Caiet de Laborator-Fizică

UNIVERSHATEA TEHNICJ¥ DE CONSTRUCj7I
BUCURE}TI
DEPARTAMENTLIL DE
FIZICA
CAIET
DE
LFCR#RI
LABOAATOR
DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ
CAIET DE LUCRĂRI
DE
LABORATOR
2013
5
PREFAŢĂ
Precedentul volum cu lucrări practice de fizică a apărut în orwellianul 1an de graţie
1984. Erau prezentate în detaliu un număr de 34 de lucrări de laborator, din care o
parte nu se mai puteau executa, fie datorită îmbătrânirii aparaturii, fie datorită restric-
ţiilor în cuprins şi timp ale curriculei de Fizică. Pe scurt, aparatura aferentă lucrărilor
de laborator era uzată fizic (vârsta medie a aparaturii ajungând să fie substanţial mai
mare decât a beneficiarului-student) şi parţial uzată moral.
Printr-o iniţiativă lăudabilă a conducerii Universităţii Tehnice de Construcţii Bucu-
reşti, în perioada 2007-2009, am primit suportul financiar necesar pentru moderniza-
rea Laboratorului de Fizică. A rezultat astfel şi necesitatea iniţierii unui proiect de
adaptare a suportului didactic.
Noua carte de laborator, rezultatul acestui proiect, se adresează în principal studenţi-
lor din anul I şi II din UTCB şi, de ce nu, tuturor celor interesaţi. Scopul ei este de a
familiariza studentul cu aparatura de fizică şi metodologia experimentală, pentru a
putea răspunde, în termenii deprinderilor practice, întrebărilor „de ce” şi „cum”.
Volumul de faţă conţine 14 lucrări practice de laborator, în medie circa 7 pe semes-
tru. Este structurat unitar după cum urmează :
 fiecare lucrare conţine, după titlu, o prezentare a scopului şi utilităţii lucrării,
precum şi câteva cuvinte-cheie;
 prima secţiune se intitulează „Generalităţi” şi pune subiectul lucrării într-un
context teoretic mai larg;
 urmează bazele teoretice care justifică metodologia de lucru şi montajul expe-
rimental, rezumate în „Principiul metodei”. Se poate găsi de aici răspunsul la
întrebarea „de ce”;
 ultimele trei secţiuni sunt consacrate unei descrieri scurte a aparaturii folosite şi
montajului experimental, modul de lucru şi un model de prezentare a rezultate-
lor finale. Aceasta este calea către obţinerea răspunsului la întrebarea „cum”.
La procesul de redactare a participat cvasitotalitatea membrilor Catedrei de Fizică
(profesori, conferenţiari, lectori, asistenţi), pe o baza democratică. Autorii fiecărei lu-
crări sunt menţionaţi fără titluri academice sau grade didactice (fiindcă funcţiile şi ti-
tlurile sunt efemere, dar şi cu speranţa mea secretă că şi acestea vor face un upgrade).
Am o menţiune specială pentru colegul N. V. Truţă, coordonatorul proiectului; el a
impus structura unitară şi coerenţa, a eliminat eventualele neconcordanţe şi a realizat
o grafică atractivă.
Recomand acest volum studenţilor din anul I şi II.
M. I.
1
Aluzie la romanul “1984” al lui George Orwell
Caiet de lucrări de
laborator
IN MEMORIAM
prof. dr. univ. M. I. Beciu
Este o ironie a soartei că zeci de ani de viaţă ai unui om pot fi rezumaţi în doar
câteva rânduri. Iar acele rânduri, multe sau puţine, nu fac de obicei referire la calităţi-
le umane ale persoanei respective, ci doar la realizările, de tot felul, în cursul vremel-
nicei sale treceri pământeşti. Pot exista persoane generoase, spirituale, înţelepte etc,
de care nu-şi va mai aduce aminte nimeni în afară de apropiaţi, şi asta doar câţiva ani
sau zeci de ani, cât vor mai dăinui cei care le-au cunoscut.
Din acest punct de vedere, un profesor viază mulţi, mulţi ani în amintirea uce-
nicilor săi. Cu bune sau cu rele, cu iubire sau cu ură, cu indiferenţă sau cu recunoştin-
ţă. Un profesor poate exista şi o generaţie, două, „după”, prin poveştile pe care taţii
sau bunicii le spun copiilor.
Nu este locul, poate, să dăm cale percepţiei subiective pe care o avem după
dispariţia dintre noi a profesorului M. I. Beciu. Putem, însă, să amintim câte ceva des-
pre realizările sale, mărunte la scara umanităţii, dar importante pentru un simplu om.
Este vorba de un număr impresionant de articole ştiinţifice apărute în publicaţii ISI,
capitole în cărţi de specialitate de nivel internaţional, manuale didactice.
Dumnezeu să-l odihnească !
A DOUA PREFAŢĂ
Această a doua prefaţă este dedicată aceluia care a iniţiat şi condus acest pro-
iect. Este vorba despre profesorul M. I. Beciu .
De asemenea, a doua ediţie a acestui îndrumar de laborator este menită să cori-

jeze micile scăpări apărute în prima ediţie.
Ca şi coordonator al acestei de-a doua ediţii, mulţumesc tuturor colegilor mei

pentru observaţiile făcute. V. Truţă.
7
CE TREBUIE SĂ ŞTIM DE LA
BUN ÎNCEPUT ?
Material redactat de Truţă Nicolae Vladimir In
Cuvânt introductiv
Noţiunea de fizică este de origine grecească şi ajunge la noi prin filieră latină
(physica). Semnificaţia sa este : „Ştiinţa despre cauzele fenomenelor naturale”.
În esenţă, fizica are baze experimentale, pentru că ea urmăreşte să explice sau să
modeleze comportamentul materiei care ne înconjoară. În ultimă instanţă, fizica
consideră că orice fenomen natural – fie el legat de materia anorganică sau cea or-
ganică (chiar şi cea vie) – este supus uneia sau mai multor legi ale naturii. Obiectul
fizicii este descoperirea şi studierea acestor legi.
În acest context, lucrările de laborator au ca obiectiv principal dezvoltarea percep-
ţiei - prin intermediul actului experimental - asupra proprietăţilor intrinseci sau
aparente a ceea ce constituie mediul în care trăim zi cu zi (forţe, lumină, substanţe
solide sau fluide, etc).
Un alt obiectiv al lucrărilor de laborator este familiarizarea studentului cu aparatele
de măsură şi utilizarea acestora în cadrul montajelor experimentale. Culegerea da-
telor experimentale presupune erori de măsură inerente şi, în consecinţă, generează
anumite incertitudini asupra concluziilor care se pot trage în final. Rigurozitatea
ştiinţifică presupune evaluarea acestor incertitudini şi interpretarea lor. Acest de-
mers nu este propriu doar fizicii ci şi altor ştiinţe, cum ar fi chimia, biologia şi, nu
în ultimul rând, ştiinţele inginereşti.
Atenţie ! Activitatea în cadrul laboratorului este o muncă implicând atenţie, con-
centrare şi precizie. Nu este uşor să te adaptezi, dar cu timpul ucenicia va fi com-
pletă. Nu ezitaţi niciun moment să apelaţi la cadrele didactice pentru a fi ajutaţi să
depăşiţi dificultăţile şi să înţelegeţi mai bine.
Aveţi grijă de aparatele care vă sunt încredinţate, ele vor mai folosi şi altor
generaţii !
Caiet de lucrări de laborator

8
Cuvinte cheie
Referat individual, date numerice, tabel de date, reprezentare grafică, liniarizare,
metoda regresiei liniare, calculul erorilor, erori întâmplătoare, abaterea pătratică
medie, erori absolute sau relative, măsurători directe sau indirecte.

REFERATUL INDIVIDUAL
Studentul trebuie să întocmească câte un referat privitor la fiecare lucrare de laborator
pe care o efectuează. El trebuie întocmit astfel încât orice persoană care îl citeşte să
poată înţelege de ce şi cum se face lucrarea respectivă.
Referatul trebuie să cuprindă :
 Pagina introductivă care conţine informaţii asupra titlului lucrării,
oportunităţii şi scopului acestuia, precum şi o scurtă enumerare a principalelor
noţiuni teoretice (cuvintele cheie).
 Generalităţi privind lucrarea de laborator (definirea noţiunilor ştiinţifice,
enun-
ţurile şi formulele corespunzătoare legilor utilizate, alte consideraţii preliminare).
 Principiul metodei. Se va face justificarea teoretică şi practică a
modului în care este conceput experimentul, rezultând de aici felul în care este
alcătuit standul experimental şi acţiunile care vor fi întreprinse.
 Prezentarea aparaturii aflate în structura standului experimental.
Prezentarea trebuie să fie însoţită de schiţa experimentului şi de unele consideraţii
privind aparatele de măsură folosite şi precizia acestora.
 Modul de lucru, o descriere detaliată a operaţiilor care urmează a fi
făcute, precum şi a prelucrării matematice şi grafice la care trebuie supuse datele
obţinute.
 Rezultatele care vor fi prezentate sub formă de tabele sau grafice. Studentul
va specifica în această pagină numele său şi al colegilor cu care a lucrat. De
asemenea, la finalizarea lucrării, studentul va solicita cadrului didactic să
examineze rezultatele obţinute şi să formuleze eventuale sugestii de îmbunătăţire,
acordând totodată un calificativ. Notă : Modul de întocmire a tabelelor sau graficelor
va fi prezentat în cele ce urmează.
 Concluzii. Concluziile reprezintă componenta individualizată a referatului.
Ele reflectă munca proprie a studentului, gradul în care acesta a asimilat cunoştinţe şi
a fost capabil să le folosească. Concluziile se pot referi la precizia determinării
experimentale, la modul în care datele obţinute confirmă sau nu premizele de la
care se pleacă, justificarea unor eventuale abateri de la rezultatul aşteptat, etc.
Această secţi- une poate cuprinde şi răspunsuri la eventuale sarcini fixate ca temă
de către cadrul didactic. Aprecierea finală, în cadrul colocviului de laborator, va
ţine cont în bună măsură de aceste concluzii şi de seriozitatea pe care studentul a
dovedit-o la întoc- mirea lor.
IMPORTANT ! Studentul se va prezenta la lucrare având deja întocmită partea
teoretică a referatului. Cele două ore petrecute în laborator trebuie consacrate, în
principal, doar familiarizării cu aparatura şi standul de lucru, culegerii datelor expe-
rimentale şi prelucrării primare a acestora. Dacă studentul nu poate prezenta schiţa de
referat înaintea efectuării lucrării aceasta poate atrage după sine eliminarea sa din
laborator !
DATE NUMERICE
Înregistrarea datelor experimentale se face în tabele întocmite în prealabil.
Orice tabel trebuie să
Scopul experienţei aibă un cap de tabel.
MărimeValoare fi-
AparatValoare Numărsauconstantă măsuratănală (unitatedede(unitateCapul
curentelement(unitate de tabel :
de măsură)măsură)
utilizatmăsură) x 1y 1  cuprinde în
x 2y 2 mod obligatoriu
x 3y3 simbolul mărimii
1 fizice şi unitatea de
2 elem. I CCC măsură
3  este aşezat în
mod obişnuit deasupra
Spaţiu pentru date Spaţiu pentru rezultate co- loanelor rezervate
datelor, dar poate fi
plasat uneori şi la
Cap de tabel plasat Cap
la stânga
de tabel plasat deasupra datelor
stânga lor
 poate cuprinde
uneori formula de
Exemplu de întocmire a unui tabel de date calcul utilizată
pentru ob- ţinerea
valorilor din coloana
respectivă
Coloanele tabelului de date sunt rezervate fie mărimilor considerate ca variabile in-
dependente, fie datelor obţinute prin măsurare, fie rezultatelor. Primele coloane din
stânga sunt rezervate pentru mărimile independente, iar următoarele mărimilor măsu-
rate. În fine, ultimele coloane cuprind rezultatele, de multe ori calculate în funcţie de
mărimile măsurate. Tabelul de date poate avea un nume, care, de cele mai multe ori,
descrie scopul pentru care sunt făcute măsurătorile experimentale.
Valorile mărimilor independente sunt trecute în tabel înainte de efectuarea experien-
ţei. Unităţile de măsură trebuie astfel alese încât numerele care sunt trecute în tabel să
nu fie excesiv de mari sau de mici. Astfel, nu este indicat să fie trecută în tabel valoa-
rea (t =) 0,0000043 (s), ci valoarea (t =) 4,3 (s) sau valoarea (t =) 4,3 (10-6 s). Numă-
rul de zecimale cu care este trecută în tabel o anumită mărime trebuie să corespundă
preciziei cu care ea a fost determinată. Astfel, nu este indicat să fie trecută în tabel
valoarea (v =) 23,4215867 (m/s), ci valoarea (v =) 23,4 (m/s) dacă precizia măsurăto-
rii este de ordinul a 1%. În fine, pentru facilitarea citirii datelor, pe aceeaşi coloană,
valorile prezentate vor avea acelaşi număr de zecimale, iar virgulele care separă ze-
cimalele de întregi vor fi plasate una sub alta.
GRAFICE
În multe cazuri, prezentarea sau chiar prelucrarea datelor experimentale este facilitată
de reprezentările grafice. Avantajele acestora sunt :
 permit observarea cu uşurinţă a variaţiilor mărimii studiate în raport cu
variaţia parametrului ales, evidenţiind eventualele maxime sau minime
 curba trasată printre punctele experimentale este o reprezentare mai
exactă a le- găturii dintre mărimea studiată şi parametru, decât fiecare pereche de
date experimentale în parte
 sugerează relaţia matematică dintre mărimea studiată şi parametru
Întocmirea unei reprezentări grafice se supune unor reguli practice care vor fi prezen-
tate în continuare :
 graficele se trasează pe hârtie milimetrică şi numai în mod excepţional
pe caro- iaje întocmite anterior
 formatul hârtiei trebuie să fie suficient de mare pentru ca aspectul curbei
să nu aibă de suferit (este recomandat formatul A5 sau A6)
 intervalele de valori ale axelor trebuie astfel alese încât curba obţinută să
fie re- partizată pe întreaga suprafaţă a graficului
 aceasta înseamnă şi faptul că valorile coordonatelor axelor nu trebuie să
înceapă obligatoriu de la zero, fiind de preferat ca originea axei să corespundă celei
mai mici valori reprezentate, iar extremitatea sa celei mai mari
 distanţa dintre două linii îngroşate pe hârtia milimetrică sau distanţa dintre
două linii alăturate ale caroiajului trebuie să corespundă unui număr de unităţi ale
mărimii reprezentate care să permită reprezentarea cu uşurinţă a valorilor
intermediare (de exemplu, în cazul hârtiei milimetrice, distanţa dintre două linii
îngroşate poate corespunde la o unitate, la două unităţi, la cinci unităţi sau la zece
unităţi, dar este neprac- tic ca ea să corespundă la şapte unităţi)
 fiecare pereche de date se va reprezenta ca un punct pe suprafaţa
graficului, iar acest punct va fi bine marcat (însemnat, de exemplu, cu o steluţă)
 coordonatele punctelor experimentale nu se notează pe grafic (ele pot fi
deduse cu ajutorul marcajelor principale de pe axele de coordonate)
 curba experimentală va fi trasată printre puncte, lăsând de o parte şi de
alta cam acelaşi număr de puncte
 este util ca trasarea curbei să fie făcută cu un florar
 se va urmări ca aspectul curbei să fie cât mai continuu, fără variaţii bruşte
de pantă sau de curbură
 dacă un punct experimental este plasat mult în afara curbei, este
recomandat ca măsurătoarea respectivă să fie refăcută
 dacă în acelaşi grafic se reprezintă mai multe curbe, ele vor fi trasate cu culori
diferite, iar punctele experimentale corespunzătoare vor fi marcate în mod diferit
100
98
96
94
92
90 Y
88
86
84
82 X 121416182022 24 26 28
80
78 Y 152921272836 38 39 50
76
74
72
70
68
66
64 Valorile numerice corespunzătoare gradaţii-
62
60
58
lor axelor sunt prea dese ! (ar fi fost suficient
56
54 ca ele să fie marcate din cinci în cinci)
52
50
48
46
44
42
40
38
36
34
32
30
28
26
24
22
20
18
16
14
12
10 X
8
6
4
2
01 2 3 4 5 6 7 8 91011121314151617181920212223242526272829303132333435363738394041424344454647484950
Curba este obţinută prin uni-

rea punctelor experimentale !
Domeniul de valori al fiecărei axe este prea mare,
astfel încât curba nu este distribuită în întreaga
suprafaţă a graficului !
Cum nu trebuie făcută o reprezentare grafică !

Graficul X=f(Y)
50
Puncte experimentale
Y(u.m.)45
40
35
30
25 X121416182022242628
Y152921272836383950
20
15
Curbă trasată printre puncte
10
0 15 20 25 30
1
Cum trebuie făcută reprezentarea grafică !
X(u m )
LINIARIZAREA REPREZENTĂRILOR GRAFICE

O lege liniară are forma : y = ax + b. Reprezentarea grafică este un segment de dreap-
tă care poate fi trasat cu uşurinţă, chiar dacă numărul de puncte de care dispunem este
relativ redus.
Orice altă expresie matematică a formulei are ca reprezentare grafică o curbă. Curbe-
le sunt mai greu de trasat şi necesită un număr mai mare de puncte. Forma curbelor
sugerează adeseori expresia matematică. De aceea, după trasarea curbei se poate
„ghici” formula căutată. Pornind de la această ipoteză, datele pot fi prelucrate în aşa
fel încât, reprezentate grafic, să conducă la obţinerea unei drepte. Dacă graficul rezul-
tat fitează suficient de bine o dreaptă, atunci ipoteza făcută este corectă. În caz con-
trar, se poate face o nouă ipoteză ş.a.m.d.
Prezentăm în continuare un tabel care sugerează modul în care poate fi realizată linia-
rizarea reprezentării grafice. Menţionăm că este necesară o bună alegere a multiplilor
sau submultiplilor unităţii de măsură, astfel încât prelucrarea matematică şi reprezen-
tarea grafică să fie convenabile.
Cum realizăm liniarizarea unei reprezentări grafice
Funcţia matematică Abscisă Ordonată
y  ax  b x y
a 1
y  y
bx x
y  axn  b y
xn
1 1
y  axn  b x n
y
y  beax x ln y
METODA REGRESIEI LINIARE

y Să examinăm exemplul din figura ală-
turată. Să presupunem că legea pe ca-
re o vom pune în evidenţă este o lege
liniară. Putem duce printre punctele
experimentale mai multe drepte care
să corespundă criteriilor de întocmire
a unei reprezentări grafice. Care din-
x tre aceste drepte reprezintă cel mai
corect legea căutată ? Metoda regre-
siei liniare răspunde tocmai acestei întrebări.
Conform metodei regresiei liniare, panta dreptei şi coordonata intersecţiei sale cu
axa Oy vor fi astfel alese încât suma pătratelor distanţelor de la fiecare punct
experimental la dreaptă să fie minimă.
Priviţi figura alăturată. Presupunem
y că parametrii xk ai măsurătorii au
xk, yk fost determinaţi precis (de exemplu,
acul instrumentului de măsură era
poziţionat exact în dreptul unei gra-
xk, y'k daţii a scalei). În schimb, mărimile
corespunzătoare, yk, nu mai sunt sta-
bilite tot atât de precis prin măsura-
x
re. Considerăm că valoarea corectă a
mărimii y corespunde punctului y'k
y = ax+ b de pe dreaptă. Distanţa dintre aceste
puncte este :
Conform ecuaţiei dreptei,
obţinem dk  yk  y'k
şi deci y'k  axk  b
dk  yk  axk 
b
Suma pătratelor distanţelor de la dreaptă la toate punctele experimentale este :
N
 b
2
S  ax
sau k1yk k
N N
N
N N
S y a 2 2
x 2
 Nb  2a xk
2
 2b  2ab xk
yk yk
k k
k 1 k 1 k 1 k 1 k 1
Împărţind la N, punem în evidenţă valorile medii :

S
y2
N  a 2 x2  b2  2a  2b  2ab x
xy y
Factorul S/N este o funcţie de doi parametri necunoscuţi, a şi b. Valoarea sa este mi-
nimă atunci când derivatele
 parţiale
 în raport cu a şi b se anulează simultan
 2a x2
  2xy  2b x  0
a  N  
 2b  2 y
   2a x  0
b  N 
Rezultă
xy  xy
a
x2 x 2
şi
by y x2 xyx
a x  x2 x2
Dreapta căutată are ecuaţia y

x  y
xy  xy
x 
x2 x 2
unde
1 1 1 1
x  y  N x2  N xy  N x y
N x k
y x2
N k 1 N k 1 k N k 1 k N k 1 k k
Notă : Calculul direct poate fi evitat dacă dispuneţi de un calculator ştiinţific care im-
plementează metoda regresiei liniare (de exemplu, calculatorul ştiinţific din Win-
dows) sau folosiţi un program cu facilităţi de calcul (de exemplu, Excel sau
Mathcad).
EXEMPLU
 Fie un proces fizic care se desfăşoară 1

y .
conform legii :
ax  b
 Datele culese în urma experimentului sunt cuprinse în tabelul următor :
x 1 110 165 253 264 292
y 100 150 200 400 500 600
700
600
 Punctele experimentale se
500 aşeazăaşa cum puteţi observa în figura
400
300 alăturată.
200
100
0  Liniarizarea se poate realiza
050100150200250300
aducând expresia matematică la forma :
1
 ax  b
2
y
sau
Y  ax  b
 Tabelul corespunzător
este :
x 1 110 165 253 264 292
Y106 100,00 44,44 25,00 6,25 4,00 2,78
120,00
 Graficul care cuprinde punctele şi
dreapta trasată prin metoda regresiei liniare
100,00
este prezentat alăturat. Panta dreptei este a
80,00 = -0,33 şi intersecţia cu axa Oy are valoarea
60,00
b = 88,9.
40,00
 Legea pe care am determinat-o
experimental este :
20,00
050100150200250300 1000
-20,00
y
0,00
88,9  0,33x
 De exemplu, calculând cu ajutorul
acestei formule valoarea lui y care corespunde lui x = 253, găsim valoarea y’=
430. Este de aşteptat ca această valoare să fie mai apropiată de realitate decât y =
400.
SURSE DE EROARE
 Operaţia de măsurare este însoţită de erori. Erorile de măsură pot fi
împărţite în două categorii : sistematice şi întâmplătoare.
 Erorile sistematice pot avea la origine mai multe cauze : defectele aparatelor
de măsură (de exemplu, ora afişată de un ceas care nu merge exact), utilizarea unui
principiu de măsură greşit (de exemplu, aprecierea cantităţii de lichid dintr-un vas
tron- conic pe baza înălţimii acestuia) sau greşelilor făcute de observator (de
exemplu, pla- sarea sa incorectă faţă de aparatul de măsură, ceea ce conduce la
citirea incorectă a indicaţiilor aparatului). Aceste erori pot fi înlăturate doar prin
repararea aparatului defect, regândirea principiului măsurătorii sau înlăturarea
greşelilor de observare.
 Erorile întâmplătoare se datorează în special lipsei de precizie a citirilor
indi- caţiilor instrumentelor de măsură şi constituie un factor legat exclusiv de
persoana experimentatorului. În acest cazuri, rezultatul unei măsurători este fie mai
mare, fie mai mic în comparaţie cu valoarea corectă. Caracterul statistic al erorilor
întâmplă- toare face ca la repetarea de un mare număr de ori a determinărilor,
numărul valorilor mai mari decât cele reale să egaleze practic numărul valorilor mai
mici. Rezultă de aici că erorile întâmplătoare pot fi compensate prin repetarea de
un mare număr de ori a determinărilor şi medierea rezultatelor obţinute. Printre
erorile întâmplătoare în- tâlnim şi erorile grosolane, care se pot distinge de celelalte
prin aceea că oferă valori complet diferite de şirul celorlalte valori experimentale.
Erorile grosolane sunt înlătu- rate prin refacerea măsurătorii sau ignorarea rezultatului
aberant.
TEORIA ERORILOR ÎNTÂMPLĂTOARE
Să presupunem că trebuie măsurată o mărime fizică oarecare X. Pentru aceasta se fa-
ce un şir de determinări care generează valorile : x1, x2,… xN. Aceste valori diferă în-
tre ele şi este puţin probabil ca măcar una dintre ele să reprezinte valoarea exactă a
mărimii căutate.
Când toate măsurătorile au fost efectuate în aceleaşi condiţii de precizie experimenta-
lă se poate presupune că abaterile k = (xk - X) sunt distribuite statistic în jurul lui
zero. Dacă numărul determinărilor este foarte mare, N  1, atunci probabilitatea de
apariţie a unei abateri k este cu atât mai mică cu cât valoarea abaterii este mai mare.
Mai mult, valori egale ale abaterilor, dar opuse ca semn, sunt egal probabile. Rezultă
de aici că funcţia de distribuţie a abaterilor depinde doar de modulul abaterii
sau de pătratul ei :
f = f(2)
Împărţind domeniul de valori pe care le ia abaterea în intervale  egale între ele şi

reprezentând numărul valorilor experimentale N din fiecare interval în funcţie de
abaterea  corespunzătoare, obţinem graficul alăturat. Se observă că numărul cel mai
mare de determinări furnizează valori ale abaterii cuprinse în jurul lui zero, în inter-
valul - max/2 şi max/2. Când numărul determinărilor este extrem de mare, N  ,
probabilitatea ca abaterea să se găsească în intervalul de valori (,  + d) se poate
scrie ca o funcţie continuă :
N
lim  a a2
N  N f (  )d e d
N 

Un asemenea tip de distribuţie a abaterilor se
numeşte distribuţia normală a lui Gauss
N sau „clopotul” lui Gauss. Constanta reală şi
pozitivă a este o mărime care caracterizează
precizia determinărilor (pentru valori mici
ale lui a clopotul lui Gauss este mai larg, ce-
 ea ce înseamnă că există multe valori ale lui
0

 care se abat semnificativ de la valoarea nu-
distributia lă). Aria de sub clopot reprezintă probabilita-
abaterilor
tea unei valori a lui  cuprinsă între - şi +, adică evenimentul cert. Prin urmare,
mărimea ariei este unitară.
Pentru un număr infinit de determinări, valoarea medie  a abaterii  se poate cal-
cula cu relaţia


e a
2 d  1 a2
   f (  )d ae 0
 a 1 
  2
 
Abaterea este exprimată în funcţie de valorile

măsurate experimental şi de valoarea reală a
f(X)
mărimii fizice măsurate
k = (xk - X)
În cazul unui număr finit de determinări, me-
dia valorilor k se calculează ca medie aritme-
tică a valorilor obţinute
X
1 1 1
  N   N  X   N x  X
k
x k k
distributia gaussiana a abaterilor N k 1 N k 1 N k 1

