranzitii au
loc de obicei sub acjiunea luminii de la limita violeta 9i ultravioleta a spectru-
lui radiaµilor electromagnetice. .
0 aplicaµe directa a efectului fotoelectric intern o constituie f otorezisten/a,
dispozitiv · a carui rezistenta electrica scade sub acµunea luminii. Ele sînt
sensibile atît în vizibil, dar lucreaza §Î în infraro§U (sulfura de plumb). Variatia
re"zistentei sub actiunea luminii poate fi studiata static prin inserarea foto-
rezistentei în bratul unei punµ Wheatstone (fig. VI.4.4). Se echilibreaza
puntea la întuneric §Î apoi sub acµunea luminii masurîndu-se astfel direct
variatia rezistentei electrice în funcµe de intensitatea luminii 9i de frecventa ei.
Efectul poate fi studiat §Î dinamic folosind montajul din fig. 4.4.b în care
a fost ititerpus între sursa de lumina §Î fotorezistenta un ,,chopper", a'dica
un dise eu fante care lasa sa treaca lumina în impulsuri. in •felul acesta rezis-
tenta variaza în timp. Daca se înregistreaza pe un oscilograf o tensiune de pe
o rezistenta fixa (R 0 ), atunci aceasta fluctueaza între u, = UO R 0 (la
R 0 +R,

836
 Reostenfl
varto/J11à

b)
Fig. VI.4.4

întunericf !jÎ U= UO • R 0 , la lumina, unde R. !jÏ Re reprezin~à

Ro + Re
e

- rezistenta la întuneric, respectiv la lumina. Semnalul cules, nu urmare9te

la fel de rapid variajiile intensitajii luminii: la începutul fiecarui impuls,
tensiunea cre9te pîna atinge o saturajie, iar dupa încetarea iluminarü, nu scade
britsc la vâloarea de întuneric (fig. VI. 4.4). Fotorezistenjele §i-au gasit o
fefra larga de aplicajii clintre care citam cîteva : detectoare de racliapi în
sinraro9u (utilizare în spectroscopia în infraro9u 9i în scopuri militare), relee
fotoelectrice în care iau locul celulelor fotoelectrice fiind mai robuste, eu gabarit
mai redus 9i mai ieftine. · ·

4.3. EFECTUL DE REDRESARE LA CONTACTUL

METAL-SEMICONDUCTOR
Redresorii eu semiconductori (Cu 20, seleniu, siliciu etc.) sînt clispozitive
care pot redresa curentul altemativ renuntîndu-se la diode. Pentru a întelege
acest fenomen, sa facem un· contact între un metal (M) 9i un semiconductor
de tip n (Sn) (fig. VI.4.5.a), ale caror zone de energie-nu coincid, iar lucrurile
de extractïe sînt diferite (<I>n ==t= <l>s)· !n Sn exista un numar de electroni în zona
de conductie care au o enernie superioara electronilor metalului. Din aceas-
ta cà.uza apare o tendinta de scurgere spre metal, ceea ce duce la acumularea
de ,electroni pe suprafaja metalului. Prin plecarea acestor electroni, semicon-
ductorul ·ramîne încarcat pozitiv, astfel ca la contactul M-S apare un cîmp
electric numit cîmp de baraj dirijat din spre Sn spre metal. Metalul fiind neutru,
nu accepta electroni în plus, astfel ca electronii transferati ramîn pe suprafata
metalului în zona de contact. Datorita cîmpului de baraj diagrama energe-
tica se modifica, astfel ca limita superioara a zonei de valenja a semiconduc-

837

' 1
 b)
8)

Fig. VI.4.5
....
torului se apropie de cea a metalului, atingîiidu-se local un echilibru energetic.
. ..-~ " E ~ -+
Care este efectul unui cîmp electric extem? Cînd cîmpul electric extem (Eezt)
are acela§Î sens ca §Î cîmpul de baraj (polul pozitiv pe semiconductor) atunci
electronii din metal sînt împiedicaii sa treaca spre semiconductor pentru ca
ei ar trebui sa fie excitaµ pe stari superioare de energie. Cînd însa cîinpul
ex.tern are sens contrar cîmpului de baraj {polul negativ pe semiconductor),
electronii se pot nii§ca din spre semiconductor spre metal §Î curentul trece·
U§or. Ïn felul acesta un contact metal-semiconductor acµoneaza ca un re-
dresor. Un raµonament analog poate fi efectuat pentru contactul metal-
semiconductor .de tip p. Trebuie menµonat ca în acest caz cîmpul de baraj
are sens invers·.

4.4. JONCTIUNI p - n ~I APLICA'fll

a. Formarea unei jonctiuni. 0 joncpune semiconductoare este un· ansamblu

format prin alipirea unui semiconductor de tip p eu unul de tip n. Zona sau
interfaia de separare între cele doua semiconductoare S,. §i S~ este de ordinul
a 10-, cm (fig. VI.4.6). !n regiunea S,. exista donori neutri, donori ionizap
§Î electroni, iar în Sp acceptori,neutri, acceptori ionizaii §Î ·golUri (vezi §Î dia-
grama energetica din fig. VI.4.6b). lntre cele doua regiuni exista o diferenia
de· concentrape de electroni, respectiv _de goluri, ceea ce genereaza o tendinta
de egalare a lor prin difuzie de electroni în regiunea p §Î de goluri în regiunea n.
1n felul acesta, apare în regiune~ de separare un cîmp electric, care are o astfel
de intensitate încît împiedica difuzia ulterioara. de purta.tori. Electronii care
au trecut în regiunea p sînt în minoritate fata de goluri, de aceea ei au fost
numiti purtatori minoritari, iar ultimii - purtatori majoritari. Rolul lor_ este
inversat în regiunea n. ·
Sa vedem mai explicit cum se poate fabrica o joncpune. Vom prez~nta
doua procedee: a) joncpunea formata prin aliere §Î b) fjoncpunea formata
PI'!-11 difuzie. Pentru joncµunea aliata se pune_o bucapca de metal trivalent (alu-
mmiu de exemplu) pe o lama de germaniu sau siliciu de tip ·n (fig. VI.4.7a).
Se înca.lze§te sistemul pîna se tope§te metalul, formîndu-se o picatura . care
nu se împra~e datorita tensiunii superficiale (fig. VI.4.7b). Din lichid,

838
\ •'·'

Regwnea(n} Reg,unea(p)
+ + +
-0 EJ B+
do +G+
b)
+
..\,1
{

~araJ
~
[ledron Donor neulru At:œf!lor Acceplor 60/

■
1 ,J nedlru ionuaf
Donor uol Eledron (n) (p)
ionizaf difuzsf difuz11f
a)
C)
Fig. VI.4.6

o parte clin atomii metalului trivalent intrà în reteaua semiconductorului for-

- mînd un strat de tip ,p. Contactele sînt asigurate între baza inferioarà pe
care s-a depus un strat metalic care asigura un contact ohmic ~i metalul soli-
dificat de pe suprafata exterioara (fig. VI.4.7c). Pentru t,ipul al doilea se /
depùne prin evaporare în vid o impuritate trivalenta pe sU:prafata unui semi-
conductor de tip n (fig. VI.4.7d). Prin încalzire, impuritatea difuzeaza
formînd jonctiunea p-n (fig. VI.4.7e).
b) Actiunea dé redresare a unei jonctiuni p-n. Dioda semiconductoare.
Aparitia cîmpului electric de baraj în zona jon·ctiunii indica imediat posibili-
tatea folosirii ei ca redresor. 0 joncµune poate fi alimentata în sens direct
(polarizata în sens direct) cînd polul (+) al sursei de tensiune se afla pe regi-
unea (p), iar cel negativ pe regiunea (n) (fig. VI.4.8), sau în sens invers,
cînd polaritatea. alimentarii este schimbata. Prin aplicarea cîmpului electric

Al Al tapit

~
a)
LJ b)
6 Confocf
c''/

lmpurifsife (p)

HHHH
EJ
d)
Fig. VI.4.7
-
ô
Confscf
e)

,839
 I

------1 ... ,+_____

C ,n I e
-+ÊÏiaraJ
j
~---~Eext
Sens direct
a}

Sens mvers
b)
Fig. VI.4.8

în sens direct are loc o mic§orare a barierei de potential între cele doua regiuni,
deoarece cîmpµl extern are sens invers cîmpului de baraj §Ï U§Ureaza mi§c~rea
electronilor clin regiunea n în regiunea p, respectiv a golurilor spre regiuneà n
§Ï deci curentul poate trece. Cîmpul aplicat în sens invers are acela§i sens en
cîmpul de .baraj ~i deci împiedica mi§carea purtatorilor.
Ne putem imagina acum ca o jonc?une poate juca rolul unei diode în curent
altemativ, regiunea p fünd echivalentul anodului, iar regiunea n - rolul
catodului. Se .pune problema daca prin aplicarea tensiunii în sens .-invers clioda
poate suporta orice tensiune. Raspunsul este negativ. Sa analizam pe scurt
caracteristica tensiune-curent a unei diode semiconductoare (fig. VI.4.9), rugînd
I

Fig. VI.4.9

840
 cititorii s-o compare cu cea a unei diode cu emisie termoelecttjca. Cînd V > 0
(polarizare directa), intensitatea curentului cre;;te rapid la· variatii mici ale
tensiunii. ~stfel într-o jonctiune p-,-n cu germaniu, pentru o tensiune de 0,1 V
1 pe jonctiune, densitatea de curent atinge 100 mA/cm2 • Cînd tensiunea are
semnul schimbat (polarizare inversa) curentul este slab, atingînd o valoare
de saturatie. Pentru aceea;;i dioda, la 100 V densitatea de curent este de
0,5 mA/cm2 • Lao anumita valoare a tensiunii are loc strapungerea diodei. Deci
o dioda semiconductoare nu suporta tensiuni inverse oricît de mari am dori 1
0 dioda semiconductoare este notata grafic prin semnul --+•. Modul de ali-
ttlentare este indicat în fig. VI.4. lOa ~i b. Un montaj de redresare a ambelor
altepiante,. folosit în mod curent, contïne 4 .diode dispuse într-o punte cu
4 ramuri (fig. VI.4.lOc).-Tensiunea altemativa este aplicata între doua puncte
opuse (C ;;i D). intr-o alternanta, în care A este pozitiv, curentul trece de la

►I

C: a)

c:: - +
b)
,.f
,1

.___,.""' ____
uf\::ry
C)

Fig. VI.UO

841
A la C, ptjn circuitul exterior revine la D, apoi la B :jÎ de aici la sursa. !n
cealalta altemanfa, curentul pleaca din B, trece prin C, prin circuitul ex-
.
terior, prin D ~i A ~i din nou la sursa.

4.5. TRANZISTORUL

De cînd Bardeen, Brattain ~i Shockley (SUA) au inventat tranzistorul

în 1948, s-a dezvoltat furtunos o noua ramura în electronica - electronica
semiconductoare. Au fost cr~ate de atunci zeci de tipuri de tranzistori, astfel
ca în rîndurile de fata, ne vom. margini în a expune doar principiile _de funcµo-
nare ale unui tranzistor, p-n-p obµnut prin montarea a doua diode
semiconductoare în opozitie (fig.VI.4.11): o dioda este polarizata în
sens direct (emiterul), iar cealalta - în sens invers (colectorul). Regi-
unea din mijloc a tranzistorului (baza) este legata în circuit printr-
-un contact fa.eut eu un strat 'metalic. Sa analizam pe scurt mersul curen-
tilor. !n prima dioda are loc o irijectie de goluri din regiunea p în n (lep) ~i o
injectie de electroni din n în P (len), fiind generati doi curentï care se aduna
le= len + lep,
În baza are loc o separare a curentului electronic de cel al golurilor, primul
închizîndu-se prin bateria Be. Curentul de goluri este dirijat spre cea de-a
doua regiune p legata la polul negativ al bateriei Be. Deoarece rolul anodului
care colecta electronii este luat de aceasta regiune, i-a fost atribuit numele
de colector. Spre deosebire de anodul unei triode colectorul _este legat la polul
negativ pentru un tranzistor p-n---:P, dar este legat la plus pentru un tran-
zistor n-p-n. Curentul colectorului, în cazul nostru, este format din 'curentul
la satura1:ie obpnut sub tensiunea inversa (lco) ~i dintr-o fracpune a curentului
care vine de la emiter (1,,)

Emtfer

Fig. VU.11 ,

R42
 r_,_L
1
., 1

~b u
pnp :1pn
0)

J__-..____..._~f
b)
Fig. VI.4.12

unde oc este factOYul de amplificare, care ne arata ca intensitatea curentului

de goluri ajuns la colector este diferita de cea plecata de la emiter. Nu ajunge
· deci tot curentul de goluri la colector, pentru ca golurile sînt purtatori mino-
ritari în regiunea n ~i de aceea ele se pot recombina cu electronii. Pentru ca
acest proces sa fie redus, baza, respectiv regiunea n, trebuie sa fie cît mai
îp.gusta. De ce daca oc < 1 avem de-a face cu o amplificare? Este vorba de
o .amplificare a tensiunii, deoarece joncp.unea a II-a are o impedania mare
în raport cu prima. In sfîr~it, curentul bazei J b este format din curentul deviat
din J • din care se scade 1eo :
lb= (1 - oc) 1, - leo··

Un .tranzistor poate fi folosit în toate circuitele electronice jucînd rolul de

redresor, amplüicator sau oscilator. În fig. VI. 4.12. a sînt date simbolurile

.... _...

I
1

,- ...
, '

Fig. V;I.4.13

843
/
grafice pentru tranzistorii p-n-p ~i n-p'-n, iar. în fig. VI.4.12 b este
reprezentata schema de alimentare a unui tranzistor p-n-p eu baza comuna,
fiind indicati curentii ~i tensiunile importante. Un exemplu de folosire al
tranzistorului ca_ amplificator î1 constituie montajul ,,push-pull" (fig. .VI.4.13)
în care doi tranzistori sînt astfel montati, încît ·fiecare sa amplifice o al-
temanta. Semnalul amplificat este introdus în primarul transformatorului
de ie~ire.

/
\~ -.·

, 5. Emisia stimulatii a luminii (LASER)

5.1. INVERSIUNEA POPULATIILOR

Dupa cum se §tie, atomii 9i moleculele corpurilor se afla într-o necontenita

mi9care dezordonata, energiile lor cinetice fiind distribuite în jurul unor anumite
valori medii ce depind numai de temperatura. În afara de aceasta, atomii §Ï
moleculele se pot afla în diferite stari discrete de energie. (stari electronice,
stari de vibratie, de rotatie etc.), astfel încît absorbtia sau cedarea energiei
de catre aceste particule are loc numai în euante corespunzatoare traJ;1.zitiei
· între doua stari energetice stationare. Distributia atomilor (sau moleeulelor)
pe aeeste stari energetice este de asemenea fu~_ctie de temperatura corpului.
Aceasta dependenta trebuie înteleasa în felul urmator: la o temperatura _data,
nuniarul atomilor aflati în stari energetice joase este mult mai mare decît
al celor excitati pe nivelele superioare de energie. Daca temperatura corpului
cre9te, distributia se modifica, în sensu! ca sistemul devine mai bogat în atomi
excitati pe nivele de energie din ce în ce mai mare. în fig. VI.5. la) sînt
reprezentate trei nivele de energie ale unui atom E 1 < E 2 < E 3 • Sa reprezentam
simbolic prin cerculete numarul de atomi ·care la o .temperatura data, poseda
energia corespunzatoare nivelelor respective. Nivelul cel m·ai înalt, E 3 , este
populat eu numarul cel mai mie de atomi excitaµ, iar nivelul cel mai jos, eu
numarul cel mai mare de atomi (N3 < N 2 < N 1 ). Aceasta este repartitia
obi~nuita a atomilor unui corp aflat în echilibru termodinamic la o

8 8 9

E2 8 88 8 88 8 IN.)
'' '2

E.,-eGe;11eeeooG~QG8QG (N1) - e, -!4.$fr-tiG~-Ee,-_-c•e:a---ce~o~(N )

1
1>0 T<O ,- .
·, 8) b)
Fig. VI.5.1

845
 /

temperatura datà. Ea este descrisa matematic printr-o relaµe care reprezintà

legea de distribuJie a lui Boltzmann. Astfel, pentru temperatura T, între numar:ul
N 2 de atomïde pe nivelul de energie E 2 ~i numàrul N 1 al celor aflati pe un nivel
inferior E 1 (E 2 > E 1) exista relatia:

(5.1)
unde k este constanta lui Boltzmann. Evident, daca E 2 > E 1 , atunci N 2 < Ni,
deoarece temperatura absoluti T este totdeauna o ma.rime pozitiva. Pe masura
ce încalzim corpul (T cre§te), numarul N 2 de atomi excita1:i pe nivelul superior
E 2 cre§te, dar nu va putea niciodata deveni mai mare decît N 1 • Într-adevar,
chiar în cazul în care T ~ oo, N 2 tinde sa devina egal cu N 1 ( deoarece e1/o, = 1),
dar nu mai mare*. A§adar, în conditii obi~nuite, de, echilibru termodinamic,
nu vom putea obtine pe cale termica N 2 > N 1 • Daca însa, pe o alta cale, am
putea popula mai mult nivelul 2 decît nivelul 1, adica daca am putea realiza
ceea ce se nume§te o inversiune de populaJie între nivelele E 2 ~i E 1 , atunci
relatia (5.1) ne furnizeaza, format, o temperatura absoluta negativa. Într-
adevar, logaritmîn4 relatia (5.1) obpnem:
T = _E2 -Ei_
klnN2
N1
· Daca, a§a cum am spus, am obtine N 2 >
N 1 , atunci lnN2/N1 este pozitiv
§Ï, deoarece §i diferenta E 2 - E 1 este pozitiva, rezulta ca Teste negativ. Tre-
buie spus însa, de la bun început, ca notiunea de'." temperaturà negativa nu are
sens în termodinamica, unde sînt studiate numài stàrile de echilibru. Starile
eu temperatura negativa sînt stàri de neechilibru termodinamic, legate cum
am va.zut, de schimbare foqata a populaµilor pe nivelele de. energie. Aceas-
ta noµune, ciudatà pentru termodinamica obi§nuità, poate fi interpretata în
Jizica statistica, în care sînt studiate ~i starile àe neechilibru. întrucît aceas-
ta interpretare depa~el]te cadrul acestei caqi este preferabil sa se foloseà.sca
în locul ei nopunea de inversiune a populapilor, care are un sens fizic mai
direct, întelegînd prin populatia unui nive! energetic E numarul total de atomi
din corpul fizic dat, care se aflà în starea de energie E. Acest fenomen, de
inversiune a populatiilor între doua nivele cuantice ale unui sistem fizic
stà la baza fenomenului de emisie stimulata a luminii ruja cum vom vedea
mai departe.

5.2. EMISIA SPONTAN.A. ~I EMISIA IN~USA.

Un atom aflat în starea de energie superioara E 2 poate reveni pe un nivel

inferior E 1 fie spontan, emi~d o cuanta de energiehv = E 2 - E 1 , fie ca urn;iare
a interacµunii cu un foton de frecventa egala cu cea corespunzatoare inter-
* Cu titlu informativ, relevam faptul ca rela\ia lui :Boltzmann (5.1) araU ca la orice tempe-
ratura T > 0 corpurile pot emite unde electromagnetice prin dezexcitarea atomilor de pe nive-
lele superioare (de tipu1E11), dat fiind ca totdeauna exista un anumit numar (N2 -=I= 0) de atomi
excitaµ, capablli sa emiU.. Doar la T = 0 (zero absolut) avem N 11 = 0, adica inceteaza orice
emisie din partea, acestor corpuri. -

846

/
 ..,
valului , dintre cele doua nivele v1nctdent = E2 - E1
----. ,.
Primul fenomen se
- h
nume~te emisie spontana, iar c~l de al doilea - emisie indusa sau stimulata,
fiind deseori numit 9i emisie for/ata. Emisüle spontana !9i stimulata au fost
considerate prima data de A. Einstein îri. 1917. Evident, în cazul emisiei
induse, pe lînga fotonul incident, mai apare -înca unul,. de aceea9i energie ~i
în faza cu primul. Acesta, la rîndul sau, ar putea provoca aparip.a unui alt
foton cînd întîln~te un nou atom în starea E 2 , ~i ~a mai departe, încît am
putea objine astfel o amplificare a radiap.ei incidente, daca în proba iradiata
s-ar gasi destul de mulji atomi în starea superioara E 2 • În realitate, fenomenul
de amplificare, practic, n~ exista, deoarec~, dupa cum am va.zut, la echilibru
termodinamic nivelul superior E 2 este mult mai pujin populat decît E 1 9i
atunci fenomenul cel mai frecvent la iradierea unei substanje va fi interacjiunea
fotonilor incidenji eu numero9ii atomi aflaji în starea energetica inferioara E 1 •
Aceasta interacjiune poate duce, dupa cum ~tim, la excitarea atomului în
starea energetica E 2 • Atomul sta însa în stàrea excitata un timp limitat numit -
viaJa medie a starii excitate, dupa care revine în starea de energie inferi1"
oara Ev fie prin cedarea energiei E 2 -E1 atomilor vecini, sub forma de caldura
(tranzijie neradiativa), fie prin emisia unui foton (tranzijie radiativa.). Acest
nou foton poate ie9i din corpul iradiat sau poate fi la rîndul sau àbsorbit _în
. urma altor procese de excitare. D_eci, în condijii normale, din corpul iradiat
va ie~i în unitatea de timp un numar de fotoni mai mie decît cel incident ~i
-astfel radiat:ia incidenta va fi totdeauna slabita în urma trecerii ei prin corpul
respectiv. În aceste considerat:ii am neglijat re:flexiile, presupunîndu-le ne-
însemnate. ·

s.a.· PRINCIPIUL DE FUNC'flONARE A LASERULUI•

Din cele spuse mai sus reiese ca orle~ corp iradiat va emite o · putere m~
mica decît puterea incidenta, datorita pierderilor, care pîna la urma, duc la
încalzirea corpului. Sa examina.m însa. cu mai multa atenp.e bilant:ul energetic
al fenomenelor. Sa presupunem ca trimitem asupra unui corp o radiajie electro-
magnetica ai carei fotoni au energie hv, egala eu diferenja dintre energiile
E 2 9i E 1 (E 2 .> E 1 ) a doua nivele .. Daca notam_cu l" numarul de fotoni incidenji, . /
de energie hv, în unitatea de timp, atunci puterea radiajiei incidente este Ane. =
= Ivhv. 0 parte din ace~ti fotoni vor fi absorbit:i · de atomii aflaji pe nivelul
inferior E 1 , provocînd tranzip.a acestora pe nivelul· E 2 • Desigur, numarul
tranzit:iilor E 1 -J> E 2 în unitatea de timp va fi propoqional eu numarul foto-
nilor incidenp. lv 9i eu numarul N 1 de atomi aflaji în starea E 1 •. Notînd· èoe-
.ficientul de proport:ionalitate eu Bu, puterea absorbita. (consumata pentru
excitarea atomilor) este Pcxc1t.·l= Bu IvN1 hv. 0 parte din -atomii aflati în
starea energetica E 2 vorreveni-spontan pe nivelul E 1 fie radia#v, fie neradiativ.
Pentru simplificare, vom analiza numai dezexcita.rile radiative. Fotonii emi~i.
eu aceasta ocazie au acee~i energie hv, iar numarul lor va fi evident propor-
jional cu numarul N 2 de atomi aflaji pe nivelul energetic E 2 • Daca vom n(?ta
eu A 21 coeficientul de proporp.onalitate, atunci puterea emisa de corp prin

• LASER: Light Amplification by ·the Stimulated Emission of Radiation (Amplificarea

1uminii prln emisia stimulata a radiaµei).

847
 Mediul
octiv

Pinc.

).