Se obţine
1 N k 1
X Nx 
 k
x
Atunci, în urma unui mare număr N de determinări (când     0), re-
zultă
X  x
Cel mai probabil, valoarea experimentală căutată este egală cu media aritmetică
a valorilor determinate prin măsurare
X  1  xk
N
N k 1
Acest rezultat arată că datorită caracterului statistic al erorilor de măsură există ten-
dinţa ca erorile prin adaus să compenseze erorile prin lipsă dacă şirul de determinări
este suficient de lung.
Să calculăm acum media pătratelor abaterilor. Când N   putem scrie

a  1
 2
   2 e 2 d 
a
 f (  )d
 2
 2a


Pe de altă parte, pentru un număr finit de măsurători, şirul datelor experimentale fur-
nizează valoarea
x 
N
x2 x X
1 1

2
 2x X  X 2 

2

2
N
2
  X  X 2  x2
2x
 N k 1
k
Nk
x2
k k
1
sau
1
2  x x   X
N
2 2
N
i1
x i
Când N are valori suficient de mari, se poate considera că valorile celor două medii
ale pătratelor abaterilor sunt practic egale :  2   2, rezultând :
N
1 1
  x x 2   X
2
x
i
2 N i1
a La
limita N  , se obţine :
1 1 N
x 2
x
 
2a N 1 i1 i
1 au o semnificaţie deosebită pentru funcţia de distribuţie f(), re-

Valorile   2a

prezentând punctele ei de inflexiune. Între aceste două coordonate este cuprinsă
  x  xi 
N
1 2
N 1 i1
aproape 75% din aria clopotului, adică circa trei sferturi din valorile măsurătorilor.
Din acest motiv, cantitatea 1 

poate fi considerată ca un cri-
2a
teriu de stabilire a preciziei măsurătorii, purtând numele de eroare (sau abatere) pă-
tratică medie şi fiind notată cu . Eroarea pătratică medie are formula :
  x  x i
N
2
 i1
N1
Chiar dacă această formulă pare să fie valabilă doar pentru un număr foarte mare de
determinări, ea poate fi folosită şi în cazul că numărul determinărilor este sufici-
ent de mare, adică N  10.
Rezultatele acestei teorii sunt implementate în programe după care rulează chiar şi
simplele calculatoare de buzunar (mai precis, acelea care au implementate funcţii sta-
tistice). Cu atât mai mult, teoria erorilor întâmplătoare este integrată în aplicaţiile
complexe cum ar fi Excel sau Mathcad.
Uneori, atunci când numărul determinărilor experimentale este prea mic pentru a mai
putea utiliza considerentele statistice, evaluarea preciziei măsurătorii este prezentată
sub forma erorii aparente medii, , calculată ca medie aritmetică a modulelor abate-
rilor faţă de valoarea medie
N
 xi  x
i1

N
Şi în acest caz cea mai probabilă valoare a mărimii măsurate este dată de media arit-
metică a valorilor experimentale
1
X  N x 
x N k 1
k
iar rezultatul este prezentat sub forma :

X   x  , x  
ERORI ABSOLUTE, ERORI RELATIVE

Diferenţele dintre valorile individuale ale unei măsurători şi valoarea medie, adică
abaterile, se mai numesc şi erori absolute. De asemenea eroarea pătratică medie sau
eroarea aparentă medie sunt tot erori absolute. Erorile absolute oferă informaţie des-
pre precizia măsurătorii, dar această informaţie este incompletă. Să spunem că am
măsurat o lungime cu o eroare absolută de 1 mm. Este aceasta o eroare mare sau o
eroare mică ? Răspunsul la această întrebare depinde şi de valoarea medie a măsură-
torii. Dacă lungimea măsurată a fost de 1 m, atunci eroarea este mică, dar dacă lun-
gimea măsurată era de 5 mm, eroarea era foarte mare. Pentru a caracteriza precizia
unei măsurători şi din acest punct de vedere se foloseşte mărimea numită eroare re-
lativă. Eroarea relativă se exprimă în procente şi reprezintă raportul dintre eroarea
absolută şi valoarea medie a măsurătorii
 %
 
100 sau 
x
100 %
x
Erorile relative sub 5% pot fi considerate acceptabile în condiţiile experimentale pe
care le oferă laboratorul de fizică al facultăţii.
În unele cazuri erorile de măsurare se datorează chiar instrumentelor de măsură utili-
zate. Dacă am dori să măsurăm lăţimea unei foi de hârtie cu o riglă obişnuită, am
constata că aproape niciodată marginea acesteia nu se aliniază perfect unei diviziuni a
riglei. De aceea rezultatul pe care îl oferim este aproximativ, urmând a ne decide dacă
el este, de exemplu, 32,1 cm sau 32,2 cm. Luând această decizie, acceptăm o eroare
absolută de măsură egală cu jumătatea celei mai mici diviziuni a scalei aparatului de
măsură (în cazul relatat, de 0,5 mm). Eroarea relativă a unei asemenea determinări
este dată de raportul dintre valoarea care corespunde jumătăţii intervalului dintre do-
uă diviziuni consecutive şi valoarea măsurată.
Se spune că rigla este un instrument având o anumită clasă de precizie. Această clasă
de precizie nu este legată doar de distanţele dintre două diviziuni consecutive ale ri-
glei ci şi de precizia cu care au fost trasate acestea, sau chiar temperatura la care lu-
crăm. Orice aparat de măsură are o anumită clasă de precizie, iar micşorarea erorilor
relative care apar la măsurare impune folosirea unui aparat de măsură având o clasă
de precizie corespunzătoare.
EXEMPLU : MĂSURARE DIRECTĂ, VALOARE
MEDIE, ABATEREA PĂTRATICĂ MEDIE
Fie şirul de date :
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
x 2,73 2,58 2,60 2,57 2,63 2,69 2,55 2,71 2,70 2,64
1
Media x  
10 x
i este :
N i1
2,73  2,58  2,60  2,57  2,63  2,69  2,55  2,71  2,70  2,64 26,40
x 10 10  2,640
10 x  x 

2
Abaterea pătratică medie   i
i1
este :
N 1
0,092   0,06 2   0,04 2   0,07 2   0,012  0,052   0,09 2  0,072  0,062  02

9
0,0374
  0,06447
9
Eroarea relativă la determinarea lui x este :
x   0,06447
100%  100%  2,442%
x 2,64
Prezentarea rezultatului final se face cu un număr de zecimale care reflectă
eroarea. În cazul nostru, eroarea de 0,0644 ne arată că a doua zecimală a mediei este
deja imprecisă, astfel încât următoarele zecimale nu mai au relevanţă. De aceea, pre-
zentarea finală a rezultatului trebuie să fie : x = 2,64  0,06.
MĂSURĂTORI INDIRECTE
Măsurarea indirectă a unei mărimi fizice se face atunci când nu este posibilă măsu-
rarea ei directă. Se utilizează o lege a fizicii care cuprinde atât mărimea fizică pe care
dorim s-o măsurăm indirect, cât şi alte mărimi fizice a căror măsurare directă este po-
sibilă. Valoarea pe care o căutăm se exprimă în virtutea legii folosite, în funcţie de
valorile măsurate ale celorlalte mărimi fizice. Eroarea finală de măsurare este deter-
minată cunoscând erorile făcute la măsurarea fiecăreia dintre mărimile fizice implica-
te.
EXEMPLU : CALCULUL ERORILOR LA O
MĂSURARE INDIRECTĂ, TEORIE ŞI
APLICAŢIE
În unele cazuri, mărimile fizice nu se măsoară direct, ci indirect, utilizând o anumită
lege a fizicii şi măsurând celelalte mărimi fizice implicate. De exemplu, utilizând le-
l
gea perioadei unui pendul gravitaţional T  2
g am putea determina acceleraţia
gravitaţională după relaţia l

g  42 . În acest caz, este suficientă măsurarea lungi-
2
T
mii şi perioadei pendulului, pentru a găsi prin calcul valoarea acceleraţiei gravitaţio-
nale. Problema pe care ne-o punem este aceea a preciziei măsurătorii. Mai exact, cu-
noscând preciziile cu care s-au determinat lungimea şi perioada, trebuie să estimăm
precizia măsurării indirecte a acceleraţiei gravitaţionale.
Pentru a estima precizia unei măsurători indirecte, vom presupune mai întâi că legea
utilizată este de forma
y  f ( x1 ,x2 ,...)
Diferenţiala acestei funcţii este :
f f
dy  dx1  dx2  ...
x x
1 2
În cazul unei măsurări destul de precise erorile de măsură absolute xk sunt mici, şi
pot asimilate diferenţialelor
y  f f
x1  x  ...
x x 2
1 2
Eroarea relativă la determinarea mărimii y va fi :

y  1  f f 
 y  y f x x  x2  ...
1
x
 1 2 
Putem pune în evidenţă erorile relative la măsurarea mărimilor x1, x2,… astfel
x f x2 x f
 1 x1 x2 f  ...  1  x f
y   2   ...
f x1 x1 f x2 x1 f x1 1 f x2 2
Termenii acestei sume pot lua atât valori pozitive, cât şi valori negative. Pe de altă
parte erorile de măsurare pot fi făcute atât în exces, cât şi în lipsă. În cel mai defavo-
rabil caz toţi termenii acestei sume vor fi pozitivi.
Eroarea calculată corespunde întotdeauna celui mai defavorabil caz, astfel încât
expresia finală pe care o obţinem este :
x1 f x2 f
 y
f x1 1  f x2 2  ...
Rezultă că : eroarea relativă la o măsurare indirectă se poate calcula ca o sumă

ponderată a erorilor relative de măsură ale mărimilor implicate. Factorii ponde-
ratori pot fi calculaţi doar cunoscând forma explicită a legii utilizate.
 De exemplu, în cazul pendulului gravitaţional
- pentru T = 1 s, T = 0,01 s (eroarea dată de un cronometru)  T = 1%
- pentru l = 500 mm, l = 1 mm (eroarea data de o riglă)  l = 0,2%

x1 f l 1
f x1 42 l T2
T2

   1
l  42
g  f ( l ,T )  42  
T2 x f T  l
 2   
 f x2 2
l 82 T 3
 42 2 
 T
 g 1  2  l   0,2%  2%  2,2%
x1 f x2 f
2T
f x1 f x2
Există şi cazuri ceva mai complicate, în care mărimea pe care dorim s-o măsurăm in-
direct se poate exprima ca o sumă de funcţii de mai multe variabile :
y  f x1 ,x2   gx3 ,x4 
Eroarea absolută este :
   
x1 f x 2 f x3 g x4 g
y   g  f    g   g  f      g    
f f x1 1 f x2 2 g x3 3 g x4 4
f
   
Eroarea relativă se calculează cu relaţia
 x f xf   x g xg  
f 1  2 
 g   3
  4 
y  f x 1 1 f x 2
 g x 3 3 g x 4
 y  2 4
y fg
Rezolvaţi următoarea temă :
 Ce lungime aţi putea măsura cu o riglă obişnuită fără ca eroarea să
depăşească 10% ?
 Dacă aveţi la dispoziţie o riglă de 10 cm şi doriţi să măsuraţi lungimea
unei me- se din laborator, ce eroare absolută credeţi că se face ?
 Fie două şiruri de date, corespunzând măsurătorilor făcute de doi
operatori dife- riţi :
A: 1,1; 1,15; 1,125; 1,05; 1,2; 1; 1,25; 1,12; 1,13; 1,125
B: 1,12; 1,13; 1,125; 1,1; 1,15; 1,09; 1,16; 1,11; 1,14; 1,125
Prin ce se deosebesc rezultatele obţinute de ei ?
 Acceleraţia gravitaţională ar putea fi determinată cunoscând înălţimea de
la care cade liber un corp greu şi timpul de cădere : g = 2h/t2. Găsiţi formula erorii
relative în cursul acestei determinări.
 Înălţimea unei coloane de mercur care echilibrează presiunea atmosferică
nor- mală (101000 Pa) este de 760 mm. Într-o zi, în funcţie de condiţiile atmosferice,
coloana barometrului cu mercur are o înălţime de 750 mm (măsurată pe o scală
gradată în mm). Cât este eroarea de măsură exprimată în Pa ? Cum ar fi influenţată
măsură- toarea dacă ţinem cont că se efectuează în exterior, într-un anotimp oarecare
?


DETERMINAREA VITEZEI SUNETULUI

ÎN AER, PRIN METODA INTERFERENŢEI
UNDELOR SONORE
VS
Material redactat de Niţă Mihai
Despre lucrare : oportunitate şi scop

În această lucrare se determină experimental viteza sunetului în aer prin interferen-
ţa a două unde sonore care provin de la aceeaşi sursă, dar parcurg drumuri diferite.
Cuvinte cheie
Unde sonore, lungime de undă, amplitudine, frecvenţă, interferenţă, viteza sunetu-
lui în aer.
Montajul experimental
Propagarea unei perturbaţii într-un mediu elastic se numeşte undă elastică sau meca-
nică. Mecanismul transmiterii în spaţiu a unei unde elastice se explică prin existenţa
interacţiei dintre particulele constituente ale mediului : atomi, ioni, molecule sau ma-
cromolecule. Sursa de oscilaţii scoate din poziţia de echilibru particulele din imediata
sa vecinătate. Acestea la rândul lor vor acţiona asupra particulelor vecine prin forţe
de atracţie sau respingere, după cum se produce o depărtare sau o apropiere între par-
ticule.
Transmiterea din aproape în aproape a perturbaţiei iniţiale de la o particulă la alta se
face cu o viteză finită, numită viteza de propagare a undei elastice. Undele elastice se
transmit prin oscilaţiile locale ale particulelor mediului şi nu are loc o transmitere
globală de substanţă de către undă. Unda elastică transmite energie şi impuls, dar nu
transferă substanţă.
După direcţia de oscilaţie a particulelor mediului în raport cu direcţia de propagare a
undei distingem :
 Unde longitudinale la care particulele mediului oscilează după o direcţie
paralelă cu direcţia de propagare a undei. Undele longitudinale se propagă în solide,
lichide şi gaze.
 Unde transversale la care direcţia de oscilaţie a particulelor mediului este
per- pendiculară pe direcţia de propagare a undei. Aceste unde se propagă numai
în solide, deoarece solidele sunt medii care pot menţine tensiuni tangenţiale.
O undă mecanică care se deplasează cu viteza c în direcţia Ox poate fi reprezentată de
o funcţie de forma :
yx,t
 t A sint  kx  A
sin 2 x 

  T 
  
unde A este amplitudinea, λ lungimea de undă, k numărul de undă şi T perioada.
Lungimea de undă reprezintă distanţa parcursă de undă cu viteza constantă c într-o
2
perioadă T  :

c c
  cT   2
 
Unitatea de măsură este metrul.
Semnificaţia fizică a lungimii de undă este că unda este periodică nu numai în timp
într-un punct dat, ci şi în spaţiu la un moment dat cu, „perioada” λ.
27
Numărul de undă se defineşte prin numărul de lungimi de undă cuprins pe distanţa de
2π m.
2
k 

După cum lungimea de undă este corespondentul în spaţiu al perioadei, tot astfel se
poate spune că numărul de undă este corespondentul în spaţiu al frecvenţei.
Faza undei reprezintă argumentul funcţiei trigonometrice armonice care descrie elon-
gaţia undei.
( x ,t )  t x
k  (  )
c
x t
În procesul propagării undei plane suprafeţele de undă, care sunt plane perpendicula-
re pe direcţia de propagare, sunt suprafeţe de fază constantă.
Interferenţa este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde coerente. Pen-
tru undele mecanice, produse de surse care execută oscilaţii armonice, condiţia nece-
sară şi suficientă pentru coerenţa undelor este ca frecvenţele undelor să fie egale.
Această condiţie rămâne necesară, dar nu mai este şi suficientă în cazul luminii din
cauza mecanismului de emisie al acesteia. De aceea se adoptă următoarea definiţie,
valabilă atât pentru undele mecanice, cât şi pentru orice alt tip de unde: două unde se
numesc coerente dacă diferenţa de fază între oscilaţiile produse de ele este constantă
în timp.
Caracteristica principală a fenomenului de interferenţă este apariţia unor zone succe-
sive de minim şi de maxim ale intensităţii undei rezultante în zona de suprapunere
(interferenţă).
28
Considerăm doua unde sonore produse de două surse coerente S1 şi S2, care se propa-
gă în spaţiu şi se întâlnesc într-un punct P.
Elongaţiile în punctul P la un moment dat se scriu :
 y1x1 ,t   A1 sint  kx1 

y2 x2 ,t   sint  kx2 
A2
unde A1 şi A2 sunt amplitudinile considerate constante,  = 2 este pulsaţia, aceeaşi
pentru ambele unde; iar 2 2 este numărul de undă comun, undele
k  
 cT
propagându-se în acelaşi mediu.
Admiţând că elongaţiile în P sunt coliniare, atunci elongaţia rezultantă este suma al-
gebrică
y  y1  y2  A1 sint  kx1   A2 sint  kx2 
Elongaţia rezultantă în P este de forma:
y  A sint  
Printr-un calcul algebric care constă în dezvoltarea funcţiilor sinus şi în identificarea
coeficienţilor aceloraşi termeni de tipul sin t cos t , se obţine pentru amplitudi-
sau
ne o expresie de forma teoremei cosinusului, şi anume :
2x
A 1  A 2 2 A A
2 2
A 1 2cos ,

unde x este diferenţa de drum dintre cele două unde.
Valorile extreme (maximă şi minimă) ale amplitudinii corespund cu valorile extreme
(1) ale funcţiei cosinus.
2x 2x
cos 1  2n, unde n este un număr întreg

Rezultă : 
 
x  n  2n 
2
Amplitudinea rezultantă este maximă, dacă diferenţa de drum dintre cele două
unde este un multiplu întreg de lungimi de undă sau un multiplu par de
semilungimi de undă. În acest caz, amplitudinea maximă este suma celor două am-
29
plitudini:

Amax  A1  A2
În mod analog, pentru amplitudinea minimă :
2x 2x
cos  1  2n  1




x  2n  1
2
Amplitudinea este minimă dacă diferenţa de drum este un multiplu impar al
semilungimii de undă, fiind Amax  A1  A2 .
Cunoscând diferenţa de drum dintre două maxime sau două minime sucesive putem
determina lungimea de undă. Dacă se cunoaşte frecvenţa undei sonore se poate cal-
cula viteza de propagare a undelor sonore în aer.
c  
Practic, se foloseşte un generator de tensiune alternativă reglabilă, care creează un
semnal electric sinusoidal, convertit apoi de o cască telefonică în unde sonore cu ace-
eaşi frecvenţă.
Undele sonore sunt emise de cască la intrarea unui tub König. Tubul König este com-
pus din două tuburi metalice în formă de U, unul de lungime fixă iar altul de lungime
variabilă (lungimea lui se poate modifica deplasându-l pe orizontală).
Undele sonore sunt emise în faţa unui capăt al tuburilor. La celălalt capăt ele vor fi
recepţionate de un microfon după ce au parcurs drumuri diferite. Unele au mers prin
tubul de lungime fixă, iar altele prin tubul de lungime variabilă. Diferenţa de drum x
este egală cu dublul deplasării l a tubului de lungime variabilă de la poziţia 0. Această
deplasare se citeşte pe o riglă gradată .
Undele recepţionate de microfon sunt coerente pentru că provin de la aceeaşi sursă.
Ele dau prin suprapunere maxime sau minime când sunt îndeplinite condiţiile de ma-
xim, respectiv minim .
Maximele şi minimele se pun în evidenţă cu ajutorul unui osciloscop. Un microfon
transformă semnalul sonor în semnal electric, iar osciloscopul reprezintă mărimea
acestui semnal, proporţional cu intensitatea sunetului captat de microfon.
Măsurând deplasările tubului mobil pentru două maxime sau minime succesive ln şi
ln+1 se poate calcula lungimea de undă   2ln1  ln 
3
2 4 5
1. Tub König
2. Generator de tensiune alternativă cu frecvenţă variabilă (generator de ton)
3. Cască telefonică
4. Microfon
5. Osciloscop
6. Sârmă de conexiune
 Facem legătura electrică între casca telefonică şi generatorul de tensiune
 Facem legătura între microfon şi plăcile de deflexie orizontale ale
osciloscopului
 Punem în funcţiune generatorul introducându-l în priză şi punând
comutatorul de pe panou în poziţia 1.
 Potrivim frecvenţa la o anumită valoare, de exemplu 1200 Hz. Punem
la punct osciloscopul.
 Deplasăm tubul mobil de la poziţia în care lungimile celor două tuburi
coincid până la poziţia în care diferenţa de drum este maximă; notăm în tabelul de
mai jos deplasările ln corespunzătoare maximelor şi minimelor şi minimelor de
interferenţă,
observate pe ecranul osciloscopului.
Lungimea de undă se calculează cu   2ln1  ln , unde ln+1 şi ln corespund la două
maxime sau minime succesive. Viteza undei sonore în aer se calculează cu relaţia
c  
 Experienţa se repetă pentru frecvenţele 1500 Hz şi 1800 Hz
Determinarea vitezei sunetului în aer prin metoda interferenţei unde-
lor sonore
Frecvenţa Poz. max. Poz. min.   2ln1  ln c   c
(Hz) ln (cm) ln (cm)  (m/s) (m/s)
(m)
1200
1500
1800
Studenţi Cadru didactic :

: 1.
2. Apreciere :
3.
4.
5.


ETALONAREA UNUI GENERATOR DE

OSCILAȚII ELECTRICE FOLOSIND
METODA FIGURILOR LISSAJOUS
FL
Material redactat de Codârlă Gheorghe și Truță Nicolae

Când un generator de oscilatii nu mai are scala inscripționată corect sau nu
mai afișează corect frecvențele generate, putem etalona scala prin compararea
cu frecvențele măsurate de un generator de oscilații etalon.
Cuvinte cheie
Legea de oscilație a unui punct material, compunerea oscilațiilor perpendiculare, fi-
guri Lissajous, generator de oscilații electrice, etalonarea scalei unui aparat.
 Generator de oscilaţii
electrice Este un aparat de laborator
destinat ob- ţinerii unor curenţi
electrici alternativi,
sursa de energie cu frecvenţă reglabilă, cuprinsă într-un
CL L' U interval larg de valori.
Funcţionarea sa se bazează pe întreţine-
rea şi amplificarea curentului electric
dintr-un circuit oscilant.
cuplaj inductiv Circuitul oscilant este format dintr-un
circuit oscilant condensator şi o bobină, legate în para-
lel la o sursă de curent electric care asi-
tensiune de ieşire gură energia necesară întreţinerii oscila-
ţiei.
Frecvenţa proprie a circuitului oscilant
este
1
0 
2LC
Condensator (unde L este inductanţa bobinei, iar C este capaci-
tatea condensatorului) şi poate fi modificată prin
schimbarea capacităţii condensatorului variabil C.
Bobină
 Circuit oscilant
Într-un circuit electric închis, format dintr-un
condensator şi o bobină, tensiunea autoindusă în
bobină este egală cu tensiunea la bornele conden-
Circuit oscilant
satorului
 di q (unde i este intensitatea cu-
L dt 
C
rentului, iar q este sarcina acumulată pe conden-
sator).
dq
Intensitatea curentului electric este egală cu viteza de variaţie a sarcinii i  , astfel
dt
încâ
di d  q . Ecuaţia tensiunii devine
t  dt 2
2
q dt
1
q  q0 q   2 q  0

LC 0
Această ecuaţie este similară cu aceea a oscilatorului armonic şi are soluţia

q  q0 sin 0t  0  i  i0 cos0t  0 
  Condensator variabil
Condensatorul variabil poate fi con-
struit din două sau mai multe plăci
me-
PM talice semicirculare, alternativ mobile
T în jurul centrului lor (rotorul, PM) sau
fixe (statorul, PF).
PF În funcţie de unghiul de rotaţie al plăci-
lor mobile, suprafaţa pe care plăcile se
suprapun variază. Capacitatea sistemu-
Condensator variabil cu rotor din plăci semicirculare
lui de plăci este proporţională cu supra-
faţa comună, astfel încât există o relaţie
de proporţionalitate între capacitate şi
unghiul de rotaţie. În aproximaţia co-
respunzătoare unui condensator cu plăci plan paralele, capacitatea are formula
 S
C 0 ,
d
unde 0 este permitivitatea aerului, S este suprafaţa pe care se suprapun plăcile iar d
este distanţa dintre două plăci consecutive.
Deoarece frecvenţa proprie a circuitului oscilant depinde de valoarea capacităţii, re-
zultă că ea este, în cele din urmă, o funcţie de unghiul de rotaţie al plăcilor şi ar putea
fi măsurată prin vizualizarea acestuia pe un cadran circular cu ajutorul unui indicator
solitar cu tamburul T.
Etalonarea semnifică, în cazul nostru, stabilirea unei corespondenţe între frecvenţa
curentului alternativ furnizat de oscilator şi unghiul de rotaţie al plăcilor condensato-
rului, aşa cum este el indicat pe cadran.
 Osciloscop
Osciloscopul este un aparat electronic de laborator, destinat vizualizării unor caracte-
ristici ale curenţilor electrici variabili, cum ar fi intensitatea sau frecvenţa.
Funcţionarea osciloscopului se bazează pe devierea unui fascicol paralel de electroni
FO (emis de catodul K al tubului catodic al osciloscopului) în zona de suprapunere a
două câmpuri electrice (sau magnetice) cu linii de câmp perpendiculare atât între ele,
cât şi faţă de direcţia fascicolului de electroni.
Dacă tensiunea electrică variabilă de
Uy măsurat (Uy) se aplică plăcilor de
deflexie verticale atunci fascicolul de
PDV K electroni este deviat în direcţie verti-
cală, proporţional cu valoarea acestei
FO tensiuni.
Analog, aplicarea unei tensiuni plăci-
Ux lor de deflexie orizontale determină
devierea orizontală a fascicolului de
SPDO electroni.
Ecran fluorescent La capătul drumului său, fascicolul de
electroni cade pe un ecran fluores-
cent, ceea ce are ca rezultat apariţia în locul de impact a unui punct luminos, numit
spot (S).
Dacă spotul se deplasează suficient de rapid, mişcarea sa nu poate fi urmărită cu
ochiul şi se creează impresia că pe ecran există o linie luminoasă care evidenţiază tra-
iectoria spotului.
Sumarea (sau compunerea) oscilaţiilor perpendiculare are loc când un punct material
participă simultan la două sau trei mişcări oscilatorii pe direcţii perpendiculare.
 Figurile Lissajous
Figură Lissajous Figurile Lissajous reprezintă traiecto-
riile urmate de punctele materiale ca-
re oscilează simultan după două sau
ny = 3 trei direcţii perpendiculare.
Ele sunt curbe închise atunci când ra-
portul frecvenţelor de oscilaţie luate
doua cate două sunt numere raţionale
(adică raportul a două numere în-
tregi). O figură Lissajous în două di-
mensiuni se înscrie într-un dreptunghi
de bază 2Ax şi înălţime 2Ay, unde Ax
nx = 5 şi Ay reprezintă amplitudinile oscilaţi-
ei orizontale, respectiv celei verticale.
Dacă se notează cu nx numărul punc-
telor de tangenţă ale unei figuri Lissajous închise cu latura orizontală a dreptunghiu-
lui circumscris şi cu ny numărul punctelor de tangenţă cu latura verticală, atunci este
valabilă relaţia (x şi y sunt frecvenţele celor două oscilaţii) :
 x ny
 y  nx
Pentru a măsura cu ajutorul figurilor Lissajous frecvenţa unei surse de curent electric
alternativ, este suficient să aplicăm tensiunea generată de sursă plăcilor de deflexie
verticală ale tubului catodic al unui osciloscop electronic, provocând astfel oscilaţia
verticală a fascicolului de electroni. De asemenea, este necesar ca pe plăcile de
deflexie orizontală să se aplice tensiunea alternativă generată de o sursă-etalon, de-
terminând în acest mod oscilaţia orizontală a fascicolului electronic. Consecinţa este
că locul geometric al punctelor de impact a fascicolului de electroni cu ecranul tubu-
lui catodic este o figură Lissajous. Cunoscând frecvenţa sursei-etalon şi examinând
figura Lissajous astfel încât să determinăm raportul frecvenţelor de oscilaţie, vom
afla frecvenţa sursei de etalonat cu relaţia
 n x 
y x
ny
În figura de mai jos puteţi vedea câteva exemple de figuri Lissajous.
Sursa-etalon Osciloscop Generator de frecvenţă
5 4 3 1 2
1. Scala generatorului de oscilaţii, divizată în grade

2. Comutator de punere în funcţiune a generatorului de oscilaţii
3. Buton de punere în funcţiune a osciloscopului
4. Buton de reglaj al frecvenţei sursei-etalon
5. Buton de punere în funcţiune a sursei-etalon
Este interzis să acţionaţi alte comutatoare sau butoane decât acelea menţionate
aici !
Se alimentează generatoarele de oscilaţii și osciloscopul cu tensiune 220V de
la priză.
Se pun în funcţiune cele trei aparate.
Se alege pe scala generatorului de etalonat o poziţie și se fac zece determinări
pentru y luând pe generatorul etalon zece valori ale lui x care dau figuri Lissajous.
Se calculează valoarea medie a lui y care va constitui poziţia etalonată de
pe scală.
Se mai calculează eroarea aparentă medie δ, eroarea pătratică medie σ și eroa-
rea relativă r.
  yi   y 
N
 y1  ...  
y10
1)  y ; 2) i 1
10 
N
 2
N
yiy

i1
3) 
N 1 4) r  100%
y
Etalonarea unui generator de oscilații electrice
Div Nr. x (Hz) nx ny nx / ny y = x (nx / ny) y δ σ εr
crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Studenţi : Cadru didactic :

1.
2.
3. Apreciere :
4.
5.

41
Măsurarea unor mărimi acustice MA

Material redactat de Anghel Luminiţa

Confortul acustic reprezintă o componentă importantă pentru descrierea unui me-
diu. Există reglementări precise privind nivelul sonor maxim admisibil în diferite
situaţii. Măsurarea nivelului sonor se face cu aparate adecvate, cel mai obişnuit in-
strument fiind sonometru.
Lucrarea de faţă are ca scop informarea studentului în privinţa principalelor carac-
teristici ale undelor sonore, precum şi efectuarea de măsurători cu sonometrul.
Cuvinte cheie
Unde sonore, mărimi acustice, caracteristicile sunetelor, principiul de funcţionare
şi principiul constructiv al sonometrului.
Sonometru
şi
calibrator
laborator
 Unde elastice
Perturbaţiile mecanice produse într-un mediu elastic se transmit particulelor mediu-
lui. Prin interacţiunile dintre particulele mediului, perturbaţia nu rămâne localizată în
regiunea din jurul sursei de perturbaţie. Particulele puse în mişcare antrenează parti-
culele învecinate, care la rândul lor antrenează alte particule ş.a.m.d. Se formează în
felul acesta unde elastice care se caracterizează prin comprimări sau dilatări locale. În
concluzie, putem defini unda elastică ca reprezentând propagarea din aproape în
aproape a unei perturbaţii într-un mediu elastic.
Propagarea undei provoacă vibraţii ale particulelor mediului. În mişcarea lor, particu-
lele mediului elastic pot avea mai multe feluri de traiectorii. Cele mai simple şi mai
des întâlnite sunt traiectoriile liniare. Dacă traiectoria este liniară şi deplasarea parti-
culelor se produce în direcţia propagării undei, atunci undele corespunzătoare se nu-
mesc unde longitudinale. Acesta este şi cazul undelor acustice în fluide. Dacă traiec-
toria este liniară şi deplasarea particulelor se produce după o direcţie perpendiculara
pe direcţia propagării undelor, atunci undele corespunzătoare se numesc unde trans-
versale.
 Unde acustice
Undele acustice sunt unde elastice. Se clasifică în :
 undele sonore (sunetele) : care au frecvenţa cuprinsă între 20-20000 Hz;
 undele infrasonore (infrasunetele): cu frecvenţe mai mici de 20 Hz şi
care nu mai influenţează organul auditiv, dar care sunt percepute de corpul uman
ca vibraţii mecanice;
 undele ultrasonore(ultrasunetele) : cu frecvenţe mai mari de 20000 Hz.
 Unde sonore în gaze
Dacă într-un volum de gaz nu se produce nicio perturbaţie, presiunea gazului în orice
punct este aceeaşi, şi anume egală cu presiunea statică. În cazul aerului, presiunea
statică este chiar presiunea atmosferică. Într-un punct al gazului, comprimările şi dila-
tările mediului determină variaţii în timp ale presiunii locale. Aceasta înseamnă că
presiunea totală într-un punct dat devine când mai mare, când mai mică decât presiu-
nea statică. Diferenţa dintre presiunea locala instantanee şi presiunea statică medie se
numeşte presiune acustică instantanee, notată pi. În calcule şi măsurări se foloseşte
presiunea acustică eficace pe, care reprezintă valoarea pătratică medie a presiunii
acustice instantanee într-un interval de timp egal cu o perioadă, într-un punct dat al
mediului.
În raport cu presiunea atmosferică, presiunea acustică este foarte redusă. Astfel, pre-
siunea atmosferică este de aproximativ 5000 ori mai mare decât presiunea acustică
maximă pe care o poate suporta urechea.
Zona în care se produc aceste variaţii de presiune se numeşte câmp acustic.
 Transferul de energie în cursul propagării undelor acustice
În urma producerii perturbaţiei externe, mediul primeşte o cantitate de energie. Unde-
le transferă în restul mediului o parte din această energie. Corpul sau punctul material
care generează perturbaţiile şi radiază energie în mediul înconjurător se numeşte
radiator acustic. Dacă în urma acestei acţiuni se percep sunete, radiatorul se
numeşte sur- să sonoră.
Energia acustică totală radiată în unitatea de timp de o sursă se numeşte putere acus-
tică şi se măsoară în W. Sursele sonore au un spectru foarte mare al puterii acustice şi
anume între 104 kW (rachetă la rampa de lansare) şi 10-3 μW (foşnetul frunzelor).
Între puterea acustică şi intensitatea acustică există relaţia : P  I  S , S fiind suprafa-
ţa totală străbătută de energia acustică radiată de sursă.
Propagarea unei unde sonore este însoţită de un transfer de energie. Energia transpor-
tată prin unitatea de suprafaţă, în unitatea de timp, se numeşte intensitate acustică,
W
I S  t
I este intensitatea acustică, W – energia transferată, S – suprafaţa prin care se face
transferul, t – intervalul de timp în care se face transferul. Intensitatea acustică se
măsoară în W/m2.
În cazul undelor sonore, între presiunea eficace şi intensitatea acustică există relaţia :
p 2e
I
0c ,
pe fiind presiunea eficace, măsurată în N/m2.
 Mărimi acustice
Principalele mărimi fizice care permit ordonarea sunetelor sau zgomotelor după o
scală a valorilor acustice sunt : nivelul de intensitate acustică LI, nivelul de
presiune acustică Lp şi nivelul de putere acustică LW.
 Pentru a putea ordona sunetele după intensitatea lor pe o scară comparativă a
in- tensităţilor, a fost necesar să se aleagă o intensitate de referinţă, cu care să se
compare toate celelalte intensităţi sonore. Intensitatea sonoră de referinţă I0 a fost
aleasă, în mod arbitrar, ca fiind egală în cazul undelor plane cu 10 -12 W/m2.
Intensitatea sonoră de referinţă corespunde aproximativ intensităţii perceptibile
minime (pentru un as- cultător otologic normal) a unui sunet cu frecvenţa de 1000
Hz.
Nivelul de intensitate sonoră (numit şi nivel sonor) al unui sunet de orice frecvenţă
este de zece ori logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea acelui sunet şi in-
tensitatea sonoră de referinţă :
I
LI  10  lg ,
0I
în care I este intensitatea acustică în punctul de recepţie. Unitatea de măsură a nivelu-

lui sonor este numită decibel (dB).
Folosirea în acustică a unei scări logaritmice are avantajul de a înlătura dificultăţile
care apar din cauza extinderii mari a domeniului în care pot varia valorile intensităţii
acustice. În plus, adoptarea acestei mărimi – nivelul de intensitate sonoră – permite
trecerea uşoară de la mărimile fizice la mărimile fiziologice, care au fost stabilite în
raport cu caracteristicile organului auditiv al omului.
Nivelul de presiune sonoră al unui sunet de orice frecvenţă este de douăzeci de ori
logaritmul zecimal al raportului dintre presiunea acustică a acelui sunet şi presiunea
acustică de referinţă,
p
Lp  20  lg ,
p0
unde p0 este presiunea acustică de referinţă (210-5 Pa, valoare corespunzătoare pragu-
lui de audibilitate). Ea corespunde nivelului de 0 dB, dar, în realitate, pragul de audi-
bilitate este mai apropiat de 10 dB. Şi nivelul de presiune sonoră se măsoară tot în
decibeli.
În mod practic se poate considera că nivelul de presiune sonoră este egal cu nivelul
de intensitate acustică.
Nivelul de putere acustică LW este egal cu de 10 ori logaritmul zecimal al raportului
dintre puterea acustică şi puterea de referinţă .
W
LW  10 lg
W0
unde W puterea acustică a sursei, iar W0 este puterea acustică de referinţă, a cărei va-
loare, aleasă prin convenţie, este egal cu 10-12 W
Nivelul de putere acustică este o caracteristică intrinsecă a sursei. Ea este indepen-
dentă de mediul în care se găseşte sursa .
Un alt parametru care împreună cu nivelul sonor caracterizează un sunet este frecven-
ţa.
 Energia acustică este repartizată pe un ansamblu de frecvenţe. Spectrul de
frec- venţe este definit ca repartiţia frecvenţelor energiei acustice a sunetului
considerat. Din motive practice, repartiţia energiei acustice se efectuează în general în
benzi de frecvenţă. Spectrul poate fi măsurat fie în benzi de octavă, fie în benzi de
treime de
octavă. Octava este intervalul dintre două sunete, din care unul are frecvenţa dublă
celuilalt. Frecvenţele care limitează o bandă de octavă sunt în raportul 2. O bandă de
octavă conţine trei benzi de treimi de octavă.
Lăţimea benzii de octavă se calculează cu relaţia n = n+1 – n, în care n+1 şi n
sunt frecvenţele care limitează banda de frecvenţă
Fiecare bandă de octavă are o frecvenţă centrală care se calculează cu relaţia
c  nn1
Ştiind că n+1 = 2n şi înlocuind în relaţia de mai sus se obţine:
c  n 2 , în care n
este frecvenţa minimă a benzii de frecvenţă
În tabelul următor sunt prezentate benzile de octavă :
Frecvenţa 16 31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000 16000
centrală
(Hz)
Frecvenţa 23 44 88 88 177 354 707 1414 2828 5656 11321
maximă
(Hz)
Frecvenţa 11 22 44 177 354 707 1414 2828 5656 11312 22624
minimă
(Hz)
Analiza sunetelor şi evaluarea lor se bazează pe adunarea nivelurilor sonore pentru

fiecare bandă sau treime de octavă şi încadrarea în limitele de admisibilitate.
 Perceperea sunetelor
Pentru a fi percepute sub forma de sunet, vibraţiile acustice care ajung la ureche tre-
buie să îndeplinească anumite condiţii privitoare la frecvenţă, durată şi intensitatea
lor. Aceste condiţii variază de la un ascultător la altul şi de aceea pentru definirea
domeniului de audibilitate (domeniul in care o vibraţie acustică este percepută ca su-
net) a fost necesar să se ia un ascultător otologic normal, adică o persoana cu vârsta
cuprinsă între 18 şi 25 ani, care nu a suferit niciodată de afecţiuni ale organului audi-
tiv. Referindu-ne la ascultătorul otologic normal, acesta percepe ca sunet orice vibra-
ţie acustica a cărei frecvenţă se găseşte cuprinsă în intervalul 16-16000 Hz. Omul
poate percepe sunete care se întind într-o gamă de 10 octave.
 În ceea ce priveşte intensitatea vibraţiei acustice, ea trebuie sa fie
cuprinsă între anumite limite. Valoarea minimă depinde de frecvenţă. Pentru un
ascultător otologic normal, la frecvenţa de 1000 Hz, intensitatea minimă este
egală cu 10-16 W/cm2.
Această limită inferioară a intensităţii se numeşte prag de audibilitate. În cazul
vibra- ţiilor acustice ale căror frecvenţe sunt mai mici de 1000 Hz, pentru ca acestea
să poa- tă fi percepute ca sunete, este necesar ca intensitatea lor să fie cu atât mai
mare cu cât frecvenţa este mai scăzută. Astfel, la frecvenţe de 400 Hz intensitatea
acustică mini- ma corespunzătoare unui sunet perceptibil este de 10 -15 W/cm2 iar la
frecvenţa de 100 Hz ea creşte la 10 -12 W/cm2. Organul auditiv al omului are o
sensibilitate mai mare la vibraţii acustice ale căror frecvenţe sunt cuprinse între 2000-
5000 Hz. Frecvenţa co- respunzătoare sensibilităţii maxime se găseşte în jurul valorii
de 3000 Hz. Dacă intensitatea vibraţiilor creşte, se ajunge la o anumită valoare, care,
dacă este depăşită, se manifestă o senzaţie dureroasă. Aceasta se întâmplă în cazul
vibraţiilor acustice de 1000 Hz, a căror intensitate este de aproximativ 10 -4 W/cm2.
Limita superioară a in- tensităţii corespunde pragului senzaţiei de durere. Suprafaţa
cuprinsă între cele două curbe se numeşte suprafaţa de audibilitate.
Suprafaţa de audibilitate
Domeniul de intensităţi audibile are o întindere mare. Valoarea raportului între inten-
sitatea acustică corespunzătoare pragului senzaţiei dureroase şi cea a intensităţii pra-
gului de audibilitate are valoarea de 1012. La persoanele cu auzul slăbit suprafaţa de
audibilitate este mai redusă decât la persoanele cu auzul normal. Pragul senzaţiei de
durere rămâne neschimbat, pe când pragul minim de audibilitate se apropie de cel al
durerii.
 În afară de limitele de frecvenţă şi intensitate, vibraţiilor acustice li se mai
impune şi condiţia de limită de durată a vibraţiei. Pentru ca o vibraţie acustică ce
înde- plineşte condiţiile de frecvenţă şi intensitate să poată fi percepută ca sunet
trebuie să dureze minimum 60 ms. Când durata vibraţiei este mai mică, aceasta este
percepută
ca un pocnet. Urechea are o anumita inerţie, de aceea senzaţia produsă continuă să
mai persiste un timp oarecare după încetarea excitării, această durată fiind cuprinsă
între 50 şi 60 ms.
 Aşa cum este perceput de om, sunetul are trei caracteristici : înălţimea,
tăria şi timbrul.
Înălţimea sunetului este însuşirea senzaţiei auditive după care sunetele pot fi
ordonate pe o scară de la sunete „joase” la sunete „înalte”. Înălţimea unui sunet
depinde de frecvenţa vibraţiei acustice care a produs sunetul. Urechea apreciază două
sunete ca având înălţimi egale când au aceeaşi frecvenţă. Înălţimea este funcţie şi de
nivelul de presiune sonoră şi de forma undei. Două vibraţii acustice de aceeaşi
frecvenţă, dar de nivele şi intensităţi sonore diferite, nu vor fi percepute ca sunete
având aceeaşi înăl- ţime. Cu cât nivelul de intensitate sonoră este mai mare cu atât
sunetul apare mai înalt.
Tăria este însuşirea senzaţiei legată de intensitatea acustică care permite ordonarea
sunetelor pe o scară de la sunete „slabe” la sunete „puternice”. Cu cât intensitatea
acustică este mai mare, cu atât sunetul pare mai puternic. Tăria depinde şi de frecven-
ţa vibraţiei excitatoare şi de compoziţia sunetului
Nivelul de tărie se defineşte ca fiind nivelul de intensitate sonoră a unei vibraţii acus-
tice de 1000 Hz, apreciat de un ascultător otologic normal ca având aceeaşi tărie ca a
sunetului considerat. Unitatea de măsură a nivelului de tărie este fonul.
Între sunete de aceeaşi înălţime şi tărie există totuşi o deosebire atunci când sunt emi-
se de surse diferite. După senzaţia auditiva pe care o produc, sunetele se împart in trei
grupe :
 Sunetele pure sunt datorate unor vibraţii sinusoidale de frecvenţă bine
stabilită (sunet fundamental).
 Sunetele muzicale constau dintr-un sunet fundamental şi un număr de
armonice (sunete de frecvenţe egale cu un multiplu întreg al frecvenţei fundamentale).
Caracte- ristica unui sunet muzical care depinde de spectrul de armonice ale acestuia
se nu- meşte timbru. Timbrul permite distingerea între ele a două sunete, având
aceeaşi intensitate şi frecvenţa fundamentală, emise de două instrumente muzicale
diferite.
 Când componentele unui sunet complex sunt numeroase şi puţin
distanţate, încât sunetul apare cu un spectru continuu de frecvenţe acustice într-o
bandă largă de frec- venţe, sunetul devine zgomot.
 Tipuri de câmp acustic
Câmpul care nu este delimitat de vreo suprafaţă, fiind extins practic la infinit, se nu-
meşte câmp acustic liber. Dacă sursa emite într-o încăpere, distribuţia spaţială a
câm- pului sonor depinde de caracteristicile acustice ale încăperii (câmp
reverberant). Acest câmp apare datorită reflexiilor pe suprafeţelor încăperii. Dacă
densitatea de energie este uniformă în întreg spaţiul închis, câmpul reverberant este
numit difuz.
Nivelul de intensitatea acustică nu poate fi măsurat direct, însă poate fi determinat
prin măsurarea unei mărimi fizice de care depinde, şi anume prin măsurarea nivelului
de presiune acustică.
În prezent, există o mare diversitate de aparate şi lanţuri de măsură, portabile sau de
laborator .
Sonometrele sunt instrumentele cele mai des întâlnite şi servesc măsurării nivelului
presiunii acustice, exprimat în decibeli. Aceste aparate sunt compacte şi pot fi echipa-
te cu microfon, preamplificator, set de filtre, detector şi instrument de citire cu ac in-
dicator sau afişaj digital. Setul de filtre, dacă există, cuprinde filtre cu benzi de octavă
sau treimi de octavă, cu frecvenţe centrale standardizate. Alegerea funcţiei „slow” sau
„fast”, se face în funcţie de caracterul staţionar sau mai puţin staţionar al zgomotului.
În figura de mai jos este prezentată schema bloc, de principiu, a unui sonometru.
ieşire
Reţele de ponderare Redre- sor de valori eficace
Ampli- ficator Ampli- ficator
Instru- ment de măsură
M
sunet
Circuit de menţinere
Filtre externe
 Sonometrul are un răspuns faţă de sunet aproximativ de aceeaşi formă ca

răs- punsul urechii umane, dar care oferă rezultate obiective ale nivelului acustic şi
este etalonat pentru indicaţiile sale (în decibeli) să se refere la presiunea acustică
de refe- rinţă.
 Microfonul este un traductor acusto-electric, ce are rolul de a converti
variaţiile de presiune acustică în semnale electrice. Cele mai des întâlnite sunt cele de
tip condensator şi cele piezolelectrice.
Fiecare tip de microfon prezintă anumite caracteristici care determină utilizarea aces-
tuia în anumite condiţii de măsurare. Astfel, microfonul cu condensator are o curbă
de răspuns liniară într-o bandă largă de frecvenţe, ceea ce îl face să fie utilizat la mă-
surări de precizie. Din acest motiv, microfoanele cu condensator sunt cele mai folosi-
te. Microfoanele piezolectrice au sensibilitate redusă, domeniul de răspuns liniar cu
frecvenţa este inferior unui microfon condensator de aceleaşi dimensiuni, sunt sensi-
bile la variaţii structurale, precum şi la temperaturi ridicate.
7
6
1. Butonul pornire/oprire
1 2. Alegerea curbei de ponderare A/C
3. Tasta pentru alegerea modului de lucru
FAST/SLOW
2
4. Tasta de alegerea a domeniului nivelului
sonor :
3  Lo = 30-80 dB
 Med = 50-100 dB
5 4  Hi = 80-130 dB
 Auto = 30-130 dB
5. Tasta pentru salvarea măsurărilor efectuate
6. Apărătoare de vânt
7. Calibrator acustic
 Se porneşte sonometrul apăsând tasta 1
 Se porneşte calibratorul şi se alege nivelul de măsură : 94 dB sau 114 dB
 Se introduce sonometrul în locaşul etalonului
 Indicaţia aparatului trebuie să fie de 94 sau 114 dB, în funcţie de nivelul
ales
 Se întrerupe alimentarea etalonului şi acesta se îndepărtează
 Se face o schiţă a camerei de lucru, indicându-se poziţia sursei sonore.
Se por- neşte sursa sonoră
 Se face câte o măsurare în fiecare din punctele alese. Sonometrul trebuie
să fie aşezat astfel încât microfonul să fie la 1,5 m faţă de podea sau pereţii
încăperii.
 Pentru fiecare poziţie se determină nivelul sonor în dB(A) şi dB(C),
prin apăsa- rea tastei 2
 Curba ponderată A urmează răspunsul subiectiv al ure-
chii umane la sunete şi zgomote de niveluri relativ normale
ale intensităţii acustice, sub 60 dB.
 Curba ponderată C realizează analiza spectrală a sunete-
lor mai aproape de realitatea fizică, astfel încât într-un
domeniu larg de frecvenţe 50-10000 Hz, curba este aplatizată.
L
 Se calculează presiunea sonoră în fiecare punct, cu formula : p 

p01020 , în care p0 = 210-5 N/m2, iar L este nivelul sonor măsurat.
Măsurarea presiunii acustice
Nr.crt. LA (dB(A)) LC (dB(C) pA (N/m2) PC (N/m2)
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Schiţa camerei
Studenţi
Cadru didactic :
: 1.
2.
3. Apreciere :
4.
5.