Fig. VI.5.2

dezexcitare spontana va fi Pspont = A 21 N 2hv. Ea nu depinde de intensitatea

ra.diapei incidente lv. 0 alta parte din atomii de pe nivelul E 2 se vor dezexcita
în urma actiunii fotonilor incidenti (emisie .stimulata). Luînd tot numai cazul
radiativ, numarul fotonilor astfel formati va fi proportional de asemenea eu
N 2, dar ~i cu numarul lv al fotonilor ce· provoaca aceasta emisie stimulata.
Notînd ;CU B 21 .coeficientul de proportionalitate, puterea emisa prin tranzitii
. induse ya fi P1nd,= B 21lvN2hv. Marimile B 12 , A 21 , B 21 se .numesc coejicienjii
lui Einstein ~i au, printre altele, proprietatea B 21 = B 12• Din sc4ema data
în fig. VI. 5.2. se vede u~or ca puterea emisa de sistemul iradiat este:
P emis = Pmc. + P spont. + Pind. - P exeit., (5.2)
de unde
(5.3)
În cazul.surselor obi~nuite (corpuri incandescente, descarcari în gaze, fla.cari
etc.), cel mai important termen este cel corespunzator emisiei spontane. Însa
pentru a realiza· o sursa în care puterea emisa sa fie mai mare decît puterea
incidenta, în primul rînd trebuie ca ultimul termen - singurul care ar putea
aduce o contributie negativa la suma - sa fie pozitiv adica N 2 > N 1 ; eu
alte cuvinte, este necesar în :Qrimul rînd sa se realizeze o inversiune a popula-
tiilor între'.~ele ·doua nivele. !n al doilea rînd, pentru a avea, practic, numai
emisie stimùlata sau, eu alte cuvinte pentru ca e_misia spontana sa fie negli-
jabila, trebuie ca termenul A 21N 2hv sa fie neglijabil fata de ultimul. Aceasta
se poate realiza marind considerabil intensitatea radi_atiei incidente lv. Valoa-
rea lui I v pentru ~8:re se realizeaza conditia de mai sus se nume~te intensitate
de prag. Ea se calculeaza pentm fiecare dispozitiv în parte, iar în calculul
ei intra ~i coeficientii de reflexie ai suprafetelqr. A~adar, daca, folosind o
anumita sursa de energie, · realizam inversiunea de populatie între doua nivele
energetice ale atomilor unui mediu dat (care în acest caz se mai nume~te ~i
mediu activ), iar intensitatea radiapei incidente dep~e§te intensitatea de
prag, puterea radiata de mediul activ poate deveni mai mare decît puterea
incidenta §Î obpnem în acest fel un amplijicator cuantic de radiaJie prin emisie

848
. \

...
stimulata (laser). Daca în urma iradierii mediului activ eu o radiap.e de o anumita
frecventa, el furnizeaza o radiatie laser de o alta frecventa: (în general, mai
mica) însa de asemenea mult maf intensa, dispozitivul se nume~te generator
cuantic de radia/ie. ·

5.4. NIVELELE ENERGETICE ALE IONILOR PARAMAGNETICI IN

:riIELECTRICI

Pentru explicarea functionarii laserului pe nivele este util sa spunem cîteva

cuvinte despre spectrele optice ale ionilor clin grupa metalelor de tranzitie
(ne vom referi mai ales la grupa fierului), cînd aceijtia sînt inclu~i în cristale
dielectrice. Dupa cum se ~tie, în aceste inetale exista patura 3d care se comple-
teaza pe masura ce cre~te numarul atomic, de la vanadiu la cupru-, de~i
patura 4s poate fi completata, cum este cazul manganului, fierului, cobaltului,
nichelului, ~.a. Datorita paturilor inco_mplete, ace~ti ioni pot avea diverse
stari de valenta : Mn2+, Mn3+ ~i Mn4+ ; Fe2 + ~ Fe3 + etc. . . !n felul acesta
· ionii bivalenti clin aceasta grupa .pot substitui ionii bivalenti ai unui cristal
dielectric (de exmplu, Mg2+ din MgO), iar ionii trivalenti de tranzitie pot _substitui
ionii trivalenµ ai unui cristal dielectric_ (ex. Al3 + din Al 2O3). Ce se poate con-
stata ? Ionii care impurifica aceste crlstale le modifica culoarea. De exemplu
. ionul Cr8+ introdus în Al 2O3 transforma monocristalul de corindon incôlor
în rubinul ro~u. Alte pietre semipretioase de culoare verzuie, albastra (topaz,
ametist) se obp.n prin impurificare eu alti ioni din grupa fierului, ioni care
au un moment magnetic diferit de zero. Care este explicatia colora.ni? Mecanica
cuantica demonstreaza ca un cîmp electric poate sa despice nivelele de energie
ale atomilor ~i ionilor. 0 astfel de despicare are loc în cristalele dielectrice
în cîmpul electric produs de ionii înconjuratori, astfel ca nivelul 3d al ionilor
introdu~i este despicat în mai multe nivele (fig. VI.5.3). În loc sa avem doar

Nive1e
exdfste

(3d)
(Ion liber)
--....------} 1~;e
(Ion i'n ci'mp
crislalin)

Fig. VI.5.3

849
 tr~ipi între nivelul 3d ~i nivelele ·excitate, ·care pot fi ~i ele despicate la
rîndul lor în cîmpul retelei cristaline, pot sa existe mai multe tranzitii care
au loc sub actiunea radiatiei .electromagnetice din domeniul vizibil, ceea ce
duce la modificarea culorii. în fig. VI.5.3 est~ redata. numai o schema
ipotetica de despicare în care nivelele'ex:citate nu ar fi afectate de,cîmpul cristatin.
Se vede cum prin despicarea nivelului 3d, ionul de tranzitie aflat în cristal
prezinta mai:-multe tranzitii electronice. Un ex:emplu concret cu o schema
completa de nivele este oferit de ionul Cr3-t:" în A1 2O3 care este redata în fig. VI.5.5.
Cuno~terea acestor nivele de energie, a mecanismului de despicare, a influ- . .
entei concentratiei impuritatilor a oferit cheia descoperirii laserului pe
rubin ~i mai apoi a construirii unei mari varietati de· laseri pe nivelele impuri-
tatllor incluse în diverse cristale dielectrice sau în sticle.

5.5. LASERUL CU RUBIN

În fig. VI.5.4(a) R reprezinta o bara cilindrica de rubin roz taiata dintr-un

monocristal obtïnut pe cale sintetica din corindon (ox:id de aluminiu, Al20a)
impurificat în mod contr0lat eu ioni trivalenti de crom (Cr+++) în propoftie
de aproximativ 0,05%, astfel ca, în medie, din 2000 atomi de Al unul 'este
înlocuit cu Cr+++. Suprafetele de baza .S1 ~i S2 ale barei sînt paralele, foa~e
bine ~lefuite ~i acoperite eu un strat de argint, obtinut prin evaporare în vid.
Una din fete, ~i anume S2 , are un strat mai subtire de~Ag (este ,,semia~gintat"),
ayînd rolul de a permite ie~irea fasciculului. laser (transparenta ei este de
aproximativ 5-10%). Aceste doua suprafete reflectatoare fac ca volum?l
barei de rubin sa· se comporte ca o cavitate rezonanta • pentru lumina di~
interiorul ei. Bara R este montata pe una din cele doua axe focale ale une1

suprafsft1 fa.lerafa·
a culiei cilindrice
. /
lampa eu de.scAr.~VU%7ZVZ2Zlqll2YT11
care de inalfs ~ · l ~ Secfiune
frecven/6~-------2J-- >----11~ fransverssla

b9r9 de I
fascicul
rubin "-l-~-----"i'l""";1--1►,/aser
bazs e/ipfica
/

s cufiei cilindr."

a)
b)
Fig. VI.SA

• Cavitatea rezonanta este o incinta~cu pere~ reflectatori, in interiorul careia se pot întrepne
oscilatll electromagnetice de amplitudine maxima, atunci clnd frecventa lor este egala cu frec•
ven? proprle (de rezonanta)"'a:cavitatll, Este folosita in mod curent in radiotehnica i,i_:constituie,
pentru undele electromagnetice, analogul rezonatorilor din acustica.

850

.(
 ·,'
' ·'
I

cutii cilindrice eu sec'j;iunea eliptica, avînd suprafa'j;a interioara reflectatoare.

în cealalta axa focala se afla o lampa eu descarcare în gaze, L. Aceasta constituie
,,lampa de ponipaj" a dispozitivului. Lumi1:1a produsa ·de ea este concentrata
pe cristalul de rubin R, în urma reflexiilor de pe oglinda eliptica (fig. VL5.4b).
Bara de rubin constituie mediul activ al dispozitivului . în care se pro-
d11ce efectul laser. În fig. VI.5.5 sînt reprezentate schematic nivelele
de energie ale rubinului implicate în acest efect, folosind nota'j;iile spectrosco-
pice. Radiapile din domeniul verdè-albastru, eu lungimile de u,:i.da în
vecinatatea valorii À = 5500 A §Ï con'j;i~ute în lumina emisa de lampa L,

Tranztft1
neradiâhvè

2E Cl)
t..
~ ~ TranzdJÏ
QI
"-
;:;
0
)(
...,
QJ
°"
('r)
~
laser.
~ ~
~
I/A2

Fig. VI.5.5

provoaca tranziµi ale ionilor de crom (Cr+++) de pe nivelul 4A 2 pe numeroasele

nive~e de energie situate în banda 4F2• Îndata dupa excitare, are loc dezex-
citarea spont·ana a ionilor de .crom aflati pe nivelele din banda 4F 2 : unii prin
tranzitii spontane radiative pe nivelul 4A 2, neinteresante pentru efectul laser,
· eu care ocazie _sînt emi§i fotoni avînd energia egala eu ceà absorbita la tran-
ziµa 4A 2 ~ 4F2 , iar alµi, prin tranzitii spontane neradiative pe nivelul. ener-
getic 2E. Diferen'j;a de energie a tranzi'j;iilor 4F 2 ~ 2E este preluata de vi-
bra-µile retelei crist~line sub forma de energie termica, încalzind deci cristalul.
Nivelul 2E este însa un nivel metastabil, adica un nivel energetic pe care parti- ,
culele excitate zabovesc, pîna la dezexcitarea lor spontana; un interval de
timp mult mai :lung decît cel al nivelelor obi§nuite de excitare (amintim
_di viata medie. a starilor excitate este, de obicei, de ordinul 10- 8 s). Ionii de
crom de pe nivelul 2E au o viata medie, în aceasta stare, eu cîteva ordine
de ma.rime mai mare decît în statile din banda 4F 2 • Cu alte cuvinte,. în uni-
tatea de timp, numlirul dezexcitarilor spontane 2E ~ 4A 2 este mult mai mie
decît numarul de tranzitii spontane 4F 2 ~ 4A 2 • Daca acum intensitatea
luminii excitate verde-albastra este suficient de mare (intensitatea de prag),
astfel. ca în unitatea.de timp numarul fotonilor radiatiei excitatoare sa depa-
~easca numarul dezexcitarilor spontane de pe nivelele 4F2 §Î 2E pe nivelul
fundamental 4A 2, atunci va avea loc un proces de acumulare a ionilor excitati
pe nivelul 2E, ca urmare a tranzitülor spontane neradiative 4F2 ~ 2E, pîna
ce acest nivel .devine mai populat decît nivelul inferior 4A 2 • Se realizeaza
astfel inversiunea de populatie între nivelele 2E §Î 4A 2 • Fenomenul de excitare
pe nivelele 4F2 , superioare nivelului metastabil care ne intereseaza (2E), în
scopul realizarii inversiunii de populatie între 2E §Î 4A 2 ! se nume§te pompaj optic.

851
 \

Dupa realizarea suprapopularii, bara de rubin R are o, mare concentraj;ie de

ioni de crom excitati pe nivelul metastabil 2E. Primii fotoni emi9i spontan,
în urma tranzij;iei de pe acest nivel pe nivelul fundamental 4A 2 , întîlnind alj;i
ioni aflaj;i pe nivelul 2E, provoaca tranzij;ia stimulata a acestora pe nivelul
4A 2 9i deci noi fotoni, care, la rîndul lor, vor provoca alte emisii stimulate 9i
a 9a mai departe, în cascada, ceea ce duce la depopularea aproape inst.antanee
a nivelului 2E 9i deci la emisia unui numar ~oarte mare de fotonL Trebu1e
spus ci la acest p:roces de ,,golire" rapida a· nivelului metastabil 2E, un rol
hotarîtor îl joaca cele doua oglinzi S 1 9i S 2 . (plan-=--paralele, în dispozitivul
din fig. VI.5.4) care fac ca o partè <lin noii ·fotoni produ9i în volumul barei
sa strabata., în urma reflexiilor, de mai multe ori lungimea ei, înainte de a
o para.si, marind astf~l considerabil numarul actelor de dezexcitare rezonanta
a ionilor de crom aflati în starea 2E. În afara de efectul de rej;inere a ·energiei
electromagnetice în interiorul mediului activ, aceste reflexii unidirècj;ionale
repetate provoaca 9i o acumulare a fotonilor, cu precadere de-a lungul axei.
în cele din urma, dupa realizarea condij;iei de prag, ace9tia ies prin oglinda
semitransparenta. S 2 , constituij;i într-un fascicul paralel de lumina coerenta,
extrem de intens 9i monocromatic, numit / ascicul laser.
Trebuie spus ca, folosind ca nivel de pùmpaj o qanda larga (banda 4F 2,
în cazul nostru) 9i nu un nivel îngust, .obtinem .o eficienj;a sporita. a pompajului.
într-adevar, pentru excitarea atomilor în banda 4F 2 este folosit un· nùmar
mare de radiaj;ii monocromatice ale lampii de pompaj, corespunzator numeroa--
selor nivele energe#ce ale acestei benzi. Înseamna deci, ca folosind o lampa
de pompaj eu spectru continuu, vom obj;ine un numar mult mai mare de atomi
excitaj;i (capabili de efect laser) pe o banda larga, decît pe un nivel îngust.
L Mai trebuie sa precizam di, de fapt, nivelul 2E este un ,,dublet", adica este
alcatuit din· doua subnivele notate E 9i 2A (fig. VI.5.5). Se poate obj;ine deci
efect laser pentru.doua tranzitii: E ~ 4A 2 ()1.1 = 6943 A) 9i 2A ~ 4A 2 (>\ 2 =·
= 6929 A). Ambele radiaj;ii se afla, dupa cum se vede, în regiunea ro9ie a
spectrului vizibil. Nu sînt însa la fel de intense; cea mai intensa este radiaj;ia
avînd lungimea de unda À 1 = 6943 A, datorita. faptulµi ca tranzij;iile neradi-
ative 4F2 ~ 2E populeaza cu precadere nivelul E mai rapid decît nivelul
2A. Ïn condij;ii speciale de depu;nere a stratelor reflectate, s-a putut obj;ine
...
o intensitate apreciabila 9i pentru cealalta radiaj;ie .
În experienj;ele descrise, laserul cu .rubin funcj;ioneaza ca un generator cuantic
de radiaJie: este iluminat eu o radiaj;ie verde-albastra, care realizeaza pompajul
9i genereaza lumina ro9ie. El poate funcj;iona însa 9i ca amplificator cuantic
de radiajie. Se realizeaza în prima etapa inversiunea de populaj;ie prin pompaj
în modul aratat. Trimij;înd pe dispozitiv radiaj;ia ro9ie (de exemplu, À =
= 6943 A), aceasta este putemic amplificata.. În ambele cazuri fenomenul
de baza este emisia stimulata. În cazul generatorului, emisia este stimulata
de primii fotoni emilji spontan, iaT în cazul amplificatorului, de fotonii radiaj;iei
incidente.
Dupa cum am spus, depopularea nivelului 2E are loc într-un timp extrem
de scurt: ceea ce face ca semnalul · luminos generat sa scada brusc. Emisia
se va putea repeta dupa ce nivelul 2E va fi din nou populat, prin pompaj,
de catre lampa L. Deci, daca· puterea lampii de pompaj nu este suficienta.
pentru a menj;ine o suprapopulare permanenta a nivelului 2E, în condij;iile
în care acesta se ,,gole9te" foarte repede, emisia laserului va fi alcatuita din