52

53
Măsurători ultraacustice MU
Material redactat de Nicoliţov Rodica

Ultrasunetele sunt unde acustice de înaltă frecvenţă. Ultrasunetele au numeroase
aplicaţii, printre care şi defectoscopia nedistructivă.
Lucrarea de faţă are ca scop familiarizarea studentului cu folosirea unui defectos-
cop. Se vor determina lungimile unor probe metalice, poziţiile unor defecte, viteza
de propagare a ultrasunetelor în diferite materiale, modulul de elasticitate şi coefi-
cientul de atenuare ale acestor materiale.
Cuvinte cheie
Ultrasunete, efect magnetostrictiv, efect piezoelectric, defectoscop, defectoscopie
nedistructivă, coeficient de atenuare.
laborator
 Undele acustice
 sunt unde mecanice longitudinale
se pot propaga în medii solide, lichide şi gazoase
 reprezintă un fenomen de propagare a energiei, fără transport de substanţă
 într-un mediu omogen şi izotrop, viteza lor de propagare (denumită şi viteză
de fază) este constantă, având aceeaşi valoare în toate direcţiile
 Viteza de propagare a undelor acustice într-un material solid
 se calculează conform relaţiei
E
v ,

unde E este coeficientul elasticitate al solidului, iar  densitatea acestuia.
 valoarea sa depinde de natura solidului, frecvenţa undei acustice şi
temperatură
 Ultrasunetele sunt vibraţii mecanice (unde acustice) care au frecvenţa
mai mare de 20 kHz.
 Producerea ultrasunetelor se realizează prin metode electromecanice,
care se ba- zează pe fenomenul de piezoelectricitate sau pe fenomenul de
magnetostricţiune.
 Fenomenul de magnetostricţiune constă în deformarea unei bare de
ferită atunci când este introdusă în câmp magnetic.
 Fenomenul piezoelectric constă în proprietatea unor cristale ionice
(cuarţul,tur- malina, sarea seignette etc) de a se încărca electric sub acţiunea unei
deformări mecanice (efect direct) sau de a se deforma sub acţiunea unui câmp
electric exterior (efect invers).
Dacă se aplică o tensiune alternativă pe feţele metalizate ale plăcii de cuarţ piezoe-
lectric (tăiat după o anumită direcţie) aceasta începe să vibreze. În interiorul plăcii iau
naştere unde staţionare cu nod la mijloc şi ventre la suprafaţă.
Acesta este cazul frecvenţei fundamentale pentru care se poate scrie :

l ,
2
unde l este grosimea plăcii, iar  este lungimea undei staţionare. Placa poate vibra şi
cu frecvenţe mai mari, corespunzătoare armonicelor frecvenţei fundamentale. Pentru
armonica de ordinul n avem :

ln n
2
/2
l
Frecvenţa pe care oscilează placa este :

v
 n ,
n
2l
unde v este viteza undelor elastice în placă.
Pentru a obţine o intensitate mare de radiaţie, aşa cum este necesar în defectoscopia
ultrasonoră, frecvenţa tensiunii aplicate plăcii de cuarţ trebuie să coincidă cu frecven-
ţa fundamentală a plăcii de cuarţ .
 Defectoscopul este un aparat electronic complex care generează şi
recepţionează ultrasunete.
 Schema de principiu a unui defectoscop
6
4
1 3 5
2 7
Metoda impulsului ultrasonic permite să se descopere cu precizie defecte şi fisuri, su-

fluri de contracţie, incluziuni de zgură etc la materiale masive la care încercările cu
raze röntgen sau cu izotopi radioactivi devin neavantajoase. Principiul de funcţionare
al defectoscopului ultrasonor apare clar în schema bloc a aparatului (figura de mai
sus).
Generatorul de impulsuri (1) modulează un generator de înaltă frecvenţă (3) care, la
rândul său, dă o suită de oscilaţii de înaltă frecvenţă asupra cristalului piezoelectric
(4). Dacă cristalul piezoelectric este în contact direct cu proba de cercetat (6), va
transmite în aceasta, impulsurile ultrasonore (5), care se vor reflecta la orice disconti-
nuitate a mediului în care se propagă.
În funcţie de domeniul cercetat în fiecare secundă se produc 50…100 impulsuri (gru-
puri de oscilaţii longitudinale), fiecare din ele fiind compus din câte 3 oscilaţii. Dura-
ta intervalului dintre impulsuri este de 1000 până la 10000 ori mai mare decât durata
grupului de oscilaţii, eliminându-se astfel suprapunerea unui impuls direct cu altul
reflectat.
Impulsurile reflectate de suprafaţa opusă probei (6) sau de defectele ce apar în calea
lor, sunt recepţionate de acelaşi cristal piezoelectric
 Defectoscopul ultrasonic tip US 2001
DESCRIEREA APARATULUI
US 2001 este un instrument complet digital care conţine cea mai nouă tehnologie
electronică şi facilităţi de procesare digitală a semnalului. Posibilităţile oferite de apa-
rat sunt structurate pe niveluri, ce utilizează defectoscopia clasică.
PANOUL FRONTAL-TASTELE
Cursorul şi tastele de comutare sunt situate pe latura stângă a aparatului şi dispuse
vertical. Tastele funcţiilor F1, F2, F3, F4 şi F5 sunt situate pe orizontală sub display-
ul aparatului.
ECRANUL
Este împărţit în 3 zone.
(1) Zona de afişare a semnalului, cu o scală verticală împărţită de 4 linii punctate, in-
dicând 20, 40, 60, 80% din înălţimea totală a scalei.
(2) Zona de jos cu scala reglabilă de timp şi unităţile de măsură.
(3) Zona de afişare a meniului din dreapta, având afişate funcţiile.
A. Măsurarea lungimilor, poziţionarea defectelor
 Se pune palpatorul pe proba I.
 Se determină lungimea şi poziţia defectelor pentru probele I, III, IV, V confecţi-
onate din oţel. Viteza este stabilită la valoarea de 5900 m/s, meniul este PARAM, se
utilizează poarta 1 (Gate 1). Poarta 1 se aduce la vârful ecoului cu cursorul şi tastele
de comutare şi pe ecran este afişată lungimea probei sau poziţia defectului.
 Se trec valorile citite în tabelul de date
B. Măsurarea vitezei ultrasunetelor şi a modului de elasticitate

 În metoda impulsurilor, viteza de propagare a ultrasunetelor se determină ca
raportul dintre lungimea medie a drumului parcurs prin proba şi timpul
corespunzător
l
v
t
 Se aplică palpatorul pe una din feţele probei II.
Se aduce poarta 1 pe vârful ecoului şi se citeşte timpul pe ecran.
 Lungimea probei se măsoară cu o riglă gradată în mm.
 Se calculează modulul de elasticitate în funcţie de viteza de propagare şi
densitatea probei astfel :
E  v2
 Se trec valorile citite sau calculate în tabelul de date
C. Măsurarea constantei de atenuare a undelor longitudinale
 Metoda cu impulsuri permite măsurarea constantei de
atenuarea atât în medii lichide, cât şi în medii solide, utilizând
în acest scop un impuls ultrasonic care traversează mediul ce
se exami- nează. Unda ultrasonică suferă o atenuare, iar
atenuarea se reflectă în scăderea amplitudinii pulsului (a se
vedea figura alăturată).
 Amplitudinea semnalului ce a parcurs mediul de cercetat pe lungimea l
scade în funcţie de aceasta după legea exponenţială
l
A  A0 e ,
unde : A0 este amplitudinea semnalului la intrarea în mediu, A - amplitudinea semna-
lului după ce a parcurs distanţa l în mediul de cercetat,  - constanta de atenuare.
59
 Dacă avem posibilitatea să măsurăm oricare 2 amplitudini ( A0 şi A) sau

raportul lor, A0/A, şi grosimea l a stratului parcurs se determină constanta de
atenuare după relaţia
1 A
  ln 0
l A
 În cazul metodei reflexie se utlizează un singur traductor aplicat la unul
din capetele probei de cercetate. Acest traductor îndeplineşte atât rolul unui emiţător
care trimite în proba de cercetat un impuls ultrasonic cât şi a unui receptor
care receptionează ecourile succesive, rezultate în urma reflexiei impulsurilor pe
suprafaţa probei, opusă celei pe care se găseşte palpatorul. Imaginile care apar
pe ecran, corespunzătoare ecourilor repetate, au amplitudinile din ce în ce mai
mici, în caz ideal înfăşurătoarea lor fiind o funcţie exponenţială. Măsurând
amplitudinile An şi An- 1 a două semnale succesive se poate determina constanta de
atenuare cu relaţia
1 A
  ln n1
2l An
 În cazul în care se măsoară amplitudinea primului semnal (A1) şi a celui de
al n- lea semnal (An) constanta de atenuare rezultă din relaţia
1 A
 ln 1
2l n 1  An
 În practică, determinarea constantei de atenuare este afectată de o serie de
erori, astfel încât aplicarea formulelor anterioare poate conduce la rezultate destul
de diferite.
 Se va lucra ca şi mai sus cu un singur palpator cu rol dublu de emiţător şi
receptor.
 Se va aplica palpatorul pe proba de oţel (îngropată în beton). Lungimea
probei este cea determinată la secţiunea A.
 Se alege funcţia PARAM
 Se verifică valoarea vitezei de 5900 m/s
 Gate 1 se aduce cu cursorii de poziţie pe vârful primului ecou. Se comută
pe meniul GATES şi se citeşte Gate 1 procentual. La fel se procedează şi pentru
ecoul 2 şi ecoul 3.
 Se determină coeficientul de atenuare cu una din formulele de mai sus.
 Datele obţinute se trec în tabelul corespunzător.
laborator
60
A. Măsurarea lungimilor, poziţionarea defectelor

Nr
Proba Lungimea probei (m) Poziţia defectului (m) Observaţii
crt
1.
2.
3.
4.
5.
6.
B. Măsurarea vitezei ultrasunetelor şi a modului de elasticitate

Nr
Proba  (kg/m3) Material l (m) t (s) vL (m/s) E (N/m2)
crt
1 I 7800 oţel 0,1 5900
2 II 2700 aluminiu 0,2
3 VI 8800 bronz 0,1
C. Măsurarea constantei de atenuare a undelor longitudinale

Nr. Lungimea pro-
Proba An-1/An A 1/ A n  (m 1 ) <> (m-1)
crt bei l (m)
1.
2.
3.

: 1.
2.
Apreciere :
3.
4.
5.
laborator

Determinarea coeficientului de vâs-

cozitate dinamică a lichidelor VL
Material redactat de Manolache Gabriela

Determinarea coeficientului de vâscozitate al apei distilate prin metoda Stokes, fo-
losind căderea uniforma în lichid a unei bile sferice dintr-un material de densitate
convenabil aleasă (sticlă).
Cuvinte cheie
Vâscozitate, metoda Stokes, forţa de vâscozitate, coeficientul de vâscozitate.
Când două straturi adiacente de fluid se află în mişcare relativă unul faţă de celălalt,
fiecare exercită asupra celuilalt o forţă tangentă la suprafaţa lor de contact. Această
forţă se numeşte forţă vâscoasă (sau forţă de frecare vâscoasă). Vâscozitatea este
proprietatea fluidelor de a prezenta eforturi interioare tangenţiale la direcţia
mişcării relative a straturilor învecinate.
Datorită mişcării de agitaţie termică a moleculelor fluidului, între straturile adiacente
de fluid se produc schimburi de molecule. Astfel, unele dintre moleculele din stratul
cu viteză mai mare pătrund în stratul cu viteză mai mică şi transmit acestuia un im-
puls prin care accelerează acest strat. La rândul lor, moleculele din stratul cu viteză
mai mică care pătrund în stratul cu viteză mai mare primesc în acest strat un impuls şi
astfel stratul cu viteză mai mare este frânat.
Prin urmare, forţele vâscoase se datorează schimbului de molecule între straturile în-
vecinate de fluid, iar schimbul de molecule se datorează mişcării de agitaţie termică a
moleculelor de fluid.
Considerăm un lichid în curgere
z plană în direcţia Ox şi două
straturi de lichid aflate la dis-
v + dv tanţa dz, având vitezele v şi v +
dv (Figura 1). Raportul dv ca-
dx
racterizează variaţia vitezei flu-
idului în direcţia Oz, normală la
v planul vitezei. Datorită diferen-
y ţei de viteze, între straturile ve-
cine acţionează o forţă tangen-
O
ţială vâscoasă f dată de relaţia
lui Newton :
x Figura 1
f  S dv
dz
unde  este coeficientul de vâscozitate dinamică, dependent de natura lichidului şi de
temperatură, iar S este aria suprafeţei de contact între straturi.
Din această relaţie, se pot deduce formula dimensională a coeficientului de vâscozita-
te dinamică  şi unităţile lui de măsură :
 
 f  dz

M  L  T -2
 L 
-1 -1
 
S  dv 
L2  L  T-
M L T
1

  1 g  cm1s1  1 poise ;   1 kg  m1s1  1 Pa  s
CGS SI
Coeficientul de vâscozitate dinamică al apei la 20oC este egal cu 1,0110-3 daP =
1,01cP, iar la 40oC este 0,65510-3 daP.
Curgerea fluidului descrisă până acum este o curgere laminară, adică traiectoriile par-
ticulelor de fluid sunt curbe continue iar mişcarea are structură lamelară.
La mişcarea cu viteză mărită a fluidului prin conducte, curgerea îşi pierde caracterul
laminar şi devine dezordonată. Apar componente ale vitezei perpendiculare pe axa
conductei. În fiecare punct al fluidului apar abateri dezordonate ale vectorului viteză
faţă de valoarea sa medie. O astfel de curgere a fluidului se numeşte turbulentă.
Curgerea prin tuburi subţiri cu viteze nu prea mari este însă o curgere laminară, pen-
tru care este valabilă legea lui Newton.
La mişcarea unui corp solid într-un fluid în repaus cu viteză v nu prea mare, există un
strat foarte subţire, învecinat corpului, care se deplasează o dată cu acesta; totodată,
dacă mediul fluid este infinit, straturile de fluid suficient de îndepărtate de corp ră-
mân în repaus. De aceea, există o regiune în fluid în care viteza acestuia variază de la
0 la v.
Aceasta duce la apariţia forţelor vâscoase, care acţionează şi asupra stratului subţire
ce se deplasează odată cu corpul solid. Prin urmare, asupra unui solid aflat în mişcare
printr-un mediu fluid în repaus se exercită o forţă de frecare de natură vâscoasă, de-
pinzând de forma şi suprafaţa corpului, de natura mediului fluid şi de viteza corpului.
Pentru un corp sferic cu raza r în mişcare într-un mediu infinit este valabilă legea lui
Stokes :
Fv  6     r 
Un corp sferic (o bilă) cu dimensiuni mici faţă de cele ale spaţiului de cădere, dar
mari în raport cu dimensiunile moleculare, lăsat liber într-un lichid va cădea pe direc-
ţia Ox sub acţiunea a trei forţe :
 forţa de greutate G = m g= sVg;
 forţa arhimedică FA = lVg;
 forţa de frecare vâscoasă, dată de legea lui
Fv  6rv .
Stokes
Sub acţiunea acestor forţe, viteza bilei va creşte până la o valoare limită (viteză de
echilibru sau de regim staţionar ve), valoare la care se realizează un echilibru de forţe
astfel încât forţa rezultantă este egală cu zero. Condiţia de realizare a regimului staţi-
onar este :
G - FA - Fv = 0
sau :
sVg - lVg - 6rv = 0
4
şi cum volumul sferei este V  r 3 , se obţine :
3
2
 (
s  )
gr 2
9 
ve
l
l
Viteza la echilibru este v  , unde l reprezintă distanţa între două repere fixe între
e
t
2
care are loc căderea bilei, iar t este durata căderii. Notând 2 r =K (când Ox nu co-
g
9 l
incide cu verticala, g se înlocuieşte cu componenta sa verticală), obţinem :
  K( s  l )t
Această relaţie este valabilă numai pentru medii lichide infinite. Această cerinţă nu
este îndeplinită în cazul vâscozimetrului Höppler folosit în experiment, deoarece bila
cade într-un tub cu rază apropiată de cea a bilei. De aceea trebuie introdus în mem-
brul drept al relaţiei de mai sus un factor de corecţie care depinde de raza sferei şi de
raza tubului. Produsul între acest factor de corecţie şi factorul K îl notăm cu C. Cu
  C( s  l ) 
această corecţie, obţinem :
1
2
3
1.Termostat
2.Vâscozimetrul Höppler
3.Cronometru.
Vâscozimetrul Höppler este format dintr-un tub de sticlă A foarte bine calibrat
şi prevăzut cu trei repere între care se urmăreşte căderea bilei. Acest tub este introdus
într-un vas de sticlă prin care circulă un curent de apă a cărei temperatură poate fi re-
glată cu ajutorul ultratermostatului. Apa intră prin tubul ce se deschide în partea de
jos a vasului t2 şi se scurge prin tubul ce comunică cu partea lui superioară t1.
Aşezarea corectă a aparatului se face cu ajutorul unei nivele cu bulă de aer,
aflată pe postamentul vâscozimetrului. Temperatura la care se face determinarea se
citeşte la termometrul aflat în vâscozimetru.
 Se verifică aşezarea corectă a aparatului cu ajutorul nivelei cu bulă de
aer.
 Folosind termostatul se încălzeşte lichidul din vâscozimetru la
temperatura do- rită.
 Se roteşte vâscozimetrul astfel încât bila de sticlă să cadă spre partea
inferioa- ră.
 După ce bila a căzut, se roteşte cu grijă vâscozimetrul şi se
cronometrează durata căderii între reperele r1 şi r3.
 Se repetă operaţiile pentru alte temperaturi. Se face determinarea duratei
de cădere a bilei la 5-6 temperaturi diferite, între 20 oC-60oC, deoarece între
aceste limite densitatea sticlei s poate fi considerată constantă. Nu se
depăşeşte temperatura 60oC.
 Folosind relaţia
  C(  s  l )  t
se calculează valorile coeficientului de vâscozitate dinamică la temperaturile la care
s-au făcut măsurătorile şi se trec în tabelul de date. Densitatea sticlei este 2226 kg/m 3
iar constanta C are valoarea 1,0910-8 m2/s2.
 Densitatea apei la diferite temperaturi se va lua din tabelul de mai jos :
t
0 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
(oC)

999,87 999,73 999,13 998,23 997,07 995,67 994,06 992,24 990,24 988,0 985,7 983,24
(kg/m3) 7 3
Nr.crt.  (oC) t (s) l (kg/m3) s (kg/m3) C (m2/s2)  (Pas) Observaţii
1 25
2 30
3 35
4 40 2226 1,0910-8
5 45
6 50
7 55
Se reprezintă grafic pe hârtie milimetrică dependenţa coeficientului de vâscozitate în

funcţie de temperatură :  = f().
Cadru didactic :
 (Pas103)
1,1 Profesor
1,0
0,9 Apreciere :
0,8
0,7
0,6
0,5 Studenţi
0,4 : 1.
 (C) 2.
20 30 40 50 60
3.
4.
5.

69
DETERMINAREA EXPONENTULUI
ADIABATIC AL GAZELOR IDEALE,
METODA CLEMENT-DESORMES
EA
Material redactat de : V. Marin şi M. Mitrea

Scopul lucrării este determinarea experimentală a exponentului adiabatic al aerului,
definit ca raportul dintre căldura molară la presiune constantă şi căldura molară la
volum constant. Exponentul adiabatic apare în legea transformării adiabatice a unui
gaz ideal.
Cuvinte cheie
Gaz ideal, parametri de stare, ecuaţie termică de stare, procese termodinamice, trans-
formări, căldură, lucru mecanic, energie interna, principiul I al termodinamicii,călduri
molare, exponentul adiabatic.

Termodinamica este un capitol al fizicii care are caracter fenomenologic şi în care
sunt sistematizate datele experimentale referitoare așa numitele sisteme termodinami-
ce în relaţia lor de schimb de energie şi de substanţă cu mediul.
Sistemele de tipul gazelor ideale sunt caracterizate de trei parametri de stare : volu-
mul (V), presiunea (p) şi temperatura (T). În cazul prezentei lucrări, sistemul este ae-
rul (considerat gazul ideal) conținut într-un balon de sticlă de volum relativ
mare. Restul celorlalte obiecte din Univers formează mediul. Când parametrii de stare
nu se modifică pentru o perioadă, sistemul se găseşte într-o stare stabilă, numită
echilibru termodinamic. Pentru gazele ideale aceasta situaţie este caracterizată de
ecuaţia ter- mică de stare
pV  RT
unde ν este numărul de moli (cantitatea de substanță) de gaz ideal, R este constanta
gazelor ideale, R = 8,31 J/mol K. Modificarea parametrilor de stare p, V, T în cazul
gazului ideal, pentru un sistem închis, se realizează exclusiv prin schimb de energie
între sistem și mediu sub formă de căldură Q și lucru mecanic L rezultând modifica-
rea energiei interne U a sistemului. Modificările parametrilor de stare se numesc
transformări sau procese.
Cele mai cunoscute transformări ale gazelor ideale considerate ca sisteme închise
sunt următoarele :
Transformarea izotermă (la temperatura constantă). Ecuaţia transformării este :
pV  const ; T  const
Transformarea izobară (la presiune constantă). Ecuaţia transformării este :
V
 const
p  const
;T
Transformarea izocoră (la volum constant). Ecuaţia transformării este :
p

const T ; V  const
Transformarea adiabatică (transformarea care se realizează fără schimb de căldură.
Ecuaţia transformării este :
pV   const
sau
TV 1  const
Se definește căldura molară ca fiind căldura schimbată într-o transformare de către
un mol de gaz și care a determinat modificarea temperaturii acestuia cu un kelvin
conform relației
Q
C
T
Căldura molară este o mărime care depinde de proces. În transformările izobară și
izocoră, căldura molară este constantă. Raportul dintre căldura molară în procesul
izobar și cea din procesul izocor se notează cu  și se numește exponent adiabatic :
Cp

Cv
Balonul Clément-Desormes este un recipient

2 3 de mari dimensiuni, cu pereţi de sticlă.
Este prevăzut cu trei orificii, dintre care primul
comunică cu o pompă care permite introducerea
1
aerului în balon, al doilea comunică cu atmosfe-
h ra, iar cel de-al treilea face legătura cu un ma-
nometru diferenţial
Primele două orificii pot fi închise cu ajutorul
unor robinete
Determinarea exponentului adiabatic al aerului prin metoda Clément-Desormes
Se poate determina exponentul adiabatic al aerului supunând o cantitate din acest gaz
la o transformare adiabatică.
Scopul acestei lucrări este determinarea pe cale experimentală a exponentului adiaba-
tic al aerului.
izotermă adiabată izocoră
p0 T0 p0+p T0 p0 T0-T p0+p' T0

V0  V0-V  V'  V' 
Se poate determina exponentul adiabatic al aerului supunând o cantitate din acest gaz
la o transformare adiabatică.
Dacă ne propunem ca transformarea adiabatică să fie o destindere, atunci este necesar
ca mai întâi să facem astfel ca presiunea aerului cu care lucrăm să fie mai mare decât
presiunea atmosferică. Vom proceda în consecinţă la un şir de trei transformări sim-
ple ale unei mase date de aer :
 o comprimare izotermă, în urma căreia presiunea creşte de la valoarea p0
(presiunea atmosferică) la valoarea (p0 + p), iar volumul scade de la valoarea V0
la valoarea (V0 - V), cu p p0 şi V V0.
 o destindere adiabatică astfel încât presiunea revine la o valoare egală cu
presiunea atmosferică. Se poate scrie ecuaţia acestei transformări adiabatice:

 p  pV  V   p V' 
0 0 0 0
Conform ecuaţiei de stare a gazului perfect obţinem

 p0  pV0  V   RT0 ; p0V'  RT0  T 
Din cele trei ecuaţii rezultă
1
1
 p   T  T
1   T0 0
 p 
0
73
În condiţiile în care p p0 se poate face aproximaţia

1
1
 p   1  p
1    1  1
 p0     p0
Substituind în ecuaţia transformării adiabatice, ne rămâne
1 
p  1 T0  T
  
   p0
 o transformare izocoră, în cursul căreia temperatura revine la valoarea
iniţială
T0. Ecuaţia acestei transformări este
p0 p0  p'
T0  T 
T0
După ce se face aproximaţia Tp'  0, ne rămâne
T0p'  p0T  0
Eliminând pe T, rezultă
 1  p
T p'   Tp0
0  1  00
   p0
sau:
p
  p  p'
adică : coeficientul adiabatic se poate determina cunoscând variaţiile de presiune
ale gazului în urma transformării izoterme şi a transformării adiabatice.

74
Dispozitivul experimental este un balon de sticlă prevăzut cu un robinet cu trei căi de

comunicare care pot face legătura balonului cu exteriorul sau cu pompa.
Presiunea din balon poate fi determinată cu ajutorul unui tub în formă de U în care se
află o coloană de apă. Când presiunea din balon este egală cu cea atmosferică, dife-
renţa de nivel este nulă. Când diferenţa de nivel este h, diferenţa de presiune între ba-
lon şi exterior este p = gh.

75
 Se pune balonul în legătură cu

pompa.
 Se pompează lent aer din pompă
în balon şi se trece robinetul la o poziţie de
o
45 faţă de orizontală pentru a evita
pierderile de aer pe circuitul pompei.
 După ce coloana de apă din tubul
în formă de U se stabilizează (circa 1
minut) se măsoară denivelarea lichidului.
 Se trece în tabel diferenţa de nivel
h
între cele două ramuri ale tubului.
 Se deschide pentru scurt timp robinetul
pentru a face legătura între balon şi ae rul at-
mosferic, după care se închide din nou.
 Se lasă sistemul circa 10 minute,
până
când ajunge din nou la temperatura T0 prin schimbul de căldură intermediat de pereţii
vasului.
 Se măsoară diferenţa de nivel h’ a lichidului din cele două ramuri ale
tubului şi se trece în tabel.
 După cum se vede, transformarea 12 este izotermă iar 23 este
adiabatică, iar 31 este izocoră. Ca urmare,  se poate calcula astfel
p gh
  p   gh  gh'
sau p'
h
  h  h'
 Măsurătoarea se face de N = 10 ori. În fiecare caz se determină .
Prelucrarea rezultatelor se va realiza astfel
Se calculează valoarea medie a exponentului adiabatic cu relaţia

10
 i
  i 1
10
laborator
76
 Se calculează erorile
aparente
i    i
 Se calculează eroarea pătratică medie
N
(    i )2
0  i1
N 1
 Se întocmeşte şi se completează tabelul de date și rezultate.

N 10
Nr. h h’ h  i i       i 2
2
0
  h  h' i1
i
 i1
det. (mm) (mm) N
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Studenţi : Cadru didactic :

1.
2.
3.
Apreciere :
4.
5.


Variaţia rezistenţei electrice cu

temperatura
VR
Material redactat de Anghel Luminiţa

Substanţele se opun în mod diferit trecerii curentului electric. Cunoaşterea proprie-
tăţilor electrice ale acestor substanţe permite proiectarea unor componente de cir-
cuit electric cum ar fi rezistoarele sau termistorii.
Lucrarea de faţă are ca scop studiul modului în care variază în funcţie de tempera-
tură rezistenţa electrică a unor rezistoare şi a unor termistori, precum şi măsurarea
unor mărimi caracteristice acestora.
Cuvinte cheie
Rezistenţă electrică, rezistivitate, conductivitate, conductori, semiconductori, izo-
latori, rezistoare, termistori NTC, termistori PTC.
 Rezistenţă electrică
Proprietatea conductoarelor electrice de a se opune trecerii curentului electric se nu-
meşte rezistenţă electrică.
Rezistenţa electrică este o proprietate intrinsecă a conductorului respectiv şi depinde
atât de natura materialului din care este confecţionat, cât şi de forma şi dimensiunile
sale.
Pentru a măsura rezistenţa electrică a unui conductor, se aplică la bornele acestuia o
tensiune cunoscută şi se măsoară intensitatea curentului electric care trece prin con-
ductor.
Prin definiţie, rezistenţa electrică este numeric egală cu raportul dintre tensiu-
nea aplicată la bornele conductorului şi intensitatea curentului care străbate
conductorul
U
R
I
Pentru o porţiune cilindrică de conductor
menţinută la aceeaşi temperatură, rezisten-
l ţa R nu depinde de valoarea curentului ce
trece prin el. Rezistenţa depinde de lungi-
I mea şi secţiunea conductorului, fiind pro-
S porţională cu lungimea l şi invers proporţi-
onală cu aria secţiunii transversale S. De
asemenea, depinde de natura materialului
U
din care este confecţionat conductorul
l
R
S
Factorul ρ se numeşte rezistivitatea substanţei. Unitatea de măsură în SI este m.
Încălzind sau răcind conductorul se constată că rezistenţa variază. Deoarece variaţia
dimensiunilor l şi S este neglijabilă, rezultă că variaţia rezistenţei se datorează variaţi-
ei rezistivităţii ρ.
Pentru variaţii de temperatură nu prea mari, rezistivitatea variază în funcţie de tempe-
ratură după legea
  0 1  t 
în care : ρ0 este rezistivitatea la 0 C, ρ este rezistivitatea la temperatura t, iar  este
coeficientul termic al rezistivităţii.
Pentru metale pure, valoarea lui  este 410-3 grd-1.
La aliaje, valoarea coeficientului termic este mai mică decât a metalelor componente.
Pentru unele aliaje, valoarea coeficientului  poate fi considerată practic nulă. Astfel
de aliaje sunt : manganina (86%Cu + 12%Mn + 2%Ni), constantanul (54%Cu +
45%Ni + 1%Mn), nichelina (62%Cu + 18%Ni + 20%Zn), crom-nichelul (57%Ni
+16%Cr + 26%Fe + 1%Mn). Astfel de aliaje se folosesc pentru fabricarea rezistoare-
lor, care să aibă rezistenţe aproape independente de temperatură.
Inversul rezistivităţii se numeşte conductivitate σ. Unitatea de măsură este -1m-1.
 Clasificarea materialelor după conductivitate
După valorile conductivităţii, substanţele se pot clasifica în :
 conductoare , dacă σ  (105  108) -1m-1
 semiconductoare, dacă σ  (10-7  105) -1m-1
 izolatoare, dacă σ  (10-20  10-8) -1m-1
 Proprietăţile electrice ale semiconductoarelor
Rezistivitatea semiconductoarelor scade cu creşterea temperaturii. Astfel de materiale
sunt : Ge, Si şi alte elemente din grupele IV,V şi VI, Cu2O, precum şi multe minerale.
Spre deosebire de metale, la semiconductoare semnul coeficientului termic este nega-
tiv. Variaţia mare a rezistenţei semiconductoarelor în funcţie de temperatură a permis
construirea unor rezistenţe termice sensibile, numite termorezistoare sau termistori.
 Termistori
Denumirea de „termistor” este o combinare a cuvintelor englezeşti „thermally
sensitive resistor” (rezistor sensibil termic). Această denumire descrie cu exactitate
funcţia de bază a dispozitivului, şi anume aceea de-a avea o schimbare de rezistenţă
electrică predictibilă, în funcţie de orice schimbare a temperaturii sale. Deci, termis-
torul este un rezistor a cărui rezistenţă depinde puternic de temperatură şi care
prezintă o caracteristică U-I neliniară.
Specific acestei dependenţe de temperatură, comparativ cu aceea a rezistoarelor linia-
re fixe sau variabile, este faptul că la variaţia temperaturii cu un grad valoarea rezis-
tenţei termistorilor se modifică de ordinul zecilor de procente . Astfel este posibil ca
într-un interval îngust de temperatură termistorul să-şi înjumătăţească sau să-şi du-
bleze valoarea rezistenţei. Această proprietate face posibilă o serie întreagă de aplica-
ţii ale termistorilor în automatică, radiotehnică şi electrotehnică, termometrie, con-
strucţia aparatelor electrice, etc.
 Unele aplicaţii ale termistorilor :
 măsurarea temperaturii;
 compensarea termică a elementelor circuitelor electrice şi radio
 reglarea automată a temperaturii
 protecţia la supratensiuni şi protecţia termică a maşinilor ş.a.
 Parametri utilizaţi pentru a descrie caracteristicile unui termistor

 rezistenţa electrică nominală la 25C
 raportul rezistenţelor pentru două temperaturi date (25C şi 85C);
 coeficientul de temperatură al rezistenţei la o anumită temperatură (de
obicei, la 25C) :
T t 25C   1 dR 
B
R dT T 298K T 2 T 298K
 puterea maximă disipată
 factorul (coeficientul) de disipare; D[W/K], numeric egal cu puterea
debitată în termistor (P) la o diferenţă de 1 K între temperatura termistorului T şi
temperatura mediului ambiant T0
P
D
T
T0
 constanta termică de timp (τ ), adică timpul după care temperatura
corpului termistorului ajunge la 63,2% din diferenţa dintre temperatura finală Tf
şi cea iniţială Ti la aplicarea unui salt de temperatură egal cu ∆T = Tf – Ti
 domeniul de temperatură, Tmin şi Tmax
 Tipuri de termistori
Micşorarea sau creşterea rezistenţei este în strânsă corelaţie cu tipul termistorului, ca-
re poate fi :
 NTC (Negative Temperature Coefficient ) – coeficient termic negativ
 PTC (Positive Temperature Coefficient ) – coeficient termic
pozitiv Simbolurile termistorilor sunt prezentate în figura
următoare :
Simbolurile termistorilor
Caracteristica termistorului NTC
 Termistorul NTC este un dispozitiv semiconductor realizat din amestecuri

sin- terizate din oxizi ai metalelor de tranziţie ca manganul, cobaltul, nichelul,
fierul, cu- prul. Spre deosebire de metale la care rezistenţa electrică creste cu
temperatura, la termistori rezistenţa scade cu creşterea temperaturii lor:
Caracteristică termică a termistorului NTC este prezentată în figura alăturată.
Caracteristica termică este dată de relaţia
 B
RT  A  e T
în care :
 RT [] este rezistenţa termistorului la temperatura T exprimată în K
 B [K] este o constantă de material
 A [] (se notează şi RA) este o constantă care depinde de tipul
termistorului şi are semnificaţia rezistenţei termistorului când temperatura tinde
(ipotetic) spre infinit.
Dacă se reprezintă grafic
ln RT = f(1/T) funcţia ln RT în funcţie de
1/T, caracteristica termică
devine o dreaptă, din para-
metrii căreia se pot obţine
constantele A şi B :
ln RT 1
 ln A  B 
T
R1
ln
R2  TB
B , A  R1  e 1
1 1
T1  T2
Pentru termistorul PTC caracteristica
termică (T > 0) (caracteristică termică
specifică termistorilor BaTiO3) este pre-
zentată mai jos.
Termistorul PTC are coeficientul termic
pozitiv doar într-un domeniu restrâns de
temperatură, acest interval fiind o caracte-
ristică specifică fiecărui tip de termistor în
parte.
Caracteristica termică pentru intervalul M
 m este dată de formula
RT  A  C  e BT
Caracteristica termică a unui termistor în care A, B şi C sunt constante de material
PTC M Cunoscându-se valorile rezistenţelor ter-
mistorului la trei temperaturi T1, T2 şi T3 se
pot determina parametrii A, B şi C.
m
Pentru a ne realiza scopul de a studia cum variază rezistenţa electrică a unor probe în
funcţie de temperatură trebuie să realizăm un stand experimental care să asigure ur-
mătoarele facilităţi :
 O sursă de tensiune stabilizată, cu posibilitatea de a varia valoarea tensiunii.
 Instrumente de măsură. Este preferabil de folosit un avometru (multimetru)
capabil să măsoare curenţi, tensiuni şi rezistenţe într-un domeniu de măsură
convenabil, caz în care sursa de tensiune nu mai este necesară.
 Conductori de legătură şi conectori corespunzători.
 Un dispozitiv capabil să asigure într-o incintă o temperatură constantă,
reglabilă într-un interval corespunzător de valori. Incinta poate conţine apă, cu
condiţia ca probele să bine izolate electric.
4
5
1
6 2
1. Sursă de tensiune stabilizată, 0-12 V cc.

2. Multimetru digital folosit ca ohmmetru.
3. Cuvă cu lichid.
4. Termostat cu imersie în lichid.
5. Set de probe impermeabil. Cuprinde : rezistori confecţionaţi din film metalic,
cupru, aliaj Cu-Ni, termistori NTC şi PTC.
6. Conductori de legătură şi conectori corespunzători.
 Umpleţi cu apă baia
termostatată
 Porniţi termostatul şi
re- glaţi temperatura la valoarea
R
de 20C
 Conectaţi multimetrul
 la setul de probe aşa cum se
vede în figura alăturată, având
grijă ca aparatul să fie setat
astfel în- cât să funcţioneze ca
ohmmetru. Schema circuitul
electric pe care-l realizaţi este
şi ea înfăţişată în figură.
 Aşteptaţi ca
temperatura lichidului să
ajungă la valoarea de 20C şi
apoi măsuraţi rezistenţe- le
tuturor celor cinci probe
 Treceţi rezultatele în
tabe- lele corespunzătoare
 Măriţi temperatura cu
10C şi repetaţi determinările,
trecând în tabele valorile
obţinute.
 Continuaţi în acelaşi
mod până la o temperatură de
80C.
 Faceţi pe hârtie milimetrică graficele care reprezintă variaţia rezistenţei
electrice a celor cinci probe în funcţie de temperatură.
 Reprezentaţi grafic logaritmul natural al rezistenţei termistorului NTC în
funcţie de inversul temperaturii absolute şi din panta graficului calculaţi constanta
B.
 Cu  , determinaţi coeficientul termic al termistorului pentru dife-

B
relaţia
T2
rite temperaturi.
Variaţia rezistenţei rezistorilor şi termistorilor cu temperatura
Temperatura (C) 20 30 40 50 60 70 80
Rezistor film metalic ()
Rezistor cupru ()
Rezistor Cu-Ni ()
Termistor PTC ()
Termistor NTC ()
Coeficient termic NTC (K-1)
Studenţi :
R ()
1200 1.
1050 2.
900
3.
4.
750
5.
600
450
Cadru didactic :
300
150
Apreciere :
t (C)
2030405060708090


Studiul câmpului magnetic al unor

conductori parcurşi de curent electric
CM
Material redactat de Truţă Nicolae Vladimir

Câmpul magnetic este generat de către sarcinile electrice aflate în mişcare (ceea ce
este şi cazul conductorilor parcurşi de curent electric). Câmpul magnetic este mă-
surat prin inducţia sa, B. Inducţia magnetică depinde de distanţa până la sursa de
câmp, de intensitatea curentului şi forma conductorilor.
Scopul lucrării consta atât în punerea în evidenţă a variaţiei în spaţiu a câmpului
magnetic, cât şi a dependenţei sale de curentul care îl generează.
Cuvinte cheie
Legea forţei electromagnetice, inducţie magnetică, legea Biot-Savart, interacţiunea
între conductorii lineari, linii de câmp magnetic, efect Hall.
Sarcinile electrice aflate în mişcare generează câmp magnetic. De aici, rezultă că la
trecerea unui curent electric printr-un conductor se generează câmp magnetic (Oer-
sted – 1819). Câmpul magnetic are o orientare bine definită, pusă în evidenţă prin uti-
lizarea unui ac magnetic.
Câmpul magnetic poate fi pus în evidenţă prin in-
teracţiunea cu magneţii permanenţi sau cu con-
ductoarele parcurse de curent electric. Legea for-
l I ţei electromagnetice arată că forţa electromagne-
F tică care acţionează asupra unui conductor linear
parcurs de curent electric continuu este direct
Câmpul magnetic proporţională cu intensitatea curentului din con-
ductor, cu lungimea porţiunii de conductor aflată
în câmp şi depinde de orientarea conductorului în raport cu direcţia câmpului magne-
tic. Matematic, această lege are următoarea formă :
F  I lsin
unde  este unghiul făcut de direcţiile câmpului magnetic şi conductorului.
Tăria unui câmp magnetic este măsurată prin inducţia magnetică B. Prin definiţie, in-
ducţia magnetică este mărimea fizică vectorială numeric egală cu forţa care ac-
ţionează asupra unităţii de lungime a unui conductor parcurs de un curent elec-
tric staţionar cu intensitatea de 1 amper, aşezat perpendicular pe direcţia câm-
pului magnetic. Inducţia magnetică se măsoară în Sistemul Internaţional cu unitatea
denumită tesla (T). În funcţie de această definiţie, expresia legii forţei electromagne-
tice este :
F = I lB
Reprezentarea grafică a distribu-
ţiei spaţiale a câmpului magnetic
B se face prin linii de câmp. Liniile
de câmp magnetic (deşi reprezin-
tă o noţiune abstractă) pot fi puse
în evidenţă cu ajutorul piliturii de
fier. În figura alăturată se poate
vedea repartizarea piliturii de fier
în jurul unui magnet permanent.
Curbele sugerate de repartiţia pi-
liturii de fier indică orientarea
liniilor câmpului magnetic. În
plus, se consideră că liniile de câmp sunt orientate de la Nord la Sud. Liniile câmpu-
lui magnetic generat de curenţii staţionari sunt întotdeauna curbe închise.
În cazul unui conductor linear, lung, liniile de
câmp sunt cercuri centrate pe conductor şi si-
tuate într-un plan perpendicular pe conductor.
Orientarea liniilor de câmp este dată de legea
burghiului drept (acesta se roteşte astfel încât
să înainteze în sensul curentului, iar sensul de
rotaţie indică direcţia liniilor de câmp). Induc-
ţia magnetică depinde atât de intensitatea cu-
rentului I şi depărtarea faţă de conductor r, cât
şi de natura mediului înconjurător (legea Biot-
Savart) :
I
B  2r
( este o constantă de material care caracteri-

zează proprietăţile magnetice ale mediului şi se numeşte permeabilitate magnetică
absolută).
Dacă doi conductori paraleli, lungi, sunt parcurşi de
curent electric, câmpul magnetic generat de fiecare
dintre ei determină acţiunea unei forţe electromagneti-
I1l I2 ce asupra celuilalt. Expresia forţei care acţionează asu-
B pra unităţii de lungime a fiecăruia dintre cei doi con-
ductori – cu menţiunea că ei se atrag dacă curenţii au
acelaşi sens, şi se resping în caz contrar – este :
F1,
II
F1,2F2,1 2
2 1 r2
l
Pe baza acestei relaţii se face definirea amperului în
Sistemul Internaţional de unităţi de măsură.
Efectul Hall. Fie conduc-
torul parcurs de curentul I
(figura alăturată). În pre-
zenţa câmpului magnetic
de inducţie B, forţele care
acţionează asupra electro-
nilor de conducţie deter-
mină polarizarea electrică
a feţelor inferioară şi su-
perioară ale conductoru-
lui. Separarea de sarcină
are ca efect apariţia unui câmp electrostatic de intensitate E. Polarizarea continuă pâ-
nă când forţa Lorentz care acţionează asupra unui electron este egalată de forţa elec-
trostatică. Separarea de sarcină determină stabilirea unei diferenţe de potenţial între
feţele conductorului. Valoarea acestei diferenţe de potenţial este :
IB
U  enl
adică : tensiunea Hall este direct proporţională cu intensitatea curentului electric şi cu
inducţia câmpului magnetic, şi invers proporţională cu sarcina elementară, concentra-
ţia de purtători de sarcină de conducţie şi lăţimea porţiunii de conductor aflată în
câmpul magnetic.
Efectul Hall poate fi utilizat pentru măsurarea inducţiei magnetice, folosind aşa-
numitele sonde Hall.
Experimentul de faţă are două obiective :
 A) Verificarea legii Biot-Savart
 B) Studiul variaţiei inducţiei magnetice în câmpul creat de doi
conductori lineari parcurşi de curenţi staţionari
Aşa cum am arătat deja, expresia matematică a legii Biot-Savart este :
I
B  2r
Permeabilitatea magnetică absolută  are în aer valoarea de 410-7 H/m. Valoarea

mică a permeabilităţii impune folosirea unor curenţi electrici foarte intenşi pentru a
obţine câmpuri magnetice convenabile efectuării experimentului (de ordinul zecimi-
lor de militesla, de circa 5-10 ori mai mari decât câmpul magnetic terestru). În cazul
experimentului de faţă, intensitatea curentului electric din conductori trebuie să atingă
valori de câteva zeci de amperi. Din acest motiv, este mai comod să utilizăm curent
alternativ decât curent continuu. Curentul de intensitate relativ mică care provine de
la sursă trece prin primarul unui transformator coborâtor de tensiune. Curentul de in-
tensitate mare este indus în secundarul transformatorului şi trece prin conductorii de
probă. Intensitatea curentului din conductorii de probă poate fi măsurată cu ajutorul
unui cleşte de curent şi a unui ampermetru.
Inducţia magnetică este o mărime vectoria-
B1 lă. Prin urmare, la suprapunerea a două
câmpuri magnetice, inducţia magnetică re-
zultantă se calculează ca suma vectorială a
B inducţiilor care caracterizează fiecare din-
tre câmpurile ce se suprapun. În figura ală-
turată, este ilustrată compunerea inducţiilor
B2 magnetice generate de două conductoare
lineare, paralele, lungi, parcurse de curenţi
electrici în acelaşi sens. Pe dreapta care
uneşte centrele conductoarelor, inducţia
Compunerea câmpurilor magnetică se poate calcula cu formula
magnetice
I  I2
B  2x1 p
2d  x
unde x este distanţa de la punctul considerat până la conductorul din stânga (pozitivă
dacă punctul se află la dreapta, respectiv negativă în caz contrar), d este distanţa din-
tre conductori, iar p este egal cu 1 dacă curenţii I1 şi I2 au acelaşi sens, respectiv -1 în
caz contrar.
3
4
1
5
2 7
6
1. Transformator coborâtor de tensiune

2. Ampermetru
3. Sursă de curent alternativ (15 VAC/12 VDC/5 A)
4. Teslametru
5. Cleşte de curent
6. Riglă gradată
7. Conductori de curent cu diverse geometrii
Se realizează montajul experimental după cum urmează :
 Se realizează legătura electrică între sursa de curent şi transformator
 Se realizează legătura între ampermetru şi cleştele de curent
 Se prinde pe bancul de lucru rigla gradată, urmând ca pe ea să putem
deplasa un suport pe care se fixează sonda Hall
 Se montează conductorul de curent cu geometria dorită
 Se lucrează cu sursa setată în modul de curent alternativ
A) Verificarea legii Biot-Savart
 Verificarea dependenţei în raport cu intensitatea curentului din

conductor
 După montarea conductorului, se plasează sonda la o distanţă de circa 1 cm
de acesta, distanţă care nu va mai fi modificată ulterior
 Se variază intensitatea curentului între 60 şi 160 A, notând de fiecare dată
în tabelul de date valorile intensităţii şi inducţiei magnetice
 La fiecare modificare a intensităţii, se lasă un timp pentru stabilizarea
valorii curentului (aceasta este influenţată de încălzirea conductoarelor)
 Verificarea dependenţei în raport cu distanţa până la conductor
 Se stabileşte valoarea intensităţii curentului la circa 100 A
 Se deplasează sonda la distanţe cuprinse între 5 mm şi 30 mm faţă de
conductor, notându-se în tabel de fiecare dată distanţa şi inducţia magnetică
 Se opreşte curentul electric
 Se reprezintă grafic atât inducţia magnetică în funcţie de intensitate, cât şi
în func- ţie de inversul distanţei. Legea Biot-Savart se confirmă dacă graficele au
forma unor drepte
B) Studiul variaţiei inducţiei magnetice în câmpul creat de doi conductori lineari

parcurşi de curenţi staţionari
 Se montează conductorul corespunzător (astfel încât curenţii să circule în

acelaşi sens) şi se alimentează cu un curent cu intensitatea de circa 100 A
 Se deplasează sonda, astfel încât să ocupe poziţii atât în afara spaţiului
dintre conductori, cât şi în cel dintre ei
 De fiecare dată se notează în tabelul de date poziţia şi inducţia magnetică
 Se desface montajul
 Se reprezintă grafic inducţia magnetică în funcţie de poziţia sondei
A) Verificarea legii Biot-Savart
Verificarea dependenţei în raport cu intensitatea curentului din conductor
I (A) 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160
B (mT)
Verificarea dependenţei în raport cu distanţa până la conductor

d (mm) 5 10 15 20 25 30
B (mT)
B) Studiul variaţiei inducţiei magnetice în câmpul creat de doi conductori lineari

Studiul variaţiei inducţiei magnetice în câmpul creat de doi conductori lineari
x (mm) -30 -20 -10 10 20 30 40 50 60 80 90 100 110120
B (mT)
B (mT)
2,75
2,50
2,25
2,00
1,75
1,50
1,25
1,00
I (A)
708090100110130140150
B (mT)
4,00
3,50
3,00
2,50
2,00
1,50
1,00
0,50
1/d (m-1)
255075100125150175200
B (mT)
4,00
Studenţi :
3,50
1.
3,00
2.
2,50
3.
2,00 4.
1,50 5.
1,00
0,50
Cadru didactic :
x (mm)
-30-101030507090100
Apreciere :

99
Determinarea sarcinii specifice a

electronului SE
Material redactat de Beciu Mircea

Electronii sunt particule fundamentale care intră în componenţa atomilor. Electro-
nii au sarcină electrică negativă şi masă. Evidenţierea electronului ca particulă
subatomică a fost făcută în 1897 de J.J. Thomson la Laboratorul Cavendish, la
Universitatea Cambridge, în timp ce studia tuburile cu rază catodică.
În această lucrare se determină sarcina specifică a electronului studiind traiectoria
urmată de un fascicul de electroni în câmpuri electrice şi magnetice perpendiculare
între ele.
Cuvinte cheie
Tensiune electrică, forţa Lorentz, sarcină specifică, tun de electroni, bobină Hel-
mholtz.
laborator
 Tensiunea electrică între două puncte ale unui câmp electric este definită
ca lucrul mecanic efectuat de forţa electrică la deplasarea unităţii de sarcină între
cele do- uă puncte :
L
U
L  qU

q
unde U este tensiunea, q sarcina electrică şi L lucrul mecanic. Accelerând din repaus
un purtător de sarcină în câmp electric, lucrul mecanic al forţei electrice se regăseşte
în energia cinetică a purtătorului de sarcină :
L  Ec 2qU
mv2  v m
 2
unde v este viteza finală a purtătorului de sarcină, iar m este masa acestuia. Raportul
q/m se numeşte sarcină specifică şi se măsoară în C/kg.
 Forţa Lorentz este forţa care
f ac- ţionează asupra unui purtător de
B sar- cină care se deplasează într-un
câmp magnetic :
v r
+q
mv
qvB  2
f  qv  B direcţia liniilor câmpului magnetic şi
pentru că forţa Lorentz este
unde f este forţa, q sarcina perpendiculară pe viteză, rezultă că
purtătoru- lui, v viteza acestuia, aceasta are rol de forţă centripetă şi
iar B inducţia câmpului determină mişcarea circulară uni-
magnetic. Direcţia forţei B formă a purtătorului de sarcină :
Lorentz este perpendiculară pe
planul format de vectorii v  rm
viteză şi in-r ducţie. Dacă viteza v
de deplasare a purtătorului de
f
sarcină este perpendi- culară pe qB
unde r este raza traiectoriei circulare a purtătorului de sarcină.

 Ne propunem să determinăm experimental valoarea sarcinii specifice a electro-
nului. Pentru aceasta avem nevoie de o sursă de electroni liberi, de un câmp electric
în care aceştia să fie acceleraţi şi de un câmp magnetic uniform în care electronii să
descrie o traiectorie circulară. Măsurând raza traiectoriei circulare, putem, în cele
din urmă, calcula sarcina specifică.
B
Traiectorie
300 V -
V
50 V - 6,3 V 
v
Circuit pentru accelerarea electronilor r
Spot luminos
Tun de electroni
Bobină Helmholtz
 Tunul de electroni este un filament incandescent, alimentat la o tensiune

alterna- tivă de 6,3 V, care eliberează electroni prin efect termoelectric.
 Câmpul electric necesar pentru accelerarea fascicolului de electroni ia
naştere între catod, grilă şi anod, între care există tensiuni electrice reglabile cu
ajutorul unor
potenţiometre. Totodată, acest aranjament realizează şi colimarea fascicolului elec-
tronic.
 Câmpul magnetic, practic uniform, este obţinut cu ajutorul a două bobine
Hel- mholtz, plasate în exteriorul tubului ce conţine un gaz rarefiat şi care cuprinde
ele- mentele menţionate anterior.
 În interiorul tubului se află o scăriţă subţire, acoperită cu o substanţă fluorescen-
tă, care permite vizualizarea punctului în care electronii o ating, sub forma unui spot
luminos. Scăriţa este astfel plasată încât punctele luminoase pot evidenţia
traiectorii cu razele de 2, 3, 4, 5 cm.
 În întuneric, gazul din tub este luminiscent în punctele prin care trece
fascicolul de electroni.
 Inducţia câmpului magnetic generat de bobinele Helmholtz poate fi
calculată cu relaţia :
3
B   4  2 0 nI  6923,66 107  I
5
 R
unde 0 = 410-7 H/m (permeabilitatea magnetică a vidului), n = 154 (numărul de
spire al fiecărei bobine), R = 0,2 m (raza unei bobine), iar I este intensitatea curentu-
lui electric din fiecare bobină. Intensitatea curentului electric din bobine nu
trebuie să depăşească 5 A !
 Viteza electronilor din fascicul depinde de tensiunea de accelerare :
2qU
v
m
Înlocuind în expresia razei traiectoriei circulare în câmp magnetic, obţinem :
mv 1 2mU
r  m2qU 
qB qBm B q
De aici, se poate calcula sarcina specifică astfel :
q 2U

m B 2r
2
3 3
4 4
1
2 1
1. Multimetru
2. Tub electronic
3. Bobine Helmholtz
4. Surse de tensiune continuă
 Se fixează tensiunea de accelerare a electronilor la o anumită valoare,
de exemplu la 180V.
 Apoi, se modifică intensitatea curentului electric din bobine, deci câmpul
magnetic, până când fasciculul de electroni intersectează pe rând scăriţa
fosforescenta la distantele prestabilite
 Se notează valorile intensităţii curentului pentru fiecare rază de curbură.
 Apoi, se variază tensiunea de accelerare la o altă valoare şi se repetă
procedeul de mai sus.
 Se fac 10 măsuratori pentru fiecare rază prestabilită.
 Se calculează sarcina specifică pentru fiecare măsurătoare cu relaţia :
q 2U

m B 2r
2
şi apoi se calculează media aritmetică.