852
 impulsuri de lumina, ce se repeta eu à frecventa care depinde de puterea lampii
9i de valoarea intensitatii de prag. Majoritatea laserilor eu rubin functioneaza
în regim de impulsuri. Folosind însa un cristal prelucrat în mod special 9i un
alt sistem de pompaj, s-au obtinut laseri eu rubin eu functionare continua,
_la care suprapopularea nu este distrusa în timpul emisiei.

5.6. LASERUL CU GAZ

În timp ce în laserul ~u rubin inversiunea· de populatie se realizeaza prin

pompaj optic, eu o radiatie electromagnetica, în laserul eu gaz aceasta inversiune
se realizeaza de obicei, prin ciocniri electronice. În fig. VI.5.6 sînt reprezentate
elementele principale ale unui laser eu amestec de heliu 9i neon. Mediul activ
n constituie plasma unei descarcari electrice într-un tub de sticla de lungime
aproximativ 1 m 9i diametru interior între 2 mm 9i 15 mm, în care se afla
amestècul gazos. Presiunea totala a amestecului depinde de diametrul tubulm.
Pentru un diametru de 3 mm, de exemplti, presiunea tubului este de apro-
ximativ 1 mmHg. Presiunea paqiala a heliùlui este de 5 pîna la de 10 ori
mai mare decît cea a neonului. Descarcarea poate fi produsa atît în curent
· altemativ de înalta frecventa, eu v ~ 30 MH (fig. VI.5.6), cît 9i în curent
continuu. 0glinzile sferice 0 1 9i 0 2 , cea de a doua - semitransparenta, for- ·
meaza, împreuna eu spatial de descarcare, rezonatorul optic. Tubul de des-
carcare este prevazut eu doua ferestre transparente înclinate eu unghiul
Brewster fata de axa tubului (directia de propagare a luminii laser), pentru
reducerea pierderilor prin reflexie. · '·
în fig. VI.5.7 este data o schema simplificata a cîtorva nivele de energie
implicate în ·efectut laser : în stînga sînt doua nivele ale atomului de heliu,
notate eu 1S 9i 23S, iar în dreapta, trei nivele ale atomului de neon, notate
eu 1 p, 2p 9i 2s. ·
În volumul descarcarii, atomii ·de heliu sînt excitati pe nivelul 23S în urma
ciocnirilor eu acei electroni care au energia cinetica. egala eu energia de excitare

"dj~ Fascicul
- laser
02

Fit?. VI.5.6

853
 --w-----2 s (Ne)

Tranz1fie laser

-----~----2p ( Ne)

-- -------- 1s
en
~ ~·-
.f!:::,
è:; §
~ ~

t S(He)-(-Hi...el-iu-~- - - -.(M,._e-on_)_ _ ,p(Ne)

Fig. VI.5.7

a nivelului respectiv (19,81 eV). Dar printre nivelele de ehergie ale atomului
de neon se afla unul (2s) avînd energia aproape egala cu cea corespunzatoare
starii 23S a heliului. De aceea ciocnirea dintre atomul de heliu în starea 23S
~i atomul de neon duce la dezexcitarea atomului de heliu ~i excitarea ato-
mului de neon în starea 2s, în urma unui proces de transfer a energiei de
excitare a/heliului catre atomul de neon. Starea 2s a atomului de neon
are însa o viata medie cu aproximativ un ordin de ma.rime mai mare
decît cea a starii inferioare 2p a acelui~i atom. Datorita acestui fapt, între
aceste doua nivele ale neonului se realizeaza inversiunea de populatie : la
temperatura data, concentratia atomilor de neon excitati în starea 2s va
depa9i concentraµa lo~ în starea 2p. La suprapopularea nivelului 2s contribuie
~i faptul ca în timpul ciocnirii atomilor de heliu (23S) ~i neon (lp), excitarea
neonului în starea 2s este un fenomen 1 mùlt mai probabil decît excitarea sa
în starea 2P, datorita caracterului· apro ape rezonant al transferului de energie
între nivelele 23S (He) ~i '2s(Ne). Odata realizata suprapopµJ.area nivelultii
2s (Ne) fata de 2p (Ne), primele tranzitii spontane 2s ~ 2p sau o radiatie
exterioara de energie hv = E 2~ - E 211 declan9eaza emisia stimulata între
aceste doua nivele ~i deci aparitia fasciculului laser.
De fapt, nivelul 2s(Ne) este format la rîndul sau d.in 4 subnivele, iar nivelul
2p, din 10 subnivele. În afara de aceasta, mai exista o pereche · de nivele,
21S (He) 9i 3s(Ne) care pot interacµona rezonant, ducînd la inversiunea de·
populatie între 3s (4 subnivele) ~i altele inferioare ale neonului. Toate acestea
au fac~t ca în amestecul He+ Ne sa se obµna zec~ de linii laser corespunzatoare
~ve~selor tranzitii al~ neonului. Dintre toate, cea mai !ntensa este ~ ~ad}atïe
din 1nfraro9u, cu lungimea de _und,a À= 11527 A, data de o tranziµe mtre
2s 9i unul din subnivelele starii 2p.

854
 Întrucît energiile corespunzatoare _nivelelor în cauza ale heliului §Î neonului
nu sînt perfect egale (exista între ele diferente de ordinul a 10- 2 eV), interactiunea ./
nu are caracter de rezonanta exacta, mica diferenta de energie fiind preluata, ,.
/'
ne:radiativ, de mi9carea termica a atomilor din incinta 'tubului de descarèare. .,/
Datorita numeroaselo1; ciocniri electronice din descarcare, tubul contine I

în orice moment o cantitate destul ,de mare de atomi de heliu excitati §i,
ca urmare, o populatie destul de numeroasa de at_omi de neon excitati pe nivelul
2s. Aceasta face ca inversiunea de populatie sa se mentïna chiar §Î în timpul
tranzitiei laser, ceea ce înseamna ca acest laser poate functiona în mod continuu.
Aceasta proprietate_ constituie un important avantaj fat~ de laserul cu solid,
care de regula functioneaza în impulsuri. Laserii solizi pot însa furniza puteri
radiante mult: mai mari decît cei gazo9i.

5.7. LASERUL. CU SEMICONDUCTORT

Emisia stimulata poate sa apara §Î în semiconductori. Lucrari în acest
domeniu au aparut din 1962, cele mai multe fiind consacratè arseniurii de
galiu (Ga As). Spre deosebire de laserul pe nivele atomice, laserul cu semi-
conductori se realizeaza pri11; inversiunea populatiilor într-o jonctiune. Astfel,
daca 9 dioda eu jonctiune este supus~ unei tensiuni directe, de la o anumita
valoare a ei se poate inversa populatia în imediata vecinatate a jonctiunii. Este
;...
necesara însa folosirea unei jonctiuni degenerate• a carei diagrama de energie
este indicata în fig. VI.5.8, unde am marcat prin n §Î p regiunile de con- /
ducfie electronic~ §Î, respectiv, de go1uri. Spre regiunea de tranzitie difuzeaza.
electroni din regiunea n §i golurile din regiunea p, astfel ca. în acest. spatiu
exista un proces de recombinare electroti -~ gol, adica de ,,ca.dere" a electro-
nului de pe nivelele ocupate din ·zona de conductie pe starile go~e din zona
de valenta (tranzitia este indicata pe fig.VI.5.~). Daca pentru crearea unei

Fig. VI.5.8
*0 jonctiune este degenerata daca in regiunea n sint complet umplute starile de la fundu1
zonei de conductie, iar în · regiunea p sînt complet goale starile de la vîrful zonei de valent i.

855

.\
 ,
- j

E, (i)
- V

.~
~ rg
~
t.fi}
V:

Fig. VI.S.9

perechi electron .- gol, respectiv pentru o excitare, a unll:i electron _diri banda
de valenta în cea de conductie este necesara absorbtia unùi foton, prin recom-
binare va fi emis un foton· de aceea§i energie. Fie E~i) distanta de la un nivel
din banda _de .conductie pîna la limita ei inferioara, E 8 - largimea.zonei inter-
zise, iar E~' dista·nta de la un nivel de energie, din banda de valenta, pîna la li-
mita ei superioara {fig. VI.5.9). 0 tranzitie între cele doua stari are loc numai cu
absorbtia sau emisia unui foton de energie Eg + +
E~•> E~' = hv,;. Se remarca
faptul · ca fotonii a caror energie este mai mica decît Ec nu pot induce
tranzitii. Pentru a analiza conqitia de inversiune a populatiilor într-o astfel
\ de jonctiune trebuie sa plecam de la faptul ca actele de excitare §Ï dezexcitare
trebuie• sa tina seama de nivelele de energie disponibile în cele doua bande.
Vom face urmatoarele notatii: Nc(E) §Î N~(E) sînt, respectiv, numerele de
stari pîna .la li~ita E în cele do'ua bande, iar nc(E) §i n 0 (E) reprezinta
numerele de stari ocupate. Vpm nota prin rp prob~bilitatea de a avea loc o
tranzipe între doua nivele situate în cele doua bande. N umarul de excita.ri,
adica de tranzip.i din banda de valenta în banda de conductie N o-+c este
proportïonal atît eu numarul de stari ocupate în banda de valenta, de pe care
vin electronii, cît §Î cu numarul de stari disponibile în banda de conductie, pe
œreg~~~ ·
N 0 _., = rpn,,(Nc - ne),
unde rp joaca rolul de coeficient de proportionalitate. Numa.ml de dezex-
citari, adica recombina.ri (tranzitii din banda de conducpe în cea de· valenta,
Nc .... v) este propoftional însa cu numan.µ de stari ocupate în banda de conductie
§Î cu numarul de stari disponibile în cealalta,
N&-+v = _rpnc(N 0 - n0 ).
'Expresia probabilitapi de tranzitie este calculata cu ajutorul mecanicii
cuantice.
Se vede a§adar, ca daca Nc-+v > N 0 _.c, va predomina emisia. Înegalitatea
aceasta furnizeaza §Î condi_pa de inversiune a populatiilor:
ne nv
->-·
Ne N"
·naca vom compara aceasta conditie cu cea impusa inversiunii populatiilor
în cazul a doua nivele izolate (N 2 > N 1 ), se poate remarca o diferenta, în sensul

856
 . '

,.