 Se trasează graficul U = f (I 2 ) şi se evaluează sarcina specifică şi din
grafic (graficul ar trebui să fie o linie dreaptă, panta acestei drepte fiind direct
proporţională cu sarcina specifică).
Determinarea sarcinii specifice a electronului
Raza  r = 2 cm r = 3 cm r = 4 cm r = 5 cm
NC U (V) I q/m I q/m I q /m I q/m
(A) (GC/kg) (A) (GC/kg) (A) (GC/kg) (A) (GC/kg)
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
media media media media
U (V)
Studenţi : 1.
2.
3.
4.
5.
I 2 (A2) Cadru didactic : Profesor

Apreciere :

107
Determinarea distanţei focale a unei lenti-

le şi studiul aberaţiei de sfericitate DF
Material redactat de Mircea Giurgiu
Scopul lucrării este determinarea experimentală a distanţei focale a unei lentile

convergente, precum şi acela de a determina experimental aberaţia de sfericitate
longitudinală a unei lentile cu diametru mare la care ajunge un fascicul larg de lu-
mină. În această lucrare se aplică cunoştinţele teoretice dobândite în capitolul Op-
tică Geometrică.
Cuvinte cheie
Lentilă, focar, distanţă focală, aberaţii geometrice și cromatice, aberaţia de sferici-
tate, banc optic, sursă de lumină, imagine

În principal, optica geometrică s-a dezvoltat pe baza cercetărilor având drept scop
realizarea de instrumente optice din ce în ce mai perfecţionate, capabile să furnizeze
imaginile unor obiecte la care să se poată distinge cât mai multe detalii. Evident, s-a
urmărit obţinerea de imagini cât mai clare şi mai asemănătoare obiectelor observate.
 Lentila
Este cea mai importantă componentă a unui instrument optic.
Constă dintr-un mediu trans-
parent, limitat de doi dioptri
Rază de lumină ce trece prin focarul sferici
obiect sau un dioptru sferic şi
unul plan (dioptrul este su-
prafaţa de separaţie dintre
două medii optice).
La lentile se obişnuieşte să se
F1 vorbească de o singură dis-
Focar obiect tanţă focală f, dar de fapt len-
Axa optică tila are două focare aşezate
simetric faţă de lentilă, F1 –
n focarul obiect şi F2 – focarul
imagine.
Focarul obiect F1 este punc-
Lentilă convergentă tul de pe axa optică în care,
dacă am aşeza obiectul, ima-
ginea acestuia prin lentilă s-
ar forma la infinit.
Focarul imagine F2 este punctul de pe axa optică în care converg razele de lumină
provenite de la un obiect foarte îndepărtat de lentilă, aflat practic la infinit.
Lentile sunt de două tipuri : convergente şi divergente.
Lentilele convergente au distanţa focală pozitivă, iar focarele lor sunt reale şi aşezate
simetric faţă de centrul optic al lentilei, cu F 1 aflat de aceeaşi parte a lentilei ca şi obi-
ectul, iar F2 în partea opusă.
Lentilele divergente au distanţa focală negativă, iar focarele lor sunt virtuale şi aşe-
zate simetric faţă de centrul optic al lentilei, însă cu F 2 aflat de aceeaşi parte a lentilei
ca şi obiectul şi F1 în partea opusă.
Imaginea dată de o lentilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
 să fie precisă, adică fiecărui punct al obiectivului să-i corespundă un
punct al imaginii (imagine stigmatică);
 să fie plană, adică fiecărui obiect plan aşezat perpendicular pe axul optic
principal să-i corespundă o imagine plană, de asemenea perpendiculară pe axul
optic principal;
 să fie asemănătoare cu obiectul, adică nedeformată (ortoscopică).
Pentru ca imaginea dată de către o lentilă să îndeplinească condiţiile de mai sus trebu-
ie ca fasciculul de lumină care ajunge pe lentilă să fie paraxial (adică razele de lumină
să nu facă unghiuri mai mari de 5 cu axa optică a lentilei) şi monocromatic. O altă
condiţie este aceea ca lentila să fie subţire (adică grosimea lentilei sa fie mult mai mi-
că decât dimensiunile sale transversale). În practică, însă, fasciculele de lumină care
ajung la lentile sunt largi, astfel încât imaginile formate sunt rezultatul tuturor razelor
de lumină, atât ale celor apropiate de axa optică principală cât şi ale celor mai înde-
părtate sau mai înclinate în raport cu aceasta, iar razele de lumină nu sunt monocro-
matice. Toate acestea fac ca imaginea dată de lentilă să nu fie clară şi nici asemănă-
toare cu obiectul. Se spune că imaginea dată de lentilă prezintă aberaţii. Deci, abera-
ţia este fenomenul datorită căruia imaginea formată de către o lentilă nu este
stigmatică, plană şi asemănătoare cu obiectul.
Aberaţiile pot fi împărţite în două categorii principale :
 geometrice, aberaţii produse de fascicule largi axiale sau extraaxiale,
fascicule înguste extraaxiale sau fascicule înclinate faţă de axa optică principală
(astigmatis- mul, aberaţia de sfericitate, distorsiunea, coma, etc.);
 cromatice, aberaţii care se datorează dispersiei luminii în mediul
transparent al lentilei. Dispersia înseamnă descompunerea luminii albe în culorile
componente la trecerea printr-un mediu dispersiv.
Aberaţiile afectează calitatea imaginilor oferite de instrumentele optice. De aceea, s-
au inventat procedee de eliminare sau corectare a aberaţiilor prin asocierea mai mul-
tor lentile confecţionate din materiale optice diferite.
L
B
M
F’ A’
A F O
p p’ B’
Un obiect plan AB aşezat în apropierea unei lentile convergente dă prin intermediul

acesteia o imagine A’B’(figura de mai sus). Construcţia grafică a imaginii o facem
ţinând seama de următoarele proprietăţi ale razelor de lumină :
 razele paralele cu axul optic principal al lentilei converg în focar;
 razele care trec prin centrul optic al lentilei nu sunt deviate.
Distanţa dintre focar şi lentilă se numeşte distanţă focală.
Construcţia grafică din figură permite să găsim relaţia dintre distanţa focală f, distanţa
de la lentilă la obiect p şi de la lentilă la imagine p’.
Din asemănarea triunghiurilor ABO şi A’B’O deducem :
AB AO
A'B'  A'O
sau :
AB p

A'B' p'
Din asemănarea triunghiurilor OMF’ şi F’A’B’ rezultă :
OM OF'
A'B'  F' A'
Deoarece OM = AB putem scrie :
AB OF'
A'B'  F' A'
sau :
AB f

A'B' p' 
p f
Deoarec AB  , rezultă :
A'B' p'
e
p f
p'  p'  f
sau :
pp’- pf = p’f
Împărţind relaţia de mai sus cu produsul fpp’, obţinem formula lentilelor :
1 1 1
f  p  p'
Măsurând distanţele obiect şi imagine, p, respectiv p’, putem calcula distanţa focală f
a lentilei folosite, ceea ce este de altfel şi scopul primei părţi a aceste lucrări.
În partea a doua a lucrării de faţă vom studia aberaţia de sfericitate. Această abera-
ţie este o aberaţie geometrică care apare în cazul folosirii fasciculelor largi care por-
nesc din punctele unui obiect situat pe axa optică principală.
Să considerăm un punct luminos situat pe axul optic principal al unei lentile conver-
gente. De la acest punct luminos porneşte un fascicul larg de raze de lumină care în-
tâlnesc lentila în diferite puncte cărora le corespund grosimi (secţiuni) diferite ale len-
tilei. Razele fasciculului de lumină care trec prin aceste secţiuni suferă deviaţii din ce
în ce mai mari începând din centru spre marginile (capetele) lentilei.
Razele de lumină centrale au focarul în punctul F c, mai departe de lentilă, deoarece
aşa cum am afirmat mai sus razele centrale sunt deviate mai puţin prin lentilă, iar ra-
zele de lumină marginale au focarul în Fm , mai aproape de lentilă.
Distanţa dintre focarele Fc şi Fm se notează cu  şi se numeşte aberaţie de sfericitate
longitudinală.
Fm Fc

Pentru determinarea distantei focale :
4
1
1. Banc optic.
2. Ecran cu dispozitiv de susţinere pe bancul optic;
3. Lentilă simplă cu dispozitiv de susţinere pe bancul optic;
4. Bec electric montat într-un dispozitiv metalic prevăzut cu o fantă.
Pentru determinarea aberaţiei de sfericitate longitudinală :

 folosim acelaşi banc optic ca şi în prima parte a lucrării, însă în locul
lentilei de diametru mic punem o lentilă cu diametru mare, acoperită cu un ecran
fix, prevăzut cu orificii circulare distribuite de-a lungul diametrului orizontal. Pe
acest ecran este fixat un alt ecran mobil având orificii distribuite pe o sinusoidă.
 prin rotirea ecranului mobil se obţin perechi de orificii simetrice în raport
cu axul optic, la diferite distanţe de ax.
 sursa de lumină este un bec electric introdus într-o carcasă metalică
prevăzută cu un orificiu circular de dimensiuni mari, pentru a se obţine un fascicul
de lumină larg.
Pentru determinarea distanţei focale a lentilei convergente procedăm în felul ur-
mător :
 alimentăm becul ce luminează fanta;
 aşezăm lentila L la o anumită distanţă faţă de fantă;
 deplasăm ecranul până ce obţinem pe ecran imaginea clară a
obiectului (a fantei);
 citim pe bancul optic cele două distanţe p şi p’ şi calculăm valoarea distanţei
focale f după formula :
pp'
f
p  p'
 Pentru determinarea distanţei focale a lentilei convergente se fac 10

determi- nări experimentale, luând valori diferite pentru p şi p’. Se face calculul
erorilor.
10
f i
 Valoarea medie a lui f f  i1
; unde N = număr de determinări
este : N
10
( f  f i)  2
 Eroarea pătratică medie se calculează după formula : 0 i1

N 1
Pentru determinarea aberaţiei de sfericitate longitudinală procedăm în felul ur-

mător :
 se aprinde becul şi se orientează fasciculul de lumină spre lentilă;
 se roteşte ecranul cu orificii sinusoidale montat pe lentilă până când
perechea de orificii din imediata apropiere a axului optic coincide cu două deschideri
de pe ecranul fix. Această primă pereche de raze de lumină constituie un fascicul
paraxial care trece prin lentilă;
 deplasăm ecranul până când cele două imagini ale deschiderilor circulare
se suprapun. Vom nota distanţa lentilă - ecran cu p’, distanţa obiect (izvor
luminos) - lentilă cu p şi distanţa focală cu f0 :
f0  pp'
p
p'
 rotim discul cu orificii sinusoidale până ce următoarea pereche de orificii
coincide cu două fante de pe discul fix.
 procedând la fel ca mai sus se obţine :
f1  p1 p'1
p  p'
1 1
 repetând experienţa pentru orificiile sinusoidale următoare obţinem

celelalte două distanţe focale :
f 2
p2 p'2 p3 p'3
, respectiv f3 
p2  p'2 p3  p'3
 aberaţia longitudinală de sfericitate  va avea următoarele valori :

1  f 0  f 1  2  f0  f2  3  f0  f3
 ecranul pe care se obţine imaginea este acelaşi ca şi în prima parte a lucrării.

Distanţele de la orificii la ax sunt :
d1 = 1,8 cm; d2 = 3,6 cm; d3 = 5,4 cm; d4 = 7,2 cm
 se reprezintă grafic variaţia lui  în funcţie de distanţa d.
DETERMINAREA DISTANŢEI FOCALE A LENTILEI CONVERGENTE
Nr. crt. p(cm) p’(cm) f (cm) f (cm) f  f cm 0 (cm)
i
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
DETERMINAREA ABERAŢIEI DE SFERICITATE LONGITUDINALĂ

Nr. crt. d(cm) p(cm) p’(cm) F (cm)  (cm) Obs.
1 1.8
2 3.6
3 5.4
4 7.2
 (cm) Studenţi :
1.
2.
3.
4.
5.
Cadru didactic :
Profesor
Apreciere :
d (cm)
1,8 3,6 5,4 7,2


Studiul difracţiei radiaţiei laser pe

reţele de difracţie RD
Material redactat de Truţă Nicolae şi Levai Mona

Obiectivul lucrării este completarea cunoştinţelor acumulate la curs cu privire la
procesele de interacţiune dintre radiaţie şi substanţă, laseri şi fenomenul de difrac-
ţie a luminii.
Scopul experimental este determinarea constantei reţelei k pentru mai multe reţele
de difracţie.
Cuvinte cheie
Laser, emisie stimulată, amplificarea radiaţiei, coerenţă, difracţie.
În anul 1900, Max Planck făcea o ipoteză revoluţionară referitoare la cuantificarea
energiei oscilatorului armonic. Mai târziu, în 1905, Albert Einstein a preluat această
ipoteză şi a extins-o la câmpul electromagnetic, introducând astfel în fizică noţiunea
de foton, ca fiind cuanta câmpului electromagnetic. Einstein considera astfel că ener-
gia câmpului electromagnetic poate fi absorbită sau emisă numai sub formă de cuan-
te, „porţii” discrete se energie. Într-un articol publicat în anul 1917, Einstein expune
teoria interacţiunii dintre radiaţia electromagnetică şi substanţă, evidenţiind trei pro-
cese fundamentale : absorbţia de radiaţie, emisia spontană şi emisia stimulată.
Considerăm un sistem cuantic oarecare, cu două nivele energetice E1 şi E2. Fie N1 şi
N2 populaţiile corespunzătoare, adică numărul de atomi din unitatea de volum, de pe
fiecare nivel energetic. În figură sunt reprezentate cele trei procese explicate de
Einstein pe baza teoriei cuantice a câmpului electromagnetic.
N2, hv
hv hv hv
hv
N1,
a) Absorbţia b) Emisie spontană c) Emisie stimulată

Pabs = B12(T Pesp = A21 Pest = B21T
Conform teoriei lui Bohr, dacă un atom care se află pe o stare staţionară (de exemplu,
pe nivelul 1) primeşte energie din exterior, el va face o tranziţie (salt) pe nivelul
energetic 2, dacă energia primită h din exterior este egală exact cu diferenţa energii-
lor celor două niveluri E2 – E1 (a). Dacă nivelul E1 este nivelul inferior, E2 este un ni-
vel excitat, pe care atomul poate să rămână un timp foarte scurt, circa 10 -8–10-9 s, du-
pă care se dezexcită spontan, revenind pe nivelul fundamental după emisia unui foton
de energie : h  E2  E1 (b). Dacă înainte ca atomul de pe nivelul 2 să se dezexcite
spontan, el este stimulat din exterior de către un foton de energie h să se dezexcite
mai repede, atunci, în urma acestui proces indus, atomul va reveni pe nivelul inferior
mai repede şi va fi părăsit de doi fotoni coerenţi de energie h.
În schema de mai sus sunt exprimate matematic probabilităţile proceselor respective.
Coeficienţii de proporţionalitate B12, A21 şi B21 se numesc coeficienţi Einstein şi des-
criu procesele de absorbţie de radiaţie, emisie spontană şi, respectiv, de emisie stimu-
lată, iar T reprezintă densitatea de energie a radiaţiei monocromatice, mărime
proporţională cu numărul de fotoni incident la sistem.
Pornind de la teoria elaborată de Einstein s-a născut un nou şi extrem de dinamic do-
meniu de cercetare teoretică şi aplicativă – fizica laserilor.
Laserul (acronimul de la Light Amplification by the Stimulated Emission of
Radiation) este un dispozitiv în care se obţine emisia stimulată şi amplificarea radia-
ţiei.
Obţinerea radiaţiei laser este condiţionată de :
 realizarea unei inversii de populaţie între anumite nivele energetice,
 inducerea emisiei stimulate,
 amplificarea radiaţiei.
Orice tip de laser are trei componente esenţiale :
 mediu activ (solid, gazos sau lichid), în care se realizează toate
procesele menţi- onate mai sus,
 sistem de pompaj (optic, prin ciocniri electronice, electric, chimic) care
asigură inversia de populaţie,
 cavitate rezonantă, adică un sistem de două oglinzi, una perfect
reflectătoare, iar cealaltă parţial reflectătoare.
Radiaţia laser este un tip special de radiaţie caracterizată prin :
1) Coerenţă
Sursele de radiaţie electromagnetică (lumină) sunt constituite din atomi care vibrează
ca nişte mici oscilatori liniari (microantene), având direcţiile de vibraţie orientate ab-
solut haotic şi emiţând radiaţie electromagnetică după toate direcţiile. Atomii emit
trenuri de undă cu durată foarte mică, aproximativ 10 -15–10-16 s. Fazele iniţiale ale
acestor trenuri de undă sunt complet aleatoare şi nu există nicio corelaţie între ele. O
astfel de radiaţie emisă se numeşte incoerentă. Dacă se obţine, printr-o metodă oare-
care, ca direcţiile de vibraţie ale atomilor şi fazele lor iniţiale să coincidă, atunci radi-
aţia obţinută ar fi total coerentă şi trenurile de undă ar fi perfect corelate. În realitate,
însă, nu există lumină total coerentă, ci numai lumină parţial coerentă, adică lumină
pentru care între trenurile de undă există o anumită corelaţie.
Prin natura proceselor care se produc în mediul activ, laserul este singura sursă de ra-
diaţie coerentă.
2) Directivitate
Se referă la divergenţa mică a fasciculului laser. De exemplu, dacă am îndrepta fasci-
culul de la un proiector obişnuit spre Lună, diametrul zonei luminoase descrisă pe su-
prafaţa ei ar fi de circa 10.000 km; dacă, în aceleaşi condiţii, am trimite pe Lună un
fascicul laser, pata luminoasă ar fi de circa 1 km!
3) Monocromaticitate
Emisia laser este caracterizată de o singură lungime de undă (culoare), în funcţie de
natura mediului activ. Se ştie că lărgimea spectrală a unei surse comune de lumină
este aproximativ 1000 MHz. Lărgimea spectrală a radiaţiei laser este de maximum
20Hz !
4) Intensitate mare
De exemplu, intensitatea radiaţiei laser de la un laser cu rubin în impulsuri poate fi de
109 ori mai mare decât cea dată de o suprafaţă echivalentă a Soarelui.
În această lucrare se va studia fenomenul de difracţie pe o reţea plană de difracţie cu
radiaţia laser provenită de la un laser He–Ne, cu mediu activ gazos (un amestec de
heliu şi neon).
O reţea plană de difracţie este un sistem de foarte multe fante paralele, de aceeaşi
lărgime şi aflate la distanţe egale. Pe reţea trebuie să cadă un fascicul paralel de raze
de lumină monocromatică. În acest sens, fascicolul laser este cea mai bună alegere
care se poate face, graţie proprietăţilor fasciculului laser (coerenţă, monocromaticitate
şi direcţionalitate). Fiecare fantă dă naştere unui fascicul difractat. Aceste fascicule
interferă apoi unul cu altul şi produc figura finală de difracţie.
O lentilă (L) aflată în faţa reţelei (R) formează în planul ei focal o figură de difracţie
(maxime şi minime de intensitate luminoasă), care poate fi vizualizată pe un ecran
(E).
Se ştie din liceu că formula re-
L E ţelei de difracţie la incidentă
R normală este :
A
a sin   m
aaaa unde a este constanta reţelei, 
a M
este unghiul de difracţie, m es-
x  te ordinul maximului de difrac-
O ţie şi λ este lungimea de undă a
O'
radiaţiei incidente pe reţea. În
5 practică, se foloseşte mai des
constanta k = 1/a care reprezin-
a tă numărul de trăsături pe uni-
B tatea de lungime.
f
Se poate arăta că în aproxima-
ţia
sin   tg ,
x
tg   mk ,
f
de unde rezultă
x
k ,
 fm
unde x este poziţia maximului de ordin m faţă de maximul central de ordin zero şi f
este distanţa focală a lentilei proiectoare. Această relaţie este valabilă pentru unghiuri
mici. Pentru unghiuri mari de difracţie (ca în cazul acestei lucrări) :
x
k .
mx 2  f 2
Scopul acestei lucrări este de a determina constantele k pentru diferite reţele de di-
fracţie, folosind radiaţia laser. În acest caz, datorită coerenţei, monocromaticităţii şi,
mai ales, divergenţei foarte mici a fasciculului laser, măsurătoarea se poate face pe un
banc optic fără a folosi lentila proiectoare. Figura de difracţie se formează direct pe
un ecran, a cărui poziţie poate fi oriunde în spatele reţelei. În acest caz, formula de
calcul este :
x
k ,
mx 2  D 2
unde D este distanţa dintre planul în care este plasată reţeaua de difracţie şi ecran.
Deoarece
1  sin  k  1 

k
1 1  a ka
a  
rezultă că numărul maximelor principale care pot fi observate este limitat :
a
m  2 întreg     1
 
3
2 1
Montajul experimental este alcătuit dintr-un banc optic pe care sunt aliniate următoa-
rele elemente :
1. laser He-Ne (putere 1 mW),
2. reţea de difracţie
3. ecran de observaţie.
 Se pune laserul în funcţiune numai în prezenţa cadrului didactic.
 Se plasează reţeaua de difracţie pe suportul special astfel încât să fie

perpendicu- lară pe direcţia fasciculului laser.
 Se măsoară pe ecran poziţiile maximelor de difracţie (numărul de

maxime este diferit de la reţea la reţea şi depinde de constanta reţelei).
 Se măsoară distanţa D dintre reţea şi ecran, care se poate menţine aceeaşi

în cursul experimentului sau poate fi modificată.
 Se completează tabelul de date şi se calculează valorile medii
Experimente facultative
Suprapuneţi două reţele astfel ca trăsăturile să fie reciproc perpendiculare. Obţineţi
figura de difracţie de la o reţea de volum.
Scoateţi reţeaua din schemă şi la ieşirea fasciculului laser, fixaţi un fir de păr, astfel
ca firul de păr să cadă în mijlocul fasciculului. Obţineţi o figură de difracţie ca şi în
cazul unei reţele de difracţie, care se supune aceleaşi relaţii
asin = m,
unde d este diametrul firului de păr. Folosind relaţia pentru k în caz general şi adaptat
pentru cazul nostru, diametrul firului de păr este :
m x 2  D 2
d m ,
xm
xm este distanţa de la franja centrală la cea de difracţie de ordin n, D distanţa de la fir
la ecran. Aceasta este o metodă eficientă şi rapidă de determinarea a diametrelor mici.
Comparaţi diametrul a două fire de păr luate de la persoane diferite. Pentru determi-
narea cât mai corectă a diametrului firului, trebuie ca măsurarea distanţei xm de pe
ecran să se facă cât mai exact de la centrul franjelor respective.
Măsurarea constantei reţelei de difracţie
D x  k k
Reţeaua m
(mm) (mm) (mm) (mm-1) (mm)
1
2
3
I 4
5
6
7 632810-7
1
II 2
3
1
III 2
Studenţi :
Cadru didactic :
1.
2.
3. Apreciere :
4.
5.

127
Studiul efectului fotoelectric,

determinarea constantei Planck CP
Material redactat de : asist. fiz. V. Marin, M. Mitrea

Efectul fotoelectric, explicat cu ajutorul ipotezei corpusculare a luminii (Einstein,
1905), pune în evidenţă o altă natură a luminii diferită de cea ondulatorie (parţial
asemănătoare undelor mecanice). Conform modelului corpuscular lumina se emite
sub formă de „pachete” de energie (cuante). Energia unei cuante de lumină (foton)
este direct proporţională cu frecvenţa luminii. Constanta de proporţionalitate se
numeşte constanta lui Planck. Scopul lucrării de faţă este măsurarea experimentală
a constantei lui Planck.
Cuvinte cheie
Foton (cuanta radiaţiei electromagnetice), efectul fotoelectric, fotoelectron , celulă
fotoelectrică, tensiune de frânare, lucru de extracţie, constanta lui Planck.
laborator
128
Studiul radiaţiei termice (radiaţie electromagnetică emisă sau absorbită de toate

corpurile din natură) a relevat faptul că, la nivel atomic, emisia sau absorbţia energiei
se fac cu „porţia”, în cantităţi bine determinate pentru fiecare tip de atom. O aseme-
nea „porţie” de energie se numeşte cuantă de energie. Mai mult, propagarea radiaţiei
electromagnetice se face tot în „pachete” de energie, sub formă de fotoni. Fotonii se
comportă ca particule, fiind caracterizaţi prin energia şi impulsul lor.
 Relaţiile lui Planck
Există o legătură între caracteristicile ondulatorii ale luminii (frecvenţa  şi lungi-
mea de undă ) şi cele ale fotonilor corespunzători (energia  şi impulsul p). Această
legătură este exprimată matematic prin cele două relaţii ale lui Planck :
h
  h p ,

unde h este constanta lui ;
Planck.
 Efectul fotoelectric
Efectul fotoelectric extern constă în emisia de electroni de către un metal iradiat cu
lumină.
Dispozitivul experimental cu ajutorul că-
ruia se poate pune în evidenţă efectul fo-
toelectric extern are următoarea alcătuire
(conform figurii alăturate) :
 un tub de descărcare vidat care
conţi- ne doi electrozi (anodul A şi
catodul K) şi este prevăzut cu o
reostsat
fereastră transparentă prin care poate fi
luminat catodul
Sursă de alimantare  un montaj electric care cuprinde
o sursă de alimentare cu curent electric
unei tensiuni variabile la bornele continuu şi un reostat care permite
tubului aplicarea
 un voltmetru V pentru măsurarea tensiunii la bornele tubului şi un
microampermetru µA pentru măsurarea intensităţii curentului din tub
Experienţele efectuate cu lumină monocromatică au arătat că dacă efectul fotoelectric
se produce, la tensiuni pozitive mari aplicate tubului curentul electric din circuit nu
laborator
129
poate depăşi o anumită valoare, denumită curent de saturaţie. Pe de altă parte, la
apli-
laborator
carea unei tensiuni negative, se poate obţine anularea curentului dacă tensiunea depă-
şeşte o anumită valoare, numită tensiune de frânare sau tensiune de stopare.
Trecerea curentului electric prin tub este dovada directă a faptului că electrodul
iluminat emite electroni (când catodul nu este luminat curentul electric prin tub este
nul indiferent de tensiunea aplicată).
Legile experimentale ale efectului fo-
I 1 toelectric pot fi formulate după cum
Isat 10 urmează :
21 0
 I. Dacă efectul fotoelectric
O U se produce, atunci intensitatea
U f2 U f1 curentului de saturaţie este
proporţională cu fluxul de lumină
monocromatică incident
pe catod.
 II. Pentru ca efectul fotoelectric să apară este necesar ca frecvenţa
luminii monocromatice folosite să fie superioară unei anumite valori, denumită
frecvenţă de prag. Valoarea frecvenţei de prag depinde de natura materialului
din care este confec- ţionat catodul.
 III. Tensiunea de frânare este direct proporţională cu frecvenţa luminii
monocromatice folosite, dacă aceasta este superioară frecvenţei de prag.
 IV. Emisia electronilor are loc practic simultan cu iluminarea catodului,
dacă frecvenţa luminii este superioară frecvenţei de prag.
Legile II şi III sunt reprezentate în graficul de mai sus şi pot fi puse sub forma mate-
matică
eU f  Lex
t
 const.

Valoarea constantei nu depinde de
natura catodului, fiind egală cu con-
eUf stanta lui Planck. Rezultă
Cs Na Zn
h  Lext  eU f
 
 Constanta de material Lext se nu-

-LCs C Na Zn meşte lucru mecanic de extracţie

s deoarece, dimensional, are semnifi-
-LNa
caţia de energie. Se observă că frec-
-LZn venţa de prag depinde de lucrul me-
canic de extracţie conform relaţiei
Lext
 
p
h
Explicarea teoretică a legilor efectului fotoelectric îi aparţine lui Einstein. Conform
celor afirmate de Einstein, termenul h reprezintă energia unui foton. Acest foton su-
feră o ciocnire plastică cu un electron al unui atom al materialului catodului. Fotonul
este absorbit, iar în urma interacţiunii electronul se separă de atomul din care făcea
parte şi poate părăsi materialul. Consumul de energie pentru smulgerea electronului
din atom şi ieşirea din material este măsurat de lucrul mecanic de extracţie. Restul
energiei dobândite de electron se regăseşte ca energie cinetică a acestuia. În lumina
acestor afirmaţii, legea conservării energiei arată că
h  Lext  m v2
e
2
Explicarea legilor efectului fotoelectric devine în acest moment extrem de facilă :
 I. Cu cât intensitatea luminii este mai mare, cu atât numărul fotonilor
incidenţi este mai mare şi deci numărul de ciocniri şi cel de electroni eliberaţi creşte.
 II. Dacă energia fotonului nu este suficientă pentru a scoate electronul
din material, este evident că efectul fotoelectric nu se poate produce. De
asemenea este evident că energia minimă necesară fotonilor depinde de natura
materialului catodului.
 III. Conform teoremei variaţiei energiei cinetice, lucrul mecanic al
forţelor electrice care acţionează asupra electronului aflat în interiorul tubului este
o măsură a va- riaţiei energiei sale cinetice. Curentul se anulează atunci când se
anulează şi energia cinetică a electronilor
mev2
0 2  eU f ,

astfel încât din legea lui Einstein obţinem
h  Lext  eU f ,
expresie care are o formă identică cu legea experimentală a efectului fotoelectric.
 IV. Interacţiunea foton-electron este un fenomen de foarte scurtă durată,
ceea ce împreună cu observaţia că viteza dobândită de electron are o valoare foarte
mare, este în acord cu faptul că decalajul de timp între începerea iluminării
catodului şi apariţia primilor fotoelectroni este extrem de scurt.
 Celula fotoelectrică
Aceasta este un balon din sticlă vidat, pe peretele căruia s-
a depus un strat de metal alcalin (catodul). Balonul mai
conţine un anod care este menţinut la un potenţial pozitiv
faţă de catod prin conectarea la o sursă de tensiune.
Pentru determinarea constantei lui Planck se
poate folosi circuitul din figura alăturată în
AK care G este un galvanometru, instrument
pentru măsurarea curenţilor electrici mici.
Experimental se va utiliza în locul galvano-
G metrului un microampermetru.
Iradiind celula fotoelectrică cu lumină mo-
nocromatică de frecvenţă 1  curentul foto-
electric se anulează pentru o tensiune de frâ-
nare U1 :
1
U1  h1  Lext 
e
Analog, pentru o radiaţie monocromatică de frecvenţă  2  tensiunea de frânare obţi-

nută este :
1
U  h
2  Lext 
eUf
2
eU3 e
eU2 eU1 Scăzând ultimele două relaţii se obţine
eU  U 
 h 2 1
2  1
0 123
Reprezentând grafic dependenţa tensiunii de
frânare în funcţie de frecvenţa radiaţiei mo-
-Lext nocromatice se obţine un grafic asemănător
cu cel din figură, panta dreptei fiind egală
cu h/e. Din grafic se poate afla valoarea lu-
crului de extracţie.
1
5
2
4
1. Cutie cu apertură şi cu obturator care conţine o celulă fotoelectrică, filtre mono-

cromatice şi o sursă de iluminare ( lampa cu bec )
2. Reostat
3. Sursă de alimentare a circuitului electric
4. Multimetru pentru măsurarea tensiunii de frânare
5. Multimetru cu microampermetru
 Se realizează montajul din
figuraală- turată.
 Se pune în dreptul aperturii de
ieşire a lămpii filtrul albastru (lungimea
- de undă
+  1 
reostat  Se alimentează fotocelula astfel
încât catodul să fie la potenţial pozitiv, iar
anodul la potenţial negativ. Prin efect
fotoelectric, sub acţiunea radiaţiei
monocromatice cu lungimea
de undă
 fotoelectronii părăsesc metalul cato-
dului, iar dacă câmpul electric de frânare
nu este suficient de intens ajung la anod. În urma acestui fapt, electronii captaţi de anod
vor trece mai departe în circuitul extern, îndreptându-se spre catod şi trecând prin mi-
croampermetru. Crescând cu ajutorul reostatului tensiunea de frânare (şi implicit
câmpul electric de frânare), la o anumită valoare a acesteia numărul fotoelectronilor
care vor ajunge pe anod va fi practic egal cu zero. În consecinţă, curentul prin circui-
tul exterior fotocelulei va înceta, fapt indicat de microampermetru. În acel moment se
încetează acţionarea reostatului şi se citeşte pe voltmetru tensiunea de frânare U1 co-
respunzătoare lungimii de undă λ1.
 Aceeaşi procedură va fi urmată şi pentru alte lungimi de undă, utilizând
celelalte două filtre. În prealabil, se aduce cursorul reostatului la poziţia în care
voltmetrul in- dică zero.
 Se fac 2-3 citiri pentru fiecare filtru. Radiaţia filtrată are valorile
lungimilor de undă pentru fiecare culoare notate pe filtre. Frecvenţele
corespunzătoare culorilor se calculează cu relaţia   c/ unde c = 3l08 m/s este
viteza luminii în vid.
 Se calculează constanta lui Planck cu relaţia
e U 2  U 1 
h
2  1
pentru perechi de filtre de lungimi de undă diferite.
 Se trasează graficul dependenţei tensiunii de frânare de frecvenţa
radiaţiei. Din grafic se determină frecvenţa de prag  şi lucrul de extracţie Lext.
Constanta lui Planck
Nr. 1 2 3 U1 U2 U3 1 2 3 h12 h23 h13 <h> 0 Lext
crt. (m) (m) (m) (V) (V) (V) (Hz) (Hz) (Hz) (Js) (Js) (Js) (Js) (Hz) (J)
1.
2.
3.
U (V)
(Hz)
Cadru didactic :
Studenţi
: 1.
2. Apreciere :
3.
4.
5.

135
Etalonarea scalei spectroscopului

şi studiul spectrelor de emisie CR
Material redactat de Codârlă Gheorghe

Dezexcitarea atomilor are ca rezultat emisia de lumină. Caracteristicile luminii
emise pot fi puse în evidenţă cu instrumentul denumit spectroscop.
Lucrarea are ca scop familiarizarea cu un spectroscop, cu seriile spectrale de linii
şi de bandă, precum şi măsurarea constantei lui Rydberg, constantă importantă în
studiul spectrelor atomului de hidrogen şi atomilor hidrogenoizi.
Confirmarea legii lui Rydberg susţine teoria lui Bohr privind atomul de hidrogen.
Cuvinte cheie
Spectru, legea lui Rydberg, modelul Bohr al atomului de hidrogen, serii spectrale,
spectroscop, dispersie, etalonarea spectroscopului.
laborator
Atunci când atomilor li se transmite energie în diferite moduri, ei o absorb, trec în
stare excitată pentru un timp foarte scurt şi apoi o emit sub formă de unde electro-
magnetice (lumină).
Fiecare atom emite lumină cu un spectru caracteristic. Spectrul reprezintă o succesiu-
ne de culori ale luminii emise.
Fiecare culoare a luminii este caracterizată cantitativ de frecvenţă sau lungimea de
undă. Relaţia dintre frecvenţă şi lungimea de undă este următoarea :
c


În relaţie,  este lungimea de undă,  este frecvenţa, iar c este viteza luminii.
În infraroşu, vizibil sau ultraviolet, spectrele atomice sunt datorate electronilor de pe
straturile periferice.
Cel mai simplu atom, hidrogenul, a fost studiat pentru prima dată, din punct de vede-
re al spectrului, de Balmer (1885), care a stabilit o formulă empirică de determinare a
seriilor spectrale :
1  1 1,
R 
kn  2 k2 
n
R fiind constanta lui Rydberg.
Relaţia a fost dedusă teoretic după introducerea postulatelor lui Bohr (1913).
Conform teoriei lui Bohr, electronul din atomul de hidrogen ocupă numai pe acele
orbite (staţionare) pentru care momentul cinetic L este exprimat prin numere întregi
h
de 
 (h este constanta lui Planck, având valoarea de aproximativ 6,610 Js) :
-34
2
h
Ln n
2  ; nN
Dacă electronul trece de pe o orbită de energie E1 pe o alta, de energie mai mică E2,
se emite un foton a cărui frecvenţă este dată de relaţia :
E1  E2
 h
Conform teoriei lui Bohr, energiile orbitelor staţionare sunt de forma (n este un nu-
măr întreg) :
1
E 
me4
n
n 2 802 h 2
Energia totală a electronului aflat pe orbitele staţionare este negativă, deoarece elec-
tronul se află în stare legată de nucleu (proton). În stare legată, stările energetice ale
electronului sunt cuantificate. Electronul liber are energie pozitivă, cu spectru conti-
nuu.
La tranziţia de pe orbita k pe orbita n, fotonul emis are frecvenţa
1  1 me4
kn      1  me4 
h 2
k 8 h 2 2
n 2 8 2 h 2
 0 0 
Lungimea de undă corespun-
zătoare este :
1 1
  me4 1 1 
 hc 82 2 
2
2

kn 0h  k 
Comparând cu legea empirică
a lui Rydberg, obţinem expre-
sia teoretică a constantei
Rydberg :
me4
R  8c2h3
0
Valorile întregi ale lui n de-

termină seriile spectrale ale
hidrogenului, după cum urmează :
 Seria Lyman, n = 1, k = 2, 3, 4…
 Seria Balmer, n = 2, k = 3, 4, 5…
 Seria Pashen, n = 3, k = 4, 5, 6…
 Seria Brackett, n = 4, k = 5, 6, 7…
 Seria Pfundt, n = 5, k = 6, 7, 8…
 Seria Humphrey, n = 6, k = 7, 8, 9…
Liniile seriei Lyman se află în ultraviolet, cele ale seriei Balmer în vizibil şi ultravio-
let, iar următoarele în infraroşu.
În figura de mai jos este redată (într-o scală logaritmică) distribuţia lungimilor de un-
dă în spectrul hidrogenului.
vizibil
Liniile spectrale vizibile ale hidrogenului
Cele patru linii ale seriei Balmer din spectrul vizibil au următoarele lungimi de undă :
410 nm (violet), 434 nm (albastru), 486 nm (verde-albăstrui) şi 656 nm (roşu).
Studiul spectrelor se face cu aparate denumite spectrometre sau spectrografe.
Acestea se folosesc, în principal, de două fenomene fizice : dispersia (spectrometrele
cu pris- mă) şi difracţia (spectrometrele cu reţea).
În lucrarea de faţă, se foloseşte un spectroscop cu prismă optică.
 Prisma optică este un mediu transparent, de indice de refracţie n',
delimitat de mediul exterior (cu indice de refracţie n) prin două suprafeţe plane,
care fac între ele unghiul diedru A.
Să considerăm o rază de lumină care pătrunde în prismă sub unghiul de incidenţă i1,
se refractă sub unghiul r1 şi iese din prismă sub unghiul r2, care după refracţie devine
i2. Conform legii refracţiei putem scrie
sini1 n'
n A n  n
sin
 şi r1
i1 i2
r1 r2
sini2  n
n' '
Se observă că sin n
r2
r1 + r2 = A
Unghiul de deviaţie al razei de lumină după trecerea prin prismă este :
 i1  r1  i2  r2   i1  i2  A
Rezolvând ecuaţiile precedente, putem afla expresia unghiului i2 şi unghiul de devia-
ţie
  n sini1 
n' sin An'
 arcsin  
  arcsin i A
  1
 n 
 
Deci, unghiul de deviaţie depinde de indicele de refracţie relativ n'/n al prismei
faţă de mediul înconjurător.
 violet
lumină
albă
roşu
verde
Aceast va fi
a face desco
ca mpusă
prisme , după
le trecer
optice ea
să fie prin
folosit prism
e şi ă, în
pentru culoril
a pune e
în
eviden
ţă fe-
nome
nul de
disper
sie
(adică
faptul
că
indicel
e de
refracţ
ie al
unei
substa
nţe
transp
arente
depind
e de
lungi
mea
de
undă a
radiaţi
ei
lumin
oase).
Astfel,
o rază
de
lumină
albă
componente. Acest fapt se explică prin aceea că indicele de refracţie al materialului
prismei (de obicei sticla) depinde de culoarea luminii.
Proprietatea prismei de a descompune radiaţia luminoasă incidentă în culorile com-
ponente poate fi folosită la construcţia spectroscoapelor cu prismă.
Construcţia unui spectros-
bec scăriţă gradată cop cuprinde câteva părţi
proiecto componente :
r  colimatorul, care
are în componenţă o fantă
reglabi- lă (care limitează
cantitatea de lumină ce
pătrunde în aparat) şi un
prismă sistem de lentile care
transformă fascicu-
sursă de ecran lul luminos incident în fas-
lumină colimator lunetă cicul de raze paralele
 prisma, care este
com-
ponenta principală a aparatului şi are rolul de a descompune lumina incidentă în culo-
rile componente
 luneta, care este un sistem de lentile ce formează în spatele său imaginea
fantei (de fapt vor fi atâtea imagini ale fantei câte culori are lumina incidentă).
Totalitatea acestor imagini formează spectrul observat.
 proiectorul, care are rolul de a adăuga luminii incidente lumina ce
provine de la un bec, trece printr-o scăriţă gradată şi formează peste spectrul
radiaţiei incidente imaginea scăriţei
În cazul hidrogenului sau al altor gaze, imaginea care va fi văzută privind prin lunetă
este formată din dungi de culori diferite, separate prin intervale întunecate şi plasate
la anumite diviziuni ale scăriţei gradate. Un asemenea tip de spectru se numeşte spec-
tru de linii. Pentru a verifica experimental legea lui Rydberg va fi necesar să
cunoaş- tem lungimile de undă ale radiaţiilor luminoase ale hidrogenului. Cum
spectroscopul permite doar determinarea diviziunii la care liniile spectrale
corespunzătoare apar pe scăriţa gradată, rezultă că trebuie stabilită în prealabil o
corespondenţă între lungimea de undă şi diviziunea indicată pe scăriţă. Stabilirea
acestei relaţii de corespondenţă se numeşte etalonare şi se concretizează într-un
grafic care reprezintă lungimea de undă în funcţie de diviziunile scăriţei. Acest grafic
se numeşte curbă de etalonare. Trasarea curbei de etalonare a spectroscopului se
face utilizând ca sursă de lumină un tub de descărcare care conţine un gaz ale cărui
radiaţii luminoase monocromatice au lungime de undă cunoscută. Se pot întrebuinţa
în acest scop tuburi cu heliu sau tuburi cu vapori de mercur.
4
3
2
1. Spectroscop. A – colimator, B – lunetă, C – proiector

2. Tuburi de descărcare cu gaz
3. Lampă cu vapori de mercur
4. Bec
 se pun în funcţiune tubul de descărcare etalon cu vapori de mercur şi
becul pro- iectorului
 se aduce fanta colimatorului în dreptul tubului de descărcare
 se vizează prin lunetă şi se pune imaginea la punct astfel încât liniile
spectrale să se vadă distinct pe fondul întunecat
 se reglează deschiderea fantei astfel încât liniile spectrale să fie suficient
de luminoase, dar şi suficient de subţiri
 în caz că este necesar se reglează şi poziţionarea becului care luminează
proiectorul, astfel încât imaginea scăriţei gradate să nu fie prea luminoasă
 se notează în tabelul A) Etalonarea spectroscopului poziţia pe scăriţa
gradatăa liniilor luminoase ale spectrului gazului de etalonare, conform culorilor
menţionate în tabel
 se întrerupe alimentarea tubului etalon şi se pune în funcţiune tubul de
descărca- re cu hidrogen
 se aduce tubul în dreptul fantei colimatorului fără a deplasa spectroscopul
 se fac citirile indicate în tabelul B) Măsurarea constantei lui Rydberg
 se întrerupe alimentarea cu curent electric
 se trasează curba de etalonare folosind datele din tabelul A) Etalonarea
spectroscopului
 pentru fiecare valoare a diviziunii din tabelul B) Măsurarea constantei
lui Rydberg se determină cu ajutorul curbei de etalonare lungimea de undă
corespunză- toare şi se trec în tabel valorile obţinute
 se calculează constanta lui Rydberg cu formula
1
R 
1 1 
kn  2 2    
n k  
unde valorile pentru k şi n se citesc în tabel
 se face media valorilor obţinute şi se înscrie în tabelul de date
A) Etalonarea spectroscopului B) Măsurarea constantei lui Rydberg
Culoare  n k R R
(index) (cm) (cm-1) (cm-1)
roşu (H) 2 3
Mercur verde (H) 2 4
Culoare Intensitate  Divi- albastru (H) 2 5
(nm) ziune violet (H) 2 6
roşu f. slabă 619,3
galben f. slabă 579,0
galben medie 577,0
verde intensă 546,1
verde- slabă 491,6
albastru
albastru slabă 435,8
violet f. slabă 407,8
violet medie 405,7

7100
7000 Studenţi
6900
6800
6700 : 1.
6600
6500
6400
2.
6300
6200 3.
6100
6000 4.
5900
5800
5700 5.
5600
5500
5400
5300
5200
5100 Cadru didactic :
5000
4900
4800
4700
4600
4500 Apreciere :
4400
4300
4200
4100
4000
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Curba de etalonare diviziune



Studiul radiaţiei termice,

termice determinarea
constantei Stefan-Boltzmann SB
Material redactat de Truţă Nicolae şi Levai Mona

Orice substanţă emite radiaţie electromagnetică cu spectru continuu, ale cărei ca-
racteristici depind de temperatura absolută a substanţei. Această radiaţie poartă de-
numirea de „radiaţie termică”. Noţiunile teoretice despre radiaţia termică sunt pre-
zentate în capitolul de “Transfer de căldură” din cursul de Fizica II.
Scopul lucrării este determinarea constantei Stefan-Boltzmann, utilizând pirometrul
cu dispariţie de filament.
Cuvinte cheie
Radiaţie termică, corp negru, exitanţă energetică, pirometru.
Toate corpurile emit radiaţie termică – adică unde electromagnetice – ca urmare a
mişcării de agitaţie termică a moleculelor şi atomilor lor. Distribuţia spectrală a radia-
ţiei termice emise de un corp depinde de temperatura corpului. De exemplu, la
300C, predominante sunt radiaţiile infraroşii, la 800C, cele vizibile în zona roşie a
spectrului, iar la 3000C - temperatura filamentului unui bec cu incandescenţă – radi-
aţia termică conţine suficient de multe lungimi de undă în vizibil (între 400 nm şi 700
nm), încât lumina emisă apare albă, apropiată ca aspect de lumina emisă de Soare.
Una dintre mărimile fizice care caracterizează radiaţia termică este exitanţa energeti-
că Me, definită ca energia radiată în unitatea de timp de unitatea de suprafaţă
radiantă în toate direcţiile. Relaţia de definiţie este :
dW
Me 
dS ndt
Unitatea de măsură pentru Me în S.I. este W/m2.
Una dintre legile radiaţiei termice este legea lui Stefan-Boltzmann, lege valabilă nu-
mai pentru corpul negru, adică un corp ideal care absoarbe orice radiaţie incidentă,
indiferent de lungimea de undă. Stefan şi Boltzmann au găsit că exitanţa energetică a
corpului negru este proporţională cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpu-
lui. Astfel, legea Stefan-Boltzmann are următoarea expresie matematică :
Me   T 4
unde σ este constanta Stefan-Boltzmann.
Să presupunem că laboratorul în care ne aflăm este o incintă ce conţine radiaţie ter-
mică de echilibru. Fie un corp negru plasat în interiorul incintei. Acesta absoarbe în
totalitate radiaţia incidentă la suprafaţa sa. În acelaşi timp el emite energie radiantă.
Bilanţul energetic al celor două procese se scrie astfel :
Wemis – Wabsorbit = W  0
Împărţind relaţia prin durata proceselor şi prin aria suprafeţei corpului negru, obţinem
Wabsorbit W
Me
St  0
St
Conform legii Stefan-Boltzmann, dacă notăm cu T temperatura corpului negru, rela-
ţia devine
Wabsorbit W
T4   0
St St
Pe de altă parte, dacă corpul negru ar fi la echilibru termic cu laboratorul, atunci tem-
peratura sa ar fi egală cu temperatura laboratorului T0, iar bilanţul energetic ar fi nul,
W
T4  absorbit  0
0
S t
Rezultă
W

 T4  T4   ,
0
S t
ceea ce înseamnă că dacă corpul negru nu este la echilibru termic cu laboratorul el va
pierde sau va câştiga energie radiantă, adică căldură. Conform principiului al doilea
al termodinamicii, în absenţa schimbului de lucru mecanic cu exteriorul, suma alge-
brică dintre căldura primită de un sistem termodinamic şi căldura cedată de acesta
egalează variaţia sa de energie internă. Dacă energia internă a sistemului este funcţie
doar de temperatura sa absolută, iar aceasta nu variază, atunci căldura primită este
egală cu modulul căldurii cedate. Putem face un aranjament experimental astfel încât
corpul negru să primească căldură prin efect Joule şi s-o cedeze sub formă de radiaţie
termică. În acest caz,
W = UIt,
iar constanta Stefan-Boltzmann se poate calcula conform relaţiei
U


S T 4I  T04 
Obiectivul acestei lucrări este calcularea constantei σ, măsurând experimental tempe-
ratura T a corpului (o bandă subţire de nichelină), temperatura T0 a mediului ambiant
şi puterea electrică furnizată de sursa de curent la încălzirea benzii de nichelină.
Se pot imagina diferite tehnici de măsurare a temperaturii. În mod tradiţional, exista
două mari categorii de metode : de contact şi fără contact. Cele de contact se bazează
pe anumite proprietăţi fizice ale substanţelor care depind de temperatură – dilatare
termică, variaţia de presiune, fenomene termoelectrice (variaţia rezistenţei electrice
cu temperatura, apariţia tensiunii electromotoare) etc. În principiu, metodele de con-
tact pot fi folosite până la aproximativ 600C. Măsurătorile de temperaturi joase (cri-
ogenice), precum şi a temperaturilor foarte mari necesită o abordare specială.
Indiferent de starea corpurilor, atomii şi moleculele constituente sunt în continuă agi-
taţie şi interacţiune (ciocniri, excitări, dezexcitări), ceea ce duce la emisie de radiaţie
electromagnetică. Distribuţia spectrală a radiaţiei electromagnetice emise depinde de
natura atomilor şi moleculelor, de interacţiunile dintre ele, dar şi de temperatură. Prin
urmare, pe baza măsurării caracteristicilor radiaţiei emise de corpuri, se poate deter-
mina temperatura acestora. Metodele corespunzătoare se numesc pirometrice. Măsu-
rătorile pirometrice sunt metode la distanţă, fără contact între aparatul de măsură şi
corpul supus măsurării. Aparatele folosite în aceste metode se numesc pirometre. La
baza măsurătorilor pirometrice de temperatură stau legile radiaţiei termice şi, în pri-
mul rând, formula lui Planck pentru densitatea spectrală de energie a corpului negru.
Există două tipuri de pirometre : pentru radiaţia din domeniul infraroşu şi pentru radi-
aţia în domeniul vizibil – pirometrul optic folosit în lucrare. Acest pirometru funcţio-
nează pe baza temperaturii de culoare.
Temperatura de culoare este parametrul folosit pentru descrierea aproximativă a dis-
tribuţiei radiaţiei termice emise de un corp gri ( cărbune, metale, oxizi etc).
Temperatura de culoare este o caracteristică a radiaţiei electromagnetice din domeni-
ul vizibil ce are aplicaţii importante în iluminare, foto şi videografie etc. Temperatura
de culoare a unui corp gri adus la incandescenţă se determină comparând culoarea sa
cu cea a unui radiator ideal (corp negru). Temperatura (măsurată în kelvini) pentru
care culoarea corpului negru este la fel cu cea a corpului gri incandescent, este tempe-
ratura de culoare a corpului gri. Amintim că pentru corpul negru temperatura de cu-
loare este dată de legea lui Planck şi de legea de deplasare a lui Wien. Contrar bunu-
lui simţ comun, culori pentru care temperatura de culoare are valori mari (  5000 K)
sunt culori „reci”, deoarece corespund lungimilor de undă mici din spectrul vizibil
(verde, albastru), pe când temperaturile de culoare pentru culori „calde” ( galben, por-
tocaliu, roşu) corespund unor temperaturi mai mici (2700 – 3000 K).
Principiul de măsură cu pirometrul optic cu dispariţie de filament se bazează pe con-
statarea că două corpuri (rezistenţe) prin care trece curent electric au aceeaşi tempera-
tură dacă au aceeaşi culoare (grad de înroşire).
2
3
4 1
1. sursă de tensiune continuă cu afişaj digital al tensiunii şi curentului din circuit.