"

ca în laserùl cu semicondtictori · este necesar ca numarul relativ de stari

energeti~e superioare ocupate (stari din banda de conducµe) sa fie mai mare I,
/

decît raportul respectiv calculat pentru s~arile energetice inferioare (cele din ;/
ï
zona de valen~a). Nu vom intra în d~taliile de functioare ale acestui tip de ''
lasei; vom mentiona însa un fapt deosebit: la laserul pe nivele avem de-a face
cu o frecventa bine determinata, în timp ce în schema din fig. VI.5.7 exista mai .,
multe nivele, deci mai multe posibilitaJi de dezexcitare, deci n-am avea de-a
face cu o emisie monocromatica, adica n-am avea de-a face eu ùn laser în
adevaratul -înteles al cuvîntulùi. Fizicienii au rem}it însa sa depa~easc~ ~i
acest obstacol, obtinînd è> emisie stimulata aproape monocromatica. .

·•,.,
5.8. PROPRIETA'fILE RADIA'flEI LASER

Într-o sursa ob~nuita atomii excita:ti emit radiaµi electromagnetice complet

întîmplator ~i independent unul de altul. Între semnalele luminoase ale ato-
milor nu exista deci vreo diferenta de faza constanta în timp ; ele se întaresc
§Ï se slabesc reciproc în mod haotic, conducînd la ·o intensitate medie ~i, de
aceea se spune ca lumina emisa de sursele obi~nuite nu este coerenta. Într-o
cavitate laser, de~i emitatorii de lumina sînt tot atomi individuali, ei emit,
cum am va.zut, în Jaza eu radiajia sti,mulatoare. Lumina astfel emisa este
coerenta. Fa.ra a intra în detalii, observam ca datorita coerentei, undele laser
nu vor mai .interfera -haotic, ci numai prin adunare, ceea ce face ca intensi-
tatea f asciculului laser sa. devina foarte mare. La cre~terea intensitatii contlâbuie
§i faptul ca marea cantitate de fotoni (deci de ener-gie) esi!e emisa într-un timp
extrem de scurt prin dezexcitarea stimulata a unui numar imens de atomi
excitati. Valoarea intensitaµi emise depinde desigur de tipul de laser folosit.
Pîna în prezent, intensitatile cele mai mari au fost obtinute eu laserii eu solid.
Daca, de exemplu, lumina emisa, la vîrful impulsului, de catre un laser obi~-
nuit, de 100 kW, este concentrata, eu ajutorul unui sistem optic, pe o supra-
fata de aproximativ 0,008 mm2, se objine o iluminare a acestei suprafeje de
aproxi~ativ 5 •104 ori mai mare decît iluminarea objinuta de la Soare eu
acel~i sistem optic, iar intensitatea luminoasa este cam de 20 de ori mai mare
decît intensitatea emisa de o arie egala din suprafata Soarelui. Dispozitivele
laser speciale, care produc a~a-numitele pulsuri gigantice, pot da intensitati
de 1000 000 de ori mai -mari decît laserii. obi~nuiti. Intensitatea focalizata pe
o suprafata pe care lumina solara ar produce 10 W/cm2, este, în cazul acestor
laseri, de peste 10000000000 W/cm2 •
0 alta calitate a fascicùlului laser este monocromaticitatea sa, rezultata
printre altele, din faptul ca tranziµile atomilor de pe nivelul suprapopulat
sîn~ practic, simultane. Fasciculul cel mai apropiat de monocromatismul
ideal _îl dau Jaserii eu gaz. Urmeaza cei cu solid (rubin, sau sticla eu neodiu,
de exemplu), apoi cei CU semiconductori..
În sfîr~it, o proprietate foarte importanta a radiaµei laser este direcJio-
nalitatea sa extrem de pronimtata. In timp ce lumina unei surse obi~nuite
poate fi transformata într-un fascicul paralel numai eu ajutorul unor ·sisteme
optice colimatoare, lumina laser este emisa de la început sub forma unui fas-
. cicul paralel. Paralelismul fasciculului emergent este un rezultat al acµunii
oglinzilor rezonatorului, datorita carora multiplele reflexii ·din cavitate pot

857
 ,,

avea loc, practic, numai dupa direcp.a axei sale. În timp ce un reflector obi~-
nuit de lumina, orientat de pe Pamînt spre Luna, ar lrimina pe suprafaia aces-
1:eia o arie de aproximativ 27 000 km în diametru, un fascicul laser lumineaza
o porj;iune eu un diametru mai mie de,3 km. 1Aceasta a permis, de exemplu
determinarea. cu foarte mare precizie a distaniei de la Pamînt pîna la Luna.
Dupa domeniul spectral . în care funciioneaza, dispozitivele de generare ~i
amplificare a radiap.ei prin emisie stimulata poarta, uneori, denumiri diferite.
Astfel, daca în domeniul vizibil, ei_se numesc laseri, în domeniul microundelor
ei poarta numele de maseri, iar în infraro9u - iraseri (microunda = micro.;.
·wave, infraro9u = infrared).

5.9. APLICATII ALE EMISIBI STJMULATE

Radiatiile emise de dispozitivele laser au o mare varietate de aplicatii în

fizica, chimie, tehnica, industrie, biologie 9i medicina. Cadrul impus carj;ii
de fata nepermitînd o descriere a celor mai importante aplicatii, ne vom mar-
gini aci doar la enumerarea cîtorva.
În primul rînd laserii sînt folosip. ca amplificatori 9i gener atori de unde electro-
magnetice, ~a cum am va.zut. Fasciculul laser, putînd dezvolta temperaturi
care pot topi sau vaporiza orice material existent pe Pamînt, este folosit la
prelucrarea materialelor Joarte dure, cum ar fi perforarea pieselor de diamant
sau là microsuduri în electronica 9i chirurgie. l\farea dire~tivitate a fascicu-
luluhde radiatii stimulate a dus la construirea_ unor instrumente radar eu Joarte
mare putere de rezolu/ie, atît pe dist~nie terestre, cît 9i astronomice. Este folosit
la ghidarea sateliJilor artificiali # a navelor interplanetare. Pe linga realizarile
spectaculoase din domeniul Jotografiei obi~nuite, utilizarea radiatiei laser
a revoluJionat tehnica fotografiei în relief, dînd posibilitatea obtinerii unor
fotografii în relief fa.ra obiectiv fotografic. Noua tehnica poarta numele de
ho_lografie, iar fotografiile respective se numesc holograme. Marea monocro-
maticitate a fasciculului laser .a determinat folosirea' lui ca etalon de frecven/a
~i de timp.
Exista de asemenea multe aplicatii de ordin pur 9tiinp.fic ale laserilor. Ast-
fel, cîmpurile electrice ale racliatiei laser, putînd atinge valori ce dep~esc
cîmpurile electrostatice intraatomice, este· posibila obtinerea de noi informatii
asupra structurii materiei, precum !jÎ asupra interactiunii fotonului cu substanta.
Coetenta aproape perfecta a fasciculului laser, determina folosirea sa în studiul
aprofundat al interferentei !jÎ difractiei undelor electromagnetice. Folosind
laseri în domeniul infraro9_u, pof fi controlate anumite reactii chimice, datorita
actiunii radiapei laser asupra mi9carilor vipratorii ale moleculelor. Deoarece
cantitatea de informalii pe care o poate transporta o unda electromagnetica _
este proporj;ionala cu frecventa ei, modularea luminii laser permite transmiterea
Ünui volÜm-fôarte mare de informatii care depa9e9te CU mult performantele
celor mai hune mijloace .. clasice în tehnica telecomunicatiilor, iar aplicarea
dispozitivelor laser în tehnica calculatoarelor electronice deschide perspectiva
maririi considerabile a vitezei de lucru a acestora 9i anume, de aproximativ_
fü 000 de ori fata de viteza de Jucru a calculatoarelor obi9nuite.
858
 ;.

PROBLEME
1. ·sa se calculeze lungimea de unda pentru difractia Bragg pe planele
paralele eu fetele unui euh simplu, daca radiatiile X vin pe directia diagonalei
de vol_um. Se da a = 2 A.
(R: x ~ 2,36 A).
2. Un metal bivalent ~ristalizeaza într-o retea cvc eu a= 2 A. Sa se calcu-
leze timpul de relaxare daca P.= 10- 5 Ü ·cm.
(R: -r ~ 7,7• 10-H s).

3. Sa se calculeze tensiunea Hall care ar fi. masurata. pe o proba dreptun-

ghiulara <lin metalul precedent, groasa de 1000 A, daca J = 10 mA, iar B =
.:...1 T.
(R: VH ~ 10-o V).
4. Explicati aparitia efectului Seebeck la contactul metal-s~Îhlconductor,
prin analogie ~u efectul la contactul metal-metal 1
 Anexi:i matematica

A.l. ALGEBR.A

Prdgresia aritmetica. Fie progr~sia aritmetica + a 1 , a2, ••• , an de ratie

r ~i Sn suma sa. Exista relatiile: an · a 1 + (n - l)r, Sn= (à 1 + an)
2
Progresia geometrica. Fie progresia geometrica +:- a 1 , a2, .... ' a,, de ratie
q ~i Sn suma sa. Exista relatiile:
- n-1 <:' - a,,q~ a1 - a1(q" - 1)
a" - a1q: L,n - - - - - - ' " " ' - - -
1
q- 1 q-1
Daca: progresia este descrescatoare (lql < 1)- ~i numarul termenilor in-
finit (n ~ oo), avem
S = lim Sn=~. (A.1)
,,.... 00 I - q
TABELUL ~-1: Ecuntli nlgebrfce

Forma ecuaµei Formulele soluµIlor (râdacinilor) Relatll între râdadni ~ coeficlenµ

ax 1 + bx + c· = 0 - b± Vb 1 - 4ac x1 +x = - 1 b/a
2a x1 x 9 = c/a

A.2. TRIGONOMETRIE

Amintim cîteva din identitatile fundamentale:

. I sin et 1
sm2 et +· cos et =
2
1 ; 1 + tg 2 et = --
2
;
cos «
tg et
·
= -- = -- •
cos "4 ctg et

Sinusul §i cosinusul sumei ;,i düerentei a doua unghiuri:

sin (et± ~) = sin et cos ~ ± cos (X sin ~,
cos(«± ~) = cos et cos~ + sin ix sin~-

861
\
 "- \ ,
l·.

Retap.i pentru unghiul dublu : sin 2cx. = 2 sin ex. cos ex., cos 2 ex. = cos2 ex. -
2
- sin2 et= 1 - 2 sin2 ex.·= 2 cos2 ex. - 1, tg 2cx. = · tg ex.
1 - tg2 oc.
• l Transformare~ sumelor în produse :
•
sm ·r.t
oc.+ sm t-' = 2•or.+~ oc.-~
sm--cos--,
2 2
·•
sin oc. -
• r.t
Slll t-' = 2·cos ex.+~- ex.-~
- - Slll - -,
· 2- 2

cos oc. + ~os ~= 2 cos ex. - ~ cos ex. + ~,

· 2 2

cos oc. - cos ~ = 2 sin ~ + ~ sin ~ - ex. .

· 2 2

A.3. CALCUL DIFEBEN'flAL ~I INTEGRAL

Prin definipe; derivata unei funcj:ii con~nue f(x} este

, f'(xo) = ( d/) .= li~ /(x) - /(x 0) = lin/(x 0 + Âx) - /(x 0) • (A. 2)
dx s-so s~.%'o X - Xo As-.0 ÂX .

Diferenpala d/ a funcpei /(x) _este:

d/ =/'(x) dx. (A.3)
Dace. '."consideram ca punctul X este suficient de apropiat de Xo, adica .daca
IÂxj = lx - x 01 < 1, se poate scrie în locul retapei (A.2) retapa aproximativa,
f'(xo)· OJ.f(x) - /(xo)
X - Xo
sau
J(x) 04f(x 0) + f'(x 0) (x - x 0) = /(x 0) + /'(x 0) Âx. (A.4).
Aceasta. egalitate aproximativa. este eu atît -mai bine satisfa.cuta. cu cît
Âx este mai mie. Daca. lua.m x 0 = 0, retapa (A.4) ne da valoarea aproximativa.
a lui /(x) într-un punct x apropiat de zero (1 x 1 < 1) :
/(x) ~/(0) + f'(O) · x. (A.5)

Se poate demonstra ca aproximatia pe care am facut-o pentru a obtine

retaj:iile (A.4) consta. în neglijarea în membrul drept a unor termeni proportionali
eu puteri superioare ale lui Âx, adica. (Âx) 2, (Âx) 8, ••• În consecinta, pentru
a aproxima mai bine pe /(x) trebuie introd~i în membrul drept al relapei
(A.4) ~i ac~ti termeni. Analog, în cazul relatiei (A.5) , trebuie adaugati termeni
proportionali eu x2, x3, . . . ·

R62 !
TABELUL A.2

t
/(z} f'(-r) /'(O) /(0) + /'(O) • z
/ 1

(1 ± x)- 1 =F (1 ± x)- 2 =F 1 1 =f X
(1 ± x)¼ ± 1/2(1° ± x)-%
=F 1/2(1 ± x)-'0
r ± 1/2
,=
1 ± x/2
c1 ± ~r½ 1/2 1 =F x/2
~ e!r 1 l+x
Sin X COS X 1 X
COS X - sinx 0 1
tgx 1/cos2 x 1 X

în primul rînd al tabelului A.2, am gasit 1/(l - x) ~ 1 + x. Comparînd

eu ecuatïa (A.1) observam di aproxima1:ia facuta prin folosirea relatiei (A.5)
consta tocmai din neglijarea puterilor superioare ale lui~x(x2 xs x' + + + .• .. ).
Cititorul poate verifica, de exemplu pentru x = 10- 3 , ca ace~ti termeni con-.
tribuie de-abia de la a ~asea zecimala în timp ce termenul în x contribuie la a
treia zecimala. . 1
.