2. bandă de nichelină montată într-un suport special,
3. pirometru optic cu dispariţie de filament (pentru măsurarea temperaturii benzii de
nichelină),
4. sursă de tensiune pentru alimentarea pirometrului optic.
În interiorul pirometrului se găseşte un bec etalon cu fi-
lament; atunci când trece curent electric prin filament,
acesta se colorează de la roşu închis la galben strălucitor
în funcţie de valoarea curentului electric care poate fi va-
mA riată cu un reostat inclus în aparat. Astfel, vizând cu obi-
ectivul pirometrului banda de nichelină şi închizând cir-
cuitul filamentului se suprapun două imagini : ale fila-
mentului şi benzii. Reglând intensitatea curentului din
filament, se poate obţine ca filamentul să capete exact
aceeaşi culoare ca şi banda de nichelină şi astfel pare că
filamentul dispare pe fondul luminos dat de banda de ni-
chelină. În acest caz, temperatura celor două corpuri este aceeaşi şi o putem citi (în
grade Celsius) pe scala gradată a pirometrului.
 Se realizează montajul experimental
 Se variază treptat tensiunea aplicată, până când banda de nichelină se
înroşeşte.
 Se citesc valorile corespunzătoare ale intensităţii curentului şi tensiunii.
 Se măsoară temperatura T a benzii de nichelină cu pirometrul optic cu
dispari-
ţie de filament.
 Se citeşte temperatura T0 a aerului din laborator la un termometru de
cameră.
 Se calculează constanta Stefan-Boltzmann din relaţia :
UI


S T 44
T0 
unde S este suprafaţa totală a benzii de nichelină.
 Se fac trei măsurători şi se completează tabelul de date, după care se
calculează valoarea medie a constantei Stefan-Boltzmann.
Observaţie. Având în vedere că rezistenţa benzii încălzite este mică în comparaţie cu

a ampermetrului, voltmetrul se leagă paralel cu banda. Suprafaţa benzii este :
S = 2ab
unde a este lungimea, iar b lăţimea (energia este radiată de toată suprafaţa benzii de
nichelină)
Prin corp negru se înţelege acel corp care absoarbe toate radiaţiile pe care le poate
emite. Nichelul pur încălzit în aer este foarte aproape de un corp negru. Deci corpul
negru nu trebuie confundat cu un corp de culoare neagră. Este adevărat, de exemplu,
că negrul de fum are caracteristici apropiate de acelea ale unui corp negru.
Determinarea constantei Stefan-Boltzmann
Nr. I U I' T T0 S   
crt. (A) (V) (mA) (K) (K) (m2) (W/m2K4)  (W/m2K4)
1

: 1.
2.
Apreciere :
3.
4.
5.
 Ce este radiaţia termică
 Ce este corpul negru ?
 Cum se defineşte exitanţa energetică ?
 Ce prevede legea lui Stefan-Boltzmann pentru exitanţa energetică a
corpului negru ?
 Ce tehnici de măsurare a temperaturii există ?
 Ce este temperatura de culoare ?
 Pe ce se bazează funcţionarea pirometrului optic cu dispariţie de filament
?
 Ce se măsoară experimental, în lucrare, şi ce se calculează ?

153
TABELE

Unităţile fundamentale ale Sistemului In-
ternaţional de unităţi de măsură
Mărimea fun- Denumirea Simbol Defini ţia
damentală
Metrul este lungimea egală cu
1.650.763,73 lungimi de undă în vid ale ra-
lungime metru m diaţiei care corespunde tranziţiei între nive-
lele de energie 2p10 şi 5d5 ale atomului de
kripton 86
masă kilogram kg Kilogramul este masa prototipului inter-
naţional al kilogramului
Secunda este durata a 9.192.631,770 pe-
rioade ale radiaţiei care corespunde tranziţi-
timp secundă s ei între cele două nivele de energie hiperfine
ale stării fundamentale a atomului de cesiu
133
Amperul este intensitatea curentului
electric constant care, circulând prin două
conductoare paralele, rectilinii, infinit de
intensitatea cu- amper A lungi şi cu secţiune circulară, aşezate în vid
rentului elec- la distanţa de un metru unul de celălalt, pro-
tric duce între ele o forţă de interacţiune cu in-
tensitatea de 210-7 N pe o lungime de un
metru
temperatură Kelvinul este intervalul de temperatură
termodinamică kelvin K care reprezintă o fracţiune de 1/273,16 din
temperatura absolută a punctului triplu al
apei
Molul este cantitatea de substanţă care
cantitate de mol mol cuprinde un număr de entităţi elementare
substanţă (atomi, molecule…) egal cu numărul atomi-
lor existenţi în 0,012 kg de carbon 12
intensitate lu- candelă c Candela este intensitatea radia ţiei lumi-
minoasă d noase emisă în direcţia normalei, de o su-
prafaţă cu aria de 1/600000 m2 a unui corp
încăzit la temperatura de solidificare a plati-
nei, la presiunea de 101.325 pascali
Unităţi derivate ale Sistemului
Internaţional de unităţi de măsură
Mărimea Denumire Simbol Relaţia cu unităţile
derivată fundamentale din SI
Unităţi ale mărimilor cinematice
arie (A) metru pătrat m2 m2
volum (V) metru cub m3-1 m3-1
viteză (v) metru pe secundă ms ms
acceleraţia (a) metru pe secundă la ms-2 ms-2
pătrat
viteză unghiulară radian pe secundă rads-1 s-1
()
acceleraţie unghiu- radian pe secundă rads-2 s-2
lară () la pătrat
Unităţi caracteristice unor mărimi periodice
număr de unde (k) unu pe metru m-1 m-1
frecvenţă () hertz Hz s -1
Unităţi ale mărimilor dinamice

forţă (F) newton N kgms2
presiune (p) pascal Pa Nm-2 = kgm-1s-2
efort unitar () newton pe metru N/m2 kgm-1s-2
pătrat
vâscozitate dinami- pascal-secundă Pas kgm-1s-1
că ()
vâscozitate cinema- metru pătrat pe se- m2/s m2s-1
tică (c) cundă
lucru mecanic, joule J kgm2s-2
energie (L, E)
putere (P) watt W J/s = kgm2s--3
momentul forţei newton-metru Nm kgm2s-2
(M)
impuls (p, H) kilogram-metru pe kgm/s kgms-1
secundă
densitate () kilogram pe metru kg/m3 kgm-3
cub
Unităţi ale mărimilor electrice şi magnetice
cantitate de electri- coulomb C As
citate (Q)
tensiune electrică,
potenţial, tensiune volt V J/C = kgm2s-3A-1
electromotoare
(U, V, E)
intensitatea câmpu- volt pe metru V/m kgms-3A-1
lui electric (E)
rezistenţă electrică ohm  V/A = kgm2s-3A-2
(R)
rezistivitate electri- ohm-metru m kgm3s-3A-2
că ()
capacitate electrică farad F C/V = kg-1m-2s4A2
(C)
tensiune magneto-
motoare (F) amper A A
intensitatea câmpu- amper pe metru A/ Am-1
lui magnetic (H) m
fluxul de inducţie weber Wb Vs = kgm2s-2A-1
magnetică ()
inducţie magnetică tesla T N/(Am) = kgs-2A-1
(B)
inductanţă (L) henry H Wb/A = kgm2s-2A-2
Unităţi ale mărimilor termodinamice
cantitate de căldură joule J kgm2s-2
(Q)
entropie (S) joule pe kelvin J/K kgm2s-2K-1
conductivitate ter- watt pe metru- W/(mK) kgms--3 K-1
mică () kelvin
coeficient de tensi- newton pe metru N/m kgs-2
une superficială ()
căldură specifică joule pe kilogram- J/(kgK) m2s-2K-1
(c) kelvin
căldură molară (C) joule pe mol-kelvin J/(molK) kgm2s-2K-1mol-1
Unităţi fotometrice
intensitate energeti- watt pe steradian W/srad kgm2s--3
că (I)
flux luminos () lumen lm = cdsrad cd
luminanţă (L) candelă pe metru m-2cd
pătrat cd/m2
iluminare (E) lux lx m-2cd
Unităţi ale mărimilor din fizica nucleară
activitate () becquerel Bq s -1
Unităţi ale altor mărimi fizice

lungime de undă metru m m
()
pulsaţie () radian pe secundă rad/s rads—1
capacitate calorică joule pe kelvin J/K kgm2s-2K-1
(C)
conductivitate elec- unu pe ohm-metru 1/(m) kg-1m-3s3A2
trică ()
-1
coeficient termic al unu pe kelvin K K-1
rezistivităţii ()
masă molară () kilogram pe kilo- kg/kmol kgmol-1
mol
permitivitate elec- farad pe metru F/m kg-1m-3s4A2
trică absolută ()
permeabilitate henry pe metru H/m kgms-2A-2
magnetică absolută
()
coeficient de com- metru pătrat pe m2/N kg-1m1s2
presibilitate () newton
constantă de elasti- newton pe metru N/m kgs-2
citate (k)
densitate de sarcină coulomb pe metru C/m3 m-3sA
electrică () cub
densitate de curent amper pe metru pă- A/m2 m-2A
electric (j) trat
parcurs masic (Rm) kilogram pe metru kg/m2 kgm-2
pătrat
Relaţiile între unităţi ale Sistemului Internaţional de
unităţi de măsură şi unele unităţi de măsură tolerate
sau aparţinând altor sisteme de unităţi de măsură
Mărimea Unitatea de Alt sistem Unitatea de m ăsură Relaţia între unităţi-
fizică măsură în SI în acest sistem le de măsură
presiune pascal (Pa) tolerat atmosferă fizică 1 atm = 101325 Pa
(atm)
presiune pascal (Pa) MKfS atmosferă tehnică 1 kgf/m2 = 98100
(kgf/m2) Pa
presiune pascal (Pa) tolerat bar (bar) 1 bar = 105 Pa
presiune pascal (Pa) tolerat torr (torr) 1 torr = 133 Pa
dynă pe
presiune pascal (Pa) CGS centrimetru pătrat 1 dyn/cm2 = 0,1 Pa
(dyn/cm2)
forţă newton (N) CGS dynă (dyn) 1 dyn = 10-5 N
lucru meca- joule (J) CG erg (erg) 1 erg = 10 -7
J
nic S
forţă newton (N) MKfS kilogram-forţă 1 kgf = 9,81 N
(kgf)
lucru meca- joule (J) MKfS kilogram-for ţă- 1 kgfm = 9,81 J
nic metru (kgfm)
masă kilogram (kg) CGS gram (g) 1 g = 10 -3
kg
lungime metru (m) CGS centimetru (cm) 1 cm = 10-2 m
volum metru cub tolerat litru (l) 1 l  10-3 m3
(m3)
intensitatea
curentului amper (A) CGS 0 statamper (St A) 1 St A = 0,3310-9 A
electric
intensitatea
curentului amper (A) CGS 0 biot (Bi) 1 Bi = 10 A
electric
Tensiune volt (V) CGS 0 statvolt (St V) 1 St V = 300 V
electrică
Tensiune volt (V) CGS 0 abvolt (Ab V) 1 Ab V = 10 -8
V
electrică
Căldură joule (J) tolerat calorie (cal) 1 cal = 4,18 J
Constante fizice universale
Denumirea constantei Simbol Valoarea în SI

Accceleraţia gravitaţională la lati- g g = 9,80616 m/s2
tudinea de 45, la nivelul mării
Constanta gravitaţională k k = 6,6710-11 Nm2/kg2
Constanta gazelor ideale R R = 8310 J/(kmolK)
Volumul molar în condiţii norma- V0 V = 22,4146 m3/kmol
0
le
Numărul lui Avogadro NA NA = 6,02881026 kmol-1
Constanta lui Boltzmann k k = 1,3804710-23 J/K
Numărul lui Faraday F F = 96501,2 C/echiv-gram
Masa de repaus a protonului mp mp = 1,6724810-27 kg
Masa de repaus a electronului me me = 9,106610-31 kg
Sarcina electrică a electronului e e = -1,6020310-19 C
Sarcina specifică a electronului e/ me e/ me = -1,75921011 C/kg
Viteza luminii în vid c c = 2,99776108 m/s
Constanta lui Planck h h = 6,62410-34 Js
Constanta lui Rydberg R R = 1,09737107 m-1
Permitivitatea electrică absolută a
vidului
0 0 = 8,85610-12 F/m
Permeabilitatea magnetică absolu-
tă a vidului
0 0 = 410-7 H/m
Lungimea de undă Compton   = 2,410-12 m
Constanta Stefan-Boltzmann   = 5,668710-8 W/(m2K4)
Dependenţa de temperatură a unor
constante fizice ale apei
Tempe- Densitatea Presiunea de satu- Vâscozitatea Coeficientul de ten-
ratura raţie a vaporilor siune superficială
(C) (kg/m3) (mmHg) (cP) (N/m)
0 999,841 - 1,797 0,07549
1 999,902 - - -
2 999,941 - - -
3 999,965 - - -
4 999,973 - - -
5 999,965 - 1,518 0,07475
6 999,941 - - -
7 999,902 - - -
10 999,700 9,21 1,307 0,07401
15 - 12,79 1,400 0,07326
16 - 13,64 1,110 -
17 - 14,53 1,082 -
18 - 15,48 1,055 -
19 - 16,48 1,029 -
20 998,203 17,54 1,004 0,07253
21 - 18,66 0,980 -
22 - 19,23 0,957 -
23 - 21,07 0,936 -
24 - 22,38 0,915 -
25 - 23,76 0,895 0,07178
30 995,646 31,82 0,803 0,07103
40 992,210 - 0,655 0,06954
50 988,040 - 0,551 0,06780
60 982,310 - 0,470 0,06600
70 977,779 - 0,407 0,06420
80 971,800 - 0,357 -
90 965,310 - 0,317 -
100 956,350 - 0,284 -
110 - - 0,256 -
130 - - 0,212 -
150 917,300 - 0,184 -
200 862,800 - - -
Densitatea unor lichide
Denumire Formula chimică Densitate Temperatură
(kg/m3) (C)
Acetonă C3H6O 792 20
Acid acetic C2H4O2 1049 18
Alcool amilic C5H12O 815 0
Alcool etilic C2H6O 789 0
Alcool metilic CH4O 792 0
Anilină C6H7N 1015 0
Apă H2O 1000 4
Benzen C 6H 6 879 20
Cloroform CHCl3 1483 18
Glicerină C3H8O3 1260 0
Mercur Hg 13596 0
Nitrobenzen C6H5O2N 1210 18
Constante fizice ale unor corpuri lichide
Lichidu
l 103 103
N  kg 
10
5
c tt tf  tc pc q
     kcal 

(C) (C)  kcal  (C) (Pa)  kcal 
 
m  ms -1  
(K )    kg   kg 
  
Aceton 131 kgK -94,356,7 125 235 5333-
ă 23,3 0,34
0,52
Acid acetic 26 1,27 107 0,50 16,6 119 90 322 5733 45
Alcool etilic 022 1,22 110 0,58 -114 78,3 202 243 6400-
Alc. meti- 22,8 0,63 122 0,60 -97 67,7 265 240 8000 -
lic
Alc. propi- 23,6 2,39 95 0,57 -127 96 163 260 5200-
lic
Anilină 43 4,6 85 0,51
-6,2 184 104 426 533321
Apă 72,8 1,05 18 0,99 0 100 52309 793,774
Benzen 29 0,67 124 0,41 5,5 80,2 94 288 718 30,4
Cloroform 27 0,58 126 0,23-63,7 61,2 52 260 4800 47
Glicerină 66 13,9 50 0,58
-20 290 - - 5600 42
-
Mercur 500 1,59 18 0,03 -38,9 357 68 1470 - 2,8
Pentan - 0,24 160 0,52 -160 27,9 - 201 4400 -
Sulfură de 32 0,38 121 0,24 -112 46,2 85 273 7333-
carbon
Ţiţei 26 - 92 0,51 - - - - - -
Toluen 28,6 0,61 109 0,41 -95,1 111 87 320 4266 -
Xilol 28,4 0,65 101 0,40 -49,3 139 81 350 3600 39
  = coeficientul de tensiune superficială (la 18C)

  = coeficientul de frecare internă (la 18C)
  = coeficientul de dilatare liniară (la 18C)
 c = căldura specifică (la 18C)
 tt = punctul de topire
 tf = punctul de fierbere
  = căldura latentă de vaporizare
 tc = temperatura critică
 pc = presiunea critică
 q = căldura latentă de topire
Viteza de propagare a ultrasunetelor în
unele medii solide
Material Densitate Coeficientul Vitezaultrasunetului Impedanţa ca-

lui Poisson (m/s) racteristică
3
(kg/m ) vL vT (104 kg/m2s)
Alamă 8100 - 3830 2050 31,0
Aluminiu 2700 0,35 6320 3130 17,0
Argint 10300 0,38 3600 1500 38,0
Aur 19300 0,42 3240 1200 63,0
Cupru 8900 0,37 4700 2260 42,0
Magneziu 1700 0,31 5770 3050 10,0
Nichel 8800 0,34 5630 2960 50,0
Oţel 7700 0,28 5900 3230 40,0
Plumb 11400 0,43 2160 700 25,0
Platină 21400 0,30 3960 1670 85,0
Staniu 7300 0,34 3320 1670 24,0
Zinc 7100 0,25 4170 2410 30,0
Cauciuc 900 - 1480 - 1,4
moale
Cauciuc 1200 - 2300 - 2,8
tare
Cuarţ 2600 - 5570 3500 14,5
Gheaţă 900 - 3980 1900 3,6
Nylon 1110 0,40 2620 1070 2,0
Plexiglas 1180 - 2730 1430 3,2
Polistilen 900 0,46 1950 540 1,7
Polistiren 1060 0,11 2350 1120 2,5
Porţelan 2150 0,26 5000 3200 13,7
Steatită 2650 0,26 6400 3660 17,0
Sticlă 2320 0,24 5640 3280 13,1
Pyrex
Călduri specifice la presiune constantă
Intervalul cp cp
 J 
Substanţa de tempe-   capa
ratură  kg  K  (%)
SUBSTANŢE SOLIDE
Plumb 129,75 3
Argint 229,78 5,6
Cupru 389,25 9,3
Zinc 15C-100C 393,01 9,4
Fier 460,40 12,0
Magneziu 1033,81 24,0
Gheaţă 2092,70 50,0
SUBSTANŢE LICHIDE
Alcool 2482,00 60,0
Eter 0C-100C 2312,39 56,0
Glicerină 2410,84 57,0
Apă 4185,00 100
SUBSTANŢE GAZOASE
Bioxid de carbon 20C 845,47 20,0
Azot 20C 1044,28 25,0
Metan 15C 2223,00 53,0
Rezistivităţi şi coeficienţi de temperatură
Rezistivitatea la 20C Coef. de temp. la 20C

Material  
(m) (K-1)
Argint 16,210-9 3,610-3
Aluminiu 27,310-9 4,010-3
Cobalt 55,010-9 5,510-3
Crom 26,010-9 5,510-3
Cupru 17,010-9 4,010-3
Fier 105,010-9 5,510-3
Nichel 72,310-9 6,010-3
Plumb 205,010-9 4,110-3
Zinc 59,510-9 3,510-3
Wolfram 55,010-9 4,810-3
Alamă 85,010-9 1,010-3
Constantan 490,010-9 10-5
Nichelină 340,010-9 0,310-3
Oţel 620,010-9 8,010-3
Cromnichel 1090,010-9 1310-6
Cromal 1350,010-9 4010-6
Indici de refracţie ai unor lichide şi
solide
Substanţa t (C) np
Acetonă 20 1,359
Acid clorhidric 10,5 1,254
Acid sulfuric 23 1,429
Alcool etilic 17,5 1,362
Alcool metilic 18 1,330
Monobromnaftalină 20 1,6582
Apă 20 1,333
Balsam de Canada - 1,530
Benzen 20 1,501
Sulfură de carbon 15,7 1,631
Sticlă crown (uşoară) 18 1,5153
Sticlă crown (grea) 18 1,6152
Sticlă flint (uşoară) 18 1,6085
Sticlă flint (grea) 18 1,7515
Spat de calcar (normal) 18 1,6585
Spat de calcar (special) 18 1,4867
Cuarţ (normal) 18 1,5442
Cuarţ (special) 18 1,5633
CUPRINS
Prefaţă.........................................................................................................................5
Lucrarea 1...................................................................................................................7
Ce trebuie cunoscut de la bun început ?
Lucrarea 2.................................................................................................................25
Determinarea vitezei sunetului în aer, prin metoda interferenţei undelor sonore
Lucrarea 3.................................................................................................................33
Etalonarea unui generator de oscilaţii electrice folosind metoda figurilor
Lissajous
Lucrarea 4.................................................................................................................41
Măsurarea unor mărimi acustice
Lucrarea 5.................................................................................................................53
Măsurători ultraacustice
Lucrarea 6.................................................................................................................61
Determinarea coeficientului de vâscozitate dinamică a lichidelor
Lucrarea 7.................................................................................................................69
Determinarea exponentului adiabatic al gazelor ideale, metoda Clement-
Desormes
Lucrarea 8.................................................................................................................79
Variaţia rezistenţei electrice cu temperatura
Lucrarea 9.................................................................................................................89
Studiul câmpului magnetic al unor conductori parcurşi de curent electric
Lucrarea 10...............................................................................................................99
Determinarea sarcinii specifice a electronului
Lucrarea 11.............................................................................................................107
Determinarea distanţei focale a unei lentile şi studiul aberaţiei de sfericitate
Lucrarea 12.............................................................................................................117
Studiul difracţiei radiaţiei laser pe reţele de difracţie
Lucrarea 13.............................................................................................................127
Studiul efectului fotoelectric, determinarea constantei Planck
Lucrarea 14.............................................................................................................135
Etalonarea scalei spectroscopului şi studiul spectrelor de emisie
Lucrarea 15.............................................................................................................145
Studiul radiaţiei termice, determinarea constantei Stefan-Boltzmann
Tabele.......................................................................................................................153
Cuprins....................................................................................................................167

Caiet de Laborator-Fizică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet de Laborator-Fizică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSHATEA TEHNICJ¥ DE CONSTRUCj7I

De asemenea, a doua ediţie a acestui îndrumar de laborator este menită să cori-

Ca şi coordonator al acestei de-a doua ediţii, mulţumesc tuturor colegilor mei

Caiet de lucrări de laborator

Caiet de lucrări de laborator

Curba este obţinută prin uni-

Cum nu trebuie făcută o reprezentare grafică !

LINIARIZAREA REPREZENTĂRILOR GRAFICE

METODA REGRESIEI LINIARE

şi deci y'k  axk  b

Împărţind la N, punem în evidenţă valorile medii :

Dreapta căutată are ecuaţia y

 Fie un proces fizic care se desfăşoară 1

Împărţind domeniul de valori pe care le ia abaterea în intervale  egale între ele şi

Abaterea este exprimată în funcţie de valorile

distributia gaussiana a abaterilor N k 1 N k 1 N k 1

1 au o semnificaţie deosebită pentru funcţia de distribuţie f(), re-

Din acest motiv, cantitatea 1 

iar rezultatul este prezentat sub forma :

ERORI ABSOLUTE, ERORI RELATIVE

gravitaţională după relaţia l

Eroarea relativă la determinarea mărimii y va fi :

Rezultă că : eroarea relativă la o măsurare indirectă se poate calcula ca o sumă

DETERMINAREA VITEZEI SUNETULUI

Despre lucrare : oportunitate şi scop

Caiet de lucrări de laborator

Studenţi Cadru didactic :

ETALONAREA UNUI GENERATOR DE

Despre lucrare : oportunitate şi scop

Această ecuaţie este similară cu aceea a oscilatorului armonic şi are soluţia

1. Scala generatorului de oscilaţii, divizată în grade

Studenţi : Cadru didactic :

Măsurarea unor mărimi acustice MA

Despre lucrare : oportunitate şi scop

în care I este intensitatea acustică în punctul de recepţie. Unitatea de măsură a nivelu-

Analiza sunetelor şi evaluarea lor se bazează pe adunarea nivelurilor sonore pentru

 Sonometrul are un răspuns faţă de sunet aproximativ de aceeaşi formă ca

 Se calculează presiunea sonoră în fiecare punct, cu formula : p 

Caiet de lucrări de laborator

Despre lucrare : oportunitate şi scop

Frecvenţa pe care oscilează placa este :

Metoda impulsului ultrasonic permite să se descopere cu precizie defecte şi fisuri, su-

B. Măsurarea vitezei ultrasunetelor şi a modului de elasticitate

 Dacă avem posibilitatea să măsurăm oricare 2 amplitudini ( A0 şi A) sau

A. Măsurarea lungimilor, poziţionarea defectelor

B. Măsurarea vitezei ultrasunetelor şi a modului de elasticitate

C. Măsurarea constantei de atenuare a undelor longitudinale

Studenţi Cadru didactic :

Determinarea coeficientului de vâs-

Despre lucrare : oportunitate şi scop

Se reprezintă grafic pe hârtie milimetrică dependenţa coeficientului de vâscozitate în

Despre lucrare : oportunitate şi scop

Caiet de lucrări de laborator

Balonul Clément-Desormes este un recipient

izotermă adiabată izocoră

p0 T0 p0+p T0 p0 T0-T p0+p' T0

Conform ecuaţiei de stare a gazului perfect obţinem

În condiţiile în care p p0 se poate face aproximaţia

Caiet de lucrări de laborator

Dispozitivul experimental este un balon de sticlă prevăzut cu un robinet cu trei căi de

Caiet de lucrări de laborator

 Se pune balonul în legătură cu

Prelucrarea rezultatelor se va realiza astfel