Deoarece derivata funcpei cos x se anuleaza în x = 0, relafia (A.5) ne ,da

cos x ~ 1. Pentru a obtine o aproximafie dependenta-de x trebuie considera1=i
§i. termeni în x2 • Deoarece nivelul dirj:ii nu ne permitê introducerea riguroasa
în rela1:ia (A.5),a termenilor în x2, vom proceda, în cazul functiei cos· x, astfel:
·
cosx=1_;_2sm . 2-
x ~l-2 - (x) 2
=1-- x
2
(A.6)
.
. · .
- 2 2 2

unde ain. folosit faptul di sin !!.. Otl !_

(tabelul A.2). ·
2 2 . .
· În tab~lele de ma.1 Jos indicam derivatele §Î integralele nedefinite ale
cîtorv~ funcpi care ne intereseaza în cuprinsul carpi :
dj(UJ
TABELUL A.3 Dertvatele--, cu u =u(x)
. dx

Functfa Derlvata Funct{a Derlvata

1
Ku Ku' tg u u'/cos'u
ua. (ex real) cxu'ua:-1 ctgu - u'/sin1 u
sin u u' cos u e" u'e"
cos u - u' sin u ln u u'/u

Reamintim §Î regulile de derivare :

(u ± v)' = u' ± v', (u •v)' = u.' •v + u •v',
u)' __ u'v_- uv', u')
(-
V v2 ·eu"}' = u" lv' ln U ~ V ; '

unde u ~i v sînt functii de x.

863
 TABELUL A.4 Integrale nedefinlte.
:

Puncfia Integrala Funcfia Integrala

1 1

K (const) I<x+ C 1/cos•x tgx + c,

_xa+1
~ (œ:f:: - 1) --+c 1/sin1 X -ctg~+c
Cl+ 1
sinx -cosx+C 'é ~,+c
cosx ,sin x + C 1/x lt1: lxl + C

A.4. GEOMETRIE ANALITicl

Pozitia unui punet oarecare P în plan este unie determinata· daca se cunosc
doua numere (x, y) numite eoordonatele punctului. Într-un sistem de coor-
donate dreptunghiulare acestea reprezinta distantele de la Pla cele doua axe,
sau, a~a cum se vede din fig. A.1, segmentele orientate de la originea O la
. proiecp.ile A §Î B ale punctului pe cele doua axe (x = OA,· y= OB).
în cazul mai general al unui punçt P din spatiu, pozitia sa este unie deter-
minata daca se cunosc trei coordonate x, 'y ~i z. Pentru aceasta vom considera
o a treia axa Oz perpendiculara pe planul xOy (fig. A.2). Coordonata z reprè-
zinta distanta de la !' la planul xOy adica segmentul orientat P' P ( = OC),
unde P' este proeetia lui P pe planul xOy. Coordonatele x, y ale lui P sînt
chiar .coordonate!e puùctului P' din planul xOy (x = OA, y = OB). Rezulta
imediat, din tèorenia celor trei perpendiculare, di segmentele x = OA, y=
= 0 B ~i z = OC reprezinta proiecp.ile clreptei OP pe axele respective de coor-
donate. · . '
: În eontinuare vom reaminti ecuatiile principalelor curbe din plan.
Eeuatia dreptei de C(?eficient unghiular m ~i care trece printr-un punct
dat P 0 (x 0 , y 0) este
y - Yo = m (x - Xo), (A.7)
iar eeuatfa dreptei de panta m ~i ordonata_. la origine n :
y= mx +n.

!J

• 1

\-:.:
B
P(x,y)
1
!J
,,IY
:r A :,;

Fig. A.1

884
 l

Fig. A.2

Ecuatia cercului de raza _R cu centrul în origine

x2 + y2 = Ra (A.8)

§i eu centrul în punctul C(a~ b)

(x - a) 2 + (y - b) 2 = R 2• (A.9)

Ecuatiile elipsei ~î hiperbolêi ale caror axe de simetrie coincid cu axele de

coordonate :
xz y2
-±-=l. (A.10)
a2 b2
Ecuatia parabolei avînd axa de simetrie paralela eu Oy §Î de ecuatie x =
b
= - - este:
2a
v' = ax2 bx + +
c, (A.Il)

coordonatele vîrfului parabolei fiind (- .!!_, - b -

' . 2a
2

4a
4
ac).
Daca para- f
Qola trece prin origine a tunci, c = 0, iar daca vîrful este în origine a tunci !jÎ
b=Q .
· Pupa cum în geometria analitic~ în plan orice relaµe între x §Î y repre-
zinta ecuaµa unei curbe în planul xOy, în geometria analitica în spatiu orice
relatie între x, y !jÏ z reprezinta ecuatia unei suprafete în spatiu.
' În continuare nu ne vom ocupa decît de deducerea ecuatiei sferei care dupa
.cum se ~tie reprezin~a locul geometric al punctelor egal departate de un punct
fix numit centrul sferei.
·:Fie P(x, y, z) un punct de pe sfera de raza R eu centrul în ongmea 0
a sistemului de coordonate. Conform definiµei, trebuie sa avem OP2 = R 2 •
•
865

•
· Din triunghi~ dreptunghic OP'P avem OP2 = OP'2 + P'P 2
• DarP'P?- =
+ +
= z2 iar OP'2 = OA 2 AP'2 = x2 y2, deci
x2 + y 2 + z2 = R 2 (A.12)
este relatia dintre x, y §Î z, care reprezinta ecuatia sferei eu centrul în origine.

A.4. CALCUL VECTORIAL

În fizica, pe lînga marimile caracterizate doar prin valoarea numerica (ma-

rimi scalare), întîlnim §Î marimi vectoriale sau vectori, care se caracterizeaza
prin valoare nunierica, directie în spatiu §Î sensul pe aceasta directie. Vom
nota vectorul printr-o litera cu o sageata deasupra, de exemplu; iar valoarea
sa numerica sau modulul prin simbolul vectotului între doua bare, f;;I, sau prin
litera respectiva fara sageata, a. Atragem atentia ca în fizica modulul vectorului
se masoara în unitati caracteristice marimii fizice respective: în SI foqa
se masoara în newtoni, viteza în metri pe secunda, etc.
Grafic, vectorul se reprezinta printr-un segment orientat, de lungime
propoqionala cu valoarea numerica a vectorului a§ezat pe dreapta care indica
directia în spatiu a vectorului respectiv §i avînd sensul acestuia (fig. A.3).
Punctele A §Î B se numesc originea (punctul de aplicatie) §Î respectiv extremi-
-+
tatea vectorului. Folosind aceste puncte, vectorul se noteaza AB. Dreapta
care trece prin punctele A §Î B se nume9te suportul vectorului.
Dupa tipul marimilor vectoriale întîlnite în fizica, vectorii pot fi clasificati
astfel: - · -
- V ectori lega/i care au punctul de aplicatie fixat ; de exemplu foqele
cate actioneaza asupra unui corp deformabil (plastic sau elastic).
- Vectori alunecatori care au suportul fixat dar al caror punct de aplicatie
poate fi deplasat în lungul suportului. Foqele care actioneaza asupra unui
corp perfect rigid sînt astfel de vectori.
- Vectori liberi ale caror puncte de aplicatie pot fi luate oriunde în spatiu,
suportul lor ramînînd însa paralel cu aceea§i dreapta. .
În nici unul din aceste cazuri, modulul, directia §Î sensul vectorului nu se
schimba. .
Doi vectori liberi se numesc egali daca au acela 9i modul, aceea§i directie §Î
acela§i sens. Egalitatea a doi vectori alunecatori necesita în plus ca punctele
de aplicatie sa se gaseasca pe aceeâ§i dreapta (dreapt8: suport), pe cînd egali-
tatea a doi vectori lega# implica §Î punct de aplicatie comun. _.

Fig. A.3·

Rfl6
 _,,

:r 1-~
A'
~F .B

A
-a
-
·a

-.
. 1,

B' Al-a 8'

8'
a b C
}'ig. A.4

- -
Pentru toate càtegoriile de vectori, numim opu,sul unui vector;, un alt vector,
notat -a, care satisface toate conditiile de egalitate cu a avînd însa sensul'

contrar. În fig. A.4 este reprezentat vectorul împreuna cu opusul sau - -;;
pentru vectori liberi (a), aluneditori (b) 9i legati (c).

-
Numim vector unitate vectorul de modul unu, iar vector nul pe cel de modul
zero. Un vector unitate, a 0 , care are aceea9i directie 9i acela~i sens cu un vector
;, se ~ume~te versorul lui ;, ·
Opera#i eu vectori. Prin definitie suma sau rezultanta -; a doi vectori a-~i b
este data de diagonala paralelcgramului ccnstruit eu cei èoi vectori ca latur

-= - + -
(fig. A.Sa) :
~ ~ ~
c a b sau AD= AB+ AC. (A.13)
În fig. A.Sb este ilustrata metoda triunghiului, echivalenta eu metoda
precedenta.
Aplicînd teorema lui Pitagora generalizata, din figura rezulta imediat mo-
dulul lui -;:
c = 1;I = ya 2 + b2 + 2ab cos cp, (A. 14)
unde cp este unghiul dintre directiile celor doi vectori care se sumeaza.

IJ
Fjg. A.5

867
 ._

''
'.

~ . C

,,✓.
-
-a ,,,,,, .,,.
X
/
,L_ ______ _ '

b
• Fig. A.6

Suma clintre un vector ; §Ï opusul sau - ; esté vectorul nul :

....
a+ (-a)= O.
...
(A.15)
Adunarea mai multor vectori se efectueaza aplicînd succesiv regula para-
lelogramului pîna cînd se obp.ne uti singur vector rezultant care reprezinta
suma sistemului de vectori.
. .... ........ .... . ...
DiferenJa dintre doi vectori c §Î a (c- a) este un vector x care adunat cu
. .... ....
scazatorul (a) da vectorul descazut c, adica
... ... ... ... ... ...
C - a = X => C = a + X. (A.16)
Legatura dintre cele doua relatii de mai sus este ilustrata grafic în figurile
A.6a §Ï A.Sb.
În ~od echivalent, diferenta (x) dintre vectorii -; ~i ; poate fi interpretata '
... ...
ca suma vectorului c cu opusul lui a (fig. A.6b):
... ...+ (- a).
X= C
....
(A.17)
... . ...
este prin definitie vectorul À.a
Produsul dintre un vector a 1i un scalar
... ... À
.
ca~ are modulul I À Il al, acee~i~direcp.e eu a ~i este dirijat în acela§i sens eu
â daca À > 0 §Ï în sens contrar dac! À < O. În. cazul particular À = - I
se obtine vectorul opus (- -;), Pentru À =~0 sau ·; = 0 rezulta vectorul
nul, "J.:; =·O.
Din definitia ·versorului, a egalitatH a doi vectori, precum §Ï a înmultirii
unui vector eu un scalar, rezulta egalitatea:
-+ ... ... ....
a = 1a I a 0 = aa 0, (A.18)

unde ;i 0 este versorul vectorului -;_

868 .
 a.

A" (02)
/

b
Fig. A 7

Descompunerea unui vector dupa doua direcjii oarecare. Fie doua directii
. -+ ~

neparalele (D 1) ~i (D 2) ~i un vector ·dat a = OA (fig. A.7a). Ducînd prin A

paralelele la (D 1 ) ~ (D 2), se formeaza paralelogramul AA'OA" din care rezulta
,_.. • _. ~ -+ . ... -+ i
OA = OA' + OA" sau a = a 1 + a 2 • n acest mod se realizeaza descompunerea
vectorului ~ dupa direcpile date. Deoarece printr-un punct nu se poate duce
decît o singura paralela la o directie data, înseamna ca paralelogramul AA 'OA"
este singurul paralelogram care se poate construi în situatia data. Din acest
motiv, descompunerea unui vector dupa doua. directii date este unica.
... -+ ... ...
Notînd eu u 1 ~i u 2 ·-versorii vectorilor a 1 ~i a 2 ~i folosind (A.18), relatia de
descompunere se poate scrie

-
a = -+
a 1u 1 +a u ...
2 2• (A.19)

...e èareÎnaregeneral, o direçtie (D) orientata este caracterizata de un vector unitate

acee~i directie ~i sens eu ea, numit versorul directiei (D).
-+
Daca descompunerea vectorului a o facem dupa doua directii orientate ~i
dorim sa rescriem r~latia (A.19) eu ajutorul versorilor -;1 ~i e'; ai lui (D 1) ~i

869'
 'f-

' .... .... .... ....

(D 2}, trebuie sa avem în vedere ea u 1 = ± e1 , u 2 = ± e2 dupa cum {D1 )
§Î -;i, respeetiv {D 2) 9i -;; 2 3iU sau nu acela9i sens. in aeest caz vom scrie:

+ ï.. e
♦ .... ....

a== ï.. 1 e1 2 2, (A.20)

unde ï.. 1 = ± a 1 iar À2 = ± a 2 • _
in figura (A. 7b) este exemplificata situatia în eare sensul conventional al
lui (D 1 ) coïncide eu al lui a: (U:
= ~) iar sensui · 1ui-(D2) este eontrar lui a:
(u~ = - ; 2). Marimile ï..1 ~ï' ï..2 se numese componentele veetorului ; dupa
direetiile orientate {D1) 9i respectiv (D 2}. ·
Descompunerea unui vector dupa doua axe perpendiculare. Acesta reprezinta
eazul partieular în eare d.irectiile orientate {D 1 ) 9i {D 2) sînt ortogonale, fiind
alese drept axe de eoordonate Ox 9i Oy (fig. A.Sa). Versorii axelor Ox 9i res-
.... .... .... .
pectiv Oy se noteaza eu i 9i respectiv j, iar eomponentele lui a dupa cele
doua axe eu as 9i respectiv a,,. Relatia (A.20) devine
(A.21)
sau
(A.21a)
.... ~ ..... .....
unde as = ai 9i a,,= a,,j.

!J

-
j

!J a

- - ~ ~1 Q
09 8 1
---
-
' 1
1 1
j 1

o T
b
Fig. A.8

870
 Componenta az se mai nume9te ~i proiectia vectorului a pe directia Ox -
9 din triunghiul OAA' rezulta ca as= a cos 8. Analog rezulta ca proiectia
i
...
lui a pe Oy este a1 = a sin 0.
....
Daca punctul de aplicatie a lui a nu coïncide eu originea O a sistemului de
axe descompunerea se face dupa aceea9i schema, însa prin 8 întelegem unghiul
dintre vectorul-; 9i d.reapta care trece prin punctul de aplicatie al lui; 9i est~
paralela cu axa Ox avînd acee~i orientare cu aceasta (fig. A.Sb).
îinînd seama ca unghiul cp !dintre az 9i a, este 1t/2, din relatia (A.14) re-
zulta:
a= va~+ a;. (A.22)
....
Din aceasta relatie s~ observa ca a= 0 implica a= 0 9i deci as= a,= O.
Prin urmare vectorul nul este un vector care are componentele
. .... nule .
Relatia (Â.21) ne permite sa scriem suma sau diferenta c a doi vectori
; 9i b eu ajutorul componentelor, lor. Într-adevar avem ;=;
± b, adica
C = Czi
-· ........
± c1j = (azi + a1j) ± (bsi + byj) = '(az ± bs)i + (as ± b,)j,
- .... - -+' .... -

deci
Cs = as ±
a1 ± b1.
bs, c, = (A.23)
Putem folosi cele discutate mai sus pentru a defini vectorial pozitia unui
. M -+
punct P din plan (fig. A.1). Segmentul orientat OP se nume~te vectorul de
··"-«-
pozitie al punctului P 9i se noteaza....eu r. Coordonatele
.
x ~iy ale lui P reprezinta
tocmai componentele vectorului r dupa axele Ox ~i Oy :
r- =xi+
-
y j,-+ (A.24)
unde x = r cos 8 9i y = r sin 8 reprezinta totodata proiectiile vectorului -;
· pe cele doua axe.
Daca consideram cazul mai general al unui punct oarecare din spatiu P(x,
-+
y, z) (fig. A.2), vectorul sau de pozitie r va fi dat tot de segmentul orientat
-+ ....
OP. Pentru a obtine componentele lui r dupa cele 3 axe î1 proiectam întîi
pe directiile ortogonale Oz ~i Ow, unde Ow reprezinta intersectia planului xQy
eu planul format de Oz ~i (OP): r- =OP'+ -+ ---+
OC. Notînd versorii axelor Ox,
- - .... ---+ .... -+
Oy ~i Oz eu i; j ~i respectiv k, avem OC = zk iar vectorul OP' din planul xOy
-+ ........
se poate scrie OP' = xi + yj, deci
(A.25)
Produsul scalar a doi vectori; $i b, notat ;.( este un scalar egal prin definipe
~u produsul dintre modulele lui ;; ~i b~i cosinusul p.nghiului dintre ei (fig. A.9) :
........
a• b = ab cos 8. (A.26)

871
 ..
t

·X ~

-6
...
Fic. A.9

--
Din aceasta relatie rezulta. a · b = ab daca vectorii sînt coliniari §i de acel~i
sens (8 = 0), ; • b= 0 daca vectorii sînt perpendiculari (8 = 1t/2) ~i -;.b =
-
= - ab daca vectorii sînt coliniari dar au sensuri opuse (8 = 1t).
....
Daca în (A.26) î1 consideram pe b drept versor e al directiei orientate (D),
.... .... ...
.
rezulta. a •e = a ·'1 •cos 8 == a c,os 8, care este tocmai proiectia lui a pe
directia (D). ·
- ... - -
_,.
Din definipa produsului scalar rezulta ci est(comutativ, adica a • b = b •a;
de asemenea produsul scalar este distributiv fata de adunare :
- - - = --
_(a+ b)•c --
a•c +b:c. (A.27)
- - - -
Produsul vectorial al ,vectorului a eu vectorul b, notat a X b, este, prin definitie,
un vector de modul ab sin 8, perpendicular pe planul format de vectorii ~ ~i b;

- -
sensul lui este ·cel de înaintare al unui burghiu rotit în acela§i sens în care
trebuie rotit vectorul a pentm a-1 suprapune peste vectonil b printr-o rotaµe
de unghi minim, adica 8 < 1t (fig. A.10) .
'

....
Notînd vectorul produs vectorial eu c, avem
--
c=axb ... (A.28a)
.... x -
~i
c= 1a b = ab sin e. (A.28b)

...a _,.
xb

Fig. A.10

872
 •• f ' - ,
·,

Din (A.28b) rezulta di prôdusul vectorial este nul dadi vectorii sînt coliniari
(8 ..:_ 0) sau sînt coliniari §Ï au sensuri opuse (6 = 1t), iar în cazul în care sînt
perpencliculari (8 = 1t/2), c = ab.
Daca vectorii apar în ordinea b X -;, modulul §Î directia produsului vec-
torial sînt a~ele~i eu ale lui-;=-; X b, însa are sens c~ntrar lui-;, deoarece
vectoml b este suprapus peste vectorul ; printr-:o rotafie în sens invers fafa
de cazul precedent, deci ·
-; x b= - b X ;_ (A.29)
$i produsul vectorial este distributiv fafa de adunare :
(A.30)
A naliza vectoriala. Sa. consideram cazul în care vectorul -; este ·o funcfie
vectoriala de o variabila scalara t, de exemplu de timp, adica ; = ;(t). Altfel -
spus atît modulul cît §i direcfia lui ; depind de t (adica variaza î~ timp):

()\.31)
îinînd seama ca un vector poate fi întotdeauna descornpus dupa axele
de coordonate ai caror versori sînt fic§i, rezulta ~a într-o asemenea descompunere
çloar componentele vectorului depind de timp :
(A.32)

Prin definifie derivata vectorului ; dupa variabila t este funcµa vectoriala

d; adica:
dt
a; . -;(t +
~t) - -;(t)
11 m - - - - - - . (A.33)
dt At-+0 ~t.
Se poate delilonstra ca regulile de derivare ale funcfiilor vectoriale sînt
întru totul analoge regulilor de derivare ale functiilor scalare :
d -
dt (a(t)
- a-; <lb
± b(t)) == .dt ± dt , (A.34a)

~ (f(t);(t)) = d/ ;(t) + /(t) d-; . (A.34.b)

dt dt dt
Din relafiile (A.31) §Î (A.34b), respectiv (A.32) §Î (A.34a,b) rezulta:
....
da = da ;o(t)
-
+ a(t) ad 0 ,
(A.35a)
dt dt dt

~; = ~•7 + ~•7+~:•k. (A.35b)

873
 . '

. ','

. · Daca vectorul ; variaza doar îri modul atu~ci d;o

. . dt '
== 0 iar daca ; variaza
...
. da
d oar ~a direct1e dt = O ljl• din .(A
. .35a:) ob p.nem
. da
- = da
-a➔0 m pnmu1 caz
A •· .
ljl
dt dt ·
' ➔ ➔ 1
. t·1v-
respec da = dao ce1 de a1 d 01·1ea.
a-m A

dt' dt
Regulile de derivare pentru produsul scalar ~i produsul vectorial sînt asema-
I natoare .eu cele pentru prodtisul a doua funcµi · scaJare, adica
➔ ➔

d ➔ da ... ... db
dt
...
- (a(t) • b(t)) =-
dt
• b(t) + a(t) • -
dt
(A.36)

➔ ➔
d ...
- (a(t) X b(t))
dt
d;;
= -dt X b(t) + ➔a(t) X -
db
;dt
· (4.37)

Atragem atentia ca în cazul derivarii produsului vectorial (A.37) ordinea

în care ·apar factorii în membrul stîng trebuie mentinuta ~i membrul drept.
Datorita comutativitatii produstilui scalar în membrul drept al relatiei (A.36)
nu conteaza ordinea factorilor.

A.5. ELEMENTE DE ECUATII DIFERENTIALE . .

a) Ecuatii diferentiale de ordinul I. 0 ecuatie diferentiala de ordinul I
este o relatie între functia cautata y(t), variabila independenta t ~i derivata
întîi. y'.= dy a functiei eautate :
dt '
y' +F(t,y) = 0 sau
dy
- + F(t,y) = 0,
dt
(A.38)

unde F(t,y) este o functie continua data de t ljÎ y. Se numeljte solutie a ecuatiei
diferenpale (A.38) orice functie y = f(t) care] fiind introdusa. în (A.38) o
transforma în identitate.
Daca. F(t,y) = p(t) q(y), ecuatia (A.38) devine

dy + p(t) q(y) = 0 sau dy =- p (t) dt (A.39)

dt q(y)
~i se numeljte ecuape ·eu variabile separate.
Sa presupunem ca y= f(t) este o solupe a ecuatiei (A.39). Avînd în vedere
ca. dy = y' dt= /'(t) dt, din ecuatia (A.39) obtinem
/'(t) '
q[f(t)] = - p(t).

874
 ,.
Membrul drept reprezinta derivata functiei

- ~ p(t) dt,
-·
iar membrul stîng derivata functiei
r f'(t) dt = r~
J q [f(t)] . J q(y) ,
unde ultima egalitate se obtine prin schimbarea de variabila sub semnul de
integrare y = J(t)~ ~tim di functiile ale caror derivate sînt' egale, difera între
ele cel mult printr-o constanta aditiva C. Aceasta ne permite sa scriem egali-·
tatea .
\ dy =- ~ p(t) ,dt + C. (A.40)
fjq(y) • .
· · Un caz particular important este cazul q(y) = 1, cînd ecuatia (A.39) devine
y' - p(t) = 0 iar din (AAO) se obtine : ·

y = ~ dy = - ~ p(t) ~ + C. (A.41)

Presupunînd di am gasit primitiva. P(t) = ~ p(t) dt, constanta aditiva. C se

determina daca pentru o anumita valoare a lui t = t 0 este cunoscuta valoarea
lui y = Yo: C = Yo + P(t 0 ). .

Da~a q(y) = y ecuatia (A.39) devine

y'+ p(t)y = 0 -sau -dy = - p(t) dt (A.3~ a)

y
~i se nume~te ecuatie liniara omogena de ordinul I. Relatia (A.40) ne da

ln !YI= -1 p(t) dt+ C = - ~ p(t) dt+ ln IKI,

unde în locul constantei C am introdus constanta K definita prin relafia C=
= ln IKI. Ç)btine~
ln 1~ 1= - ~ p(t) dt sau 1; 1 = e - Spcq~

~, cum exponentiala este pozitiva, y are semnul lui K, deci

. K - §p(l)di
y= e • (A.42)
În cazul în care în ecuatia (A.39a) p(t) = À ( = const), obpnem ecuap.a liniara
omogena .de ordinul I eu coeficienti constanti

y' + Ày = 0 sau dy
dt
=- )..y (A.39 b)

'875
 ,,

.
..: a carei solufie se obfine din (AA2) punînd p(t) = À:

. '

y =Ke
-s).d,
= Ke
-)J
.
{A.43a) ·..
~i în aceasta situafie constanta K se determina considerînd ca pentru t =
= t 0 ljtini di y = Yo: K = Yo e+>J,, deci (A.43a) devine
\ '
y = Yo e->.(t-t,>. (A.43b)
b) Ecuatii diferentïale de gradul II eu coeficienti constanJi. Prin ecuap.e
diferenp.ala de ordinul II se întelege o relatie între functia y(t) ce trebuie
determinata, variabila independenta t §Ï derivatele de ordinul întîi ljÏ doi
ale funcp.ei cantate. ·
Aceasta înseamna o relatie de- tipul :
y"(t) + by'(t) + cy(t) = F(t), (A.44)
'
unde y este funcp.a de determinat, coeficientii b §Î c sînt în general §Ï ei functii
de variabila independenta t, iar F(t) este o funcfie cunoscuta. Nu vom considexa ·
în cele ce urmeaza o asemenea situatie complicata, ci vom presupune ca b
ijÏ c sînt numere reale, constante. Atunci ecuatia (A.44) se zice ca este de ordinul
II eu coeficienti constanp.. Daca F(t) = 0 ecuatia se numeijte omogen/S, iar
daca F(t) =# 0 se numel}te neomogena.
Rezolvarea ecuajiei omogene. Ne vom ocupa mai întü de rezolvarea ecuatiei
omogene. ·
y"(t) + by'(t) + cy_(t) = 0,
adica de gasirea functiei y = f(t) care sa o satisfaca pentru orice valoare a
lui t. -
În cele ce urmeaza, vom introduce, pentru sithplificarea scrierii relatiilor
în locul constantei b o alta constanta b' = b/2. Ultima ecuatie devine
y" (t) + 2b'y' (t) + cy(t) = O. (A.45)
Se cuno~te din calculul diferential o functie care pîna la factori const~nti,
coïncide cu derivatele ei. Aceasta funcp.e este e«', unde ex este o constanta
arbitrara. Vom încerca sa satisfacem ecuatia noastra luînd f(t) = e""' l}i sa
determinam pe ex ~a încît ecuatia (A.45) sa se transforme într-o identitate,
adica sa fie satisfacùta pentru orice valoare a lui t. Avem

d/ = j' = (1.e"- 1 l}Î d2.f = /" = cx2e""'·

dt · dt2
Întroducînd în ecuap.a (A.45), ·se obµne ecuapa
+
(«2 2b' ex + c)e"' = 0,
care este satisfacuta pentru orice t daca
2
(1,. + 2b'.« + = 0, C (A.46)
adica daca ex este o radacina a ecuapei (A.46) numita §i ecuaµa caracteristica
a ecuatiei diferenpale (A.45). Vom considera pe rînd cele trei cazuri posibile
pëntru discriminantul ecuap.ei caracteristice.

876
 . 1' • .-, .

a) A = 4(b'z - c) > O.' Ecuap.a caracteristica are. doua radacini · reale ~i.
distincte
et1b' + Vb' 2 - c ~i Otz = - b' - Vb' 2 - c.
=-
Fiecarei radiicini îi corespunde o soluµe particulara a ecuaµei diferenp.ale,
(A.47)
se· observa ca aJ1 respectiv as/2 , unde a 1 §Î a 2 sînt constante, reprezinta
dea~emenea soluµi particulare ale ecuatiei (A.45).
Deoarece între solutiile / 1 ~i / 2 nu poate avea loc o egalitate de fqrma fi=
= const •/2 care sa fie valabila pentru orice valoare a lui t (/1 =f:. const •/2),
spunem ca solutiile / 1 ~i / 2 sînt distincte, iar solup.a generala a ecuaµei {A.45)
este co~binatia eu coeficienµ constanti •
y = f(t) = aJ1 + ad2 = a 1ecx 11 + a ecxJ.
2 {A.48)
Ne. putem convinge imediat ca aceasta este tot o solutie a ecuatiei diferenµale
{A. 45).
b) Il. = 4{b' 2. - - c) = O. Ecuatia caracteristica are o radacina multipla
de ordinul II
et1 = et2 = - b' {A.49)
careia îi corespunde solutia / 1 = ecx11 ~
Se observa ca / 2 = teœ11 , este o solutie particulara a ecuatiei {A.45). Într-
adevar calculînd d/2 /dt ~i _d2/2/dt2 :

d/2
dt
= eo:11 -+ a teœ.,
i '
d2/z
dt2
= 2et erzi'
i
+ a2tecx.e
i

~i introducînd în ecuatia {A.45) avem

l
[t{af + 2b' a + c) + 2a + 2b'J ecx,t = O.
1 1

Ecuatia ultima este într-adevar satisfacuta. pentru orice t pentru ca a 1 este

radacina ecuatiei caracteristice, deci coeficientul lui t este nul iar 2a1 + 2b' =
. = 0 conform relatiei (A.49).
Solutia generaHi. va fi :
y = f(t) = a1eœ,t + a 2 teœ t = (a1 + a2t)e-b't. 1 {A.50)
c). Il. = 4(b' 2 - c) < 0 (deci c > 0). Radacinile ecuatiei caracteristice sînt
complex conjugate : ___ ·
a1 = - b' + '\)b' 2
- c = - b' + i,Jc - b' 2 l]Ï a 2 = - b' - i,Jc - b' 2 •
. . (A.Sla)
Sa ne ocupam mai întîi de cazul mai simplu cînd radacinile sînt pur imaginare,
adica partea reala este nùla, aceasta înseamna b = 0 ~i deci
a1 = i'\jc; a2 = - i"\{ë (A.Slb)
iar ecuatia diferentiala devine
J" + cf = 0 eu c > O. (A.52)

877
. Se pot scrie soluµile (A.47) cu ix1 = - ix 2 = i,Jë, deci cu ajutorul unor
funcjii care depind de variabile complexe, solutia . generala fiind de forma
f(t) = a1 eii/ët + a 2 e- 1vë,. Se poate ara.ta ca pîna la urma solutia generala se
exprima prin funcjii reale de variabila reala. Deoarece aceasta demonstratie
depa§e§te nivelul carjii, vom determina solujiile particul~re fara a folosi expo-
nenjiale complexe. ·
Vom rajiona în acela§i mod ca la rezolvarea ecuajiei (A.45): cautam funcjiile
elementare de variabila reala care sa transforme ecuatia (A.52) într-o identi-
tate. Avem în vedere di derivatele de ordinul doi ·at functiilor trigonometrice
sin a.t ~i cos a.t coincid pîna la factori constanti chiar eu aceste funcjii. Cautam
atunci o solutie partiéulàra de forma / 1 = sin a. 1t. ·
Întroducînd în ec. (A.52) objinem ecuatia
(- a.i2 + è) sin a. t = 0,
1

. care este satisfacuta pentru orice t daca a. 1 ·= ·± yë

(c > O)_. Prin acela~i ·
procedeu se poate ara.ta ca §i / 2 = cos o: 2 t este o solujie particulara a ecuajiei
(A.52) daca (1. 2 = ± yë.
Solujia generala va fi
y = f(t) = a1 sin o:1 t +a 2 cos a. 2 t. (A.53)

În relatia (A.53) este suficient sa Inam a.1 = oc 2 = '\Je. Într-adevar deoarece

sin (- vc t) = - sin(,Jë t) §i cos (- yc t) = cos ('\Jet) considerarea valorilor
I

IX 1 = - ,/ë ~i oc 2 = - ,Je nu ne conduce la solujii distincte.

Solujia generala va fi deci
y= J(t) = al sin ('\Jet) + a2 cos (Vct), .(A.54)
adica în locul exponenjialelor copiplexe am rem~it sa facem sa apara funcjiile
de variabila reala sin yct §i cos-'\Jët, unde '\Je este factorul care înmulje~te
pe ± it în exponenjiala complexa.
Luînd constantele arbitrare a 1 §i a 2 de forma
a1 = A cos <p, a 2 = A sin <p, (A.55)

adica introducînd alte 2 constante arbitrare A = ,Jaf + a~ §i tg <p = a 2/a1

(cp = arctg a 2 /a 1 ), objinem

y = J(t) = A (sin (yct) cos cp + cos (VC t) sin cp) = A sin (Ve t + cp),
(A.56)

unde "\[ë' este de fapt partea imaginara a radacinilor (A.Slb) ale ecuatiei
caracteristice.
În concluzie, pentru c >
0, ecuajia (A.52) are solutia generala (A.56) care
2
este periodica cu perioada T = 7t •
Vc
878
 Daca coeficientul b' este d.iferit de zero, radacinile caracteristice sînt com-
plex conjugate: Solutia generala este de forma
"(t) -_
1,
,
Qj_e
(-b'+iVc-ll•)t + a e -b'-iVc-b' )#
1
2
1 1

sa.u
/(t) -_ e-lit( a1ei'/c-b'''
1 + Qie, -i,Jc--:::-;;;ï ') .
Pentru a obtine solutia generala a ecuapei (A.45) fara sa utilizam exponentialele
corpplexe, avem în vedere observatia fa.enta dupa ecuatia (A.54), care ne-a
permis sa înlocuim expresia a~<:1.Vc' + a~e-i,Jc-, prin expresia (A.54), precum,
~i faptul ca în acest caz rolul lui Ve este jucat de Ve -
b' 2 adica,
y = f(t) = e- 6''(a1 sin Ve - b' t + a cos Ve -
2
2 b' 2t).
Înlocuind a 1 ~i a2 prin expresiile (A.55) putem scrie
y = J(t) = y
A e- 6' 1 sin ( e - b'2 t + cp). (A.57)
Propunem cititorului sa verifice direct, prin derivare ~i înlocuire în ecuatia
(A.45), faptul ca expresia (A.57) este într-adevar solutia ecuatieild.iferentiale.
Rezolvarea ecuaJiei neomogene. Se poate demonstra ca solutia generala
/(t) a ~cuapei neomogene (A.44) este data de suma dintre solutia generala
Yomog(t) a ecuapei omogene (A.45) ~i o solutie particulara YPart{t) a ecuatiei
neomogene (A.44): ·
Y = J(t} . Yomog(t) + Ypart(t) • (A.SS)
Din cele spuse mai înainte ~tim sa gasim solutia Yomog a ecuatiei omogene
iar solutia ypart se obtine pentru fiecare problema concreta data fiind funcµa
F(t) care apare în membrul drept al ecuatiei omogene.
Se observa cu · UlJurinta ca daca b' > 0, factorul exponential care apare în
ecuatia (A.57) tinde la zero cînd t ➔ 00. În acest caz, pentru valori mari
ale variabilei t, solutia generala a ecuatiei omogene poate fi neglijata în
relatia (A.58), care se va scrie acum
Y= f(t} = )'pa,,.(t). (A.59)
 ERATA

Pag: Rindul: În !oc de: Se va èiti:

78 4 de jos v 1/2g v~/2g

128 8 de jos
m11 1
c:: - -
= mv?
2 2

234 17 de jo3 N N'

332 10 de jos pV.= RT rr = RT
361 13-14 de sus - Ql ~Î Q9 Ql ~i - QI
/
/(lo, 11) f(lo, 11)
20 de sus =--- =~---
f(io, 12) f(to, t:)

448 12 de sus Ep.t Epo,

451 12 de sus cii = c,j cii = ci•

m
494 9 de jos -= '"
-S'l.=
A A
545 4 de jos c;onduclor nul conductor de nul

561 17 de sus + IJ? = 2

+i R = 2

12 de jos (J)' = \lwS - c.>' = \I w] _ c.>11

616 5 de jos 2 are sin 1/n 2 arc sin 1/n

674 12 de jos difcreuia de drum d~fcrenia de faz:1

702 1 de jos F= F=
V V
718 2 de sus v=- V= -
0 C

......- -+
- -+
872 1 de jos la x b = la X b 1=
! ad 0 da 0
873 2 dé jos + a(t) dl. + a(t)-•
dt

_, - Compe<liu de fiz:c'i
RaDACTOR: DINU-IOANiîIU NECHITA
TEHNOREDACTOR: IOANA DRAGOMIRE~CU
COLI .nE TI PAR: 55,00
INDICI PENTRU CLASIFICAREA ZECIMALÂ:
BIBLIOTECI MARI 53. BIBLIOTECI MICI 53
lNTRaPRINDER.aA POLIGRAFICA. CLUJ
REPUBLICA SOCI.A.LISTA ROMANIA COMANDA NR. 177